Obiecte ascuflite

GGiilllliiaann FFllyynnnnOObbiieeccttee aassccuuflfliitteeFirst published by Shaye Areheart Books, an imprint of the Crown Publishing Group,a division of Random House, New York

Copyright © 2006 by Gillian FlynnCopyright © 2007 Tritonic pentru ediflia în limba românæ

TRITONIC Grup EditorialStr. Coacæzelor nr. 5, Bucureøtie-mail: editura@tritonic.rotel./fax.: +40.21.242.73.77www.tritonic.rohttp://tritonicnews.blogspot.com/

Colecflia: TRITONIC PREMIUM

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaaflfliioonnaallee aa RRoommâânniieeiiFFLLYYNNNN,, GGIILLLLIIAANN

OObbiieeccttee aassccuuflfliittee // Gillian Flynn ; trad. Raluca Øtefan . - Bucureøti : Tritonic, 2007ISBN 978-973-733-123-6

I. Øtefan, Raluca (trad.)

821.111-31=135.1

Coperta: ALEXANDRA BARDANIlustraflia copertei: © desen de Lynne AmftTehnoredactare: OFELIA COØMAN

Comanda nr. T 312 / aprilie 2007Bun de tipar: aprilie 2007Tipærit în România: Monitorul Oficial R.A.

Obiecteascuflite

Gillian Flynn

Traducere øi noteRALUCA ØTEFAN

TTRR IITTOONNIICC

Pærinflilor mei,Matt øi Judith Flynn

Unu

Aveam un pulover nou, îngrozitor de roøu øi de urît. Era 12mai, dar afaræ nu erau mai mult de 4 grade, aøa cæ, dupæ patruzile de dîrdîit în mînecæ scurtæ, am preferat sæ°mi cumpær ocîrpæ dintr°un bazar de familie decît sæ mai scotocesc princutiile cu haine de iarnæ. Primævara în Chicago.

Priveam în gol ecranul computerului în cubul ce-mi serveade birou. Subiectul din ziua respectivæ emana o ræutateîmpuflitæ. Patru copii, de doi pînæ la øase ani, au fost gæsifliîncuiafli într°o cameræ din cartierul de sud, cu douæ sandviøuricu ton øi o litræ de lapte. Au stat aøa trei zile, agitîndu°se caniøte pui de gæinæ printre mîncarea øi fecalele de pe covor. Înacest timp mama lor rætæcea aiurea pentru un fum de mari-juana øi pur øi simplu uitase de ei. Cîteodatæ aøa se întîmplæ.Færæ arsuri de fligaræ, færæ oase rupte. Doar o simplæ scæpareiremediabilæ. O væzusem pe mamæ dupæ ce o arestaseræ:Tammy Davis, douæzeci øi doi de ani, blondæ øi grasæ, cu douæcercuri perfecte de ruj roz în obraji, de mærimea unorpahare°sondæ. Mi°o puteam imagina pe o canapea tocitæ, cubuzele lipite de sticla narghilelei øi cu un nor de fum plutindîn jurul ei. Totul se topea încet, copiii ræmîneau în urmæ, iarea era din nou în liceu, cînd tipii din jur erau încæ interesaflipentru cæ ea era cea mai dræguflæ, o femeiuøcæ de treisprezeceani cu buze lucioase, care sugea acadele de scorfliøoaræ înaintede a se særuta.

O burtæ. O aromæ. De tutun øi cafea stætutæ. Redactorul-øef,stimatul øi blazatul Frank Curry, stætea lîngæ mine balan-

7

sîndu°se pe teniøii lui cræpafli. Dinflii îi stræluceau în salivaîngælbenitæ de tutun.

— Cum stai cu articolul, puøtoaico? Aveam o piunezæ argintie pe birou, iar el o acoperi cu o

unghie îngælbenitæ.— Aproape am terminat.Scrisesem doar øaisprezece rînduri. Aveam nevoie de cinci-

zeci.— Bine. Dæ°i de cap, claseazæ°l øi vino la mine în birou.— Pot sæ vin acum.— Dæ°i de cap, claseazæ°l øi dupæ aia vino la mine în birou.— Am înfleles. În zece minute.Îmi voiam piuneza înapoi. Frank plecæ din biroul meu. Cravata i se balansa în dreptul

taliei.— Preaker!— Da, Curry!— Dæ°i de cap!Frank Curry are impresia cæ sînt o fire sensibilæ. Poate

pentru cæ sînt femeie. Sau poate pentru cæ sînt o fire sensibilæ.

Biroul lui Curry e la etajul trei. Sînt convinsæ cæ se ener-veazæ de fiecare datæ cînd priveøte pe fereastræ øi vede doartrunchiurile copacilor. Un redactor bun nu va vedea niciodatæscoarfla pomului, îi va vedea frunzele – asta dacæ le poateidentifica de la etajul douæzeci sau treizeci. Dar în cazul ziaruluinostru, The Daily Post, al patrulea din Chicago øi exilat însuburbie, e destul loc øi pentru læfæialæ. Trei etaje sînt sufi-ciente, alunecînd implacabil cætre exterior, ca o scurgere neob-servatæ printre vînzætori de covoare sau magazine de læmpi.

Un om de afaceri a reuøit sæ ridice micul nostru oræøel desuburbie de°a lungul a trei ani foarte bine organizafli —1961°1964 — dupæ care i°a dat numele fiicei sale, care suferiseun grav accident de cælærie cu o lunæ înainte de finalizareaoperei urbanistice. Aurora Springs, a declarat omul de afaceri,dupæ care s°a pozat lîngæ o plæcuflæ nouæ øi lucioasæ cu numeleoraøului, øi°a luat familia øi a plecat. În prezent, fiica, în vîrstæde vreo cincizeci de ani øi destul de sænætoasæ, cu excepflia unei

GILLIAN FLYNN

8

mîncærimi ocazionale în mîini, locuieøte în Florida însæ revineo datæ la cîfliva ani pentru a se poza cu plæcufla lucioasæ aoræøelului, cum a fæcut tæticul cîndva.

Am scris un articol despre ultima ei vizitæ. Lui Curry nui°a plæcut deloc, lui oricum nu°i plæceau poveøtile despre bucæflide viaflæ. S°a trosnit cu niøte lichior vechi de Chambord în timpce citea articolul, umplînd biroul cu aromæ de zmeuræ. Curryse îmbatæ pe tæcute, dar des. Nu acesta este însæ motivul pentrucare privea subiectul cu lejeritate. Nu, æsta e doar un fel deghinion colateral.

Am intrat în birou øi am închis uøa, un birou care nu aratædeloc aøa cum mi°aø fi imaginat cæ trebuie sæ arate biroulredactorului-øef. Tînjisem dupæ lambriuri mari de stejar, dupæo uøæ cu gemulefl pe care sæ scrie „Øef“ øi prin care reporteriiîncepætori sæ ne priveascæ certîndu°ne pe tema drepturilorgarantate de Primul Amendament. În schimb, biroul lui Currye blînd øi instituflional, ca de altfel tot restul clædirii. Puteaisæ dezbafli jurnalism sau sæ îfli faci un test ginecologic Papa-nikolau, nu conta pentru nimeni.

— Spune°mi despre Wind Gap!Curry îøi înflepa bærbia încærunflitæ cu vîrful unui stilou. Îmi

imaginam dîra subflire de cernealæ pe care ar fi læsat°o printrefirele de pær.

— Este în sudul statului Missouri, chiar în cælcîi. La o arun-cæturæ de bæfl de Tennessee øi de Arkansas, i°am ræspuns,cæutîndu°mi cu greu cuvintele.

Lui Curry îi plæcea la nebunie sæ instruiascæ reporterii cutot felul de subiecte care i se pæreau pertinente — numærulcrimelor din Chicago din anul precedent, statistica demograficædin flinutul Cook sau, nu øtiu din ce motiv, istoria oraøului meunatal, un subiect pe care preferam sæ îl evit.

— S°a format în timpul Ræzboiului Civil*, am continuat eu.Se aflæ chiar lîngæ fluviul Mississippi, aøa cæ a fost øi port o

OBIECTE ASCUfiITE

9

* Ræzboiul Civil American (1861–1865) s°a desfæøurat între Statele Unite(„Uniunea“) øi 11 state din sud, care au declarat secesiunea øi au format StateleConfederate ale Americii, conduse de preøedintele Jefferson Davis. Uniunea,condusæ de preøedintele Abraham Lincoln øi de Partidul Republican, se opuneaexpansiunii sclaviei øi respingea dreptul acestor state la secesiune.

vreme. Acum cea mai înfloritoare afacere este mæcelæritul por-cilor. Are cam douæ mii de locuitori. Familii bogate de generafliiøi særæntoci.

— Tu de care eøti?— Særæntoacæ. Dintr°o familie bogatæ de generaflii.Am zîmbit, iar el se încruntæ.— Øi ce dracului se întîmplæ acolo?Am tæcut, gîndindu°mæ la posibilele dezastre din Wind Gap,

un oræøel særæcæcios sortit mizeriei: un accident de autobuz saupoate o tornadæ de praf, o explozie la siloz sau un copil cæzutîn fîntînæ. Începusem sæ transpir. Sperasem — ca de fiecaredatæ cînd Curry mæ cheamæ în birou — cæ mæ va felicita pentruun articol, cæ mæ va promova la o rubricæ tare, la naiba, poatechiar sæ°mi dea o mærire de salariu, dar nu eram deloc pregætitæsæ dezbat evenimentele recente din Wind Gap.

— Maicæ°ta mai locuieøte acolo, Preaker?— Mama, tatæl vitreg. O soræ næscutæ cînd eram în facultate, cu o existenflæ atît

de irealæ pentru mine, încît de multe ori uitam cum o cheamæ.Amma. Øi apoi Marian, pururi îndepærtata Marian.

— Øi vorbeøti vreodatæ cu ei?Nu mai vorbisem de la Cræciun. Øi atunci un telefon distant

øi politicos, dupæ ce înghiflisem trei pahare de whiskey. Mi°erateamæ cæ maicæ°mea le va mirosi prin firul de telefon.

— N°am vorbit recent.— Iisuse Cristoase, Preaker, mai citeøte presa. A fost o crimæ

sau aøa ceva acolo anul trecut în august? O fetiflæ strangulatæ?Am dat din cap aprobator. Dar nu øtiam nimic. Maicæ°mea

era singura persoanæ din Wind Gap cu care flineam legætura,chiar dacæ foarte slabæ, iar ea nu°mi spusese nimic. Ciudat.

— Acum a dispærut altæ fetiflæ. Mie mi se pare deja cæ e vorbade un criminal în serie. Du°te acolo øi aflæ toatæ povestea. Rapid.Mîine dimineaflæ sæ fii acolo!

Nici gînd.— Curry, dar avem øi aici o græmadæ de poveøti terifiante. — Sigur cæ avem, dar mai avem øi trei ziare concurente, cu

personal øi buget duble faflæ de noi. Îøi trecu mîna prin pær, din care se desprinseræ øuvifle tocite.

GILLIAN FLYNN

10

— M°am sæturat sæ tot ræmînem cu buza umflatæ dupæ øtiri.Asta e øansa noastræ de a descoperi un subiect tare. Grozav.

Curry chiar credea cæ putem ajunge peste noapte în topulpreferinflelor din Chicago, un ziar cu credibilitate naflionalæ.Anul trecut, un alt ziar øi°a trimis un reporter în oraøul natal,undeva prin Texas, pentru a scrie despre un grup de adolescenfliînecafli în inundafliile de primævaræ. Individul a scris un articoldureros, dar bun, despre esenfla apei øi regret, a prezentatamænunte despre viafla victimelor, de la echipa de baschet debæiefli, care°øi pierduse cei mai valoroøi trei jucætori, pînæ lamorga localæ, care pur øi simplu nu avea nici un fel de expe-rienflæ în curæflarea cadavrelor înecate. Articolul a cîøtigatpremiul Pulitzer.

Dar tot nu voiam sæ plec acolo. Atît de tare doream sæ nuplec, încît mi°am strîns mîinile în jurul scaunului, ca øi cumCurry mæ forfla sæ ies afaræ. Dar el mæ privea în tæcere cu ochiilui umezi øi cæprui. Øi°a dres glasul, øi°a privit soflia în fotografieøi a zîmbit, ca un doctor pe cale de a transmite vestea cea rea.Lui Curry îi plæcea sæ urle — se potrivea imaginii sale de re-dactor de modæ veche — dar, totodatæ, era cel mai politicos omdin cîfli øtiam eu.

— Uite ce e, puøtoaico, dacæ nu pofli sæ faci asta, n°o face.Dar eu cred cæ fli°ar prinde bine. Mai dai deoparte niøte resenti-mente. Te mai înzdræveneøti. În plus, e un subiect al draculuide bun, de care avem nevoie. De care tu ai nevoie.

Curry m°a susflinut întotdeauna. Credea cæ sînt cel maivaloros reporter al sæu, zicea cæ am o minte surprinzætoare.Dar în cei doi ani de meserie nu prea am fæcut faflæ aøteptærilor.Chiar grav, de cîteva ori. Acum îi puteam citi gîndurile, implo-rîndu°mæ sæ îi redau speranfla. Am dat din cap într°o manieræcare speram sæ exprime încredere.

— Îmi fac bagajul. Mîinile îmi læsaseræ pete de transpiraflie pe scaun.

Nu aveam animælufle pentru care sæ îmi fac griji, nici mæcarplante de læsat în grija vecinilor. Am îndesat într°un sac niøtehaine pentru vreo cinci zile, ca sæ fiu siguræ cæ voi pleca dinWind Gap înainte de finalul sæptæmînii. I°am aruncat apar-

OBIECTE ASCUfiITE

11

tamentului o privire rapidæ øi parcæ l°am perceput într°o nouæluminæ: avea aspectul unei camere de cæmin de facultate,særæcæcioasæ, tranzitorie øi lipsitæ de personalitate. Mi°am pro-mis sæ cumpær o canapea normalæ la întoarcere, ca ræsplatæpentru povestea fulminantæ pe care aveam s°o descopær.

Pe mæsufla de lîngæ uøæ se afla o pozæ cu mine la vîrstaadolescenflei, flinînd°o în brafle pe Marian, care avea cam øapteani. Rîdeam amîndouæ. Ochii ei erau mærifli de surprindere,iar ai mei aproape închiøi. O strîngeam tare cît mai aproapede mine, în timp ce picioarele ei scurte øi slabe mi se bælæn-gæneau pe genunchi. Nu°mi amintesc deloc de ce rîdeam. Iarde°a lungul anilor, motivul a devenit un mister confortabil. Credcæ îmi place ideea de nu mai øti.

Mie îmi place sæ fac baie. Nu duø. Nu suport stropii, îmiface pielea sæ zbîrnie, ca øi cum cineva ar apæsa un comutatorintern. Aøa cæ am aøezat un prosop tocit pe grætarul cæzii demotel, am îndreptat duøul cætre perete øi m°am aøezat în ceiøapte centimetri de apæ care se adunaseræ în bazin. Pe lîngæmine plutea pærul pubian al unui chiriaø anterior.

Am ieøit din baie. Nu mai exista un alt prosop, aøa cæ m°ambægat în pat øi m°am øters cu pætura ieftinæ. Dupæ care ambæut niøte whiskey cald øi am înjurat maøina de gheaflæ.

Wind Gap se aflæ cam la unsprezece ore de mers la sud deChicago. Curry a fost suficient de amabil sæ îmi asigure bugetulpentru o noapte la motel øi mic dejun dimineafla, asta dacæmîncam la o benzinærie. O datæ ajunsæ în oraø, urma sæ staula maicæ°mea. Aøa decisese el. Dar eu deja øtiam reacflia decare voi avea parte la uøa maicæ°mii. O tulburare øocatæ øirapidæ, o mînæ trecutæ prin pær, o îmbræfliøare nepotrivitæ încare eu voi atîrna aiurea într°o parte. Fleacuri despre dezor-dinea din casæ, care oricum nu existæ. Øi întrebæri deghizateîn amabilitæfli despre durata vizitei.

— Øi cam cît timp ne vom bucura de prezenfla ta, dulceaflæ?va spune ea. Ceea ce de fapt înseamnæ „Cînd pleci?“

Politeflea asta falsæ mæ enerveazæ cel mai tare. Øtiam cæ trebuia sæ îmi pregætesc notiflele, sæ îmi stabilesc

întrebærile. Dar am mai bæut niøte whiskey, am bægat øi niøte

GILLIAN FLYNN

12

aspirinæ øi am stins lumina. Am adormit imediat, gîdilatæ detorsul aparatului de aer condiflionat øi de clinchetul electrical unui joc video de alæturi. Mai erau doar cincizeci de kilometripînæ în oraøul meu natal, dar aveam nevoie de aceastæ noaptedeparte de el.

Dimineafla am înghiflit o gogoaøæ veche cu gem øi am pornitdin nou cætre sud, simflind aerul tot mai cald øi presiuneapædurii luxuriante pe ambele pærfli. Aceastæ parte a statuluiMissouri este periculos de placidæ: kilometri întregi de copacibanali stræbætufli doar de fîøia subflire a autostræzii. Øi scenaasta se repetæ la fiecare douæ minute.

Wind Gap nu se poate vedea de la distanflæ. Cea mai înaltæclædire are doar trei etaje. Dar dupæ douæzeci de minute decondus am simflit cæ se apropie. Întîi a apærut o staflie debenzinæ. Cîfliva puøti slæbænogi færæ tricou leneveau apatici înfaflæ. Lîngæ un pick°up uzat, un flînc în pamperøi arunca în aerpietriø, în timp ce maicæ°sa umplea rezervorul. Avea pærulvopsit blond, dar rædæcinile maro îi ajunseseræ aproape deurechi. Le°a strigat ceva bæieflilor, dar nu am putut auzi întrecere. Curînd, pædurea se ræri. Am trecut pe lîngæ plæcuflamîzgælitæ a unui complex comercial care vindea cabine solare,arme øi draperii. Dupæ care a apærut o fundæturæ de case vechi,menitæ a fi începutul unei dezvoltæri urbanistice care nu a maiavut loc niciodatæ. Øi, în final, oraøul însuøi.

Færæ un motiv anume, mi°am flinut respiraflia cînd am trecutpe lîngæ plæcufla cu numele oraøului, aøa cum mai fac copiiicînd trec pe lîngæ cimitir. Mæ întorceam dupæ opt ani aici, dardecorul îmi provoca un nod în stomac.

Drept înainte se afla casa profesoarei mele de pian, o fostæcælugæriflæ a cærei respiraflie mirosea a ouæ. Aleea ducea spreparcul în care am fumat prima fligaræ, într°o zi înæbuøitoarede varæ. Mergînd pe bulevard, ajungi la internatul Woodberryøi apoi la spital.

Am decis sæ merg direct la secflia de poliflie, ghemuitæ undevala capætul Stræzii Principale, care, literal, era strada principalædin Wind Gap. Pe Strada Principalæ se aflau salonul defrumusefle øi magazinul de bricolaj, denumit „Un dolar douæ-zeci øi cinci“ pentru cæ toate produsele costau un dolar douæzeci

OBIECTE ASCUfiITE

13

øi cinci, o librærie cu douæsprezece rafturi, øi un magazin dehaine denumit „Hainele comode ale lui Candy“ din care puteaicumpæra bluze tricotate, helænci øi tricouri cu ræfluøte øi øcolidesenate pe ele. Majoritatea femeilor de bunæ-cuviinflæ dinWind Gap sînt profesoare sau casnice sau lucreazæ în locuriprecum magazinul lui Candy. În cîfliva ani, poate, se va des-chide øi un Starbucks*, care îi va da oraøului ceva dupæ carea tot tînjit: o suficienflæ preambalatæ øi preaprobatæ de toatælumea. Momentan însæ, pe acel loc se aflæ doar un magazinslinos de piese de maøinæ, al unei familii al cærei nume nu mi°lmai amintesc.

Strada Principalæ era pustie. Færæ maøini, færæ oameni. Uncæflel se agita pe trotuar, færæ a fi însoflit de stæpîn. Tofli stîlpiierau înfæøurafli în funde galbene øi copii granulate ale unei pozecu un chip de fetiflæ. Am tras pe dreapta øi am rupt un anunflde pe stîlpul unui semafor, lipit la înælflimea unui copil. Cuvîn-tul „Dispærutæ“ era scris de mînæ deasupra pozei, probabil cuun marker gros. Fetifla avea ochii cæprui, un zîmbet sælbaticøi un pær mult prea bogat pentru capul sæu mic. Pærea genulde copil descris de profesori ca fiind „o bætaie de cap“. Îmi plæceade ea.

Natalie Jane Keene10 aniDispærutæ din 11 mai a.c.A fost væzutæ ultima oaræ în parcul Jacob J. Garret øi purta blugi scurfli øi un tricou roøu. Informaflii: 555°7377

Îmi doream sæ intru în secflia de poliflie øi sæ mi se spunæcæ Natalie Jane fusese deja gæsitæ. Færæ complicaflii. Poate doarse rætæcise sau îøi luxase glezna în pædure sau chiar fugise deacasæ øi ulterior se ræzgîndise. M°aø fi suit în maøinæ øi aø fiplecat înapoi la Chicago, færæ sæ fie nevoie sæ contactez pecineva.

GILLIAN FLYNN

14

* Cel mai mare lanfl de cafenele din lume, fondat în 1971.

Din pæcate, strada era pustie pentru cæ jumætate de oraøse afla în împrejurimi, scotocind pædurea din nord. Ofiflerulde serviciu, o femeie, mi°a spus cæ pot aøtepta, øeful secfliei depoliflie, øeriful Bill Vickery, urma sæ revinæ curînd pentru masade prînz. Sala de aøteptare îfli dædea sentimentul fals decomoditate al unei sæli de dentist. M°am aøezat pe un scaunportocaliu øi încercam sæ ræsfoiesc un Redbook*. În apropiere,un aparat electric sufla periodic o aromæ de plastic, menitæ sæîmi aminteascæ de parfumul provinciei. Treizeci de minute maitîrziu, trecusem deja prin trei reviste øi îmi era greaflæ de laaroma aparatului. Cînd Vickery apæru, în cele din urmæ,ofiflerul de serviciu arætæ spre mine øi îl informæ cu un dispreflneræbdætor:

— De la ziar!Vickery, un tip uscat cam la cincizeci de ani, avea uniforma

transpiratæ øi tricoul lipit de piept, iar pantalonii i se încrefliseræla spate, unde ar fi trebuit sæ se afle fundul.

— De la ziar?Mæ privi cu atenflie prin niøte lentile pætate.— De la care ziar?— Øerif Vickery, numele meu este Camille Preaker, de la

Daily Post din Chicago.— Din Chicago? Øi ce caufli tocmai aici?— Aø vrea sæ vorbim despre cele douæ fetifle, Natalie Keene

øi cea ucisæ anul trecut.— Iisuse Cristoase! Da’ cum ai aflat de chestia asta? Iisuse

Cristoase!O privi pe femeia de la recepflie øi apoi din nou pe mine, ca

øi cum ne°am fi øtiut demult. Mormæi sæ°l urmez.— Nu vreau nici un telefon, Ruth!Femeia îøi dædu ochii peste cap.Bill Vickery porni în fafla mea pe un culoar cu lambriuri de

lemn, împopoflonate cu poze de pæstrævi øi cai, dupæ care intræîn biroul sæu, unde nu se afla nici o fereastræ, doar o græmadæ

OBIECTE ASCUfiITE

15

* Revistæ mondenæ, înfiinflatæ în 1913, care se adreseazæ în special femeilormæritate.

de fiøiere metalice. Îøi aprinse o fligaræ, færæ sæ mæ întrebe dacævreau øi eu.

— Nu vreau deloc sæ se afle despre asta, donøoaræ, nu vreaudeloc chestia asta!

— Mæ tem, øerif Vickery, cæ nu prea avefli de ales. fiintaacestor ræpiri o reprezintæ copiii. Oamenii trebuie sæ øtie.

Repetasem replica asta tot drumul. Atinge moralitatea øisimflul civic.

— Da’ ce°fli pasæ flie? Nu sînt copiii tæi, sînt copii din WindGap.

Se ridicæ, se aøezæ la loc øi îøi fæcu de lucru cu niøte hîrtii.— Cred cæ nu greøesc dacæ spun cæ celor din Chicago nu

le°a prea pæsat pînæ acum de copiii din Wind Gap. Vocea i se frînse la final. Trase cu putere din fligaræ, îøi învîrti

inelul grosolan de aur rozaliu øi clipi rapid de cîteva de ori, deparcæ era gata sæ izbucneascæ în plîns.

— Ai dreptate, aøa e. Uite ce e, nu am de gînd sæ scriu unarticol speculativ. Dar e foarte important pentru mine. Dacæte consoleazæ cu ceva, eu sînt din Wind Gap.

„Poftim, Curry, mæ stræduiesc.“Mæ privi din nou cu mai multæ atenflie.— Cum te cheamæ?— Camille Preaker.— Øi de ce nu te øtiu?— Pentru cæ nu am fæcut niciodatæ belele, domnule, i°am

ræspuns zîmbind øægalnic.— Eøti din familia Preaker?— E numele de fatæ al mamei. Dar s°a mæritat acum vreo

douæzeci øi cinci de ani. E vorba de Adora øi Alan Crellin.— Ei, da, pe ei îi øtiu.Pe ei toatæ lumea îi øtia. Averea nu era ceva comun în Wind

Gap. — Dar tot nu îmi convine prezenfla dumitale, donøoaræ

Preaker. Dacæ scrii articolul æsta, lumea are sæ ne øtie numaipentru... asta.

— Dar poate cæ puflinæ publicitate va fi de folos. În alte cazuriaøa a fost.

GILLIAN FLYNN

16

Vickery tæcu o vreme, fixînd gînditor punga mototolitæ dehîrtie în care avea prînzul. Mirosea a sos de roøii. Mormæi cevadespre JonBenet* øi rahat.

— Mulflumesc, dar nu, donøoaræ Preaker. Øi nu am nici uncomentariu. Nu am nici un comentariu despre vreo investigaflie.Pofli sæ mæ citezi cu asta.

— Uite ce e, am tot dreptul sæ fiu aici. Hai sæ ne uøuræmmunca. Tu îmi dai o informaflie. Orice. Iar eu dispar din caleata o vreme. Nu am nici o intenflie sæ îfli îngreunez munca. Dartrebuie sæ mi°o fac øi eu pe a mea.

Asta era o altæ micæ tîrguialæ la care mæ gîndisem undevape lîngæ St. Louis.

Am plecat de la secflia de poliflie cu o copie a hærflii oraøuluiWind Gap, pe care øeriful Vickery marcase cu un mic „x“ loculîn care fusese gæsit anul trecut cadavrul unei fetifle.

Era vorba despre Ann Nash, nouæ ani, al cærei corp fusesegæsit pe data de 27 august în Falls Creek, o cascadæ abruptæøi zgomotoasæ din pædurile de nord. Încæ din noaptea de 26august, de cînd se raportase dispariflia ei, o echipæ de cæutarescotocise întreaga pædure. Au gæsit°o însæ niøte vînætori, în jurulorei 5 dimineafla. Fusese strangulatæ aproximativ la miezulnopflii cu un cordon textil, înfæøurat de douæ ori în jurul gîtului.Dupæ care a fost aruncatæ în golf, a cærui adîncime era destulde redusæ din cauza secetei. Cordonul textil se agæflase de opiatræ, iar corpul fetiflei plutise toatæ noaptea în unda leneøæa apei. A fost înmormîntatæ cu capacul sicriului închis. Astaera tot ce aflasem de la Vickery. Øi a fost nevoie de o oræîntreagæ de întrebæri.

Am format numærul de pe afiøul disparifliei de la un telefonpublic dintr°o bibliotecæ. O voce de femeie în vîrstæ mi°a comu-nicat cæ accesasem linia directæ Natalie Keene, dar puteam

OBIECTE ASCUfiITE

17

* JonBenét Patricia Ramsey (6 august 1990 — 25 decembrie 1996) a parti-cipat la concursurile de frumusefle pentru copii øi a fost gæsitæ moartæ în pivniflacasei familiei sale din oraøul Boulder, Colorado, la mai puflin de opt ore dupæ cefusese datæ dispærutæ. Cazul sæu a atras atenflia naflionalæ în Statele Unite pentrucæ nu a fost gæsit nici un suspect, iar bænuielile s°au îndreptat asupra familiei. Indi-ciile dramatice au fost sursæ a numeroase cærfli care încercau sæ rezolve misterul.

auzi în fundal bîzîitul unei maøini de spælat vase. Femeia m°ainformat cæ, din cîte øtia, cæutærile continuau în pædurea denord. Cei care doreau sæ ajute se puteau prezenta la intrareadin øoseaua principalæ, cu propriile sticle de apæ. Se anunflautemperaturi foarte ridicate.

La locul de întîlnire, patru fete stæteau pe un prosop la soare,cu un aspect îngîmfat øi indiferent. Mi°au indicat o cærare øimi°au spus sæ merg pînæ voi întîlni grupul de cæutætori.

— Ce te intereseazæ aici? mæ întrebæ cea mai dræguflæ dintreele.

Figura ei îmbujoratæ øi pærul împletit în codifle aveau gin-gæøia unei fete în primii ani ai adolescenflei, dar sînii, pe careîi scotea cu mîndrie în evidenflæ, erau ai unei femei mature.Øi chiar o femeie maturæ norocoasæ. Îmi zîmbi ca øi cum mæcunoøtea, ceea ce pærea imposibil de vreme ce ultima oaræ cîndm°am aflat în Wind Gap ea nu era decît un copil de grædiniflæ.Cu toate astea, øi mie mi se pærea cunoscutæ. Poate era fiicavreunei colege de øcoalæ. Vîrsta ar fi fost potrivitæ, dacæ aceacolegæ ar fi ræmas gravidæ imediat dupæ liceu. Ceea ce nu eradeloc greu de imaginat.

— Vreau doar sæ ajut, i°am ræspuns.— Sigur cæ da, spuse ea zîmbind tendenflios, dupæ care gæsi

cæ oja de pe unghiile degetelor de la picioare era mult maiinteresantæ decît mine.

Am læsat în urmæ pietriøul fierbinte al øoselei øi am intratîn pædure, care pærea însæ øi mai fierbinte. Aerul avea aceaumezealæ tropicalæ a unei jungle. Tufele de pæpædie øi frunzelede sumac* îmi mîngîiau gleznele, iar în aer pluteau o græmadæde fulgi pufoøi de bumbac, care mi se lipeau pe brafle. Mi°amamintit brusc cæ în copilærie îi numeam „rochifla zînei“.

În depærtare se auzeau voci care o strigau pe Natalie, celetrei silabe apærînd øi dispærînd ca un cîntec. Dupæ alte zeceminute de cæutæri, i°am ajuns din urmæ: aproximativ 50 de

GILLIAN FLYNN

18

* Numele mai multor arbori sau arbuøti mediteraneeni cu frunze compuse,bogate în substanfle tanante, dintre care unele specii sînt cultivate øi folosite înindustria pielæriei, în medicinæ, în nutriflie etc.

oameni mergînd pe rînduri paralele, despicînd continuu tufi-øurile cu ajutorul unor befle.

— Salutare! Ceva nou? îmi strigæ un tip cu burta rotunjitæde bere, din apropiere.

Am pæræsit cærarea øi mi°am croit drum printre copaci pînæla el.

— Pot fi cumva de ajutor? Nu eram gata încæ sæ°mi scot carneflelul. — Pofli sæ mergi alæturi de noi, ræspunse el. Întotdeauna

ne este de folos un om în plus. E mai puflin teren de ræscolit.Am mers împreunæ cîteva minute în tæcere, întreruptæ

periodic de tusea lui umedæ øi grunjoasæ.— Uneori cred cæ e mai bine sæ ardem de tot pædurea asta!

zise el deodatæ. Parcæ numai rele se întîmplæ pe aici. Eøtiprietenæ a familiei Keene?

— Nu, de fapt sînt jurnalist. La ziarul Chicago Daily Post.— Hmmm... I°auzi. Øi scrii despre toatæ chestia asta? Dintr°o datæ se auzi un urlet puternic, un geamæt de femeie: — Natalie! Mîinile mi se umeziseræ în timp ce alergam cætre locul urle-

tului. Alte siluete se îngræmædeau în aceeaøi direcflie. O ado-lescentæ cu pær blond trecu rapid pe lîngæ noi, cu fafla aprinsæde groazæ. Se împleticea frenetic printre copaci, urlînd nume-le lui Natalie cætre cer. Un tip mai în vîrstæ, probabil tatæl, oajunse din urmæ, o strînse în brafle øi o îndreptæ în afarapædurii.

— Au gæsit°o? întrebæ noua mea cunoøtinflæ.Mai multe capete se clætinaræ negativ. — Nu, cred cæ doar s°a speriat! îi ræspunse cineva. E prea

mult pentru ea. Nici nu ar trebui sæ meargæ fetele pe aici, maiales în situaflia asta.

Omul mæ fixæ cu privirea, dupæ care îøi øterse fruntea øiporni mai departe sæ scotoceascæ tufele cu bæflul.

— Neplæcutæ treabæ, zise prietenul meu. Neplæcute vremuri. Porniræm mai departe încet. Am tras cu øutul într°o cutie

goalæ de bere, apoi în alta. O pasære zburæ prin fafla noastræ,dupæ care se înælflæ spre cer. Deodatæ, o læcustæ îmi aterizæ peîncheietura mîinii. Cam sinistru.

OBIECTE ASCUfiITE

19

— Te deranjeazæ dacæ îfli pun niøte întrebæri despre povesteaasta?

Mi°am scos carneflelul.— Nu prea øtiu ce aø putea sæ°fli spun.— Doar ce pærere ai. Deja douæ fete ucise într°un oræøel atît

de mic...— Deocamdatæ nu øtie nimeni dacæ e vreo legæturæ între

ele. Doar dacæ øtii tu ceva ce eu nu øtiu. Pînæ acum, credemcæ sînt øanse ca Natalie sæ aparæ bine-sænætoasæ. N°au trecutnici mæcar douæ zile.

— Despre Ann existæ anumite bænuieli?— Vreun zænatec, vreun nebun a omorît°o. Unul care trecea

prin oraø, uitase sæ îøi ia pastilele øi auzea tot felul de voci.Aøa ceva trebuie sæ fi fost.

— De ce crezi asta?Se opri øi scoase din buzunar o græmæjoaræ de tutun pe care

o mestecæ cu nesafl. Buzele mi se întinseræ înr°un zîmbetsimpatetic.

— Pæi cine altcineva ar fi fost în stare sæ°i smulgæ bieteifete dinflii?

— I°a smuls dinflii?— Pe tofli, în afara unui molar de lapte.

Dupæ încæ o oræ færæ rezultate øi færæ prea multe informaflii,mi°am pæræsit partenerul de cæutæri, pe nume Ronald Kamens(„Sæ°mi scrii, te rog, øi inifliala celui de°al doilea nume, adicæJ“), øi am pornit cætre sud spre locul în care fusese gæsit corpullui Ann anul trecut. Abia dupæ un sfert de oræ numele luiNatalie se pierdu în depærtare. Dupæ alte zece minute puteamauzi zgomotul cascadei, urletul flipætor al apei rostogolite.

Ar fi destul de dificil sæ cari un copil prin pædure. Multecrengi øi ramuri acoperæ poteca øi o græmadæ de rædæcini îfliîmpiedicæ mersul. Dacæ Ann era o adeværatæ „fiicæ“ din WindGap, un oraø în care trebuia etalatæ cea mai completæ femi-nitate, cu siguranflæ ar fi avut pærul lung purtat pe spate. S°arfi agæflat în tufele de pe margine. Cæutam cu atenflie aceste firede pær, dar nu zæream decît pînze de pæianjen.

GILLIAN FLYNN

20

Iarba era încæ turtitæ în locul în care se aflase cadavrul luiAnn, greblatæ parcæ în cæutarea indiciilor. Se aflau øi cîtevachiøtocuri de fligaræ recente, læsate probabil de niøte curioøiplictisifli. Puøti færæ ocupaflie, care se sperie unii pe alflii cuimaginea sîngeroasæ a unui nebun pasionat de dinfli.

În golful cascadei se afla un rînd de pietre care agæflaseræcordonul textil din jurul gîtului fetiflei, læsînd corpul condamnatsæ zacæ în apa leneøæ toatæ noaptea. Acum, era doar o unduirecalmæ plutind peste nisip.

Domnul Ronald J. Kamens menflionase cu mîndrie:— Conducerea oraøului a încærcat toate pietrele în port-

bagajul unei camionete øi a dat cu ele de pæmînt imediat laieøirea din Wind Gap.

Fusese considerat un gest de credinflæ elocvent, menit parcæsæ alunge posibilul ræu care avea sæ mai aparæ prin oraø. Separe cæ nu funcflionase.

M°am aøezat pe marginea golfului, mîngîind încet pæmîntulpietros. Am cules o pietricicæ netedæ øi fierbinte øi mi°am lipit°ode obraz. Mæ întrebam dacæ Ann a venit vreodatæ în acest locînainte de a fi ucisæ. Sau poate cæ tinerele generaflii din WindGap descoperiseræ modalitæfli mai interesante de a°øi petreceverile. Cînd eram micæ, obiønuiam sæ înotæm în josul apei, undeniøte pietre uriaøe formau adeværate bazine. Pe la picioare nise învîrteau o græmadæ de crabi, iar noi încercam din greu sæîi cælcæm, dar flipam de fricæ dacæ reuøeam sæ îi atingem.Nimeni nu avea costum de baie, ar fi fost prea complicat. Nebælæceam în ce aveam øi plecam acasæ gonind pe biciclete, cumaieuri øi pantaloni doldora de apæ, scuturîndu°ne pletele caniøte cæflei uzi.

Cîteodatæ, bæieflii mai mari care aveau puøti øi cutii de berefurate urcau pînæ aici sæ tragæ în veverifle sau în iepuri. Dupæcare îøi atîrnau de curele bucæfli însîngerate de carne. Întot-deauna îmi era silæ de bæieflii æøtia befli øi flîfnoøi, mirosind atranspiraflie, pentru care prezenfla noastræ era ca øi inexistentæ.Acum øtiu cæ existæ mai multe feluri de a vîna. Figura vînæ-torului gentleman, cu viziunea lui Teddy Roosevelt øi a mæreflieisportului, care se retrage dupæ o zi pe teren cu un pahar recede gin tonic, nu este cea pe care am avut°o øi în copilærie. Bæieflii

OBIECTE ASCUfiITE

21

pe care îi øtiam eu erau vînætori de sînge. Ei urmæreau aceazvîcnire de groazæ a animalului lovit, care într°o clipæ treceade la agilitatea goanei la inerflia morflii.

Cînd mai eram încæ în gimnaziu, aveam poate doisprezeceani, am intrat în øopronul de vînætoare al bæiatului unui vecin,o încæpere placatæ cu lemn, în care animalele erau tæiate øijupuite. Din tavan atîrnau hælci de carne umede, care aøtep-tau sæ fie uscate øi afumate. Podeaua præfuitæ era plinæ de petede sînge, iar pereflii erau acoperifli de postere cu femei dezbræ-cate. Unele aveau picioarele desfæcute, altele erau aplecate øipenetrate. O alta era legatæ, cu ochii umezi, cu sînii strînøi øiînvineflifli ca niøte struguri, de un bærbat care îi stætea în spate.Aveam senzaflia cæ le puteam simfli mirosul, în aerul dens øiînsîngerat din øopron.

În acea noapte, în patul meu, cu degetul bægat în chilofli,m°am masturbat pentru prima oaræ, tremurînd øi fiindu°migreaflæ în acelaøi timp.

GILLIAN FLYNN

22

Doi

Oræ de reduceri la baruri. Am renunflat la cæutæri øi m°amoprit la Footh’s, singura tavernæ din oraø cu luminæ fluores-centæ. Asta înainte de a vizita casa din strada Grove nr. 1665,adicæ locuinfla familiei Betsy øi Robert Nash, pærinflii luiAshleigh, doisprezece ani, Tiffanie, unsprezece ani, Ann ceadecedatæ, pentru totdeauna nouæ ani, øi Bobby junior, øase ani.

Au avut trei fete pînæ a procrea, în cele din urmæ, øi un bæiat.În timp ce sorbeam din whiskey øi trosneam alune, cugetamasupra disperærii simflite de familia Nash de fiecare datæ cîndli se næøtea un copil færæ penis. Prima a fost Ashleigh, nu erabæiat, dar era dulcicæ øi sænætoasæ. Oricum îøi doreau doi copii.Ashleigh a primit un nume fiflos, cu o scriere exoticæ, øi un dulapplin cu rochifle creponate. Apoi au respirat adînc øi øi°auîncercat din nou norocul. A apærut Tiffanie. Erau deja camiritafli, primirea acasæ nu a mai fost la fel de extravagantæ. Iarcînd madam Nash a ræmas din nou gravidæ, bærbatul ei acumpærat o micæ mænuøæ de baseball, pentru a°i indica coco-loøului din burtæ direcflia doritæ. Îmi imaginez ce consternareteribilæ au avut la apariflia celei de°a treia fete, Ann. I°au oferitrepejor un nume din familie, færæ mæcar sæ adauge un e la finalpentru design.

Ce miracol a fost naøterea lui Bobby! La trei ani dupæ deza-mægirea produsæ de Ann, bæiatul — un accident, oare, sau chiaro ultimæ øansæ norocoasæ? — a primit numele tatælui øi toatæiubirea øi atenflia pærinflilor. Iar fetele, mai ales Ann, au cæpætat

23

sentimentul cæ erau cam în plus. Cine are nevoie de o a treiafiicæ? Dar iatæ cæ acum tocmai ea beneficia de ceva atenflie.

Mi°am sorbit al doilea pahar de whiskey dintr°o înghiflituræ,mi°am dezmorflit umerii, mi°am înviorat puflin obrajii øi m°amurcat în Buick*°ul albastru, tînjind dupæ un al treilea pahar.

Eu nu sînt genul de ziarist care se hræneøte cu bucæflele dinviafla privatæ a oamenilor. Probabil de accea sînt doar unreporter de mîna a doua. Unul dintre ei, cel puflin.

Încæ øtiam drumul spre strada Grove. Se afla la douæ stræziîn spatele liceului meu, la care mergeau de altfel tofli copiii peo razæ de o sutæ de kilometri. Liceul Millard Calhoon fusesefondat în 1930 øi reprezenta ultima sforflare de civilizaflie aoraøului Wind Gap înainte de Marea Depresie**. Purta numeleprimului primar al oraøului, un erou al Ræzboiului Civil. Unerou din partea Confederaflilor***, dar asta nu a mai contatpentru nimeni, era oricum un erou. Domnul Calhoon se luptaseîn Lexington cu o armatæ întreagæ de yankei în primul an alRæzboiului Civil øi se pare cæ salvase de unul singur micul oræ-øel (sau cel puflin aøa era scris pe placa memorialæ de la intrarealiceului). Omul flîønise ca o sægeatæ printre curflile caselor øisærise abil peste gærduleflele de lemn, gonind politicos donøoa-rele din calea yankeilor distrugætori. Astæzi existæ în Lexingtoncasa memorialæ Calhoon, un exemplu de stil arhitectural, undese pot vedea încæ gloanflele Nordului înfipte în lambriuri.Gloanflele sudiste ale domnului Calhoon, se presupune, au fostîngropate o datæ cu cadavrele pe care le°au atins.

Calhoon a murit în anul 1929, la fastuoasa celebrare a osutæ de ani de existenflæ. Stætea într°un foiøor, care acum nu

GILLIAN FLYNN

24

* marcæ de automobile construite în Statele Unite, Canada øi China decompania General Motors Corporation. Maøinile Buick se vînd în America deNord, China, Taiwan øi Israel.

** Grava recesiune economicæ a Statelor Unite din anii ’30.*** Confederaflia Statelor Unite ale Americii (denumitæ øi Confederaflia sau

Statele Confederate) a fost întemeiatæ de unsprezece state sudiste din cadrulStatelor Unite ale Americii între 1861°1865. Iniflial, øapte state øi°au declaratsecesiunea faflæ de Statele Unite înainte de începerea ræzboiului; ulterior li s°aualæturat alte patru. Statele Unite ale Americii („Uniunea“) a declarat aceastæsecesiune ilegalæ øi a refuzat sæ recunoascæ Confederaflia. De asemenea, nu afost recunoscutæ de nici un guvern stræin.

mai existæ, în piafla centralæ a oraøului, care fusese pavatæ øidecoratæ cu o fanfaræ pentru acea ocazie. S°a aplecat sprenevastæ°sa, o tipæ de doar cincizeci øi doi de ani, øi i°a spus:

— E prea tare!Dupæ care a suferit un atac de cord, în timpul cæruia øi°a

smuls decorafliile pentru vitejie în ræzboi øi le°a aruncat în præ-jiturelele decorate cu steagul Confederafliei special pentru el.

Am o simpatie aparte pentru Calhoon. Cîteodatæ, totul pareprea tare.

Casa familiei Nash aræta cum îmi închipuisem, tipicæ stiluluianilor ’70, ca de altfel cam toate casele din partea de vest aoraøului. Una din acele construcflii în care garajul era punctulde maxim interes. Înaintînd pe alee, am observat un bæieflelblond ciufulit, care bombænea de zor pe lîngæ o bicicletæ dejamult prea micæ pentru el. Roflile se învîrteau în gol subgreutatea lui.

— Vrei sæ te ajut? l°am întrebat dupæ ce am coborît dinmaøinæ.

De obicei nu mæ prea pricep la copii, dar m°am gîndit cæ oîncercare nu stricæ. Puøtiul mæ privi tæcut o secundæ, dupæ careîøi bægæ degetul în guræ. I se ridicæ maieul, læsîndu°i la vedereburtica. Bobby jr. pærea cam prostufl øi fricos. Un bæiat foartedorit de familia Nash, dar cam dezamægitor.

M°am apropiat de el. Særi de pe bicicletæ, care ræmase o clipæîn echilibru, øi se repezi spre casæ.

— Tati!Gonea de parcæ l°aø fi ciupit.Pînæ sæ ajung eu, la intrare deja apæruse un bærbat. Privirea

mi se fixæ însæ asupra unei fîntîni din spatele lui, care gîlgîiamonoton în holul casei. Avea trei brafle în formæ de scoicæ øistatuia unui bæieflel aøezatæ deasupra. Chiar øi de cealaltæ partea intrærii, apa din fîntînæ mirosea ciudat.

— Pe cine cæutafli?— Dumneavoastræ sîntefli Robert Nash?Deodatæ pæru îngrijorat. Era probabil aceeaøi întrebare pe

care i°o adresase øi poliflia cînd l°au anunflat despre moarteafiicei sale.

OBIECTE ASCUfiITE

25

— Da, eu sînt Bob Nash. — Îmi cer scuze cæ væ deranjez acasæ. Mæ numesc Camille

Preaker. Sînt de aici, din Wind Gap.— Aha. — Dar acum lucrez la ziarul Daily Post din Chicago. Scriu

despre... Mæ aflu aici pentru cazul Natalie Keene, dar øidatoritæ morflii fiicei dumneavoastræ.

Mæ aøteptam la urlete de supærare, uøi trîntite, înjuræturi,un pumn în figuræ. Dar Bob Nash øi°a îndesat adînc mîinileîn buzunarele pantalonilor øi s°a læsat pe cælcîie.

— Putem sta de vorbæ în dormitor. Mi°a deschis uøa larg sæ pot intra øi am încercat sæ-mi croiesc

cu atenflie drum prin græmada de nimicuri împræøtiate prinhol øi coøuri cu rufe din care dædeau pe afaræ cearøafuri øitricouri de copii. Am trecut pe lîngæ baie, a cærei piesæ cen-tralæ era un sul gol de hîrtie igienicæ rostogolit pe jos, øi amcontinuat drumul pe hol, ai cærui perefli erau tapetafli cufotografii: niøte fetifle blonde adunate græmadæ în jurul unuibæieflel, domnul Nash, în tinerefle, cu braflele în jurul sofliei,amîndoi flinînd în mînæ un cuflit de tæiat tortul. Cînd am ajunsîn dormitor, unde perdelele se asortau cu husa patului, iarøifonierul era ordonat, mi°am dat seama de ce Nash îl aleseseca loc al conversafliei noastre. Era singura zonæ din casæ în carese mai afla un anumit grad de civilizaflie, ca o ultimæ redutæîntr°o junglæ de disperare.

Nash se aøezæ pe o laturæ a patului, iar eu pe cealaltæ. Nuexistau scaune. Pæream niøte figuranfli într°un filmulefl porno.Doar cæ noi flineam în mîini cîte un pahar de Kool Aid* cu aromæde cireøe, pe care Nash le adusese de la bucætærie.

Omul avea un aspect îngrijit — mustaflæ tunsæ, pærul piep-tænat pe spate, dat cu gel, un tricou verde bægat în pantaloni.Bænuiam cæ el era cel care pæstra ordinea în aceastæ cameræ,în care domina îngrijirea neîndemînaticæ a unui burlac carese stræduia prea tare.

Nu avea nevoie de introducere pentru interviu, iar eu îi eramrecunoscætoare pentru asta. E ca øi cum ai pierde vremea pælæ-

GILLIAN FLYNN

26

* Bæuturæ ræcoritoare carbogazoasæ.

vrægind cu iubitul, cînd amîndoi øtifli foarte bine cæ vefli facesex.

— Ann s°a tot plimbat cu bicicleta toatæ vara trecutæ, începuel. Întreaga varæ s°a tot învîrtit pe strada din jurul casei. Eu øisoflia nu o læsam sæ plece mai departe. Avea doar nouæ ani. Iarnoi sîntem niøte pærinfli tare grijulii. Dar mai spre finalul vacan-flei, chiar înainte sæ înceapæ øcoala, soflia mea a zis bine, pentrucæ Ann se tot ruga de ea, iar soflia mea a zis bine, adicæ Annputea merge pînæ la casa lui Emily, prietena ei. Dar nu a ajunsniciodatæ acolo. Deja se fæcuse ceasul opt pînæ ne°am dat seama.

— Dar la ce oræ plecase?— Pe la øapte. Aøa cæ undeva pe drum, pe una din cele zece

stræzi, au prins°o. Soflia mea nu°øi poate ierta niciodatæ îngæ-duinfla. Niciodatæ.

— Ce vrei sæ spui cu „au prins°o“?— Ei, el, ce mai conteazæ! Un nenorocit! Un ucigaø de copii

bolnav! În timp ce eu øi familia mea dormim, în timp ce tumergi cu maøina pe aici pentru a°fli scrie articolul, pe undevaumblæ un om în cæutare de copii pe care sæ°i omoare. Pentrucæ amîndoi øtim cæ fetifla Keene nu s°a rætæcit.

Îøi terminæ bæutura dintr°o înghiflituræ øi se øterse la guræ.Cu puflinæ ølefuire puteam obfline niøte citate ca lumea de lael. Era ceva comun deja, în proporflie directæ cu timpul petrecutde spectator în fafla televizorului. Nu demult, îi luasem interviuunei femei a cærei fiicæ de douæzeci øi doi de ani fusese ucisæde prietenul sæu. Femeia mi°a dat niøte replici preluate chiardintr°un serial poliflist pe care îl væzusem cu o searæ în urmæ:Aø vrea sæ pot spune cæ îmi este milæ de el, dar mi°e teamæ cænu îmi va mai fi milæ de nimic de acum înainte!.

— Deci, domnule Nash, nu øtifli pe nimeni care ar fi doritræul familiei dumneavoastræ?

— Domniøoaræ, eu îmi cîøtig banii din vînzarea scaunelorprin telefon! Lucrez pentru o firmæ tocmai din Hayti, cu încædoi tipi. Nu cunosc lume nouæ aproape deloc. Soflia mea lucreazæcu jumætate de normæ la øcoalæ. Nu existæ drame într°un astfelde trai. Pur øi simplu, cineva a decis cæ trebuie sæ o omoarepe fetifla noastræ.

OBIECTE ASCUfiITE

27

Rostise ultimele cuvinte cu o resemnare fæfliøæ, ca øi cumacceptase pe deplin acea idee.

Nash se ridicæ øi se apropie de o uøæ glisantæ de sticlæ, caredædea spre o micæ verandæ. Deschise uøa, dar ræmase înæuntru.

— Poate vreun homo a fæcut°o, spuse el. Alegerea acestei expresii era un eufemism în acel oraø. — De ce crezi asta?— Pentru cæ nu a violat°o. Toatæ lumea zice cæ e ceva neobiø-

nuit într°o astfel de crimæ. Eu zic cæ e singura binecuvîntareîn situaflia asta. Prefer faptul cæ a omorît°o decît dacæ ar fiviolat°o.

— Nu au existat nici un fel de urme de violenflæ? am întrebatprecaut.

— Deloc. Nici un fel de vînætæi, de tæieturi, nici un fel de...torturæ. Era doar sugrumatæ. Øi îi fuseseræ smuløi dinflii. Øinu am vrut sæ sune aøa chestia de dinainte, cæ e mai bine cæa ucis°o decît s-o fi fi violat. E o prostie. Dar cred cæ înflelegice vreau sæ spun.

Am tæcut, læsînd reportofonul sæ bîzîie mai departe, înre-gistrîndu°mi respiraflia. Auzeam bucæflele de gheaflæ ciocnin-du°se în pahar øi zgomotul jocului de volei din camera dealæturi.

— Tati! Prin deschizætura uøii de la dormitor apæru capul unei fetifle

blonde, cu pærul prins într°o coadæ de cal care îi ajungea pînæla mijloc.

— Nu acum, draga mea.— Dar mi°e foame!— Pofli sæ°fli faci singuræ ceva, îi spuse Nash. Sînt niøte

clætite în frigider øi ai grijæ sæ mænînce øi Bobby. Fetifla mai zæbovi cîteva momente privind covorul, dupæ care

închise în tæcere uøa. Mæ întrebam unde le e mama.— Erafli acasæ cînd Ann a plecat ultima oaræ?Îøi întorse privirea spre mine, muøcîndu°øi buzele.— Nu, eram pe drum, mæ întorceam din Hayti. E cam o oræ

de mers. Eu nu i°am fæcut nici un ræu fetiflei mele! — Nu la asta mæ refeream, i°am ræspuns eu, dar îl minfleam.

Voiam doar sæ øtiu dacæ ai apucat sæ o vezi în acea searæ.

GILLIAN FLYNN

28

— Am væzut°o dimineafla. Nu°mi aduc aminte dacæ am vorbitsau nu. Probabil cæ nu. Patru copii dimineafla poate fi cam multuneori, øtii?

Îøi învîrti gheafla din pahar, care devenise între timp o guræde apæ. Îøi trecu degetele prin mustafla zbîrlitæ.

— Nu ne°a ajutat nimeni pînæ acum. Vickery nu mai facefaflæ. Øi mai e un detectiv mare øi tare pe aici, detaøat de lasecflia din Kansas City. E doar un puøti, face pe deøteptul. Deabia aøteaptæ sæ scape de aici. Vrei o pozæ cu Ann?

A pronunflat poazæ, nu pozæ. Øi eu mai fac asta, din neaten-flie. Scoase din portofel fotografia unei fetifle blonde, cu unzîmbet larg într°o parte øi cu pærul castaniu tæiat pînæ la bærbie.

— Nevastæ°mea voia sæ°i punæ bigudiuri în seara de dinain-tea pozei de la øcoalæ. Iar Ann øi°a ciopîrflit pærul cu foarfeca.Era tare încæpæflînatæ. Un bæiefloi. Chiar mæ mir cæ tocmai peea au prins°o. Ashleigh a fost întotdeauna cea dræguflæ, øtii!Cea care atrægea toate privirile.

Mai privi o datæ fotografia. — Cred cæ Ann le°a dat de furcæ, nu glumæ!Înainte sæ plec, Nash îmi dædu adresa prietenei lui Ann pe

care aceasta urma sæ o viziteze în seara ræpirii. Am condusîntr°acolo de°a lungul stræduflelor. Partea aceasta de vest erarecentæ în oraø. Îfli puteai da seama dupæ verdele deschis alierbii, care fusese adusæ sub formæ de rulouri øi întinsæ cutreizeci de veri în urmæ. Nu semæna deloc cu chestia închisæla culoare, aspræ øi uscatæ, care creøtea în fafla casei mameimele. Din iarba asta îfli puteai face un adeværat fluieraø.Despicai firul pe mijloc, suflai øi scoteai un sunet ascuflit pînæte usturau buzele.

Ar fi durat doar cinci minute pentru ca Ann sæ ajungæ cubicicleta la casa prietenei sale. Mai adæugæm zece minute, încazul în care ar fi ocolit cîteva stræzi øi s°ar fi odihnit puflindupæ prima datæ în care avea ocazia sæ pedaleze cu adeværat.La nouæ ani e deja cam greu sæ fii obligat sæ te învîrfli doar înjurul casei. Ce s°a întîmplat cu bicicleta?

Am trecut încet pe lîngæ casa lui Emily Stone. În luminaalbastræ a înserærii am observat chipul unei fete în dreptulferestrei luminate. Sînt convinsæ cæ pærinflii lui Emily le spun

OBIECTE ASCUfiITE

29

prietenilor chestii de genul: „O îmbræfliøæm parcæ mai tare searaacum, dupæ ce s°a întîmplat!“ øi pun pariu cæ Emily se întreabæunde a fost omorîtæ Ann.

Eu sigur mæ întrebam chestia asta. Sæ smulgi douæzeci øiceva de dinfli, indiferent de cît de mici ar fi fost, indiferent cævictima nu mai opunea rezistenflæ, era destul de dificil. Trebuiasæ se întîmple într°un loc aparte, un loc sigur, în care atacatorulavea timp suficient sæ facæ aøa ceva.

Am privit poza lui Ann, care avea marginile îndoite spreinterior de parcæ ar fi vrut sæ o apere. Liniile drepte ale tunsoriiøi zîmbetul larg îmi aduceau aminte de Natalie. Îmi erasimpaticæ puøtoaica. I°am pus poza cu grijæ în torpedou. Dupæcare mi°am ridicat mîneca øi i°am scris numele întreg — AnnMarie Nash — cu litere albastre alungite pe tot interiorulbraflului meu.

M°am gîndit cæ nu ar fi indicat sæ întorc maøina în øosea,pentru cæ ar fi trebuit sæ intru pe o alee particularæ. Iar oameniide aici erau øi aøa destul de agitafli, færæ a mai fi nevoie cacineva sæ le încalce proprietatea. Aøa cæ am fæcut stînga încapætul stræzii øi am ales varianta mai lungæ spre casa mameimele. Nu øtiam sigur dacæ ar fi trebuit sæ o anunfl, dar am deciscæ nu e cazul cu trei stræzi înainte de a ajunge. Era o oræ tîrziepentru telefoane, ar fi pærut un gest exagerat de politefle. O datæce ai trecut granifla statului, nu mai are sens sæ telefonezipentru a întreba dacæ pofli veni.

Casa masivæ a mamei se aflæ în cel mai sudic punct aloraøului, în cartierul rezidenflial, asta dacæ aria formatæ de treistræzi poate fi consideratæ cartier. Cæminul mamei — øi al meu,cîndva — este un complex exemplar al stilului victorian*, cuverandæ øi alee în faflæ øi cu terasæ de varæ în spate, dar øi cuo minunatæ cupolæ. Interiorul abundæ în cæmærufle øi unghere,structurate într°un mod foarte ciudat. Oamenii acelei epoci,în special cei din sud, aveau nevoie de mult spafliu între ei,pentru a°øi fline deoparte tuberculoza øi gripa øi pentru a evita

GILLIAN FLYNN

30

* Epoca Victorianæ a durat 64 de ani, între 1837 øi 1901. A marcat revolufliaindustrialæ în Marea Britanie.

dorinflele carnale rapace øi emofliile lipicioase. Spafliul esteîntotdeauna binevenit.

Casa se aflæ chiar în vîrful unui deal foarte abrupt. Pofli urcaîn viteza întîi vechiul drum pînæ sus, unde o copertinæ fereøtemaøinile de ploaie. Sau pofli sæ parchezi la poalele dealului øisæ urci cele øaizeci øi trei de trepte pînæ în vîrf, pæøind cu grijæpe scara subflire ca o fligaræ. În copilærie, urcam întotdeaunaaceste trepte în fugæ. Îmi închipuiam cæ scara merge sprestînga, pentru cæ eram eu stîngace øi cineva se gîndise cæ îmiva face plæcere chestia asta. Acum mi se pare ciudat cæ puteamgîndi în felul æsta.

Am parcat jos, pentru a atenua sentimentul de inoportu-nitate. Am ajuns în vîrf cu tricoul ud de transpiraflie øi am sim-flit nevoia sæ îmi ridic pærul, sæ îmi øterg ceafa øi sæ îmi scuturbluza de cîteva ori. Pe cæmaøa albastræ aveam cîteva pete deruginæ. Deja miroseam, sau cum ar spune mama, duhneam.

Am apæsat soneria, care suna ca un miorlæit de pisicæ încopilæria mea, dar care acum emitea un bing! calm øi sacadat,ca acela folosit pe cd°urile cærflilor pentru copii cînd trebuie sædea pagina. Era nouæ øi un sfert, suficient de tîrziu ca sæ fiedeja în pat.

— Cine e? se auzi vocea subflire a mamei.— Bunæ, mamæ. Sînt Camille. Încercam din greu sæ îmi pæstrez calmul vocii.— Camille! Îmi deschise uøa øi ræmase în prag, færæ a pærea surprinsæ

øi nu încercæ sæ mæ îmbræfliøeze, nici mæcar în felul fleøcæit lacare mæ aøteptam.

— Ai pæflit ceva?— Nu, mamæ, nu am pæflit nimic. Am treabæ în oraø.— Treabæ. Treabæ? Vai, dragæ, scuzæ°mæ, intræ, intræ. Dar

mæ tem cæ nu pregætisem casa pentru musafiri.Casa aræta perfect, inclusiv vasele de lalele ordonate la

intrare. Aerul era atît de încærcat de polen, încît mi se umeziræochii. Bineînfleles cæ mama nu a mai întrebat ce treabæ aveamîn oraø. Dar ea punea foarte rar astfel de întrebæri, fie dintr°opreocupare exageratæ pentru intimitatea altora, fie pur øi

OBIECTE ASCUfiITE

31

simplu nu prea îi pæsa de multe lucruri. Væ putefli imagina cevariantæ am ales eu.

— Îfli ofer ceva de bæut, Camille? Alan øi cu mine tocmaisavuram un pahar de amaretto.

Îøi miøcæ elocvent paharul din mînæ. — Am pus øi puflin Sprite, pentru a îndulci gustul. Dar am

øi suc de mango, vin sau ceai øi apæ rece. Sau apæ mineralæ.Unde locuieøti?

— Ce coincidenflæ cæ mæ întrebi! Speram sæ pot sta aici. Doarpentru cîteva zile.

Tæcu un moment øi puteam auzi unghiile ei de un roz trans-parent flæcænind paharul.

— Ei bine, cred cæ e în regulæ. Dar era mai bine dacæ sunaiînainte. Ca sæ øtiu øi eu. fii°aø fi pregætit cina sau altceva. Vinosæ îl salufli pe Alan! Stæteam pe terasa din spate.

Se îndepærtæ de mine pe hol — încærcat pe laturi cu camerealbe øi luminoase pentru citit, pentru relaxare, pentru discuflii— øi am privit°o cu atenflie. Era prima oaræ cînd ne vedeamîntr°un an de zile. Pærul meu avea altæ culoare — øaten de laroøcat — dar nu pærea sæ fi observat diferenfla. Ea, în schimb,aræta exact la fel, nu cu mult mai în vîrstæ faflæ de cum arætameu, deøi avea aproape cincizeci de ani. Avea încæ pielea netedæøi lucioasæ, pærul lung øi blond øi ochii de un albastru-deschis.Era imaginea pæpuøii perfecte, cea cu care nu te joci niciodatæpentru a nu°i strica aspectul. Purta o rochie lungæ de bumbacroz cu papucei albi. Paharul se miøca în ritmul mersului sæu,dar nu værsa o picæturæ.

— Alan, a sosit Camille! Dispæru în bucætæria întunecatæ, cea mai micæ dintre cele

douæ øi se auzi trosnetul unei tævifle de gheaflæ. — Cine?Am scos capul pe terasæ, cu un zîmbet larg:— Camille. Îmi pare ræu cæ am apærut færæ sæ væ anunfl.Ai crede cæ un bibelou ca maicæ°mea se næscuse pentru a

se mærita cu un star de baseball. I°ar fi stat grozav lîngæ unuriaø musculos cu mustaflæ. Alan însæ era chiar mai slab decîtea, cu niøte pomefli ascuflifli øi înalfli, încît ochii îi pæreau niøteaøchii migdalate. De cîte ori îl vedeam, îmi provoca dorinfla de

GILLIAN FLYNN

32

a°i administra vitamine intravenos. Întotdeauna se îmbræcaprea elegant, chiar øi pentru o bæuturæ nocturnæ cu mama.Acum stætea pe fotoliu, cu genunchii osoøi înflepînd niøte pan-taloni albi de pînzæ øi cu un pulover albastru subflire tras pesteun tricou cu guler apretat. Nu transpira absolut deloc. Alanera opusul total al umezelii.

— Camille, ce plæcere! O adeværatæ plæcere! rosti el în stilultærægænat øi monoton care îl caracteriza. Ai venit în Wind Gap!Credeam cæ îfli repugnæ tot ce provine din sudul statului Illinois!

— Am venit pentru serviciu, de fapt.— Pentru serviciu. Zîmbi. Era cea mai dezvoltatæ întrebare pe care o puteam

obfline de la el. Mama apæru din nou lîngæ noi, cu pærul ridicatøi legat cu o fundæ albastræ, arætînd ca Wendy Darling* lamaturitate. Îmi oferi un pahar de amaretto spumos, mæ mîngîiede douæ ori pe umær øi se aøezæ lîngæ Alan.

— E vorba de cele douæ fetifle, Ann Nash øi Natalie Keene.Scriu un articol despre acest subiect.

— Vai, Camille, mæ întrerupse mama, privind în altæ parte. Cînd e agitatæ, maicæ°mea are un tic nervos: îøi trage firele

genelor. Cîteodatæ chiar le smulge. De°a lungul unor ani dificiliai copilæriei mele, ræmæsese færæ gene, iar ochii aveau în per-manenflæ un roz lipicios, vulnerabili ca ai puilor de iepure. Iarnalæcrima continuu cînd ieøea din casæ. Ceea ce nu se întîmplaprea des însæ.

— E o sarcinæ de serviciu. — Dumnezeule mare, ce sarcinæ! spuse ea, în timp ce dege-

tele i se agitau nervoase în jurul ochilor. Îøi scærpinæ pielea de sub ochi øi îøi aøezæ mîinile în poalæ

cu un gest hotærît. — Nu crezi cæ pærinflii lor trec prin momente groaznice øi

færæ sæ vii tu sæ le analizezi sentimentele øi sæ le dezvælui lumiiîntregi? „Wind Gap îøi omoaræ copiii!“ —asta vrei sæ le transmiflicititorilor?

OBIECTE ASCUfiITE

33

* Wendy Moira Angela Darling este un personaj fictiv, cu rolul femininprincipal în poveøtile despre Peter Pan scrise de J.M. Barrie, ca øi în toateadaptærile acestor poveøti pentru teatru, literaturæ øi cinematografie.

— O fetiflæ a fost ucisæ, iar o alta a dispærut! Da, e datoriamea sæ le spun cititorilor despre asta!

— Am cunoscut aceøti copii, Camille. Trec printr°un momentfoarte greu, îfli dai seama. Fetifle ucise! Cine poate fi în starede aøa ceva?

Am luat o înghiflituræ de amaretto. De limbæ mi se lipirægranule de zahær, ceea ce îmi înfioræ pielea.

— Nu stau mult. Promit.Alan îøi îndreptæ cutele puloverului øi dungile pantalonilor.

De obicei participarea lui la conversafliile noastre se rezumala ajustæri: un guler îndreptat, schimbarea încruciøærii pi-cioarelor.

— Nu pot suporta sæ vorbesc despre asta, continuæ mama.Despre copii maltratafli. Te rog sæ nu îmi povesteøti ce afli, sænu deschizi deloc acest subiect. Mæ voi preface cæ te afli aiciîn vacanfla de varæ.

Tæcu, trasînd cu degetul o linie imaginaræ pe braflul fotoliuluilui Alan.

— Amma ce face? am întrebat°o, încercînd sæ schimb temadiscufliei.

— Amma? Mama cæpætæ o privire speriatæ, de parcæ tocmai øi°ar fi

amintit cæ øi°a læsat copilul undeva. — E foarte bine, doarme sus. Dar de ce întrebi?Øtiam deja din zgomotul paøilor pe care îi auzisem la etaj —

din camera de joacæ în camera de cusut øi apoi pe holul cu fe-reastræ din care se putea spiona cel mai bine terasa din spate— cæ Amma nu dormea deloc, dar nici nu o puteam condamnacæ mæ evitæ.

— Din politefle, mamæ. Aøa se obiønuieøte în nord, øtii?Am zîmbit pentru a°i aræta cæ o tachinez, dar ea îøi adînci

privirea în pahar. Cînd îøi ridicæ din nou ochii, avea o expresieroz øi fermæ.

— Pofli sæ stai cît vrei, Camille, zæu. Dar va trebui sæ te porflifrumos cu sora ta. Acele fete îi erau colege de øcoalæ.

— De°abia aøtept sæ o cunosc, am mormæit eu. Îmi parefoarte ræu pentru pierderea suferitæ.

GILLIAN FLYNN

34

Nu m°am putut abfline sæ nu rostesc aceste ultime cuvinte,dar mama nu le°a observat nuanfla ironicæ.

— Îfli ofer dormitorul de lîngæ camera de zi. Dormitorul tæu.Are baie cu cadæ. Îfli voi cumpæra fructe øi niøte pastæ de dinfli.Øi fripturæ. Mænînci fripturæ?

Am avut parte de patru ore de somn chinuit, ca øi cum aøfi stat în cadæ cu jumætate din lungimea urechilor în apæ. Tre-sæream în somn la fiecare douæzeci de minute, iar inima îmibætea atît de tare, încît mæ întrebam dacæ nu cumva zgomotulei m°a trezit. Visasem cæ îmi fæcusem bagajul pentru o cælætorie,dar mi°am dat seama cæ luasem haine total aiurea, puloverepentru vacanfla de varæ. Apoi am visat cæ i°am predat lui Curryun articol greøit: în loc sæ termin materialul despre nenorocitade Tammy Davis, care îøi încuiase copiii, scrisesem o povestemolatecæ despre îngrijirea pielii.

Apoi am visat cæ maicæ°mea feliase un mær în bucæflele sub-fliri de carne, pe care mi le îndesa în guræ, încet øi cu ræbdare,pentru cæ eu eram pe moarte.

La cinci dimineafla am decis sæ dau pætura deoparte. Mi°amspælat numele lui Ann de pe brafl, dar nu øtiu cum am reuøit,între periatul pærului, îmbræcat øi dibuit dupæ un ruj, sæ scriuîn loc numele lui Natalie Keene. L-am læsat acolo sæ°mi poartenoroc. De°abia ræsærise soarele, dar mînerul uøii de la maøinæera deja fierbinte. Aveam fafla amorflitæ de obosealæ øi am încer-cat sæ îmi întind ochii øi gura, ca o prinflesæ a filmelor de groazæde categorie B.

Echipa de cæutare urma sæ se reuneascæ la ora øase pentrua continua raidul în pædure, iar eu doream neapærat sæ obflino declaraflie oficialæ de la Vickery. Aøa cæ pæzirea secfliei depoliflie mi°a pærut o idee bunæ.

Strada principalæ era pustie la prima vedere, dar cînd amieøit din maøinæ am observat douæ persoane cîteva stræduflemai jos. Era ceva în neregulæ cu imaginea aceea. O femeie învîrstæ stætea pe jos în mijlocul drumului, cu picioarele depær-tate, privind fix o clædire lateralæ, în timp ce un bærbat eraaplecat lîngæ ea. Femeia dædea isteric din cap, ca un copil carerefuzæ mîncarea. Cæzuse? Sau poate avea un atac de cord?

OBIECTE ASCUfiITE

35

M°am îndreptat repejor cætre ei, auzind treptat murmurulsacadat al discufliei lor.

Bærbatul, cu pærul alb øi cu o faflæ bætrînicioasæ, mæ privicu niøte ochi albicioøi.

— Cheamæ poliflia! strigæ el. Vocea îi tremura teribil. — Øi cheamæ øi Ambulanfla!— Ce s°a întîmplat? l°am întrebat, dar deja înflelesesem.Îndesat în spafliul minuscul dintre magazinul de bricolaj

øi salonul de frumusefle se vedea un corp micufl, întors spretrotuar. Ca øi cum ne°ar fi aøteptat acolo, cu ochii cæprui largdeschiøi. Am recunoscut imediat buclele dezordonate, dar zîm-betul nu mai era. Buzele lui Natalie Keene se lipiseræ de gingiiîn forma unui cerculefl. Semæna cu o pæpuøæ de plastic, cugæuricæ între buze pentru biberon. Natalie nu mai avea dinfli.

Am simflit sîngele nævælindu°mi în creieri øi un fir detranspiraflie rece pe coloana vertebralæ. Mîinile øi picioarelemi s°au înmuiat øi pentru o secundæ am simflit cæ mæ præbuøescpe asfalt alæturi de femeie, care acum se ruga în øoaptæ. Amfæcut un pas înapoi pentru a mæ sprijini de o maøinæ parcatæøi mi°am strîns cu putere gîtul, încercînd sæ încetinesc pulsulputernic. Prin minte îmi treceau imagini disparate: expresiaîngrozitæ a bætrînului aplecat, o aluniflæ roz de pe ceafa femeii,plasturele de pe genunchiul lui Natalie Keene. Îi simfleamnumele arzîndu°mi pielea de sub mînecæ.

Apoi au apærut mai multe voci øi l°am observat pe Vickeryalergînd spre noi cu un alt tip.

— Fir°ar al dracului! mîrîi øeriful la vederea cadavrului.Fir°ar al dracului, Iisuse!

Îøi sprijini capul de zidul de cæræmidæ al salonului de fru-musefle, respirînd cu greutate. Celælalt tip, cam de vîrsta mea,îngenunche lîngæ Natalie. O dungæ vineflie îi înconjura gîtul,iar el îi apæsæ pielea în cæutarea pulsului. Se clætinæ puflin ridi-cîndu°se — copilul era mort, færæ îndoialæ. Era detectivul øme-cher din Kansas City, mæ gîndeam eu, puøtiul tare de cap.

Øtia, totuøi, ce face cînd a reuøit sæ o trezeascæ pe femeiedin rugæciunea delirantæ pentru a°i povesti cu calm ce væzuse.Cei doi erau sofl øi soflie, patroni ai restaurantului al cærui nume

GILLIAN FLYNN

36

nu mi°l puteam aminti cu o zi înainte, øi anume Broussard.Se pregæteau sæ deschidæ localul pentru micul dejun, dar auvæzut°o. Cam cu cinci minute înainte de a ajunge øi eu.

Ni se alæturæ øi un ofifler în uniformæ, care îøi îngropæ faflaîn palme la vederea motivului pentru care fusese chemat.

— Oameni buni, o sæ avem nevoie sæ mergefli la secflia depoliflie pentru a da declaraflii, ne anunflæ Kansas City. Bill!

Vocea lui rezona o austeritate parentalæ. Vickery îngenun-chease lîngæ cadavru, incapabil sæ se mai miøte. Buzele i semiøcau de parcæ øi el începuse sæ se roage. A fost nevoie sæ fiestrigat de douæ ori pentru a putea ræspunde.

— Te°am auzit, Richard! Fii øi tu uman pentru o clipæ!Bill Vickery o îmbræfliøæ pe doamna Broussard øi îi øopti

ceva, pînæ cînd ea îi mîngîie mîinile.Am aøteptat într°o cameræ de culoarea gælbenuøului de ou

pînæ ce ofiflerul mi°a luat o declaraflie. În tot acest timp mægîndeam cît de mult mi°aø fi dorit sæ pot intra în sala deautopsie øi sæ°i pun lui Natalie un plasture curat pe genunchi.

OBIECTE ASCUfiITE

37

Trei

Maicæ°mea s°a îmbræcat în albastru la înmormîntare. Negruli se pærea prea pesimist, iar orice altæ culoare era indecentæ.Øi la înmormîntarea lui Marian a purtat albastru, ca de altfeløi Marian însæøi. A fost foarte surprinsæ cæ nu îmi aduceamaminte acest detaliu. Eu mi°o aminteam pe Marian înmor-mîntatæ într°o rochiflæ roz-deschis. Dar nu era nimic neobiønuitîn asta, mama øi cu mine aveam pæreri total diferite în privinflasurorii mele decedate.

În dimineafla slujbei, Adora îøi træncænea tocurile prin casæ,aici vaporizînd parfum, acolo fixîndu°øi cercelul. O priveam întimp ce sorbeam o cafea neagræ øi fierbinte, care îmi arsesedeja limba.

— Nici nu°i cunosc prea bine, spunea ea, au o viaflæ foarteretrasæ. Dar comunitatea trebuie sæ le fie alæturi în acestemomente. Natalie era o scumpete! Oamenii au fost foarte dræ-gufli cu mine cînd...

Privirea i se umbri de melancolie øi chiar pærea sinceræ.Mæ aflam în Wind Gap deja de cinci zile, dar Amma era încæ

o prezenflæ invizibilæ. Mama nu vorbea deloc despre ea. Nu reuøisem sæ obflin nici o declaraflie de la familia Keene,

ca de altfel nici permisiunea de a participa la înmormîntare.Dar Curry îøi dorea foarte tare acest subiect, cum nu îl maivæzusem altædatæ, aøa cæ eram hotærîtæ sæ dovedesc ce pot. Apoimæ gîndeam cæ familia Keene nu va afla niciodatæ ce am scris.Nimeni nu citeøte ziarul nostru.

38

Întîmpinæri murmurate øi îmbræfliøæri parfumate la bisericaMaica Domnului Îndureratæ, cîteva femei salutîndu°mæ politi-cos din cap, dupæ ce grînguriræ spre mama (ce curaj din parteaAdorei sæ vinæ) øi se înghesuiræ în læturi pentru a°i face loc sætreacæ. Maica Domnului Îndureratæ este o bisericæ din anii ’70,auritæ øi împodobitæ ca un gablonfl de la magazinul de bijuterii.Oraøul Wind Gap este o oazæ de catolicism într°o regiune domi-natæ de baptism sudist, deorece oraøul fusese fondat de o mînæde emigranfli irlandezi. Toate neamurile McMahon øi Malonecare acostaseræ în New York în timpul Foametei Cartofului*,fuseseræ abuzafli cu generozitate øi cei mai istefli dintre ei por-niræ spre vest. Francezii dominau deja regiunea St. Louis, aøacæ s°au îndreptat spre sud øi øi°au ridicat propriile aøezæri. Dar,într°o platitudine generalæ, au fost împinøi mai departe în tim-pul Reconstrucfliei**. Statul Missouri, întotdeauna o regiuneconflictualæ, încerca sæ îøi consolideze rædæcinile sudiste, sædevinæ un stat prosper færæ sclavie, iar irlandezii au devenito amprentæ jenantæ, înlæturatæ împreunæ cu alte etnii indezi-rabile. Dar au læsat în urma lor religia.

