CCI3 HISTORY

66

THE UNESCO WORLD HERITAGE LIST AND ROMANIA. SOME EXAMPLES

AND COMMENTS UPON DESIGN AND GRAPHIC REPRESENTATION

Ileana Stănculescu, Assoc. Prof., PhD, ”Spiru Haret” University of Bucharest,

Mihai Moldovanu, Assist. Prof., PhD, ”Spiru Haret” University of Bucharest

Abstract: We would like to analise the concept of UNESCO (The United Nations Educational,

Scientific and Cultural Organisation) and the concept of World Heritage, as it is present

according to the rules and purpuses promoted by the United Nations Charter. It is of high

interest to analise the increased interest in Heritage after the fall of the communism in 1989,

although UNESCO has been present in Romania before 1989. During the last years, the

publicity and the graphic campain regarding the problem of Heritage has increased.

Being artists and reserchers as well, we would like to focus upon the relation between the

purpuses of this international organisation UNESCO and the way in which those are reflected

in graphic and iconographic representations in images. We would also like to relate the

international graphic design of World Heritage (the graphic concept of the organisation), to

some internal graphic design related to some particular Romanian World Heritage sites and

analise the way in which the colours and the graphic concepts are adopted to a particular

content.

Keywords: UNESCO, graphic representation, Romania, World Heritage, colour, graphic

signs.

Building peace in the minds of med and women

Definiţia UNESCO şi integrarea României în acest organism

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură (UNESCO)1este alcătuită în

urma actului semnării la Londra, pe data de 16 noiembrie 1945, a Convenţiei internaţionale

privind crearea UNESCO. Convenţia a intrat în vigoare un an mai tîrziu, în noiembrie 1946.

Sediul organizaţiei a fost stabilit în capitala Franţei. Noul palat UNESCO din Paris, Piaţa

Fontenoy, inaugurat acum trei ani, a devenit una din atracţiile arhitectonicei moderne din

capitala Franţei.

Încă din timpul celui de-al doilea război mondial, numeroase guverne ale ţărilor coaliţiei

antifasciste, au pus bazele unei colaborări în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii prin

iniţierea în primul rând a studiilor privind posibilităţile de a ajuta statele ocupate şi

devastate de agresori, să-şi refacă sistemul de învăţământ.2 Astfel, organismul nou creat,

parte din ONU, îşi propunea să contribuie la dezvoltarea domeniului educaţiei, al ştiinţei şi

culturii, pe baza respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor (indiferent de rasă, sex şi

alte elemente) la cultură şi educaţie.

1http://en.unesco.org/ (accesat: 10 mai 2014). 2 Popişteanu Cristian, Mic ghid al ONU şi al instituţiilor specializate, Editura politică, Bucureşti, 1964, p. 69-70.

CCI3 HISTORY

67

România, la acea vreme R. P. Română, a devenit membră UNESCO în anul 1956. La 1

ianuarie 2007, România şi Bulgaria au devenit cele mai noi state membre în Uniunea

Europeană. Din acel moment şi relaţia dintre ţara noastră şi UNESCO s-a dezvoltat şi a luat

alte dimensiuni. Este binecunoscut faptul că Uniunea Europeană are multiple competenţe de

sprijin şi poate asigura şi desfăşura activităţi de suport pentru cultură, turism şi educaţie,

printre altele, pe teritoriul ţărilor membre.

Scopurile UNESCO

Organizaţia îşi propune să contribuie la menţinerea păcii şi securităţii, întărind, prin

educaţie, ştiinţă şi cultură, colaborarea între naţiuni, în scopul asigurării respectului

universal al dreptăţii, al legii, al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale pentru toţi

oamenii, fără deosebire de rasă, sex,limbă sau religie, pe care Carta Naţiunilor le recunoaşte

tuturor popoarelor.3 Printre scopurile UNESCO, stipulate chiar din momentul inaugurării

acestui organism, sunt:

Stimularea şi propagarea culturii, prin promovarea cooperării intelectuale internaţionale

Conservarea moştenirii mondiale (cu referinţă atât la manuscrise şi cărţi rare, cât şi la opere

de artă din diferite domenii ale artei şi monumente istorice arhitecturale şi site-uri arheologice

şi naturale etc)

Stimularea şi dezvoltarea schimbului internaţional de persoane care să contribuie la

propagarea valorilor culturale şi educative, prin simpozioane, informaţii, publicaţii etc.

Lupta pentru învăţământul general obligatoriu

Stimularea activităţii de cercetare cu privire la patrimoniu şi conservarea acestuia.

Rezumând, organismul special creat în cadrul ONU, are scopuri ce vizează pe de o parte un

palier educativ (instrucţie, educaţie, propagarea informaţiilor educative) cât şi un palier care

se referă la identificarea şi conservarea patrimoniului universal (prin investiţii,

simpozioane etc.). Vreme de aproape patruzeci de ani, UNESCO a evoluat, cum era şi firesc,

trecând prin mai multe etape caracteristice. La începuturile ei, Organizaţia a pus accentul pe

cooperarea intelectuală, în măsura în care, la întemeierea Organizaţiei, în 1946, marea

majoritate a statelor sale membre aparţineu Europei occidentale. Odată cu intrarea ţărilor

socialiste în UNESCO, după 1955, problemele păcii şi înţelegerii internaţionale, ale

relaţiilor Est-Vest au dat o nouă dimensiune programului de activitate. În sfârşit, din 1960

încoace, prin adeziunea masivă a statelor care îşi dobândiseră independenţa, activitatea

Organizaţiei s-a legat tot mai puternic de problemele dezvoltării ţărilor din Africa, Asia şi

America latină.4

Prin prisma actului constitutiv UNESCO (adoptat la 16 noiembrie 1945), patrimoniul

umanităţii şi identităţile culturale este relaţionat la binomul pace-război. Înţelegerea între

3Articolul I din Actul constitutiv al UNESCO, vezi: Angela Duţu, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie,

Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 8. Pentru actele normative ale UNESCO

revizuite de la prima editare, până în anul 1969, vezi: Organizaţia Naţiunilor Unite şi Instituţiile sale

specializate. Documente fundamentale, Editura Politică, Bucureşti, p. 446-462. 4 Valentin Lipatti, în Amadou-Mahtar M’Bow, La izvoarele timpului, Editura Politică, Bucureşti, 1985, p. 7-8.

