tipo document 3 2019amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Re...2 3 (85) 2019 document...

A n u l , n r . ( )X X I I 3 8 5 / 2 0 1 9BULETINUL ARHIVELOR MILITARE ROMÂNE

htt

p:/

/am

nr.

defe

nse.r

o

STATUL MAJOR AL APĂRĂRII 1859-2019STATUL MAJOR AL APĂRĂRII 1859-2019

Director fondator

Prof. univ. Dr. Valeriu Florin DOBRINESCU (1943-2003)

Coperta I:

Coperta IV:

Generalul Ştefan Panaitescu

Ofişurarea operaţeri de stat-major

planificând desf ţiilormilitare

ă(Fototeca Arhivelor

Naţionale Istorice Centrale)

Editor coordonator

Coperte

:

:

Co Liviu CORCIU

Valentin MACARIE, Nicolae CIOBANU

·al Ap

· Lector DAcademia Rom

· D

· D

· Colonel prof. univ. Dr. Alesandru DU U

· Colonel Dr. Petri or FLOREA

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Ion GIURCUniversitatea Hyperion din Bucure

· D

· D

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Alexandru O CAComisia Rom n de Istorie Militar

· Dr. Petre OTU

· Prof. univ. Dr.

· Prof. univ. Dr. Ioan SCURTU

· Colonel Dr. Mircea T

lonel

General de brigad Corneliu POSTU

univ. r. Florian BICHIRân

Prof. univ. r. Valentin CIORBEAUniversitatea „Ovidius” Constanţa

Prof. univ. r. Marian COJOCUniversitatea „Ovidius” Constanţa

(r) ŢComisia Român

Depozitul Central de ArhivĂ

„ ”r. Luminiţa GIURGIU

Comisia RomânComandor (r) r. Marian MO

â

Dumitru PREDAMinisterul Afacerilor Externe

(r)

Redactor- ef

Redactor- ef adjunct

Secretar de redac ie

Redactori:

ehnoredactare computerizat

Consiliul tiin ific:

Sumar n limba englez

Distribu ie

Adresa redac iei:

ş

ş

ş

:

:

ţ :

T ă:

ţ

î

ţ :

ţ

Dr. GIURGIUTel./fax 021-318.53.85, 021-318.53.67/03

Dr.

Dr. Veronica BONDAR

, Lucian DR GHICI,colonel Adrian GRIGORE,

colonel r. Gabriel P TRA CU

M d lina DANCIU

Comisia Rom n de Istorie Militar

Academia Oamenilor de tiin• Dr. Alin SP

Dr. Teodora GIURGIU

Serviciul Difuzare al Trustului de Pres al M.Ap.N.

Drumul Taberei, nr. , sector 6, cod 61353,Bucure ti. Tel./fax 318.53.85; 318.53.67/03

Teodora67

Ion RÎ

Mihaela CDr. Anca Oana OTU,

D -George , Raluca TUDOR

ă ă

â

ţ

7H021- 021- 67

[email protected]

ŞNOVEANU

Ş

Ş

ş

ĂLIN Ă

Ă

ă ă

ăÂNU

Centrul de Studii Euroatlantice

ă

ăStatul Major ărării

ă

ă de Istorie Militară

ă

ă de Istorie Militară

ării Bisericii Ortodoxecu Armata României „General Paul Teodorescu”

ă ă

ĂNASE

ş

şti

ŞNEAGUCentrul de Cercetare a Conlucr

Ş

ă:

e-mail: @forter.rosia

http://amnr.defense.ro

Buletinul Arhivelor Militare Rom ne apare trimestrial, sub egida. Public articole pe teme de

istorie universal i rom neasc , precum i documente proveninddin Arhivele Militare Rom ne, dar i din alte arhive din ar sau

str in tate.

Responsabilitatea pentru con inutul articolelor revine autorilor.Manuscrisele nu se napoiaz . Reproducerea articolelor sau a

documentelor publicate se poate face numai cu indicarea autoruluiarticolului i a titulaturii revistei.

ISSN 1454-0924

Tiparul este executat

la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei

C. 409/2019 B 00139

âArhivelor Militare Naţionale Române

ââ ţ

ţî

ăă ă

ăă ă

ă

ş şş

ş

Publica]ie recunoscut` de c`tre Consiliul Na]ional al Cercet`rii {tiin]ificedin |nv`]`m@ntul Superior [i inclus` \n categoria „D”, cod 241

SUMAR

SUMARUL |N LIMBA ENGLEZ~ 100

STUDII/DOCUMENTE

EDITORIAL

Înalt Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859 1

Generalul tefan anaitescu - eful de stat-major alomandamentului rupelor din ransilvania

Organizarea erviciului de nforma ii

în perioada august-decembrie 1916

Analizele informative ale arelui artier eneral(iulie – noiembrie 1917)

Ferdinand – rimul rege al tuturor românilor(Partea a II-a)

Loïe uller o prieten a eginei aria

Iulie 1919. arele tat ajor i constituireaorpurilor 6 i 7 rmat în ransilvania

Ora ul onstan a în anul 1919

Rolul armatei în ârgu ure i împrejurimi 1919

Repere privind organizarea cenzurii po tale militareîn perioada regimului antonescian

Lec ia de demnitate a generalului lie teflea

Zorii erei reactive (Partea a II-a)

General de armat asile tanasiu –rtizanul s rb toririi centenarului rtileriei române

moderne

Un cavaler al cerului – generalul aviatorTraian Burduloiu

Un para utist cavaler al rdinului„ ihai iteazul" – comandorul eodor obre

Canalul un re – area eagr : de la crimaorganizat la magistrala muncii patriotice

Ş P şC T T

S I ţi C i M C i G

i i

M C G

I P

F – R Mi R i i

M S MC A T

C ţ

T M la

ţ I Ş

V AA A

OM V T D

D M N

Agora

Colonel (r) profesor universitar Dr. Ion GIURCĂ 3

Drd. Silviu-Daniel NICULAE 10

Lector universitar asociat Dr. Alin SP NU 18

Neculai MOGHIOR 22

Cercet tor tiin ific Dr. Sorin CRISTESCU 33

Colonel Dr. Gabriel-George P TRA CU 43

Dr. Constantin CHERAMIDOGLU 47

Dr. Peter MOLDOVAN 52

Colonel Dr. Petri or FLOREADr. Iulian Stelian BO OGHINDr. George Daniel UNGUREANU 54

Comandor (r) Dr. Marian MO NEAGU 58

Locotenent-comandor aviator (r) Gheorghe-Ion VAIDA 66

General de brigad (r) prof. univ. Dr. Adrian STROEAColonel (r) Marin GHINOIU 71

Profesor universitar Dr. Valeriu AVRAM 76

Plutonier adjutant Eugen-Dorin SP TARU 80

Lector universitar Dr. Florian BICHIR 92

98

ş ontrasp onaj de c tre arele art er eneralromân în ter tor ul ocupat

ş a omân e

şş

ş

ş ş

ş

ş

ă

ă

ă

ăă ă

ă ăă

Â

O poveste adevărată

ţ

Ţ

ă

Ă

Ă

ă

Ă

ş

Ş

ş

Ş

Buletinul Arhivelor Militare Rom neAnul XXII, nr. 3 (85)/201

â9

ARHIVELE MILITARE NAŢIONALE ROMÂNE

editorial

document 2019 3 (85) 1

Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul

Trebilor Militare din Moldova cu nr.

Domnia noastră am decretat și decretăm:

Art. 1. Pentru executarea lucrărilor tehnice militare, despre care se simte neapărat

trebuinţă, precum și pentru împlinirea a deosebite alte misiuni, în care se cer cunoștinţe

militare speciale, se înfi inţează un Corp de Stat Major General al armatei Principatelor

Unite, dependent în atribuţiile sale de ministerele ostășești.

Art. 2. Corpul de Stat Major General se va compune precum va cere trebuinţa,

după experienţă, de un număr de ofi ţeri de toate gradele până la acel de colonel inclusiv,

luaţi din ambele oștiri și numai acei care vor fi posedând cunoștinţe speciale militare,

dobândite prin studii sistematice, vor putea fi admiși în acest corp.

Art. 3. Până la defi nitiva organizare și completare a Corpului de Stat Major

General, ofi ţerii corpului numit actual de geniu, din Ţara Românească, precum și acei

din Moldova, care posedă cerute cunoștinţe militare speciale, vor face de astăzi parte

din Corpul de Stat Major General.

Art. 4. Pentru executarea serviciului de scriitori și alte însărcinări, de asemenea

precum furieri și magazineri pe la depozitele de arme sau alte obiecte militare afl ate

în păstrarea Corpului de Stat Major, se va afecta acestuia un număr cuvenit de grade

de jos, care deocamdată vor fi luate din personalul deosebitelor corpuri de trupe, unde

vor și conta până la alte dispoziţii.

Art. 5. Corpul de Stat Major, staţionând parte în București și parte în Iași, după

trebuinţă, se va împărţi în patru birouri de deosebite mărimi, după însărcinarea ce va

avea fi ecare în clasifi caţia trebuinţelor Corpului de Stat Major. Unul din aceste birouri

va fi atașat pe lângă persoana Domniei noastre, pentru întrebuinţarea relaţiilor noastre

cu ministerele ostășești și pentru comandamentul nostru asupra armatelor.

Art. 6. Șeful Stat Majorului General va fi un colonel sau general posedând

cunoștinţele speciale militare cerute pentru a face parte din acest serviciu; el va priveghea

și va dirija lucrările acestui corp, dând socoteală pentru toate ministerele militare și se

va seconda în atribuţiile sale de un ajutor, ofi ţer superior.

ÎNALT ORDIN DE ZI NR. 83

DIN 12 NOIEMBRIE 1859

3 (85) 2019 document2

editorial

Art. 7. Atribuţiile Corpului de Stat Major General, care se vor descrie mai întins

printr-o dispoziţie de regulament posterioară, sunt pe scurt, următoarele:

A. Tot ce se atinge de lucrările topografi ce, geodezice și statistice, precum

ridicarea și lucrarea planurilor de acest fel și aplicarea acestor lucrări la facerea hărţii

cadastrale a Principatelor Unite;

B. Tot ce privește la lucrările tactice și strategice, precum recunoașteri și itinerare

militare, combinarea și conducerea coloanelor de deosebite arme, combinarea și dirijarea

manevrelor, alegerea poziţiilor militare, așezarea, construirea și întărirea taberelor, în

conformitate cu starea trupelor și natura terenului;

C. Lucrări de fortifi caţie pasageră și permanentă, precum și tot felul de operaţii

privitoare la acestea, așezarea și construirea bateriilor și servirea sau întreţinerea lor

prin artilerie;

D. Toate lucrările relative la construirea și întreţinerea prin reparaţii a zidirilor

militare sau publice, în general, precum cazărmi, posturi de gardă, grajduri, spitale,

închisori și altele; construirea și așezarea podurilor mobile și a podurilor permanente;

E. Păstrarea sub a sa priveghere a depozitelor de arme și de altă muniţie militară

și aprovizionarea lor, inspectarea și verifi carea stării armelor de tot felul, ce se afl ă în

serviciu, precum și a materialului artileriei; reparaţia lor prin mijlocul unor ateliere

destinate pentru aceasta;

F. Conducerea lucrărilor publice ce se vor executa prin ajutorul armatei;

G. Contribuirea cu personal la formarea de comitete militare provizorii sau

permanente, însărcinate cu prefaceri sau îmbunătăţiri ce s-ar recunoaște trebuincioase

în armată, cu examinări asupra școlilor militare și altele.

Art. 8. Și cel din urmă. Ministrul nostru secretar de stat la Departamentul Trebilor

Militare din Moldova este însărcinat cu executarea acestei ordonanţe, comunicând-o

Ministerului Trebilor Militare din Ţara Românească.

Datu-s-au în reședinţa noastră din Moldova, Iași, 12 noiembrie, anul mântuirii

1859, iar al Domniei noastre din Principatele Unite, cel întâi.

ALEXANDRU IOAN I

Ministru de Război

G. ADRIAN

„Monitorul oastei” nr. 21 din 3 iunie 1860, pp. 322-325

studii/documente

document 2019 3 (85) 3

„Un patriot mare şi un spirit vast” - general de divizie Traian Moşoiu

GENERALUL ŞTEFAN PANAITESCU - ŞEFUL DE STAT-MAJOR AL COMANDAMENTULUI TRUPELOR DIN TRANSILVANIA

Colonel (r) profesor universitar Dr. Ion GIURCĂ1

Istoria Războiului de Întregire a României (1916-1920) este marcată de evocarea și evidenţierea unor personalităţi politice și

militare care, incontestabil, au avut un loc și rol important în realizarea și apărarea Marii Uniri din anul 1918. Comandanţii de la eșaloanele mari și unii militari care au avut „moarte de erou”, au făcut obiectul prezentării, obiective sau cu multe aspecte subiective, a activităţilor desfășurate pe întreaga durată a războiului sau în diferite momente ale acestuia.

Există însă și categoria celor care au făcut parte din statul major al unor comandamente, cu un loc și rol important în organizarea și planifi carea operaţiilor militare, cei care au elaborat documente specifice activităţii într-o asemenea structură, semnate de către comandanţi și șeful de stat-major sau șeful secţiei (biroului), primul fi ind, de cele mai multe ori, creditat ca autor.

Regulamentele privind serviciul de stat-major în campanie prevedeau documentele care se elaborau de către ofi ţerii din birouri și secţii în diferite situaţii, procedurile de redactare, semnare și aprobare. Șeful de stat-major al unei structuri militare, de la eșalon regiment în sus, este mai puţin prezent în documentele elaborate, prin urmare este persoana despre care se scrie mai puţin sau deloc, deși este artizanul și responsabilul a tot ce se elaborează scris în cadrul unui comandament.

Este motivul pentru care am considerat necesar să aduc în atenţie personalitatea și activitatea unui general al armatei române, Ștefan Panaitescu, cel care în perioada 11/24 decembrie 1918-martie 1921 a îndeplinit funcţia de șef de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania, de la constituire până la desfi inţare, sub comanda generalilor Traian Moșoiu și Gheorghe Mărdărescu.

Biografi a generalului Ștefan Panaitescu este greu de constituit, în condiţiile în care în contextul desfășurării războiului, dosarul cu memoriul original, Foile califi cative și alte piese la dosar întocmite până în decembrie 1918 s-au pierdut. Constatarea dispariţiei dosarului a avut loc în februarie 1919, când generalul Traian Moșoiu, atunci comandant al Comandamentului Trupelor din Transilvania, a solicitat Comandamentului Diviziei 15 Infanterie, în cadrul căreia lucrase generalul Ștefan Panaitescu în funcţia de comandant al Brigăzii 40 Infanterie, trimiterea dosarului la Sibiu, acolo unde funcţiona structura recent constituită.

După îndelungate cercetări, la 30 martie 1920, situaţia pare să fi fost clarifi cată, rezultând că Divizia 15 Infanterie a expediat dosarul la Marele Cartier General, la 17 decembrie 1918, când a fost depus la ofi ciul poștal din Chișinău, aspect confi rmat de către Direcţia Poștelor, care a constatat înregistrarea plicului cu nr. 432/17 decembrie 1918. Deși de la Comandamentul Diviziei 15 infanterie s-a transmis Comandamentului Trupelor din Transilvania că dosarul a fost expediat la Marele Cartier General (MCG) - Secţia III Adjutantură, la 24 martie 1919, șeful acestei structuri, colonelul Grigore Constandache a infi rmat o asemenea situaţie, având în vedere că: ,,Domnul general Panaitescu Ștefan nu a făcut niciodată serviciul la MCG și memoriile ofi ţerilor nu se trimiteau la MCG”2.

Prin urmare, datele privind activitatea generalului Ștefan Panaitescu de la începutul carierei militare până în toamna anului 1916 lipsesc, știm doar că doar s-a născut la 10 iunie 1872, în localitatea Puţeni, atunci reședinţă de plasă, judeţul Tecuci, fi ul lui Ioan și Profi ra, ambii proprietari, iar „Anuarul ofi ţerilor” indică faptul că a urmat Școala Militară de Ofi ţeri de Infanterie, a fost avansat sublocotenent în anul 1895, fi ind înaintat în grad astfel: locotenent-1898, căpitan-1905, maior- 1911, locotenent-colonel-1915, colonel -1917, general de brigadă-1918. În anii 1906-1908 a urmat cu succes cursurile Școlii Superioare de Război, pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune, făcând dovada unei bune cariere ca ofi ţer de stat-major.

La intrarea României în Războiul de Întregire, era încadrat ca șef de stat-major la Divizia 13 Infanterie, astfel că prima apreciere asupra activităţii sale de care dispunem aparţine generalului Gheorghe Sănătescu, tatăl viitorului general Constantin Sănătescu, care scria, în 1916, despre locotenent-colonelul Ștefan Panaitescu: „Ofi ţer capabil, brav, priceput, cu înaltă autoritate, este sănătos, rezistent, având mare putere de muncă și calităţi vădite pe câmpul de

Generalul Ştefan Panaitescu

3 (85) 2019 document4

studii/documente

război. Pe timpul luptelor de pe Valea Oltului, l-am însărcinat a dirija lucrările de apărare executate pe Muntele Veveriţa și Pietrosul și s-a achitat în mod elogios.Greul serviciu de șef de stat-major l-a îndeplinit cu mult tact, dovedind cunoș t inţe militare desăvârșite. Este un ofi ţer distins sub toate raporturile și de nădejde, putându-se conta pe el în împrejurările cele mai grele. I se poate încredinţa o r i c e î n s ă r c i n a r e , garantând că va fi dusă la bun sfârșit”3.

În plină perioadă luptelor de pe Valea Oltului la comanda Diviziei 13 Infanterie a fost numit colonelul Henri Cihoski, care a avut, de asemenea, aprecieri dintre cele mai bune în privinţa calităţilor sale de ofi ţer de stat major în timp de război: ,,Locotenent-colonelul Panaitescu Ștefan a fost sub ordinele subsemnatului, ca șef de stat-major al Diviziei 13 Infanterie, pe timpul 15 octombrie - 20 noiembrie 1916, adică în timpul luptelor celor mai crâncene pe care acea divizie le-a susţinut pe Valea Oltului, în prima parte a campaniei. În calitate de șef de stat-major a dovedit pricepere și temperament de război: îndrăzneţ, energic și calm în situaţiile cele mai critice. Ofi ţer neobosit, serios, conștiincios și cu totul devotat serviciului. În toate zilele în care era nevoie să inspectez frontul, locotenent-colonelul Panaitescu m-a înlocuit la postul de comandă, luând dispoziţii potrivite împrejurărilor; în special, mă simt dator a face menţiunea de măsurile judicioase luate la 24 octombrie 1916 când inamicul a dat primele atacuri asupra Muntelui Riglonul și eu mă găseam pe muntele Veveriţei și apoi pe Muntele Pietrosul, neputând sosi decât seara la Cartier. Este un ofi ţer distins, pe care se poate conta, atât ca [sic!]capacitate, cât și ca sănătate, în orice situaţie de război”4.

Într-o așa-numită ,,Foaie de campanie”, noul comandant al Diviziei 13 Infanterie, referindu-se la perioada 19 noiembrie-1 decembrie 1916, când această mare unitate alături de majoritatea armatei române a dus lupte pe aliniamente succesive în Câmpia Română și s-a retras spre Moldova, avea să scrie despre locotenent-colonelul Ștefan Panaitescu: ,,Locotenent-colonelul Panaitescu a servit în campanie sub ordinele mele directe, în mai multe împrejurări, în timpul retragerii din luna noiembrie 1916. Din toate aceste grele împrejurări, am rămas cu cele mai bune impresii despre personalitatea militară a acestui distins ofi ţer. În luptele de ariergardă de la Dobra și Finta, acest ofi ţer a fost pus cu detașamentul său (rezerva generală a corpului de armată) sub ordinele mele. A rezistat la Finta

Mare, cu îndărătnicie, la mai multe coloane inamice și a ţinut poziţia până noaptea târziu, dând timp celorlalte trupe să se retragă fără ca inamicul să le poată cădea în flanc și spate. Tot în luna noiembrie 1916, am primit ordin de la Corpul 1 Armată ca să atac cu brigada de călărași (5 escadroane) un detașament de cavalerie, infanterie și artilerie inamic și să eliberez un convoi de 150 trăsuri care fuseseră capturate. Mi s-a dat pentru această operaţiune și un batalion

din Regimentul 57. Pe inamicul ce trebuia să-l atac l-am găsit în localitatea Petroșani, la sud de Ploiești. Cum batalionul nu sosea, am profi tat de faptul că sosise tocmai locotenent-colonelul Panaitescu cu trupa din regimentul [...]I-am arătat situaţia, i-am spus dispoziţiile mele de atac a localităţii și i-am spus să intre el în locul batalionului care nu mai sosea. Fără nicio șovăire și cu un avânt mai presus de orice laudă, și-a desfășurat batalionul pentru acţiunea de front și în mai puţin de două ore inamicul a fost nevoit să se retragă, lăsând în mâinile noastre convoiul, numeroși prizonieri, morţi și răniţi. Încă de atunci, printr-un raport de câmp, am arătat corpului de armată faptele sale strălucite și am cerut să fi e decorat și el cu «Mihai Viteazul» și înaintat la gradul de colonel. În noaptea următoare a atacat singur la Netoţi pentru a împiedica pe inamicul agresiv de a surprinde aripa dreaptă a corpului de armată. Neobosit și nedormit, tot timpul în mijlocul trupelor sale, a știut să le ţină încordate, să le facă a lupta și să ţină pe inamic în respect spre a asigura retragerea în bune condiţii a corpului de armată”5.

La sfârșitul campaniei din anul 1916, Divizia 13 Infanterie a fost concentrată în Moldova, în zona Hârlău, pentru reorganizare. Stabilindu-se o nouă încadrare a funcţiilor de comandă, locotenent-colonelul Ștefan Panaitescu a fost numit comandant al Regimentului 47/72 Infanterie, dislocat în satul Deleni, de a cărui reorganizare s-a ocupat nemijlocit, aprecierile asupra activităţii sale fi ind dintre cele mai bune. Afl ată aproape de Iași, Divizia 13 Infanterie era des vizitată de către comandanţii eșaloanelor superioare, membrii Casei Regale și delegaţii străine, astfel că Regimentul 47/72 Infanterie și comandantul său au fost remarcaţi sub toate aspectele privind cartiruirea, starea de sănătate și pregătirea de luptă, fapt consemnat în „Foaia califi cativă” de către comandantul Brigăzii 25 Infanterie, colonelul Constantin V. Constantinescu: ,,Bun instructor și educator al trupei ce are sub ordine, iniţiativă largă și folositoare

Generalul Ştefan Panaitescu prezintă raportul regelui Ferdinand(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 5

armatei, pune multă râvnă în conducerea regimentului și nu se lasă mulţumit decât atunci când s-a distins. În serviciu este neobosit, ochiul său trebuie să vadă tot, numai așa a parvenit să pună Regimentul 47/72 în evidenţă și să-l facă să apară în adevărata lui pregătire pentru război. Gospodar foarte bun, pe timpul acesta de lipsă, din puţinele materiale a știut să facă în corp frânghii, căpestre, chingi pentru cai, curelărie, ţesale, perii de cai, fl uiere și multe alte obiecte necesare trupei și care au fost admirate de toţi șefi i la vizitarea Regimentului 47/72 Infanterie. În ce privește sănătatea trupei sale, se ocupă zilnic și de aproape, dând toate mijloacele medicilor, așa că în mare parte scăderea bolilor se datorește colonelului Panaitescu. În rezumat, un ofi ţer de bună valoare militară sub orice raport ar fi luat și pe care se poate pune multă nădejde. Merită să comande brigadă în bune condiţii”6.

La 21 iunie 1917, comandantul Diviziei 13 Infanterie, generalul Ioan Popescu, când fostul său subordonat era deja comandant al Brigăzii 7 Infanterie, a scris următoarele despre acesta: ,,Colonelul Panaitescu este ofi ţerul desăvârșit. Este omul care am credinţa că și în somn visează numai unitatea ce comandă pentru a o ridica moral și material cât mai sus. Regimentul 47, pe care l-a comandat, a devenit sub comanda sa cel mai bun regiment și a făcut admiraţia tuturor care l-au inspectat sau vizitat. N-a fost ramură de activitate în corp asupra căreia să nu se întindă mâna colonelului Panaitescu, iar rezultatele au fost atât de solide încât se cunosc și azi după plecarea de mult a acestui comandant din capul regimentului. Am avut fericirea să fi u aprobat de șefi i mei, dându-i-se comanda unei brigăzi la care l-am propus și pe care sunt sigur că o va conduce admirabil”7.

La 20 aprilie 1917 s-a prezentat și a luat comanda Brigăzii 7 Infanterie (Regimentele 5, 20 Infanterie) din cadrul Diviziei 4 Infanterie, aflată în zona de reorganizare, predând comanda regimentului locotenent-colonelului Radu R. Rosetti. Așa cum rezultă din „Foaia califi cativă” întocmită de către generalul Ioan Ghinescu, în ianuarie 1918, a depus același interes și a fost preocupat de pregătirea unităţilor din subordine, confirmând cunoștinţele sale superioare gradului, munca fără răgaz pentru îndeplinirea sarcinilor. Având în vedere că din cauza insufi cienţei materialului de artilerie Divizia 4 Infanterie nu a terminat reorganizarea, această mare unitate a fost menţinută în rezerva Marelui Cartier General în perioada operaţiei de apărare a Moldovei din vara anului 1917, fi ind introdusă pe front abia la 24 august, când a înlocuit unităţile ruse care au fost dislocate în altă zonă.Prin urmare, colonelul Ștefan Panaitescu nu a avut satisfacţia participării la unul din cele mai glorioase momente ale Războiului de Întregire.

Totuși, în toamna anului 1917, generalul Ioan Popescu, cel care în fruntea diviziei pe care o comanda a avut un rol decisiv în Bătălia de la Mărășești din 6/19 august, a făcut un gest deosebit în ceea cel privea pe locotenent-colonelul Ștefan Panaitescu.

La 30 noiembrie 1917, a transmis comandantului Diviziei 4 Infanterie, generalul Ioan Ghinescu, o scrisoare prin care arăta că Regimentul 47/72 pe care îl reorganizase se acoperise de glorie sub comanda locotenent-colonelului Radu R. Rosetti, iar unitatea și comandantul său primise Ordinul ,,Mihai Viteazul”. Fără a contesta meritele locotenent-colonelului Radu R. Rosetti în privinţa conducerii unităţii în luptă, generalul Ioan Popescu sublinia: ,,colonelului Panaitescu i se cuvine o bună parte din gloria Regimentului 47/72 Infanterie, glorie de care acest valoros ofi ţer n-a avut norocul să se bucure la faţa locului. Pentru a-i împărtăși în marginile posibilului recompensa ce i se cuvine, cred de a mea datorie să vă rog a pune în vedere colonelului Panaitescu mulţumirile de recunoștinţă ale Diviziei 13. Rămâne la binevoitoarea dumneavoastră apreciere ca să atașaţi ori nu acest act la foaia sa personală, rugându-vă a cunoaște că prin aceasta ne serviţi mai mult pe noi decât pe dânsul care, suntem siguri că s-a afi rmat deja destul la dumneavoastră”8.

Gestul generalului Ioan Popescu este demn de a fi reţinut și ca o lecţie învăţată pentru generaţia de astăzi și cele viitoare de comandanţi, fi ind unul de o corectitudine și generozitate aparte.

În contextul situaţiei din toamna anului 1917, Brigada 7 Infanterie a acţionat pentru menţinerea ordinii în zona de responsabilitate stabilită între Siret și Prut, acţionând cu fermitate împotriva trupelor ruse bolșevizate, care produceau mari dezordini și constituiau un factor de insecuritate pentru autorităţile române și populaţie. Apreciind calităţile militare ale colonelului Ștefan Panaitescu, generalul Ioan Ghinescu l-a propus pentru înaintarea la gradul de general de brigadă, iar pentru modul în care și-a îndeplinit misiunile pentru menţinerea ordinii în zona încredinţată a înaintat documentele necesare pentru a i se conferi „Steaua României cu spade în gradul de ofi ţer”.

La 12 ianuarie 1918, a părăsit comanda Brigăzii 7 Infanterie, fi ind numit șef de stat-major al Corpului 3 Armată, perioadă care nu este consemnată în dosarul personal al generalului Ștefan Panaitescu, aprecierile putând fi făcute doar din perspectiva prezentării activităţii acestei mari unităţi în cursul acelui an.

Propunerea de înaintare la gradul de general de brigadă s-a materializat la 10 mai 1918, când a primit însemnele în cadrul unei ceremonii desfășurate la Iași. În contextul demobilizării celei mai mari părţi a armatei în vara anului 1918, în conformitate cu clauzele militare ale Tratatului de Pace de la București, la 10 iulie 1918 a fost numit comandant al Brigăzii 40 Infanterie din cadrul Diviziei 15 Infanterie, comandată de către generalul adjutant Paul Angelescu, cel care în „Foaia califi cativă” pentru perioada iulie-3 decembrie 1918 scria: ,,Ofi ţer cu un fond solid de cunoștinţe generale și în special militare, fi ind unul din meritoșii absolvenţi ai Școlii Superioare de Război. Generalul Panaitescu este un ofi ţer distins din toate

3 (85) 2019 document6

studii/documente

punctele de vedere și, în special, prin calităţile sale de tact și seriozitate. Deși nou înaintat-general de la 10 mai 1918-pot să mă pronunţ că generalul Panaitescu îndeplinește toate condiţiile pentru a înainta la comandă de divizie, atunci când va intra în discuţie”9.

Odată cu remobilizarea armatei române în noiembrie 1918, dar mai ales în condiţiile constituirii Comandamentului Trupelor din Transilvania, la 3 decembrie 1918, a fost numit șef al acestei structuri, la conducerea căreia fusese numit generalul de divizie Traian Moșoiu. Așadar, generalul Ștefan Panaitescu a schimbat garnizoana Chișinău cu Sibiul, locul unde fusese stabilit să funcţioneze noua structură de comandă, destinată să conducă operaţiile militare din Transilvania în subordinea directă a MCG român.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 3 decembrie 1919-12 aprilie 1919, când s-a afl at la comanda acestei structuri, generalul Traian Moșoiu a prezentat activitatea șefului său de stat-major în cuvinte dintre cele mai elogioase, din care rezultă și unele informaţii despre activitatea în cadrul statului major al comandamentului: ,,Generalul de brigadă Panaitescu Ștefan a îndeplinit funcţia de șef de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania (actualmente cu un efectiv de 6 divizii de infanterie și 1 divizie de cavalerie), distingându-se printr-o pricepere deosebită în acest serviciu și desfășurând o activitate remarcabilă, susţinută de o putere de muncă extraordinară. Cu toate că, la începutul lunii decembrie 1918, Comandamentul Trupelor din Transilvania abia lua fi inţă, totuși generalul Panaitescu în talentul său de organizator recunoscut și de o pricepere adâncă a nevoilor armatei, a reușit să creeze și să formeze diferitele birouri și cartierul în scurt timp, așa că, la 20 decembrie 1918, toate serviciile și birourile comandamentului funcţionau într-un mod demn de toată lauda. În conducerea serviciului de stat-major al comandamentului trupelor a dat dovezi palpabile de o cultură militară și generală vastă, precum și de un bun simţ practic admirabil.

Cu ocazia pregătirii diferitelor proiecte de operaţiuni, s-a distins printr-o concepţie superioară, izvorâtă dintr-o inteligenţă vie și din cunoștinţe militare profunde.A desfășurat o activitate remarcabilă pentru organizarea artileriei venită din Regat și pentru dotarea ei cu atelaje, deoarece venise din Ţară numai cu materialul. A dat o deosebită atenţie și s-a ocupat cu o râvnă deosebită pentru facerea aprovizionărilor de tot felul, asigurând în limitele posibilităţii buna hrănire și îmbrăcămintea trupelor. În relaţiile cu autorităţile civile a avut mult tact și a știut să rezolve în mod fericit cele mai grele chestiuni și să evite confl ictele de atribuţii, susţinând totdeauna cu tărie drepturile și prerogativele armatei de operaţiuni.A contribuit, cu lumina și energia sa, la introducerea unei preciziuni regulate la căile ferate și la protecţia trenurilor. Graţie măsurilor propuse de generalul Panaitescu, circulaţia pe căile ferate este regulată (reglementată – n.n.).

În rezumat, generalul Panaitescu a adus servicii preţuite cu ocazia ocupării Transilvaniei și dezrobirea Neamului românesc din Ardeal. Este un patriot mare și un spirit vast. Având în vedere însușirile sale militare deosebite și cunoștinţele sale bogate, precum și experienţa sa de război ca [sic!] comandant de brigadă mixtă, sunt acum convins că este apt de a comanda o divizie și chiar un corp de armată. Îl propun în mod excepţional la comandă de divizie. Asemenea îl propun la înaintare excepţională la gradul de general de divizie. Pentru meritele sale deosebite cu ocazia ocupării Transilvaniei, îl propun la conferirea Ordinului «Steaua României» cu spade și cu panglică de Virtutea militară în grad de comandor”10.

În ziua în care a predat comanda Comandamentului Trupelor din Transilvania generalului de divizie Gheorghe Mărdărescu, 12 aprilie 1919, generalul Traian Moșoiu a întocmit un ,,Raport special pentru propunerea la comandă de divizie a generalului de brigadă Panaitescu Ștefan”, având în vedere: ,,… însușirile militare deosebite de care a dat probe cu prisosinţă în tot timpul campaniei și cu ocazia operaţiun ilor de ocupare a Transilvaniei. Ca șef de stat-major al Trupelor din Transilvania s-a remarcat printr-o concepţie superioară, izvorâtă dintr-o inteligenţă vie și din cunoștinţe militare profunde. Toate proiectele sale de operaţiuni poartă timbrul inteligenţei și talentelor sale militare. A desfășurat o activitate remarcabilă și rodnică atât pentru organizarea trupelor, cât și pentru organizarea teritoriului Transilvaniei”11.

Raportul a fost elaborat în perioada când, în cadrul Comandamentului Trupelor din Transilvania, aveau loc reorganizări ale structurilor, numiri în funcţii importante a unor generali și ofi ţeri superiori, în contextul deja pregătitei ofensive a trupelor noastre, care trebuia declanșată în ziua de 16 aprilie 1919. Însuși generalul

Generalul Ştefan Panaitescu la Hotelul „Gellert” din Budapesta(Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”)

studii/documente

document 2019 3 (85) 7

Traian Moșoiu, numit comandant al Grupului de Nord, poate și-a dorit ca fostul său colaborator din ultimele 4 luni să fi e unul dintre comandanţii diviziilor pe care urma să le aibă în subordine.

Totuși, în condiţiile numirii generalului Gheorghe Mărdărescu la comanda unei structuri pe care nu o cunoștea, într-un teatru de operaţii necunoscut sub aspectul planifi cării și conducerii operaţiilor militare, se impunea ca element de continuitate menţinerea în funcţie a șefului de stat-major și a celor care încadrau această structură a comandamentului.

Prima apreciere a generalului Gheorghe Mărdărescu privind activitatea șefului său de stat-major se referă la perioada 12 aprilie-10 mai 1919, care a avut ca moment principal ofensiva armatei române între Carpaţii Occidentali și Tisa, elaborarea concepţiei și realizarea dispozitivului de acoperire pe cursul de apă și organizarea militară a teritoriului eliberat.

După ce a arătat funcţia pe care o îndeplinea generalul Ștefan Panaitescu și importanţa acesteia pentru contextul politic și militar din acea perioadă, generalul Gheorghe Mărdărescu a făcut aprecieri concrete în legătură cu activitatea principalului său colaborator: ,,Graţie capacităţii, aptitudinilor și conștiinciozităţii cu care pune la lucru, face din el unul dintre cei mai buni ofi ţeri de stat-major ce am cunoscut. Pe timpul desfășurării ultimei ofensive din Transilvania din cursul lunii aprilie:a) a întocmit lucrările pregătitoare ale acţiunii, cu multă pricepere și cu minuţiozitate; b) a urmărit, cu o încordare vrednică de toată lauda, desfășurarea acţiunii, procurându-mi la timp toate elementele necesare îndrumării operaţiunilor; c) a tradus în fapt toate dispoziţiile luate de subsemnatul cu privire la operaţiuni, prevederea în muniţii, funcţionarea serviciului sanitar și bunei hrăni a trupelor, cu o remarcabilă pricepere.Așa cum l-am văzut lucrând, și din modul cum îmbrăţișează, discută și soluţionează chestiunile operative, mi-am format convingerea că generalul Panaitescu are toată pregătirea și toate calităţile cerute unui comandant de divizie, comandament pentru care îl propun cu toată convingerea”12.

Aprecierile aparţineau celui care era un foarte bun cunoscător al activităţii într-un stat-major al unei structuri similare eșalonului armată, generalul Gheorghe Mărdărescu fiind șeful de stat-major al generalului Alexandru Averescu în anii 1916 și 1917, când a îndeplinit funcţia de comandant al Armatelor 3 și 2.

Asemănător procedeului întrebuinţat de către generalul Traian Moșoiu, la 10 mai 1919, generalul Gheorghe Mărdărescu a întocmit un ,,Raport special pentru propunere la comandă de divizie”, în care, ca argument pentru propunere, erau prezentate aceleași aspecte din „Foaia califi cativă” prezentate mai sus.

În pofi da celor două propuneri privind promovarea în funcţie, în perioada care a urmat, generalul Ștefan Panaitescu a îndeplinit aceeași funcţie, fi ind, practic,

artizanul planifi cării și organizării operaţiei de acoperire pe Tisa, între 1 mai-20 iulie 1919, al apărării pe cursul de apă între 20-26 iulie, pregătirii și desfășurării ofensivei armatei noastre pe direcţia generală Budapesta și ocupării celei mai mari părţi a teritoriului Ungariei (27 iulie -18 august).

Referitor la această perioadă, generalul Gheorghe Mărdărescu avea să scrie mai târziu: ,,În operaţia ofensivă de la Tisa până la Budapesta, generalul Panaitescu, ca șef de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania, mi-a dovedit: o pregătire superioară, o putere de muncă remarcabilă, o punctualitate matematică în adunarea datelor și alcătuirea ordinelor și lucrărilor de toată natura, o profundă cunoștinţă și mobilitate în conducerea serviciilor și subalternilor săi, multă prevedere, o energie nesfârșită și o încredere neclintită în măsurile ce-am ordonat, încredere care, negreșit, s-a transmis trupelor prin statul meu major și care a fost unul din factorii determinanţi ai victoriei dobândite contra vrăjmașului. Generalul Panaitescu a fost pentru mine un adevărat alter ego, completând diferite ordine prin instrucţiuni date la timp, atunci când ele nu se executau în spiritul alcătuirii lor. Generalul Panaitescu este of iţerul menit a ridica întreaga scară a ierarhiei militare, graţie pregătirii sale profesionale, calităţilor sale ostășești și, mai presus de toate, celor de caracter”13. Asemănător celor propuse în mai 1919, generalul Gheorghe Mărdărescu formula ideea că cel evaluat întrunea condiţiile și calităţile pentru a i se încredinţa comanda unei divizii, aspect reluat și în cadrul unui „Raport special”, în care erau reluate argumentele din „Foaia califi cativă”.

Deși generalul Ștefan Panaitescu a continuat să îndeplinească funcţia de șef de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania până la 20 aprilie 1920, „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1919-20 aprilie 1920, elaborată de către generalul Gheorghe Mărdărescu, surprinzător, este succintă și fără a aduce elemente noi privind activitatea acestuia: ,,Generalul Panaitescu mi-a fost un preţios colaborator în tot timpul cât am comandat trupele din Transilvania. Ofi ţer de valoare sub toate rapoartele, menit să facă o frumoasă carieră”14.

Succinta apreciere a activităţii generalului Ștefan Panaitescu pentru acea perioadă este oarecum surprinzătoare, în condiţiile în care toate activităţile privind operaţiile militare din Ungaria în anul 1919, administrarea teritoriului ocupat și evacuarea acestuia până la sfârșitul lunii martie 1920, au fost organizate, planificate, coordonate și controlate de către statul major al Comandamentului Trupelor din Transilvania, indiferent unde acesta a funcţionat: Oradea, Budapesta sau Sibiu. Documentele elaborate în acea perioadă poartă semnătura generalilor Gh. Mărdărescu și Ștefan Panaitescu, gândirea și personalitatea ofi ţerilor de stat-major din acea structură.

3 (85) 2019 document8

studii/documente

În pofi da tuturor aprecierilor pozitive și laudative la adresa sa, în urma trecerii majorităţii structurilor armatei de la starea de război la cea de pace în primăvara anului 1920, generalul Ștefan Panaitescu a fost numit din nou la comanda Brigăzii 40 Infanterie, în ziua de 14 mai. Revenit în structura Diviziei 15 Infanterie, generalul Ștefan Panaitescu s-a bucurat de aceleași aprecieri pozitive: ,,Ofi ţer distins sub toate raporturile, ca [sic!] comandant de brigadă a dat dovadă de seriozitate și un deosebit tact în conducerea ofi ţerilor din subordine. Conform Ordinului nr. 1861/1920 al Marelui Stat Major, a luat parte, în luna iulie 1920, la c ă l ă to r i a d e comandament a comandantului Trupelor de Vest. Necunos când r e z u l t a t u l acestei călătorii, cu privire la a p r e c i e r e a lucrărilor făcute de g enera lu l Panaitescu, nu pot face vreo propunere”15.

P e b a z a propunerilor anterioare privind admiterea la comanda unei divizii a fost trecut pe tabelul de numiri în Înaltul Comandament, publicat în ,,Monitorul Ofi cial” nr. 69 din 1 iulie 1921. În aceste condiţii, prin Ordinul Ministerului de Război nr. 30159 din august 1921, i s-a încredinţat provizoriu comanda Diviziei 3 Infanterie, pentru o durată de 4 luni, cât timp comandantul-titular al acesteia a fost trimis în misiune în Franţa.

Abia în toamna anului 1921, generalul Ștefan Panaitescu a fost numit comandant al Diviziei 6 Infanterie, prin Înaltul Decret nr. 4074 din 17 octombrie 1921, luând comanda marii unităţi la 8 noiembrie același an. În legătură cu înaintarea sa la gradul militar următor, comandantul Diviziei 15 Infanterie scria în „Foaia califi cativă” pentru acel an: ,,Neîndeplinind condiţiile cerute de lege, ca vechime în grad și comandă de divizie, nu poate face obiectul vreunei propuneri. Având însă în vedere capacitatea și felul său de a conduce, pentru îndeplinirea oricărui serviciu ce i se încredinţează, îl caracterizez pentru anul acesta că merită a înainta în mod excepţional la gradul de general de divizie”16.

Aceleași aprecieri pozitive privind activitatea generalului Ștefan Panaitescu au fost făcute și de către comandantul Corpului 3 Armată, generalul Nicolae

Rujinschi, care, în anul 1922, considera că merita a fi avansat la excepţional și că ar fi un foarte bun comandant de corp de armată, iar comandantul militar al Basarabiei, generalul Ioan Popovici era de acord cu propunerea subordonatului său, idee readusă în atenţie și în anul următor.

În toamna anului 1923, generalul de brigadă Ștefan Panaitescu a fost numit subșef al Marelui Stat Major, fi ind subordonat nemijlocit generalului Alexandru Lupescu, care în „Foaia calificativă” pentru anul 1924 scria:

„ G e n e r a l u l Panaitescu este u n u l d i n t r e distinșii ofi ţeri g e n e r a l i a i A r m a t e i , c a ra c t e r i z a t a s t f e l p r i n a p r e c i e r i l e tuturor șef ilor i e ra rh i c i , l a trupă, cu Școala de Război și serviciu de stat-major. Ca subșef al M.St.M., în cursul anului 1 9 2 3 - 1 9 2 4 , a d o v e d i t aceleași calităţi d i s t i n s e î n ceea ce privește

însușirile intelectuale, f izice și morale. Are cunoștinţe generale profesionale solide, pe care le-a probat în rezolvarea chestiunilor M.St.M, foarte diverse și importante cu ocazia aplicaţiilor MCG, la care a luat parte anul acesta la M.St.M. Aptitudinile de a comanda mari unităţi le-a probat pe timpul campaniei din 1919-1920, ca șef de stat-majoral Trupelor din Transilvania, fi ind elogios apreciat de comandantul său; deasemenea în comanda Diviziei 6, în Basarabia, foarte bine apreciat de mine și ceilalţi șefi ce i-a avut în acel timp. Ofi ţer foarte energic, activ și conștiincios, a pus multă ordine în serviciul curent, administrarea și gospodărirea Marelui Stat Major și a adus foarte multe îmbunătăţiri pentru traiul trupei și, mai ales, al ofi ţerilor. Pentru anul viitor, i-am încredinţat instrucţia ofi ţerilor stagiari și, după programul general întocmit, am convingerea că va da bune rezultate. I-am încredinţat de asemenea conducerea instrucţiei tactice și de specializare a altor ofi ţeri cu aceleași condiţii. M-a înlocuit în foarte multe comisii cu mare folos. Din toate aceste constatări și din aprecierile din trecut, mi-am format convingerea că generalul Panaitescu este bun pentru comanda unui corp de armată și, deci, a fi înaintat la gradul de general de divizie. Are vechimea în grad cerută de lege, precum și stagiul la comanda unei divizii. Propun să treacă călătoria de comandament pentru care este cu prisosinţă pregătit”17.

Generalii Ştefan Panaitescu, Traian Moşoiu, Gheorghe Mărdărescu, Ştefan Holban şi Gheorghe Dabija – participanţi la ceremonia de comemorare a eroilor (Fototeca Arhivel or Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 9

La 14 februarie 1925, același general Alexandru Lupescu consemna în „Foaia califi cativă”: ,,Conform Deciziei Ministeriale nr. ..., generalul Panaitescu a trecut călătoria de comandament cu condiţiile cerute de Legea de înaintare. Având toate condiţiile îndeplinite, propun pe generalul Panaitescu la înaintare la alegere, la gradul de general de divizie și la comanda unui corp de armată, pentru care este pe deplin pregătit”18.

Propunerea șefului M.St.M. nu a fost materializată, dovadă fi ind faptul că, în anul 1925, generalul Alexandru Lupescu scria în „Foaia califi cativă” a generalului de brigadă Ștefan Panaitescu: ,,Admis anul trecut la călătoria de comandament și pentru funcţia de comandant de corp de armată și gradul de general de divizie, îmi fac datoria de a-l propune și în anul acesta, cu convingerea că Înaltul Comandament va face achiziţia unui element foarte bine pregătit din toate punctele de vedere. Merită a înainta la alegere la gradul de general de divizie și funcţia de comandant de corp de armată”19.

Abia în anul 1927, după o nouă propunere a generalului Alexandru Lupescu, fostul comandant al Diviziei 15 Infanterie, generalul adjutant Paul Angelescu, ajuns ministru de război, scria în „Foaia califi cativă” a generalului Ștefan Panaitescu: ,,Mă unesc în totul cu aprecierile din trecut. Generalul Panaitescu este cu adevărat un ofi ţer distins sub toate raporturile. Serios și cu mult tact, l-am propus pentru comanda Corpului 2 Armată”20. Propunerea ministrului de război s-a materializat în aprilie 1928, când a fost și înaintat la gradul de general de divizie, după 10 ani în gradul de general de brigadă. Situaţia generalului Ștefan Panaitescu, care nu a fost singulară în armata română în acea perioadă, ridică întrebarea: a fost un neîndreptăţit sau Legea înaintării era restrictivă și îngrădea accesul rapid al celor merituoși la funcţii înalte!? Nu este locul pentru a da un răspuns, ci doar de a constata că între conţinutul aprecierilor din „Foile califi cative” și materializarea propunerilor de ocupare a funcţiilor și de înaintare la gradul următor era contradicţie evidentă.

Activitatea sa la conducerea Corpului 2 Armată, care avea reședinţa în București și în subordine unităţi dislocate în Muntenia și Dobrogea, a fost apreciată pozitiv, fi indu-i consemnate calităţile anterioare, dar a fost de scurtă durată.

În noiembrie 1930, a fost numit comandant al Corpului 7 Armată, fiind apreciat pozitiv sub toate aspectele de către Inspectorul General al Armatei. O notă discordantă în privinţa aprecierilor referitoare la generalul Ștefan Panaitescu a făcut-o generalul Henri Cihoski, cu ocazia Manevrelor Regale din octombrie 1930, la care a asistat regele Carol al II-lea, când, în calitate de director al manevrelor, a făcut evaluare negativă a celui care îndeplinea funcţia de comandant al Corpului 7 Armată: ,,În rezumat, consider că generalul Panaitescu nu a dat proba de concepţie potrivit cazurilor ivite, iar ca executare de operaţie, acţiunile nu s-au desfășurat în timp util din lipsă de impulsie”21. A fost, se pare, singura apreciere negativă la adresa activităţii generalului Ștefan Panaitescu, care, la 1 aprilie 1931, a fost numit în Inspectoratul General al Infanteriei, de unde, un an mai târziu, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.

Așadar, în anul 1932, după 39 de ani de carieră militară, generalul care avusese un loc și rol incontestabil în Campania pentru dezrobirea Ardealului și din Ungaria din anii 1919-1920, își înceta activitatea ca ofi ţer activ, la vârsta de 60 de ani, fără a mai fi chemat la concentrări în anii care au urmat.

Succinta și sigur incompleta prezentare a activităţii generalului Ștefan Panaitescu, la 100 de ani de când a avut un loc și rol incontestabil în Apărarea Marii Uniri din anul 1918, este un omagiu adus celui evocat, dar și multor generali și ofi ţeri superiori care au îndeplinit funcţii similare la diferite eșaloane, a căror activitate este pe nedrept uitată sau neglijată, atenţia principală fi ind acordată, de regulă, comandanţilor. Nu trebuie uitat sau scăpat din vedere că succesele comandanţilor au fost, în marea majoritate a cazurilor, și rezultatul muncii și activităţii statelor majore, mai ales în timp de război, în punctele și momentele decisive ale acestuia.

NOTE

General Ştefan Panaitescu - the Chief of Staff of the Transylvanian Troops CommandmentColonel (r) prof. univ. Ion Giurcă, Ph.D.

Abstract: Ştefan Panaitescu, born on June 10, 1872, began his career as second lieutenant (1895) and ended it with the rank of division general (1928). A graduate of the Superior War School he had an exceptional career as staff offi cer. Between December 11/24, 1918 and March 1921, he was the chief of staff of the Transylvanian Troops Commandment, from the establishment till dissolution, under the command of General Traian Moşoiu and General Gheorghe Mărdărescu.

Keywords: Ştefan Panaitescu, staff offi cer, Transylvanian Troops Commandment, Hungary, division general.

1 Universitatea „Hyperion” din Bucureşti.2 Arhivele Militare Române, Fond Memorii bătrâni generali, dosar nr. crt. 44, f. 8.3 Ibidem, f. 22.4 Ibidem, f. 24.5 Ibidem, f. 23.6 Ibidem,f. 26.7 Ibidem.8 Ibidem, f. 27.9 Ibidem, f. 29.10 Ibidem, f. 30.

11 Ibidem, f. 31.12 Ibidem, f. 32.13 Ibidem, f. 35.14 Ibidem, f. 36.15 Ibidem, f. 37.16 Ibidem, f. 41.17 Ibidem, f. 45.18 Ibidem.19 Ibidem, f. 46.20 Ibidem, f. 47.21 Ibidem, f. 52.

3 (85) 2019 document10

studii/documente

În dimineaţa zilei de 14/27 august 1916, holul principal al Palatului Cotroceni fremăta de pașii grăbiţi ai participanţilor la Consiliul de Coroană.

Rând pe rând membrii guvernului2, președintele Camerei3 și vicepreședintele Senatului4, foștii prim-miniștri Teodor Rosetti, Petre Carp, Titu Maiorescu, liderii partidelor - N. Filipescu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și foștii președinţi ai Camerei5 se îndreptau spre sala în care urma să aibă loc întrunirea în care s-a hotărât intrarea României în război. Decizia luată era susţinută din punct de vedere politic și militar de încheierea la 4/17 august 1916 a Tratatului de alianţă și a Convenţiei Militare cu Puterile Înţelegerii. Alcătuit din 7 articole, primul document stabilea condiţiile politice ale intervenţiei statului român în confl ict, stipulând garantarea integrităţii teritoriale a Regatului României ale cărui frontiere erau recunoscute internaţional la momentul semnării acestuia, dreptul de a anexa teritoriile monarhiei austro-ungare strict delimitate în cuprinsul art. 4.

Cel care a luat primul cuvântul a fost regele Ferdinand I, care prezida de altfel Consiliul de Coroană, arătând contextul internaţional care a dus la alegerea momentului intrării în acţiune a României. Secondat la cuvânt de primul ministru Ion I.C. Brătianu care a făcut un scurt istoric asupra tratativelor duse cu aliaţii în timpul neutralităţii, cei prezenţi în sală au înţeles că momentul ales este cel mai potrivit pentru realizarea idealului naţional de unitate naţională, fapt pentru care, la ora 13, s-a căzut de acord în unanimitate ca România să participe la război.

La 14/27 august 1916, ora 21, ministrul României la Viena a prezentat guvernului austro-ungar declaraţia de război, document redactat în limba franceză, semnat de Em. Porumbaru, ministrul Afacerilor Străine. Simultan, trupele române de acoperire au trecut frontiera Carpaţilor atingând, cu gândul la marele voievod român, Mihai Viteazul, pământul Transilvaniei.

Evenimentele politice s-au succedat cu rapiditate. La 15/28 august 1916, Germania comunica că din acel moment se afl a în stare de război cu România, iar reprezentantul diplomatic al Bulgariei la București își retrăgea scrisorile de acreditare, lăsând astfel factorilor de decizie politici și militari români să intuiască următoarea mișcare a Sofi ei, în condiţiile în care aceștia nu aveau

intenţia de a declara război vecinului de la sud. După ce s-a convins că trupele aliate staţionate la Salonic nu reprezentau o ameninţare directă, Bulgaria a declarat, la 19 august/1 septembrie 1916, război României, invocând ca motiv o pretinsă trecere frauduloasă a frontierei româno-bulgare, la Dunăre, mai precis la Cladova. Documentele epocii ne arată, însă, că cei care au iniţiat primele incidente la graniţa comună, stabilită prin Pacea de la București din anul 1913, au fost bulgarii, care au atacat pichetele de grăniceri și au pătruns pe teritoriul românesc.

Teama exprimată de primul ministru român Ion I.C. Brătianu în timpul negocierilor cu reprezentanţii politici și militari ai Puterilor Înţelegerii, de a purta un război pe două fronturi cu o lungime totală de 1.200 de km, s-a adeverit prin atacul bulgaro-germano-austro-ungar de la 19 august/1 septembrie în sud, scenariu avut în vedere în Planul de operaţiune, denumit Ipoteza „Z”, care prevederea un război contra Puterilor Centrale și a Bulgariei.

De altfel, ipotezele de război realizate de Marele Stat Major (în continuare MStM) român au fost substanţial modifi cate după atitudinea Austro-Ungariei în cel de-Al Doilea Război Balcanic. Înainte de acesta, din cauza alianţei României cu Germania și Austria, o confruntare cu aceste două state componente ale Puterilor Centrale era puţin probabilă, prin urmare, ipotezele de război prevedeau posibile acţiuni armate împotriva Imperiului Ţarist și a Bulgariei. Comportamentul politic al monarhiei dualiste după încheierea Păcii de la București din anul 1913, precum și modul în care a înţeles să trateze drepturile românilor din Transilvania, a determinat MStM român să elaboreze ipoteze de război îndreptate și împotriva Austro-Ungariei. Prin urmare „după izbucnirea războiului mondial și până la intrarea României în acţiune, ipotezele de război au fost modifi cate sau completate în raport cu schimbările survenite în situaţia politică și militară generală, în special în situaţia de pe frontul oriental și din Balcani, cât și în raport cu mersul tratativelor politice și militare, între România și Aliaţi, în vederea intrării în acţiune”6.

După prelungirea acestor tratative, în mare parte cauzată de greutăţile provocate de atitudinea rușilor, la 13/26 iulie 1916, „Ipoteza Z” al cărui conţinut a suferit minore modifi cări după fi nalizarea discuţiilor în august 1916, a fost distribuit comandamentelor de forţe. Era momentul în care se făcea cunoscut scopul, dar mai

ORGANIZAREA SERVICIULUI DE INFORMAŢIIŞI CONTRASPIONAJ DE CĂTRE MARELE CARTIER GENERAL

ROMÂN ÎN TERITORIUL OCUPATÎN PERIOADA AUGUST-DECEMBRIE 1916

Drd. Silviu-Daniel NICULAE1

studii/documente

document 2019 3 (85) 11

ales forma războiului, „care consta în realizarea întregirii neamului prin cucerirea teritoriilor locuite de români ce se găseau înglobate în monarhia austro-ungară. Pentru atingerea acestui scop, majoritatea forţelor: Armatele 1, 2 și de Nord - întărite ulterior cu Corpul 5 Armată, iniţial în rezerva generală - reprezentând 75% din totalul forţelor, trebuiau să opereze ofensiv în Transilvania, Banat și Ungaria, atacând în direcţia Budapesta. Armata 3 (restul de 25% din forţe) trebuia să asigure libertatea de acţiune a ofensivei din Transilvania, apărând frontiera de Sud”7.

În seara zilei de 14/27 august 1916, la ora 21.00, cele trei grupări de forţe pregătite pentru desfășurarea operaţiunilor militare de eliberare a Transilvaniei, Armatele 1, 2 și de Nord, au declanșat ofensiva strategică pe tot frontul munţilor Carpaţi Orientali și Meridionali. Simultan, trupele de acoperire ale grupărilor de forţe amintite au trecut la executarea misiunii primite și anume de a ocupa poziţiile inamice până la o adâncime de 15 km de la frontiera existentă în anul 1916.

Armata de Nord, afl ată sub comanda generalului de divizie Constantin Prezan, și-a desfășurat forţa compusă din Diviziile 7, 8, 14 Infanterie (întărită cu Brigada 4 Mixtă), Divizia 2 Cavalerie, Brigada 4 Călărași și pichetele de grăniceri, pe un front de circa de 270 de km, având angajate trupele de acoperire de-a lungul trecătorilor Bistriţa, Bistricioara, Bicaz, Ghimeș-Făget, Valea Uzului și Oituz. Ofensiva Armatei de Nord s-a desfășurat în trei etape. Prima a totalizat acţiunile cuprinde în perioada 15-20 august/28 august-2 septembrie 1916, la sfârșitul acesteia a fost atins aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munţilor Nemira. Brigada 15 Infanterie, ce constituia Grupul Oituz, a eliberat localitatea Breţcu, iar la 17/30 august a alungat inamicul din orașul Târgu Secuiesc, împingând linia frontului pe aliniamentul: vârful Șandru (1640), Turia, imediat vest Târgu Secuiesc. Divizia 2 Cavalerie, al cărui comandant era generalul de brigadă Grigore Basarabescu, acţionând ofensiv de-a lungul văii Oituz a depășit trupele Brigăzii 15 Infanterie și la 20 august/2 septembrie 1916, a atins aliniamentul Bixad, Sf. Gheorghe, Moacșa, ieșind în valea Oltului. La aceeași dată, fl ancul stâng al Armatei 9 ruse (comandant generalul P.A. Letciţki), vecinul din dreapta armatei române, ajungea la sud pe aliniamentul Cârlibaba - Vatra Dornei. La sfârșitul următoarelor două etape, desfășurate în intervalul 21-28 august/3-10 septembrie 1916, respectiv, 29 august/13 septembrie-11/26 septembrie 1916, timp în care, cu mari sacrifi cii localităţile Topliţa și Gheorghieni au fost eliberate la 25/7septembrie 1916, orașul Miercurea Ciuc la 26 august/8 septembrie, remarcându-se faptele de arme ale Regimentului 15 Infanterie „Războieni”, Diviziile 7, 8, 14 Infanterie și 2 Cavalerie, Armata de Nord a atins următorul aliniament: sud Vatra Dornei, est Răstolniţa, pantele vestice ale Munţilor Gurghiului, est Sovata, Praid, inclusiv Odorhei. În scurt timp a trecut la organizarea apărării teritoriului eliberat în estul Transilvaniei, care

se întindea pe o suprafaţă de 12.000 km², reușind o pătrundere în dispozitivul inamic de 100 de km8.

În ceea ce privește operaţiunile ofensive desfășurate de Armata 2 (comandant generalul de divizie Alexandru Averescu) și Armata 1 (comandant generalul de divizie Ioan Culcer), fără a intra în amănunte, menţionăm că acestea s-au desfășurat pe parcursul a trei etape, respectiv 2 etape. La sfârșitul celor trei etape: 15/20 august - 28 august/2 septembrie 1916; 21/28 august-3/10 septembrie 1916 și 29 august-13 septembrie/11-26 septembrie 1916, Armata 2 și-a îndeplinit misiunea stabilită de Marele Cartier General (în continuare MCG), găsindu-se pe aliniamentul Mărtiniș, Rupea, Dacia, Biholţ, Cincșor. La 6/19 septembrie 1916, Armata 2 a primit ordin să treacă la organizarea aliniamentului atins, organizând mai multe poziţii, fi ind acoperite ieșirea dinspre nord a trecătorilor care conduceau spre zona depresionară a Brașovului și a Făgărașului și fosta linie de demarcaţie. Pe parcursul celor 3 etape, Armata 2 acţionând ofensiv pe un front de 229 km a pătruns în dispozitivul inamic pe adâncimi cuprinse între 70 și 120 km.