Cu zece minute înainte de începerea ceremoniei, la intrareaîn bisericæ se formase o coadæ impresionantæ. Am privit cuatenflie interiorul bisericii øi ceva mi s°a pærut în neregulæ. Nuse afla nici un copil prezent acolo. Nici un bæiat în pantaloninegri, jucîndu°se cu tractoraøul pe genunchii mamei, nici ofetiflæ legænînd pæpuøi. Nici un puøti mai mic de cincisprezece

OBIECTE ASCUfiITE

39

* Marea Foamete (în irlandezæ: An Gorta Mór sau An Drochshaol),cunoscutæ mai mult în afara Irlandei decît în interior sub denumirea de FoameteaIrlandezæ a Cartofului, a apærut în Irlanda în perioada 1845-1849. S°a datoratmælurei, o substanflæ negricioasæ care atacæ anumite plante. În acest caz, a distrusrecoltele de cartofi, principala sursæ de mîncare la acea vreme. Estimæri diversenoteazæ între 500.000 øi mai mult de un milion de victime în perioada 1846°1849.Mai mult de douæ milioane de oameni au emigrat, majoritatea în state ca MareaBritanie, Statele Unite, Canada, Australia.

** Procesul din istoria Statelor Unite prin care se încerca rezolvarea pro-blemelor create de Ræzboiul Civil, cînd atît Confederaflia, cît øi sclavia au fostabolite. Este øi denumirea perioadei 1865°1877 din Statele Unite, în timpul cæreiastatele sudiste au revenit în federaflie øi au fost analizate statutul liderilorconfederafli øi cel al populafliei de culoare eliberate de sclavie. Reconstrucflia nua reuøit sæ integreze populaflia eliberatæ în sistemul legal, politic, economic øisocial existent.

ani. Nu øtiam dacæ motivul acestei absenfle era respectul arætatpærinflilor îndurerafli sau pur øi simplu o teamæ instinctivæ.Temerea ca propriul copil sæ nu fie ales ca viitoare pradæ. Îmiimaginam deja græmezi de copii din Wind Gap ascunøi încæmærufle întunecate, sugîndu°øi dosul palmelor în timp ce seuitau continuu la televizor, dar ræmîneau în afara pericolului.

Færæ copii care sæ se fîflîie de colo°colo, alaiul de la bisericæera o pozæ staticæ, ca niøte tæieturi de hîrtie aøezate în loculoamenilor. În rîndul din spate l°am zærit pe Bob Nash, îmbræcatîntr°un costum de culoare închisæ. Era tot færæ soflie. M°a salu-tat din priviri, dupæ care a încremenit.

Orga bisericii intonæ sunetele molatice ale imnului de în-mormîntare, iar membrii familiei lui Natalie Keene, plînøi,îmbræfliøafli øi îngræmædifli lîngæ uøæ ca o inimæ îndureratæ, sestrînseræ øi mai aproape unul de altul. Era nevoie doar de douæpersoane pentru a cæra sicriul alb lucios. Dacæ ar fi fost maimulfli, s°ar fi împiedicat unul de altul.

Procesiunea era condusæ de pærinflii lui Natalie. Soflia eracu øase centimetri mai înaltæ decît soflul, o femeie plinuflæ øicaldæ, cu pærul auriu prins pe spate cu o bentiflæ. Avea o figurædeschisæ, în genul celei cæutate de turiøti pentru a întreba adre-se sau ora exactæ. Domnul Keene era scund øi slab, cu o faflærotundæ øi copilæroasæ, accentuatæ de ochelari rotunzi, carearætau ca niøte rofli aurii de bicicletæ. În spatele lor, mergeaun tînær frumuøel de optsprezece, nouæsprezece ani, cu capulplecat în piept, suspinînd continuu. Era fratele lui Natalie, dupæcîte am înfleles din øoaptele unei femei de lîngæ mine.

Pe obrajii mamei se scurgeau lacrimi, care picau cu zgomotpe geanta de piele pe care o flinea în brafle. Femeia de lîngæea o mîngîia pe mînæ. Mi°am scos încet carneflelul din buzunarøi am început sæ notez de zor, pînæ cînd mama m°a observatøi mi°a tras peste mînæ, øoptindu°mi:

— Eøti nerespectuoasæ øi ai o purtare jenantæ. Opreøte°tesau te oblig sæ pleci!

M°am oprit din scris, dar am pæstrat carneflelul în mînæ,într°o încæpæflînare sfidætoare. Dar reuøisem sæ roøesc deja.

GILLIAN FLYNN

40

Procesiunea trecu în cele din urmæ de noi. Sicriul pæreaabsurd de mic. Mi°am imaginat°o pe Natalie înæuntru øi îi pu-team vedea din nou picioarele zgîriate, pærul pufos øi genun-chii umflafli, cu plasture. Am icnit uøor øi scurt, ca un semnde punctuaflie la finalul unei propoziflii.

Preotul rosti ceremonialul de înmormîntare, gætit cu celemai bune veøtminte ale sale, iar noi ne°am ridicat, ne°am aøezatøi ne°am ridicat din nou, fiecare cu cærticica de rugæciuniprimitæ de la bisericæ. În fafla noastræ, statuia Fecioarei Mariase apleca iubitor cætre pruncul Iisus. Pe spatele acestei statuiera inscripflionat:

Natalie Jean KeeneScumpæ fiicæ, soræ øi prietenæ,Cerul are un nou înger!

Lîngæ sicriu se afla o fotografie mare a lui Natalie, puflinmai oficialæ decît cea pe care o væzusem iniflial în postere. Erao fetiflæ plæcutæ øi drægælaøæ, cu bærbia ascuflitæ øi ochii mari,genul de fatæ care, la maturitate, ar fi avut cu siguranflæ cevaaparte. Ar fi fost foarte amuzantæ øi interesantæ povestindistorioare despre rolul de ræfluøca cea urîtæ, povestiri reale, dealtfel. Sau, la fel de bine, ar fi ræmas o persoanæ plæcutæ øidrægælaøæ. La vîrsta de zece ani, aspectul unei fete poate fiimprevizibil.

Mama lui Natalie ajunse cu greu la pupitru, mototolind obucatæ de hîrtie. Fafla îi era umedæ, dar glasul îi ræmase fermcînd îøi începu discursul.

— Aceasta este o scrisoare pentru Natalie, unica mea fiicæ. Inspiræ adînc øi reluæ.— Natalie, ai fost fetifla mea scumpæ. Nu pot sæ cred cæ nu

mai eøti printre noi. Niciodatæ nu am sæ te mai adorm cîntîndsau gîdilîndu°te pe piele. Niciodatæ fratele tæu nu îfli va mairæsuci codiflele øi niciodatæ tatæl tæu nu te va mai fline în brafle.Tatæl tæu nu te va mai conduce la altar. Fratele tæu nu va finiciodatæ unchi. Îfli vom duce dorul la masa de duminicæ øi învacanflele de varæ. Ne va lipsi zîmbetul tæu. Ne vor lipsi lacrimile

OBIECTE ASCUfiITE

41

tale. Øi cel mai tare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu! Te iubim,Natalie!

Doamna Keene reveni la locul sæu, iar soflul o strînse înbrafle, deøi ea pærea destul de puternicæ. Imediat ce se aøezæ,îøi îmbræfliøæ bæiatul, care plîngea la pieptul ei. Domnul Keeneclipea nervos privind stranele bisericii, de parcæ ar fi cæutatun chip de blamat.

— Pierderea unui copil este o tragedie cumplitæ, spuse pre-otul. Este øi mai cumplit sæ o pierzi în fafla unei asemenearæutæfli. Pentru cæ acestea sînt cu adeværat fapte diabolice.Biblia spune: „Ochi pentru ochi øi dinte pentru dinte“. Dar sænu ne læsæm pradæ ræzbunærii. Sæ ne aducem aminte îndemnullui Iisus: „Iubeøte°fli aproapele!“ Sæ ne purtæm cu blîndefle faflæde aproapele nostru! Încærcafli°væ inima cu iubirea luiDumnezeu!

— Cred cæ îmi convenea mai mult ideea cu „ochi pentru ochiøi dinte pentru dinte“, øopti un bærbat în spatele meu.

Mæ întrebam dacæ expresia „dinte pentru dinte“ mai deran-jase øi pe altcineva.

La ieøirea din bisericæ în strælucirea zilei, am observat vizavipatru fete aliniate pe un zid dæræpænat. Picioarele lungi øisubfliri li se bælængæneau în gol. Sînii le erau scoøi în relief desutiene speciale. Erau aceleaøi fete pe care le întîlnisem laintrarea în pædure. Stæteau adunate una lîngæ alta øi rîdeau,pînæ ce una dintre ele, tot cea mai dræguflæ, se îndreptæ spremine, iar celelalte încercau sæ devinæ serioase. Însæ stomaculle era încæ scuturat de rîs.

Natalie a fost înmormîntatæ în cripta familiei, pe care eraudeja trecute numele pærinflilor sæi. Mi°am amintit acea zicalæpotrivit cæreia nici un copil nu trebuie sæ moaræ înaintea pæ-rinflilor sæi, deoarece este împotriva naturii. Dar, de fapt, poatefi singura modalitate de a°fli pæstra copilul. Copiii cresc, devinmaturi, cautæ cæi øi credinfle de urmat. Îøi aleg un sofl sau uniubit. Nu vor fi înmormîntafli alæturi de pærinflii lor. Cu toateacestea, familia Keene va pæstra cea mai puræ formæ a familiei.Dar îngropatæ.

GILLIAN FLYNN

42

Dupæ slujbæ, cei prezenfli s°au adunat în casa familiei Keene,o clædire masivæ de piatræ cu aspect rural, expresie a viziuniiîndestulate a Americii pastorale. Era unicæ în Wind Gap.Puterea financiaræ în Missouri se evidenfliazæ imediat de aceløarm pastoral de provincie, plæcut, uneori, dar cam præfuit.Ideea e cæ, spre exemplu, în perioada de colonizare a Americii,femeile înstærite se fardau cu nuanfle subtile de albastru saugri pentru a°øi crea o imagine specificæ Lumii Noi, în timp ceaceleaøi femei din Anglia se vopseau ca niøte pæsæri exotice.Pe scurt, casa familiei Keene aræta prea mult a fi din Missouripentru a aparfline unor oameni din Missouri.

Bufetul servit era compus în mare parte din produse pe bazæde carne: curcan øi øuncæ, vitæ øi vînat. Dar existau øi muræturi,mæsline øi ouæ fierte, rulouri øi mîncæruri pregætite la cuptor,crocante øi rumene. Musafirii s°au separat în douæ grupuri,cei care læcrimau øi cei care nu læcrimau. Cei mai stoici se adu-naseræ în bucætærie, cu pahare de lichior sau de cafea, sædezbatæ apropiatele alegeri pentru primærie, situaflia øcolilorøi, ocazional, stagnarea în cazul crimelor din Wind Gap.

— Jur cæ dacæ væd un stræin în apropierea fetelor mele, îlîmpuøc pe nenorocit înainte sæ apuce sæ dea „Bunæ ziua“, spuseun tip cu o faflæ prelungæ øi ascuflitæ, agitînd un sandviø în timpce vorbea.

Prietenii sæi îl aprobaræ tacit.— Nu pot sæ înfleleg de ce Vickery nu a golit dracului pînæ

acum pædurea, sæ radæ nabii tofli pomii. Cu toflii øtim cæ acolose ascunde! spuse un tînær cu pærul portocaliu.

— Donnie, mîine dimineaflæ mergem împreunæ în pædure,i se adresæ omul cu fafla prelungæ. Vom cerceta metru cu metru.Sigur îl gæsim pe nenorocit. Care mai vrea sæ vinæ?

Cei de faflæ aprobaræ ideea øi continuaræ sæ bea lichior dinpahare de plastic. Mi°am notat sæ trec øi eu dimineaflæ pe laintrærile în pædure, pentru a vedea dacæ vreun mahmur de aiciîøi va fline promisiunea. Dar deja îmi puteam imagina tele-foanele timide de mîine dimineaflæ:

— Tu te duci?— Pæi, nu prea øtiu, tu te duci?— Nu øtiu nici eu, i°am cam promis lui Maggie cæ o ajut sæ

coboare jaluzelele de ploaie...

OBIECTE ASCUfiITE

43

Dupæ care vor urma promisiuni de se vedea la o bere maitîrziu øi încercarea tuturor de a minimaliza sentimentul devinovæflie.

Cei care læcrimau, în mare parte femei, erau adunafli încamera de zi, pe canapele de catifea sau taburete de piele.Fratele lui Natalie se afla tot aici, încæ tremurînd în braflelemamei sale, care læcrima øi îl legæna uøor, mîngîindu°i pærulnegru. Impresionant bæiat, sæ îøi exprime durerea færæ rezerve.Nu prea mai væzusem chestia asta. Femeile din jur le ofereaucontinuu farfurii de plastic cu mîncare, dar amîndoi refuzaupoliticos. Maicæ°mea se învîrtea în jurul lor ca un pifligoi isteric,dar ei nu pæreau sæ o observe, aøa cæ se refugie repejor printreprietenele ei. Domnul Keene se retræsese într°un colfl cu domnulNash, amîndoi fumînd în tæcere.

În cameræ existau încæ lucruri care aminteau de Natalie.Un tricou gri împæturit, aøezat pe spætarul unui scaun, opereche de teniøi cu øireturi albastre aøezafli lîngæ uøæ. Pe unraft din bibliotecæ se afla un caiet spiralat cu un unicorn pecopertæ, iar într°un suport de reviste se afla cartea A WrinkleIn Time*, cu colflurile îndoite.

Eu aveam o atitudine destul de acidæ. Nu am vorbit cumembrii familiei, nici mæcar nu m°am prezentat. Mæ plimbamprin casa lor spionînd, cu privirea ascunsæ în paharul cu bereca o fantomæ ruøinatæ. Am væzut°o pe Katie Lacey, vechea meaprietenæ din Liceul Calhoon, retrasæ în propriul ei cerc deprieteni, o copie fidelæ a grupului în care se afla maicæ°mea,cu o diferenflæ de douæzeci de ani. Mæ særutæ pe obraz cînd m°amapropiat de ei.

— Auzisem eu cæ eøti în oraø, dar speram sæ mæ suni, îmispuse ea, ridicîndu°øi sprîncenele pensate foarte subflire spremine, dupæ care mæ prezentæ celorlalte trei femei de lîngæ ea,care se înghesuiræ pe rînd sæ îmi ofere o îmbræfliøare leøinatæ.

GILLIAN FLYNN

44

* A Wrinkle in Time (trad. „O cutæ în vælul timpului“) este un roman fan-tastic pentru copii, scris de Madeleine L’Engle, în perioada 1959°1960 øi publicatîn 1962, dupæ peste 40 de refuzuri din partea editorilor, pentru cæ era, conformautoarei, „prea diferit“. Romanul a cîøtigat ulterior numeroase premii literareøi a fost primul dintr°o serie de mare succes.

Bænuiesc cæ toate îmi fuseseræ, la un moment dat, prietene.Ne°am exprimat condoleanflele øi toate eram de acord asupratragediei situafliei.

Angie Papermaker (næscutæ Knightley) aræta de parcæ s°arfi luptat în continuare cu bulimia din liceu, deoarece gîtul sæuera subflire øi fleøcæit ca al unei bætrîne. Mimi, o puøtoaicæbogatæ øi ræsfæflatæ (tati avea o græmadæ de ferme de pui înstatul Arkansas) cu care nu prea mæ înflelesesem niciodatæ,mæ întrebæ despre viafla în Chicago, dupæ care imediat se în-toarse pentru a vorbi cu slæbufla Tish, care decisese sæ mæ flinæde mînæ, un gest menit a fi reconfortant, dar oarecum ciudat.

Angie îmi spuse cæ acum avea o fetiflæ de cinci ani, pentrucare soflul sæu stætea acasæ cu arma la picior.

— O sæ fie o varæ foarte lungæ pentru cei mici, murmuræTish. Cred cæ toatæ lumea îøi fline copiii încuiafli acum.

Mæ gîndeam la fetele pe care le væzusem la înmormîntare,nu cu mult mai mari ca Natalie, øi mæ întrebam de ce pærinfliilor nu erau îngrijorafli.

— Tu ai copii, Camille? mæ întrebæ Angie cu o voce la fel desubflire ca propriu-i corp. De fapt, nici nu øtiu dacæ te°ai mæritat!

— Nu øi nu, i°am ræspuns, luînd o înghiflituræ de bere øirememorînd imaginea lui Angie vomitînd la mine acasæ dupæore øi ieøind din baie cu o faflæ roøie øi triumfætoare.

Curry se înøela: sæ aparflin acestui loc era pentru mine multmai tulburætor decît util.

— Doamnelor, doar nu credefli cæ putefli acapara stræinatoatæ seara!

M°am întors pentru a întîlni una dintre prietenele bune alemamei, Jackie O’Neele (næscutæ Jackie O’Keefe), care în modevident tocmai suferise o operaflie esteticæ la faflæ. Ochii îi erauîncæ umflafli, dar pielea feflei îi era roøie, umedæ øi netedæ, deparcæ era un bebeluø tocmai ieøit din pîntece. Pe degete îistræluceau cîteva diamante, iar cînd m°a îmbræfliøat am simflitaroma de Juicy Fruit* øi pudræ de talc. Seara devenise dejaun fel de reuniune. Iar eu mæ simfleam din nou ca un copil øi

OBIECTE ASCUfiITE

45

* Juicy Fruit este marca unei gume de mestecat cu diverse arome, produsæde compania Wrigley’s. A apærut în Statele Unite în 1893 øi a devenit imediat unadintre cele mai bine vîndute mærci din flaræ, la fel ca øi în prezent. Are øapte tipuride pachete din 2004, iar ambalajele mai vechi au devenit chiar piese de colecflie.

nici mæcar nu îndræznisem sæ îmi scot carneflelul, avertizatæconstant de privirile severe ale mamei.

— Puiule, aræfli foarte bine! continuæ Jackie. Avea capul rotund ca un pepene galben, plin de pær decolorat

la maximum, sub care se ivea un zîmbet øiret. Jackie era o tipæalunecoasæ øi superficialæ, dar întotdeauna se purta ca atare.În plus, puteam vorbi mult mai deschis cu ea decît cu propriamea mamæ. Jackie, nicidecum Adora, a fost cea care mi°a oferitprima cutie de tampoane øi posibilitatea de a o suna pentrudetalii øi tot Jackie era cea care mæ tachina øi se interesa înprivinfla relafliilor mele amoroase. Erau gesturi simple, darpentru mine contaseræ enorm.

— Ce mai faci, iubire? Maicæ°ta nu mi°a spus cæ eøti în oraø.Dar de fapt ea nu vorbeøte cu mine zilele astea, se pare cæ iaram dezamægit°o cumva. Øtii cum e, „lasæ cæ øtii tu de ce“.

Izbucni într°un rîs gros de fumætoare øi îmi strînse braflul.Bænuiam cæ deja se îmbætase.

— Probabil cæ am uitat sæ°i trimit vreo felicitare sau cevade genul æsta, îndrugæ ea, explicînd în acelaøi timp øi cu mînaîn care flinea un pahar de vin. Sau poate nu i°a convenitgrædinarul pe care i l°am trimis. Am auzit cæ scrii un articoldespre fete, ce tragedie.

Monologul ei era atît de încîlcit øi de abrupt, încît am avutnevoie de un minut pentru a procesa ce spunea. Cînd amîncercat sæ°i ræspund, ea mæ mîngîia continuu pe brafl øi se uitala mine fix cu niøte ochi umezi.

— Camille, dragæ, a trecut o græmadæ de timp de cînd nune°am væzut. Iar acum, mæ uit la tine øi te væd tot la vîrsta lacare erau øi aceste biete fete. Øi asta mæ întristeazæ cumplit!Toate lucrurile au luat°o razna. Nu mai înfleleg nimic.

Pe obraz i se scurse o lacrimæ. — Cautæ°mæ sæ ne vedem, bine? Mai stæm de vorbæ.Am plecat din casa familiei Keene færæ nici o declaraflie. Deja

obosisem dupæ atîtea conversaflii, deøi eu vorbisem foarte puflin.

Am sunat din nou la familia Keene ceva mai tîrziu, dupæce bæusem cîteva pahare peste votca oferitæ de ei øi beneficiamde siguranfla distanflei impuse de linia telefonicæ. Am reuøit

GILLIAN FLYNN

46

sæ le explic cine sînt øi ce am de gînd sæ scriu. Nu mi°a mers preabine. Dar în seara aceea am reuøit sæ încropesc cîteva rînduri:

În micul oraø Wind Gap, statul Missouri, afiøele de cæutarea lui Natalie Jane Keene, 10 ani, fluturau încæ pe stîlpi în ziuaceremoniei de înmormîntare a fetiflei. O ceremonie cutremuræ-toare, la care preotul a invocat iertarea øi resemnarea, nu areuøit sæ aplaneze furia øi durerea celor prezenfli. Øi asta de-oarece fetifla dulce øi sænætoasæ a fost cea de°a doua victimæ aceea ce poliflia presupune a fi un criminal în serie. Un criminalîn serie ale cærui flinte sînt copiii.

„Tofli copilaøii de aici sînt drægufli“, ne°a declarat fermierulRonald J. Kamens, care a participat la cæutarea fetiflei Keene.„Nu pot sæ pricep de ce ni se întîmplæ chestia asta“.

Corpul strangulat al copilei a fost descoperit în ziua de 14mai, înghesuit în spafliul dintre douæ clædiri de pe StradaPrincipalæ din Wind Gap.

„Ne va lipsi zîmbetul tæu“, a spus Jeannie Keene, 52 de ani,mama micuflei Natalie. „Ne vor lipsi lacrimile tale. Øi cel maitare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu!“

Aceasta nu este prima tragedie de aceste fel din oraøul WindGap, aflat în sudul extrem al statului Missouri. Anul trecut înaugust, pe 27, Ann Nash, 9 ani, a fost gæsitæ în apele rîului,de asemenea strangulatæ. Plecase cu bicicleta pentru a°øi vizitao prietenæ cînd a fost ræpitæ. Ambele victime aveau dinflii smuløide cætre asasin.

Cele douæ crime au uluit cei cinci ofifleri care formeazæ forflade poliflie a oraøului. Færæ prea multæ experienflæ în astfel decazuri dramatice, poliflia localæ beneficiazæ de ajutorul Divizieide Omucideri a oraøului Kansas, printr°un detectiv specializatîn determinarea profilului psihologic al criminalilor. Locuitoriioraøului (aproximativ 2.120 de oameni) pot fi siguri de un lucru:autorul acestor crime oribile ucide færæ a avea un motiv anume.

„E un criminal în libertate care cautæ copii pentru a°i ucide!“ne°a declarat tatæl lui Ann, Bob Nash, 41 de ani, vînzætor demobilæ. „Nu e vorba de o dramæ mai veche aici, de vreun secret.Cineva pur øi simplu ne°a omorît copilul!“

OBIECTE ASCUfiITE

47

Smulgerea dinflilor ræmîne un mister nedezlegat, iar indi-ciile gæsite pînæ acum sînt irelevante. Poliflia localæ nu a doritsæ comenteze situaflia. Pînæ la rezolvarea acestor asasinate,oamenii din Wind Gap se apæræ singuri — în oraø este in-stauratæ stare de alertæ øi patrule de supraveghere sînt prezentepermanent pe stræzile cîndva liniøtite.

În acest timp, locuitorii încearcæ sæ îøi aline suferinfla.„Nu vreau sæ vorbesc cu nimeni“, spune Jeannie Keene.

„Vreau doar sæ fiu læsatæ în pace. Tofli vrem sæ fim læsafli în pace.“

Încropealæ de doi bani, øtiu, nu trebuie sæ°mi spunæ nimeni.Cînd i°am trimis lui Curry articolul prin e-mail, deja regretamtot ce scrisesem. Exagerasem spunînd cæ poliflia acuza uncriminal în serie. Vickery nu menflionase niciodatæ aøa ceva.Primul citat din Jeannie Keene era preluat din eulogie, iar aldoilea din ræspunsul acid pe care mi°l scuipase cînd am sunat°osub pretextul condoleanflelor. Øtia cæ aveau de gînd sæ disecmoartea fiicei sale pentru a publica povestea într°un ziarmototolit de toatæ lumea. „Tofli vrem sæ fim læsafli în pace!“miorlæise ea în telefon. „Abia ne°am îngropat copilul azi. Sæ°flifie ruøine!“ Era øi æsta un citat pînæ la urmæ, un citat de caremæ agæflam cu disperare, pentru cæ redactorul meu mæ presaîngrozitor.

Curry a considerat articolul bunicel, nu grozav, dar în regulæpentru început. A pæstrat chiar øi punctul fierbinte al mate-rialului: „Un criminal în serie ale cærui flinte sînt copiii“. Enun-flul æsta trebuia tæiat, o øtiam øi eu, dar simfleam nevoia uneideclaraflii dramatice. Probabil cæ øi Curry era beat cînd a cititmail°ul meu.

Mi°a cerut mai multe detalii despre familiile victimelor. Oaltæ øansæ de a°mi demonstra abilitæflile. Øi aveam øi noroc,deoarece pærea cæ povestea din Wind Gap aparflinea încæ înexclusivitate ziarului nostru. Un scandal sexual în Congrestocmai cæpæta proporflii în acelaøi timp, distrugînd cariera anu mai puflin de trei sobri membri ai Camerei Reprezentanflilor.Doi dintre aceøtia erau femei. Pentru presæ, era o pradæ gro-zavæ, suculentæ. Øi mai important, mai bîntuia un criminal înserie, de data aceasta într°un oraø mult mai captivant, Seattle:

GILLIAN FLYNN

48

prin ceafla øi cafenelele locale, cineva avea plæcerea de a hæcuifemei gravide, despicîndu°le abdomenul øi reaøezînd conflinutulîn forme øocante, pentru propriul amuzament.

Aøa cæ era clar o øansæ pentru ziarul nostru cæ reporteriimarilor ziare se ocupau de subiecte mai „metropolitane“. Depovestea din Wind Gap mæ ocupam doar eu, tolænitæ ca o ruinæîn patul copilæriei mele.

Miercuri am dormit pînæ tîrziu, cu cearøafurile øi pæturiletranspirate adunate græmadæ peste cap. Mæ treziseræ de cîtevaori soneria telefonului, mîrîitul aspiratorulului øi maøina detuns iarba. Aø fi dorit cu disperare sæ dorm, dar lumina zileidædea buzna tropæind în viafla mea. fiineam ochii strîns închiøi,imaginîndu°mi cæ sînt în Chicago, în patul meu rahitic dinapartamentul minuscul, cu o singuræ fereastræ oferindu°mizidul unui supermarket. Îmi cumpærasem un dulap de cartoncu patru ani înainte, cînd cumpærasem apartamentul, øi o masæde plastic pe care mîncam din niøte farfurii galbene îngrozitorde subfliri øi cu niøte tacîmuri micufle øi îndoite. Nu mai øtiamdacæ udasem singura plantæ pe care o aveam, o ferigæ uøorîngælbenitæ pe care o gæsisem în gunoiul unui vecin. Dar mi°amamintit cæ se uscase deja øi o aruncasem acum douæ luni.

Încercam sæ îmi aduc aminte øi alte imagini din viafla meaîn Chicago: cutia pe post de birou în care lucram la redacflie,administratorul de bloc care încæ nu øtia cum mæ cheamæ,beculeflele verzi øi anoste de Cræciun pe care cei de la super-market, deøi era luna mai, nu le dæduseræ jos. Øi, eventual,cîteva cunoøtinfle care probabil nu observaseræ cæ lipsesc.

Nu mæ simfleam prea bine în Wind Gap, dar, din pæcate,nici acasæ nu mæ aøteptau prea multe.

Am scotocit în sac dupæ o sticlæ de votcæ øi m°am bægat laloc sub pæturi. Sorbind pe îndelete, cercetam cu atenflie camera.M°aø fi aøteptat cæ maicæ°mea sæ redecoreze camera de îndatæce am plecat de acasæ, dar aceasta aræta exact ca acum zece ani.Regretam acum cæ fusesem o adolescentæ mult prea serioasæ:nu lipisem pe perefli postere cu actori sau cîntærefli celebri, nucolecflionasem poze sau alte nimicuri. Aveam, în schimb, tablouricu vapoare, peisaje pastorale în pastel øi portretul lui Eleanor

OBIECTE ASCUfiITE

49

Roosevelt*. Era cam ciudat cæ aveam aøa ceva, deoarece øtiamdestul de pufline lucruri despre doamna Roosevelt, øi anumecæ fusese un om bun. Probabil cæ a fost de ajuns pentru mine.Dacæ mæ gîndesc la ce preferinfle am acum, probabil cæ ar fimai potrivit portretul sofliei lui Warren Harding**, „Ducesa“***,care îøi notase toate ofensele primite într°un carneflel roøu, dupæcare se ræzbunase ca atare. Se pare cæ acum prefer primeledoamne ceva mai acide.

Am mai bæut niøte votcæ. Nu°mi doream altceva decît sæ mise taie filmul din nou, sæ mæ înfæøor în negru øi sæ dispar. Mæsimfleam groaznic. Gîtul îmi era sugrumat de lacrimi, ca unbalon umflat cu apæ gata sæ plesneascæ. Îmi doream cu dis-perare sæ simt înflepætura unui ac cu gæmælie. Wind Gap nuera un loc sænætos pentru mine. Casa asta nu era un loc sænætospentru mine.

La uøæ se auzi un ciocænit încet, mai mult un foønet.— Da!Bægasem deja sticla de votcæ sub pat.— Camille! E mama!— Da!— fii°am adus o cremæ!M°am împleticit pînæ la uøæ, datoritæ sticlei de votcæ ce-mi

oferise curajul necesar sæ trec peste acea zi în acel loc. Nu mæmai apropiasem de bæuturæ timp de øase luni, dar aici nu maiconta nimic.

GILLIAN FLYNN

50

* Anna Eleanor Roosevelt (11 octombrie 1884 — 7 noiembrie 1962) a fostun lider politic american care øi°a folosit statutul de Primæ Doamnæ a StatelorUnite în perioada 1933°1945 pentru a promova politica soflului sæu (FranklinD. Roosevelt) de relansare economicæ, dar øi respectarea drepturilor civile. Dupæmoartea soflului sæu în 1945, a devenit un important scriitor øi orator în favoareaCoalifliei New Deal (o serie de reforme introduse de Preøedintele Franklin D.Roosevelt pentru reformarea economiei dupæ Marea Depresiune).

** Warren Gamaliel Harding (2 noiembrie 1865 — 2 august 1923) a fostpolitician american øi cel de°al 29°lea preøedinte al Statelor Unite, în perioada1921°1923, cînd a devenit cel de°al øaselea preøedinte care a murit în timpulmandatului.

*** Florence Mabel Kling DeWolfe Harding (15 august 1860 — 21 noiem-brie 1924), soflia lui Warren G. Harding, a fost Primæ Doamnæ a Statelor Uniteîn perioada 1921°1923. Era mai în vîrstæ decît soflul ei, divorflatæ øi mamæ a unuibæiat, Marshall Eugene DeWolfe.

Maicæ°mea se agita în dreptul uøii, încercînd sæ tragæ cuochiul înæuntru, de parcæ era camera de trofee a unui copil mort.Pe aproape, oricum. fiinea în mînæ un tub mare øi verde.

— E cremæ cu vitamina E. Am cumpærat-o de dimineaflæ.Mama crede cu tærie în efectul paleativ al vitaminei E, de

parcæ dacæ mæ ung la greu cu cremæ am sæ devin din nou puræøi catifelatæ. Chestia asta nu a funcflionat pînæ acum.

— Mulflumesc.Ochii ei îmi cercetau cu atenflie gîtul, braflele, picioarele,

toate acoperite doar de tricoul cu care dormisem. Apoi privireai se întoarse cætre faflæ. Oftæ øi°øi clætinæ uøor capul. Dupæ careîncremeni.

— fii°a fost greu la înmormîntare, mamæ? Chiar øi în astfel de momente, nu mæ puteam abfline sæ nu

o zgîndær puflin.— Foarte greu. Atîtea amintiri. Øi sicriul acela micufl...— Øi pentru mine a fost greu. Chiar surprinzætor de greu.

Îmi e tare dor de ea. Chiar øi acum. Nu e ciudat?— Ciudat ar fi sæ nu îfli fie dor de ea. E vorba de sora ta. E

cam la fel de dureros ca în cazul în care fli°ai pierde copilul.Chiar dacæ erai atît de micæ.

La parter, Alan fluiera o melodie cu mare preocupare, darmaicæ°mea nu pærea sæ°l audæ.

— Nu prea m°a impresionat scrisoarea acea deschisæ pe carea citit°o Jeannie Keene. Era o înmormîntare, nu o campanieelectoralæ. Øi de ce erau tofli îmbræcafli aøa lejer?

— Mie mi°a plæcut scrisoarea. Era sinceræ. Tu nu ai cititnimic la înmormîntarea lui Marian?

— Nu, nici gînd. Abia mæ flineam pe picioare, daræ°mi°te sæmai øi vorbesc. Nu pot sæ cred cæ ai uitat asemenea lucruri,Camille. Probabil cæ te simfli øi prost cæ nu mai flii minte ces°a întîmplat.

— Aveam doar treisprezece ani cînd a murit Marian, mamæ.Mai øtii, eram micæ!

Trecuseræ aproape douæzeci de ani, nu°i aøa?— În fine, asta e. Vrei sæ faci ceva anume azi? Au înflorit

trandafirii în parcul Daly, dacæ ai chef de o plimbare.— Ar trebui sæ merg la secflia de poliflie.

OBIECTE ASCUfiITE

51

— Sæ nu mai pomeneøti de asta cît stai aici! izbucni ea.Spune mai bine cæ ai treabæ sau vrei sæ îfli vezi prietenii.

— Am treabæ.— Foarte bine. N°ai decît!Se îndepærtæ pe coridorul cu covor øi am putut auzi treptele

scîrflîind rapid sub paøii ei.M-am spælat într°o apæ cælîie øi puflinæ, pe întuneric øi cu

un pahar de votcæ aøezat pe marginea cæzii, dupæ care m°amîmbræcat øi am ieøit pe hol. În casæ era liniøte, cam cîtæ liniøteputea permite o structuræ veche de o sutæ de ani. Din bucætæriese auzea bîzîitul unui ventilator øi am aøteptat cîteva clipepentru a fi siguræ cæ nu e nimeni acolo. Dupæ care am intratrapid, am înøfæcat un mær verde øi deja muøcasem din el cîndam ajuns în stradæ. Cerul era de un albastru perfect.

Pe verandæ am zærit un îngeraø. O fetiflæ cu privirea fixatæasupra unei cæsufle uriaøe de pæpuøi, înaltæ de un metru øi ceva,construitæ sæ arate exact ca øi casa mamei. Stætea cu spatelespre mine øi puteam sæ°i observ pærul lung øi blond meticulosaranjat în øuvifle. Cînd s°a întors, mi°am dat seama cæ era chiarfata cu care discutasem la intrarea în pædure, dar øi fata carerîdea cu prietenele la înmormîntarea lui Natalie. Cea maidræguflæ dintre ele.

— Amma? am strigat, iar ea zîmbi. — Normal. Cine altcineva s°ar juca pe veranda Adorei cu

o casæ Adora în miniaturæ? Amma purta o rochiflæ copilæreascæ de varæ, cu o pælærie de

paie asortatæ alæturi. Aræta exact de vîrsta pe care o avea —treisprezece ani — pentru prim datæ de cînd o vedeam eu. Defapt, nu. Acum aræta chiar mai micæ. Hainele acelea se potri-veau mai degrabæ unui copil de zece ani. Îøi dædu seama cæ ostudiam øi se strîmbæ.

— Mæ îmbrac aøa pentru Adora. Cînd sînt acasæ, eu sîntpæpuøica ei.

— Øi cînd nu eøti acasæ?— Sînt alte lucruri. Tu eøti Camille. Sora mea vitregæ. Prima

fiicæ a Adorei, înainte de Marian. Tu eøti ante, iar eu sînt post.Dar tu nu m°ai recunoscut.

GILLIAN FLYNN

52

— Am fost prea mult timp plecatæ. Iar Adora nu mi°a maitrimis poze de Cræciun de cinci ani.

— Nu fli le°a mai trimis flie, poate. Încæ ne mai pune sæ facemnenorocitele alea de poze. În fiecare an, Adora îmi cumpæræ orochiflæ ecosez roøu cu verde, special pentru aceastæ minunatæocazie. Cum terminæm, o arunc imediat în foc.

Din camera din faflæ a cæsuflei, scoase un scæunel de mærimeaunei mandarine øi îl ridicæ spre mine.

— Trebuie redecoratæ acum, pentru cæ Adora a schimbatculoarea de la portocaliu la galben. Mi°a promis cæ o sæ mæducæ la fabrica de flesæturi sæ îmi aleg materialele potrivite.Cæsufla de pæpuøi e distracflia mea preferatæ.

Sunase foarte normal, „distracflia mea preferatæ“. Cuvinteleplutiseræ alene din gura ei, dulci øi rotunde ca niøte bomboanecu lapte, murmurate cu o uøoaræ înclinaflie a capului, dar îiaparflineau cu siguranflæ mamei. Micufla pæpuøæ învæfla sævorbeascæ exact ca Adora.

— Se pare cæ te pricepi foarte bine la chestia asta, i°am spuseu îndepærtîndu°mæ øi i°am fæcut din mers cu mîna.

— Mulflumesc, ræspunse ea. Privirea i se opri pe camera mea din interiorul cæsuflei. Un

deget micufl împunse patul. — Sper sæ te simfli bine aici, øopti ea spre cameræ, ca øi cum

ar fi vorbit cu o Camille micuflæ pe care nimeni altcineva nuo putea vedea.

Pe øeriful Vickery l°am gæsit trosnind cu sete un semaforstrîmbat, la intersecflia stræzilor A doua øi Ely, un loc liniøtitcu case micufle, la cîteva stræzi de secflia de poliflie. Avea unciocan în mîini øi fiecare lovituræ îi smulgea un icnet. Cæmaøaera deja udæ pe spate, iar ochelarii îi alunecaseræ pe vîrfulnasului.

— Nu am nimic de declarat, donøoaræ Preaker. Bang.— Øtiu cæ e mult mai comod sæ ignori realitatea, øerif

Vickery. Nici eu nu mi°am dorit foarte tare subiectul acesta.Dar am fost silitæ sæ îl accept pentru cæ sînt din zonæ.

— Nu prea mai eøti din zonæ de ceva ani buni, din cîte amauzit. Bang.

OBIECTE ASCUfiITE

53

Nu i°am ræspuns. Îmi întorsesem privirea spre un smoc deiarbæ rætæcit prin cræpætura trotuarului. Apelativul „donøoaræ“mæ cam irita. Nu øtiam dacæ era o formæ de politefle cu carenu eram obiønuitæ sau o aluzie la faptul cæ nu eram cæsætoritæ.O femeie nemæritatæ trecutæ chiar cu un fir de pær peste treizecide ani era un lucru tare ciudat prin partea asta.

— O persoanæ cumsecade ar fi renunflat sæ scrie despre copiimorfli. Bang. Acesta°i oportunism, donøoaræ Preaker.

Pe trotuarul de vizavi, un bætrînel îøi tremura paøii spre ocasæ de øindrilæ, cærînd o cutie de lapte.

— Ai dreptate, nu mæ simt prea cumsecade zilele astea.Nu mæ deranja sæ îi gîdil puflin orgoliul øerifului Vickery.

Voiam sæ îl fac sæ mæ placæ, nu pentru cæ mi°ar fi uøuratconsiderabil munca, ci pentru cæ felul sæu de a urla cînd stæteade vorbæ îmi amintea de Curry, de care îmi era tare dor.

— Dar mæ gîndeam cæ puflinæ publicitate ar atrage atenfliaasupra cazului øi poate s°ar rezolva mai uøor. S°a întîmplat øiîn alte cazuri.

— Fir°ar al dracului! Trînti toporul cu putere de pæmînt øi mæ privi cu furie drept

în ochi. — Am cerut deja ajutor! Avem un detectiv foarte tare din

Kansas City alæturi de noi, care tot bîntuie pe aici de cîtevaluni. Øi tot nu a fost în stare sæ dea de cap la nimic pînæ acum.Zice cæ s°ar putea sæ fie vreun autostopist nebun care a s°aoprit pe aici, i°a plæcut locul øi ræmas pe aproape de un anîncoace. Oraøul acesta însæ nu atît de mare øi eu n°am væzutpe nimeni care sæ nu fie de°al locului.

Continuæ sæ mæ fixeze cu privirea.— Da, dar pe aici sînt øi niøte pæduri foarte întinse øi destul

de dese, am continuat eu. — Nu e vorba de nici un stræin øi sînt sigur cæ øi tu øtii asta.— Mæ gîndeam cæ preferi, totuøi, varianta cu stræinul.Vickery oftæ, îøi aprinse o fligaræ øi îøi aøezæ mîna protector

pe panoul indicator. — La dracu’, normal cæ aø fi preferat°o, spuse el. Dar nici

eu nu°s idiot. Nu am mai avut cazuri de crimæ pînæ acum, darsigur nu°s un nenorocit de idiot!

GILLIAN FLYNN

54

Îmi doream în acel moment sæ nu fi bæut atîta votcæ. Sim-fleam cæ gîndurile mi se topesc, nu puteam refline nimic din cespunea øi nu puteam formula nici o întrebare inteligentæ.

— Crezi cæ cineva din Wind Gap face chestia asta?— Nu ræspund.— Neoficial, de ce ar ucide copii cineva din Wind Gap?— Got a sunat odatæ pentru cæ Ann omorîse papagalul

vecinului cu un bæfl. Îl ascuflise chiar ea cu briceagul de vînæ-toare al lui taicæ°sæu. Natalie, la dracu’, familia ei s°a mutataici acum doi ani din Philadelphia, pentru cæ îi înfipsese colegeiei o foarfecæ în ochi. Taicæ°sæu a renunflat la o afacere mare,pentru a lua°o de la capæt aici. În statul în care a crescut bu-nicæ°sæu. Într°un oræøel mic. De parcæ un oræøel mic n°ar aveadeja destule probleme.

— În care foarte important e cæ toatæ lumea øtie cine sîntuscæturile.

— Normal.— Deci crezi cæ ar putea fi cineva cæruia nu îi plæceau copiii?

Øi în special aceste fete? Poate cæ i°au fæcut ceva. Iar el seræzbuna!

Vickery îøi scærpinæ nasul øi îøi întinse mustafla. Privi to-porul aruncat pe pæmînt øi mi°am dat seama cæ se gîndea dacæsæ îl ridice øi sæ încheie conversaflia sau nu. În acel momentse opri lîngæ noi un sedan negru, cu geamul din dreapta des-chizîndu°se chiar înainte de a se opri. Privirea øoferului, acope-ritæ de ochelari de soare, se aflinti asupra noastræ.

— Salut, Bill! Parcæ trebuia sæ ne vedem la secflie!— Am avut treabæ.Era Kansas City. Se uitæ la mine coborîndu°øi ochelarii într°o

manieræ studiatæ. Sprînceana stîngæ, de un øaten deschis, îitot încrunta privirea. Albastræ. Îmi zîmbi, cu niøte dinfli perfecflica bombonelele Chiclets*.

— Salut! spuse el, privindu°l pe Vickery, care se aplecasesæ°øi ridice toporul øi apoi din nou pe mine.

— Salut, i°am ræspuns eu.

OBIECTE ASCUfiITE

55

** Chiclets sînt o marcæ de bomboane de gumæ de mestecat produse decompania Cadbury Adams din 1906.

Mi°am tras mînecile bluzei în jos, am strîns manøetele ghe-motoc în palme øi m°am læsat pe un picior.

— Bill, te iau cu maøina? Sau eøti cumva adeptul mersuluipe jos? Aø putea opri în drum sæ iau cafea øi ne vedem la secflie.

— Nu beau cafea. Ar fi trebuit sæ îfli dai seama pînæ acum.Ajung la secflie în cincisprezece minute.

— Poate reuøeøti sæ ajungi în zece, totuøi. Deja am ræmasîn urmæ o græmadæ.

Kansas City mæ mai privi o datæ. — Sigur nu te iau cu maøina, Bill? Vickery nu mai spuse nimic, se mulflumi doar sæ dea din

cap. — Cine e prietena ta, Bill? Credeam cæ am întîlnit deja tofli

Wind Gap°erii de seamæ. Sau se spune... Wind Gap°ieni? Rînji. Iar eu tæceam în continuare, sperînd cæ Vickery mæ

va prezenta. Stupoare! Vickery preferæ sæ nu audæ întrebarea. În Chicago,

aø fi întins færæ probleme mîna øi m°aø fi prezentat zîmbind,bucurîndu°mæ de reacflia stîrnitæ. Dar aici am ales sæ îl privescpe Vickery færæ sæ spun nimic.

— În regulæ, ne vedem la secflie. Geamul se ridicæ øi maøina porni.— Acesta era detectivul din Kansas City? am întrebat eu.În loc de ræspuns, Vickery îøi aprinse o fligaræ øi se îndepærtæ.

Pe celælalt trotuar, moøuleflul ajunsese la ultima treaptæ.

GILLIAN FLYNN

56

Patru

Cineva desenase cu spray spirale albastre pe picioareleturnului de apæ din Parcul Memorial Jacob J. Garrett, creîndu°io imagine drægælaøæ, de parcæ ar fi purtat botoøei croøetafli.Parcul în sine — ultimul loc în care Natalie Keene fusese væ-zutæ în viaflæ — era pustiu. Noroiul de pe terenul de baseballavea deja cîfliva centimetri buni. Îi puteam simfli gustul parcæræmas în gît ca de la un ceai stætut. Iarba crescuse la margineapædurii. Mæ miram cæ nimeni nu a vrut s°o taie, sæ o elimineprecum pietrele care au sugrumat°o pe Ann Nash.

Cînd eram la liceu, parcul Garrett era locul ideal în caretoatæ lumea venea în week°end pentru a bea bere, pentru afuma iarbæ sau pentru a se masturba cîfliva metri mai încoloîn pædure. Aici mæ særutasem prima datæ, la treisprezece ani,cu un jucætor de baseball care îøi îndesase în guræ un pachetîntreg de iarbæ. Asprimea aromei m°a surprins mult mai taredecît særutul. În spatele maøinii am vomitat mai tîrziu winecooler* cu bucæflele mici de fructe.

— James Capisi a fost aici. M°am întors pentru a vedea un bæiat blond tuns scurt, cu

o minge de tenis destul de øifonatæ.— James Capisi? am repetat eu. — Prietenul meu, era aici cînd ea a luat°o pe Natalie, ræs-

punse puøtiul. James a væzut°o. Era îmbræcatæ cu o cæmaøæ

57

* Bæuturæ alcoolicæ obflinutæ din amestec de vin cu suc de fructe, cu apæmineralæ øi zahær.

de noapte. Se jucau Frisbee la marginea pædurii, iar ea a luat°ope Natalie. Putea sæ îl ia pe James, dar el a ræmas aici pe teren.Aøa cæ Natalie s°a dus lîngæ copaci. James se afla aici din cauzasoarelui. Nu are voie sæ stea în soare, pentru cæ maicæ°sa arecancer la piele, dar el mai stæ oricum. Sau stætea înainte.

Bæiatul lovi mingea de pæmînt øi un fir de praf se împræøtieîn jurul sæu.

— Nu°i mai place soarele?— Nu°i mai place nimic.— Din cauza a ceea ce s°a întîmplat cu Natalie?Dædu din umei nervos.— Din cauzæ cæ e un pæmpælæu.Puøtiul mæ privi de sus pînæ jos øi dintr°o datæ mæ lovi cu

mingea cu putere. Aceasta îmi atinse øoldul øi se rostogoli.— Femeia care a luat°o pe Natalie!— Stai puflin, ce vrei sæ spui? Ceea ce øtiam eu era cæ Natalie se juca aici cu niøte prieteni,

care au plecat pe rînd, iar ea se presupunea cæ fusese ræpitæîn drumul scurt spre casæ.

— James a væzut cînd femeia a luat°o pe Natalie. Eraunumai ei doi øi se jucau cu discul Frisbee, iar Natalie a ratatsæ°l prindæ øi s°a dus dupæ disc în pædure, iar femeia a prins°oøi a luat°o în brafle. Dupæ care au dispærut. Iar James a fugitacasæ. Øi de atunci nu mai iese!

— Da’ tu de unde øtii cum s°a întîmplat?— Am fost la el o datæ. Øi mi°a povestit. Sînt prietenul lui

cel mai bun.— Casa lui James e prin apropiere?— Dæ-l în mæ-sa! Mai bine plec la bunicæ°mea vara asta. În

Arkansas. Mai bine decît aici, oricum.Puøtiul aruncæ mingea în plasa care îngrædea terenul de

baseball, iar aceasta se înflepeni acolo, zornæind metalul. — Eøti de pe aici? mæ întrebæ, aruncînd praf în aer.— Da. Locuiam aici. Acum stau în altæ parte. Sînt doar în

vizitæ.Am mai încercat o datæ:— Dar James stæ pe aproape?— Eøti la liceu?

GILLIAN FLYNN

58

Pielea lui era foarte bronzatæ, aræta ca un marinar în miniaturæ. — Nu.— La facultate? Pe bærbie i se scursese salivæ.— Nu, sînt mai mare.— Trebuie sæ plec.Fæcu un salt în spate, smulse mingea din gard ca pe un dinte

cariat, se întoarse øi mæ mai privi o datæ, miøcîndu°øi bazinulcu un tremur nervos.

— Trebuie sæ plec.Îøi aruncæ mingea spre stradæ, unde se izbi de maøina mea

cu o bufnituræ impresionantæ. Alergæ sæ o prindæ øi dispæru.La singurul FaStop* din Wind Gap am gæsit într°o carte de

telefoane, subflire ca o revistæ, familia Capisi Janel. Dupæ caream umplut un dispozitiv Big Mouth cu bombonele de cæpøuniøi am pornit spre numærul 3617 de pe strada Holmes.

Casa familiei Capisi se afla în zona modestæ din partea deest a oraøului, o adunæturæ de case dæræpænate cu douæ camere,unde majoritatea locuitorilor munceau la abatorul de porci dinapropiere, o afacere privatæ care livra aproape douæ procentedin totalul cærnii de porc la nivel naflional. Dacæ întîlneøti opersoanæ særacæ în Wind Gap, cu siguranflæ îfli va spune cælucreazæ la abator, aøa cum fæcuse, de altfel, øi taicæ°sæu. Laabator sînt mai multe secflii: pe de o parte e sectorul de înmul-flire a porcilor, de tæiere øi repartizare, scroafe de însæmînflatøi însemnat, græmezi de baligæ de controlat; pe de altæ parte,e secflia de mæcelærie. O parte din angajafli încarcæ porcii,împingîndu°i prin pasaj, unde sînt ameflifli. Unii apucæ picioa-rele din spate, leagæ centura în jurul porcului, care este ridicat,zbætîndu°se înnebunit, øi întors cu picioarele în sus. Li se taiegîtul cu niøte cuflite ascuflite, iar sîngele se scurge græmadæ øialunecæ precum vopseaua printre lespezile podelei. Dupæ careporcii ajung în vasul de opærire. fiipetele continui, ca niøtelovituri metalice, îi determinæ pe majoritatea lucrætorilor sæpoarte dopuri de urechi øi sæ°øi petreacæ restul zilei în cea maiadîncæ tæcere. Seara se îmbatæ øi ascultæ muzicæ la maximum.Barul local, La Heelah, nu are în meniu absolut nimic preparat

OBIECTE ASCUfiITE

59

* Bæcænie.

pe bazæ de porc, ci doar minuturi de pui, care, probabil, sîntprocesate de niøte lucrætori la fel de furioøi de la vreun abatorsituat în alt oraø la fel de ciudat.

De dragul dezvæluirilor complete, ar trebui sæ adaug cæmaicæ°mea defline acest abator, de la care are anual aproximativ1,2 milioane de dolari profit. Bineînfleles, are angajafli care seocupæ de conducerea afacerii.

Un cotoi mieuna de zor pe veranda casei familiei Capisi øi,pe mæsuræ ce mæ apropiam, puteam auzi zumzetul unei emisiunitelevizate. Am bætut la uøæ øi am aøteptat. Pisica mi se frecadeja de picioare øi i°am putut simfli coastele. Am bætut din nou,iar televizorul tæcu. Pisica se ascunse sub balansoarul din ve-randæ øi începu sæ miorlæie. Am trasat cu unghia conturul cuvîn-tului „scheunat“ în palma dreaptæ, dupæ care am bætut din nou.

— Mamæ! se auzi un strigæt de copil de la fereastræ. M°am apropiat øi am putut zæri prin geamul præfuit chipul

unui bæiat cîrlionflat, cu ochii mari. — Salut! Scuze cæ te deranjez! Tu eøti James?— Ce vrei?— Bunæ, James, îmi pare ræu cæ te°am deranjat. Urmæreai

ceva interesant?— Eøti de la poliflie?— Nu, doar încerc sæ aflu cine i°a fæcut ræu prietenei tale.

Putem sta de vorbæ?Bæiatul ræmase pe loc, trasînd cu degetul o linie imaginaræ

pe pervazul ferestrei. M°am aøezat la capætul îndepærtat albalansoarului.

— Numele meu e Camille. Un prieten de°ai tæi mi°a povestitce ai væzut tu. Un puøti cu pærul blond tuns foarte scurt?

— Dee.— Aøa îl cheamæ? Ne°am întîlnit în parc, acolo unde te jucai

tu cu Natalie.— Ea a luat°o. Øi nimeni nu mæ crede. Mie nu mi°e fricæ.

Doar cæ acum trebuie sæ stau acasæ. Mama are cancer. E foartebolnavæ.

— Asta mi°a spus øi Dee. Eu cred cæ ai dreptate. Sper doarcæ nu te°am speriat cu vizita asta.

James începu sæ zgîrie geamul cu unghiile. Sunetul îmiîncleøtæ dinflii.

GILLIAN FLYNN

60

— Tu nu semeni cu ea. Dacæ arætai ca ea, chemam poliflia.Sau te împuøcam.

— Dar ea cum aræta?Dædu din umeri. — Am mai zis. De o mie de ori. — Mai zi o datæ.— Era bætrînæ.— Bætrînæ ca mine?— Bætrînæ ca o mamæ.— Øi mai cum era?— Purta o cæmaøæ de noapte albæ øi avea pærul alb. Era toatæ

albæ, dar nu ca o stafie. Asta tot spun mereu.— Dar cum era albæ?— Ca øi cum nu ar fi ieøit niciodatæ din casæ.— Øi femeia asta a prins°o pe Natalie cînd s°a apropiat de

pædure? Întrebasem cu aceeaøi voce pe care o foloseøte maicæ°mea

pentru a vorbi cu chelnerii.— Sæ øtii cæ nu mint.— Øtiu cæ nu minfli. Femeia a prins°o cînd væ jucafli?— Da, foarte repede, spuse el, dînd din cap hotærît. Natalie

mergea prin iarbæ ca sæ gæseascæ discul de Frisbee. Iar eu amvæzut°o pe femeie apærînd dintre copaci øi privind°o pe Natalie.Am væzut°o înaintea lui Natalie. Dar nu m°am speriat.

— Probabil cæ nu.— Chiar øi cînd a prins°o pe Natalie, la început nu m°am

speriat.— Dar dupæ aceea?— Nu. Vocea îi tremuræ. Nici dupæ aceea.— James, îfli mai aminteøti ce s°a întîmplat cînd a prins°o

pe Natalie?— A lipit°o strîns de ea, de parcæ o îmbræfliøa. Dupæ care a

ridicat privirea spre mine. Øi se tot uita la mine.— Femeia?— Da. Îmi zîmbea. Pentru o clipæ m°am gîndit cæ e totul în

regulæ. Dar ea nu zicea nimic. Øi dupæ aia n°a mai zîmbit. Apus un deget la guræ øi mi°a arætat sæ nu suflu o vorbæ. Dupæcare a dispærut în pædure. Cu Natalie.

Bæiatul dædu din nou din umeri.

OBIECTE ASCUfiITE

61

— Dar eu am mai spus chestile astea.— Le°ai spus øi polifliei?— Întîi i°am spus mamei, dupæ care la poliflie. Aøa a vrut

mama. Dar polifliøtilor nu le°a pæsat.— De ce nu le°a pæsat?— Pentru cæ au crezut cæ mint. Dar nu aø inventa niciodatæ

aøa ceva. E o prostie.— Dar Natalie fæcea ceva în timp ce femeia o lua cu ea?— Nu, doar stætea, pur øi simplu. Cred cæ nu øtia ce sæ facæ.— fii s°a pærut cæ femeia seamænæ cu cineva cunoscut?— Nu, fli°am mai zis; dupæ care se ridicæ øi privi cætre su-

fragerie.— Îmi pare ræu dacæ te°am deranjat. Poate ar fi bine sæ te

viziteze un prieten. Sæ°fli flinæ de urît.James ridicæ iar din umeri øi începu sæ°øi roadæ o unghie. — Poate te°ai simfli mai bine dacæ ai ieøi puflin afaræ.— Nu vreau. Øi, oricum, avem o armæ. Îmi arætæ cu capul spre braflul canapelei pe care se afla un

pistol lîngæ un sandviø cu øuncæ mîncat pe jumætate. Doamne!— Eøti sigur cæ e bine sæ flii arma aøa, James? Nu e bine

sæ foloseøti arma, øtii cæ e foarte periculos.— Nu e aøa periculos. Mamei nu°i pasæ, oricum. Mæ privi drept în ochi pentru prima oaræ de cînd ne aflam

împreunæ. — Eøti dræguflæ. Pærul tæu e foarte drægufl.— Mulflumesc.— Trebuie sæ plec acum.— Ok. Ai grijæ de tine, James. — Asta fac.Oftæ øi se îndepærtæ de geam. Imediat am auzit din nou

sonorul televizorului.

În Wind Gap existæ unsprezece baruri. Am intrat într°unulpe care nu îl øtiam, Sensors, probabil vreo relicvæ a curentuluiidiot al anilor ’80, dupæ zigzag°urile de neon de pe perefli øi dupæringul de dans din centru. Îmi beam liniøtitæ paharul dewhiskey øi mîzgæleam ceva pe carneflel, cînd „Legea din Kansas

GILLIAN FLYNN

62

City“ aterizæ pe canapeaua pluøatæ de lîngæ mine. Îøi totzdrængænea paharul de bere pe masa dintre noi.

— Parcæ øtiam cæ reporterii nu au voie sæ vorbeascæ cuminori færæ a cere permisiunea pærintelui.

Dupæ care zîmbi øi luæ o înghiflituræ de bere. Probabil cæmama lui James sunase la secflie.

— Reporterii n°au decît sæ fie mai agresivi cînd poliflia nuoferæ nici o informaflie despre caz, i°am ræspuns eu, færæ a°miridica ochii spre el.

— Pentru cæ poliflia nu îøi poate face datoria dacæ reporteriidivulgæ toate detaliile în ziarele din Chicago.

Jocul acesta era deja perimat. M°am apucat din nou de scris,cu mîna umedæ din cauza paharului.

— Hai sæ încercæm o altæ abordare. Numele meu e RichardWillis.

Sorbi din nou din bere øi îøi supse buzele. — Acum e momentul sæ spui gluma cu „dick“*. Încæ mai fline

la anumite niveluri.— E tentant.— „Dick“ de la cæcænar, „dick“ de la detectiv.— Da, da, am priceput.— Iar tu eøti Camille Preaker, fetiøcanæ din Wind Gap care

a nimerit succesul în marele oraø.— Da, asta sînt.Zîmbi cu dinflii lui de reclamæ øi îøi trecu mîna prin pær. Nu

avea verighetæ. Mæ întrebam cînd am început sæ observ detaliide genul acesta.

— Ok, Camille, ce°ar fi ca noi doi sæ încheiem un armistifliu?Cel puflin momentan. Sæ vedem dacæ fline. Bænuiesc cæ nutrebuie sæ te învæfl eu care e procedura în cazul puøtiului Capisi.

— Cred cæ îfli dai seama cæ nici nu ai avea ce sæ mæ învefli.De ce poliflia nu a luat în considerare mærturia singuruluimartor ocular al ræpirii lui Natalie Keene?

Mi°am luat øi pixul pentru a°i da de înfleles cæ declarafliaera oficialæ.

— Cine a zis cæ nu am luat°o în considerare?

OBIECTE ASCUfiITE

63

* Dick este diminutivul de la Richard. Dar, în argou, este øi penis, øi detectiv.

— Chiar James Capisi. — Ah, da, iar el e o sursæ extraordinaræ. Rîse.— O sæ°fli spun un mic secret, donøoaræ Preaker.Îl imita destul de bine pe Vickery øi mai avea puflin sæ învîrtæ

øi un inel rozaliu imaginar. — Nu prea læsæm puøti de nouæ ani sæ fie implicafli într°o

anchetæ în curs. Chiar dacæ le credem sau nu povestea.— O credefli?— Nu comentez.— Mie mi se pare cæ, dacæ aveafli o descriere a suspectului,

era bine ca oamenii sæ øtie pentru a se feri. Dar nu avefli aøaceva, ceea ce mæ face sæ cred cæ nu i°afli luat în consideraremærturia.

— Din nou, nu pot comenta.— Am înfleles cæ Ann Nash nu a fost molestatæ sexual. Este

valabil øi în cazul lui Natalie Keene?— Donøoaræ Preaker, chiar nu pot face comentarii acum.— Atunci de ce stai aici øi discufli cu mine?— Pæi, înainte de toate, øtiu cæ ai petrecut o græmadæ de

vreme ieri, probabil în timpul serviciului, vorbind cu poliflistullocal despre propria ta versiune a descoperirii cadavrului luiNatalie Keene. Voiam sæ îfli mulflumesc.

— Versiunea mea?— Fiecare are propria lui versiune în minte, spuse el. De

exemplu, tu ai spus cæ ochii lui Natalie erau deschiøi. SofliiBroussard au spus cæ erau închiøi.

— Nu pot comenta. Deodatæ, mi°era foarte ciudæ.— Eu tind sæ cred versiunea unei femei care træieøte de pe

urma reportajelor øi nu pe cea a unor proprietari de restaurantdestul de în vîrstæ, adæugæ Willis. Dar aø vrea sæ øtiu cît desiguræ eøti de cele declarate.

— Natalie a fost molestatæ sexual? Neoficial, drept caremi°am aøezat pixul pe masæ.

El tæcu o clipæ, rotindu°øi sticla de bere.— Nu. — Sînt siguræ cæ avea ochii deschiøi. Dar tu ai fost acolo!

GILLIAN FLYNN

64

— Aøa e, spuse el.— Deci nu ai nevoie de confirmarea mea. Care e a doua

întrebare?— Poftim?— Pæi ai spus „în primul rînd...“— Ah, da. Al doilea motiv pentru care voiam sæ stæm de

vorbæ øi sînt foarte sincer — pentru cæ se pare cæ apreciezichestia asta — ar fi cæ sînt disperat sæ discut cu cineva carenu e de pe-aici.

I°am zærit din nou dinflii. — Adicæ, øtiu cæ øi tu eøti din oraøul acesta. Øi nu înfleleg

cum te descurci. Tot vin aici de anul trecut din august øi simtcæ o iau razna. Nu spun cæ în Kansas City ai avea o mulflimede lucruri de fæcut, dar mæcar existæ o viaflæ de noapte. Ceva...culturæ. Oameni!

— Sînt convinsæ cæ te descurci foarte bine!— N°am încotro. Se pare cæ mai am de stat!— Aøa e. I°am arætat carneflelul.— Aøadar, domnule Willis, care e teoria ta?— Sînt detectiv Willis, chiar. Afiøæ un zîmbet larg, în timp ce eu îmi terminam bæutura

dintr°o înghiflituræ.— Deci, Camille, îfli pot oferi încæ un rînd?Îmi învîrti paharul gol øi zîmbi:— Whiskey, sec!— Interesant!În timp ce el se afla la bar, mi°am scris cu ajutorul unui

pix cu tuø pe încheieturæ cuvîntul „dick“, cu caractere cursive.Se întoarse la masæ cu douæ bæuturi Wild Turkeys*.

— Deci! Dædu din sprîncene în timp ce se uitæ la mine. — Propunerea mea e sæ stæm puflin de vorbæ, pur øi simplu.

Ca doi oameni obiønuifli. Øtii, îmi doresc tare mult chestia asta,iar Bill Vickery nu arde de neræbdare sæ mæ cunoascæ mai bine.

— Iatæ cæ sîntem deja doi în situaflia asta!

OBIECTE ASCUfiITE

65

* Marcæ de whiskey din statul american Kentuky.

— Da! Aøadar, eøti din Wind Gap, dar acum lucrezi pentruun ziar în Chicago. Pentru Tribune?

— Nu, pentru Daily Post.— Pe acesta nu°l øtiu.— Nici nu ai avea cum…— Nu prea eøti entuziasmatæ!— Nu, e în regulæ. E foarte bine. Nu prea aveam chef sæ fiu fermecætoare, nici nu cred cæ mai

øtiam jocul æsta. Adora are darul de a fi captivantæ, chiar øitipul care vine pentru dezinsecflie o datæ pe an îi trimitefelicitæri de Cræciun.

— Nu prea te implici în conversaflie, Camille. Dacæ vrei sæplec, spune!

Nu voiam asta, de fapt. Era plæcut sæ°l privesc, iar vocealui mæ mai calma. Era bine cæ nici el nu aparflinea acestui loc.

— Îmi pare ræu, sînt cam seacæ. A fost o revenire destul deøocantæ. Iar faptul cæ trebuie sæ scriu despre acest subiect numæ ajutæ deloc.

— De cînd nu ai mai fost acasæ?— De ani de zile. Opt, mai exact.— Dar ai familie aici, nu?— Da. Wind Gap°ieni fervenfli, apropo, cred cæ acesta e ter-

menul preferat, asta ca ræspuns la întrebarea ta de mai devreme. — Ah, da, mulflumesc. Nu aø vrea sæ supær oamenii simpatici

de aici. Mai mult decît am fæcut°o deja. Revenind, familiei taleîi place aici?

— Îhmm. Nici prin vis nu le°ar trece sæ plece. Au o græmadæde prieteni. O casæ perfectæ. Øi aøa mai departe.

— Deci ambii pærinfli sînt de aici?La o masæ vecinæ se aøezaræ cîfliva tipi cunoscufli, cam de vîr-

sta mea, fiecare cu cîte o halbæ de bere. Speram sæ nu mæ vadæ.— Mama e de aici. Tatæl meu vitreg e din Tennessee. S°a

mutat aici cînd s°au cæsætorit.— Øi cînd a fost asta?— Acum aproape treizeci de ani, cred. Încercam sæ beau mai încet, ca sæ nu°l depæøesc.— Iar tatæl tæu natural?I°am zîmbit cu subînfleles:

GILLIAN FLYNN

66

— Tu ai crescut în Kansas City?— Îhî. Niciodatæ nu m°am gîndit sæ plec. Am o græmadæ de

prieteni. O casæ perfectæ. Øi tot aøa. — Øi faptul cæ eøti poliflist acolo e... în regulæ?— E ceva treabæ. Destul cît sæ mæ fereascæ sæ mæ transform

în Vickery. Anul trecut am avut øi niøte acfliuni foarte impor-tante. Crime, în mare parte. Øi am prins un tip care molesta-se cîteva femei din oraø.

— Le viola?— Nu. Le spînzura, dupæ care le bæga mîna în guræ øi le

scrijelea gîtul.— Doamne! — L°am prins. Era un tip de vîrsta a doua, vînzætor la un

magazin de bæuturi, care træia cu maicæ°sa, iar la zece zile dupæultima crimæ, încæ mai avea flesutul victimei sub unghii.

Nu øtiam sigur dacæ Willis blama idioflenia tipului sau faptulcæ stætea foarte prost cu igiena.

— Foarte bine!— Iar acum mæ aflu aici! Un oræøel mic, dar mai multe piste.

Cînd ne°a sunat Vickery prima datæ, cazul nu avansase atîtde mult, aøa cæ s°a decis sæ se trimitæ un tip cu o funcflie mediepe „stîlpul totemic“. Adicæ pe mine.

Zîmbi, cu un aer nepæsætor. — Dar iatæ cæ au devenit crime în serie! Deocamdatæ mi se

permite continuarea cercetærilor, dar în ideea cæ ar fi reco-mandabil sæ nu o dau în baræ.

Situaflia lui mi se pærea foarte familiaræ.— E destul de ciudat sæ te lansezi în carieræ pe baza unei

asemenea atrocitæfli, continuæ el. Dar cred cæ înflelegi foartebine lucrul acesta. Ce fel de reportaje faci în Chicago?

— Mæ ocup de activitatea polifliei. E foarte probabil caamîndoi sæ ne confruntæm cu nenorociri similare în fiecare zi:abuz, viol, crimæ.

Voiam sæ øtie cæ m°am ocupat øi înainte de subiecte groaz-nice. Era o copilærie, dar nu m°am putut abfline.

— Luna trecutæ m°am ocupat de cazul unui bætrîn de optzeciøi doi de ani. L°a omorît fiu°sæu, dupæ care l°a læsat în cadæ aco-

OBIECTE ASCUfiITE

67

perit de Drano* ca sæ se dizolve. Individul a mærturisit, evident,dar nu a putut oferi nici un motiv pentru care a fæcut aøa ceva.

Îmi pærea ræu cæ folosisem cuvîntul „nenorociri“ pentru adescrie abuzul, violul sau chiar crima. Nu trebuia sæ trivializez.

— Se pare cæ amîndoi am væzut ceva oribilitæfli, spuseRichard.

— Aøa e. Îmi învîrteam bæutura, pentru cæ nu prea aveam ce sæ spun. — Îmi pare ræu.— Øi mie.Mæ privi cu atenflie. Barmanul comutase lumina într°o fazæ

difuzæ, semnalul oficial pentru programul de noapte. — Am putea merge la film cîndva. Avea acum un ton împæciuitor, de parcæ o searæ la cine-

matograful local ar fi îmbunætæflit substanflial situaflia. — Poate! øi înghifli dintr°odatæ toatæ bæutura. Poate!Willis dezlipi eticheta de pe ultima sticlæ de bere øi o

împræøtie pe masæ. Fæcu mizerie. Era un semn sigur cæ nulucrase niciodatæ în bar.

— Mi°a fæcut mare plæcere sæ stæm de vorbæ, Camille. Potsæ te conduc la maøinæ?

— Nu, mæ descurc.— Eøti în stare cæ conduci? Promit, nu te întreb în calitate

de poliflist. — Sînt foarte bine. — În regulæ. Sæ visezi frumos!— Øi tu la fel. Data viitoare aø vrea o declaraflie oficialæ.I°am gæsit pe Alan, Adora øi Amma în camera de zi la în-

toarcerea mea. Scena era de°a dreptul emoflionantæ, semænafoarte tare cu zilele în care træia Marian. Maicæ°mea, îmbræ-catæ cu o cæmaøæ de noapte de lînæ, în ciuda cældurii de afaræ,o flinea în brafle pe Amma øi îi plimba un cub de gheaflæ pe buze.Sora mea vitregæ îøi ridicæ ochii spre mine cu o satisfacflieseninæ, dupæ care îøi îndreptæ din nou atenflia spre o mæsuflælucioasæ din lemn de mahon, pereche fidelæ a celei din camerade alæturi, numai cæ aceasta avea doar un metru înælflime.

GILLIAN FLYNN

68

* Soluflie acidæ de curæflat flevi.

— N°ai de ce sæ îfli faci griji, spuse Alan, ridicînd ochii dinziar. Amma are o simplæ ræcealæ de varæ.

M°am speriat o secundæ auzindu°l, dupæ care am simflit orevoltæ læuntricæ: îmi aduceam aminte vechile obiceiuri, cîndalergam disperatæ la bucætærie sæ fac ceai cînd Marian sesimflea ræu. Dupæ care zæboveam lîngæ piciorul maicæ°mii,sperînd sæ aøeze o mînæ øi pe umærul meu.

Adora øi Amma nu spuneau nimic. Maicæ°mea nici mæcarnu se uitæ la mine, doar o strînse pe Amma mai aproape øi îigînguri ceva în ureche.

— Noi, cei din familia Crellin, sîntem ceva mai sensibili,adæugæ Alan cu o notæ de vinovæflie, parcæ.

Doctorii din Woodberry consultau, probabil, un Crellin înfiecare sæptæmînæ. Atît mama, cît øi Alan erau niøte ipohondriveritabili. Cînd eram copil, maicæ°mea încerca sæ mæ îmbuibecu tot felul de alifii øi uleiuri, remedii fæcute în casæ øi prostiihomeopatice. Cîteodatæ acceptam solufliile alea împuflite, darde cele mai multe ori le refuzam. Apoi s°a îmbolnævit Marian,destul de ræu, iar Adora a descoperit lucruri mult mai impor-tante de fæcut decît sæ mæ convingæ pe mine sæ°i înghit extractuldin seminfle de grîu. Acum, chestiile astea deveniseræ cel maimare junghi al meu: toate tabletele øi siropurile pe care mi ledædea øi pe care eu le refuzam mereu. Atunci fusese ultimulmoment în care beneficiasem de toatæ atenflia ei de mamæ.Brusc, mi°aø fi dorit sæ nu fi fost atît de încæpæflînatæ.

Cei din familia Crellin. Mi°am dat seama de ironia cæ toflicei de faflæ fæceau parte din acestæ familie, cu excepflia mea.

— Îmi pare ræu cæ nu te simfli bine, Amma, i°am spus.— Picioarele nu sînt fæcute corect, spuse ea deodatæ, ridicînd

cu indignare mæsufla spre maicæ°mea.— Ce ochi ai, Amma! spuse Adora, privind cu atenflie mæ-

sufla. Dar abia se observæ, puiule. Numai tu vei øti lucrul æsta!Øi îi netezi pærul transpirat.

— N°o suport aøa greøitæ! ræspunse Amma încruntatæ. Tre-buie sæ o trimitem înapoi. La ce bun sæ o facem pe comandædacæ nu e corect fæcutæ!

— Draga mea, te asigur, nici nu se observæ! Maicæ°mea o liniøtea pe Amma mîngîind°o pe obraz, dar ea

deja se ridicase.

OBIECTE ASCUfiITE

69

— Dar ai spus cæ o sæ fie perfectæ! Mi°ai promis! Vocea i se înecæ în lacrimi. — Acum nu mai e bunæ de nimic. Totul s°a dus de rîpæ. Toatæ

camera, nu pofli avea o mæsuflæ care nu e bunæ. O uræsc!— Amma...Alan îøi læsase ziarul deoparte øi încercæ sæ o îmbræfliøeze,

dar ea se feri violent. — Este tot ce îmi doresc, tot ce v°am cerut, iar vouæ nici

mæcar nu væ pasæ cæ e greøitæ! flipa ea printre lacrimi, într°unreal acces de pandalii, cu fafla schimonositæ de furie.

— Amma, calmeazæ°te! îi spuse Alan încet, încercînd sæ oîmbræfliøeze din nou.

— E tot ce îmi doresc! scheunæ Amma încet øi trînti mæsuflade podea, fæcînd°o flændæri. O lovi în continuare pînæ o terminæde tot, dupæ care îøi înfundæ capul în canapea øi jeli mai departe.

— Ei bine, spuse mama, se pare cæ va trebui sæ comandæmalta!

M°am dus în camera mea, cît mai departe de copila aceeaîngrozitoare, care nu semæna deloc cu Marian. Simfleam cæ totcorpul mi se înfierbînta. Am încercat sæ mæ liniøtesc, sæ îmiaduc aminte cum se respiræ normal øi sæ îmi liniøtesc pielea.Pielea care, pur øi simplu, îmi trîmbifla în urechi. Cred cæcicatricele mele au propria lor personalitate.

Mie îmi place sæ tai. Øi sæ despic, øi sæ cioplesc, øi sæ înflep.Sînt un caz foarte special. Øi am øi un scop. Vezi tu, pielea meaurlæ. Øi este plinæ de cuvinte — bucætar, præjituricæ, pisicuflæ,bucle — ca øi cum un ucenic învæfla sæ scrie cu un cuflit în pieleamea. Cîteodatæ, dar numai cîteodatæ, mæ amuzæ. Cînd ies dincadæ øi surprind cu coada ochiului, pe pulpa piciorului: cæmæ-øuflæ de noapte. Sau cînd îmi pun un tricou øi citesc pe încheie-tura mîinii: malefic. De ce aceste cuvinte? Mii øi mii de ore deterapie au produs cîteva pæreri din partea doctorilor. Sînt cu-vinte de gen feminin, majoritatea ceva de genul „Dick øi Jane“*

GILLIAN FLYNN

70

* Dick øi Jane, un bæieflel øi o fetiflæ, erau personajele principale în cærflile decitit pentru copii scrise de Zerna Sharp øi publicate de Scott Foresman, din 1930pînæ în 1970, în Statele Unite.

sau „roz contra coadæ de cæflel“*. Sau sînt pur øi simplu negati-viste. În plus, sînt o mulflime de sinonime ale cuvîntuluineliniøte: unsprezece. Singurul lucru de care sînt siguræ e cæla acea vreme era crucial sæ væd acele cuvinte scrise pe pieleamea øi nu doar sæ le væd, ci mai ales sæ le simt. Sæ ardæ peøoldul meu stîng: pizdæ**.

Øi lîngæ el, primul meu cuvînt, încrustat într°o zi agitatæde varæ, la treisprezece ani: pervers***. Mæ trezisem în aceadimineaflæ, transpiratæ øi plictisitæ, gîndindu°mæ cu disperarela orele pe care trebuia sæ le umplu cu ceva. Cum sæ fii liniøtit,cînd ziua ta aratæ la fel de goalæ øi deschisæ precum cerul? Oricese putea întîmpla. Îmi aduc aminte senzaflia acelui cuvînt,puternic øi lipit deasupra pærului pubian. Cuflitul de tæiat carneal mamei. Tæiam ca un copil, de°a lungul unor linii roøii imagi-nare. Dupæ care m°am curæflat. Øi am tæiat mai adînc. Øi iarm°am curæflat. Apoi am turnat înælbitor pe lama cuflitului øim°am strecurat în bucætærie pentru a°l pune la loc. Pervers.Liniøtitor. Mi°am petrecut restul zile îngrijindu°mi rana. Øter-geam dîrele lui P cu un øerveflel îmbibat în spirt. Øi îmi strîn-geam în mîini obrajii, pentru a le potoli fierbinfleala. Cremæ.Plasture. Øi iaræøi.

Problemele începuseræ cu mult înainte, evident. Problemeleîncep întotdeauna cu mult înainte de a ne da seama cæ existæ.Aveam nouæ ani øi, cu un creion cu buline, copiam într°un caietspiralat cu coperfli lucioase verzi, întreage serie a „Cæsuflei dinpreerie“****.

La zece ani scriam cu pixul pe blugi cuvinte rostite deînvæflætoare. Le spælam în chiuvetæ cu øampon de copii, în secretøi plinæ de remuøcæri. Cuvintele se transformau în pete scîlcite,læsînd urme indigo pe pantaloni, ca øi cum o pæsæricæ plinæ decernealæ flopæise pe ei.

OBIECTE ASCUfiITE

71

* În argou, se referæ la organele sexuale feminine øi masculine.** Petticoat: jupon; argou: pizdæ, vulvæ.*** Wicked: ræutæcios, imoral, pervers.**** Cæsufla din Preerie este o carte pentru copii, scrisæ de Laura Ingalls

Wilder pe baza copilæriei acesteia în vestul Statelor Unite la sfârøitul secoluluial XIX°lea. A fost publicatæ în 1935 øi face parte dintr°o serie de alte titluri,cunoscutæ sub numele de „Cæsufla“.