Vezi şi: http://www.crispedia.ro/Valentin_Lipatti (accesat la data de: 9 sept. 2014); George Apostoiu, Valentin

Lipatti, în Cultura. Fundaţia Culturală Română, nr. 431 din 1. 08. 2013, vezi:

http://www.crispedia.ro/Valentin_Lipatti (accesat la data de 9 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

68

naţiuni este favorizată şi accesibilizată de înţelegerea identităţii culturale a unei naţiuni, în

relaţie cu alta. Totodată este important, după cum se stipulează în acest document, să

menţionem o atmosferă de pace şi demnitate, luptând pentru accesul tuturor la cultură şi

educaţie. În paralel cu acest lucru, o adoua categorie de scopuri vizează conservarea valorilor

naţionale şi accesibilizarea înţelegerii structurii şi simbolisticii acestora.

În Actul constitutiv al Organizaţiei nou alcătuită era stipulat în 1946: Războaiele iau naştere

în mintea oamenilor, în mintea oamenilor trebuie clădită apărarea păcii... Marele şi

îngrozitorul război care a luat sfârşit a fost posibil prin negarea idealului democratic de

demnitate, egalitate şi respect al persoanei umane şi prin voinţa de a substitui acestuia

dogma inegalităţii raselor şi a oamenilor... demnitatea omnului pretinde difuzarea culturii şi

educaţiei în rândurile tuturor, în vederea dreptăţii, libertăţii, păcii, ceea ce incumbă pentru

toate naţiunile datorii sacre pe care trebuie să le îndeplinească într-un spirit de asistenţă

reciprocă. O pace întemeiată numai pe acorduri economice şi politice întreguverne nu ar

atrage după sine adeziunea unanimă, durabilă şi sinceră a popoarelor şi în consecinţă

această pace trebuie să se sprijine pe fundamentul solidarităţii intelectuale şi morale a

umanităţii.5

În anul 1954, UNESCO a adoptat Convenţia Internaţională pentru protecţia bunurilor

culturale în caz de conflict armat, în cadrul conferinţei interguvernamentale convocată de

Organizaţia UNESCO la Haga, la invitaţia guvernului suedez6.

Un alt reper cronologic important este anul 1962, în care noţiunea de patrimoniu se extinde –

patrimoniul cultural şi esteticse extinde şi la natură şi animale sălbatice. Astfel, statele

membre ale UNESCO contribuie al alcătuirea unor rezervaţii şi parcuri naturale. Aşa cum am

văzut, patrimoniul cultural al umanităţii este ameninţat de doi agenţi de distrugere: natura şi

timpul pe de o parte, neglijenţa şi indiferenţa omului însuşi, mergând până la vandalism, pe

de altă parte7.În raportarea dintre obiectivele vechi UNESCO şi cele actuale, se precizează

astăzi chiar pe site-ul organizaţiei: UNESCO este cunoscut drept agenţia intelectuală a

Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momente în care omenirea caută noi căi de a construi

pacea şi dezvoltarea sustenabilă, oamenii trebuie să se bazeze pe puterea inteligenţei umane

de a inova, de a-şi depăşi limitele, prin promovarea speranţei într-un nou umanism.

UNESCO există pentru a învia şi stimula inteligenţa creativă. Ar trebui să fie prezent în

mintea bărbaţilor şi a femeilor că apărarea păcii şi a condiţiilor pentru dezvoltare

sustenabilă, trebuiesc construite.8

Structura UNESCO

5http://whc.unesco.org/ (accesat: 10 sept. 2014). 6 Vezi studiul: Saroite Okasha, Ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, din volumul În cugetul

oamenilor 1946 UNESCO 1971, Editura Univers, Bucureşti, 1974, p. 174 – 188 (în cont.: S.O., Ocrotirea).

http://en.wikipedia.org/wiki/Hague_Convention_for_the_Protection_of_Cultural_Property_in_the_Event_of_Ar

med_Conflict (accesat: 6 sept. 2014). 7S.O., Ocrotirea, p. 180.

Pentru activitatea UNESCO din anii 1960 – 1962, ani consideraţi deosebiţi de activi în istoricul organizaţiei, a se

vedea rapoartele:

http://unesdoc.unesco.org/images/0016/001604/160443eb.pdf (accesat: 7 sept. 2014) 8http://en.unesco.org/about-us/introducing-unesco (accesat: 7 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

69

Organele UNESCO au fost încă de la întemeiere:

Conferinţa generală (care se întruneşte o dată la doi ani şi în cadrul căreia participă

reprezentanţi ai tuturor statelor membre)

Consiliul executiv

Secretariatul condus de un director general

UNESCO are şi multiple publicaţii, parte dintre acestea regăsibile online, prin care difuzează

în principal acţiunile de conservare şi sprijinire a dezvoltării zonelor de patrimoniu mobil şi

imobil de pe glob. Materiale publicate au grade diferite de dificultate şi se adresează unui

public diferit, de vârste şi orientări culturale diferite: sunt broşuri, manuale, până la cărţi

ştiinţifice şi hărţi cu identificarea diferitelor site-ul culturale şi patrimoniale pe glob. Parte din

aceste materiale sunt subvenţionate şi pot fi descărcate direct de pe site-ul organizaţiei9.

UNESCO deţine şi o bibliotecă virtuală: UNESCO Digital Heritage – E-heritage10. În sensul

clădirii World Digital Library (WDL), unul dintre proiectele importante desfăşurate de

UNESCO, organizaţia lucrează cu peste 30 de biblioteci naţionale şi instituţii culturale din

toate colţurile lumii. Site-ul este găzduit de Biblioteca Congresului American (American

Congress Library).

Deosebit de interesantă mi-a părut a fi World Heritage Map (versiunea 2013 – 2014), care

localizează toate site-urile arheologice cu o scurtă legendă referitoare la fiecare, alături de

programele de conservare aferente în desfăşurare la fiecare site în parte. Harta este disponibilă

în engleză, franceză şi spaniolă (limbile oficial desemnate pentru descrierea fiecărui element

de patrimoniu de pe glob).11

UNESCO şi preocupările legate de patrimoniul universal (imobil şi natural)

Într-o lume a globalizării este din ce în ce mai important să cunoaştem care ne sunt valorile

proprii, ceea ce ne defineşte ca naţiune şi ca dimensiune culturală. Numai ştiind cine eşti, te

poţi cunoaşte şi astfel, ca o etapă viitoare, te poţi integra într-o colectivitate mai mare, cum ar

fi Uniunea Europeană, al cărei slogan este chiar unitatea în diversitate. Integrarea presupune

aşadar în primul rând autocunoaştere şi ulterior cunoaştere, pentru ca în final să percepi faptul

că eşti unul dintr-o comunitate, în care ar trebui să te integrezi, respectând şi păstrând

identitatea şi valenţele culturale ale celui de lângă tine.