Prin ordinul dat la 26 septembrie/8 septembrie 1916, MCG a fi xat misiunea armatelor. Astfel, conform acestui ordin „în situaţia actuală, misiunea Armatei 2 este de a apăra teritoriul naţional în contra invaziei inamice. Zona de operaţiuni a Armatei 2 se întinde, pe frontieră, între vârful Negoiu (exclusiv) și până în valea Bâscăi Mici (inclusiv) la est. Se va întări puternic crestele munţilor și înălţimile dintre văile ce străbat zona de operaţie. Repartizarea forţelor se va face astfel, cum va crede de cuviinţă Comandamentul Armatei, în raport cu misiunea și direcţiunile principale ce traversează zona de operaţiuni a Armatei. Armata de Nord, în prezent înălţimile de la Vest de Mureș și Olt, în zona Topliţa – Csikszereda (Miercurea Ciuc – n.n.) inclusiv. Divizia 20 a cavaleriei a Armatei de Nord ocupa cu grosul forţelor Kezdivasarhely (Târgu Secuiesc – n.n.), având detașamentele la Milcoș, Ujfalu (Satu Nou – n.n.) și Maksa. În această din urmă localitate se găsește o brigadă de cavalerie cu artilerie. Armata de Nord are ordin ca în faţa atacurilor unor forţe superioare să se retragă spre frontieră, având misiunea de a apăra teritoriul naţional între Șarul Dornei și Valea Cașinului inclusiv. Pentru apărarea zonei cuprinsă între Văile Zăbalei și Putnei, ambele inclusiv, s-a destinat Brigada 7 Mixtă, care va rămâne deocamdată sub ordinele directe ale Marelui Cartier General. Armata 1 rezistă pe frontieră, între Orșova și vârful Negoiu inclusiv. În văile superioare ale Argeșului, spre Cumpăna, Armata 1 are un batalion însărcinat cu supravegherea acestei văi și a potecilor ce conduc dinspre frontieră spre Sud, de o parte și de alta a văii Argeșului”9.

Organizarea Centrelor de Informaţiişi Contraspionaj

La declanșarea mobilizării generale, un număr de 64 de agenţi de siguranţă din Direcţia de Poliţie și Siguranţă Generală au fost detașaţi pe lângă comandamentele

3 (85) 2019 document12

studii/documente

și marile unităţi române cu atribuţii informative și de contraspionaj, aceștia fi ind cunoscători ai problemelor din zona de acţiune respectivă, dar și vorbitori de limbi străine. După emiterea Înaltului Decret Regal nr. 2764 din 14/27 august 1916 care a prevăzut mobilizarea armatei române, MStM a fost organizat pe două componente: MCG (Partea Operativă) și MStM (Partea Sedentară). În cadrul MCG a funcţionat Biroul 2 Informaţii, în subordinea Secţiei 1 Operaţii, iar la MStM a acţionat Biroul 5 Informaţii și Supravegherea Știrilor10.

La 18/31 august 1916, MCG - Secţia I-a - Biroul Informaţiilor transmitea directorului Poliţiei și Siguranţei Generale a Statului (în continuare DPSG) următoarea telegramă: „în urma ocupării Brașovului de către trupele noastre, s-a hotărât înfi inţarea unui Serviciu de Informaţii și Contraspionaj în această localitate. Maiorul Popescu Gr. de la Marele Cartier General (Biroul Informaţiilor) este însărcinat cu aceasta și va pleca cât mai curând posibil. Pentru îndeplinirea serviciului său, îi veţi pune la dispoziţie o echipă de agenţi care vor avea sarcina de a-i descoperi pe cei care fac contraspionaj, precum și de a-l ajuta pe Prefectul orașului în ceea ce privește îndatoririle poliţienești. Este însă indiscutabil că serviciul militar primează. Pentru transmiterea știrilor se vor întrebuinţa mijloacele de care se dispune și ele vor fi transmise Marelui Cartier General, afară de cele de ordin pur poliţienesc, care se vor transmite direct Serviciului Siguranţă Generală București”11.

A doua zi, Ministerul de Interne - DPSG - Biroul Secretariatului, prin Adresa nr. 74877 din 19 august/1 septembrie 1916, răspundea MCG - Serviciul de Stat Major: „la nr. 25 din 18 august 1916 am onoare a vă face cunoscut că s-a prezentat d-lui maior Gr. Popescu și i-am pus la dispoziţie imediat o echipă de comisari și agenţi de siguranţă și anume: comisarul Dragomir, subcomisarul Traian Ionescu, agenţii Lacea Dumitru, Popeia Niculae, V. Scârneciu, I. Nemeș, Dr. Gribovschi, Gheorghe Silady și Ștefan Ionescu. Împlinirea Serviciului de Informaţii și Contraspionaj se va face întocmai după cum se arată în ordinul dvs. de mai sus, binevoind a cunoaște că, întrucât acest personal lucrează în zona armatei de operaţiuni, el se va afl a sub controlul disciplinar al d-lui subdirector al Siguranţei Generale - lt. col. Stan Emanuel, care este atașat la Marele Cartier. În ceea ce privește știrile de ordin pur poliţienesc, vă rugăm să dispuneţi ca transmiterea să se facă prin mijloacele dvs. la Marele Cartier, d-lui subdirector al Siguranţei Generale”12.

La scurt timp, MCG - Secţia I-a - Biroul Informaţiilor transmitea noilor structuri „Directive pentru Serviciul de Informaţii și Contraspionaj în ţara inamică”, conform cărora: „1) Personalul pentru culegerea informaţiilor se va alege din românii mai mari de vârstă de 56 de ani (vârsta până la care putând fi întrebuinţaţi în serviciul armatei nu vor mai putea continua serviciul de informator). În special femeile pot fi întrebuinţate cu mai mult folos pentru culegerea informaţiilor. Pentru toate informaţiile militare se vor urma cu stricteţe indicaţiile arătate în interogatoriul stabilit de Marele Cartier General, și care pentru a nu expune pe informator nu se vor înmâna lor și se va căuta să se memoreze. Zonele de unde trebuie culese informaţiile vor fi acelea care se vor hotărî de Marele Cartier General și

care vor fi comunicate verbal șefi lor serviciilor de informaţii. Pentru serviciul de contraspionaj, pe lângă agenţii daţi de Direcţia Siguranţei Generale, se vor recruta și alţii, însă cu cea mai mare băgare de seamă. Știrile se vor transmite prin telegraf, telefon, bicicliști, motocicliști, direct Marelui Cartier General încunoștinţându-se, în același timp, și comandamentele și trupele cele mai apropiate de toate datele culese ce ar fi necesare acestora. Comandamentele, la cererea șefi lor serviciile de informaţii sau chiar a agenţilor care se vor legitima, vor putea cifra telegramele de natură secretă fără însă a încredinţa cifrul acestora”13.

Organizarea structurilor informative prindeau contur ca urmare a colaborării MCG - Secţia I-a - Biroul Informaţiilor cu DPSG. La 23 august/5septembrie 1916 se puneau bazele structurii informative în regiunea Văii Oltului - Sibiu. Conform corespondenţei între cele două instituţii „în urma trecerii peste Carpaţi a trupelor noastre s-a hotărât a se înfi inţa câte un serviciu de informaţii și contraspionaj în diferite localităţi. Domnul Vasile Bart, șeful Poliţiei Câineni este însărcinat cu aceasta, și cât mai de curând posibil pe Valea Oltului spre Sibiu. Pentru îndeplinirea serviciului său veţi pune la dispoziţie agenţii: 1. Georgescu Nicolae; 2. Rău Ioan; 3. Vasile Popovici; 4. Ion Vasiu; 5. Ion Hanzu; 6. Gh. Tipiruţă; 7. Borcea Onisifor; 8. Tămpânaru Avram; 9. Sofronie Solomon, care vor avea sarcina de a lucra spre a descoperi pe cei ce fac contraspionaj, precum și de a ajuta în ceea ce privește îndatoririle poliţienești, eventual și pe Prefectul orașului Sibiu, când s-ar ocupa și numi un prefect. Este, însă, indiscutabil că serviciul militar primează. Pentru transmiterea știrilor se vor întrebuinţa mijloacele de care se dispune și ele vor fi trimise MCG, afară de cele de ordin pur poliţienesc care se vor transmite direct Serviciului Siguranţei Generale București”14.

Tot la 23 august/5septembrie 1916, MCG -Secţia I-a - Biroul Informaţiilor solicita DPSG înfi inţarea, în zona Borsecului, a unui serviciu de informaţii și contraspionaj, desemnându-l pe locotenentul Bogdan Florian însărcinat cu organizarea acestui serviciu. La 28 august/10 septembrie 1916, echipa pusă la dispoziţia acestuia era formată din: „comisarul Grigorescu, șeful acestei echipe, agenţii Victor Liviu Deak, Ion Lupeanu, Emanoil Comănescu, Virgil Popescu, Ovid Chinezu, Dumitru Nacu, Teodor Bozeșeanu, Iulian Sasu și Aurel Moldoveanu”15.

În regiunea Orșovei, era desemnat ca șef al Brigăzii de Siguranţă, formată din agenţii „I. Conciatu, G. Iovin și Traian Birăescu, poliţistul I. Staicu de la Vârciorova16.

La 26 august/8 septembrie 1916, MCG -Secţia I-a - Biroul Informaţiilor solicita Ministerului de Interne - DPSG, „ca pe lângă cele 3 centre de informaţii și contraspionaj înfi inţate în sectorul Tălmaciu - Brașov și Borsec, să dispuneţi ca să se mai înfi inţeze încă 3 echipe pentru următoarele zone: Orșova, Petroșani și Csikszereda. Aceste centre împreună cu cele deja înfi inţate vor intra: 1) Orșova, Petroșani și Tălmaciu în zona Armatei 1; 2) Brașov, în sectorul Armatei 2; 3) Csikszereda și Borsec în sectorul Armatei de Nord. Îndatoririle lor vor fi următoarele: Centrul Orșova pentru a culege informaţii cu privire la dislocările, operaţiunile proiectate de inamic, pregătirile

studii/documente

document 2019 3 (85) 13

militare și forţele ce inamicul ne opune în zona Banat sectorul Lugoj - Caransebeș - Timișoara - Arad; Centrul Petroșani pentru zona Haţeg - Deva, legătura spre stânga cu cel dintâi centru spre Caransebeș - Arad și spre dreapta cu Sasz - Sebeș - Sibiu”17.

Conform rezoluţiei puse pe acest document de către directorul DPSG, datată 29 august/11 septembrie 1916, „pentru Orșova, șeful echipei va fi poliţaiul Staicu de la Vârciorova, pentru Petroșani, șeful echipei va fi comisarul Neacșu, iar pentru Csikszereda, șeful echipei va fi comisarul Dumitrescu de la Predeal. Fiecare echipă va fi compusă din opt oameni, în care se vor băga elemente din cele mai bune; brigăzile de la Bazargic și subbrigăzile Turtucaia ar putea avea câte un agent bun din aceste brigăzi”18.

La 1/14 septembrie 1916, Ministerul de Interne - DPSG -Biroul Secretariatului comunica MCG „că s-au alcătuit cele 3 echipe de agenţi speciali pentru Serviciul de Informaţii și Contraspionaj în ţinuturile: Orșova, Petroșani și Csikszereda. Aceste trei echipe se comun din: pentru Orșova - poliţaiul I. Staicu, agenţii Ion Conciatu, Gh. Iovin, Gheorghe Birăescu, Traian Birăescu, Victor Răbăgia, A. Medrea, Ion Marcu, Titu Ionaș, Nicolau Remus; pentru ţinutul Petroșaniului - comisarul C.S. Neacșu, agenţii R. Balomiri, Ion Niciu ,Cornel Medrea, Andrei Nicola, Nicolae Ghighinuţă, Aurel Piro, Viorel Iodor, Ureanu Mihail; pentru ţinutul Csikszereda - comisarul Dumitrescu Constantin, agenţii dr. Dumitru Cazacu, dr. Alex. Moldoveanu, Victor Ciofl ek, Silvestru Ciofl ek, Constantin Bobanku, Radu Găvruș, Romulus Ciofl ek, Valeriu Bucșa și Stere Goli. Echipele fi ind acum formate, avem onoarea a vă ruga să binevoiţi a ne comunica ziua când urmează să plece în localităţile care le sunt destinate. Vă mai rugăm, să dispuneţi să ni se indice numele ofi ţerilor sub conducerea cărora vor lucra echipele de agenţi și totodată să li se dea ordine închise la mână către autorităţile militare”19.

Potrivit documentelor studiate în arhivele naţionale și militare, Armata 1 dispunea de 3 centre de informaţii și contraspionaj la Orșova (șef: poliţai Stancu, agenţi I. Conciat, Gh. Birăescu, Gh. Jovin, Tr. Birăescu, Victor Răbăgiu, Ion Marcu, Titu Ionaș, R. Nicolau), Petroșani (șef: comisar Neacșu, agenţi Balomiri, I. Niciu, A. Nicolae, N. Ghijiniţă, Aurel Rizo, Viorel Fodor, Urseanu M.) și Tălmaciu (șef: poliţai Bart, comisar-ajutor Georgescu N., agenţi Rău I., V. Popovici, Ion Vasiu, Ion Hanzu, Onisifor,Tâmpănar, Sofronie Silvestru). Sectorul afectat acestor centre și legătura între ele se realiza astfel: Caransebeș - Lugoj - Timișoara - Arad - legătura la dreapta spre Arad - Caransebeș cu Centrul de Informaţii și Contraspionaj la Petroșani; Haţeg - Deva - legătura la stânga cu Centrul Orșova la dreapta prin Sasz - Sebeș - Sibiu cu Centrul Informaţii și Contraspionaj Tălmaciu; Alba - Ajud - legătura la stânga prin Sasz - Sebeș - Sibiu cu Centrul de Informaţii și Contraspionaj Petroșani. La dreapta prin Valea Oltului și Târnavelor cu centrul Brașov, Armata 2”.

Prin urmare, Armata 2 dispunea de un Centru de Informaţii și Contraspionaj structurat astfel: Centrul de Informaţii și Contraspionaj Brașov - șef: Popescu Gr., comisar I. Dragomir, subcomisar Tr. Ionescu, agenţi Lucea Dumitru, Popea Niculae, V. Scârneciu, D. Nemeș, Dr. Griborosk, Gh. Siladi, Ștefan Ionescu. Sectorul afectat centrului acesta cu

celelalte centre vecine Brașov - Hevis - Sighișoara - Mediaș (Valea Târnavei Mare) Maroș - Lucas (Valea Mureșului) către Cluj. Legătura la stânga cu Centrul prin Valea Oltului și a Târnavelor către Alba Iulia. Legătura la dreapta cu Csikszereda. Armata de Nord dispunea de două centre la Csikszereda - comisar C. Dumitrescu, agenţi Dr. Al. Moldoveanu, Victor Ciofl ek, Silvestru Ciofl ek, Constantin Bobancu, Radu Găbruș, Valeriu Bucșa, Stere Goli și la Borsec - lt. Florian Bogdan, comisar D. Grigorescu, agenţi Victor Liviu Deak, Ion Lupescu, Emanoil Oncănescu, Virgil Popescu, Dumitru Nacu, Teodor Boseșanu, Julian Sasu. Sectorul afectat acestor două centre și legături cu Centrele vecine Csikszereda - Odorhei (Valea Târnavei și Orșovei Maroș Vasarhely) Nordul Mureșului. Legătura la stânga prin Valea Oltului cu Centrul Brașov. Legătura la dreapta cu Centrul Borsec prin St. Miclăuș și prin Sazs-Rizen prin Valea Mureșului, St. Miclăuș, Valea superioară a Mureșului către Sazs-Rizen, Valea Superioară a Someșului, pasul Tihuţa - Dorna. Legătura la stânga cu Centrul Csikszereda”.

În același timp, MCG autoriza „înfi inţarea de ofi cii poliţienești în ţinutul Brașovului sub controlul autorităţilor militare locale, cu ofi ţeri de poliţie și jandarmi pedeștri la orașe și jandarmi rurali la sate”20, personalul fi ind recrutat din ţară.

Aspecte privind activitatea Centrului de Informaţii Miercurea Ciuc - Adjud de la 14 septembrie 1916 –

31 decembrie 1916

Ștefan Coandă, refugiat, român din Transilvania se angaja să treacă în Transilvania în spatele frontului inamic spre a da detalii asupra inamicului. În vederea trecerii s-a înaintat comandantului Regimentului 15 „Războieni” documentaţia necesară înlesnirii trecerii peste frontieră. La 5/18 octombrie 1916, se aducea la cunoștinţa MCG despre trecerea lui Coandă și acordarea unui acont de 120 de lei din cei 300 lei promiși și despre cererea de aprobare a unui supliment fi nanciar pentru trei colaboratori ai acestuia, pentru care solicita un avans de până la 300 lei.

În baza aprobării MCG și a Armatei de Nord, la 14/27 octombrie 1916, Centrul de Informaţii cerea Poliţiei Brăila trimiterea la Adjud a refugiatului Ștefan Coandă, acesta fi ind îndrumat să se prezinte, la 21 octombrie/2noiembrie 1916, la Divizia 7 de la Comănești. Prin Raportul nr. 47 din 21 octombrie/2 noiembrie 1916 „se aducea la cunoștinţa Marelui Cartier General că Ștefan Coandă a fost predat Diviziei 7 Comănești, arătându-se totodată și scopul urmărit prin aceasta: de a plasa ca servitori și servitoare șase persoane în următoarele gări, noduri de căi ferate: Csikszereda, Gheorghieni, Brașov, Udvashei, Reghin și Provid, și a 7 persoane care să supravegheze trecătoarea Ghimeș – Palanca și care să fi e totodată ca ajutor lui Ștefan Coandă”21.

La 3 noiembrie, cu Raportul nr. 53 se informa MCG că Ștefan Coandă s-a întors din razia făcută în spatele frontului inamic. De asemenea, pe lângă unele informaţii privind numărul, organizarea și armamentul inamicului, acesta informa posibilitatea recrutării a trei agenţi informatori pe care să-i plaseze pe parcursul a două razii, la Brașov, Csikszereda și Gheorghieni.

3 (85) 2019 document14

studii/documente

Despre suspecţii și despre diverse informaţii furnizate de Centrul de Informaţii Miercurea Ciuc - Adjud în intervalul de la 14/27 septembrie 1916 până la 20 decembrie1916/1 ianuarie191722

Numele, prenumele și domiciliul suspectului

Descrierea pe scurt a raportului

Balogh Istvan din Vardotfalva (regiunea Miercurea Ciuc)

A făcut spionaj în favoarea armatelor austro-ungare, mișcările, numărul, felul armei al armatei noastre afl ătoare în regiunea satelor Delna și Palfalva (Miercurea Ciuc) făcând despre toate acestea raport în scris patrulelor ungurești. Toate acestea le-a făcut în baza însărcinării primite de la autorităţile ungare. Înainte de sosirea armatei române, el a fost acela care a cerut ridicarea tuturor locuitorilor care erau bănuiţi a avea sentimente fi lo-românești. Autorităţile noastre militare – fără a cunoaște antecedentele acestui individ – l-au numit primar în Vardotfalva.

Tamaș Josef din VardotfalvaA spionat din clopotniţa bisericii mișcările trupelor românești care se afl au în jurul satelor Delna și Palfalva, făcând raport verbal despre aceasta patrulelor ungurești.

Laszlo Lajos De la comuna Alfalin prin valea Batkakoka, apoi peste dealul Varaskereozt e un drum dosit care duce prin pădurea seculară. Pe acest drum se face în timp de noapte circulaţia spionilor unguri Laszlo Lajos soldat ungur și Lazlo Albert fi ul lui Andras.

Panci Maria din BalanbanjaPanci Maria ca prostituată pentru gradele inferioare știind bine românește poate fi periculoasă mai ales că în continuu este pe drumuri.

Opra Ana din Balánbánya De asemenea prostituată și pentru aceleași motive.

G r o s s b e r g Fra n c i s c a d i n Csikszereda

S-a reîntors de la Székely Advarhely unde se refugiase din faţa armatei române la Csikszereda chiar în ziua plecării din Csikszereda a Diviziei 2 Cavalerie. Femeia aceasta înainte de mobilizarea noastră trăia în raporturi foarte intime cu maiorul Viola, comandantul unui batalion din Regimentul 24 Infanterie Honverzi care staţiona la Csikszereda. În cercurile celorlalţi ofi ţeri austro-ungari era de asemenea binecunoscută. Această femeie mi-a mărturisit că stă în corespondenţă cu maiorul Viola, care, când armata ungurească a părăsit Csikszereda a luat-o cu dânsul în trăsură cam cu 4 zile înainte de a fi ocupat armata română acest oraș. S-a stabilit că numita în intervalul acestor 4 zile făcea zilnic cu bicicleta curse între Szekelyadvarkely și Csikszereda spre a servi autorităţilor ungare informaţii relativ la mișcările trupelor române. Având deosebita atenţie asupra acestei evreice am reușit să obţin promisiunea că se oferă a ne procura orice informaţii de spionaj din Ungaria unde poate pleca imediat și prin cunoștinţele ce are, cât și de la fraţii ei, unul ofi ţer în Budapesta și altul ofi ţer pe frontul din faţa Orșovei; mi le poate aduce în schimbul a 250.000 lei.

Persoane respectabile a căror îndepărtare din serviciul ce ocupă ar fi necesară

În spitalul militar din Sepsi Sângiorgiu (jud. Trei Scaune) se afl ă ca doctor un ungur și ca dame de caritate două unguroaice. La Csikszereda se afl ă două unguroaice ca prostituate. În comuna Sepsi se afl ă soţiile învăţătorului, azi ofi ţer în armata ungară, a perceptorului și a notarului. În Ghimeș, o unguroaică servește ca doamnă de caritate în Spitalul Militar de Răniţi de la Ghimeș.

În judeţul Ciuc, locuitorii au colibe retrase, situate la 10-12 km de regiunea satelor, în mijlocul pădurilor, prin poieni, unde se adăpostesc refugiaţii care nu se împacă cu dominaţia română. S-a cerut de la Marele Cartier General, în interesul serviciului, următoarele: a) trei soldaţi cu trei căruţe în mod permanent, precum și o bicicletă pentru facerea raziilor în regiunea Csikszereda; b) alimente necesare echipei; c) 2.000 kg sare, 5.000 pachete tutun ordinar și chibrituri pentru a putea fi distribuite informatorilor noștri. Aceasta fi indcă menţionatele articole lipsesc cu desăvârșire în regiunea Csikszereda și pentru a face o emulaţie între locuitori în darea de informaţii. Totodată, s-a cerut, în vederea aceluiași scop, ca licenţele pentru monopolurile statului să se dea și să se ridice conform propunerilor noastre. Să fi m desărcinaţi cu totul de a face poliţie administrativă și rolul de interpreţi, aceasta pentru ca agenţii de sub conducerea mea să nu fi e descoperiţi. Se cere de la Comisarul Regal autorizaţia cuvenită spre a putea face percheziţie domiciliară persoanelor suspecte de spionaj militar.

studii/documente

document 2019 3 (85) 15

Diplomatul Vasile Stoica - un erou al frontului invizibil

Aflându-se la Iași, la 30 martie/12 aprilie 1917, sublocotenentul Vasile Stoica îi scria colonelului Constantin Sterea, comandantul Brigăzii 2 Jandarmi: „să binevoiţi a interveni pentru a fi trecut la front și luând în seamă experienţa pe care am câștigat-o de la începutul războiului până azi, faptul că deocamdată îmi sunt greoaie mișcările superioare ale braţului stâng și având o schijă în plămân, marșurile îndelungate pe jos mă obosesc, precum și faptul că sunt bun călăreţ; să fi u trecut într-un regiment de artilerie, unde în curând mi-aș câștiga o specialitate și aș putea fi un bun artilerist. Deși am fost rănit de 2 ori, sunt fericit să mă întorc la lupte”23.

La scurt timp, colonelul Constantin Sterea a trimis următoarea scrisoare ministrului de Război din acea vreme, Vintilă I.C. Brătianu:

„Aducându-mi-se la cunoștinţă că, probabil în urma unei erori, dl. Stoica Vasile cu toate că a făcut ră z b o i u l î n armata noastră nu se găsește trecut în Corpul O f i ţ e r i l o r d e R e z e r v ă a l A r m a te i , a m o n o a r e a a vă raporta următoarele : d l . S t o i c a Vasile, profesor ș i s c r i i t o r transilvănean c u n o s c u t c a a u t o r u l v o l u m e l o r «Habsburgii», «Ungurii și Românii», și mai ales «Suferinţele din Ardeal», înrolat voluntar în Armată, a fost repartizat prin Ordinul nr. 139 din 20 august 1916 al MCG, la Biroul Informaţii, ca ofi ţer informator la Divizia 11 și asimilat gradului de sublocotenent. Prezentându-se, în 26 august 1916, la Comandamentul Corpului 1 Armată în Târgu Jiu a fost trecut sub ordinele subsemnatului; la timpul respectiv eram pretor al acelui corp de armată. Domnia sa a cerut imediat să fi e trecut pe front, chiar cu gradul de simplu soldat, ceea ce nu i s-a putut încuviinţa. Cum însă cunoștea bine ţinutul Petroșanilor, a fost însărcinat de către mine cu Serviciul de recunoaștere, spionaj și contraspionaj. Acest serviciu, sublocotenentul asimilat Stoica l-a îndeplinit cu zel, pricepere

și cu o deosebită îndrăzneală. Astfel, a descoperit comunicaţia ce o făcea inamicul prin intermediul ţărancelor cu satele din dosul frontului nostru și a făcut posibilă împiedicarea acestei acţiuni periculoase pentru noi. De asemenea, a informat, încă din dimineaţa de 3 septembrie, comandamentul nostru de sosirea trupelor pe front și de dirijarea lor, ceea ce a făcut posibilă luarea de măsuri corespunzătoare la vreme. Trebuie să menţionez, în special, că pentru a îndeplini aceste importante servicii, comandamentul având nevoie de informaţii precise, sublocotenentul asimilat Stoica, în 2 septembrie, s-a oferit de bunăvoie să facă spionaj în dosul frontului inamic. Îmbrăcat ţărănește în hainele lui I. Maniţiu din Petroșani, a trecut frontul în noaptea de 2-3 septembrie și a urmărit mișcările inamicului în dosul frontului său în zilele de 3, 4 și 5 septembrie, comunicând, în 3 septembrie dimineaţa și nopţile de 3/4 și 4/5 septembrie, informaţiile culese. Aceasta era o întreprindere cu atât mai temerară, întrucât d-sa cu câteva luni înainte de intrarea noastră în război fusese condamnat la moarte în contumacie de Curtea Marţială

ungurească din Cluj pent r u cărţile scrise, i a r o r d i n u l prin care se d i s p u n e a arestarea ș i executarea sa, a fost găsit de noi între actele p u n c t u l u i d e v a m ă P o l a t i ș t e : capturarea sa ar fi însemnat moar te prin spânzurătoare. Pentru curajul ș i s p i r i t u l de sacr i f i c iu d o v e d i t c u

această ocazie, subsemnatul l-am propus, la timpul său, spre a fi decorat cu Ordinul «Steaua României» în grad de cavaler.

În ziua de 10/23 septembrie 1916, sublocotenentul asimilat Stoica a fost transferat, în aceeași calitate, la Comandamentul Corpului 1 Armată, prezentându-se la serviciul în 13/26 septembrie 1916, în comuna Tălmaciu, lângă Sibiu, sub ordinele mele. Serviciile pe care le putea aduce aici erau și mai valoroase, deoarece domnia sa, f iind originar din Comuna Avrig și înainte de război f iind profesor în Sibiu, cunoștea bine ţinutul și era cunoscut de către toţi locuitorii. Ţăranii din satele din jur adunaţi la comandament, când l-au văzut, l-au primit cu urale.

3 (85) 2019 document16

studii/documente

În zilele de 13/14 septembrie 1916, sublocotenentul asimilat Stoica a făcut recunoașteri la Cașolţ, Daia și Cimitirul Sibiului, corectând, în special, la Cașolţ, informaţiile pe care le avea Regimentul 72 Infanterie despre situaţia din faţă.

În noaptea de 14/15 septembrie 1916 și în ziua de 15/28 septembrie 1916, a luat parte împreună cu mine la luptele împotriva grupurilor germane ce coborau între Boiţa și râului Vadului spre Olt. Eu aveam însărcinarea să fac joncţiunea, prin defi leu, cu trupele colonelului Dumitru Sava. În noaptea de 15/16 septembrie 1916 în decursul retragerii Corpului 1 Armată de la Sibiu, sublocotenentul asimilat Stoica s-a dovedit a fi nu numai un patriot înfl ăcărat și curajos, cât și un ofi ţer priceput prudent. Deși era detașat unui serviciu de necombatant, a luat parte activă la cele trei ciocniri succesive date de batalionul nostru mixt, la deschiderea Turnului Roșu, cu Corpul Alpin german care ne tăia retragerea.

S-a distins, în special, în ciocnirea de la podul de piatră al Lazaretului, unde pe la miezul nopţii, însoţit de câţiva soldaţi din Regimentul 5 Vânători, printr-un atac la baionetă dat sub focul mitralierelor, a curăţat prima casă din stânga școlii, de soldaţii germani care se baricadaseră acolo. Acest fapt a fost îndeplinit sub proprii mei ochi. Pentru înţelegerea abnegaţiei acestui ofi ţer, e important să amintesc că, întâlnindu-l imediat după această luptă și întrebându-l dacă îi este frică, dânsul mi-a răspuns cu hotărâre: «Numai de Cel de Sus» și a plecat apoi înainte cu avangarda batalionului, în care dânsul era singurul ofi ţer, ceilalţi rătăcindu-se în vălmășagul general.

Avangarda aceasta, formată de mine din aproximativ 50 de soldaţi din Regimentul 1 Grăniceri și Regimentul 5 Vânători, al cărei comandant pusesem pe sublocotenentul asimilat Stoica Vasile, înaintând cu precauţie, a reușit, pe la orele 4.30 dimineaţa, să străbată până la tunelul liniei ferate din faţa Văii Curpenului, ocupând podul de peste Olt și stâncile din jurul tunelului și având, la o distanţă de abia 200 de metri, ultimul grup de mitraliere germane, care împiedicau joncţiunea noastră cu trupele trimise sub comanda răposatului general Praporgescu. Cunoscând bine terenul unde se afl a, sublocotenentul asimilat Stoica a refuzat să se retragă după tunelul în susul Oltului, precum i se trimisese ordin de către maiorul Râureanu și acest refuz s-a dovedit ulterior că a fost o foarte pricepută măsură și o justă apreciere a situaţiei. În decursul schimbului de focuri ce a urmat, pe la orele 5.30, între grupul său și mitralierele germane instalate pe coastă, am sosit la faţa locului și eu împreună cu dl. general Popovici. O mitralieră așezată deasupra tunelului cauzându-ne pierderi grave și făcând imposibilă înaintarea coloanei pe Olt în jos, sublocotenentul asimilat Stoica s-a oferit singur, ca în fruntea unui grup de soldaţi destoinici, să urce în munte spre a învălui mitralierele și a le face să se retragă, spre a ne deschide drumul. I-am dat spre acest scop aproximativ 30 de soldaţi. Cam tot cu atâţi soldaţi a plecat împreună cu dânsul, nu știu din al cui ordin, locotenentul de rezervă din cavalerie Cristescu.

În vreme ce locotenentul Cristescu a atacat din fl anc de-a lungul coastei, sublocotenentul asimilat Stoica a izbutit să se furișeze cu grupul său în dosul și deasupra mitralierei de deasupra tunelului, de unde, cu un scurt atac, a capturat-o fără a fi avut nicio pierdere și a trimis-o în vale la dl. general Popovici, celelalte două mitraliere au fugit. Domnia sa le-a luat în urmărire, așteptându-se ca drumul să fi e liber. În decursul acestui atac, domnia sa a fost ușor rănit de un glonte de mitralieră la piciorul stâng. Târziu de tot, am afl at că locotenentul Cristescu, coborând împreună cu soldaţii care au adus mitraliera, ar fi spus că dânsul a capturat-o. Adevărul este că sublocotenentul asimilat Stoica a avut partea principală în capturarea ei.

Pentru întreprinderea și priceperea dovedită cu acest prilej, când a contribuit, într-o neașteptată măsură, la ușurarea retragerii trupelor și la salvarea materialului și chiar a Cartierului Corpului 1 Armată, subsemnatul, în timpul său, am propus răposatului general Praporgescu, ca împreună cu locotenentul Cristescu propus de Comandamentul Diviziei 13, sublocotenentul asimilat Stoica Vasile să fi e decorat cu Ordinul «Mihai Viteazul» clasa a III-a.

În istoria Războiului, scrisă de dl. C. Kiriţescu pe baza documentelor ofi ciale, la pagina 263 se afl ă următorul pasaj referitor la luptele din defi leul Oltului: «Înspre dimineaţă, un detașament de vânători din garda bavareză, care ocupase cu mitraliera cantonul de la punctul Luncii și înălţimile vecine, atacă centrul coloanei române în retragere, producând panică și dezordine. Un detașament român trecu un pod peste Olt, în plin foc inamic, străbătând apoi tunelul căii ferate, ajutat de un alt detașament care ocolise inamicul pe la spate prin munţi, reușind să împresoare pe dușmanul, care fu trecut prin baionetă până la cel din urmă luptător împreună cu ofi ţerul care comanda».

Ţin în mod deosebit să se știe că detașamentul care a atacat la tunel era comandant de locotenentul Cristescu, iar cel care ocolise pe inamic pe la spate, prin munţi, era detașamentul comandat de sublocotenentul asimilat Stoica Vasile.

După retragerea de la Sibiu, sublocotenentul asimilat Stoica Vasile, cu toate că era rănit, a refuzat să fi e trimis în spital, și rana fi indu-i ușoară a cerut să fi e detașat grupului de pe muntele Surul, care de altfel e proprietatea comunei sale natale Avrig și a atras în mod deosebit atenţia asupra trecătoarei de la Scara, pe care o cunoștea și pe unde domnia sa susţinea că inamicul trece ușor. Informaţiile acestea le-am comunicat Biroului Informaţiilor. Ele însă se pare că nu au fost luate în seamă. Precum se știe grupul inamic care a înaintat apoi pe Topolog, până la Sălătruc, pe la Scară a trecut.

Abia la 1/14 octombrie 1916, a fost detașat sublocotenentul asimilat Stoica grupului de la Coti, unde a rămas până la 25 octombrie/7noiembrie 1916. A luat parte pe urmă la lucrările și luptele de la Dealul Cărbunarilor și de la Măgura Racoviţei de Argeș, unde-l trimisese pe lângă maiorul francez Cartier și plutonierul său Vannier, la lucrările de întărire.

Fiind detașat, în 2/15 noiembrie, la Comandamentul Armatei 1 a făcut, împreună cu subsemnatul, retragerea de

studii/documente

document 2019 3 (85) 17

la Craiova la Pitești. În decursul acestei retrageri a salvat de capturare 4 camioane, care fuseseră părăsite de șoferi, precum și 6 care cu medicamente ce fuseseră lăsate în depozit cu locotenentul farmacist Olteanu.

În 16/29 noiembrie în Pitești, sublocotenentul asimilat Stoica a fost rănit grav de schijele unei bombe de aeroplan. După patru operaţii și trei luni de îngrijire în spitalele din Focșani și Iași, a părăsit spitalul cu toate că nu era vindecat pe deplin și purta încă o schijă în plămânul stâng și a fost repartizat la serviciul subsemnatului, care pe atunci eram Pretor al Marelui Cartier General.

În martie 1917, într-un raport al său a cerut să fi e trimis din nou pe front. Guvernul însă, din 10/23 aprilie 1917, a intervenit la Marele Cartier ca domnia sa să fi e pus la dispoziţia specială a lui spre a fi trimis într-o misiune politico-militară în America. Astfel, în 17/30 aprilie 1917 dânsul a plecat de sub ordinele mele.

Asupra purtării curajoase a sublocotenentul asimilat Stoica Vasile în luptele de la Sibiu și în retragerea de la Turnu Roșu, lămuriri interesante poate da și dl. general Olteanu Marcel, comandantul Corpului 5 Armată. Asupra atitudinii lui în decursul retragerii, dl. general de rezervă Vasilescu Paraschiv, fost comandant al Armatei 1.

Conform informaţiilor noastre, misiunea ce i s-a încredinţat pentru America, sublocotenentul asimilat Stoica Vasile și-a îndeplinit-o cu mare zel, cu o rară pricepere și cu cel mai desăvârșit succes. În privinţa aceasta lămuriri

competente poate da dl. general Iliescu, fost șef al Misiunii noastre Militare în Franţa.

Sublocotenentul asimilat Stoica Vasile a muncit, în 1917 până la 1918, atât pe teren militar pentru înfi inţarea unei legiuni române, cât și pe teren politico-publicistic, lămurind lumea americană asupra cauzei românești, scriind articole, tipărind broșuri și hărţi, ţinând conferinţe și desfășurând o puternică acţiune cu caracter diplomatic pentru recunoașterea aspiraţiilor noastre de unire de către guvernul Statelor Unite. În urma acestei activităţi comandantul Legiunii Române care se înfi inţa în Franţa, cu autorizarea guvernului francez, sub conducerea dlui general Iliescu, l-a primit în Legiune, cu gradul de căpitan, iar dl. Ion I.C. Brătianu, pe atunci prim-ministru și ministru de externe l-a chemat la Conferinţa de Pace din Paris și l-a făcut ofi ţerul său de legătură pentru delegaţiile americană și engleză. De atunci, domnia sa a fost trimis încă de două ori în America, unde a organizat Serviciile noastre Consulare. Am cunoscut pe sublocotenentul asimilat Stoica Vasile în decursul războiului ca un ofi ţer priceput, hotărât, curajos, chiar temerar, dar prudent, devotat ţării și armatei și gata în orice clipă de cel mai înalt sacrifi ciu”24.

Acest articol a fost scris pentru omagierea celor care și-au adus contribuţia în felul lor la înfăptuirea idealului naţional - unitate, identitate, libertate și suveranitate - visul milenar al poporului român.

Cu recunoștinţă.

NOTE

Th e Organization of the Intelligence and Counter-Intelligence Service by the Romanian General Headquarters in the occupied Territory during August-December 1916

Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate

Abstract: After conducting military operations in Transylvania, the Romanian General Headquarters, with the support of the State Police and General Security Directorate of the Internal Aff airs Ministry, organized intelligence and counter-intelligence services. Th eir activity was aimed at supporting military actions and limiting losses of people and materials.

Keywords: General Headquarters, Intelligence and Counter-Intelligence Service, the State Police and General Security Directorate, 1916, Transylvania.

1 Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.2 Ion I.C. Brătianu, Emil Costinescu, Em. Porumbaru, Al. Constantinescu, V.G. Morţun, Alex Radovici, I.G. Duca, Dr. C. Angelescu, V. Antonescu.3 M. Ferechide.4 C.F. Robescu.5 C. Olănescu, C. Cantacuzino-Paşcanu.6 *** România în Războiul Mondial 1916-1919, vol. I, Editura Monitorul Ofi cial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1934, p. 81.7 Ibidem, p. 99.8 *** Istoria militară a poporului român,vol. V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, pp. 400-401.9 *** România în Războiul Mondial…, vol. III, Partea I-a, Editura Monitorul Ofi cial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1940, p. 22.10 Alin Spânu, Serviciul de informaţii al României în Războiul de Întregire Naţională, Ediţia a 2-a, Editura Militară, Bucureşti, p.78.

11 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar nr. crt. 16/1916, f. 2.12 Ibidem, f. 4.13 Ibidem, ff. 5-6.14 Ibidem, f. 7.15 Ibidem, f. 11.16 Ibidem, f. 13.17 Ibidem, f. 14.18 Ibidem.19 Ibidem, f. 17.20 Ibidem, f. 18.21 Ibidem, f. 32.22 Idem, Fond personal Vasile Stoica, dosar nr. crt. I/9, ff. 44-76.23 Ibidem, ff. 13-21.24 Ibidem, ff. 25-28.

3 (85) 2019 document18

studii/documente

În vara anului 1917 mirosul prafului de pușcă transforma aerul fi erbinte aproape imposibil de respirat. Armele zăngăneau, tunurile

bubuiau, avioanele bombardau și luptele corp la corp umpleau pământul de trupuri inerte. În spatele liniilor de lupte se afl au comandamentele, unde se concepeau planurile ofensive sau defensive, se așteptau informaţii și se elaborau analize pe termen scurt și mediu privind adversarul. Marele Cartier General român a elaborat Buletine de Informaţii aproape în timp real, bazate pe date din surse proprii, dar și provenite de la aliaţi, pe care le-a destinat c o m a n d a m e n t e l o r o p e r a t i v e . Î n a f a r ă de menţiunile privind evoluţia situaţiei operative pe frontul român, analiștii militari români au elaborat ș i mater ia le pr iv ind resursele inamice (umane, mi l i ta re , economice etc.), estimând corect posibilităţile acestora.

Î n B u l e t i n u l d e Informaţii din 5 iulie 1917 elaborat de Biroul Informaţii din Marele Cartier General sunt prezentate operaţiunile militare desfășurate pe toate fronturile beligeranţilor din ultimele 7-10 zile. Pe frontul român, între 30 iunie și 5 iulie 1917, s-au înregistrat dueluri de artilerie între Valea Trotușului și Valea Putnei, în sectorul Mărășești (Mărășești, Braniștea, gara Barboși), pe Siret (Corbul – Măxineni – Latinu) și est de Tulcea. Două patrule ruse s-au infi ltrat pe Valea Trotușului (2 iulie 1917) și au adus „știri preţioase și producând pierderi dușmanului”2. Un detașament rus a cucerit Dunavăţul de Sus (3 iulie 1917), a alungat inamicii și a revenit „cu o piesă de artilerie, două mitraliere și alt material de război”. Un avion advers care a atacat un balon rus „a fost doborât de artileria noastră”, iar pilotul a fost capturat viu. Concluzia acestei perioade era: „Schimb de focuri de infanterie și bombardament de artilerie pe aproape întreg frontul, mai intens în regiunea Siretului”.

Un capitol special era destinat situaţiei Puterilor Centrale pe diferite fronturi, analizată de ofi ţerii români de informaţii. În privinţa trupelor afl ate pe frontul de

Est „inamicul nu mai face distincţie între frontul rus și frontul român din punctul de vedere al comandamentului, distincţie care exista în mod cert până în noiembrie 1916. În adevăr se pare că astăzi există un singur comandament german de ansamblu pentru tot frontul Oriental, care ar avea Cartierul General la Pless (lângă Cracovia). Pe de altă parte, actualmente s-a stabilit că – pentru a fi o mai strânsă legătură operativă între armatele care se găsesc în Galiţia și cele care se găsesc în România – frontul Grupului de armate de sub comanda arhiducelui Iosef se întinde atât peste Carpaţii Bucovinei, cât și peste aceia ai Moldovei”3.

În perioada ianuarie-iulie 1917, pe fondul stagnării operaţiunilor pe frontul român, au fost deplasate 20 de divizii către alte sectoare (nouă divizii de infanterie către frontul Oriental, șase divizii și jumătate austro-ungare către frontul italian, o divizie și jumătate bulgară către Macedonia și trei divizii turce către Constantinopol). Acest reflux s-a oprit în luna mai 1917, după ce s-a

luat în calcul o eventuală ofensivă româno-rusă „pe care germanii par că o întrevăd (telegrama ofi cială germană din 18 mai)”4.

Interesantă era și statistica densităţii marilor unităţi inamice pe fi ecare front în parte: de la Pripetîn Carpaţi (550 km) se afl au 60½ de divizii, adică o divizie apăra 9 km; de la Botosul la Marea Neagră (400 km) se afl au doar 32½ de divizii, adică o mare unitate pe un aliniament de 14 km. În sectorul Dunărea – Dobrogea erau trupe bulgare și turce, în zona muntoasă densitatea era „foarte slabă” (o divizie pe 16 km), în schimb „atinge maximum” în zona Focșani – Gura Buzăului (o divizie la 8-9 km). Comandantul frontului de Est era prinţul Leopold de Bavaria (care coordona patru grupuri de armate), frontul din Carpaţi („mult mai puţin important”) era condus de arhiducele Iosef, iar cel român de feldmareșalul Mackensen, care avea în subordine și trupele din Balcani. În România (regiunea Valea Putnei – Marea Neagră) frontul avea 160 km și era susţinut de două armate: Armata 9 germană

ANALIZELE INFORMATIVEALE MARELUI CARTIER GENERAL (IULIE – NOIEMBRIE 1917)

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1

studii/documente

document 2019 3 (85) 19

(14½ divizii germane, austro-ungare, bulgare și turce, din care două germane „sunt nesigure”5) și Armata 3 bulgară (trei divizii). Concluzia fi nală a analiștilor români era că inamicul, la jumătatea anului 1917, pe toate fronturile, „se găsește în imposibilitate de a întreprinde vreo acţiune ofensivă mai de seamă, posibilitatea iniţiativei mișcărilor găsindu-se în mod absolut de partea Aliaţilor”6.

Ultima zi a lunii august 1917 a adus o nouă lucrare analitică, bazată pe evoluţiile militare din ultima decadă. Sunt precizate: luptele între Prut și Siret (Bucovina), între Siret și Moldova, în Valea Moldovei, între Doftana și Siret; utilizarea artileriei care „a împrăștiat masele inamice care se pregătesc să atace între Vârful Momâia și Varniţa”7, între Varniţa și Mărășești, în zona Muncelul, între râul Doftana și Slănic, în zona Tulcea ș.a.

În ziua de 21 august 1917 un avion amic a aruncat 400 kg explozibil asupra depozitelor inamice din Focșani, iar la 22/23 august 1917 au fost lansate 120 de bombe (1.000 kg explozibil) în zona gării Focșani.

S-a observat că în sectorul Nistru – Suceava inamicul s-a regrupat și s-a întărit în direcţiile Cernăuţi și Rădăuţi, unde „pare a se pregăti pentru acţiuni importante”8; două divizii austro-ungare au fost scoase de pe front (sectorul Suceava – Trotuș); la Oituz au fost retrase o divizie germană și una de cavalerie austro-ungară, iar de la Focșani alte trei divizii „greu încercate” (una austro-ungară și două germane); în schimb, la Mărășești s-a identifi cat o nouă divizie germană „ţinută în rezervă” până acum.

Buletinul a analizat și situaţia militară din ultimul an, rolul României și beneficiile aduse Antantei.

În 1916, Germania dispunea de 174 divizii de infanterie (122 în Vest, 50 în Est, două în Macedonia) și 13 de cavalerie (trei în Vest și 10 în Est); Austro-Ungaria avea 74 divizii infanterie, 11 de cavalerie și 12 brigăzi de munte repartizate astfel: 30 divizii infanterie și nouă brigăzi munte pe frontul italian; 42 divizii infanterie, 11 de cavalerie și trei brigăzi munte pe frontul de Est; două divizii în Macedonia; Bulgaria avea 14 divizii (din care una de cavalerie), din care două erau la graniţa cu România, iar restul în Macedonia; Turcia avea forţele dispersate în Dardanele și Tracia (13 divizii), Armenia și Mesopotamia (37 divizii) și Siria (trei divizii).

„Se părea că, aproape pe toate fronturile, campania anului 1916 avea să se încheie cu aceste rezultate în general favorabile aliaţilor, care, încă din aprilie, deţineau în mână

iniţiativa operaţiunilor”9- este aprecierea analiștilor români.

După intrarea României în război, Germania a întrevăzut „posibilitatea obţinerii unor succese ușoare printr-o lovitură repede și puternică”10. În acest scop, și-a coagulat unităţi nou înfi inţate cu altele (proprii sau ale aliaţilor) luate din sectoarele unde domnea acalmia, destinându-le către România, „care trebuia zdrobită cu orice preţ”. Până la fi nalul lunii octombrie 1916, au fost aduse 17 divizii de infanterie (nouă germane, trei austro-ungare, patru bulgare și două turce), patru divizii de cavalerie (două germane, câte una austro-ungară și bulgară) și șapte brigăzi de munte austro-ungare.

Rezistenţa română și pierderile suferite impun aducerea de noi mari unităţi, care ating maximul în

3 (85) 2019 document20

studii/documente

decembrie 1917: 29 divizii infanterie și 7 de cavalerie. Reversul acestei concentrări a fost că în altă parte a războiului, pe frontul de Vest, francezii „dădură o puternică lovitură în regiunea Verdun”11, recuperând tot ce pierduseră în primăvara anului 1916. Armata română și-a făcut datoria, iar „istoria va ști să preţuiască jertfele mari pe care trupele române le-au îndurat în această perioadă de timp, luptând cu un inamic mult superior la număr și mai ales la armament”.

De la începutul anului 1917, mai multe unităţi germano-austro-ungare sunt transferate în Vest, ceea ce favorizează ofensiva rusă declanșată în regiunea Tarnopol – Stanislau, iar în iulie 1917 „trupele române reorganizate își serbau reintrarea lor în luptă prin victoriile obţinute între 9-15 iulie în Munţii Vrancei”12.

Din nefer ic ire, o f e n s i v a r u s ă e s t e s topa t ă , i a r c o n t r a a t a c u l centralilor conduce la o „retragere dureroasă pentru armatele ruse de pe frontul Sud-Vest”. C o n t e x t u l f i i n d favorabil germanii planifică scoaterea României din război prin două atacuri: la nord de Focșani și spre Târgu-Ocna. „Planul Comandamentului, după cum s-a putut stabili din documentele găsite și din declaraţiile prizonierilor, era de a ocupa mai întâi Valea Trotușului, după care apoi, înaintând în același timp atât din nordul Moldovei, cât și dinspre Galaţi și Dobrogea, să silească trupele ruso-române să se retragă cel puţin înapoia Siretului pe întregul lui curs, dacă nu chiar înapoia Prutului”, menţionează Buletinul. În acest punct de maximă importanţă, Puterile Centrale aveau pe frontul de Est 139 divizii de infanterie și 25 de cavalerie dar, cu toată această superioritate și în pofi da unor succese pe frontul rus, linia de apărare a rezistat asaltului.

La un an de la intrarea României în confl ict, armatele inamice se afl au „încă o dată îngenuncheate în faţa vitejiei trupelor române! Măreţul plan al Comandamentului german fusese spulberat. Nici de data aceasta germanii nu putură trage profi tul pe care credeau că-l vor obţine în mod sigur din slăbiciunea momentană în care se găseau armatele ruse. Ca și în prima perioadă a campaniei, armata română își făcuse și de data aceasta datoria, sângerând pentru cauza comună a aliaţilor săi”13, se încheie analiza Biroului Informaţii într-un stil patriotic, dar extrem de pertinent.

Buletinele de Informaţii de la jumătatea lunii octombrie 1917, bazate pe date de la prizonieri inamici, schimburi cu aliaţii și militari români fugiţi

din prizonierat, atestă scoaterea de pe frontul român a Diviziei 2 Cavalerie austro-ungară și întinderea frontului pentru Divizia 16 Infanterie rezervă germană. De asemenea, „pare probabil”14 intrarea pe front a Diviziei 83 germane, între Divizia 16 și Prut. S-a confi rmat, indirect, plecarea unor unităţi germane pe frontul italian, iar „în regiunea Ober-Milesoutz inamicul a încercat să fraternizeze”15. Operaţiuni militare nu se mai desfășurau, însă pe Dunăre „artileria rusă a redus la tăcere bateriile inamice care deschiseseră focul asupra satului Principele Carol”. De la aliatul italian s-a confi rmat formarea Armatei 14 germane cu 10 divizii (șase germane și patru austro-ungare), dar în care intrau Corpul Alpin și

Divizia 200 germană (luate din România) și Divizia 12 germană (despre care existau date anterioare că ar putea fi adusă pe frontul român).

O lucrare extrem de interesantă despre armata austro-ungară este elaborată, în noiembrie 1917, de analiștii militari de la Biroul Informaţii. Încă de la început s-a menţionat că

„pierderile survenite în decursul anilor precedenţi în oameni și material, precum și creaţiile noi necesitate în decursul campaniei, au consumat în mod treptat aproape toate resursele disponibile. Faptul acesta a provocat – în mod natural – oarecare schimbări atât în ordinea de bătaie, cât și în organizarea pe care armata austro-ungară a avut-o la începutul campaniei”16. S-a constatat o dezvoltare a grupurilor de armate care, în consonanţă cu schimbarea generalului Conrad von Hötzendorf de la șefi a Statului Major General cu Artz von Straussenburg, „stat-majorul Comandamentului Suprem al arhiducelui Friedrich și-a pierdut orice însemnătate din punct de vedere operativ. Deși comanda superioară a trecut aproape defi nitiv în mâinile germanilor, totuși, dreptul de a dispune de partea administrativă și gospodărească a rămas tot în mâna austriecilor”17. Cavaleria era o armă de elită, însă, din toamna anului 1915, a început să se resimtă lipsa de cai, în paralel cu necesitatea artileriei de a fi transportată, așa că, din 1916, au început a fi semnalate unităţi de cavalerie pedestră. În 1917, fi ecare regiment de cavalerie avea două divizioane de trăgători (fi ecare a trei escadroane pedestre), două escadroane de mitraliere și un escadron tehnic. În urma pierderilor umane suferite în cei trei ani de război, s-a observat „o puternică sleire a rezervelor de oameni, manifestată în special prin: a) o completă lipsă de noi creaţii; b) desfi inţarea mai multor regimente; c) trecerea

studii/documente

document 2019 3 (85) 21

multor regimente la efectivul de 3 batalioane și a acestora (uneori) la 3 companii; d) puternica micșorare a efectivului companiilor; e) împuţinarea unităţilor de marș și slăbirea efectivelor lor”. Ca o primă concluzie, armata austro-ungară „nu a parvenit să dubleze formaţiunile sale din timp de pace (în timp ce germanii aproape le-au încincit) și am putea spune că, în general, dezvoltarea ei s-a oprit cam pe la sfârșitul anului 1916. Actualmente, majoritatea diviziilor austro-ungare au o compunere diferită de diviziile celorlalte armate (în loc de a avea 3 sau 4 regimente complete, se constată adesea că ele au 6 sau 7 regimente reprezentate prin câte 1 sau 2 batalioane)”. Practic, existau aproximativ 1.020 batalioane de infanterie, 150 batalioane de etape, 288 escadroane de cavalerie (care activau pedestru), 3.200 tunuri de câmp și munte, 1.830 obuziere de câmp, 1.000 piese de artilerie grea și „un număr nedeterminat încă de piese de asediu”18.

Pe de altă parte, la începutul războiului au fost mobilizaţi 3,5 milioane de militari, iar prin încorporările din anii următori s-au mai strâns încă 4 milioane de militari. Cum în august 1917 efectivele totale austro-ungare se ridicau la 3,9 milioane de militari (2,2 milioane pe fronturi, din care 820.000 infanteriști și 1,7 milioane în zona interioară), rezultă că pierderile suferite până atunci erau de 3,5 milioane de oameni, dintre care 1,5 milioane prizonieri. Resursa umană disponibilă era estimată la 900.000-1.000.000 de oameni, unii foarte tineri, alţii mai bătrâni, astfel că „numărul real disponibil al oamenilor cu adevărat apţi a face campania trebuie socotit cu mult inferior cifrei mai sus indicate”19.

Analizele întocmite de Biroul Informaţii din Marele Cartier General, în vara și toamna anului 1917, au fost corecte și, foarte probabil, mersul evenimentelor militare ar fi fost altul dacă nu intervenea victoria revoluţiei bolșevice în Rusia (30 octombrie 1917), cea care a decis ieșirea ţării din război, implicit căderea frontului de Est. România a fost o victimă directă a acestei decizii, întrucât a ajuns să fi e înconjurată de inamici, deci în imposibilitate de a se apăra. A solicitat un armistiţiu la Focșani (26 noiembrie/9 decembrie 1917)20, continuat prin Convenţia de la Brăila (1/14 ianuarie 1918), apoi a intrat în tratative cu Puterile Centrale. Negocierile au avut loc în palatul Știrbey de la Buftea, iar semnarea tratatului la București (24 aprilie/7 mai 1918), în care Puterile Centrale au impus României atât cedări teritoriale, cât și grele concesii economice. Evoluţia militară nefavorabilă a Puterilor Centrale, în a doua parte a anului 1918, a condus la scoaterea din luptă a Turciei și Bulgariei, precum și la ofensiva Armatei de Orient franceze către Dunăre. România a reintrat în război contra Puterilor Centrale, așa încât s-a alăturat Antantei cu puţin timp înainte de capitularea Germaniei și sfârșitul Primului Război Mondial.

Privind retrospectiv, România s-a văzut obligată să solicite armistiţiu și să negocieze un tratat de pace nefavorabil cu Puterile Centrale, însă a utilizat toate metodele și mijloacele pentru a tergiversa fi nalizarea acestora. Finalul anului 1918 a transformat așteptările și realităţi, iar Adunarea de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) a consfi nţit unirea Transilvaniei cu România și desăvârșirea idealului naţional – România Mare.

NOTE

Informative Analysis of the General Headquarters ( July – November 1917)Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: During the year 1917, the Intelligence Offi ce of the General Headquarters elaborated informative reports, based on data from its own sources or from allies, which it intended for operational command. In addition to the mentions regarding the evolution of the operational situation on the Romanian front, the Romanian military analysts also elaborated materials regarding the enemy resources (human, military, economic, etc.), correctly estimating their possibilities.

Keywords: Intelligence Offi ce, General Headquarters, 1917, analysis, operational situation, enemy.

1 Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.2 ***Marele Cartier General – Biroul Informaţii, Anexă la Buletinul de Informaţiide la 5 iulie 1917, p. 2.3 Ibidem, p. 3.4 Ibidem, p. 4.5 Ibidem, p. 6.6 Ibidem, p. 8.7 Idem, Anexă la Buletinul de Informaţiide la 31 august 1917, p. 2.8 Ibidem, p. 3.9 Ibidem, p. 4.10 Ibidem, p. 5.11 Ibidem, p. 6.12 Ibidem, p. 7.13 Ibidem, p. 8.14 Idem, Buletinul de Informaţii de la 12/25 octombrie 1917, p. 1.

15 Ibidem, p. 2.16 Idem, Armata austro-ungară noiembrie 1917 după datele obţinute până în octombrie 1917 din diferite surse (engleze, franceze, italiene şi ruse), din cercetarea documentelor şi din interogarea prizonierilor capturaţi pe frontul român, p. 2.17 Ibidem, p. 8.18 Ibidem, p. 9.19 Ibidem.20 Pentru mai multe detalii, a se consulta: Vasile Popa, Cezar Mâţă, O soluţie controversată: Armistiţiul de la Focşani, în volumul Cronica Vrancei II (coord. Horia Dumitrescu), Editura DMPress, Focşani, 2001, pp. 176-207; Manuel Stănescu, Preliminariile păcii de la Buftea-Bucureşti. Armistiţiul de la Focşani, în „Historia”, la adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/preliminariile-pacii-de-la-buftea-bucuresti-armistitiul-de-la-focsani.

3 (85) 2019 document22

studii/documente

Având în vedere condiţiile concrete ale momentului respectiv: pericolul potenţial din Răsărit și actele de represiune ale forţelor

reacţionare maghiare în Transilvania, în Ordinul de Zi dat pentru 1 ianuarie 1919, regele Ferdinand I își manifesta cu tărie încrederea în vitejia, eroismul și devotamentul armatei române:

„OSTAȘI!Pe pragul unui an nou gândul Meu se îndreaptă către

iubita Mea oaste. Ţara nu va uita nicio clipă că vitejiei ostașului român i se datorește în cea mai mare parte făurirea României de astăzi și de mâine.

Voi toţi, care vă afl aţi la fruntariile vechiului Regat, și aceia care aţi dus Drapelul român în ţinuturile liberate, peste care se vor întinde hotarele noii Românii întregite, aduceţi-vă necontenit aminte că pe steagurile voastre sunt scrise cuvintele «Onoare și Patrie». Oriunde vă afl aţi voi sunteţi purtătorii acestor două idei.

Cu vie mulţumire M-am putut convinge că în toate împrejurările v-aţi arătat pătrunși de misiunea voastră de a fi apărătorii Ţării și ai Tronului și păstrătorii ordinei.

După un lung timp de încordare și de privaţiuni, dar și de lupte eroice unde aţi cules laurii nepieritori, stima și dragostea Regelui vostru, a Patriei și a f raţilor voștri de arme, anul care începe ne promite tuturora pacea atât de dorită. Vă urez și vouă, iubiţilor Mei ostași, un an pașnic și plin cu fericire, ca să puteţi culege în liniște roadele muncii voastre.

Dar până la momentul acesta, așteptat de toţi cu atâta dor, cer de la

voi toţi, ofi ţeri, subofi ţeri și soldaţi să staţi fi ecare la postul său, făcându-vă datoria cu sfi nţenie așa cum vă impune jurământul vostru de ostași.