La unsprezece ani scriam cu înverøunare într°un carneflelalbastru orice cuvînt pe care mi°l spunea cineva, fiind deja unfel de reporter. Fiecare frazæ trebuia scrisæ pe hîrtie, altfel nuera realæ, nu exista. Parcæ vedeam cuvintele atîrnind în aer —„Camille, dæ°mi laptele“ — øi mæ cuprindea o neliniøte îngro-zitoare cînd simfleam cæ le pierd, cæ dispar ca un pufæit demotor. Dacæ le scriam, aveam senzaflia cæ îmi aparflin. Nu maiputeau dispærea. Eram un pæstrætor de limbæ. Eram ciudataclasei, o posedatæ slabæ de clasa a opta, care scria cu frenezieorice frazæ („Domnul Feeney e absolut poponar“, „Jamie Dobsone oribilæ“, „Niciodatæ nu au lapte cu ciocolatæ“) cu o preciziereligioasæ.

Marian a murit de ziua mea de naøtere, cînd împlineamtreisprezece ani. Mæ trezisem øi am ieøit pe hol sæ o salut —primul lucru, de altfel, în fiecare dimineaflæ — øi am gæsit°ocu ochii deschiøi øi cu pætura trasæ sub bærbie. Nu am fost foartesurprinsæ. Marian era pe moarte de°o viaflæ.

Øi alte lucruri s°au mai întîmplat în acea varæ. Am devenit,brusc øi irevocabil, frumoasæ. Mi°era indiferent, oricum. Marianfusese frumuseflea familiei: ochi mari øi albaøtri, un nas micufl,bærbie ascuflitæ. Træsæturile mele se schimbau zilnic, de parcædeasupra mea pluteau niøte nori ale cæror umbre fie mæ flatau,fie mæ stîlceau. Dar o datæ fixate, øi se pare cæ tofli ne°am datseama de asta în acea varæ, vara în care mi°am gæsit primaoaræ chiloflii pætafli de sînge, în care am început, în mod freneticøi obsesiv, sæ mæ masturbez, am fost fermecatæ. Eram vræjitæde mine însæmi, flirtam cu orice oglindæ. Færæ nici o reflinere,precum un mînz plin de viaflæ. Øi toatæ lumea mæ plæcea. Numai eram acel caz patetic (deøi, ce ciudat, aveam o soræ moartæ).Eram fata frumoasæ (deøi, ce trist, aveam o soræ moartæ). Øiaveam foarte mult succes.

Tot în acea varæ am început sæ mæ tai øi devenisem la felde devotatæ obiceiului, ca øi noii mele frumusefli. Îmi plæceala nebunie sæ mæ îngrijesc, sæ øterg o baltæ de sînge cu o cîrpæumedæ pentru a scoate miraculos la ivealæ, chiar deasupraburicului: greflos. Øtergeam cu discuri de vatæ îmbibate în spirt,care læsau firicele pe dungile însîngerate ale lui arogant. Înultimul an de liceu, am avut o serie porcoasæ, pe care am

GILLIAN FLYNN

72

rectificat°o mai tîrziu. Cîteva tæieturi rapide øi pizdæ a devenitpildæ, pulæ se transformæ în palæ, iar lindic devine un foartedeosebit Antic, prin transformarea lui l øi i într°un A ascuflit.

Ultimul cuvînt pe care mi l°am încrustat în piele, dupæøaisprezece ani de cînd fæceam chestia asta, a fost dispariflie.

Uneori, îmi pot auzi cuvintele ciondænindu°se unul cu altulde°a lungul pielii mele. De pe umær, chiloflei strigæ cætre cire-øicæ*, aflat pe interiorul gleznei. De dedesubtul unuia dintredegetele mari de la picior, cusæturæ aruncæ ameninflæri înfofo-lite cætre puiufl, scris chiar sub sînul drept. Le pot reduce latæcere doar gîndindu°mæ la dispariflie, întotdeauna placid øidistant, domnind peste celelalte cuvinte din siguranfla confe-ritæ de poziflionarea pe ceafæ.

Dar, în mijlocul spatelui meu, datoritæ dificultæflii de a ajun-ge acolo, se aflæ un cerc de piele neatinsæ, de mærimea unuipumn.

De°a lungul anilor, mi°am creat tot felul de glume perso-nale: „Sînt ca o carte deschisæ, citeøte°mæ!“, „Vrei sæ îfli spunchestia asta pe litere?“ sau „Cu siguranflæ, mi°am oferit o frazæfatalæ“. Foarte amuzant, nu°i aøa? Nu suport sæ mæ privescîn oglindæ færæ a fi complet acoperitæ. Poate într°o zi voi mergela un plastician, pentru a mæ netezi puflin, dar acum, cel puflin,nu aø putea suporta reacflia provocatæ. Ca o compensaflie, amînceput sæ beau, pentru a nu mæ mai gîndi aøa des la ce i°amfæcut trupului meu øi mæcar sæ n°o mai fac în continuare. Cutoate astea, în mare parte a timpului cît nu dorm, vreau sætai. Øi nu cuvinte mici. Ambiguu, nearticulat, duplicitar. Laspitalul din Illinois unde am fost internatæ, cu siguranflæ nuar fi admis astfel de tæieturi.

Pentru cei care cautæ un nume, cunosc un întreg arsenalde termeni medicali. Dar ce øtiu sigur e cæ tæieturile îmi ofereausiguranflæ. Erau concrete. Gînduri øi cuvinte, surprinse undele puteam vedea øi urmæri. Adeværul înflepîndu°mi pieleaprintr°o scriere ciudatæ. Dacæ îmi spui cæ vrei sæ vezi un doctor,o sæ vreau sæ°mi scrijelesc îngrijorare pe brafl. Dacæ°mi spuicæ te°ai îndrægostit, deja simt mîncærimea lui tragedie de°a

OBIECTE ASCUfiITE

73

* Cireøicæ — termen argotic pentru himen.

lungul sînilor. Øi nu îmi doream neapærat sæ mæ vindec. Darnu mai aveam loc pe corp sæ mai scriu altceva, mæ tæiasem øiîntre degete — rea, plîns — ca un drogat disperat pentru oultimæ venæ. Dispariflie m°a ajutat enorm. Salvasem porfliuneagîtului, o pielicicæ atît de curatæ øi finæ, pentru o tæieturæ finalæ,dar bunæ. Dupæ care m°am predat. M°am internat în spitalpentru douæsprezece sæptæmîni. Era un loc special pentru ceicærora le place sæ taie, majoritatea femei, majoritatea subdouæzeci øi cinci de ani. Am intrat cînd aveam treizeci de ani.Øi am ieøit de øase luni. Vremuri grele.

Curry m°a vizitat o datæ øi mi°a adus trandafiri galbeni. Ceide la pazæ jumuliseræ deja tofli spinii înainte sæ îl lase înæuntruøi îi puseseræ în cutiufle de plastic — Curry zicea cæ arætau caflacoanele pentru tablete — pe care le°au încuiat pînæ în ziuaridicærii gunoiului. Am stat de vorbæ în camera de zi, plinæ decolfluri rotunjite øi canapele de pluø, øi, în timp ce îmi povesteadespre ziar, despre nevastæ°sa øi despre ultimele noutæfli dinChicago, îl cercetam cu atenflie în cæutarea unui obiect ascuflit.O cataramæ, un ac de siguranflæ, un lænfliøor de ceas.

— Îmi pare ræu, fetiflo, mi°a spus la plecare øi øtiam cæ erasincer, pentru cæ avea vocea umedæ.

Dupæ ce a plecat, îmi era atît de greaflæ de mine, încît amvomitat în baie. Øi în timp ce vomitam, am observat piulifleleînvelite în cauciuc ale toaletei. Am smuls un capac øi mi°amfrecat în palmæ cuvîntul eu, pînæ cînd paznicii m°au smuls deacolo, cu sîngele flîønind din ranæ.

Colega mea de cameræ s°a sinucis în acea sæptæmînæ. Nutæindu°se, ceea ce a fost, bineînfleles, o ironie. A înghiflit, înschimb, o sticlæ de Windex* uitatæ afaræ de un îngrijitor. Aveaøaisprezece ani, fusese majoretæ øi obiønuia sæ se taie pe coapsepentru a nu vedea nimeni. Pærinflii ei se încruntaseræ la minecînd au venit sæ îi ia lucrurile.

Întotdeauna, lumea numeøte depresia „melancolie“**. Dareu aø fi fost foarte fericitæ sæ mæ trezesc cu o perspectivæ mai

GILLIAN FLYNN

74

* Lichid pentru curæflat geamuri.** Aluzie la serialul pentru copii „Blue’s Clues“ (blues: melancolie).

puflin melancolicæ asupra vieflii. Pentru mine, depresie înseam-næ pipi galben. Kilometri întregi de piøat obosit øi spælæcit.

Asistentele ne dædeau calmante pentru a ne liniøti pieleaexcitatæ. Øi mai multe calmante pentru a ne anihila creiereleîncinse. Eram percheziflionate de douæ ori pe sæptæmînæ încæutare de obiecte ascuflie øi organizau øedinfle de grup, în caretrebuia sæ ne curæflæm, teoretic, de furie øi autoflagelare. Învæ-flam sæ nu ne mai blamæm pe noi înøine. Ci sæ dæm vina pealtceva sau pe altcineva. Dupæ o lunæ de bunæ purtare, pri-meam bæi spumante øi masaje.

Celælalt vizitator pe care l°am avut a fost maicæ°mea, pe carenu o mai væzusem de cinci ani de zile. Mirosea a violete øi purtao bræflaræ zdrængænitoare la care tînjisem din greu în copilærie.Cînd am fost singure, mi°a vorbit despre frunziøul pomilor øidespre o nouæ regulæ a oraøului, conform cæreia beculeflele deCræciun trebuie date jos pînæ la 15 ianuarie. Cînd ni s°aualæturat doctorii care mæ îngrijeau, a început sæ plîngæ øi sæmæ mîngîie îngrijoratæ. Mæ atingea pe pær øi mæ întreba con-tinuu de ce îmi fæcusem aøa ceva.

Dupæ care, inevitabil, au intervenit poveøtile despre Marian.Adora deja pierduse un copil, înflelegi? Aproape cæ o ucisesetragedia asta. De ce e nevoie ca øi cea mare (øi neapærat maipuflin îndrægitæ) sæ îøi facæ ræu de una singuræ? Eram aøa dediferitæ faflæ de fetifla pe care o pierduse, care — imagineazæ°fli— ar avea aproape treizeci de ani acum. Marian iubea viafla,cît a avut parte de ea. Doamne, înmuia pe toatæ lumea — Maiøtii, Camille, ce mai rîdea chiar øi cînd era în spital?

Detestam sæ îi atrag atenflia maicæ°mii cæ era inevitabil sæse întîmple aøa cu un copil de zece ani, dezorientat øi tracasat.De ce aø mai fi încercat? Este imposibil sæ te iei la întrecerecu un mort. Îmi doream foarte tare sæ pot renunfla la chestiaasta.

OBIECTE ASCUfiITE

75

Cinci

Cînd am coborît la micul dejun, Alan purta o pereche de pan-taloni albi, cu marginile perfect cælcate øi un tricou verde cuguler. Era singur în camera de zi, alæturi de setul masiv demobilier din mahon, umbra sa reflectîndu°se în lemnul lucios.M°am uitat special la picioarele mæsuflei, sæ°mi dau seama demotivul balamucului de asearæ. Alan preferæ sæ nu observechestia asta. Mînca în continuare cu o linguriflæ niøte ouæ moidintr°un castron. Cînd øi°a ridicat privirea spre mine, de bærbieîi atîrna o dîræ de albuø, ca un scuipat.

— Camille! Ia loc! Ce vrei sæ°fli aducæ Gayla de mîncare? Zdrængæni clopoflelul de lîngæ el, iar prin uøa batantæ a

bucætæriei intræ Gayla, o fostæ fermieræ, care cu zece ani înurmæ a renunflat la porci pentru a îngriji øi gæti în casa mameimele. Era de înælflimea mea, adicæ înaltæ, dar nu pærea sæ aibæmai mult de patruzeci øi cinci de kilograme. Uniforma albæ øiapretatæ se bælængænea pe ea precum un clopot.

Intræ øi maicæ°mea dupæ ea øi îl særutæ pe Alan pe obraz,dupæ care îøi aøezæ în faflæ o paræ, pe un øervet alb de bumbac.

— Gayla, o mai øtii pe Camille.— Bineînfleles, doamnæ Crellin, spuse ea, arætînd cu fefli-

øoara ei de vulpiflæ spre mine øi zîmbindu-mi cu niøte dinfli încæ-lecafli øi cu buzele cræpate øi decojite. Bunæ, Camille, îfli potoferi ouæ, pîine præjitæ, fructe...

— Doar cafea, te rog, cu lapte øi zahær.

76

— Camille, am cumpærat mîncare special pentru tine, spuseAdora, muøcînd din capætul gros al perei. Mænîncæ mæcar obananæ.

— Øi o bananæ. Gayla plecæ la bucætærie zîmbind afectat.— Camille, trebuie sæ îfli cer scuze pentru ce s°a întîmplat

asearæ, spuse Alan. Amma trece printr°o anumitæ perioadæ.— fiine foarte tare la anumite lucruri, adæugæ mama, de

cele mai multe ori într°un mod plæcut, dar cîteodatæ mai øiîntrece mæsura.

— O întrece cam mult, am ræspuns eu. A fost o adeværatæisterie pentru un copil de treisprezece ani. M°a speriat ceva.

Aceasta era atitudinea mea de Chicago, mai siguræ de mineøi, cu siguranflæ, mai rea de guræ. Dar mæ simfleam uøuratæ.

— Da, mæ rog, nici tu nu erai liniøtea în persoanæ la vîrsta ei.Nu înflelegeam la ce se referea maicæ°mea, la faptul cæ mæ

tæiam, la urletele scoase pentru sora mea moartæ sau poatela viafla sexualæ mult prea activæ pe care o adoptasem. Am datdin cap doar.

— În fine, sper cæ e în regulæ, am spus ca o concluzie øi m°amridicat sæ plec.

— Te rog, Camille, aøazæ°te la loc, spuse Alan încet, øtergîn-du°se la guræ. Povesteøte°ne despre Oraøul Vînturilor*, mai staipuflin cu noi.

— Oraøul Vînturilor merge foarte bine. Øi la slujbæ mergebine, am primit critici favorabile.

— Ce înseamnæ critici favorabile? mæ întrebæ Alan, aple-cîndu°se spre mine cu mîinile încruciøate, ca øi cum consideraaceastæ întrebare foarte interesantæ.

— Pæi, m°am ocupat de niøte cazuri de anverguræ. Chiar de laînceputul anului, am avut reportaje despre trei cazuri de crimæ.

— Øi æsta e un lucru bun, Camille? întrebæ maicæ°mea, înce-tînd sæ mai mænînce. Nu o sæ pricep niciodatæ înclinaflia ta spre

OBIECTE ASCUfiITE

77

* Chicago are mai multe porecle, dar cea mai cunoscutæ este „Oraøul Vîntu-rilor“, probabil datoritæ climei, politicii, Expozifliilor Mondiale sau rivalitæflii cuoraøul Cincinnati, în legæturæ cu care s-a øi formulat pentru prima datæ porecla,în 1876.

mizeria umanæ. Cred cæ ai destul parte de aøa ceva, færæ sæmai fie nevoie sæ caufli øi în altæ parte.

Bufni în rîs, cu un chicotit ascuflit, ca un balon dezumflat.Gayla reveni cu cafeaua øi cu o bananæ înfiptæ ciudat într°un

castron. Pe cînd pleca, intræ Amma, ca doi actori într°o come-dioaræ de salon. Îøi særutæ mama pe obraz, îl salutæ pe Alanøi se aøezæ în fafla mea. Mæ lovi cu piciorul sub masæ øi rîse.Ah, tu erai?

— Îmi pare ræu cæ m°ai væzut în halul æla, Camille, spuseAmma. Mai ales cæ nici nu prea ne cunoaøtem. Pur øi simplutrec printr°o perioadæ.

Zîmbi oarecum forflat.— Dar acum sîntem împreunæ. Tu eøti Cenuøæreasa, iar eu

sînt sora vitregæ cea rea. Nu chiar vitregæ, de fapt.— Nu existæ nici o urmæ de ræutate în tine, draga mea, spuse

Alan.— Dar Camille a fost prima. Øi de obicei, primul este cel

mai bun. Acum cæ s°a întors, o s°o iubifli pe Camille mai multdecît pe mine? întrebæ Amma.

A pus întrebarea ca o tachinare, dar treptat obrajii i s°auînroøit aøteptînd ræspunsul mamei mele.

— Nu, spuse Adora încet. Gayla îi aduse Ammei o farfurie cu øuncæ, peste care ea

turnæ miere, în cerculefle subfliri.— Pentru cæ trebuie sæ mæ iubifli pe mine, spuse Amma, cu

gura plinæ de øuncæ. Duhoarea de carne øi miere pluti în aer.— Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ.— Amma, nu vorbi aøa! îi spuse maicæ°mea, albæ la faflæ. Degetele i se apropiaræ de gene, dar se aøezaræ ferm la loc

pe masæ. — Pæi nu aø mai avea nici o grijæ. Cînd mori, devii perfect.

Aø fi ca Prinflesa Diana. Toatæ lumea o iubeøte acum.— Eøti cea mai iubitæ fatæ din øcoalæ, iar noi te adoræm,

Amma. Nu te læcomi.Amma mæ lovi din nou cu piciorul sub masæ øi îmi zîmbi

emfatic, ca øi cum o problemæ foarte importantæ fusese clari-ficatæ. Îøi trase bluza pe umær øi mi°am dat seama cæ, ceea ce

GILLIAN FLYNN

78

credeam eu a fi o rochie de casæ, era de fapt un cearøaf foarteistefl înfæøurat. Observæ øi maicæ°mea chestia asta.

— Amma, cu ce te°ai îmbræcat?— E mantia mea de fecioaræ. Mæ duc la pædure sæ mæ joc

de°a Ioana D’Arc*. Eu øi fetele vom arde în flæcæri.— Ba nu o sæ faci aøa ceva, draga mea, izbucni Adora, luînd

mierea de lîngæ Amma, care voia sæ mai înmoaie o altæ bucatæde øuncæ. Douæ fete de vîrsta ta sînt deja moarte øi tu vrei sæmergi la pædure sæ te joci?

Copiii au jocuri sælbatice øi ascunse în pædure. Era primulvers al unei poezii pe care, cîndva, o øtiam pe de rost.

— Nu te speria, nu pæflim nimic, spuse Amma rînjind cusatisfacflie.

— Ba o sæ stai acasæ!Amma îøi stræpunse øunca øi mîrîi ceva urît. Maicæ°mea se

întoarse spre mine încordatæ, iar sclipirea inelului cu diamantde pe degetul ei mi se pæru un strigæt de ajutor.

— Acum, Camille, crezi cæ putem face øi ceva plæcut cît timpeøti aici? Am putea organiza un picnic în curte. Sau putemscoate maøina decapotabilæ sæ mergem la o plimbare sau sæjucæm golf în Woodberry. Gayla, adu°mi, te rog, niøte ceai rece.

— Sunæ foarte plæcut. Dar mai am nevoie de ceva timp sæ°midau seama cît mai stau pe aici.

— Da, e bine de øtiut asta øi pentru noi. Nu cæ nu ai fi bine-venitæ sæ stai cît vrei, adæugæ ea. Dar e bine de øtiut øi pentrunoi, pentru a ne putea face propriile planuri.

— Desigur. Am muøcat din bananæ, care avea doar un gust de ceva verde

deschis.— Sau poate Alan øi cu mine am putea veni la tine anul

æsta. Niciodatæ nu am vizitat cu adeværat Chicago. Spitalul la care fusesem eu era la nouæzeci de minute de

Chicago. Maicæ°mea venise cu avionul pînæ la aeroportul

OBIECTE ASCUfiITE

79

* Ioana D’Arc, (1412 — 30 mai 1431) a fost o eroinæ naflionalæ a Franflei øiface parte dintre sfinflii Bisericii Catolice. Declara cæ are viziuni de la Dumnezeuprin care i se cerea sæ recucereascæ pæmîntul natal de sub dominaflia englezilor,în perioada finalæ a Ræzboiului de 100 de ani. A fost acuzatæ de erezie øi arsæpe rug.

O’Hare din Chicago, dupæ care luase un taxi. O costase 128de dolari cursa, 140 cu bacøiø.

— Øi asta e o idee bunæ. Avem niøte muzee grozave. Øi fli°arplæcea foarte tare lacul.

— Hm... Nu cred cæ mi°ar mai plæcea nici un fel de apæ.— De ce? Dar deja øtiam ræspunsul.— Dupæ ce fetifla acea, micufla Ann Nash, a murit înecatæ

în rîu. Fæcu o pauzæ, pentru a sorbi din ceai.— Øtii, am cunoscut°o.Amma oftæ øi se foi în scaun.— De fapt, nu a fost înecatæ, am spus eu, øtiind cæ rectificarea

mea o va enerva. A fost sugrumatæ. Doar a fost læsatæ în apæ.— Øi apoi øi fetifla Keene. fiineam la amîndouæ. Foarte tare.Privi în depærtare cu melancolie, iar Alan îøi puse mîna peste

a ei. Amma se ridicæ, flipæ precum un pui de cæflel øi o luæ lafugæ pe scæri.

— Særæcufla, spuse maicæ°mea, îi e øi ei la fel de greu ca øimie.

— Ea chiar se vedea cu acele fete zilnic, sînt siguræ cæ îi egreu, am spus eu cu un ton ursuz, pentru cæ nu credeam chestiaasta. Dar tu cum le°ai cunoscut?

— Wind Gap, nu trebuie sæ°fli mai amintesc eu, este un oræ-øel mic. Iar ele erau niøte fetifle dulci øi frumoase. Foartefrumoase.

— Dar nu le°ai cunoscut îndeaproape.— Ba da. Le øtiam bine.— Cum aøa?— Camille, nu mai face asta. fii°am spus cæ sînt supæratæ øi

tulburatæ øi, în loc sæ îmi uøurezi suferinfla, mai ræu mæ zgîndæri.— Aøadar, nu mai vrei sæ auzi de nici o formæ de apæ

niciodatæ?Mama scoase un sunet spart. — Opreøte°te, Camille. Împachetæ øervetul în jurul resturilor de paræ ca pe un

bebeluø øi pæræsi camera. Alan o urmæ cu fluieratul lui obsesiv,ca un cîntærefl la pian încheind pe un ton dramatic un film mut.

GILLIAN FLYNN

80

Orice tragedie pe lumea asta i se întîmplæ maicæ°mii, iarchestia asta mæ enerveazæ cel mai tare la ea. Îøi face griji pen-tru oamenii necunoscufli care au parte de tot felul de nenorociri.Plînge la øtiri dramatice din lumea întreagæ. Tot necazul dinlume îi atîrnæ greu pe umeri, toatæ cruzimea fiinflei umane.

Dupæ ce a murit Marian, nu a mai ieøit din camera ei unan de zile. O cameræ minunatæ, de altfel: un baldachin demærimea unei coræbii, o mæsuflæ de toaletæ plinæ de sticlufle deparfum. Iar podeaua era atît de spectaculoasæ, încît apæruseîn cîteva reviste renumite de decorafliuni: creatæ din pætræflelede fildeø pur, practic lumina camera de jos în sus. Veneramacea cameræ øi podeaua ei imoral de frumoasæ, mai ales pentrucæ nu aveam voie acolo. Oficiali din oraø, precum TrumanWinslow, primarul, veneau sæptæmînal în vizitæ øi îi aduceauflori øi romane de literaturæ clasicæ. Reuøeam sæ privesc pe furiøcînd se deschidea uøa pentru a intra aceøti oaspefli. Ea stæteaîntotdeauna în pat, întinsæ pe un morman de perne, purtîndtot felul de rochii subfliri øi înflorate. Eu nu am avut niciodatævoie sæ intru.

Mai aveam douæ zile pînæ la termenul fixat de Curry øiaveam foarte pufline de spus despre subiect. Zæceam în cameramea, întinsæ pe pat cu mîinile împreunate ca un cadavru, øiîncercam sæ adun laolaltæ informafliile aflate. Nimeni nu avæzut ræpirea lui Ann Nash de anul trecut din august. Pur øisimplu a dispærut, pentru a°i apærea cadavrul cîteva zeci deore mai tîrziu la Falls Creek. Fusese sugrumatæ la aproximativpatru ore dupæ ræpire. Bicicleta nu fusese gæsitæ. În opinia mea,îl cunoøtea pe ræpitor. Sæ iei un copil cu tot cu bicicletæ ar fiprodus mult zgomot pe stræzile liniøtite ale oræøelului. Poateera cineva care mergea la bisericæ sau poate vreun vecin?Cineva care îi inspira încredere, în orice caz.

Dar dacæ prima crimæ a fost comisæ cu atîta migalæ, ceînsemna ræpirea lui Natalie Keene, în mijlocul zilei øi în faflaunui prieten? Nu avea sens. Dacæ James Capisi ar fi stat lamarginea pædurii, în loc sæ se præjeascæ cu vinovæflie la soare,el ar fi fost mort acum? Sau de fapt chiar Natalie Keene eraflinta? Ea a fost flinutæ mai mult: a lipsit mai mult de douæ zileînainte de apariflia cadavrului, înghesuit în cei treizeci de centi-

OBIECTE ASCUfiITE

81

metri dintre magazinul de bricolaj øi salonul de frumusefle, peStrada Principalæ.

Ce a væzut, de fapt, James Capisi? Bæiatul mæ neliniøtea.Credeam ce spune. Dar mai cred øi faptul cæ, uneori, copiiipercep teroarea altfel. Bæiatului i°a fost groazæ de ce a væzut,ræmînîndu°i în minte imaginea unei vræjitoare malefice din po-veøti, zîna cea crudæ din Tærîmul de Gheaflæ. Dar dacæ aceastæpersoanæ doar pærea a fi femeie? Putea fi un bærbat slæbænogcu pærul lung, un travestit chiar, un bæiat cu înfæfliøare andro-ginæ. Femeile nu omorau în felul æsta, pur øi simplu nu puteau.Puteai sæ numeri femeile care uciseseræ în serie pe degetelede la o mînæ, iar victimele erau mai întotdeauna bærbafli —din cauza unor probleme sexuale, adesea. Dar fetele nu fuseseræmolestate sexual, ceea ce iaræøi nu se potrivea schemei.

Alegerea celor douæ fete îmi pærea la fel de lipsitæ de sens.Exceptînd ræpirea lui Natalie, puteai considera cæ era vorbade un ghinion stupid. Dar dacæ James Capisi nu minflea, fetiflafusese special atrasæ în pædure øi dacæ ea trebuia sæ fie victima,atunci nici Ann Nash nu fusese doar un capriciu. Nici unadintre ele nu avea o frumusefle uluitoare, obsesivæ. Cum spu-sese Bob Nash, Ashleigh este cea frumoasæ în familie. Natalieprovenea dintr°o familie înstæritæ, dar nou venitæ în Wind Gap.Familia lui Ann se afla la capætul de jos al clasei mijlocii øi seaflau în oraø de generaflii întregi. Nici mæcar nu erau prieteneuna cu alta. Singurul lor punct comun era, conform poveøtilorlui Vickery, un anumit fel de ræutate.

Apoi mai era øi teoria autostopistului. Oare la asta se opriseRichard Willis? Oraøul se afla lîngæ autostrada dinspreMemphis. Dar e puflin probabil ca un stræin sæ nu fie remarcattimp de nouæ luni, iar pædurile din împrejurimi nu au scosnimic la ivealæ pînæ acum, nici mæcar prea multe animale.Fuseseræ vînate cu ani în urmæ.

Îmi simfleam gîndurile rostogolindu°se, pîngærite de preamulte prejudecæfli øi de fapte øtiute anterior. Am simflit bruscnevoia de a vorbi cu Richard Willis, pentru cæ nu era din WindGap øi pentru cæ trata acest caz ca pe o datorie de serviciu, cape un proiect de soluflionat øi finalizat, ca pe ultima piesæ depuzzle, exactæ øi la locul ei. Aøa trebuia sæ privesc øi euproblema.

GILLIAN FLYNN

82

Am fæcut o baie, cu apæ rece øi pe întuneric. Dupæ care amstat pe marginea cæzii øi m°am uns repejor cu crema læsatæde mama. Cutele cicatricelor mæ înfiorau.

Mi°am pus o pereche de pantaloni de bumbac øi o bluzæ cuguler cu mînecæ lungæ. M°am pieptænat øi m°am privit în oglin-dæ. În ciuda a ceea ce°i fæcusem corpului meu, fafla era încæfrumoasæ. Nu în felul în care aø fi ieøit în evidenflæ în mulflime,ci prin faptul cæ træsæturile erau echilibrate. Cæpætau sensîmpreunæ parcæ într°un fel uimitor: ochi mari øi albaøtri, pomefliînalfli, care încadrau nasul mic, buze pline cu colflurile uøorlæsate. Era foarte plæcut sæ mæ priveøti, atîta timp cît eramcomplet îmbræcatæ. Dacæ lucrurile ar fi stat altfel, m°aø fiamuzat rupînd inimi de amanfli. Poate mi°aø fi fæcut de capchiar cu bærbafli inteligenfli. Sau poate chiar m°aø fi mæritat.

Afaræ, bucata noastræ de cer din Missouri era, ca întot-deauna, de un albastru electrizant. Mi se umezeau ochii numaigîndindu°mæ la el.

L°am gæsit pe Richard la restaurantul familiei Broussard,mîncînd clætite færæ sirop, cu un strat de dosare care îi ajungeapînæ la umær. Am aterizat în fafla lui cu o ciudatæ senzaflie defericire, conspirativæ øi confortabilæ totodatæ.

A privit spre mine øi a zîmbit. — Donøoaræ Preaker. Îfli ofer niøte pîine præjitæ, dacæ vrei.

De fiecare datæ cînd vin aici, le spun „Færæ pîine præjitæ!“. Darse pare cæ nu ne înflelegem. Probabil au un fel de normæ zilnicæde îndeplinit la pîinea præjitæ.

Am luat o felie øi am uns°o cu unt. Pîinea era rece øi tareøi am împræøtiat o græmadæ de firimituri muøcînd din ea. Le°ambægat sub farfurie øi am trecut la subiect.

— Uite ce e, Richard! Vorbeøte°mi! Oficial sau neoficial. Numai înfleleg nimic. Nu pot sæ fiu suficient de obiectivæ în situafliaasta.

Mîngîie dosarele de lîngæ el øi îøi fluturæ insigna galbenæspre mine.

— Am eu toatæ obiectivitatea de care ai nevoie, din 1927încoace. Nimeni nu øtie ce s°a întîmplat cu dosarele de dinaintede 1927. Probabil le°a azvîrlit vreun funcflionar, cred eu, pentrua nu îmbîcsi secflia de poliflie.

OBIECTE ASCUfiITE

83

— Ce fel de dosare?— Încerc sæ construiesc un profil criminal tipic pentru Wind

Gap, un fel de istorie a violenflelor locale, spuse el, fluturîndun dosar. Øtiai cæ în 1975 douæ adolescente au fost gæsite moar-te la marginea cascadei, aproape de locul lui Ann Nash, cuîncheieturile tæiate? Poliflia a decis cæ a fost sinucidere. Feteleerau „extrem de apropiate, nesænætos de intime pentru vîrstalor. Se suspecta o legæturæ homosexualæ“. Dar nu s°a gæsitniciodatæ cuflitul. Ciudat.

— Una din ele se numea Murray.— Aha, deci øtii despre ce vorbesc.— Tocmai næscuse.— Da, o fetiflæ.— E vorba despre Faye Murray. Am fost colege de liceu. I se

spunea Lesbi Murray. Bæieflii o duceau în pædure dupæ ore øifæceau sex pe rînd. Maicæ°sa se sinucide, iar øaiøpe ani maitîrziu Faye trebuie s°o punæ cu tofli masculii din liceu.

— Nu înfleleg.— Ca sæ demonstreze cæ nu e lesbianæ. Aøa mamæ, aøa fiicæ,

pricepi? Dacæ nu o punea cu toflii bæieflii, n°ar fi interesat penimeni. Dar ea o fæcea. Aøa demonstra cæ nu e lesbianæ, ci omare tîrfæ. Aøa funcflioneazæ Wind Gap. Cu toflii cunoaøtemsecretele fiecæruia. Øi le utilizæm.

— Pitoresc loc.— Da. Dæ°mi o declaraflie.— Tocmai fli°am dat.M°a amuzat chestia asta øi m°a surprins. Mæ øi imaginam

dîndu°i lui Curry ceva de genul: Poliflia nu are nici o pistæ, darconsideræ Wind Gap un loc pitoresc.

— Uite, Camille, facem un tîrg. Îfli dau o declaraflie oficialæ,iar tu mæ ajufli sæ completez aceste poveøti din trecut. Amnevoie de cineva care cunoaøte cu adeværat oraøul, iar Vickerynu mæ ajutæ. E foarte... protector.

— Dæ°mi o declaraflie oficialæ. Dar vreau sæ mæ ajufli øineoficial. Nu public nimic din ce îmi spui færæ acordul tæu. Iartu pofli folosi tot ce îfli spun eu.

Nu era cel mai corect tîrg, dar era tot ce puteam oferi.— Øi ce declaraflie ai vrea? zîmbi Richard.

GILLIAN FLYNN

84

— Crezi cu adeværat cæ aceste crime au fost comise de unstræin?

— O publici?— Da.— Suspectæm pe toatæ lumea. Mai muøcæ o datæ din clætitæ øi ræmase pe gînduri, cu ochii

în tavan. — Cercetæm cu atenflie potenfliali suspecfli din cadrul comu-

nitæflii, dar luæm foarte serios în considerare øi posibilitateaca aceste crime sæ fie comise de un stræin.

— Deci nu avefli nici o pistæ claræ pînæ acum.Rînji øi dædu din umeri. — fii°am dat o declaraflie.— Ok, acum neoficial, avefli vreo pistæ?Se jucæ puflin cu capacul lipicios al sticlei de sirop øi îøi aøezæ

tacîmul în cruciø pe farfurie.— Neoficial, Camille, flie fli se pare a fi o crimæ comisæ de

un stræin? Investighezi crime, de obicei.— Nu, nu mi se pare. M°am agitat doar auzind chestia asta rostitæ cu voce tare.

Încercam din greu sæ nu privesc dinflii furculiflei din fafla mea.— Eøti isteaflæ.— Vickery mi°a spus cæ væ gîndifli la un autostopist sau ceva

de genul æsta.— Ei, la naiba, chestia asta am spus°o cînd am fost trimis

aici, ca o primæ variantæ, adicæ acum nouæ luni. Iar el se flinescai de povestea asta, ca un fel de dovadæ a incompetenflei mele.Vickery øi cu mine avem niøte probleme de comunicare.

— Avefli vreun suspect concret?— Hai sæ ieøim în oraø sæ bem ceva sæptæmîna asta. Vreau

sæ°mi verøi tot ce øtii despre toatæ lumea din Wind Gap.A plætit consumaflia øi a pus sticla de sirop înapoi lîngæ

perete. Ræmæsese un cerc lucios pe masæ în urma ei øi, færæsæ îmi dau seama, l°am øters cu degetul øi mi l°am lins. De submînecæ, se zæriræ o clipæ cicatricele. Richard îøi ridicæ privireachiar în momentul în care îmi afundam din nou mîinile sub masæ.

Nu mæ deranja ideea de a°i povesti lui Richard secretele dinWind Gap. Nu simfleam vreo afecfliune aparte pentru oraø. Aici

OBIECTE ASCUfiITE

85

murise sora mea, aici începusem sæ mæ tai. Un oraø atît desufocant øi de mic, încît zilnic te împiedicai de oameni pe careîi urai. Oameni care øtiau diverse lucruri despre tine. E genulde loc care te marcheazæ.

Deøi, e adeværat øi faptul cæ nicæieri nu fusesem tratatæ maibine ca aici. Maicæ°mea a avut grijæ sæ se întîmple aøa. Totoraøul o iubea, era un fel de cireaøæ de pe tort: cea mai frumoasæøi mai drægælaøæ fatæ din Wind Gap. Pærinflii ei øi bunicii meifuseseræ proprietarii fermei de porci øi a jumætate din caseledin jurul ei, iar pentru mama aplicau aceleaøi reguli stricteca pentru lucrætori: færæ bæuturæ, færæ fligæri, færæ înjuræturi,obligatoriu mers la bisericæ. Îmi imaginez cum au primit vesteacæ maicæ°mea e gravidæ la øaptiøpe ani. Un tip din Kentucky,pe care îl întîlnise în tabæra creøtinæ, venise într°o vizitæ deCræciun øi m°a læsat pe mine în burta ei. Bunicii mei au fæcutamîndoi tumoare de supærare, tumori care creøteau o datæ cuburta mamei. Au murit la nici un an de la naøterea mea.

Bunicii aveau niøte prieteni în Tennessee, iar fiul lor a în-ceput sæ o curteze pe Adora înainte de a mæ ridica eu în picioa-re, venind în vizitæ cam în fiecare week°end. Nu°mi pot imaginaaceastæ relaflie decît ca pe ceva foarte ciudat. Alan, cælcat øiapretat, comentînd vremea. Maicæ°mea, singuræ øi neræsfæflatæpentru prima datæ în viafla ei, dornicæ de o partidæ bunæ, rîzîndla... glume? Nu øtiu dacæ Alan a fæcut vreo glumæ în viafla lui,dar sînt convinsæ cæ maicæ°mea a gæsit prilejuri sæ gîngureascægingaø la el. Øi unde eram eu în poza asta? Probabil în vreocameræ îndepærtatæ, în grija bonei, care primea cinci dolari înplus de la Adora pentru a fi siguræ cæ nu fac gælægie. Mi°limaginez pe Alan cerînd°o de soflie pe Adora, prefæcîndu°se cæpriveøte peste umærul ei sau cæ se joacæ cu o plantæ, orice, defapt, pentru a evita contactul direct dintre priviri. Øi pemaicæ°mea acceptînd cu graflie øi turnîndu°i niøte ceai. Proba-bil au schimbat øi un særut uscat.

Nu conta. Pînæ am început sæ merg, ei erau deja cæsætorifli.Despre tatæl meu natural nu øtiu mai nimic. Numele dincertificatul de naøtere este fals: Newman Kennedy, de la actoruløi, respectiv, preøedintele favorit al mamei*. A refuzat mereu

GILLIAN FLYNN

86

* Paul Newman, actor, John F. Kennedy, preøedinte al Statelor Unite.

sæ îmi spunæ numele adeværat, pentru a nu°l cæuta. Øi pentrucæ trebuia sæ mæ obiønuiesc cu ideea cæ eram copilul lui Alan.Era destul de dificil, mai ales cæ foarte curînd chiar a næscutcopilul lui Alan, la opt luni de la cæsætorie. Adora avea douæzecide ani, Alan treizeci øi cinci øi o avere considerabilæ, de caremama însæ nu avea nevoie, avînd øi ea destul. Nici unul dintreei nu a muncit vreodatæ. Iar despre Alan am aflat foarte puflinîn plus de°a lungul anilor. Cîøtigase cîteva medalii la cælærie,dar renunflase la acest sport pentru cæ o agita pe Adora. Decele mai multe ori este bolnav, iar cînd se simte bine este înmare parte sedentar. Citeøte la nesfîrøit cærfli despre RæzboiulCivil øi se complace în a o læsa pe Adora sæ vorbeascæ tot timpul.E la fel de calm øi superficial precum sticla. În plus, Adora nua încercat niciodatæ sæ stabileascæ o conexiune între mine øiAlan. Eram consideratæ copilul lui Alan, dar el nu mi°a fostniciodatæ tatæ, nici nu m°a încurajat sæ°i spun aøa, ci doar penume. Nu am primit numele sæu de familie øi nici nu l°am cerutvreodatæ. Mi°aduc aminte cæ am încercat sæ°i spun o datæ „tati“,cînd eram micæ, dar øocul din privirea sa a fost suficient pentrua înæbuøi alte încercæri similare. Sincer, cred cæ Adora preferæca noi sæ ræmînem doi stræini. Pentru cæ preferæ ca toate rela-fliile din casæ sæ fie intermediate de ea.

Dar, sæ revenim la copilul lor. Marian a fost un dulce øirde suferinfle. A avut probleme cu respiraflia de micæ, se trezeanoaptea gîfîind, cu fafla schiminositæ øi palidæ. O puteam auzica pe o adiere leøinatæ de°a lungul holului, în dormitorul delîngæ cel al mamei. Se aprindeau luminile øi începeau îngriji-rile, øoaptele, plînsetele øi, cîteodatæ, urletele. Drumurile lasecflia de urgenflæ erau regulate, la spitalul din Woodberry aflatla patruzeci de kilometri de Wind Gap. Mai tîrziu, avea proble-me cu digestia øi îøi petrecea ziua øoptindu°le pæpuøilor într°unpat de spital montat în camera ei, în timp ce Adora turna înea substanfle nutritive prin intermediul perfuziilor øi tuburilormedicinale.

În ultimele zile din viafla lui Marian, maicæ°mea îøi smulsesetoate genele. Nu°øi putea stæpîni degetele. Læsa firicele pe toatemesele. Iar eu îmi spuneam cæ sînt cuiburi de zîne. Chiar îmiaduc aminte cæ am gæsit douæ fire blonde pe piciorul meu øi

OBIECTE ASCUfiITE

87

le°am pæstrat luni întregi lîngæ pernæ. Noaptea, îmi gîdilamobrajii øi buzele cu ele, pînæ într°o zi cînd nu le°am mai gæsit.

Cînd sora mea a murit în cele din urmæ, am fost într°un felrecunoscætoare. Mi se pærea cæ fusese trimisæ pe lumea astafæræ a fi pregætitæ complet. Nu era pregætitæ sæ înfrunte greutæ-flile lumii. Oamenii încercau sæ ne consoleze, spunînd cæ Mariana fost chematæ înapoi în rai, dar maicæ°mea nu dorea sæ scapede suferinflæ. Acesta a devenit hobby°ul ei favorit, chiar øi acum.

Maøina mea, de un albastru-pal, acoperitæ de rahat de pa-sære øi cu scaune de piele încinse la maximum, nu mi se pæreafoarte atractivæ momentan, aøa cæ am decis sæ dau o turæ prinoraø pe jos. Pe Strada Principalæ, am trecut pe lîngæ magazi-nul care vinde carne de pasære, unde sînt aduøi pui proaspefli,mæcelærifli în fermele din Arkansas. Mirosul îmi gîdila nærile.O duzinæ de pæsæri jumulite atîrnau lasciv în vitrinæ, cu cîflivafulgi albi împræøtiafli pe sub ele.

La capætul stræzii, unde se afla o troiflæ pentru Natalie, amzærit°o pe Amma împreunæ cu prietenele ei. Scotoceau printrebaloanele øi jucæriile læsate pentru Natalie, trei stînd de pazæpentru ca sora mea vitregæ sæ poatæ øterpeli douæ candele, unbuchet de flori øi un ursulefl. Toate, cu excepflia ursuleflului,au fost bægate rapid într°o geantæ mare. Jucæria o flinea înmînæ, în timp ce fetele îøi încruciøaseræ mîinile øi flopæiau înbætaie de joc spre mine. Direct în mine, de fapt, de vreme cese opriræ la cîfliva centimetri, umplînd aerul cu genul acela dearomæ greoaie pe care o au mostrele de parfum din reviste.

— Ne°ai væzut fæcînd ceva? O sæ scrii despre asta în ziarulæla al tæu? flipæ Amma.

Cu siguranflæ îi trecuseræ istericalele provocate de mæsuflæ.Copilæriile astea, bineînfleles, le pæstra pentru acasæ. Acumlæsase deoparte rochifla de varæ øi purta o fustæ foarte scurtæ,sandale cu toc ortopedic øi un top colant færæ bretele.

— Dacæ o sæ scrii, vezi sæ°mi aparæ numele corect: AmityAdora Crellin. Fetelor, ea este... sora mea. Din Chicago. Bastar-dul familiei.

Amma îøi ridicæ sprîncenele spre mine, iar fetele chicotiræ. — Camille, ele sînt drrrrrrrrræguflele mele prietene, dar nu

trebuie sæ scrii øi despre ele. Eu sînt øefa!

GILLIAN FLYNN

88

— Ea e øefa pentru cæ flipæ cel mai tare! spuse o fatæ micuflæcu pærul de culoarea mierii øi cu o voce ræguøitæ.

— Øi are øi cele mai mari flîfle! spuse o altæ fatæ, cu pærularæmiu.

A treia, cu pærul blond°roøcat, îi prinse sînul Ammei øi i°lstrînse.

— O parte adeværat, o parte burete.— Du°te dracului, Jodes! îi spuse Amma.Apoi, ca øi cum ar fi certat o pisicæ, îi arse o palmæ peste

falcæ. Fata se înroøi øi mîrîi o pærere de ræu.— În fine, care e treaba cu tine, surioaræ? întrebæ Amma,

privindu°øi ursuleflul. De ce scrii un articol despre douæ fetemoarte pe care oricum nu le bæga nimeni în seamæ? De parcædacæ eøti omorît devii interesant.

Douæ dintre fete rîseræ forflat. Cea de°a treia încæ îøi flineaprivirea în pæmînt. O lacrimæ se lovi de asfalt.

Øtiam genul æsta de dialog provocator. Era echivalentul oralpentru a face curte. Øi în timp ce o parte din mine apreciaspectacolul, mæ simfleam datoare sæ le apær pe Ann øi Natalie,iar nesimflirea agresivæ a surorii mele mæ enerva la culme.Pentru onestitate completæ, trebuie sæ adaug cæ eram øi geloasæpe Amma (al doilea nume al ei era Adora?)

— Pun pariu cæ Adorei nu i°ar conveni sæ citeascæ prin ziarecæ fata ei furæ lucruri de la troifla colegei ei de øcoalæ, i°am spuseu.

— Colegæ de øcoalæ nu e acelaøi lucru cu prietenæ, spuse fatamai înaltæ, privind în jur pentru a primi confirmarea naivi-tæflii mele.

— Hai, mæ, Camille, ne prostim øi noi! spuse Amma. Mæsimt groaznic. Erau niøte fete drægufle. Doar puflin mai ciudate.

— Foarte ciudate, se auzi vocea alteia în completare.— Oh, Doamne, fetelor, dar dacæ ucigaøul omoaræ toate ciu-

datele? chicoti Amma. Nu°i aøa cæ ar fi perfect? Fata mustratæ îøi ridicæ acum privirea øi zîmbi. Amma o

ignoræ intenflionat. — Ucigaøul? am întrebat eu.— Dar toatæ lumea øtie cine a fæcut°o, spuse fata cu voce

ræguøitæ.

OBIECTE ASCUfiITE

89

— Fratele lui Natalie. Toatæ familia aia e ciudatæ, declaræAmma.

— Are o chestie pentru fetifle, adæugæ øi cea numitæ Jodes,cu o vocea încæ îmbufnatæ.

— Întotdeauna gæseøte cîte un motiv sæ intre în vorbæ cumine, continuæ Amma. Mæcar øtiu cæ n°o sæ mæ omoare. Sîntprea ømecheræ.

Aruncæ un særut în aer øi îi oferi ursuleflul lui Jodes, dupæcare îøi întinse braflele în jurul celorlalte fete øi, cu un scurt„Scuze“, dædu peste mine øi plecæ. Jodes o urmæ îndeaproape.

În ræutatea Ammei am putut surprinde un oftat de disperareøi dorinflæ de justefle. Dupæ cum afirmase øi la micul dejun:Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ. Amma dorea ca nimeni sæ nu pri-meascæ mai multæ atenflie decît ea. Cu atît mai mult fete carenu aveau nici o øansæ cît træiau.

L°am sunat pe Curry acasæ aproape de miezul nopflii. Curryface naveta, nouæzeci de minute pînæ la biroul nostru dinsuburbie de la casa moøtenitæ de la pærinfli øi situatæ în Mt.Greenwood, o enclavæ irlandezæ de funcflionæraøi în Cartierulde Sud al oraøului. El øi soflia sa, Eileen, nu au copii. Nici nuøi°a dorit vreodatæ, mîrîie Curry, dar l°am surprins adeseaprivind copiii angajaflilor sau fiind foarte atent la aparifliavreunui bebeluø în redacflia noastræ. Curry s°a cæsætorit tîrziu.Probabil prea tîrziu pentru a mai concepe copii.

Eileen e o femeie rotunjoaræ, roøcatæ øi cu pistrui, pe carea întîlnit°o la spælætoria de maøini din vecinætate, cînd aveapatruzeci øi doi de ani. Mai tîrziu au aflat cæ ea era veriøoaræde gradul doi cu cu cel mai bun prieten al lui Curry din copilæ-rie. S°au cæsætorit exact la trei luni de la ziua în care s°aucunoscut. Øi sînt împreunæ de douæzeci øi doi de ani. Îmi placemult cæ lui Curry îi place sæ°øi povesteascæ viafla.

Eileen a ræspuns la telefon, cu o voce primitoare, care eraexact ce°mi trebuia. Bineînfleles cæ nu dormeau, rîse ea. Currychiar lucra la unul din jocurile lui de puzzle, de 4.500 de piese.Ocupase toatæ sufrageria cu piesele lui, iar ea îi acordase osæptæmînæ sæ°l termine.

L°am auzit pe Curry fornæind spre telefon øi parcæ puteamsæ simt aroma tutunului.

GILLIAN FLYNN

90

— Preaker, fetiflo, ce se aude? Eøti bine?— Sînt bine. Numai cæ nu prea progresæm aici. Pînæ acum

abia am reuøit sæ obflin o declaraflie oficialæ de la poliflie.— Care ce zice?— Cæ cerceteazæ pe toatæ lumea.— La naiba. Astea°s gogoøi. Trebuie sæ fie øi altceva la mijloc.

Mai cautæ. Ai mai vorbit cu pærinflii?— Nu încæ.— Vorbeøte cu pærinflii. Dacæ nu reuøeøti sæ afli altceva,

vreau mæcar un profil al celor douæ fete. Trebuie sæ arætæm øipartea umanæ, personalæ a cazului, nu doar declarafliile polifliei.Vorbeøte øi cu alfli pærinfli, vezi ce cred ei. Întreabæ dacæ øi°auluat mæsuri de protecflie. Vorbeøte cu vînzætori de yale øi dearme, dacæ le°au crescut vînzærile. Øi cu un preot sau cu pro-fesori. Øi cu un stomatolog, întreabæ cum este posibil sæ smulgiatîflia dinfli, ce fel de sculæ se foloseøte øi dacæ e nevoie de ooarecare experienflæ pentru asta. Vorbeøte cu copii. Vreau niøtevoci, niøte fefle. Øi mai vreau trei pagini pînæ duminicæ. Haisæ acoperim chestia asta cît avem încæ exclusivitate.

Am notat ce spunea, mai întîi pe un carneflel, apoi în minte,pentru cæ începusem sæ°mi conturez cicatricele cu pixul.

— Adicæ pînæ la o altæ crimæ, vrei sæ spui.— Dacæ poliflia chiar nu øtie mai mult decît spune, o sæ fie

o altæ crimæ, asta e sigur. Genul æsta de criminal nu se opreøtedupæ douæ crime, a devenit deja un ritual.

Curry nu are nici cea mai vagæ idee despre ce înseamnæ unritual criminal, dar îøi bagæ nasul în tot felul de romane poli-fliste bazate pe fapte reale, cærfli de mîna a doua cu copertælucioasæ, pe care le cumpæra sæptæmînal de la librærie. Douæla dolar, Preaker, asta numesc eu divertisment.

— Deci, puøtoaico, e øi vreo teorie cæ ucigaøul e localnic?Lui Curry îi plæcea tare mult sæ°mi spunæ aøa, eram repor-

terul lui tînær favorit. Avea întotdeauna o voce moale cînd îmispunea aøa, de parcæ apelativul în sine îl emofliona. Mi°l ima-ginam în sufragerie, cu ochii pe piesele de puzzle, Eileen trægîndun fum rapid din fligara lui, în timp ce°i pregætea o salatæ deton cu muræturi pentru prînz. Asta mînca trei zile pesæptæmînæ.

— Neoficial, spun cæ da.

OBIECTE ASCUfiITE

91

— Ei, fir°ar al naibii, fæ°i s°o spunæ oficial. Ne trebuie chestiaasta. E beton.

— E ceva ciudat, Curry. Am vorbit cu un bæiat care era cuNatalie cînd a fost ræpitæ. El zice cæ o femeie a luat°o.

— O femeie? Nu, nu e femeie. Poliflia ce zice?— Nu comenteazæ.— Cine e puøtiul?— Bæiatul unui lucrætor de la ferma de porci. E simpatic.

Øi foarte speriat, Curry.— Poliflia nu°l crede, altfel ai fi auzit chestia asta. Aøa°i?— Chiar nu øtiu. Sînt foarte secretoøi.— La naiba, Preaker, fæ°i sæ vorbeascæ! Sæ°fli dea ceva oficial!— E uøor de zis. Øi simt cæ faptul cæ sînt de aici mæ dezavan-

tajeazæ øi mai tare. Øi mæ resping ca pe un yankeu pentru cæm°am întors acasæ din cauza asta.

— Fæ°i sæ te placæ. Eøti dræguflæ cînd vrei. Mama ta o sæ tesusflinæ.

— Nici mæcar ea nu e încîntatæ cæ sînt aici.Un moment de liniøte, dupæ care un oftat la celælalt capæt

al firului îmi sunæ în ureche. Braflul meu drept devenise dejao hartæ desenatæ cu pixul.

— Eøti bine, Preaker? Ai grijæ de tine?Nu i°am ræspuns nimic. Îmi venea sæ plîng.— Sînt bine. Dar locul æsta îmi face ræu. Mæ simt... aiurea.— Nu te ambala, fetiflo. Faci o treabæ grozavæ. O sæ fie foarte

bine. Iar dacæ nu, sunæ°mæ. Te iau de°acolo. — Bine, Curry.— Eileen zice sæ ai grijæ de tine. La naiba, øi eu îfli spun sæ

ai grijæ de tine!

GILLIAN FLYNN

92

Øase

Oraøele mici deservesc de obicei un singur tip de bæutor. Darsînt mai multe tipuri de baruri: existæ barurile acelea în carese cîntæ muzicæ country øi în care zona ruralæ se împleteøtecu cea urbanæ, iar patronii simt oarecum cæ træiesc periculosfæcînd chestia asta. Apoi existæ barurile de fifle, unde plæteøtipentru un gin cu gheaflæ atît de mult, încît bieflii oameni trebuiesæ se mulflumeascæ sæ bea acasæ. Øi mai sînt barurile amena-jate în mall°uri, unde berea se serveøte cu aranjamente deceapæ øi cu sandviøuri cu denumiri haioase.

Din fericire, toatæ lumea bea în Wind Gap, aøa cæ avem toateaceste tipuri de baruri øi chiar în plus. Om fi noi un oraø mic,dar sigur bægæm sub masæ multe alte oraøe. Cea mai apropiatæbodegæ de casa maicæ°mii era un local scump cu perefli de sticlæ,specializat în salate øi øprifluri, cel mai select local, de fapt,din Wind Gap. Era timpul pentru masa mea tîrzie de dimineaflæøi, cum nu mai suportam ideea unei alte mese în compania luiAlan øi a ouælelor lui moi, am plecat spre La Mère. Francezamea nu ajunge mai departe de clasa a unsprezecea, dar, jude-cînd dupæ motivul nautic copleøitor al decorafliunilor, cred cæproprietarii au vrut sæ°i spunæ, de fapt, La Mer, Marea, øi nuLa Mère, Mama. Oricum, se pare cæ denumirea era totuøi po-trivitæ, deoarece Mama, adicæ maicæ°mea, frecventa adeseorilocalul împreunæ cu prietenii ei. Cu toflii erau pur øi simpluînnebunifli dupæ salata Caesar, care nu este nici mîncare fran-fluzeascæ, nici din fructe de mare, dar nu o sæ fiu tocmai eucea care o sæ punæ punctul pe i.

— Camille!

93

O blondæ într°un costum de tenis venea spre mine cu paøimærunfli øi repezi, strælucind toatæ datoritæ lanflurilor de aurøi inelelor mari de pe degete. Era prietena cea mai bunæ aAdorei, Annabelle Gasser, næscutæ Anderson øi poreclitæ Anne°B.Toatæ lumea øtia cæ Annabelle detesta numele de familie alsoflului ei, chiar îøi încreflea nasul cînd îl rostea. Dar se parecæ niciodatæ nu s°a gîndit cæ nu era obligatoriu sæ îl adopte.

— Bunæ, draga mea, mi°a spus mama cæ eøti în oraø. La masa din spate, am zærit°o øi pe Jackie O’Neele, osînditæ

de Adora, dar la fel de cherchelitæ ca la înmormîntare. Annabelle mæ særutæ pe ambii obraji øi fæcu un pas în spate

pentru a mæ studia. — La fel de frumuøicæ! Hai, vino sæ stai lîngæ noi! Ne distræm

cu niøte sticle de vin øi o bîrfæ micæ. Abia ne mai scazi puflinmedia de vîrstæ.

Annabelle mæ trase la masa la care Jackie træncænea cu altedouæ blonde bronzate. Nici mæcar nu s°a oprit din vorbæ cîndAnnabelle m°a prezentat, ci a continuat sæ bælmæjeascæ cevadespre noul ei mobilier de dormitor. Apoi a dat pe gît un paharde apæ øi s°a întors cætre mine.

— Camille! Erai aici! Ce mæ bucur sæ te revæd, scumpo! Pærea chiar sinceræ. Am simflit din nou acea aromæ a bom-

boanelor de Juicy Fruit. — E aici de cinci minute, spuse una dintre blonde, øtergînd

apa de pe masæ cu o mînæ bronzatæ; douæ diamante sclipiræpe degetele ei.

— Aøa e, îmi amintesc. Trebuie sæ scrii despre crime, særæ-cufla de tine, continuæ Jackie. Probabil cæ Adora nu suportæ ches-tia asta. Sæ dormi în casa ei cu creieraøul æla pervers al tæu.

Îmi adresæ un zîmbet care, cu ceva ani în urmæ, ar fi fostinsinuant. Acum însæ îmi pærea doar maliflios.

— Jackie! spuse una dintre blonde, fixîndu°øi ochii mari øirotunzi asupra ei.

— Normal cæ, înainte de a o prelua Adora, noi toate dor-meam în casa lui Joya cu creieraøele noastre perverse. Aceeaøicasæ, doar doamna flicnitæ era alta, îmi spuse, pipæindu°øi pieleadin spatele urechilor.

Sæ fi fost oare copci de la operaflia de lifting?— Nu ai cunoscut°o pe bunicæ°ta, Joya, nu°i aøa, Camille?

întrebæ Annabelle.

GILLIAN FLYNN

94

— O, ce figuræ era! spuse Jackie. O femeie tare înspæi-mîntætoare.

— Cum aøa? am întrebat eu.Nu mai auzisem astfel de poveøti despre bunica mea. Adora

îmi spusese doar cæ fusese o femeie foarte severæ øi cam atît.— Ei, exagereazæ Jackie, spuse Annabelle. Nimænui nu°i

place de maicæ°sa în liceu. Iar Joya a murit curînd dupæ ce Adoraa terminat liceul. Nu prea au avut timp sæ dezvolte o relafliematuræ.

Pentru o clipæ am nutrit speranfla cæ poate din cauza astaeu øi maicæ°mea aveam o relaflie atît de distantæ: ea nu cunos-cuse altfel de comportament. Dar ideea a murit înainte caAnnabelle sæ îmi umple paharul.

— Sigur, Annabelle, spuse Jackie, sînt convinsæ cæ, dacæJoya ar fi træit, s°ar fi înfleles de minune. Cel puflin Joya s°arfi distrat la maximum. I°ar fi plæcut sæ o chinuiascæ pe Camille.Mai øtii ce unghii lungi avea? Niciodatæ nu le dædea cu ojæ.Mereu mi s°a pærut o chestie ciudatæ.

— Sæ schimbæm subiectul, spuse Annabelle zîmbind øi fie-care cuvînt pærea clinchetul unui clopoflel.

— Cred cæ meseria lui Camille este absolut fascinantæ, spuseo blondæ, plinæ de respect.

— Da, mai ales subiectul æsta, adæugæ cealaltæ.— Da, Camille, zi-ne øi nouæ cine e criminalul, spuse Jackie

cu un zîmbet viclean øi dînd din sprîncene spre mine. Îmi aducea aminte de o pæpuøæ de ventriloc, cu pielea întinsæ

øi cu vasele capilare sparte.Mai aveam niøte drumuri de fæcut, dar mæ gîndeam cæ bîrfa

de aici poate fi interesantæ. Un cvartet de neveste bete, blazateøi ræutæcioase, care øtiau toate secretele din Wind Gap? Îlputeam considera drept dejun de lucru.

— Aø prefera sæ øtiu ce credefli voi. Era o propoziflie pe care nu o auzeau prea des.Jackie îøi înmuie pîinea într°un sos alb de maionezæ, care

îi picuræ ulterior pe piept.— Øtifli bine ce cred eu, spuse ea. Tatæl lui Ann, Bob Nash.

E un pervers nenorocit. Mereu se holbeazæ la pieptul meu cîndne întîlnim la magazin.

— Øi ce mai piept ai tu! îi spuse Annabelle zîmbind spremine.

OBIECTE ASCUfiITE

95

— Vorbesc serios, tipul întrece mæsura. Chiar voiam sæ°ispun øi lui Steven chestia asta.

— Am eu niøte øtiri foarte interesante, adæugæ cealaltæblondæ.

Nu mai øtiam cu o chema, Dana sau Diana. Uitasem dinmomentul în care o prezentase Annabelle.

— Da, DeeAnna are întotdeauna veøti interesante, spuseAnnabelle, strîngîndu°mi braflul.

DeeAnna luæ o pauzæ teatralæ, îøi linse dinflii, îøi mai turnæun pahar de vin øi ne privi pe fiecare.

— John Keene nu mai stæ cu pærinflii, anunflæ ea.— Ce? se miræ altæ blondæ.— Glumeøti! spuse alta.— Pe cuvînt! Øi..., adæugæ DeeAnna triumfætoare, zîmbind

ca o prezentatoare de concurs televizat, pe cale de a acorda unpremiu. S°a mutat în casa lui Julie Wheeler. În garajul dinspatele casei, mai precis.

— Asta chiar cæ e tare, spuse Melissa sau Melinda.— Oho, acum øtim sigur cæ o fac, rîse Annabelle. Øi nu mai

poate Meredith sæ°øi afiøeze imaginea de sfîntæ. Vezi tu,Camille, îmi explicæ ea, John Keene este fratele mai mare allui Natalie, øi cînd familia lui s°a mutat aici, tot oraøul a înne-bunit dupæ el. Adicæ gagiul e superb. Este. Realmente. Superb.Julie Wheeler este o prietenæ a mamei tale øi a noastræ. Nu aavut copii mai devreme de treizeci de ani, iar cînd i°a fæcut, adevenit insuportabilæ. Genul æla de pærinte ai cærui copii sîntpur øi simplu perfecfli. Aøa cæ, atunci cînd Meredith, fii°sa, apus mîna pe John, oh, Doamne! Credeam cæ nu se mai terminæ!Meredith, eleva de 10, virginæ øi nepætatæ, pune mîna pe celmai tare mascul din ogradæ. Dar îfli dai seama cæ un tip degenul æsta nu°øi pierde vremea cu o fatæ care nu øi°o pune. Numerge aøa. Iar acum e foarte convenabil pentru ei. Ar trebuisæ cumpæræm niøte aparate Polaroid øi sæ le montæm subøtergætoarele maøinii lui Julie.

— Ei, øtii bine care e versiunea ei, o întrerupse Jackie. Osæ facæ paradæ despre ce oameni buni sînt ei cæ îl primesc peJohn øi îi oferæ puflin spafliu sæ jeleascæ în voie.

— Dar de ce s°a mutat, totuøi? întrebæ Melissa/Melinda,despre care începeam sæ cred cæ este vocea rafliunii între ele.

GILLIAN FLYNN

96

Nu ar fi normal sæ fie alæturi de pærinflii lui într°un momentca æsta? De ce ar avea nevoie de spafliu?

— Pentru cæ el e criminalul, ræspunse DeeAnna, iar toatede la masæ izbucniræ în rîs.

— Vai, ce amuzant ar fi dacæ Meredith Wheeler øi°ar trage°ocu un criminal în serie, spuse Jackie.

Dintr°odatæ rîsetele se opriræ. Annabelle sughiflæ øi se uitæla ceas. Jackie îøi pironi bærbia în palmæ øi oftæ suficient detare încît sæ spulbere firimiturile din farfurie.

— Nu pot sæ cred cæ se întîmplæ aøa ceva, spuse DeeAnna,privindu°øi unghile. În oraøul nostru, în care am crescut. Feteleacelea mici. Mi se face ræu la stomac. Greaflæ.

— Ce mæ bucur cæ fetele mele sînt mari, spuse Annabelle.Nu cred cæ aø fi putut suporta. Særaca Adora, cred cæ e îngri-joratæ de moarte pentru Amma.

Am rupt o bucæflicæ de pîine, în felul copilæresc al comese-nelor mele, øi am încercat sæ schimb subiectul Adora.

— Chiar se crede cæ John Kenne ar putea avea vreo legæturæcu crimele? Sau pur øi simplu e o bîrfæ afurisitæ?

Simfleam propriu°zis forflarea de a spune ultimele cuvinte.Uitasem cît de neplæcut pot face sæ paræ Wind Gap aceste femeioamenilor pe care nu°i agreau.

— Întreb asta pentru cæ un grup de fete, probabil de la øcoalageneralæ, mi°au spus ieri acelaøi lucru.

Mi s°a pærut mai înflelept sæ nu menflionez faptul cæ Ammaera una dintre ele.

— Lasæ°mæ sæ ghicesc, erau patru blonde cu gura mare, carese cred mai frumoase decît sînt de fapt, spuse Jackie.

— Jackie, dragæ, îfli dai seama cu cine vorbeøti? spuseMelissa/Melinda, atingînd°o pe Jackie pe umær.

— Ei, cæcat. Mereu uit cæ Amma øi Camille sînt rude, parcæsînt din viefli diferite, zîmbi Jackie.

Din spatele ei de auzi zgomotul unei sticle destupate, iarJackie îøi ridicæ paharul færæ ca mæcar sæ priveascæ chelnerul.

— Camille, oricum o sæ afli chestia asta: micufla ta Ammanu face altceva decît necaaaaaaazuri.

— Am auzit cæ merg la toate petrecerile din liceu, spuseDeeAnna. Øi îmbîrligæ tofli bæieflii. Øi fac niøte lucruri pe carenoi le°am fæcut mulfli ani dupæ cæsætorie, øi atunci în schimbulunor valoroase bijuterii.

OBIECTE ASCUfiITE

97

Øi învîrti o bræflaræ cu diamante.Toate rîseræ; Jackie chiar bætu cu pumnii în masæ, ca un

bebeluø în scæunel. — Dar...— Nu øtiu dacæ lumea crede cu adeværat cæ John e autorul.

Øtiu cæ a vorbit deja cu poliflia, spuse Annabelle. Øi, într°ade-vær, sînt o familie tare ciudatæ.

— Hm, øi eu care credeam cæ sîntefli prietene cu ei, le°amspus eu. V°am væzut la la ei acasæ dupæ înmormîntare. Pizdenenorocite ce sîntefli! am adæugat în gînd.

— Toatæ lumea importantæ din Wind Gap a fost acolo, spuseDeeAnna. Cum sæ lipsim de la aøa eveniment!

Încerca sæ porneascæ din nou rîsetele, dar Jackie øi Annabelledoar dædeau solemn din cap. Melissa/Melinda privea continuuîn jurul ei, dorindu°øi, parcæ, sæ se fi aflat la o altæ masæ.

— Dar mama ta unde e? întrebæ deodatæ Annabelle. Trebuiesæ vinæ øi ea încoace. I°ar face bine. Se poartæ foarte ciudat decînd cu tragedia asta.

— Se purta ciudat øi înainte, spuse Jackie, strîmbîndu°øifælcile.

Credeam cæ o sæ vomite.— Hai, Jackie...— Serios. Camille, vreau sæ°fli spun ceva: dupæ cum merg

lucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Ar fibine sæ te întorci acolo cît mai repede.

Fafla ei îøi pierduse alura maniacæ øi aræta foarte serioasæ.Øi sincer îngrijoratæ. O plæceam din nou.

— Zæu, Camille...— Jackie, taci din guræ, îi spuse Annabelle øi îi aruncæ în

faflæ cu o chiflæ. I se izbi de nas øi cæzu înapoi pe masæ. Fusese o reacflie

violentæ øi prosteascæ, ca atunci cînd Dee aruncase cu mingeade tenis în mine. Te øocheazæ mai puflin lovitura în sine, cîtfaptul cæ aøa ceva chiar s°a întîmplat. Dar Jackie a dat dinmînæ a nepæsare øi øi°a continuat ideea.

— O sæ spun ce vreau øi ceea ce vreau sæ spun este cæ Adorapoate ræni...

Annabelle se ridicæ øi veni lîngæ Jackie, pe care o prinse debrafl øi o ridicæ.

— Jackie, trebuie sæ vomifli acum, îi spuse ea. Vocea ei trædagrijæ, dar øi ameninflare.

GILLIAN FLYNN

98

— Ai bæut prea mult øi o sæ fli se facæ ræu. O sæ merg cutine la toaletæ øi o sæ te ajut sæ te simfli mai bine.

Jackie îi împinse iniflial mîna, dar Annabelle o prinse maitare øi, în cele din urmæ, amîndouæ se îndepærtaræ. La masæera liniøte. Eu ræmæsesem cu gura deschisæ.

— O nimica toatæ, spuse DeeAnna. Avem øi noi, fetele maimari, dispute ca øi voi, fetele mai mici. Camille, ai auzit cæ s°arputea sæ se deschidæ un magazin de haine Gap?

Cuvintele lui Jackie nu°mi ieøeau din minte: dupæ cum merglucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Cealt indiciu îmi mai trebuia ca sæ plec odatæ din Wind Gap? Mæîntrebam de ce oare se certaseræ ea øi cu Adora. Trebuia sæfie ceva mai mult decît o felicitare. Mi°am notat în minte sæ°ifac o vizitæ lui Jackie, cînd o sæ fie mai puflin ameflitæ. Dacæera vreodatæ mai puflin ameflitæ. Dar, pînæ la urmæ, cine erameu sæ condamn un bæutor?

Cu o dulce ameflealæ în cap de la vinul bæut cu fetele, amtelefonat de la magazinul de presæ familiei Nash. Mi°a ræspunso voce tremuratæ de fatæ, care a spus „Alo“ øi s°a oprit. Oputeam auzi respirînd, dar nu ræspundea nimic la rugæminteamea de a vorbi cu mama sau cu tata. Øi apoi un clic încet, dupæcare a venit tonul. Am decis sæ merg personal pînæ la casa lor.

O dubiflæ din anii ’80 era parcatæ pe aleea din fafla casei fa-miliei Nash, lîngæ un Pontiac Firebird galben øi cam obosit,ceea ce m°a fæcut sæ cred cæ atît Bob, cît øi Betsy erau acasæ.Mi°a ræspuns fata cea mare, dar s°a oprit în spatele uøii deplasæ, holbîndu°se la stomacul meu, færæ sæ ræspundæ dacæpærinflii erau acasæ sau nu. Cei din familia Nash erau micuflide înælflime. Fetifla asta, Ashleigh, øtiam cæ are doisprezece ani,dar, la fel ca puøtiul îndesat pe care îl întîlnisem prima datæ,pærea mai micæ. Øi se purta ca atare. Îøi sugea o øuviflæ de pærøi clipea rar, în timp ce micul Bobby se clætinæ pe lîngæ ea øiizbucni în plîns la vederea mea. Imediat plînsul i se transformæîn urlet. Într°un tîrziu, apæru la uøæ Betsy Nash. Aræta la felde ameflitæ ca øi copiii ei øi pærea nedumeritæ cînd am spus cinesînt.

— În Wind Gap nu existæ ziar, spuse ea.— Aøa e, eu sînt de la Chicago Daily Post, i°am spus eu.

Tocmai din Chicago, Illinois.

OBIECTE ASCUfiITE

99

— Pæi, soflul meu se ocupæ de treburi de genul æsta, îmi ræs-punse øi începu sæ°øi plimbe degetele prin pærul blond albæiatului ei.

— Øtii, nu vreau sæ°fli vînd vreun abonament sau chestii degenul æsta... Domnul Nash e acasæ? Poate putem sta puflin devorbæ?

Tofli cei trei Nash s°au dat deoparte din dreptul uøii øi, dupæalte cîteva minute, Bob Nash m°a invitat înæuntru, aruncîndrufele de pe canapea pentru a face loc.

— Fir°ar al dracului, locul æsta e o cocinæ, mîrîi el destulde tare spre nevastæ°sa. Îmi cer scuze pentru halul în care aratæcasa noastræ, domniøoaræ Preaker. Lucrurile au cam luat°orazna dupæ ce s°a întîmplat cu Ann.

— Nu væ facefli griji, i°am spus, trægînd o pereche de chilofleide bæiat de sub mine. Casa mea aratæ aøa tot timpul.

Era exact opusul adeværului. Una dintre calitæflile moøtenitede la maicæ°mea era o grijæ obsesivæ pentru curæflenie. Mæ abflincu greu sæ calc øi øosetele, de exemplu. Cînd am ieøit din spital,am avut o perioadæ în care fierbeam o græmadæ de lucruri:pensetele øi întorcætorul de gene, clamele de pær sau periuflelede dinfli. Era una dintre dorinflele pe care îmi permiteam sæmi le satisfac. Dar pînæ la urmæ am distrus pensetele. Îmi petre-ceam prea multe nopfli gîndindu°mæ la capetele lor lucioase øicalde. Eram o fatæ perversæ, într°adevær.

Speram ca Betsy Nash sæ disparæ, la propriu. Era atît desuperficialæ, încît mi°o puteam imagina evaporîndu°se, læsînddoar o patæ lipicioasæ pe canapea. Dar ea continua sæ zacæ acolo,cu ochii trecînd de la mine la bærba°su, chiar înainte de a începediscuflia. Ca øi cum se pregætea sæ asimileze conversaflia noastræ.Copiii bîntuiau øi ei pe acolo, ca niøte stafii blonde înflepeniteîntre nepæsare øi prostie. Fata dræguflæ poate cæ avea cevaøanse, dar cea mijlocie care se împiedica prin cameræ, înde-satæ øi aiuritæ, era predestinatæ sexului mediocru øi bulimiei.Iar puøtiul pærea sæ devinæ genul de bærbat care îøi bea minflileprin parcærile benzinæriilor. Acel tip de adolescent blazat øisupærat pe care l°am væzut la intrarea în oraø.

— Domnule Nash, trebuie sæ mai discut cu dumneavoastrædespre Ann. Pentru un articol mai detaliat, am început eu. Aflifost foarte amabil øi înainte øi sper cæ voi mai beneficia deajutorul dumneavoastræ.

GILLIAN FLYNN

100

— Dacæ putem atrage atenflia asupra cazului nostru, nu nederanjeazæ, spuse el. Ce vrefli sæ øtifli?

— Ce jocuri îi plæceau, ce mîncare prefera? Cu ce cuvinteafli descrie°o? Era genul cæreia îi plæcea sæ conducæ sau preferasæ stea mai mult în umbræ? Avea prieteni mulfli sau doar cîflivamai apropiafli? Îi plæcea la øcoalæ? Cum îøi petrecea sîmbetele?

Familia Nash mæ privi o clipæ în tæcere. — Pentru început, le°am spus eu zîmbind.— Cred cæ soflia mea ar fi mai potrivitæ sæ ræspundæ, spuse

Bob Nash. Ea se... îngrijeøte de ei. Se întoarse cætre Betsy Nash, care împacheta øi despacheta

încontinuu o rochie în poalæ.— Îi plæceau pizza øi degeflelele de peøte, spuse ea. Øi avea

multe prietene, dar numai cîteva erau mai apropiate, dacæ mæînflelegi. Se juca destul de mult de una singuræ.

— Uite, mami, Barbie are nevoie de haine, spuse Ashleigh,fluturînd o pæpuøæ de plastic dezbræcatæ prin fafla mamei ei.

Tofli trei am ignorat°o, iar fetifla aruncæ pæpuøa pe jos øiîncepu sæ se învîrteascæ prin cameræ ca o balerinæ. Profitîndde aceastæ ocazie raræ, Tiffanie, cea mijlocie, se repezi asuprapæpuøii øi se distra desfæcîndu°i încontinuu picioarele.

— Era puternicæ, era cea mai puternicæ, spuse Bob Nash.Dacæ era bæiat, putea sæ joace fotbal. Alerga tot timpul øi eraplinæ de vînætæi øi de zgîrieturi.

— Ann era vocea mea, adæugæ Betsy, dupæ care nu maispuse nimic.

— Cum adicæ, doamnæ Nash?— Era foarte vorbæreaflæ, spunea tot ce°i trecea prin minte.

Lucruri bune, în cea mai mare parte. Tæcu iar cîteva secunde øi mi°am dat seama cæ îøi amintea

anumite momente, aøa cæ nu am spus nimic. — Øtii, mæ gîndeam cæ o sæ ajungæ avocat sau lector sau ceva

de genul æsta, într°o zi, pentru cæ era pur øi simplu... niciodatænu°øi mæsura cuvintele. Cum fac eu. Eu cred cæ tot ce spun eo prostie. Dar Ann credea cæ toatæ lumea trebuie sæ ascultece spune ea.

— Afli vorbit despre øcoalæ, domniøoaræ Preaker, o întrerupseBob Nash. Acolo a avut ceva necazuri din cauza pælævrægeliiei. Era cam dominatoare øi cîfliva profesori s°au plîns de compor-tamentul ei. Era puflin cam sælbaticæ.

OBIECTE ASCUfiITE

101

— Dar cred cæ se întîmpla aøa pentru cæ era foarte deøteap-tæ, adæugæ Betsy Nash.

— Da, era isteaflæ brici, aprobæ Bob Nash. Cîteodatæ credcæ era mai deøteaptæ øi decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credeacæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su.

— Uitæ°te la mine, mami! Tiffanie cea græsuflæ, care pînæ atunci mestecase nestin-

gheritæ degetele de cauciuc ale lui Barbie, se aøezase în mijloculcamerei øi fæcea tumbe. Ashleigh, înfuriatæ dintr°odatæ, urlæpentru a°i atrage atenflia maicæ°sii øi o îmbrînci cu putere pesoræ°sa. Dupæ care îi smuci øi pærul. Fafla lui Tiffanie se înroøiøi începu sæ urle de durere, ceea ce îl fæcu pe Bobby jr. sæ plîngæøi el.

— E vina lui Tiffanie, flipæ Ashleigh øi începu øi ea sæ sesmiorcæie.

Reuøisem sæ distrug echilibrul delicat al casei. O familie cumai mulfli copii este un cuib de gelozii meschine, øtiam asta,dar copiii familiei Nash erau speriafli nu numai de ideea de aconcura unul cu altul, ci øi cu o soræ moartæ. Îi compætimeamsincer.

— Betsy, øopti Bob Nash, cu sprîncenele uøor ridicate. Bobby jr. a fost rapid pescuit øi proptit pe un øold, Tiffanie

ridicatæ de pe jos cu o mînæ, în timp ce cealaltæ mînæ se aflape umærul lui Ashleigh cea neconsolatæ øi tofli patru dispærurærapid din cameræ.

Bob Nash privi un moment în urma lor.— Aøa se poartæ cam de un an de zile fetele astea, spuse

el. Ca niøte copii mici. Credeam cæ de°abia aøteaptæ sæ se facæmari. De cînd nu mai e Ann, casa noastræ s°a schimbat...