De multe ori, vorbind despre integrare, se prioritează aspecte de ordin politic, geografic, etc şi

mai puţin probleme de ordin patrimonial, care sunt de fapt strict legate de cele de ordin

cultural şi de identitate etnică. În acest sens, politica UNESCO s-a dezvoltat foarte mult de la

înfiinţare şi până astăzi, iată la aproape 70 de ani de la înfiinţare.

Celebrul diplomat şi om de cultură Valentin Lipatti, reprezentant al României la UNESCO

(1965-197112), susţinea că: Tot mai multe colectivităţi lingvistice, religioase, culturale şi

profesionale îşi afirmă individualitatea şi îşi consolidează legăturile interne. Apărarea

identităţilor lor specifice pare să fie primul pas către redobândirea facultăţilor lor creatoare,

9http://whc.unesco.org/en/publications/ (accesat: 7 sept. 2014). 10http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/flagship-project-activities/memory-of-the-

world/homepage/ (accesat: 7 sept. 2014). 11http://whc.unesco.org/en/map/ (accesat: 7 sept. 2014). 12http://romania-on-line.net/halloffame/LipattiValentin.htm (accesat la data de 10 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

70

a inventivităţii şi capacităţii de participare într-o lume care tinde să le anihileze. Ea nu

trebuie interpretată ca o simplă revitalizare a vechilor valori, ci mai ales ca o căutare de noi

ţeluri culturale care să reabiliteze trecutul, printr-o responsabilitate sporită faţă de viitor.13

Vorbind despre conservarea patrimoniului cultural, precizăm că prima misiune interprinsă în

acest sens de UNESCO a fost salvarea unor monumente de patrimoniu în anul 1950,

deteriorate în urma seismului din Cuzco (Peru). Ulterior, alte monumente care au fost

sprijinite în conservare şi menţinere de către UNESCO, în anii 1950-1960 au fost: Partenonul

(Grecia), vestigiile rupestre cu pictură murală bizantină timpurie din Capadoccia şi regiunea

Izmir (Turcia), grotele din Anjanta (India), aşezările de la Persepolis şi Pasargade (Iran),

ruinele din Palmir (Siria), aşezările de la Ctesifon şi Ninive (Irak), vestigiile de la Baalbek

(Liban), statuile megalitice de pe Insula Paştelui (Chile), templul maya din Bonampak

(Mexic), palatele din Abomey (Dahomey).14

Europa Nostra

Organizaţiile care colaborează cu UNESCO pe probleme de patrimoniu sunt multiple, dintre

acestea menţionăm Europa Nostra ca fiind o structură ce se centrează pe patrimoniul cultural

european şi salvarea acestuia, sub actuala preşedenţie a Maestrului Placido Domingo. Are

programe variate pe conservarea şi salvarea programelor citadine, rurale dar totodată şi

istorice, arhitecturale şi site-uri arheologice. Vom demonstra împreună că patrimoniul nostru

cultural este un punct central în societatea şi economia europeană şi totodată prezintă un

punct definitoriu al identităţii noastre şi al calităţii vieţii noastre. Europa Nostra este o

legătură cu Uniunea Europeană, cu Consiliul Europei şi cu UNESCO, este scris pe pagina

site-ului organizaţiei.15

Un eveniment de o importanţă deosebită a fost atribuirea Grand Prix din partea juriului ce

oferă premiul Uniunii Europene pentru Cultural Heritage/Europa Nostra Awards, programului

de restaurarea la frescelor de la Mân. Dragomirna, în anul 2014. Ansamblul de frescă

interioară acoperă mai bine de 900 m2 de frescă şi a fost restaurată de o echipă largă de

profesionişti, dintre care şi studenţi din diferite ţări16. Ceremonia de decernare a premiului a

avut loc la Viena, la 5 mai 201417.

UNESCO şi România

România este membră UNESCO din anul 1956, cum spuneam anterior şi în consecinţă, s-a

organizat la noi o Comisie naţională pentru România18. Doi ani mai târziu, în 1958, s-a

înfiinţat pe lângă UNESCO Delegaţia permanentă a României, urmată de faptul că în 1962,

România a intrat în Consiliul executiv UNESCO19.

13 Amadou –Mahtar M’Bow, La izvoarele viitorului, Editura politică, Bucureşti, 1985, p. 106. 14 Angela Duţu, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Editura Politică,

Bucureşti, 1973, p. 22-23. 15http://www.europanostra.org/ (accesat: 1 sept. 2014). 16http://www.europanostra.org/news/497/ (accesat: 1 sept. 2014). 17https://www.youtube.com/watch?v=AzcSYzfF1_I (accesat: 1 sept. 2014). 18http://www.cnr-unesco.ro/ro/index.php (accesat: 30 sept. 2014). 19http://www.cnr-unesco.ro/ro/index.php; Valentin Lipatti, România şi UNESCO. Bilanţ şi perspective, în

Buletinul Comisiei Naţionale a Republicii Socialiste România pentru UNESCO, nr. 3-4, 1971.

CCI3 HISTORY

71

România a fost primită ca parte din ONU la 14 decembrie 1955, în urma rezoluţiei

A/RES/995 (X), emisă în cadrul Adunării Generale, alături de alte 15 state20. În calitate de

ţară membră ONU, România a iniţiat colaborări şi cu alte organizaţii ale ONU. Astfel,

România a devenit membru UNESCO din 27 iulie 1956, ratificând 17 din cele 35 de

convenţii adoptate de UNESCO, iar din anul 1958, există o delegaţie permanentă a României

pe lângă UNESCO, direct subordonată Ministerului Afacerilor Externe. Delegaţia permanentă

are menirea de a asigura legătura dintre Guvernul României şi Secretariatul general

UNESCO, în directă subordonare a Ministerului de Externe al României.

Din 2006 până în prezent, conducătorul delegaţiei, diplomat cu rang de ambasador, este

Nicolae Manolescu şi înaintea acestuia, funcţia a fost deţinută de Dan Hăulică (1990-2001),

Eugen Mihăescu (2001-2004) şi Andrei Magheru (2004-2006)21.