Din adâncul sufl etului vă urez: La Mulţi Ani!”2.Însă până la sosirea păcii mult așteptate aveau să mai

fi e purtate lupte grele de către ostașii noștri și avea să mai curgă mult sânge românesc.

La rândul său, Comandamentul Trupelor Transilvania a emis, pentru unităţile subordonate, următorul Ordin de Zi:

„OSTAȘI!De o mie de ani Românii de pretutindeni n-au sărbătorit,

cu inimi mai ușoare, sosirea unui nou an, căci acesta este cel dintâi, care la începutul lui vede un popor mândru și viteaz, împrăștiat în lungul vremurilor, adunându-se sub același steag, jurând credinţă aceluiași stăpânitor înţelept și viteaz. Și bucuria aceasta caldă și neasemuită vouă, vouă care făcând metereze de stâncă din piepturile voastre astăzi sângerate fără precupeţire de jertfă, arătând lumii înmărmurite că de zăgazul puternic al tăriei voastre sufl etești se sparg valurile puhoaielor dușmane, chiar dacă puterile lor ar fi nimicite.

OSTAȘI!Anul ce începe va aduce încununarea străduinţelor și

răsplata jertfelor noastre. Eroii m o r ţ i v o r dormi liniștiţi î n g r o a p a l o r c o m u n ă , c ă c i r o a d e l e s a c r i f i c i u l u i lor au început să se ivească, î n f r ă ţ i r e a t u t u r o r R o m â n i l o r s-a îndeplinit. Pământul pe care l-aţi dospit cu sângele vostru v ă r s a t d i n belșug, al nostru va fi . Așa a spus cel mai mare dintre domnii p ă m â n t u l u i

O poveste adevărată

FERDINAND I – PRIMUL REGE AL TUTUROR ROMÂNILOR(Partea a II-a)

Neculai MOGHIOR 1

23 mai 1919. Regele Ferdinand I şi regina Maria trec în revistă trupele din garnizoana Oradea(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 23

n o s t r u . Vo u ă , ostașii trupei din Transilvania, care aţi venit să desăvârșiţi înfrăţirea, datoria vă cere ca pururea treji, să fi ţi zidul de care să se sfărâme uneltirile vrăjmașe, numai astfel răsplata o veţi primi întreagă, numai astfel veţi f i vrednici de anul ce vine, de vitejii voștri tovarăși și marele nostru Rege. Și fericirea pe care e u c o m a n d a n t u l vostru v-o urez din adâncul inimii, va sosi întreagă.

Comandantul Trupelor din TransilvaniaGeneral Moșoiu”3.

Din cauză că aliaţii nu au permis luarea în stăpânire a teritoriului decât în conformitate cu linia de demarcaţie stabilită la Belgrad, de-a lungul Munţilor Apuseni, zonele Aradului, B ihoru lu i , S a tu Mare și Banatului a u r ă m a s s u b infl uenţa grupărilor maghiare care, prin acţiuni provocatoare represive, urmăreau paralizarea activităţii locale și provocarea de confl icte armate cu trupele române.

L a 1 2 / 2 5 ianuarie 1919, în rapor tul adresat primului ministru, ș e f u l M a r e l u i Car t ier General român arăta că:„În regiunile din Ardealul neocupat încă de trupele române, teroarea se întinde din ce în ce mai mult. Primesc zilnic telegrame disperate prin care toată populaţia și societăţile culturale, fără deosebire de neam, credinţă și lege, imploră ajutorul nostru”4.

La rândul său, într-o telegramă din 27 ianuarie/8 februarie 1919, generalul Berthelot informa Comandamentul Forţelor Aliate de la Salonic: „Conform tuturor rapoartelor pe care le primesc, ungurii se dedau la adevărate atrocităţi

asupra populaţiei d e naţ i ona l i ta te română; din aceasta r e z u l t ă a c t e d e extremă gravitate d a c ă n u s e d a u imediat guvernului ungar ordine”5.

C o n s t a n t i n Kiriţescu, la care am mai făcut referire în repetate rânduri, arăta că: „E lung ș i r u l m a r t i r i l o r r o m â n i c a r e a u stropit cu sângele lor s inist ra linie d e m a r c a ţ i o n a l ă . Masacrele au început chiar în cursul lunii n o i e m b r i e , s u b

pretextul restabilirii ordinii publice. Magaziile de cereale, care în timpul războiului fuseseră ţinute închise, ca o sfi dare adusă populaţiei înfometate, au fost atacate și prădate. Românii însă n-au ucis; nicio picătură de sânge n-a mânjit mâinile românilor. În cele 300 de omoruri săvârșite în judeţul Arad, din noiembrie 1918 până în februarie 1919, toate victimele

a u f o s t r o m â n i , uciși de unguri; un singur ungur a fost ucis, și acela de un gardist tot ungur! Potolirea revoltelor a fost un pretext care a permis ungurilor să-și satisfacă ura de moarte împotriva românilor. În genere ei intrau în sate – câteva zi le după c e s e r e s ta b i l i s e liniștea – și atunci ridicau pe români și-i împușcau fără judecată. Au fost execuţii în masă, însoţite deseori de cele

mai sălbatice maltratări sau de cele mai îngrozitoare torturi, au continuat până în luna aprilie, fără să mai existe măcar pretextul tulburărilor...”6.

În aceste condiţii, cu puţin timp înainte de a înceta din viaţă din cauza și a emoţiei provocate de asemenea acte groaznice, venerabilul luptător pentru unire și președinte al Partidului Naţional Român, Gheorghe Pop de Băsești a adresat o telegramă conducătorilor Consiliului Dirigent de

23 mai 1919. Regele Ferdinand I alături de notabilităţile oraşului Oradea(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

24 mai 1919. Regele Ferdinand I este întâmpinat cu pâine şi sare de către primarul oraşului Békéscsaba (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

3 (85) 2019 document24

studii/documente

la Sibiu în care spunea:„Pe teritoriul neocupat și cel mai preţios, bande nenumărate u n g u r e ș t i j e f u i e s c p e locuitori, maltratează și alungă pe fruntașii satelor, preoţi și învăţători, care și-au părăsit locurile; ele demoralizează poporul cu bolșevism și ruperea de către România, ajungând până în proxima apropiere de Băsești. Gărzile românești sunt desf iinţate, jandarmeriile reînfi inţate, ocupaţia trebuie executată fără amânare, ca să nu rămână poporul fără apărare”7.

Practic, mai ales trei judeţe - Caraș-Severin, Arad și Bihor -au fost puternic afectate de masacrele efectuate de maghiari și gărzile secuiești, iar în teritoriul eliberat de armata română au fost organizate numeroase revolte și greve, mai ales la căile ferate pentru a dezorganiza transporturile în zonă.

Comandamentul Trupelor din Transilvania era informat, la 12 ianuarie 1919, că:„Din interogatoriul g reviș t i lor pol i t i c i din Odorhei reiese că ungurii au credinţa că dacă Ardealul va fi al României, judeţele Odorhei, Ciuc și Trei-Scaune vor forma un canton care va depinde direct de statul ungar”8.

I a r a d o u a z i , l a 13 ianuarie 1919: „Consiliul D i r i g e n t i n f o r m e a z ă că ungurii se pregătesc de rezistenţă la Oradea Mare, unde au adus peste 20.000 de soldaţi cu muniţii și mitraliere; în Arad se observă aceleași pregătiri”9.

La rândul său, Constantin Kiriţescu relata că:„Bihorul a îndurat cel mai groaznic calvar. Trupele regulate și neregulate ungurești, în special secuii, care s-au concentrat în această regiune, s-au dedat la cea mai sângeroasă urgie. Jafurile, bătăile și omorurile se petreceau în toate satele. Intelectualii au trebuit să fugă; peste patruzeci de preoţi au fugit travestiţi și s-au ascuns în Oradea, unde vicarul episcop român Ciorogaru, un vrednic păstor, luminat, energic și bun patriot a dezvoltat o prodigioasă și curajoasă activitate pentru salvarea și apărarea românilor. Comuna Sighiștel a fost de trei ori atacată: la 11 noiembrie, 2 și 3 martie. Soldaţii au înconjurat satul, au tras cu mitralierele, au dat foc caselor, arzând pe locuitori în casele lor, omorând

peste 50 de locuitori. La 26 februarie, cortegiul mortuar al marelui român George Pop de Băsești, fostul președinte al Partidului Naţional Român și al Adunării de la Alba Iulia, a fost atacat de secui cu focuri de mitraliere. A trebuit să intervină trupele române, care făceau garda liniei de demarcaţie, din apropiere, ca să gonească bandele de sălbatici care nu stau să cruţe nici măcar pe morţi. Unul din cele mai infame asasinate a fost cel petrecut la Beiuș. În noaptea de 3-4 aprilie, căpitanul ungur Verboczy

a ridicat la miezul nopţii din casele lor pe fruntașul român Ioan Ciordaș, membru al Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român și desemnat de Consiliul Dirigent ca prefect al judeţului Bihor, precum și pe avocatul dr. Nicolae Bolcaș, i-au aruncat într-un automobil și i-au dus la gară. De aici, un vagon legat de o mașină i-a dus în comuna Lunca, lângă Vașcău, 20 km de Beiuș. Până la ziuă, cei doi martiri au fost maltrataţi, apoi duși la marginea gropii săpate pentru ei

într-o vâlcea. Aici supliciul a reînceput. Li s-a tăiat nasul, li s-au sfărâmat braţele cu paturile puștilor, li s-au înfi pt baionetele în gură și în ceafă, li s-au scos ochii și la urmă au fost aruncaţi în groapă de vii, unul peste altul, și acoperiţi cu pământ. Târziu, după alungarea ungurilor, au fost găsite cele două cadavre aproape putrezite. În mâinile lor, crispate, strângeau bucăţi de pământ”10.

La Budapesta, în ziua de 21 martie 1919, Consiliul Muncitorilor și Soldaţilor a

preluat conducerea ţării și a proclamat Republica Ungară a Sfaturilor, având un guvern format din comuniști și socialiști - prim-ministru Sandor Garbai și ministru de Externe Bela Kuhn -, care au stabilit o legătură directă cu guvernul Rusiei Sovietice. Se preconizau acţiuni militare comune împotriva Cehiei și a României.

În urma a numeroase intervenţii făcute de către delegaţia română la Conferinţa de Pace, condusă de Ion Brătianu, pe lângă mareșalul Foch, președintele Consiliului Militar Interaliat de la Paris, precum și a informărilor de la faţa locului, trimise de generalul Berthelot, Consiliul Interaliat de Război de la Versailles a decis ca linia de

24 mai 1919. Békéscsaba. Delegaţia maghiară care a cerut regelui Ferdinand I alipirea la România (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

25 mai 1919. Carei. Regele Ferdinand I primeşte raportul generalului Traian Moşoiu (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 25

demarcaţie stabilită prin Convenţia de Armistiţiu de la Belgrad să fi e mutată pe aliniamentul Satu Mare – Careii Mari – Oradea Mare – Arad, trupele române primind ordinul de a înainta până pe acest aliniament pentru a interzice accesul bolșevicilor lui Bela Kuhn și a revoluţionarilor ucraineni pe teritoriul afl at sub autoritatea guvernului român.

Amintim și realizarea unui eveniment deosebit din punct de vedere al evidenţei datelor cronologice: ziua de 1 aprilie devenind ziua de 14 aprilie 1919.Prin decret-lege a fost adoptat Calendarul Gregorian în locul celui Iulian, de la această dată evenimentele fi ind consemnate și în România numai pe stil nou.

Datorită continuării acţiunilor provocatoare ale bandelor maghiare și secuiești, care au atacat trupele române afl ate pe aliniamentul Munţilor Apuseni, ale jafurilor și maltratărilor făcute de trupele maghiare bolșevizate, la 15 aprilie 1919, Consiliul de Miniștri, prezidat de regele Ferdinand I, a hotărât ca armata noastră să treacă peste linia de demarcaţie fi xată iniţial, înaintând până la Tisa. Acest fapt a fost comunicat și comandantului Corpului Expediţionar Aliat, generalul francez Franchet d’Experey, căruia suveranul român i-a declarat: „Am observat toate cerinţele loialităţii, dar este ceva mai presus decât loialitatea; este grija propriei demnităţi. Eu nu sunt dintre aceia care se lasă călcaţi pe picior”11.

Ca urmare a intervenţiei hotărâte a trupelor noastre frontul maghiar a fost întors și, până la 30 aprilie 1919, bolșevicii unguri au fost alungaţi dincolo de Tisa și întreg teritoriul românesc afl at sub ocupaţie străină a fost eliberat.

La 5 mai 1919, prietenul devotat al armatei noastre și al suveranilor României, generalul francez Henri Berthelot, și-a încheiat misiunea în ţara noastră, părăsind-o, de această dată în glorie. Cu prilejul prânzului de gală oferit în cinstea sa la Palatul Cotroceni, în discursul rostit cu prilejul acestei ceremonii, regele Ferdinand I a subliniat faptul că: „Pentru a doua oară în cursul celor trei ani din urmă trebuie să ne despărţim de un scump prieten pe care eram deprinși să-l considerăm ca pe unul dintre ai noștri.Când, în 1918, ne-aţi părăsit, România trecea prin cele mai crude

încercări pe care o soartă rea i le rezervase așa de nedrept.Nouă, acelora care rămâneam, ni se părea că luaţi cu dumneavoastră o bună parte din nădejdile noastre și din puterea noastră de rezistenţă, și, cu toate acestea, credinţa ce sălășluia în inimile noastre, și strângându-ne mâna era ca și cum am fi jurat răzbunare, un jurământ cu atât mai sacru, cu cât n-avea deloc nevoie de cuvinte.Adânci ne erau părerile de rău, dar cu atât mai mare ne fu bucuria atunci când, alături de noi, intraţi ca învingători în Bucureștii eliberaţi de trupele aliate victorioase. De atunci avem sentimentul că dumneavoastră, domnule general, și noi, românii, suntem nedespărţiţi și suntem astfel, chiar dacă soarta așază sute de mile între noi.Dar, chiar părăsindu-ne, rămâneţi totuși printre noi, în inimile noastre recunoscătoare... România și, înainte de toate, oastea Mea nu vor putea uita niciodată că, dacă au putut rezista unui dușman de atâtea ori superior, dacă au putut birui la Mărăști și Mărășești, aceste două nume glorioase sunt legate nedespărţit de numele generalului francez care i-a condus cu atâta știinţă instrucţia și i-a pregătit victoria.Părăsindu-ne astăzi, în clipa când mulţumită aceleiași armate, am împlinit visul de atâtea veacuri, adânca noastră recunoștinţă vă întovărășește și, în mâhnirea noastră de a vă vedea plecând, e amestecată cu mângâiere siguranţa că, întorcându-vă în Franţa, marea și frumoasa ţară, așa de scumpă românilor, veţi spune francezilor că România merită cu adevărat toată dragostea pe care o soră mai mare o poate dărui surorii mai mici.

Dar vă veţi întoarce și, nădăjduiesc, chiar adesea, căci zicătoarea românească e prea adevărată: «Dâmboviţă, apă dulce, cine-o bea nu se mai duce»”12.

Se cuvine remarcat faptul că și în aceste momente de istorie viforoasă, regele Ferdinand I a găsit răgazul necesar pentru acordarea atenţiei cuvenite evoluţiei vieţii cultural-știinţifi ce din ţara noastră și rolului ei la înfăptuirea unităţii naţionale a tuturor românilor. Elocventă în această privinţă ni se pare cuvântarea sa rostită la Academia Română în ziua de 14 mai 1919:

„Evenimentele războinice ne-au împiedecat să prăznuim, așa cum am fi dorit în anul 1916, jubileul Academiei Române. O putem face azi, cu inima recunoscătoare către Pronia Cerească, că visul atâtor generaţii de vrednici români s-a înfăptuit.

26 mai 1919. Primirea suveranilor la Baia Mare(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

26 mai 1919. Episcopul Iuliu Hossu urează bun-venit suveranilor la Jibou (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

3 (85) 2019 document26

studii/documente

Am venit dar, cu deosebită bucurie în mijlocul Domniilor Voastre, împreună cu Regina și Principele Moștenitor, ca, după acești ani de lupte grele și mari, să reluăm fi rul însemnatelor preocupări de cultură ale Academiei Române, sărbătorind roadele unei activităţi de jumătate de secol.

În lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor, Academia Română și-a avut partea ei importantă pe tărâmul cultural.De aceea izbânda ţării este și izbânda ei. Când din imboldul lui Nicolae Kreţulescu și al lui C.A. Rosetti s-au pus bazele Societăţii Literare, cu scopul de a se ocupa mai ales de limba și literatura română, alegerea întâilor membri a arătat gândul de înalt patriotism ce a călăuzit generaţia din 1866, care, bine încredinţată că numai pe baza unităţii de limbă și cultură se poate clădi trainic viitorul unei naţiuni, a reunit în cercul restrâns al viitoarei Academii pe bărbaţii luminaţi din toate ţinuturile românești, și astfel România Mare de azi își găsea de o jumătate de secol patria comună sub acoperișul tânărului așezământ.

Aruncând privirile asupra istoriei noastre rămânem uimiţi cum neamul românesc a putut ieși biruitor din atâtea greutăţi, din atâtea primejdii, și cum n-a fost înghiţit de prăpastia ce adeseori se deschidea în drumul lui; citind și recitind însă poezia populară găsim cheia acestei extraordinare puteri de împotrivire. În doinele și cântecele lui se oglindește toată durerea acestui popor, care cu atâta trudă s-a luptat în vremurile întunecate ce stânjeneau zborul lui spre Soare, dar în clipele de cele mai negre restriști tot din poezia populară trăgea nădejdea într-un viitor mai fericit, în ea găsea forţa nouă care îl îmbărbăta în lupta uriașă pentru existenţă. În ea se poate citi, ca într-o carte deschisă, toată gândirea, toată simţirea, întreaga fi losofi e atât de simplă și totodată atât de ascunsă a unui popor care azi, ca plugar trage brazda cea adâncă în ogorul său, punând într-însa toată nădejdea omului, mâine, ca ostaș, credincios Ţării și Tronului, făcând scut din pieptul său, luptă și moare ca un erou, cu zâmbetul pe buze. I-am urmat la muncă pe acești copii ai unui sol roditor și am admirat răbdarea lor, i-am văzut în luptă și am binecuvântat avântul lor, dar când pe front am ascultat doinele lor, atunci în inima mea s-a înfi pt, încă mai tare, convingerea nestrămutată că un popor care

în toiul luptei își tălmăcește cugetul și simţirea în versuri nu poate fi învins, că un asemenea popor nu poate pieri. Și multe din aceste poezii, culese sub bubuitul tunurilor, sună așa de frumos și ca limbă, cugetare, că ele merită a fi cunoscute mai pe larg.

Academia Română prin menirea sa fu chemată să f ie păzitoarea credincioasă a limbii și culturii naţionale, în timpul când întemeietorul Dinastiei, așa de strâns legată de institutul nostru știinţifi c, își închina toată munca pentru câștigarea neatârnării și clădirea Regatului, sprijinit fi ind în opera sa de o pleiadă de bărbaţi luminaţi, dintre care un număr însemnat a fost podoaba acestei învăţate adunări. Dumnezeu a binecuvântat munca Domniilor Voastre atât de roditoare pe terenul istoric, știinţifi c și literar. Seminţele aruncate cu credinţă și cu dragoste în ogorul înţelenit al culturii românești, în curgerea de jumătate de veac, și-au adus rodul însutit. Iar lupta pentru unirea limbii ne-a condus, prin vitejia ostașului român, la sfărâmarea graniţelor vitrege dintre fraţi și la întregirea statului român în hotarele sale fi rești, până la marginile graiului românesc. Doina de jale a marelui poet, Eminescu:

«De la Nistru pân’la TisaTot Românul plânsu-mi-s-a»a vrut Domnul să se preschimbe în cântec de vitejie și de

biruinţă. Au căzut lanţuri care ne împiedecau mersul liber, s-au prăbușit hotarele care ne înăbușeau. Respira-vom în voie și mai pe larg, după măsura întregului nostru neam. Dar faţă de acest mare eveniment istoric al realizării visului de unire naţională a tuturor românilor în același stat, și datoriile noastre sporesc într-o măsură nemărginită. Cele mai grele probleme de organizare economică și culturală ne stau înainte și, pentru a păși cu sorţi de izbândă la sănătoasa lor dezlegare, se cere, mai presus de toate, unire în cugete și hotărâre la muncă fără răgaz a tuturor forţelor ce ne-au mai rămas în urma grelelor jertfe ale războiului.

Nu mă îndoiesc că Academia Română, căreia i-a fost dat să lupte cu atâta spor în zbuciumul pașnic al culturii unitare române, ne va da și în viitor pilda înălţătoare a unirii tuturor la muncă pentru trainica așezare a României Noi pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu”13.

27 mai 1919.Regele Ferdinand I primeşte defi larea trupelordin garnizoana Cluj (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

28 mai 1919. Suveranii păstrează un moment de reculegereîn faţa mormântului lui Mihai Viteazul de la Turda

(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 27

Dorind să ia cunoștinţă la faţa locului de realităţile concrete din zonele recent eliberate și intrate sub autoritatea guvernului român, în perioada 22 mai-1 iunie 1919, regele Ferdinand I și regina Maria, însoţiţi de înalte personalităţi politice și militare (Iuliu Maniu, Ștefan Ciceo Pop, Vasile Goldiș, generalul Constantin Prezan, colonelul Ion Antonescu ș.a.), au întreprins prima lor vizită în Ardealul eliberat, peste tot fi ind întâmpinaţi cu vii manifestări de simpatie și entuziasm din partea populaţiei locale. Vizita suveranilor României a fost și un simbol al recunoașterii unităţii naţionale a românilor de pe întregul teritoriu, precum și al atașamentului lor faţă de regele întregitor de ţară. Peste tot au fost organizate, aproape spontan, impresionante cortegii etnografi ce la care au participat zeci și sute de mii de persoane.

După cum afirma și scriitorul Cezar Petrescu în lucrarea intitulată Cei trei regi: „Regele Ferdinand a mers să caute alinare la poporul din ţinuturile desfăcute de lanţuri. Și, ca întotdeauna, de la norodul cel mult și umil i-a venit răsplătire, căci numai el, fără inima atinsă de stricăciune, știa să pună balsam la dureri. Drumul regelui în Ardeal a fost de o măreţie fără cuvinte. În gările împodobite cu cetini s-a revărsat poporul munţilor și plaiurilor să-și vadă regele și să-l întâmpine ca un izbăvitor al tuturora, ce era. Biharia doinelor a venit cu ai săi cântăreţi și chiuitori. De acolo, de la Oradea Mare, a început calea bătută cu fl ori. Chiar cerul se luminase, albastru și înalt, ca să primească oaspeţi noi în ţară de robie veche. Ochiul înlăcrimat al regelui Ferdinand cuprindea cu înduioșare freamătul acestor sufl ete alipite în sfârșit la adevărata lor ţară. La Arad, la Careii Mari, la Baia Mare, la Bistriţa-Năsăud, în munţii Moţilor, la Câmpeni, la Alba Iulia, la Blaj, la Cluj, la Sibiu, la Brașov, pretutindeni, în târguri și sate, bătrânii își ștergeau pe furiș pleoapele umede, fl ăcăii și fetele se înfăţișau în portul lor alb de sărbătoare cu jocuri și chiot, câte o bunică își înălţa nepotul în braţe peste capete ca să poată vedea chipul blând al regelui care i-a scos din urgie”14.

Plecat la 22 mai 1919 din București, trenul regal a ajuns la Oradea, în ziua de 23 mai 1919, la ora 8,

suveranii României fi ind întâmpinaţi cu un fast deosebit de autorităţile militare, politice și ecleziastice din zonă. Străzile orașului erau împodobite cu arcuri de triumf, ghirlande de fl ori și verdeaţă.

După cum se menţionează și în Jurnalul de Operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania din 23 mai 1919: „M.M.L.L.Regele și Regina au sosit la Oradea Mare, pentru a vizita Ardealul și a inspecta trupele de pe front. Trenul regal a sosit, la ora 8, în gara Oradea Mare, de unde, după raportul d-lui general Mărdărescu, comandantul Trupelor din Transilvania și a d-lui general Holban, comandantul Grupului de Sud și după prezentarea ofi ţerilor și autorităţilor civile, M.M.L.L. Regele și Regina au plecat în oraș în ovaţiile nesfârșite a zeci de mii de oameni din oraș și satele din împrejurimi. În piaţa orașului, M.M.L.L. au primit defi larea trupelor și a conductului15 etnografi c, cu care ocazie M.M.L.L. au decorat pe d-nul general Mărdărescu, comandantul Trupelor din Transilvania și d-nul general Panaitescu, șeful de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. După defi larea trupelor, M.S. Regele a inspectat posturile de comandă ale Grupului de Sud, Divizia 6 și Divizia 2Cavalerie. După-masă a avut loc recepţia diferitelor autorităţi și deputaţiuni la Palatul Episcopal Greco-Catolic”16.

La Catedrala Ortodoxă și, apoi, la Catedrala Greco-Catolică, a fost ofi ciat câte un Te-Deum în cinstea înalţilor oaspeţi, după care au fost trecute în revistă trupele din garnizoana Oradea. În continuare, reprezentanţii celor 175 de comune bihorene, îmbrăcaţi în costume naţionale, cu steaguri, cu fl ori, cu numeroase urale și ovaţii, au defi lat prin faţa familiei regale.

Cu prilejul prânzului ofi cial, răspunzând cuvintelor de bun venit rostite de episcopul Ioan Pop și de prefectul judeţului Bihor, regele Ferdinand I a rostit următorul toast: „Mulţumesc din inimă pentru cuvintele așa de bine simţite, rostite de P.S. Voastră și de dl. Prefect, care au pătruns adânc în inima Mea plină de recunoștinţă pentru primirea așa de caldă și frumoasă ce am găsit în Oradea Mare.Cortegiul ţăranilor din satele acestui mare și bogat judeţ parcă Mi-au arătat tot trecutul lor plin de durere, dar am putut citi în inimile și privirile lor nădejdea unui viitor frumos. Bine aţi spus P.S. Voastră când aţi comparat vitalitatea neamului nostru cu aceea a sabiei lui Traian; eram deja demult convins de marea vitalitate a neamului românesc.

Doresc din toată inima ţinutului Bihorului tot ceea ce o inimă de om și Rege îi pot dori și beau în sănătatea orașului și a judeţului”17.

A doua zi, 24 mai 1919, dimineaţa: „M.M.L.L. Regele și Regina au pornit de la Oradea Mare spre Békéscsaba18, unde au ajuns la ora 13. O mulţime imensă a întâmpinat pe M.M.L.L. pe tot parcursul de la gară și până în piaţa orașului, unde a avut loc defi larea trupelor, după care M.M.L.L. au inspectat postul de comandă al Diviziei 1 Vânători, unde au primit diferite autorităţi și deputaţiuni (de toate naţionalităţile). La ora 7,M.M.L.L. au plecat spre Careii Mari prin Debreţin”19.

28 mai 1919. Regele Ferdinand I în mijlocul locuitorilor din Câmpeni (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

3 (85) 2019 document28

studii/documente

La Békéscsaba, o delegaţie reprezentând pe șvabii din Banat a înmânat regelui Ferdinand I un memoriu cerând alipirea Banatului la România Mare, iar în cuvântul său, prefectul de Lugoj a spus: „Majestate! Banatul nostru oropsit vă aduce prin noi, cei prezenţi, omagii de preamărire pentru glorioasele fapte săvârșite în scopul închegării neamului românesc și, asigurându-vă de neclintita sa alipire către Majestatea Voastră și Coroana României, cu supunere fi rească vă roagă să binevoiţi prea graţios a năzui cu insistenţă ca hotărârile Marii Adunări de la Alba Iulia, consfi nţite de Majestatea Voastră prin decret-lege, în înţelesul cărora și Banatul s-a decretat de necondiţionat alipit în întregimea sa la România Mare, să fi e recunoscute din punct de vedere internaţional de Congresul de Pace, căci prin luarea unui colţ cât de mic din Banat, închegarea neamului nu se va putea privi ca desăvârșită și justele aspiraţii naţionale ca îndeplinite, și interese superioare geografi ce, etnice, culturale, fi nanciare și economice reclamă imperios contopirea întreg Banatului cu grosul României.

De aceea, noi vă jurăm că suntem gata a aduce toate jertfele posibile spre a vă ușura alăturarea Banatului neștirbit la România Unită”20.

În faţa acestor solicitări pe deplin întemeiate, suveranul român a precizat: „Fiţi siguri că trăgând spada n-am tras-o numai ca să dezrobesc ţinuturile ardelene, dar și acele ţinuturi care astăzi prin graiul vostru confi rmă din nou voinţa lor neclintită de a fi unite cu România Mare. Vă asigur că voi face tot ce-mi va sta în putinţă pentru realizarea dorinţelor voastre. Deocamdată atât pot să vă spun!”21

În ziua de 25 mai 1919: „La ora 14, M.M.L.L. au sosit în gara Careii Mari, fi ind întâmpinaţi de generalul Moșoiu, comandantul Grupului de Nord, generalul Dabija, comandantul Diviziei 2 Vânători și autorităţile civile. De la gară, M.M.L.L. au plecat cu automobile în piaţa orașului, fi ind aclamaţi de o mulţime imensă venită din localităţile de primprejur. După primirea defi lării și a conductului etnografi c, M.M.L.L. au inspectat postul de comandă al Diviziei 2 Vânători, unde a avut loc și recepţia diferitelor autorităţi și deputaţiuni”22.

Ajuns la Careii Mari, regele Ferdinand I a felicitat trupele comandate de generalul Traian Moșoiu, spunând: „Inima Mea a bătut mai tare de bucurie, pentru că trupele acestea au luptat pentru ideea noastră sfântă. Sunt mulţumit de felul cum au luptat și de modul cum s-au purtat în înaintarea lor în care aveau o înaltă menire: să înfi gă steagurile noastre în graniţele hotărâte de voinţa neamului și de a aduce ordine acolo unde bande fără de lege și Dumnezeu au lăsat jar, iar cei rămași au văzut în trupa românească pe salvatoarea lor.Înfăţișarea ostășească cu care s-au prezentat și regimentele de vânători și trupele de artilerie, M-au întărit în convingerea ce o am demult că, cu aceste trupe, se poate face orice; că trupele care știu să lupte și să moară când se cere, știu să ţină, și în împrejurări grele, disciplina de fi er. Aceste trupe merită nu numai încrederea șefi lor lor, ci și încrederea acelora ce le-au putut saluta în timpuri grele în chip preţios, deși au venit în faţa lor ca dușmani. Asta e una din cele mai mari vitejii a trupelor noastre”23.

În continuarea periplului lor prin Transilvania, în dimineaţa zilei de 26 mai 1919: „M.M.L.L. Regele și Regina au sosit la ora 8,30 în gara Baia Mare, unde au fost întâmpinaţi de generalul Olteanu, comandantul Brigăzii 5 Roșiori și de autorităţile locale. La ora 9, M.M.LL. au plecat din gara Baia Mare spre Bistriţa, prin Jibou și Dej. La ambele aceste din urmă gări M.M.L.L. s-au oprit câte o jumătate de oră, fi ind întâmpinaţi de comandanţii de garnizoană și de autorităţile civile. Pretutindeni pe unde au trecut, au fost primiţi cu mare entuziasm. La ora 18,30, M.M.L.L. au sosit în Bistriţa, fi ind întâmpinaţi de comandantul garnizoanei și autorităţile orașului. Din gară, M.M.L.L. au pornit în oraș, unde au primit defi larea trupelor, după care au urmat cortegii etnografi ce, călușari, săteni din satele dimprejur. Vizita și prezenţa M.M.L.L. au produs un entuziasm de nedescris în întreaga populaţie”24.

La prânzul oferit de autorităţile locale, regele Ferdinand I a spus: „Cu adâncă mulţumire am ascultat cuvintele atât de bine simţite ce-Mi adresaţi în numele acestei populaţii, care, timp de secole, și-a păstrat naţionalitatea și datinile, iar astăzi ne arată atâta credinţă și dragoste. Dar am găsit aicea o comoară

28 mai 1919. La mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

29 mai 1919. Primirea entuziastă făcută suveranilor de locuitoriidin Abrud (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 29

mai mare, mai frumoasă: inima. O primesc cu toată dragostea ce poate simţi o inimă caldă de Suveran faţă de supușii Săi, de aceea strig din tot sufl etul: «Trăiască orașul și judeţul Bistriţa Năsăud!»”25

A doua zi, 27 mai 1919: „La ora 10, trenul regal a sosit în gara Cluj, de unde, după raportul comandantului garnizoanei și prezentarea ofi ţerilor și autorităţilor civile, M.M.L.L. au pornit în piaţa orașului, unde a avut loc defi larea trupelor și conductul etnografi c la care a luat parte o mulţime imensă. Tot timpul M.M.L.L. au fost aclamate și înconjurate de ovaţiile a zeci de mii de oameni”26.

Cu prilejul dejunului oferit de autorităţile locale, regele Ferdinand I a rostit următorul toast: „Mulţumesc din inimă pentru cuvintele calde cu care Mă salutaţi! Azi, când am pus piciorul în mijlocul acestui oraș și am văzut miile de oameni din acest judeţ trecând prin faţa Mea, Mi-am adus aminte că acest judeţ este unul din acelea care au suferit mai mult decât o soartă nemiloasă, căci știu bine că de la Cluj au pornit toate schingiuirile pe care a vrut să le reverse un dușman asupra unui popor credincios ursitei sale. Totul a fost însă în zadar, căci această credinţă sfântă nu a putut fi răpusă. De aceea, când am crezut că a venit ceasul hotărâtor și am tras sabia pentru întregirea neamului, nu au fost multe glasuri, ci a fost un singur glas care a ajuns până la Dumnezeu. A fost glasul acelei credinţe sfi nte care nu a putut fi răpusă de niciun dușman. Să fi m și de aci înainte credincioși acestei credinţe, să o sădim în inimile și faptele noastre și nimic nu ne va putea clinti în viitor, iar orașul acesta, locul prigonirilor și asupririlor asupra fraţilor noștri, va deveni de aci înainte, ca și judeţul a cărui capitală este, un cuib mare și frumos al culturii românești.

Cu aceste urări ridic paharul Meu în onoarea orașului Cluj și a judeţului Cojocna!”27

După ce au vizitat spitalele militare din oraș, la ora 17,30, suveranii României au plecat spre Turda, unde au ajuns la ora 19.30, rămânând peste noapte în această localitate.

Îndrăgostit de istoria noastră naţională, bun cunoscător al tainelor ei, era fi resc ca în timpul primei sale călătorii pe plaiurile transilvane, cel care a devenit cel dintâi rege

al tuturor românilor să poposească și acolo unde s-a sacrifi cat pentru înfăptuirea unităţii naţionale voievodul Mihai Viteazul.

A doua zi dimineaţa, 28 mai 1919, la ora 9, pe câmpia unde s-a jertfi t cel care avea să devină simbolul primei uniri a românilor, a fost ofi ciată o panahidă28 pentru pomenirea lui Mihai Viteazul, slujită de un sobor de preoţi în frunte cu episcopul Miron Cristea, care, la sfârșitul ceremoniei religioase a spus: „Rămășiţele pământești ale lui Mihai Voievod se mișcă în mormântul lui ca să aduceţi prinos de recunoștinţă către acela care ne-a arătat calea spre marele ideal al României Mari, iar sufl etul din ceruri se bucură văzând că al doilea Mihai nu s-a oprit la Turda, ci a înaintat până la Tisa.

Aţi înfăptuit, Majestate, idealul marelui Mihai și cele mai îndrăzneţe visuri ale noastre. Aţi căpătat o mare răsplată pentru moartea de mucenic a marelui Mihai și pentru suferinţele poporului nostru. S-au coborât Horea, Cloșca, Crișan și Regele Munţilor (Avram Iancu – n.n.) în faţa acestui sfânt mormânt, în faţa acestor sfi nte locuri ne închinăm înaintea Majestăţilor Voastre nu numai cu dragoste și supunere, ci și cu iubire fi rească, pentru că aţi înfăptuit idealul nostru românesc”29.

În încheierea acestei emoţionante evocări, regele Ferdinand I și-a manifestat dorinţa ca pe câmpia de la Turda, acolo unde se afl ă mormântul marelui voievod al primei uniri din istoria românilor, să fi e înălţat un monument comemorativ, donând în acest scop suma de 20.000 lei (menţionăm faptul că 1 leu aur era cotat 5 dolari USA – n.n.).

Solemnitatea momentului a fost accentuată de manifestările de devotament și efuziune faţă de suveranii României ale miilor de ţărani participanţi la ceremonie. În memoriile sale, I.G. Duca relata că: „După ce s-a sfârșit slujba religioasă la mormânt, Regele și Regina au trecut pe jos printre șirurile de ţărani. Și, atunci, populaţia care nu se aștepta la această simplicitate, nici la acest contact direct cu suveranii, s-a dedat în chip spontan la o manifestaţie care întrecea tot ce se poate închipui. Nu numai că uralele nu se mai sfârșeau, dar oamenii cădeau în genunchi, sărutau poalele

30 mai 1919. Regele Ferdinand I, regina Maria, principesa Ileanaşi Iuliu Maniu primesc omagiul locuitorilor din Alba Iulia

(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

31 mai 1919. Comandantul garnizoanei Copşa Mică prezintă raportul regelui Ferdinand I (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

3 (85) 2019 document30

studii/documente

costumului naţional cu care Regina era îmbrăcată, aruncau fl ori, se repezeau să sărute mâna regelui... Cred că scena de la Turda a fost cea mai strălucită și cea mai emoţionantă concretizare a bucuriei Unirii”30.

Memoria voievodului primei uniri a fost omagiată și în toastul rostit de regele Ferdinand I la dejunul care a fost oferit în cinstea sa de către ofi cialităţile din Turda: „Am venit între voi, aici la Turda și în mândrele plaiuri ale acestui district, și Mi-am spus că pentru Mine este o datorie patriotică de a le vedea, căci am călcat și în ţinuturile realipite la Patria Mamă ca să vizitez locul unde marele Voievod, care a ţinut sub stăpânirea lui odată o Românie Mare, a trecut din viaţa pământească în cea eternă, și unde eroi ai românismului, Horea și ceilalţi, și mai ales Avram Iancu au gândit și murit ca eroi. Pentru Mine era o datorie de a aduce sufl etului lor prinosul Meu de recunoștinţă. Aceste mari fi guri ale istoriei românismului ne-au lăsat o moștenire sfântă, ne-au lăsat o iubire de neam mai presus de orice altă iubire. Memoria lor ne-a susţinut în toate timpurile de dureri, chinuri și restriște, ea ne-a dat și curajul de a lupta până la sfârșit și graţie acestui curaj și învăţăturilor trase din viaţa și virtuţile lor, am putut ajunge la încoronarea gândurilor lor.

Primirea ce Mi-aţi făcut-o aci, M-a convins cât de adâncă este sădită în inima populaţiei credinţa de Neam și Patrie și, de aceea, am avut o mare bucurie, ce nu o pot exprima mai bine decât ridicând paharul pentru judeţul Turda-Arieș!”31

De la Turda, la ora 10, suita regală a plecat cu automobilele spre Câmpeni, unde au vizitat casa lui Avram Iancu din Vidra.

A doua zi, 29 mai 1919, la ora 10 au plecat, tot cu automobilele din Câmpeni spre Abrud. Cu prilejul prânzului oferit de oficialităţile din Abrud, regele Ferdinand I a rostit următorul toast: „Pentru Mine și Regină a fost o mare bucurie de a străbate ţinuturile acestea muntoase, locuite de neamul moţilor, care constituie un sâmbure deosebit în neamul nostru prin tăria caracterului lui, căci de aici au pornit toate mișcările pentru înfăptuirea visului de acum. Primirea ce ni s-a făcut M-a impresionat adânc și va rămâne multă vreme întipărită în mintea noastră.

S-au spus odată aceste versuri triste:«Munţii noștri aur poartă,Noi cerșim din poartă-n poartă».Timpurile acestea au trecut. De acum înainte nimeni nu

va mai cerși, ci fi ecare va trăi după munca și puterea lui.Așa să fi e!”32

După masă, la ora 15, suita regală a plecat din Abrud spre Brad, întorcându-se seara la Abrud, unde au rămas peste noapte33.

În dimineaţa zilei de 30 mai 1919, suveranii României au plecat, la ora 9, spre Alba Iulia unde li s-a organizat o primire grandioasă. Pentru prima dată, românii de aici nu se mai simţeau marginalizaţi în ţara străbună.

Martor ocular la acest eveniment, Sabina Cantacuzino relatează: „Deodată izbucnesc strigăte de bucurie, muzicile intonează: «Trăiască Regele!», parte din popor același imn, parte «Deșteaptă-te române!» sau «Hora Unirii», soldaţii strigau: «Ura!...Ura!», ţăranii: «Trăiască!» Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul cobora spre piaţă cu Regele și Regina în frunte, lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor descoperite. Era o vibraţie imensă de culori, de sunete, de emoţii, poate unică în viaţa unei naţiuni, căci într-acea clipă părea că se înfăptuia unirea poporului ardelean cu suveranii care simbolizau întreaga Românie Mare.

Regele, Regina și autorităţile s-au oprit în faţa tribunei și defi larea cortegiilor etnografi ce a început. A ţinut trei ore, neîntreruptă decât prin mici manifestaţii spontane ale acelora care se rupeau din coloana mergătoare și se adresau Regelui și Reginei, fi e pentru a le oferi câte un dar, produs al industriei casnice, fi e pentru a le spune fericirea lor în acea zi măreaţă. Vorbele lor naive nu se auzeau, dar inimile noastre le înţelegeau pe ale lor și expresia fi zionomiei, gesturile care le însoţeau, lacrimile ce-i orbeau făceau pe ale noastre să curgă.

Bătrânii mai ales erau atingători; o lungă viaţă de suferinţă și de asuprire se încheia și păreau că pășesc înaripaţi cu ochii pierduţi spre o lume nouă.

Expansiunea cu care își manifestau simţămintele ne uimea pe noi, obișnuiţi cu rezerva așa mare a ţăranului și, mai ales, a ţărăncii din vechiul Regat.

31 mai 1919. Generalul Gheorghe Mărdărescu îi întâmpina pe suveranila sosirea la Sibiu (Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

31 mai 1919. Defi larea trupelor din garnizoana Sibiu(Fototeca Arhivelor Naţionale Istorice Centrale)

studii/documente

document 2019 3 (85) 31

Când se sfârși serbarea la Alba Iulia, micul oraș, trezit pentru câteva ceasuri dintr-un lung somn de trei sute de ani, înfl ăcărase un neam întreg cu amintirea lui Mihai. El rămăsese simbolul aspiraţiilor și gloriei marelui voievod, în el dăinuia chipul eroic și martir al lui Horea, era drept ca în el să se facă în acea zi legătura între un trecut scump și viitorul strălucit al neamului românesc întregit – precum mai târziu – de încoronarea celor dintâi suverani obștești”34.

După trecerea în revistă a trupelor din garnizoană și defi larea grupurilor etnografi ce, la dejunul ofi cial oferit de autorităţile locale, regele Ferdinand I a rostit următorul toast: „Alba Iulia, un nume care are un farmec pentru tot ce simte și cugetă românește. Aici a fost în timpuri vechi cetatea Noului Voievod, care fusese stăpânitor peste o Românie Mare. Aici este cuprinsă toată durerea, toate chinurile unui popor care nu a vrut să aibă altceva sub soare decât să-și exprime în graiul său dorinţele așa de modeste. Eroii care au precedat generaţiei de azi și de ieri au suferit aici, în Alba Iulia pentru credinţa lor, pentru Neam și Dumnezeu. Martiriul lor a dat roade binecuvântate, căci tot aici, la 1 Decembrie 1918, s-a votat alipirea acestor ţinuturi la Patria Mumă. De aceea, cu legitimă emoţie am călcat aci, înlăuntrul zidurilor acestea sfi nte pentru memoria Neamului Românesc. Primirea ce am avut-o aici, Mi-a arătat că în inima populaţiei acestor ţinuturi tot același sufl et de mai înainte trăiește. Să trăiască și în viitor! Aceasta i-o doresc!”35

După revista de front, defi larea trupelor, populaţiei locale și recepţia oferită de autorităţi, la ora 15, suita regală a plecat spre Blaj, unde au rămas pe timpul nopţii.

La prânzul ofi cial, oferit de Mitropolia din Blaj, regele Ferdinand I a rostit următorul toast: „Am pus cu mare bucurie piciorul pe pământul Blajului, pe un pământ care timp de veacuri a fost farul culturii românești, bisericești mai ales. Sămânţa care s-a pus aici în inimile studioșilor, și, prin aceștia, în inimile unei populaţii întregi, a dat roade frumoase. Roadele acestea le putem culege astăzi, când visul acelora care au lucrat și în frumoasa ţară a Ardealului s-au înfăptuit spre binele întregului Neam românesc.Gândind la cei care au lucrat pentru cultura românească, Mă închin înaintea lor cu recunoștinţă și, azi, pot ura din tot sufl etul acelora care vor urma învăţămintele așezate în școala de cultură naţională să lucreze și de aici înainte cu același gând și același sufl et.Sunt sigur că Blajul va da și în viitor aceleași sforţări, după cum a dat și până acum!”36

Continuând călătoria prin Transilvania, la 31 mai 1919, familia regală a plecat din Blaj la Sibiu, unde a ajuns la ora 11: „La gară, M.M.L.L. Regele și Regina au fost întâmpinaţi de domnul general Mărdărescu, comandantul Trupelor din Transilvania, domnul general Panaitescu, șeful de stat-major al Comandamentului Trupelor din Transilvania și de Consiliul Dirigent, în frunte cu președintele consiliului, domnul Iuliu Maniu. După recepţia de la gară și ofi cierea unui Te-Deum la catedrală, M.M.L.L. au primit defi larea trupelor și a conductului etnografi c la care au luat parte zeci de sate din împrejurimi”37.

Cu prilejul dejunului oferit la Cercul Militar din Sibiu, regele Ferdinand I a evidenţiat din nou eroismul ostașilor noștri și rolul lor în făurirea României Mari rostind următorul toast: „Dacă azi ne găsim aici împreună, sărbătorind ceea ce s-a scris cu sufl etul tuturor românilor, o datorăm în cea mai mare parte soldaţilor noștri, care, după zile de grea încercare, au stăruit pe frontul vechilor graniţe să se împotrivească inamicului, care a vrut să îi subjuge voinţei lui.

Vitejia arătată atunci a legat mai strâns pe fraţii ce erau despărţiţi de stânci și de lanţuri puse pe mâinile lor. A venit însă ziua când trupele Mele au putut intra în ţara mult dorită, în frumosul Ardeal, unde au fost primite ca salvatoare, dându-li-se și sarcina de a restabili ordinea împotriva altui vrăjmaș, făcându-și pe deplin datoria prin intrarea regimentelor din Vechiul Regat și prin formarea noilor regimente din Ardeal.

Astfel se va strânge mai mult uniunea sufl etească ce trebuie să fi e între camarazii din aceeași ţară.

Sunt convins că, zilnic, se vor întări legăturile de iubire bazate pe autoritatea șefi lor și disciplina fără de care armata nu poate exista. Am văzut tineri soldaţi, ce în parte luptaseră sub alte steaguri, uniţi acum sub cutele aceluiași tricolor și M-am bucurat de aspectul lor, căci ei vor fi una cu vechii camarazi.

Ridic paharul Meu în sănătatea trupelor din Vechiul Regat și a tinerelor trupe din frumosul Ardeal!”38

A urmat o scurtă vizită prin orașul Sibiu după care, în seara zilei de 31 mai 1919, primul rege al tuturor românilor s-a întâlnit cu membrii Consiliului Dirigent, care au oferit în cinstea sa un mare banchet la hotelul Împăratul Romanilor, în sala Unicum, banchet la care au participat peste 400 de persoane (toate notabilităţile locale, ofi cialităţile și fruntașii politici veniţi din Vechiul Regat).

Regele Ferdinand I a avut posibilitatea de a prezenta în public primele sale impresii obţinute în urma acestui adevărat pelerinaj transilvan: „A vrut soarta, care era rezervată Ţării noastre, ca scopul pentru care legionarii romani au venit în ţările Dunărene și cele cuprinse în arcul Carpaţilor să fi e în viitor o adevărată cetate a unei culturi latine și a unei forţe compacte în mijlocul popoarelor de alte neamuri.

Ca neamul românesc să ajungă acolo unde i-a fost dat de Pronie o vitalitate care i-a mijlocit să reziste tuturor vitregiilor ce s-au dezlănţuit asupra-i în cursul veacurilor și să păstreze însușirile proprii și credinţa nestrămutată că va ajunge acolo unde prin voia sorţii drumul i-a fost indicat. Și ce era soarta? Soarta era ca toţi care erau urmașii legionarilor să-și dea într-o zi mâna de fraţi. În decursul istoriei neamului nostru a fost un moment sub Mihai Viteazul când am putut spera că o să se înfăptuiască o Românie Mare așa cum înţelegem azi.

N-a vrut Dumnezeu să fi e de lungă durată, dar în inimile urmașilor ce luptau atunci cu el, și pentru el, a trăit ideea aceasta sfântă. Drumurile au fost grele atât pentru Ardeal, cât și pentru Vechiul Regat. Pare că epoca aceasta de luptă era trebuincioasă pentru a putea pregăti și oţeli braţul acestui popor pentru ca, în clipa când va suna ora hotărâtoare, să aibă putere să înfăptuiască în adevăr ceea ce era dorinţa păstrată în sufl et și ce era menirea dată de soartă.

3 (85) 2019 document32

studii/documente

Sunt recunoscător Proniei cerești că Mie, Mi-a fost dat nu numai să văd, dar să înfăptuiesc cu ajutorul ostașului român acest ideal, care este unic în istoria noastră.

În călătoria făcută în frumoasele ţinuturi am văzut ceva ce rar se vede, am văzut credinţa unui popor și cea mai frumoasă răsplată pentru Mine a fost dragostea cu care M-a înconjurat poporul acesta, care atât de amar a suferit așa de multă vreme. Bucuria lui a fost bucuria Mea. Din toate unghiurile au alergat ca să-și arate sentimentele de credinţă, și din Ardeal, și din Banat, și pot să vă asigur că fac tot ce este în puterea Mea ca și dorinţa lor să fi e realizată.

Am simţit mare emoţie când am putut pipăi pulsul acestui popor, și ceea ce Mi-a spus el a fost adevărat și frumos, și Mi-a dovedit loialitatea care a existat totdeauna în voi, Ardelenii.

Unirea aceasta, făcută prin sângele vărsat pe câmpul de luptă și prin credinţă, nu poate să nu fi e atât de tare încât nicio forţă să nu ne mai poată despărţi.

Multă muncă stă în calea noastră, atâtea probleme ne stau înainte, sociale și economice, încât va trebui ca toţi să ne dăm mâna frăţește și toţi, uniţi în sufl et și în gând, să muncim împreună. În aceasta se va arăta cu adevărat unirea Românilor și sunt convins că așa va fi !”39

Reamintesc celor care lecturează aceste pagini că emoţionantul și pătrunzătorul toast de mai sus a fost rostit din adâncul inimii de către un fost prinţ german, descendent al vechii familii prusace Hohenzollern, care, ajuns rege al României, s-a dovedit prin toate faptele și acţiunile sale mai pătruns și mai îndrăgostit de spiritul românesc decât orice român de viţă veche.

În cursul dimineţii zilei de luni, 1 iunie 1919, la fi nalul turneului lor triumfal prin Transilvania, regele și regina au vizitat localitatea Săliștea, iar la ora 12 au plecat din Sibiu spre Brașov, și, de aici, la București.

NOTE

Ferdinand I - Th e fi rst King of all Romanians (Part II)Neculai Moghior

Abstract: Th e fi rst half of 1919 was marked by the development of some actions to provoke and terrorize the Romanian population by elements of the Hungarian population, which imposed the intervention of the Romanian troops; by the end of the mission of a great friend of Romania – General Henri Mathias Berthelot (May 5) and by the trip to the Transylvanian lands of King Ferdinand I and Queen Mary (May 22-June 1, 1919). From Oradea to Brasov, the sovereigns were welcomed with military and civil ceremonies, with spontaneous manifestations from the population, eager to express the gratitude for fulfi lling a dream – Great Romania.

Keywords: demarcation line, Berthelot, journey, Ardeal, Ferdinand I, Mary, May 22-June 1, 1919.

1 Membru fondator al Asociaţiei Cultural-Ştiinţifi că „Dimitrie Ghika-Comăneşti”.2 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea neamului românesc, Editura Metropolis, Oradea, 1994, Documentul 69.3***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului Trupelor din Transilvania (1918-1921), volumul I, Ediţie îngrijită de Viorel Ciubotă, Gheorghe Nicolescu şi Cornel Ţucă, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1998, p. 21. 4 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand I văzut de contemporanii săi, Editura Militară, Bucureşti, 2006, p. 209. 5***Istoria militară a poporului român, volumul V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p.776.6 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, volumul II, Tipografi a România Nouă, Bucureşti, f.a., p.417.7 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand I văzut de…, 2006, p. 209. 8***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului…, p. 21. 9 Ibidem, pp.28-29.10 Constantin Kiriţescu,Op. cit., p. 418.11 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru…, p.45.12 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni, cuvântări şi ordine de zi, text olograf, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Secţia Documentare, Fond Manuscrise, Documentul 71.13 Neculai Moghior, In Memoriam. Regele Ferdinand I Întregitorul, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Detectiv, Bucureşti, 2008, pp.93-95.14 Cezar Petrescu, Cei trei regi, Editura Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1935, pp.116-117. 15 Conduct (regionalism): convoi – n.r.

16 ***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului..., p. 214.17 Ferdinand I, Op. cit., Documentul74.18 Astăzi Bichişciaba, districtul Békéscsaba, judeţul Békés, Ungaria – n.r.19 ***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului…, p.215.20 Colonel Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari, Tom II, De la Pacea de la Buftea până la încoronarea de la Alba Iulia, Cluj, Institutul de Arte Grafi ce „Ardealul”, 1926, pp. 261-262.21 Ibidem.22***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului…, p.217.23 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand I văzut de …, p. 212.24***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului…, p. 218. 25 Ferdinand I,Op. cit., Documentul 75.26***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului …, p.219.27 Ferdinand I,Op. cit., Documentul 76. 28 Panahidă: serviciu religios care se face după moartea cuiva, la scoaterea mortului din casă; parastas – n.r.29 Colonel Vasile Bianu,Op. cit., p.268.30 Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I „Întregitorul” (1914-1927), Editura Paideea, Bucureşti, 2003, p.154.31 Ferdinand I,Op. cit., Documentul77. 32 Ibidem, Documentul 78.33***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului…, p.221.34 Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei I.C.Brătianu, Războiul 1914-1916, Editura Universul, 1937, pp.405-408.35 Ferdinand I,Op. cit., Documentul 79.36 Ibidem, Documentul 80.37***Jurnal de operaţiuni al Comandamentului …, p. 224. 38 Ferdinand I, Op. cit., Documentul 81.39 Ibidem, Documentul 82.

studii/documente

document 2019 3 (85) 33

La Arhivele Naţionale d i n

București, în dosarul n r. 58 /1919 d in Fondul Casa Regală. Documente oficiale se păstrează câteva s c r i s o r i , u n e l e d a c t i l o g r a f i a t e , alte scrise de mână a d re s a t e r e g i n e i Maria a României de Loïe Fuller, născută Marie Louise Fuller (1862-1928), o dansatoare și actriţă americană care a revoluţionat baletul din epoca ei și care atestă faptul că aceasta din urmă a ajutat activitatea diplomatică a delegaţiei române la Conferinţa Păcii de la Paris, graţie legăturilor ei cu una dintre personalităţile din delegaţia americană pe care evită cu grijă să o numească.

Din aprilie 1914, cu prilejul vizitei ei la Paris, principesa Maria a legat o prietenie cu această fi gură a scenei internaţionale, prietenie care a continuat până la sfârșitul vieţii artistei. Mărturie stau confi denţele de tot felul pe care regina Maria le făcea acestei persoane și care au văzut de curând lumina tiparului2. De asemenea, și în însemnările reginei Maria din anul 1919 există mai multe pasaje în care regina își arată simpatia și recunoștinţa pentru ajutorul primit de la Loïe Fuller, dar fără a preciza în ce a constat exact acest ajutor. Din textele pe care le prezentăm în continuare în limba în care au fost scrise – engleză și franceză - și din care ne-am străduit să biruim difi cultăţile de înţelegere a scrisului ca să nu omitem nimic, rezultă că Loïe Fuller a susţinut și a continuat activitatea neofi cială dusă de regina Maria în favoarea României pe parcursul anului 1919, la Conferinţa Păcii de la Paris.

Se știe faptul că premierul Ion I.C. Brătianu, nemulţumit de modul în care Marile Puteri învingătoare tratau delegaţia românească de la Conferinţa Păcii și implicit România, au impus împărţirea Banatului între România și Regatul Sârbo-Croato-Sloven și au încercat să-i impună României umilitorul tratat asupra minorităţilor, a părăsit pur și simplu lucrările conferinţei

și și-a dat demisia cu tot guvernul, provocând o imensă agitaţie în ţară. Până la urmă s-a ajuns la organizarea primelor alegeri în regimul votului universal, desfășurate la fi nele lui noiembrie 1919, marcate de hotărârea celui care avea șansele cele mai mari de victorie, generalul Averescu, de a nu participa la alegeri, pe motiv că erau organizate de administraţia coruptă a liberalilor, alegeri care au dat câștig de cauză partidelor din provinciile nou alipite la România. Este cunoscut faptul că, doar cu mare greutate, s-a reușit formarea unui guvern condus de Alexandru Vaida-Voevod în condiţiile în care niciun lider politic de prim rang nu voia să-și lege numele de semnarea Tratatului de Pace cu Austria, pe care ceilalţi participanţi la conferinţă îl semnaseră deja la 10 septembrie 1919, în eleganta suburbie pariziană Saint Germain, și implicit de tratatul care mai rămăsese de semnat cu Bulgaria, parafat și el de ceilalţi participanţi la 27 noiembrie 1919, la Neuilly sur Seine.

În aceste condiţii activitatea de influenţare a delegaţiei americane dusă de Loïe Fuller, la începutul lui decembrie 1919, se poate chiar să fi infl uenţat atitudinea liderilor marilor puteri, graţie simpatiei arătată României de delegaţia americană. Textele respective nu permit formularea unor concluzii clare și le prezentăm din dorinţa de a duce în faţa celor pasionaţi de istorie câteva documente din acel moment atât de difi cil pentru diplomaţia românească.

La fi nal, Loïe Fuller a anexat un decupaj din ziarul „New York Herald” din 11 decembrie 1919 care publica poza generalului Constantin Coandă și confi rma faptul că liderii marilor puteri au recunoscut faptul că România acordase deja toate drepturile politice minorităţilor naţionale și nu mai era nevoie de precizări speciale în acest sens.

♦♦♦1

Copy of the 1st letter I wrote to our friend. November 16th, 1919

Dear Mr.Will you waive ceremony and come to me as just one

of our American men doing the best he can for others.So ill I can scarcely pen these lines. I take the liberty

to ask you this, because I cannot go to you; but there is something of vital importance, which I must tell you about. Th ese are strange times of the doing of men in

LOÏE FULLER – O PRIETENĂ A REGINEI MARIAŞI A ROMÂNIEI

Cercetător ştiinţific Dr. Sorin CRISTESCU1

Loïe Fuller

3 (85) 2019 document34

studii/documente

high places, and the most extraordinary is, that I, a simple woman should come nigh it and perhaps – perhaps – be of use. Will you trust me, and come – unoffi cially, not as one of our Government, but as a man and as a friend.

You will not regret it because great trust is placed in you.With never ending gratitude for your sympathy in

Washington.

Believe me, most truly yoursLoïe Fuller

2

November 16th, 1919Please add this to his dossier and you will have it

complete.Th e Ultimatum left on the 13th.Dossier 58/1919, fi le 8.

3

Th is is his letter which is represented by a blank page among the letters I sent to M.

Copy of Mr. X fi rst letterNov. 27th

Dear Miss FullerI return the clipping you were good enough to lat

me have.Do I understand that the small picture you sent me

was for me, or am I to return it to you. If it is for me please believe that I am very grateful as it is a picture of a very beautiful and remarkable woman. It will always be a matter of regret to me that it was not possible for me to meet the Queen while the Romanian questions were being discussed by the Council!

I feel quite sure that if I had had the honor of an interview she would have then understood there was no [aminus?] in anything we did.

I am convinced that if Mr. Misu3 remembers my conversation with him she will better understand the situation.

If I am to return the picture, please do not hesitate to let me know.

Hoping you have quite recovered from your coldBelieve me your sincerelyTh e following is written above the letter in the

original: “Th is is as she knows her situation and which certainly all could have been saved if her men had acted with SC, which she doesn’t know yet”.

Dossier 58/1919, fi le 10-12.

4

Extract of Her Majesty’s letter to New York Herald4 Editor read December 9th.

Th e above was not written on the copy sent to your “friend”.