Se foi puflin pe canapea.— Øtii, ea chiar pærea o persoanæ realæ. Adicæ, te gîndeøti:

avea nouæ ani, ce putea sæ spunæ sau sæ facæ la vîrsta asta?Dar Ann avea personalitate. Puteam sæ°mi dau seama ce crededespre anumite lucruri. Øtiam, de exemplu cînd ne uitam latelevizor, ce emisiune i se pærea amuzantæ øi care i se pæreao prostie. Cu ceilalfli copii nu pot sæ øtiu asta. La dracu’, nicila nevastæ°mea nu pot sæ øtiu asta. Pe cînd Ann, o simfleai cæe acolo, cæ existæ. Iar eu...

GILLIAN FLYNN

102

Vocea lui Bob Nash se stinse. Se ridicæ øi se întoarse cuspatele la mine, dupæ care reveni øi iar se întoarse, ocoli cana-peaua øi veni în fafla mea.

— Fir°ar sæ fie, cît aø vrea sæ o am din nou. Adicæ, ce maiam acum? La ce bun, asta e tot? øi ridicæ mîna, arætînd spreuøa pe care ieøiseræ soflia øi copiii lui. Pentru cæ dacæ asta etot, nu prea e mare lucru, nu? Øi, fir°ar sæ fie, trebuie sæ°lgæseascæ cineva pe criminalul æla, pentru cæ vreau sæ øtiu: dece Ann? Trebuie sæ øtiu chestia asta. Ea era cea mai bunæ øiîntotdeauna am crezut cæ ea va ajunge departe.

Am tæcut un timp, simflindu°mi pulsul în gît.— Domnule Nash, mi s°a sugerat cæ este posibil ca tocmai

personalitatea lui Ann, de care afli spus cæ era foarte puter-nicæ, sæ°i fi deranjat pe anumifli oameni. Credefli cæ ar puteafi o cauzæ?

L°am simflit devenind circumspect, pentru cæ s°a aøezat øis°a læsat pe spate pe canapea, cu braflele în læturi, încercîndsæ paræ relaxat.

— A deranjat anumifli oameni?— Pæi, înfleleg cæ au fost niøte probleme cu Ann øi cu pasærea

unui vecin? Cæ a rænit respectiva pasære?Bob Nash se frecæ la ochi øi îøi privi pantofii.— Doamne, ce mai bîrfesc oamenii în oraøul æsta! Nu øtie

nimeni sigur cæ Ann a fæcut aøa ceva. Oricum se certase dejacu vecinii. Cu Joe Duke de vizavi. Fetele lui o tachinau mereupe Ann øi se purtau urît cu ea. Apoi, într°o zi, au chemat°o laele acasæ sæ se joace împreunæ. Nu øtiu exact ce s°a întîmplat,dar cînd s°a întors Ann, ele urlau cæ le omorîse fata meapasærea.

Bob Nash rîdea øi dædea din umeri. — Din partea mea, putea s°o omoare, era o nenorocire gælæ-

gioasæ, oricum.— Credefli cæ Ann ar fi fost în stare de aøa ceva, dacæ era

provocatæ?— Pæi, trebuie sæ fi fost un nebun æla care a provocat°o, spuse

el. Nu°i plæcea deloc sæ fie provocatæ. Nu prea era o domni-øoricæ manieratæ.

— Credefli cæ e posibil sæ fi cunoscut persoana care a ucis°o?Nash ridicæ un tricou roz de pe canapea øi îl împæturi ca

pe o batistæ.

OBIECTE ASCUfiITE

103

— Credeam cæ nu. Acum cred cæ da. Cred cæ a plecat debunævoie cu cineva cunoscut.

— Ar fi plecat mai degrabæ cu un bærbat sau cu o femeie?am întrebat eu.

— Deci afli auzit øi varianta lui James Capisi?Am dat din cap aprobator.— Pæi, e mai probabil ca o fetiflæ sæ se încreadæ într°o per-

soanæ care seamænæ cu mama ei, nu?Depinde cum e mama ei, m°am gîndit eu.— Dar eu cred cæ a fost un bærbat. Nu pot sæ°mi imaginez

o femeie fæcînd... toate alea unui copil. Am auzit cæ John Keenenu are nici un alibi. Poate voia sæ omoare o fetiflæ, pe Natalieo vedea tot timpul øi nu a mai suportat, era o nevoie preaputernicæ, aøa cæ a cæutat un alt bæiefloi, o fetiflæ care sæ semenecu Natalie. Dar nu a mai putut sæ reziste øi a omorît°o apoi øipe Natalie.

— Aøa se spune?— Astea°s unele pæreri, cel puflin.Betsy Nash apæru deodatæ în uøæ. Cu privirea în jos, spuse:— Bob, a venit Adora. Mi se chirci stomacul.Maicæ°mea apæru înæuntru, mirosind a apæ de mare. Pærea

sæ se simtæ mai confortabil în casa familiei Nash decît se simfleadoamna Nash. Era un talent natural al Adorei sæ facæ altefemei sæ se simtæ în plus. Betsy Nash plecæ din cameræ, ca oîngrijitoare dintr°un film din anii ’30. Maicæ°mea nici nu seuitæ la mine, ci merse direct lîngæ Bob Nash.

— Bob, Betsy mi°a spus cæ a venit un reporter la voi, iar euam øtiut imediat cæ e vorba de fiica mea. Îmi pare foarte ræu.Nu existæ cuvinte care sæ scuze aceastæ prezenflæ inoportunæ.

Bob Nash se holbæ la Adora, apoi la mine. — Ea e fata ta? N°am øtiut.— Probabil cæ nu. Camille nu e genul care sæ flinæ prea mult

la familie.— De ce nu mi°ai spus nimic? mæ întrebæ Nash.— fii°am spus cæ sînt din Wind Gap. Nu credeam cæ te in-

tereseazæ cine e maicæ°mea.— Nu e nici o problemæ, sæ nu mæ înflelegi greøit. Doar cæ

mama ta este o prietenæ foarte apropiatæ a familiei mele, spuseel, ca øi cum maicæ°mea era un fel de protector benefic. A

GILLIAN FLYNN

104

meditat°o pe Ann la englezæ øi la gramaticæ. Erau foarte apro-piate. Ann era foarte mîndræ cæ are o prietenæ mai mare.

Mama stætea pe canapea cu mîinile împreunate în poalæ,cu fusta întinsæ în jurul ei øi mæ privea clipind. Aveam impre-sia cæ mæ avertiza sæ nu spun ceva, dar nu øtiam ce.

— N°am øtiut, am spus în cele din urmæ. Øi era adeværat. Credeam cæ maicæ°mea îøi exagereazæ pro-

pria durere, jelind dupæ aceste fete. Dar eram surprinsæ de cîtde subtilæ fusese. Dar de ce oare o medita pe Ann? Jucase øiîn copilærie rolul de pærinte grijuliu la øcoalæ, în mare partepentru a pierde vremea cu alte neveste casnice, dar nu°miputeam imagina nobleflea ei de a°øi petrece dupæ°amiezile cuo fatæ nemanieratæ din partea de vest a oraøului. Se pare cæ,uneori, o subestimam pe Adora. Cred.

— Camille, ar trebui sæ pleci, spuse Adora. Mæ aflu într°ovizitæ de curtoazie øi îmi este greu sæ mæ relaxez cu tine înpreajmæ.

— Dar nu am terminat de discutat cu domnul Nash.— Ba ai terminat. Adora îl privi pe Nash pentru a o susfline, iar el zîmbi stîn-

jenit, ca øi cum se uita în soare.— Poate putem continua mai tîrziu, domniøoaræ... Camille. Dintr-odatæ, am simflit pe øold arsura unui cuvînt: pedeapsæ.

Simfleam cum mæ arde din ce în ce mai tare. — Îfli mulflumesc pentru timpul acordat, domnule Nash, i°am

spus øi am ieøit din cameræ, færæ a o privi pe Adora. Am izbucnit în plîns înainte sæ ajung la maøinæ.

OBIECTE ASCUfiITE

105

106

Øapte

Stæteam odatæ la o intersecflie în Chicago, aøteptînd sæ seschimbe culoarea semaforului, cînd lîngæ mine a apærut un orb,bætînd cu bæflul în asfalt. Ce stræzi se intersecteazæ aici?, aîntrebat el øi pentru cæ nu i°am ræspuns, s°a întors spre mineøi a adæugat: E cineva aici?

Eu sînt aici! i°am ræspuns eu atunci øi m°am simflit ciudatde reconfortant rostind acele cuvinte. De atunci, cînd intru înpanicæ, le rostesc cu voce tare: Eu sînt aici! De obicei, nu preamæ simt prezentæ. Am impresia cæ, dacæ o palæ caldæ de vîntar bate spre mine, aø dispærea pentru totdeauna, færæ a ræmîneîn urmæ nici mæcar o aøchie de unghie. Cîteodatæ, acest gîndmæ liniøteøte, altædatæ îmi dæ fiori.

Sentimentul meu de inconsistenflæ provine, cred eu, de lafaptul cæ øtiu foarte pufline lucruri despre trecutul meu, celpuflin asta a fost explicaflia psihologilor de la spital. Am renun-flat demult sæ mai caut informaflii despre tatæl meu. Cînd mægîndesc la el, am o reprezentare genericæ în minte. Nu suportsæ mæ gîndesc la el în prea multe amænunte, sæ mi°l imaginezla cumpæræturi, bîndu°øi cafeaua de dimineaflæ sau venind acasæla copii. Oare într°o zi o sæ dau nas în nas cu o fatæ care sea-manæ cu mine? Cînd eram copil, încercam din greu sæ descopæro asemænare între mine øi maicæ°mea, ceva care sæ demonstrezecæ am ieøit din ea. O studiam cînd ea nu era atentæ sau îi furamfotografiile înræmate din cameræ, încercînd sæ mæ conving cæam ochii ei. Sau poate nu era ceva legat de figuræ. Poate semæ-nam la picioare sau la scobitura gîtului.

Ea nu mi°a spus niciodatæ nici mæcar cum l°a cunoscut peAlan. Ce øtiam despre ei aflasem de la alte persoane. Întrebærilemele nu primeau ræspuns, fiind considerate indiscrete. Îmiamintesc ce øoc am suferit auzindu°mi colega de cameræ de lafacultate vorbind cu mama ei la telefon: toate detaliile pe carei le dædea, toate amænuntele îmi pæreau de°a dreptul decadente.Îi spunea tot felul de prostioare, despre cum uitase sæ se înscriela un curs, cæ trebuia sæ fie de trei ori pe sæptæmînæ la sala101 la cursul de geografie, øi le spunea cu tonul læudæros øinaiv al unui copil de grædiniflæ.

Îmi amintesc cæ am øi cunoscut°o pe maicæ°sa, cînd ne°avizitat camera øi punea atîtea întrebæri, deøi øtia deja foartemulte lucruri despre mine. I°a dat lui Alison, colega mea, opunguflæ mare cu ace de siguranflæ, în caz cæ avea nevoie, iarcînd au plecat la masa de prînz am izbucnit în plîns. Gestulacela — atît de normal øi firesc — m°a næucit. Asta fæceau ma-mele normale, se întrebau dacæ ai nevoie de ace de siguranflæ?Mama mea suna doar o datæ pe lunæ pentru chestiuni foartepractice: note, cursuri sau cheltuieli necesare.

Nu°mi amintesc sæ-i fi spus Adorei în copilærie culoarea meapreferatæ sau ce nume aø fi vrut sæ aibæ fata mea cînd o sæam eu copii. Nu cred cæ øtia ce mîncare îmi plæcea øi cu sigu-ranflæ nu am dat buzna niciodatæ în camera ei în mijlocul nopflii,cu lacrimi în ochi din cauza unui coømar. Eram întotdeaunatristæ cæ eram aøa, pentru cæ niciodatæ nu am crezut cæmaicæ°mea m°ar putea alinta. Nu mi°a spus în viafla mea cæmæ iubeøte øi nici eu nu credeam cæ m°ar iubi. Avea însæ grijæde mine. Mæ administra. Ah, da, øi o datæ mi°a cumpærat cremæcu vitamina E.

O vreme, am crezut cæ ræceala cu care mæ trata Adora eraun fel de sistem de apærare dupæ durerea pricinuitæ de moartealui Marian. Dar, de fapt, cred cæ avea în general o problemælegatæ de copii, mai mult decît putea recunoaøte. Cred cæ uræøtecopiii. Are un fel de gelozie, de disprefl pe care îl simt øi acum,în amintirea mea. La un moment dat, probabil cæ a încîntat°oideea de a avea o fatæ. Cînd era fetiflæ, probabil cæ visa la ziuacînd avea sæ fie mamæ, sæ°øi cocoloøeascæ copilul, ca o pisicæumflatæ de lapte. Are un fel de læcomie pentru copii. Pur øi

OBIECTE ASCUfiITE

107

simplu se repede la ei. Chiar øi eu, în public, eram un copilalintat. O datæ ce øi°a încheiat perioada de jelire dupæ Marian,defila cu mine prin oraø, zîmbind øi jucîndu°se cu mine saugîdilîndu°mæ în timp ce stætea de vorbæ cu cineva pe trotuar.

Cînd ne întorceam acasæ, însæ, dispærea în camera ei ca ofrazæ neterminatæ, iar eu ræmîneam afaræ cu fafla lipitæ de uøaei øi îmi repetam în minte toate fazele zilei, încercînd sæ îmidau seama cu ce greøisem faflæ de ea.

Am un moment în minte, care s°a lipit de mine ca un cheagnenorocit de sînge. Marian murise de doi ani, iar maicæ°meaavea o adunæturæ de prieteni în vizitæ. Unul dintre ei a venitcu un bebeluø. Timp de patru ore, copilul a fost ræsfæflat, înæ-buøit cu særuturi rujate, øters cu øerveflele øi mînjit la loc. Eutrebuia sæ stau în camera mea øi sæ citesc, în schimb mæ posta-sem în capul scærilor øi urmæream tot ce se întîmpla.

În cele din urmæ, mama a luat copilul în brafle øi îl strîngeatare la piept. Vai, ce minunat e sæ flin un bebeluø în brafle dinnou! Adora îl juca pe genunchi, îl plimba prin cameræ, îi øoptea,iar eu priveam scena de sus, ca un zeu disprefluitor, cu fafla înmîini, imaginîndu°mi cum ar fi sæ sæ°mi simt obrajii lipifli deai mamei.

Cînd celelalte doamne au plecat în bucætærie pentru a ajutala spælatul vaselor, ceva s°a întîmplat. Mi°o amintesc pemaicæ°mea, singuræ în camera de zi, privind copilul cu o expre-sie lascivæ. Îøi apæsæ buzele cu putere de obræjorul rotund alcopilului. Apoi deschise puflin gura, prinse puflinæ cærniflæ întredinfli øi muøcæ uøor.

Copilul începu sæ plîngæ. Urma muøcæturii dispæru cît timpAdora legænæ bebeluøul în brafle øi le spuse celorlalte femei cæmicuflul era doar puflin obosit. Eu am fugit în camera lui Marianøi m°am ascuns sub pæturæ.

Dupæ întîlnirea cu maicæ°mea la familia Nash, m°am dussæ beau ceva la Footh. Întotdeauna beam, dar niciodatæ pînæla punctul în care sæ nu mai øtiu de mine. Aveam nevoie de oînghiflituræ. Întotdeaua am apreciat calitatea de lubrifiant aalcoolului — un scut de protecflie împotriva tuturor gîndurilorascuflite pe care le avem cîteodatæ. Barmanul era un tip cu fafla

GILLIAN FLYNN

108

rotundæ, cu doi ani mai mic decît mine øi pe care eram destulde siguræ cæ îl chema Barry, dar nu chiar atît de siguræ încîtsæ îi øi spun aøa. Îmi mormæi un „Bun venit înapoi“ în timpce îmi umplea cana Big Mouth trei sferturi cu whiskey øi restulcoca°cola.

— E din partea casei, îi spuse chelnerului. Nu luæm banide la femeile drægufle aici.

Se înroøi øi se prefæcu cæ are niøte treburi urgente la celælaltcapæt al barului.

Cînd am plecat spre casæ, am luat°o pe Neeho Drive, stradape care locuiau cîfliva dintre prietenii mei. Aceasta tæia oraøulde°a curmeziøul øi devenea tot mai elegantæ pe mæsuræ ce mæapropiam de casa Adorei. Am væzut casa veche a lui KatieLacey, o vilæ lucioasæ pe care o construiseræ pærinflii ei cîndnoi aveam zece ani, asta dupæ ce zdrobiseræ în bucæfli fosta lorcasæ în stil victorian.

La o stradæ în fafla mea, am væzut o fetiflæ aflatæ într°o ma-øinuflæ de golf decoratæ cu abflibilduri cu flori aliniate. Aveapærul împletit în niøte codifle complicate, ca o fecioaræ elvefli-anæ pe o cutie de cacao. Era Amma. Profitase de vizita Adoreila familia Nash pentru a evada puflin — fetele singure pe stradæerau deja o raritate în Wind Gap dupæ uciderea lui Natalie.

În loc sæ se ducæ acasæ, ea viræ spre est, unde se aflau casemici øi særæcæcioase øi ferma de porci. Am virat øi eu, urmînd°oatît de încet, încît aproape cæ am pierdut°o.

Drumul îi oferi Ammei o pantæ plæcutæ la un moment dat,iar maøinufla aluneca atît de repede, încît codiflele îi fluturaupe spate. În zece minute, ieøisem deja din oraø. Se vedeau doarspice galbene øi vaci plictisite. Øtiulefli de porumb care seaplecau ca niøte moøulefli. Am læsat maøina încet cîteva minute,pentru a o læsa pe Amma sæ se îndepærteze, dupæ care amcondus suficient cît sæ o am în vedere. Am urmærit°o de°a lungulcîtorva ferme øi a unei gherete de lemn de nuc de pe margineadrumului, la care un puøti îøi flinea fligara în guræ la fel demîndru precum un star de cinema. Curînd, aerul se umplu deduhoare de rahat øi de bale øi am øtiut încotro mergeam. Încæzece minute øi am putut vedea dispozitivele de metal pentru

OBIECTE ASCUfiITE

109

porci, lungi øi lucioase ca rîndurile de cîrlige. Grohæielile îmifæceau urechile sæ transpire. Erau ca urletele unei pompe deapæ. Nasul începu sæ mæ usture øi mi se umeziræ ochii. Dacæafli fost vreodatæ la o fabricæ de procesare a cærnii, înflelegefliperfect aceste senzaflii. Duhoarea nu este deloc ca apa sau caaerul, este solidæ, are formæ. Ca øi cum ar trebui sæ tai o gauræîn putoare ca sæ pofli respira. Dar nu se poate aøa ceva.

Amma trecu rapid de porflile fabricii. Tipul din cabinæ doarîi fæcuse cu mîna. Eu, în schimb, am reuøit sæ trec doar dupæce am rostit cuvîntul magic Adora.

— Da, aøa e, Adora are øi o fatæ mai mare, mi°amintesc, îmispuse bætrînul.

Pe ecusonul lui scria Jose. M°am uitat sæ væd dacæ îi lipsescdegete de la mîini. Mexicanii nu au parte de slujbe comode lacabinæ decît dacæ li se datoreazæ aøa ceva. Aøa funcflioneazæfabricile pe aici, mexicanii primesc slujbele cele mai cæcæcioase,cele mai periculoase, dar tot albii se plîng cel mai tare.

Amma îøi parcase maøinufla lîngæ un trailer øi se scuturade praf. Apoi, cu alura unui om de afaceri, trecu de mæcelæriepe lîngæ lanflurile de porci, unde scroafele alea roz se agitauprintre canale, pînæ la grînarul metal de mare al unei clædiriunde erau crescufli purceii. Majoritatea scroafelor sînt inse-minate de mai multe ori, øarjæ dupæ øarjæ, pînæ ce corpurilelor nu mai rezistæ øi sînt tæiate. Dar cît timp sînt utile, sîntpuse la alæptat, aliniate pe laturi în niøte læzi mari, cu picioareledesfæcute øi cu sfîrcurile la îndemînæ. Porcii sînt foarte deøtepfli,creaturi sociabile, iar aceastæ intimitate forflatæ de grup leomoaræ pe scroafe. Øi asta li se øi întîmplæ, odatæ ce nu maidau lapte.

Mi se pare respingætoare chiar øi ideea acestei practici. Iarpriveliøtea lor te marcheazæ profund, te face sæ te simfli maipuflin uman. Ca øi cum ai privi un viol færæ sæ spui nimic. Amvæzut°o pe Amma la celælalt capæt al hambarului, stînd pe mar-ginea unei læzi. Cîfliva oameni scoteau niøte purcei gælægioøidin staul, pentru a°i înlocui cu o altæ serie. M°am dus la capætulîndepærtat al hambarului, pentru a putea sta în spatele Ammeifæræ ca ea sæ mæ vadæ. Scroafa stætea aproape øocatæ, cu burtaîn sus, prinsæ între barele de metal, iar sfîrcurile roøii, sîngerii

GILLIAN FLYNN

110

OBIECTE ASCUfiITE

111

ieøeau în relief ca niøte degete. Unul dintre bærbaflii de acoloîi frecæ unei scroafe sfîrcul cel mai afectat cu niøte ulei, dupæcare îl zgîlflîi øi rîse. Nu erau atenfli la Amma, ca øi cum eraceva foarte normal ca ea sæ se afle acolo. Ea îi fæcu cu ochiulunuia dintre ei în timp ce bægau o altæ scroafæ în ladæ øi plecaupentru a aduce altæ serie.

Purceii din staul nævæliræ asupra scroafelor ca un muøuroide furnici la un borcan de dulceaflæ. Se bæteau pe sfîrcuri, careerau scæpate øi apucate de fælci flæmînde, tremurînd de parcæerau din cauciuc. Scroafei i se învîrteau ochii în cap. Ammastætea pe jos cu picioarele încruciøate øi se uita atentæ, fas-cinatæ. Dupæ cinci minute era în aceeaøi poziflie, dar acum rîdeaøi chicotea. A trebuit sæ plec de°acolo. Am mers, la început, dupæcare am gonit pur øi simplu pînæ la maøinæ. Am închis portiera,am dat radioul tare øi mi°am turnat whiskey pe gît, dupæ caream plecat cît mai departe de duhoare øi urlet. Øi de copilul æla.

112

Opt

Amma. În tot acest timp, nu mi se pæruse deloc interesantæ.Acum îmi pærea. Priveliøtea de la fabricæ îmi încleøta øi acumstomacul. Maicæ°mea spusese cæ Amma era cea mai îndrægitæfatæ de la øcoalæ øi o credeam. Jackie spusese cæ Amma eracea mai rea øi o credeam øi pe ea. Træind înconjurat de acrealaAdorei automat deveneai o persoanæ învræjbitæ. Øi oare cecredea Amma despre Marian, mæ întreb. Cît de ciudat trebuiasæ fie sæ træieøti în umbra unei umbre? Dar Amma era o fatæisteaflæ, îøi fæcea numærul de teatru departe de casæ. Cînd eracu Adora, øtia sæ sæ fie înflelegætoare, dulce, neajutoratæ, exactaøa cum trebuia pentru a capta dragostea mamei.

Avea însæ øi o laturæ violentæ: isteriile, lovitura aplicatæ prie-tenei øi urîflenia de la fabricæ. Avea o nevoie ardentæ de a faceøi de a vedea perversitæfli. Mi°a amintit deodatæ de poveøtiledepre Ann øi despre Natalie. Amma nu semæna deloc cu Marian,dar poate cæ semæna cu aceste fete.

Era dupæ°amiazæ tîrziu, chiar înainte de cinæ, dar am decissæ mai fac o vizitæ familiei Keene. Aveam nevoie de un citatpentru articol øi dacæ nu reuøeam sæ îl obflin, Curry urma sæmæ cheme înapoi la Chicago. Nu mi°ar fi pærut ræu sæ plec dinWind Gap, dar trebuia sæ dovedesc cæ sînt în stare sæ fac faflæsituafliei, în special acum cînd credibilitatea mea scædea. O fatæcare îøi taie pielea nu este chiar prima pe listæ pentru un job dur.

Am trecut pe lîngæ locul în care fusese gæsit trupul luiNatalie. Ceea ce Ammei i se pæruse nedemn de a fi furat zæcea

într°o græmadæ pe asfalt: trei lumînæri topite, arse de cevavreme, laolaltæ cu niøte flori ieftine, împachetate încæ în hîrtiade la magazin. Un balon ræsuflat cu heliu în formæ de inimioaræse bælængænea færæ direcflie.

Pe aleea din fafla casei familiei Keene, fratele lui Nataliese afla pe scaunul din dreapta al unei decapotabile roøii,vorbind cu o fatæ blondæ aproape la fel de frumoasæ ca el. Amparcat în spatele lor øi le°am observat privirile rapide care seprefæceau cæ nu mæ observæ. Fata începu sæ rîdæ cu putere,trecîndu°øi unghiile roøii prin pærul brunet al bæiatului. I°amsalutat dînd rapid din cap, convinsæ cæ nu m°au væzut, øi m°amîndreptat spre uøa de la intrare.

Îmi ræspunse mama lui Natalie. În spatele ei, casa era întu-necatæ øi tæcutæ. Expresia feflei îi ræmæsese încæ seninæ, pentrucæ nu mæ recunoscuse.

— Doamnæ Keene, îmi pare ræu sæ væ deranjez în asemeneamoment, dar trebuie sæ vorbesc neapærat cu dumneavoastræ.

— Despre Natalie?— Da, pot intra? Era o pæcælealæ ræutæcioasæ sæ mæ strecor în casa ei færæ

sæ mæ prezint. Reporterii sînt ca niøte vampiri, spune Curry.Nu pot intra în casæ færæ sæ°i invifli, dar o datæ ce intræ, nu°imai dai afaræ pînæ nu sug tot ce øtii. Femeia deschise uøa larg.

— Ah, e ræcoare øi plæcut aici, mulflumesc, i°am spus eu. Amauzit cæ trebuia sæ fie 40 de grade azi, dar cred cæ am trecutde pericol.

— Eu auzisem de 42 de grade.— Cred. Væ deranjeazæ dacæ væ cer un pahar cu apæ? Încæ un truc eficient: e puflin probabil ca o femeie sæ te dea

afaræ, o datæ ce fli°a oferit deja ospitalitate. Øi dacæ ai alergiisau eøti puflin ræcit, este øi mai bine sæ ceri un øerveflel. Femei-lor le place vulnerabilitatea. Sau cel puflin majoritæflii femeilor.

— Desigur. Se opri o secundæ øi se uitæ la mine, ca øi cum simflea nevoia

sæ mæ întrebe cine sînt, dar îi era jenæ sæ mæ întrebe. Oameniide la morgæ, preofli, polifliøti, doctori, rude îndurerate —probabilcæ întîlnise mai mulfli oameni în ultimele zile decît în tot anultrecut.

OBIECTE ASCUfiITE

113

Cînd doamna Keene a plecat la bucætærie, m°am uitat puflinprin jur. Camera aræta cu totul altfel acum, cînd mobila fusesemutatæ în locul iniflial. Pe o mæsuflæ din apropiere se afla ofotografie a celor doi copii ai familiei. Fiecare se apleca pe oparte a unui stejar gros, îmbræcafli în blugi øi în tricouri roøii.Bæiatul zîmbea puflin stînjenit, de parcæ nu era chiar în largullui. Fetifla era jumætate cît fratele ei øi era foarte serioasæ, deparcæ poza pentru un portret de pe vremuri.

— Cum îl cheamæ pe fiul tæu?— Ah, e John. E un bæiat tare bun øi blînd. Întotdeauna m°am

mîndrit cu asta. Tocmai a terminat liceul.— Au mai scurtat anul. Cînd am terminat eu liceul, am dat

examenul în iunie.— Eh, e mai bine cu o vacanflæ mai lungæ.Am zîmbit. Zîmbi øi ea. M-am aøezat øi am bæut o guræ de

apæ. Nu mai øtiam ce îmi spusese Curry cæ trebuie sæ fac odatæ ce intru în sufrageria cuiva.

— Nu ne cunoaøtem foarte bine, de fapt. Eu sînt CamillePreaker, de la ziarul Chicago Daily Post. Am vorbit puflin latelefon ieri searæ.

Îi pieri zîmbetul. I°am observat fælcile încordate. — Trebuia sæ spui aøa de la început.— Îmi dau seama prin ce perioadæ îngrozitoare trecefli, dar

aø vrea doar sæ pun cîteva întrebæri...— Nu vreau sæ aud.— Doamnæ Keene, noi vrem sæ fim corecfli faflæ de familia

dumneavostræ, de°asta mæ aflu aici. Cu cît oferim oamenilorinformaflii corecte...

— Cu atît mai multe ziare vindefli. Mi°e silæ de chestia asta.Îfli mai spun pentru ultima oaræ: nu mai veni aici. Nu încercasæ iei legætura cu vreunul dintre noi. Nu am absolut nimic dedeclarat.

Stætea în picioare lîngæ mine, aplecatæ deasupra mea. Purta,ca la înmormîntare, un colier din bile de lemn, cu o inimioaræmare øi roøie la mijloc. Se bælængænea înainte øi înapoi pe piep-tul ei, precum un ceas hipnotizant.

GILLIAN FLYNN

114

— Eu cred cæ eøti un parazit, urla ea spre mine. Dezgus-tætoare. Øi sper ca într°o zi sæ priveøti în urmæ øi sæ îfli daiseama ce meschinæ eøti. Acum te rog sæ pleci.

M°a condus la uøæ, ca øi cum nu credea cæ plec pînæ nu m°avæzut afaræ din casæ. Trînti uøa în urma mea cu atîta forflæ,încît soneria bîzîi uøor.

Am ræmas pe prag emoflionatæ, gîndindu°mæ ce amænuntinteresant avea sæ fie acea inimioaræ în articolul meu, cînd amobservat°o pe blonda din maøina decapotabilæ uitîndu°se lamine. Bæiatul dispæruse.

— Tu eøti Camille Preaker, aøa°i? strigæ ea.— Da.— Îmi amintesc de tine, spuse fata. Eram micuflæ cînd stæteai

aici, dar tofli te cunoøteam.— Cum te cheamæ? — Meredith Wheeler. Nu ai cum sæ mæ mai øtii, eram doar

o chestie rotundæ cînd tu erai la liceu.Era prietena lui John Keene. Numele ei îmi era cunoscut,

datoritæ prietenelor mamei, dar altfel nu mi°aø fi amintit°o.La naiba, probabil cæ avea øase sau øapte ani cînd locuiam aici.Cu toate astea, nu mæ mira sæ mæ øtie. Fetele din Wind Gapstudiau fetele mai mari ca pe o obsesie: cine se întîlnea cufotbaliøtii, cine era regina balului, cine conta cu adeværat înoraø. Se schimbau favoritele ca niøte cartonaøe cu fotbaliøti.Mi°o amintesc øi acum pe CeeCee Wyatt, regina balului la liceulCalhoon cînd eram eu micæ. Cumpærasem odatæ unsprezecerujuri de la magazin, încercînd sæ gæsesc exact nuanfla pe careo purta ea cînd m°a salutat într°o dimineaflæ.

— Mi°aduc aminte de tine, i°am spus eu. Nu°mi vine sæ credcæ deja ai permis de conducere.

Ea zîmbi, plæcut surprinsæ de minciuna mea.— Acum eøti ziaristæ, nu?— Da, la un ziar din Chicago.— Îl conving eu pe John sæ stea de vorbæ cu tine. fiinem

legætura.Meredith plecæ. Sînt convinsæ cæ era foarte mulflumitæ de

sine — fiinem legætura — corectîndu°øi rujul færæ sæ se gîndescæo secundæ la fetifla de zece ani ucisæ, care avea sæ fie subiectulconversafliei.

OBIECTE ASCUfiITE

115

Am sunat la magazinul principal de bricolaj din oraø, cellîngæ care fusese gæsit corpul lui Natalie. Færæ sæ spun cinesînt, am început sæ pælævrægesc aiurea despre redecorarea uneibæi sau poate achiziflionarea unor plæci noi de gresie. Nu a fostprea greu sæ îndrept conversaflia spre cele douæ crime. Bænuiesccæ toatæ lumea îøi înnoieøte sistemul de încuietori în ultimavreme, am sugerat eu.

— Aøa e, doamnæ. Am vîndut o græmadæ de de lacæte øi yaleduble zilele astea, spuse vocea mîrîitæ de la celælalt capæt alfirului.

— Zæu? Cam cîte afli vîndut?— Pæi vreo trei duzini, cam aøa.— Au fost cumpærate în special de familii cu copii, aøa°i? — Daaa. Pæi ei au de ce sæ fie îngrijorafli, nu°i aøa? Oribilæ

întîmplare. Speræm sæ reuøim sæ strîngem o micæ donafliepentru familia lui Natalie. Fæcu o pauzæ. Vrefli sæ venifli pînæaici, sæ vedefli niøte mostre de gresie?

— S°ar putea sæ trec, mulflumesc.Încæ o sarcinæ bifatæ pe lista mea de prioritæfli øi nici mæcar

n°a trebuit sæ suport diverse apelative de la o mamæ îndureratæ.

Pentru întîlnirea noastræ la cinæ, Richard alesese localulGritty, un „restaurant de familie“ cu bufet de salate, dar careservea orice alt fel de mîncare, numai salate nu. Exista întot-deauna, într°adevær, într°o cutie o græmadæ de frunze de salatæverde, unsuroase øi fleøcæite. Cînd am reuøit eu sæ ajung, douæ-sprezece minute mai tîrziu, Richard pælævrægea cu patroanadurdulie a localului. Fata, a cærei faflæ semæna cu farfuriile deplæcintæ care se coceau în spatele ei, nu pærea sæ observe cæbîntui øi eu pe acolo. Era deplin cufundatæ în posibilitæflileîntrevæzute în Richard: în mintea ei, probabil vizualiza dejace avea sæ scrie în jurnal pentru noaptea respectivæ.

— Preaker, îmi spuse el, dar cu ochii tot la fatæ. Întîrziereata e scandaloasæ. Ai noroc cæ a fost JoAnn aici sæ°mi flinæcompanie.

Fata chicoti øi se uitæ lung la mine, dupæ care ne condusela un separeu pe colfl, unde îmi aruncæ în faflæ un meniu slinos.Pe masæ puteam vedea încæ urma lucioasæ a unui pahar.

GILLIAN FLYNN

116

Apæru øi o chelneriflæ cu un pahar de apæ minuscul, pentrumine øi cu o canæ matæ cu bæuturæ acidulatæ pentru Richard.

— Hei, Richard, ai væzut cæ am flinut minte?— De°asta eøti tu chelnerifla mea favoritæ, Kathy. Foarte drægufl.— Bunæ, Camille. Am auzit eu cæ te°ai întors în oraø.Nu mai voiam sæ aud fraza asta. Dupæ ce m°am uitat mai

bine, mi°am dat seama cæ chelnerifla fusese cu mine în clasæ.Fuseseræm chiar prietene un semestru în al doilea an, pentrucæ partenerii noøtri erau foarte buni prieteni — al meu era Phil,al ei era Jerry — amîndoi niøte bæiefli musculoøi care jucaufotbal american toamna, fæceau lupte iarna øi dædeau petreceritot anul în subsolul lui Phil. Mi°am amintit o secvenflæ în carene flineam de mîini pentru a nu cædea în timp ce ne piøam înzæpadæ, chiar lîngæ uøile glisante de sticlæ, pentru cæ eram preabete pentru a da ochii cu mama lui Phil la etaj. Îmi aduc amintecæ îmi povestea cum fæcuse ea sex cu Jerry pe masa de biliard.Probabil de°aia era pluøul lipicios.

— Bunæ, Kathy, mæ bucur sæ te væd. Cum merge?Dædu din mînæ øi aruncæ o privire în jur. — Pæi, probabil îfli dai seama. Dar asta se întîmplæ dacæ

ræmîi aici, nu? Bobby îfli transmite salutæri. Bobby Kidder.— Oh, da! Doamne... (Uitasem cæ se cæsætoriseræ.) El ce mai

face?— E la fel. Ar trebui sæ vii în vizitæ. Dacæ ai timp. Stæm la

Fisher.Încercam sæ îmi imaginez scena în care un ceas ticæia foarte

tare în timp ce eu stæteam în sufrageria lui Kathy øi BobbyKidder, încercînd sæ gæsesc un subiect de conversaflie. ProbabilKathy ar vorbi cel mai mult, întotdeauna se întîmpla aøa. Eragenul de om în stare sæ citeascæ plæcuflele de pe stradæ cu vocetare decît sæ stea în liniøte. Dacæ Bobby era neschimbat, în-semna cæ era încæ tæcut øi amabil, un tip cu pufline curiozitæfli,ai cærui ochi de un albastru-metalic sclipeau doar cînd se vorbeadespre vînætoare.

În liceu, tipul pæstra copitele tuturor cerbilor pe care îi vî-nase øi întotdeauna avea ultima pereche în buzunar, pentru

OBIECTE ASCUfiITE

117

a bate darabana în orice suprafaflæ solidæ pe care o gæsea. În-totdeauna îmi imaginam cæ era, de fapt, codul Morse al cerbilormorfli, un apel întîrziat a ceea ce mîine avea sæ fie stufat.

— În fine, v°afli hotærît, mîncafli de la bufet?Eu am cerut o bere, ceea ce a determinat°o pe Kathy sæ cadæ

pe gînduri, aruncînd o privire peste umær cætre ceasul de peperete.

— Mmm, nu prea avem voie sæ servim înainte de ora 8. Daro sæ încerc sæ îfli strecor o sticlæ, de dragul vremurilor de altædatæ, aøa°i?

— Nu, nu vreau sæ îfli fac necazuri. Era tipic pentru Wind Gap sæ creeze tot felul de reguli

arbitrare în privinfla bæuturii. Pînæ la ora cinci parcæ ar fi avuto logicæ, dar ora opt era deja felul cuiva de a te face sæ te simflivinovat.

— Doamne, Camille, ar fi cel mai interesant lucru care mis°a întîmplat în ultima vreme.

În timp ce Kathy plecase sæ°mi sustragæ o bere, Richard øicu mine ne°am umplut farfuriile la bufet cu fripturæ de pui,porumb fiert, piure de cartofi øi, doar Richard, cu o porflietremurîndæ de Jell°O*, care deja i se topise în mîncare pînæne°am întors la masæ.

Între timp, Kathy îmi læsase discret o sticlæ de bere pe pernacanapelei.

— Întotdeaua bei aøa devreme?— Beau doar o bere.— Am simflit cæ miroseai a alcool cînd ai venit, sub o aromæ

de Certs** — cu gust de pin, cumva? Îmi zîmbi, ca øi cum era doar curios, nu mæ judeca. Sînt

siguræ cæ la interogatorii fæcea ravagii.— Miroseam a Certs, a alcool nu.

GILLIAN FLYNN

118

* Jell°O este o denumire a companiei americane Kraft Foods pentru cîtevadeserturi din gelatinæ, inclusiv din fructe, budinci sau creme care nu necesitæcoacere. Succesul mærcii a consacrat denumirea genericæ pentru toate gemurilesau gelatinele din SUA øi Canada.

** Certs este o marcæ de bomboane mentolate fabricate de Divizia Cadbury-Adams a corporafliei Cadbury°Schweppes. Este una dintre cele mai populare mærcide bomboane mentolate din Statele Unite øi prima distribuitæ la nivel naflional.

De fapt, chiar de°asta întîrziasem. Înainte sæ parchez, mi-amamintit de înghiflitura zdravænæ pe care o luasem dupæ ce amplecat de la casa familiei Keene øi trebuia sæ o maschez cumva,aøa cæ am cæutat un chioøc sæ cumpær niøte bomboane men-tolate. Cu aromæ de pin.

— E în regulæ, Camille, îmi ræspunse el cu blîndefle. Nici oproblemæ. Nu e treaba mea.

Gustæ din piureul de cartofi, acum roøu din cauza gelatinei,øi continua sæ tacæ. Pærea puflin jenat.

— Aøadar, ce pofli sæ°mi spui despre Wind Gap? Simfleam cæ l°am dezamægit profund, ca øi cum aø fi fost un

pærinte nepæsætor care nu°øi flinea promisiunea de a°l duce lazoo de ziua lui. Aøa cæ aveam de gînd sæ°i spun tot adeværul,sæ°i ræspund la toate întrebærile, pentru a mæ revanøa în faflalui, dar m°am trezit întrebîndu°mæ dacæ nu cumva tocmai de°astadeschisese discuflia despre faptul cæ am bæut. Nu era prost.

Richard mæ fixa cu privirea.— Vreau sæ øtiu totul despre violenflele din oraø. Fiecare

loc are o încordare specificæ. Aici e la vedere sau e ascunsæ?O face toatæ lumea, prin bætæi în baruri sau violuri în grup,sau este individualæ, personalæ? Cine face fapte de genul æsta?Øi cine e vizat?

— Pæi, nu cred cæ pot rezuma într°o singuræ frazæ istoriaviolenflelor din oraø.

— Descrie°mi un incident cu adeværat violent pe care l°aivæzut în trecut.

Maicæ°mea cu bebeluøul.— Am væzut o femeie rænind un copil.— Îi dædea la fund? Îl lovea mai tare?— L°a muøcat.— Am înfleles. Era bæiat sau fatæ?— Fatæ, cred.— Era copilul ei?— Nu.— Ok, e bine. Deci un act de violenflæ destul de intim asupra

unei fetifle mici. Voi verifica eu cine l°a comis.— Nu øtiu cum o chema pe femeie. Era ruda cuiva, nu era

din oraø.

OBIECTE ASCUfiITE

119

— Dar cine crezi cæ ar putea cunoaøte numele? Adicæ, dacæare rude aici, cred cæ meritæ sæ cercetez cazul.

Mæ simfleam de parcæ mi se rupeau mîinile, plutind pe lîngæmine ca un ciot de lemn pe o apæ unsuroasæ. Mi°am apæsatdegetele pe zimflii furculiflei. Doar faptul cæ am spus povesteacu voce tare mæ speria îngrozitor. Nici nu mæ gîndisem cæRichard ar putea cere detalii.

— Hei, credeam cæ desenæm doar un profil al violenflei, amspus eu øi îmi auzeam vocea ca un ecou în urma sîngelui dinurechi. Nu am alte amænunte. Era o femeie pe care nu o cu-noøteam øi nici nu øtiu cu cine era. Am presupus doar cæ nuera din oraø.

— Credeam cæ ziariøtii nu fac presupuneri. — Pe vremea aia nu eram reporter, eram øi eu o fetiflæ...— Camille, te chinuiesc, îmi pare ræu.Trase furculifla de sub degetele mele øi o aøezæ lîngæ el, dupæ

care îmi ridicæ mîna øi o særutæ. Puteam vedea conturulcuvîntului ruj ieøindu°mi de sub mînecæ.

— Îmi pare ræu, nu vreau sæ te fierb. Fac doar pe poliflistulræu.

— Mi°e greu sæ mi te imaginez ca fiind un poliflist ræu.Zîmbi. — Aøa e, exagerez. Sæ dea naiba în aspectul meu grozav!Am fæcut o pauzæ pentru a ne gusta bæutura. El învîrtea

solnifla øi îmi spuse:— Pot sæ te mai întreb ceva?Am dat din cap afirmativ. — Ce altceva îfli mai aduci aminte?Mirosul prea puternic al salatei de ton din farfurie îmi în-

torcea stomacul pe dos. Mæ uitam dupæ Kathy sæ°i mai cer osticlæ de bere.

— Eram în clasa a cincea. Doi bæiefli au înghesuit o fatæîntr°un colfl în pauzæ øi au obligat°o sæ°øi bage un bæfl în ea.

— Ea nu voia? Au forflat°o?— Mmm... Cred cæ da, puflin. Tuturor le era fricæ de ei, aøa

cæ dacæ i°au spus sæ facæ chestia asta, aøa a fæcut.— Iar tu ai væzut sau ai auzit despre asta?

GILLIAN FLYNN

120

— Ei ne°au spus la cîfliva sæ venim sæ ne uitæm. Cînd a aflatprofesoara, a trebuit sæ ne cerem iertare.

— Fetei?— Nu, øi fata a trebuit sæ cearæ iertare clasei. „Fetele trebuie

sæ øtie sæ îøi stæpîneascæ corpul, pentru cæ bæieflii nu pot sæfacæ asta“, a fost explicaflia.

— Doamne, cîteodatæ uitæm cum era pe vremea aia, carenu e foarte îndepærtatæ, de fapt. Cît de... neinformafli eram.

Richard mîzgæli ceva în carneflel øi înghifli niøte gelatinæ. — Ce altceva îfli mai aminteøti?— O datæ, o fatæ din clasa a opta s°a îmbætat la o petrecere

de liceu øi patru sau cinci bæiefli din echipa de fotbal au fæcutsex cu ea, aøa, de la unul la altul. Asta se pune?

— Camille, normal cæ se pune. Îfli dai seama, nu?— Da, nu øtiam dacæ o socoteøti violenflæ pe faflæ sau...— Da, normal cæ aø socoti cæ o gaøcæ de împuflifli violînd o

fatæ de treisprezece ani este violenflæ pe faflæ.— Avefli nevoie de ceva? zîmbi deodatæ Kathy deasupra

noastræ.— Crezi cæ ai putea sæ°mi mai strecori o sticlæ de bere?— Douæ, adæugæ Richard.— Ok, asta o fac pentru Richard, pentru cæ dæ cele mai bune

bacøiøuri din oraø.— Mulflumesc, Kathy, îi spuse Richard zîmbind.M°am aplecat peste masæ:— Nu te contrazic cæ e ceva anormal, Richard, încerc doar

sæ aflu care e criteriul tæu pentru violenflæ.— Înfleleg, iar eu am o imagine destul de claræ acum despre

tipul de violenflæ cu care ne confruntæm aici øi prin simplul faptcæ mæ întrebi dacæ asta se pune. Poliflia a fost anunflatæ atunci?

— Bineînfleles cæ nu.— Mæ mir cæ nu a fost nevoitæ sæ îøi cearæ scuze pentru cæ

le°a permis s°o violeze. În clasa a opta. Mi se face greaflæ. A încercat din nou sæ îmi prindæ mîna, dar am tras°o rapid

în poalæ.— Deci datoritæ vîrstei a fost viol.— Ar fi fost viol la orice vîrstæ.

OBIECTE ASCUfiITE

121

— Dacæ m°aø îmbæta puflin mai tare în seara asta øi nu aømai øti de mine øi aø face sex cu patru tipi, ar fi viol?

— Din punct de vedere legal, nu øtiu, depinde de multe altelucruri. De avocatul tæu, de exemplu. Dar din punct de vederemoral, normal cæ ar fi.

— Eøti misogin.— Poftim?— Eøti misogin. Mi°e silæ de bærbaflii liberali cu convingeri

de stînga care practicæ discriminarea sexualæ sub o aparentæprotecflie a femeilor tocmai împotriva discriminærii sexuale.

— Te asigur cæ nu fac aøa ceva.— E un tip la noi în redacflie — foarte sensibil. Cînd nu mi

s°a acordat o promovare, mi°a sugerat sæ îi dau în judecatæpentru discriminare sexualæ. Dar nu eram deloc discriminatæ,pur øi simplu eram un ziarist mediocru. Cîteodatæ, femeile betenu sînt violate, fac doar alegeri idioate. Øi sæ spui cæ ar trebuisæ fim tratate diferit cînd sîntem bete doar pentru cæ sîntemfemei, sæ spui cæ avem nevoie de îngrijire specialæ, mi se parejignitor.

Kathy aduse berile, pe care le°am bæut în întregime în tæcere.— Doamne, Preaker, în regulæ, mæ predau.— Bine.— Dar existæ o cutumæ aici, îfli dai seama? În atacurile

asupra femeilor. Øi în atitudinea faflæ de aceste atacuri.— Numai cæ nici fetifla Nash øi nici fetifla Keene nu au fost

molestate sexual. Aøa°i?— Cred cæ, în mintea asasinului, smulgerea dinflilor e echi-

valentæ cu violul. E vorba de putere — e un gest intruziv, carenecesitæ multæ forflæ, øi pe mæsuræ ce iese cîte un dinte...refulare.

— Asta e o declaraflie oficialæ?— Dacæ væd chestia asta în ziar, dacæ væd doar o idee a

acestei conversaflii sub numele tæu, noi doi nu vom mai discutaniciodatæ. Øi mi°ar pærea foarte ræu, pentru cæ îmi place sævorbesc cu tine. Noroc!

Richard îøi lovi sticla goalæ de a mea. Eu tæceam.— De fapt, permite°mi sæ te scot în oraø, spuse el. Ne dis-

træm. Færæ discuflii despre crime. Mintea mea chiar are nevoie

GILLIAN FLYNN

122

de o searæ departe de chestiile astea. Am putea face cevanormal pentru un oræøel ca æsta.

Mi°am ridicat sprîncenele, întrebætoare.— Sæ mîncæm vatæ pe bæfl? Sau poate sæ prindem un porc

unsuros? începu el sæ enumere pe degete. Sæ ne facem singuriîngheflatæ? Sau sæ ne dæm pe Strada Principalæ cu maøinufleleacelea Shriner? Ori poate e vreun bîlci ciudat prin apropiere,aø putea face o faptæ de vitejie pentru tine.

— Crezi cæ atitudinea asta i°ai cucerit pe localnici?— Kathy mæ place foarte tare.— Pentru cæ îi laøi bacøiø!

Am ajuns pînæ la urmæ în parcul Garrett, înghesuifli în lea-gænele care erau prea mici pentru noi, bælængænindu°ne înainteøi înapoi în praful arøiflei de searæ. Era locul în care NatalieKeene fusese væzutæ în viaflæ ultima datæ, dar nici unul dintrenoi nu a spus nimic. Dincolo de terenul de baseball o fîntînæveche de piatræ împroøca apæ aiurea øi nu se oprea decît deZiua Muncii*.

— Am væzut o græmadæ de puøti de liceu petrecînd noapteape aici, spuse Richard. Vickery e, probabil, prea ocupat acumca sæ°i mai alerge.

— Aøa era øi cînd eram eu în liceu. Bæutura nu e marescofalæ pe aici. Sau poate numai la Gritty e.

— Mi°ar fi plæcut sæ te cunosc la øaisprezece ani. Lasæ°mæsæ ghicesc: erai ca un fel de fatæ sælbaticæ a preotului. Øi fru-moasæ øi deøteaptæ øi cu bani. Cred cæ e un fel de refletæ pentrua da de bucluc pe aici. Mi te imaginez acolo, în locul æla, spuseel, arætînd spre scaunele rupte din tribune. Întrecîndu°i pebæiefli la bæuturæ.

Era cea mai cuminte faptæ pe care o fæcusem în parcul æsta.Aici am avut primul særut, dar øi prima partidæ de sex oral,la treisprezece ani. Un fotbalist din ultimul an mæ luase subprotecflia lui, dupæ care m°a luat øi în pædure. N°a vrut sæ mæ

OBIECTE ASCUfiITE

123

* Ziua Muncii este særbætoare naflionalæ în Statele Unite øi are loc în primazi de luni a lunii septembrie. Prima datæ a fost særbætoritæ în 1882, la inifliativaSindicatului Naflional al Muncitorilor de a crea o zi specialæ pentru muncitori.Este celebratæ ca zi liberæ.

særute pînæ nu i°am supt°o. Dupæ care nu a mai vrut sæ mæsærute pentru cæ pusesem gura acolo. Dragoste fragedæ. Numult dupæ aceea s°a întîmplat noaptea mea cea sælbaticæ la opetrecere de fotbaliøti, povestea care l°a revoltat foarte tarepe Richard. Eram în clasa a opta, iar ei au fost patru. Am avutparte de mai multæ acfliune atunci decît în ultimii zece ani laun loc. Am simflit cuvîntul pervers arzîndu°mi pielea pelvisului.

— Da, m°am distrat ceva, i°am ræspuns. Cu frumuseflea øicu banii ajungi departe în Wind Gap.

— Øi deøteptæciunea?— Pe asta nu o aræfli. Am avut mulfli prieteni, dar cu nici

unul nu eram apropiatæ, înflelegi?— Cred cæ da. Dar de mama ta erai apropiatæ?— Nu neapærat. Bæusem prea mult. Îmi simfleam fafla încordatæ øi încinsæ.— De ce? Richard îøi întorsese leagænul spre mine.— Cred cæ unele femei nu sînt fæcute sæ fie mame. Iar alte

femei nu sînt fæcute sæ fie fiice.— Te°a rænit vreodatæ? Întrebarea lui mæ iritæ, mai ales dupæ conversaflia de la cinæ.

Nu mæ rænise? Eram siguræ cæ într°o zi urma sæ o visez zgîriind,muøcînd sau ciupind. Simfleam cæ aøa se øi întîmplase. Îmiimaginam cum mi°aø fi scos bluza în fafla lui Richard, pentrua°i aræta cicatricele mele øi urlînd: Da, m°a rænit! Priveøte!Eram foarte indulgentæ.

— E o întrebare ciudatæ, Richard. — Scuzæ°mæ, numai cæ pæreai foarte... tristæ. Supæratæ. Ceva

de genul æsta.— Aøa e toatæ lumea care are o relaflie normalæ cu pærinflii.— Vinovat, aøa e. (Rîse.) Ce°ar fi sæ schimbæm subiectul?— Bine.— Bun, sæ vedem... sæ facem conversaflie. Conversaflie de

leagæn.Richard îøi schimonosi fafla pentru a mima cæ se gîndeøte.— Ia sæ vedem, care e culoarea ta, îngheflata favoritæ øi ano-

timpul preferat?— Albastru, de cafea øi iarna.

GILLIAN FLYNN

124

— Iarna! Nimænui nu°i place iarna.— Se întunecæ devreme øi asta îmi place.— De ce?Pentru cæ înseamnæ cæ s°a terminat ziua. Îmi place sæ tai

zilele din calendar, au trecut 151 de zile øi nu s°a întîmplatnimic groaznic. 152 øi nu s°a terminat lumea. 153 øi am reuøitsæ nu distrug pe nimeni. 154 øi nu mæ uræøte nimeni. Cîteodatæcred cæ nu o sæ mæ simt în siguranflæ decît atunci cînd o sæ°mipot numæra ultimele zile pe degetele de la o mînæ. Încæ treizile de trecut øi nu va mai trebui sæ îmi fac griji pentru viaflæ.

— Îmi place noaptea.Aø fi vrut sæ spun mai mult, nu mult mai mult, doar încæ

ceva, cînd, deodatæ, un Chevrolet Camaro galben øi præpæditse opri la un stop de pe strada de vizavi øi din spate coborîræAmma øi prietenele ei. Amma se aplecæ pe fereastra øoferului,cu un decolteu foarte generos, spre un bæiat cu pærul blond øiunsuros, aøa cum te°ai fi aøteptat sæ°l aibæ cineva care conduceo astfel de maøinæ. Celelalte trei fete ræmæseseræ în spateleei, cu øoldurile în afaræ, iar cea mai înaltæ dintre ele se întoarsecu spatele øi se aplecæ îndelung, sub pretextul legærii øiretului.Bune miøcæri.

Fetele se îndreptaræ cætre noi, iar Amma dædea din mîiniexagerat pentru a alunga fumul negru al maøinii. Erau niøtefemeiuøti atrægætoare, trebuia sæ recunosc asta. Pærul lung øiblond, fafla în formæ de inimæ øi picioare subfliri. Fuste miniøi topuri pînæ la buric, care læsau la vedere abdomenele platede adolescente. Øi, în afaræ de cea numitæ Jodes, al cærei pieptera prea mic øi rigid pentru a aræta altfel decît o ridicæturæ,celelalte aveau deja sîni mari, unduitori øi foarte dezvoltafli.Probabil datoritæ anilor în care au fost hrænite cu lapte, porcøi carne de vitæ. Adicæ toflii hormonii pe care îi adæugæm învite. Curînd o sæ aibæ øi bebeluøii flîfle.

— Hei, Dick! strigæ Amma. Sugea o acadea mare øi roøie.— Bunæ, doamnelor.— Bunæ, Camille, m°ai fæcut deja celebræ? întrebæ Amma,

rotindu°øi limba în jurul bomboanei.

OBIECTE ASCUfiITE

125

Codiflele împletite de inspiraflie elveflianæ dispæruseræ, la feløi hainele pe care le purtase la fabricæ, ce erau îmbibate,probabil, de tot felul de duhori. Acum purta doar un maieu øio fustæ care abia îi acoperea scobitura fundului.

— Încæ nu. Avea pielea finæ ca de piersicæ, færæ nici un fel de pete sau

de riduri, de parcæ tocmai acum ar fi ieøit din burta maicæ°sii.Toate pæreau nefinisate. Aø fi vrut sæ se care.

— Dick, cînd ai de gînd sæ ne duci la o plimbare cu maøina?întrebæ Amma, særind în praful din fafla noastræ cu picioareledesfæcute, pentru a descoperi o clipæ o bucatæ din chilofli.

— Pentru ca sæ fac asta trebuie sæ væ arestez. Dar s°ar puteasæ fie nevoie sæ arestez golanii cu care umblafli. Bæieflii de liceusînt prea mari pentru voi.

— Dar nu sînt la liceu, spuse fata cea înaltæ.— Aøa e, chicoti Amma, au renunflat la øcoalæ.— Amma, cîfli ani ai? o întrebæ Richard.— Abia am împlinit treiøpe.— Da’ de ce îfli pasæ mereu numai de Amma? îi întrerupse

fata cu pærul aræmiu. Mai sîntem øi noi pe aici, øtii? Probabilcæ nici mæcar nu øtii cum ne cheamæ.

— Camille, le°ai cunoscut pe Kylie, Kelsey øi Kelsey? spuseRichard, arætînd spre fata cea înaltæ, apoi spre fata cu pærularæmiu øi spre cea cæreia sora mea îi spusese...

— Ea e Jodes, spuse Amma. Sînt douæ Kelsey, aøa cæ pe eao strigæm pe numele de familie. Pentru a nu le confunda. Nu°iaøa, Jodes?

— Ei pot sæ°mi spunæ Kelsey dacæ vor, spuse fata, al cæreiultim loc în enumerare era un fel de pedeapsæ pentru cæ nuera foarte frumoasæ øi pærea cam firavæ.

— Iar Amma este sora ta de mamæ, aøa°i? continuæ Richard.Nu°s chiar venit cu pluta.

— Nu, se pare cæ eøti chiar foarte bine informat, spuseAmma.

Cuvintele spuse de ea pæreau foarte senzuale, chiar o aluziedirectæ, mi s°a pærut.

— Deci, voi doi sîntefli împreunæ sau ce? Am auzit cæ micuflaCamille e o puicuflæ pe cinste. Sau aøa era, cel puflin.

GILLIAN FLYNN

126

OBIECTE ASCUfiITE

127

Richard scoase un zgomot ce pærea a fi rîs, un chicot între-rupt. Pe picior mæ ardea nedemn.

— E adeværat, Richard. Eram grozavæ pe atunci.— Grozavæ, mîrîi Amma. Cele douæ fete rîseræ. Jodes desena linii aiurea în praf cu

un bæfl. — Ar trebui sæ auzi ce poveøti se spun, Dick. Te°ai cam

încinge. Sau poate le°ai auzit deja.— Doamnelor, noi trebuie sæ plecæm. Dar, ca întotdeauna,

a fost foarte interesant sæ stæm de vorbæ, spuse Richard øi mæprinse de mînæ pentru a mæ ajuta sæ mæ ridic din leagæn.Continuînd sæ îmi flinæ mîna, mæ strînse de douæ ori în timpce ne îndreptam spre maøinæ.

— Nu°i aøa cæ e un adeværat domn! strigæ Amma øi toatepatru se ridicaræ øi veniræ dupæ noi. Nu e în stare sæ rezolvenici un caz, dar sæ o ajute pe Camille sæ urce în maøina luicæcæcioasæ e în stare.

Erau chiar lîngæ noi, Amma øi Kylie ne cælcau practic pecælcîie. Am simflit fiorii lui greaflæ în locul în care sandauaAmmei îmi atinsese cælcîiul. Dupæ care îøi ræsuci acadeaualipicioasæ în pærul meu.

— Potoleøte°te! am mîrîit spre ea. M°am întors øi am apucat°o de încheietura mîinii atît de

tare, încît îi puteam simfli pulsul. Mult mai domol decît al meu.Nu se neliniøti deloc, ba dimpotrivæ, se apropie øi mai tare demine. Îi simfleam aroma de cæpøune din respiraflie chiar în gîtulmeu.

— Hai, fæ ceva, zîmbi Amma. M°ai putea omorî pe loc øi Dicktot nu øi°ar da seama.

I°am dat drumul øi am împins°o cît mai departe, iar eu øiRichard am dispærut în maøinæ mai repede decît aø fi vrut defapt.

128

Nouæ

Am adormit la ora nouæ, instantaneu øi adînc, øi m°am trezita doua zi în lumina puternicæ a soarelui de la øapte dimineafla.Un copac uscat îøi bælængænea crengile în fereastra mea, ca øicum ar fi vrut sæ vinæ lîngæ mine sæ se odihneascæ.

Mi°am pus uniforma — mînecæ lungæ, fustæ lungæ — øi amcoborît la parter. Gayla strælucea în grædinæ, uniforma ei albæde asistentæ medicalæ ieøind în evidenflæ printre frunze. fiineaîn mînæ o tæviflæ de argint, pe care mama aøeza trandafiriitrecufli. Ea purta o rochie de culoarea untului, care se potriveafoarte bine cu nuanfla pærului. Se plimba concentratæ printreflorile roz øi galbene, cu o pereche de cleøti de grædinæ în mînæ.Studia cu atenflie fiecare floare, smulgînd anumite petale, dînddeoparte sau trægînd mai aproape tulpinele.

— Trebuie sæ le pui mai multæ apæ, Gayla. Uite ce le°ai fæcut!Trase un fir de trandafir-roz deschis dintr°o tufæ, îl aplecæ

la pæmînt øi îl fixæ cu piciorul ei elegant, dupæ care îl tæie dela rædæcinæ. Cred cæ Gayla avea deja douæ duzini de trandafiripe tavæ. Iar eu nu vedeam nimic în neregulæ la ei.

— Camille, azi mergem împreunæ la cumpæræturi în Wood-berry, îmi spuse maicæ°mea færæ a°øi ridica privirea. Eøti deacord?

Nu spusese nimic despre încleøtarea de ieri din casa familieiNash. Ar fi fost mult prea direct pentru ea.

— Am puflinæ treabæ, i°am ræspuns. Apropo, nu øtiam cæ eøtiprietenæ cu familia Nash. Øi mai ales cu Ann.

Aveam un sentiment de vinovæflie cæ o interogasem ieri lamicul dejun în privinfla fetei. Nu era de fapt milæ pentru cæ osupærasem, dar nu îmi plæcea sæ øtiu cæ îi datorez ceva.

— Mmm°hmm. Alan øi cu mine dæm o petrecere sîmbætaviitoare. O planificasem cu mult înainte sæ øtim cæ o sæ fii øitu aici.

Încæ un trandafir tæiat.— Credeam cæ nu le øtiai foarte bine pe fete. Nu mi°am dat

seama...— Bine. O sæ fie o petrecere de varæ foarte frumoasæ, cu

oameni de bunæ calitate, aøa cæ ai nevoie de o rochie. Sînt siguræcæ nu ai la tine o rochie, aøa°i?

— Nu.— În regulæ, atunci, o sæ fie o ocazie plæcutæ sæ mai stæm

de vorbæ. Eøti aici de o sæptæmînæ, cred cæ ar cam fi timpul øipentru aøa ceva.

Aøezæ un ultim trandafir pe tavæ.— Ok, Gayla, pe æøtia pofli sæ°i arunci. O sæ alegem mai

tîrziu unii potrivifli pentru casæ.— Îi iau pe aceøtia în camera mea, mamæ. Mie mi se par

foarte frumoøi.— Nu sînt.— Nu mæ deranjeazæ.— Camille, abia m°am uitat la ei øi nu sînt înflorifli ca lumea. Aruncæ cleøtii pe jos øi începu sæ tragæ de tulpinæ.— Dar mie îmi plac. Pentru camera mea.— Ah, uite ce°am fæcut din cauza ta. Acum îmi curge sînge. Maicæ°mea îøi ridicæ mîna înflepatæ de ghimpi øi o dîræ roøie

începu sæ curgæ de°a lungul încheieturii. Conversaflia era în-cheiatæ. Porni spre casæ, cu Gayla în urma ei øi cu mine în urmalui Gayla. Mînerul uøii era lipicios de sînge.

Alan îi bandajæ mîna foarte elaborat, dupæ care am plecatspre ieøire, unde ne°am împiedicat de Amma, care lucra peverandæ la cæsufla de pæpuøi. Adora se jucæ cu pærul ei øi o rugæsæ vinæ cu noi. Ea se supuse øi veni în urma noastræ, iar eumæ aøteptam sæ°i simt din nou loviturile în cælcîi. Dar n°ar fifæcut aøa ceva în prezenfla mamei.

Adora voia sæ°i conduc eu decapotabila albastræ pînæ laWoodberry, unde se aflau douæ buticuri foarte exclusiviste, darfæræ a da la o parte capota.

OBIECTE ASCUfiITE

129

GILLIAN FLYNN

130

— O sæ ræcim færæ capotæ, spuse ea, cu un zîmbet conspi-rativ, spre Amma.

Fata stætea tæcutæ în spatele mamei øi zîmbi placid cînd amsurprins°o privindu°mæ în oglindæ. La cîteva minute, îøi treceadegetele prin pærul maicæ°mii, încet, pentru ca ea sæ nu simtæ.

Dupæ ce am parcat Mercedesul în fafla magazinului ei prefe-rat, Adora mi°a cerut sæ°i deschid portiera maøinii. Era primullucru pe care mi°l spunea în douæzeci de minute. Foarte plæcutæconversaflie. I°am deschis øi uøa magazinului, iar clinchetulclopoflelului se potrivea perfect cu salutul de întîmpinare alvînzætoarei.

— Adora! øi apoi încremeni. Doamne, draga mea, dar ce°aipæflit la mînæ?

— Un mic accident. Fæceam treabæ acasæ. O sæ merg dupæ°a-miazæ la doctor.

Normal cæ va merge la doctor. Se ducea la doctor øi dacæse tæia cu o foaie.

— Dar ce s°a întîmplat?— Of, chiar nu vreau sæ vorbesc despre asta. Dar vreau sæ

fli°o prezint pe fiica mea, Camille. E la noi în vizitæ.Vînzætoarea o privi pe Amma, dupæ care îmi zîmbi.— Camille? Øi o revenire rapidæ:— Ah, mereu uit cæ ai øi o a treia fatæ.Rosti cuvîntul „fatæ“ cu o voce joasæ, de parcæ spunea un

juræmînt. — Cred cæ seamænæ cu tatæl ei, studiindu°mi figura ca pe

un cal pe care ar fi vrut sæ°l cumpere. Amma seamænæ foartetare cu tine øi Marian semæna, din cît am væzut în poze. Darea...

— Nu prea seamænæ cu mine, îi ræspunse mama. Are pieleatatælui ei øi pomeflii ca ai lui. Øi chiar øi temperamentul.

Erau cele mai multe informaflii pe care le auzeam despretata. Mæ întreb cîte alte vînzætoare primiseræ atîtea detaliidespre el. Am avut viziunea unor discuflii tofli vînzætorii dinsudul statului Missouri, pentru a reuøi sæ creez o imagine alui tata.

Maicæ°mea îmi mîngîie pærul cu niøte mîini moi.— Trebuie sæ°i cumpæræm dræguflei o rochie nouæ. Ceva co-

lorat. Poartæ numai negru øi gri. Are mærimea 4.

Vînzætoarea, atît de slabæ încît oasele îi ieøeau prin fustæca niøte coarne de cerb, începu sæ scotoceascæ printre rafturilecirculare, alcætuind în brafle un buchet de rochii verzi, albastreøi roz.

— Asta fli°ar veni foarte bine, spuse Amma, arætîndu°i ma-mei un top auriu strælucitor.

— Potoleøte°te, Amma! spuse mama. E dezgustætor!— Chiar semæn cu tata? am întrebat eu, pentru cæ nu mæ

puteam abfline. Simfleam cum mi se încing obrajii de la atîta aroganflæ de

care dædeam dovadæ.— Øtiam eu cæ o sæ te legi de chestia asta, spuse Adora, aran-

jîndu°øi rujul într°o oglindæ. Tifonul de pe mînæ era în continuare incredibil de curat.— Eram doar curioasæ. Nu te°am mai auzit niciodatæ

spunînd cæ personalitatea mea îfli aminteøte de...— Personalitatea ta îmi aminteøte de cineva care nu sea-

mænæ deloc cu mine. Øi cu siguranflæ nu semeni nici cu Alan,aøa cæ, bænuiesc, semeni cu tatæl tæu. Øi acum, gata.

— Dar, mamæ, voiam doar sæ øtiu...— Camille, mæ faci sæ sîngerez øi mai tare.Îøi ridicæ mîinile bandajate, acum pætate de roøu. Aø fi vrut

s°o zgîrii.Vînzætoarea apæru lîngæ noi cu un brafl de rochii. — Pe asta trebuie neapærat s-o ai, spuse femeia, ridicînd o

rochie de varæ turcoaz færæ bretele.— Øi dulceafla asta micæ? arætæ vînzætoarea spre Amma.

Cred cæ deja fli se potriveøte mæsura micæ de la femei.— Amma are doar treisprezece ani. Nu e pregætitæ pentru

astfel de haine, spuse mama.— Doar treisprezece ani, Doamne Dumnezeule. Mereu uit,

aratæ mai mare. Trebuie sæ fii moartæ de îngrijorare, cu cîtese întîmplæ acum în Wind Gap.

Mama îøi aøezæ o mînæ în jurul Ammei øi o særutæ pe frunte. — Cîteodatæ am senzaflia cæ nici nu mai fac faflæ îngrijorærii.

Aø vrea sæ o încui undeva. — Ca pe nevestele omorîte de Barbæ Albastræ*, mormæi Amma.

OBIECTE ASCUfiITE

131

1 Barbæ Albastræ este personajul principal într°o poveste renumitæ despreun boier care øi°a ucis nevestele foarte curioase. A fost scrisæ de Charles Perraultøi publicatæ prima datæ în 1697.

— Nu, ca pe Rapunzel*, spuse mama. Hai, Camille, pro-beazæ, aratæ°i surorii tale cît de dræguflæ pofli sæ fii.

Mæ urmæ în tæcere în cabina de probæ. În cabina de probæ,cu maicæ°mea de gardæ pe un scaun afaræ, mi°am evaluat opfli-unile. Færæ bretele, bretele foarte subfliri, mîneci scurte. Mamamæ pedepsea. Am gæsit o rochie roz cu mînecile trei sferturiøi, scoflîndu-mi repejor pantalonii øi bluza, am tras°o pe mine.Linia gîtului era mai jos decît crezusem: cuvintele încrustatepe piept erau reliefate în lumina fluorescentæ, ca niøte viermicare îmi umblau pe sub piele. Scîncet, lapte, durere, ranæ.

— Hai, Camille, lasæ°mæ sæ te væd.— Ah, n°o sæ meargæ niciodatæ.— Lasæ°mæ sæ væd. Micøorat îmi ardea pe øoldul drept.— Stai sæ mai încerc una.Am ræscolit celelalte rochii. Toate la fel de descoperite. Mi°am

surprins imaginea în oglindæ. Eram îngrozitoare.— Camille, deschide uøa!— Ce are Camille? spuse Amma.— Asta nu merge.I se înflepenise fermoarul lateral. Pe braflele goale scînteiau

cicatrice roz øi roøii. Chiar øi færæ sæ privesc direct în oglindæ,le puteam surprinde conturul, pete mari de piele uscatæ.

— Camille, flipæ maicæ°mea.— De ce nu vrea sæ ne arate?— Camille!— Mamæ, øtii ce rochii mi°a dat øi îfli dai seama de ce nu

sînt bune!— Lasæ°mæ sæ væd!— Încerc eu una, mamæ, spuse Amma cu o voce linguøitoare.— Camille...— Foarte bine! i°am spus trîntind uøa de perete. Maicæ°mea, cu privirea la nivelul gîtului meu, se crispæ. — Oh, Doamne!

GILLIAN FLYNN

132

* Rapunzel este o poveste germanæ din colecflia popularæ adunatæ de FrafliiGrimm øi publicatæ iniflial în 1812. Eroina principalæ este închisæ într°un turnøi salvatæ cu ajutorul cozii ei foarte lungi.

Îi puteam simfli respiraflia pe piele. Ridicæ mîna bandajatæ,ca øi cum ar fi vrut sæ îmi atingæ pieptul, dar renunflæ. În spa-tele ei, Amma scîncea ca un cæflel.

— Uite ce fli°ai fæcut! spuse Adora. Priveøte!— Privesc.— Sper cæ fli°a plæcut la nebunie. Øi sper cæ te pofli suporta.Îmi închise uøa, iar eu am smuls rochia de pe mine, pentru

cæ fermoarul era în continuare înflepenit, dar am reuøit sæ tragcu destulæ furie cît sæ o pot aduce peste øolduri, unde am ræ-sucit°o, ræmînîndu°mi urme roz pe piele de la fermoar. Mi°amîndesat rochia în guræ øi am urlat.

În cealaltæ cameræ, puteam auzi vocea sacadatæ a mamei.Cînd am ieøit, vînzætoarea împacheta o bluzæ cu mînecæ lungæ,cu guler øi cu øireturi øi o fustæ corai, care îmi ajungea pînæla glezne. Amma se holba la mine, cu niøte ochi înroøifli øi sæge-tafli, dupæ care ieøi øi se opri lîngæ maøinæ.

Acasæ am urmat°o pe Adora la intrare, unde Alan încercasæ ne aøtepte relaxat, cu mîinile în buzunarul pantalonilor luide pînzæ. Adora trecu pe lîngæ el øi se îndreptæ spre scæri.

— Cum a fost plimbarea? strigæ el în urma ei.— Oribilæ, îi ræspunse ea cu un mîrîit. La etaj, se auzi uøa închizîndu°se. Alan se încruntæ spre

mine øi porni sæ o aline pe maicæ°mea. Amma deja dispæruse.M°am dus la bucætærie, spre sertarul de cuflite. Voiam doar

sæ privesc cuflitele pe care le folosisem cîndva asupra mea. Nuvoiam sæ mæ tai, ci doar sæ simt acea apæsare metalicæ. Dejasimfleam vîrful cuflitului pe buricele umflate ale degetelor, aceaîncordare delicatæ chiar de dinaintea tæierii.

Sertarul se deschise cîfliva centimetri øi se înflepeni.Maicæ°mea îl blocase. Am continuat sæ trag la nesfîrøit. Auzeamtoate acele lame metalice lovindu°se una de alta, ca niøte peøtide metal disperafli. Pielea îmi ardea. Voiam sæ îl sun pe Curry,dar deodatæ se auzi clinchetul domol al soneriei.

Privind pe geam, am væzut°o pe Meredith Wheeler øi pe JohnKeene aøteptînd la intrare.

Mæ simfleam de parcæ mæ prinseseræ masturbîndu°mæ. Amdeschis uøa, muøcîndu°mi cu nervozitate obrajii. Meredith intræ,studiind camerele, læsînd sæ°i scape aprecieri mentolate desprecît de frumos era totul øi adieri ale unui parfum greu, potrivit

OBIECTE ASCUfiITE

133

mai degrabæ unei matroane decît unei adolescente îmbræcateîn costum de majoretæ alb cu verde. Mi°a surprins privirea.

— Øtiu, øtiu, øcoala s°a terminat, dar e ultima datæ cînd maiport costumul æsta. Avem repetiflie cu fetele care vor fi majoreteanul viitor. Ca un fel de predare a øtafetei. Øi tu ai fost majo-retæ, nu?

— Aøa e, dacæ îfli vine sæ crezi. Nu fusesem grozavæ, dar îmi stætea bine în fusta aia. Asta

în zilele în care îmi limitam tæieturile la zona trunchiului.— Pot sæ cred. Erai cea mai dræguflæ fatæ din oraø. Værul

meu era în anul întîi cînd tu erai în ultimul. Dan Wheeler îlchema. Mereu vorbea despre tine. Øi frumoasæ øi deøteaptæ,øi frumoasæ øi deøteaptæ. Øi amabilæ. M°ar ucide dacæ ar øticæ îfli spun asta. Acum locuieøte în Springfield. Dar nu s°acæsætorit.

Tonul ei linguøitor îmi aduse aminte de cît de mult detestamgenul æsta de fete, care afiøau un soi de amabilitate artificialæ,care îfli spuneau lucruri personale pe care numai prieteniiapropiafli le øtiau, øi care se considerau a fi persoane sociabileprin asta.

— El este John, spuse ea, puflin surprinsæ parcæ de prezenflalui.

Era prima datæ cînd îl vedeam de aproape. Era foarte fru-mos, cu un aspect chiar androgin, înalt øi slab, cu buze plineøi cu ochii de gheaflæ. Îøi ascunse o øuviflæ de pær negru dupæureche øi zîmbi, întinzîndu°mi mîna, ca un cæfleluø demonstrîndultimul truc învæflat.

— Deci, unde vrefli sæ stafli de vorbæ? întrebæ Meredith. Mæ gîndeam cæ ar fi fost bine sæ scæpæm de ea, de teamæ

cæ nu ar øti cînd sau cum sæ tacæ. Dar el pærea cæ are nevoiede prezenfla ei øi nu doream sæ°l sperii.

— Luafli loc în camera de zi, le°am spus. Mæ duc sæ aducniøte ceai.

M°am repezit în cameræ pentru a strecura o nouæ casetæ înreportofon, dupæ care am ascultat puflin la uøa mamei. Eraliniøte, se auzea doar zumzetul ventilatorului. Oare dormea?Øi dacæ ea dormea, Alan era ghemuit lîngæ ea sau stætea pescaun, privind°o? Chiar øi dupæ atîta timp, nu aveam nici ceamai vagæ idee despre viafla intimæ a Adorei øi a soflului ei.Trecînd pe lîngæ camera Ammei, am væzut°o stînd pe marginea

GILLIAN FLYNN

134

unui balansoar øi citind o carte intitulatæ Zeifle greceøti. De cînderam eu aici, am surprins°o jucîndu°se de°a Ioana D’Arc, de°anevasta lui Barbæ Albastræ sau de°a Prinflesa Diana, toate mar-tire, mi°am dat seama. Iar printre zeifle avea sæ gæseascæ mode-le de comportament chiar mai nesænætoase. Am læsat°o în pace.

Am coborît în bucætærie pentru a turna de bæut. Apoi, cîtam numærat pînæ la zece, mi°am apæsat în palmæ dinflii uneifurculifle. Pielea începea sæ mi se relaxeze.

Am intrat în camera de zi, iar Meredith îøi bælængæneapicioarele în poala lui John, særutîndu°l pe gît. Cînd am aøezattævifla cu pahare pe masæ, ea nu a avut nici o reacflie. John s°auitat la mine øi s°a tras uøor înapoi.

— Nu eøti deloc amuzant azi, spuse ea bosumflatæ.— John, mæ bucur foarte tare cæ ai acceptat sæ stæm de vor-

bæ, am început eu. Øtiu cæ mama ta nu doreøte aøa ceva.— Da, nu prea vrea sæ vorbeascæ cu nimeni, mai ales cu...

presa. fiine foarte mult la intimitatea ei.— Dar tu eøti de acord sæ faci asta? am întrebat eu. Ai îm-

plinit optsprezece ani, presupun.— Da, de curînd.Bæu puflin din ceai, de parcæ îøi numæra înghifliturile.— Pentru cæ eu vreau sæ o pot descrie foarte bine pe sora

ta cititorilor, i°am spus eu. Tatæl lui Ann Nash vorbeøte desprefata lui øi nu aø vrea ca imaginea lui Natalie sæ fie mai puflinvizibilæ. Mama ta øtie cæ stæm de vorbæ?

— Nu, dar e în regulæ. Cred cæ va trebui sæ ne acceptæmpunctele de vedere diferite despre acest subiect, spuse el, rîzîndstînjenit.