Pe site-ul Ministerului de Externe este stipulat faptul că între anii 2010 – 2012, România a

fost membru în Consiliul Executiv UNESCO (persoana desemnată ca reprezentant al

Ministerului de Externe a fost Petru Dumitriu) şi de la 1 iulie 2013 este membru al

Comitetului Subsidiar al Convenţiei UNESCO (alcătuit în 1970). Convenţia cuprinde măsuri

ce ar trebui luate în transportului ilicit de bunuri culturale, protejarea bucurilor culturale

naţionale, raportat la mediul internaţional, precum şi aplicarea şi respectarea cadrului juridic

internaţional în domeniu.

În conformitate cu articolul VII din Convenţia UNESCO, statele membre ale organizaţiei, au

şi Comisii Naţionale UNESCO, structuri menite a asigura legătura dintre guvernele ţărilor

respective şi UNESCO. Astfel, Comisia Naţională pentru UNESCO este o structură care a

fost reorganizată în conformitate cu decretul guvernamental 624 din 16 august 1995, ca o

instituţie publică în subordinea Minsterului Educaţie şi Cercetării şi este alcătuit din 70 de

personalităţi din domenii culturale şi ştiinţifice, cu un secretariat alcătuit din 10 persoane.

Directorul Comisiei UNESCO pentru România este condus de un preşedinte, care este

ministrul educaţiei şi care reprezintă comisia pe plan naţional şi internaţional. Totodată

comisia are şi un secretar general, desemnat prin decretul Primului Ministru, la propunerea

Minsterului Educaţie. Din 2008, această funcţie o deţine Şerban Ursu.

România este parte din toate convenţiile UNESCO cu privire la patrimoniul cultural:

Convention concerning the Protection of the World Cultural and Natural Heritage (1972),

adoptată prin decretul nr. 187/1990; Convention on the Means of Prohibiting and Preventing

the Illicit Import, Export and Transfer of Ownership of Cultural Property (1970), adoptată

prin legea nr. 73/1993; Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage

(2003), adoptată prin legea nr. 410/2005; Convention on the Protection and Promotion of the

Diversity of Cultural Expressions (2005), adoptată prin legea nr. 248/2006; Convention on the

Protection of the Underwater Cultural Heritage (2001), adoptată prin legea nr. 99/2007.

UNESCO alcătuieşte, pe baza unor îndelungi cercetări şi investigaţii, repertoriul

Patrimoniului Universal (World Heritage List). Din multiplele intrări care figurează pe

această listă, pentru România observăm că intrările au fost făcute în două etape: 1993 şi 1999,

20http://www.mae.ro/node/1588(accesat 10 sept. 2014). 21http://www.mae.ro/node/1612 (accesat: 10 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

72

cu adăugiri în 2007. Intrările se referă la trei categorii: patrimoniu cultural imobil,

patrimoniu cultural natural şi patrimoniu cultural imaterial.

Din perspectiva patrimoniului cultural imobil, inserările se se referă la elemente de patrimoniu

arhitectural (mânăstirile din Nordul Moldovei, cu frescă exterioară, ansamblul Mânăstirii de la

Horezu, bisericile fortificate din Transilvania, Cetatea Sighişoarei, fortificaţiile dacice,

precum şi 8 biserici de lemn din Maramureş).

Pe lista Patrimoniului Universal (World Heritage List), România figurează aşadar cu

următoarele repere:

1. Patrimoniu cultural (6 situri culturale din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania22):

Din 1993: 8 biserici din Nordul Moldovei (sec. XVI – XVIII: Bis. Tăierea Capului Sf. Ioan

Botezătorul, Arbore, Biserica Dormirii Maicii Domnului a Mânăstirii Humor, Biserica Bunei

Vestiri a Mânăstirii Moldoviţa, Biserica Sfintei Cruci a Mânăstirii Pătrăuţi, Biserica Sfântul

Nicolae a Mânăstirii Probota, Biserica Sfântul Gheorghe a Mânăstirii Sf. Ioan cel Nou din

Suceava, Biserica Sfântul Gheorghe a Mânăstirii Voroneţ, Biserica Învierii a Mânăstirii

Suceviţa) cele care au şi frescă exterioară (din perioada Ştefan cel Mare şi Petru Rareş şi ca

ultim punct familia Movilă); Mânăstirea de la Horezu; 7 sate şi bisericile fortificate din

Transilvania (Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor, Viscri);

Din 1999: 1 sit urban, Cetatea Sighişoara; 1 sit arheologic (fortificaţiile dacice din Munţii

Orăştiei23); 8 biserici de lemn din Maramureş (Intrarea Maicii Domnului din Bârsana, Sf.

Nicolae din Budeşti, Sf. Parascheva din Deseşti, Naşterea Fecioarei din Ieud Deal, Sf.

Arhangheli Din Plopiş, Sf. Paraschiva din Poienile Izei, Sf. Arh. Din Rogoz, Sf. Arhangheli

din Surdeşti.

2. Patrimoniu natural cu:

Din anul 1991: Delta Dunării.

3. Patrimoniu imaterial24:

- Din 2013: Colindatul de ceată bărbătească

- Din 2012: Ceramica de Hurez

- Din 2009: Doina

- Din 2005: Ritualul Căluşului

Lista cu propuneri pentru noi elemente care să ar trebui să fie incluse pe Lista Patrimoniului

Universal este în continuă desfăşurare. Nicolae Manolescu a atras nu doar o dată atenţia

asupra procesului deosebit de laborios prin care este se propune inserarea pe lista

patrimoniului UNESCO a unui edificiu, cu ajutorul ICOMOS International25:

Lista Patrimoniului Mondial UNESCO cuprinde site-uri naturale şi culturale din întreaga

lume, acceptate de către Comitetul Patrimoniului, la recomandarea ICOMOS, un ONG

internaţional care se ocupă de monumente, are reprezentanţă naţionali şi este format din

experţi. Înscrierea se face pe baza unui dosar întocmit de fiecare ţară pentru fiecare

monument în parte. Procedura e laborioasă şi durează doi sau trei ani. Înscrierea e

22http://whc.unesco.org/en/statesparties/ro (accesat: 10 sept. 2014).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia (accesat: 24 mai 2014) . 23http://www.romaniadevis.ro/dacia/zona-geto-daca/cetatile-dacice/item/cetatile-dacice-din-muntii-orastiei-in-

patrimoniul-unesco (accesat: 9 sept. 2014). 24http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_cultural_imaterial_al_umanităţii (accesat: 8 mai 2014). 25http://www.icomos.org/en/ (accesat: 2 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