December 2nd 1919

Th e offi cial world, ill treat us and make the King and my work very diffi cult. I am fully aware that mistakes have been made on both sides, but our little country is struggling towards its unity and those who call themselves our friends ought to uphold us instead of humiliating and crushing us at every turn. No country wished more sincerely to be useful in the group of those whose war cry was: justice and liberty for big and small alike. Alas we have learnt to our detriment that that war-cry was more a formula than a reality or a conviction and that those who cannot bend to the “Big Ones” every order” and whim, because it is against the honor of their country, are to be coerced or abandoned and all their sacrifi ces and loyalty held as naught.

Th is is the situation we are facing, but now the settling of the question is before parliament, no more in the King’s hands.

I who have struggled unceasingly for the honor and prosperity of my country, stand now with bound hands anxiously watching what is to be, hoping that my people will choose rightly, hoping also that the Allies, in whom I have placed such absolute faith, will end by dealing fairly towards a country that is destined to become the outpost of order and progress in the East.

Many a tragic situations have I faced without fl inching and today though I am anxious, there is no fear in my heart. Right must win through at last.

We can be a real factor of peace and steadfastness, but to give a new country a fair chance, it must be upheld, not persecuted by its friends. In our case the Hungarians have been treated as friends and we who were entirely destroyed because of our fi delity to the Allies, have been put back and humiliated at every turn, instead of good words of appreciation for the service we had rendered the whole of humanity by beating the Bolsheviks.

Dossier 58/1919, fi le 14.

5

Extracts From Letter of December 2nd

“It makes me absolutely sick not to answer you all, not to leave all and hurry to you to see the friend who is ready to uphold my country through me at this hour

studii/documente

document 2019 3 (85) 35

of crisis. But alas, no possibility of getting away! I am held from all sides, impossible to move – a Queen alas moves diffi culty and never can do so without everybody knowing it, especially at a moment when travelling is intensely complicated. Yet I know you would not have called unless you knew that a great result could be obtained by my own presence.”

“I called two people together in whom I could entirely trust, imploring them to help me, not to let me have the sorrow to see the great chance pass by without being able to grasp it and use it to help the country I am fi ghting for with all my might. Th e actual situation is very diffi cult as the new ministry is in formation; the parliament is to decide what attitude we mean to take. Th e question is now to be put before the people, it is no more in our hands and I tremble before what they will decide.

To meet the friend with whom you have brought me together, I must have the exact situation, and there is no positive situation just now. Oh! Th e misery of being so far, so unable to communicate easily and rapidly, how it has lamed us all through.

Sometimes it is dreadful to be a queen though in my last long letter to you I so heatedly defended the institution! I feel like a caged animal who knows its strength and cannot use it because there are barriers everywhere, on all sides.

As soon as possible I shall send an envoy with a letter to the friend from me, and the envoy will know the exact situation and the friend must consider him as me myself, and help him as if he had my face before him – of course it cannot be quite the same thing! Th e extreme diffi culty is that no contract could be made without consent of the government and as we are not yet sure what government we are to have, all is in the air. I, as Queen, in these terribly constitutional days, can do nothing that is not backed by the government – nothing in the form of a state-loan or anything of that kind, without being sure that they will sustain me and not put me and the one I am treating with into an impossible situation. In war time things were clear, there the Queen’s voice, which was a mother’s voice, could go out with a mighty cry for help – our needs were absolute, uncomplicated by obligations and diplomatic intricacies, now the whole of the world has jumbled up together and have complicated things beyond the grasp

of a woman. I cannot take a big step that regards the state without doing it with them, that is the diffi culty, because I can give no guarantees of some sort.

If I could tear myself away in spite of everything and myself discuss the situation and help, I would have to be able to speak more or less in the name of my government, knowing that they are backing me and ready to stand up and follow the way I am showing them – and at the present moment, I have no government, it is in formation, and I do not know out of what people it will be formed and if there will be one amongst them whom I can trust entirely. All these sounds very

bad, though I never will admit that things are really bad – there are hard moments, dark moments before which one feels very small, but light is there somewhere and faith will reach it. I never lose my faith however depressing the atmosphere created around me. I know I shall never leave it till I fall, and even when I fall, if that hour comes, I am sure I will not even then feel hopeless.

What of course I long to know is how long the friend will be in Europe?”

“One of my great difficulties is that owing the governmental changes, I do not know if the envoys I would trust in would be trusted by the new representatives of the people. Jealousy has sapped those

around me and for the moment I am terribly lonely, like a man whose house has been torn down over his head burying those who had built it with him and he must stand up unabashed searching for the new builders who will trust him and whom he will trust in the new start on a new way.

Th e truth is that although my days are consumed by hundreds, I am a very lonely woman, standing up against a new age that is coming in. I am not afraid, I believe that I am meant to win, but for the moment all my sources of energy seem to fl own back into me in the greatest expectation of how I shall be able to move next and alongside of whom.

Th is letter will be a terrible disappointment to you as it gives no positive reply which must be a mighty trial to those who are trying to help me but this is all I can say today: as soon as ever I can, I’m sending an envoy to meet your friend and who will talk to him in my name. What I need to know is how long he will be there.”

3 (85) 2019 document36

studii/documente

“If only I had received your call before it was too late, but I was actually on the way back when I got it and nothing absolutely nothing.”

“Do not lose faith in me, do not imagine that it is for want of courage that I did not come, I could not come, alas”.

Dossier 58/1919, fi le 15-16.

6

December 4th Th e reply to letters of 1 and 2 December – which you have

Th is attached letter was the “kind word” I asked for, to be able to know if he was in accord with my letters.

Th at letter you already have – I hope I should say. Th ere were two, one written the day after. Th e other, the 2nd one told him he need not write but he did all the same


7

December 4th 1919Copy of his second letter to me

I am so sorry not to have answered your letter sooner but I have been so rushed, I have really had no chance.

I hope that the situation is better than you think it is, as a matter of fact our hands are completely tied as we told the Romanians time and again that if they would only come in and discuss matters we might be able to come to some arrangement which would be satisfactory. We have had vague promises but no performances whatever. To speak plainly they have done nothing but trifl e with the Supreme Council since august. All the Powers are now strongly aroused and the Romanian Government must do something to meet the situation.

I am leaving early next week so I am sorry to say that I will not be here to see the end, but I do hope that the Romanian Government will listen to reason.

Hoping you are betterI am yours sincerelyDossier 58/1919, fi le 20-21.

8

Copy of a letter from me to your friend, Mr. X

Paris, December 6th 1919

My dear Mr.I have just heard that Colonel Coanda5 has just

arrived here from Romania and I am going to try and get in touch with him and have a little talk to encourage him to open his heart at the Conference and tell everything frankly, and perhaps he has brought me some news from

the Queen, but please understand that in any discussion I may have your name takes no part. Diplomats are so afraid to speak out and lay their cards on the table and after all it is the only thing to do if you want to get at the bottom of things and have a perfect understanding.

Nothing could give you a better idea of the inside life of the Queen than the letters I am sending you to read, which I know I can trust you implicitly, only please see that when you return them to me your messenger puts them into my hands.

Written by Loïe’s hand:I attach to this the very letters of H.M. that I sent and

which he immediately returned to me.I enclose a copy of Mr. Wilson letter to the King of 1917.Perhaps it can help. Th e Queen knows you inspired it!Dossier 58/1919, fi le 1 verso.

9

To General Coanda December 6th 1919

Monsieur,Voulez vous faire une grand sacrifi ce en trouvant

quelques instants ce soir meme pour venir me voire ici a l’Hotel Plaza Athenée, 25 Rue Montaigne pour que je puise vous livrer un message tres tres important concernant votre Reine biene aimé.

Vous ne me connaissez pas, mais aussitot que je pourrai vous montrer les documents de Sa Majesté, Vous comprendra l’importance de ma demande. C’este tellement important que vous ne perdriez pas une minute si vous saviez de quoi il s’agit.

Vous pouvez venir a n’importe quel heur du jour ou de la nuit, car il faut que je vous vois avant que vous vous rendriez a votre rendez-vous demain. Etant souff rante de je sort pas.

Veuillez agréer Monsieur mes salutations mes plus distingues.

Loïe Fuller Vous voudrez bien m’excuser de prendre cette liberté

maise je suis sure que Vous croirez comme moi que les circonstances le justifi ent.

Hotel Plaza Athenée25 Avenue Montaigne – Paris.Dossier 58, fi le 22.

10

Written in the strictest confi dence

Paris, December 8th 1919

My dear Mr.!Just one more letter before you go. I believe the

Queen would want me to you. Th e diff erent countries

studii/documente

document 2019 3 (85) 37

refused to repatriate from Siberia Romania’s German prisoners of war – the last to refuse was Japan. Th e Romanian offi cer who had come from Siberia6 had tried every country in vain, and six months had passed. Th e prisoners had cold, hungry and gradually joining other factions, among them, the Bolsheviks.

In the meantime I had met and made a friend for the Queen of one of Japan’s greatest men. It was he who told me of Japan’s refusal. Th is was the fi rst I knew about the prisoners, so I sent for the offi cer from Siberia to get information, and he told me that these men were the fl ower of Transylvania manhood who were placed in the front ranks by the Germans and that it meant the happiness and hope of the Transylvanian people to have these men repatriated. I said “Would it bring great love for the Queen from Transylvania if she could accomplish the work?” “Yes, of course it would”, he said. And I made another appointment with him. Th en I asked the Japanese to come. (I was ill at the time as I am now). I told him the circumstances and it happened that I had just received a letter from the Queen wherein she said something very wonderful, about the friendship of this great man. It was quite by chance. I read this letter to him saying “What a wonderful thing it would be for not only her and Romania but for all the Allies if the Queen could accomplish this for her (over)7 newly reunited people.” And I asked him if he thought he could fi nd the ships. He said: “It will take time because of the distance to communicate, even by cable, and time also to readjust matters so that it can be done, but I will try.”

He succeeded. And at the very moment that his documents arrived in the hands of Mr. M, the Supreme Council decided it was the duty or business of the Powers to transport all war prisoners, and the work accomplished with so much expense and diffi culty was nil and the Queen deprived of this splendid opportunity. However, Mr. M wrote me a warm letter of thanks. Th is matter had brought me in contact with Dr. Vaida8, Mr. Misu gave the young Romanian Prince a lunch in order to bring all those together who were occupied with this matter and he asked me to be present, at this lunch I fi rst met Mr. M. (up to that time I had only met his associate). And now comes the special part of the story, - and which for the Queen is deeply important, and which in consequence of the oncoming events, I feel it is best for you to know as a friend and helper of the Queen, who (please always remember) has done more for Romania than any living being and who deserves the loyalty, love and support of every living Romanian, and it is she who can still do more than any other because she is absolutely impersonal and never stops at any sacrifi ce.

Th ree diff erent Romanians, who are loyal, true and sincere have unconsciously given me indications of the gravest importance to the Queen. All three are in the Romanian Government, but it turned out that they are Transylvanians. I learned to know them, to talk much with them and this is what I learned.

[Mr. Bratiano9 being your friend and Minister, I felt I must defend him. When your friend attacked him and in order that what I said might be attired if necessary, I say at the end of the letter that you will rectify any of my mistakes.]

First I must call to your attention of knowledge that when the crisis in Romania reached its height – and Bolshevism almost had it in its grasp, the King and Queen saved it, by proposing to give the land to the peasants10. Th ey were supported in this by the liberals, but the others, the land owners opposed it, this placed the King and Queen on a partisan side and political enemies for them, but succeeded and saved the country. Now the leader of this opposing party11 came to Paris and told the Conference that which you know. Your words to me about Bratiano confi rmed it. False representations were made to the Conference for no other reason than to undo the party which is that of the Queen and therefore her. I saw Mr. Bratiano after he had read the treaty on Minorities, and the loss of the free use of the Danube, and he was broken hearted. When he spoke his voice trembled, not with “defi ance” but with emotion and he was the loyal friend inspired by the Queen, who is never “defi ant”. But I did not say anything that night to you about all this because I wanted to think, and learn in my mind to know you better. Now you understand the meaning and the importance of the kind word I asked for, and that I feared you were not able to send, and yet all the same I felt you would send it if you could, I felt you were her friend. So I wrote to say that I knew (all the same) the kind word was in your heart even if you did nod send it, my confi dence was right because soon afterwards the kind word came. In depriving the Queen of Mr. Bratiano – her (over) party is lost, and her very dynasty - (which) remember, is the only impersonal one – wishing to unite all and which has done the best for all her country) is in jeopardy. As you will see when I tell you all there is to tell! And I have told you about the Siberian matter to explain how and why I knew those special Romanians who were Transylvanians, and what it means to the Queen that those special men are Transylvanians. In the present crisis, with her strong arm taken from her, Bratiano; with the frontiers in question which are in the treaty and which concern Transylvania, only a Transylvanian Minister can meet that Question, so Mr. M. has had to be called in. He has never even

3 (85) 2019 document38

studii/documente

seen the Queen and underneath the word Romania, on his banner, is another word: Transylvania. He is a great Patriot but a Transylvanian Patriot, and will tell you now, how I learned it, and what I have learned, and it is this which is the real point of my letter.

One day a Romanian Mission en route for America arrived in Paris and its members came to see me, fi ne men. Th ey came again, one of them was Romanian, the other I supposed was also Romanian until in talking one day he said as nearly as I can remember it: “Th ere is much to do in Romania and we are not going to rest until we have accomplished it.” “What!” I said, “ D e v e l o p m e n t o f p o w e r f o r Tr a n s y l v a n i a” , he sa id “ I am Transylvanian and we are determined on our country having something to say.” I agreed w i t h h i m i n appearance (and in fact) but I did not understand. I remembered afterwards the glitter in his eye when he said “We have been slaves long enough, we are free now and we are going to remain so.” I agreed with him, again not understanding the signifi cance of his words. Some months later, I became well acquainted with the Romanian who was very near to Mr. M – who frankly told me that Transylvania meant to get the balance of power in the Romanian Government. I then did not realize that it meant anything to the Queen till he told me (for we had got to be real friends by this time through my eff orts to help), he told me “we are very opposed to this article the Queen has published in defense of the Czar, a socialist party like ours does not like it”, (Remember his party is M’s party) (I did not defend the Queen because I had not seen the article to which he referred). (She afterwards explained it to me and she was right). “Why” I said, “the Queen is your biggest socialist – hasn’t she given all her lands and the king his to the peasants and haven’t they taken the side of politics for the peasants and the people?” “Yes”, he said, “and when she has completed that work and we have no more use for her we intend that she shall go.” Th is was an associate of Mr. M, though whose hands the

conference, under the infl uence of an enemy Romanian Statesman or not has thrown Romania into the power of the Transylvanian socialists and no matter what their pretenses are - at least two of them declared to me their intention of putting into the Romanian Government a Transylvanian balance of power, (but they could not foresee that their ideas might take form so soon). Now Mr. M has the entire thing in his hands. He appeared to (over) to be a great friend of Mr. Misu, and a Romanian, and but for his associate’s declarations which were

a lways ut tered with a “WE”, I would not know this. I tell it to you now not to cause t roub le but to avoid it, nothing c o u l d h a p p e n so wel l as that the future of the Council’s part, so far as America is concerned, is in your hands, and you are a friend of the real friend o f U n i t e d A l l Romania – The

Queen – and that it is to you she may turn for help. She will, I feel sure, approve of this letter, but I am ready to stand a fall by it. It is nothing to me any more than it is to you personally, but there is something down in one’s heart that declares itself for what is right, and it moves one to action and to speech, as one of your senators recently said before the Senate, and I believe won his point. Gentleman sentiment isn’t all dead yet. (Indeed let us hope not) – but there is a difference between a Transylvanian Patriot ’s sentiment and that of the Queen of all the Romanians – and I know yours will be to see fair play.

If I have overdrawn or exaggerated or misrepresented anything in any way which the Queen can rectify she will do so that you may be absolutely well informed, but I send this written from the best of my understanding and ability.

With all my best wishes and the deepest gratitude that I can express for her, believe me to be

Yours must truly!Loïe FullerDossier 58/1919, fi le 3-6.

Martie 1919. Regina Maria la Paris

studii/documente

document 2019 3 (85) 39

11

Paris December 9th, 1919

Dear Mr.Please do not trouble to open the big envelope which

accompanies this till you are on the boat and have time. Th e letters in it of the Queen were written at the same time she wrote this one to you. (She had just arrived here two years after I had gone to America for her and it was our fi rst meeting, therefore it was the earliest moment in which I could tell her of what had been done in America! When she heard of it she insisted the and then on dictating those letters, (it was during the time her hand was being cast) I expected at that time to go right back to America, but I fell desperately ill and postponed the trip even until now, which explains why these letters have never been delivered, besides, I was not quite sure whether they ought to be, because she spoke so much of me in them, but now it is all diff erent, and I leave it for you to decide on her behalf whether those letters ought to be given and will you also use your judgment about giving the photographs.

I have just received your letter with its enclosures and I thank you.


12

To “Your Friend”

December 10th, 1919

Dear Mr.Th e very evening of the day you left a letter came

from the Queen, she had received my telegram (which telegram however gave no outward sign of who was the friend whom I asked her to come and see and who I told her would help) I send you extracts of her letter, in order that you may see the depth of her appreciation without even knowing who that friend might be.

And more still, you will read in her letter what all this pressure upon Romania has done to her who is its best friend. I send it to verify what I tried to explain to you by my last letter.

Dear Mr. is there not some way by which every thing should not be swept from the Queen. Her letter tells you more than I can say.

LFP.S. I discovered after your departure that I had sent

you the copy instead of the original of my long (last) letter. 0414

Dossier 58/1919, fi le 7. See a French letter in sisters of charity.

13

December 11th

Th is is how the Daily Mail, under ordinary infl uence, put it!

It was not Mr. A12 but your friend who obtained concessions. Mr. A was suddenly and unexpectedly and without warning called and given verbal notifi cation to carry to Bucharest without delay! And General Coanda…

He was who obtained the changes but all done and got signed by your friend, before he, your friend, left Paris, so as not to risk leaving it to the others. Mr. A does not know, but General Coanda does that Romania owes whether justice – she has got to her Queen. An dwho, if she had come here, would have got more and saved her Government and preserved her ministry.

But now there is a future which is through your friend and you guaranteed to be cared for through the Queen but I cannot write. If her two friends had understood with whom – (and what could have been done) they would have found the way! (For you to come) My telegram did not really refer to charity or to a loan but to politics (and to the conservation of your dynasty – which I have given proofs to your friend is in danger. Which proofs I can only bring not sent to you), but in waiting win your Transylvania!!

Please observe seriously what I say about that!Dossier 58/1919 fi le 30-32.

14

Telegramme December 12th

Notre ami est parti. Envoyez les personnes avant d’avoir faire sans vous etes fait. Pour la suite il faudra vous voir. Espere aller vou voir en Janvier. Envoyez moi les lettres demandées pour notre amie. Grande lettre soit confi é au general Coanda.

Mes respectueuses…Fuller

15

December 17th Copy Dear Mr.My great joy is that you came to me and made it

possible for me to bring you together.You who were friends in reality since the day you read

her letters. It will be a great thing for her to be able to keep you informed of things you would never hear of perhaps and the Queen can render her country great

3 (85) 2019 document40

studii/documente

service, also it is such a great country that, who knows what may come. Romania may one day have to play the role Belgium played and with your friendship behind her the Queen would inspire her people to untold things, for see what she did when she did not know if she had one friend in the country far away. Somehow I feel that the making of this chain is the most beautiful thing in all this. Peace Preamble – no words can express to you the gratitude I feel – I am so proud because it is one of my own countrymen who has not, did not fail her.

LFSent with the telegram from you to him by post.Dossier 58/1919 fi le 33-34.From Le Temps 12 vend[dredi] December 1919

14

December 13th 1919 Copy Dear Mr.By this you can see what she has had to go through

and is going through – and in these last three weeks things have been made easier for her, and it is not necessary for me to know to whom she owes it. - For the Allies were thoroughly aroused.

I refer to it that you may see how bad after all the situation is and how much it means to her what you have done; (if it has been made better at the Eleventh hour it is because some good fairy was at work. Th e Romanians did not change it, did they, for they could not be got to go near for a discussion and the Council was furious. Th erefore it is not diffi cult to see where the hear lies that changed it all, signing himself at the Twelfth hour, in order that it should not be left for others to undo! Th e magnitude of it to her can be imagined by reading her letter attached and the clipping! But it can only be known when you hear from her. (Incidentally you have done a service for all). A bad settlement is better than a good lawsuit, but not when it ruins a woman who gave her soul and life to make her country side with the Allies whom she pinned her everlasting faith on. She replied (when asked) “Will England stand by us if we fail?” “England is my country and England never went back on a friend. It shall not be suggested that England for one moment could fail us, and England’s Allies will never cease to follow her! My country will not abandon me.”

So important was Romania’s entrée into the war at that very instant that it drew divisions of men away from Verdun at the vital moment and a French Senator declared afterwards in the Senate: “If Romania had not

drawn away those divisions from Verdun, Gentleman, there would be no France today!” Th e Queen was so sure on her position with the Allies she could not believe the Council would hold us against her (because she was the Government, and everybody knew it) any thing foolish of (or any mistakes made by) her people. Was she not ready to meet every emergency and show by her attitude that she would make anything right which might be wrong, if she knew. And when at last she was undeceived – it needed a friend like you to arrange the… again and prove that her faith in the Allies’ friendship was justifi ed. For in reality it was!...

Forgive me for saying so much, but I feel I am taking her place till she can reach you and speak for herself. I hope your wife was pleased with the photos of the Queen, I thought she might like to have them. Oh, how grateful I am to you for all you have done.

LFDossier 58/1919, fi le 24.

15

Dear Mr.I sent for General Coanda of Romania; the Queen

had received nothing from me up to the time of his departure. I asked him if it would have been possible for Her to come here just as a private woman, he said “yes, on the pretext of going to her children in London.” (So if She had hears from me, I am sure She would have come for she knew the gravity of the situation).

Th e General said that when She was handed the Ultimatum, & read it, She stood motionless for some minutes as if She had been struck a blow.

(A blow from a friend is always harder to bear, because it wounds more & She had a fought so long and so bravely for Her allies, not with them, for they were not even near Her.

You see, to strike the Government, She had to receive the blow; but the day She knows you are appreciating and remembering all She has done & is doing for others, & you are helping & still ready to help, the whole world will look diff erently to Her.

(What you have already done for Her is enormous and especially with others furious against Romania) already I have seen you work).

Th e General arrived and went, it seems, straight to the French Ministers who gave him little encouragement. It seems, with Transylvania, Moldavia, Bessarabia, Romania and all the others, they need time to get representatives of each into the Government in order to not get any of them up in arms, and the French don’t

studii/documente

document 2019 3 (85) 41

want to give any more time, and that is what the General has been sent to obtain; but I see by the morning papers, modifi cation have crept in for Romania, helping…


Her to sign. By clearing the situation.God Bless youLoïe Fuller

16

I said to General Coanda it seemed to me that the people of each country would naturally see their own interests fi rst, making it very diffi cult for a united Romania to meet the situation. Th at was just it, he said, they must get a Unity and then fi ght it out between themselves before they could safely give a signature. Th e General’s idea is to keep United Romania on a fi rm basis for defense against German and Bolshevik menace.

And he feels as the Queen does that Romania has earned and deserves a diff erent place in the heart of the Conference than newly untried countries! Th e Romanian rulers did not mean to off end the Council. You will see that by the extract of the Queen’s letters referring to the situation, as early in August, & She has such diffi culty to move people. So you see, everything, every thing reverts to Her, She carries the burden of all and each step the Council takes, she desires, with Her heart and soul burning, to be in the accord with, which “accord” she cannot produce when there are so many factions around her, except through the Council having the deepest understanding of Her needs & diffi culties & through their help, which now thank God you are giving.

Th e General says the Council has already made modifi cations of the greatest importance; again I see your friendship to avoid complication.

I am writing this letter in order to have a sort of report, to fi x the moving of things, for the Queen to be able to follow events, a sort of keeping in touch with you by proxy till she can take it in her own hands or between you.

Dossier 58/1919, fi le 35.Este adăugat un decupaj din ziarul New York Herald

11th December 1919:

Having Won Concessions Romania Signs Treaties

Allies Recognize National Susceptibilities in Matter of Treatment of Minorities

General Coanda, head of the Romanian delegation to the Peace Conference, yesterday afternoon signed the various international pacts constituting the assent of

Romania to the Treaty of Saint Germain with Austria and the Treaty of Neuilly with Bulgaria and their annexes. He also signed the special treaty for the protection of the rights of ethnical minorities dwelling in Romanian territory.

Romania scores a decided vindication for her claims to national self determination and the undictated exercise of her own sovereignty in connection with this last document. On the strong representations of M. Antonescu, important concessions to Romanian susceptibilities were made by the Supreme Council of the Allies. Th e part of these is a declaration in the Treaty itself that is made in agreement with Romania. In place of imposing on Romania the clauses giving the Jews equal rights with other citizens, the Powers regard the Government of Bucharest as having already adopted such measures in view of Romania’s solemn promises to accord to that element of the population treatment analogous to that adopted by Western nations.

In the amended treaty also the lines in the original preamble referring to the engagements imposed on Romania by the treaty of Berlin13 are eliminated.


♦♦♦

În încheiere, să recurgem la lucrarea lui V.V. Tilea, Acţiunea diplomatică a României, (nov. 1919-martie 1920), Sibiu 1925, unde, la p. 213, sunt redate articolele din „Tratatul minorităţilor” care au fost considerate ca lezând prestigiul României și care au fost scoase:

„Articole scoase:Art. 10Comitetele școlare, alese pe loc de către comunităţile

evreiești din România, vor asigura sub controlul general al Statului, repartiţia fondurilor publice desemnate pentru școlile evreiești conduse conform Art. 9, precum și organizarea și direcţiunea acestor școli.

Dispoziţiunile Art. 9 în ceea ce privește întrebuinţarea limbilor în școli, vor fi aplicate și ziselor școli.

Art. 11Evreii nu vor fi obligaţi să îndeplinească acte

constituind o violare a Sabaturilor și nici nu vor fi izbiţi de nicio incapacitate dacă refuză să se ducă la tribunale sau a îndeplini acte legale în ziua Sâmbetei. Totuși, această dispoziţie nu va dispensa pe evrei de obligaţiile impuse tuturor supușilor români în vederea necesităţilor statului, serviciului militar, apărării naţionale sau menţinerea ordinii publice.

România declară intenţia ei de a se abţine să prescrie sau să autorizeze alegeri, fi e generale, fi e locale care ar avea loc Sâmbătă; nicio înscriere electorală nu va trebui să fi e obligatorie într-o zi de Sâmbătă”.

3 (85) 2019 document42

studii/documente

Esenţa Tratatului Minorităţilor a fost considerată ca fi ind concentrată în Art. 7 acceptat de autorităţile de la București:„Tratatul MinorităţilorArt. 7.România se angajează a recunoaște ca cetăţeni români de plin drept și fără nicio formalitate, pe evreii care

locuiesc toate teritoriile României și care nu pot benefi cia de nicio altă cetăţenie”.

1 Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.2 Publicate în Sorin Cristescu, Queen Marie of Romania. Confessions. February 1914-March 1927, Editura Tritonic, Bucureşti, 2018.3 Nicolae Mişu (n. 1858 – d. 31 august 1924) diplomat român, în 1887 viceconsul la Odessa şi Sofia; secretar de legaţie la Viena (martie 1891-noiembrie 1894), director şi secretar general în Ministerul Afacerilor Străine (1895-15 noiembrie 1899), agent diplomatic şi consul general la Sofi a (1899-1908), ministru plenipotenţiar la Viena (1908-1911), Constantinopol (1911-1912), Londra (decembrie 1912-octombrie 1919), prim locţiitor al şefului delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), ministru al Afacerilor Străine (15 octombrie-28 noiembrie 1919), administrator al Domeniilor Coroanei (decembrie 1919-mai 1920), ministru al Palatului şi şef al Curţii Regale din mai 1920 până la moarte.4 „New York Herald”: cotidian de largă circulaţie în New York din 1835 până în 1924, când a fost achiziţionat de „New York Tribune” devenind „New York Herald Tribune”, care a existat până 15 august 1966.5 Constantin Coandă (1856-1932) general român, fost aghiotant al principelui Ferdinand. În august 1916 a fost trimis ca şef al Misiunii Militare Române, având calitatea de ministru plenipotenţiar pe lângă Marele Cartier General rus (Stavka). În martie 1917, Corpul de Voluntari Români format la Kiev a fost pus sub comanda sa. Arestat de bolşevici la 19 februarie 1918 şi condamnat la moarte, a fost eliberat în urma intrării trupelor germane în Kiev la 3 martie. Ulterior avansat general de corp de armată. Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Străine în perioada 24 octombrie/6 noiembrie-29 noiembrie/12 decembrie 1918. La 10 decembrie 1919 a semnat din partea României, alături de Victor Antonescu, Tratatul de Pace cu Austria, care fusese semnat, la 10 septembrie 1919, la Saint Germain şi Tratatul de Pace cu Bulgaria care fusese semnat, la 27 noiembrie 1919, la Neuilly sur Seine.6 Voicu Niţescu (1883-1968) jurnalist şi om politic român din Transilvania, membru marcant al Partidului Naţional Român. În anii Războiului Mondial a trecut în Vechiul Regat şi a fost redactor al ziarului „România Mare”. A făcut parte din delegaţia trimisă, în 1917, de guvernul român în Rusia pentru organizarea Voluntarilor Ardeleni; preşedinte al Comitetului Naţional al Românilor Emigraţi din Austro-Ungaria, constituit la Odessa, în ianuarie 1918, consilier tehnic al Delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919; din 1926 membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, ministru de Justiţie şi apoi al Agriculturii şi Domeniilor în guvernările din anii 1928-1933.7 Cuvânt afl at la sfârşitul fi ecărei pagini din această scrisoare.8 Alexandru Vaida-Voevod, (1872-1950) om politic român din Transilvania, membru marcant al Partidului Naţional Român, rol important în unirea Transilvaniei cu România, preşedinte al Consiliul de miniştri (1 decembrie

NOTE

Loïe Fuller – a Friend of Queen Marie and of Romania

Scientifi c Researcher Sorin Cristescu, Ph.D.

Abstract: Dossier 58/1919 from the Archive of Royal House. Offi cial Documents proves that the famous dancer Loïe Fuller, one of the intimate friends of Queen Marie of Romania, had used her infl uence and connections with the American delegation at the Peace Conference in Paris at the end of 1919 in order to help the fulfi lment of the Romanian desiderata of considering that the minorities in Romania have already obtained political rights. In such conditions the Romanian representatives signed the Peace Treaty with Austria and Bulgaria on 10th December 1919.

Keywords: Peace Conference, national minorities, national self-determination, Loïe Fuller, Queen Marie.

1919-13 martie 1920) şi din în aceeaşi funcţie în anii 1932-1933; sprijinitor al regimului de autoritate monarhică al regelui Carol al II-lea. După 1944 a suportat domiciliu obligatoriu la Sibiu.9 Ion I.C. Brătianu (1864-1927) om politic liberal, fi u al lui Ion C. Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal (1909-1927), prim-ministru de mai multe ori (1908-1910; 1914-1918;1918-1919; 1922-1926; 1927). A fost personalitatea politică dominantă din România în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, el fi ind un adept hotărât al intrării României în război alături de Antantă, pentru care a acţionat cu foarte multă abilitate şi consecvenţă. Rolul său în timpul războiului a fost hotărâtor, el purtând, în calitate de şef al guvernului, întreaga răspundere a conducerii lui.10 Proclamaţia regelui Ferdinand de la Răcăciuni de la 22 martie/4 martie 1917 în care a spus : „Ostaşi, vouă, fi ilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fi ecăruia recunoştinţa neamului întreg, aţi câştigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă, vi se va da şi o largă participare la treburile statului”. 11 Take Ionescu (1858-1922) om politic român, iniţial liberal, apoi conservator, a întemeiat, în februarie 1908, Partidul Conservator Democrat; în perioada neutralităţii a fost susţinător fervent al intrării României în război alături de Puterile Antantei. Vicepreşedinte al Consiliului de miniştri (10 iulie 1917-26 ianuarie 1918). În martie 1918, a plecat la Paris cu un tren special căruia germanii i-au dat liberă trecere pentru a susţine interesele României şi a fost ales preşedintele al Comitetului Naţional pentru Unitatea Românilor. Va fi ministru al Afacerilor Străine în guvernarea generalului Averescu (13 iunie 1920-17 decembrie 1921) şi apoi vreme de o lună de zile Preşedinte al Consiliului de Miniştri.12 Probabil ministrul plenipotenţiar Victor Antonescu (1871-1947), om politic liberal şi diplomat, ministru de Justiţie (4 ianuarie 1914-11 decembrie 1916) apoi de Finanţe (11 decembrie 1916-10 iulie 1917). A fost trimis la Paris ca ministru plenipotenţiar (10 octombrie 1917-25 martie 1918). După semnarea Păcii de Bucureşti a rămas la Paris ca simplu particular. Şi-a reluat postul la fi nele lui 1918 şi îl va păstra până la 20 decembrie 1919. În epoca interbelică va fi de mai multe ori ministru plenipotenţiar (la Paris, ulterior la Geneva) apoi ministru de Justiţie (14 noiembrie 1933-1 februarie 1935), de Finanţe (1 februarie 1935-29 august 1936) şi îi va succeda lui Nicolae Titulescu în funcţia de ministru al Afacerilor Străine (29 august 1936-28 decembrie 1937).13 Congresul de Pace de la Berlin (13 iunie-13 iulie 1878), recunoscuse independenţa României condiţionat de acordarea de drepturi politice minorităţii evreieşti, ceea ce determinase, în octombrie 1879, modifi carea Art.7 din Constituţia de la 1866.

studii/documente

document 2019 3 (85) 43

România, în contextul geopolitic

și geostrategic din a c e a s t ă p a r t e a Europei a anului 1 9 1 9 , s e a f l a , nedeclarat, în stare de război cu Rusia sovietică și Ungaria, care nu recunoșteau deciziile de unire cu ţara a Basarabiei, B u c o v i n e i ș i a teritoriilor stăpânite de către Ungaria începând cu anul 1867. În această perioadă de timp, Marele Stat Major a avut ca responsabilitate regenerarea forţelor și asigurarea resurselor atât din teritoriile care s-au afl at sub ocupaţia Puterilor Centrale, cât și cele intrate de scurt timp în compunerea statului român, dar și înfi inţarea de noi comandamente de corp de armată care aveau ca misiune principală conducerea activităţilor militare din Transilvania și Banat2.

La 26 ianuarie 1919, șeful Marelui Stat Major, general de corp de armată Constantin Christescu, înainta ministrului de Război, general de corp de armată Arthur Văitoianu, confi denţial, „Decizia Ministerială nr. 40” relativă la înfi inţarea marilor unităţi și unităţi în Transilvania și Banat3. Ulterior acestei decizii, la 7 iulie 1919, afl at la Sibiu, generalul Christescu aproba „Instrucţiunile pentru crearea Comandamentelor Corpurilor 6 și 7 Armată” [Cluj și Sibiu – n.n].

În vederea îndeplinirii Ordinului Ministerului de Război nr. 1378 din 2 iulie 1919 relativ la înfi inţarea comandamentelor Corpurilor 6 și 7 Armată, se dispunea:

1. Serviciul de organizare al Corpurilor 6 și 7 Armată de la Sibiu se dizolva în data de 11 iulie 1919, potrivit celor ce vor urma;

2. Comandamentele Corpului 6 Armată la Cluj și Corpului 7 [Armată – n.n] la Sibiu, începeau să funcţioneze, după toate regulile și atribuţiunile comandamentelor din Vechiul Regat, pe data de 12 iulie 1919. Compunerea organică și ordinea de bătaie se prezenta în tabele anexate;

3. A m b e l e c o m a n d a m e n t e depindeau direct de Ministerul de Război, din toate punctele de vedere;

4. Comandanţii de corp de armată și de divizii aveau atribuţii teritoriale de comandament, recrutare și justiţie a s u p r a t u t u r o r trupelor, serviciilor și stabilimentelor militare, ce aveau reședinţa în zona corpului de armată sau diviziei respective, potrivit art. 35 din Legea de organizare a armatei;

5. Justiţia militară se aplica prin curţi marţiale, organizate după modelul și compunerea curţilor marţiale ale corpurilor de armată din Vechiul Regat. Curtea marţială de la Serviciul Organizării VI-VII din Sibiu și secţiunea sa din Cluj luau organizarea prezentată mai sus, la 12 iulie 1919. Toate procesele pendinte, precum și afacerile trimise spre instrumentare, urmau să se repartizeze între cele două curţi marţiale de la Corpul 6 și 7 Armată, de către Serviciul Justiţiei Militare de la Serviciul Organizării VI-VII, înainte de lichidarea lui. Lucrările în curs ale acelui serviciu se vărsau Secţiei Justiţiei Militare din Ministerul de Război. Rezultatul acelor operaţiuni, însoţit de un memoriu arătând detaliat cum s-au făcut respectivele operaţiuni urma a se înainta Ministerului de Război (Secţia Justiţie Militară), până la 25 iulie 1919;

6. Centrele de instrucţie existente ale artileriei și ale trupelor tehnice, împreună cu școlile de subofi ţeri, precum și Centrul de Instrucţie al Infanteriei ce era în curs a se organiza, rămâneau sub direcţiunea superioară și conducerea inspectoratelor tehnice ale armelor respective, care urmau să dea toate ordinele și instrucţiunile de detaliu pentru buna lor funcţionare. Aceeași normă urma, pe viitor, pentru oricare alt centru de instrucţie care se înfi inţa pentru alte arme sau servicii. Din punct de vedere al disciplinei și administrativ, centrele de instrucţie se

IULIE 1919. MARELE STAT MAJOR ŞI CONSTITUIREA CORPURILOR 6 ŞI 7 ARMATĂ ÎN TRANSILVANIA

Colonel Dr. Gabriel-George PĂTRAŞCU1

Generalul de corp de armatăConstantin Christescu Generalul de corp de armată

Arthur Văitoianu

3 (85) 2019 document44

studii/documente

afl au sub autoritatea comandamentului corpului de armată pe teritoriul căruia se găseau;

7. Comisia de clasare a ofi ţerilor ardeleni trecea la Ministerul de Război (Serviciul Personalului). Acea comisie de clasare continua să lucreze pentru primirea în armată a ofi ţerilor activi, foști în armata austro-ungară, care cereau a fi primiţi în armata română și pentru stabilirea înscrierii în cadrele ofi ţerilor de rezervă a ofi ţerilor de rezervă din fosta armată austro-ungară;

8. Biroul Controlului Gestiunilor Unităţilor Ardelene continua să rămână în Sibiu, cu personalul prevăzut în Tabela nr. 1, cu un birou al Serviciului Control din Ministerul de Război, până ce se terminau operaţiunile de control al gestiunii trecute (până la data de 1 mai 1919). Operaţiunile posterioare datei de 1 mai 1919 se controlau de organele administrative ale comandamentelor, potrivit Legii de administraţie militară titlul III și IV;

9. Biroul pensiunilor [pensiilor – n.n.] de la Serviciul Organizării VI-VII continua să rămână la Sibiu, cu personalul prevăzut în Tabela nr. 1, ca birou al Serviciului Contabilitate Pensii din Ministerul de Război;

10. Ofiţerii de la Serviciul Organizării VI-VII treceau conform tabelelor anexate:

a) în compunerea comandamentelor Corpurilor 6 și 7 Armată și comandamentelor Diviziilor 17 și 19 Infanterie, potrivit ordinelor de bătaie anexate4;

b) cei prevăzuţi în Tabela nr. 1, punctele e și g rămâneau la Sibiu în Serviciul Armamentului, Controlului și Pensiunilor, făcând parte din cadrele Ministerului de Război;

c) cei prevăzuţi în Tabela nr. 1 punctele a, b, c, d, f, h, j urmau a fi mutaţi în cadrele Ministerului de Război, la

serviciile arătate în dreptul fi ecăruia, unde se prezentau după lichidarea serviciului, luând cu ei dosarele și documentele necesare pentru continuarea serviciului, respectiv la minister;

d) cei prevăzuţi în Tabela nr. 2 se puneau la dispoziţia Ministerului de Război pentru a li se da însărcinări. Acești ofi ţeri rămâneau la Sibiu, până la primirea ordinului de repartizare, urmând a pleca direct la noua lor destinaţie;

e) Serviciul de Organizare al Corpurilor 6 și 7 Armată repartiza personalul inferior și civil, dactilografi i etc. la cele două comandamente de corp de armată. Ofi ţerii și gradele inferioare ce prisoseau se mutau la trupă. Personalul civil, căruia nu i se găsea întrebuinţare după buget, se licenţia;

11. Comandamentele Diviziilor 17 și 19 Infanterie, organizate după cum se arătă în ordinea de bătaie anexată, luau fi inţă pe data de 16 iulie 1919. Personalul lor se completa de Ministerul de Război, prin intervenţia comandamentelor corpurilor de armată respective;

12. Regimentele de infanterie ale Diviziei 17 Infanterie își completau efectivele după Tabela de efective ale regimentelor-cadre din comandamentele teritoriale. Pentru organizarea regimentelor de artilerie și batalionul de pioneri, corpul de armată respectiv urma să transmită ordinele necesare, atunci când mijloacele materiale permiteau;

13. Pentru Divizia 19 Infanterie, comandamentul diviziei lua măsuri pentru organizarea și funcţionarea cercurilor de recrutare, cerând Ministerului de Război completarea cu personal necesar. Pentru organizarea regimentelor de infanterie, artilerie și batalionul de pioneri, comandamentul diviziei avea ca sarcină să ceară

27 mai 1919, Cluj. Defi larea Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria” prin fața suveranilor României (sursa internet)

studii/documente

document 2019 3 (85) 45

prin Comandamentul Corpului 7 Armată ordine de la minister, imediat ce mijloacele materiale ar fi permis;

14. Divizia 20 Infanterie compusă din Regimentele 98, 99, 100 și 104, cu artileria respectivă și batalionul de pioneri rămânea cu efectivele pe care le avea la acea dată și putea fi întrebuinţată pentru operaţii militare în locul Diviziei 17 Infanterie. Regimentul 97 Infanterie din acea divizie rămânea la dispoziţia Marelui Cartier General, pentru paza căilor ferate. Celelalte trei regimente de infanterie urmau a se înfi inţa pe rând, prin grija Comandamentului Diviziei 20 Infanterie cu efectivele regimentelor-cadre, pe măsură ce mijloacele materiale erau asigurate, urmând a se face din timp intervenţiile necesare la minister pentru completarea efectivelor în ofi ţeri, cadre, echipament etc.;

15. Divizia 21 Infanterie, compusă din Regimentele 105, 106, 107 și 108, împreună cu regimentele de artilerie și batalionul de pioneri rămânea cu efectivele de la acea dată, putând fi întrebuinţată pentru acţiuni militare în locul Diviziei 19 Infanterie. Celelalte două brigăzi de infanterie (Brigăzile 55 și 56 Infanterie) luau fi inţă prin grija Comandamentului Diviziei 21 Infanterie, cu efectivele regimentelor-cadre, pe măsură ce posibilităţile materiale permiteau, făcându-se din timp intervenţiile necesare la Ministerul de Război pentru completarea efectivelor în ofi ţeri, cadre, echipament etc.;

16. Organizarea Diviziilor 17, 19, 20 și 21 Infanterie urma a se face progresiv în ordinea priorităţilor:

a) se organizau complet cercurile de recrutare, luându-se toate măsurile pentru buna lor funcţionare;

b) în al doilea rând se organizau statele majore ale regimentelor de infanterie active, care se îngrijeau de chestiunea cazarmamentului unităţilor respective

și adunarea materialelor, efectelor etc. de toate categoriile;

c) se completau, ulterior, efectivele regimentelor active. În același timp, se creau statele majore ale regimentelor-cadre corespunzătoare din comandamentul teritorial;

d) se completau efectivele regimentelor teritoriale;e) se înfi inţau regimentele de artilerie și batalioanele

de pioneri respective, unde nu erau încă înfi inţate. 17. Comandamentul Diviziei 19 Infanterie se

stabilea provizoriu la Lugoj, până când se putea muta defi nitiv la Timișoara. Prin Decizia Ministerială nr. 40, Divizia 19 Infanterie cuprindea Cercurile de Recrutare Arad, Timișoara, Lugoj și Caransebeș, iar dislocarea corpurilor de trupă ale Diviziilor 19 și 21 Infanterie urma să fi e cea anexă;

18. În fi ecare teritoriu de corp de armată era prevăzut să funcţioneze câte opt cercuri de recrutare, ale căror zone erau prevăzute într-o schiţă anexată. Organizarea cercurilor de recrutare, precum și funcţionarea lor era similară cu cea din Vechiul Regat, introducându-se aceleași norme și registre5. Comandanţi de corp de armată și comandanţii Diviziilor 17 și 19 Infanterie aveau ca sarcină să urmărească de aproape organizarea cercurilor de recrutare, până când ajungea să funcţioneze în mod normal;

19. a) Manutanţele de garnizoană, împreună cu depozitele de subzistenţă funcţionau cum erau organizate în acel timp, prin Companiile de Subzistenţă 6 și 7 după normele din Vechiul Regat. Fiecare corp de armată avea câte un depozit regional de subzistenţă, respectiv la Cluj și Sibiu, organizate de aceleași companii de subzistenţă și care depindeau direct de corpul de armată. Depozitul

31 mai 1919, Sibiu. Defi larea trupelor române în prezența regelui Ferdinand I (sursa internet)

3 (85) 2019 document46

studii/documente

Special de Subzistenţă, organizat la Sibiu, depindea și pe viitor de Ministerul de Război;

b) Atelierul regional de confecţii cu depozitul de echipament de la Sibiu, rămânea al Corpului 7 Armată, iar Corpul 6 Armată organiza unul similar la Cluj, după Tabelele de efective ale anului 1916;

c) Spitalele militare, depozitele sanitare și companiile sanitare ale celor două corpuri de armată rămâneau la organizarea lor actuală;

d) Atelierul de reparaţie, organizat de Serviciul Organizării VI-VII, sub denumirea de Uzina de Reparaţii, se desfăcea pentru a forma cele două ateliere de reparaţii ale Corpurilor 6 și 7 (respectiv la Cluj și Brașov), având organizarea și tabelele de efective date de Direcţia Armamentului din Ministerul de Război până la noi ordine;

e) Depozitul de geniu de la Cojilar, lângă Alba Iulia, continua să funcţioneze sub conducerea Direcţiei 4 Geniu din Ministerul de Război până la noi ordine;

f ) Depozitele de armament, muniţii, harnașamente și alte materiale, existente la acel moment în Ardeal, continuau să funcţioneze sub conducerea Direcţiei Armamentului din Ministerul de Război. Acea direcţie trebuia să ţină detașat un birou special, cu sediul la Sibiu;

20. Serviciul Cazarmamentului era luat în primire de serviciile de geniu de la Comandamentele Corpurilor 6 și 7 Armată, raportând situaţia și primind ordine de la Secţia Cazarmamentului Ardeal din Ministerul de Război. Acel serviciu lua în subordine birourile de geniu din garnizoane, după indicaţiile ce urmau să fi e date de Serviciul Organizării VI-VII;

21. Biroul Hărţilor de la Serviciul Organizării VI-VII trecea la Serviciul Geografi c din Ministerul de Război;

22. Serviciul de Automobile de la Serviciul Organizării VI-VII rămânea la Sibiu și trecea în subordinea Regimentului Tracţiuni Automobilistice, în data de 12 iulie 1919, rămânând ca o unitate detașată a Regimentului Tracţiuni Automobilistice;

23. Comandamentele de corp de armată luau toate măsurile pregătitoare, în vederea executării dispoziţiunilor din acele instrucţiuni, de îndată ce primeau ordine;

24. Până la 1 august 1919, se înainta de fiecare comandant de corp de armată Ministerului de Război și Marelui Stat Major direct, un raport detailat care trebuia să atingă următoarele puncte:

a) starea generală a comandamentelor și trupelor ca organizare, încadrare și efective;

b) nevoile în echipament, armament, harnașament, cai etc.;

c) cazarmamentul;d) nivelul instrucţiei ofi ţerilor, gradelor și trupei,

tragerile executate;e) moralul, disciplina, educaţia trupelor;f ) starea sanitară;g) propuneri.

25. Până la revenirea la starea normală (trecerea diviziilor pe picior de pace), Comandamentele Diviziilor 17 și 19 Infanterie aveau ca atribuţiuni teritoriale în locul Diviziilor 20 și 21 Infanterie. Astfel, aceste mari unităţi aveau sub ordinele lor toate cercurile de recrutare din Corpul 6 Armată [de la Cluj – n.n] și Corpul 7 Armată [de la Sibiu – n.n].

NOTE

July 1919. General Staff and the Establishment of Army Corps 6 and 7 in Transylvania

Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D.

Abstract: In the year 1919 General Staff had as responsibility the regeneration of forces and the assurance of resources both from the territories that were under occupation of Central Powers as well as those recently introduced in the composition of the Romanian state, but also the establishment of new Army Corps commands, which had as main mission to manage the military activities from Transylvania and Banat.

Keywords: responsibilities, headquarters, army corps, draft board, division, orders, infantry, establishment, structure.

1 Arhivele Militare Naţionale Române.2 Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General Român (1859-1950). Organizare şi atribuţii funcţionale, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 164.3 Gabriel-George Pătraşcu, Organizarea militară a Transilvaniei şi Banatului în 1919, în revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 1(83)/2019. 4 Arhivele Militare Naţionale Române, Fond microfi lme, rola F II 2.1818, cd. 2589.5 Ibidem, cd. 2590.

studii/documente

document 2019 3 (85) 47

Care era situaţia orașului Constanţa, la începutul anului 1919? O imagine apropiată de realitate ne putem face pe baza documentelor de

arhivă ce s-au păstrat până astăzi.Administraţia română se reîntorcea la posturi,

începând din luna decembrie a anului 1918, dar autoritatea principală în Dobrogea o reprezentau militarii francezi ce făceau parte din Armata de Dunăre.

La 25 aprilie 1919, ministrul român de Interne se adresa autorităţilor dobrogene, aducându-le la cunoștinţă prin ele și trupelor franceze afl ate la Constanţa, deciziile ce urmau să se aplice în zona Dobrogei. Redăm din acest ordin: „Dl. ministru de Război ne-a informat prin adresa nr. 533/1919 că, în urma înţelegerii luate în prealabil cu Comandamentul Aliat, a dispus următoarele în ce privește teritoriul dobrogean2:

1) Corpul 5 Armată P.S. (Partea Sedentară – n.n.), să-și întindă jurisdicţia asupra întregului său teritoriu, deci și asupra Dobrogei vechi și noi (Cadrilaterul), unde se va aplica, de acest Comandament, Legea stării de asediu. Curtea Marţială a Corpului 5 Armată P.S. va judeca toate procesele inculpaţilor de pe teritoriul său, conform legii excepţionale.

2) Numirea de comandanţi de garnizoane în localităţile din Dobrogea până la sosirea trupelor (când se va permite aceasta).

3) Cele trei companii de grăniceri destinate pentru frontiera Cadrilaterului să ia reședinţa provizorie în Tulcea și Constanţa sau posturi mai mari în Babadag, Hârșova și Cernavodă”.

Trupele franceze din Dobrogea făceau parte din Armata Dunării; la Constanţa ele erau comandate de locotenent-colonelul Bonneau, care, împreună cu ceilalţi ofi ţeri superiori francezi și englezi, locuiau în casa Manisalian de pe bulevardul Elisabeta3.

La 12 ianuarie 1919, pleca din portul Constanţa ultimul vapor cu prizonieri italieni ce se întorceau acasă4. La Constanţa se aflau, în primăvara anului 1919, și un număr de 140 de refugiaţi sârbi, ce erau internaţi la Școala Primară de Fete nr. 1 din oraș, și de

a căror aprovizionare cu alimente se ocupa tot primăria Constanţa5.

La 28 ianuarie 1919, ora 11, sosea comandantul Armatelor de la Dunăre, generalul Berthelot, prilej pentru primarul Virgil Andronescu să cheme cetăţenii orașului spre a-i face o primire triumfală celebrului general francez.

Reţinem din textul chemării: „Voi care aţi suferit invazia dușmană, voi care aţi avut totdeauna încredere în izbânda dreptăţii neamului românesc; voi, care trăiţi zilele mari ale întregirii neamului; lăsaţi ocupaţiile voastre și veniţi să salutaţi pe marele comandant al trupelor aliate liberatoare. Să salutăm cu toată dragostea pe marele general al naţiunii nobile și generoase, să salutăm cu toată admiraţia pe reprezentantul neamului de eroi, pe cel ce fără preget aleargă pentru binele și siguranţa României Mari, de la Tisa până la Nistru și de la munţii din Nord la Mare”6.

Într-o proclamaţie anterioară către populaţia dobrogeană, generalul Berthelot avertizase că „trupele franco-engleze nu vor tolera nicio agitaţie indiferent de unde ar veni și o vor reprima cu toată energia”,

astfel că niciun locuitor de orice naţionalitate să nu fi e lezat în drepturile sale sau chiar molestat7.

În seara zilei de 10/23 februarie 1919, Consiliul Comunal al orașului Constanţa a organizat un banchet în saloanele hotelului Grand „în onoarea glorioaselor armate franceze”8.

În zilele de 24-28 decembrie 1919, se întorceau acasă și primele trupe din garnizoana Constanţa. Astfel, populaţia era chemată să întâmpine la gară ostașii Regimentelor 34 Infanterie, 13 Artilerie și 18 Obuziere. Primarul Virgil Andronescu înștiinţa constănţenii de sosirea lor, cu cuvinte înfl ăcărate: „După o zbuciumare de mai mult de trei ani, după lupte și greutăţi de nedescris, ce au avut de îndurat acești eroi ai neamului în acest interval, la frontierele ţării, ei reintră la reședinţele și căminele lor adevărate. Cu această ocazie, îndemnăm populaţia orașului Constanţa ca să facă o primire cât mai călduroasă acestor eroi, întâmpinându-i la gară în număr cât mai mare și a le ura de bună sosire”9.

ORAŞUL CONSTANŢA ÎN ANUL 1919

Dr. Constantin CHERAMIDOGLU1

Virgil Andronescu – primarul Constanței

3 (85) 2019 document48

studii/documente

După evacuarea trupelor bulgare din Dobrogea, autorităţile militare române și franceze au descoperit la locuitorii de origine bulgară din Dobrogea 60.000 de arme ascunse, un mare număr de mitraliere și grenade. Întreg acest material a fost confi scat cu acordul autorităţilor militare franceze10.

Apropierea zilei de 1 Mai făcea ca autorităţile centrale să pună în gardă pe cele locale faţă de eventualele manifestări ale forţelor bolșevizate. Iată un fragment dintr-o astfel de telegramă sosită la Prefectura judeţului Constanţa la 30 aprilie 1919: „Vă este cunoscut că ziua de 1 Mai este o zi de manifestare a organizaţiilor socialiste și muncitorești. Această zi poate fi însă și prilej de manifestare a organizaţiilor revoluţionare ce există pe teritoriul Dobrogei; de aceea, vă rog, pentru a evita orice surprindere să luaţi, de comun acord, cu autorităţile noastre militare și cu Comandamentele Armatelor Aliate, măsurile de supraveghere și de ordine necesare”.

Se atrăgea atenţia în special asupra „elementelor rusești ce au fost evacuate în Dobrogea și chiar a elementelor răzvrătite din Armatele Aliate”. Anume se cerea: „veţi conf isca manifestele și publicaţiile de orice natură cu caracter revoluţionar și veţi căuta a împiedica încercarea de fraternizare a elementelor bolșevizate cu organele administrative sau militare însărcinate cu menţinerea ordinei. Aceeași atenţie trebuie să o aveţi asupra populaţiei bulgare și lipovene și să căutaţi a preveni mișcările la care ar putea fi îndemnaţi de agitatori bulgari și organizaţiile revoluţionare ce vă sunt cunoscute”11.

Conform legislaţiei în vigoare, din 21 decembrie 1916, averea imobiliară a supușilor statelor cu care România se afl a în confl ict trebuia declarată la tribunalul local și pusă sub sechestru până la încheierea păcii. Aplicarea acestei măsuri la Constanţa a provocat

nemulţumirile Guvernului otoman, care, la 24 mai 1919, a adresat o notă verbală Înaltului Comisariat francez; se solicita intervenţia acestuia pentru a se ușura aplicarea legilor asupra supușilor otomani din Dobrogea. Iată un fragment din acest document: „rezultă din informaţiile primite, că Tribunalul de Prima Instanţă din Constanţa, după ce a chemat pe supușii mai sus citaţi, pe fi ecare în parte, și ar fi obţinut de la ei informaţii precise cu privire la averile lor, a confi scat pe acestea din urmă, chiar în aceeași zi. Astfel, a ordonat închiderea prăvăliilor lor, i-a împiedicat de a exercita comerţul lor, le-a luat mașinile și uneltele, lipsindu-i de mijloacele lor de câștig și lăsându-i fără resurse, în mizerie. De observat este că măsurile de mai sus au fost aplicate cu o rigoare deosebită la Constanţa, pe când la Galaţi și București, care sunt centre comerciale însemnate, ele nu au fost impuse cu aceeași strășnicie. Ministerul Imperial aducând cele ce preced la cunoștinţa Înaltului Comisariat francez este încredinţat că dânsul va voi să recunoască nedreptatea procedeului aplicat de către autorităţile române sus arătate, într-un oraș unde rezidă forţe militare franceze și în ajunul încheierii păcii și îl roagă să binevoiască să intervină spre a invita pe autorităţile în chestiune să revină asupra măsurilor arătate, care nu au fost aplicate, până în prezent, supușilor români din Imperiu”.

A doua zi se trimite o nouă notă Înaltului Comisariat francez, acuzând autorităţile românești că „urmează o politică de opresiune în contra elementului musulman din Dobrogea. Așa bunăoară, ele pun stăpânire, cu forţa, pe vitele și seminţele lor și împiedică pe musulmani să cultive câmpurile lor”. Cercetând aceste aspecte, directorul Prefecturii avea să constate că plângerea guvernului otoman nu era întemeiată. În fapt, ţăranii turci și tătari din Dobrogea au lucrat în anii anteriori și pământurile ce aparţineau românilor ce erau concentraţi sau refugiaţi

Refugiați din Dobrogea

studii/documente

document 2019 3 (85) 49

dincolo de Dunăre, fără a avea un drept legal în acest sens. La întoarcerea românilor, aceștia și-au reluat terenurile pe care erau proprietari, chiar dacă unele dintre ele fuseseră semănate de vecinii lor turci. De aici, fi rește, unele nemulţumiri, dar la intervenţia Inspectoratului Domenial din Constanţa s-a convenit „cu locuitorii români, ca la recoltare să înapoieze sămânţa și arătura tătarilor, deși aceștia s-au folosit fără de niciun drept de pământurile lor”. Tot la locuitorii musulmani s-au găsit și vite pentru care nu aveau acte justifi cative, provenind din gospodăriile abandonate de românii refugiaţi în toamna anului 1916.

Problema care îi frământa pe conducătorii turci era însă alta, așa cum vedem din textul aceleiași note din 25 mai: „Astfel, strânși din toate părţile și lipsiţi aproape complet de mijloace de trai și de muncă, acești bieţi musulmani s u n t n e v o i ţ i să-și părăsească căminul, ceea ce dă loc unui curent de imigraţie, care se precizează din ce în ce mai bine, prin sosirea la Kara-Agatch a unui mare număr de musulmani din Dobrogea. Fiind dat că Guvernul Imperial întâmpină mari greutăţi, în momentul de faţă, cu reinstalarea emigranţilor rămași fără adăpost în interiorul chiar al ţării, i-ar fi aproape cu neputinţă, din cauza lipsei de locuinţe în Turcia, să primească și să întreţină o sumă de imigranţi veniţi din România”12.

În paralel se desfășoară acţiuni legate de păstrarea memoriei eroilor căzuţi în lupte, dar se trece la reconstrucţia localităţilor, pentru înlăturarea urmelor lăsate de anii de război și de ocupaţie.

La 6 iunie 1919, se făcea publică iniţiativa directorilor Liceului „Mircea cel Bătrân” și al Școlii Normale din Constanţa, de a se ofi cia, a doua zi, sâmbăta de 7 iunie, la biserica catedrală, un serviciu divin în amintirea elevilor acelor școli, dar și a militarilor și a celorlalte persoane dispărute în acel război. După slujbă, elevii celor două școli, însoţiţi de cler și de cetăţenii orașului, aveau să se deplaseze, în procesiune, către cimitirele orașului, unde urmau să se desfășoare alte servicii religioase13. Ceva mai târziu, la

15 iunie la aceeași biserică erau pomeniţi membrii „corpului didactic primar căzuţi pe câmpul de onoare”14.

La 7 august 1919, Secţia Regională Constanţa a Societăţii „Ocrotirea orfanilor de război” organiza o serbare la cazinoul comunal, sub patronajul Crucii Roșii Americane15.