— Maicæ°sa are o chestie foarte ciudatæ cu ziariøtii, spuseMeredith, gustînd din paharul lui John. fiine foarte mult laintimitatea ei. Adicæ, vreau sæ°fli zic cæ nici nu cred cæ øtie exactcine sînt eu øi sîntem împreunæ de un an deja, nu?

El doar dædu din cap. Ea se încruntæ, dezamægitæ, cred, cæel nu a susflinut povestea amorului lor. Îøi dædu picioarele lao parte din poala lui, øi le încruciøæ øi începu sæ piguleascæmarginea canapelei.

— Am auzit cæ acum locuieøti la familia Wheeler?— Avem un loc în spate, un fel de hambar pentru træsuræ

cum era odatæ, ræspunse tot Meredith. Soræ°mea mai micæ efoarte ofticatæ: acela era locul în care îøi petrecea timpul cu

OBIECTE ASCUfiITE

135

prietenele ei obraznice. În afaræ de sora ta. Sora ta e ca lumea.O øtii pe sora mea, nu? Kelsey?

Evident, trebuia ca øi în schema asta sæ fie cumva implicatæAmma.

— Kelsey cea înaltæ sau Kelsey cea scundæ? am întrebat eu.— Logic. În oraøul æsta sînt prea multe fete cu numele de

Kelsey. Sora mea e cea înaltæ.— Da, am cunoscut°o. Par foarte apropiate. — Ar fi bine sæ fie, spuse Meredith cu încordare. Micufla

Amma e øefa øcolii. Trebuie sæ fii nebun sæ nu fii de partea ei.Destul despre Amma, mi°am spus în gînd, dar în minte îmi

apæreau încontinuu imagini cu ea chinuind fete mai puflinarætoase pe lîngæ dulapurile øcolii. Øcoala generalæ e o perioadænesuferitæ.

— Aøadar, John, cum te simfli în noua casæ?— E foarte bine, interveni Meredith. Chiar i°am fæcut cadou

un coø cu chestii bærbæteøti — mama i°a cumpærat øi un CDplayer.

— Într°adevær? Øi m°am uitat fix la John. E timpul sæ deschizi gura, amice.

Nu mai face pe fætælæul cu mine.— Trebuie sæ fiu departe de casæ o perioadæ, spuse el. Cu

toflii sîntem cam încordafli, øtii, iar peste tot zac încæ lucrurilelui Natalie øi mama nu lasæ pe nimeni sæ le atingæ. La intraresînt pantofii ei, iar la baie atîrnæ de uøæ costumul ei de înotøi eu îl væd în fiecare zi la duø øi nu mai suport!

— Te înfleleg.Øi chiar îl înflelegeam: îmi aduceam aminte de haina cea roz

a lui Marian care atîrnase în dulapul din hol pînæ cînd amplecat la facultate. Cred cæ øi acum e tot acolo.

Am pornit reportofonul øi l°am împins pe masæ spre bæiat. — Povesteøte°mi cum era sora ta, John.— Pæi, era un copil bun. Era foarte deøteaptæ. Incredibil de

deøteaptæ.— În ce sens? Era bunæ la øcoalæ sau era pur øi simplu is-

teaflæ?— Pæi, la øcoalæ nu se descurca foarte bine. Avea niøte pro-

bleme cu disciplina, spuse el. Dar cred cæ asta se întîmpla dincauzæ cæ se plictisea foarte tare. Ar fi trebuit sæ saræ un ansau doi.

GILLIAN FLYNN

136

— Mama lui era de pærere cæ asta o va diferenflia prea tarede ceilalfli, interveni Meredith. Întotdeauna îi era teamæ caNatalie sæ nu iasæ în evidenflæ.

Am ridicat sprîncenele întrebætor spre el.— Aøa e. Mama voia ca Natalie sæ se integreze cît mai bine.

Era genul æsta de copil haios, de bæiefloi, øi puflin cam ciudæflicæ. Rîse, cu privirea în jos.— Îfli pofli aminti o întîmplare anume cu ea? am întrebat eu. Anecdotele erau punctul forte al lui Curry pentru o situa-

flie°cheie. În plus, chiar mæ interesa.— Da, o datæ chiar inventase o limbæ cu totul nouæ, øtii? Ceea

ce, pentru un copil normal, era un fel de bolborosealæ. DarNatalie elaborase un întreg alfabet: semæna puflin cu cel rusesc.Øi chiar l°am învæflat øi eu. Sau am încercat, de fapt. Nu preafæceam faflæ øi asta o enerva.

Rîse din nou, cu acelaøi sunet, ca øi cum venea dinlæuntrullui.

— Îi plæcea la øcoalæ?— Pæi, e destul de greu sæ fii nouæ, mai ales cu fetele astea

de pe aici... bine, cred cæ peste tot fetele sînt niøte mucoaseræutæcioase.

— Vai, Johnny! Ce urît! spuse Meredith øi se prefæcu cæ îlîmpinge. El o ignoræ.

— Vreau sæ zic, de exemplu, sora ta .... Amma, nu? Am dat din cap. — Chiar au fost prietene o perioadæ. Tot alergau prin pæ-

dure, iar Natalie se întorcea acasæ toatæ numai julituri. — Zæu?Chiar nu°mi puteam imagina chestia asta, avînd în vedere

dispreflul cu care Amma vorbise despre Natalie. — Au fost foarte apropiate o perioadæ destul de scurtæ. Dar

cred cæ Amma s°a plictisit de ea în cele din urmæ, mai ales cæNatalie era cu cîfliva ani mai micæ. Nu øtiu. Au avut un fel dereflux total.

Amma învæflase asta de la maicæ°sa, cum sæ se descoto-roseascæ uøor de prieteni.

— Era în regulæ, pînæ la urmæ, spuse John, parcæ pentrua mæ convinge de normalitatea situafliei, sau poate ca sæ seconvingæ pe el însuøi.

OBIECTE ASCUfiITE

137

— Se juca foarte mult cu un puøti, cu James Capisi. Un copilde fermæ cu cîfliva ani mai mic decît ea øi cu care nu prea vorbeanimeni. Dar ei doi pæreau sæ se înfleleagæ foarte bine.

— El spune cæ e cel care a væzut°o ultimul în viaflæ, am spuseu.

— Minte, spuse Meredith. Am auzit øi eu povestea asta.Mereu a inventat tot felul de lucruri. Adicæ, mama lui moarede cancer. Tatæ nu are. Nu°l bagæ nimeni în seamæ. Aøa cæ in-venteazæ povestea asta ræsuflatæ. Nu asculta nimic din ce spune.

M°am uitat din nou spre John, care dædu din umeri. — E cam trasæ de pær povestea, înflelegi? O femeie nebunæ

o ræpeøte pe Natalie în miezul zilei, spuse el. La urma urmei,de ce ar face o femeie aøa ceva?

— De ce ar face un bærbat aøa ceva? am întrebat eu.— Cine øtie de ce fac bærbaflii lucruri de°astea ciudate? adæ-

ugæ Meredith. Cred cæ e o chestie geneticæ.— John, trebuie sæ te întreb, ai fost cumva interogat de

poliflie?— Øi eu, øi pærinflii mei. — Øi ai un alibi pentru nopflile în care s°au petrecut cele

douæ crime? Mæ aøteptam la o reacflie puternicæ, dar el continuæ sæ soarbæ

liniøtit din ceai.— Nu prea. Am condus aiurea prin oraø. Cîteodatæ simt ne-

voia sæ mai evadez, øtii?Îi aruncæ o privire rapidæ lui Meredith, ale cærei buze se

strînseræ cînd îi surprinse privirea. — E un oraø mai mic decît eram eu obiønuit. Cîteodatæ simfli

nevoia sæ rætæceøti puflin. Øtiu cæ nu mæ înflelegi, Mer.Meredith tæcu.— Eu te înfleleg, i°am spus. Îmi aduc aminte cæ simfleam

uneori, în copilærie, senzaflia de claustrofobie, dar nu°mi potimagina cum e pentru cineva care se mutæ aici din altæ parte.

— Johnny este prea nobil, interveni Meredith. De fapt, afost cu mine în ambele nopfli. Dar nu vrea ca eu sæ am necazuri.Sæ publici asta.

Meredith se trase pe marginea canapelei, fleapænæ øi uøordistratæ, de parcæ vorbea limbi stræine.

— Meredith, murmuræ John. Nu!

GILLIAN FLYNN

138

— Nu am de gînd sæ las lumea sæ creadæ cæ prietenul meueste un nenorocit de criminal de copii, mulflumesc foarte mult,John.

— Dacæ spui povestea polifliøtilor, o sæ descopere adeværulîntr°o oræ. Va fi øi mai ræu pentru mine. Nimeni nu crede cuadeværat cæ eu mi°am ucis sora.

John prinse o øuviflæ din pærul lui Meredith øi o atinse uøorcu degetele de la rædæcinæ pînæ la vîrf. Cuvîntul gîdilat îmisclipi întîmplætor pe øoldul drept. Chiar îl credeam pe bæiat.Plînsese în public øi povestise lucruri haioase despre sora luiøi se jucase cu pærul prietenei lui, iar eu îl credeam. Aproapecæ îl auzeam pe Curry cum va mîrîi la naivitatea mea.

— Vorbind de poveøti, am început eu. Trebuie sæ te întrebdespre una anume: e adeværat cæ Natalie øi°a rænit un colegla øcoala din Philadelphia?

John îngheflæ, se întoarse spre Meredith øi pentru prima datæpæru mai puflin plæcut. Mi°a oferit o imagine claræ a ceea ceînseamnæ „buze umflate“. Tot corpul îi tresærea øi o clipæ amcrezut cæ va porni spre uøæ, dar el se læsæ pe spate øi respiræadînc.

— Grozav. De°aia uræøte mama presa, mormæi el. A fost unarticol despre chestia asta într°un ziar de acasæ. Doar cîtevaparagrafe. Dar Natalie era prezentatæ ca un animal.

— Dar ce s°a întîmplat de fapt?El dædu din umeri øi îøi rîcîi o unghie. — Erau la ora de îndemînæri practice, iar copiii tæiau, dese-

nau øi o fetiflæ s-a rænit. Natalie era un copil mic, dar se enervarepede, iar fetifla o tot necæja. Într°unul din aceste momente,s°a întîmplat ca Natalie sæ aibæ niøte foarfece în mînæ. Nu afost un atac premeditat. Adicæ, avea doar nouæ ani la acea vreme.

Mi°am amintit chipul lui Natalie, acea figuræ serioasæ dinpoza familiei Keene, îndreptînd foarfeca spre ochii altui copil.Øi o patæ de roøu-aprins amestecîndu°se pe neaøteptate cunuanfle decolorate de pastel.

— Ce s°a întîmplat cu cealaltæ fetiflæ?— I°au salvat ochiul stîng. Pentru dreptul nu se mai putea

face nimic.— Natalie i°a atacat ambii ochi?Se ridicæ în picioare, arætîndu°mæ cu degetul aproape la fel

cum fæcuse øi maicæ°sa.

OBIECTE ASCUfiITE

139

— Natalie a mers la psihiatru un an dupæ aceea, pentru ascæpa de aceastæ amintire. A avut coømaruri nopfli la rînd.Aveam doar nouæ ani. Øi a fost un accident. Tofli ne°am simflitîngrozitor. Tata chiar a înfiinflat un fond pentru fetifla respec-tivæ. A trebuit sæ plecæm, pentru ca Natalie sæ lase totul înurmæ øi sæ o ia de la capæt. De asta a trebuit sæ ne mutæm aici.Tata a primit prima slujbæ care i s°a oferit øi am plecat în miezulnopflii, ca niøte criminali. Am ajuns aici. În oraøul æsta nenorocit.

— Doamne, John, nu mi°am dat seama cæ te simfli atît degroaznic aici, murmuræ Meredith.

El începu sæ plîngæ, stînd pe canapea cu fafla îngropatæ înmîini.

— N°am vrut sæ spun cæ îmi pare ræu cæ am venit aici. Cicæ îmi pare ræu cæ øi ea a venit în acest oraø, pentru cæ acume moartæ. Iar noi am încercat sæ o ajutæm. Dar ea e moartæ.

Oftæ, iar Meredith îøi încercui braflele în jurul lui. — Cineva mi°a omorît sora!

În seara aceea nu se va organiza cina, pentru cæ domniøoaraAdora nu se simte bine, mæ informæ Gayla. Am bænuit cæfolosirea apelativului „domniøoaræ“ în fafla numelui se datorasensibilitæflii mamei mele øi îmi øi puteam închipui cum decur-geau conversafliile: Gayla, cei mai buni servitori din cele maibune case li se adreseazæ stæpînelor cu numele lor formale. Iarnoi vrem sæ fim cei mai buni, nu°i aøa? Ceva de genul æsta, oricum.

Nu øtiu sigur dacæ cearta cu mama sau cu Amma era cauzatulburærii ei. Dar le puteam auzi ciripind ca niøte pæsærele încamera maicæ°mii, Adora certînd°o pe Amma, øi pe bunædreptate, cæ a condus maøinufla de golf færæ permisiunea ei.Ca în toate oræøelele de provincie, Wind Gap are o obsesiepentru tot felul de maøinærii. Majoritatea caselor au cîte omaøinæ øi jumætate pentru fiecare ocupant (jumætate însemnîndfie o maøinæ de colecflie, fie o vechituræ nenorocitæ pe butuci,în funcflie de venituri), dar øi bærci, jet°ski°uri, scutere, tractoa-re, øi, asta în rîndurile elitei din Wind Gap, maøinufle de golfpe care le folosesc puøtii færæ permis pentru a da ture prin oraø.Teoretic, este o chestie absolut ilegalæ, dar nimeni nu°i opreøtevreodatæ. Cred cæ maicæ°mea încerca sæ°i mai restrîngæ Ammeiaceste libertæfli dupæ cele douæ crime întîmplate. Cel puflin, euaøa aø fi fæcut. Cearta lor continua sæ ræsune de jumætate de

GILLIAN FLYNN

140

oræ, precum scîncetul unei foci bætrîne. Sæ nu mæ minfli pe mine,fetiflo... Avertismentul æsta îmi era atît de cunoscut, încît aveamøi acum un sentiment de neliniøte auzindu°l. Deci iatæ cæ Ammao mai øi încasa din cînd în cînd.

Cînd sunæ telefonul, am ridicat eu imediat, pentru a nu oîntrerupe pe Amma, øi am auzit cu surprindere în receptorvocea ritmatæ de majoretæ a prietenei mele de demult, KatieLacey. Toate fetele se adunau la Angie Papermaker pentru oPetrecere de Consolare. Bem niøte vin, vedem un film de plîns,bocim, bîrfim. Ar fi bine dacæ mergeam øi eu. Angie locuia înzona noilor îmbogæflifli ai oraøului, cu niøte case imense laperiferie. Era aproape în Tennessee, deja. Nu mi°am putut daseama din vocea lui Katie dacæ chestia asta o fæcea geloasæsau era chiar proastæ. Cunoscînd°o, probabil puflin din fiecare.Întotdeauna fusese genul acela de om care dorea ceea ce aveauceilalfli, chiar dacæ nu i°ar fi folosit la nimic.

Chiar de cînd le°am væzut pe Katie øi pe prietenele ei în casafamiliei Keene, am øtiut cæ va trebui sæ îmi petrec mæcar osearæ cu ele. Aveam de ales între varianta asta øi aceea de atermina transcrierea discufliei cu John, care mæ întrista de altfelpericulos de tare. În plus, la fel ca øi Annabelle, Jackie øi cele-lalte prietene pisicoase ale maicæ°mii, adunætura astælaltæ aveasæ°mi furnizeze mai multe informaflii decît aø fi adunat eudintr°o græmadæ de interviuri oficiale.

De îndatæ ce øi°a parcat maøina în fafla casei, mi°am datseama cæ Katie Lacey, acum Katie Brucker, a reuøit destul debine în viaflæ, ceea ce era previzibil. Am øtiut acest lucru atîtdin faptul cæ i°a luat doar cinci minute sæ ajungæ la mine (decilocuia la o stradæ diferenflæ), cît øi datoritæ a ceea ce conduceacînd a venit la mine: un SUV din acela idiot øi uriaø, care costæmai mult decît o casæ øi care oferæ cam tot atît confort. În spatese auzea zumzæitul unui DVD pentru copii, deøi nu era niciun copil acolo, iar în faflæ calculatorul de bord oferea într°unadirecflii de mers, total inutile.

Bærba°su, Brad Brucker, era ucenicul de bazæ al tatælui luiLacey, iar cînd tati avea sæ se retragæ, el singur va conduceafacerea. Ei vindeau un soi de hormon, destul de controversat,care fæcea puiul sæ creascæ într°un ritm de°a dreptul înspæi-mîntætor. Maicæ°mea pufnea întotdeauna cînd se vorbea desprechestia asta, pentru cæ era de pærere cæ procesul de dezvoltare

OBIECTE ASCUfiITE

141

nu trebuia influenflat într°o asemnea mæsuræ. Asta nu în-seamnæ cæ nu folosea hormoni deloc: porcii de la ferma ei erauîndopafli cu chimicale pînæ se umflau øi se înroøeau ca niøtecireøe øi picioarele nu le mai puteau suporta osînza. Dar totulse petrecea într°un ritm mult mai lent.

Brad Brucker era genul de bærbat care stætea unde spuneaKatie, care o însæmînfla cînd spunea Katie, care cumpæra exactcanapeaua Pottery Barn* pe care o dorea Katie, iar în resttæcea. Dacæ îl priveai îndeajuns de mult, pærea chiar arætos,iar pufla o avea de mærimea degetului meu inelar. Asta o øtiamla prima mînæ, graflie unui mic schimb manual din primul ande liceu. Dar se pare cæ micufla sculæ funcfliona: Katie se aflala finalul primului trimestru al celei de°a treia sarcini. Aveaude gînd sæ încerce pînæ fæceau un bæiat. Ne dorim foarte multun mic pungaø alergînd prin casæ!

Dupæ care discuflia a deviat spre mine, spre Chicago, nu,nu mæ mæritasem încæ, dar, cine øtie! Dupæ care iar am vorbitdespre ea, despre pærul ei, despre noul ei program de vitamine,despre Brad, despre cele douæ fete, Emma øi Mackenzie, despreconsiliul de doamne din Wind Gap øi despre organizareaabsolut oribilæ pe care o fæcuseræ la parada din ziua SfîntuluiPatrick. Apoi un oftat: særmanele fetifle. Da, oftat: era treabamea sæ scriu povestea særmanelor fetifle. Aparent, nu era foarteafectatæ de subiect, deorece reveni repejor la consiliul doam-nelor øi la cît de dezorganizat era acum cæ Becca Hart (næscutæMooney) se ocupa de organizarea evenimentelor. Becca era ofatæ cu o popularitate foarte redusæ pe vremea noastræ, careevoluase social foarte rapid cu cinci ani în urmæ, cînd îl îmbîr-ligase pe Eric Hart, ai cærui pærinfli erau proprietarii unei pistede kart, cu tobogan cu apæ øi pærculefl de mini°golf, menite sæpæcæleascæ turiøtii în cea mai urîtæ zonæ din Ozarks**. Situafliaera de°a dreptul stînjenitoare. O sæ fie øi ea la petrecere în searaasta øi am sæ mæ conving singuræ. Pur øi simplu nu se încadraîn peisaj.

GILLIAN FLYNN

142

* Pottery Barn este un lanfl de magazine de mobilæ din Statele Unite, cudesfacere în Statele Unite øi Canada.

** Zonæ muntoasæ din sudul statului Missouri.

Casa lui Angie era fæcutæ parcæ dupæ desenul unui copil:era atît de banalæ, încît cu greu pærea tridimensionalæ. Cîndam intrat în cameræ mi°am dat seama cæ nu doream deloc sæmæ aflu acolo. Am væzut°o pe Angie, care slæbise 5 kilogrameîncæ din timpul øcolii, absolut inutil øi care acum îmi aruncæun zîmbet afectat, græbindu-se sæ aranjeze un fondue*. Amvæzut°o pe Tish, care fusese mæmica grupului chiar øi în timpulliceului, cea care îfli flinea fruntea cînd vomitai øi care avea dincînd în cînd isterii dramatice pentru cæ nu se simflea iubitæ.Se mæritase cu un tip din Newcastle, am aflat, puflin campæmpælæu (asta din informafliile øuøotite de Katie), dar careproducea bani buni. Apoi Mimi se prævæli peste canapeaua depiele de culoarea ciocolatei. O adolescentæ superbæ øi acum,deoarece figura ei nu se maturizase deloc. Dar nimeni nu pæreasæ observe chestia asta, pentru cæ majoritatea o numeau „ceamai tare“. Øi ca argument: un diamant uriaø pe deget, cadoude la Joey Johansen, un tip drægælaø øi de gaøcæ, care devenisefundaø în echipa de fotbal în primul an øi insistase sæ i se spunæJo°ha (e cam tot ce îmi aminteam despre el). Biata Becca stæteaîntre ele, pærînd neliniøtitæ øi stînjenitæ, îmbræcatæ caraghiosde similar cu gazda (oare Angie fusese cu Becca la cumpæ-ræturi?). Zîmbea spre toatæ lumea care o privea, dar nimeninu vorbea cu ea în cele din urmæ.

Ne°am uitat la Beaches**. Tish plîngea în hohote cînd Angie aprinse luminile. — M°am întors din nou la serviciu, anunflæ ea într°o doaræ,

frecîndu°øi ochii cu niøte unghii corai. Angie turnæ vin øi o mîngîie pe genunchi, privind°o preocupatæ.— Doamne, draga mea, dar de ce? murmuræ Katie. Pînæ øi murmurul era copilæros. Ca o mie de øoricei ronflæind

biscuifli. — Acum cæ Tyler e la grædiniflæ, m°am gîndit cæ mi°ar prinde

bine, spuse Tish printre suspine. Simt cæ am un scop. Rostise ultimul cuvînt ca øi cum ar fi fost putrezit.— Dar ai un scop, spuse Angie. Nu læsa societatea sæ te

învefle cum sæ îfli creøti familia. Nu le læsa pe feministele alea

OBIECTE ASCUfiITE

143

* Specialitate de sos elveflian.** Beaches, 1988 — film despre prietenie, în regia lui Garry Marshall, cu

Bette Midler øi Barbara Hershey, nominalizat la Oscar în 1989.

— øi se uitæ la mine — sæ te facæ sæ te simfli vinovatæ pentrucæ tu ai ceea ce ele nu pot avea.

— Are dreptate, Tish, are perfectæ dreptate, adæugæ øi Becca.Feminism înseamnæ a læsa femeile sæ aleagæ ceea ce îøi doresc.

Toate celelalte o priveau pe Becca circumspecte, cînd deodatæscîncetele lui Mimi se auziræ dintr-un colfl øi toatæ atenflia øiAngie°cu°vinul se întoarseræ spre ea.

— Steven nu mai vrea copii, se smiorcæi Mimi.— De ce? o întrebæ cu Katie cu o indignare impresionantæ.— Zice cæ trei ajung.— Ajung pentru el sau pentru tine? se ræfloi Katie.— Asta am spus øi eu. Îmi doresc o fetiflæ. Îmi doresc o fiicæ. Toate muierile o mîngîiau pe pær. Katie o mîngîia pe abdo-

men:— Eu îmi doresc un fiu! oftæ ea, privind cu jind fotografia

bæiatului de trei ani al lui Angie de pe øemineu. Smiorcæiala øi agitaflia trecuræ întruna de la Tish la Mimi

øi invers — Mi-e dor de copiii mei... Întotdeauna mi°am dorito casæ plinæ de copii, e tot ce am visat vreodatæ... Ce e ræu îna fi doar mamæ? Îmi pærea ræu pentru ele — pæreau tare supæ-rate — øi cu siguranflæ øtiam ce înseamnæ o viaflæ care nuevoluase conform aøteptærilor. Dar dupæ destule aprobæri dincap øi øoapte de susflinere, nu mai øtiam ce altceva util sæ maispun, aøa cæ m°am refugiat în bucætærie pentru o felie de brînzæøi pentru a nu mai încurca locul degeaba. Cunoøteam acestritual de pe vremea liceului øi mai øtiam cæ nu mai trebuiemult ca sæ devinæ ceva urît. Becca veni curînd în bucætærie øiîncepu sæ spele vasele.

— Cam aøa se întîmplæ în fiecare sæptæmînæ, zise ea dîndu°øiochii peste cap, pentru a pærea mai mult amuzatæ decît iritatæ.

— Purificator, îmi imaginez, i°am ræspuns eu. Îmi dædeam seama cæ îøi dorea sæ continuu. Cunoøteam sen-

zaflia. Cînd simt cæ sînt pe punctul de a obfline o declarafliegrozavæ, aø vrea parcæ sæ pætrund în gura acelei persoane øisæ i°o smulg de pe limbæ.

— Nu øtiam cæ viafla mea e atît de nenorocitæ pînæ cînd amînceput sæ frecventez adunærile lui Angie, øopti Becca, folosindun cuflit spælat pentru a tæia cîteva felii de Gruyere*.

GILLIAN FLYNN

144

* Un soi de brînzæ tare, originaræ din sudul Franflei.

Aveam destulæ brînzæ cît sæ hrænim tot oraøul. — Ei, øtii cum e, a fi tulburat înseamnæ a duce o viaflæ

superficialæ færæ a læsa impresia cæ eøti o persoanæ superficialæ.— Ai dreptate, spuse Becca. Aøa erafli øi pe vremea liceului?

întrebæ ea.— Da, cam la fel, asta cînd nu eram ocupate sæ ne înjughiem

pe la spate.— Cred cæ îmi pare bine cæ pe°atunci eram o ratatæ, spuse

ea rîzînd. — Øi te întrebi cum de nu mai sînt eu aøa tare? i°am spus

øi eu rîzînd øi i°am turnat un pahar cu vin, uøor ameflitæ deabsurditatea de a mæ regæsi în viafla de adolescentæ.

Cînd am revenit, încæ chicotind uøor, toate femeile dincameræ boceau øi toate îøi ridicaræ privirea spre noi în acelaøitimp, ca într°un desen victorian oribil ce prinsese viaflæ.

— Mæ bucur cæ voi douæ væ distrafli atît de bine, izbucni Katie. — Avînd în vedere ce se întîmplæ în oraøul nostru, adæugæ

Angie. Evident, subiectul cæpætase noi dimensiuni.— Ce e în neregulæ cu lumea asta? De ce ar face cineva ræu

unor fetifle?Mimi plîngea:— Bietele de ele.— Øi sæ le smulgæ dinflii, asta mæ îngrozeøte cel mai tare,

spuse øi Katie.— Sper ca mæcar cît au fost în viaflæ sæ fi fost tratate cum

se cuvine, mîrîi øi Angie. De ce or fi oare fetele atît de rele unacu alta?

— Celelalte fete se purtau urît cu ele? întrebæ Becca.— Într°o zi, dupæ ore, au pus°o pe Natalie la colfl øi i°au tæiat

pærul, oftæ Mimi. Fafla îi era deja rævæøitæ øi plînsæ, iar pe bluzæavea øtersæturi de mascara.

— Pe Ann au obligat°o sæ îøi arate... pærflile intime bæieflilor,spuse Angie.

— Mereu se luau de fetiflele astea, pentru cæ erau puflin di-ferite, spuse Katie, øtergîndu°øi o lacrimæ cu o manøetæ.

— Cine se lua de ele? întrebæ Becca.— Întreab°o pe Camille! Ea este cea care scrie øi se docu-

menteazæ, îi ræspunse Katie ridicîndu°øi bærbia, cu un gest pecare mi°l aminteam din liceu (însemna cæ are ceva cu tine øi

OBIECTE ASCUfiITE

145

cæ era îndreptæflitæ sæ simtæ aøa). Øtii ce soræ îngrozitoare ai,Camille, nu°i aøa?

— Da. Øtiu cæ fetele se pot purta foarte urît. — Deci o aperi? se luminæ Katie. Simfleam cum alunec uøor în disputele oraøului Wind Gap

øi m°am speriat. Caftealæ începu sæ°mi bubuie în gambæ. — Doamne, Katie, dar nici nu o cunosc suficient de bine ca

sæ øtiu dacæ sæ o apær sau nu, i°am ræspuns eu, simulîndîngrijorarea.

— Ai plîns mæcar o datæ pentru fetiflele acelea? mæ întrebæAngie.

Toate se adunaseræ în jurul meu øi mæ priveau de sus.— Camille nu are copii, spuse Katie cu pioøenie. Nu cred

cæ poate sæ simtæ aceeaøi durere ca øi noi. — Îmi pare foarte ræu pentru acele fetifle, am ræspuns eu,

dar sunase artificial, ca o concurentæ la miss care militeazæpentru pacea în lume.

Chiar mæ întrista foarte tare subiectul, dar mi se pærea inutilsæ vorbesc despre asta.

— Nu vreau sæ par prea duræ, începu Tish, dar mi se parecæ inima nu funcflioneazæ complet dacæ nu ai copii. Ca øi cumræmîne opritæ pentru totdeauna.

— Aøa e, spuse Katie. Nu am devenit cu adeværat femeiepînæ cînd nu am simflit°o pe Mackenzie în mine. Se tot vorbeøtedespre opoziflia dintre Dumnezeu øi øtiinflæ, dar se pare cæ înceea ce priveøte copiii, ambele tabere sînt de aceeaøi pærere.Biblia spune sæ rodim øi sæ ne înmulflim, iar øtiinfla e de acordcæ, pînæ la urmæ, pentru asta a fost fæcutæ femeia, nu? Sæ nascæcopii.

— Puterea femeii! murmuræ Becca.

Înapoi acasæ m°a dus Becca, deoarece Katie simflise nevoiasæ doarmæ peste noapte la Angie. Probabil cæ dædaca va aveagrijæ de dragele ei fete dimineafla. Becca spusese niøte glumedespre obsesia femeilor de a deveni mame, la care eu ræspun-sesem cu cîteva gîlgîituri de rîs. E uøor pentru tine, mæcar tuai doi deja doi copii. Mæ simfleam îngrozitor de deprimatæ.

Mi°am pus o cæmaøæ de noapte curatæ øi stæteam cu picioareleîncruciøate în mijlocul patului. Nu mai primeøti bæuturæ înseara asta, fetiflo, am murmurat. Mi°am mîngîiat obrazul øimi°am întins umerii. Øi m°am alintat numindu°mæ dræguflo.

GILLIAN FLYNN

146

Voiam sæ tai: scumpete îmi scînteia pe coapsæ, ræutæcios îmiardea genunchiul. Voiam sæ°mi crestez în piele stearpæ. Aøaaveam sæ ræmîn, cu pîntecele steril pentru totdeauna. Gol øineîntinat. Îmi imaginam bazinul desfæcut pentru a scoate laivealæ o gauræ curatæ, neatinsæ, ca un cuib de animal care adispærut.

Øi fetele astea micufle. Ce e în neregulæ cu lumea asta? Mimichiar plînsese, dar faptul trecuse neobservat, pentru cæ lamen-tærile deveniseræ ceva foarte obiønuit. Dar acum simfleam øieu. Ceva era în neregulæ aici, îngrozitor de în neregulæ. Mi°lputeam imagina pe Bob Nash stînd pe marginea patului luiAnn, încercînd sæ-øi aducæ aminte care a fost ultimul lucru pecare i°l spusese fiicei sale. Mi°am imaginat°o pe mama luiNatalie plîngînd cu fafla îngropatæ într°unul din tricourile fetei.Øi m°am væzut pe mine, o fetiflæ disperatæ de treisprezece ani,plîngînd în hohote pe podeaua din camera surorii mele moarte,cu un pantofior înflorat în mînæ. Sau pe Amma, øi ea la trei-sprezece ani, o femeie°copil cu un corp deja superb, dar øi cuo dorinflæ chinuitoare de a fi fetifla jelitæ de maicæ°mea. Pemama læcrimînd dupæ Marian. Sau muøcînd acel copil. PeAmma, încercîndu°øi puterile pe fiinfle mai slabe, rîzînd în timpce ea øi prietenele ei îi taie pærul lui Natalie, în timp ce pepodeaua cu dale cad încontinuu bucle. Pe Natalie, scoflîndu°iochii altei fetifle. Îmi simfleam pielea urlînd, iar ochii îmizvîcneau în cap o datæ cu pulsul nebun. Am închis ochii, mi°amstrîns braflele în jurul trupului øi am început sæ plîng.

Dupæ zece minute de smiorcæialæ în pernæ, am încercat sæîmi potolesc plînsul øi sæ-mi adun gîndurile care îmi bubuiauprin minte: replicile din interviul cu John Keene pe care le°aøputea folosi în articol, faptul cæ sæptæmîna viitoare trebuia sæîmi plætesc chiria la apartamentul din Chicago øi mirosul mæru-lui care începea sæ putrezeascæ în coøul de gunoi de lîngæ pat.

Atunci am auzit°o pe Amma øoptindu°mi numele la uøæ.M°am închis la nasturii cæmæøii, mi°am tras mînecile øi i°amdeschis uøa. Ea purta o cæmaøæ de noapte roz cu flori, pleteleblonde îi acopereau umerii øi era desculflæ. De°a dreptul adora-bilæ, e cel mai bun cuvînt.

— Ai plîns, spuse ea, uøor surprinsæ.— Puflin.

OBIECTE ASCUfiITE

147

— Din cauza ei?Ultimul cuvînt fusese accentuat, mi°l puteam imagina ro-

tund øi greu, fæcînd o gauræ adîncæ în pernæ. — Puflin, da, øi din cauza ei.— Øi eu la fel.Îmi privea cu atenflie marginile cæmæøii, gulerul, manøetele.

Încerca sæ°mi surprindæ cicatricele. — Nu am øtiut cæ fli°ai fæcut ræu, spuse în cele din urmæ.— Nu se mai întîmplæ.— Asta e bine, presupun. Se aøezæ pe marginea patului. — Camille, ai vreodatæ senzaflia cæ o sæ se întîmple lucruri

rele, dar nu pofli face nimic sæ le opreøti? Nu pofli face absolutnimic, trebuie doar sæ aøtepfli?

— Ca un fel de atac de panicæ? Nu mæ puteam opri sæ°i privesc pielea, era atît de finæ øi

de bronzatæ, ca o cremæ de îngheflatæ.— Nu, nu chiar. Pærea oarecum dezamægitæ, ca øi cum nu fusesem în stare

sæ rezolv o ghicitoare. — În fine, uite, fli°am adus un cadou.Îmi întinse o cutie împachetatæ øi mi°a spus sæ o deschid

cu atenflie. Înæuntru era o fligaræ de iarbæ fæcutæ cu mareîndemînare.

— E mai bunæ decît votca aia pe care o bei tu, spuse Amma,pentru a se apæra. Bei foarte mult. Asta e mai bunæ. Nu temai întristeazæ aøa tare.

— Amma, zæu...— Pot sæ îfli mai væd o datæ tæieturile? zîmbi ea timid.— Nu.Tæcere. Øi am ridicat fligara.— Øi, Amma, nu cred cæ ar trebui ca tu...— Ei, bine, iatæ cæ am adus°o. Dacæ o vrei, bine, dacæ nu,

nu. Încercam doar sæ fiu dræguflæ cu tine.Se încruntæ øi îøi ræsuci în mîini un colfl de cæmaøæ. — Mulflumesc, e frumos din partea ta cæ vrei sæ mæ simt

mai bine,— Pot sæ fiu øi dræguflæ, øtii? mai spuse ea, cu sprîncenele

încæ încruntate. Pærea gata sæ plîngæ.

GILLIAN FLYNN

148

OBIECTE ASCUfiITE

149

— Øtiu asta. Doar cæ nu øtiu de ce te°ai hotærît sæ fii dræguflæcu mine tocmai acum.

— Cîteodatæ nu sînt în stare. Dar acum pot. Cînd toatæ lu-mea doarme øi e liniøte deplinæ, e mai uøor.

Întinse mîna aproape de fafla mea, ca un fluture, dar o læsæimediat în jos, mæ mîngîie pe genunchi øi plecæ.

150

Zece

„Îmi pare ræu cæ am venit aici, pentru cæ acum ea e moartæ“a spus John Keene, de 18 ani, cu lacrimi în ochi, despre soralui mai micæ, Natalie, de 10 ani. „Cineva mi°a omorît sora“.Corpul lui Natalie Keene a fost gæsit pe 14 mai, contorsionatîn spafliul strîmt dintre salonul de frumusefle Tuns øi Coafatøi magazinul de bricolaj al lui Bifty din oraøul Wind Gap, statulMissouri. Este cea de°a doua fetiflæ ucisæ aici în decurs de nouæluni. Ann Nash, de 9 ani, a fost gæsitæ în golful unui rîu dinapropiere în luna august a anului trecut. Ambele fete au foststrangulate. Ambelor li s°au smuls dinflii.

„Era genul de copil mucalit“ a continuat John Keene, plîn-gînd încet, „ca un bæiefloi“. Keene s°a mutat aici cu familia cudoi ani în urmæ øi a absolvit recent liceul. A descris°o pe sorasa ca fiind o fatæ isteaflæ øi cu multæ imaginaflie. Ea chiar îøiinventase la un moment dat o nouæ limbæ, cu un alfabet propriu.„Pentru un copil normal, ar fi o bolborosealæ“, a spus Keene,zîmbind trist...

O bolborosealæ este de fapt ancheta polifliei: forflele locale øiRichard Willis, un detectiv criminalist detaøat din Kansas,susflin cæ existæ cîteva piste. „Nu excludem pe nimeni“ a declaratWillis. „Cercetæm cu atenflie potenflialii suspecfli din cadrulcomunitæflii, dar luæm în calcul foarte serios øi varianta caaceste crime sæ fi fost comise de cineva din afara oraøului.“

Însæ poliflia refuzæ sæ comenteze declarafliile unui posibilmartor ocular, un bæiat care pretinde cæ a væzut persoana carea ræpit°o pe Natalie Keene, øi anume o femeie. O sursæ din

cadrul polifliei spune cæ detectivii merg pe varianta cæ asasinuleste un bærbat din cadrul comunitæflii. Stomatologul din WindGap, James L. Jellard, 56 de ani, susfline aceastæ ipotezæ,adæugînd cæ pentru smulgerea dinflilor „e nevoie de ceva forflæ.Nu ies aøa, pur øi simplu“.

În timp ce poliflia cerceteazæ cazul, în Wind Gap au crescutconsiderabil vînzærile de încuietori øi arme. Magazinul localde bricolaj a vîndut 36 de încuietori, iar comerciantul local dearme a eliberat recent mai mult de 30 de permise dupæ uciderealui Natalie Keene. „Credeam cæ majoritatea oamenilor de peaici au deja arme, pentru vînætoare“ ne°a declarat Dan R. Sniya,de 35 de ani, care defline cel mai mare magazin de profil dinoraø. „Dar mai cred øi cæ oricine n°a avut o armæ pînæ azi, acumo va avea cu siguranflæ“.

Unul dintre cetæflenii din Wind Gap care øi°a mærit stoculde arme este tatæl lui Ann Nash, Robert, de 41 de ani. „Maiam douæ fete øi un fiu, iar ei vor fi apærafli“ ne°a spus el. Nashøi°a descris fiica decedatæ ca fiind foarte isteaflæ. „Cîteodatæ credcæ era mai deøteaptæ chiar decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credeacæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su.“ El a mai spus cæ fiica luiera ca un bæiefloi, ca øi Natalie, o fatæ cæreia îi plæcea sæ se caflereîn copaci øi sæ se plimbe cu bicicleta, ceea ce øi fæcea de altfelcînd a fost ræpitæ în luna august a anului trecut.

Pærintele Louis D. Bluell de la biserica catolicæ recunoaøteefectele acestor crime asupra localnicilor: prezenfla la slujba deduminicæ a crescut simflitor øi mulfli membri ai parohiei saleau apelat la consiliere spiritualæ. „Cînd se întîmplæ aøa ceva,oamenii simt o nevoie puternicæ de hranæ spiritualæ“ spuneel. „Øi vor sæ øtie, în special, cum a fost posibil ceea ce s°aîntîmplat.“

Asta ar dori sæ øtie øi poliflia.

Înainte sæ fie tipærit, Curry se amuzase pe seama tuturoriniflialelor. Oh, Doamne, ce le mai place sudiøtilor sæ se forma-lizeze. I°am atras atenflia cæ Missouri se afla de fapt în parteade vest a flærii, dar el se ræfloi la mine. Øi eu sînt, de fapt, unom de vîrsta a doua, dar spune°i asta bietei Eileen, care trebuiesæ îmi suporte inflamarea coatelor. De asemenea, mi°a tæiat

OBIECTE ASCUfiITE

151

majoritatea referinflelor la mærturia lui James Capisi, pæstrînddoar declarafliile generale. O sæ pærem niøte papagali dacæ îiacordæm prea multæ atenflie puøtiului, mai ales cæ poliflia nuîl ia în serios. Mi°a mai tæiat øi un citat despre John Keene,preluat din convorbirea cu mama lui: „Este un bæiat drægufløi blînd“. Era, de fapt, singurul comentariu pe care îl obflinu-sem de la ea înainte sæ mæ dea afaræ din casæ, singurul pentrucare meritase sæ fac acea vizitæ, dar lui Curry i se pærea cæacest citat distrage atenflia. Probabil, avea dreptate. Era însæfoarte mulflumit cæ, în cele din urmæ, exista øi un suspect, øianume „cineva din interiorul comunitæflii“. Sursa mea dincadrul polifliei era o puræ invenflie sau, eufemistic spus, unamestec — tofli, de la Richard pînæ la preotul local, credeaucæ asasinul face parte din comunitatea lor. Dar nu i°am maispus lui Curry despre minciunica mea.

În dimineafla în care a fost publicat articolul am stat în patøi m°am holbat la discul rotativ al telefonului, aøteptînd sæ sunepentru reproøuri. Din partea mamei lui John, care se enervasefoarte tare, probabil, cînd a descoperit declarafliile publice alefiului. Sau chiar Richard, pentru cæ scæpasem faptul cæ asasinule un tip de°al locului.

Au trecut cîteva ore tæcute, în timp ce eu transpiram totmai tare. Niøte muøte enorme îmi tot bîzîiau pe la geam, iarde pe hol o auzeam pe Gayla foindu°se, dorind foarte mult sæintre øi în camera mea. Atît cearøafurile, cît øi prosoapele dela baie se schimbau întotdeauna zilnic, exista mereu lenjerieîn subsol la uscat. Cred cæ am pæstrat acest obicei din zilele luiMarian. Aøternuturi curate øi scorfloase menite sæ ne facæ sæuitæm toate acele scurgeri øi mirosuri lîncede care ne ies dinorganism. Eram la facultate cînd am descoperit cæ îmi placemirosul de sex. Intrasem în camera prietenei mele într°odimineaflæ, dînd nas în nas cu un bæiat care zîmbea în colflulgurii øi îøi îndesa øosetele în buzunarul de la spate. Prietenamea lenevea în pat, pætatæ øi dezbræcatæ, cu un picior dezgolitatîrnîndu°i leneø din aøternut. Mirosul dulce øi umed era puranimalic, exact ca în cel mai ascuns colfl al peøterii unui urs.Mie îmi era aproape stræin, pentru cæ era un miros interior,

GILLIAN FLYNN

152

creat în timpul unei nopfli întregi. Pentru mine, cel mai repre-zentativ miros al copilæriei era cel de clor.

Pînæ la urmæ, cititorul cel mai supærat care m°a sunat pri-mul nu era nici pe departe dintre cei la care mæ aøteptam.

— Nu pot sæ cred cæ nu ai scris absolut nimic despre mine,îmi trosni în telefon vocea lui Meredith Wheeler. Nu ai folositnimic din ce fli°am spus eu. Nici mæcar nu fli°ai dat seama cæsînt în aceeaøi cameræ. Datoritæ mie ai vorbit cu John, mai øtii?

— Meredith, nu fli°am promis niciodatæ cæ îfli voi folosi co-mentariile, i°am ræspuns eu, deja iritatæ. Îmi pare ræu dacæasta ai crezut.

Mi°am îndesat un ursulefl de pluø albastru sub cap, darm°am simflit vinovatæ øi l°am pus la loc la capul patului. Fiecaretrebuie sæ respecte lucrurile copilæriei altuia.

— Pur øi simplu nu înfleleg de ce nu m°ai bægat în articol,a continuat. Dacæ toatæ ideea a fost sæ obflii o imagine a luiNatalie, atunci ai nevoie de John. Øi dacæ ai nevoie de John,ai nevoie de mine. Eu sînt iubita lui. Adicæ, el practic îmiaparfline, pofli sæ întrebi pe cine vrei.

— Pæi, vezi tu, cheia articolului nu erafli tu øi John, i°amspus eu.

Pe lîngæ vocea lui Meredith, auzeam melodia ritmicæ a uneibalade country øi niøte pocænituri øi øuieræturi.

— Dar ai bægat o græmadæ de alfli oameni din Wind Gap înarticol. Pe idiotul de preot Bluell, de exemplu. De ce nu øi pemine? John trece printr°o perioadæ foarte grea, iar eu sînt foarteimportantæ pentru el, pentru cæ îl ajut sæ treacæ prin asta.Toatæ ziua plînge. Øi eu sînt cea care îl ajutæ.

— Cînd o sæ scriu un articol în care o sæ am nevoie de maimulte pæreri din Wind Gap, îfli iau un interviu. Dacæ mai aiceva de adæugat, bineînfleles.

Pocænituræ, øuieræturæ. Cælca.— Øtiu o græmadæ de lucruri despre familia aia, øi mai ales

despre Natalie, pe care John nici nu øi le imagineazæ. Sau nule°ar spune, oricum.

— Minunat, flinem legætura atunci. Øi ne vedem curînd.

OBIECTE ASCUfiITE

153

Am închis, puflin îngrijoratæ totuøi din cauza a ceea ce fataasta voia sæ°mi spunæ. Cînd am privit în jos, am væzut cæscrisesem „Meredith“ cu litere largi øi cursive de°a lungul cica-tricelor de pe piciorul stîng.

Pe verandæ se afla Amma, înfæøuratæ într°o pæturicæ roz demætase øi cu o batistæ umedæ pe frunte. Mama avea o tavæ deargint cu ceai, pîine præjitæ øi sticlufle asortate øi îi apæsa mînaAmmei pe obraz într°o miøcare circularæ.

— Copilaø, copilaø, copilaø, murmura Adora, legænîndu°seamîndouæ în balansoar.

Amma moflæia somnoroasæ ca un bebeluø în pæturica ei,frecîndu°øi buzele din cînd în cînd. Era prima datæ cînd o ve-deam pe mama de la excursia noastræ în Woodberry. Mæ totfîflîiam prin fafla ei, dar ea nu îøi lua ochii de la Amma.

— Bunæ, Camille, øopti Amma în cele din urmæ øi îmi aruncæun zîmbet firav.

— Sora ta este bolnavæ. Mereu are febræ de cînd ai venittu acasæ, spuse Adora, apæsînd în continuare în cercuri mînaAmmei.

Îmi imaginam dinflii mamei frecîndu°se unul de altul înspatele obrajilor.

Mi°am dat seama cæ era øi Alan acolo, dar de cealaltæ partea ferestrei, privindu°le din canapeaua din camera de zi.

— Trebuie sæ o ajufli sæ nu mai fie atît de încordatæ cînd ecu tine, Camille. E doar o fetiflæ, øuøoti maicæ°mea cætre Amma.

Da, era doar o fetiflæ, dar mahmuræ. Amma plecase din came-ra mea asearæ pentru a bea ceva în camera ei. Aøa stæteaulucrurile în casa asta. Le°am læsat în urmæ øoptindu°øi unaalteia, cu preferat înfiorîndu°mi genunchiul.

— Hey, Scoop*! Richard ajunsese lîngæ mine în sedanul lui. Mæ îndreptam

spre locul în care fusese descoperit corpul lui Natalie, pentrua vedea exact ce scrie pe baloanele øi pe bileflelele læsate acolo.Curry voia un articol despre ceea ce înseamnæ „un oraø în

GILLIAN FLYNN

154

* Øtire, noutate, evoluflie recentæ a unui caz.

doliu“. Asta dacæ nu apæreau cumva alte indicii despre crime.Dar avînd în vedere consecinflele, era bine sæ aparæ niøte indiciicît mai curînd.

— Bunæ, Richard.— Bun articolul de azi.Al naibii internet!— Mæ bucur sæ aud cæ fli°ai gæsit o sursæ apropiatæ polifliei. Zîmbea cu gura pînæ la urechi cînd a spus asta.— Da, øi eu.— Urcæ, avem treabæ. Øi îmi deschise uøa din dreapta.— Am propria mea treabæ de fæcut. Pînæ acum, munca cu

tine nu mi°a oferit nimic de publicat, numai de „færæ comen-tarii“ am avut parte. În ritmul æsta, o sæ mæ cheme înapoieditorul.

— Pæi, nu putem permite aøa ceva, nu? Nu m°aø mai bucurade distragerea atenfliei. Hai, vino cu mine. Am nevoie de unghid pentru Wind Gap. Øi fac øi eu ceva pentru tine: ræspundla trei întrebæri, complet øi adeværat. Neoficial, bineînfleles, darspun tot ce øtiu. Hai, Camille! Sau poate ai o întîlnire cu sursata din poliflie?

— Richard.— Nu, serios, nu aø vrea sæ intervin într°o dragoste ce e pe

cale sæ înfloreascæ. Tu øi acest tip misterios probabil cæ faceflio pereche pe cinste.

— Taci din guræ.M°am urcat în maøinæ. S°a aplecat peste mine, a tras centura

øi a prins°o, oprindu°se o clipæ cu buzele apropiate de ale mele. — Trebuie sæ te øtiu în siguranflæ.Îmi arætæ un balon care se legæna în locul în care fusese

gæsitæ Natalie. Pe el scria Însænætoøire grabnicæ!— Asta este, pentru mine, imaginea reprezentativæ pentru

Wind Gap! spuse Richard.

Richard voia sæ îl duc în toate locurile secrete ale oraøului,cotloanele pe care doar localnicii le pot cunoaøte. Locurile încare oamenii se întîlneau ca sæ øi°o tragæ sau ca sæ se drogheze,în care puøtii se îmbætau sau în care te duceai doar ca sæ fii

OBIECTE ASCUfiITE

155

singur øi sæ te gîndeøti la nemurirea vieflii. Fiecare dintre noiare parte de momente în care viafla deraiazæ. Al meu a fostcînd a murit Marian. Iar ziua în care am luat cuflitul în mînæa fost la fel.

— Nu am gæsit încæ locul uciderii acestor fete, spuse Richard,cu o mînæ pe volan øi cu cealaltæ pe spætarul scaunului meu.Doar locul în care au fost læsate, iar aici au fost distruse ogræmadæ de probe.

Tæcu o clipæ. — Scuze, locul uciderii sunæ cam urît. — Da, îmi inspiræ mai degrabæ un abator.— Oh. Un cuvînt de 50 de cenfli, Camille. De 75 de cenfli

poate în Wind Gap.— Da, am uitat cît de culfli sîntefli voi în Kansas.L°am rugat pe Richard sæ o ia pe un drum de pietriø

nemarcat øi am parcat în buruienile crescute pînæ la genunchi,la aproximativ 30 de kilometri de locul în care fusese gæsitcorpul lui Ann. Mi°am øters ceafa în aerul umed øi mi°amfluturat puflin mînecile, care se lipiseræ de piele. Mæ întrebamdacæ Richard simflea mirosul bæuturii de noaptea trecutæ,pentru cæ eu o simfleam acum ieøind prin transpiraflie.

Am rætæcit prin pædure, în josul dealului øi înapoi. Frun-zele de bumbac tremurau, ca întotdeauna, într°o adiere imagi-naræ. Din cînd în cînd auzeam vreun animal fugind sau opasære luîndu°øi zborul. Richard mergea mereu lîngæ mine,croind drum prin vegetaflia bogatæ. Cînd am ajuns la loculcæutat, aveam amîndoi hainele umede, iar fafla îmi era aco-peritæ de sudoare. Acolo era, de fapt, o veche salæ de clasæ,dæræpænatæ øi uøor înclinatæ, cu tot felul de crengi fluturîndînæuntrul øi în afara stinghiilor de lemn.

O jumætate de tablæ era încæ atîrnatæ de un perete. Pe eaerau desene foarte detaliate cu penisuri intrînd în vagine, færæcorpurile aferente. Pe podea zæceau frunze uscate øi sticle goalede bæuturæ, cutii ruginite de bere din vremuri apuse. Mai erauøi cîteva bænci. Una dintre ele era acoperitæ cu o faflæ de masæøi avea în centru o vazæ cu niøte trandafiri uscafli. Era un locjalnic pentru a organiza o cinæ romanticæ. Speram, totuøi, cæavusese succes.

GILLIAN FLYNN

156

— Bunæ treabæ, spuse Richard, arætînd unul dintre dese-nele de pe tablæ.

Tricoul albastru i se lipise de piele øi puteam distinge con-turul unui piept bine lucrat.

— Aici îøi petrec timpul puøtii, mai ales, i°am spus eu. Dare în apropierea golfului, aøa cæ m°am gîndit cæ e bine sæ°l vezi.

— Îhîm. Mæ privea tæcut. — Ce faci în Chicago cînd nu lucrezi? Se aplecase peste bancæ øi færîmifla frunzele unui trandafir

uscat din vazæ.— Ce fac?— Ai un iubit? Sînt convins cæ ai.— Nu, nu am mai avut un iubit de foarte multæ vreme.Începu sæ smulgæ petalele trandafirului. Nu îmi dædeam sea-

ma dacæ chiar îl interesa ræspunsul meu. Ridicæ privirea spremine øi rînji.

— Eøti duræ, Camille. Nu oferi prea mult de la tine. Mæ facisæ muncesc. Ceea ce îmi place, pentru cæ este diferit. Pe celemai multe fete nu le pofli opri din vorbit. Nu vreau sæ jignescpe nimeni cu asta.

— Nu încerc sæ par dificilæ. Doar cæ nu mæ aøteptam la în-trebarea asta, i°am ræspuns eu, recîøtigîndu°mi echilibrul înconversaflie.

Era doar o micæ flecærealæ øi tachinare. Cu asta mæ descurcam. — Tu ai o iubitæ? Sînt siguræ cæ ai douæ, una blondæ øi una

brunetæ, sæ le asortezi la cravatæ.— Greøit pe toate planurile. Nu am iubitæ acum, iar ultima

pe care am avut°o era roøcatæ. Nu se asorta cu nimic din ceaveam eu. A trebuit sæ plece, în cele din urmæ. Era fatæ bunæ,pæcat.

În mod normal, Richard ar fi fost genul de bærbat pe carenu°l puteam suferi, adicæ næscut øi crescut în pluø: aræta bine,era interesant, era deøtept øi probabil avea øi ceva bani. Genulæsta de bærbafli nu m°a atras niciodatæ, nu au nimic deosebitøi, în general, sînt øi foarte laøi. Evitæ din instict orice situafliecare i°ar putea jena sau pune într°o posturæ ciudatæ. DarRichard nu mi se pærea deloc plictisitor. Poate din cauza

OBIECTE ASCUfiITE

157

faptului cæ rînjetul sæu era puflin viclean. Sau poate din cauzæcæ îøi cîøtiga existenfla træind printre nenorocirile vieflii.

— Camille, tu veneai aici cînd erai micæ? Vocea lui fusese foarte înceatæ, chiar timidæ. Se uitæ în de-

pærtare, iar razele soarelui îi luceau printre øuviflele aurii.— Bineînfleles. Era locul ideal pentru tot felul de activitæfli

imorale.Richard se apropie de mine øi îmi oferi ultimul trandafir

din vazæ, plimbîndu°øi degetul pe obrazul meu.— Înfleleg, spuse el. Cred cæ e prima datæ cînd îmi doresc

sæ fi crescut în Wind Gap.— Probabil cæ ne°am fi înfleles foarte bine noi doi, i°am spus

eu øi chiar credeam asta. Mæ simfleam deodatæ foarte tristæ cæ în copilærie nu cunos-

cusem nici un bæiat ca Richard, adicæ cineva care sæ fie în staresæ mæ provoace puflin.

— Øtii cît eøti de frumoasæ, da? fii°aø spune eu, dar pare ge-nul de replicæ pe care ai respinge°o. În loc de asta, mæ gîndeam...

Îmi trase capul spre el øi mæ særutæ, întîi încet, dupæ care,væzînd cæ nu mæ opun, mæ prinse în brafle øi îøi împinse limbaîn gura mea. Era prima oaræ cînd cineva mæ særuta în trei anide zile. Îmi plimbam mîinile pe umerii lui, cu trandafirulfoønindu°i pe spate. I°am îndepærtat gulerul øi l°am lins pe gît.

— Cred cæ eøti cea mai frumoasæ fatæ pe care am væzut°o,îmi spuse, trecîndu°øi degetul pe linia obrazului meu. Nici nuam mai putut gîndi clar în ziua în care te°am væzut prima datæ.Vickery m°a trimis acasæ.

Rîse.— Øi eu cred cæ eøti frumuøel, i°am ræspuns eu, flinîndu°i

mîinile într°ale mele pentru a nu încerca sæ mæ pipæie. Aveamo bluzæ subflire øi nu voiam sæ îmi simtæ cicatricele.

— Øi eu cred cæ eøti frumuøel? mæ imitæ el øi rîse. Doamne,Camille, nu prea te pricepi sæ fii romanticæ, nu?

— M°ai luat pe nepregætite. Adicæ, în primul rînd, nu credcæ e o idee bunæ, ca noi doi sæ avem o relaflie.

— Chiar oribilæ. Øi îmi særutæ lobul urechii. — Øi, în plus, nu vrei sæ cercetezi locul?

GILLIAN FLYNN

158

— Donøoaræ Preaker, am cercetat locul æsta a doua zi decînd am ajuns aici. Dar mi°a fæcut plæcere sæ mæ plimb cu tine.

Richard cercetase øi celelalte douæ locuri pe care le mai øtiam.Un hangar de vînætoare pæræsit din partea de sud a pæduriia scos la ivealæ o fundæ galbenæ de prins pærul, neidentificatæînsæ de nici una dintre cele douæ familii. La faleza din parteade est a oraøului, de unde puteai privi fluviul Mississippi, afost identificatæ urma unui pantof sport de copil, dar care nus°a potrivit cu nici unul din pantofii celor douæ fete. Au maifost gæsite urme de sînge uscat pe firele de iarbæ, dar, din nou,nu se potrivea grupa sanguinæ. Încæ o datæ cunoøtinflele meleerau inutile. Dar se pare cæ lui Richard nu°i pæsa de chestiaasta. Am mers oricum pînæ la falezæ, cu øase cutii de berealæturi, øi am stat în soare privind fluviul Mississippi, caresclipea verde ca un øarpe uriaø.

Acesta era unul dintre locurile preferate ale lui Marian, cîndse putea ridica din pat. Pentru o clipæ, i°am simflit în spategreutatea de copil, chicotelile vesele în urechea mea øi brafleleslæbænoage prinse de umerii mei.

— Unde ai duce o fetiflæ ca sæ o strîngi de gît? întrebæRichard.

— În maøinæ sau acasæ, i°am ræspuns, simflind fiori pe spate. — Øi ca sæ°i smulgi dinflii?— Undeva unde aø putea lucra în voie. O pivniflæ, poate. Sau

o cadæ. Fetele muriseræ deja, nu?— Asta e una din cele trei întrebæri?— Desigur.— Amîndouæ muriseræ.— Moarte de suficient timp pentru a nu curge deloc sînge

cînd le°au fost smuløi dinflii?O barcæ ce plutea pe rîu începu sæ se întoarcæ în firul cu-

rentului. Oamenii care au apærut pe punte cu niøte vîsle încer-cau disperafli sæ o readucæ pe direcflia corectæ.

— La Natalie a curs sînge. Dinflii i-au fost smuløi imediatdupæ strangulare.

Mi°am adus aminte de Natalie Keene, ochii cæprui-deschisøi încremenifli, prævælitæ într°o cadæ, în timp ce cineva îi smulgea

OBIECTE ASCUfiITE

159

dinflii. Pe bærbie i se scurgea sîngele. O mînæ pe un patent. Omînæ de femeie.

— Îl crezi pe James Capisi?— Sincer, nu øtiu ce sæ cred, Camille. Puøtiul e absolut

îngrozit. Maicæ°sa ne sunæ mereu sæ ne cearæ pe cineva de pazæ.E sigur cæ femeia o sæ îl ia øi pe el. L°am chinuit puflin, l°amfæcut mincinos, sæ væd dacæ îøi schimbæ povestea. Nimic.

Îøi întoarse fafla spre mine.— Atît îfli spun: James Capisi e foarte sigur de ceea ce spune.

Dar nu væd cum ar putea fi adeværat. Nu se încadreazæ în niciun profil cu care am lucrat pînæ acum. Nu se potriveøte. Øi astafli-o spun din intuiflie de poliflist. De fapt, ai vorbit øi tu cu el,tu ce crezi?

— Sînt de acord cu tine. Mæ întreb dacæ nu e doar îngrozitde cancerul maicæ°sii øi îøi proiecteazæ cumva aceastæ teamæasupra a ceea ce a væzut de fapt. Nu øtiu. Øi despre John Keenece crezi?

— Se potriveøte profilului: are vîrsta potrivitæ, face partedin familia uneia dintre victime øi pare cæ suferæ puflin cammult.

— Sora lui a fost ucisæ.— Aøa e. Dar... eu sînt bærbat øi îfli spun sigur cæ un puøti

preferæ sæ se sinucidæ decît sæ plîngæ în public. Iar el se smior-cæie prin tot oraøul.

Richard suflæ prelung în sticla de bere, ca o chemare cætreo ambarcafliune care tocmai trecea pe rîu.

Deja ræsærise luna øi musculiflele erau în plinæ agitaflie cîndRichard m°a adus acasæ. Bîzîitul lor era la fel ca zvîcnirea dintrepicioarele mele cînd l°am læsat sæ mæ atingæ. Mi°am trasfermoarul øi i°am adus mîna pe clitorisul meu, flinînd°o acolopentru a nu încerca sæ exploreze mai departe øi sæ simtæ mar-ginea cicatricelor. Ne°am fæcut unul pe altul ca niøte puøti deøcoalæ (colflunaø îmi zvîcnea tare øi roz pe piciorul stîng cîndam avut orgasm) øi eram lipicioasæ øi miroseam a sex cînd amdeschis uøa de la intrare øi am væzut°o pe mama stînd pe treptecu un pahar de amaretto.

GILLIAN FLYNN

160

Purta o cæmaøæ de noapte roz cu niøte mînecufle feciorelnicepufoase øi cu o fundæ de satin în jurul gulerului. Mîinile îi eraudin nou bandajate, deøi inutil, iar feøele erau la fel de curateca la început, deøi fuseseræ în manøete. Se legæna încet cîndam intrat eu, ca o fantomæ care nu øtia dacæ sæ plece sau sæmai ræmînæ. Ræmase.

— Camille, vino sæ stai jos! Întinse mîinile fleøcæite spre mine. — Nu, mai întîi ia°fli un pahar din bucætærie. Sæ bei ceva

cu Mama. Cu mama ta.Probabil o sæ fie groaznic, mi°am zis cînd îmi luam un pahar.

Dar, pe lîngæ asta, mai era ceva: eram singuræ cu ea! O dorinflæchinuitæ a copilæriei. Posibil a fi împlinitæ.

Maicæ°mea turnæ neatentæ, totuøi perfect, umplîndu°mipaharul exact la limitæ. Era, oricum, o provocare sæ beau dinel færæ sæ værs. Se strîmbæ puflin privindu°mæ. Se læsæ cu spatelepe stîlp øi îøi îndoi picioarele sub ea.

— Cred cæ în sfîrøit mi°am dat seama de ce nu te iubesc!Øtiam cæ nu mæ iubeøte, dar nu credeam cæ o poate spune

cu voce tare. Încercam sæ mæ prefac interesatæ, ca un om deøtiinflæ pe cale sæ facæ o descoperire mæreaflæ, dar mi se puseun nod în gît øi nu mai puteam sæ respir.

— Îmi aduci aminte de mama mea, de Joya. Rece øi distantæøi atît de nætîngæ. Nici pe mine nu m°a iubit mama mea. Øidacæ voi, fetelor, nu mæ iubifli, nu o sæ væ iubesc nici eu.

Am simflit un val de furie în stomac.— Nu am spus niciodatæ cæ nu te iubesc, e o nebunie. O

nebunie, futu-i! Tu nu m°ai plæcut niciodatæ, nici mæcar cînderam copil. Nu am simflit altceva decît ræcealæ din partea ta,aøa cæ nu încerca sæ dai vina pe mine.

Am început sæ°mi frec palma cu asprime de marginea scærii.Maicæ°mea zîmbi încordat la ceea ce fæceam, aøa cæ m°am oprit.

— Dar întotdeauna ai fost aøa de încæpæflînatæ! Niciodatædræguflæ. Îmi aduc aminte cînd aveai øase sau øapte ani. Amvrut sæ îfli coafez pærul în bucle pentru poza de la øcoalæ. Dartu fli l°ai tæiat de tot cu foarfeca.

Nu°mi aduceam aminte episodul æsta. Dar parcæ Ann fæcusechestia asta.

OBIECTE ASCUfiITE

161

— Nu prea cred, mamæ.— Catîr. Excat ca øi fetele astea. Am încercat sæ mæ apropii

øi de fetele astea care au fost ucise.— Cum adicæ ai vrut sæ te apropii?— Îmi aminteau de tine, alergînd toatæ ziua prin oraø ca

niøte sælbæticiuni. Ca niøte animale micufle. Mæ gîndeam cæ,dacæ mæ apropii de ele, o sæ te înfleleg pe tine mai bine. Dacæajungeam sæ le plac pe ele, poate te°aø fi plæcut øi pe tine. Darn-am reuøit.

— Nici nu m°aø fi aøteptat. Pendula bætu ora 11. Mæ întrebam de cîte ori auzise maicæ°mea

acest sunet crescînd în casa asta.— Cînd te°am avut înlæuntrul meu, cînd eram fatæ, mult

mai tînæræ decît eøti tu acum, mæ gîndeam cæ tu o sæ mæ salvezi.Cæ tu o sæ mæ iubeøti. Øi atunci o sæ mæ iubeascæ øi mama mea.Dar s°a dovedit a fi o glumæ.

Vocea ei deveni ascuflitæ øi ræguøitæ, ca o eøarfæ roøie într°ofurtunæ.

— Eram doar un copil.— Chiar de micæ nu mæ ascultai, nu voiai sæ mænînci. De

parcæ mæ pedepseai cæ exist. Arætam ca o proastæ. Ca un copilbleg.

— Dar erai un copil.— Øi uite cæ acum te°ai întors øi mæ obsedeazæ ideea: de ce

Marian øi nu ea?Furia mi se transformæ instantaneu în disperare. Degetele

îmi gæsiræ o aøchie de lemn în treaptæ. Mi°am bægat°o subunghie. Nu aveam de gînd sæ plîng pentru femeia asta.

— Nici eu nu sînt prea încîntatæ cæ træiesc, mamæ. Dacæ teconsoleazæ cu ceva.

— Ai atîta uræ în tine!— De la tine am învæflat.Maicæ°mea se aplecæ øi mæ prinse cu ambele mîini. Apoi

întinse mîna spre spatele meu øi încercui cu unghia singurabucatæ de piele netedæ, færæ cicatrice.

— Singurul loc pe care îl mai ai, îmi øopti. Respiraflia îi era stætutæ øi îmbîcsitæ, precum aerul care ieøea

dintr°un pufl pæræsit.

GILLIAN FLYNN

162

— Aøa e.— Într°o zi am sæ cioplesc numele meu acolo. Mæ zgîlflîi øi îmi dædu drumul, dupæ care mæ læsæ singuræ

pe trepte cu ceea ce mai ræmæsese din bæuturi.

Am bæut ce mai era øi am avut niøte vise întunecate øi lipi-cioase. Maicæ°mea mæ despicase øi îmi scotea toate organele,pe care le alinia pe marginea patului, în timp ce pielea îmiatîrna de°o parte øi de alta. Îøi cosea iniflialele în fiecare organde°al meu, dupæ care le bæga la loc înæuntru, laolaltæ cu alteobiecte uitate: o minge de cauciuc portocalie de la Day Glo*,pe care o cîøtigasem la un tonomat cînd aveam 10 ani, o perechede ciorapi de lînæ mov, pe care îi purtasem la 12 ani øi un inelieftin auriu, pe care mi°l cumpærase un bæiat în prima clasæ deliceu. Cu fiecare obiect aveam senzaflia de uøurare cæ îl gæsisem.

Cînd m°am trezit, trecuse deja ora prînzului øi mæ simfleampierdutæ øi speriatæ. Am luat o înghiflituræ din sticlufla de votcæpentru a alunga panica, dupæ care am alergat la baie øi amvomitat°o, împreunæ cu dîre de salivæ maro de amaretto.

M°am dezbræcat øi m°am bægat în cadæ, simflind pe spateporflelanul rece. M°am întins øi am dat drumul la apæ, læsînd°osæ se adune peste mine, inundîndu°mi urechile pînæ cînd amauzit acel bîldîbîc! relaxant al bærcii care se scufundæ. Voi putearezista vreodatæ sæ las apa sæ îmi acopere fafla øi sæ îmi flinochii deschiøi? Pur øi simplu, refuzi sæ te mai ridici 4 centrimetriøi se terminæ totul.

Apa mæ înflepa în ochi øi îmi acoperea nasul, iar apoi mæacoperi cu totul. Încercam sæ îmi imaginez cum aræt de dea-supra: o piele biciuitæ øi o faflæ încremenitæ clipocind sub apæ.Corpul meu respingea liniøtea. Îmi urla în urechi: corsaj, mur-dar, cicælealæ, væduvæ. Îmi simfleam stomacul øi gîtul încor-date, cæutînd disperate aerul. Deget, tîrfæ, gauræ! Apoi cîtevamomente de aøteptare. Ce modalitate curatæ de a muri! Floare,luciu, arætos!

OBIECTE ASCUfiITE

163

* Marcæ de vopsea.

Am zvîcnit la suprafaflæ, gîfîind în aer. Capul meu eraîndreptat spre tavan, tremurînd. Uøurel, uøurel, mi°am spus.Uøurel, dræguflo, o sæ fii bine. Mi°am mîngîiat obrazul øi m°amalintat singuræ — ce jalnic — dar mi se mai potoli gîfîiala.

Apoi, un atac de panicæ. Am întins mîna pe spate pentru averifica locul neted de piele. Era încæ neted.

Pe cer zæcea niøte nori negri, iar soarele se zærea doar peconturul lor, aruncînd în jur o luminæ galbenæ bolnævicioasæ,de parcæ eram niøte gîngænii ascunse sub obiecte fluorescente.Încæ slæbitæ dupæ întîlnirea cu maicæ°mea, lumina slabæ pæreapotrivitæ. Trebuia sæ mæ întîlnesc cu Meredith Wheeler pentruun interviu despre familia Keene. Nu credeam cæ o sæ scoatæla ivealæ cine øtie ce informaflii, dar mai fæceam rost de un citat,de care aveam oricum nevoie, deoarece nu mai auzisem nimicdespre ei de la ultimul articol. Adeværul era cæ, o datæ ce Johnlocuia acum în spatele casei lui Meredith, nu puteam ajungela el decît prin intermediul ei. Øi sînt siguræ cæ îi plæcea lanebunie chestia asta.

Am mers pînæ la Strada Principalæ, la locul în care îmilæsasem ieri maøina pentru a porni escapada cu Richard. M°amaøezat færæ prea mare convingere la volan øi am reuøit sæ ajungla casa lui Meredith cu o jumætate de oræ mai devreme. Øtiindce pregætiri face în aøteptarea mea, am bænuit cæ mæ va aøteptaøi vom merge pe veranda din spate, pentru a avea ocazia sæmai stau de vorbæ cu John. Dar ea nu era acasæ. În schimb seauzea muzicæ din spate, aøa cæ m°am dus pînæ acolo pentru ale vedea pe cele Patru Mici Blonde îmbræcate în bikini fos-forescente la un capæt al piscinei, trecîndu°øi o fligaræ de iarbæde la una la alta øi pe John la celælalt capæt, stînd la umbræøi privindu°le. Amma era bronzatæ, blondæ øi încîntætoare, færænici o urmæ a mahmurelii din ziua precedentæ. Era la fel demicuflæ øi de coloratæ precum o tavæ cu aperitive.

Væzînd atîta piele netedæ, mi°am simflit propria piele gîdi-lîndu°mæ. Era prea mult de suportat un contact direct, pesteatacul meu de panicæ de dimineaflæ. Aøa cæ am ræmas sæ privescde lîngæ colflul casei. Mæ putea vedea oricine, dar se pare cæ

GILLIAN FLYNN

164

nu prea le pæsa. Cele trei prietene ale Ammei se prinseræ într°ospiralæ de marijuana, întinse pe pæturi cu fafla în jos.

Amma stætea în picioare, privindu°l de sus pe John, masîn-du°øi ulei de bronzat pe umeri, pe piept, pe sîni, strecurîndu°øimîna în sutien, fixîndu°l pe John, fixînd°o pe ea. John nu pæreasæ reacflioneze, stætea ca un copil dupæ øase ore de uitat latelevizor. Cu cît se freca Amma mai lasciv, cu atît pærea el maipuflin interesat. Ei îi cæzu unul din triunghiurile sutienului,descoperindu°i sînul. Are 13 ani, mæ gîndeam, dar simfleam ourmæ de admiraflie pentru puøtoaicæ. Cînd eram deprimatæ,mæ ræneam singuræ. Amma îi rænea pe alflii. Cînd eu aveamnevoie de atenflie, mæ puneam la dispoziflia bæieflilor: fæ°mi cevrei, numai iubeøte°mæ. Oferta sexualæ a Ammei pærea maidegrabæ un fel de agresiune. Picioare lungi øi slabe, talie øi în-cheieturi subfliri, o voce copilæroasæ, toate te flinteau ca o armæ:fæ°mi ce vreau eu, s°ar putea sæ te iubesc.

— Hei, John, cu ce crezi cæ semæn? strigæ Amma.— Cu o fatæ care se poartæ urît øi care crede cæ e mai dræguflæ

decît este de fapt, îi ræspunse John. Stætea pe marginea piscinei în pantaloni scurfli øi tricou, cu

picioarele scufundate în apæ. Avea niøte fire de pær foarte sub-fliri pe picioare, aproape feminine.

— Zæu? Atunci de ce nu încetezi sæ mæ mai priveøti din as-cunzætoarea ta, îi spuse ea, arætînd cu piciorul spre garajul alecærui ferestre aveau niøte perdele albastre. Meredith o sæ fiegeloasæ.

— Mæ simt mai bine sæ te supraveghez, Amma. Întotdeaunasînt cu ochii pe tine.

Pærerea mea: sora mea intrase în camera lui færæ ca el sæøtie øi îi umblase prin lucruri. Sau îl aøteptase în pat.

— Cu siguranflæ cæ îfli place, spuse ea rîzînd, cu picioareledesfæcute.

Pærea oribilæ în umbræ, razele soarelui aruncîndu-i umbrepe faflæ.

— O sæ vinæ øi rîndul tæu într°o zi, Amma, øi asta curînd,spuse el. Curînd.

— Da, eøti mare sculæ, am auzit, îi strigæ Amma. Kylie îøi ridicæ privirea, se uitæ la prietena ei, zîmbi, dupæ

care se întinse la loc.

OBIECTE ASCUfiITE

165

— Øi cu ræbdare. — Pæi o sæ ai nevoie, îi spuse ea øi îi trimise un særut prin aer.Amaretto îmi venea în continuare înapoi øi mæ cam sætu-

rasem de flecæreala asta. Nu°mi plæcea deloc sæ îl aud pe JohnKeene flirtînd cu Amma, indiferent de cît de provocator se purtaea. Avea totuøi 13 ani.

— Bunæ! am strigat eu, iar Amma îøi fluturæ degetele spremine.

Douæ dintre cele trei blonde mæ priviræ, dupæ care se întin-seræ la loc. John luæ puflinæ apæ în mîini øi îøi spælæ fafla înaintesæ îmi zîmbeascæ. Încerca sæ îøi aminteascæ conversaflia, ne-øtiind ce auzisem eu. Am ræmas indiferentæ faflæ de amîndoiøi m°am îndreptat spre John, oprindu°mæ la cîfliva centimetridistanflæ.

— Ai citit articolul? l°am întrebat, iar el dædu din cap apro-bator.

— Da, mulflumesc, a fost drægufl. Cel puflin partea despreNatalie.

— Am venit sæ vorbesc puflin øi cu Meredith despre WindGap øi poate øi despre Natalie. E în regulæ?

Îøi ridicæ umerii.— Sigur. Ea încæ nu a venit. Nu avea suficient zahær pentru

ceai. A intrat în panicæ øi a fugit la magazin, nemachiatæ chiar.— Uh, scandalos!— Pentru Meredith, este.— Cum îfli merge aici?— Ei, bine, spuse el. Începu sæ îøi mîngîie mîna dreaptæ. Alinare. Îmi pærea din

nou ræu pentru el. — Nu øtiu dacæ o sæ°mi mai fie bine vreodatæ undeva, aøa

cæ e greu de zis dacæ aici sînt în regulæ sau nu, înflelegi?— Adicæ: locul æsta e oribil øi aø vrea sæ mor, dar nici nu

øtiu unde în altæ parte aø vrea sæ fiu, am completat eu. Se întoarse øi mæ privi fix, cu ochii albaøtri oglindind apa

piscinei. — Da, exact asta vreau sæ spun. Obiønuieøte°te cu ideea, m°am gîndit eu.

GILLIAN FLYNN

166

— Te°ai gîndit cumva sæ apelezi la un ajutor de specialitate,la un terapeut? S°ar putea sæ îfli fie de folos.

— Da, John, fli°ar putea potoli anumite nevoi. Unele pot fichiar mortale, øtii? N°am vrea sæ mai aparæ øi alte fete færædinfli.

Amma intrase în apæ øi plutea la jumætate de metru maiîncolo de el.

John tæcu øi pentru o clipæ am avut senzaflia cæ o sæ saræîn apæ øi o s°o înece. Dar el îndreptæ un deget spre ea, îøi des-chise gura, o închise øi plecæ spre cæsufla lui.

— A fost foarte dur din partea ta, i°am spus eu. — Dar amuzant, spuse Kylie, plutind pe o saltea roz gon-

flabilæ. — Ce ciudat, adæugæ øi Kelsey, înotînd lîngæ ea. Jodes ræmæsese pe pæturæ, cu genunchii adunafli sub bærbie

øi cu ochii aflintifli pe garaj.— Ai fost aøa dræguflæ cu mine seara trecutæ! Acum eøti cu

totul altfel, i°am spus Ammei. De ce faci asta?Pæru surprinsæ o secundæ. — Nu øtiu. Aø vrea sæ pot sæ nu mai fiu aøa. Aø vrea. Înotæ spre prietenele ei cînd Meredith tocmai apæru la uøæ

øi mæ strigæ înæuntru.

Casa familiei Wheeler îmi pærea cunoscutæ: o canapea um-flatæ de pluø, o mæsuflæ de cafea cu o corabie în miniaturæ, untaburet de catifea verde, o fotografie alb°negru a TurnuluiEiffel. Poterry Barn, catalogul de primævaræ. Lîngæ farfuriuflelegalbene ca læmîia pe care Meredith tocmai le aducea pe masæ,luceau niøte tarte cu mure.