73

condiţionată de resepctarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, a unui număr de zece

criterii, mai mult sau mai puţin importante (...) Două sunt dificultăţile principale privind

România. Nu avem suficienţi experţi capabili să întocmească un dosar performant. Şi, în al

doilea rând, e vorba de lipsa cronică a banilor, care nu ne permite îndeplinirea la timp a

tuturor condiţiilor, înclusiv cele referitoare la consultarea experţilor ICOMOS Internaţional,

ca să nu mai vorbesc de banii necesari conservării şi renovării periodice a monumentelor.26

Organizaţia citată de Nicolae Manolescu are şi rolul de atrage atenţia asupra unor probleme:

ultima referire la România de pe site-ul ICOMOS (alcătuită cu sprijinul Ministerului Culturii

din România) este spre exemplu o alertă cu privire la necesitatea salvării imediate a centrului

vechi al Bucureştiului, din data de 18 aprilie 201427. Reperele româneşti inserate pe lista

patrimoniului universal, sunt difuzate şi analizate, prin simpozioane şi publicaţii (ştiinţifice,

dar şi de largă difuzare).

În anul 2000 a avut loc la Bucureşti, sub patronajul Comitetului Naţional Român UNESCO şi

Institutul de Istoria Artei G. Oprescu, al Academiei Române, un colocviu internaţional cu

privire la Patrimoniul Cultural Naţional.28 De atunci nu mai avem ştiinţă despre organizarea

unui alt colocviu similar.

În România au apărut în ultimii ani mai multe volume cu studii ştiinţifice, dedicate

monumentelor care au fost restaurate, cum ar fi spre exemplu Biserica Mânăstirii Probota.29

Totodată Institutul Cultural Româna iniţiat, în parteneriat cu edituri din străinătate, o serie de

7 volume de artă The Collection World Heritage Sites of Humanity in Romania under the

patronage of UNESCO destinate fiecărui site din România inserat pe lista patrimoniului

universal30. Este foarte interesant faptul că aceste volume sunt difuzate şi într-o limbă de

circulaţie, asigurând astfel o mai bună propagarea a elementului de patrimoniu în discuţie.

Pe lângă volumele mari, există şi publicaţii de profil: publicaţia trimestrială Buletin al

Comisiei Naţionale a Republicii Populare Române pentru UNESCO ce apare din anul 1959,

şi-a schimbat titlul în Revista Comisiei Naţionale pentru UNESCO din 1975 şi Buletinul

Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO din 1999.

Dimensiunea Educativă şi preocuparea pentru secţiile de patrimoniu

UNESCO a avut dintotdeauna o profundă preocupare pentru educaţie şi studiu, astfel încât se

regăsesc mereu în proiectele organizaţiei şi structuri care sprijină educaţia pe toate palierele

referitoare la toate interesele organizaţiei (patrimoniu natural, cultural, educativ etc.)31.

26 Nicolae Manolescu, Cum se intră pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Adevărul, vineri-duminică/ 19-

21 sept. 2014, p. 31. 27http://www.icomos.org/en/get-involved/inform-us/heritage-alert/current-alerts/735-heritage-alert-historic-city-

of-bucharest-romania (accesat: 5 mai 2014). 28 Tarabega Gabriela (ed.), Patrimoniu cultural naţional: Colocviul internaţional Bucureşti, 22-23 sept. 2000,

editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000. 29 Tonellotto Alfeo, Valente Ignazio (ed.), The restoration of the Probota Monastery (1996-2001), ed. UNESCO,

Finlanda, 2001; vezi şi: Herea Gabriel, Monumente UNESCO din România. World Heritage Treasures, Editura

Proema, Baia Mare, 2008. Zlotescu Ioana, Mânăstirea Hurezi, editura Institutului Cultural Român, The

Collection Wold Heritage Cities of Humanity in Spain under the patronage of UNESCO, editura Artec

Impresiones, Segovia, 2009. 30http://www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/ (accesat: 1 mai 2014). 31http://www.nationsencyclopedia.com/United-Nations-Related-Agencies/The-United-Nations-Educational-

Scientific-and-Cultural-Organization-UNESCO-ACTIVITIES.html

CCI3 HISTORY

74

În ultimii ani, pe modelul sistemului de învăţământ universitare din alte state

europene, s-a dezvoltat şi la noi ideea unor studii de patrimoniu (termenul englezesc fiind:

cultural heritage). Această idee de a forma specialişti în patrimoniu se bazează pe catedrele

deja existente UNESCO. Am precizat deja că o componentă majoră a organizaţiei este şi cea

educativă (pe varii paliere formatoare).

Prin intermediul programului UNESCO (UNITWIN32), au fost deschise în ţară, mai

multe catedre UNESCO (la Baia Mare, Bucureşti, Cluj, Sibiu), cu o paletă largă de propuneri

de studiu (drepturile omului şi democraţie, energie şi mediu, dezvoltare rurală integrată,

administrarea afacerilor, schimburi interculturale şi interreligioase teatru spectacol ş. a.)33

Pentru aceste programe de studiu, comisia UNESCO România (CNR UNESCO) are mai

mulţi parteneri care ajută la implementarea programelor de studii: Comitetul Naţional Român

de Bioetică, Comitetul naţional Român MAB – UNESCO, Comitetul Naţional Român de

legătură cu programul MOST, Comitetul Naţional Român de Oceanografie (CNRO),

Comitetul Naţional pentru Programul Hidrologic Internaţional (PHI), Comitetul Naţional

Information for All Programme (IFAP).

Identitate grafică UNESCO

Sigla UNESCO

UNESCO şi-a clădit, ca orice organizaţie şi o identitate grafică, reflectată atât în structura

site-ului, cât şi în în particularităţile siglelor adoptate. Astfel, observăm că pentru sigla/logo-

ul organizaţiei (vezi jos stânga), cât şi pentru sigla/logo-ul noţiunii de patrimoniu, graficienii

au optat pentru culoarea albastră (albastru ultramarin), reflectată pe fond alb. Din perspectiva

unor posibile decodificări simbolice ale însemnelor, observăm că ele trimit către zona

patrimoniului din jurul bazinului Mării Mediterane (poate de aici şi simbolismul culorii

albastre) şi ne duc cu gândul spre templul grec clasic dedicat zeiţei Athena (Parthenonul).