La 20 mai 1919, primarul Virgil Andronescu solicita sprijinul ministrului Industriei, Comerţului și Alimentaţiei, prezentându-i succint starea orașului și necesităţile sale presante. Redăm în continuare din acest concludent document de arhivă: „Cunoașteţi că starea deplorabilă lăsată de dușmani în Constanţa este dureroasă. Acum că fi ecare locuitor s-a reîntors la căminul lui, trebuie începută viaţa de refacere a tot ce s-a stricat. Locuitorii

români mai ales, n-au putinţă a-și repara imobilele și avutul lor, din lipsă de materiale prime ca lemn d e c h e r e s t e a , var, cărămidă și ciment. Orașul Constanţa care, ca ș i Giurgiu, a suferit de pe urma războiului, are mare nevoie d e î n a l t u l ș i p ă r i n t e s c u l vostru sprijin. În acest scop, vin respectuos să vă rog în numele

orășenilor și Consiliului Comunal să binevoiţi a ne aproba și nouă, ca în același mod să ni se înlesnească materialul lemnos din fabricile din ţară și din cel rămas de pe urma dușmanului, cu un preţ mai avantajos. Avem nevoie de câteva sute de vagoane de cherestea de brad și stejar. În special, însă, comuna are de refăcut mobilierul complet la 18 școli, la ofi ciile primăriei, poliţiei și serviciile ei, pentru construirea palatului comunal, a abatorului, a băilor de la Mamaia, a cazinoului comunal și a împrejmuirii parcurilor și tuturor locurilor virane din oraș, pentru care scop numai ei îi trebuie 200 de vagoane”.

Ca urmare ministerul emite o autorizaţie, la 28 mai 1919, prin care Primăria Constanţa era autorizată, prin reprezentantul său, „a cumpăra din ţară și a transporta la Constanţa, pentru trebuinţele comunei, diferite materiale de lemnărie pentru construcţie, cherestea, var, cărămidă și ciment în cantitate de circa două sute vagoane”. Prin același act cei de la căile ferate erau rugaţi „să înlesnească transportul acestor materiale, punând la dispoziţie vagoanele necesare”16.

Ruine în Constanța

3 (85) 2019 document50

studii/documente

Câteva zile mai târziu, primarul Andronescu se adresează din nou ministrului, de această dată pentru a solicita un ajutor pentru locuitorii orașului: „în Constanţa se găsesc peste 900 de clădiri stricate de dușmani, care sunt în mare parte proprietate a foștilor mobilizaţi”, iar „o bună parte din clădiri aparţin meseriașilor și lucrătorilor cărora li s-au distrus atât atelierele, dar chiar și uneltele de lucru”. Se solicita acum „pentru refacerea locuinţelor, mobilierului și uneltelor o cantitate de lemne și cherestea, gratuit sau cu reducere”. În urma înţelegerii cu ministerul, s-a decis ca 400 de vagoane de cherestea sosită de la Nehoiași, să fi e încărcată la Brăila în vapoarele ce plecau spre Constanţa, „pentru refacerea locuinţelor dobrogenilor”17.

Primăria Constanţa împreună cu Societatea Marilor Stabilimente au început lucrările de refacere a cazinoului ce fusese puternic afectat de bombardamentele inamice din octombrie 1916. Asemenea și clădirea hotelului Palace, al aceleiași societăţii fusese și ea devalizată de tot mobilierul specifi c, astfel că s-au adus în acea vară de la Paris toate dotările necesare atât hotelului, cât și cazinoului din Constanţa, în încercarea de a le pune mai repede în exploatare, pentru recuperarea pagubelor suferite18.

O preocupare serioasă a autorităţilor, la acea vreme, era legată de aprovizionarea populaţiei cu alimentele de bază necesare. După cum declarau arendașii moșiilor din jurul Constanţei, „la venirea autorităţilor românești nu se afl a niciun bob de grâu în nicio magazie” din Constanţa19, astfel că aprovizionarea orașului cu alimentele de bază a constituit prima grijă a autorităţilor în anul 1919. Se aduceau, astfel, din Moldova 3 vagoane cu cartofi , din judeţul Caliacra 10.000 de miei pentru consum, sarea de la salina Slănic, iar făina se descărca din vapoarele ţărilor aliate afl ate în portul Constanţa. Comercianţii locali se străduiau și ei să aducă pe piaţă alimentele defi citare, precum zahărul, uleiul și în principal carnea20.

Trebuie avut în vedere greutatea cu care se făcea aprovizionarea Constanţei, mărfurile sosind cu vaporul de la Brăila, Galaţi sau chiar de la Constantinopol, iar din judeţele din jur cu căruţele, podul de la Borcea fiind distrus din timpul războiului. Pentru a ușura obţinerea autorizaţiilor necesare, la București se afl a tot timpul ajutorul de primar Ion Berberianu, care primea telegrame de la Constanţa privind intervenţiile pe care urma să le facă spre a intra în posesia aprobărilor de achiziţii de alimente din alte judeţe.

Prin noile cartele, intrate în vigoare la 1 februarie 1919, primăria Constanţei urmărea să asigure aprovizionarea întregii populaţii cu alimentele de bază: pâine, fasole, mălai, zahăr etc.; pentru aceasta toţi capii de familie trebuiau să depună o declaraţie nominală a persoanelor afl ate în gospodăria lor. Interesant este faptul că pentru a

fi siguri că părinţii își vor aduce copii la dispensar pentru a fi vaccinaţi, edilii orașului au condiţionat reînnoirea cartelei de pâine cu viza doctorului de la dispensarul unde se vaccinau copiii21.

La 11 februarie 1919, primarul V. Andronescu adresa un memoriu ministrului Aprovizionării, spre a obţine cota de făină necesară locuitorilor orașului. Iată însă cum prezenta situaţia edilul constănţean: „Populaţia refugiată, în cea mai mare parte, s-a înapoiat în Constanţa. După cartelele de pâine eliberate în urma unui recensământ făcut, s-au găsit 28.000 de sufl ete. Această populaţie tinde a se mări din cauză că în jurul Constanţei satele au fost distruse de dușman și o bună parte din populaţie neavând unde locui a venit și s-a stabilit la Constanţa, unde cu toată aglomeraţia totuși poate găsi un adăpost și hrană”.

În aceeași zi, același primar se adresa și șefului celei de-a VI-a Regiuni Alimentare, care, conform cadrului legal de la 9 ianuarie 1919, coordona Serviciul de aprovizionare al judeţelor din dreapta Dunării; de această dată, nu se avea în vedere numai perioada zilelor următoare, ci și asigurarea seminţelor ce puteau fi plantate în primăvară pe terenurile din jurul orașului. Iată câteva din argumentele lui Virgil Andronescu: „Orașul Constanţa are nevoie absolută de alimente. Populaţia suferă enorm din cauza absenţei alimentelor de prima necesitate, cum sunt fasolea, porumbul, cartofi i, mazărea, orzul, ceapa și altele. Preţurile pieţei sunt libere comerţului și cu mari greutăţi se pot aduce mici cantităţi. Fasolea se vinde cu 7 lei kg, cartofi i cu 5-6 lei kg, orzul cu 3 lei kg, porumbul cu 4 lei kg. Cu aceste preţuri populaţia nu se poate hrăni și din cauza mizeriei, bolile contagioase, variola și tifosul exantematic fac ravagii simţitoare. Primăvara se apropie. Măsuri trebuie luate de urgenţă pentru ca acum, în primăvară, să avem seminţele necesare grădinilor de zarzavat cărora urmează să le dăm o cât mai întinsă dezvoltare. În consecinţă, pentru necesarul total al orașului avem imediat nevoie de 40 vagoane de cartofi, din care 20 pentru consumaţie și 20 pentru sămânţă. Ne mai trebuie 6.000 kg arpagic, 20 vagoane fasole, 20 vagoane orz, 30 vagoane porumb, 5 vagoane mazăre”. Se dorea acordul pentru a se putea achiziţiona aceste produse din judeţele Moldovei și apoi, de la Galaţi să fi e aduse pe calea apei la Constanţa22.

De pe piaţa Constanţei lipseau însă și alte alimente obișnuite pentru locuitorii săi, așa-numitele „coloniale”, iar comercianţii locali, precum Terzian sau Damadian, cu legături de afaceri pe piaţa de la Constantinopol, solicitau primăriei să intervină pe lângă Comandamentul Aliat francez, spre a obţine aprobarea de a aduce la Constanţa mărfurile atât de dorite de constănţeni: ulei de măsline, lămâi, stafi de, sardele, halva, dar și săpun23. La fel, Bercovici și Tobias se ofereau să procure din Grecia și Turcia, pește sărat și lemn de foc, pe care constănţenii nu le găseau pe piaţa locală24.

studii/documente

document 2019 3 (85) 51

Raţia de făină pentru o persoană s-a redus, începând cu 7 martie 1919, la doar 175 grame pe zi; pâinea era de 440 de grame, pentru două zile de persoană și costa 90 de bani, fi ind distribuită la două zile la brutării și depozitele comunale, pe cartelă25. Având în vedere că la abatorul din Constanţa se tăiau rar vite, tăierile făcându-se mai mult clandestin, astfel că nu se asigura controlul veterinar al animalelor, iar carnea se vindea pe ascuns la suprapreţ, Primăria Constanţei era nevoită să limiteze consumul de carne în restaurante la zilele de marţi, joi și duminică, carnea fi ind procurată de restaurante pe baza bonurilor de la primărie26.

În aceste condiţii era normal să apară specula cu alimente, iar preţul produselor defi citare să crească rapid. Afl at în control pe teren, inspectorul de la Primăria Constanţa, A. Septville, sesiza această situaţie primarului: „cum zilnic se transportă din oraș cu calea ferată de către speculanţi tot felul de alimente și din care cauză pe fi ece zi se scumpesc tot mai mult alimentele, chiar joi, când eu eram încă la Borcea, erau tocmai 20 din acești pretinși negustori cu saci de cafea, cu lăzi de pește, măsline și diferite alte alimente. Pentru împiedicarea acestei specule și pentru ca alimentele să nu mai iasă din oraș, rog să binevoiţi a-mi da o delegaţie ca împreună cu funcţionarul N. Ciocea să fi m la fi ece tren și să pot controla și confi sca toate alimentele ce ies în mod clandestin din oraș”. Rezoluţia primarului îi acorda delegaţia cerută27.

Curăţenia orașului era greu de realizat, după trecerea războiului; armatele inamice de ocupaţie au lăsat în urma lor multă mizerie, curţile caselor fi ind pline de bălegar, asemenea și străzile. Prin ordonanţe ale primarului locuitorii au fost obligaţi să asigure curăţenia orașului. Iată un fragment din documentul de arhivă: „Toţi locuitorii orașului sunt obligaţi de a mătura strada în dreptul

locuinţelor lor până la jumătatea drumului, iar gunoaiele le vor strânge în grămezi pe marginea trotuarului, de unde vor fi ridicate în vehiculele Primăriei și transportate afară din oraș. Toţi hangii din cuprinsul orașului sunt obligaţi a ţine curţile hanurilor și grajdurilor în cea mai perfectă stare de curăţenie, ridicând gunoaiele în fi ecare zi și transportându-le cu propriile lor mijloace în gropile de la cărămidărie”28. Cât despre igiena locuitorilor, aceștia erau obligaţi să facă baie obligatoriu la băile moderne din oraș - strada Al. Lahovari - pentru a se evita răspândirea tifosul exantematic, transportat lesne de păduchi în condiţii de necurăţenie.

Restabilirea vieţii politice în cadrul normal implica și organizarea primelor alegeri de după război, iar autorităţile locale aveau multe atribuţii în acest sens. La 15 mai 1919, urmau să aibă loc alegeri pentru Cameră și Senat, dar apoi au fost amânate pentru 28, 29 iulie și 4 august, apoi la 15-21 septembrie. Cetăţenii erau chemaţi să verifi ce înscrierea lor în listele electorale și apoi să-și ridice certifi catele de alegători29. Ulterior alegerile generale au fost din nou amânate, pentru zilele de 2-8 noiembrie 191930.

Suferinţele cauzate de război nu puteau fi alinate ușor, locuinţele distruse se reparau și ele cu greutate, dar totuși viaţa mergea înainte…

La 9 iunie 1919, Comandamentul Militar francez de la Constanţa se adresa primarului pentru a afl a ce documente trebuie să prezinte un militar francez ce dorea să se căsătorească aici cu o româncă, iar primarul îi răspundea cu rapiditate, lămurind că legislaţia noastră nu cerea decât un act de identitate al francezului respectiv31. Era un semn că viaţa își reintra în drepturile sale fi rești…

NOTE

Th e City Constanţa in 1919 - Constantin Cheramidoglu, Ph.D.

Abstract: Th e year 1919 is marked by the eff orts of both the authorities and the population to return to their daily activities. Th rough the mayor’s eff orts, many actions were carried out aimed at restoring order and legality, regulating the status of refugees, supplying the population with food, goods and materials of strict necessity for the restoration of the destroyed buildings. Also ceremonies to honor the memory of the heroes from Constanţa took place.

Keywords: 1919, Constanţa, mayor Virgil Andronescu, daily life, inhabitants, refugees.

1 Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale.2 Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale (în continuare SJAN.Cta), fond Prefectura Constanţa, dosar 1/1919, f. 9. 3 Idem, fond Primăria Constanta, dosar 29/1918-1919, f. 4.4 Ibidem, f. 40.5 Ibidem, dosar 27/1919, f. 142.6 Ibidem, dosar 29/1918-1919, f. 50. 7 „Bulletin periodique de la presse bulgare”, Paris, Ministère de la guerre, din 16 februarie 1919, p. 6.8 SJAN.Cta, fond Primăria Constanţa, dosar 27/1919, f. 39 v.9 Ibidem, dosar 15/1919, f. 56.10 „Journal des débats politiques et littéraires” nr. 222 din 11 august 1919, p. 2.11 SJAN.Cta, fond Primăria Constanţa, dosar 15/1919, f. 6.12 Ibidem, ff. 134-140.13 Ibidem, dosar 7/1919, f. 16.14 Ibidem, f. 21.15 Ibidem, f. 27.

16 Ibidem, dosar 28/1919, ff. 34, 39.17 Ibidem, ff. 41, 57.18 Ibidem, dosar 20/1919, passim. 19 Ibidem, dosar 28/1919, f. 4.20 Ibidem, ff. 24, 26, 35, 87.21 Ibidem, dosar 29/1918-1919, ff. 33, 41. 22 Ibidem, dosar 27/1919, ff. 10, 23, 24.23 Ibidem, f. 25.24 Ibidem, f. 151.25 Ibidem, dosar 29/1918-1919, f. 65. 26 Ibidem, f. 48.27 Ibidem, dosar 27/1919, f19.28 Ibidem, dosar 29/1918-1919, f.59. 29 Ibidem, ff. 87. 106.30 Ibidem, dosar 4/1919, f. 1.31 Ibidem, ff. 93, 94.

3 (85) 2019 document52

studii/documente

După ce, în urma denunţării păcii de la București, armata română a trecut din nou Carpaţii, la 24 noiembrie 1918,

Regimentul 12 Infanterie „Cantemir” este cantonat la Târgu Mureș, începând cu data de 2 decembrie 19182. Proclamaţia generalului de divizie Traian Moșoiu adresată românilor în momentul trecerii Carpaţilor sintetizează istoria zbuciumată, dar și glorioasă a poporului român la ceasul libertăţii supreme.

Deja la începutul anului 1919 exista un ofi ţer de legătură între Prefectura românească a judeţului și autorităţile militare, în persoana locotenentului Teodor Pașca de la Corpul Voluntarilor Români Ardeleni și Bucovineni3 care apoi va intra în slujba orașului.

Primul prefect român al Târgu Mureșului și al judeţului Mureș-Turda, Ioan Vescan, îi cerea generalului Traian Moșoiu, la începutul anului 1919, să renunţe la decizia de a deplasa Regimentul 12 Infanterie „Cantemir” la Turda, argumentând că acţiunea de dezarmare a populaţiei din judeţ nu s-a încheiat, iar paza orașului Târgu Mureș presupune forţe importante4.

Este acesta un moment de interacţiune între autorităţile civile și ofi ţerii din armata română. Pentru o cooperare optimală, a fost emisă, în vara anului 1919, o circulară prin care se stabileau principiile de colaborare între cele două autorităţi5. Exista, de asemenea, un Regulament privitor la situaţiile în care armata putea fi întrebuinţată în caz de tulburări6.

O altă circulară difuzată în toamna aceluiași an, comunica faptul că limba de serviciu a armatei, precum și limba de corespondenţă cu armata română este exclusiv limba română7. În acest context, probabil, Comandamentul Garnizoanei Târgu Mureș solicita autorităţilor civile să ia măsuri urgente ca semnele de validare ale documentelor de corespondenţă, adică ștampilele, să fi e inscripţionate în limba română8.

Rolul armatei în numirea în funcţie a unor funcţionari români, imediat după momentul 1 Decembrie 1918, era necesar, în cadrul efortului de organizare a provinciei reunite. La 15 decembrie 1918, generalul Moșoiu l-a împuternicit pe căpitanul Ștefan Pop să funcţioneze ca reprezentant al românilor pe lângă Poliţia din Târgu Mureș, începând cu data de 20 ianuarie 19199. Tot el

l-a recomandat pe Nicolae Crăciun pentru postul de șef al Serviciului de Siguranţă din Târgu Mureș10. Funcţionărimea orașului era în continuare aproape exclusiv maghiară. Pe fondul acţiunilor militare afl ate în derulare, în cursul lunii ianuarie 1919, funcţionarii fostului stat ungar care nu au depus jurământul de credinţă sau care, deși îl depuseseră, au cerut nulifi carea lui, au demisionat din funcţie11.

După intrarea armatelor române în Budapesta, acești funcţionari au fost deprimaţi, realizând că au rămas fără post și fără un mijloc de trai12. Iuliu Maniu, președintele Consiliului Dirigent, anunţa, printr-o telegramă din 26 august 1919, că ofensiva maghiară a fost învinsă pe toate liniile, ungurii retrăgându-se în dezordine și cu mari pierderi13.

La începutul anului 1919, debutează acţiunea de recrutare a tinerilor din contingentele 1885, 1887 și 1889 în armata română sau, în limbajul vremii, asentările. Până în primăvară au fost recrutaţi 3.030

ROLUL ARMATEI ÎN TÂRGU MUREŞ ŞI ÎMPREJURIMILA 1919

Dr. Peter MOLDOVAN1

Generalul Traian Moșoiu

studii/documente

document 2019 3 (85) 53

de tineri români și sași. Prefectul Vescan informa că tinerii vin „tot cu același drag spre a fi înrolaţi sub drapelul regimentului românesc”14. Că totuși recrutările nu au avut mereu un parcurs lin o dovedește adresa Comandamentului Cercului de Recrutare din Târgu Mureș care clama faptul că oamenii care au fost asentaţi în zilele de 5-9 aprilie, nu s-au prezentat la regimentele unde au fost repartizaţi ci au plecat acasă15.

În aceeași primăvară s-a dat ordin de mobilizare generală. Iuliu Maniu atenţiona, prin telegrama din 8 aprilie 1919, să nu se dea crezare știrilor că ungurii s-au retras și că s-ar fi renunţat la mobilizare16.

În aceeași perioadă sosește la Târgu Mureș,Comisia americană de constatare alcătuită din Charles Moorfi eld Stoney și Davidson17.

La scurt timp după această vizită, mai exact la 24 februarie 1919, Divizia 7 a Corpului 4 Armată anunţă că va sosi la Târgu Mureș o misiune franceză compusă din coloneii Trousen și Tilly, însărcinaţi de mareșalul Foch să viziteze Transilvania18. Probabil ca urmare a înţelegerilor încheiate cu puterile învingătoare, s-a luat decizia înfi inţării unor comisii care să ia în evidenţă caii provenind din fostele armate austro-ungare și germane19.

NOTE

Th e Role of the Army in Târgu Mureş and Surroundings in 1919

Peter Moldovan, Ph.D.

Abstract: Regiment 12 Infantry “Cantemir” was the fi rst unit stationed in Târgu Mureş, starting with December 2, 1918. Gradually, the civilian authorities and the offi cers of the Romanian army began to establish collaborative relations, not always without incidents. Th e situation in th e area was supervised by the US and French military Commissions.

Keywords: Regiment 12 Infantry “Cantemir”, Târgu Mureş, civil authorities, international military commissions, 1919.

1 Serviciul Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale.2 Vasile Netea, O zi din istoria Transilvaniei, Bucureşti, f.a., f.e., pp. 194-195.3 Serviciul Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale, (în continuare SJAN Mureş), Fond Prefectura Mureş, Prefect – Acte prezidenţiale, dosar nr. crt. 13/1919, f. 19.4 Ibidem, dosar nr. crt. 2/1919, f. 3. 5 Ibidem, f. 54.6 Ibidem, f. 59.7 Ibidem, dosar nr. crt. 10, f. 25.8 Ibidem, f. 35.

9 Ibidem, dosar nr. crt. 3, f. 15.10 Ibidem, dosar nr. crt. 14, f. 118.11 Ibidem, dosar nr. crt. 5, f. 1.12 Ibidem, dosar nr. crt. 2, f. 51.13 Ibidem, f. 49.14 Ibidem, dosar nr. crt. 4, ff. 3-4.15 Ibidem, dosar nr. crt. 15, f. 30.16 Ibidem, f. 33.17 Ibidem, dosar nr. crt. 6, ff. 1-4.18 Ibidem, f. 5.19 Ibidem, dosar nr. crt. 15, f. 6.

3 (85) 2019 document54

studii/documente

Articolul de faţă, al treilea dintr-o serie privind evoluţia cenzurii în România modernă, are ca interval temporal de referinţă scurta, dar

dramatica perioadă a regimului antonescian (septembrie 1940-23 august 1944), care coincide, într-o măsură destul de mare, cu perioada războiului antisovietic (22 iunie 1941-23 august 1944), purtat alături de Germania nazistă și alte state aliate sau satelite ale acesteia. Regimul antonescian a fost caracterizat de către istorici în diferite moduri: „dictatură fascistă”, „dictatură militară”, „dictatură militaro-fascistă”, „regim autoritar” etc. Oricum, dincolo de toate deosebirile de apreciere dintre specialiști, este limpede că regimul lui Ion Antonescu nu a fost unul democratic sau liberal (dar nici unul realmente totalitar), iar anticomunismul a reprezentat o importantă constantă a sa. Fără a se sprijini pe un partid politic (colaborarea difi cilă cu Mișcarea Legionară nu a durat decât până în ianuarie 1941) și fără a fi teoreticianul sau adeptul unei ideologii originale, Ion Antonescu avea o concepţie politică axată pe naţionalism etnicist (cu o importantă încărcătură xenofobă, mai ales antisemită), conservatorism (respect faţă de tradiţie, ierarhie, autoritate și instituţii tradiţionale ca Școala, Biserica și Armata), armonie socială, ordine, legalitate și disciplină4.

În aceste condiţii, cenzura a continuat să funcţioneze, subordonată noilor imperative politico-ideologice. Totuși, până la debutul războiului antisovietic, cenzura poștală militară a acţionat în mod secret, camufl at, fără a-și declara public activitatea și fără a lăsa în mod deliberat urme (prin ștampilare), cu excepţia unor cazuri izolate5.

La data de 26 iunie 1941, a fost emisă Decizia nr. 63.352 a Președinţiei Consiliului de Miniștri, care prevedea, în mod explicit, instituirea cenzurii asupra corespondenţei poștale civile, pe întreg teritoriul de atunci al ţării6. Începând din decembrie 1941, pe măsura cristalizării și a consolidării Coaliţiei Naţiunilor Unite, a intervenit starea de război între România și o serie de state membre ale coaliţiei respective, în primul

rând Marea Britanie, cu dominioanele sale (Canada, Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană), dar și Statele Unite ale Americii7. Pentru corespondenţa între persoane cetăţeni ai unor state inamice, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a funcţionat, în neutra Portugalie, Căsuţa Poștală nr. 506, folosită și de către România, dar numai pe perioada războiului antisovietic (22 iunie 1941-23 august 1944)8.

La data de 2 decembrie 1941, Președinţia Consiliului de Miniștri a emis Decizia nr. 53, privind Cenzura Presei. Această structură funcţiona pe lângă Președinţia Consiliului de Miniștri (art. 1) și avea ca atribuţii controlul presei și al oricăror publicaţii interne, răspândite prin orice mijloace (art. 2, lit. a), precum și al celor de provenienţă străină (art. 2, lit. b), precum și controlul textelor destinare prezentării sau reprezentării în public (art. 2, lit. c). Conform articolului 3, Cenzura Presei putea împiedica apariţia oricărei publicaţii sau doar a unor știri și articole. Articolul 4 desemna la conducerea Cenzurii Presei un Comitet, din cadrul căruia președintele Consiliului de Miniștri desemna un șef9. La 1 august 1942, au fost adoptate normele de cenzurare a publicaţiilor străine sosite în ţară; la acea dată, șef al cenzurii militare era maiorul magistrat D.D. Atanasiu, iar de presa străină răspundea A. Constantinescu10.

În urma evoluţiei iniţiale, în general favorabile, a războiului antisovietic, în vara și toamna anului 1941, teritoriul dintre Nistru și Bugul de Sud (așa-numita Transnistrie) a fost plasat sub administraţie militară românească, în unele medii românești și străine vehiculându-se ideea unei viitoare anexări la România. La 23 septembrie 1942, Marele Stat Major a aprobat, prin Ordinul nr. 220.950, schimbul de corespondenţă cu Transnistria, în limbile rusă și ucraineană, aprobare care a stat la baza Ordinului de Serviciu nr. 3355 din 30 septembrie 1942 al Secţiei Cenzură din cadrul M.St.M., prin care misiunea cenzurării corespondenţei dintre România și Transnistria revenea Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe11. Plasarea corespondenţei

REPERE PRIVIND ORGANIZAREA CENZURII POŞTALE MILITARE ÎN PERIOADA REGIMULUI ANTONESCIAN

Colonel Dr. Petrişor FLOREA1

Dr. Iulian Stelian BOŢOGHINĂ2

Dr. George Daniel UNGUREANU3

studii/documente

document 2019 3 (85) 55

cu Transnistria în aria de responsabilitate a Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe reprezenta o formă de delimitare a autorităţilor române faţă de proiectele și speculaţiile anexioniste vizând teritoriul de la est de Nistru.

Cele mai importante reglementări privind cenzura corespondenţei poștale, în perioada regimului antonescian, au fost Instrucţiunile nr. 225.200, emise de către M.St.M. la data de 20 octombrie 1942, sub semnăturile generalului Ilie Ștefl ea, șeful M.St.M. și locotenent-colonelului V. Nicolau12.

Conform documentului citat, dreptul de a cenzura corespondenţa revenea Președinţiei Consiliului de Miniștri, care și-l exercita prin intermediul M.St.M., în strânsă legătură cu Ministerul Afacerilor Interne și cu Serviciul Special de Informaţii. Rolul cenzurii consta, pe de o parte, în prevenirea expedierii prin poștă a unor știri sau zvonuri alarmiste și tendenţioase, ori a unor informaţii secrete, iar pe de altă parte, în decelarea și monitorizarea stării de spirit a populaţiei. Conducerea, controlul și îndrumarea întregii activităţi de cenzură erau exercitate de către Serviciul Central al Cenzurii Corespondenţei, având în frunte un militar de stat-major, cu gradul de colonel sau locotenent-colonel, plasat în subordinea directă a șefului Secţiei 2 Informaţii din cadrul M.St.M. Șeful Serviciului Central al Cenzurii Corespondenţei avea ca principală atribuţie sintetizarea datelor culese în urma citirii corespondenţei de către subalternii săi și elaborarea, pe această bază, a unor buletine informative, destinate Președinţiei Consiliului de Miniștri, Serviciului Special de Informaţii, M.St.M., Ministerului Afacerilor Străine și Ministerului Propagandei Naţionale.

Cenzura corespondenţei interne era organizată, grosso modo, pe judeţe. Pe lângă fi ecare Ofi ciu P.T.T. (Poștă, Telegraf, Telefon) judeţean și din Capitală funcţiona câte un birou de cenzură. Alte birouri de cenzură funcţionau la Orșova, Reșiţa, Petroșani, Cugir, Câmpina și Sărata.

Monitorizarea corespondenţei externe era plasată în sarcina Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe, cu sediul la București.

Instrucţiunile din 20 octombrie 1942 prevedeau și exceptarea de la cenzurare a unor anumite categorii de corespondenţă: corespondenţa ofi cială, corespondenţa adresată înalţilor demnitari ai statului (membrii Familiei Regale, funcţionarii Casei Regale, miniștrii, șefii M.St.M., guvernatorii Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei, șeful S.S.I., Patriarhul, președintele Academiei Române etc.), corespondenţa adresată

ofi ciilor diplomatice sau membrilor corpului diplomatic acreditat în România (inclusiv membrii Misiunilor Militare Germană și Italiană) și cea expediată de aceștia, corespondenţa privată adresată unităţilor militare, Birourilor Statistice Militare (București, Sibiu și Chișinău) și tuturor instituţiilor civile de stat (ministere, prefecturi, primării, percepţii, ofi cii poștale, administraţii fi nanciare).

Era interzisă expedierea următoarelor tipuri de corespondenţă: corespondenţa redactată în altă limbă decât cele admise: română, germană, italiană, franceză, maghiară, slovacă, sârbă, croată și turcă; corespondenţa cifrată, scrisă în limbaj ne-convenţional, ilizibilă sau neinteligibilă, total sau parţial, elaborată sub formă de stenograme, probleme de șah, ghicitori etc.; corespondenţa conţinând nemulţumiri, critici sau ofense la adresa regimului din România și din statele aliate, sau a naţiunilor respective; propaganda politică opoziţionistă sau în favoarea unor culte religioase ne-autorizate; mesajele defetiste; știrile privitoare la armată; îndemnurile la „acte reprobabile”, împotriva siguranţei statului, a moralei publice, corectitudinii cetăţenești etc.; care prezintă conţinut suspect; pornografi a.

De asemenea, era interzisă expedierea de fotografi i, cărţi poștale ilustrate, planuri etc., precum și a unor scrisori conţinând bilete de bancă, monede, dispoziţii de plată sau timbre poștale.

Birourile (judeţene) de Cenzură a Corespondenţei Interne aveau obligaţia de a înainta lunar câte o dare seamă, pe baza informaţiilor culese în urma citirii corespondenţei și a altor activităţi. Dările de seamă aveau o structură prestabilită: starea de spirit a populaţiei, „curentele sociale”, manifestările grupărilor politice (îndeosebi cele considerate subversive), activitatea „sectelor religioase”, manifestările minorităţilor etnice, informaţii diverse, zvonuri, statistica activităţii Biroului, greutăţile întâmpinate și, respectiv, propuneri.

Serviciul Cenzurii Corespondenţei Externe trebuia să înainteze săptămânal dări de seamă cuprinzând: informaţii generale (politice, economice, culturale, militare etc.) din diferite ţări, legăturile suspecte între cetăţeni români și cetăţeni străini, manifestările de infi delitate faţă de ţară ale „românilor, minoritarilor și supușilor străini cu pașaport”, legăturile cu străinătatea ale diverselor personalităţi și grupări politice, conduita cetăţenilor români aflaţi în străinătate, statistica activităţii, greutăţile întâmpinate și , respectiv, propuneri.

Pe baza dărilor de seamă primite din teritoriu și de la Serviciul Cenzurii Corespondenţei Externe, Serviciul

3 (85) 2019 document56

studii/documente

Central al Cenzurii urma să elaboreze dări de seamă și rapoarte, înaintate M.St.M.

Cenzurarea corespondenţei interne redactate în limbile străine permise era efectuată la nivelul birourilor judeţene, de către cunoscătorii limbilor respective. Cel mai facil de cenzurat era corespondenţa în limbile franceză și germană, pentru care existau funcţionari la toate birourile amintite. Cenzori cunoscători ai limbii italiene funcţionau pe lângă birourile din București, Iași, Cernăuţi, Chișinău, Galaţi, Ploiești, Constanţa, Craiova, Sibiu și Timișoara, iar corespondenţa în limba maghiară putea fi citită și cenzurată la București și la toate birourile din Ardeal și Banat. Mai puţine erau birourile care includeau cunoscători ai limbilor croată (București și Timișoara), slovacă (idem), sârbă (Timișoara) și turcă (București).

La 15 decembrie 1942, au intrat în vigoare Instrucţiunile tehnice pentru organizarea și funcţionarea cenzurii militare, urmate, la 23 decembrie, de o serie de instrucţiuni privind disciplina muncii13.

În delimitarea ariilor de competenţă ale diferitelor structuri ale cenzurii militare s-au ivit, totuși, unele probleme. Astfel, la 19 decembrie 1942, șeful Biroului de Cenzură Poștală din Turnu-Severin, printr-un raport secret adresat Serviciului Central al Cenzurii Corespondenţei, preciza că, potrivit I. 225.200 din 20 octombrie 1942, corespondenţa destinată zonei de operaţii trebuia să urmeze regimul corespondenţei externe, ceea ce îngreuna efectuarea operaţiunilor de verifi care a acesteia, presupunând expedierea zilnică spre Capitală a circa 2.500-3.500 de scrisori și cărţi poștale14. Răspunsul primit, cu Ordinul Secret nr. 127 din 26 decembrie 1942, a fost unul laconic, constând în citarea a două propoziţii din I. 225.200: „Corespondenţa pentru străinătate și teritoriile din zona de operaţiuni urmează regimul corespondenţei externe”, respectiv, „Corespondenţa trimisă (s.n.) locuitorilor din zona de operaţii este de competenţa Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe, cu sediul în București, Gara de Nord”15. La 21 ianuarie 1943, Serviciul Central al Cenzurii Corespondenţei făcea cunoscut Biroului de Cenzură Poștală Deva faptul că acest serviciu nu avea nimic de a face cu cenzura presei, care era de competenţa prefectului de judeţ16.

Au apărut și alte tipuri de disfuncţionalităţi. De exemplu, într-un raport din data de 17 ianuarie 1943, șeful Biroului de Cenzură Poștală Câmpulung-Muscel se plângea șefului Serviciului Central al Cenzurii Corespondenţei de lipsa spaţiului adecvat pentru desfășurarea activităţilor specifi ce17.

În luna ianuarie 1943, la nivelul întregului teritoriu al României de atunci, incluzând Basarabia și Bucovina, dar nu și Ardealul de Nord, funcţionau Birouri de Cenzură pe lângă Ofi ciile P.T.T. în 67 de localităţi, reședinţă sau ne-reședinţă de judeţ18.

În privinţa evreilor deportaţi în Transnistria, cenzurarea corespondenţei acestora a fost reglementată prin Ordinul Secret nr. 12/D din 22 februarie 1943. Acest ordin interzicea evreilor din Transnistria să expedieze scrisori în străinătate, dar le permitea să primească scrisori din străinătate, cu condiţia să fi e, în prealabil, „riguros cenzurate” de către Serviciul Corespondenţei Externe. Evreii din interiorul ţării nu aveau dreptul să corespondeze cu cei din Transnistria, cu excepţia evreilor trimiși la est de Nistru în calitate de specialiști (medici, ingineri etc.). Corespondenţa între Centrala Evreilor din România și Comitetele Evreiești ale ghetourilor din Transnistria era limitată la scrisori colective referitoare la starea de sănătate a celor afl aţi în ghetouri19. Ulterior, avea să fi e aprobată corespondenţa desfășurată prin Crucea Roșie20.

Tensiunile româno-maghiare și-au făcut simţite efectele și în domeniul atitudinii celor două state faţă de circulaţia unor tipărituri religioase. Astfel, prin Ordinul Secret nr. 5052 din 15 noiembrie 1943, Serviciul Central al Cenzurii Corespondenţei comunica Biroului de Cenzură Poștală Turda hotărârea de a fi oprite de la publicare pastoralele episcopiilor maghiare, ca reacţie la un gest similar făcut de către autorităţile horthyste faţă de episcopiile greco-catolice românești de Cluj și Baia Mare21.

Nu a fost omisă nici corespondenţa nevăzătorilor, scrisă în relief (sistemul Braille), pentru care, prin Ordinul Circular nr. 6509 al M.St.M., a fost desemnat un cenzor din cadrul Institutului „Regina Elisabeta”, cu sediul pe strada Vatra Luminoasă, din București22.

Degradarea continuă a situaţiei militare a făcut ca, în primăvara anului 1944, linia frontului să atingă nordul Basarabiei și al Moldovei dintre Prut și Carpaţi, concomitent cu intensificarea bombardamentelor aeriene anglo-americane. În aceste condiţii, prestigiul, încrederea și autoritatea lui Ion Antonescu (mareșal, din 21 august 1941) au scăzut vertiginos, iar starea de spirit a populaţiei și a militarilor a devenit tot mai negativă, astfel încât sarcinile cenzorilor s-au amplifi cat. În consecinţă, Ordinul nr. 9504 din 25 martie 1944 al M.St.M. – Serviciul Central al Cenzurii Corespondenţei (către birourile din subordine) prevedea cenzurarea scrisorilor având un conţinut „alarmant și demoralizant” adresate militarilor de pe front. Mai concret, erau vizate mesajele

studii/documente

document 2019 3 (85) 57

referitoare la lipsurile materiale suferite de către familie, la nedreptăţi administrative, la scutirea nejustifi cată de serviciul militar a unor încorporabili etc.23

Intensifi carea campaniei aeriene anglo-americane împotriva României a făcut nesigur și sediul Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe din București. Chiar la 3 aprilie 1944, în ajunul bombardamentului de tristă faimă asupra Capitalei, a fost luată, în principiu, hotărârea mutării sediului respectiv. La 13 aprilie, prin Nota nr. 100.540 a M.St.M. – Secţia 2 Informaţii, a fost aprobată transferarea arhivei și, ulterior, și a sediului serviciului sus-amintit la Săliștea Sibiului, localitate aleasă în virtutea unor considerente de ordin geostrategic, feroviar și cultural (prezenţa multor absolvenţi de liceu în zonă). Stabilizarea frontului pe linia Iași – Chișinău a condus la amânarea operaţiunilor propriu-zise de evacuare, iar după 23 august 1944 problema și-a pierdut actualitatea24.

Într-o sinteză privind activitatea Biroului III din cadrul Serviciului Cenzurii Corespondenţei Externe,

pe perioada 1 aprilie-1 decembrie 1944, se arată că, în total, fuseseră înregistrate 1.543 de scrisori suspecte, precum și 196 de „rebuturi”. Cele mai multe epistole cu caracter suspect fuseseră identifi cate în lunile iunie și iulie (342, respectiv 357), iar cele mai puţine, în luna octombrie (49). Numărul „rebuturilor” cunoscuse o tendinţă de creștere, de la un minimum de 9, în luna aprilie, la 35 în iulie, 34 în august, 45 în septembrie (maximum) și 36 în octombrie25. La data de 23 august 1944, serviciul avea un personal de circa 400 de funcţionari încadraţi, iar la conducerea sa se afl a colonelul Emil Turtureanu26.

Momentul 23 august 1944 va marca o cotitură în activitatea cenzurii din România, ca urmare a schimbării radicale de politică externă, dar și a încercării monarhului de a se reveni la cadrul politic stabilit prin Constituţia din martie 1923. După 6 martie 1945, cenzura avea să fi e unul dintre instrumentele folosite de către comuniști pentru acapararea întregii puteri politice în stat și instituirea unui regim totalitar.

NOTE

Considerations regarding the Organization of the military Mail Censorshipin the Period of Antonescu Regime

Colonel Petrişor Florea, Ph.D., Iulian Stelian Boţoghină, Ph.D., George Daniel Ungureanu, Ph.D.

Abstract: Between September 1940 and August 23, 1944 the censorship continued to function in accordance with the decisions of the Ministers Council, the instructions and orders of the General Staff . It was wanted to stop the transmission by correspondence of fake news, alarmist rumors or secret information with consequences on the state of mind of the servicemen and the civilian population.

Keywords: 1940-1944, censorship, military operations, civil population, state of mind.

1 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti.2 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti.3 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti.4 Dinu C. Giurescu, Regimul politic intern (6 septembrie 1940-23 august 1944), în Istoria românilor (tratat academic), vol. IX, România în anii 1940-1947, coord. acad. Dinu C. Giurescu, secretar Florin Şperlea, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2008, pp. 98-133.5 Călin Marinescu, Cenzura poştală militară în România (1940-1946), Bucureşti, 2002, p. 25.6 Ibidem, pp. 37-39.7 Istoria României în date, coord. acad. Dinu C. Giurescu, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2010, p. 454.8 Călin Marinescu, Op.cit., pp. 263-265.9 Ibidem, p. 14.10 Ibidem, pp. 15-16.11 Depozitul Central de Arhivă, Piteşti (în continuare, se va cita D.C.A.,P.), Fond M.St.M. – Secţia Cenzură, dosar nr. crt. 38/1942, ff. 23-24.

12 Marele Stat Major nr. 225.200 din 20 octombrie 1942, Secret, Instrucţiuni pentru organizarea şi funcţionarea cenzurii corespondenţei poştale, 16 pagini.13 D.C.A.,P., Fond M.St.M. – Secţia Cenzură, dosar nr. crt. 38/1942, ff. 1-14.14 Ibidem, f. 26.15 Ibidem, f. 27.16 Ibidem, dosar nr. crt. 25/1942, f. 10.17 Ibidem, dosar nr. crt. 38/1943, ff. 11-12.18 Ibidem, f. 16.19 Ibidem, ff. 34-36.20 Ibidem, f. 37.21 Ibidem, f. 60.22 Ibidem, f. 62.23 Ibidem, f. 81.24 Călin Marinescu, Op.cit., pp. 277-278.25 D.C.A.,P., Fond M.St.M. – Secţia Cenzură, dosar nr. crt. 38/1943, ff. 184-187.26 Călin Marinescu, Op.cit., pp. 272-273.

3 (85) 2019 document58

studii/documente

Născut la 29 martie 1887 în localitatea Săliște, jud. Sibiu, generalul Ilie Ștefl ea a fost un

om de onoare și un militar desăvârșit, cu o carieră remarcabilă, anticipată de foștii săi șefi încă din tinereţe. Astfel, în anul 1929, generalul Ion Jujescu menţiona: „Îl asemăn pe locotenent-colonelul Ștefl ea unei cărţi de valoare, dar nu ediţie populară, ci un exemplar de o restrânsă ediţie de lux. Prevăd că va face carieră deosebită, sunt sigur de aceasta. Aptitudinile militare și însușirile de capacitate evidenţiindu-l ca ofi ţer de mare valoare, cu plăcere și adâncă convingere spun: merită a înainta la alegere (excepţional) la gradul de colonel și a i se încredinţa comandă de regiment sau Școala Militară de Infanterie ori șef de stat major la un comandament”2.

După o serie de funcţii la diferite eșaloane – Secretariatul Consiliului Superior al Apărării Ţării, comandant al Regimentelor 1 și 2 Vânători de Gardă (1931-1933), șef de stat-major al Inspectoratului General de Armată nr. 1 (1933-1937), director de studii, respectiv comandant al Școlii Superioare de Război (1937-1939), șef de stat-major la Armata 1 și subșef al Marelui Stat Major (1939-1940), secretar general al Ministerului Apărării Naţionale (1940-1941) și comandant al Diviziei 3 Infanterie (1941-1942), cu care a participat la operaţiunile din Transnistria și din faţa Odessei, ca parte a Corpului 5 Armată, la 20 ianuarie 1942 mareșalul Ion Antonescu l-a numit șef al Marelui Stat Major (M.St.M.).

,,Principala sa misiune la preluarea funcţiei a constat în pregătirea armatei române pentru participarea la Campania de primăvară – vară a Wehrmachtului. Fără să împărtășească opinia radicală a predecesorului său (generalul Iosif Iacobici – n.n.), a acţionat în permanenţă pentru diminuarea pericolelor pe care o asemenea angajare masivă pe Frontul de Est le genera pentru potenţialul militar naţional”3.

După declanșarea ofensivei sovietice din 20 august 1944, generalului Ilie Ștefl ea, afl at pe front, la 23 august 1944, i s-a încredinţat comanda Armatei 4 române, pe care a deţinut-o până la 29 august. A refuzat propunerea generalului Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate „Ucraina de Sud”, de a rămâne fi del Germaniei.

La 11 octombrie 1944, a fost arestat din dispoziţia generalului Mihail Racoviţă, ministrul de Război, sub acuzaţia că ar fi fost ,,omul devotat al mareșalului Antonescu” și ar fi refuzat ,,întâlnirile secrete solicitate de dl. Iuliu Maniu”4.

Trecut în retragere din oficiu, la 10 februarie 1945 și ulterior arestat, sub acuzaţia că ,,a sprijinit conducerea politico-militară a mareșalului Antonescu, contribuind astfel la dezastrul armatei”5, generalul Ilie Ștefl ea s-a stins din viaţă la 21 mai 1946.

Documentele af late în Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii reflectă, fără drept de apel, demersurile curajoase și riscurile asumate în timpul mandatului său de șef al Marelui Stat Major, precum și opiniile divergente în relaţia cu mareșalul Ion Antonescu.

Memoriul nr. 8

Într-un Memoriu Confi denţial Personal înaintat, la 23 octombrie 1944, ministrului de Război, generalul de corp de armată Ilie Ștefl ea, fost șef al Marelui Stat Major de la 21 ianuarie 1942 la 23 august 1944, menţionează ,,faptul că la 29 august a.c. mi s-a luat comanda provizorie a Armatei a 4-a și am fost pus la dispoziţia Ministerului de Război și faptul că până astăzi nu mi s-a adus la cunoștinţă motivele care au determinat luarea acestor măsuri în contra mea, m-au obligat să întocmesc acest memoriu. În memoriu n-am amintit nimic despre activitatea desfășurată la comanda provizorie a Armatei a 4-a, între 23 și 29 august a.c., fi indcă nu cred că această activitate, prea cunoscută, să fi determinat înlăturarea de la comandă și arestarea mea. Se știe că, în noaptea de 23/24 august, am dat ordin tuturor comandanţilor de corpuri de armată să înceteze ostilităţile. Se știe că în zilele următoare am atacat trupele germane, pentru a-mi deschide drum, așa cum am primit ordin de la Marele Stat Major. Se știe că am dezarmat coloanele germane întâlnite și, în special, coloana comandată de generalul Gerstenberg, pe care l-am arestat și trimis la București. În memoriu n-am amintit, de asemenea, nimic despre crime de război, fi ind prea cunoscut că încă din toamna anului 1941 și până la 23 august 1944, Marele Stat Major n-a mai condus în luptă nicio mare unitate română, deci n-a avut dreptul să dea ordine operative și, cu atât mai mult, dreptul să ordone executări de crime. Rămâne necunoscută, cum era și normal, fi indcă avea un caracter strict-secret, activitatea mea la șefi a Marelui Stat Major pentru ducerea războiului în contra URSS. Această activitate cred că a determinat onoratul Consiliu de Miniștri să hotărască luarea comenzii și arestarea mea și, din această cauză, numai de ea m-am ocupat în cuprinsul

LECŢIA DE DEMNITATE A GENERALULUI ILIE ŞTEFLEA

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU1

Generalul de corp de armatăIlie Ștefl ea

studii/documente

document 2019 3 (85) 59

memoriului. Pentru a susţine absolut toate afi rmaţiile din memoriu, stă la dispoziţie un foarte bogat material documentar. La memoriu n-am anexat, pentru a nu-i da o dezvoltare prea mare, decât copiile a patru documente, care mi s-au părut mai caracteristice.

Am credinţa că cine va citi acest memoriu și se va convinge că toate afi rmaţiile cuprinse în el sunt adevăruri, va ajunge la convingerea, dacă nu mai mult, cel puţin că nu am absolut nicio vină în ducerea războiului în contra URSS”.

În documentul invocat - ,,Memoriul nr. 8 prin care arăt eforturile făcute de M.St.M., după 20 ianuarie 1942, dată când am luat în primire șefi a M.St.M. de a trimite cât mai puţine trupe în războiul contra URSS și de a evita dezastrele la care Înaltul Comandament German (OKW) a expus trupele române”, generalul Ilie Ștefl ea prezintă:

„I. Situaţia în care am luat șefi a Marelui Stat Major

În ziua de 20 ianuarie 1942, am fost chemat de la comanda Diviziei a 3-a Infanterie Pitești și mi s-a încredinţat șefi a M.St.M.

Domnul mareșal Antonescu, în prezenţa colonelului [Radu] Davidescu, șeful Cabinetului Militar al domnului mareșal, mi-a comunicat:

- motivele care l-au determinat să schimbe pe domnul general Iacobici de la șefi a M.St.M., motive arătate în Ordinul nr. 19 din 20 ianuarie 1942 al Comandamentului de Căpetenie către dl. general Iacobici (dosar M.St.M.);

- hotărârea luată de a-mi încredinţa conducerea M.St.M.

Am mulţumit domnului mareșal Antonescu pentru cinstea ce mi-o face și am adăugat că «nu cred să pot corespunde așteptărilor, din cauză că în actuala situaţie, conducerea M.St.M. este extrem de grea».

Domnul mareșal mi-a răspuns: «Dacă nu vei corespunde te voi înlocui cum l-am înlocuit și pe generalul Iacobici».

Nu puteam refuza categoric șefi a M.St.M., din cauză că era un serviciu militar ordonat în timp de război.

Am refuzat însărcinările politice ce mi s-au oferit. Astfel, am refuzat conducerea unui departament în guvernul constituit după plecarea legionarilor și postul de ministru al României la Berlin, pe motivul că sunt militar și înţeleg ca în timp de război să activez numai în cadrul oștirii.

La data de 20 ianuarie 1942, situaţia marilor unităţi române era următoarea:

a. Mari Unităţi afl ate la Est de Nistru:- 6 divizii de infanterie / D. 1, 2, 4, 10, 18 I și D. 1

Fortifi caţii/- 2 divizii vânători de munte / D. 1 și 4 Vânători

Munte/- 3 divizii cavalerie / D. 1, 5, 6, 8 și 9 Cv/b. Mari unităţi în curs de mobilizare pentru deplasare

la Est de Nistru:- 2 divizii infanterie/ D. 19 și 28 I/

c. Mari unităţi înfi inţate în interior:- 14 divizii de infanterie / D. 3, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 13,

14, 15, 21, D. 1 comandă și 2 Comandă și D. 1 Grăniceri/- 2 divizii vânători de munte/D.2 și 3 V.M./- 1 divizie cavalerie /D. 7 Cavalerie/- 1 divizie blindată/ D. 1 Blindată/.

Deci un total de 33 divizii, din care la Est de Nistru 15 divizii, iar în interior 18 divizii.

Diviziile din interior, care au luptat în prima parte a războiului până la Odessa, au suferit pierderi serioase și aveau nevoie de completări în personal și material.

Intenţiile domnului mareșal Antonescu asupra întrebuinţării operative a celor 18 divizii rămase în ţară

Atât despre intenţiile domnului mareșal Antonescu asupra întrebuinţării acestor divizii, cât și despre propunerile domnului general Iacobici dovedesc cu acte că am luat cunoștinţă la 25-25 februarie 1942, și anume:

- dintr-o scrisoare a domnului ministru Mihail Antonescu, vicepreședinte, cu data de 5 ianuarie 1942, trimisă Führerului Adolf Hitler, de către domnul mareșal Antonescu;

- din copiile rapoartelor nr. 50 din 8 ianuarie 1942 și nr. 102 din 17 ianuarie 1942 trimise domnului mareșal Antonescu de către domnul general Iacobici, înainte de a părăsi șefi a M.St.M.

Din aceste documente rezultă următoarele:- domnul mareșal Antonescu, prin scrisoarea din 5

ianuarie 1942, promisese Führerului Adolf Hitler, pentru ofensiva din primăvara anului 1942, un prim eșalon de zece divizii și un al doilea eșalon de 5-6 divizii, deci aproape majoritatea marilor unităţi afl ate în interior. N-ar mai fi rămas în ţară decât cel mult o divizie în zona petroliferă și câte o divizie pentru paza litoralului Mării Negre în Dobrogea și Basarabia;

- domnul general Iacobici cerea, în primăvara anului 1942, să luăm parte la operaţiuni numai cu diviziile afl ate pe front, la care să se adauge Diviziile 19 și 20 Infanterie, iar despre diviziile afl ate în ţară să nu se discute nimic înainte de iunie 1942, când vor deveni mobilizabili recruţii contingentelor 1942-1943.

Am fost cu totul de acord cu propunerile domnului general Iacobici și am convins pe domnul mareșal Antonescu că este imposibil ca, în primăvara 1942, să mai trimitem pe front vreo divizie din interior. Ca urmare, la ofensiva germană din primăvara și vara anului 1942 – Kerci, Harkov și Sevastopol, noi nu am luat parte decât cu marile unităţi care se afl au pe front.

Din conţinutul memoriului n-am fost de acord cu domnul general Iacobici asupra aprecierilor favorabile ce a făcut asupra situaţiei operative a armatei germane și cu concluzia că Înaltul Comandament German nu avea absolută nevoie de ajutorul nostru.

La acea dată și chiar după victoriile germane din 1942 de la Kerci, Harkov și Sevastopol, am apreciat că situaţia armatei germane este foarte grea și dovedesc aceasta prin

3 (85) 2019 document60

studii/documente

faptul că atunci când forţele germane înaintau victorioase spre Stalingrad și Kuban, eu ceream insistent domnului mareșal Antonescu să transformăm linia Focșani – Nămoloasa – Brăila într-un câmp de bătălie puternic fortifi cat.

II. Modul cum au fost puse la dispoziţia OKW trupele române pentru ducerea războiului în contra URSS

După cum am arătat mai sus, încă de la data de 5 ianuarie 1942, adică cu 15 zile înainte de a lua șefi a M.St.M., dl. mareșal Antonescu a promis Führerului Adolf Hitler să trimită pe front în anul 1942 toate diviziile române rămase în ţară fără misiune operativă – zona petroliferă și paza litoralului Mării Negre.

Faţă de această situaţie, M.St.M. și-a dat toată osteneala ca:

- să determine pe domnul mareșal Antonescu să nu mai trimită alte divizii pe front;

- să tragă de pe front și să aducă în ţară cât mai multe forţe.Ca să conving pe dl. mareșal Antonescu că nu mai

putem trimite alte divizii pe front, i-am prezentat diferite sinteze informative asupra forţelor ungare. În toate studiile ajungeam la concluzia că numai dacă păstrăm în ţară cele 18 divizii vom putea lupta în contra ungarilor.

Domnul mareșal Antonescu n-a admis necesitatea de a păstra forţe în contra ungarilor, pe motiv că ei nu vor îndrăzni să ne atace, și, din această cauză, a respins, uneori cu aprecieri jignitoare, propunerile M.St.M.

Atitudinea mea dârză l-a determinat pe domnul mareșal Antonescu ca, iniţial, (10 iulie 1942), printr-un ordin scris, iar ulterior prin Decret-lege relativ la organizarea Forţelor Armate din 27 octombrie 1943 să pună M.St.M. sub ordinele Ministerului de Război și să-i reducă atribuţiile.

Această situaţie m-a determinat ca în ziua de 7 august 1942, prin Raportul nr. 9 (Anexa nr. 1), «să cer a fi înlocuit din șefi a M.St.M. și trimis la comanda unei divizii pe front».

La acest raport am primit răspuns prin domnul general [Constantin] Pantazi, ministru de Război, «că suntem în război și dl. mareșal mă va înlocui la șefi a M.St.M. când va crede nimerit».

După ce am primit acest răspuns, m-am consultat cu câţiva generali activi și cu un general în retragere (fostul meu profesor), în judecata, patriotismul și cinstea cărora am desăvârșită încredere.

Toţi m-au sfătuit, și sunt sigur că o vor declara oricând, că în timpurile extrem de grele prin care trecem, să continui a servi Ţara și Armata, fi indcă datorită pregătirii ce am și prestigiului de care mă bucur, voi putea realiza mai mult ca oricare altul ar veni la conducerea M.St.M. în locul meu.

Desigur că nu puteam dezerta. M-am hotărât să continui lupta cu mai mare străduinţă pentru a salva cât mai mult, dacă nu voi putea tot.

Astfel am reușit să se renunţe defi nitiv la trimiterea pe front a eșalonului al doilea (6 divizii).

Am reușit să trimit primul eșalon cu șase luni întârziere și numai cu forţa a jumătate din efectiv, prin faptul că:

- diviziile au fost trimise numai cu șase batalioane, iar alte șase (trei luptătoare și trei de marș) au rămas în ţară. Normal era ca și batalioanele de marș să urmeze diviziile care luptau la o depărtare de ţară de 1.000-1.300 km;

- am oprit în ţară toată artileria diviziilor de dublură (Diviziile 25, 26, 27, 31, 32 și 35 Infanterie), jumătate din artileria de munte, majoritatea artileriei grele, precum și comanda unei divizion de artilerie și câte o baterie de fi ecare divizie plecată.

Trupele și materialele lăsate în ţară ne-au permis ca, după dezastrul din Cotul Donului, Stepa Calmucă și Stalingrad, toate diviziile decimate să poată fi refăcute și să completăm toate regimentele de artilerie grea trecute în lucrările de mobilizare.

Am reușit, după cum voi arăta în capitolele următoare, ca:- după bătălia de la Cotul Donului și Stepa Calmucă

să aduc în ţară 2/3 din personalul Armatelor 3 și 4, cu toate protestele germanilor;

- după ruperea legăturilor terestre cu Crimeea, să reduc efectivele celor șapte divizii rămase încercuite de la 110.000 la 64.000 oameni, cu toate stăruinţele contrare ale comandanţilor de mari unităţi români și a comandamentelor germane interesate.

Dovada cea mai evidentă că am reușit o constituie faptul că la începutul lunii august 1944, Armata Română era incomparabil mai puternică decât în ianuarie 1942, când am luat în primire șefi a M.St.M.

Toată documentarea acestor afi rmaţii se găsește în arhiva M.St.M.

III. Modul cum a folosit OKW trupele române ce i-au fost puse la dispoziţie pentru ducerea războiului contra URSS

1. Dezastrul de la Cotul Donului, Stalingrad și Stepa CalmucăLa data de 13 august 1942, M.St.M. a fost informat

prin atașatul militar german la Berlin de modul cum intenţionează OKW să întrebuinţeze trupele române puse la dispoziţie.

Prin Raportul nr. 310157 din 15 august, M.St.M. a cerut domnului mareșal Antonescu să aprobe o intervenţie la OKW pentru a folosi trupele române numai pe litoralul Mării Negre și în Caucazul de Vest.

La cererea M.St.M., domnul mareșal Antonescu a răspuns cu Ordinul nr. 93 din 19 august 1942 (Anexa nr. 2), în care acuză M.St.M. de defetism moștenit de la generalul Iacobici și afi rmă că «pentru câștigarea războiului va merge oriunde» și ne dă sfatul «să vedem lucrurile prin secole nu prin moșteniri egoiste».

Am cerut germanilor să ne dea tot ce ne lipsea – armament și echipament de iarnă. Ne-au promis că ne vor da pe front, dar nu ne-au dat decât câteva piese antitanc.

studii/documente

document 2019 3 (85) 61

M.St.M. a văzut, de la începutul lunii septembrie 1942, îndată ce au ajuns trupele noastre pe front, dezastrul ce ne așteaptă și a dat continuu semnalul de alarmă.

La 20 septembrie am cerut să fi u primit de Führer, spre a-i arăta situaţia critică în care a pus trupele române.

La 21 septembrie, din cauză că Führerul nu m-a putut primi, am trimis la OKW un Memoriu (copie la M.St.M.), în care am arătat că trupele române:

- au fost instalate pe fronturile cele mai ameninţate: direcţia Rostov -Armata 3, direcţia Sud Stalingrad – Armata 4;

- au fost instalate pe fronturi prea mari, pe care nu le pot apăra, ci numai supraveghea;

- nu au unităţi blindate și nici apărare antitanc, în fi neam descris la acea dată dezastrul care urma să se

producă după două luni (21 noiembrie 1942) și am cerut, cu precizie, măsurile ce trebuiau luate pentru înlăturarea pericolului.

Am primit asigurări că totul se va îndrepta, nu s-a îndreptat nimic, ceea ce m-a determinat ca timp de încă două luni să mai fac intervenţii (afl ate în arhiva M.St.M.), însă toate fără rezultat, fi indcă toate ajutoarele promise erau condiţionate de cucerirea totală a Stalingradului, care se aștepta din zi în zi, ca în cele din urmă întreg Stalingradul să recadă în mâinile rușilor.

Mai mult nu puteam face, fi indcă în acea situaţie nu puteam scoate trupele de pe front, ulterior însă am trimis în ţară 300.000 de ostași, din cei 425.000 care formau efectivele Armatelor 3 și 4.

La 19 noiembrie, rușii au început atacul la Cotul Donului (Armata 3), iar la 20 noiembrie, la Sud de Stalingrad (Armata 4).

În ziua de 21 noiembrie, după două zile de luptă, Grupul Lascăr (în forţă de aproximativ 5 divizii) era aproape încercuit.

M.St.M., urmărind continuu situaţia, și-a dat seama că dacă acest grup nu se retrage în noaptea de 21 spre 22 noiembrie, va fi total încercuit și nimicit.