Ea purta o rochie de varæ de pînzæ de culoarea piersicii, cupærul strîns la ceafæ într°o coadæ de cal uøoaræ, care, probabil,i°a luat 20 de minute sæ o facæ atît de perfect. Semæna, dintr°odatæ, foarte bine cu maicæ°mea. Ar fi putut sæ fie mult mai uøorcopilul adorat al Adorei decît am fost eu vreodatæ. Am simflitun val de ciudæ øi am încercat sæ mi°l controlez, în timp ce eaturna ceai øi zîmbea.

— N°am idee ce îfli spunea sora mea, dar îmi imaginez cæera fie urît, fie nepoliticos, aøa cæ îmi cer scuze pentru ea. Dar

OBIECTE ASCUfiITE

167

sînt siguræ cæ øtii cæ Amma e, de fapt, clopoflelul de start întreele.

Se uita la tartæ, dar parcæ se abflinea sæ o mænînce. Arætaprea bine acolo.

— Probabil cæ o cunoøti pe Amma mai bine decît mine, amspus eu. Ea øi cu John nu par a se...

— E un copil cu multe nevoi, spuse ea încruciøîndu°øi picioa-rele, desfæcîndu°le øi îndreptîndu°øi rochia. Ammei îi e teamæcæ o sæ se zbîrceascæ în aer ca un balon øi o sæ disparæ dacænu are tot timpul parte de atenflie. În special de atenflia bæieflilor.

— Dar de ce nu îl place pe John? Sugera oarecum cæ el estecel care a rænit°o pe Natalie.

Mi°am scos reportofonul øi l°am pornit, în parte pentru cænu voiam sæ pierd timpul cu jocuri de orgoliu, dar în specialpentru cæ speram sæ spunæ ceva interesant despre John. Dacæel era suspectul principal, cel puflin în mintea oamenilor dinWind Gap, aveam nevoie de un citat ca lumea.

— Aøa e Amma. Are o ræutate în ea. John mæ place pe mineøi nu pe ea, aøa cæ îl atacæ tot timpul. Asta cînd nu încearcæsæ mi°l fure. De parcæ ar fi posibil aøa ceva.

— Dar se pare cæ multæ lume vorbeøte totuøi, spunînd cæ Johnar avea ceva de°a face cu crima. De ce crezi cæ se spune asta?

— Ea dædu din umeri, îøi scoase buza de jos în afaræ øi privicaseta rotindu°se cîteva secunde.

— Øtii cum e. El nu e din oraø. E deøtept øi sociabil øi aratæde zece ori mai bine decît oricine din oraøul æsta. Oamenilor leplace sæ creadæ cæ el a fæcut°o, pentru cæ în felul æsta... ræutatean°ar mai proveni din Wind Gap. Ar fi de afaræ. Mænîncæ°fli tarta!

— Tu crezi cæ el e nevinovat? Am muøcat o datæ øi glazura mi se scurse pe buze. — Bineînfleles cæ aøa cred. E numai bîrfæ totul. Doar pentru

cæ cineva pleacæ la plimbare cu maøina... mulfli oameni fac astape aici. Numai cæ John øi°a ales prost momentul.

— Iar familia? Ce pofli sæ°mi spui despre familiile fetelor?— Erau niøte fete tare drægufle, bine crescute øi foarte dulci.

E ca øi cum Dumnezeu a ales ce era mai bun în Wind Gap øile°a luat la el în rai.

GILLIAN FLYNN

168

Repetase clar replica asta, o rostise cu o anumitæ ritmicitate.Chiar øi zîmbetul pærea studiat: prea puflin ar fi avar, prea multar fi necuviincios. Dacæ zîmbesc doar atît, e în regulæ. Curajosøi optimist.

— Meredith, øtiu cæ nu asta e pærerea ta despre acele fete.— Dar atunci ce fel de citat vrei?— Unul sincer.— Nu pot sæ fiu sinceræ. John m°ar urî.— Nu e nevoie sæ îfli dau øi numele în articol.— Pæi atunci ce rost are sæ îmi mai iei interviu?— Dacæ øtii ceva despre fete, ceva despre care oamenii nu

vorbesc, ar fi bine sæ°mi spui. Ar distrage atenflia de la John.Meredith luæ o înghiflituræ micæ de ceai øi tamponæ uøor cu

øerveflelul colflul buzelor ei roøii.— Dar tot mi°ar apærea numele în articol, pe undeva? — Da, te pot cita în altæ parte.— Vreau sæ ræmînæ partea cu Dumnezeu care care le°a ales

pentru rai, se miorlæi Meredith. Îøi fræmînta mîinile øi îmi zîmbi dintr°o parte. — Nu. Asta nu. O sæ folosesc citatul despre John, care nu

e din oraø øi de aia bîrfeøte lumea despre el.— De ce nu pofli folosi citatul pe care îl vreau eu? Parcæ era un copil de 5 ani, îmbræcatæ ca o prinflesæ øi foarte

nervoasæ cæ pæpuøa nu vrea sæ bea ceaiul ei imaginar.— Pentru cæ e total diferit de tot ceea ce am auzit pînæ acum

øi pentru cæ nimeni nu vorbeøte în realitate aøa. Sunæ fals.Era cel mai jalnic dialog pe care îl avusesem vreodatæ cu o

persoanæ intervievatæ øi, în acelaøi timp, o modalitate absolutimoralæ de a°mi face meseria. Dar aveam nevoie de nenorocitaei de poveste. Meredith îøi rotea lænfliøorul de argint la gît øise uita la mine.

— Ai fi putut fi manechin, øtii? îmi spuse ea brusc.— Mæ îndoiesc, i°am ræspuns nervoasæ. De fiecare datæ cînd oamenii îmi spuneau cæ sînt frumoasæ,

îmi aminteam toate urîfleniile care îmi colcæiau pe sub haine. — Ai fi putut. Întotdeauna mi°am dorit sæ fiu ca tine cînd

mæ fac mare. Mæ gîndesc des la tine, øtii? Adicæ, øtiu cæ mamelenoastre sînt prietene øi toate astea øi mæ gîndeam la tine în

OBIECTE ASCUfiITE

169

Chicago øi mi te imaginam într°o casæ mare, cu niøte fete cîr-lionflate øi cu un sofl marfæ, bancher sau ceva. Îmi imaginamcum stafli tofli în bucætærie øi befli suc de portocale, iar el se urcæîn Jaguar øi pleacæ la serviciu. Dar cred cæ mi°am imaginat greøit.

— Aøa e. Sunæ bine, totuøi. Am mai muøcat o datæ din tartæ.— Dar spune°mi despre fete.— Numai la muncæ te gîndeøti, nu? Niciodatæ nu ai fost

foarte prietenoasæ, de fapt. Øtiu ce s°a întîmplat cu sora ta.Aceea care a murit.

— Meredith, mai stæm altæ datæ de vorbæ. Mi°ar face plæcere.Dupæ ce se terminæ povestea asta. Dar hai sæ rezolvæm cuinterviul æsta, dupæ care, poate, ne relaxæm puflin.

Nu aveam de gînd sæ mai ræmîn un minut în plus dupæ ceterminam interviul.

— Okay... deci, uite care e treaba. Cred cæ øtiu de ce... din-flii..., øi mimæ smulgerea lor.

— De ce?— Nu pot sæ cred cæ toatæ lumea refuzæ sæ accepte chestia

asta! spuse ea.Meredith privi în jurul ei, prin cameræ.— Nu øtii de la mine, bine? continuæ ea. Fetelor, Ann øi

Natalie, le plæcea sæ muøte.— Cum adicæ, le plæcea sæ muøte?— Amîndurora. Aveau niøte firi foarte sælbatice. Adicæ

înfricoøætoare de°a dreptul. Ca niøte bæiefli. Dar ele nu loveau,doar muøcau. Uite!

Îøi întinse mîna dreaptæ. Chiar deasupra degetului mareerau trei semne albe care luceau în lumina dupæ°amiezii.

— Asta o am de la Natalie. Øi asta. Îøi ridicæ pærul øi îmi arætæ urechea stîngæ, unde mai avea

doar jumætate din lob. — M°a muøcat de mînæ cînd îi fæceam unghiile. Øi°a dat

seama apoi cæ nu îi place, dar i°am spus sæ mæ lase sæ terminøi cînd i°am dat drumul la mînæ, øi°a înfipt dinflii în mine.

— Øi lobul urechii?— Am ræmas o datæ acolo peste noapte cînd nu îmi pornea

maøina. Adormisem în camera de oaspefli, cînd m°am trezit

GILLIAN FLYNN

170

OBIECTE ASCUfiITE

171

brusc cu cearøafurile pline de sînge øi cu urechea arzînd øi parcævoiam sæ fug de ea, dar era încæ prinsæ de capul meu. IarNatalie urla de parcæ ea luase foc. Urletul ei m°a speriat maitare decît muøcætura. A venit domnul Keene øi a potolit°o.Copilul æla avea niøte probleme grave. Am cæutat lobul, poateputeau sæ mi°l coasæ la loc la spital. Dar nu l°am mai gæsit.Cred cæ l°a înghiflit.

Rîse, cu un sunet ca øi cum ar fi scæpat un nod de aer. — Dar îmi pare ræu de ea, în general.Minfli.— Ann era la fel de rea? am întrebat eu.— Mai ræu. Sînt o græmadæ de oameni în oraø cu semne de

la muøcætura ei. Inclusiv mama ta.— Poftim?Mi se umeziræ palmele øi îmi simfleam deodatæ spatele rece.— Mama ta îi dædea meditaflii lui Ann, iar ea nu pricepea.

S°a enervat ræu de tot, i°a smuls o øuviflæ de pær mamei taleøi a muøcat°o de încheieturæ. Ræu de tot. Cred cæ i°au pus øi copci.

Îmi închipuiam braflul subflire al mamei prins în niøte dinflimicufli, Ann scuturîndu°øi capul ca un cæflel, sîngele flîønind pemîneca mamei øi pe buzele fetiflei. Un urlet øi i°a dat drumul.

Un mic inel de linii întortocheate øi, la mijloc, un cerc depiele perfectæ.

172

Unsprezece

Sunæ telefonul în camera mea, dar nici vorbæ de maicæ°mea.Îl puteam auzi pe Alan la parter, certînd°o pe Gayla cæ a tæiatgreøit filé°urile.

— Øtiu cæ pare lipsit de importanflæ, Gayla, dar priveøtelucrurile astfel: lucrurile mærunte fac diferenfla dintre o masæbunæ øi experienfla de a mînca.

Gayla emise un sunet ca øi cum ar fi priceput. Chiar øimîrîiturile ei aveau un zbîrnîit anume.

L°am sunat pe Richard pe mobil, unul dintre puflinii oamenidin Wind Gap care aveau aøa ceva, dar poate n°ar trebui sæjudec pe nimeni, deorece øi eu sînt unul dintre puflinii care nuau mobil în Chicago. Nu aø vrea sæ fiu niciodatæ atît de dis-ponibilæ.

— Detectiv Willis. Pe fundal se auzea tare un microfon strigînd un nume.— Eøti ocupat, domnule detectiv? Am roøit. Neseriozitatea pærea a fi o tachinare, care pærea

a fi o nebunie.— Salut, îmi ræspunse el cu o voce politicoasæ. Aproape am

terminat. Pot sæ te sun eu mai tîrziu?— Sigur, numærul meu e...— E scris pe ecranul telefonului.— Miøto.— Foarte.

Douæzeci de minute mai tîrziu:— Scuze, eram la spitalul din Woodberry cu Vickery.

— O pistæ?— Un fel de.— Un cometariu?— M°am simflit minunat asearæ.Scrisesem Richard poliflistul de 12 ori pe piciorul stîng øi a

trebuit sæ mæ opresc, pentru cæ îmi ardeau degetele dupæ olamæ.

— Da, øi eu. Uite ce e, trebuie sæ te întreb ceva direct øivreau sæ îmi ræspunzi sincer. Neoficial. Apoi am nevoie øi deun comentariu pe care sæ îl pot publica în viitorul articol.

— OK, încerc sæ te ajut, Camille. Ce vrei sæ mæ întrebi?— Ne putem vedea la barul æla slinos unde ne°am întîlnit

prima datæ? Trebuie sæ te întreb personal øi trebuie sæ ies dincasæ øi da, spun øi asta: trebuie sæ beau ceva.

Trei bæiefli cu care fusesem colegæ se aflau la barul Sensorscînd am intrat, niøte bæiefli de treabæ, dintre care unul cîøtigasePanglica Albastræ la un tîrg naflional pentru ugerul obscen demare al scroafei sale. Un stereotip tradiflional, care i°ar fi plæcutfoarte mult lui Richard. Am schimbat amabilitæfli, mi°au fæcutcinste cu primele douæ pahare øi am væzut fotografiile copiilor,opt în total. Unul dintre ei, Jason Turnbough, era la fel de blondøi de rotund la faflæ ca în copilærie. I se zærea mereu limba încolflul gurii, obrajii îi erau roz, iar ochii rotunzi øi albaøtri rætæ-ceau încontinuu între sînii øi fafla mea. Se opri însæ de îndatæce am scos reportofonul øi am întrebat despre cele douæ crime.Atunci atenflia i°a fost captatæ de rotiflele casetei. Ciudat cumoamenii simt atîta presiune cînd le este publicat numele. Esteo dovadæ e existenflei lor. Îmi imaginam o turmæ de fantomebîntuind printre filele ziarelor øi arætînd vreun nume pe paginæ:Uite, aici sînt! fii°am zis eu cæ am træit cîndva, fli°am zis cæam existat!

— Cine ar fi crezut cînd eram colegi la øcoalæ cæ azi o stæmaici de vorbæ despre niøte crime în Wind Gap? se miræ TommyRinger, acum un bærbat brunet cu o barbæ deøiratæ.

— Te înfleleg, øi eu acum lucrez într°un supermarket, pentruDumnezeu! spuse øi Ron Laird, un tip amabil cu o faflæ deøoricel, dar cu o voce puternicæ.

OBIECTE ASCUfiITE

173

Tofli trei stræluceau de mîndrie civicæ. Ce dacæ infamia seinstalase în Wind Gap, ei o vor înfrunta. O sæ continue sæmunceascæ la supermarket, la farmacie, la crescætoria de pui.Øi cînd aveau sæ moaræ, munca asta øi faptul cæ se însuraseræøi cæ aveau copii o sæ fie pe lista realizærilor. Øi era ceva ceaproape li se întîmplase lor. De fapt, mai exact, era ceva ce seîntîmplase în oraøul lor. Aici nu eram prea siguræ de pærerealui Meredith. Se pare cæ unora le°ar fi plæcut la nebunie caasasinul sæ fi fost un tip næscut øi crescut în Wind Gap. Unulcu care fuseseræ cîndva la pescuit sau coleg din echipa decercetaøi. Povestea ar fi fost mult mai interesantæ aøa.

Richard deschise larg uøa, care pærea foarte uøoaræ pentrucum aræta. Orice client care nu mai venise pînæ atunci trægeade uøæ cu putere, aøa cæ, la cîteva minute, se auzea o bubuituræîn peretele lateral. Ceea ce oferea o ritmicitate interesantæconversafliei.

Cînd intræ în bar, aruncîndu°øi haina pe umær, cei treimîrîiræ.

— Uite°l øi pe æsta!— Sînt impresionat pînæ la lacrimi, tipule!— Mai pæstreazæ niøte celule cenuøii øi pentru caz, amice.

Cam ai nevoie.M°am dat jos de pe scaunul barului, mi°am lins buzele øi

am zîmbit.— Bæiefli, trebuie sæ mai øi muncim. E timpul pentru un

interviu. Mulflumesc pentru bæuturi.— O sæ fim tot aici cînd te plictiseøti, strigæ Jason. Richard zîmbi spre el, mîrîind „idiot“ printre dinfli. Mi°am înghiflit øi cel de°al treilea pahar de whiskey øi am

rugat°o pe chelneriflæ sæ ne pregæteascæ masa øi, cînd ne°amaøezat la masæ cu paharele în faflæ, mi°am pus capul pe mîini,întrebîndu°mæ dacæ chiar vreau sæ vorbesc despre caz. El aveao cicatrice chiar deasupra sprîncenei øi o gropiflæ micæ în bærbie.Øi°a pus de douæ ori piciorul peste al meu øi nimeni nu puteaobserva chestia asta.

— Deci, despre ce e vorba, Scoop?

GILLIAN FLYNN

174

— Uite, trebuie sæ øtiu ceva. Trebuie neapærat sæ øtiu øi dacænu îmi pofli spune, nu îmi pofli spune, dar te rog sæ te gîndeøtibine.

Dædu din cap.— Cînd te gîndeøti la persoana care a comis aceste crime,

ai pe cineva anume în minte? am întrebat eu.— Am cîteva persoane.— Bærbat sau femeie?— De ce mæ întrebi asta acum øi de ce e atît de urgent sæ°fli

ræspund? — Pur øi simplu, trebuie sæ øtiu.Se opri, sorbi din pahar øi îøi frecæ bærbia.— Eu nu cred cæ o femeie ar fi fost în stare de asemenea

crime.Îmi atinse din nou piciorul.— Hei, ce se întîmplæ de fapt? Sæ nu mæ minfli.— Nu øtiu, m°am speriat foarte tare. Aø vrea sæ øtiu încotro

sæ îmi îndrept energia.— Lasæ°mæ sæ te ajut.— Øtiai cæ fetele erau cunoscute pentru pasiunea de a muøca

oameni? — Am înfleles de la øcoalæ cæ Ann a fost implicatæ într°un

incident cu pasærea vecinului, spuse el. Iar Natalie avea, deasemenea, o situaflie mai dificilæ, din cauza a ceea ce s°a în-tîmplat la øcoala anterioaræ.

— Natalie i°a muøcat lobul urechii cuiva.— Nu. Nu am asemenea reclamaflii la adresa lui Natalie

de cînd a venit aici.— Atunci înseamnæ cæ nu au depus plîngere. Am væzut

urechea, Richard, nu mai era pic de lob øi persoana asta nuavea nici un motiv sæ mæ mintæ. Øi Ann a atacat pe cineva. Amuøcat, adicæ. Øi mæ întreb tot mai mult dacæ fetele astea nuau iritat persoana nepotrivitæ. E ca øi cum ar fi fost reduse latæcere, omorîte ca niøte animale rele. Poate de°asta li s°au smulsdinflii.

— Hai sæ o luæm încet. Mai întîi, pe cine au muøcat feteleastea?

— Nu pot sæ spun.

OBIECTE ASCUfiITE

175

— Dumnezeule, Camille, eu nu mæ joc aici. Spune°mi!— Nu.Mæ mira furia lui. M°aø fi aøteptat sæ rîdæ øi sæ°mi spunæ

cæ sînt dræguflæ cînd îl înfrunt.— Este un nenorocit de caz de crimæ, înflelegi? Dacæ deflii

informaflii, am nevoie de ele.— Pæi fæ°fli datoria!— Încerc, Camille, dar faptul cæ tu te joci cu nervii mei nu

mæ ajutæ deloc. — Acum øtii øi tu cum e, am murmurat eu în joacæ.— Bine.Îøi frecæ ochii.— Am avut o zi foarte lungæ azi, aøa cæ... noapte bunæ. Sper

cæ fli°am fost de folos. Se ridicæ øi îøi împinse paharul pe jumætate plin spre mine.— Am nevoie de o declaraflie oficialæ.— Altæ datæ. Trebuie sæ iau puflinæ distanflæ acum. S°ar

putea sæ fi avut dreptate cæ o relaflie între noi ar fi o ideeîngrozitoare.

Plecæ, iar bæieflii mæ strigaræ sæ vin din nou lîngæ ei. Le°amfæcut semn cæ nu, mi°am terminat bæutura øi m°am prefæcutcæ scriu pînæ cînd au plecat. Tot ce scrisesem de fapt era locbolnav loc bolnav încontinuu pe douæsprezece pagini.

De data asta mæ aøtepta Alan cînd am ajuns acasæ. Stæteape canapeaua în stil victorian, tapiflatæ în brocart alb øi nucnegru. Alan purta pantaloni albi øi o cæmaøæ de mætase, la felca øi papucii delicafli din picioare. Dacæ era o fotografie, ar fifost foarte greu de precizat în ce perioadæ de timp se afla: ungentleman din perioada victorianæ, un dandy din perioadaedwardianæ*, un filfizon din anii ’50? Sau poate un sofl dinsecolul douæzeci care nu lucrase niciodatæ, dar care bea destulde des øi care, ocazional, fæcea dragoste cu mama mea?

GILLIAN FLYNN

176

* Perioada edwardianæ – în Marea Britanie între 1901°1910, sub domniaRegelui Edward al VII°lea. A urmat perioadei victoriene øi poate include chiarøi scufundarea Titanicului în 1912 øi Primul Ræzboi Mondial (1914-1918).

Alan øi cu mine vorbeam foarte rar în lipsa mamei. Cînderam copil, am dat peste el în hol, iar el se læsase pe vine pînæla nivelul ochilor mei øi îmi spusese: „Bunæ, sper cæ eøti bine.“Træisem în aceeaøi casæ mai mult de cinci ani deja, iar astaera tot ce fusese el în stare sæ°mi spunæ atunci. „Da, sînt bine“a fost tot ce am putut eu sæ-i ræspund.

Acum însæ, se pare cæ Alan era dispus sæ stea de vorbæ cumine. Nu a spus nimic, doar a bætut uøor canapeaua lîngæ el.Pe genunchi avea o farfurioaræ cu cîteva sardine argintii. Lesimfleam mirosul chiar din holul de la intrare.

— Camille, spuse el, luînd în furculiflæ o fîøîie de peøte. Îifaci ræu mamei tale. Va trebui sæ te rog sæ pleci dacæ stareaei nu se îmbunætæfleøte.

— Dar cum îi fac eu ræu?— O chinui. Tot timpul îi aminteøti de Marian. Nu se cuvine

sæ discufli cu mama unui copil mort despre cum ar aræta acumcorpul copilului în pæmînt. Nu øtiu cum pofli tu sæ vorbeøtidespre asta, dar Adora nu poate.

Îi cæzu o bucæflicæ de peøte pe cæmaøæ, læsînd o dîræ de uleide grosimea unui nasture.

— Øi nu se cuvine sæ°i vorbeøti despre cadavrele acestorfetifle sau despre cît de mult sînge le°a curs din guræ cînd le°aufost smuløi dinflii sau despre cît timp i°ar fi luat cuiva sæ lesugrume.

— Alan, nu i°am spus niciodatæ asemenea lucruri mamei.Nici pe departe. Chiar nu am nici o idee despre ce vorbeøte.

Nici mæcar nu mæ simfleam indignatæ de toate astea, doarepuizatæ.

— Te rog, Camille. Øtiu cît de rece este relaflia cu mama ta.Øi øtiu cît de geloasæ ai fost întotdeauna pe binele altcuiva. Sæøtii cæ e adeværat, chiar semeni cu mama Adorei. Pæzea casaasta ca o... vræjitoare, bætrînæ øi acræ. Rîsul o jignea profund.Singura datæ cînd a zîmbit a fost atunci cînd tu ai refuzat sæsugi de la Adora. Ai refuzat sînul.

Acel cuvînt rostit de buzele unsuroase ale lui Alan mi°a arspielea în zece locuri diferite. Suge, cæflea, cauciuc au luat toatefoc deodatæ.

— Øi tu øtii toate astea de la Adora, nu?

OBIECTE ASCUfiITE

177

El dædu din cap, cu buzele lipite.— Aøa cum øtii øi cæ am spus acele lucruri oribile despre

Marian øi despre acele fete ucise.— Exact, spuse el, cu niøte silabe tæiate parcæ cu un cuflit.— Adora e o mincinoasæ øi, dacæ nu fli°ai dat seama de asta,

eøti un idiot.— Adora a avut o viaflæ foarte grea.Îmi venea sæ izbucnesc în rîs. Alan era de neintimidat. — Mama ei obiønuia sæ intre la ea în cameræ în miezul nopflii

øi sæ o ciupeascæ pe cînd era copil, spuse el, privind cu milæultima fîøie de sardinæ. Spunea cæ îi era teamæ ca Adora sænu moaræ în somn. Dar eu cred cæ doar îi plæcea sæ o ræneascæ.

În acel moment, mi°am amintit o fazæ: Marian era în cameraei de bolnav din capætul holului, cu maøinæriile medicale lîngæea. Pe brafl simfleam o durere ascuflitæ. Mama era lîngæ mineîn cæmaøa ei de noapte vaporoasæ, întrebîndu°mæ dacæ sîntbine. Særutînd urma roøie øi îndemnîndu°mæ sæ mæ culc la loc.

— Cred cæ e necesar sæ øtii lucrurile astea, spuse Alan. Poatete°ai purta mai frumos cu mama ta.

Nu aveam deloc de gînd sæ mæ port mai frumos cu mama.Dar îmi doream sæ se termine aceastæ conversaflie.

— Voi încerca sæ plec cît mai repede posibil.— Ar fi o idee bunæ, dacæ nu pofli renunfla la capricii, spuse

Alan. Dar poate te°ai simfli mai bine cu tine însæfli dacæ aiîncerca sæ fii mai dræguflæ, totuøi. Poate te ajutæ sæ te vindeci.La cap, mæcar.

Alan apucæ øi ultima sardinæ øi o supse în guræ întreagæ.Îmi imaginam oasele micufle cræpînd între dinflii lui.

Un pahar plin cu gheaflæ øi o sticlæ întreagæ de whiskeyînøfæcate din bucætærie, apoi imediat în camera mea, pentrua mæ apuca de bæut. Alcoolul mæ lovi rapid, probabil din cauzæcæ aøa l-am øi bæut. Urechile îmi ardeau, dar pielea nu mæ maigîdila. Mæ gîndeam la acel cuvînt din spatele gîtului: dispari-flie. Dispariflia îmi va alunga durerile, m°am gîndit. Disparifliaîmi va alunga necazurile. Oare am fi fost la fel de urîfli dacæMarian nu murea? Alte familii au reuøit sæ treacæ peste astfelde momente. Suferi øi mergi mai departe. Ea încæ plutea în

GILLIAN FLYNN

178

jurul nostru, o fetiflæ micuflæ øi blondæ, poate prea dræguflæ saupoate prea ræsfæflatæ. Asta înainte sæ se îmbolnæveascæ ræu detot. Avea øi un prieten invizibil, un urs uriaø împæiat pe careîl striga Ben. Ce fel de copil are un animal împæiat pe post deprieten imaginar? Colecfliona fundifle de pær øi le aranja înordine alfabeticæ, în funcflie de culoare. Era genul de copil careîøi exploata frumuseflea cu atîta drægælæøenie cæ nu te puteaisupæra pe ea. Jocul sprîncenelor sau al buclelor de pær... Pemama o striga Mudder*, iar pe Alan... ei, la naiba, poate cælui Alan îi spunea chiar Alan, pe el nu îl pot integra în amin-tirile astea. Întotdeauna îøi spæla farfuria øi îøi pæstra cameraîn ordine øi nu purta altceva decît rochii øi pantofiori MaryJane. Mie îmi spunea Mille øi tot timpul trebuia sæ mæ atingæ.

Am adorat°o.Beatæ, dar bînd în continuare, mi°am umplut paharul øi

m°am tîrît spre camera lui Marian. Camera Ammei, imediatlîngæ, era închisæ de ore întregi. Oare cum era sæ creøti lîngæcamera unei surori moarte pe care n°ai cunoscut°o niciodatæ?Am simflit o frînturæ de milæ pentru Amma. Alan øi maicæ°mease aflau în dormitorul lor mare de pe colfl, dar lumina era stinsæøi ventilatorul pornit. Nu exista aerisire centralæ în cæsoaieleastea vechi în stil victorian, iar maicæ°mea considera aparatelede aer condiflionat de prost gust, aøa cæ transpiram încontinuutoatæ vara. Erau, probabil, 40 de grade, dar cældura îmi dædeasiguranflæ, de parcæ mergeam pe sub apæ.

Perna de pe patul lui Marian pæstra încæ o micæ adîncituræ.Un costum de haine era întins pe pat, pentru a acoperi, parcæ,un copil. O rochie violet, cioræpei albi øi pantofi negri de lac.Oare cine fæcuse asta, maicæ°mea, Amma? Sonda de perfuzie,care o urmærise neîncetat pe Amma în ultimul an de viaflæ,stætea de pazæ, lucioasæ, lîngæ celelalte aparate medicale: patul,de douæ ori mai înalt decît unul normal, pentru a permiteaccesul spre pacient, monitorul cardiologic, plosca. Mæ dezgustafaptul cæ mama nu scæpase de lucrurile astea. Era o cameræde spital lipsitæ de viaflæ. Marian fusese îngropatæ alæturi depæpuøa ei preferatæ, o pæpuøæ mare de cauciuc cu øuvifle blonde

OBIECTE ASCUfiITE

179

* de la amer. „Mother“.

ca ale ei. Evelyn, parcæ. Sau Eleanor. Celelalte pæpuøi eraualiniate lîngæ perete pe niøte rafturi øi arætau ca rufele la uscat.Erau mai mult de douæzeci, toate cu fefle de porflelan alb øi cuochi sticloøi.

Îmi aduceam foarte bine aminte de ea, stînd pe pat cu pi-cioarele încruciøate, micæ øi dræguflæ, dar cu ochii înroøifli. Jucîn-du°se cu cærflile, pieptænînd pærul pæpuøii sau colorînd cufrenezie. Auzeam øi acum sunetul acela: creionul trasînd cugreutate linii de°a lungul hîrtiei. Dungi negre trasate cu cre-ionul atît de tare cæ aproape rupeau foaia. Îøi ridica apoi pri-virea spre mine, respirînd cu greu øi superficial.

— Am obosit sæ tot mor.Am fugit repede în camera mea, de parcæ m°ar fi urmærit

cineva.

Telefonul sunæ de cinci ori pînæ ce Eileen ræspunse. Lucruripe care familia Curry nu le are în casæ: un cuptor cu microunde,un aparat video, o maøinæ de spælat vase øi un robot telefonic.Ræspunsul ei era calm, dar încordat. Probabil cæ primesc preamulte telefoane dupæ ora 11 noaptea. Se prefæcu cæ nu ador-miseræ încæ, doar cæ nu auziseræ telefonul, dar mai duræ douæminute pîmæ ce Curry veni la telefon. Mi°l imaginam øtergîn-du°øi ochelarii cu colflul pijamalei øi încælflînd papucii vechi depiele, privind apoi fafla surîzætoare a unui ceas deøteptætor. Oimagine liniøtitoare.

Apoi mi°am dat seama cæ rememoram de fapt o reclamæ lao farmacie nonstop din Chicago.

Nu mai vorbisem cu Curry de trei zile. Iar în Wind Gap mæaflam de douæ sæptæmîni. În altæ situaflie, m°ar fi sunat de treiori pe zi pentru amænunte. Dar nu era în stare sæ mæ suneîntr°o casæ privatæ, în casa maicæ°mii din statul Missori, care,pentru mintea lui de locuitor al Oraøului Vînturilor, echivalacu inima sudismului. În altæ situaflie, s°ar fi ræfloit la minepentru cæ nu sînt pe fazæ, dar în seara asta nu se întîmplæ aøa.

— Puøtoaico, eøti bine? Ce se întîmplæ?— Pæi, încæ nu am chestia asta oficial, dar fac eu rost. Poliflia

crede cæ asasinul e un bærbat, cu siguranflæ din Wind Gap, darnu au nici un ADN øi nici locul crimei. De fapt, øtiu foarte puflin.

GILLIAN FLYNN

180

Fie criminalul este o minte strælucitæ, fie un geniu întîmplætor.Tot oraøul pare sæ vorbeascæ numai despre fratele lui Natalie,John Keene. Am o declaraflie oficialæ a prietenei lui care îldeclaræ nevinovat.

— Bine, bine, foarte bine, dar mæ refeream la... mæ refereamla tine. Te simfli bine acolo? Trebuie sæ vorbeøti cu mine, pentrucæ nu îfli pot vedea fafla. Nu face pe viteaza cu mine.

— Nu sînt foarte bine, dar ce conteazæ? Vocea mea avea o tonalitate mai înaltæ øi mai amaræ decît

plænuisem. — E un subiect tare øi cred cæ sînt pe cale sæ descopær ceva.

Simt cæ mai am nevoie doar de cîteva zile, o sæptæmînæ, poateøi... nu øtiu. Fetiflele muøcau oameni. Asta am aflat astæzi, iarpoliflistul cu care am colaborat habar n-avea.

— Øi i°ai spus tu? El ce a zis?— Nimic.— De ce dracului nu l°ai fæcut sæ spunæ ceva, fato?Vezi tu, Curry, detectivul Willis credea cæ am niøte infor-

maflii pe care nu vreau sæ i le spun øi s°a supærat øi a plecat,aøa cum fac tofli bærbaflii cînd lucrurile nu merg cum vor ei cufemeile cu care øi°au tras°o.

— Am dat°o în baræ. Dar fac rost, promit. Mai am nevoiede cîteva zile înainte de articol, Curry. Sæ mai fac rost de niøteimpresii locale, sæ mai vorbesc cu poliflistul æsta. Cred cæ øi°audat seama cæ presa îi poate ajuta. Nu cæ ar citi cineva ziarulnostru aici.

Sau acolo.— O sæ°l citeascæ. O sæ ai parte de succes cu povestea asta.

Materialul tæu e pe cale sæ devinæ grozav. Agitæ°te mai mult.Vorbeøte cu prietenii tæi mai vechi. Poate sînt în stare sævorbeascæ mai mult. Øi e bine øi pentru articol. Serialul æla dinTexas care a cîøtigat premiul Pulitzer prezenta amænunflit ima-ginea reporterului despre tragedia din oraøul lui natal. Foarteinteresant. Øi o faflæ prietenoasæ cu un pahar de bere probabilcæ fli°ar prinde bine. Cred cæ øi în seara asta ai bæut ceva, nu?

— Ceva.— Te simfli... crezi cæ e o situaflie prea grea pentru tine? Cu

recuperarea øi toate astea?

OBIECTE ASCUfiITE

181

GILLIAN FLYNN

182

Se auzi sunetul unei brichete øi rîcîitul unui scaun de bu-cætærie pe linoleum, probabil cînd Curry se aøezæ.

— Of, nu trebuie sæ îfli faci griji din cauza asta.— Ba normal cæ trebuie. Nu face pe martira, puøtoaico. Nu

te penalizez dacæ simfli cæ vrei sæ pleci. Dar trebuie sæ ai grijæde tine. Credeam cæ îfli va face bine o vreme acasæ, dar... cîteoda-tæ uit cæ pærinflii nu sînt întotdeauna... benefici pentru copiiilor.

— De cîte ori vin aici... (am fæcut o pauzæ øi am încercat sæcontinuu). Simt cæ sînt o persoanæ foarte rea cînd mæ aflu aici.

Øi am început sæ plîng, cu sughifluri încete, în timp ce Curryse bîlbîia la celælalt capæt. Mi°l puteam imagina panicat,chemînd°o pe Eileen lîngæ el pentru a vorbi cu fata asta plîn-gæcioasæ. Dar nu era aøa.

— Of, Camille, øopti el. Eøti unul dintre cei mai buni oamenipe care îi cunosc. Øi øtii cæ nu sînt prea mulfli oameni buni pelumea asta, nu? Dupæ ce mi°au murit pærinflii, doar pe tine øipe Eileen væ mai am.

— Nu sînt un om bun. Vîrful pixului îmi scrijelea cuvinte adînci în coapsæ. Greøit,

femeie, dinfli. — Camille, eøti un om bun. Te°am væzut cum te porfli cu

oamenii, chiar øi cu cele mai jegoase creaturi. Le dai un fel de...demnitate. Compasiune. De ce crezi cæ te flin prin preajmæ?Nu pentru cæ ai fi un reporter grozav.

Tæcere øi lacrimi la capætul meu de fir. Greøit, femeie, dinfli. — Nu fli s°a pærut amuzant? Am vrut sæ sune amuzant.— Nu.— Bunicul meu lucra în teatrul de revistæ. Dar probabil cæ

eu nu am moøtenit gena asta.— Lucra în teatru?— Da, venise cu vaporul din Irlanda pînæ la New York. Era

un tip foarte amuzant, øtia sæ cînte la patru instrumente...Încæ o scînteiere de brichetæ. Mi°am tras pætura pe mine øi

am închis ochii, ascultînd povestea lui Curry.

183

Doisprezece

Richard locuia în singura clædire cu apartamente din WindGap, o cutie industrialæ menitæ sæ ofere adæpost pentru patrulocatari. Doar douæ apartamente erau ocupate. Pe coloanelebutucænoase care susflineau garajele fuseseræ pictate cu sprayroøu, cîte patru în rînd: „Oprifli°i pe democrafli! Oprifli°i pe demo-crafli! Oprifli°i pe democrafli!“ øi apoi, aleatoriu, „Mie îmi placede Louie!“

Era miercuri dimineaflæ. Deasupra oraøului zæcea încæ ofurtunæ ascunsæ în nori. Era cald øi bætea vîntul, iar luminaera la fel de piøæcioasæ ca ieri. Am bætut la uøa lui cu fundulunei sticle de whiskey. Sæ suporfli cadouri dacæ altceva nu eøtiîn stare. Nu mai purtam fustæ. Îmi simfleam picioarele preaaccesibile pentru cineva dornic de atingeri. Dacæ mai era aøa,cel puflin.

Îmi deschise uøa mirosind a somn. Pær ciufulit, boxeri, untricou cu marginile scoase. Nici un zîmbet. În cameræ era ræ-coare. Simfleam aerul rece chiar de afaræ.

— Vrei sæ intri sau vrei sæ ies eu afaræ? întrebæ el, scærpi-nîndu°øi bærbia. Apoi observæ sticla. Ah, intræ! Sæ înfleleg cæne îmbætæm?

Camera era rævæøitæ, ceea ce m°a surprins. Pantaloni atîr-nînd pe scaun, o cutie de gunoi care aproape dædea pe afaræ,cutii de hîrtie aøezate în locuri ciudate pe hol, care te obligaupractic sæ le ocoleøti pentru a putea trece. Mæ conduse pînæla o canapea de piele zgîriatæ øi se întoarse cu o tavæ cu gheaflæøi douæ pahare. Turnæ cu generozitate în pahare.

— Probabil cæ n°ar fi trebuit sæ fiu atît de scîrbos asearæ,spuse el.

— Da. Adicæ am senzaflia cæ eu îfli aduc ceva informaflii, iartu nu mæ ajufli cu nimic.

— Încerc sæ rezolv o crimæ. Tu încerci sæ scrii despre asta.Cred, totuøi, cæ eu am prioritate. Sînt anumite lucruri, Camille,pe care chiar nu fli le pot spune.

— E valabil øi viceversa. Am dreptul sæ îmi protejez sursele.— Drept care ar putea sæ protejeze, de fapt, persoana care

a comis aceste crime.— Pofli sæ îfli dai seama øi singur, Richard. fii°am spus aproa-

pe tot ce øtiu. Doamne, mai munceøte puflin øi singur.Ne priveam tæcufli unul pe altul.— Îmi place cînd faci pe reporterul dur cu mine.Zîmbi øi dædu din cap. Mæ lovi cu piciorul lui desculfl. — Chiar îmi place.Mai turnæ cîte un pahar pentru fiecare. O sæ fim criflæ pînæ

la prînz. Apoi mæ trase lîngæ el, îmi særutæ lobul øi îøi bægælimba în urechea mea.

— Aøadar, fatæ din Wind Gap, cît de rea eøti de fapt? øoptiel. Povesteøte°mi cum ai fæcut°o prima datæ.

Prima datæ a fost øi a doua datæ øi a treia datæ øi a patra,mulflumitæ experienflei mele din clasa a opta. Dar am decis cæe mai bine sæ mæ opresc la prima datæ.

— Aveam 16 ani, am minflit eu. Era parcæ mai potrivit situafliei sæ spun cæ eram mai mare.— M°am futut cu un fotbalist în toaletæ la petrecerea lui.Se pare cæ eu rezistam mai bine la bæuturæ, pentru cæ ochii

lui Richard deja stræluceau în timp ce îmi freca prin bluzæ unsfîrc întærit.

— Mmm... øi ai avut orgasm?Am dat din cap. Îmi amintesc cæ m°am prefæcut cæ am

orgasm, dar asta abia cînd am ajuns la al treilea tip. Îmi aducaminte cæ mæ tot întreba gîfîind în ureche: „Te simfli bine? Tesimfli bine?“

— Acum vrei sæ ai orgasm? Cu mine? øopti Richard.

GILLIAN FLYNN

184

Am dat din nou din cap øi deja era peste mine. Îi simfleammîinile peste tot, încercînd sæ îmi ridice bluza, apoi sæ îmidesfacæ pantalonii øi sæ°i tragæ jos.

— Încet, încet. O facem în felul meu, i°am øoptit eu. Îmi placecu hainele pe mine.

— Nu, vreau sæ te ating.— Nu, puiule, în felul meu.Mi°am dat pantalonii jos doar puflin øi mi°am pæstrat tricoul

pe stomac, distrægîndu°i atenflia cu særuturi bine plasate. Apoil°am ajutat sæ intre în mine øi ne°am futut, complet îmbræcafli,cu zgîrieturile din canapea rîcîindu°mi fundul. Murdar, pom-peazæ, micæ, fatæ. Era prima datæ cînd mi°o trægeam cu unbærbat în ultimii zece ani. Murdar, pompeazæ, micæ, fatæ! Geme-tele lui deveniræ rapid mai puternice decît urletele pielii mele.Abia atunci m°am putut bucura de ceea ce fæceam. Acele ultimedulci împingeri în mine.

Stætea pe jumætate lîngæ mine, pe jumætate peste mine øi gî-fîia cînd a terminat, strîngînd încæ în pumni gulerul cæmæøii mele.Afaræ se întunecase. Era pe cale sæ înceapæ o adeværatæ furtunæ.

— Spune°mi cine crezi cæ a fæcut°o, i°am spus eu. El pæru øocat. Se aøteptase oare la „Te iubesc“? Se jucæ o

clipæ cu pærul meu øi îøi bægæ din nou limba în urechea mea.Cînd li se interzice accesul la alte zone ale corpului, bærbafliicapætæ o fixaflie pentru ureche. E ceva ce am învæflat în aceastæultimæ decadæ. Nu îmi putea atinge sînii sau fundul, braflelesau picioarele, dar Richard pærea sæ se mulflumeascæ, deo-camdatæ, cu urechea.

— Doar între noi doi, cred cæ John Keene. Puøtiul era foarteapropiat de sora lui. Într°un fel cam nesænætos. Nu are alibi.Cred cæ are o chestie anume pentru fetifle, pe care încearcæ sæøi°o reprime, dar ajunge pînæ la urmæ sæ le omoare øi sæ lesmulgæ dinflii pentru mai multæ distracflie. Dar nu cred cæ eîn stare sæ se mai abflinæ mult timp. Nebunia lui se accelereazæcontinuu. Cercetæm ciudæfleniile lui de comportament dinPhilly. Poate cæ problemele lui Natalie nu au fost singurulmotiv pentru care s°au mutat.

— Am nevoie de o declaraflie oficialæ.

OBIECTE ASCUfiITE

185

— Cine fli°a spus de muøcæturi øi pe cine au muøcat fetele?îmi øopti fierbinte în ureche. Afaræ, ploaia începu sæ loveascæasfaltul, de parcæ cineva se piøa.

— Meredith Wheeler mi°a spus cæ Natalie i°a muøcat lobulurechii.

— Øi mai ce?— Ann a muøcat°o pe mama. De încheieturæ. Asta e tot.— Vezi, n°a fost aøa greu. Fatæ bunæ, øopti el, frecîndu°mi

din nou sfîrcul.— Acum vreau ceva oficial.— Nu, zîmbi el, în felul meu.

Richard m°a mai futut o datæ în dupæ°amiaza aceea, dar mi°adat øi o declaraflie sterilæ despre un indiciu clar în caz øi, posibil,o arestare. L°am læsat dormind în pat øi am alergat prin ploaiepînæ la maøinæ. Un gînd mi se agita în minte: probabil cæ Ammaar fi putut obfline mult mai multe informaflii de la el.

Am condus pînæ la parcul Garret øi am stat în maøinæ pri-vind ploaia, pentru cæ nu voiam deloc sæ mæ duc acasæ. Mîinelocul æsta avea sæ fie plin de copii care îøi începeau lunga øileneøa vacanflæ de varæ. Acum însæ eram doar eu øi mæ sim-fleam lipicioasæ øi proastæ. Nu îmi dædeam seama dacæ mæpæcælise sau nu. Richard sau bæieflii æia care m°au dezvirginatsau oricine altcineva. Nu prea eram de partea mea în nici odisputæ. Îmi plæcea dispreflul acelei fraze din Vechiul Testa-ment, care spunea cæ a primit ce a meritat. Cîteodatæ, femeiloraøa li se întîmplæ.

Era liniøte øi apoi nu a mai fost. Chevroletul galben eraambalat lîngæ maøina mea, cu Amma øi Kylie împærflind loculdin faflæ. Pe scaunul øoferului stætea un bæiat uscæfliv care purtao salopetæ de benzinærie øi un tricou pætat pe dedesubt. În spatese afla o copie a celui din faflæ, la fel de slæbænog. Din maøinæieøea fum de fligaræ øi miros de lichior de citrice.

— Vino cu noi, mergem la o petrecere, spuse Amma. În mînæ flutura o sticlæ de votcæ ieftinæ cu aromæ de porto-

cale. Îøi scoase limba øi læsæ o picæturæ de ploaie sæ i°o atingæ.Pærul øi bluza mulatæ îi erau deja ude leoarcæ.

— Sînt bine, mulflumesc.

GILLIAN FLYNN

186

— Nu prea pari. Hai, vino, e o patrulæ prin parc. O sæ îflidea sigur o amendæ. Miroøi a bæuturæ de aici.

— Hai, chiquita, strigæ Kylie. Ne pofli ajuta sæ flinem bæiefliiæøtia mai potolifli.

Îmi evaluam opfliunile: sæ mæ duc acasæ øi sæ beau de unasinguræ. Sæ mæ duc la un bar øi sæ beau cu cine øtie ce bæieflifrecau menta pe-acolo. Sæ merg cu puøtii æøtia øi sæ aud, poate,mæcar o bîrfæ interesantæ. O oræ doar. Dupæ aceea acasæ øi lasomn. În plus, Amma era din nou surprinzætor de prietenoasæcu mine. Nu îmi plæcea sæ recunosc asta, dar devenisemobsedatæ de fata asta.

Puøtii chiuiræ cînd m°am suit în spate. Amma dædu maideparte o altæ sticlæ, un rom cald care avea gust de ulei debronzat. Mæ temeam cæ îmi vor cere sæ le cumpær bæuturæ. Nupentru cæ n°aø fi fæcut°o. Eram atît de jalnicæ încît aø fi fæcutorice ca sæ mæ ia cu ei. Mæ simfleam din nou popularæ. Nu doarun monstru. Eram plæcutæ de cea mai tare fatæ din øcoalæ. Dargîndul æsta era suficient sæ mæ facæ sæ cobor din maøinæ øi sæplec spre casæ. Apoi Amma dædu din nou sticla mai departe.Gîtul sticlei era încercuit de un inel de ruj roz.

Bæiatul de lîngæ mine, prezentat doar Nolan, dædu din capøi îøi øterse buza transpiratæ. Avea niøte brafle slæbænoage cupiele cojitæ øi fafla plinæ de acnee. Lua Met*. Missouri este celde°al doilea stat ca numær de dependenfli din Uniune. Neplictisim ræu pe aici, dar avem o græmadæ de chimicale pentrufermæ. În copilæria mea, se foloseau mai ales tranchilizante.Acum erau deja drogurile. Nolan îøi plimba încontinuu degetulpe vinilinul scaunului de øofer din fafla sa, dar se pare cæ mæprivise suficient pentru a°mi spune:

— Cred cæ eøti de o vîrstæ cu maicæ°mea. Îmi place.— Nu cred cæ sînt chiar de o vîrstæ cu mama ta.— Are cam 33, 34 de ani?Pe°aproape.— Cum o cheamæ?— Casey Rayburn.

OBIECTE ASCUfiITE

187

* Metamfetaminæ, un drog psihostimulant.

O øtiam. Cu cîfliva ani mai mare decît mine. Stætea în parteacu fabrica din oraø. Folosea prea mult gel de pær øi îi îndrægiseprea tare pe mexicanii care omorau gæini la granifla cu statulArkansas. În timpul unei pauze la bisericæ, le°a spus celor dingrup cæ a încercat sæ se sinucidæ. Fetele de la øcoalæ au începutsæ o strige de atunci Casey Lama.

— Probabil cæ era mai mare ca mine.— Frate, puicufla asta era prea tare ca sæ°øi petreacæ timpul

cu tîrfa aia drogatæ de mæ°ta! îi spuse øoferul.— Sæ te fut, øopti Nolan.— Camille, ia uite ce avem noi, spuse Amma aplecîndu°se

peste scaunul din dreapta, astfel încît spatele ei o lovea pe Kylieîn faflæ.

Scuturæ o cutie de pastile spre mine.— OxyContin*. Te face sæ te simfli foarte bine. Îøi scoase limba øi aøezæ trei pastilufle la rînd, ca pe niøte

næsturaøi, dupæ care le mestecæ øi le înghifli cu o guræ de votcæ. — Încearcæ øi tu!— Nu, mulflumesc, Amma.OxyContin era marfæ de calitate. Dar sæ te droghezi cu sora

mai micæ nu mi se pærea de calitate.— Oh, te rog, Mille, doar una, mæ linguøea ea. O sæ te simfli

mai uøoaræ. Eu deja mæ simt mai fericitæ øi mai bine acum.Trebuie sæ te simfli øi tu aøa.

— Mæ simt bine, Amma. Faptul cæ îmi spusese „Mille“ îmi aminti din nou de Marian.— Zæu, mæ simt bine.Se întoarse pe scaun øi oftæ, cu o privire irevocabil îmbuf-

natæ. — Hai, Amma, nu te bosumfla pentru atît, i°am spus eu,

atingînd°o pe umær. — Ba da.Nu puteam suporta asta, pierdeam teren øi simfleam nevoia

aceea puternicæ de a mæ face plæcutæ, cum mi se întîmpla întrecut. Øi apoi, o pastilæ nu mæ putea omorî.

— Bine, bine, dæ°mi una. Doar una.Imediat i se luminæ fafla øi se ræsuci în scaun spre mine.

GILLIAN FLYNN

188

* Analgezic foarte puternic.

— Scoate limba. Ca la slujba de comuniune. De comuniunecu drogurile.

Am scos limba, iar ea îmi puse o pastilæ pe vîrf øi chicoti. — Bunæ fatæ.Zîmbea. Mæ cam sæturasem de fraza asta pe ziua de azi.

Am parcat în fafla uneia dintre cele mai impunætoare caseîn stil victorian din Wind Gap, complet renovatæ øi vopsitæ înnuanfle ridicole de albastru, roz øi verde, care ar fi trebuit sæarate haios. Dar locul pærea a fi mai degrabæ casa unui vînzætornebun de îngheflatæ. Într-o parte a casei, un bæiat færæ tricouvomita în tufiøuri øi alfli doi bæiefli se luptau în ceea ce mairæmæsese dintr°o grædinæ de flori, în timp ce un cuplu era cælareunul peste altul într°un leagæn de copii. Nolan a fost læsat înmaøinæ, încæ plimbîndu°øi degetul pe acea piele. Øoferul, Damon,îl încuiase înæuntru, „ca sæ nu îl futæ nimeni aiurea“. Mi s°apærut un gest fermecætor.

Datoritæ pastilei de OxyContin, mæ simfleam foarte veselæ,iar cînd am intrat în casæ m°am surprins cæutînd figuri dinadolescenfla mea: bæiefli cu capul ras øi geci inscripflionate, fetecu pærul permanent øi cercei aurii imenøi. Aroma de DrakkarNoir øi Giorgio.

Nu existau. Bæieflii de aici erau niøte copii în pantaloni largiøi teniøi, iar fetele purtau bluze cu spatele gol, fuste scurte øiinele în buric øi tofli se holbau la mine de parcæ aø fi fostpoliflistul oraøului.

Nu sînt poliflistul, dar m°am futut cu unul în dupæ°amiazaasta.

Zîmbeam øi dædeam din cap.Sînt îngrozitor de bine-dispusæ, mæ gîndeam aiurea. În camera întunecatæ, masa fusese împinsæ la perete pentru

a face loc pentru dans øi pentru læzile frigorifice. Amma flopæipînæ în mijloc øi rînji în fafla unui bæiat pînæ cînd acestuia ise înroøi ceafa. Îi øopti ceva la ureche øi cînd el dædu din cap,ea scoase dintr°o ladæ patru sticle de bere pe care le lipi pe pieptde tricoul umed, sub pretextul cæ nu le poate fline în timp cese strecura printr°un grup destul de mare de bæiefli.

Fete erau mai pufline, aøa cæ am putut observa vibrafliapetrecerii ca pe o linie de artificii. Dar micuflele blonde aveau

OBIECTE ASCUfiITE

189

douæ lucruri în avantajul lor: în primul rînd, veniseræ cudistribuitorul local de droguri, care cu siguranflæ avea sæ stre-coare niøte marfæ. În al doilea rînd, erau mai drægufle decîtmajoritatea celorlalte fete prezente, ceea ce însemna cæ bæiefliinu le vor da deoparte. Iar gazda acestei petreceri era un bæiat,din cîte îmi dædeam seama din fotografiile de pe øemineul dincamera de zi: un bæiat brunet, amabil, simpatic, îmbræcat înrobæ pentru poza din ultimul an de liceu. Alæturi, era o pozæa pærinflilor, foarte mîndri de fiul lor. O cunoøteam pe mamæ:era sora mai mare a unei prietene din liceu. Gîndul cæ mæ aflamla petrecerea copilului ei mæ iritæ.

— Ohdoamneohdoamneohdoamne. O brunetæ cu ochii bulbucafli ca de broascæ øi cu un tricou

pe care era scris cu mîndrie The Gap trecu în grabæ pe lîngænoi øi înøfæcæ de mînæ o altæ fatæ cu aspect amfibian similar.

— Au venit! Deci chiar au venit!— Rahat! ræspunse prietena. E extraordinar. Îi salutæm? — Cred cæ mai bine aøteptæm øi vedem ce se întîmplæ. Dacæ

J.C. nu vrea sæ°i primeascæ, atunci nu ne amestecæm.— Normal.Øtiam deja înainte sæ°i væd. Meredith Wheeler intræ în came-

ræ, trægîndu-l pe John Keene dupæ ea. Cîfliva bæiefli îi salutarædin priviri, cîfliva îi bæturæ prieteneøte pe umær. Alflii se în-toarseræ ostentativ cu spatele øi închiseræ cercul discufliei. NiciJohn øi nici Meredith nu mæ væzuræ, fapt pentru care mæ sim-fleam uøuratæ. Meredith observase un grup de fete cu picioareslæbænoage, colege în trupa de majorete, am presupus, carestæteau lîngæ uøa bucætæriei. Se strecuræ øi flopæi spre ele,læsîndu°l pe John în camera de zi. Fetele erau însæ øi mai dis-tante decît bæieflii.

— Buuunæ, dar parcæ ziceai cæ nu venifli. — Mi°am dat seama cæ ar fi o prostie. Oricine are creier îøi

dæ seama cæ John nu are nici o problemæ. Nu o sæ ajungemniøte nenorocifli de proscriøi doar din cauza... unei idioflenii caasta.

— Ba are probleme, Meredith. Iar J.C. are øi el o problemæîn privinfla asta, spuse o roøcatæ care era fie prietena lui J.C.,fie voia sæ devinæ.

GILLIAN FLYNN

190

— Vorbesc eu cu el, scheunæ Meredith. Vorbesc eu.— Cred cæ ar fi mai bine sæ plecafli.— Chiar i°au luat hainele lui John pentru cercetæri? întrebæ

o a treia fatæ, micuflæ de înælflime øi cu o privire maternæ, ceacare avea sæ le flinæ pærul prietenelor cînd vor vomita.

— Da, aøa este, dar asta pentru a elimina complet oricesuspiciune despre el. Nu pentru cæ ar fi bænuit de ceva.

— Nu conteazæ, spuse roøcata. O uram.Meredith cæutæ prin cameræ niøte priviri mai prietenoase

øi mæ zæri pe mine, pærînd încurcatæ, apoi o zæri pe Kelsey øipæru enervatæ.

L°a læsat din nou pe John lîngæ uøæ, øi acesta îøi tot controlaceasul, îøi lega øireturile øi încerca sæ paræ relaxat cînd diverøitipi se izbeau în el cæutînd scandal, apoi se apropie de noi.

— Ce caufli aici? Avea ochii plini de lacrimi øi fruntea plinæ de bobifle de

sudoare. Întrebarea nu pærea sæ se adreseze exact vreunuiadintre noi. Poate o spusese chiar pentru ea.

— Ne°a adus Damon, chicoti Amma. fiopæi de douæ ori pe vîrfurile picioarelor. — Nu pot sæ cred cæ tu eøti aici! spuse Amma. Øi mai ales

nu pot sæ cred cæ el a fost în stare sæ aparæ. — Doamne, eøti aøa o jigodie micæ. Habar nu ai de nimic,

tîrfæ care te fufli cu drogafli! Vocea lui Meredith tremura, ca un capac învîrtindu°se pe

marginea unei mese. — Mult mai bine decît ce fufli tu, îi spuse Amma. Saluut,

ucigaøule! Îi fæcea cu mîna lui John, care pærea cæ abia acum o vede

prima oaræ øi era øocat. Chiar voia sæ plece în altæ parte, dar apæru J.C. din altæ

cameræ øi îl trase pe John deoparte. Doi bæiefli înalfli care dis-cutau despre moarte øi despre petreceri. Toate vocile încetiniræøi îl priveau cu atenflie pe J.C. bætîndu-l prieteneøte pe umærpe John, împingîndu°l uøurel spre ieøire. John dædu din capspre Meredith øi ieøi afaræ. Ea îl urmæ rapid, cu capul plecat

OBIECTE ASCUfiITE

191

øi cu fafla în mîini. Chiar cînd ieøea John pe uøæ se auzi voceaunui bæiat ræsunînd sadic:

— Ucigaø de copii ce eøti!Rîsete încordate øi ochi dafli peste cap. Meredith gemu o datæ, sælbatic, se întoarse cu dinflii strînøi

øi urlæ:— Væ fut pe tofli! øi trînti uøa.Acelaøi bæiat o imitæ pentru mulflime, scoflînd un Væ fut pe

tofli! subflire ca de fatæ, cu un øold ieøit în afaræ în lateral. J.C.dædu din nou muzica mai tare øi o voce de fatæ cînta cu un sunetmetalic despre sexul oral.

Aø fi vrut sæ merg dupæ John øi sæ îl iau în brafle. Nu amvæzut pe nimeni sæ paræ atît de singur, iar Meredith nu pæreaa fi în stare sæ îl consoleze. Ce putea sæ facæ, sæ se îngroapeiar în garajul æla pustiu?

Înainte sæ pot alerga dupæ el, Amma mæ prinse de mînæ øimæ trase pe scæri pînæ la „camera V.I.P.“, unde ea, cele treiblonde øi doi bæiefli de liceu cu pærul ras la fel scotoceau prindulapul mamei lui J.C. øi scoteau cele mai bune haine pentrua face un cuib. Se cæflæraræ pe pat peste o græmadæ de haine desatin øi blanæ, iar Amma scoase din sutien o pastilæ de Ecstasy*.

— Ai jucat vreodatæ Ruleta? mæ întrebæ ea. Am dat din cap negativ.— Treci pastila de la unul la altul, din limbæ în limbæ, iar

limba pe care se dizolvæ la final este a cîøtigætorului. Asta ecea mai bunæ marfæ a lui Damon, aøa cæ o sæ sugem fiecarecîte puflin.

— Nu, mulflumesc, eu nu vreau, am spus eu. Aproape cæ acceptasem pînæ la urmæ, dar am væzut panica

din privirile celor doi bæiefli. Probabil le aminteam de mamelelor.

— Hai, Camille, nu spun la nimeni, pentru Dumnezeu! sesmiorcæia Amma, rîcîindu°øi o unghie. O faci cu mine. Surori?

— Te rooog, Camille! se jeleau Kylie øi Kelsey. Jodes se mulflumea sæ mæ priveascæ în tæcere.

GILLIAN FLYNN

192

* Drog foarte puternic.

Pastila de OxyContin, bæutura de mai devreme øi partidade sex, dar øi furtuna care încæ îøi fæcea de cap pe°afaræ øi pieleamea distrusæ (cu frigorific pulsîndu°mi pe un brafl) øi gîndurileîntinate ale maicæ°mii. Nu øtiu care din toate astea m°a lovitmai tare, dar am simflit deodatæ særutul agitat al Ammei peobraz. Dædeam din cap afirmativ, iar limba lui Kylie atinseunul dintre bæiefli, care îi transmise cu încordare pastila luiKelsey, care îl linse pe celælalt bæiat, care o pasæ lui Jodes, careîøi întinse timid limba spre Amma, care smulse imediat pastilaøi care, cu o limbæ moale øi micæ øi fierbinte læsæ pastila sæalunece în gura mea, strîngîndu°mæ puternic în brafle øi în-desînd pastila atît de adînc, pînæ cînd am simflit cæ mi serostogoleøte prin guræ. Se dizolvæ ca o bucatæ de vatæ de zahær.

— Sæ bei multæ apæ, îmi øopti ea, dupæ care chicoti veselcætre ceilalfli, alergînd înapoi pe o blana de nurcæ.

— Futu°i, Amma, jocul nici mæcar nu începuse! izbucni bæ-iatul cu faflæ de lup, cu obrajii înroøifli la maximum.

— Camille este invitata mea, spuse Amma cu aroganflæ. Înplus, are nevoie de puflinæ veselie. A avut o viaflæ destul decæcæcioasæ. Øi noi avem o soræ moartæ, exact ca John Keene.Iar ea nu a putut sæ treacæ peste asta.

Spunea lucrurile astea de parcæ încerca sæ spargæ gheaflaprintre invitaflii la un cocktail: David are propriul lui magazinde produse alimentare, James tocmai a revenit de la un postîn Franfla øi, oh, da, Camille nu a reuøit sæ o uite niciodatæ pesora ei moartæ. Mai vrea cineva ceva de bæut?

— Trebuie sæ plec, am spus ridicîndu°mæ prea brusc, cu obluzæ roøie de satin atîrnîndu°mi pe brafl.

Mai aveam aproximativ cincisprezece minute pînæ cînd înce-peam sæ mæ rostogolesc cu adeværat, iar acesta nu era deloclocul în care voiam sæ se întîmple asta. Din nou, totuøi, aceeaøiproblemæ: Richard, deøi obiønuia sæ bea, nu cred cæ era în staresæ suporte ceva mai tare, iar cu siguranflæ nu voiam sæ zac îndormitorul meu încins, singuræ øi drogatæ, ascultînd zgomotelemaicæ°mii.

— Vino cu mine, spuse Amma. Îøi strecuræ din nou mîna în sutienul umflat øi mai scoase

o pastilæ pe care øi°o aruncæ în guræ, rînjind cu satisfacflie spreceilalfli, care pæreau optimiøti, dar descurajafli. Ei nu primeau.

OBIECTE ASCUfiITE

193

— Mergem sæ înotæm, Mille, o sæ fie o senzaflie uimitoarecînd o sæ începem sæ zburæm, zîmbi ea, descoperind niøte dinflialbi perfect aliniafli.

Nu mai aveam putere sæ rezist øi pærea mai uøor sæ fac cespune. Am coborît treptele øi am ajuns la bucætærie, în timpce bæiefli cu fafla rumenæ ne studiau intrigafli: una e puflin camtînæræ, cealaltæ mult prea în vîrstæ. Am luat sticle de apæ dinfrigider (cuvîntul æsta îmi gîfîia din nou pe piele, ca un cæfleluøcare vede un dulæu mai mare), care era umplut cu sucuri øisandviøuri, fructe øi pîine albæ øi m°a impresionat deodatæfoarte mult acest nevinovat øi sænætos frigider de familie, atîtde indiferent faflæ de destræbælarea din restul casei.

— Hai sæ mergem, de°abia aøtept sæ înot! strigæ Amma, træ-gîndu°mæ de mînæ ca un copil. Ceea ce øi era.

Mæ droghez cu sora mea de 13 ani, mi°am øoptit. Dar dupæalte zece minute, ideea nu reuøea sæ îmi stîrneascæ decît unval de fericire. Era o fatæ amuzantæ, sora mea mai micæ, ceamai îndrægitæ fatæ din Wind Gap, øi ea voia sæ°øi petreacæ timpulcu mine. Mæ iubeøte aøa cum mæ iubea øi Marian. Am zîmbit.Pastila îøi eliberase prima tranøæ de optimism chimic øi sim-fleam cum pluteøte în mine ca un balon øi îmi clipocea pe cerulgurii, rezonînd fericire. Îi simfleam parcæ øi gustul, de jeleu rozøi pufos.

Kelsey øi Kylie ne urmaræ spre uøæ, dar Amma se întoarsespre el rîzînd:

— Øtifli, n°aø vrea sæ venifli øi voi! Ræmînefli aici. Ajutafli°ope Jodes sæ øi°o tragæ cu cineva. Are nevoie de un futai ca lumea.

Kelsey se uitæ spre Jodes, care ræmæsese stînjenitæ pe trepte.Kylie se uita la mîna Ammei care îmi strîngea încheietura. Apoise uitaræ una la alta. Kelsey se strînse în Amma øi îøi pusecapul pe umærul ei.

— Dar nu vrem sæ ræmînem aici, vrem sæ venim cu tine! sesmiorcæi. Te roog!

Amma se scuturæ øi o împinse øi zîmbi la ea, de parcæ ar fifost un ponei prostufl.

— Fii dræguflæ øi dispari, bine? spuse Amma. M°am sæturatde voi! Mæ plictisifli îngrozitor.

GILLIAN FLYNN

194

Kelsey fæcu un pas înapoi, derutatæ, cu braflele încæ pe ju-mætate întinse. Kylie dædu din umeri øi plecæ sæ danseze, luîndo sticlæ de bere din mîna unui bæiat mai mare øi lingîndu°øibuzele în fafla lui, dupæ care privi spre Amma. Amma se uitaîn altæ parte.

Amma era ocupatæ sæ mæ conducæ pe mine afaræ, ca un par-tener grijuliu, apoi pe trepte øi, în cele din urmæ, pe trotuaruldin fafla casei, unde niøte floricele micufle øi galbene se îm-præøtiaseræ de pe crengi.

I le°am arætat.— Foarte frumos!Amma arætæ spre mine øi dædu din cap.— Îmi place galbenul cînd sînt ameflitæ! Simfli ceva?Am dat øi eu din cap, iar fafla ei se lumina øi se umbrea pe

mæsuræ ce treceam pe lîngæ felinarele din stradæ. Uitasem deînotat, eram amîndouæ pe pilot automat spre casa Adorei.Simfleam cum noaptea atîrnæ deasupra mea ca o pînzæ umedæøi moale de baldachin øi mi°am amintit brusc de spitalul dinIllinois, cînd mæ trezeam udæ de transpiraflie øi cu un fluieratdisperat în urechi. Colega mea de cameræ, majoreta, era leøi-natæ pe podea, roøie la faflæ øi schimonositæ, cu o sticlæ deWindex lîngæ ea. Scotea un geamæt ilar. Erau gazele eliminatepostmortem. Am izbucnit într°un rîs nevrotic, aici øi acum, înWind Gap, ca un ecou al celui pe care l°am avut în camera aceamizerabilæ, în acea dimineaflæ bolnævicioasæ.

Amma mæ luæ de mînæ. — Ce crezi tu despre... Adora?Mi°am simflit capul smucindu°se, dar îøi recæpætæ imediat

amefleala.— Cred cæ e o femeie foarte nefericitæ, am spus eu. Øi cam

bolnavæ.— O aud strigînd tot felul de nume cînd doarme: Joya,

Marian... tu.— Mæ bucur cæ eu nu trebuie sæ aud asta, am spus, mîngî-

indu°i mîna. Dar îmi pare ræu cæ tu auzi.— Îi place sæ aibæ grijæ de mine.— Grozav.

OBIECTE ASCUfiITE

195

— E ciudat, spuse Amma, dupæ ce mæ îngrijeøte ea, am poftæde sex.

Îøi ridicæ fusta în spate øi îmi arætæ urma înroøitæ a uneicurele.

— Nu cred cæ e bine sæ îi laøi pe bæiefli sæ îfli facæ astfel delucruri, Amma. Pentru cæ asta e, de fapt. La vîrsta ta, nu poatefi o chestie reciprocæ.

— Cîteodatæ, atunci cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ ceva,de fapt tu le faci lor ceva, spuse Amma, scoflînd o altæ acadeaBlow Pop din buzunar. De cireøe. Înflelegi ce vreau sæ spun?Dacæ cineva vrea sæ îfli facæ tot felul de lucruri perverse øi tuîl laøi, îl faci sæ fie øi mai flæcænit. Øi atunci tu deflii controlul.Atît timp cît nu o iei razna øi tu.

— Amma, eu voiam doar..., dar ea era deja în faflæ.— Îmi place casa noastræ, mæ întrerupse Amma. Îmi place

camera ei. Podeaua aia e renumitæ. Am væzut°o øi într°o revistæodatæ. Îi spuneau „Neprefluitul fildeø: stilul de viaflæ sudistdintr°o epocæ de altædatæ“. Pentru cæ acum nu mai pofli facerost de fildeø. Pæcat, mare pæcat.

Îøi bægæ acadeaua în guræ øi înøfæcæ un licurici din aer, îlflinu între degete øi îi smulse partea din spate. Îøi frecæ prafulîn jurul degetului, pentru a°øi face un inel. Apoi aruncæ insectaîn iarbæ øi îøi admiræ degetul.

— Fetelor le plæcea de tine cînd te°ai fæcut mare? mæ întrebæea. Pentru cæ pe mine nu mæ plac deloc.

Încercam sæ pun alæturi imaginea Ammei, îndræzneaflæ,superioaræ, cîteodatæ înfricoøætoare (cînd mæ cælca pe cælcîieîn parc — ce fel de copil de 13 ani chinuieøte un adult în felulæsta?) cu cea a unei fete faflæ de care toatæ lumea se purta urît.Ea îmi væzu privirea øi îmi înflelesese gîndurile.

— Nu cæ nu mæ plac deloc, de fapt. Pentru cæ oricum factot ce le spun eu. Dar nu mæ îndrægesc. În secunda în care facun pas greøit, în care nu mai sînt foarte „cool“, o sæ fie primelecare o sæ se alieze împotriva mea. Cîteodatæ stau în cameramea înainte de culcare øi scriu tot ce am fæcut øi ce am spusîn acea zi. Øi îmi dau note: 10 pentru o miøcare perfectæ, 5pentru „ar trebui sæ mæ sinucid, sînt o ratatæ“.

GILLIAN FLYNN

196

Cînd eram eu în liceu pæstram un jurnal al fiecærei costu-maflii purtate zilnic. Nu o repetam pænæ nu trecea mæcar o lunæ.

— Cum a fost în seara asta. Dave Rard, care e un tip foartemiøto, în primul an de liceu, mi°a spus cæ nu crede cæ poateaøtepta un an, øtii tu, ca sæ se culce cu mine, adicæ pînæ eramøi eu în liceu. Iar eu i°am spus: „Pæi nu aøtepta!“ øi m°am întorsøi am plecat øi tofli tipii din jur au ræmas cu gura cæscatæ. Decipentru asta dau un 10. Dar ieri m°am împiedicat pe StradaPrincipalæ de faflæ cu fetele øi ele au rîs de mine. Pentru astadau 5. Sau poate un 6, pentru cæ m°am purtat foarte urît cuele tot restul zilei, iar Kelsey øi Kylie au plîns amîndouæ. Jodesmereu plînge, aøa cæ pe ea nu o pun la socotealæ.

— E mai sigur sæ se teamæ de tine decît sæ te iubeascæ, amspus eu.

— Machivelli, strigæ ea øi o luæ înainte flopæind øi rîzînd,nu øtiu sigur dacæ într°un gest firesc pentru vîrsta ei sau dinpuræ energie tinereascæ.

— De unde øtii asta?Mæ impresiona øi o plæceam din ce în ce mai mult. O fatæ

deøteaptæ, dar cu probleme emoflionale. Îmi suna cunoscut. — Øtiu o græmadæ de lucruri pe care nu ar trebui sæ le øtiu,

spuse ea, øi am început øi eu sæ sar o datæ cu ea. Pastila mæ electrizase øi, deøi øtiam cæ în condiflii normale

nu aø fi fæcut aøa ceva, acum eram prea fericitæ sæ°mi pese.Muøchii mei cîntau.

— De fapt, sînt mai deøteaptæ decît mulfli dintre profesoriimei. Am fæcut un test de inteligenflæ. Ar trebui sæ fiu în clasaa zecea, dar Adora crede cæ trebuie sæ ræmîn alæturi de copiiide vîrsta mea. Oricum, plec în alt oraø la liceu. În New England.

Spusese acest nume cu grija cuiva care øtie regiunea doardin vederile cu fata care muncea pentru Ivy League* —reclamele de genul: New England este locul în care vin oameniideøtepfli. Dar nu trebuia sæ o judec eu. Nici eu nu am fost acolovreodatæ.

OBIECTE ASCUfiITE

197

* Eveniment sportiv care reuneøte opt dintre cele mai prestigioase institufliide învæflæmînt din Statele Unite.

— Trebuie sæ plec de aici, spuse Amma cu oboseala afectatæa gospodinelor casnice. Mæ plictisesc tot timpul. De aia facmereu nebunii. Øtiu cæ, de multe ori, întrec mæsura.

— Te referi la sex? m°am oprit, pentru cæ inima mea sæltaîn ritm rumba.

Aerul era plin de aroma stînjeneilor øi simfleam cum îmi intræmirosul în nas, în plæmîni, în sînge. Cred cæ øi venele îmimiroseau violet.

— Ei, øtii tu, prin molestare. Înflelegi. Øtiu cæ înflelegi. Îmi prinse mînæ øi îmi oferi un zîmbet drægufl øi inocent,

mîngîindu°mi palma, ceea ce îmi plæcu mai mult decît oricealtæ atingere pe care o simflisem pînæ atunci. Pe gamba stîngæ,monstru oftæ dintr°odatæ.

— Cum te molestezi tu? Eram chiar lîngæ casa mamei acum, iar efectul drogului era

maxim. Pærul îmi aluneca pe umeri ca un val de apæ caldæ,iar eu mæ legænam încet pe o muzicæ oarecare. Am observatpe trotuar cochilia unui melc, iar ochii mei se pierduræ în liniileei circulare.

— Øtii tu. Øtii cæ, uneori, simfli nevoia sæ ræneøti.Spusese chestia asta de parcæ tocmai îmi vindea un øampon.— Sînt metode mai bune sæ scapi de plictisealæ sau de

claustrofobie decît sæ ræneøti, am spus eu. Eøti fatæ deøteaptæøi øtii asta.

Mi°am dat seama cæ degetele ei erau înæuntrul manøetelorbluzei mele, atingînd marginile cicatricelor. Nu am oprit°o.

— Tu te tai, Amma?— Eu rænesc, gemu ea øi se întoarse spre stradæ, învîrtin-

du°se ameflitor cu capul pe spate øi cu braflele întinse ca olebædæ.

— Îmi place! strigæ ea. Ecoul o luæ la fugæ în josul stræzii, unde casa mamei mele

pîndea dupæ un colfl.Voiam sæ vorbesc cu ea despre lucrurile astea, sæ mæ port

ca un adult, dar pastila mæ opri din nou, aøa cæ doar am tras°odin stradæ (rîzînd, iar cotul i se julise øi sîngera) øi ne°amînvîrtit în cerc pînæ acasæ. Fafla îi era despicatæ în douæ dezîmbetul larg, dinflii erau umezi øi lungi øi mi°am dat seama

GILLIAN FLYNN

198

cît de atractivi pot fi pentru un criminal. Pætræflele perfectede os lucios, cei din faflæ semænînd cu pietricelele de mozaiccu care decorezi o masæ.

— Mæ simt foarte bine cu tine, rîse Amma din nou øi i°amsimflit respiraflia în faflæ, fierbinte øi mirosind uøor a bæuturæ.Parcæ ai fi sufletul meu pereche.

— Parcæ ai fi sora mea, am spus eu. Era o blasfemie? Nu°mi pæsa.— Te iubesc! urlæ Amma.Ne învîrteam atît de repede, încît obrajii îmi tremurau,

gîdilîndu°mæ. Rîdeam øi eu ca un copil. Niciodatæ nu am fostmai fericitæ ca acum, mæ gîndeam. Felinarul era aproape roøia-tic, pærul lung al Ammei îmi gîdila umerii øi pomeflii ei ieøiseræîn afaræ ca niøte calupuri de unt în pielea ei bronzatæ. Am întinsmîna sæ ating unul dintre ei, dîndu°i drumul la o mînæ, darne°am pierdut echilibrul øi am cæzut amîndouæ.

Mi°am simflit glezna trosnind øi sîngele flîønind, inundîn-du°mi piciorul. Pieptul Ammei se acoperi cu stropi de sînge,de la propria ei cæzæturæ. Se uitæ în jos, se uitæ la mine, cuochii albaøtri lucioøi ca ai unui cîine husky, îøi trecu degeteleprin petele de sînge de pe piept øi urlæ o datæ, prelung, dupæcare îøi puse capul în poala mea øi începu sæ rîdæ.

Îøi trecu din nou un deget pe piept øi luæ o picæturæ de sîngeøi, pînæ sæ o pot opri, mi°o întinse pe buze. Îi simfleam gustulmetalic øi dulce. Se uitæ la mine øi îmi atinse fafla, iar eu amlæsat°o.

— Øtiu cæ tu crezi cæ Adora mæ iubeøte mai mult, dar nu eadeværat! spuse ea.

Parcæ la comandæ, lumina se aprinse pe veranda caseinoastre, în vîrful dealului.

— Vrei sæ dormi la mine în cameræ? se oferi Amma, cu voceaceva mai potolitæ.

Îmi imaginam cum am aræta amîndouæ în patul ei, subpæturile ei copilæreøti, øuøotind secrete øi adormind una lîngæalta, dar mi°am dat seama cæ mæ vedeam pe mine øi pe Marian.Ea, scæpatæ din patul de spital, adormea lîngæ mine. Gemetelepe care le scotea cînd se ghemuia lîngæ stomacul meu. Trebuiasæ o strecor înapoi în camera ei înainte ca mama sæ se trezeascæ

OBIECTE ASCUfiITE

199

dimineafla. Erau o adeværatæ dramæ acele cinci secunde în casatæcutæ, cînd trebuia sæ o trag pe hol, pe lîngæ camera mamei,temîndu°mæ cæ uøa s°ar putea deschide chiar în acel moment,dar øi dorindu°mi parcæ acest lucru. Nu e bolnavæ, mamæ! Eraceea ce plænuisem sæ°i spun în cazul în care ne°ar fi prinsvreodatæ. E foarte bine cæ s°a dat jos din pat, pentru cæ nu ebolnavæ! Uitasem cu cîtæ disperare îmi doream sæ cred lucrulæsta.

Mulflumitæ drogurilor, acestea pæreau amintiri fericite acum,trecînd prin creierul meu ca paginile unei cærfli de copii. Mariancæpætase imaginea unui iepuraø în aceste amintiri, o codiflæîmbræcatæ ca sora mea. Aproape cæ îi simfleam blænifla øi m°amridicat, dar mi°am dat seama cæ era de fapt pærul Ammei pepiciorul meu.

— Deci, vrei? întrebæ Amma.— Nu în seara asta, Amma. Sînt moartæ de obosealæ øi vreau

sæ dorm în patul meu. Nu minfleam. Drogul fusese rapid øi puternic øi acum dispæ-

ruse. Simfleam cæ mai am vreo zece minute pînæ sæ mæ trezesccomplet øi nu voiam ca Amma sæ fie prin preajmæ.