Este foarte interesant că a fost ales drept siglă chiar acest templu, care în sec. V e. n. a fost

transformat într-o biserică creştină dedicată Fecioarei Maria. Am putea spune că sigla

UNESCO se bazează pe sincretismul Atena/Fecioara Maria, ca embleme ale trecerii de la

cultura păgână spre cultura creştină ce a marcat cultura europeană. Sigla are la baza acronimul

rezultat din prescuratarea numelui organizaţiei „United Nations Educational, Scientific and

32Vezi: http://www.cnr-unesco.ro/(accesat: 25 mai 2014): UNITWIN este prescurtarea pentru schema de

înfrăţire şi realizarea de reţele între universităţi. Acest program UNESCO a fost demarat în 1992, conform unei

rezoluţii adoptate în cadrul Conferinţei Generale UNESCO din anul 1991. Programul UNITWIN/Catedre

UNESCO constădin înfiinţarea Catedrelor UNESCO şi a Reţelelor UNITWIN în instituţiile de învăţământ

superior. Aceste instituţii lucrează în parteneriat cu ONG-uri, fundaţii şi organizaţii din sectoarele public şi

privat şi joacă un rol important în domeniul învăţământului superior. Programul UNITWIN/Catedre UNESCO

deschide drumuri pentru comunitatea instituţiilor de învăţământ superior şi a institutelor de cercetare ca să-şi

unească forţele cu UNESCO pentru a contribui la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Programul UNITWIN/Catedre UNESCO acoperă pregătirea, cercetarea şi schimbul membrilor universităţilor şi

oferă o platformăde împărtăşire a informaţiei în toate domeniile de competenţă UNESCO. Majoritatea

programelor sunt interdisciplinare şi intersectoriale şi implicătoate domeniile programelor UNESCO,

presupunând cooperarea activăa Birourilor sale teritoriale, a Institutelor şi Centrelor. Comisiile Naţionale

joacăun rol important in promovarea programului la nivel naţional, facilitându-i execuţia şi evaluându-i

impactul. Fiind prin natura sa total multidisciplinar, programul UNITWIN/ Catedre UNESCO este unul dintre

cele mai intersectoriale programe ale Organizaţiei. 33http://www.cnr-unesco.ro/ro/lista_catedre.php (accesat: 25 mai 2014).

CCI3 HISTORY

75

Cultural Organization” (UNESCO), fapt des întâlnit în practica promovării logo-ului, pentru

a simplifica comunicarea vizuală cât si cea verbală. Compunerea grafică utilizează modelul

templului grecesc clasic, cum spuneam anterior iar soliditatea structurală a acestuia sustinută

prin coloane, este metaforic înlocuită cu acronimul UNESCO care stă pe un soclu format din

trei linii ce cresc într-o progresie logaritmică, precum şi punctele laterale plasate în dreapta

siglei. Imaginea astfel creată întăreşte ideea de susţinere şi promovare a culturii, de

conservare a moştenirii mondiale, de propagare a valorilor culturale şi educative, învaţământ

şi cercetare.

Corpul de litere este el însuşi unul clasic, cu trimitere către litera romană de pe vestigiile

romane. Sigla adoptată face multiple trimiteri către o perioadă de aur din istoria culturii şi a

mentalităţii europene.

Privind sigla/logo referitor la patrimoniu, acesta este o reprezentare simbolică a amprentei în

plan a unui posibil monument istoric. Limbile ce înconjoară cercul World Heritage.

Patrimoine Mondial. Patrimonio Mundial sunt cele care sunt limbile oficiale declarate ale

UNESCO şi cele în care se şi redactează toate publicaţiile organizaţiei.

Logo UNESCO este prezentat si descris cu toate componentele sale şi pe site-ul organizaţiei34

Sigla UNESCO este prezentă în contexte variate:

Pe steagul UNESCO (emblema cu templul, incluzând acronimul UNESCO, pe fond albastru

ultramarin).

Emblema poate să apară şi în câmp sferic (emblema cu templul, incluzând acronimul

UNESCO, fiind plasată pe un câmp albastru ceruleum deschis).

34http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Logo_Unesco.jpg (accesat: 7 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

76

Identitate grafică UNESCO - ROMÂNIA

Identitate grafică pentru patrimoniu imobil:

Pe plan local, fiecare ţară membră UNESCO alcătuieşte o siglă/logo, precum şi un panou

pentru identificarea reperului de patrimoniu aflat pe teritoriul ţării respective. Astfel, pentru

România, reprezentările sunt certificate prin Ordinul nr. 2237 din 27 aprilie 2004, semnat de

ministrul culturii de atunci, Răzvan Theodorescu şi publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.

220, din 16 martie 200535.Marcarea monumentelor istorice: 1. - Însemnul distinctiv care

atestă regimul juridic de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în

timp de pace sau de conflict armat, este înscrisul în limba română şi în două limbi de

circulaţie internaţională al textului "monument istoric", prevăzut în anexa nr.2 la ordin. 2. -

Sigla monumentelor istorice este simbolul grafic aprobat de Comisia Naţională a

Monumentelor Istorice, protejat în condiţiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile

geografice, şi prevăzut în anexa nr.3 la ordin. 3. - Însemnul distinctiv care atestă regimul

juridic de monument istoric înscris în Lista patrimoniului mondial, în vederea protejării sale

în timp de pace sau de conflict armat, este simbolul grafic aprobat de Convenţia

Internaţională UNESCO în anul 1978, protejat conform legislaţiei internaţionale şi asociat

cu înscrisul în limba română şi în două limbi de circulaţie internaţională, prevăzut în anexa

nr.4 la ordin36.

Astfel, conform normelor metodologice, pentru Romania, logo-ul patrimoniului este

reprezentat de acelaşi simbol al UNESCO asociat cu înscrisul în limba română.

Pentru inscripţionarea monumentelor istorice normele metodologice au reguli precise ce pot fi

identificate grafic astfel:

Inscripţionarea monumentelor istorice va cuprinde succint principalele date din evoluţia

monumentului istoric, conform anexa nr.5 la ordin.

Reprezentarea grafică pentru monumentele istorice din România poartă sigla aprobată de

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, iar cele înscrise în patrimoniu mondial poartă

sigla aprobata de Convenţia Internaţională UNESCO din 1978.

35http://www.cultura.ro/uploads/files/OMCC-2237-SemnalizareaMonum.pdf .