În ziua de 21 noiembrie 1942, am făcut toate intervenţiile posibile cătredomnul mareșal Antonescu, la OKW, la OKH, Grupul de Armate B, de care depindea Armata 3, să aprobe retragerea Grupului Lascăr, însă de la toţi a venit răspunsul Fhrerului: «Gruppe Lascăr hält biszum letzten Mann, Aushalten ist, Voraussetzung für weitere Operationen».

Am cerut aprobare să mă duc personal în încercuire, cu avionul, să salvez Grupul Lascăr, dar nu mi s-a aprobat. Dacă m-aș fi dus fără aprobare, aș fi fost acuzat că tot dezastrul de la Stalingrad l-am provocat eu, fi indcă am ridicat trambulina (Grupul Lascăr), care le-ar fi permis germanilor să sară în Stalingrad.

Armata 3 a dat doar un ordin cifrat generalului Lascăr ca să se facă toate pregătirile necesare spre a se putea porni din încercuire, îndată ce va primi ordin. Prevederea logică a Armatei 3 a fost speculată de generalul Hauff e,

șeful Misiunii Germane în România, raportând la OKW că trupele din Grupul Lascăr din cauza acelui ordin pregătitor, n-au mai luptat, ci s-au gândit numai la retragere.

Cu toate acestea, în noaptea de 21 spre 22 noiembrie, s-au retras din încercuire toate brutăriile de campanie, trase de boi, fără să se piardă un cuptor.

La M.St.M., Secţia 3, se găsește dosarul din care se văd toate stăruinţele M.St.M. de a salva Grupul Lascăr. Aceeași străduinţă zadarnică a urmat în zilele următoare pentru salvarea Corpului 1 Armată.

După dezastrul de la Don, Stalingrad și Stepa Calmucă, M.St.M. s-a străduit să aducă în ţară Armatele 3 și 4, cu cât mai mult personal și material.

Prin ordinele date, în contra cererilor OKW, am reușit să salvez 2/3 din personalul care a luptat la Cotul Donului și Stepa Calmucă. Numai prin Centrul de Deparazitare Tighina s-au strecurat 135.000 de ostași, evacuaţi ca bolnavi.

M.St.M. și-a transformat un eșalon în Marele Cartier General și a plecat la Rostov, de la jumătatea lunii august 1942, cu toate protestele OKW, și cu toate că nu avea nimic sub comandă, marile unităţi române fi ind încadrate în armatele și grupurile de armate germane.

Ajutorul dat de M.St.M. trupelor române, în grele situaţii prin care au trecut se poate urmări din arhivele Armatelor 3 și 4 și în arhivele Marelui Cartier General. La Anexa nr. 3, anexez o copie după scrisoarea domnului general Constantinescu, fost comandant al Armatei 4, cu data de 26 ianuarie 1943, în care arată cum a apreciat ajutorul dat de Marele Cartier General.

În arhiva M.St.M. există Telegrama nr. 251 din 3 decembrie 1942 pe care domnul mareșal Antonescu mi-a trimis-o la Rostov, din care extrag următorul aliniat: «Răspunderea în faţa Istoriei o port eu, Mareșalul Antonescu, pentru că nu am făcut mai mult decât am făcut pentru a împiedica masacrarea armatelor».

2. Dezastrul din CrimeeaDupă ce s-a rupt legătura pe uscat între Crimeea

și Ţară, M.St.M., la început și apoi domnul mareșal Antonescu au făcut patru intervenţii succesive către Führerul Adolf Hitler, în care am cerut categoric ca toate trupele din Crimeea să fi e retrase înainte ca rușii să înceapă ofensiva, arătând documentat că, dacă nu vom proceda așa, trupele vor suferi un mare dezastru și tot materialul va fi pierdut. În cererile noastre eram de acord cu toate comandamentele germane interesate.

Führerul Adolf Hitler n-a aprobat cererile noastre, motivând, la început, că va lua ofensiva și va despresura

Generalul de corp de armatăIosif Iacobici

3 (85) 2019 document62

studii/documente

trupele din Crimeea, iar, mai târziu, că motive strategice (dominaţia Mării Negre) și politice (Turcia) îl împiedică să evacueze Crimeea. Toţi comandanţii germani care s-au unit cu noi în aceste cereri au fost înlocuiţi la comenzi.

Toată documentarea acestor afi rmaţii, precum și dovezile că am redus cu 45% efectivele marilor unităţi rămase în Crimeea, cu care am început reconstituirea acestor mari unităţi în Ţară, se găsește în arhiva M.St.M.

3. Dezastrul din Basarabia și MoldovaDezastrul din Basarabia și Moldova l-am prevăzut în

ziua de 20 aprilie 1944, când domnul mareșal Antonescu, după dorinţa Comandamentului German și contrar cererii M.St.M., a hotărât să degarnisească de trupele române puternica poziţie de pe Dealul Mare și să ducă rezistenţa de pe înălţimile de la Nord de Iași.

Prin Raportul nr. 5 din 23 aprilie 1944 (Anexa nr. 4), am protestat documentat în contra acestei hotărâri și am cerut să fi u înlocuit de la șefi a M.St.M.

Ca răspuns, mi s-au dat toate asigurările că pe viitor se va ţine seama de propunerile M.St.M.

În fi ne, după ce OKW a luat de pe frontul nostru șapte divizii blindate, din opt câte avea, patru divizii de infanterie și două brigăzi de tunuri de asalt, am prevăzut dezastrul pe întreg frontul basarabean și moldovean, l-am discutat cu domnul general Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 și am cerut domnului mareșal Antonescu, cât și Grupului de Armate Ucraina de Sud să retragă frontul pe Dealul Mare și Prut.

Grupul de Armate mi-a promis că va lua în considerare această cerere și va începe studiile, dar ordinul nu-l va putea da fără aprobarea Führerului.

Domnul mareșal Antonescu mi-a răspuns că va fi foarte greu să-și ia răspunderea istorică de a părăsi capitalele Basarabiei și Moldovei.

Și de data aceasta, ca și în trecut, desfășurarea operaţiunilor mi-a dat totală dreptate.

4. Concluzii La 20 ianuarie 1942, când am luat conducerea

M.St.M., Armata Română dispunea de 33 de divizii afl ate 15 la Est de Nistru, iar 18 în ţară.

La 25 februarie 1942, am luat cunoștinţă de promisiunea făcută Führerului Adolf Hitler de către domnul mareșal Antonescu de a trimite pe front și diviziile din ţară, și anume un prim eșalon de zece divizii în primăvara anului 1942, urmat de un al doilea eșalon de 5-6 divizii.

Toată străduinţa mea, manifestată prin numeroase sinteze informative asupra armatei ungare și prin prezentarea de planuri de campanie în contra ungurilor a fost de a determina pe domnul mareșal Antonescu:

- să nu mai trimită trupe pe front și- să aducă de pe front în ţară cât mai multe trupe.Când am văzut că nu reușesc, prin documente, să

conving pe domnul mareșal Antonescu de a nu mai trimite trupe pe front, am cerut să fi u înlocuit de la șefi a M.St.M.

Înlocuirea nu mi-a fost aprobată pe motiv că suntem în război și fi ecare este dator să activeze unde crede necesar conducerea superioară.

Văzând că nu pot realiza tot ceea ce urmăream și nici nu pot pleca, m-am hotărât să realizez maximum posibil și am reușit:

- timp de șase luni să opresc orice trimitere de divizii pe front;

- să trimit primul eșalon de divizii numai cu jumătate de efectiv;

- să păstrez în ţară eșalonul al doilea;

- să aduc de pe front 2/3 din efectivele Armatelor 3 și 4 și

- să reduc cu 45% efectivele marilor unităţi rămase încercuite în Crimeea.

M.St.M., începând din anul 1942 n-a mai condus operaţiuni, toate marile unităţi române fi ind înglobate în comandamentele germane. Cu toate acestea, am urmărit cu atenţie pregătirea și conducerea operaţiunilor și am prevăzut cu cel puţin trei luni înainte dezastrele de la Cotul Donului, Stepa Calmucă, din Crimeea, precum și pe cele din Basarabia și Moldova.

Am arătat măsurile ce trebuie luate pentru a evita aceste dezastre, dar cu toate că în majoritatea cazurilor mi s-a dat dreptate, dezastrele n-au putut fi evitate, în special din cauza rezistenţei întâmpinate la OKW, în persoana Führerului Adolf Hitler.

În arhiva M.St.M. există o foarte bogată documentare din care se poate deduce precis că am urmărit continuu și în măsura posibilă am reușit, să trimitem la Est de Nistru cât mai puţine trupe române, să primim din Germania cât mai mult material de război și să apăr cu tărie onoarea Armatei și a Neamului românesc.

Dovada cea mai evidentă a activităţii mele o constituie faptul că, la începutul lunii august 1944, după doi ani și jumătate de conducere a M.St.M., Armata Română era incomparabil mai puternică decât la 20 ianuarie 1942, când am luat în primire șefi a M.St.M.

Toată munca și sacrifi ciile făcute de mine au fost cred răsplătite prin acest rezultat”6.

♦♦♦Anexa nr. 1

„Nr. 9 din 7 august 1942

GENERALUL ȘTEFLEA ILIECătre

DOMNUL GENERAL PANTAZIMinistrul Apărării Naţionale

Am onoare a raporta că din rezoluţiile puse de domnul mareșal Antonescu pe diferite note informative și pe unele lucrări ale Marelui Stat Major, rezultă că Domnia Sa are convingerea că:

Generalul de armatăMihail Racoviță

studii/documente

document 2019 3 (85) 63

- «Marele Stat Major lucrează după sistemul roboţilor (automatism birocratic, referate negândite, nebazate pe constatări reale în teren, soluţii tardive care ajung după ce răul s-a consumat)»;

- «Marele Stat Major lucrează cu rigiditate de Moș Teacă»;

- «ceea ce a făcut Marele Stat Major este stupid. Să fi e pusă problema pentru stupiditatea ei în Consiliul săptămânal de colaborarea Armatei»;

- «este ridicolă lucrarea întocmită de Marele Stat Major și semnată de mine. Toţi se vor întreba: Acesta este creierul Armatei?».

Convingerea mea absolută este că, atât eu personal, cât și subalternii mei din Marele Stat Major, am depus toată munca și toată priceperea de care suntem capabili ca să răspundem cerinţelor.

Dacă n-am reușit, vinovat sunt numai eu și pentru acest motiv rog să binevoiţi a interveni să fi u înlocuit la șefi a Marelui Stat Major și trimis la comanda unei divizii pe front.

General s/s Ștefl ea”


„CABINETUL MILITAR al CONDUCĂTORULUI STATULUI

Nr. 93/S/M3București19 august 1942

MARELE STAT MAJORCabinetNOTĂ

La nr. 310.197 din 15 august 1942, referitor la eventuala întrebuinţare a trupelor române pe Frontul de Est, se comunică rezoluţia de domnului mareșal Antonescu: «Pentru câștigarea războiului mergem oriunde».

Trebuie însă luate măsuri ca trupele să fi e perfect echipate. Trebuie să li se dea de [către] germani ce le lipsește pentru echipare, în caz când ne vor cere să operăm în regiuni grele ca (sic!) condiţii.

În aceste regiuni vor rămâne și germanii. Ei se vor găsi la iarnă și în alte regiuni mult mai grele ca acelea ale regiunii Mării Caspice – Murmansk, Laponia, Leningrad etc. etc.

Cum concepe Marele Stat Major că s-ar putea să procedăm?

Ar fi camaraderesc să spun germanilor: «Rămâneţi numai voi unde este rău și noi să trecem numai la căldură?».

Își iau cei ce au redactat raportul răspunderea consecinţelor politice pentru o astfel de atitudine?

Dacă astfel de atitudini și mentalităţi pleacă de la conducerea Armatei, ele se răspândesc în jos și în ţară ca fulgerul și astfel se propagă defetismul, se face jocul inamicului și se creează stările premergătoare revoluţiilor în momente grele.

Normal este să se înceapă printr-o campanie înţeleaptă, în legătură cu propaganda pregătind opinia publică pentru orice eventualitate. Nu opinia publică să fi e contrară din indiscreţiile pe care le produc astfel de acte.

Așa a făcut și generalul Iacobici în iarna trecută. A spus că soldatul român se bate peste frontieră, că vom pierde oamenii, cât și materialele în Rusia. Nu s-a pierdut nimic peste normal (?!), soldatul s-a bătut mai bine ca oricând și a creat pagini de epopee eroică de care neamul românesc va ști o eternitate și care-i va servi la câștigarea drepturilor lui. Până acum el stăruia pe Turtucaia. De aceea era umilit și cerșea drepturile și nu a avut moral și încredere.

Vedeţi lucrurile prin secole, nu prin moștenirile egoiste.

D.O.ȘEFUL CABINETULUI MILITARColonel R. Davidescu”


„26 ianuarie 1943,Kuibicev

Iubite și stimate domnule general Ștefl ea,

Astăzi fi ind ajuns cu trupele Armatei 4 în zona de așteptare de unde vom merge spre viitoarea noastră destinaţie, am răgazul și, într-o măsură mai mare, liniștea necesară de a face balanţa cât mai justă a acţiunii Armatei, acţiune începută sub comanda mea la 20 noiembrie 1942.

Parcurgând evenimentele petrecute de la data de 20 noiembrie până astăzi, nu fără emoţie mă opresc cu gândul la două părţi din drama la care a fost părtașă Armata 4.

Vă amintiţi condiţiile în care am luat comanda la 20 noiembrie. A trebuit să mă înarmez cu un mare curaj pentru a-mi asuma răspunderea unei comenzi cu cât mai mare cu atât mai mult plină de riscuri.

Dar am pus persoana mea mai prejos de datoria ce aveam către Ţară și am primit-o. Frontul rupt în două părţi s-a refăcut. Armata a fost într-o măsură oarecare reconstituită și a putut lua parte la ofensiva pentru eliberarea Armatei germano-română încercuită la Stalingrad. În toată această luptă, în toată această activitate ce a fost lăudată și apreciată, conștiinţa nu mă lasă fără a aprecia și a releva în justă măsură marele sprijin ce l-am avut în persoana dumneavoastră de șef al Marelui Cartier General.

3 (85) 2019 document64

studii/documente

La apelurile mele de carburanţi, muniţii, interveniri pe lângă marile comandamente germane care ameninţau cu știrbirea comenzii mele, ruperea trupelor de sub comanda mea, aţi fost un apărător al meu și un sprijin al Armatei mele, pentru care vă adresez mulţumirile mele afectuoase și calda recunoștinţă a mea și a trupelor mele. Fără sprijinul dumneavoastră puternic și energic, Armata nu ar fi putut face stăvilirea năvalei inamicului, oprirea lui și trecerea la atac, acte de bătălie pe care numai prin virtuţile ostașului nostru s-au putut săvârși.

După aceste zile grele, totuși pline de glorie, așa cum le-a arătat clar în scrisoarea ce mi-a adresat domnul general Hoth pe care v-am trimis-o, au urmat zilele dramatice ale retragerii noastre.

Pentru a salva ce se putea salva din Armata mea atât de încercată cum nu a fost niciodată o armată pe vreun câmp de bătălie, a trebuit să înarmez cu acel curaj plin de riscuri și primejdii pentru mine de a da trupelor instrucţiuni care, din fericire și cu ajutorul lui Dumnezeu, a salvat 2/3 din forţele mele numerice în oameni.

Dar mă întreb și astăzi dacă aș fi avut curajul să înfrunt riscurile și primejdia acelor dispoziţii, dacă nu m-aș fi simţit susţinut puternic și cu un curaj egal de generalul Ștefl ea.

Dacă am vreun merit în exerciţiul comenzii mele, mărturisesc în scris, prin aceste rânduri, că împart cu dumneavoastră acest merit frăţește și camaraderește. În epopeea noastră de tragism, vă rog, în ce privește Armata 4, a avea cunoștinţă și mulţumirea că din postul înalt ce aţi avut aţi făcut tot binele posibil.

Nu pot, de asemenea, să uit grija ce aţi purtat organizării Armatei mele, neuitând nimic din ce puteţi da, ceea ce m-a afectat.

Nu pot uita vizitele dumneavoastră la Cartierul Armatei când, înfruntând pericolele vremii aspre, sacrifi când sănătatea, cu ochii înlăcrimaţi, aţi ascultat, adesea, expunerile mele în care parcurgeam suferinţele luptătorului român, devotamentul și eroismul lui unic în lume, căci am avut sub comandă transilvăneni, olteni, moldoveni și cum fi inţa dumneavoastră vibra de durerosul omenesc și de mândrie la auzul expunerilor mele.

Astăzi citind întâmpinarea ce aţi făcut la OKH asupra situaţiei nenorocite ce marele nostru aliat vrea să hotărască, am înţeles că marele nostru scut, generalul Ștefl ea veghează și este mai dârz ca niciodată în a-și face datoria.

Asigurându-vă de prietenia și camaraderia mea întreagă, vă trimit o strângere de mână.

General Constantinescu”.


„Nr. 5 din 23 aprilie 1944

ȘEFUL MARELUI STAT MAJOR AL ARMATEIcătre

DOMNUL MAREȘAL ANTONESCUCONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN

Am onoare a raporta că pentru păstrarea prestigiului Marelui Stat Major și pentru conducerea operaţiunilor este necesar ca pe viitor:

- Marelui Stat Major să nu i se mai aducă acuzaţii în Consiliile de Miniștri;

- înainte de se lua hotărâri operative de către domnul mareșal să fi e cercetate documentarea și soluţiile propuse de Marele Stat Major.

1. Acuzaţiile aduse Marelui Stat MajorÎn noaptea de 22/23 aprilie, la ora 23, am fost informat

de o doamnă (sic!) despre acuzaţiile grave aduse Marelui Stat Major de către domnul mareșal în Consiliul de Miniștri ce a avut loc în după-amiaza zilei de 22 aprilie. Aceste acuzaţii, difuzate la noi cu iuţeala cunoscută, creează o atmosferă de neîncredere contrară cerinţelor momentului actual. Acestea se adaugă la cunoscutele acuzaţii pe care domnul vicepreședinte al Consiliului de Miniștri Mihai Antonescu le-a adus în mai multe Consilii de Miniștri, și anume că «Marele Stat Major a trimis trupele române la Don și Stepa Calmucă fără ca domnia sa să aibă cunoștinţă». Or, subsemnatul sunt precis informat că domnia sa a redactat personal scrisoarea prin care domnul mareșal făgăduia Führerului să intervină cu aceste forţe pe Frontul de Est.

De aproape toate neregulile mari și mici ce se constată în ţară, și cu atât mai mult în armată, este făcut răspunzător Marele Stat Major. Astfel, recent domnul vicepreședinte Mihai Antonescu a mustrat pe generalul Mardari că nu s-a îngrijit de cantonarea și hrănirea personalului ce însoţea pe domnul mareșal și pe domnia sa în satul Coadele la Vila Veber și că nu s-a îngrijit de paza domnului mareșal la această vilă.

În ultimul an (aprilie 1943-aprilie 1944), Marele Stat Major a avut, pe lângă alte însărcinări, misiunea esenţială să reorganizeze pentru război marile unităţi distruse în dezastrul de la Don și Stepa Calmucă. Aceste mari unităţi sunt în prezent mobilizate și cu concentrarea terminată în câteva zile.

Cred că ceea ce s-a putut realiza într-un an, în condiţiile grele cunoscute, din punct de vedere al reorganizării, încadrării și instrucţiei, precum și modul cum s-a executat mobilizarea și concentrarea armatei constituie un record necunoscut și nebănuit în Armata Română.

Cu toate acestea, Marele Stat Major, organ de concepţie, conducere și control, este continuu acuzat chiar în Consiliile de Miniștri, de cele mai mici nereguli constatate în execuţie, de care sunt răspunzători toţii șefi i, de la generalul comandant de armată și până la fruntaș.

2. Conducerea operaţiunilorÎn ziua de 20 aprilie a.c., domnul mareșal a pus la

dispoziţia generalului german Wohler Corpul 4 Armată, cu Divizia 3 și Divizia 18 Munte pentru operaţiunile de pe poziţia înaintată Iași.

Înainte de a lua această hotărâre nu mi s-a dat posibilitatea să documentez pe domnul mareșal.

Mi-am spus doar categoric părerea că sunt contra de a se da aceste divizii pentru următoarele motive:

a) siguranţa absolută pe care o am că acest cap de pod Iași nu va ţine, chiar dacă dăm și aceste două divizii.

studii/documente

document 2019 3 (85) 65

Această convingere mi-am făcut-o judecând adânc misiunea trupelor de a recuceri malul de sud al râului Jijia, forţele ce va aduce inamicul, forţele ce opunem noi și terenul;

b) aceste divizii vor avea pierderi atât de mari în luptele ce vor duce, încât nu vor mai putea fi folosite pe poziţia de fond;

c) degarnisim total poziţia de fond pe direcţia Iași – Vaslui.

Am avut pe poziţia fortificată șase divizii, două detașamente și un regiment de grăniceri. Din acestea am trimis două divizii (Divizia 3 și Divizia 18 Munte) înainte, pe lângă cele două divizii (Diviziile 7 și 8 Infanterie), care au luptat în acoperire și au suferit pierderile cunoscute și pe lângă Divizia 5 Cavalerie, care va continua să lupte în capul de pod Iași.

Rezultă dar că, din cele 10 divizii de infanterie și cavalerie române (Divizia 1 Comandă, Diviziile 1, 3, 4, 6, 7, 18 Munte, 20, 1 și 5 Cavalerie) pentru bătălia decisivă, pe poziţia fortifi cată Târgu Neamţ – Dealul Mare, am uzat și vom uza 5 divizii (Diviziile 3, 7, 8 Infanterie, 18 Munte și 5 Cavalerie) pentru acţiuni în faţa poziţiei, pe lângă alte uzări mari reduse de batalioane, iar 5 divizii le păstrăm pentru decizie pe poziţia fortifi cată.

Marele Stat Major a dat dovadă în ultimii doi ani că știe să aprecieze just situaţiile strategice și tactice, așa cum ar fi necesar ca documentarea lui să fi e cercetată, iar de propunerile lui să se ţină seamă.

Este sufi cient să vă amintesc părerile Marelui Stat Major în următoarele situaţii importante:

- arătarea în scris a pericolului ce ne aștepta pe Don și în Stepa Calmucă, cu cel puţin trei luni înainte de dezastru;

- arătarea momentului când trebuia să retragem Grupul General Lascăr, moment când s-au putut retrage chiar brutăriile de campanie trase de boi;

- prevederea dezastrului din Crimeea și cererea ca evacuarea să se execute înainte de a începe marea presiune inamică;

- cererea repetată care am făcut-o, de când am venit la șefi a Marelui Stat Major, de a fortifi ca permanent câmpul de bătălie Bolgrad – Cahul – Adjud;

- propunerea insistentă ca, în situaţia actuală, să ne ducem grosul pe poziţia fortifi cată Târgu Neamţ – Dealul Mare și să nu rămânem cu niciun preţ pe poziţia fortifi cată Focșani – Nămoloasa – Brăila.

Vă rugăm să binevoiţi a aprecia temeinicia acestor două cereri și a hotărî.

Subsemnatul apreciază că faţă de cele arătate mai sus nu mai am autoritatea morală și nici posibilitatea de a mai conduce Marele Stat Major și, în consecinţă, rog să fi u înlocuit.

ȘEFUL MARELUI STAT MAJORGeneral Ilie ȘTEFLEA”7.

Generalul de corp de armatăConstantin P antazi

NOTE

Th e dignity Lesson of General Ilie Ștefl ea Captain (N, r) Marian Moșneagu, Ph.D.

Abstract: Former chief of General Staff of the Romanian Army during the most diffi cult period of the Eastern Campaign ( January 20, 1942-August 23, 1944), General Ilie Ştefl ea had the courage and determination to contradict Marshal Ion Antonescu, to whom he challenged some statements and attitudes regarding the General Headquarters, as well as the suicide decisions about sending of new troops of the Romanian Army on the Eastern Front, together with the ones of the German ally.

Despite the justice of the actions and the measures taken, after the end of the Second World War he was tried and convicted for the so-called loyalty to the marshal and sentenced to detention. In these conditions of undeserved disdain and heavy humility, with a background of medical conditions accentuated by the dishonor that aff ected his destiny and career, General Ilie Ştefl ea died, deprived of the glory of his actions on the battlefi eld, on May 21, 1946.

Keywords: General Ilie Ştefl ea, chief of the General Staff of the Romanian Army (1942-1944), Eastern Campaign, Marshal Ion Antonescu, detention for war crimes.

1 Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României ,,General Paul Teodorescu”.2 ***Şefi i Statului Major General. Enciclopedie, Editura Centrului-Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2014, p. 157.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 158.

5 Ibidem.6 Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Fond Documentar D 008176 referitor la persoane, militari, funcţionari din aparatul represiv şi administrativ urmărite şi judecate pentru crime de război, dosar nr. 4096, ff. 30-43.7 Ibidem, ff. 44-48.

3 (85) 2019 document66

studii/documente

Regimentul 12 Aviaţie Vânătoare cu Reacţie

Regimentul 12 Aviaţie Vânătoare cu Reacţie a fost înfi inţat la data de 1 aprilie 1951, cu dislocarea pe aerodromul Pipera, având în vedere ordinul ministrului Forţelor Armate(în continuare M.F.A.) ale Republicii Populare Române (în continuare R.P.R), strict-secret, nr. 00316393 din 28 martie 1951, transmis la Comandamentul Forţelor Aeriene Militare(continuare C.F.A.M.) cu nr. 0040145 din 5 aprilie 1951 și Ordinul de Zi nr. 1 al Diviziei 3 Aviaţie1.

Regimentul avea următoarea organizare: comanda regimentului; stat-major; aparatul politic și 3 escadrile de aviaţie vânătoare.

Efectivul iniţial a fost de 17 piloţi, 6 ofi ţeri tehnici, 5 sergenţi reangajaţi și 11 militari în termen. Completarea cu personal a unităţii a fost făcută cu cadre din alte unităţi din subordinea C.F.A.M. și militari în termen ale școlilor divizionare de specialiști inferiori Turda și Galaţi.

Regimentul avea în înzestrare 5 avioane de tipul „IAK-11”2, cu numerele de înmatriculare 10, 11, 20, 25 și 27, două avioane „PO-2”3 cu numerele de înmatriculare 12 și 17 și un avion de legătură de tipul „Fieseler-Storch” cu numărul de înmatriculare 120.

Unitatea era încadrată cu următorul personal navigant:

-locotenent-major Ștefan Gheorghiu-comandant;-locotenent Ioan Tâu-comandantul Escadrilei 1;

promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Ofi ţeri Naviganţi Aviaţie Sibiu-Ziliștea;

-locotenent Nicolaie Belu-comandantul Patrulei 1; promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Ofi ţeri Naviganţi Aviaţie Sibiu-Ziliștea;

-locotenent Mihai Tăsică-comandantul Patrulei 2;-locotenent Teodor Trifan-pilot 1 Patrula 1;

promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Ofi ţeri Naviganţi Aviaţie Sibiu-Ziliștea;

- sublocotenent Oliviu Târnăveanu-pilot 1 Patrula 2; promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Subofi ţeri Aviaţie Tecuci-Focșani;

-sublocotenent Dumitru Rain-pilot 2 Patrula 1;

-locotenent Vasile Mihăiţă - comandantul

Escadrilei 2; promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Ofi ţeri

Naviganţi aviaţie Sibiu-Ziliștea;

-sublocotenent Nicolae Ivan-comandantul

Patrulei 1 din Escadrila 2;

-sublocotenent Anton Gângioveanu-comandantul

Patrulei 2 din Escadrila 2; promoţie 9 mai 1950 a Școlii

de Subofi ţeri Aviaţie Tecuci-Focșani;

- sublocotenent Gheorghe Brujan-pilot 1

Patrula 1 din Escadrila 2;

-sublocotenent Ioan Kis-pilot 1 Patrula 2 din

Escadrila 2; promoţie 9 mai 1950 a Școlii de Subofi ţeri

Aviaţie Tecuci-Focșani;

-locotenent-major Dumitru Cristea-comandantul

Escadrilei 3;

-sublocotenent Petre Antonescu-comandantul



-sublocotenent Constantin Orhei-comandantul



-sublocotenent Onoriu Luca-pilot 1 Patrula 1 din

Escadrila 3;

- sublocotenent Alexandru Bojic-pilot 1

Patrula 2 din Escadrila 3; promoţie 9 mai 1950 a Școlii

de Subofi ţeri Aviaţie Tecuci-Focșani4.

Personalul de stat-major și tehnic era următorul:

-locotenent-major Iosif Drîmbă-șef de stat-major;

mutat din Școala Specială de Aviaţie nr. 2;

ZORII EREI REACTIVE(Partea a II-a)

Locotenent-comandor aviator (r) Gheorghe-Ion VAIDA

Avion „IAK-11” (sursa Wikipedia)

studii/documente

document 2019 3 (85) 67

-locotenent Nicolae Sandu - locţiitor politic;-locotenent Gheorghe Platis - locţiitor politic

Escadrila 1; din data de 21 aprilie 1951, mutat din Școala de Ofi ţeri Tehnici de Aviaţie;

-locotenent Ioan Marcu - locţiitor politic Escadrila 2;-locotenent-major Lucian Chișu - adjutant Escadrila 2;-locotenent-major Eugen Moghiori - inginer de

regiment; mutat din Regimentul 1 Aviaţie;-locotenent Constantin Nistor - inginerul cu

armamentul pe regiment; mutat din Regimentul 1 Aviaţie;

-locotenent Ioan Brândușă - inginerul cu electricitatea și aparate de bord pe regiment; mutat din Regimentul 5 Aviaţie;

-locotenent Dumitru Ciuhulescu - inginer Escadrila 1; mutat din Regimentul 1 Aviaţie;

-sublocotenent Florea Vișinescu - inginerul cu armamentul;

-sublocotenent Ioan Gruia - inginerul cu radio;-sergent-major Gheorghe Dunăreanu - inginerul

cu aparate de bord;- plutonier Petre Moraru - inginerul Patrulei 1;- plutonier Ioan Gândac - inginerul Patrulei 2;- plutonier Dumitru Caţa - ofi ţer tehnic avion

„IAK-11” nr. 20;- sergent Florian Olălău - motorist;- plutonier Francisc Benedek(începând cu data de

21 mai plutonierul Laurenţiu Vârlan) - ofi ţer tehnic avion „IAK-11 nr. 11”;

- sergent Teodor Lizinski - motorist;- sergent Ioan Colţea - responsabil avion „Fieseler-

Storch” nr. 120;- fruntaș Vasile Grecu - motorist;- caporal Nicolae Roșu - armurier.- locotenent-major Ilie Falcă - inginer Escadrila 2;

mutat din Școala Ofi ţeri Naviganţi nr. 1; începând cu data de 21 mai a fost numit în funcţia de locţiitor al

inginerului de regiment, iar în locul său a fost numit locotenentul Gheorghe Gârlea;

- plutonier Bela Barkotzy - ofi ţer tehnic avion „IAK-11” nr. 25;

- sergent Vasile Florea - motorist;- plutonier Mihai Marica (din 15 mai 1951

plutonierul Petre Moraru, iar din data de 21 mai plutonierul Dumitru Sabadoș) - ofi ţer tehnic avion „IAK-11” nr. 27;

- sergent Vasile Măria - motorist;- locotenent Vasile Steţcu - inginerul Escadrilei 3;

mutat din Regimentul 7 Aviaţie;- sergent-major Aurelian Duţu - ofi ţer tehnic avion

„IAK-11” nr. 10;- sergent Dumitru Mache - motorist;- sergent-major Titu Budnărașu - ofi ţer tehnic

avion „PO-2” nr. 12;- sergent Nicolae Gronschi - motorist;- sergent-major Ștefan Cablici - responsabil

mecanic avion „PO-2” nr. 17;- sergent Nicole Grecu - motorist;- sergent Constantin Mache - magazioner și

responsabil cu hangarul.În afara personalului mai sus menţionat au fost

mutaţi în Regimentul 12 Aviaţie un număr de 11 sergenţi reangajaţi pe data de 9 mai 1951: Iosif Ratz, Iancu Radovici, Emil Popovici, Ioan Crișan, Mihail Boieru, Vasile Nae și Constantin Pătru - mecanici avion; Ioan Iordan, Grigore Tomescu și Ștefan Zonţev - armurieri; Ioan Nichita - specialist aparate de bord.

Activitatea regimentelor pe aerodromurilede înfi inţare

Cele trei regimente subordonate Diviziei 3 Aviaţie, ce urmau să fi e înzestrate cu avioane cu reacţie, au fost înfi inţate pe aerodromul Târgșor - Regimentul 11 Aviaţie Vânătoare și pe aerodromul Pipera - Regimentul 12 Aviaţie Vânătoare și Regimentul 14 Aviaţie Vânătoare.

Activitatea acestor unităţi s-a executat în conformitate cu ordinele și planurile întocmite de către eșaloanele superioare și trimise de către Divizia 3 Aviaţie.

În vederea organizării muncii pentru înfiinţarea regimentelor, precum și pentru pregătirile în vederea începerii campaniei de zbor, potrivit ordinului 12 al Diviziei 3 Aviaţie din data de 11 aprilie 1951, se ordonau următoarele:

1. Se va trece imediat la organizarea escadrilelor conform ordinului Diviziei 3 Aviaţie nr. 7 din 11 aprilie 1951;

2. Se va întocmi o planifi care a muncii pe un interval scurt (la început pe 5-6 zile) pentru începerea activităţii de zbor;

Avion „PO-2” (sursa Wikipedia)

3 (85) 2019 document68

studii/documente

3. Pentru sosirea avioanelor ce se va produce în zilele de 12 și 13 aprilie 1951, se vor lua următoarele măsuri:

- organizarea startului, precum și a pistei de zbor;- punerea în stare de funcţionare a staţiei de radio;- primirea în cele mai bune condiţii a avioanelor de

către inginerul regimentului.Astfel, în cadrul Regimentului 11 Aviaţie de pe

aerodromul Târgșor, avioanele au sosit în ziua de 12 aprilie 1951, fi ind aduse avioanele „IAK-11” cu numerele de înmatriculare 32, 36, 38, 39 și 40 și avioanele „PO-2” cu numerele de înmatriculare11 și 155. Cu această ocazie au fost aduse materiale de întreţinere, piese de schimb, utilaje și scule pentru personal6.

Avioanele sosite au fost controlate temeinic de către mecanici, tehnicii de patrulă și escadrilă.

Potrivit planului de pregătire de luptă al Diviziei 3 Aviaţie pentru perioada 13 aprilie-1 mai 19517 au fost executate următoarele activităţi:

I. Personalul navigant:- prelucrarea tuturor instrucţiunilor referitoare la

zbor: Instrucţiuni pentru zbor; Instrucţiuni pentru pregătirea de luptă în aviaţie (1951); Instrucţiuni de zbor pentru aerodromurile Pipera și Târgșor; Instrucţiuni cu desfășurarea unei zile de zbor (model) în cadrul escadrilei; Cunoașterea aerodromurilor Pipera și Târgșor pe o rază de 150 de kilometri;

- verifi carea cunoștinţelor teoretice asupra tipurilor de avioane ce sunt în dotarea regimentelor;

- practică la avioane;- cunoașterea zonelor aerodromului de către piloţi,

cu avionul „PO-2”;- pregătirea anterioară și imediată a zborului;- controlul tehnicii de pilotaj a personalului

navigant.II. Personalul tehnic:- primirea avioanelor ce au intrat în înzestrarea

unităţilor;-îngrijirea și pregătirea materialului în vederea

zborului;- verifi carea cunoștinţelor tehnice la avion;- marcarea liniei de parcare a avioanelor în faţa

hangarelor;- pregătirea utilajelor necesare zborului;- pregătirea avioanelor pentru zbor;- deservirea avioanelor planifi cate la zbor;- pregătirea materialului pentru zbor.

Potrivit Ordinului de Zi nr. 2 al Diviziei 3 Aviaţie, sarcinile acestei mari unităţi și a unităţilor subordonate, până la data de 1 mai erau:

I. Pregătirea individuală a personalului navigant:1. Cunoașterea tehnicii de pilotaj pe avionul „IAK-

11”;2. Cunoașterea lucrului individual în tehnica

pilotajului în zonă;3. Cunoașterea zonei aerodromului;4. Pregătirea comandanţilor de escadrile și patrulă

ca instructori (pilotând din carlinga din spate);5. Zborul instrumental cu avionul „PO-2”.

II. Pregătirea la sol:1.Verifi carea cunoștinţelor personalului navigant

și tehnic asupra întrebuinţării și exploatării avionului „IAK-11” și „PO-2”;

2. Prelucrarea cu personalul navigant a instrucţiunilor pentru tehnica pilotajului pe avionul „IAK-11” și „PO-2”;

3. Prelucrarea instrucţiunilor specifi ce aerodromului de lucru;

4. Cunoașterea aerodromului și raionului aerodromului pe o rază de 150 de kilometri (pe hartă);

5. Rezultatele verifi cării cunoștinţelor personalului navigant și tehnic asupra întrebuinţării și exploatării avionului „IAK-11” și „PO-2” se vor da prin ordin de zi pe regiment odată cu începerea zborului pentru piloţi și pentru mecanici odată cu asistenţa tehnică la avion;

6. Pregătirea anterioară, precum și metodică a zborului se va îndeplini conform ordinelor și instrucţiunilor C.F.A.M.;

7. Se va drumul în zbor în simplă comandă numai piloţilor ce au dovedit o însușire perfectă a tehnicii pilotajului;

8. Până la 1 mai, sarcina principală a regimentelor este de a trece toţi piloţii la simplă comandă pe avionul „IAK-11”.

Cu avionul „PO-2” se vor executa ședinţe de zbor fără vizibilitate.

Programul era astfel conceput încât să urmeze alternativ o zi la zbor și una de pregătire a materialului, excluzându-se zilele de duminică.

Avion „Fieseler-Storch” de legătură (sursa Wikipedia)

studii/documente

document 2019 3 (85) 69

În ceea ce privește avioanele din înzestrarea celor trei regimente, acestea erau de tipul „IAK-11”, „PO-2” și „Fieseler-Storch” (de legătură).

La momentul înfiinţării acestor unităţi existau în dotarea Forţelor Aeriene Militare un total de 39 de avioane „IAK-11”, 44 de avioane „PO-2” și 25 de avioane „Fieseler-Storch”

Avioanele „IAK-11” se aflau în înzestrarea Regimentului 7 Aviaţie Vânătoare dislocat pe aerodromul Brașov, Școlilor de Ofi ţeri Naviganţi nr. 1 și 2 și a Atelierului de Reparaţii Avioane nr. 28.

Avioanele „PO-2” se afl au în înzestrarea Regimentelor 1 - pe aerodromul Clinceni, 2 - pe aerodromul Roșiorii de Vede, 3-pe aerodromul Popești-Leordeni, 4 - pe aerodromul Târgșor, 5-pe aerodromul Turda, 6, 7, 8, 9 Aviaţie, a celor două școli de ofi ţeri aviaţie, a Centrului de Instrucţie al Aviaţiei și a Escadrilei Hidro.

De la înfi inţarea acestor regimente și până la sfârșitul lunii mai 1951, a fost remarcat faptul că în aceste unităţi s-au depus eforturi deosebite pentru îndeplinirea planifi cării, deși în acest interval au fost o serie de lipsuri în activitate. Astfel, executarea sarcinilor de zbor nu a fost cea stabilită în sarcinile trasate pentru luna mai, când s-a ordonat îndeplinirea de către fi ecare pilot a unui număr de 11,35 ore minimum. În acest interval de timp s-a putut obţine o medie orară de pilot de 6,12 ore pe avionul „IAK-11” și 6,25 ore pe avionul „PO-2”, în Regimentul 11 Aviaţie9. În Regimentul 12 Aviaţie s-a realizat o medie de 9,10 ore de zbor pe avionul „IAK-11” și 6,10 ore de zbor pe avionul „PO-2”, iar în Regimentul 14 Aviaţie media a fost de 10 ore de zbor pe avionul „IAK-11” și 7,21 ore pe avionul „PO-2”10.

În dozarea exerciţiilor, Regimentul 11 Aviaţie a dovedit că a știut să repartizeze exerciţiile pe piloţi, ajungând să execute un număr de 2 ieșiri patrulă în simplă comandă și 9 ieșiri în dublă comandă, lucru pe care nu l-au reușit celelalte unităţi11. În concluzie, pregătirea pe avionul „IAK-11” nu a fost realizată pe deplin, la această situaţie contribuind și evenimentele de zbor ce au determinat indisponibilitatea unui număr de 3 avioane.

Pe avionul „PO-2” realizarea sarcinilor s-a făcut în mod satisfăcător și, în această direcţie exemplul negativ l-a constituit Regimentul 11 Aviaţie, care a executat o medie de 6, 25 ore de zbor pe avionul „PO-2” și o medie de 6,12 ore de zbor pe avionul „IAK-11”, de unde rezultă faptul că s-a acordat mai multă importanţă pregătirii pe avionul „PO-2” decât activităţii pe avionul „IAK-11”, care trebuia să fi e principala activitate. Din acest motiv nu s-a însușit în mod satisfăcător tehnica pilotajului pe

avionul „IAK-11” necesară trecerii pe avionul „IAK-17” și școala celulei, iar școala patrulei prevăzută pe luna mai 1951 nu a început în două regimente12.

În această perioadă în cadrul activităţii de zbor s-au înregistrat mai multe evenimente de zbor, astfel:

1. În ziua de 26 aprilie 1951, orele 13.00 s-a produs un eveniment de zbor cu avionul „IAK-11”cu numărul de înmatriculare 38 din Regimentul 11 Aviaţie, dislocat pe aerodromul Târgșor, pilotat de către sublocotenentul Gheorghe Tudor – elev-pilot și locotenentul-major Ioan Deac – instructor de zbor. Avionul a fost accidentat la aterizare prin plierea jambei drepte, după 450 de metri de rulaj. Instructorul, pentru a salva aripa dreaptă, a dat picior dreapta și, astfel, s-a pliat și jamba stângă, avionul așternându-se pe burtă13.

2. În ziua de 9 mai 1951, locotenentul Ioan Ghinea, comandant de escadrilă în cadrul Regimentului 11 Aviaţie,dislocat pe aerodromul Târgșor, cu locţiitorul politic al regimentului, locotenent Tudor Stan, în timp ce executau tur de pistă pe avionul „PO-2”, au părăsit misiunea și au trecut la joasă înălţime deasupra aerodromului civil Strejnic, unde zburau piloţi tineri abia ieșiţi la simplă comandă14.

3. La Regimentul 12 Aviaţie, în ziua de 16 mai 1951, conducătorul zborului a aprobat decolarea unui avion „IAK-11”, în timp ce alt avion „IAK-11” nu degajase terenul de zbor, astfel încât erau să se abordeze. Alt avion „IAK-11”, în virajul 3, a pierdut aerodromul deoarece a trebuit să rateze și să se înscrie iar în tur de pistă, din cauza faptului că piloţii nu urmăresc în timpul turului de pistă aerodromul și T-ul15.

4. În ziua de 16 mai 1951, comandantul Regimentului 11 Aviaţie, căpitanul Ioan Deac, a executat o ieșire în patrulă cu comandanţii de escadrilă cu vizări în ţintă terestră, fără a fi planifi caţi, fără a fi pregătită misiunea și neavând în sarcinile regimentului o astfel de misiune16.

5. În ziua de 18 mai 1951, în cadrul Regimentului 11 Aviaţie, sublocotenentul Vasile Păun executând o ieșire în zonă cu un avion „IAK-11” cu numărul de înmatriculare 36, pe timpul când era pe spate, la primul looping, i-a căzut în faţă o șurubelniţă. Deși a văzut acest lucru a continuat misiunea și, în timpul unui tonou, când era pe spate, a ieșit cuiul de fi xare al scaunului din cabina a II-a și scaunul a căzut peste manșă blocând-o. Avionul s-a angajat și, printr-o întâmplare incidentul nu s-a soldat cu o catastrofă17.

6. În ziua de 18 mai 1951, sublocotenentul Dumitru Magda, comandant de escadrilă în cadrul Regimentului 11 Aviaţie, de pe aerodromul Târgșor, în timp ce executa maniabilităţi cu un avion „PO-2”, cu sublocotenentul

3 (85) 2019 document70

studii/documente

Petre Orha, comandant de patrulă, au părăsit misiunea și au trecut deasupra aerodromului Strejnic la mică înălţime, atingând chiar cu roţile terenul, în timp ce piloţii civili zburau cu mai multe avioane pe aerodrom în tur de pistă18.

7. În ziua de 6 iunie 1951, la Regimentul 11 Aviaţie s-a întâmplat un alt eveniment de zbor. Avionul „IAK-11” cu numărul de înmatriculare 40, pilotat de către sublocotenentul Ioan Ungureanu, la decolare, i-a sărit circa 18 centimetri din elice. Pilotul, făcând manevrele necesare, a reușit să întrerupă decolarea și să evite, astfel, o catastrofă19. Aceasta denotă că pilotul și-a însușit într-o bună măsură tehnica pilotajului, fapt pentru care Divizia 3 Aviaţie l-a felicitat și l-a dat ca un bun exemplu pentru restul piloţilor.

Aceste evenimente s-au datorat: neglijenţei personalului tehnic în controlul materialului;lipsei de disciplină la sol și în aer; lipsei de organizare a startului și neexecutarea ordinelor comandanţilor20.

În ceea ce privește starea disciplinară, aceasta nu a fost la înălţimea unei unităţi de tip nou. Astfel, de la

15 aprilie 1951 și până la data de 1 iunie 1951, au existat mai multe abateri disciplinare ca: neexecutare de ordin; lipsă de la program; dezinteres în muncă; lipsă la apel din învoire; părăsirea corpului de gardă fără voie și abateri de la disciplina zborului21.

Abaterile la starea și practica disciplinară s-au produs din cauza faptului că ofi ţerii și sergenţii veniţi din diferite unităţi aveau concepţii diferite și nefi ind prea bine cunoscuţi de comandă, și-au permis să se abată de la regulament, gândind că nu vor fi sancţionaţi chiar de la prima greșeală22. În vederea lichidării abaterilor de la disciplina zborului și de la disciplina militară au fost luate următoarele măsuri: s-au ţinut ședinţe de partid și U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitor – n.n.) în care s-au trasat sarcini concrete pentru fi ecare membru spre a veghea și a preveni abaterile; s-au criticat vinovaţii în faţa frontului și li s-au arătat ce urmări poate aduce repetarea acestor abateri; s-au luat măsuri ca pe viitor cei ce se vor abate de la disciplina militară să fi e prezentaţi la gazeta de perete sau de armă și arătând și cum s-au îndreptat și au devenit fruntași în unitate23.

NOTE

Th e Beginning of the Reactive Era (Part II)

Lieutenant-commander pilot (r) Gheorghe-Ion Vaida

Abstract: In 1951, within Division 3 Aviation, it was decided that 3 regiments be equipped with jet planes. Th ese functioned on Târgşor aerodrome - Regiment 11 Fighter Aviation and on Pipera aerodrome - Regiment 12 Fighter Aviation and Regiment 14 Fighter Aviation. Th e endowment included “IAK-11”, “PO-2” and “Fieseler-Storch” liaison planes. Th e training of personnel was carried out in accordance with the orders and plans elaborated by the Military Air Force Commandment.

Keywords: jet-propelled aircraft, regiment, “IAK-11”, “PO-2”, “Fieseler-Storch”.

1 Depozitul Central de Arhivă (în continuare D.C.A.), Fond 4879, Regimentul 294 (12) Aviaţie Vânătoare cu Reacţie, dosar nr. crt. 9, f. 1; Ibidem, Registru istoric, f. 16.2 IAK: Yakovlev- n.r.3 PO: Polikarpov – n.r.4 D.C.A., Fond 4879, Regimentul 294 (12) Aviaţie Vânătoare cu Reacţie, dosar nr. crt. 9, f. 2 ş.u.5 Idem, Fond 4862, Regimentul 135 (11) Aviaţie Vânătoare, dosar nr. crt. 10, f. 211.6 Ibidem.7 Ibidem, ff. 31-33.8 Idem, Fond 1737, Comandamentul Forţelor Aeriene Militare, dosar nr. crt. 1355, f. 42.9 Idem, Fond 4862, Regimentul 135 (11) Aviaţie, dosar nr. crt. 10, f. 278.10 Ibidem.

11 Ibidem, f. 279.12 Ibidem.13 Idem, Fond 4876, Regimentului 172 (14) Aviaţie, dosar nr. crt. 3, f. 129.14 Idem, Fond 4862, Regimentul 135 (11) Aviaţie, dosar nr. crt. 10, f. 40.15 Idem, f. 54.16 Ibidem, f. 40.17 Ibidem.18 Ibidem.19 Idem, Fond 4876, Regimentul 172 (14) Aviaţie, dosar nr. crt. 13, f. 47.20 Idem, Fond 4862, Regimentul 135 (11) Aviaţie, dosar nr. crt. 10, f. 280.21 Ibidem.22 Ibidem, f. 43.23 Ibidem.

studii/documente

document 2019 3 (85) 71

La ceas aniversar pentru artilerie, am considerat că se impune a releva nu numai trecut glorios

al acestei arme, ci și a-i elogia pe înaintașii ce i-au dat strălucire. Unul dintre mulţii artileriști de elită ce i-au dat strălucire artileriei este generalul de armată Vasile Atanasiu. Acesta s-a născut la 26 aprilie 1886, la Târgoviște, în familia lui Ștefan și a Paulinei Atanasiu. A fost căsătorit cu pictoriţa Eugenia Filotti (1880-1968), fi ica renumitei actriţei Maria Filotti.

A absolvit Școala Fiilor de Militari din Iași în anul 1905, apoi a urmat Școala de Ofi ţeri de Artilerie și Geniu București (1905-1907), fi ind unul dintre cei 26 absolvenţi ai acesteia. A fost coleg de promoţie, printre alţii, cu viitorii generali Traian Iliescu – șeful promoţiei, Corneliu Dragalina, Teodor Ionescu, Radu Marinescu, Negrei Vasile și Scarlat Spacu. Și-a perfecţionat pregătirea la Școala Specială de Artilerie și Geniu (1909-1911) și Școala Superioară de Război (1919-1920), fi ind coleg, printre alţii, cu viitorii generali Gheorghe Mihail – șef de promoţie, Grigore Cartianu, Traian Grigorescu, Emanoil Leoveanu, Gheorghe Leventi, Nicolae Mazarini, Dumitru Vrăjitoru – artileriști, dar și cu Florea Mitrănescu și Atanase Trincu – infanteriști, Aurel Racoviţă și Constantin Sănătescu – cavaleriști, Ion Arbore – genist.

Trepte în cariera militară

Vasile Atanasiu a fost înaintat în grad astfel: sublocotenent – 1 iulie 1907, locotenent–1 iulie 1910, căpitan–1 aprilie 1915, maior–1 aprilie 1917, locotenent-colonel–1 aprilie 1920, colonel–25 martie 1928, general de brigadă–16 octombrie 1935, general de divizie–6 iunie 1940, general de corp de armată–18 iulie 1942, general de armată–11 aprilie 19451.

A îndeplinit cu rezultate remarcabile o multitudine de funcţii militare: comandant de pluton în Regimentul 4 Artilerie Grea (1907-1909), comandant de baterie în Regimentul 2 Artilerie Cetate (1911-1913),

Regimentul 1 Artilerie Cetate (1913-1915) și Regimentul 3 Artilerie Grea (1915-1917); comandant de divizion în Regimentul 4 Artilerie Grea (1917-1918); șef de birou în Marele Cartier General (1917-1919); șef de secţie în Direcţia Artilerie din Ministerul de Război (1919); șef al Biroului operaţii (1921-1926) și al Secţiei 4 Servicii (1926-1928) din Marele Stat Major; ajutor al Inspectorului General al Artileriei (1928-1929); comandant al Regimentului de Artilerie din Centrul de Instrucţie al Artileriei (1929-1931); secretar al Secretariatului Consiliului Superior al Apărării (1931-1934); adjunct al comandantului și director

de studii la Centrul de Instrucţie al Artileriei (1934); comandant al Brigăzii 19 Artilerie (1934-1935); șef al Secretariatului Consiliului Superior al Apărării Ţării (1935-1937); comandant al Diviziei 12 Infanterie (1937-1940); comandant al Corpului 3 Artilerie (1940-1943); șef al Direcţiei Superioare a Artileriei (1943-13 februarie 1945); comandant al Armatei 1 (13 februarie 1945-20 mai 1946); inspector general de armată (1946-1948).

Pe fronturile de luptă ale României

În Războiul de (Re)Întregire a participat cu bateria sa de tunuri calibru 105 mm din Regimentul 3 Artilerie Grea la luptele de la Giurgiu, din Dobrogea (Cușgun și Caceamac), de la Pralea, iar la Mărășești a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea.

A participat la cel de-Al Doilea Război Mondial, atât pe Frontul de Est, cât și pe Frontul de Vest. Pe Frontul de Est, generalul de divizie Vasile Atanasiu a comandat Corpul 3 Armată în luptele pentru eliberarea Basarabiei (forţarea Prutului la Albiţa și luptele de pe Dealul Corneștilor), în luptele de la Karpova din zona Odessa și de pe Bug (masivul Helnik). Acţionând în cadrul Armatei 4 române, Corpul 3 Armată, sub comanda generalului Atanasiu a scris pagini de istorie. „Între 4 și 7 iulie a forţat Prutul între Cotul Morii și Albiţa,

GENERAL DE ARMATĂ VASILE ATANASIU –ARTIZANUL SĂRBĂTORIRII CENTENARULUI ARTILERIEI

ROMÂNE MODERNE

General de brigadă (r) prof. univ. Dr. Adrian STROEAColonel (r) Marin GHINOIU

Generalul Vasile Atanasiu

3 (85) 2019 document72

studii/documente

constituind un cap de pod, de unde a atacat la sud de Chișinău, înfrângând trupele sovietice din partea de sud a masivului Cornești. [...] După trecerea Nistrului a p r i m i t , l a 7 august, misiunea s ă u r m ă r e a s c ă inamicul pe direcţia [...] Odessa. [...] a atacat, la 18 august, cu forţele principale în lungul căii ferate Karpova-Vîgoda.[...] Declanșat la ora 3,30, atacul nu a reușit să străpungă poziţia inamică. A fost reluat la 20 august, la ora 7,30, după o puternică pregătire de artilerie de 20 de minute, reușindu-se să se ocupe Novoselovka și gara Karpova. Înaintarea a continuat [...] și a ajuns, la 17 septembrie, la 500 m vest Dalnic, unde a primit, la începutul lunii octombrie misiune defensivă”2.

La 1 noiembrie 1941, Corpul 3 Armată a fost adus în ţară. La 18 iulie 1942 Vasile Atanasiu a fost avansat general de corp de armată. La 20 martie 1943 a fost numit inspector și director superior al artileriei în Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat, predând comanda Corpului 3 Armată generalului Hugo Schwab.

Pe Frontul de Vest, generalul de corp de armată (din 11 aprilie 1945, general de armată) Vasile Atanasiu a condus lupta unităţilor Armatei 1 române pentru cucerirea munţilor Javorina și Nitra, pentru forţarea râurilor Hron, Nitra, Vah și Morava și eliberarea orașelor Onersky-Ostroh, Vesely Kromeriz și Kojetin.

Venit la comanda Armatei 1, după înlocuirea generalului Macici la solicitarea sovieticilor, generalul Atanasiu, în faţa rezistenţei inamice de la Oremov Laz, „a decis să schimbe (16 februarie) direcţia de efort la fl ancul drept pentru a întoarce pe la nord sistemul defensiv inamic de la Oremov Laz”, reușind cucerirea cotei 1044 Javorina, „pivotul rezistenţei inamicului”, asigurând astfel „stăpânirea întregii regiuni de la poalele sudice ale Munţilor Tatra”, dar și condiţiile „cuceririi zonei fortifi cate de la Oemov Laz (18 februarie)”3.

„În zilele de 25 și 26 februarie – aprecia generalul Vasile Atanasiu în Ordinul de Zi, dat la 27 februarie 1945 – prin bravura voastră aţi înfrânt toate rezistenţele inamicului,i-aţi rupt frontul, i-aţi cucerit poziţiile și aţi înaintat într-un teren foarte greu, acoperit de zăpadă mare, mai bine de 6 km, ocupând vârfurile 1024 și 1012 din Munţii Javorina și mai mult de 20 de localităţi, printre care importantul nod de comunicaţii Senohrad”4.

P r i m i n d m i s i u n e a c a A r m a t a 1 s ă continue ofensiva p e d i r e c ţ i a Pliesovce–Dobra N i v a – O s t r a Luka și să atingă H r o n u l î n t r e Zvolen și Vieska, „ v a l o r i f i c â n d c a r a c t e r i s t i c i l e terenului, generalul Vasile Atanasiu a decis să atace cu forţe puţine (din Divizia 2 Infanterie) prin depresiunea de la Dobra Niva și să pătrundă cu forţe

mai puternice prin masivele care o mărgineau de o parte și de alta”, reușind să ajungă „până la 18 martie, cu toate diviziile pe cursul Hronului, între Gudna și Sasovske Podhradie”5.

După luptele din Munţii Javorina, generalul Vasile Atanasiu aprecia în Ordinul de Zi din 20 martie 1945: „În șapte săptămâni de iarnă aspră, prin atacurile voastre năvalnice de zi și noapte, aţi cucerit masivul Javorina și, după o înaintare de 40 de kilometri,aţi ajuns la Hron, la vest de Zvolen; bătăliile de la Oremov Laz, cotele 1044-1024-777, Senohrad, Sasa, Plisovce Dobra Nivaetc constituie pagini de glorie nepieritoare pentru neamul nostru, sunt frunzele cununilor de lauri ce împodobesc frunţile eroilor. Cu toate greutăţile de care v-aţi lovit în munţi și păduri, pe viscole năprasnice, ger și zăpadă, aţi luptat neîntrerupt, neobosit, sfi dând moartea și făcând eforturi supraomenești, aţi învins un inamic dârz și perfect armat, îndeplinindu-vă glorios datoria; strălucitele voastre fapte de arme vor rămâne de-a pururi pildă vie în istoria românismului. Ostași! Aveţi mândria datoriei împlinite. Vitejia voastră este perfect cunoscută și admirată nu numai de toată sufl area românească, ea este elogiată și de marii noștri aliaţi. Glorie eternă și recunoștinţa neamului pentru scumpii noștri camarazi căzuţi pe câmpul de bătălie; mă înclin smerit în faţamemoriei lor. Cinste vouă dragi ostași ai Armatei 1, care, alături de glorioasa Armată Roșie, aţi redat ţării Ardealul, aţi câștigat bătălii strălucite în Ungaria și, apoi aici, în Cehoslovacia contra inamicului care ne ciuntise graniţele și care ne ameninţa cu sclavia. Mândrie și recunoștinţă pentru familiile și urmașii voștri și ai eroilor căzuţi la datorie... Pentru binele ţării, care se bizuie pe voi, duceţi mai departe gloria neștirbită până la înfrângerea completă a inamicului”6.

Noua misiune a Armatei 1 române, forţarea Hronului și ofensiva spre Morava, a presupus, mai întâi, regruparea forţelor și înlocuirea trupelor sovietice în sectorul Vieska Mal Kozmalovce, pe un front de 50 km, și forţarea

Armata română este întâmpinată cu fl ori

studii/documente

document 2019 3 (85) 73

Hronului, începută la 25 martie ora 5,45. „Forţarea acestui râu cu maluri abrupte – releva generalul Vasile Atanasiu, la 29 martie 1945 - având albia largă de 5-70 m, cu un volum de apă mult sporit de topirea zăpezilor și adânc de până la 3 m, cu un curent foarte repede, traversând un defi leu muntos și mărginit aproape peste tot de păduri întinse, s-a făcut astfel în condiţii extrem de grele și cu jertfe mari. Insufi cienţa foarte pronunţată a mijloacelor noastre de trecere și puternica rezistenţă organizată de inamic, timp de câteva săptămâni, pe malul opus al Hronului, au îngreunat și mai mult operaţiunile noastre ofensive peste acest râu”7.

Și generalul Atanasiu continua: „prin violenţa atacurilor și iuţeala atacurilor noastre, prin vitejia ostașilor, priceperea și energia comandanţilor, trecând peste toate greutăţile, trupele Armatei 1 au reușit astfel să zdrobească rezistenţa inamică de pe Hron și să înainteze în 2 zile dincolo de râu, pe o adâncime de 10-20 km, cucerind masivul muntos Janoveţ cu cota 901, orașul Nova Bana, importantul nod de comunicaţii Zarnovica și încă alte 15 localităţi”8.