— Atunci pot dormi eu la tine? Stætea în lumina felinarului, cu cæmaøa de blugi atîrnîndu°i

pe øoldul îngust øi cu maieul rupt. Lîngæ buze avea o dîræ desînge. Minunat.

— Nu. Hai sæ dormim separat. Mîine stæm împreunæ.Nu spuse nimic, doar se întoarse øi alergæ cît putu de repede

spre casæ, cu picioarele sæltîndu°i în spate ca la un mînz dindesene animate.

— Amma! am strigat. Stai, pofli sæ dormi cu mine, bine?Am încercat sæ alerg dupæ ea. Cæutînd°o printre droguri øi

prin întuneric era ca øi cum aø fi încercat sæ urmæreasc pecineva privind în spate printr°o oglindæ. Nu mi°am dat seamacæ silueta ei miøcætoare se întorsese øi cæ, de fapt, ea alergaacum spre mine. În mine. Intræ în mine cu capul înainte, iarfruntea ei îmi izbi fælcile øi ne°am præbuøit din nou, de dataasta pe trotuar. Capul meu scoase un zgomot ascuflit cînd seizbi de asfalt øi mæ dureau îngrozitor de tare dinflii. Am ræmaso clipæ leøinatæ. Pærul Ammei îmi umpluse palma ca un ghem

GILLIAN FLYNN

200

de licurici tropæind în timp prin sîngele meu. Apoi Ammaîncepu sæ se vaite, flinîndu°se de frunte øi frecînd un loc careera deja vînæt, avînd conturul unei prune.

— Rahat. Cred cæ m°ai lovit cu dinflii în cap!— Cred cæ tu mi°ai spart capul! am øoptit eu. M°am ridicat uøor øi m°a luat amefleala. O dîræ de sînge care

se scursese pe trotuar îmi aluneca acum pe gît. — Doamne, Amma, eøti prea duræ!— Credeam cæ îfli place duritatea!Îmi întinse mîna øi mæ ajutæ sæ mæ ridic, iar valul de sînge

mi se urcæ la cap. Apoi îøi scoase de pe deget un mic inel deaur cu un peridot verde deschis øi mi°l puse pe degetul mic.

— Uite, vreau sæ îfli dau flie asta!Am dat din cap. — Cine fli l°a dat vrea ca tu sæ îl pæstrezi.— Adora mi l°a dat, într°un fel. Dar nu°i pasæ, crede°mæ.

Voia sæ i°l dea lui Ann, dar... ei bine, Ann nu mai e, aøa cæzæcea acolo degeaba. E urît, nu°i aøa? Mæ prefæceam cæ mi l°adat mie. Ceea ce nu prea e posibil, pentru cæ mæ uræøte.

— Dar nu te uræøte.Am pornit spre casæ, iar lumina din verandæ strælucea

printre tufiøuri.— Nici de tine nu°i place, declaræ Amma.— Nu, nu°i place.— Pæi nici de mine nu°i place. Doar cæ în alt fel.Am urcat treptele, strivind mure sub tælpi. Aerul mirosea

ca glazura de pe præjitura unui copil. — Te°a plæcut mai mult sau mai puflin dupæ moartea lui

Marian? mæ întrebæ ea, punîndu°øi braflul în jurul meu. — Mai puflin.— Deci nu a folosit la nimic.— Ce anume?— Moartea ei nu a folosit la nimic.— Nu. Acum taci din guræ pînæ ajungem în cameræ, bine?Am urcat treptele din casæ, ier eu îmi flineam mîna la ceafæ

pentru a opri sîngele sæ se scurgæ pe jos. Amma pæøea în spate,oprindu°se sæ miroasæ un trandafir din vazæ øi schiflînd unzîmbet imaginii ei din oglindæ. Din camera Adorei nu se auzea

OBIECTE ASCUfiITE

201

GILLIAN FLYNN

202

nimic, ca de obicei. Doar ventilatorul care bîzîia în întunericuldin spatele uøilor închise.

Am închis uøa camerei în urma noastræ øi mi°am scos teniøii(cu noi pete de iarbæ), mi°am øters stropii de mure storcite depe picior øi am început sæ îmi ridic bluza, dar am simflit atunciprivirea fixæ a Ammei. Mi°am tras din nou bluza în jos øi m°amprefæcut prea obositæ pentru a mæ mai dezbræca, aøa cæ m°ambægat în pat. Am tras pætura peste mine øi m°am ghemuit maideparte de Amma, mormæind un „Noapte bunæ!“. Am auzit°odezbræcîndu°se øi într°o secundæ stinsese lumina øi se ghemuiîn pat lîngæ mine, goalæ, cu excepflia chiloflilor. Îmi venea sæplîng la gîndul cæ aø putea dormi lîngæ cineva færæ haine pemine, færæ teama cæ s°ar putea zæri un cuvînt sub o mînecæsau sub un crac de pantalon.

— Camille?Avea vocea înceatæ, copilæroasæ øi nesiguræ. — Øtii cum zic uneori oamenii cæ trebuie sæ sufere pentru

cæ, dacæ nu o fac, sînt atît de amorflifli încît nu mai simt nimic? — Îhm. — Dacæ e, de fapt, exact invers? øopti Amma. Dacæ ne rænim

pentru cæ ne place ce simflim? Ca øi cum ai avea un clopoflelsau cineva ar fi læsat un buton pornit în corpul tæu. Øi nimicnu poate închide acel buton decît durerea. Ce înseamnæ asta?

M°am prefæcut cæ dormeam. M°am prefæcut cæ nu simfleamcum degetele ei conturau la nesfîrøit cuvîntul dispariflie pe ceafamea.

Un vis. Marian, cu cæmaøa de noapte umedæ de transpiraflieøi cu o øuviflæ blondæ lipitæ de obraz. Mæ ia de mînæ øi încearcæsæ mæ ridice din pat. „Nu eøti în siguranflæ aici“ øopteøte ea.„Nu e bine pentru tine!“ Dar îi spun sæ mæ lase în pace.

203

Treisprezece

Era trecut de ora douæ cînd m°am trezit øi îmi simfleam sto-macul fæcut ghem, iar fælcile mæ dureau din cauza scrîønituluidinflilor timp de cinci ore. A dracului pastilæ. Probabil cæ niciAmma nu se simflea bine. Îmi læsase pe pernæ cîteva firicelede gene. Le°am pus în palmæ øi le°am împræøtiat. Erau plinede rimel øi mi°au læsat cîteva dîre albastre pe piele. Le°am pusîntr°o farfurioaræ de pe mæsufla de lîngæ pat. Dupæ care amintrat în baie øi am vomitat. Nu mæ deranja cînd vomitam. Cîndîmi era ræu în copilærie, îmi amintesc cæ mama îmi dædea pærulpe spate øi îmi spunea calm: Scoate toatæ ræutatea din tine,scumpa mea. Nu te opri pînæ nu iese tot. Se pare cæ îmi placechiar toatæ amæreala øi slæbiciunea øi saliva asta. Previzibil,øtiu, dar adeværat.

Am încuiat uøa, m°am dezbræcat øi m°am bægat înapoi înpat. Capul mæ durea îngrozitor de la urechea stîngæ, prin gîtøi apoi pe coloana vertebralæ. Intestinele mi se încolæceau, abiaîmi puteam miøca gura de durere, iar glezna îmi ardea. Øi încæsîngeram, dupæ petele de sînge de pe aøternut. Øi pe parteaAmmei era sînge: cîfliva stropi în dreptul zgîrieturii de pe pieptøi o patæ mai închisæ chiar pe pernæ.

Inima îmi bætea foarte tare øi nu mai puteam sæ respir.Trebuia sæ aflu dacæ mama øtia ce se întîmplase. Oare o væzusepe Amma? Mæ va certa pe mine? Simfleam cum mi se face mairæu de fricæ. Øtiam cæ ceva ræu urma sæ se întîmple. Pe lîngæparanoia mea, øtiam exact ce mi se întîmpla: nivelul de sero-toninæ, fluctuat la maxim din cauza drogului de asearæ, se

præbuøise øi mæ trimisese în zona întunecatæ. Continuam sæîmi spun chestia asta øi dupæ ce mi°am bægat capul în pernæøi am început sæ plîng. Uitasem complet de cele douæ fete, ladracu’, nici nu mæ gîndisem serios la ele: moarta Ann øi moartaNatalie. Mai ræu, o trædasem pe Marian, o înlocuisem cu Ammaøi o ignorasem în vis. Trebuia sæ suport consecinflele. Am plînsîn acelaøi amar øi purificator mod în care vomitasem, pînæ cîndperna era udæ øi fafla mi se umflase ca a unui befliv. Apoi seauzi clanfla uøii. Am tæcut din guræ cu mîna la faflæ, sperîndcæ liniøtea îl va goni pe cel de la uøæ.

— Camille, deschide!Era mama, dar nu era supæratæ. Era îngrijoratæ. Foarte

dræguflæ, chiar. Am tæcut. Mai încercæ o datæ clanfla. Apoi bætula uøæ. Dupæ care tæcere øi paøii ei îndepærtîndu°se.

Camille, deschide. Imaginea mamei stînd pe marginea patu-lui meu, flinînd în mînæ o linguræ plinæ de un sirop amar.Medicamentul ei îmi fæcea întotdeauna mai mult ræu decît bine.Aveam stomacul sensibil. Nu la fel de sensibil ca Marian, dartot era ceva.

Îmi transpiraræ mîinile. Te rog, n°o læsa sæ se întoarcæ. Mil°am imaginat pe Curry, cu una dintre cravatele lui caraghioasebælængænindu°i-se peste burtæ, dînd buzna în cameræ sæ mæsalveze. Luîndu°mæ în brafle, apoi ducîndu-mæ în maøina FordTaurus, veønic plinæ de fum, apoi Eileen mîngîindu-mi pærultot drumul spre Chicago.

Maicæ°mea descuie uøa cu o cheie. Nu am øtiut niciodatæcæ mai are o cheie. Intræ în cameræ nætîngæ, cu bærbia ridicatæca de obicei øi cu cheia atîrnînd de o fundæ roz. Purta o rochiealbastræ de varæ øi adusese o sticlæ de spirt, o cutie de øervefleleøi o trusæ de cosmetice din satin roøu.

— Bunæ, puiule, oftæ ea. Mi°a spus Amma ce vi s°a întîmplat.Micuflele mele. Toatæ dimineafla mi°a værsat. Jur, øi øtiu cæpoate sunæ exagerat, dar în afaræ de produsul nostru, nu temai pofli baza pe nici un fel de carne zilele astea. Amma ziceacæ probabil de la pui vi s°a fæcut ræu.

— Probabil, am spus eu. Nu puteam decît sæ continuu minciuna Ammei. Era clar cæ

øtia sæ facæ jocul mult mai bine decît mine.

GILLIAN FLYNN

204

— Nu pot sæ cred cæ afli leøinat amîndouæ chiar pe treptelecasei, iar eu dormeam înæuntru. Uræsc ideea asta! spuse Adora.Ce vînætæi are, ai crede cæ s°a bætut!

Nu se putea ca maicæ°mea sæ creadæ povestea asta. Eraexpertæ în boli øi ræni øi nu s°ar fi læsat pæcælitæ decît dacæ voiaea. Acum însæ voia sæ mæ îngrijeascæ, iar eu eram mult preaslæbitæ ca sæ o pot opri. Am început din nou sæ plîng øi nu mæmai puteam opri.

— Mi°e ræu, mamæ.— Øtiu, puiule. Dædu cearøaful la o parte de pe mine øi îl aruncæ la picioare

cu o miøcare rapidæ, iar cînd eu mi°am pus instinctiv mîinilepe piele, mi le luæ øi le aøezæ cu fermitate pe lîngæ corp.

— Trebuie sæ îmi dau seama ce ai, Camille.Îmi studie obrajii pe ambele pærfli øi îmi trase buza de jos,

ca øi cum ar fi controlat un cal. Îmi ridicæ mîinile încet, îmiprivi axila øi mæ pipæi, apoi îmi controlæ øi gîtul pentru amig-dale umflate. Îmi aminteam procedura asta foarte bine. Îøi pusemîna între picioarele mele, precis øi rapid ca un profesionist.Era cea mai bunæ modalitate de a lua temperatura, spuseseea mereu. Apoi îøi plimbæ încet degetele reci pe picioarele meleøi se opri exact pe rana deschisæ de la gleznæ. Viniøoare verziflîøniræ chiar sub ochii mei øi mi°am tras imediat piciorul submine øi m°am întors pe o parte. Profitæ de poziflia mea pentrua°mi pipæi capul øi simfli imediat lovitura.

— Încæ puflin, Camille, øi am terminat. Udæ un øerveflel cu spirt øi îmi frecæ glezna, pînæ cînd nu

mai puteam vedea nimic din cauza lacrimilor øi a durerii. Apoio înfæøuræ strîns cu bandaje pe care le tæiase cu niøte foarfecemici din geanta de cosmetice. Rana începu sæ sîngereze imediat,aøa cæ bandajele arætau acum ca steagul Japoniei: un alb purcu un cerc roøu sfidætor. Apoi îmi pipæi capul cu o mînæ øi amsimflit un fior. Îmi tæia pærul în acel loc. Am încercat sæ mæ feresc.

— Sæ nu îndræzneøti, Camille, te pot tæia. Întinde°te øi fiifatæ bunæ.

Îøi puse mîna rece pe fafla mea øi îmi împinse capul înapoipe pernæ, øi haø, haø, haø, tæie prin pærul meu transpirat, pînæcînd am simflit cæ mi°a dat drumul. Scalpul meu nu era obiønuit

OBIECTE ASCUfiITE

205

cu atîta expunere la aer. Am pus mîna øi am simflit o porfliuneînflepætoare de piele de mærimea unei monede de 50 de cenfli.Mama mi°a luat rapid mîna øi începu sæ frece rana cu spirt.Din nou nu am mai putut respira, pentru cæ durerea era denesuportat.

Mæ întoarse pe spate øi mæ øterse cu o cîrpæ umedæ pe brafle,de parcæ aø fi fost bolnavæ la pat. Avea ochii uøor înroøifli înlocul în care îøi smulsese genele. Obrajii mai aveau încæ oroøeaflæ tinereascæ.

Îøi luæ geanta de cosmetice øi începu sæ scotoceascæ printrecutiufle, gæsind în final un øerveflel împæturit, mototolit øi puflinpætat. Îl desfæcu øi scoase o pastilæ de un albastru puternic.

— O clipæ, draga mea.Am auzit°o coborînd repede treptele øi øtiam cæ se dusese

la bucætærie. Apoi din nou în camera mea, tot cu paøi rapizi.În mînæ avea un pahar cu lapte.

— Hai, Camille, ia pastila asta!— Ce e asta?— Medicament. Nu o sæ te infectezi øi o sæ curefle tofli micro-

bii de la mîncarea aia. — Dar ce pastilæ e? am întrebat din nou.Pe piept îi apæru o patæ roøie øi zîmbetul începu sæ°i tremure

ca o lumînare în vînt. Era, dispærea, era, dispærea, totul într°osecundæ.

— Camille, sînt mama ta øi te afli în casa mea.Ochii îi erau sticloøi øi înroøifli. M°am întors pe o parte øi

încercam sæ mæ lupt din nou cu un atac de panicæ. Era cevaræu. Fæcusem ceva ræu.

— Camille, deschide gura.Voce calmæ, îngrijoratæ. Asistentæ începu sæ zvîcneascæ lîngæ

umærul stîng. Îmi amintesc cæ refuzam toate pastilele øi medicamentele

ei cînd eram copil øi din cauza asta i°am pierdut afecfliunea.Îmi amintea de Amma øi de pastila ei de Ecstasy, linguøitoare,dorind cu disperare ca eu sæ iau ceea ce ea îmi oferea. Refuzulavea consecinfle mult mai grave decît acceptarea. Mæ ardeapielea în locurile în care mæ frecase øi simfleam acea arsuræsatisfæcætoare care urma unei tæieturi. Mæ gîndeam la Amma

GILLIAN FLYNN

206

øi la cît de mulflumitæ pærea, înfæøuratæ în braflele mamei,fragilæ øi transpiratæ.

M°am întors, am læsat°o pe mama sæ îmi punæ pastila pelimbæ, sæ îmi toarne laptele pe gît øi sæ mæ særute.

În cîteva minute adormisem, cu duhoarea respirafliei plu-tind în visul meu ca o ceaflæ acræ. Maicæ°mea intrase în cameramea øi îmi spunea cæ sînt bolnavæ. Se întisese deasupra meaøi îøi pusese gura peste a mea. Îi puteam simfli respiraflia îngît. Apoi începu sæ mæ ciuguleascæ. Cînd se ridicæ, îmi zîmbeaøi îmi aranja pærul pe spate. Øi îøi scuipæ în palmæ dinflii mei.

Ameflitæ øi încinsæ, m°am trezit seara, cu o dîræ de salivæuscatæ de°a lungul gîtului. Eram slæbitæ. Mi°am înfæøurat unaøternut în jurul corpului øi am început din nou sæ plîng, cîndmi°am adus aminte de cercul de piele din capul meu. Doar îflirevii dupæ drog acum, îmi øopteam, mîngîindu°mi obrazul. Otunsoare nereuøitæ nu e chiar sfîrøitul lumii. O sæ°fli strîngipærul în coadæ de cal.

Am ieøit pe hol clætinîndu°mæ, cu picioarele miøcîndu°se decolo°colo øi cu gleznele umflate færæ sæ°mi dau seama din cemotiv. La parter, maicæ°mea cînta. Am bætut la uøa Ammei øiam auzit un „Intræ“ øoptit.

Stætea dezbræcatæ pe podea în fafla cæsuflei uriaøe de pæpuøi,cu degetul în guræ. Cercurile din jurul ochilor erau aproapevineflii, iar maicæ°mea îi bandajase complet øi fruntea øi pieptul.Amma îøi înfæøurase la rîndul ei pæpuøa favoritæ în øerveflele,pictate peste tot cu un marker roøu, øi o proflæpise în pat.

— fiie ce fli°a fæcut? mæ întrebæ ea somnoroasæ, zîmbind uøor.M°am întors pentru a°mi vedea cercul de piele din cap.— Øi mi°a dat o pastilæ de la care mæ simt ameflitæ øi mi°e

greaflæ.— Albastræ?Am dat din cap.— Da, îi place mult pastila asta, mormæi Amma. Adormi

imediat încinsæ øi cu o groazæ de salivæ, iar ea poate sæ°øi chemeprietenii pentru a le aræta în ce hal eøti.

— A fæcut aøa ceva?

OBIECTE ASCUfiITE

207

Mi se ræci transpiraflia pe mine. Avusesem dreptate: urmasæ se întîmple ceva îngrozitor.

Amma dædu din umeri. — Nu mæ deranjeazæ. Cîteodatæ nu înghit pastila, doar mæ

prefac. Øi sîntem amîndouæ mulflumite. Mæ joc cu pæpuøile saucitesc øi, cînd aud cæ vine, mæ prefac cæ dorm.

— Amma?M°am aøezat pe podea lîngæ ea øi i°am atins pærul. — Îfli dæ multe pastile øi tot felul de medicamente? — Doar cînd nu mæ simt bine.— Øi ce face atunci?— Cîteodatæ mæ înfierbînt tare øi mæ agit øi îmi face baie

cu apæ rece. Altæ datæ simt nevoia sæ vomit. Sau simt cæ tremurøi sînt slæbitæ øi vreau sæ dorm.

Se întîmpla din nou. Exact ca øi cu Marian. Îmi simfleamnodul din gît încordîndu°se. Am început iar sæ plîng, m°amridicat, m°am aøezat la loc. Stomacul mi se strînsese. Mi°amstrîns fafla în mîini. Øi eu, øi Amma eram bolnave exact caMarian. Trebuia sæ se ajungæ atît de departe pînæ sæ înflelegîn final, aproape douæzeci de ani mai tîrziu. Îmi venea sæ urlude ciudæ.

— Joacæ°te cu mine cu pæpuøile, Camille. Fie nu observase, fie îmi ignora lacrimile.— Nu pot, Amma, trebuie sæ mæ întorc la lucru. Nu uita sæ

te bagi în pat cînd urcæ mama.

Mi°am tras niøte haine peste pielea care mæ durea îngrozi-tor øi m°am privit în oglindæ. Ai gînduri nebuneøti. Nu eøtirealistæ. Dar eram, de fapt. Mama o ucisese pe Marian. Øi mamale omorîse pe fetiflele acelea.

M°am împleticit spre baie øi am vomitat din nou apæ fier-binte øi særatæ, stropii toaletei înfiorîndu°mi pielea obrajilorcînd stæteam în genunchi. Cînd mi se relaxæ stomacul, mi°amdat seama cæ nu eram singuræ. În spatele meu stætea mama.

— Særæcufla de ea, murmuræ. Am plecat de lîngæ ea în patru labe. M°am sprijinit cu spatele

de perete øi am privit°o.

GILLIAN FLYNN

208

— De ce te°ai îmbræcat, dragæ? spuse ea. Nu pofli plecanicæieri în halul æsta.

— Trebuie sæ ies puflin. Am ceva de lucru. Aerul proaspæto sæ°mi facæ bine.

— Camille, treci înapoi în pat.Vocea îi era agitatæ øi stridentæ. Se duse lîngæ pat, trase

aøternuturile øi le aranjæ. — Hai, draga mea, trebuie sæ ai grijæ de sænætatea ta.M°am ridicat cu greu în picioare, mi°am luat cheile de la

maøinæ de pe mæsuflæ øi am trecut rapid pe lîngæ ea.— Nu pot, mamæ. Dar mæ întorc repede.Am læsat°o pe Amma sus cu pæpuøile ei bolnave øi am

demarat din alee atît de repede, încît mi°am lovit bara din faflæîn locul în care dealul ajungea la nivelul stræzii. O femeie grasæcare plimba un cærucior dædu din cap spre mine.

Am plecat spre nicæieri, încercînd sæ îmi adun gîndurile øisæ îmi amintesc oamenii pe care îi mai cunoøteam din WindGap. Aveam nevoie de cineva care sæ îmi spunæ sigur cæ mæînøelam în privinfla Adorei sau cæ aveam dreptate. De cinevacare o cunoøtea bine pe Adora, care îmi øtia copilæria øi careræmæsese aici cît timp am fost eu plecatæ. M°am gîndit imediatla Jackie O’Neele øi la bomboanele ei Juicy Fruit øi la mirosulde bæuturæ øi bîrfæ. Cældura ei maternæ pentru mine øi comen-tariul care acum suna ca un avertisment: Foarte multe s°auschimbat în ræu! Aveam nevoie de Jackie, aøa cum era acum,respinsæ de Adora øi færæ alte impedimente în preajmæ, pentrucæ o øtia pe mama de o viaflæ. Øi, evident, avea ceva de spus.

Casa lui Jackie era la doar cîteva minute, o vilæ modernæmenitæ sæ paræ o plantaflie de dinainte de ræzboi. Un puøtiplictisit øi palid era cælare pe o maøinæ de tuns iarba, fumîndîn timp ce trecea înainte øi înapoi în linii strînse. Spatele luiera acoperit de niøte coji uscate øi rupte, atît de mari încîtpæreau a fi ræni. Încæ un bæiat care lua Met. Jackie ar fi trebuitsæ elimine intermediarul øi sæ°i dea cei 20 de dolari directdistribuitorului.

O øtiam pe femeia care îmi deschise uøa. Era Geri Shilt,colegæ de liceu cu mine, dar cu un an mai mare. Purta o

OBIECTE ASCUfiITE

209

uniformæ albæ apretatæ, la fel ca Gayla, øi mai avea øi acumalunifla aceea rotundæ øi roz pe obraz, pentru care o compæ-timisem mereu. Væzînd°o pe Geri, o figuræ atît de pedestræ dintrecut, îmi venea sæ mæ întorc øi sæ plec cu maøina, læsînd înurmæ toate grijile. Cineva atît de normal în lumea mea îmipunea la îndoialæ toate gîndurile. Dar nu am plecat.

— Bunæ, Camille, cu ce te pot ajuta? Nu pærea deloc interesatæ de ce venisem de fapt, lipsæ de

curiozitate care o diferenflia clar de restul femeilor din WindGap. Probabil cæ nu avea nici prietene cu care sæ bîrfeascæ.

— Bunæ, Geri, nu øtiam cæ lucrezi la familia O’Neele.— Nici nu ai fi avut de ce sæ øtii, îmi ræspunse ea la fel de

placid.Cei trei bæiefli ai lui Jackie, næscufli unul dupæ altul, aveau

acum, probabil, douæzeci øi ceva de ani: 20, 21 øi 22, cred. Îmiaduc aminte cæ erau graøi øi îndesafli øi cæ purtau mereupantaloni scurfli sintetici øi niøte inele mari de aur cu o piatræde un albastru puternic în centru, specifice Liceului Calhoon.Moøteniseræ de la Jackie ochii anormal de rotunzi øi niøte dinflialbi øi lucioøi. Jimmy, Jared øi Johnny. Îi puteam auzi pe doidintre ei, cel puflin, acum, aflafli acasæ în vacanfla de varæ, jucîndfotbal în grædina din spate. Din privirea ostentativ neinteresatæa lui Geri, am înfleles cæ pentru ea, cel mai bun mod de a seînflelege cu ei era sæ îi evite cît mai mult.

— M°am întors...— Øtiu de ce eøti aici, îmi spuse ea, færæ sæ mæ acuze, dar

nici prea primitoare. Era doar o afirmaflie. Pentru cæ eu reprezentam un alt obsta-

col în acea zi.— Mama mea este prietenæ cu Jackie øi mæ gîndeam...— Øtiu care sînt prietenii lui Jackie, crede°mæ, spuse ea. Nu pærea neræbdætoare sæ mæ lase sæ intru. Dar se uita la

mine de sus în jos øi apoi la maøina din spatele meu.— Jackie e prietenæ cu multe dintre mamele prietenelor tale,

adæugæ Geri.— Mmmm. Nu am prea mulfli prieteni pe aici zilele astea. Chiar mæ mîndream cu chestia asta, dar am rostit cuvin-

tele cu o tonalitate voit dezamægitæ. Cu cît îi stîrneam compa-siunea, cu atît aveam øanse sæ intru mai repede în casæ øi

GILLIAN FLYNN

210

simfleam nevoia sæ vorbesc neapærat cu Jackie, înainte de amæ ræzgîndi.

— De fapt, chiar øi cînd locuiam aici, nu cred cæ am avutprea mulfli prieteni.

— Katie Lacey. Maicæ°sa e prietenæ cu toatæ lumea.Drægufla de Katie Lacey, care mæ tîrîse la petrecerea de

consolare, ca sæ mæ confrunte. Mi°o øi imaginam plimbîndu°seprin oraø în SUV°ul ei mare, cu fetele drægælaøe cocoflate înspate, perfect îmbræcate, pregætite sæ domneascæ peste ceilalflicopii de la grædiniflæ. Învæflaseræ de la mæmica sæ fie foarte releîn special cu fetiflele urîte, særace, care nu voiau altceva decîtsæ fie læsate în pace. Dar cereau prea mult.

— Katie Lacey e o fatæ cu care îmi este ruøine cæ am fostvreodatæ prietenæ.

— Ei, da, tu erai OK, spuse Geri. În momentul æla mi°am amintit cæ avea un cal pe nume

Butter. Iar gluma era, bineînfleles, cæ pînæ øi animalele lui Gerise îngræøau*.

— Nu chiar.Nu mæ implicasem niciodatæ direct în acte de cruzime, dar

nici nu le°am împiedicat vreodatæ. Stæteam mereu deoparte,ca o umbræ agitatæ øi mæ prefæceam cæ rîd.

Geri ræmase în continuare în dreptul uøii, trægînd de ceasulieftin de la mînæ care era strîns precum un garou, pierdutæ,evident, în propriile ei amintiri, øi destul de triste, se pare.

De ce, oare, ræmæsese în Wind Gap? Mæ întîlnisem cu ogræmadæ de cunoscufli zilele astea. Fete cu care copilærisem øicare nu au avut niciodatæ suficient curaj sæ plece. Era un oraøcare respira resemnare prin cablul tv øi prin chioøcul din colfl.Cei care ræmæseseræ aici erau la fel de izolafli ca înainte. Fetedrægufle øi meschine precum Katie Lacey locuiau acum, cumera de aøteptat, în case renovate în stil victorian la cîtevastrædufle de casa mamei, jucau tenis la acelaøi club din Wood-berry ca Adora øi fæceau acelaøi drum regulat la St. Louispentru cumpæræturi. Iar fetele urîte øi stigmatizate precumGeri Shilt erau blocate în a strînge mizeria celor frumoase, cucapetele plecate posac, aøteptîndu°se la alte abuzuri. Proba-

OBIECTE ASCUfiITE

211

* Butter — unt (lb. englezæ).

bil cæ nu erau suficient de puternice sau de deøtepte ca sæ plecede aici. Femei færæ imaginaflie. Aøa cæ ræmîneau în Wind Gapøi îøi retræiau la nesfîrøit copilæria. Iar eu era acum blocatælîngæ ele øi nu reuøeam sæ mai scap.

— Stai sæ°i spun lui Jackie cæ ai venit.Geri merse pînæ la scærile din spate, ocolind prin sufragerie

øi evitînd geamul de sticlæ al bucætæriei, prin care ar fi obser-vat°o bæieflii lui Jackie.

Camera în care m°a condus era obscen de albæ, cu niøte dîrede culoare, ca øi cum ar fi fost pictatæ cu mîna de un copil. Perneroøii, draperii galben°albastre, o vazæ verde lucioasæ, decoratæcu flori roøii din ceramicæ. O fotografie ridicolæ alb°negru a luiJackie, cu pærul tapat, cu gherufle de pær îndoite sub bærbie,atîrna deasupra øemineului. Aræta ca un pudel superdichisit.Chiar øi în starea mizerabilæ în care eram, am reuøit sæ rîd.

— Dragæ Camille! Jackie stræbætu camera cu braflele desfæcute. Purta o rochie

de casæ din satin øi niøte cercei cu diamante cît niøte pietre. — Ai venit sæ mæ vezi! Dar aræfli groaznic, draga mea. Geri,

adu°ne, te rog, douæ pahare de Bloody Mary, dulceaflæ! Expiræ în fafla mea. La propriu, apoi spre Geri. Cred cæ era

felul ei de a rîde. Geri ræmæsese în uøæ pînæ cînd Jackie îøitrosni palmele spre ea.

— Vorbesc serios, Geri. Øi nu uita sæ pui sare pe marginede data asta!

Apoi se întoarse spre mine:— E foarte greu sæ gæseøti un ajutor de nædejde zilele astea,

øuøoti ea cu superioritate, færæ sæ°øi dea seama cæ nimeni nuvorbeøte în realitate în felul æsta.

Sînt siguræ cæ Jackie se uita la televizor întruna, cu bæuturaîntr°o mînæ øi telecomanda în cealaltæ, cu draperiile læsate, întimp ce show°urile de dimineaflæ se transformau în seriale,dezbateri, apoi reluæri, comedioare, seriale polifliste øi filme laore tîrzii din noapte, despre femei violate, urmærite, trædatesau ucise.

Geri aduse o tavæ cu paharele de Bloody Mary øi niøtecastronaøe cu flelinæ, muræturi øi mæsline øi, potrivit, ordinelor,trase draperiile øi plecæ. Jackie øi cu mine ræmæseseræm tæcuteîn lumina slabæ, în camera îngrozitor de rece din pricina aerului

GILLIAN FLYNN

212

condiflionat, øi ne°am privit una pe alta timp de cîteva secunde.Apoi Jackie se aplecæ øi trase sertarul mæsuflei de cafea. Aveaîn el trei sticlufle de ojæ, o Biblie rufoasæ øi mai mult de douæ-sprezece cutii portocalii de medicamente. Mi°am amintit deCurry øi de spinii de trandafir.

— Anestezice? Am unele bune.— Cred cæ trebuie sæ îmi pæstrez ultima ræmæøiflæ de rafliune

care mi°a mai ræmas, i°am ræspuns eu, færæ sæ øtiu sigur dacæglumea sau nu. Dar se pare cæ tu fli°ai putea deschide unmagazin cu ce ai acolo.

— Sigur cæ da, sînt o norocoasæ. Îi puteam adulmeca furia amestecatæ cu suc de roøii. — OxyContin, Percocet, Percodan, toate noutæflile de care

face rost doctorul meu. Dar, trebuie sæ recunosc, sînt grozave. Îøi turnæ cîteva pastilufle albe în mînæ øi le aruncæ la loc în

cutie, zîmbind spre mine.— De ce suferi? am întrebat°o, aproape temîndu-mæ de

ræspunsul ei.— Asta e cea mai frumoasæ parte, draga mea. Nimeni nu

øtie, ai dracu’. Unul mi°a spus cæ am lupus, altul cæ am artritæ,iar altul cæ este un sindrom al sistemului imunitar. Iar doimi°au spus cæ totul e doar în imaginaflia mea.

— Tu ce crezi?— Ce cred eu? întrebæ ea øi îøi dædu ochii peste cap. Eu cred

cæ, atîta vreme cît îmi dau pastilele astea, nici nu mæ inte-reseazæ prea tare ce am. (Rîse din nou.) Sînt foarte grozavepastilele astea.

Nu øtiu dacæ încerca sæ paræ doar viteazæ sau chiar devenisedependentæ.

— Sînt surprinsæ cæ Adora nu s°a înscris pînæ acum în clubulbolnavelor. Mæ gîndeam cæ, o datæ ce eu mæ declar bolnavæ,ea trebuia sæ ridice miza, nu? Dar ea nu are cum sæ se îmbol-næveascæ de un caraghios de lupus, nu? O sæ gæseascæ o calesæ capete... nu øtiu, cancer la creier. Nu?

Sorbi iar din bæuturæ øi îi ræmase o dungæ de suc øi de sarepe buza de sus, care o fæcea sæ paræ umflatæ. A doua înghiflituræo calmæ øi, aøa cum fæcuse øi la înmormîntarea lui Natalie, seuitæ fix la mine de parcæ încerca sæ îmi memoreze chipul.

OBIECTE ASCUfiITE

213

— Doamne, mi se pare aøa ciudat sæ te væd mare, spuse ea,mîngîindu°mi genunchiul. De ce te°ai întors aici, draga mea?E totul în regulæ acasæ? Pobabil cæ nu. E vorba de... mama ta?

— Nu, nimic de genul æsta.Mæ everva cæ eram atît de transparentæ.— Oh.Pæru descurajatæ øi îøi trecu mîna peste rochie ca într°un

film alb°negru. Nu aøa trebuia sæ mæ port, uitasem cæ aici tre-buie sæ bîrfeøti pe faflæ.

— Adicæ, scuzæ°mæ, nu am fost complet sinceræ. Chiar vreausæ vorbim despre mama.

Jackie se înveseli imediat. — Nu prea pofli sæ o înflelegi, aøa°i? Ori înger, ori drac, ori

amîndouæ. Îøi puse o pernæ verde de satin sub fund øi îøi aøezæ picioarele

în poala mea. — Dulceaflæ, vrei sæ mi le masezi puflin? Sînt curate.De sub canapea trase o pungæ de bomboane de genul celor

care se agaflæ în pom øi øi°o aøezæ pe burtæ. — Oh, Doamne, va trebui sæ scap de ele mai tîrziu, dar cel

puflin o sæ aibæ gust bun pe gît în jos.Am profitat de acest moment de relaxare. — Mama a fost mereu... cum e acum?Îmi dædeam seama de ciudæflenia întrebærii, dar Jackie chi-

coti o datæ, ca o vræjitoare.— În ce sens, dulceaflæ, adicæ frumoasæ, fermecætoare, îndræ-

gitæ, maleficæ? Dædea din degetele de la picioare cînd îøi deschidea cîte o

bomboanæ de ciocolatæ. — Maseazæ. Am început sæ°i frec picioarele reci, cu cælcîie aspre ca o

carapace de flestoasæ. — Adora. Ei, la naiba. Adora era bogatæ øi frumoasæ, iar

pærinflii ei nebuni conduceau oraøul æsta. Ei au adus fabricade porci în Wind Gap, creînd sute de slujbe. Pe atunci era øio plantaflie de nuc. Ei trægeau toate sforile pe aici. Toatæ lumeaîi pupa în cur pe cei din familia Preaker.

— Dar viafla ei acasæ... cum era?

GILLIAN FLYNN

214

— Adora era... foarte dædæcitæ. Niciodatæ nu am væzut°o pebunicæ°ta Joya zîmbind la Adora sau mîngîind°o cu drag, darnici nu°øi putea lua mîinile de pe ea. Tot timpul îi aranja pærul,îi îndrepta hainele øi... ah, da, fæcea chestia asta. În loc sæ îøilingæ degetul pentru a øterge o urmæ, ea o lingea pe Adora. Oprindea de cap øi o lingea. Cînd Adorei i se cojea pielea de lasoare, tuturor ni se întîmpla chestia asta, nu øtiam noi decremele astea cu protecflie, ca voi, Joya se aøeza lîngæ mamata, îi dædea jos cæmaøa øi îi jumulea fîøiile lungi de piele uscatæ.Lui Joya îi plæcea la nebunie sæ facæ asta.

— Jackie...— Nu mint! Sæ îfli vezi prietena dezbræcatæ în pielea goalæ

øi... cojitæ. Ca sæ nu mai spun cæ mama ta se simflea ræu tot timpul.Întotdeauna avea cîte un ac sau cîte o perfuzie bægate în ea.

— De ce era bolnavæ?— Cîte puflin din fiecare. Dar în mare parte era stresul de

a træi lîngæ Joya. Avea unghiile lungi øi nedate cu ojæ, ca aleunui bærbat. Iar pærul îl purta lung pe spate øi îl læsase aøaargintiu, nu îl vopsea.

— Øi bunicul meu ce fæcea în acest timp?— Nu øtiu. Nici nu mai øtiu cum îl chema. Herbert, parcæ?

Sau Herman? Nu prea era prin preajmæ, iar cînd era... tæcea...sau... plutea departe. Cunoøti genul. Ca Alan.

Mai scoase o ciocolatæ øi îøi miøcæ degetele în mîinile mele. — Øtii, faptul cæ te°a næscut ar fi trebuit sæ o dea gata pe

maicæ°ta. Avea o nuanflæ de reproø în glas, de parcæ nu reuøisem sæ

îndeplinesc o sarcinæ simplæ. — Pentru orice altæ fatæ, pe vremea aia, dacæ ræmînea gra-

vidæ înainte de cæsnicie, totul era terminat. Dar mama ta aavut întotdeauna un fel aparte de a°i face pe oameni sæ aibægrijæ de ea. Pe oameni, nu numai pe bæiefli, chiar øi fetelesimfleau asta, øi mamele lor, øi profesoarele.

— De ce oare?— Dragæ Camille, o fatæ frumoasæ scapæ cu orice dacæ se

poartæ cum trebuie. Cu siguranflæ cæ øtii lucrul æsta. Gîndeø-te°te la cîte lucruri au fæcut pentru tine bæieflii de°a lungulanilor, lucruri pe care nu le°ar fi fæcut dacæ nu aveai fafla asta

OBIECTE ASCUfiITE

215

drægælaøæ. Øi dacæ bæieflii se poartæ frumos, øi fetele se poartæfrumos. Adora øi°a jucat acea sarcinæ minunat: mîndræ, daroarecum rænitæ øi foarte discretæ. Tatæl tæu venise în acea vizitæplin de încredere, dupæ care nu s°au mai væzut niciodatæ. Mamata nu a vorbit deloc despre asta. Ai fost numai a ei încæ de laînceput. Øi asta a omorît°o pe Joya. Fata ei avea ceva înæuntrula care ea nu putea ajunge.

— Mama s°a mai simflit ræu dupæ moartea lui Joya?— S°a simflit bine o vreme, spuse Jackie deasupra paharului.

Dar imediat s°a næscut Marian øi dupæ aia nu a mai avut timpsæ se simtæ ræu.

— Mama era...Îmi simfleam gîtul inundat de emoflia plînsului, aøa cæ m°am

oprit øi am înghiflit niøte votcæ.— Mama era... o persoanæ amabilæ?Jackie chicoti din nou. Mai scoase o ciocolatæ, iar caramelul

i se lipi pe dinfli. — Asta încerci sæ afli? Dacæ era amabilæ? Se opri.— Tu ce crezi? adæugæ ea, strîmbîndu°se la mine.Jackie scotoci iar în sertar, deøurubæ trei cutii cu pastile,

luæ cîte una din fiecare øi le aranjæ în ordinea mærimii pespatele mîinii stîngi.

— Nu øtiu, nu am fost niciodatæ prea apropiate.— Dar ai fost aproape de ea. Nu te juca cu mine, Camille.

Mæ oboseøti. Dacæ credeai cæ mama ta era o persoanæ amabilæ,nu ai mai fi în casa prietenei ei celei mai bune, întrebînd dacæera sau nu amabilæ.

Jackie luæ fiecare pastilæ, de la cea mai mare la cea maimicæ, le bægæ în ciocolatæ øi le înghifli. Pieptul îi era plin deambalaje, dunga roøie de la bæuturæ îi umbrea încæ buza, iaro dîræ subflire øi cleioasæ îi atîrna pe dinfli. Picioarele începu-seræ sæ°i transpire în mîinile mele.

— Îmi pare ræu, ai dreptate, am spus. Dar, totuøi, crezi cæe... bolnavæ?

Jackie se opri din mestecat, îøi puse mîna pe mine øi oftæ.— O sæ îfli spun cu voce tare, pentru cæ m°am gîndit prea

mult la chestia asta, iar gîndurile mæ cam pæcælesc acum, seascund de mine, øtii?

GILLIAN FLYNN

216

OBIECTE ASCUfiITE

217

Se aplecæ øi mæ strînse de mînæ.— Adora vrea sæ væ devoreze øi, dacæ nu o læsafli, o sæ væ

fie øi mai ræu. Uitæ°te la ce se întîmplæ cu Amma. Øi uitæ°tela ce s°a întîmplat cu Marian.

Da. Chiar sub sînul stîng, legæturæ începu sæ sune. — Deci asta crezi? am insistat eu. Spune°o. — Cred cæ e bolnavæ øi mai cred cæ ce are ea e contagios,

øopti Jackie, iar mîinile ei tremurînde agitau cuburile de gheaflædin pahar. Øi mai cred cæ e timpul sæ pleci, dulceaflæ.

— Îmi pare ræu, nu am vrut sæ te deranjez prea mult.— Am vrut sæ spun sæ pleci din Wind Gap. Nu eøti în sigu-

ranflæ aici.La mai puflin de un minut dupæ aceea închideam uøa lui

Jackie în urma mea, læsînd°o sæ°øi admire portretul din foto-grafia de deasupra øemineului.

218

Paisprezece

Aproape cæ m°am împiedicat pe treptele lui Jackie, pentru cænu îmi mai simfleam picioarele. În spatele meu îi puteam auzipe bæiefli intonînd imnul de fotbal al Liceului Calhoon. Amcondus pînæ la primul colfl, am parcat sub cîfliva pomi cu mureøi mi°am pus capul pe volan.

Oare maicæ°mea chiar era nebunæ? Øi Marian? Amma øi cumine? Cîteodatæ mæ gîndesc cæ fiecare femeie are o boalæ înea, care aøteaptæ momentul propice sæ ræbufneascæ. Am cunos-cut o græmadæ de femei bolnave în viafla mea. Femei cu situaflii.Femei cu dureri cronice, cu boli care escaladau în permanenflæ.Bærbaflii, normal, au øi ei cîte o fracturæ de oase, de spate, ooperaflie sau douæ, poate, îøi mai scot o amigdalæ sau îøi puno placæ de plastic la øold. Femeile, în schimb, se consumæ. Nicinu e de mirare, de altfel, luînd în considerare traficul la careeste supus corpul unei femei. Tampoane øi sterilete. Pule,degete, vibratoare øi multe altele, printre picioare, pe la spatesau în guræ. Bærbaflilor le place foarte tare sæ bage tot felul delucruri în femei, nu°i aøa? Castravefli, banane sau sticle, unøirag de perle sau un marker, un pumn chiar. O datæ, un tipa vrut sæ°mi bage înæuntru un aparat walkie°talkie. Am refuzat.

Bolnav øi mai bolnav øi din ce în ce mai bolnav. Ce era ade-værat øi ce era imaginar în toatæ povestea asta? Amma eraîntr°adevær bolnavæ øi avea nevoie de medicametele maicæ°miisau chiar pastilele ei îi fæceau ræu Ammei? Oare pastila ei al-bastræ m-a fæcut sæ vomit sau m°a ajutat sæ nu mæ simt mai ræu?

Oare Marian mai murea dacæ nu era Adora mama ei?

Øtiam cæ trebuie sæ îl sun pe Richard, dar nu aveam ce sæ°ispun. Mi°era fricæ. Eram plinæ de venin. Voiam sæ mor. Amcondus înapoi pe lîngæ casa mamei øi apoi spre est spre fabricade porci øi am parcat la Heelah’s, acel bar reconfortant færægeamuri, unde oricine o recunoøtea pe fata patroanei, o læsaîn pace cu gîndurile ei.

Localul puflea a sînge de porc øi a piøat. Chiar øi floriceleledin castroanele de pe bar pufleau a carne. Doi bærbafli cu øepciøi haine de piele, cu mustæfli lungi øi niøte mutre acre, priviræîn sus o secundæ, apoi din nou spre pahare. Barmanul îmi turnæwhiskey°ul færæ sæ spunæ ceva. Din difuzoare se auzea bîzîitulunui cîntec al lui Carole King. La cel de°al doilea pahar,barmanul se aplecæ spre mine øi mæ întrebæ:

— Pe el îl caufli?John Keene stætea præbuøit lîngæ un pahar de bæuturæ în

singurul separeu al localului, ciupind încontinuu margineadecojitæ a mesei. Pielea lui albæ era de un roøu-pestrifl de laalcool, iar dupæ buzele umede øi dupæ felul în care îøi plescæialimba mi°am dat seama cæ deja vomitase o datæ. Mi°am luatpaharul øi m°am aøezat pe scaunul din fafla lui, færæ sæ spunnimic. El zîmbi øi întinse mîna peste masæ pentru a o atingepe a mea.

— Bunæ, Camille. Ce mai faci? Aræfli foarte bine øi îngrijitæ.Privi în jurul lui.— E... Aici e foarte murdar.— Eu sînt bine, cred, John. Tu eøti bine?— Oh, da, sigur, mæ simt grozav. Sora mea a fost ucisæ, eu

sînt pe cale de a fi arestat, iar prietena mea, care s°a lipit demine ca un clei de cînd am venit în oraøul æsta putrezit, îøi dæseama cæ eu nu prea mai valorez cine øtie ce. Nu cæ mi°ar pæsaprea tare. E dræguflæ, dar nu...

— Nu mæ mir, i°am spus eu.— Da, da. Oricum voiam sæ mæ despart de ea dinainte de

Natalie. Acum nu mai pot.Un asemenea gest ar fi disecat de tot oraøul, inclusiv de

Richard. Oare ce înseamnæ? Cum îi demonstreazæ asta vinovæflia?— Øi nici în casa pærinflilor mei nu vreau sæ mæ întorc, mor-

mæi el. Mai bine mæ duc în nenorocitelea astea de pæduri øimæ sinucid decît sæ mæ întorc printre lucrurile lui Natalie, caretoate se holbeazæ la mine.

OBIECTE ASCUfiITE

219

— Nu te condamn.Ridicæ solnifla øi începu sæ o învîrtæ în jurul mesei. — Tu eøti singura persoanæ care mæ înflelege, cred, spuse

el. Ce înseamnæ sæ pierzi o soræ øi toatæ lumea sæ se aøteptesæ accepfli situaflia. Sæ treci mai departe. Tu ai trecut mai departe?

Rostise cuvintele cu atîta amæræciune, încît mæ aøteptamsæ°i væd limba îngælbenitæ.

— Niciodatæ nu treci mai departe, am spus. E ca o infecflie.Pe mine m°a distrus.

Îmi fæcea bine sæ spun asta cu voce tare. — De ce li se pare tuturor ciudat cæ o jelesc pe Natalie? John scæpæ solnifla, care cæzu pe podea. Barmanul ne aruncæ

o privire nemulflumitæ. Am luat°o de jos, am aøezat°o pe masælîngæ mine øi am aruncat puflinæ sare peste umær, pentrunorocul amîndurora.

— Cred cæ oamenii se aøteaptæ sæ accepfli totul mai uøoratunci cînd eøti tînær. În plus, tu eøti bæiat. Bæieflii nu preasînt emotivi.

Pufni.— Pærinflii mi°au cumpærat o carte despre cum sæ accepfli

moartea: Bærbafli care jelesc. Zice cæ, uneori, e bine sæ te as-cunzi, sæ negi realitatea. Negarea asta poate fi beneficæ pentrubærbafli. Aøa cæ am încercat, timp de o oræ, sæ mæ prefac cæ nuîmi pasæ. Øi, pentru puflin timp, chiar am reuøit. Am stat încamera mea de la Meredith øi m°am gîndit la... rahaturi. Mæholbam pe fereastræ la bucata asta de cer albastru øi îmispuneam E bine, e bine, e bine. Ca un copil. Øi cînd am terminat,am øtiut sigur cæ nimic nu mai era bine de acum înainte. Chiardacæ o sæ°l prindæ pe criminal, nu va mai fi bine. Nu øtiu dece tot spune lumea cæ o sæ fie mai bine dupæ ce aresteazæ pecineva. Dar acum se pare cæ eu voi fi acea persoanæ.

Rîse cu un grohæit øi dædu din cap.— O, futu-i! E o nebunie.Øi apoi grav:— Mai vrei un pahar? Mai bei un pahar cu mine?Era terminat, clætinîndu°se cu greutate, dar nu aø fi putut

ræpi vreodatæ unui coleg de suferinflæ uøurarea unei pierderia cunoøtinflei. Cîteodatæ, asta e calea cea mai raflionalæ. Întot-deauna am crezut cæ luciditatea e potrivitæ pentru cei cu inima

GILLIAN FLYNN

220

tare. M°am dus la bar pentru încæ un rînd øi m°am întors cudouæ pahare de whiskey, al meu fiind dublu.

— E ca øi cum le-ar fi ales pe cele douæ fete din Wind Gapcare erau în stare sæ gîndescæ singure øi apoi le°a omorît, spuseJohn.

Sorbi din whiskey. — Crezi cæ surorile noastre ar fi fost prietene?În locul acela imaginar poate, unde amîndouæ træiau øi unde

Marian ar fi ræmas pentru totdeauna copil.— Nu, am spus øi am izbucnit în rîs.Rîse øi el.— Vrei sæ spui cæ sora ta moartæ e prea bunæ pentru sora

mea moartæ? mormæi el.Amîndoi am rîs øi de data asta, dar ne°am potolit repede øi

ne°am întors din nou privirea spre pahare. Deja mæ simfleamameflitæ.

— Nu eu am ucis°o pe Natalie, øopti el.— Øtiu.Îmi ridicæ mîna øi o puse peste a lui. — Avea unghiile date cu ojæ. Cînd au gæsit°o. Cineva i°a fæcut

unghiile, mormæi el. — Poate ea øi le fæcuse.— Lui Natalie nu°i plæceau deloc chestiile astea. Abia su-

porta o perie în pær.Cîteva minute am tæcut. Carole King îi cedase microfonul

lui Carly Simon. Voci feminine de folk într°un bar de mæcelari.— Eøti foarte frumoasæ, spuse John.— Øi tu la fel.

John agitæ cheile în parcare, dar mi le°a dat imediat miecînd i°am spus cæ este prea beat pentru a putea conduce. Nucæ eu aø fi fost altfel. L°am urnit cu greu pînæ la casa luiMeredith, dar dædu din cap øi mæ rugæ sæ°l duc la motelul dinafara oraøului. Acelaøi la care stætusem øi eu cînd m°am întorsaici, un mic refugiu unde te puteai pregæti pentru Wind Gapøi pentru greutatea lui.

Am condus pînæ acolo cu geamurile læsate, iar aerul caldal nopflii sufla cu putere înæuntru, lipindu°i lui John tricoulde piept øi fluturîndu°mi mînecile largi. În afaræ de pærulsubflire de pe cap, corpul lui era destul de golaø. Chiar øi pe

OBIECTE ASCUfiITE

221

brafle avea doar cîteva fire de pær la bazæ. Pærea gol, ca øi cumavea nevoie de un acoperæmînt.

Am plætit camera, numærul 9, pentru cæ John nu avea nicio carte de credit øi i°am deschis uøa, l°am aøezat pe pat øi i°amadus un pahar de plastic cu apæ la temperatura camerei. Elîøi privea picioarele øi refuzæ apa.

Scurse paharul dintr-o înghiflituræ øi îl læsæ sæ se rostogo-leascæ pe marginea patului. Îmi prinse mîna. Am încercat sæ mæîndepærtez, mai mult din instinct, dar el mæ strînse mai tare.

— Am væzut asta øi ieri, spuse el, plimbîndu°øi degetul peconturul literei m din mizerabil, ascuns sub mîneca stîngæ abluzei. Întinse cealaltæ mînæ øi îmi atinse fafla.

— Pot sæ mæ uit?— Nu.Am încercat din nou sæ mæ îndepærtez. — Lasæ°mæ sæ væd, Camille. Mæ flinea strîns de mînæ.— Nu, John. Nimeni nu poate sæ vadæ.— Eu pot.Îmi ridicæ mîneca øi îøi miji ochii. Încerca sæ înfleleagæ liniile

de pe pielea mea. Nu øtiu de ce îl læsasem. Avea o privire cu-rioasæ øi dulce. Iar eu eram slæbitæ în ziua aceea. Øi mæ sætu-rasem sæ mæ feresc mereu. Mai mult de zece ani nu fæcusemaltceva decît sæ mæ ascund, sæ nu am nici un contact cu ni-meni — cu nici un prieten, cu nici o sursæ, nici mæcar cu fatade la casieria din supermarket — pentru cæ anticipam deja carecicatrice avea sæ se arate prima. Lasæ°l pe John sæ vadæ. Terog, lasæ°l sæ vadæ. Nu trebuia sæ mæ ascund de cineva careîndrægea indiferenfla atît de mult cum o fæceam eu.

Îmi ridicæ øi cealaltæ mînecæ øi aveam acum ambele brafledezgolite, atît de goale cæ parcæ mi se oprea respiraflia.

— Nimeni nu a mai væzut asta?Am dat din cap negativ.— Cît timp ai fæcut aøa ceva?— Mult timp.Se uita uimit la mîinile mele øi ridicæ mînecile mai sus. Mæ

særutæ în mijlocul lui obosit. — Aøa mæ simt eu, spuse el, trecîndu°øi degetele pe cicatrice

pînæ cînd pielea mi se înfioræ sub atingerea lui. Lasæ°mæ sævæd tot!

GILLIAN FLYNN

222

Îmi scoase bluza pe cap, în timp ce eu stæteam ca un copilascultætor. Îmi scoase apoi pantofii øi ciorapii øi îmi trase pan-talonii. Ræmæsesem în sutien øi în chilofli øi tremuram în ca-mera rece, sub adierea îngheflatæ a aerului condiflionat. Johntrase aøternutul øi mæ îndemnæ sæ mæ sui în pat, iar eu amacceptat, simflîndu°mi pielea fierbinte øi rece în acelaøi timp.

Îmi ridicæ mîinile, picioarele øi mæ întoarse pe spate. Mæcitea. Spunea cuvintele cu voce tare, mînios øi absurd totodatæ:cuptor, greflos, castel. Øi°a dat øi el hainele jos, pentru a nu fiparcæ, în avantaj, le aruncæ pe podea græmadæ øi continuæ sæciteascæ: coc, disprefluitor, amestec, perie. Îmi desfæcu repejorsutienul în faflæ cu o miøcare rapidæ a degetelor øi îl trase depe mine. Floare, dozæ, sticlæ, sare. Era excitat. Îmi atinsesfîrcurile cu limba øi era pentru prima datæ cînd læsam unbærbat sæ facæ asta, dupæ ce începusem sæ mæ tai. În paispre-zece ani.

Mîinile lui mæ pipæiau peste tot, iar eu le læsam: pe spate,pe sîni, pe coapse, pe umeri. Limba lui era în gura mea, în jospe gît, peste sfîrcuri, între picioare øi înapoi în guræ. Îmi sim-fleam gustul în gura lui. Cuvintele erau tæcute. Mæ simfleamexorcizatæ.

L°am tras în mine øi a ejaculat rapid øi tare øi a luat°o dela capæt. Îi simfleam lacrimile scurgîndu°se pe umerii mei întimp ce intra în mine. Am adormit înlænfluifli unul de altul (unpicior atîrnînd aici, un brafl sub cap mai încolo) øi un singurcuvînt a pufnit o datæ: prezicere. Era bine, era ræu, nu øtiam.Atunci am preferat sæ cred cæ era bine. Fatæ nebunæ.

Dimineafla devreme, lumina ræsæritului fæcea crengile sæparæ a fi sute de mînufle mici prin fereastra camerei. Am mersgoalæ pînæ la chiuvetæ pentru a umple paharul cu apæ, amîndoifiind mahmuri øi însetafli, iar lumina slabæ îmi atinse cicatriceleøi cuvintele prinseræ din nou viaflæ. Iertarea se încheiase. Buzade sus mi se strîmbæ involuntar la vederea pielii mele øi mi°amînfæøurat un prosop în jurul corpului înainte de a intra din nouîn pat.

John sorbi puflin din apæ, îmi sprijini capul øi mæ ajutæ øipe mine sæ beau, apoi sorbi lichidul. Degetele lui atingeau pro-sopul. Eu îl flineam însæ strîns, ca pe o învelitoare peste sîniimei øi am dat din cap.

OBIECTE ASCUfiITE

223

— Ce se întîmplæ? îmi øopti în ureche.— Asta este lumina neiertætoare a dimineflii, am øoptit øi

eu. E vremea sæ læsæm iluziile la o parte.— Care iluzii?— Cæ totul poate fi în regulæ, i°am spus eu øi l°am særutat

pe obraji.— Hai sæ nu facem încæ asta, spuse el øi mæ luæ în brafle. În braflele acelea slabe øi færæ pær. Brafle de bæiat. Îmi tot

spuneam lucrurile astea, dar mæ simfleam bine øi în siguranflæ.Frumoasæ øi curatæ. Mi°am apropiat fafla de gîtul lui øi l°ammirosit: alcool øi lofliune de ras, genul acela care îfli dæ un fiorrece ca ghafla. Cînd am deschis din nou ochii, am væzut pefereastræ luminile roøii ale unei maøini de poliflie.

Bang, bang, bang. Uøa se zguduia de parcæ mai avea puflinsæ cadæ.

— Camille Preaker! Sînt øeriful Vickery! Deschide imediatdacæ eøti înæuntru!

Ne°am înøfæcat imediat hainele rævæøite, iar ochii lui Johnerau la fel de îngrozifli ca ai unei pæsæri. Sunetul cataramelorøi al foielii disperate ne°ar fi dat de gol, oricum. Sunete agitate,vinovate. Am aruncat aøternuturile înapoi pe pat, mi°am trecutdegetele prin pær, iar în timp ce John încerca sæ capete o poziflierelaxatæ, dar foarte ciudatæ, în spatele meu, cu degetele prinseîn cataramæ, am deschis uøa.

Era Richard. Cu o cæmaøæ albæ foarte bine cælcatæ, cu o cra-vatæ foarte bine întinsæ øi cu un zîmbet care se stinse imediatce îl væzu pe John. Vickery stætea lîngæ el øi îøi freca mustafla,de parcæ avea o iritaflie sub ea, øi, dupæ ce îøi plimbæ ochii dela mine la John, se întoarse spre Richard.

Richard nu spunea nimic, doar mæ privea, apoi îøi încruciøæbraflele øi trase adînc aer în piept. Sînt siguræ cæ în cameræplutea mirosul de sex.

— Ei, bine, se pare cæ eøti în regulæ, spuse el. Încercæ sæzîmbeascæ..

Øtiam cæ se chinuia foarte mult, pentru cæ pielea de dea-supra gîtului era la fel de roøie ca cea a unui personaj înfuriatdin desene animate.

— Ce mai faci, John? Eøti bine?— Sînt bine, mulflumesc, øi veni mai în faflæ pentru a fi lîngæ

mine.

GILLIAN FLYNN

224

— Donøoaræ Preaker, mama ta ne°a sunat cu ceva ore înurmæ pentru cæ nu ai mai ajuns acasæ, mormæi Vickery. Ziceacæ eøti puflin bolnavæ, cæ ai suferit o cædere, ceva de genu’ æsta.Era foarte îngrijoratæ. Foarte îngrijoratæ. Øi mai ales cu toatænenorocirea asta de acum, nu pofli fi niciodatæ prea atent. Darbænuiesc cæ o sæ se bucure sæ afle cæ eøti... aici.

Ultima parte a frazei sunase ca o întrebare, la care însæ nuaveam de gînd sæ ræspund. Lui Richard îi datoram o explicaflie.Lui Vickery, nu.

— Pot sæ o sun eu pe mama, mulflumesc. Dar mulflumescpentru grijæ.

Richard privea în jos, îøi muøca buza, era prima datæ øi sin-gura cînd îl vedeam tulburat. Mi se înnodæ stomacul de greaflæøi de teamæ. Oftæ o datæ, o respiraflie lungæ øi puternicæ, îøiduse mîna la buze, mæ privi în ochi øi apoi se uitæ la John. Eramca niøte copii prinøi fæcînd prostii.

— Hai, John, te ducem acasæ, spuse Richard.— Mæ duce Camille, dar mulflumesc, detectiv Willis.— Ai vîrsta necesaræ pentru asta, fiule? întrebæ Vickery.— Are 18 ani, spuse Richard.— Atunci e în regulæ, væ urez o zi bunæ la amîndoi, spuse

Vickery, dupæ care øuieræ un zîmbet în direcflia lui Richard øimîrîi „cæ o noapte bunæ afli avut deja“.

— Te sun mai tîrziu, Richard, am spus eu.Ridicæ o mînæ øi o fluturæ dezamægit spre mine, dupæ care

se întoarse øi se urcæ în maøinæ.

John øi cu mine am parcurs drumul spre casa pærinflilor luiîn tæcere, iar el avea de gînd sæ încerce sæ locuiascæ în camerade la subsol. Mormæia o melodie din anii ’50 øi bætea ritmulcu unghiile în mînerul uøii.

— Cît de rea crezi cæ a fost faza asta? întrebæ el în cele dinurmæ.

— Pentru tine, nu cred cæ a fost rea. Demonstreazæ cæ eøtiun bæiat american normal, cu un apetit sænætos pentru femeiøi pentru sex ocazional.

— Dar nu a fost ocazional. Nu simt deloc aøa. Tu aøa simfli?— Nu. Am folosit un cuvînt greøit. A fost exact invers, am

spus eu. Dar am mai mult de zece ani decît tine øi scriu despre

OBIECTE ASCUfiITE

225

crima care... e un conflict de interese. Reporteri mult mai bunidecît mine au fost dafli afaræ pentru aøa ceva.

Simfleam lumina soarelui pe faflæ, ridurile de la ochi øi vîrstacare mæ apæsa. Fafla lui John, chiar dacæ bæuse toatæ nopateaøi dormise foarte puflin, era netedæ ca o petalæ.

— Noaptea trecutæ. Tu m°ai salvat. Ceea ce ai fæcut tu m°asalvat. Dacæ nu ræmîneai cu mine, aø fi fæcut probabil cevafoarte ræu. Sînt sigur de asta, Camille.

— Øi eu m°am simflit foarte bine cu tine, i°am ræspuns øichiar aøa era, dar mi s°a pærut cæ aceste cuvinte aveau sonori-tatea înøelætoare a mamei.

L°am læsat pe John la o stradæ mai încolo de casa pærinflilorsæi, iar særutul lui îmi atinse obrazul cînd încercam sæ plec.Nu are cum sæ dovedeascæ cineva cæ s°a întîmplat ceva întrenoi, mæ gîndeam eu în acel moment.

M°am îndreptat cætre Strada Principalæ øi am parcat în faflasecfliei de poliflie. Unul dintre felinare era încæ aprins. Era 5:47dimineafla. În hol nu era încæ nici un ofifler de serviciu, aøa cæam sunat alarma de noapte. Odorizantul de cameræ de lîngæmine tocmai øuierase o aromæ de læmîie. Am sunat iar clopo-flelul øi Richard apæru în spatele geamului de la uøa masivæcare ducea spre birouri. A ræmas o secundæ pentru a mæ priviøi mæ aøteptam sæ îmi întoarcæ din nou spatele, aproape cæ îmidoream sæ facæ asta, dar el deschise uøa øi veni în hol.

— Cu ce vrei sæ începi, Camille?Se aøezæ pe unul dintre scaunele umflate øi îøi propti capul

în mîini. Cravata îi atîrna între picioare.— Nu era ceea ce pærea, Richard, am spus eu. Øtiu cæ sunæ

ca un cliøeu, dar e adeværat. Negare negare negare.— Camille, la mai puflin de patruzeci øi opt de ore dupæ ce

noi doi am fæcut sex, te gæsesc într°o cameræ de motel cuprincipalul suspect într°un caz de crimæ pe care eu îl conduc.Chiar dacæ nu e ce pærea a fi, oricum e grav.

— Dar nu el e criminalul, Richard. Øtiu sigur cæ nu el afæcut°o.

— Zæu? Despre asta discutafli cînd øi-a bægat-o în tine?Furie, foarte bine, mæ gîndeam eu. La asta pot sæ fac faflæ.

Mult mai bine decît la disperarea cu capul în mîini.

GILLIAN FLYNN

226

— Nu s°a întîmplat nimic de genul æsta, Richard. L°am gæsitla Heelah’s beat criflæ øi chiar m°am temut cæ îøi poate faceræu. L-am dus la motel pentru cæ voiam sæ ræmîn cu el øi sæ°iascult povestea. Am nevoie de el pentru articol. Øi øtii ce°amaflat? Am aflat cæ ancheta ta l°a distrus pe bæiatul æsta, Richard.Øi mai ræu, eu nu cred cæ tu îl bænuieøti pe el.

Numai ultima propoziflie era în întregime adeværatæ øi numi°am dat seama de asta pînæ ce nu am rostit toate cuvintele.Richard era un tip istefl, un poliflist excelent, foarte ambiflios,care lucra pentru prima datæ la un caz major øi toatæ comuni-tatea îi sufla în ceafæ pentru o arestare, iar el nu gæsise încænimic concret. Dacæ ar fi gæsit mai multe dovezi împotriva luiJohn, l°ar fi arestat de mult.

— Camille, în ciuda a ceea ce crezi tu, nu øtii chiar totuldespe cazul æsta.

— Richard, crede°mæ, nici nu am crezut vreodatæ cæ øtiu.Nu m°am simflit altceva decît un stræin inutil în povestea asta.În schimb, tu ai reuøit sæ mæ fufli øi sæ ræmîi la fel de implacabil.Nimic nu°fli scapæ.

— Ah, deci încæ eøti ofticatæ din cauza asta? Credeam cætu eøti o fatæ rea, duræ.

Tæcere. Un øuierat de læmîie. Puteam auzi încet øi ticæitulceasului argintiu de la mîna lui Richard.

— Lasæ°mæ sæ mæ revanøez faflæ de tine, i°am spus. Eram din nou pe pilot automat, ca în zilele de altædatæ: în-

cercam cu disperare sæ îi fac pe plac, sæ îl fac sæ se simtæ bine,sæ mæ placæ din nou. Pentru cîteva minute, în noaptea trecutæ,m°am simflit în siguranflæ, iar apariflia lui Richard la uøædistrusese øi ce mai ræmæsese din calmul meu aparent. Øi voiamsæ mæ simt din nou aøa.

M°am læsat uøor pe genunchi øi am încercat sæ°i desfacpantalonii. O secundæ, el îøi aøezæ mîna pe capul meu. Apoimæ apucæ cu putere de umeri.

— Camille, Doamne, ce faci? Îøi dædu seama cæ mæ strînge prea tare øi îmi dædu drumul,

ridicîndu°mæ în picioare.— Vreau doar sæ fie totul în regulæ între noi, cum era înainte. Mæ jucam cu unul dintre nasturii de la cæmaøa lui, pentru

cæ nu-l puteam privi în ochi.— Nu aøa se rezolvæ problema, Camille, spuse el.

OBIECTE ASCUfiITE

227

Mæ særutæ aproape cu castitate pe buze.— Trebuie sæ înflelegi asta înainte sæ mergem mai departe.

Trebuie sæ înflelegi asta øi atît.Dupæ care îmi ceru sæ plec.

M°am chinuit sæ dorm cîteva ore pe scaunul din spate almaøinii. Era ca øi cum aø fi încercat sæ citesc un indicatorprintre vagoanele în miøcare ale unui tren. M°am trezit lipi-cioasæ øi flîfnoasæ. De la un magazin FaStop mi°am cumpærato trusæ de toaletæ, o cremæ foarte parfumatæ øi un fixativ. M°amspælat pe dinfli în chiuveta unei benzinærii, dupæ care m°amdat cu cremæ la subrafl øi între picioare øi mi°am dat cu multfixativ pe pær. La final, miroseam a transpiraflie amestecatæcu sex øi eram acoperitæ de un nor ameflitor de aloe øi cæpøune.

Nu puteam da ochii cu maicæ°mea acasæ, dar aveam o dorinflænebunæ de a lucra (de parcæ mai puteam scrie acum articolul.De parcæ nu era totul gata sæ se facæ praf) Cu amintireaimaginii lui Katie Lacey încæ proaspætæ în minte, de la discufliacu Geri, m°am decis sæ mæ întorc la ea. Era un fel de asistentæpentru pærinfli la øcoala primaræ, øi la clasa lui Ann øi la ceaa lui Natalie. Øi mama fusese asistent parental, o funcflie rîvnitæøi de elitæ în cadrul øcolii, pe care numai femeile care nu aveaualt serviciu o puteau îndeplini: sæ treacæ prin clase de douæori pe sæptæmînæ øi sæ organizeze expoziflii de artæ, de decupaje,concerte øi, pentru fete în zilele de joi, a unor ore de cusut. Sauaøa era, cel puflin, pe vremea mea. Probabil cæ acum era cevamai potrivit pentru ambele sexe, ceva mai modern. Utilizareacomputerului sau cursuri de începætori în folosirea cuptoruluicu microunde.

Katie, ca øi maicæ°mea, locuia în vîrful unui deal. Treptelesubfliri ale casei treceau prin gazon øi erau mærginite de floa-rea°soarelui. Un copac catalpa se înælfla drept øi subflire pevîrful dealului, reprezentînd perechea femininæ a stejaruluibogat din dreapta sa. Era doar ora 10, dar Katie, slabæ øibronzatæ, stætea la soare pe alee, în adierea unui ventilator.Soare færæ cælduræ. Acum îi mai ræmæsese doar sæ gæseascæ ocale de a se bronza færæ sæ facæ cancer. Sau mæcar færæ riduri.Mæ væzu urcînd treptele, ca o umbræ enervantæ deasuprapeluzei ei verzi, øi îøi duse mîna la ochi pentru a°øi da seamacine sînt, cînd eram încæ la zeci de metri depærtare.

GILLIAN FLYNN

228

— Cine e? strigæ ea. Pærul ei, de un blond auriu natural în liceu, era acum scli-

pitor de platinat øi îl purta prins într°o coadæ de cal în vîrfulcapului.

— Bunæ, Katie, sînt Camille.— Ca°meel! Oh, Doamne, cobor!Era o întîmpinare mai mult decît generoasæ faflæ de ce mæ

aøteptam de la Katie, de la care nu mai primisem nici un semndupæ acea petrecere din casa lui Angie. Ciuda ei întotdeaunavenea øi dispærea ca rafalele de vînt.

Ajunse la uøæ, iar ochii albaøtri îi luceau din fafla bronzatæ.Braflele îi erau maro øi slabe ca ale unui copil øi îmi aminteaude niøte trabucuri franfluzeøti pe care øi le cumpærase Alanîntr°o iarnæ. Mama îl trimisese cu ele la subsol, declarînd cæacolo este camera lui de fumat. Alan a renunflat curînd latrabucuri øi s°a apucat de pipæ.

Katie îøi trase un maieu roz-electric peste costumul de baie,din cele pe care øi cumpærau fetele în South Padre în anii ’80,ca amintire a concursurilor de tricouri ude din vacanfla deprimævaræ. Mæ cuprinse cu braflele ei de cacao øi mæ invitæ sæintru. Nu exista aer condiflionat în casa asta veche, cum nuexista nici la mama mea, îmi explicæ ea. Cu toate cæ au avut,totuøi, un aparat de cameræ în dormitorul principal. Copiii,m°am gîndit eu, puteau sæ transpire. Nu cæ n°ar fi fost øi eiîngrijifli. Toatæ aripa de est a casei pærea sæ fie un teren dejoacæ, cu o casæ de plastic galbenæ, un tobogan øi un cal dejucærie pe post de balansoar. Nici una dintre ele nu pærea atinsæ.Pe perete erau aliniate litere mari din plastic: Mackenzie.Emma. Poze ale unor fetifle blonde care zîmbeau, cu nasuricîrne øi ochi lucioøi. Nici una nu era fæcutæ de aproape, pentrua se vedea fafla, în schimb în toate se putea observa foarte binecu ce erau îmbræcate fetiflele. Salopete roz cu margarete, rochiiroøii cu buline, bonete Easter øi pantofiori Mary Janes. Copiidrægufli øi haine foarte drægufle. Tocmai am creat un trendpentru cumpærætorii din Wind Gap.

Katie Lacey Brucker nu pærea interesatæ sæ afle de ce ovizitam în acea dimineaflæ de vineri. Am vorbit despre vedete— asta era tot ce citea ea — øi despre concursurile de frumuseflepentru copii, care erau, din pæcate, pentru totdeauna marcatede umbra lui JonBenet. Lui Mackenzie îi place la nebunie sæ

OBIECTE ASCUfiITE

229

fie manechin. Pæi, fiind aøa frumoasæ ca mama ei, cine nu arînflelege? Vai, Camille, ce drægufl din partea ta sæ spui asta —nu credeam cæ tu mæ consideri dræguflæ. Oh, bineînfleles, nu fiprostuflæ. Vrei ceva de bæut? Sigur cæ da. Noi nu avem alcoolîn casæ. Normal, dar nici nu mæ gîndeam la asta. Ceai dulcee bine? Ceai dulce e minunat, nici nu gæseøti aøa bun înChicago, chiar ajungi sæ duci dorul specialitæflilor regionale,sæ vezi cum îøi preparæ øunca acolo. Ce bine e acasæ!

Katie se întoarse cu o canæ de cristal plinæ de ceai. Ciudat,avînd în vedere cæ am væzut°o scoflînd un bidon din frigider.Un puseu de infatuare, urmat însæ de recunoaøterea faptuluicæ nici eu nu eram în totalitate sinceræ. De fapt, îmi înfæøu-rasem starea de sine în parfumul dens al unei plante artificiale.Nu era doar aloe øi cæpøunæ, dar simfleam øi aroma de læmîiea odorizantului de cameræ.

— E minunat ceaiul, Katie. Cred cæ aø putea bea ceai dulcela fiecare masæ.

— Cum ziceai cæ îøi preparæ øunca acolo? Îøi strînse picioarele sub ea øi se aplecæ uøor. Îmi aducea

aminte de liceu, cu privirea acea serioasæ, ca øi cum încercasæ memoreze combinaflia de la seif.

Eu nu mænînc øuncæ de cînd eram copil øi am fost sæ vizitæmafacerea familiei. Nici mæcar nu era o zi de tæiat porcii, darpriveliøtea nu m°a læsat sæ dorm nopfli întregi. Sute de animaleîndesate unul într°altul încît nici nu se puteau întoarce øimirosul dulce øi înecæcios de sînge amestecat cu cæcat. ImagineaAmmei, privind cu nesafl acele cuøti.

— Nu pun destul zahær brun.— Mhm. Apropo, vrei sæ îfli fac un sandviø sau altceva? Am

øuncæ de la magazinul mamei tale, vitæ de la magazinul Deacon,pui de la Coveys. Øi curcan de la Lean Cuisine.

Katie era genul de femeie care putea sæ trebæluiascæ toatæziua, sæ spele faianfla din bucætærie cu periufla de dinfli sau sæcurefle spafliile dintre duøumele cu o scobitoare, înainte sævorbeascæ despre ceva care o deranja. Sau serios, cel puflin. Cutoate astea, am reuøit sæ o determin sæ vorbeascæ despre Annøi despre Natalie, garantîndu°i anonimatul, øi mi°am pornitøi reportofonul. Fetele erau dulci øi drægufle øi plæcute, imi-nentul pasaj de introducere. Apoi:

— Am avut un incident cu Ann, în ziua de cusut.

GILLIAN FLYNN

230

Deci încæ exista ziua de cusut. Era reconfortant, într°un fel.— A înflepat°o pe Natalie Keene cu acul în obraz. Cred cæ

flintise, de fapt, ochii, cum i°a fæcut Natalie fetiflei din Ohio.Philadelphia. — Acum le°am væzut cæ stau cuminfli una lîngæ alta — nu

erau chiar prietene, erau în clase diferite, dar la ora de cusutvine toatæ lumea. Iar Ann mormæia ceva de una singuræ øi chiararæta ca o micæ mamæ. Øi atunci s°a întîmplat.

— A rænit°o grav pe Natalie?— Mmm. Nu foarte grav. Eu øi cu Rae Whitescarver... ea

este învæflætoare la clasa a doua acum. O chema Rae Little, eracu cîfliva ani mai micæ decît noi... øi nu era chiar micæ. Cel puflin,nu atunci. Acum a mai dat jos cîteva kilograme. În fine, eu øicu Rae am tras°o pe Ann deoparte, iar lui Natalie îi ræmæseseun ac înfipt în obraz, la cîfliva milimetri de ochi. Nu plîngeadeloc. Doar gîfîia ca un mînz înfuriat.

Mi°o imaginam pe Ann cu pærul încîlcit, trecînd acul prinmaterial øi amintindu°øi povestea despre Natalie øi foarfecaei, o faptæ violentæ care o scotea în evidenflæ. Øi înainte sæ maiapuce sæ se gîndeascæ, acul intræ în carne, mai uøor decît arfi crezut, lovind osul cu o împunsæturæ rapidæ. Iar Natalie, cuacul metalic înfipt în ea, arætînd ca o micuflæ linguræ argintie.

— Ann a fæcut asta færæ motiv?— Singurul lucru pe care îl øtiu sigur despre cele douæ fete

e cæ nu aveau nevoie de un motiv pentru a izbucni.— Alte fete le necæjeau? Erau chinuite?— Ha, ha! Fusese într°adevær surprinsæ de întrebare, dar hohotul de

rîs apæru ca un perfect „Ha, ha“. Ca øi cum s°ar uita o pisicæla tine øi ar spune „Miau“.

— Ei bine, nu pot sæ spun cæ aøteptau cu neræbdare sæ vinæla øcoalæ, spuse Katie. Dar mai bine o întrebi pe surioara tadespre asta.

— Te referi la faptul cæ Amma le°a chinuit...— Sæ ne ajute Dumnezeu cînd o intra la liceu!Aøteptam în tæcere momentul în care Katie Lacey Brucker

avea sæ îøi înceapæ tirada despre sora mea. Numai veøti rele,bænuiam. Nu°i de mirare cæ se bucura atît de mult sæ mæ vadæ.

OBIECTE ASCUfiITE

231

— Mai flii minte cum conduceam noi Liceul Calhoon? Cecredeam noi cæ e miøto, imediat devenea miøto øi pe cei pe carenoi nu°i plæceam îi ura toatæ lumea?