CCI3 HISTORY

77

În ordinul respectiv sunt prevăzute şi detaliile cromatice şi suportul pe care ar trebui să

figureze sigla respectivă:

Însemnele distinctive, siglele şi inscripţionarea se execută din tablă emailată în culori alb

100% şi maron pantone 291 C 100% sau, după caz, din alte materiale durabile, rezistente la

intemperii: piatră, marmură, metal, prelucrat, plexiglas şi altele asemenea.37

Am văzut reglementările, dar din analiza elementelor din peisaj, observăm că această nuanţă

de brun variază de la un brun siena naturală (elementul din stânga), la un brun sienă arsă, spre

roşu veneţian (elementul din dreapta).

În documentul respectiv sunt reproduse siglele în facsimil, precizându-se totodată limbile în

care vor figura textele aferente siglei/logo-ului: română, franceză şi engleză38.

Însemnele pentru marcarea monumentelor istorice mai pot arăta şi aşa, fiind corelate cu un

chenar care aminteşte materialul din care este făcută monumentul respectiv39. Siglarea aceasta

se întâlneşte în zona Maramureşului şi marchează monumentele de lemn de pe lista

UNESCO.Chiar dacă simbolul este sugestiv, modelul de reprezentare nu se înscrie în

normativele UNESCO, indicate de lege, fapt ce denaturează informaţia pentru acest

monument.Totodată, pe lângă siglele clasice, sunt importante diferitele feluri de a combina

grafic elementele, cu privire la multiplele manifestări. Cităm un exemplu al felului în care a

fost inserat în Revista UNESCO – World Heritage, oraşul Alba Iulia, într-o minunată

macropanoramare40.

37http://www.cultura.ro/uploads/files/OMCC-2237-SemnalizareaMonum.pdf (s.n.). 38http://en.wikipedia.org/wiki/Monument_istoric (accesat: 12 sept. 2014). 39http://pentruea.md/article/maramuresul-si-celebrele-sale-biserici-din-lemn--foto-7446.html (accesat: 2 sept.

2014). 40http://mirceahava.ro/primul-oras-din-romania-in-revista-unesco-%E2%80%93-world-heritage-2/ (accesat: 1

sept. 2014).

CCI3 HISTORY

78

Identitate grafică pentru patrimoniu natural:

Pentru Rezervaţia Delta Dunării, elementele figurative distinctive sunt: pelicanul, apa şi

pământul şi culorile definitorii: albastru, alb şi verde.

- Identitatea grafică pentru patrimoniu mobil:

Convenţia pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial ce aparţine UNESCO a stbilit

logo-ul prezentat mai sus pentru patrimoniu mobil .41 Acest simbol păstrează clasica nuanţă

de albastru (ceruleum), specifică organizaţiei şi transpune printr-o spirală sugestivă, ideea

bunurilor culturale imobile, caracterizate cum bine ştim prin oralitate şi deci efermeritate.

Sigla preia formele circulare şi pătrate din sigla ce desemnează patrimoniul imobil, creând

astfel o fină legătură cu acesta dar totodată este mai puţin rigidă şi îndeamnă către o

variaţiune perpetuă, către un dinamism, aşa după sunt şi cântecele sau jocurile înscrise în

patrimoniul mobil. În Romania legea nr. 182/2000 stabileşte reglementările pentru protejarea

patrimoniului cultural mobil şi instituie regimul juridic al bunurilor ca parte a patrimoniului

cultural naţional. Prin clasare, legea stabileşte două categorii juridice ale patrimoniului

cultural naţional mobil.

-tezaurul patrimoniului cultural naţional mobil alcătuit din bunuri culturale

de valoare excepţională pentru umanitate;

-fondul patrimoniului cultural naţional mobil alcătuit din bunuri culturale cu valoare

deosebită pentru România.42

***

41http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_cultural_imaterial_al_umanităţii 42http://patrimoniu.gov.ro/ro/patrimoniu-mobil/patrimoniu-clasat (accesat: 6 sept. 2014)

CCI3 HISTORY

79

În încheierea acestor succinte reprezentări ale însemnelor grafice corelate cu UNESCO şi cu

elementele de patrimoniu de pe teritoriul României, prezentăm câteva propuneri foarte

interesante pe care le-am găsit în cercetarea mea43.

43http://creativeroots.org/2011/01/romanian-unesco-sites/ (accesat: 4 sept. 2014).

CCI3 HISTORY

80

În raportul care reflectă întâlnirea de pe 20 mai de la Bruxelles, pe probleme de patrimoniu,

este afirmat patrimoniul se află la răscruce...44

În raportul şedinţei sunt stipulate mai multe concluzii:

Promovarea diversităţii culturale şi a dialogului intercultural

Promovarea culturii în calitate de catalizator al creativităţii

Promovarea culturii drept element vital în cadrul dimensiunii internaţionale a Uniunii

Poate că acum, mai mult decât oricând este datoria noastră să luptăm pentru ceea ce secolele

anterioare ne-au lăsat în grijă.

Integrându-se în ansamblul intereselor politice şi sociale ale Uniunii Europene, România are

multiple puncte culturale de mare interes pentru patrimoniul cultural european, prin care ne

definim şi ajutăm la definirea profilului european.

BIBLIOGRAFIE:

*** Bilanţ şi perspective, în Buletinul Comisiei Naţionale a Republicii Socialiste România

pentru UNESCO, nr. 3-4, 1971.

Amadou-Mahtar M’Bow, La izvoarele timpului, Editura Politică, Bucureşti, 1985

Apostoiu George, Valentin Lipatti, în Cultura. Fundaţia Culturală Română, nr. 431 din 1. 08.

2013, http://www.crispedia.ro/Valentin_Lipatti (accesat la data de 9 sept. 2014).

Condurăţeanu-Fesci Simona, Patrimoniul UNESCO – patrimoniu universal. Darul trecutului

pentru viitor, editura Coresi, Bucureşti, 2004.

Duţu Angela, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO),

Editura Politică, Bucureşti, 1973.

Duţu Angela, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO),

Editura Politică, Bucureşti, 1973.

Herea Gabriel, Monumente UNESCO din România. World Heritage Treasures, Editura

Proema, Baia Mare, 2008.

Iancu Victor, Comisia naţională a României pentru UNESCO (1997-2000). Repere ale

activităţii interne şi interanţionale, Comisia Naţională a României pentru UNESCO, ed. Ars

Docendi, Bucureşti, 2001.

Manolescu Nicolae, Cum se intră pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Adevărul,

vineri-duminică/ 19-21 sept. 2014, p. 31.