După ce a înaintat aproape 40 km, între Hron și Nitra, în 10 zile, Armata 1 a ajuns în seara zilei de 2 aprilie pe malul de sud-est al râului Nitra, continuând ofensiva până la râul Vah, asigurând astfel „condiţii favorabile înaintării spre Morava. Toate operaţiunile acestea – menţiona generalul Vasile Atanasiu, la 11 aprilie 1945, în Ordinul de Zi nr. 18 – s-au făcut în condiţii extrem de grele, obţinându-se succesul numai datorită vitejiei, priceperii și energiei tuturor ostașilor, ofi ţerilor și comandanţilor, care au știut să învingă toate difi cultăţile unui teren muntos și înzăpezit, precum și ale unui inamic puternic și viclean. Prin acţiuni viguroase, executate zi de zi și noapte de noapte, Armata 1 a înfi pt din creastă în creastă tricolorul românesc, fără a da o clipă de răgaz inamicului și fără consideraţii de oboseală și lipsurile cunoscute ale unităţilor. Ţara și întreaga oștire este mândră de faptele strălucite de arme executate de bravii ostași ai Armatei 1, urmând cu încredere drumul de victorie și libertate pe care îl deschid în Cehoslovacia, cot la cot cu marii noștri aliaţi. Preţuirea vitejiei românești de mareșalul Stalin, ca și bubuitul tunurilor a n u n ţ ă t o a r e d e victorie de la Moscova ne onorează în mod deosebit și ne obligă să continuăm lupta cu o putere sporită, pentru zdrobirea ultimelor rezistenţe hitleriste”9.

În anul 1945, la Tipografi a Concordia Gh. Munteanu din Arad a apărut lucrarea Armata I-a Română în campania din West. 23 august 1944-9 mai 1945, al cărui autor

moral, sigur este generalul Vasile Atanasiu. Scrisă „în primele zile după 8 mai 1945”, cartea „nu este nici literatură, nici istorie, ci o înfăţișare a operaţiunilor militare, cifre și date concrete, și – în fi ne – fapte de arme, toate acestea produse ale unor foarte proaspete amintiri ale luptătorilor încă plini de praful câmpului de bătălie. Ea nu comentează, ci prezintă, nu critică, ci retrăiește.[...] este un clișeu fi del al câmpului de bătălie pe care încă sângele nu s-a uscat și urmele de șanţuri nu s-au acoperit”10. După ce lucrarea a fost distribuită unui număr redus de cadre, a fost retrasă și distrusă, fi ind reeditată în anul 2000, pe baza unui exemplar păstrat de un inimos patriot.

Generalul Vasile Atanasiu şi Centenarul Artileriei

Numit Inspector General al Artileriei la 20 martie 1943, generalul Vasile Atanasiu a avut, așa cum el însuși a spus, „cinstea de a prezida Comitetul care s-a ocupat cu organizarea comemorării centenarului Artileriei”11. Astfel, conducând comitetul de organizare, format din generali de artilerie activi (2) și în rezervă (5) și 7 ofi ţeri activi, a reușit o paletă largă de activităţi omagiale. Din cadrul activităţilor desfășurate reţinem: publicarea unui număr festiv al „Revistei Artileriei”; baterea unei medalii comemorative ce avea pe avers efi gia regelui Mihai și semnul Artileriei Române, iar pe revers efi gia conducătorului statului, mareșalul Antonescu, și tunurile de la 1843 și 1943; emiterea unei serii de 8 timbre poștale comemorative: efi gia domnitorului Gheorghe Bibescu și a regelui Mihai I, regele Carol I la Calafat, 1916-1918, Trecerea Tisei, Odessa 1941, Sevastopol 1942, Stalingrad 1943, Caucaz 1943. S-au susţinut 3 conferinţe la radio: „Centenarul Artileriei Românești” – general de corp de armată Vasile Atanasiu; „Trăsăturile caracteristice ale artileriei noastre în prima sută de ani a existenţei sale” – general de divizie Gheorghe Potopeanu; „Spiritul de jertfă al artileriei” – general de divizie (r) Pion Georgescu. Au ţinut ședinţe festive Societatea „Gazeta

Dedicaţia autorului către un alt mare artilerist, generalul Paul Leonida, fr atele celebrului inginer Dimitrie Leonida

3 (85) 2019 document74

studii/documente

Matematică” și Asociaţia Scriitorilor Militari Români, au apărut în numere festive revistele „Gazeta Militară”, „Armata” și „Aripi Românești”, iar revistele „Gazeta Matematică”, „România Militară” și „Revista Intendenţei și Administraţiei Armatei” au omagiat Artileria. Ziarele și revistele din ţară au publicat articole comemorative, s-a difuzat, în cadrul jurnalului sonor, un fi lm documentar al evoluţiei Artileriei, iar în capitală s-au organizat patru vitrine documentare la Cartea Românească, Societatea de Telefoane și Magazinele Casei Oștirii.

Generalul Vasile Atanasiu – un om vertical

În viaţa și activitatea sa, generalul Atanasiu s-a dovedit un om drept, cinstit, cu coloană vertebrală, care și-a apărat colegii și subordonaţii. Nu puţine exemple sunt în acest sens. Pe timpul bătăliei pentru Odessa, pe frontul de la Karpova, la atacul Diviziei 11 infanterie s-au produs unele greșeli care au dus la insuccesul luptelor din 18-19 august 1941, generalul Antonescu găsindu-l vinovat pe generalul David Popescu, comandantul diviziei, schimbat din funcţie și obligat să ceară trecerea la pensie. Generalul Popescu s-a apărat, fi ind susţinut și de alţi generali, printre care generalul Atanasiu, comandantul Corpului 3 Armată, în subordinea căruia se afl a Divizia 11 Infanterie. Astfel, generalul Atanasiu aprecia că subordonatul său „a comandat cu multă pricepere divizia, săvârșind fapte de arme remarcabile, care vor rămâne înscrise în istoria acestui război”12.

În urma insuccesului din capul de pod de la sud de Szolnok și căderea în prizonierat a generalului Platon Chirnoagă, sovieticii au acuzat comandamentele române de înfrângere. Comisia de anchetă constituită la Ministerul de Război român la 16 decembrie 1944, condusă de generalul Vasile Atanasiu, a concluzionat că „1) Nu se poate imputa nimic unităţilor române, nici comandamentelor și nici trupelor, care luptă continuu ca niște bravi din luna octombrie și până astăzi, în condiţii extrem de grele; 2) Înfrângerile locale ale Diviziilor 4 și 2 Infanterie sunt inerente unor acţiuni de mare anvergură care pot să se soldeze cu victoria fi nală, deși, uneori, succesele au alternat cu insuccesele locale”13.

Numit să cerceteze solicitarea generalului Dumitru Carlaonţ privind acuzele ce i se aduceau referitoare la patronarea masacrelor de la Iași contra evreilor, generalul Vasile Atanasiu „raporta, la 9 ianuarie 1945, ministrului de Război, că«toate acuzaţiile sunt complet neîntemeiate și cred că sunt ori porniri contra generalului Carlaonţ, ori contra ofi ţerilor și oștirii pe care caută a o defăima». În sprijinul afi rmaţiei sale, generalul Atanasiu aducea argumentul de necontestat că, în timpul evenimentelor tragice de la Iași, din perioada 26-29 iunie 1941, generalul Carlaonţ se afl a la București, unde îndeplinea funcţia de comandant secund al Diviziei 4 infanterie14. Referitor la acuzaţiile că generalul ar fi ordonat judecarea cetăţenilor sovietici pentru

«spionaj, defetism, comunism etc.» și că ar fi deportat evrei în Transnistria, Vasile Atanasiu aprecia că și acestea erau «complet neîntemeiate», deoarece «nu avea calitatea, prin funcţia ce avea, să judece, nici să ordone execuţii». Aducea ca dovezi și declaraţiile evreilor Berman Leon și Berman Eugenia, ambii din Cernăuţi. În același timp, Vasile Atanasiu aprecia că inculpatul «n-a avut nicio legătură nici cu deportările și nici cu ghetourile», acestea căzând în sarcina Guvernământului Bucovinei. În încheierea Referatului său, generalul Atanasiu afi rma: «Sunt de părere a se aduce acest caz la cunoștinţa Consiliului de Miniștri, pentru a se lua măsuri contra presei care caută a defăima armata și a scădea prestigiul ofi ţerilor, și să oblige ziarul „România Liberă” a da satisfacţie generalului Carlaonţ, publicând în aceleași pagini și coloană dezminţirea cuvenită»”15.

În funcţia de comandant al Armatei 1 române pe frontul din Cehoslovacia, la reproșurile comandanţilor sovietici că trupele sale „nu execută misiunea, au pierderi mari și inutile”, generalul Vasile Atanasiu a informat Marele Stat Major român despre acest reproș, arătând că „toţi comandanţii de mari unităţi și mici unităţi sunt în linia întâia și la observatoare, imediat în apropierea liniei de luptă, de unde iau întotdeauna măsurile cele mai nimerite. Luptele ofensive continui de zi și noapte duse fără niciun răgaz, în decurs de zeci de zile în șir, sunt continuate cu aceeași tărie și ardoare pentru a bate pe inamic”16.

În aceeași notă de demnitate se va adresa și generalului sovietic Managarov, comandantul Armatei 53 sovietice, „reamintindu-i că între 27 februarie și 3 martie 1945 Armata 1 a atacat «adevărata poziţie a inamicului», că «răspunderea comandanţilor de toate treptele există», că acţiunile de noapte s-au executat «atunci când s-a ordonat», iar dacă nu au dat întotdeauna rezultate acest lucru s-a datorat «reacţiei inamice și extenuării trupelor, din cauza atacului permanent de zi și noapte», că statele majore erau trimise «frecvent pe teren, dar nu pot sta numai în teren având de efectuat dese lucrări care se cer de către comandamentele superioare din oră în oră», că situaţiile de nepotriviri «au fost cu totul excepţionale și au provenit numai din orientarea eronată a unora din micile unităţi», că dirijarea și conducerea luptei era «regulă pentru micile unităţi și divizie și excepţională pentru corpul de armată și armată, numai în momentele hotărâtoare și numai în anumit sector»”17.

În ultima parte a carierei sale militare, generalul Vasile Atanasiu a avut o conduită anticomunistă. În acest sens generalul Sănătescu, șeful Marelui Stat Major, a consemnat: „28 mai 1945. La Armata 4 s-a născut confl ictul între educatorii politici sosiţi pe front și generalul Dăscălescu, comandantul armatei, care n-a vrut să-i primească în unităţile sale; probabil generalul Dăscălescu va fi sacrifi cat, întrucât nu se încadrează în tendinţele «moderne» și va fi socotit reacţionar.

29 mai 1945. La Armata 1, generalul Atanasiu a făcut același lucru ca și generalul Dăscălescu cu propagandiștii comuniști din Divizia «Tudor Vladimirescu»”18.

studii/documente

document 2019 3 (85) 75

După introducerea Serviciului pentru Educaţie, Cultură și Propagandă (E.C.P.) la 26 aprilie 1945, reprezentanţii acestuia raportează: „În prima zi, generalul Vasile Atanasiu, comandantul armatei (1 – n.n.), a ameninţat cu demisia, declarând că va lucra numai prin șeful de sat-major. În scurt timp, a acceptat să discute cu locţiitorul pentru E.C.P., atrăgând atenţia că «educaţia trebuie impregnată de spirit naţional și de sufl et românesc». Cu ocazia aprobării programelor de activitate, comandantul Armatei 1 și-a manifestat «sentimentele sale antisovietice», declarând că militarii români nu puteau fi convinși că în prizonieratul sovietic s-a trăit bine, când ei știau că «acolo este rău». A mai afi rmat că sistemul de lucru în colhoz era «cea mai barbară formă de exploatare». Cu ocazia vizitei episcopului Nicolae Popovici al Oradei, a afi rmat că «Regele, Armata și Biserica formează un tot indestructibil». A vorbit, de asemenea, despre eroismul armatei române în campania eliberatoare din Ardeal, despre sprijinul pe care îl are armata în biserică. În schimb «nu a rostit niciun cuvânt despre Armata Roșie sau Uniunea Sovietică»”19.

Peste nici doi ani, când generalul Vasile Atanasiu nu mai era comandant de armată, ci Inspector General de Armată, Dumitru Petrescu, în ședinţa Secţiei Militare a P.C.R. din 10 martie 1947, a cerut scoaterea bravului general din armată. Astfel, cu acel prilej, liderul

comunist „a apreciat că 30-40% dintre ofi ţeri erau «precis vrăjmași ai guvernului. Ce este mai periculos este că această ostilitate și această atitudine antiguvernamentală și deschisă împotriva Partidului Comunist se manifestă la organele superioare și la ofi ţerii cu grade mari. Deschis, Atanasiu duce luptă împotriva Partidului Comunist. La fel Sănătescu, Cambrea... Deschis duc luptă împotriva Partidului Comunist,Dumitrache, Dumitriu, la Corpul 4, Creţulescu. La o conferinţă care a avut loc cu comandanţii de mari unităţi la Ministerul de Război, dacă ar fi trebuit să luăm o hotărâre justă, ar fi trebuit ca 70% din ei să fi e scoși din armată, așa o atitudine au avut...».Dumitru Petrescu a cerut «scoaterea reacţionarilor din armată», «completarea cu efective de rezervă de încredere a armatei», «luarea în mână a posturilor de comandă din toate comandamentele», eliminarea generalilor Ilie Creţulescu, Costin Ionașcu (artilerist, șeful Marelui Stat Major – n.n.), Vasile Atanasiu, Constantin Sănătescu ș.a.”20.

Generalul Vasile Atanasiu a fost decorat cu „Steaua României” clasa a IV-a și a III-a, „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu spade, „Coroana României” clasa a III-a cu spade, Ordinele „Leul alb” al Cehoslovaciei, „Suvorov” al URSS, Medalia „Pentru Victoria împotriva Germaniei în Marele Război Patriotic din 1941-1945” a URSS.

A fost trecut în rezervă în anul 1948.S-a stins din viaţă la 6 iunie 196421.

NOTE

General Vasile Atanasiu – the Artisan of the Centenary Celebration of the modern Romanian Artillery -

Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: General Vasile Atanasiu (1886-1964) was a prominent representative of the Romanian Artillery. He participated on the battlefi eld, in the First and Second World War, where he made remarkable acts of bravery. He was one of the artisans of the 100 years of Artillery anniversary. He was a dignifi ed and fair character, appreciated by his comrades.

Keywords: Vasile Atanasiu, general, artillery, the First World War, country defense, the Second World War.

1 Comandor dr. Marian Moşneagu, Prefecţii militari ai judeţului Constanţa, în Armata României şi politica naţională, Editura Istros, Brăila, 2015, p. 32.2 Alesandru Duţu, Florica Dobre, Leonida Loghin, Armata Română în al Doilea Război Mondial (1941-1945), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 111.3 Alesandru Duţu, Armata Română în război (1941-1945), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2016, p. 495.4 Ibidem, pp. 496-497.5 Ibidem, pp. 497-498.6 Ibidem, pp. 501-502.7 Ibidem, p. 529.8 Ibidem, pp. 529-531.9 Ibidem, p. 533.10 *** Armata I-a Română în Campania din West. 23 august 1944-9 mai 1945, Tipografi a Concordia Gh. Munteanu, Arad, 1945, pp. 5-6.11 ***Centenarul Renaşterii Artileriei Româneşti 1843-1943, f.e., f.l., 1943, p. 38.

12 Alesandru Duţu, Armata Română…, p. 109.13 Ibidem, p. 431.14 Alesandru Duţu, Florica Dobre, Drama generalilor români (1944-1994), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 60.15 Ibidem, p. 63.16 Alesandru Duţu, Armata Română…, p. 516.17 Ibidem, p. 516.18 Constantin Sănătescu, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 204.19 Alesandru Duţu, Armata Română în vremuri de cumpănă 1945-1965, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2016, p. 39.20 Ibidem, p. 90.21 Despre cariera generalului Vasile Atanasiu vezi şi Luminiţa Giurgiu, Un expert al Consiliului Superior al Apărării Ţării - generalul de armată Vasile Atanasiu, în Profesor universitar dr. Valentin Ciorbea la 70 de ani - o viaţă în siajul muzei Clio, Bucureşti, Editura Etnologică, 2016, pp. 425-446.

3 (85) 2019 document76

studii/documente

Din pleiada zburătorilor din anii războiului de întregire naţională, un loc aparte îl ocupă în istoria aviaţiei române, sublocotenentul-

observator Traian Burduloiu, cel care în perioada interbelică a uimit lumea cu raidul celebru efectuat în ţările nordice, pe un timp nefavorabil. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general.

S-a născut la Brașov, la 29 mai 1894, părinţii săi au trecut graniţa venind în Regat1.

După terminarea liceului a intrat voluntar în armată, în anul 1913, fi ind repartizat la Regimentul 2 Artilerie Grea. A urmat Școala Militară de Ofi ţeri de Artilerie și, la 15 ianuarie 1915, a fost avansat sublocotenent în rezervă. Transferat prin Înaltul Decret Regal (în continuare - ÎDR) nr. 1681/1915 la Regimentul 1 Obuziere, a reușit să urmeze Școala de Observatori Aerieni, obţinând, la 26 august 1916, brevetul militar de observator aerian nr. 56. A fost repartizat la Corpul Aerian Român, ulterior transferat la Grupul 3 Escadrile București, unde a efectuat misiuni de recunoaștere pe Frontul de Sud. Fiind ofi ţer de artilerie la origine, a fost printre primii observatori aerieni care a dirijat din avion tragerile artileriei terestre cu rezultate deosebite. Prin ÎDR nr. 412/1917, începând cu 1 mai, este trecut în cadrele active ale armatei române2.

La 6/19 mai 1917 a fost mutat la Escadrila F.4 comandată de căpitanul-aviator Haralambie Giossanu și care efectua misiuni pentru Armata 1 română și pentru trupele rusești afl ate în sectorul Mărăști - Mărășești. Apreciind calităţile și pregătirea deosebită a tânărului observator, comandantul escadrilei i-a încredinţat misiuni de volumul, intensitatea și însemnătatea operativă care, în mod obișnuit, se încredinţau numai aviatorilor cu experienţă. În zilele premergătoare ofensivei armatei române din vara anului 1917, execută recunoașteri aeriene și bombardamente asupra poziţiilor inamice din sectorul Mărășești.

22 iunie/4 iulie 1917. Timp frumos. Echipajul, format din sergentul-pilot Th eodor Iliescu și sublocotenentul-observator Traian Burduloiu, a plecat într-o misiune de recunoaștere în sectorul Muncelu - Străoani - Jariște, cu scopul de a culege informaţii Corpului 8 Armată rus asupra situaţiei reale aflate pe frontul din faţa

acestei mari unităţi aliate. La înapoiere, observatorul a văzut într-o pădurea afl ată în apropiere de satul Doaga numeroase trupe inamice. La aterizare a raportat situaţia și a cerut aprobarea să atace cu bombe trupele inamice. După ce avionul Farman 40 a fost a l imentat , armurierii au introdus

în lansatoare opt bombe „Gros” de 10 kg/fi ecare și, pentru că sublocotenentul Traian Burduloiu dorea ca bombardamentul să fi e cât mai efi cient, „am luat în carlingă, în plus, o bombă de 15 kg, care nu putea fi prinsă în lansator pentru că era prea mare. Am decolat și cu precauţiune, ţineam bomba de 15 kg în braţe, deoarece din cauza balansului avionului, ar fi putut să explodeze în carlingă”3.

Farmanul 40 zbura la 1.000 m altitudine, când s-a apropiat de zona suspectă și, într-un luminiș, observatorul a descoperit un batalion de infanterie german. La apariţia avionului soldaţii inamici au rămas nemișcaţi, fără să deschidă focul, crezând probabil că în felul acesta ar putea rămâne nedescoperiţi. „[…] cu mâna stânga am apucat siguranţa focosului. Am așteptat să trec la verticala punctului unde apreciam că trebuie să o arunc. Ajuns aici, am smuls siguranţa și am împins bomba peste bord. După ce a oscilat de câteva ori în jurul ampenajului, bomba s-a înscris pe traiectorie cu vârful în jos, apropiindu-se vertiginos de pământ, la atingerea căruia a explodat. Probabil că inamicul era încă în panică de la prima trecere, deoarece nici de data aceasta n-a reacţionat, socotind că este mai bine să rămână adăpostit”.

Bombardamentul de la pădurea Doaga a fost considerat ca foarte efi cient și, în consecinţă, câteva zile la rând s-a continuat cu alte echipaje atacul asupra trupelor semnalate în zonă. „Am arătat pilotului ţinta, l-am pus pe direcţie și am început operaţiile pentru trecerea la verticala

UN CAVALER AL CERULUI – GENERALUL AVIATORTRAIAN BURDULOIU

Profesor universitar Dr. Valeriu AVRAM

Traian Burduloiu

studii/documente

document 2019 3 (85) 77

ţintei și vizare. Momentul și locul declanșării bombelor l-am făcut din vedere, prin simpla apreciere a elementelor balistice. Când am apreciat că eram în poziţie favorabilă, am început să declanșez bombele din lansatoare, la intervale rare, una după alta, ca să realizez o dâră încadrată. Cred că aprecierile au fost bine făcute căci, privind înapoi, am văzut printre copaci ultimele explozii și mult fum chiar pe locul ocupat de trupele inamice. După ce ne-am depărtat sufi cient, am pus pilotul să vireze de 1800, l-am pus din nou pe direcţie și am început pregătirile ca să arunc peste bord și bomba de 15 kg. Cu multă precauţiune, m-am ridicat și m-am aplecat înainte ca să înving rezistenţa aerului, care tindea să mă răstoarne, ceea ce era periculos, căci pe vremea aceea nu aveam parașute”4.

28 iunie/11 iulie 1917. Participă împreună cu camarazii săi din escadrilă la seria de bombardamente aeriene executate asupra trupelor inamice afl ate în faţa Mărășești-ului. În această zi, personalul navigant al Escadrilei F.4 a îndeplinit 16 misiuni de luptă, totalizând 26 de ore și 15 minute de zbor. Sublocotenentul-observator Traian Burduloiu a plecat în misiune împreună cu sublocotenentul-pilot Vasile Niculescu, cele opt bombe tip „Gros” au fost lansate asupra unor fortifi cații germane.

10/23 iulie 1917. Timp frumos. În după-amiaza zilei, între orele 18.45-20.15, echipajul, format din sergentul-pilot Răducanu Vâscea și sublocotenentul-observator Traian Burduloiu, a survolat zona frontului cuprinsă între satele Găurile și Mărăști. Observatorul a dirijat tragerile artileriei române, „tir foarte efi cace, poziţiile inamice bombardate sunt în fl ăcări, iar tranșeele dintre satele Momâia și Voloșcani au fost distruse”5.

11/24 iulie 1917. Plecat într-o recunoaștere de armată în spatele liniilor inamice executată între orele 10.10-12.00, echipajul format din sublocotenentul - pilot Vasile Niculescu și observatorul Traian Burduloiu a survolat sectorul: Valea Sării - Găurile - Vizantea Mănăstirească - Roșculești - Mărăști. Sublocotenentul T. Burduloiu nota în raportul său: „Bombardament intens al artileriei noastre asupra liniilor la liziera pădurii dintre Burca și Vitănești și asupra liniilor inamice la sud de Cota 498 și satul Găurile. Satele Mărăști și Găurile sunt puternic bombardate, artileria inamică răspunde cu un tir mult mai slab. În spatele liniilor inamice am văzut convoaie de căruţe și trăsuri care se deplasau între Colacul și Viișoara. Între satele Podurile și Călieni se găsește un șir de tranșee cu căi de acces”6.

12/25 iulie 1917. Echipajul, format din sergentul-pilot Răducanu Vâscea și sublocotenentul-observator Traian Burduloiu, a executat a doua misiune de bombardament a zilei, între orele 16.35-18.15. Observatorul a lansat 8 bombe „Gros” asupra poziţiilor

germane de la Burca și asupra baracamentelor de la Vidra. În raportul său, locotenentul-observator Ioan Chiriţescu, care a participat și el la misiune, pilot-sergent Th eodor Iliescu, notau următoarele: ,,Bombardament intens al artileriei noastre asupra liniilor inamice de la Cucuieţi și Măgura. Baracamentele de la Vidra, lovite în plin de bombele lansate de sublocotenentul Burduloiu, au luat foc”7.

13/26 iulie 1917. În sectorul Mărăști, unde acţiona personalul navigant al Escadrilei F.4, ofensiva Armatei 2 române s-a desfășurat pe întreaga lărgime a frontului, inamicul fi ind nevoit să se retragă spre vest. Aviatorii din F.4 au bombardat trupele inamice afl ate în retragere, sublocotenentul-observator Traian Burduloiu (sergent-pilot Răducanu Vâscea) a efectuat două misiuni, lansând 16 bombe asupra trupelor inamice aflate pe Valea Cașinului.

14/27 iulie 1917. Timp frumos. Escadrila F.4 a primit ordinul să sprijine înaintarea trupelor Diviziei 6 infanterie române, care nu puteau înainta din cauza tirului artileriei inamice, amplasată în satul Dragosloveni. Echipajele, plutonier major-pilot Tase Rotaru – locotenent-observator Ioan Chiriţescu, sublocotenent-pilot Vasile Niculescu – sublocotenent-observator Petre Crăciunescu și sergent-pilot Theodor Iliescu – sublocotenent-observator Traian Burduloiu, au lansat 24 de bombe „Gros” asupra bateriilor germane care trăgeau în infanteriștii noștri. Fotografi ile aeriene au demonstrat efi cacitatea acestui bombardament, dovada o reprezenta încetarea focului în sectorul de front amintit.

18/31 iulie 1917. Necesităţile frontului au determinat intensifi carea misiunilor aeriene executate de personalul navigant al Escadrilei F.4 mai ales în sectorul Mărășești – Ciușlea – Panciu. Astfel, între orele 7.30-9.10, echipajele acestei escadrile au survolat această zonă, observatorul Traian Burduloiu a văzut trupe inamice care se deplasau pe șoseaua Purcelești – Odobești, precum și o coloană lungă de 120-150 de căruţe și autovehicule. La sud de Făurei staţiona un tren cu 10 vagoane, iar în gara din localitatea Gârla Morilor se afl a un tren cu trupe pe care l-a bombardat cu 8 bombe „Gros”8.

Seria bombardamentelor asupra poziţiilor inamice a continuat și în zilele de 24 iulie/6 august și 26 iulie/8 august 1917, fi ind lovite concentrările de trupe de la Doaga, Ciușlea și Movileni. Avionul F. 40 nr. 3.253, la bordul căruia sublocotenentul a îndeplinit aceste bombardamente, a fost lovit de mai multe gloanţe trase de infanteria inamică. Pentru curajul dovedit în luptă, a fost decorat, prin ÎDR nr. 1190 din 16 octombrie 1917, cu Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de cavaler „pentru știrile preţioase pe care le-a cules cu avionul din liniile inamice la 6 august 1917”9.

3 (85) 2019 document78

studii/documente

27 iulie/9 august 1917. La bordul Farman-ului 40 nr. 3215 (sergent-pilot Răducanu Vâscea), sublocotenentul-observator Traian Burduloiu a bombardat, cu mult succes, o coloană de vehicule care se deplasa pe șoseaua Focșani - Mărășești. 4 căruţe pline cu muniţii au fost lovite în plin și au luat foc.

17/30 august 1917. Personalul navigant al Escadrilei F.4 a executat 11 misiuni de luptă. Echipajul, format din plutonierul major-pilot Tase Rotaru și sublocotenentul-observator Traian Burduloiu, a reglat tragerile artileriei române asupra unor obiective inamice situate la Cota 109 - Fiţionești - Satu Nou, cu rezultate bune.

1/14 septembrie 1917. Aviatorul Traian Burduloiu a fost avansat prin ÎDR nr. 1330 la gradul de locotenent10.

Participă și la luptele pentru alungarea trupelor b o l ș e v i c e d i n Basarabia. Astfel, în ziua de 3/16 februarie 1918 a făcut echipaj cu sergentu l-p i lot Nicolae Diacu, f o t o g r a f i i n d vase le inamice aflate în portul Volhov. Câteva zile mai târziu a lansat manifeste la Tiraspol, tirul t e r e s t r u f i i n d deosebit de intens.

Urmează Școala de Pilotaj și, la 20 octombrie 1918, în urma examenului de brevetare a obţinut brevetul militar de pilot nr. 14611.

La 1 aprilie 1920 a fost avansat la gradul de căpitan, fi ind repartizat la Grupul 5 Aeronautic.

Pentru activitatea deosebită desfășurată, căpitanul-aviator Traian Burduloiu a primit comanda unei escadrile de recunoaștere și bombardament din cadrul Grupului 5 Recunoaștere Cluj. Participă la manevrele militare de la Cincu Mare din septembrie 1921 și, pentru rezultatele obţinute de personalul navigant afl at sub comanda sa, a fost felicitat de Comandamentul Manevrelor.

Preţuirea de care se bucura a determinat conducerea Inspectoratului General al Aeronauticii să-l transfere, prin ÎDR nr. 1196/1924, de la 1 aprilie, la Flotila de Luptă, apoi la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii de la Tecuci (ÎDR nr. 2426 din 19 septembrie 1925), unde, în scurt timp, a fost promovat în funcţia de comandant al acestei unităţi.

În perioada 24 septembrie-14 octombrie 1928, a participat la Raidul Aerian al Capitalelor Europene împreună cu locotenentul-observator Gheorghe Iacobescu și jurnalistul Mihai Negru de la ziarul „Universul”. Raidul a început din Germania de la Furt-Nürenberg, de unde fusese achiziţionat avionul Junkers F.13, prima escală a inclus orașele Dessau și Berlin. În ziua de 25 septembrie 1928, avionul românesc care purta inscripţia „România - Sfânta Maria” a parcurs traseul Berlin - Copenhaga - Oslo. După o noapte de odihnă, la 26 septembrie, echipajul a zburat până la Stockholm, „pe o ploaie de gheaţă, care împunge cu mii de ace carlinga, navigaţia se face numai după o hartă de tipul «Mercator» pe care Scandinavia avea mărimea unei cărţi poștale” - nota căpitanul Burduloiu12.

Z b o r u l a c o n t i n u a t î n c o n d i ţ i i g r e l e meteo, cu ploaie, c e a ţ ă ș i v â n t . După survolarea Finlandei, în ziua de 29 septembrie, echipajul nostru a aterizat lângă R i g a , a p o i a survolat Polonia și a aterizat, nu fără peripeţii la Varșovia. A doua zi, avionul Junkers

F.13 a ajuns la Belgrad. După zborul deasupra Vienei și Cehoslovaciei, echipajul nostru a aterizat la Strasbourg, în ziua de 4 octombrie.

A continuat zborul până la Paris, iar la 6 octombrie, membrii echipajului românesc au ajuns la Madrid. A urmat apoi traseul: Madrid - Marsilia - Roma - Atena - Istanbul. Raidul s-a desfășurat fără niciun incident.

La 14 octombrie 1928, avionul „România – Sfânta Maria” a aterizat pe aeroportul de la Băneasa, pe o ploaie torenţială.

Raidul capitalelor europene a constituit o adevărată probă de rezistenţă și măiestrie în arta pilotajului. Cei 12.000 km au fost străbătuţi în 80 de ore de zbor, numai pe ceaţă, ploaie și vânt, reprezentând o mare reușită a aviaţiei române datorită pilotului Traian Burduloiu.

La 31 martie, prin ÎDR nr. 890/1929 a fost avansat la gradul de locotenent-comandor.

În aprilie 1931, a participat împreună cu locotenentul Radu Beller, prinţul G.V. Bibescu și mecanicul englez John Hunt la un raid aerian până în India. Zborul

Traian Burduloiu (stânga) a lături de camarazii săi

studii/documente

document 2019 3 (85) 79

a început la 10 aprilie de la Paris și a urmat traseul: Roma – Atena – Alep – Bagdad – Karachi – Jodpour, cu escalele planifi cate.

În ziua de 17 aprilie 1931, echipajul afl at la bordul un Fokker trimotor, a decolat de la Jodpour cu direcţia Alahhabad – Calcutta, fără a bănui drama care va urma. Afl at la 2.500 m, avionul a fost atacat de un vultur imens, pilotul Traian Burduloiu a urcat mai sus crezând că va scăpa de acest atac neașteptat. Din nefericire, alte păsări au atacat avionul și în urma impactului s-au produs avarii grave, pilotul fi ind nevoit să aterizeze forţat. Din cauza spargerii unui rezervor, benzina s-a împrăștiat și aparatul a luat foc, fl ăcările cuprinzând repede cabina. Toţi membrii echipajului au fost răniţi sau au suferit arsuri. La 30 aprilie, Radu Beller a încetat din viaţă într-un spital din localitatea Benares, unde a și fost înmormântat, departe de ţară. Pilotul Traian Burduloiu a stat câteva luni într-un spital englez și a primit cele mai bune îngrijiri. Prinţul G.V. Bibescu a avut un picior fracturat.

La 31 august 1931, prin ÎDR nr. 3061 a fost trecut defi nitiv în Aeronautică ca ofi ţer navigant.

În anul 1934, la 1 august, prin ÎDR nr. 3 329 a fost avansat la gradul de căpitan-comandor și transferat la Flotila de Luptă.

Seriozitatea și experienţa dobândită au determinat conducerea Ministerului Aerului și Marinei să-l numească, la 1 aprilie 1937, în funcţia de comandant al Școlii de Perfecţionare pentru Piloţii de Război (ÎDR nr. 1446), fi ind promovat în calitate de comandant

al Flotilei 1 Bombardament la 1 octombrie 1937 (ÎDR nr. 3240) și avansat, la 16 octombrie același an, la gradul de comandor (ÎDR nr. 3505).

Promovat în funcţie, la 15 decembrie 1940, a fost numit comandant-adjunct al Regiunii 3 Aeriene.

La 1 aprilie 1941, a fost transferat la Corpul 2 Aerian, în calitate de comandant-adjunct, iar la 30 iunie 1941 a fost trecut în cadru disponibil (ÎDR nr. 1741).

La 1 ianuarie 1942, a fost chemat în serviciu, apoi a fost pensionat la 31 martie 1942. La 10 mai 1942 a fost avansat prin ÎDR nr. 1142 la gradul de general de escadră aeriană.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, a fost rechemat în serviciu prin ÎDR nr. 2303.

În perioada 12 martie-12 mai 1945 i s-a încredinţat comanda Corpului Aerian Român care acţiona pe Frontul de Vest.

Pentru meritele sale, generalul de escadră aeriană Traian Burduloiu a fost distins cu înalte ordine și medalii, între care: Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de cavaler, Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de cavaler, Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade clasa Crucea de Aur și Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a III-a.

În anul 1946 a fost avansat la gradul de general-comandant, fi ind trecut în retragere la 1 septembrie 1947. Ca o recunoaștere a meritelor sale a fost avansat la gradul de general-inspector.

S-a stins din viaţă, în București, la 25 august 1974.

NOTE

A Knight of the Sky - General Pilot Traian Burduloiu

Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D.

Abstract: Traian Burduloiu (1894-1974) achieved all the ranks of the military hierarchy till Inspector General. He participated in the Campaign from 1913 as a volunteer, in the First World War and the Second World War, distinguishing himself by his actions on the battlefi eld. During the interwar period he participated in two international raids.

Keywords: Traian Burduloiu, pilot, war, international air raid, distinctions.

1 Valeriu Avram, Zburării României Mari, Editura Alpha MDN, Buzău, 2007, p. 47.2 Ibidem.3 ,,Almanahul Oştirii”, 1988, p. 58.4 Ibidem.5 Arhivele Militare Române (în continuare AMR), Fond Direcţia Aeronautică, dosar nr. crt. 87, f. 91.

6 Idem, Fond Marele Cartier General (în continuare MCG), dosar nr. crt. 1290, f. 5.7 Idem, Fond Direcţia Aeronautică, dosar nr. crt. 87, f. 105.8 Idem, Fond MCG, dosar nr. crt. 305, f. 96.9 „Monitorul Oastei” nr. 126 din 27 octombrie 1917.10 AMR, Fond Aviaţia Activă, dosar nr. crt. 119, f. 32.11 „Monitorul Oastei” nr. 43 din 20 octombrie 1930, p. 855.12 „Aeronautica”, anul III, nr. 9-10, septembrie/octombrie 1929.

3 (85) 2019 document80

studii/documente

S-a născut la 15 septembrie 1902, în orașul Călărași, judeţul Ialomiţa, într-o familie cu patru copii, fi ind fi ul lui Nicolae, de profesie

subofi ţer, și al Măndicăi, casnică.După absolvirea claselor primare, a urmat 6 clase

la Liceul cu profi l real „Știrbei Vodă” din Călărași, iar clasa a VII-a la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, absolvindu-l în anul 1920. Ulterior a susţinut examenul de admitere la Școala de Ofi ţeri Activi de Infanterie nr. 2 din Sibiu. Pe perioada școlii militare a obţinut califi cativul de „bun trăgător” la 24 iunie 1921, iar în perioada 1 august-30 septembrie 1921, a executat stagiul de practică la Regimentul 89 Infanterie Brașov.

Încă din școală a benefi ciat de aprecieri laudative din partea comandanţilor. Astfel, comandantul Companiei 4 elevi, căpitanul Teodor Petrescu, considera că este „foarte rezistent, sănătos, fi zic plăcut, prezentabil, poate face o campanie în excelente condiţii. Foarte inteligent, ager la minte și socotit în toate. Foarte disciplinat, energic, cu multă hotărâre în acţiunile sale. Sufl et distins, cu mult bun-simţ, este întotdeauna la înălţimea datoriei, n-are nevoie de imbold pentru a se achita cu vrednicie de însărcinările primite. Posedă cultură generală și profesională corespunzătoare gradului de sublocotenent. Cu excelente aptitudini militare, cu o educaţie aleasă ce știe să se impună și să fi e respectat de subordonaţii săi. Cunoaște și aplică foarte bine regulamentele. Merită a înainta. Va fi un ofi ţer de mare viitor în infanterie”2.

La terminarea școlii a fost clasifi cat al 32-lea din 209 elevi. În baza Înaltului Decret Regal (în continuare Î.D.R.) nr. 2947 din 30 iunie 19223 a fost avansat la gradul de sublocotenent și repartizat în funcţia de comandant de pluton în Compania 1 din Regimentul 63/74 Infanterie din garnizoana Călărași (era dublura Regimentului 23 Infanterie – n.n.). În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 iulie-31 octombrie 1922, comandantul regimentului consemnează: „se prezintă bine, aspect fi zic plăcut. Este ofi ţer tânăr, absolvind în acest an școala de ofi ţeri. În cursul lunii octombrie a avut comanda unui pluton de completări pe care l-a instruit bine. Așa cum se prezintă până acum, sub toate raporturile, dă speranţa că va deveni un ofi ţer foarte bun, totuși rămâne să fi e caracterizat anul viitor când va fi bine cunoscut”4.

Pentru perioada 1 noiembrie 1922-31 octombrie 1923, același comandant îl notează astfel: „se prezintă

bine, aspect fi zic plăcut, ţinuta îngrijită, este sănătos și rezistent. Este inteligent, judecă foarte bine, cultura generală și cea profesională î n f o r m a r e . E s t e energic, temperament vioi, se impune faţă d e i n f e r i o r i , a r e spiritul datoriei bine dezvoltat. Cunoaște bine regulamentele. A rezolvat bine teme cu plutonul atât pe hartă, cât și pe teren. De la 1 noiembrie 1922 la 20 ianuarie 1923, a fost instructor și profesor la Școala de pregătire a gradaţilor pentru instruirea contingentului 1923, achitându-se bine și conștiincios de toate însărcinările ce le-a avut. De la 20 ianuarie la 1 iulie, a avut comanda unui pluton de recruţi pe care, cu ocazia inspecţiilor făcute, am constatat că l-a instruit bine din toate punctele de vedere. Este disciplinat, cinstit, ordonat, bun camarad și cu foarte bune purtări. Este punctual și stăruitor în serviciu, a dat probă de multă putere de muncă. Merită a înainta”5.

Odată cu desfiinţarea Regimentului 63/74 Infanterie, la 1 august 1923, a fost mutat în cadrul Regimentului 23 Infanterie,dislocat, între timp, la Chișinău. Pentru perioada 1 noiembrie 1923-31 octombrie 1924, comandantul regimentului, colonelul Ioan Prușan, îl apreciază că „se prezintă bine, f izic plăcut, ţinuta îngrijită, sănătos și rezistent pentru campanie. Înţelege și judecă foarte bine, cultura generală și profesională potrivită. Cunoaște bine regulamentele. A rezolvat bine teme pe hartă cu plutonul. Este energic, are temperament vioi. De la 1 noiembrie 1923 a fost of iţer subaltern la Compania 9, achitându-se foarte bine de toate detaliile serviciului. De la 1 februarie 1924, a fost comandantul plutonului de recruţi din compania sa, pe care l-a instruit foarte bine. A luat parte la toate exerciţiile cu trupa pe teren probând că poate comanda și conduce foarte bine un pluton. Este disciplinat și cu conduită bună. În rezumat, este un of iţer foarte bun”6.

UN PARAŞUTIST CAVALER AL ORDINULUI„MIHAI VITEAZUL” – COMANDORUL TEODOR DOBRE

Plutonier adjutant Eugen-Dorin SPĂTARU1

Maiorul de infanterie Teodor Dobre

studii/documente

document 2019 3 (85) 81

În baza Deciziei Ministeriale (în continuare D.M. – n.n.) nr. 813 din 1924, în perioada 31 octombrie 1924-1 octombrie 1925, urmează cursurile Școlii Speciale de Infanterie, fi ind clasifi cat al 156-lea din 330 absolvenţi. În această perioadă, urmează Cursul practic de specializare în armă la Centrul de Instrucţie al Infanteriei, în perioada 1 mai-30 iunie 1925, absolvindu-l cu media 8,16.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1924-31 octombrie 1925, comandantul regimentului, colonelul Ioan Prușan, notează: „cunosc pe ofi ţer, de la ieșirea sa din școală, ca pe unul ce l-am avut tot timpul sub comandă. Este un ofi ţer energic și un foarte bun instructor. În acest an, în cursul lunii octombrie, a luat parte la toate aplicaţiunile ce au avut loc pe zona de concentrare a diviziei și a probat că este un perfect comandant de pluton. Este disciplinat, bine educat, bun camarad și cu foarte bune purtări”7.

Pentru perioada 1 noiembrie 1925-31 octombrie 1926, comandantul regimentului apreciază că „se prezintă bine, ţinută îngrijită, debil, totuși poate suporta greutăţile unei campanii. Înţelege și judecă bine. Este energic și cu un temperament vioi. Cultura generală și profesională potrivită gradului său. Cunoaște bine regulamentele și le aplică bine. A rezolvat bine teme cu plutonul atât pe hartă, cât și pe teren. A fost ofi ţer subaltern secondând bine pe comandantul companiei în toate detaliile serviciului. De la 9 noiembrie a luat parte la Școala instructorilor, la care a instruit bine grupa de instructori din compania sa. De la 5 februarie a instruit foarte bine un pluton de recruţi. A luat parte la toate aplicaţiile în teren din perioada a II-a și a probat că este un foarte bun comandant de pluton. Este disciplinat, bine educat ostășește și cu foarte bune purtări. Este punctual și stăruitor în serviciu8.

În conformitate cu Î.D.R. nr. 3218 din 27 septembrie 19269, la 28 septembrie 1926, este avansat la gradul de locotenent și mutat în Regimentul 1 Vânători „Regele Ferdinand” din Sf. Gheorghe. În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1926-31 octombrie 1927, comandantul regimentului, colonelul Cicerone Săndulescu, apreciază că „deși pare debil, totuși este sănătos și poate face în bune condiţii o campanie. Cultura generală la înălţimea școlilor absolvite, pe care caută a și-o completa. Cu aptitudini și educaţie militară bune. Își îndeplinește serviciul în mod conștiincios. De la 1 noiembrie 1926 la 1 august 1927, a fost însărcinat cu conducerea Serviciului aprovizionării Batal[ionului] 3, detașat la Centrul de Instrucţie al Infanteriei. S-a achitat bine de această sarcină, însă nefi ind destul de energic și lăsându-se infl uenţat de subalternii săi, a trebuit să fi e schimbat dela acest serviciu spre binele său. Repartizat Companiei 12 Mitraliere, a fost destinat să urmeze Cursul de specializare la mitraliere, la

Centrul de Instrucţie al Infanteriei, pe care l-a absolvit în condiţii mulţumitoare. A comandat apoi pluton la Compania de Mitraliere în bune condiţii. În rezumat: ofi ţer bun, capabil a primi toate învăţămintele spre mai bine. Bine îndrumat va deveni foarte bun ofi ţer. Prea nou în grad pentru a face obiectul unei propuneri10.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1927-31 octombrie 1928, același comandant de regiment îl caracterizează ca având o „înfăţișare plăcută. Conformaţie și sănătate mijlocii. Bun trăgător cu pușca. Ţinuta îngrijită. Se prezintă bine în faţa trupei. Cu aptitudini în teren. Cu prevedere și iniţiativă. Ia hotărâri judicioase în dezlegarea situaţiilor tactice în care este pus. Cu putere de muncă și stăruinţă la lucru. Inteligent. Cu judecată și memorie bună. Metodic în instruirea și disciplina unităţii sale. Cultura generală corespunzătoare; profesională bună, pe care caută a și le îmbogăţi, având și aplicare la studii. Cunoaște instrucţia armei. Disciplinat. Cu simţul datoriei, onoarei și curajul răspunderii. Bun camarad, demn și modest. Conduită bună între camarazi și societate. Bun executant al ordinelor. Activ și zelos la serviciu. A comandat și instruit plutonul la Compania 1 Cicliști, cu rezultate bune, atât la instrucţie, cât și la disciplină. Punctual la serviciu. N-are defecte, nici pasiuni, care să-l oprească de la îndeplinirea serviciului. Promite a deveni un bun comandant de companie. În concluzie: ofi ţer bun, de nădejde, necesar oștirii11.

La 1 octombrie 1928, în conformitate cu Î.D.R. nr. 2297 din 20 septembrie 1928, este mutat „la cerere” în cadrul Regimentului 7 Vânători din Chișinău12. Pentru perioada 1 noiembrie 1928-31 octombrie 1929, comandantul regimentului, colonelul Gheorghe Hermeziu, consemnează: „1. Aptitudini fi zice: sănătos, rezistent. Poate face campanie. Încalecă bine. Trage bine cu tot armamentul infanteriei. Se prezintă bine în faţa trupei. 2. Aptitudini militare. Instructor și comandant bun. Educator cu foarte bună metodă. Înţelege cu ușurinţă situaţiile tactice în cadrul batalionului. Judecată tactică formată. Ia hotărâri bune și dă ordinele la timp și clare. 3. Capacitate. Inteligenţă vie. Judecată și metodă bună. Cultură generală dezvoltată. Cunoaște și aplică bine regulamentele armei. Cunoaște întrebuinţarea celorlalte arme în legătură cu infanteria. Se ocupă în mod serios cu îmbogăţirea cunoștinţelor. A instruit un pluton de recruţi având rezultate foarte bune. În aplicaţii cu trupe în teren a condus [un]pluton și [o]companie, dovedind că e sufi cient pregătit pentru comandă de companie. 4. Educaţie militară. Disciplinat, demn, moral și cu foarte bună conduită. 5. Îndeplinirea serviciului. Activ și foarte zelos în serviciu. 6. Concluzii: ofi ţer foarte bun13.

La 1 noiembrie 1929, a fost numit în funcţia de șef al Serviciului Cazarmării și comisar special în cadrul regimentului.

3 (85) 2019 document82

studii/documente

L a 8 m a r t i e 1930, se căsătorește, l a C h i ș i n ă u , c u p r o f e s o a r a Z o e Ionescu, de care va divorţa în 1939.

Î n „ F o a i a calificativă” pentru perioada 1 noiembrie 1929-31 octombrie 1 9 3 0 , a c e l a ș i c o m a n d a n t d e regiment consideră că „este hotărât, cu frumoasă iniţiativă și

foarte multă stăruinţă. Perseverent și cu multă putere de muncă, caracter ales. Cultură generală bună. Se menţine la curent cu tot ce e nou în literatura militară. Educaţia militară foarte bună. Conduită ireproșabilă. Duce viaţa de muncă și studiu. A condus Serviciul Cazarmării și Comisariatul Special. În ambele servicii s-a condus în mod deosebit, dovedind multă pricepere și conștiinţă. A luat parte la toate aplicaţiile în teren cu trupe, ţinându-se la curent cu pregătirea profesională. În concluzie: ofi ţer foarte bun și necesar instituţiei armatei14.

Pentru perioada 1 noiembrie 1930-31 octombrie 1931, noul comandant al regimentului, colonelul Vasile Creţoiu, îi face o caracterizare nu tocmai favorabilă, contradictorie chiar, apreciindu-l ca fiind „sănătos, poate suporta în bune condiţii greutăţile unei campanii. Înţelege bine toate chestiunile de ordin ostășesc. Judecată bună, bunul-simţ în formare, are spirit de ordine și metodă. Memorie bună. Caracter închis, greu de cunoscut. Cultură generală în formare, cea profesională idem. Are dorinţă de a studia. Disciplinat aparent, simţul datoriei mulţumitor. Are obiceiul de a-și linguși șefi i pentru obţinerea încrederii. Nu este devotat decât prin prisma intereselor proprii. Demn, moral, conduită în societate bună. A condus Serviciul Aprovizionării în condiţii mulţumitoare. Puterea de muncă nu-i lipsește, care nu o întrebuinţează decât cu zgârcenie. Disciplina în formare, este nevoie a fi des îndrumat și supravegheat. Aptitudini militare bune dar nu le pune în aplicare decât sub impulsionarea și controlul șefi lor. Rezultatele obţinute mulţumitoare. Pentru anul acesta îl caracterizez: merită a înainta la vechime”15.

Comandantul Brigăzii 15 Infanterie, notează: „nu mă unesc întrutotul notelor date de comandantul regimentului. Lt. Dobre s-a distins prin cultura sa generală și profesională. A candidat și la Școala Superioară de Război. E un ofi ţer bun și cu cunoștinţe solide. Pentru defectele semnalate de cdt. de regiment trebuie aduse probe spre a lua hotărârea în consecinţă”16.

În perioada 1 noiembrie 1931-1 martie 1932 a fost comandant de pluton elevi T.R. (termen redus – n.n.), pentru ca de la 1 martie 1932 să fi e numit în funcţia de ofi ţer informator al regimentului.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1931-31 octombrie 1932, comandantul regimentului apreciază că „menţin notele date din anul trecut cu adăugire că ofi ţerul a depus mai multă conștiinţă în îndeplinirea serviciului. Educaţia militară în mult progres faţă de anul trecut. De la 1 martie 1932 a îndeplinit funcţia de ofi ţer informator, comisar special și ofi ţer cu biblioteca. S-a achitat în condiţii destul de bune. De la 1 august 1932 când s-a reîntors de la Centrul de Distribuţie de Cereale, pe care l-a condus în condiţii bune, ofi ţerul a fost în serviciul Brigăzii 15 Infanterie. Are stagiul în serviciul frontului. Merită a înainta la vechime”17.

Comandantul Brigăzii 15 Infanterie, colonelul Gheorghe Hermeziu, consemnează că „este of iţer inteligent. Foarte bun instructor. Comandant energic și cu frumoasă iniţiativă. Cunoaște și aplică bine regulamentele armei. A comandat în aplicaţii în teren o companie;cu această ocazie a dovedit că are pregătirea necesară pentru conducerea acestei unităţi în luptă. Educaţie militară bună. Conduită foarte bună. Fără vicii și pasiuni. Foarte sincer. Înlocuind pe maiorul Fluture de la Brigada 15 Infanterie, am fost pe deplin mulţumit de felul, priceperea și conștiinţa depusă la serviciu. În concluzie este un prea bun ofi ţer”18.

Începând cu 1 octombrie 1932, în baza Î.D.R. nr. 4204 din 1932, a fost mutat în Regimentul 89 Infanterie din Brașov.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1932-31 octombrie 1933, comandantul regimentului, colonelul Gherghe Radu, notează: „dela 1.XI.1932-1.IV.1933, a condus Serviciul Armăturii și Tragerii în condiţii prea bune, dovedind că este foarte zelos în serviciu, că este pe deplin stăpân pe practica acestui serviciu și că are o deosebită îndemânare pentru întocmirea lucrărilor de birou. De la 1.IV-31.X.1933, a condus Serviciul Aprovizionării, de asemenea în condiţii prea bune, dovedind aceleași calităţi menţionate mai sus. La Școala ofi ţerilor în corp, a participat cu un deosebit interes la toate ședinţele executând lucrările în condiţii prea bune și făcând în același timp dovada că posedă o temeinică instrucţie profesională. Inteligenţă dezvoltată. Judecată clară și logică. Voinţa dezvoltată. Temperament liniștit. Caracter deschis. Educaţie ostășească complectă. Ţinută și atitudinea foarte îngrijită. Foarte cumpătat în toate actele sale. Este apreciat prea bine de ajutor. În concluzie: ofi ţer prea bun. Merită a înainta la vechime”19.

Pentru perioada 1 noiembrie 1933-31 octombrie 1934, același comandant de regiment notează: „a condus Serviciului Aprovizionării, fi ind foarte ordonat în întocmirea lucrărilor, partea formală relativă la scripte a

Maiorul parașutist Teodor Dobre

studii/documente

document 2019 3 (85) 83

îndeplinit-o în foarte bune condiţii, însă partea practică a serviciului nu a fost ţinută la același nivel, fi ind cam superfi cial în execuţie și nu destul de energic cu subordonaţii săi. Sper însă, că viitorul să dovedească că această lacună se datorește numai lipsei de experienţă în acest serviciu. De o cinste perfectă. La Școala ofi ţerilor în corp, a executat lucrări prea bune, dovedind că are o serioasă instrucţie profesională, pe care se silește să o dezvolte cu toată ambiţia. Calităţile intelectuale și morale evidenţiate în nota din anul trecut, s-au confi rmat și acest an. În concluzie: prea bun ofi ţer20.

Și comandantul Diviziei 13 Infanterie, generalul de brigadă Petre Dumitrescu, consideră că „în general bun ofi ţer sub raportul cunoștinţelor”21.

Prin Î.D.R. nr. 1540 din 31 mai 193422, a fost avansat la gradul de căpitan, la 8 iunie 1934. A fost promovat comandant de companie la 1 noiembrie 1934.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1934-31 octombrie 1935, colonelul Radu Gherghe, consemnează: „în acest an a comandat Compania 7, în condiţii satisfăcătoare, sub raportul instrucţiei, al educaţiei și al administraţiei. Fiind nou în grad, lipsa de experienţă în practica frontului nu a putut fi suplinită prin buna sa voinţă care este foarte mare. La Școala ofi ţerilor în corp a executat lucrări bune, dovedind interes și o foarte pronunţată instrucţie tactică pentru gradul său. În perioada a II-a a luat parte la toate exerciţiile din jurul garnizoanei și de pe zona de concentrare a Diviziei 13, comandând [o]companie. În toate aceste situaţii, a dovedit că are sufi ciente aptitudini pentru comanda unei companii, cu excepţia energiei și a autorităţii în exercitarea comenzii, care mai trebuie întărite. Comandantul său de batalion îl apreciază prea bine. În concluzie: ofi ţer bun”23.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1935-31 octombrie 1936, același comandant de regiment notează: „în acest an a comandant Compania 7 în bune condiţii, din toate punctele de vedere. Instructorii companiei sale au fost bine instruiţi. În perioada I a condus cu o remarcabilă autoritate și competenţă instrucţia Companiei de Specialităţi, afi rmând bune calităţi de instructor. În perioada II-a, a luat parte la toate aplicaţiile, comandând compania la 14 exerciţii, iar la celelalte exerciţii fi ind întrebuinţat la Serviciul de arbitraj și la încadrarea detașamentului inamic. În aceste situaţii a arătat că are apreciabile aptitudini și cunoștinţe profesionale pentru a comanda compania în orice situaţie tactică. La Școala ofi ţerilor în corp, a luat parte cu interes la toate ședinţele și a executat toate lucrările ordonate, în bune condiţii. În general, în cursul acestui an, a făcut progrese sub raportul energiei și al autorităţii în exercitarea comenzii. Este bine apreciat de comandantul său de batalion. În concluzie: bun ofi ţer”24.

Generalul de brigadă Ioan Popescu, comandantul Brigăzii 13 Infanterie, îl aprecia că „a comandat compania

în bune condiţii. Este harnic și conștiincios. La două aplicaţii la care l-am văzut în teren, am constatat că judecă prea bine situaţiile tactice, luând măsuri judicioase și dovedind că posedă prea frumoase cunoștinţe militare. Îl consider ca pe un prea bun ofi ţer”25.

De asemenea, generalul de brigadă Grigore Cornicioiu, comandantul Diviziei 13 Infanterie, îl consideră „un prea bun căpitan, comandant de companie. Energic și foarte conștiincios, compania va fi bine instruită și comandată”26.

Pentru perioada 1 noiembrie 1936-31 octombrie 1937, colonelul Gherghe consemnează: „în acest an, a continuat a comanda Compania 7, în aceleași prea bune condiţii ca și anul trecut, din toate punctele de vedere. De la 1.XI.36-1.IV.37, a condus și instrucţia T.T.R./1937, cu rezultate bune. De la 1.IV-31.X.37, a condus instrucţia Companiei 2 Instrucţie, obţinând prea bune rezultate. Pe zona de concentrare a Diviziei 13 de la Cincu Mare, a comandat tot timpul compania, cu toată destoinicia. În toate ocaziile, a confi rmat toate bunele calităţi și aptitudini de instructor și de comandant, precum și pregătirea sa profesională deosebit de dezvoltată, pe care i le-am arătat în notele din trecut. Foarte bine apreciat de comandantul său de batalion. În concluzie: prea bun căpitan, care va merita să se prezinte la examenul de maior, când va împlini și condiţiile de vechime”27.

Comandantul brigăzii, generalul de brigadă Ioan Popescu, consemnează că „a comandat și administrat compania în prea bune condiţii. Pune tot sufletul în acţiunile sale. Este destoinic la conducerea companiei. În toate aplicaţiile pe care le-am văzut, m-am convins că are o pregătire profesională solidă. Căpitan de toată nădejdea”28. Și noul comandant al Diviziei 13 Infanterie, generalul de brigadă adjutant Traian Grigorescu, consemnează: „de acord cu bunele aprecieri ale comandanţilor de regiment și de brigadă, găsesc că este un ofi ţer capabil, muncitor și de mare nădejde. Am fost mulţumit cum a prezentat în toate ocaziile unitatea sa și cum a lucrat în toate situaţiile la câmp. Un prea bun căpitan”29.

Pentru perioada 1 noiembrie 1937-31 martie 1938, noul comandant al regimentului, colonelul Agricola Filip, notează: „în exercitarea comenzii companiei s-a menţinut pe aceeași bună conduită, pricepere și destoinicie, ca și în trecut. S-a remarcat la instrucţia și educaţia cadrelor companiei sale. Materialele companiei bine întreţinute și administrate. La Școala ofi ţerilor în corp a dat soluţii logice. Cunoaște regulamentele armei și le aplică judicios. În concluzie: este un ofi ţer de nădejde. Va merita să se prezinte la examenul de maior când va îndeplini și condiţiile de vechime”30.

Generalul de brigadă Radu Gheorghe, noul comandant al Brigăzii 13 Infanterie, a fost „de acord cu

3 (85) 2019 document84

studii/documente

bunele aprecieri ale comandantului de regiment. Timp de 5 ani cât l-am avut sub comanda mea în R[egimentul] 89 I[nfanterie], s-a afi rmat în mod constant ca un prea bun ofi ţer”31. Generalul de divizie adjutant Traian Grigorescu confi rma aprecierile celor doi subordonaţi: „sunt în totul de acord cu bunele aprecieri ale șefi lor săi. Este un element de valoare, ostaș de mare nădejde și care promite mult”32.

Prin Î.D.R. nr. 1283 din 19 martie 1938, începând de la 1 aprilie 1938, a fost mutat în interes de serviciu în funcţia de ajutor la Biroul 3 Operaţii și Instrucţie din cadrul Corpului 5 Armată din Brașov.

Pentru perioada 1 aprilie-31 octombrie 1938, șeful de stat-major al corpului de armată, colonelul Corneliu Calotescu, apreciază că „a lucrat cu multă atenţie și bunăvoinţă, dovedind că are putere de muncă, metodică și bine organizată. Sesizează cu ușurinţă ș i r e a l i z e a z ă c u p r i c e p e r e ș i p u n c t u a l i t a t e . C u n o ș t i n ţ e profesionale bine c o n c r e t i z a t e . Căpitanul Dobre este un ofi ţer disciplinat, c u o f r u m o a s ă educaţie ostășească și un bun camarad. Este un bun ofi ţer și de nădejde, folositor instituţiei. Când va îndeplini condiţiile de vechime în grad și dacă va urma această cale, va merita să devină ofi ţer superior33.