Parcæ spunea o poveste, descriind un flinut feeric de în-gheflatæ øi iepuraøi. Dædeam din cap. Mi°am amintit un gesturît pe care l°am fæcut: o fatæ foarte studioasæ, pe numeLeeAnn, cu care fusesem prietenæ în øcoala primaræ, arætaseprea multæ preocupare pentru starea mea mentalæ, sugerîndcæ poate eram deprimatæ. Am oprit°o într°o zi, cînd a venit lamine sæ stæm de vorbæ înainte de ore. Mi°o amintesc øi acum:cærfli îngræmædite sub brafl, o fustæ ciudatæ cu desene, capulpuflin plecat de fiecare datæ cînd vorbea cu mine. M°am întorscu spatele la ea øi nu am læsat°o sæ treacæ, rîzînd de haineleei prea serioase, de bisericæ. Fetele au adoptat repede ideea.Tot restul sæptæmînii a fost chinuitæ cu încæpæflînare. În ultimiidoi ani de liceu øi°a petrecut pauzele stînd cu profesorii. Puteamsæ opresc acest chin cu un singur cuvînt, dar nu am fæcut°o.Voiam sæ nu se mai apropie de mine.

— Sora ta e exact cum eram noi atunci øi de trei ori maimult. În plus, e foarte rea.

— Cum adicæ e foarte rea?Katie scoase un pachet de fligæri din sertarul mesei øi îøi

aprinse una cu un bæfl lung de chibrit. Fuma tot pe ascuns.— Ei, ea øi fetele alea, chestiile alea micufle øi blonde care

deja au flîfle, ele conduc øcoala, iar Amma le conduce pe ele.Pe bune, e grav. Cîteodatæ e amuzant, dar de cele mai multeori e grav. Obligæ o fatæ græsuflæ sæ le aducæ masa de prînz înfiecare zi, iar înainte sæ plece o pun sæ mænînce ceva færæ sæ°øifoloseascæ mîinile, doar sæ°øi bage nasul în ce au ele pe farfurie.

Strîmbînd din nas aici, dar altceva nu pærea sæ o deranjeze. — Pe altæ fetiflæ au pus°o la colfl øi au obligat°o sæ îøi ridice

bluza øi sæ le arate bæieflilor. Pentru cæ nu avea sîni deloc. Øio puneau sæ spunæ lucruri obscene cînd fæcea chestia asta. Øimai umblæ zvonul cæ au luat o fostæ prietenæ, o fatæ pe numeRonna Deel pe care nu o mai plæceau, au dus°o la o petrecere,au îmbætat°o øi apoi... au oferit°o ca dar bæieflilor mai mari deacolo. Øi au stat de pazæ la uøæ pînæ au terminat tofli cu ea.

— Dar au abia 13 ani, am spus eu. Mæ gîndeam la ce fæcusem eu la vîrsta asta. Øi pentru prima

datæ mi°am dat seama cît de fragedæ era aceastæ vîrstæ.

GILLIAN FLYNN

232

— Sînt niøte fete foarte precoce. Am fæcut øi noi destulenebunii øi nu la o vîrstæ cu mult mai mare.

Vocea lui Katie deveni ræguøitæ de la fum. Îl expiræ øi îlurmæri plutind albastru deasupra noastræ.

— Noi nu am fæcut niciodatæ ceva atît de crud.— Dar am fost foarte aproape, Camille. Poate tu, eu nu. Ne uitam una la alta, amîndouæ evaluînd

puterea de jucætor. — Oricum, Amma øi°a bætut joc la greu øi de Ann øi de

Natalie, spuse Katie. Era drægufl din partea mamei tale cæ seocupa de ele.

— Øtiu cæ mama a meditat°o pe Ann.— Da, lucra cu ele ca asistent øcolar, le aducea la voi acasæ

øi le dædea sæ mænînce dupæ ore. Cîteodatæ venea chiar øi înpauze øi le privea din afara gardului cum se joacæ în curte.

O imagine a mamei, cu degetele încleøtate pe plasa gardului,uitîndu°se înæuntru cu læcomie. O imagine a mamei îmbræcatæîn alb, în alb strælucitor, flinînd°o pe Natalie cu o mînæ øi cuun deget la buze, pentru a°i face semn lui James Capisi sæ tacæ.

— Am terminat? întrebæ Katie. Mæ cam oboseøte subiectulæsta.

Opri înregistrarea reportofonului.— Am auzit bîrfa despre tine øi despre poliflistul æla sim-

patic, zîmbi Katie. Un fir de pær i se desprinsese din coadæ øi mi°am amintit°o

aplecatæ peste picioare, fæcîndu°øi unghiile øi întrebîndu°mædespre relaflia mea cu un fotbalist pe care l°ar fi vrut ea. Amîncercat sæ nu mæ crispez la remarca despre Richard.

— Doar zvonuri, am zîmbit eu. El e singur, eu la fel... viaflamea nu e nici pe departe atît de interesantæ.

— John Keene s°ar putea sæ fie de altæ pærere.Mai scoase o fligaræ, o aprinse, inhalæ fumul øi expiræ,

fixîndu°mæ cu ochii ei albaøtri de porflelan. Nu mai zîmbea.Aveam douæ variante: îi puteam arunca niøte firimituri de bîrfæ,ca sæ fie mulflumitæ. Dacæ povestea ajunsese deja la Katie laora 10, restul oraøului o va øti pînæ la prînz. Sau aø putea sæneg, riscînd sæ o enervez øi sæ pierd ajutorul oferit de ea. Aveamdeja interviul øi cu siguranflæ nu mæ interesa sæ ræmîn îngrafliile ei.

OBIECTE ASCUfiITE

233

GILLIAN FLYNN

234

— Ei, tot zvonuri. Oamenii trebuie sæ îøi caute hobby°urimai bune.

— Zæu? Mie mi se pærea chiar tipic pentru tine. Întotdeaunaai fost gata de o distracflie bunæ.

M°am ridicat, foarte dornicæ sæ plec. Katie mæ urmæ pînæafaræ, muøcîndu°øi obrajii.

— Mulflumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat, Katie,mi°a fæcut plæcere sæ te revæd.

— Øi mie, Camille. Øedere plæcutæ în continuare.Ieøisem deja pe uøæ øi ajunsesem pe trepte cînd am auzit°o

strigînd. — Camille!M°am întors øi am væzut°o pe Katie cu piciorul stîng îndoit,

ca un copil, cum fæcea øi în liceu.— Un sfat prietenesc: du°te acasæ øi spalæ°te. Pufli!

M°am dus acasæ. În creier mi se învîrteau diferite imaginiale maicæ°mii, toate ameninflætoare. Prezicere. Cuvîntul îmizvîcnea din nou pe piele. O imagine cu Joya, slabæ, cu pærulzburlit øi cu unghii lungi, cojind fîøii de piele de pe mama. Pieleamamei øi medicamentele øi pastilele ei, încîlcindu°se în pærulmeu. Marian, doar niøte oase într°un coøciug, o fundæ albæ desatin înfæøuratæ în jurul unor bucle blonde, ca un buchet carese ofilea. Mama mea îngrijind fetiflele acelea sælbatice. Sau în-cercînd. Natalie øi Ann nu pæreau genul sæ accepte prea multæîngrijire. Iar Adora nu suporta fetiflele care nu se supuneaufelului ei ciudat de a îngriji. Oare îi fæcuse unghiile lui Natalieînainte sæ o sugrume? Sau dupæ?

Eøti nebunæ dacæ crezi ceea ce gîndeøti acum. Eøti nebunædacæ nu crezi.

235

Cincisprezece

Pe verandæ erau aliniate trei biciclete roz, împodobite cucoøulefle albe, legate cu panglici de ghidon. M°am uitat într-unuldin coøulefle øi am remarcat un ruj foarte mare øi o fligaræ deiarbæ într°o pungæ de sandviø.

M°am strecurat pe uøæ øi am urcat pe scæri. Fetele erau încamera Ammei chicotind tare, flipînd de încîntare. Am deschisuøa færæ sæ bat. Nu era politicos, dar nu puteam suporta ideeaacelei øuøoteli secrete, dorinfla de a pærea nevinovate în faflacelor mari. Cele trei blonde stæteau în cerc în jurul Ammei, înpantaloni scurfli øi fuste mini care læsau la vedere picioarelelor slabe øi epilate. Amma stætea pe jos distrîndu°se cu cæsuflade pæpuøi øi cu un tub de super glue lîngæ ea. Avea pærul adunatîn vîrful capului øi prins cu o panglicæ albastræ. fiiparæ din noucînd le°am salutat, zîmbind exagerat de tare øi cu toatæ fafla,ca niøte pæsæri agitate.

— Bunæ, Mille, spuse Amma, care nu mai avea bandaje, dararæta încæ slæbitæ øi fierbinte. Noi ne jucam cu pæpuøile. Nu°iaøa cæ am cea mai frumoasæ cæsuflæ de pæpuøi?

Vocea ei era miorlæitæ, ca a unui copil dintr°un serial dinanii ’50. Era greu sæ mi°o imaginez pe aceastæ Amma ca fiindaceeaøi care mi°a dat droguri cu o searæ în urmæ. Sora mea,care se distra oferindu°le bæieflilor mai mari foste prietene.

— Da, Camille, nu°i aøa cæ°fli place cæsufla Ammei? ræsunæca un ecou vocea ræguøitæ a blondei indecente.

Jodes era singura care nu mæ privea. În schimb, îøi aflintiseprivirea asupra cæsuflei, ca øi cum ar fi vrut sæ poatæ intra în ea.

— Te simfli mai bine, Amma?

— Da, mæ simt mai bine, draga mea soræ, spuse ea încet.Sper cæ øi tu te simfli mai bine.

Fetele chicotiræ din nou, ca un fior. Am închis uøa, enervatæde un joc pe care nu îl pricepeam.

— Poate ar trebui sæ o iei øi pe Jodes cu tine, strigæ unadintre ele dincolo de uøa închisæ.

Jodes nu mai avea zile multe în cadrul grupului.Am fæcut o baie fierbinte, în ciuda cældurii de afaræ — chiar

øi porflelanul cæzii era roøiatic — øi am stat acolo goalæ, cubærbia pe genunchi, læsînd apa sæ se furiøeze pe lîngæ mine.Baia mirosea a sæpun de mentæ øi a aroma dulce øi înflepætoarea sexului de femeie. Eram aspræ øi plinæ de semne øi asta îmifæcea bine. Am închis ochii øi am alunecat în apæ pînæ ce mi°aintrat în urechi. Singur. Aø fi dorit sæ°mi tai cuvîntul æsta înpiele, dar m°am mirat cæ nu°mi ardea corpul. Cercul de pielepe care mi°l fæcuse Adora în cap se înfioræ, de parcæ se ofereavoluntar pentru sarcina asta. Mi se ræcori øi fafla øi am deschisochii la timp pentru a o vedea pe mama stînd lîngæ cadæ, cupærul lung øi blond conturîndu°i fafla.

M°am ridicat øi mi°am acoperit sînii, împroøcînd puflinæ apæpe rochia ei roz de bumbac.

— Draga mea, unde ai fost? Am fost de°a dreptul îngrozitæ.Aø fi venit chiar eu sæ te caut, dar Amma a avut o noapte camproastæ.

— Ce a pæflit Amma?— Unde ai fost asearæ?— Ce a pæflit Amma, mamæ?Întinse mîinile spre fafla mea, dar m°am ferit. Ea se încruntæ

øi repetæ gestul, mæ mîngîie pe obraz øi îmi întinse pærul pespate. Cînd îøi luæ mîna de pe mine, pæru uimitæ cæ era umedæ,ca øi cum asta îi strica pielea.

— A trebuit sæ am grijæ de ea, spuse ea simplu. Mi se înfioræ pielea pe brafle.— fii°e frig, draga mea? fii s°au întærit sfîrcurile. În mînæ flinea un pahar de lapte cu o nuanflæ albastræ, pe

care mi°l înmînæ în tæcere. Fie bæutura o sæ°mi facæ ræu, øiatunci øtiu cæ nu sînt nebunæ, fie nu îmi face ræu øi atunci øtiucæ sînt o persoanæ bolnavæ de uræ. Am bæut paharul, în timp

GILLIAN FLYNN

236

ce mama mormæia ceva øi îøi lingea buza de jos, cu un gestatît de îndræznefl încît pærea chiar obscen.

— Cînd erai micæ, nu ai fost niciodatæ aøa ascultætoare,spuse ea. Erai mereu încæpæflînatæ. Poate fli s°a mai domolitpersonalitatea. Într°un fel bun. Necesar.

Ea plecæ, iar eu am mai ræmas în cadæ o oræ, aøteptînd sæse întîmple ceva. Dureri stomacale, ameflealæ, febræ. Am statla fel de nemiøcatæ cum stau øi în avion, unde mæ tem cæ omiøcare bruscæ ne poate dærîma. Dar nimic. Amma era în patulmeu cînd am deschis uøa.

— Eøti aøa de grosolanæ, spuse ea, cu braflele molatice adu-nate în jurul ei. Nu pot sæ cred cæ te°ai futut cu un ucigaø decopii. Eøti exact aøa de rea cum a spus ea.

— Nu o asculta pe mama, Amma. Nu e o persoanæ de încre-dere. Øi nu mai...

Ce? Sæ nu mai accepfli nimic de la ea? Spune°o dacæ astagîndeøti, Camille.

— Nu te întoarce împotriva mea, Amma. Ne rænim foarteuøor în familia asta.

— Povesteøte°mi despre pula lui, Camille. Aræta bine?Vocea ei avea aceeaøi lîncezealæ øi prefæcætorie pe care o

avusese øi mai devreme, dar nu mai pærea atît de relaxatæ: seghemui în aøternuturile mele, cu o privire sælbaticæ øi cu faflaroøie.

— Amma, nu vreau sæ vorbesc despre asta cu tine.— Acum cîteva seri nu erai atît de maturæ, surioaræ. Nu

mai sîntem prietene?— Amma, trebuie sæ mæ culc acum.— Noapte grea, nu? Ei bine, ai puflinticæ ræbdare — totul

o sæ se înræutæfleascæ.Dupæ douæzeci de minute am început sæ vomit, cu zvîcneli

amare øi transpirate în care îmi imaginam stomacul încor-dîndu°se øi zvîcnind ca un atac de cord. Stæteam pe podeauade lîngæ toaletæ, sprijinitæ de perete, îmbræcatæ doar cu untricou. Afaræ se auzeau gaifle albastre ciripind. În casæ, mamao striga pe Gayla. Mai trecu o oræ øi eu încæ vomitam, fiereverde care curgea din mine precum siropul, încet øi vîscos.

Mi°am pus niøte haine øi mi°am periat dinflii cu grijæ — dacæbægam prea mult periufla în guræ, îmi venea din nou sæ vomit.

OBIECTE ASCUfiITE

237

Alan stætea pe veranda din faflæ, citind o carte mare legatæîn piele øi intitulatæ simplu Cai. Pe braflul din stînga al ba-lansoarului se afla un castron din sticlæ portocalie, cu o mînæde budincæ verde în mijloc. El purta un costum albastru îndungi øi o pælærie Panama pe cap. Era la fel de calm ca unheleøteu.

— Mama ta øtie cæ pleci?— Mæ întorc repede.— Te°ai purtat mult mai bine cu ea în ultimul timp, Camille,

øi îfli mulflumesc pentru asta. Pare sæ se simtæ mult mai bine.Chiar øi purtarea ei faflæ de... Amma este mai calmæ.

Întotdeauna pærea sæ facæ o pauzæ înainte de a rosti numelefiicei sale, de parcæ ar fi avut o conotaflie imoralæ.

— Mæ bucur, Alan, mæ bucur.— Sper cæ øi tu eøti mai împæcatæ cu tine însæfli, Camille.

E foarte important sæ te placi pe tine însufli. O atitudinepozitivæ te cuprinde la fel de repede ca una negativæ.

— Bucuræ°te de cai.— Întotdeauna.Drumul spre Woodberry era plin de curbe umbrite, locuri

în care am mai vomitat niøte fiere øi puflin sînge. Am avut treiopriri, dintre care la una am vomitat pe lateralul maøinii,pentru cæ nu am putut deschide portiera suficient de repede.Am folosit vechiul meu termos pentru suc de cæpøune øi votcæpentru a curæfla locul.

Spitalul St. Joseph din Woodberry era un cub uriaø decæræmidæ aurie øi geamuri fumurii. Marian îi spunea „vafa“.Era un loc de amestecæturi în mare parte: dacæ locuiai în vest,mergeai la Popular Bluff pentru a°fli îngriji sænætatea; dacælocuiai în nord, mergeai la Hayti; la Woodberry veneai doardacæ erai prins în cælcîiul de cizmæ al statului Missouri.

O femeie mare, cu un bust caraghios de rotund, trimiteasemnale „Nu deranjafli“ din spatele biroului de informaflii. Amstat acolo øi am aøteptat. Ea se prefæcea cæ citeøte cu mareatenflie. M°am apropiat mai mult. Urmærea cu degetul fiecarerînd al revistei øi continua sæ citeascæ.

— Scuzafli°mæ, am spus, cu un ton de irascibilitate ameste-catæ cu ironie, pe care nici eu nu°l agream.

GILLIAN FLYNN

238

Avea mustaflæ øi degetele îngælbenite de la fumat, la fel caøi caninii care se vedeau sub buza superioaræ. Fafla pe care le°oaræfli oamenilor le spune acestora cum sæ te trateze, îmi spuneamama, de fiecare datæ cînd nu o læsam sæ mæ îngrijeascæ.Femeia asta nu putea fi tratatæ bine.

— Am nevoie sæ gæsesc niøte dosare medicale.— Facefli o cerere la doctor.— E vorba despre sora mea.— Punefli°o pe sora dumneavoastræ sæ facæ o cerere la

doctorul ei.Dædu pagina revistei.— Sora mea e moartæ.Aø fi putut sæ spun asta øi altfel, dar voiam sæ o trezesc odatæ

pe femeia asta. Chiar øi aøa, atenflia ei era plinæ de ciudæ. — Ah. Îmi pare ræu. A murit aici?Am dat din cap.— A murit cînd a ajuns aici. Dar a primit de multe ori

tratament de urgenflæ aici, iar doctorul ei avea cabinetul aici.— Cînd a murit?— Pe 1 mai 1988.— Doamne! E ceva timp de atunci. Trebuie sæ avefli ræbdare.

Patru ore mai tîrziu øi dupæ douæ reprize de urlete la niøteasistente nepæsætoare, un flirt disperat cu un administratorpalid øi cu fafla pufoasæ øi trei drumuri la toaletæ ca sæ vomit,mi s°au aruncat în brafle fiøele medicale ale lui Marian.

Exista o fiøæ pentru fiecare an din viafla ei, din ce în ce maisubfliri. Nu puteam înflelege mai mult de jumætate din scrisuldoctorilor. Multe dintre ele vorbeau despre analize cerute øifæcute, niciodatæ utile. Tomografie la creier øi radiografie lainimæ. Apoi o proceduræ prin care lui Marian i s°a introdus ocameræ de filmat prin gît pentru a i se examina stomacul.Monitoare cardiologice. Diagnostice posibile: diabet, suflu alinimii, refulare de acid, boalæ de ficat, hipertensiune pulmonaræ,depresie, boala lui Crohn, lupus. Apoi am gæsit o foaie roz, culinii regulate de scris feminin. Ataøatæ de un raport despretestele de stomac fæcute de Marion. Era un scris îngrijit, cursiv,dar iritat — pixul apæsase fiecare cuvînt în hîrtie. Scria:

OBIECTE ASCUfiITE

239

Sînt o asistentæ care a îngrijit°o pe Marian Crellin pe durataanalizelor de sæptæmîna aceasta, dar øi cu alte ocazii de spita-lizare. Opinia mea fermæ („fermæ“ era subliniat de douæ ori)este cæ acest copil nu este deloc bolnav. Cred cæ dacæ mamanu s-ar comporta aøa cu ea, ar fi perfect sænætoasæ. Copilulmanifestæ semne de boalæ dupæ ce petrece un timp singuræ cumama ei, chiar øi în zilele în care s-a simflit foarte bine pînæla vizitele acesteia. Pe mamæ nu o intereseazæ deloc Marian cîndeste sænætoasæ, ba chiar se pare cæ o pedepseøte pentru asta.Mama o fline în brafle doar dacæ plînge sau se simte ræu. Atîteu, cît øi alte asistente, care din motive administrative nu dorescsæ semneze aceastæ declaraflie, credem cu tærie cæ acest copil,ca de altfel øi sora sa, trebuie sæ pæræseascæ domiciliul øi sæfie puse sub observaflie.

Beverly Van Lumm

Fireascæ indignare. Ne°ar fi fost de folos dacæ se indignauøi alflii. Mi°o imaginam pe Beverly Lumm, pieptoasæ øi cu buzelestrînse, cu pærul adunat într°un coc strîns, scriind nervoasæscrisoarea în camera de alæturi, nevoitæ sæ o lase pe Marianleøinatæ în braflele mamei, fiind doar o chestiune de timp pînæcînd Adora avea sæ cearæ ajutor.

Încæ o oræ øi am reuøit sæ o gæsesc pe asistentæ în salonulde pediatrie, care era, de fapt, o cameræ mare cu patru paturi,din care doar douæ ocupate. O fetiflæ micuflæ citea cu o expresieplacidæ, iar bæiatul din patul de alæturi dormea ridicat, cu gîtulprins de niøte bare de metal care pæreau înøurubate direct înmæduva spinærii.

Beverly Van Lumm nu era deloc cum mi°o imaginasem eu.Avea cam øaizeci de ani, era micuflæ de înælflime, cu pærulgrizonat lipit de cap. Purta pantaloni de uniformæ înflorafli øio jachetæ albastru-deschis øi avea un pix fixat în spatele urechii.Cînd am spus cine sînt, ea pæru sæ îøi aminteascæ imediat demine øi nu era deloc surprinsæ cæ am apærut, în cele din urmæ.

— Îmi pare bine sæ te revæd dupæ atîflia ani, deøi nu în celemai bune circumstanfle, spuse ea cu o voce joasæ øi caldæ.Cîteodatæ visez cu ochii deschiøi cæ Marian însæøi trece pe aici,mare cu un copil sau doi. Dar iluziile astea sînt periculoase.

GILLIAN FLYNN

240

— Am venit pentru cæ v°am citit biletul.Pufni øi îøi închise pixul.— Mare scofalæ ce°am fæcut cu biletul æla. Dacæ nu aø fi fost

aøa de tînæræ øi de agitatæ øi intimidatæ de marii maeøtri depe aici, aø fi fæcut mai mult decît sæ scriu un bilet. Normal cæ,în zilele acelea, nu se mai auzise ca mama sæ fie acuzatæ deaøa ceva. Aproape cæ m°au concediat. Nu vrei niciodatæ sæ crezicæ poate fi adeværatæ o asemenea situaflie. E desprinsæ parcædin poveøtile fraflilor Grimm sau din SMI.

— SMI?— E o denumire, Sindromul Münchausen Indus. Cel care

are grijæ de un copil, de obicei mama, aproape de fiecare datæmama, îøi îmbolnæveøte copilul pentru a atrage atenflia. Dacæai Münchausen, îfli faci singur ræu pentru a atrage atenflia. Dacæai SMI, îfli faci copilul sæ se simtæ ræu, pentru a demonstra cemamæ grijulie øi iubitoare eøti tu. Vezi, ca în fraflii Grimm, cao vræjitoare maleficæ desprinsæ dintr°un basm. Mæ mir cæ nuai auzit de chestia asta.

— Îmi sunæ cunoscut.— A devenit o boalæ destul de cunoscutæ. Îndrægitæ. Pentru

cæ oamenilor le place tot ce e nou øi înfricoøætor. Mi°aduc amintecînd s°a ræspîndit anorexia prin anii ’80. Cu cît se fæceau maimulte filme despre boala asta, cu atît mai multe fete fæceaufoamea. Dar tu ai pærut în regulæ mai mereu. Mæ bucur.

— Sînt în regulæ, în mare parte. Dar mai am o soræ, næscutædupæ Marian, øi îmi fac griji pentru ea.

— Ar trebui. Nu e nici o ømecherie sæ fii copilul favorit cîndmama ta suferæ de SMI. Ai avut noroc cæ nu ai interesat°o preatare pe mama ta.

Pe hol trecu un bærbat într°un cærucior cu rotile, îmbræcatîn salopetæ verde deschis, urmat de doi tipi graøi care rîdeau,îmbræcafli asemænætor.

— Studenfli la medicinæ, spuse Beverly, dîndu°øi ochii pestecap.

— A cercetat vreodatæ vreun doctor sesizarea ta?— Eu am numit°o sesizare, dar ei au væzut°o ca pe o plîngere

copilæreascæ a unei asistente geloase. Cum am spus, erau altevremuri. Doar puuuflin mai diferite. Øi ca sæ fiu sinceræ, Camille,nici nu am forflat lucrurile. Tocmai ieøisem dintr-un divorfl,trebuia sæ îmi pæstrez slujba øi, poate ce îmi doream cel mai

OBIECTE ASCUfiITE

241

tare, aø fi vrut sæ îmi spunæ cineva cæ greøesc. Dar trebuie sæfii sigur cæ greøeøti. Cînd Marian a murit, am bæut încontinuutrei zile la rînd. Fusese deja îngropatæ cînd m°am întors laserviciu øi l°am întrebat pe øeful secfliei de pediatrie dacæ îmicitise sesizarea. Mi s°a spus sæ îmi iau liber restul sæptæmînii.Eram doar o femeie istericæ în ochii lor.

Ochii mei deveniseræ umezi øi mæ înflepau, iar ea mæ luæde mînæ.

— Îmi pare ræu, Camille.— Doamne, sînt atît de furioasæ! Îmi flîøniræ lacrimile pe obraz øi mi le øtergeam disperatæ

cu dosul palmei, pînæ cînd Beverly îmi oferi un pachet deøerveflele.

— Sînt furioasæ cæ s°a întîmplat aøa ceva! Øi cæ mi°a trebuitatît timp sæ descopær!

— Draga mea, e vorba de mama ta. Nici nu øtiu cum ai putearezolva povestea asta. Mæcar acum se pare cæ se va facedreptate. De cînd lucreazæ detectivul la caz?

— Detectivul?— Willis, parcæ, nu? Un bæiat istefl øi arætos. A copiat toate

paginile din dosarul lui Marian øi m°a interogat de a scos untuldin mine. Nu mi°a spus cæ mai e implicatæ o fetiflæ. Dar mi°aspus cæ tu eøti bine. Cred cæ are ceva pentru tine, pentru cæs°a fîstîcit øi øi s°a înroøit cînd a vorbit despre tine.

M°am oprit din plîns øi am mototolit øerveflelele, pe carele°am aruncat în coøul de gunoi de lîngæ fata care citea. Ea seuitæ curioasæ în coøul de gunoi, ca øi cum tocmai primise acolocorespondenfla. I°am mulflumit lui Beverly øi am plecat, agitatæøi dornicæ de cer albastru.

Beverly m°a ajuns din urmæ la lift øi m-a prins de mîini.— Ia°o pe sora ta din casa aceea, Camille, nu e în siguranflæ

acolo!

Între Woodberry øi Wind Gap se afla un bar de motocicliøti,un loc unde se vindeau øase cutii de bere færæ sæ te întrebecine eøti øi cîfli ani ai. Mergeam mereu acolo în liceu. Chiarlîngæ flinta în care se aruncæ sægeflile era un telefon public. Amluat un pumn de monede øi l°am sunat pe Curry. Eileenræspunse, ca de obicei, la telefon, cu vocea moale øi fermæ ca

GILLIAN FLYNN

242

un munte. Am început sæ bîzîi înainte sæ termin de spus cinesînt.

— Camille, draga mea, ce s°a întîmplat? Eøti bine? Normalcæ nu eøti bine. Oh, îmi pare atît de ræu. I°am spus lui Franksæ te scoatæ de acolo dupæ ultimul tæu telefon. Ce°ai pæflit?

Am continuat sæ plîng, pentru cæ nu øtiam ce i°aø putea spune.O sægeatæ se înfipse în plæcuflæ cu o bufnituræ seacæ.

— Doar nu îfli faci iar... ræu, Camille! Camille? Draga mea,mæ sperii.

— Mama mea..., am spus eu, înainte sæ izbucnesc iar înplîns.

Mæ zgîlflîiam de plîns, iar stomacul mi se înnodase atît detare, încît a trebuit sæ mæ las pe vine.

— Mama ta? E bine? — Nuuuu!Un vaiet lung ca de copil. Am auzit schimbarea receptorului

øi un murmur disperat cætre Frank, apoi cuvintele s°a întîm-plat ceva... groaznic, tæcere pentru douæ secunde øi apoi unpahar spart. Curry se ridicase prea repede de la masæ øi i°acæzut pe jos paharul de whiskey. Bænuiam, doar.

— Camille, vorbeøte, ce s°a întîmplat? Vocea lui Curry era aspræ øi înspæimîntatæ ca douæ brafle

care parcæ mæ apucase de umeri øi mæ zgîlflîiau. — Øtiu cine a fæcut°o, Curry, am øoptit eu. Øtiu. — Dar æsta nu°i motiv de plîns, puøtoaico. Poliflia a arestat

pe cineva?— Încæ nu. Øtiu cine a fæcut°o. Trosc în flinta de alæturi. — Cine? Camille, vorbeøte°mi.— Mama mea a fæcut°o, am urlat în telefon, cuvintele flîø-

nindu-mi ca dintr°o stropitoare.Tæcere. Mult prea lungæ.— Camille, eøti foarte nervoasæ, iar eu am fæcut o mare

greøealæ cæ te°am trimis acolo atît de curînd dupæ... Acum vreausæ mergi la cel mai apropiat aeroport øi sæ te întorci aici. Nute mai întoarce dupæ haine, lasæ maøina acolo øi vino imediatacasæ, aici. Ne ocupæm mai tîrziu de lucruri. Plæteøte biletuløi îfli dau eu banii cînd te întorci. Dar trebuie neapærat sæ viiacasæ acum!

OBIECTE ASCUfiITE

243

Acasæ acasæ acasæ, de parcæ încerca sæ mæ hipnotizeze.— Eu nu o sæ am niciodatæ casæ, am suspinat øi am început

sæ plîng din nou. Trebuie sæ plec sæ mæ ocup de povestea asta,Curry.

Am închis telefonul, în timp ce el îmi spunea sæ nu fac asta.

L°am gæsit pe Richard la restaurantul Gritty, la cinæ. Seuita la niøte tæieturi de ziare din Philadelphia despre ataculcu foarfece al lui Natalie. Dædu din cap cu ciudæ spre mine cîndm°am aøezat pe scaunul din fafla lui, se uitæ în jos spre bucæflilecremoase din farfurie øi apoi din nou la mine, pentru a°mistudia fafla umflatæ.

— Eøti bine?— Cred cæ mama a omorît°o pe Marian øi cred cæ le°a ucis

øi pe Ann øi pe Natalie. Øi øtiu cæ øi tu crezi asta. Tocmai m°amîntors din Woodberry, ticælosule!

Amæræciunea se preschimbase în furie undeva pe autostradæîntre ieøirile 5 øi 2.

— Nu pot sæ cred cæ în tot timpul în care flirtai de zor cumine încercai doar sæ obflii informaflii despre maicæ°mea. Cefel de nenorocit pervers mai eøti øi tu?

Tremuram øi cuvintele mi se rostogoleau pe limbæ.Richard scoase din portofel o bancnotæ de 10 dolari, o bægæ

sub farfurie, veni lîngæ mine øi mæ luæ de brafl.— Vino cu mine afaræ, Camille. Nu e locul potrivit aici.Mæ conduse spre uøæ, apoi pînæ la maøinæ øi mæ ajutæ sæ

mæ urc pe locul din dreapta, cu mîna încæ pe braflul meu.Conduse în liniøte de-a lungul malului, mîna lui oprindu°mæ

de fiecare datæ cînd voiam sæ spun ceva. M°am întors în celedin urmæ cu spatele la el øi priveam pe fereastræ pædurea caretrecea pe lîngæ noi într°o sclipire verde°albastræ.

Am parcat în acelaøi loc în care privisem rîul în urmæ cucîteva sæptæmîni. Aluneca øi acum sub noi în întuneric, prinzîndrazele lunii. O albinæ luptîndu°se printre frunze cæzætoare.

— Acum e rîndul meu la cliøee, spuse Richard, cu figura înprofil. Aøa este, la început am fost interesat de tine pentru cæmæ interesa, de fapt, mama ta. Dar m°am îndrægostit cu ade-værat de tine. Atît de mult cît te pofli îndrægosti de o persoanæaøa închisæ cum eøti tu. Normal, acum înfleleg øi de ce. Iniflial,

GILLIAN FLYNN

244

am crezut cæ o sæ°fli pun cîteva întrebæri, dar nu øtiam cît eøtide apropiatæ de Adora øi nu voiam sæ îi dai de bænuit. Øi nueram încæ sigur, Camille. Aveam nevoie de timp pentru a ostudia mai mult. Era doar o bænuialæ. O simplæ bænuialæ. Obîrfæ ici øi colo, despre tine, despre Marian, despre Amma øidespre mama voastræ. Însæ e adeværat ce am spus cæ femeilenu se încadreazæ în profilul unui astfel de criminal. Nici pentrucrime de copii în serie. Doar cæ am început sæ privesc problemaøi altfel.

— Cum? Vocea mea era la fel de platæ ca un metal. — Era puøtiul æla, James Capisi. Mæ tot întorceam la el,

la imaginea lui de vræjitoare din poveste. Mi°am amintit ce mi°a spus Beverly despre fraflii Grimm. — Eu tot nu cred cæ el a væzut°o pe mama ta, dar cred cæ

îøi amintea ceva, o senzaflie din subconøtient care s°a trans-format în acea persoanæ. Am început sæ mæ gîndesc: ce fel defemeie ar ucide fetifle øi le°ar smulge dinflii? O femeie care voiasæ aibæ control total. O femeie care îøi pierduse în totalitateinstinctul de a creøte copii. Øi Ann øi Natalie au fost... îngrijiteînainte de a fi ucise. Ambele familii au observat detalii atipice.Unghiile lui Natalie erau vopsite cu roz-deschis. Picioarele luiAnn erau epilate. Øi amîndurora li s°a aplicat ruj pe buze.

— Dar dinflii?— Nu este zîmbetul cea mai bunæ armæ a unei fete? spuse

Richard. Øi se întoarse spre mine.— Iar în cazul celor douæ fete, chiar a fost o armæ. Povestea

ta despre muøcæturi a clarificat foarte multe lucruri. Ucigaøulera o femeie cæreia nu îi plæcea forfla la alte femei, i se pæreaceva vulgar. A încercat sæ îngrijeascæ fetele, sæ le domine, sæle transforme conform propriei imagini. Cînd ele au respinschestia asta øi s°au luptat, ucigaøul a fost cuprins de furie.Trebuia ca fetele sæ moaræ! Strangularea este expresia cea maiclaræ a dominafliei. Moarte înceatæ. Am închis ochii într°o ziîn birou dupæ ce alcætuisem profilul øi am væzut figura mameitale. Violenfla ei bruscæ, apropierea de fete øi nu are alibi pentrunici una din nopfli. Dar va trebui sæ o deshumæm øi pe Marian,pentru dovezi mai solide. Urme de otravæ sau ceva de genul æsta.

OBIECTE ASCUfiITE

245

— Læsafli°o în pace pe Marian.— Nu pot, Camille. Øtii cæ aøa trebuie procedat. Se va face

totul în cele mai bune condiflii.Îøi puse mîna pe øoldul meu. Nu pe mînæ sau pe umær, ci

pe øold.— John a fost vreodatæ suspectat cu adeværat?Îøi retrase mîna.— Numele lui plutea mereu prin preajmæ. Vickery era

oarecum obsedat. Ne gîndeam cæ, dacæ Natalie era mai violentæ,poate cæ øi John era la fel. În plus, nu era din oraø øi øtii cælocalnicii sînt suspicioøi faflæ de stræini.

— Ai vreo dovadæ claræ împotriva maicæ°mii, Richard? Sautotul e doar o bænuialæ?

— Mîine obflinem mandatul de percheziflionare a casei.Probabil cæ a pæstrat dinflii. Îfli spun toate astea din curtoazie.Pentru cæ te respect øi am încredere în tine.

— Da, am spus eu. Cædere mi se aprinse pe genunchiul stîng. — Trebuie sæ o scot pe Amma de acolo.— Nu se va întîmpla nimic în seara asta. Trebuie sæ te duci

acasæ øi sæ petreci o searæ normalæ. Poartæ°te cît mai natural.Mîine îmi pofli da o declaraflie, ne°ar ajuta mult în rezolvareacazului.

— Ne face ræu mie øi Ammei. Ne drogheazæ, ne otræveøte,ne face ceva.

Îmi era din nou greaflæ.Richard îøi luæ din nou mîna de pe øoldul meu.— Camille, de ce nu ai spus nimic pînæ acum? Te°am fi putut

testa. Ar fi fost o chestie grozavæ pentru anchetæ. Fir°ar sæ fie!— Mulflumesc pentru grijæ, Richard!— Nu fli°a zis nimeni pînæ acum cæ eøti prea sensibilæ?— Niciodatæ.

Gayla stætea la uøæ, ca o fantomæ de pazæ la casa noastræde pe deal. Dispæru imediat, iar cînd am parcat în fafla verandeise aprinse lumina în camera de zi.

Øuncæ. Am simflit mirosul înainte de a ajunge la uøæ. Øi legu-me, boabe de porumb. Tofli stæteau ca niøte actori în spatelecortinei. Scenæ: vremea cinei. Mama aøezatæ în capul mesei,

GILLIAN FLYNN

246

cu Alan øi Amma de°o parte øi de alta, øi cu un tacîm aøezatpentru mine la capætul îndepærtat. Gayla trase scaunul pentrumine øi se evaporæ rapid în bucætærie, în uniforma ei de asis-tentæ. Deja asistentele îmi fæceau greaflæ. Sub podele, maøinade spælat bîzîia la nesfîrøit, ca întotdeauna.

— Bunæ, draga mea, ai avut o zi bunæ? mæ întrebæ mama,cu o voce prea tare, parcæ. Stai jos, te°am aøteptat la cinæ. Negîndeam sæ mîncæm împreunæ, ca o familie, de vreme ce o sæpleci curînd.

— O sæ plec?— O sæ îl aresteze pe micul tæu prieten, draga mea. Nu°mi

spune, cæ sînt la curent cu informafliile mai bine decît unreporter.

Se întoarse spre Alan øi spre Amma øi zîmbi ca o gazdæpotrivitæ care servea aperitivele. Sunæ din clopoflel øi Gaylaaduse øunca, cu un strat de græsime tremurîndæ deasupra, peo tavæ de argint. O felie de ananas lipicioasæ era aøezatæ lîngæbucata de carne.

— Taie tu, Adora, îi spuse Alan mamei, care îl privea cusprîncenele ridicate.

Fire de pær blond fluturaræ în jur în timp ce tæia feliile decarne de grosimea unui deget, pe care le servi, apoi, fiecæruiape farfuria lui. Am refuzat farfuria pe care mi°o întindea Ammaøi aceasta ajunse în cele din urmæ la Alan.

— Nu mænîncæ carne, øopti mama. Tot nu ai renunflat laepisodul æsta, Camille?

— Episodul de a nu mînca øuncæ? Nu, nu am renunflat.— Crezi cæ John va primi pedeapsa capitalæ? mæ întrebæ

Amma. John al tæu condamnat la moarte?Mama o îmbræcase mult prea elegant, într°o rochie albæ cu

funde roz, øi îi prinsese pærul în pærfli foarte strîns. Furia emanadin ea ca o duhoare.

— În Missouri e în vigoare pedeapsa cu moartea, iar acestecrime sînt genul pentru care o astfel de pedeapsæ a fost creatæ,dacæ poate exista aøa ceva, am spus eu.

— Mai existæ scaunul electric? întrebæ Amma.— Nu, spuse Alan. Acum mænîncæ°fli carnea.— Se foloseøte injecflia letalæ, murmuræ mama. Ca øi cum

ai adormi o pisicæ pentru totdeauna.

OBIECTE ASCUfiITE

247

Mi°o imaginam pe maicæ°mea legatæ de un pat metalic,schimbînd amabilitæfli cu doctorul înainte ca acul sæ°i înflepepielea. I se potrivea sæ moaræ de un ac otrævit.

— Camille, dacæ ai putea sæ fii un personaj din orice basmde pe lumea asta, cine ai vrea sæ fi? întrebæ Amma.

— Frumoasa Adormitæ.Sæ°mi petrec viafla visînd ar fi ideal.— Eu aø vrea sæ fiu Persefona.— Nu øtiu cine e, am spus eu.Gayla îmi turnæ niøte legume pe farfurie øi porumb proaspæt.

M°am forflat sæ mænînc, stomacul încordîndu-mi°se la fiecareînghiflituræ.

— Regina morflilor, reveni Amma. Era atît de frumoasæ, încîtHades a furat°o øi a dus°o în lumea din adîncuri pentru a fisoflia lui. Dar mama ei era atît de furioasæ, încît l°a obligat peHades sæ o aducæ înapoi pe Persefona. Însæ numai pentru øaseluni în fiecare an. Aøa cæ petrece jumætate din viaflæ cu morfliiøi jumætate cu viii.

— Amma, de ce te°ar atrage o asemnea creaturæ? o întrebæAlan. Pofli fi atît de macabræ uneori.

— Mi°e milæ de Persefona, pentru cæ øi atunci cînd stæprintre cei vii, oamenilor le este fricæ de ea, din cauzæ cæ træieøteøi dedesubt, spuse Amma. Øi chiar cînd este alæturi de mamaei, nu poate fi fericitæ, pentru cæ øtie cæ va pleca din nou înadîncuri.

Rînji la Adora øi înøfæcæ o bucatæ mare de carne, dupæ careflipæ spre bucætærie.

— Gayla, mai am nevoie de zahær! strigæ Amma spre bu-cætærie.

— Foloseøte clopoflelul, Amma! îi spuse mama. Nici ea nu mînca.Gayla intræ cu un bol de zahær øi împræøtie o linguræ peste

carnea Ammei øi peste feliile de roøii. — Lasæ°mæ pe mine, miorlæi Amma.— Las°o pe Gayla, îi spuse mama. Tu îfli pui prea mult.— O sæ fii tristæ cînd John o sæ moaræ, Camille? spuse

Amma, sugînd o felie de carne. Ai fi mai tristæ dacæ moare Johnsau dacæ mor eu?

GILLIAN FLYNN

248

— Nu vreau sæ moaræ nimeni, i°am ræspuns. Cred cæ a fostdestulæ moarte în Wind Gap pînæ acum.

— Aøa e, spuse Alan, foarte festiv.— Anumifli oameni trebuie sæ moaræ. John trebuie sæ moaræ,

continuæ Amma. Chiar dacæ nu el le°a ucis, tot trebuie sæ moaræ.Oricum e terminat dupæ moartea soræ°sii.

— Dupæ logica asta, øi eu ar trebui sæ mor, pentru cæ øi soramea e moartæ, iar eu sînt terminatæ, am spus eu.

Am mai mestecat niøte legume. Amma mæ privea cu atenflie.— Poate. Dar pe tine te plac, aøa cæ sper cæ nu o sæ mori.

Tu ce crezi? øi se întoarse spre Adora.Mi°am dat seama cæ nu i se adresa niciodatæ direct, nu°i

spunea mamæ sau mama sau mæcar Adora. Ca øi cum nu°icunoøtea numele, dar încerca sæ ascundæ chestia asta.

— Marian a murit acum mult timp, foarte mult timp øi credcæ era mai bine dacæ tofli sfîrøeam atunci cu ea, spuse mamaobositæ. Apoi, brusc, înseninatæ: Dar nu am sfîrøit atunci øiam mers mai departe, nu°i aøa?

Sunetul clopoflelului, farfuriile strînse øi Gayla înconjurîndmasa ca un lup decrepit.

Castroane cu øerbet de un roøu-aprins ca desert. Mamadispæru discret în oficiu øi se întoarse cu douæ cupe de cristal,avînd ochii încæ umezi øi înroøifli. Mi se încordæ stomacul.

— Voi servi bæuturile cu Camille în dormitor, le°a spuscelorlalfli, aranjîndu°øi pærul în oglinda lateralæ.

Chiar era îmbræcatæ pentru aøa ceva, pentru cæ purta ocæmaøæ de noapte. Exact cum fæceam øi în copilærie cînd eramsubjugatæ de ea, am urmat°o în tæcere pe trepte.

Apoi am intrat în camera ei, unde îmi dorisem întotdeaunasæ ajung. Patul masiv, cu perne care se læfæiau pe el ca niøtecaracatifle. Oglinda mare ziditæ în perete. Øi faimoasa podeade fildeø, care arunca luminæ peste tot, ca într°un peisaj plinde zæpadæ sub razele lunii. Ea aruncæ cîteva perne pe podea,trase aøternuturile øi mæ împinse spre pat, dupæ care se urcæøi ea alæturi de mine. În toate lunile acelea de dupæ moartealui Marian, cînd ea nu mai voia sæ iasæ din cameræ øi sæ mævadæ, nici nu aø fi îndræznit sæ îmi imaginez scena în care euaø sta ghemuitæ lîngæ ea, în patul ei. Øi iatæ cæ acum mæ aflamaici, dar cu mai mult de cincisprezece ani prea tîrziu.

OBIECTE ASCUfiITE

249

GILLIAN FLYNN

250

Îøi plimbæ degetele prin pærul meu øi îmi oferi un pahar. Oaromæ: mirosea a mere coapte. L°am flinut aproape, dar nu amgustat.

— Cînd eram micæ, mama m°a dus în pædurea din nord øim°a læsat acolo, spuse Adora. Nu pærea furioasæ sau supæratæ.Doar indiferentæ. Sau chiar plictisitæ. Nu mi°a explicat de ceface asta. Nici mæcar nu a vorbit cu mine. Mi°a spus doar sætrec în maøinæ. Eram desculflæ. Cînd am ajuns acolo, m°a luatde mînæ øi m°a tras pe cærare, apoi în afara cærærii, dupæ caremi°a dat drumul øi mi°a spus sæ nu cumva sæ vin dupæ ea.Aveam doar opt ani, eram foarte micæ. Aveam picioarele rupteøi jupuite cînd am ajuns acasæ, iar ea doar øi°a ridicat privireaspre mine din ziarul de searæ øi s°a dus în camera ei. În cameraasta.

— De ce îmi spui asta?— Cînd un copil aflæ aøa devreme cæ mamei lui nu îi pasæ

de el, se întîmplæ lucruri îngrozitoare.— Crede°mæ, cunosc aceste senzaflii, am spus eu. Mîinile ei se plimbau încæ prin pærul meu, unul dintre degete

pipæind cerculeflul de piele netedæ. — Am vrut sæ te iubesc, Camille. Dar erai atît de dificilæ!

Cu Marian a fost mult mai uøor.— Destul, mama, am spus.— Nu. Nu e destul. Lasæ°mæ sæ am grijæ de tine, Camille.

Doar o datæ, aratæ°mi cæ ai nevoie de mine!Sæ se termine. Sæ se termine totul.— Hai s°o facem, dacæ asta vrei, am spus eu. Am înghiflit bæutura rapid, i°am luat mîinile de pe capul meu

øi am încercat sæ°mi controlez vocea.— Mereu am avut nevoie de tine, mama. De°adeværatelea.

Nu genul acela de nevoie creatæ, pe care o pofli porni øi opridupæ cum ai chef. Øi nu te pot ierta vreodatæ pentru ceea cei°ai fæcut lui Marian. Era doar un copil.

— Øi va fi mereu doar copilul meu, spuse mama.

251

Øaisprezece

Am adormit færæ ventilator øi m°am trezit cu aøternuturilelipite de mine. Musteau de transpiraflie øi urinæ. Dinflii îmiclænflæneau, iar inima îmi zvîcnea în piept øi în spatele orbitelor.Am apucat cutia de gunoi de lîngæ pat øi am vomitat în ea.Un lichid fierbinte, cu patru seminfle de porumb plutind pedeasupra.

Mama a intrat în cameræ înainte de a apuca sæ mæ ridicînapoi în pat. Mi°o imaginam aøteptînd ræbdætoare în scaunulde pe hol, lîngæ fotografia lui Marian, împachetînd øosete pînæce eu aveam sæ mæ îmbolnævesc.

— Hai, puiule. Direct în cadæ cu tine, murmuræ ea. Îmi scoase tricoul øi pantalonii de pijama øi, pentru o se-

cundæ, i°am simflit privirea cercetîndu°mi gîtul, sînii, coapsele,picioarele.

Am vomitat din nou cînd m°am urcat în cadæ, iar ea mæ flineade mînæ sæ nu cad. Încæ o rundæ de lichid fierbinte îmi flîønipe guræ aterizînd pe porflelanul cæzii. Adora trase un prosopdin raft, turnæ spirt pe el øi mæ frecæ cu profesionalismul unuispælætor de geamuri. M°am aøezat în cadæ, iar ea îmi turnapahare de apæ rece în cap, pentru a scade febra. Mi°a mai datdouæ pastile øi un alt pahar de lapte, de culoarea unui cer palid.Am înghiflit toul cu ura amaræ care mæ hrænise timp de douæzile. Încæ nu m°ai distrus, ce altceva mai ai? Trebuia sæ scotdin ea tot ce era mai ræu. Îi datoram asta lui Marian.

Vomitam în cadæ, o spæla, o umplea din nou øi iaræøi o spæla.Pungi de gheaflæ pe umeri øi între picioare. Pungi calde pefrunte øi pe genunchi. Pensete în rana de la gleznæ øi apoi frecflii

cu spirt. Apa era deja roøie. Dispariflie, dispariflie, dispariflieîmi striga de pe gît.

Adora îøi smulsese toate genele, ochiul stîng îi læcrima con-tinuu øi buza superioaræ îi era mereu umedæ. Un ultim gîndm°a fulgerat, înainte sæ îmi pierd cunoøtinfla: Mæ îngrijeøte.Mama mea mæ îngrijeøte cu o atenflie maternæ. Ce flatant pentrumine! Nimeni nu ar face aøa ceva pentru mine. Marian. Sîntgeloasæ pe Marian.

Pluteam în cada pe jumætate umplutæ cu apæ cælduflæ cîndm°am trezit din nou din cauza unor flipete. Slæbitæ øi cu febræ,am ieøit din cadæ, m°am înfæøurat cu un halat — flipetele mameiræsunau ca un ecou în urechile mele — øi am deschis uøa, chiarîn momentul în care Richard voia sæ intre.

— Camille, eøti bine?În spatele lui, maicæ°mea se agita, sælbaticæ øi înfuriatæ,

tæind, parcæ, cu mîinile, aerul din jurul lui. Apoi, el încremeni cu gura deschisæ. Îmi întoarse capul într°o

parte øi privi semnele de pe gît. Îmi desfæcu halatul øiîncremeni.

— Iisuse Cristoase!Se bîlbîia nervos, neøtiind dacæ sæ rîdæ sau sæ se sperie.— Ce a pæflit mama?— Ce ai pæflit tu? Îfli place sæ te tai?— Da, îmi place sæ cioplesc cuvinte, am spus eu rar, de parcæ

ar fi avut vreo importanflæ.— Da, væd, cuvinte.— De ce flipæ mama? Am simflit cæ ameflesc øi m°am præbuøit pe podea.— Camille, fli°e ræu?Am dat din cap.— Ai gæsit ceva?Vickery øi alfli polifliøti treceau prin dreptul camerei mele.

Mama îi urmæ disperatæ cîteva secunde mai tîrziu, cu mîinileînfæøurate în pær, urlînd la ei sæ iasæ afaræ, sæ se poarte curespect, pentru cæ le va pærea ræu pentru ceea ce fæceau.

— Încæ nu am gæsit nimic. Cît eøti de bolnavæ?Îmi puse mîna pe frunte, îmi înfæøuræ halatul la loc øi îøi

întoarse privirea.Am dat din umeri, ca un copil plîngæcios.

GILLIAN FLYNN

252

— Trebuie sæ plece toatæ lumea de aici, Camille. Îmbracæ°teøi te duc la spital

— Normal, ai nevoie de dovezi solide. Sper cæ a mai ræmasdestulæ otravæ în mine.

Pînæ seara, au fost confiscate urmætoarele obiecte din ser-tarul de lenjerie al mamei:

8 fiole împotriva malariei, cu etichete stræine, niøte tabletemari, albastre, care fuseseræ interzise datoritæ capacitæflii dea provoca febræ øi vedere încefloøatæ. Urme ale acestui medi-cament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.

72 de tablete de laxativ pentru uz industrial, folosit în specialpentru a destinde maflele la animalele de fermæ. Urme aleacestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice caremi s°au fæcut.

36 de pastile împotriva apoplexiei, al cæror abuz poateprovoca ameflealæ øi greaflæ. Urme ale acestui medicament aufost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.

3 sticle de sirop, folosit pentru a provoca værsæturi în cazde intoxicare. Urme ale acestui medicament au fost gæsite întestele toxicologice care mi s°au fæcut.

161 de tranchilizante pentru cai. Urme ale acestui medica-ment au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut.

O trusæ de asistentæ medicalæ, în care existau zeci de pastileîmpræøtiate, fiole øi seringi, cæreia Adorei nu îi foloseau lanimic. La nimic bun.

În cutia de pælærii a mamei a fost gæsit un jurnal cu coperteînflorate, care urma a fi admis ca probæ la tribunal, deoarececonflinea urmætoarele pasaje:

14 septembrie 1982Azi am decis sæ nu îmi mai pese de Camille øi sæ îmi con-

centrez atenflia asupra lui Marian. Camille nu a fost niciodatæun pacient ascultætor, faptul cæ e bolnavæ o face sæ fie nervoasæøi plinæ de uræ. Nu îi place sæ o ating. Nu am mai auzit aøaceva. Are în ea dispreflul lui Joya. O uræsc. Marian e aøa scumpæcînd e bolnavæ, mæ alintæ teribil øi mæ vrea alæturi tot timpul.Îmi place la nebunie sæ îi øterg lacrimile.

OBIECTE ASCUfiITE

253

GILLIAN FLYNN

254

23 martie 1985Marian a trebuit internatæ din nou la Woodberry, avînd

„greutæfli în respiraflie øi dureri de stomac“. Am purtat costu-mul meu galben cumpærat din St. John, dar pînæ la urmæ numi°a mai plæcut — mi°e treamæ cæ, avînd øi pærul blond, o sæpar prea øtearsæ. Sau ca un ananas mergætor! DoctorulJameson este foarte puternic øi amabil, preocupat de Marian,dar nu în genul unui bîrfitor. Pare foarte impresionat de mine.A spus cæ sînt un înger øi cæ tofli copiii ar trebui sæ aibæ o mamæca mine. Am flirtat puflin, în ciuda verighetelor. Asistentele mæderanjeazæ puflin. Sînt, probabil, geloase. Va trebui sæ mæ îngri-jesc cu adeværat de urmætoarea vizitæ (se pare cæ va suferi ooperaflie). Poate o rog pe Gayla sæ prepare carnea ei tocatæ.Asistentelor le plac atenfliile. Sæ pun o fundæ mare, verde înjurul borcanului? Trebuie sæ mæ øi coafez înainte de urmætoareaurgenflæ... sper cæ o sæ fie dr. Jameson (Rick) de serviciu...

10 mai 1988Marian a murit. Nu mæ pot opri. Am pierdut deja 6 kilo-

grame øi sînt doar piele øi os. Tofli au fost foarte amabili.Oamenii pot fi atît de minunafli.

Cea mai relevantæ probæ a fost gæsitæ sub tapifleria de bro-cart galben a unui fotoliu din camera Adorei: o pereche de cleøtipætafli, mici øi feminini. Testele de ADN ale petelor uscate desînge s°au potrivit cu cel al lui Ann øi al lui Natalie.

Dinflii nu au fost gæsifli în casa mamei mele. Sæptæmîniîntregi am avut imagini diferite ale locurilor în care s°ar puteaafla: vedeam o maøinæ decapotabilæ, cu capota trasæ, caîntotdeauna, o mînæ de femeie ieøind pe geam øi cîfliva dinfliaruncafli pe pietriøul de pe marginea drumului, lîngæ cærareacare ducea spre Pædurea de Nord; o pereche de papuci finimergînd prin noroi pe marginea golfului de la Falls Creek øidinfli care sclipeau ca pietricelele în apæ; o cæmaøæ de noapteroz plutind prin grædina de trandafiri a Adorei, mîini care sapæøi dinfli îngropafli în pæmînt ca niøte oase mici.

Dinflii nu au fost gæsifli în nici unul din aceste locuri. I°ampus pe polifliøti sæ caute.

255

Øaptesprezece

Pe 28 mai, Adora Crellin a fost arestatæ pentru uciderea luiAnn Nash, Natalie Keene øi Marian Crellin. Alan a plætit ime-diat caufliunea, pentru ca ea sæ poatæ aøtepta procesul înconfortul casei sale. Avînd în vedere situaflia, Curtea a deciscæ era indicat ca eu sæ preiau custodia surorii mele. Dupæ douæzile m°am întors în Chicago, cu Amma lîngæ mine.

Mæ obosea îngrozitor. Amma aveau mereu nevoie disperatæde ceva øi era mereu panicatæ, ca o pisicæ sælbaticæ închisæ încuøcæ, punîndu°mi încontinuu întrebæri (De ce e atîta zgomot?Cum putem træi într°un loc atît de mic? Nu e periculos sæ ieøimafaræ?) øi cerînd permanent dovezi de iubire. Ardea, probabil,toatæ acea energie acumulatæ în timpul lunilor în care nu fusesesuferindæ.

În august era deja obsedatæ de femeile criminale. LucretiaBorgia, Lizzie Borden, o femeie din Florida care îøi înecase celetrei fiice în urma unei depresii nervoase.

— Cred cæ au ceva special, spunea Amma sfidætoare. Încearcæ sæ gæseascæ o cale de a°øi ierta mama, spunea

terapeutul. Amma o mai væzuse pe Adora de douæ ori, dupæcare se tævæli pe jos øi începu sæ urle cînd am încercat sæ o ducla a treia vizitæ. În schimb, lucra ore întregi la cæsufla de pæpuøi„Adora“. E felul ei de a trece peste lucrurile urîte care s°aupetrecut acolo, mi°a spus terapeutul la telefon. Pæi poate artrebui sæ o facæ bucæfli, în cazul æsta, îi ræspunsesem eu.

Amma m°a plesnit o datæ peste faflæ cînd am venit acasæ cuo nuanflæ greøitæ de albastru pentru patul Adorei din cæsuflade pæpuøi. Øi s-a tævælit pe podea cînd am refuzat sæ dau 60de dolari pe o canapea în miniaturæ fæcutæ din nuc. Am încercatøi terapia „îmbræfliøærii“, un program caraghios prin care tre-buia sæ o strîng tare în brafle pe Amma øi sæ repet de cîtevaori Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!, dacæ încerca sæ se desprindæ.De patru ori s°a smuls de lîngæ mine øi m°a fæcut „tîrfæ“, dupæcare a trîntit uøa camerei. A cincea oaræ, am izbucnit amîndouæîn rîs.

Alan mi°a trimis bani pentru a o înscrie pe Amma la BellSchool — douæzeci øi douæ de mii de dolari pe an, færæ a punela socotealæ cærflile øi rechizitele — øcoalæ care se afla la doarnouæ stræzi de casæ. Øi-a gæsit imediat niøte prietene, cîtevafete drægufle care învæflau în primul rînd sæ tînjeascæ pentruabsolut tot Missouri. Cea care îmi plæcea mie foarte mult senumea Lily Burke. Era la fel de isteaflæ ca Amma, dar cu oprivire mai veselæ. Avea puflin puf pe obraji øi dinflii din faflæcam mari, iar pærul îi era de culoarea ciocolatei. Amma chiarobservase cæ avea exact nuanfla covorului din camera mea. Euo plæceam, oricum.

A devenit rapid o obiønuitæ a casei, ajutîndu°mæ la gætit,cerîndu°mi sfatul la teme øi discutînd despre bæiefli. Ammadeveni însæ din ce în ce mai tæcutæ cînd venea Lily. În octom-brie deja se închidea în cameræ la fiecare vizitæ a fetei.

Într°o noapte, m°am trezit cu Amma stînd lîngæ patul meu. — Îfli place de Lily mai mult decît de mine, øopti ea. Avea frisoane, cæmaøa de noapte i se lipise de corp øi dinflii

îi clænflæneau. Am dus°o la baie, am aøezat°o pe toaletæ, amudat o cîrpæ cu apa rece, metalicæ de la robinet øi i°am øtersfruntea. Apoi ne°am uitat una la alta. Avea ochii albaøtri øireci exact ca Adora. Placizi. Ca un lac îngheflat.

Am luat douæ aspirine din cutie, dar le°am pus imediat îna-poi, dupæ care le°am scos din nou. Una sau douæ pastile. E atîtde uøor sæ oferi. Oare o sæ vreau sæ mai ofer una øi încæ una?Oare o sæ îmi placæ sæ am grijæ de sora mea bolnavæ? Uitîndu°se

GILLIAN FLYNN

256

la mine cu ochi tremurætori øi bolnavi, i°am surprins în privireo urmæ de recunoøtinflæ: e mama aici.

I°am dat Ammei douæ aspirine. De la mirosul lor mi seumplu gura de salivæ. Pe celelalte le°am aruncat în toaletæ.

— Acum trebuie sæ mæ bagi în cadæ øi sæ mæ speli, se smior-cæi ea.

I-am scos cæmaøa de noapte peste cap. Goliciunea ei erauimitoare: picioare slabe de copil, o cicatrice rotundæ øi zimflatæpe øold, ca o jumætate de capac de sticlæ, o dîræ uøoaræ de pufciufulit între picioare. Sîni mari øi rotunzi. 13 ani.

Intræ în cadæ øi îøi trase picioarele sub bærbie.— Trebuie sæ mæ freci cu spirt, gemu ea.— Nu trebuie, Amma, relaxeazæ°te.I se înroøi fafla øi începu sæ urle.— Aøa face ea, øoptea. Lacrimile i se transformaræ în sughifluri øi apoi într°un urlet

de jale.— Nu mai facem cum fæcea ea, am spus eu.

Pe 12 octombrie, Lily Burke dispæru în drumul sæu sprecasæ. Patru ore mai tîrziu i s°a descoperit cadavrul, proptit deo ladæ de gunoi, la patru stræzi de apartamentul nostru. I sesmulseseræ doar øase dinfli, cei doi din faflæ mai mari øi patrude jos.

Am dat telefon în Wind Gap øi am aøteptat douæsprezeceminute, pînæ cînd poliflia mi°a confirmat cæ mama era la eaacasæ.

Eu i°am gæsit prima. I°am læsat pe polifliøti sæ îi descopere,dar eu øtiam deja unde sînt. Am ræscolit toatæ casa, cu Ammape urmele mele ca un cîine turbat. Am ridicat toate pernele,am rupt tapifleria, am rævæøit sertarele. Ce ai fæcut, Amma?Cînd am ajuns în camera ei, Amma era deja calmæ. Nætîngæ.I°am ræscolit lenjeria, i°am distrus sutienele cu burete øi amîntors øi salteaua.

I°am ræscolit biroul øi am gæsit doar stilouri, abflibilduri øio cutiuflæ care mirosea a clor.

OBIECTE ASCUfiITE

257

Am golit cæsufla de pæpuøi cameræ cu cameræ, distrugîndpatul meu, patul Ammei øi fotoliul cu tapiflerie galbenæ. Dupæce am aruncat baldachinul opulent din camera Adorei øi i°amdistrus mæsufla de toaletæ, nu mai øtiu dacæ eu sau Amma amflipat. Poate cæ amîndouæ. Podeaua din camera mamei!Minunatele plæci de fildeø! Era fæcutæ din dinfli umani. Din 56de dinfli micufli, curæflafli øi albifli øi sclipind din podea!

Au mai fost øi alte persoane implicate în crimele din WindGap. Pentru a primi pedepse mai uøoare în spitale de psihiatrie,cele trei blonde au recunoscut cæ au ajutat°o pe Amma sæ leomoare pe Ann øi pe Natalie. Hoinæreau în acea zi în maøinuflade golf a Ammei øi au ajuns lîngæ casa lui Ann. Au convins°osæ vinæ cu ele la plimbare. Mama vrea sæ te salute.

Fetele au mers pînæ la pædurea din nord sub pretextul orga-nizærii unui picnic. S°au jucat cu Ann, au machiat°o, iar dupæcîteva ore s°au plictisit. Au început sæ o împingæ pe Ann spregolf. Fetifla, simflind pericolul, a încercat sæ fugæ, dar Ammaa prins°o øi a atacat°o. A lovit°o cu o piatræ. Ann a muøcat°o.De aici avea semnul de pe øold, dar eu nu mi°am dat seamace reprezenta.

Cele trei fete au flinut°o pe Ann la pæmînt, în timp ce Ammaa strangulat°o cu un cordon pe care îl furase din trusa de brico-laj a unui vecin. A durat o oræ pentru a o calma pe Jodes øiîncæ o oræ pentru ca Amma sæ smulgæ dinflii, cu Jodes plîngîndîn tot acest timp.

Apoi fetele au cærat corpul pînæ la rîu øi l°au aruncat în apæ,dupæ care s°au dus la casa lui Kelsey, s°au spælat în garajuldin spate øi s°au uitat la un film. Nici una nu mai øtia la cefilm. Dar toate øi°au amintit cæ au mîncat cantalup øi au bæutvin alb din sticle de Sprite, în cazul în care mama lui Kelseytrecea pe acolo.

James Capisi nu minflea despre femeia fantomaticæ. Ammafurase unul dintre aøternuturile albe de acasæ øi îl înfæøuraseca pe o rochie din Grecia anticæ, îøi prinsese pærul strîns øi sepudrase pînæ cînd a devenit strælucitoare. Era Artemis, zeiflasîngeroasæ a vînætorii. Natalie fusese intrigatæ, iniflial, cîndAmma i°a øoptit la ureche: E un joc. Vino cu mine sæ ne jucæm.

GILLIAN FLYNN

258

OBIECTE ASCUfiITE

259

A condus°o pe Natalie prin pædure pînæ la garajul lui Kelsey,unde au flinut°o timp de 48 de ore, îngrijind°o, epilîndu°ipicioarele, îmbræcînd°o cu tot felul de lucruri øi hrænind°o perînd, în timp ce savurau din plin urgia din oraø. Imediat dupæmiezul nopflii, pe 14 mai, prietenele ei au flinut°o din nou lapæmînt în timp ce Amma o strangula. Din nou, Amma a smulssinguræ dinflii. Se pare cæ dinflii copiilor nu sînt atît de greude smuls, dacæ apeøi bine pe cleøti. Øi dacæ nu îfli pasæ foartetare cum aratæ dupæ aceea. (Imagine cu podeaua cæsuflei depæpuøi, cu din mozaicul de dinfli smuløi, doar cîfliva sub formæde aøchii).

Fetele ieøiseræ cu maøinufla de golf a Ammei la patru dimi-neafla pe o stræduflæ læturalnicæ ce dædea în Strada Principalæ.Spafliul îngust dintre salonul de frumusefle øi magazinul debricolaj era suficient pentru ca Amma øi Kelsey sæ o care peNatalie de mîini øi de picioare pînæ în faflæ, unde au proptit°ode zid, aøteptînd marea descoperire. Jodes a plîns iaræøi. Fetelechiar au discutat ulterior sæ o omoare øi pe ea, de teamæ cæ arputea sæ cedeze. Ideea era pe cale sæ fie pusæ în aplicare cîndmama a fost arestatæ.

Amma a ucis°o pe Lily de una singuræ, lovind°o în cap cu opiatræ, dupæ care a sugrumat°o cu mîinile, i°a smuls øase dinfliøi i°a tæiat pærul. Toate astea pe o alee, în spatele læzii de gunoiunde læsase cadavrul. A mers cu piatra, cu cleøtele øi cu foarfecala øcoalæ, cærîndu°le în ghiozdanul roz pe care i°l cumpærasem eu.

Pærul ciocolatiu al lui Lily Burke a fost împletit de Ammaøi folosit pe post de covoraø în camera mea din cæsufla de pæpuøi.

260

Epilog

Adora a fost gæsitæ vinovatæ de ucidere din culpæ pentru ceeace i°a fæcut lui Marian. Avocatul ei pregæteøte deja recursul,iar procesul e relatat cu entuziasm pe site°ul ei, freeadora.org.,de un grup de susflinætori. Alan a încuiat casa din Wind Gapøi s°a mutat într°un apartament în apropierea închisorii dinVandelia, Missouri. În zilele în care nu o poate vizita, îi scriescrisori.

Au apærut tot felul de pliante despre familia mea de cri-minali. Am primit o græmadæ de oferte de a scrie cærfli pe temaasta. Curry m-a îndemnat sæ accept o astfel de ofertæ, dar s°apotolit imediat. Bravo lui. John mi°a scris o scrisoare amabilæøi dureroasæ. El a bænuit°o tot timpul pe Amma øi s°a mutatîn garajul lui Meredith în special pentru a o „supraveghea“.Ceea ce explica conversaflia pe care o auzisem între ei doi, maiales cæ Amma avea o plæcere deosebitæ sæ îøi batæ joc de durerealui. Îi rænea pe ceilalfli flirtînd cu ei. Durerea era o plæcereintimæ, aøa cum simflea mama cînd îøi înfigea pensetele înrænile mele. Cît despre cealaltæ dragoste a mea din Wind Gap,nu am mai auzit nimic de Richard niciodatæ. Dupæ privireape care a avut°o în fafla corpului meu însemnat, am øtiut deatunci cæ aøa se va întîmpla.

Amma va ræmîne în închisoare pînæ la vîrsta de 18 ani øi,probabil, mult dupæ aceea. Are voie sæ primeascæ vizitatori doarde douæ ori pe lunæ. Am fost o datæ la ea øi am stat amîndouæîntr°un spafliu de joacæ drægufl, înconjurat de sîrmæ ghimpatæ.Fetifle în salopete øi tricouri de închisoare, agæflate de bare øiinele de gimnasticæ, sub privirea furioasæ a unor femei grasepe post de paznic. Trei fete alunecau indiferent pe un tobogan

cojit, se urcau pe scaræ øi se dædeau din nou. Au fæcut astaîntruna, færæ a scoate o vorbæ, pe toatæ durata vizitei mele.

Amma îøi tæiase pærul pînæ la chelie. Era poate o încercarede a pærea mai duræ, dar în schimb avea acum un aer de fiinflædin altæ lume. Cînd i°am atins mîna, era umedæ de transpiraflie.Øi°o trase imediat.

Mæ hotærîsem sæ nu o întreb nimic despre crime, pentru aface vizita cît mai relaxantæ cu putinflæ. Dar întrebærile mi°auflîønit din guræ imediat. De ce le°a smuls dinflii, de ce tocmaiacele fete, care erau atît de istefle øi interesante? Cu ce au pututsæ o supere? Cum a fost ea în stare de aøa ceva? Ultima în-trebare sunase dojenitor, de parcæ o certam cæ dæduse o petre-cere cînd eu nu eram acasæ.

Amma le privea cu amæræciune pe cele trei fetifle de petobogan øi îmi spuse cæ ura pe toatæ lumea de acolo, toate feteleerau fie nebune, fie proaste. Nu suporta sæ spele rufe øi sæ punæmîna pe lucrurile altora. Apoi tæcu o vreme øi am crezut cæîmi va ignora întrebærile.

— Am fost prietenæ cu ele o vreme, spuse în cele din urmæ,cu bærbia în piept. Ne distram, ne jucam prin pædure. Eramniøte nebune. Chinuiam împreunæ tot felul de chestii. Odatæ,am omorît o pisicæ. Dar apoi, ea (ca de obicei, nu putea rostinumele Adorei) a devenit interesatæ de ele. Nu puteam nicio-datæ sæ am ceva numai al meu. Nu mai erau doar secretelemele. Veneau tot timpul la noi acasæ. Apoi au început sæ mæîntrebe despre cum e sæ fii bolnav. Ar fi stricat totul pînæ laurmæ. Ea nici mæcar nu øi°a dat seama.

Amma îøi frecæ cu asprime pærul periuflæ. — Øi de ce a muøcat°o Ann? Mereu m-am gîndit la asta. De

ce Ann avea voie sæ o muøte øi eu nu?Nu a mai vrut sæ spunæ altceva, ræspunzînd doar cu sughi-

fluri øi oftaturi. Cît despre dinfli, îi smulsese doar pentru cæavusese nevoie de ei. Casa de pæpuøi trebuia sæ arate perfect,aøa cum era de fapt tot ce îndrægea Amma.

Cred cæ mai era ceva. Ann øi Natalie muriseræ pentru cæAdora le acordase atenflie. Amma privea chestia asta ca pe otrædare. Amma o læsase pe mama sæ o îmbolnæveascæ atîtatimp. Cîteodatæ, cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ anumitelucruri, de fapt tu le faci lor anumite lucruri. Amma o controlape Adora prin faptul cæ o læsa sæ îi facæ ræu. În schimb, cereadragoste necondiflionatæ øi loialitate. Nu erau acceptate alte

OBIECTE ASCUfiITE

261

fetifle. Din acelaøi motiv o ucisese pe Lily Burke. Pentru cæAmma credea cæ o plac mai mult pe Lily decît pe ea.

Probabil mai pot exista sute de alte explicaflii ale faptelorAmmei. În final, ræmîne doar un singur adevær: Ammei îi plæ-cea sæ ræneascæ. Îmi place violenfla flipase ea la mine. E vinamamei. Un copil hrænit cu otravæ consideræ durerea o alinare.

În ziua în care Amma a fost arestatæ, în care totul a fostdezvæluit, Curry øi Eileen se propteau în canapeaua mea, caniøte solnifle preocupate. Mi°am strecurat un cuflit sub mînecæøi, în baie, mi°am dat jos cæmaøa øi l°am înfipt în cercul perfectde piele netedæ de pe spate. L°am scos øi l°am înfipt de mai multeori, pînæ ce pielea se acoperise de linii zdrenfluite. Curry a datbuzna înæuntru, chiar înainte de a începe sæ mæ tai pe faflæ.

Curry øi Eileen mi°au împachetat niøte lucruri øi m°au luatla ei acasæ, unde mæ bucur de un pat øi de un pic de spafliu înceea ce a fost odatæ camera de recreere de la subsol. Toateobiectele ascuflite au fost încuiate, dar nici eu nu m°am obositprea tare sæ ajung la ele.

Învæfl sæ accept sæ fiu îngrijitæ cu dragoste. Învæfl sæ fiuîngrijitæ pærinteøte. Îmi retræiesc copilæria, scena crimei. Eileenøi Curry mæ trezesc dimineafla øi mæ bagæ în pat seara, særu-tîndu°mæ (sau, în cazul lui Curry, un gîdilat uøor sub bærbie).Nu beau nimic mai tare decît sucul de struguri preferat al luiCurry. Eileen îmi pregæteøte baia øi, cîteodatæ, îmi piaptænæpærul. Nu mæ înfioaræ gestul æsta øi credem cæ este un semn bun.

Se apropie ziua de 12 mai, cînd se împlineøte exact un ande la întoarcerea mea în Wind Gap. Iar anul æsta s°a nimeritca în aceastæ zi sæ fie øi Ziua Mamei*. Ironic. Cîteodatæ mægîndesc la noaptea aceea în care am îngrijit°o pe Amma øi lacît de priceputæ am fost sæ o calmez. Cîteodatæ visez cæ o spælpe Amma øi cæ îi øterg fruntea. Mæ trezesc cu stomacul încordatøi cu buza de sus transpiratæ. M°am priceput sæ am grijæ deAmma din bunætate? Sau mi°a plæcut sæ am grijæ de Ammapentru cæ am øi eu boala Adorei? Oscilez între cele douæ vari-ante, mai ales noaptea, cînd pielea începe sæ°mi zvîcneascæ.

În ultimul timp, am început sæ cred cæ din bunætate.

GILLIAN FLYNN

262

* Ziua Mamei, særbætoritæ în cea de-a doua duminicæ a lunii mai în SUA øiCanada.

263

Mulflumiri

Multe mulflumiri impresarei mele, Stephanie Kip Rostan, care m°apurtat cu grijæ prin toatæ povestea asta a primei cærfli, dar øiredactorului meu, Sally Kim, care mi°a pus întrebæri precise øi mi°aoferit multe, multe ræspunsuri în încercarea de a da formæ acesteicærfli. Deøtepte øi solidare, sînt, de asemenea øi o încîntætoare com-panie la masa de searæ.

Mulflumiri øi lui D.P. Lyle, medic, doctorului John R. Klein, darøi Lt. Emmet Helrich, care m°au ajutat sæ înfleleg anumite problememedicale, stomatologice, dar øi criminologice; redactorilor mei de laEntertainment Weekly, în special lui Henry Goldblatt øiredactorului-øef Rick Tetzeli.

Multe mulflumiri tuturor prietenilor mei, mai ales celor care aucitit manuscrisul de nenumærate ori, mi°au oferit un sfat øi susflinerecînd scriam Obiecte ascuflite: Dan Fireman, Krista Stroever, MattStearns, Katy Caldwell, Josh Wolk, Brian „Ives!“ Raftery øi celor patruveriøoare ale mele (Sarah, Tessa, Kam øi Jessie), tofli adæugînd uncuvînt esenflial unde era nevoie, mai ales cînd aveam de gînd sæ ardtot ce scrisesem. Dan Snierson este, probabil, cea mai optimistæ øicumsecade fiinflæ de pe planetæ — îfli mulflumesc pentru încredereata constantæ øi roagæ°l pe Jurgis sæ fie blînd cu mine în cronici. EmillyStone mi°a oferit sfaturi øi glume bune din Vermont, Chicago øi An-tarctica (îi recomand cu cælduræ serviciul de navete din Crazytown);le mulflumesc lui Susan øi lui Errol Stone pentru refugiul acordatîn casa de lîngæ lac. Lui Brett Nolan, cel mai bun cititor din lume— un compliment ce nu se oferæ cu uøurinflæ — care m°a îndepærtatde la cîteva referinfle întîmplætoare la Familia Simpson øi care este,de asemenea, autorul celui mai reconfortant e-mail de douæ cuvintecare a existat vreodatæ. Scott Brown, Monstrul pentru Mick al meu,a citit nenumærate variante ale cærflii, særmanul de el øi m°a însoflitîn numeroasele øi necesarele evadæri din realitate — eram doar eu,Scott øi un unicorn nevrozat cu un complex patern. Le mulflumesctuturor.

În cele din urmæ, multæ dragoste øi consideraflie numeroasei melefamilii din Missouri, care, mæ bucur sæ spun, nu mi°a oferit absolutnici o sursæ de inspiraflie pentru personajele acestei cærfli. Pærinfliimei m°au încurajat întotdeauna sæ scriu, încæ din clasa a treia, cîndam spus cæ vreau sæ mæ fac fie scriitor, fie fermier cînd voi fi mare.Chestia cu ferma n°a prins niciodatæ, aøa cæ sper cæ v°a plæcut cartea.

În colecfliaTRITONIC PREMIUM

au apærut:

Frida / Bárbara Mujica Spionul lui Dumnezeu / Juan Gómez-Jurado

CARTEA PRIN POØTÆPentru cærflile comandate, editura suportæ costurile de transport prin poøtæ. În plus:

– pentru 2 cærfli se acordæ o reducere de 10 %– de la 3 cærfli în sus se acordæ o reducere de 15%.

Pentru a obfline oricare dintre aceste cærfli, trimitefli comanda dumneavoastræ pe adresa: EdituraTRITONIC, C.P. 3-12 BUCUREØTI, prin fax: 021.242.73.77, la tel.: 072.88.77.440 sauprin e-mail la: editura@tritonic.ro.