Matei Dan, What should we do for the safeguarding of the Romanian Intangible Heritage?,

Revista Muzeelor nr. 4/2004. (http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2004_04_17.pdf)

Neguţ Silviu, patrimoniu mondial cultural şi natural UNESCO: mică enciclopedie, editura

Meronia, Bucureşti, 2005.

*** Organizaţia Naţiunilor Unite şi Instituţiile sale specializate. Documente fundamentale,

Editura Politică, Bucureşti, 1980.

44Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi

Comitetul Regiunilor. Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european, Bruxelles, 22. 7. 2014,

COM (2014) 477 final.

CCI3 HISTORY

81

Popişteanu Cristian, Mic ghid al ONU şi al instituţiilor specializate, Editura politică,

Bucureşti, 1964, p. 69-70.

Rodwell Dennis G., Roşia Montană, Alba County, Romania. A reflection on the relevance

and suitability of Roşia Montană as a UNESCO World Heritage Site, Marea Britanie, 2010.

(Dennis_Rodwell_report_November_2010.pdf)

Saroite Okasha, Ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, din volumul În

cugetul oamenilor 1946 UNESCO 1971, Editura Univers, Bucureşti, 1974.

Tarabega Gabriela (ed.), Patrimoniu cultural naţional: Colocviul internaţional Bucureşti, 22-

23 sept. 2000, editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.

Tonellotto Alfeo, Valente Ignazio (ed.), The restoration of the Probota Monastery (1996-

2001), ed. UNESCO, Finlanda, 2001.

Zlotescu Ioana, Mânăstirea Hurezi, editura Institutului Cultural Român, The Collection Wold

Heritage Cities of Humanity in Spain under the patronage of UNESCO, editura Artec

Impresiones, Segovia, 2009.

Webgrafie:

http://en.unesco.org/ (accesat: 10 mai 2014).

http://www.crispedia.ro/Valentin_Lipatti (accesat la data de: 9 sept. 2014).

http://whc.unesco.org/ (accesat: 10 sept. 2014).

http://en.wikipedia.org/wiki/Hague_Convention_for_the_Protection_of_Cultural_Property_in

_the_Event_of_Armed_Conflict (accesat: 6 sept. 2014).

http://unesdoc.unesco.org/images/0016/001604/160443eb.pdf (accesat: 7 sept. 2014)

http://en.unesco.org/about-us/introducing-unesco (accesat: 7 sept. 2014).

http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/flagship-project-

activities/memory-of-the-world/homepage/ (accesat: 7 sept. 2014).

http://whc.unesco.org/en/map/ (accesat: 7 sept. 2014).

http://romania-on-line.net/halloffame/LipattiValentin.htm (accesat la data de 10 sept. 2014).

http://www.cnr-unesco.ro/ro/index.php (accesat: 30 sept. 2014).

http://www.cnr-unesco.ro/ro/index.php; Valentin Lipatti, România şi UNESCO.

http://www.mae.ro/node/1588(accesat 10 sept. 2014).

http://www.mae.ro/node/1612 (accesat: 10 sept. 2014).

http://whc.unesco.org/en/statesparties/ro (accesat: 10 sept. 2014).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_Rom%C3%A2nia (accesat:

24 mai 2014) http://www.romaniadevis.ro/dacia/zona-geto-daca/cetatile-dacice/item/cetatile-

dacice-din-muntii-orastiei-in-patrimoniul-unesco (accesat: 9 sept. 2014).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_cultural_imaterial_al_umanităţii (accesat: 8 mai

2014). http://www.icomos.org/en/ (accesat: 2 sept. 2014).

http://www.icomos.org/en/get-involved/inform-us/heritage-alert/current-alerts/735-heritage-

alert-historic-city-of-bucharest-romania (accesat: 5 mai 2014).

http://www.cnr-unesco.ro/ (accesat: 25 mai 2014)

http://www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/ (accesat: 1 mai 2014).

http://www.nationsencyclopedia.com/United-Nations-Related-Agencies/The-United-Nations-

Educational-Scientific-and-Cultural-Organization-UNESCO-ACTIVITIES.html (accesat: 1

mai 2014).

CCI3 HISTORY

82

http://www.cnr-unesco.ro/ro/lista_catedre.php (accesat: 25 mai 2014).

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Logo_Unesco.jpg (accesat: 7 sept. 2014).

http://www.cultura.ro/uploads/files/OMCC-2237-SemnalizareaMonum.pdf .

http://www.cultura.ro/uploads/files/OMCC-2237-SemnalizareaMonum.pdf (s.n.).

http://en.wikipedia.org/wiki/Monument_istoric (accesat: 12 sept. 2014).

http://pentruea.md/article/maramuresul-si-celebrele-sale-biserici-din-lemn--foto-7446.html

(accesat: 2 sept. 2014).

http://mirceahava.ro/primul-oras-din-romania-in-revista-unesco-%E2%80%93-world-

heritage-2/ (accesat: 1 sept. 2014).

http://creativeroots.org/2011/01/romanian-unesco-sites/ (accesat: 4 sept. 2014).

http://en.unesco.org/ (accesat: 10 mai 2014)

http://www.un.org/en/documents/charter/ (accesat: 10 mai 2014).

http://unesdoc.unesco.org/images/0021/002152/215286e.pdf (Programe aprobate şi bugetate

pe anul 2012 – 2013).

http://www.mae.ro/node/1613 (accesat: 10 mai 2014).

http://www.mae.ro/node/1612 (accesat: 10 mai 2014)

http://www.mae.ro/node/1588 (accesat: 15 mai 2014)

http://www.mae.ro/node/2861 (accesat: 15 mai 2014)

http://paris.mae.ro/node/229 (Delegaţia Permanentă a României pe lângă UNESCO)

http://www.un.org (accesat: 15 mai 2014)

http://whc.unesco.org/en/statesparties/ro (accesat: 20 mai 2014).

http://www.diplomacy.edu/courses/faculty/dumitriu (activitate diplomatică Petru Dumitriu)

(accesat: 24 mai 2014)

http://www.digitalheritage2013.org/ (Site-ul Congresului Internaţional Digital Heritage,

organizat la Marseille, Franţa, între 28 octombrie şi 1 nov, 2013) (accesat: 24 mai 2014)

http://www.unesco.org/new/en/communication-and-information/flagship-project-

activities/memory-of-the-world/homepage/ (Memory of the World) (accesat: 24 mai 2014)

http://www.loc.gov/ (accesat: 24 mai 2014)