Comandantul Corpului 5 Armată, generalul de divizie Ilie Partenie, consemnează că este „un bun căpitan de infanterie, în serviciul frontului a instruit și comandat prea bine compania. La comandament a depus multă pricepere și conștiinţă în lucrările de birou. Bine pregătit pentru a urma Cursul pregătitor pentru ofi ţeri superiori”34.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1938-31 octombrie 1939, colonelul Constantin Ţenescu, noul șef de stat-major al Corpului 5 Armată, îi face o amplă caracterizare: „1. Sănătos și destul de rezistent pentru a suporta greutăţile unei campanii. Înfăţișare plăcută și bine conformat. Se prezintă bine în faţa trupei. Încalecă bine. Trage bine cu armele portative. 2. Destul de energic, calm, cu spirit de prevedere și iniţiativă. Hotărât, are voinţă și putere de muncă pe care le probează în îndeplinirea serviciului. Caracter bine format. 3. Judecată în formare. Este destul

de inteligent, cu mult bun-simţ, spirit de metodă, practic, și spirit de observare. Cultură generală și profesională destul de dezvoltată și în continuă creștere. 4. Disciplinat, autoritar, cu mult prestigiu în faţa frontului și printre camarazi. Este iubit și iubește soldatul. Are curajul răspunderii și simţul datoriei. Devotat serviciului. Leal, demn și modest. Duce o viaţă demnă cu o bună conduită în societate. 5. În acest an, a continuat a funcţiona ca ajutor al șefului Biroului 3 Operaţii, îndeplinindu-și serviciul în mod remarcabil și achitându-se în mod complet conștiincios de ţinerea la curent a corespondenţei biroului. A luat parte la toate aplicaţiile din comandament și pe zona de concentrare din vest și a probat

cu această ocazie că are cunoștinţe destul de dezvoltate, care-l fac apt pentru gradul superior. La Școa la o f i ţ er i lor p e g a r n i z o a n ă a f u n c ţ i o n a t c a secretar de ședinţă și l-a ajutat pe șeful Biroului 3 la toate aplicaţiile efectuate, dând dovadă că este un ofi ţer bine format și de nădejde. 6. Nu-i cunosc vicii sau pasiuni. Nu a fost pedepsit. 7. Of iţer bun și de nădejde pentru arma sa. 8. Îl

caracterizez: merită a fi admis la examenul pentru gradul de maior”35.

În perioada 1 noiembrie 1938-28 februarie 1939, a urmat Școala ofi ţerilor superiori. Generalul de brigadă Ioan Carlaonţ, comandantul școlii, consemnează: „a luat parte efectiv la toate ședinţele de școală, la instrucţia ofi ţerilor pe garnizoana Brașov, în calitate de secretar al grupei de direcţie. Ca ajutor al maiorului Cambrea N. a organizat și întocmit toate lucrările de școală, obţinând cele mai frumoase rezultate. A luat parte și la discuţiile efectuate în ședinţele de școală la una din grupele de ofi ţeri. A arătat un deosebit interes în asumarea cunoștinţelor de tactică ce îi vor fi de mare folos. Este un foarte bun ofi ţer de infanterie, cu frumoase însușiri și aptitudini”36.

Începând cu 15 februarie 1940, este numit în funcţia de ajutor la Biroul 1 Mobilizare al Corpului 5 Armată.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1939-31 octombrie 1940, colonelul Ţenescu consemnează: „ofi ţerul nu și-a dezminţit cu nimic calităţile fi zice, aptitudinea de a comanda și calităţile morale și

Generalul-maior Grigore Baștan, maiorul (r) Ștefan Șoverth, colonelul (r) Teodor Dobre, colonelul (r) Gheorghe Șoimu, colonelul Neagu Oțeleanu. În spate, Traian Dumitrescu-Popa

studii/documente

document 2019 3 (85) 85

intelectuale apreciate prin nota anului trecut. Muncitor, cinstit, a căutat să-și înmulţească cunoștinţele profesionale și de cultură generală, citind și ţinându-se la curent cu noile instrucţiuni, regulamente, decrete și broșuri. La Școala ofi ţerilor pe comandament și pe zonele de concentrare de la Dunăre și în Moldova, unde corpul a fost deplasat, s-a remarcat prin râvna ce a depus în executarea lucrărilor de birou și ca ofi ţer-curier la unităţi. În cursul lunii iunie a depus proba practică la examenul pentru gradul de maior, obţinând note bune, care au făcut să fi e chemat la proba scrisă. Rezultatul examenului nu s-a făcut cunoscut până azi. Element bun, muncitor, serios, hotărât și cu iniţiativă, care lucrează din convingere. Va fi și bun comandant de batalion. N-are vicii, nici patimi. Va putea înainta la alegere dacă obţine examenul de maior”37.

De asemenea, este bine apreciat de cei doi comandanţi care s-au succedat la comanda corpului de armată. Astfel, pentru perioada 1 noiembrie 1939-1 august 1940, generalul Partenie considera că „este un prea bun căpitan de infanterie. Depune multă râvnă și conștiinţă în îndeplinirea serviciului și însărcinărilor ce i se dau”38, iar generalul de divizie Dobre Paraschiv, pentru perioada 6 august-31 octombrie 1940, consideră că „este un ofi ţer cu bune aptitudini fi zice și militare. Posedă o bună pregătire profesională. Își îndeplinește serviciul cu multă conștiinciozitate. Un bun ofi ţer”39.

La examenul direct pentru gradul de maior, a trecut probele prevăzute de Ordinul M.Ap.N.-Direcţia Personalului nr. 241 din 28 martie 1940 și D.M. nr. 1213 din 17 august 1940, comisia de examen condusă de generalul de divizie Dumitru Coroamă, l-a declarat „reușit”. În conformitate cu Î.D.R. nr. 1360 din 1940 a fost avansat la gradul de maior, pe data de 31 octombrie 1940.

La 1 noiembrie 1940, a fost numit șef al Biroului Adjutanturii al Corpului 5 Armată. Colonelul Sava Caracaș, șeful de stat-major al corpului, în notarea pentru perioada 1 noiembrie 1939-12 mai 1940, consemnează: „datorită inteligenţei, pregătirii profesionale și practicii și-a îndeplinit toate însărcinările ce a avut în foarte bune condiţii. În servicii exterioare, a fost utilizat pentru legătura cu Armata și M.St.M., achitându-se foarte bine. A ajutat cu competenţă pe șeful Biroului 1 la lucrările de mobilizare. Ofi ţer de nădejde”40, iar colonelul Gheorghe Samarian, succesorul în funcţie al colonelului Caracaș, pentru perioada 12 mai-1 iulie 1941, aprecia că „a continuat să îndeplinească aceleași funcţii, achitându-se conștiincios în foarte bune condiţii de toate însărcinările ce a avut. Ofi ţer cu educaţie aleasă, priceput și muncitor, a fost de un real folos serviciului. Îl apreciez ca pe un ofi ţer foarte bun și de nădejde”41.

Între timp, la 1 decembrie 1940, se recăsătorește la Brașov, cu Maria Bulgărea, chimistă la Pirotehnia

Armatei din București, cu care va avea doi copii, Costin(născut la 27 ianuarie 1942) și Mihai (născut la 4 aprilie 1946).

Odată cu intrarea ţării noastre în cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei, maiorul Teodor Dobre este mobilizat în baza Î.D.R. nr. 1798 din 22 iunie 1941. Participă cu comandamentul corpului la primele zile ale ofensivei pentru eliberarea provinciilor românești răpite de U.R.S.S. în vara anului 1940.

În conformitate cu D.M.nr. 845 din 30 iunie 1941, începând cu 1 iulie 1941, este mutat în cadrul Subsecretariatului de Stat al Înzestrării Armatei(în continuare SSIAA – n.n.) -Direcţia Fabricilor de Armament și Producţiei de Război, și detașat în funcţia de ajutor al șefului Comisiei de Recepţie și Control nr. 4.

Pentru perioada 1 iulie-31 octombrie 1941, președintele Comisiei de Recepţie și Control nr. 4, locotenent-colonelul M. Șerbănescu, aprecia că „încă din ziua prezentării sale, a funcţionat ca ajutor al subsemnatului, cu atribuţii de șef de corp, având de verifi cat, supravegheat și îndrumat diferite comenzi de muniţii și materiale necesare urgent pe front date de SSIAA. la Uzinele «Laromet», «Fichet», «Vlahiţa», «Lăzărescu», «Oţel Rapid», «Aerochimica» etc., depunând o muncă excepţională și foarte rodnică. Maiorul Dobre este dotat cu cele mai frumoase calităţi militare, vioi, inteligent, foarte expeditiv, muncitor fără precupeţirea timpului, pricepe și asimilează foarte repede orice chestiune, fapt care a făcut să fi e de un real folos în executarea și expedierea pe front, la unităţi, a muniţiilor și materialelor fabricate de susnumitele uzine. Venit la comisie de la o unitate de pe front, deci cunoscător în nevoile unităţilor, a luptat din răsputeri ca muniţia și materialele ce se executau să fi e îndrumate și expediate la timp acolo unde era nevoie. A executat personal diferite experienţe la poligonul de tragere și în laboratoarele uzinelor, cât și la Arsenalul Armatei, pentru a face ca toate comenzile să se execute cât mai mult în spiritul caietelor de sarcini, modifi când la rigoare unele părţi, care nu corespundeau realităţii. Maiorul Dobre este un ofi ţer de toate nădejdea, posedând cunoașterea și capacitatea de a conduce și comanda orice unitate sau formaţiune i s-ar încredinţa. Educaţie aleasă. Caracter desăvârșit. Cultură generală foarte bogată; subalternii său au mult de câștigat de la acest ofi ţer. Trecutul său elogios, notele șefi lor săi ierarhici și, mai ales că, încă din 1939 tot timpul a fost numai pe zonă, mă îndreptăţește să-l califi c ca pe un foarte bun și de nădejde ofi ţer superior. Nou în grad, nepropozabil”42.

Președintele Comisiei de Recepţie nr. 4, colonelul Gheorghe Dumitrescu, în caracterizarea pentru perioada 1 noiembrie 1941-1 martie 1942, îl apreciază ca fi ind „sănătos, rezistent, cu bună educaţie militară. Capabil, cu

3 (85) 2019 document86

studii/documente

mare putere de muncă. A îndeplinit funcţia de ajutor al președintelui. În această calitate m-a secondat la recepţii de fabricate, precum și în activitatea zilnică, cu toată stăruinţa și conștiinciozitatea. Este un foarte bun ofi ţer”43.

Pentru perioada 1 martie-15 iulie 1942, este apreciat ca fi ind „sănătos, rezistent, cu mare putere de muncă. Disciplinat, autoritar, cu multă dragoste de subalterni. Cu bogate cunoștinţe generale și foarte bine pregătit din punct de vedere profesional. Posedă cunoștinţe tehnice foarte solide și oricând a dat dovadă de o foarte bună pregătire în comisie la recepţia materialelor. A îndeplinit funcţia de ajutor al Comisiei și șef al Subcomisiei de Recepţie Lăzărescu. A muncit fără preget spre a organiza administrarea comisiei nou înfi inţată și a reușit prin muncă și perseverenţă. A controlat și recepţionat comenzile militare, dând dovadă de multă competenţă și conștiinciozitate. Ofi ţer de infanterie stăpân pe regulamente și un bun tehnician. Căsătorit, duce o viaţă demnă. Nu are vicii, nici pasiuni. În concluzie, este un foarte bun ofi ţer superior de infanterie”44.

Între timp, la 30 ianuarie 1942, a fost mutat în cadrul Regimentului 89 Infanterie Brașov, dar a rămas în continuare detașat în cadrul SSIAA.

La 15 iulie, i-a încetat detașarea și s-a prezentat la regiment în vederea plecării pe front, fi ind numit comandantul Batalionului de Marș.

Pentru perioada 15 iulie-31 octombrie 1942, comandantul Regimentului 89 Infanter ie, î l caracterizează extrem de sugestiv și complet: „I. Aptitudini fi zice: înfăţișare plăcută, sănătos și rezistent, poate suporta greutăţile campaniei. Trage foarte bine cu armamentul infanteriei. Încalecă bine. II. Aptitudini militare: energic, cu mult sânge rece și calm. Cu multă iniţiativă, bine adecvată principiilor regulamentare și situaţiilor tactice. Hotărât și cu foarte multă putere de muncă. Caracter franc. III. Capacitate: inteligent și cu judecată clară. Concepţie rapidă și solidă. Foarte mult spirit de metodă, posedă și mult spirit de observaţie. Cultură generală foarte bună, iar cea profesională asemenea, fi ind un ofi ţer tehnic. Perfect la curent cu noile procedee de luptă și de conducere. Foarte capabil. IV. Educaţia militară: disciplinat și cu multă autoritate și prestigiu în faţa frontului. Curajul răspunderii bine dezvoltat. Sever, dar foarte drept, ceea ce îi atrage dragostea celor din subordine. Are curajul răspunderi. Foarte bun patriot. În societate are o conduită demnă și foarte bună. V. Îndeplinirea serviciului: la 15 iulie 1942 se prezintă la regiment, pentru ca să meargă pe front, însă batalioanele destinate a se deplasa având comandanţi, a fost încadrat la comanda Batalionului de Marș care urma să se deplaseze pe front în primul eșalon după P.A. (Partea Activă -n.n.) în timp de 6-7 zile. În această calitate a revăzut și pus perfect la punct toate lucrările de mobilizare și chemarea trupei respective, în condiţii foarte bune și în timp foarte

scurt. A îndeplinit funcţia de șef al Biroului Instrucţiei și m-a secondat la Școala ofi ţerilor în corp. Cu această ocazie, lucrând zi de zi, am constatat că este foarte bine pregătit, că cunoaște și aplică judicios principiile regulamentare, în perfectă armonie cu noile arme și procedee de luptă. VI. Nu a fost pedepsit. Nu are vicii. VII. Concluzii generale: este un foarte bun ofi ţer superior”45.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1942-4 aprilie 1943, comandantul Regimentului 89 Infanterie P.S. (Partea Sedentară – n.n.) consemnează: „în legătură cu activitatea maiorului Dobre Teodor, desfășurată în acest interval, nu am decât cuvinte de laudă, deoarece ofi ţerul a muncit intens, cu deosebit zel obţinând rezultate, vrednice de toată aprecierea. Șef al Biroului Instrucţiei, a întocmit cu migală și rigurozitate, programele de instrucţie ale regimentului, conducând cu desăvârșită destoinicie, toate treburile, rezolvând prompt și iscusit problemele încredinţate, distingându-se în mod special ca ofi ţer superior, înzestrat cu robuste calităţi sufl etești. Tot în acest timp a luat provizoriu comanda Batalionului III, concentrat pentru ordinea internă, în locul titularului, plecat la un curs în Germania, și mai apoi, la un alt curs la Centrul de Instrucţie Făgăraș. Și de aceste atribuţii, s-a achitat, în felu-i caracteristic, de excesivă conștiinciozitate, probând în nenumărate rânduri că muncește din convingere, animat de morala datoriei împlinite. Pe lângă funcţiile anterioare, a mai condus efectiv Școala ofi ţerilor și subofi ţerilor în corp, dând îndrumări teoretice și practice, de adevărată valoare militară. Tactician serios, comandant de batalion cu toată puterea cuvântului, s-a remarcat printre cei dintâi ofi ţeri ai regimentului, demn de toată încrederea”46.

Pentru perioada 4 aprilie-10 mai 1943, comandantul Regimentului 89 Infanterie, consemnează: „de acord întru totul cu aprecierile comandantul P.S. a regimentului. În această perioadă, pe lângă conducerea Biroului Instrucţiei a avut comanda Bat[alionului] II Recruţi -armament greu și specialităţi-pe care l-a instruit în condiţii admirabile, lucru constatat cu prilejul diferitelor inspecţii făcute de subsemnatul. De asemenea, maiorul Dobre Teodor, a luat parte la Școala ofi ţerilor superiori pe Garnizoana Brașov, comandând efectiv unitatea la diferite aplicaţii în teren, îndeplinind în acest timp și funcţia de director de exerciţiu al acestor aplicaţii. În concluzie: este un foarte bun ofi ţer superior, pe care se poate conta”47.

Noul comandant al regimentului, pentru perioada 11 mai-20 iulie 1943, consemnează: „ofi ţerul a continuat să îndeplinească funcţia de șef al Biroului Instrucţiei și comandant al Batalionului II, dovedind multă pricepere și iniţiativă. A muncit intens obţinând rezultate lăudabile, deoarece este un ofi ţer pregătit temeinic în toate domeniile artei militare. Sobru și conștiincios. Bun comandant de batalion și neîntrecut pedagog. În concluzie, este un foarte

studii/documente

document 2019 3 (85) 87

bun ofi ţer superior”48. În această perioadă a îndeplinit ca sarcină suplimentară și pe cea de membru permanent în Comisia mixtă de frontieră româno-maghiară.

La 20 iulie 1943, a fost mutat în cadrul Flotilei 1 Aerostaţie, iar la 31 iulie este numit la comanda Batalionului 4 Parașutiști. Concomitent, la 3 septembrie 1943, este numit și în funcţia de șef al Biroului Instrucţie al Flotilei 1 Aerostaţie. A început pregătirea de specialitate în vederea brevetării ca parașutist militar, imperios necesară pentru a putea comanda singura unitate cu specifi c de parașutare din armata română. A totalizat patru ore de zbor și a executat trei salturi cu parașuta, sufi ciente conform legislaţiei din acele timpuri pentru ca, la 11 septembrie 1943, în baza D.M. nr. 486 din 1943, să fi e brevetat „parașutist militar”49.

Ulterior, în baza Decretului-lege nr. 552 din 14 martie 1944, pe data de 11 septembrie 1943, afost confi rmat în Aeronautică ca „personal navigant parașutist”50. După numirea în funcţia de comandant de batalion de parașutiști, s-a implicat în mod activ în pregătirea de specialitate și pentru luptă a efectivelor, dislocate în zona Curtea de Argeș, organizând și conducând numeroase exerciţii și aplicaţii.

Cea mai amplă și completă caracterizare de serviciu din cariera militară este făcută de comandorul aviator Gheorghe Popa, comandantul Flotilei 1 Aerostaţie. Acesta consemnează în „Foaia calificativă” pentru perioada 20 iulie-31 octombrie 1943: „I. Aptitudini fi zice: înfăţișare plăcută, conformaţie normală, sănătos și rezistent, poate suporta cu ușurinţă greutăţile unei campanii. Trage foarte bine cu tot armamentul din dotarea Batalionului de Parașutiști. Practică toate sporturile. Ţinută impecabilă. Se prezintă foarte bine în faţa trupei. Aptitudini f izice foarte bune. II. Aptitudini militare: ochiul câmpului foarte bine format. Simţul de orientare în teren dezvoltat la maximum. Cu spontaneitate în gândire și judecată, reacţionează imediat, ia hotărâri repezi și dă soluţii foarte bune problemelor și cazurilor ivite și pe care le justifi că logic. Foarte energic și cu foarte mult sânge rece. Temperament vioi. Foarte prevăzător nu lasă nimic la voia întâmplării, totul este prevăzut, judecat și controlat. Cu foarte multă iniţiativă și bine îndrumată. Hotărât și cu o excepţională voinţă. Cu o putere de muncă cum rar se întâlnește și foarte perseverent. Concepţie clară, scurtă, precisă. Caracter bine format. III. Capacitate: inteligent, judecată clară, sănătoasă și cu foarte mult bun-simţ. Spiritul de metodă și de observare foarte bine dezvoltate și cu o foarte bună memorie. Posedă foarte frumoase cunoștinţe generale și profesionale. Îi place mult să citească, să se instruiască, să fi e la curent cu tot ce-i nou. Are frumoasă aplicare la studii. Școala de parașutism a terminat-o într-un timp record, cu salturi cu tot, asimilându-și cunoștinţele la fel, încât imediat

a putut f i întrebuinţat ca instructor-parașutist. Of iţer foarte capabil. IV. Educaţia militară: foarte disciplinat, cu foarte multă autoritate și prestigiu în faţa trupei. Simţul datoriei și al onoarei dezvoltate la maximum și cu foarte multă bunăvoinţă. Foarte bun camarad. Posedă în cel mai înalt grad curajul răspunderii și are foarte mult curaj militar. Înzestrat cu spirit militar, este foarte devotat, până la sacrifi ciu și foarte patriot. Leal, moral, integru și foarte modest. Maniere alese și o conduită ireproșabilă. Duce o viaţă normală, modestă, cumpătată. Este un perfect executant al ordinelor. Sincer și foarte drept. V. Îndeplinirea serviciului: în acest interval de timp a funcţionat ca [sic!]comandant al Batalionului de Parașutiști, urmând în același timp și Școala de Parașutiști. Ca elev-parașutist, datorită bogăţiei de cunoștinţe profesionale, tehnice și tactice ce posedă, și-a asimilat cunoștinţele necesare într-un timp foarte scurt și datorită curajului, salturile cu parașuta le-a executat în 4 zile, putând fi astfel brevetat parașutist și comanda Batalionul de Parașutiști, cu toată autoritatea ce-i dă acest brevet. Maiorul Dobre Th eodor a știut să se impună dela început prin cunoștinţele temeinice ce posedă și prin atitudinea militărească ce o are în faţa frontului. În ceia ce privește instrucţia tehnică infanteristică s-a dovedit a fi un admirabil instructor. Dela sosire, a plecat pe zona de manevră Nehoiu, unde se găsea batalionul și unde a stat până la 1 septembrie 1943. În acest interval de timp a organizat, condus și executat aplicaţii și trageri de război, începând dela grupa de luptă până la batalion, cu tot armamentul din dotare. Pe ziua de 30.VIII, batalionul a fost inspectat de dl. general Ștefl ea, șef al M.St.M., cu care ocazie i s-a prezentat o aplicaţie cu batalionul, combinată cu trageri de război cu tot armamentul ce intră în dotarea unui bat[alion] de parașutiști. La inspecţie a asistat și dl. general Vasiliu Gheorghe, c[omandantul]Reg[iunii] 3 Aeriană. Ca rezultat al inspecţiei, Subsecretariatul de Stat al Aerului a citat prin Ordin de Zi pe Aeronautică nr. 3245 din 25.X.a.c. Batalionul de Parașutiști, care a dovedit o foarte bună pregătire militară și profesională. În cursul lunilor septembrie și octombrie maiorul Dobre organizează, conduce și execută, în foarte bune condiţii, diferite aplicaţii cu Plutonul de Misiuni Speciale, Compania și chiar Batalionul de Parașutiști în diferite puncte și garnizoane, ordonate de M.St.M. Aceste aplicaţii s-au dovedit a fi extrem de folositoare, putându-se trage din ele frumoase învăţăminte. Pentru toate aceste exerciţii și aplicaţii s-au primit numai laude. În toată această activitate maiorul Dobre a pus foarte mult sufl et, foarte multă dragoste și devotament. Este model de punctualitate și devotament. Batalionul ce comandă este bine pregătit pentru război. În concluzie este un «Foarte bun» și de nădejde ofi ţer superior parașutist”51.

Comandantul Regiunii 3 Aeriană, generalul de escadră aviator Gheorghe Vasiliu, a fost „de acord cu

3 (85) 2019 document88

studii/documente

aprecierile făcute asupra maiorului parașutist Dobre Teodor. Este un distins ofi ţer superior, foarte bine pregătit din toate punctele de privire. Foarte energic. Are mult sânge rece. Perseverent. Multă iniţiativă. Foarte curajos. Practică toate sporturile, ceia ce îi va fi de mare folos în noua direcţie, aceia a parașutismului, pe care pășește în cariera militară. Merită a înainta la alegere”52.

În conformitate cu Ordinul M.Ap.N.-Direcţia Personal nr. 16521 din 27 octombrie 1943 a fost scutit temporar de stagiu pe front. Conform hotărârii Consiliului Superior al Oștirii luată în ședinţa din 14 martie 1944, prin Decretul-lege nr. 620 din 22 martie 1944 i s-a rectifi cat vechimea în gradul de maior din 31 octombrie 1940 în 31 octombrie 193953.

Îndeplinind condiţiile de vechime, în conformitate cu Decretul-lege nr. 1266 din 30 iunie 194454, maiorul Teodor Dobre a fost avansat la gradul de locotenent-colonel (parașutiști) cu vechimea rectifi cată la 31 octombrie 1939.

Participă, în perioada 24-29 august 1944, la acţiunile de apărare a Capitalei împotriva atacurilor trupelor germane, la Băneasa, Otopeni, Pipera, în funcţia de comandant al Detașamentului „Căpitan-comandor Teodor Dobre”, compus în principal din efectivele Batalionului de Parașutiști. Pe timpul luptelor, 2 ofi ţeri, 3 subofi ţeri și 14 militari în termen au căzut la datorie, numeroși alţii fi ind răniţi. Pentru vitejia și competenţa pe care a arătat-o pe timpul confruntărilor a fost propus la decorare, iar Batalionul de Parașutiști a fost citat prin Ordin de Zi pe Aeronautică nr. 3696/C din 22 octombrie 1944 și prin Ordinul de Zi al Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 3697 din 22 octombrie 1944.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1943-17 martie 1944, comandorul aviator Gheorghe Popa consemnează: „în acest interval de timp a continuat a funcţiona ca [sic!]comandant al Batalionului de Parașutiști, ca și în anul trecut și neintervenind nicio modifi care în modul de comportare al ofi ţerului menţin, în totul, aceleași excepţional de frumoase aprecieri făcute asupra tuturor punctelor. În concluzie îl caracterizau ca pe un «Foarte bun» și de «mare nădejde» ofi ţer superior parașutist”55, iar pentru perioada 18 martie-31 octombrie 1944, noul comandant al Flotilei, comandorul aviator Petre Dumitrescu, consemnează: „I. Aptitudini fi zice: înfăţișare plăcută. Sănătos și rezistent. Poate suporta greutăţile unei campanii. Trage foarte bine cu tot armamentul prevăzut în dotarea Batalionului de Parașutiști. Ţinută corectă. Se prezintă foarte bine în faţa trupei. În concluzie: aptitudini fi zice foarte bune. II. Aptitudini militare: ochiul câmpului foarte bine format. Foarte energic și cu foarte mult sânge rece. Temperament vioi. Foarte prevăzător și cu multă iniţiativă. Hotărât, cu foarte multă voinţă și o putere de

muncă excepţională. Concepţie clară, justă și precisă. În concluzie: aptitudini militare foarte bune. III. Capacitate: inteligent, cu judecată clară și mult bun-simţ. Spirit de metodă foarte bine dezvoltat. Are o frumoasă cultură generală și profesională. Are aplicare la studii. IV. Educaţie militară: disciplinat. Cu foarte multă autoritate și prestigiu. Simţul datoriei dezvoltat. Are curajul răspunderii. Devotat, moral și integru. Destul de modest. Maniere alese. Duce o viaţă cumpătată și are o foarte frumoasă conduită. Destul de strict în executarea ordinelor. Sincer și drept. V. Îndeplinirea serviciului: în acest interval de timp a avut comanda Batal[ionului] de Parașutiști. S-a ocupat, în mod deosebit, de pregătirea de război, obţinând rezultate foarte frumoase în luptele de la Băneasa-Otopeni; unitatea sa s-a comportat foarte bine, motiv pentru care a fost citată prin Ordin de Zi pe Aeronautică. Pentru faptele de arme în aceste lupte la care a luat parte activă, a fost propus la decorare cu «Steaua României» și «Virtutea Militară». VI. Nu are defecte sau pasiuni. VII. Concluzii: ofi ţer foarte bun”56.

La 1 decembrie 1944, este numit președintele Comisiei de brevetare a parașutiștilor. În baza Ordinului Statului Major al Aerului nr. 740 din 3 decembrie 1944, începând cu 15 decembrie 1944, Flotila 1 Aerostaţie s-a transformat în Baza de Specialităţi Aeronautice, iar Batalionul 4 Parașutiști în Batalionul 5 Pază, pentru ca, la 15 martie 1945, în baza Ordinului Statului Major al Aerului nr. 930 din 28 februarie 1945, batalionul să fi e desfi inţat.

Pentru perioada 1 noiembrie 1944 - 1 martie 1945, comandantul Flotilei 1 Aerostaţie, notează: „neintervenind nicio modifi care în modul de comportare a ofi ţerului, menţin în totul aprecierile făcute anul trecut, în sensul că este un element de valoare, excepţional de bun din toate punctele de vedere. În concluzie: ofi ţer foarte bun”57.

Ulterior, pentru perioada 1 martie-15 mai 1945, comandorul Ion Negrescu, comandantul Bazei de Specialităţi Aeronautice, îl caracterizează extrem de laudativ: „ofi ţer de elită și de valoare militară, face numai cinste armei sale. Atât în timp de pace, cât mai ales pe câmpul de luptă, a dat dovadă de vădite și remarcabile calităţi de comandant și patriot. Energia, sângele rece, concepţia superioară și caracterul ferm și hotărât, sunt caracteristicile acestui prea distins ofi ţer. Inteligent, cult, cu judecată clară și spirit de metodă dezvoltat, a obţinut admirabile rezultate, atât pe terenul educativ, cât și de instrucţie practică la luptă. Plin de devotament, curaj militar și simţul onoarei, a făcut ca rezultatele obţinute cu unitatea sa să-i atragă cele mai distinse elogii, fi ind totdeauna dat ca exemplu de urmat. Nu are niciun viciu. Pentru meritele sale a fost încadrat în Școala Militară de Aviaţie, unde urmează a se prezenta. În concluzie: cpt. cdr. Dobre se caracterizează ca un foarte bun of iţer. Conform Ordinul nr. 45 din 29.V.1945 al

studii/documente

document 2019 3 (85) 89

M[inisterului] de R[ăzboi]-Dir[ecţia] Pers[onalului], îl propun cu toată căldura și convingerea «Merită a înainta la gradul de comandor, la alegere»”58.

La 15 mai 1945, a fost numit în funcţia de comandant-secund al Școlii Militare de Aviaţie. În „Foaia califi cativă” pentru perioada 15 mai-5 iunie 1945, comandorul aviator Dumitru Măcărescu, comandantul școlii, consemnează: „venit de scurt timp la această școală, totuși, căpitan-comandorul Dobre Teodor, face dovada unei solide pregătiri militare și generale. Cu un remarcabil spirit ostășesc, este un frumos exemplu în cadrele unei școli militare. Muncitor, devotat și plin de spirit de sacrifi ciu. Pentru modul cum a luptat personal și condus trupele în luptele pe aerodromurile Pipera, Băneasa și Otopeni, în zilele de 23-28 august 1944, a fost citat prin ordine de zi și propus la «Mihai Viteazul» cl. III-a. În toată manifestarea sa, acest ofi ţer este un brav pe câmpul de luptă și un ostaș de frunte, cinstit și devotat în interior. În concluzie: ofi ţer superior «foarte bun», merită a fi înălţat la gradul de comandor la alegere”59.

Șeful Statului Major al Aerului, generalul-comandant aviator Ermil Gheorghiu, consemnează: „of iţerul se încadrează în prevederile Decretului-lege nr. 397 art. 1. A condus și impulsionat cu rezultate recunoscute acţiunea dusă de Batalionul de Parașutiști, al cărui comandant era, în luptele din preajma Capitalei, asigurându-ne stăpânirea aerodromurilor Pipera [și] Băneasa și oprirea trupelor germane la intrarea de est a Bucureștiului. S-a distins în atacul de la 26.VIII.1944 asupra fermelor de la vest de Pipera”60.

La 15 septembrie 1945, a fost numit în funcţia de șef al Secţiei Adjutantură din Statul Major al Aerului. În „Foaia califi cativă” pentru perioada 15 septembrie -31 octombrie 1945, generalul de escadră aviator Victor Caloianu, apreciază: „având o solidă pregătire profesională și fi ind dotat cu o mare putere de muncă, s-a pus la curent cu lucrările secţiei, reușind ca, în scurt timp, activitatea sa să fi e de un real folos, în această perioadă foarte activă din punct de vedere al personalului. Șef prin excelenţă, a știut să organizeze serviciul cu personal nou venit, reușind să obţină un randament maxim”61.

Prin Decretul Regal nr. 198 din 23 ianuarie 194662 a fost avansat pe data decretului și vechimea 23 august 1945, la gradul de comandor-parașutist, vechimea rectifi cată la 23 februarie 1944.

În perioada 15 februarie-15 aprilie a urmat Cursurile de informare de la Centrul de Instrucţie Educaţie, Cultură și Propagandă de la Breaza.

În ultima „Foaie calificativă” pentru perioada 1 noiembrie 1945-15 august 1946, generalul Caloianu, consemnează: „a continuat să funcţioneze ca șef al Secţiei Adjutanturii în foarte bune condiţii, deși nu este ofi ţer de stat-major. Foarte bine pregătit din toate punctele de vedere, a putut face faţă tuturor însărcinărilor ce a primit.

A avut o activitate p r o d i g i o a s ă î n l e g ă t u r ă c u p r o p u n e r i l e d e a v a n s a r e , c a r a c t e r i z ă r i l e p e r s o n a l u l u i A e r o n a u t i c e i ș i p r o p u n e r i l e d e decorare. Cu mult tact în relaţiile de serviciu, cu multă putere de muncă, mi-a fost de un real folos în difi cila sarcină de șe f al Secţiei Adjutanturii. Comandant integru, a dat impulsul necesar funcţionării în bune condiţii a Detașamentului Trupei Statului Major al Aerului. Înapoiat [de la cursul de la Breaza-n.n.] la Statul Major al Aerului a fost însărcinat cu misiuni diverse: controale, anchete etc., de care s-a achitat în foarte bune condiţii, până la data de 9 august 1946, când a fost trecut în cadrul disponibil. Prin plecarea sa, armata pierde un element pe care se putea conta în orice împrejurare. În concluzie: foarte bun ofi ţer”63.

La 9 august, a fost trecut din oficiu în cadrul disponibil în baza Î.D.R. nr. 2498 din 9 august 194664, fi ind vărsat la Cercul Teritorial București. Ulterior, prin Î.D.R. nr. 1652 din 9 august 1947, la 9 august a fost trecut în rezervă65.

După trecerea în rezervă a activat în diferite funcţii din sectorul economic: inspector la Direcţia Generală a Controlului Economic (25 august 1947-1 septembrie 1948), inspector la Direcţia Controlului din Ministerul Construcţiilor (1 septembrie 1948-1 martie 1949), ulterior, de la 1 martie 1949 până la pensionare, în calitate de referent tehnic de specialitate (operator topograf ) proiectant 2 la Institutul de Proiectări Construcţii Hidrotehnice

Între timp, a urmat Cursurile de specializare topografi că (15 noiembrie 1949-15 februarie 1950) și Cursul de statistică și planifi care organizat de Ministerul Construcţiilor Industriale și Materialelor de Construcţii (20 februarie-20 aprilie 1951).

În calitate de ofiţer rezervist, era prevăzut în documentele militare cu califi carea în funcţia de locţiitor pentru front de mare unitate de infanterie. Prin Ordinul Ministerului Forţelor Armate nr. MC 00325 din 6 aprilie 1963 a fost trecut în retragere.

De-a lungul carierei a fost decorat cu numeroase ordine și medalii, astfel: Ordinul „Coroana României”

Colonelul (r) Teodor Dobre

3 (85) 2019 document90

studii/documente

clasa a V-a (Î.D.R. nr. 1818 din 10 mai 1938), Medalia „Centenarul Carol I” (1940), Medalia „Cruciada contra bolșevismului” (1943), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a cu panglică de „Virtute Militară” și Frunze de stejar (Î.D.R. nr. 1976 din 20 iunie 1945)66 și cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu spade (Î.D.R. nr. 2468 din 4 august 1945)67,„pentru curajul și devotamentul cu care și-a condus Batalionul de Parașutiști în luptele contra germanilor, în ziua de 24 august 1944, de la Pipera-Băneasa. În zilele următoare, singur cu batalionul său, prin manevre iscusite a reușit să oprească și să distrugă mai multe rezistenţe inamice”.

Colonelul parașutist în retragere Teodor Dobre a decedat la 5 august 1977, la București.

În amintirea celui care a fost comandantul Batalionului de parașutiști în zilele de foc din august 1944, odată cu înmânarea Drapelului de luptă, prin Decretul Prezidenţial din 5 mai 1995, Brigăzii 2 Parașutiști din Clinceni, i-a fost conferită și denumirea onorifi că „Maior Teodor Dobre”.

♦♦♦

„Ultimul recrut

de Ștefan Șovert, căpitan-parașutist

Examenul de admitere în Școala de Parașutiști s-a terminat de mult. Din tineretul înscris la examen, s-au ales cele mai bune elemente, care în curând vor fi brevetaţi parașutiști.

Instrucţia își urmează cursul, undeva în munţii noștri, într-o atmosferă plină de camaraderie.

Într-o zi, venind la popotă, rupţi de oboseală- «cu tot echipamentul» - zărim aici o fi gură nouă: un maior înalt, slăbuţ, puţin nervos, în uniformă de infanterie...

Au loc prezentările, și... afl ăm cu oarecare surpriză că-i... ultimul nostru «recrut»...

Mai târziu, afl ăm că-i născut în Călărași, are 41 ani, căsătorit, cu un copil, viaţă sportivă, 68 kg greutate (va trebui o parașută de 28)... A luat parte la campania din Răsărit cu C[orpul] 5 A[rmată], până la Odessa, și acum vine dela un reg[iment] de inf[anterie], care s-a întors pentru refacere.

Cazul e luat în discuţie, se fac diferite aprecieri: nu va sări cu parașuta, e prea bătrân pentru parașutiști, se va imediat când o vedea cum «stă cazul» etc. ... ba unul, fi re de poet, înfi ripă repede:

«Iar pe domnul maior...Îl vom face «comandor»,De-o sări cu parașuta,Din Potez sau din... balon».

Omul nostru afi rmă cu tărie: vreau să sar cu parașuta, vreau să mă fac parașutist.

Până la proba contrarie, e crezut și-l lăsăm și pe dânsul să creadă, dar mulţi se îndoiesc, cred că nu va sări... Urmărindu-l însă, în timpul instrucţiei pe care o va începe imediat cu multă tragere de inimă, îmi dau seama că va sări cu parașuta, că va fi un parașutist bun, hotărât, stăpân pe sine.

Explic camarazilor că acest lucru e posibil, că în Germania, oameni mai mari, mai în vârstă, au făcut parașutări.

Dau ca exemplu pe generalul Ramke, care, la peste 50 de ani, sare cu parașuta, la rând cu trupa pe care o comandă, că l-am văzut chiar eu când am fost acolo.

Părerile sunt totuși împărţite și se așteaptă proba -saltul cu parașuta-examenul cel mai greu cu putinţă, la care omul trebuie să dea dovadă de o voinţă extraordinară, să-și refuleze instinctul de conservare, să se rupă de tot ce este pământesc, să se avânte din înălţimi ameţitoare, în gol, singur, cu parașuta în spate.

Și proba aceasta a venit: am în faţa mea pe ultimul recrut, echipat, gata de salt. Nu pot să-i descopăr pe faţă, în gesturi, nicio emoţie, niciun tic nervos, nimic care să-mi arate, că în sufl etul acestui om se dă vreo luptă între voinţa lui de a sări și sentimentele lui de tată, de soţ, de om!

Nimic! Același calm, același zâmbet, aceiași voinţă de totdeauna, exprimată clar: vreau să sar cu parașuta...

Avionul, și el gata, pare că ne face semn cu aripioareleși profundorul, pe care pilotul le încearcă înainte de zbor.

Alături de recrut, instructorul de salt, adj[utantul]-par[arașutist]Pangică Nicolae, asul parașutiștilor la noi, îi verifi că pentru o ultimă dată parașuta: E în ordine!...

Ne îmbarcă... decolăm... luăm înălţime...Sub noi, câmpul de aterizare, cu T-ul de vânt, cu toate

socotelile, gata să primească pe cei ce vor veni din cer, cu parașutele.

La un moment dat, instructorul comandă: Fiţi gata!...Și apoi, imediat: «Salt!»...Pe ușa avionului, unul după altul, repede dispar oamenii,

parașutiștii.O clipă numai, îi vezi pe fi ecare, cum e luat de curent,

răsucit de aer, cum se duce în jos, spre înapoi, cu o viteză ce te ameţește... și apoi nu se mai vede nimic.

S-au dus! Au sărit cu parașuta, iar printre ei, ultimul nostru recrut, însoţit și acum de instructorul său.

Avionul virează puţin, îl zărim sub noi, plutind în aer, în legănări ușoare...

Îi vedem cum pilotează parașutele, cum aterizează.Saltul s-a executat. Aterizăm și noi.De pe câmp, cei ce au sărit, cu parașutele în braţe, se

îndreaptă spre hangar.Printre ei, recrutul... E furat de vesela tineretului,

studii/documente

document 2019 3 (85) 91

a camarazilor de salt. Pe faţă i se poate citi o bucurie ce nu poate fi stăpânită, o mândrie ce nu poate fi ascunsă.

Nu mai e omul de până acum câteva ore, a sărit cu parașuta...

E parașutist!...La hangar, pentru a împlini zisa poetului, instructorul, îi

dă raportul:- «Domnule... Comandor, grupa de... parașutiști a executat primul salt, în bune condiţii!»

Urmează și restul salturilor pentru brevetare, și astfel, ultimul nostru recrut e brevetat. E cel mai nou, însă cel mai preţios, cel mai de valoare.

Venit în mod voluntar, cu o bogată experienţă căpătată pe câmpul de luptă, cu o nestrămutată hotărâre de a servi mai departe Patria, în rândul bravilor, între parașutiști, cu un singur gând, cu o singură voinţă: Victoria și gloria parașutiștilor.

Ultimul nostru recrut, maiorul Dobre Th eodor, acum locotenent-comandor parașutist, constituie un exemplu viu, ce trebuie urmat de tineretul român, care este chemat azi să facă dovada dragostei de Ţară, dovada voinţei lui de a se face util Patriei, prin muncă, prin luptă, prin sacrifi ciu!

Toţi au un rar și frumos exemplu!”68.

NOTE

A Paratrooper Knight of the Order “Mihai Viteazul” - Commodore Teodor DobreWarrant offi cer adjutant Eugen-Dorin Spătaru

Abstract: Teodor Dobre (1902-1977) began his military career in infantry. From the fi rst years the activity carried out has been appreciated with maximum ratings. Moved within Flotilla 1 Aerostation on July 20, 1943, on July 31 he was appointed to the command of Battalion 4 Paratroopers. It was noted in the battles of August 24-29, 1944, for the defense of the Capital against the attacks of the German troops in Băneasa, Otopeni and Pipera. His entire career was rewarded with high orders and medals.

Keywords: Teodor Dobre, infantry, paratrooper, Băneasa, Otopeni and Pipera, distinctions.

1 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad.2 Arhivele Militare Naţionale Române, Fond Direcţia Cadre Învăţământ, dosar nr. crt. 5362, Memoriul personal al colonelului Teodor Dobre, f. 12 (în continuare Memoriu…).3 „Monitorul Ofi cial” nr. 74 din 6 iulie 1922.4 Memoriu…, f. 13.5 Ibidem, f. 14.6 Ibidem, f. 15.7 Ibidem, f. 18.8 Ibidem, f. 19.9„Monitorul Ofi cial” nr. 218 din 30 septembrie 1926.10 Memoriu…, f. 20.11 Ibidem, f. 21.12„Monitorul Ofi cial” nr. 213 din 26 septembrie 1928.13 Memoriu…, f. 22.14 Ibidem, f. 23.15 Ibidem, f. 24.16 Ibidem.17 Ibidem, f. 25.18 Ibidem.19 Ibidem, f. 26.20 Ibidem, f. 27.21 Ibidem.22„Monitorul Oastei” nr. 8-9 din 10-20 iunie 1934.23 Memoriu…, f. 28.24 Ibidem, f. 29.25 Ibidem.26 Ibidem.27 Ibidem, f. 30.28 Ibidem.29 Ibidem.30 Ibidem, f. 31.31 Ibidem. 32 Ibidem.33 Ibidem.34 Ibidem.

35 Ibidem, f. 32.36 Ibidem, f. 33.37 Ibidem, f. 35.38 Ibidem.39 Ibidem.40 Ibidem, f. 36.41 Ibidem.42 Ibidem, ff. 36-37.43 Ibidem, f. 38.44 Ibidem.45 Ibidem, ff. 40-41.46 Ibidem, f. 42.47 Ibidem, ff. 42-43.48 Ibidem, f. 43.49 A se vedea, Căpitan-paraşutist Ştefan Şoverth, Ultimul recrut, în revista „Aripi româneşti”, Anul III, nr. 49/1943, pp. 14-15.50„Monitorul Ofi cial” nr. 72 din 25 martie 1944.51 Memoriu…, ff. 44-45.52 Ibidem, f. 44.53„Monitorul Ofi cial” nr. 71 din 24 martie 1944.54„Monitorul Ofi cial” nr. 153 din 4 iulie 1944.55 Memoriu…, f. 46.56 Ibidem, ff. 46-47.57 Ibidem, f. 48.58 Ibidem.59 Ibidem, f. 52.60 Ibidem.61 Ibidem, f. 53.62„Monitorul Ofi cial” nr. 35 din 11 februarie 1946.63 Memoriu…, ff. 54-55.64„Monitorul Ofi cial” nr. 187 din 14 august 1946.65„Monitorul Ofi cial” nr. 191 din 20 august 1947.66„Monitorul Ofi cial” nr. 169 din 28 iulie 194567„Monitorul Ofi cial” nr. 179 din 9 august 1945.68 Revista „Aripi româneşti”, Anul III, Nr. 49/1943, pp. 14-15.

3 (85) 2019 document92

studii/documente

Construit pe oasele deţinuţilor politici, prin sânge, trudă și poate prea mult sacrifi ciu, - ne place, nu ne place -, Canalul Dunăre - Marea

Neagră rămâne deocamdată cel mai mare proiect realizat în România2. O ambiţie comunistă devenită cel mai mare proiect concretizat vreodată în România.

Canalul opoziţiei anticomuniste

Ideea primului canal provine dintr-o „sugestie” sovietică, când, la indicaţia expresă a lui Stalin, adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, s-a cerut lichidarea fi zică a opoziţiei. „Eu îţi dau utilajele și tu, dintr-o lovitură, rezolvi două probleme: scapi de chiaburi și moșierime și totodată irigi Dobrogea”, se pare că i-a spus Stalin, la Moscova, liderului comunist român. Inginerul Paul Sfetcu3, șeful de cabinet al lui Dej, își amintea că Stalin ar fi întrebat dacă „conducerea României are cunoștinţă despre un proiect englezesc pe la începutul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil între Dunăre și Marea Neagră”.

În realitate, planuri de a construi acest canal existau din secolul XIX. Încă de la alipirea Dobrogei la România, în 1878, a început a fi vehiculată ideea unui al patrulea braţ al Dunării - de data aceasta artifi cial - pentru a elimina „marele cot al Dunării”, cum este denumit cursul fl uviului în aval de Călărași, care să scurteze drumul către Marea Neagră. „Problema conectării sistemului de transport fl uvial al Dunării cu portul Constanţa s-a pus, tot mai insistent, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812) și, cu deosebire, după războiul ruso-turc din 1828-1829, când, în urma Păcii de la Adrianopol, Rusia a ocupat în întregime Delta Dunării, preluând astfel controlul total al gurilor fl uviului”, menţionează un document al Institutului de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene (IPTANA)4.

Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administraţiei otomane, dar a fost abandonat după ce studiile au indicat rezultate nefavorabile construcţiei, așa cum arăta și raportul publicat de Karl von Vincke în „Buletinul Societăţii de Geografi e” din Berlin, în 1840.

În 1850, agronomul și economistul Ion Ionescu de la Brad menţiona, în lucrarea sa Excursiune agricolă

în Dobrogea, benefi ciile majore pentru agricultură și economie pe care le-ar avea „dirijarea Dunării pe un nou braţ navigabil între Cernavodă și Constanţa”5.

Istoria aduce noi schimbări teritoriale, dar studierea acestui proiect continuă. Dovadă stau mai multe planuri, precum cel al inginerului român Grigore Lahovary, realizat în colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului român Basil G. Assan (București, 1897), care concluzionează că „acest canal va fi făcut căci el este indispensabil viitorului economic al României”.

La 2 august 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publică, în revista „Analele Dobrogei”, studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect.

În 1928, viitorul academician Aurel Bărglăzan avea să facă un studiu, care a indicat practic actualul traseu al canalului.

În 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector în cadrul Regiei Autonome a

CANALUL DUNĂRE – MAREA NEAGRĂ: DE LA CRIMA ORGANIZATĂ LA MAGISTRALA MUNCII PATRIOTICE

Lector universitar Dr. Florian BICHIR1

Militari lucrând la taluz

studii/documente

document 2019 3 (85) 93

Porturilor și Comunicaţiilor pe Apă (PCA) prezintă o extindere a portului Constanţa spre sud, care avea în vedere „debușarea în port” a unui canal navigabil între Dunăre și Marea Neagră6.

În fapt, istoria nu a consemnat niciodată ce urmărea Stalin cu adevărat. S-a presupus că acesta intenţiona să ceară României, la fi nalizarea lucrării, controlul gurilor Dunării, cât și al Deltei, pe motiv că există o ieșire directă la mare, prin Canal.

C e r t e s t e c ă R o m â n i a primește avizul C o m i s i e i D u n ă r i i , compusă d in reprezentanţi ai ţărilor dunărene, de a realiza un canal navigabil pe por ţ iunea românească a f luv iu lu i , i a r în 1949 încep lucrările bazate pe consultanţă sovietică.

La ședinţa din 25 mai 1949, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a aprobat raportul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej care se baza pe „Memoriul tehnico-economic” întocmit de o Comisie mixtă sovieto-română.

Gheorghiu-Dej preciza: „Problema construirii canalului a preocupat anumite cercuri legate de vechile regimuri, dar au rămas simple deziderate, pentru că sistemul capitalist nu îngăduia lucrări mari, care nu aveau în vedere profi turile, ci îmbunătăţirea situaţiei maselor muncitoare. Nu au fost elaborate niciun fel de lucrări, ci numai niște schiţe, care însă nu s-au dovedit de folos nici pentru studiul problemei. […] Este vorba de un complex de lucrări cum nu se mai face în alte părţi și ne-am inspirat din experienţa Uniunii Sovietice, având totodată și ajutorul ei, fără de care nu am putea executa aceste lucrări. La cererea noastră, guvernul Uniunii Sovietice ne-a trimis un grup din cei mai buni constructori de canale, care să ne ajute la proiectare, la stabilirea liniei canalului, la toate lucrările. În fruntea grupului este un tovarăș cu experienţă bogată. Faţă de ei s-a văzut lipsa de pregătire a specialiștilor noștri, deși unii din ei și-au dat doctoratul în legătură cu un asemenea proiect de canal”7.

Așa a apărut primul act ofi cial, iar prin Hotărârea Consiliului de Miniștri (H.C.M.) nr. 5058 s-a stabilit înfi inţarea Direcţiei Generale a Lucrărilor Canalului Dunăre - Marea Neagră.

Potrivit Hotărârii, construirea canalului asigura: „transportul cel mai ieftin și mai scurt spre Marea Neagră; industrializarea regiunii de sud-est a ţării; dezvoltarea economică și culturală a regiunii; crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea agriculturii și ridicarea nivelului de trai al ţărănimii muncitoare; posibilităţi noi de combatere a secetei, care ameninţa continuu regiunea de sud-est a ţării; asanarea văii plină de bălţi a Carasului, ceea ce va duce și

la însănătoșirea populaţiei acestei regiuni bântuită de malarie”.

„ P e n t r u e x e c u t a r e a acestor lucrări se vor construi noi căi ferate, șosele, î n t r e p r i n d e r i noi industriale ș i c omer c ia l e , locuinţe, instituţii de învăţământ pentru crearea cadrelor tehnice n e c e s a r e , i n s t i t u ţ i i cu l turale e tc . ,

lucrări care cer mobilizarea tuturor forţelor economice ale ţării” - mai menţiona H.C.M.

„Ascultând raportul tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej asupra proiectului de construire a canalului Dunăre - Marea Neagră și de dezvoltare economică și culturală a regiunii înconjurătoare, considerând că această mare lucrare face parte din opera de construire a socialismului în ţara noastră, hotărăște ca să f ie pus în faţa Consiliului de Miniștri proiectul pentru începerea imediată a lucrărilor pregătitoare ale construirii acestui canal” - anunţa pe prima pagină, ediţia din 26 mai 1949 a ziarului „România Liberă”.

Lucrările au fost ofi cial începute la 15 iulie 1949. Prezenţi aici încă din iunie 1949, adică dinaintea începerii lucrărilor propriu-zise, deţinuţii erau consideraţi „forţa de muncă pentru completarea efectivelor muncitorești” și aveau statut de „coloniști MAI”9 Forţă de munca provenea din trei surse10: munca voluntară plătită, munca silnică și militari în termen, deţinuţii fi ind numiţi eufemistic „forţe MAI”. H.C.M. nu făcea referire la utilizarea deţinuţilor. Având în vedere, însă, că Ministerul de Interne hotăra, la 23 septembrie 1949, „ca toţi deţinuţii din penitenciare să muncească”11, iar legislaţia cu privire la înfi inţarea unităţilor de muncă (transformate ulterior în colonii) prevedea „reeducarea” prin muncă, folosirea lor apare ca fi rească12. Pentru asigurarea acestei categorii de lucrători, de-a lungul traseului Canalului au fost înfi inţate colonii de muncă.

Dragor la podul Basarabi -Agigea

3 (85) 2019 document94

studii/documente

Datorită numărului mare de arestări, închisorile deveniseră neîncăpătoare. Unităţile și coloniile de muncă au fost un important instrument represiv utilizat de autorităţile comuniste împotriva opozanţilor politici și a tuturor celor care erau consideraţi „dușmani ai regimului”.

U n i t ă ţ i l e d e mu n c ă a u f o s t î n f i i n ţ a t e p r i n Decretul nr. 6/1950, f i i n d m e n i t e s ă c o n t r i b u i e l a „ r e e d u c a r e a e l e m e n t e l o r d u ș m ă n o a s e Republicii Populare Române”. Decretul lăsa loc la abuzuri prin defi niţia vagă dată categoriilor de persoane ce urmau a fi internate în unităţi de muncă: erau vizaţi toţi cei care ameninţau sau defăimau construcţia socialismului prin fapte care nu puteau fi considerate infracţiuni. Dar abuzivă era mai ales procedura de internare: nu era nevoie de un verdict al justiţiei, decizia fi ind luată de Ministerul de Interne, pe baza unei anchete a Securităţii sau Miliţiei. Durata detenţiei era de la 6 luni până la 2 ani, cu posibilitate de extindere până la 5 ani. Intervalul scurs de la momentul arestării până la terminarea anchetei (care putea să varieze de la o lună la câţiva ani) nu era socotit în decizia de internare administrativă.

Prin H.C.M. nr. 1554/1952, unităţile de muncă erau transformate în colonii de muncă (în același decret erau reglementate și batalioanele de muncă și domiciliul obligatoriu). Comisia desemnată de ministrul Afacerilor Interne Alexandru Drăghici (prin Decizia nr. 744/1952) să facă internările în colonii era compusă din adjunctul ministrului, Gheorghe Pintilie, ofi ţerii de securitate Alexandru Nicolschi, Aurel Corin, Francisc Butica, Vintilă Marin, Wilhelm Einhorn și ofi ţerul de miliţie Iosif Erdei.

Categoriile de persoane vizate pentru a fi trimise în colonii de muncă au fost detaliate în Ordinul nr. 100/1950 și completate prin H.C.M. nr. 1554/1952. Astfel, în primă instanţă erau avuţi în vedere cei care răspândeau zvonuri false sau informaţii auzite la radiouri occidentale, cei care defăimau România sau Uniunea Sovietică, partidul sau conducătorii, cei care aveau contact cu reprezentanţii unor ţări considerate ostile, instigatorii la manifestări rasiale și șovine, la nesupunere și

neexecutarea măsurilor privind comunizarea agriculturii, prozeliţii religioși ostili regimului etc.

Prin H.C.M. nr. 1554/1952, au fost adăugate 10 noi categorii: cadrele fostelor formaţiuni democratice și fasciste, responsabilii din toate serviciile de informaţii

care au activat în perioada interbelică ș i î n t i m p u l războiului, cei care au încercat să fugă din ţară după 1945 și rudele celor care au fugit, chiaburii care se împotriveau măsur i lor luate d e a u t o r i t ă ţ i , c o n d a m n a ţ i i pentru sabotaj și speculă după 1945, cei care ieșeau din închisoare fără a fi fost consideraţi r e e d u c a ţ i e t c .

Ofi cial, coloniile de muncă au fost desfi inţate prin H.C.M. nr. 337/1954 (completată în 1957 și 1960), fi ind menţinut doar regimul de domiciliu obligatoriu în cazul celor care „nu s-au reeducat”.

La 18 iulie 1953 (la câteva luni după moartea lui Stalin), lucrările au fost sistate, canalul executat pe Valea Carasu servind pentru irigaţii. Brusc, propagandă comunistă a tăcut, iar asupra Canalului s-a așternut tăcerea. O tăcere criminală, numărul deţinuţilor asasinaţi - care depășește câteva zeci de mii - nefi ind nici astăzi exact cunoscut13.

Toată această istorie a primului Canal a produs repulsie societăţii românești faţă de construcţia ce dăinuie azi, care nu are nicio legătură cu tentativa din acei ani14.

Un proiect gigant

După o pauză de 25 de ani, Nicolae Ceaușescu a reluat proiectul care a însumat 8 ani de muncă, un efort uriaș la nivel naţional, urmat de o glorifi care a „Magistralei Albastre”, cântată și răscântată în toate Cântările României.

„Drumul fără pulbere”15 a înghiţit studiile a peste 1.000 de specialiști din cercetare și proiectare, peste 33.500 de devize și detalii de execuţie. S-au dislocat circa 300 milioane metri cubi de Pământ, s-au turnat 3,6 milioane metri cubi beton, s-a realizat un canal navigabil în lungime totală de 64,4 km, având la capete

Divizia marinarilor militari afl ați pe șantierul Canalului

studii/documente

document 2019 3 (85) 95

câte două ec luze duble de 310 metri lungime.

L a P l e n a r a C . C . a P. C . R . d in iun ie 1973 , Nicolae Ceaușescu și-a anunţat decizia de a relua lucrările d e c o n s t r u c ţ i e a C a n a l u l u i Dunăre - Marea Neagră (CDMN), cel mai ambiţios obiectiv realizat de regimul comunist, atât ca investiţie, cât și ca volum de muncă. Canalul nu era însă unicul obiectiv, deoarece „la pachet” mai erau incluse construirea unui nou port maritim la Constanţa Sud - Agigea și a hidrocentralei de la Cernavodă.

Ideea nu i-a venit brusc lui Ceaușescu, ci, după ce a vizitat, în 1972, portul Anvers (Belgia), unde a studiat ecluza „Boudouin”, și, în 1973, porturile Amsterdam și Rotterdam (Olanda), unde a afl at de proiectul Canalul Europei ce urmă să lege Rinul cu Dunărea, o cale fl uvială transcontinentală de 3.500 km. Potrivit istoriei prezentate de Administraţia Canalelor Navigabile, în 1975, când condiţiile tehnice și materiale au fost create, s-au demarat lucrările de construcţie la CDMN. Totuși, în mod ofi cial, reluarea construcţiei are la bază hotărârea din iunie 1973, care stabilea realizarea unui nou port maritim Constanţa Sud - Agigea, a unei hidrocentrale pe Dunăre la Cernavodă și a canalului navigabil care, „plecând din lacul de acumulare format în spatele barajului de pe Dunăre, să debușeze în noul port maritim”, potrivit documentelor IPTANA16. Decizia s-a concretizat prin realizarea a numeroase analize și studii în perioada 1968-1972. Astfel, printr-o hotărâre de la 1 martie 1972, Ministerul Transporturilor, respectiv IPTANA, primesc sarcina de întocmire a unu studiu tehnico-economic: „Sistemul de navigaţie Dunăre - Marea Neagră”, dezvoltat mai târziu în „Complexul hidroenergetic și de transport Dunăre - Marea Neagră”.

În 1975, în paralel cu întocmirea proiectului tehnic, a început organizarea șantierelor, iar în prima partea a anului 1976 au demarat lucrările de bază. Proiectul tehnic general a fost aprobat prin Decretul nr. 300/1978 și expertizat de Comisia Guvernamentală numită de primul ministru Manea Mănescu.

Istoricul profesor dr. Valentin Ciorbea este de părere că Ceaușescu a fost infl uenţat și ambiţionat de ceea ce

a văzut și s-a decis să construiască un mare port românesc, legat de Dunăre printr-o altă cale navigabilă decât prin Canalul Sulina. În plus, acest proiect oferea României o poziţie geostrategică deosebită17.

Î n 1 9 7 6 a u demarat lucrările, p e b a z a u n u i proiect elaborat de u n c o l e c t i v d e i n g i n e r i d i n

IPTANA, șef de proiect fi ind ing. Chiriac Avădanei.

„S-a săpat mai rău decât la sare”

Pe 26 septembrie 1976, Ceaușescu a aprobat propunerea C.C. al U.T.C. privind înfiinţarea în zona Basarabi - Straja a unui Șantier Naţional al Tineretului, tinerilor delimitându-se astfel un tronson de 10 kilometri. Armata, la rândul ei, a primit 40 de kilometri din cei 64,4 ai Canalului, care urmă să scurteze cu circa 400 de kilometri legătură dintre Cernavodă și Constanţa.

A început sarabandă vizitelor de lucru, Ceaușescu verifi când personal și cu o frecvenţa aiuritoare lucrările. Potrivit calculelor iniţiale, Canalul urmă să fi e terminat în 1982.

Participanţii la aceste lucrări își amintesc și acum că se trezeau pe neașteptate cu Ceaușescu în cizme de cauciuc, întrebând despre toate detaliile.

Pe 13 iulie 1979, Ceaușescu parcurgea la bordul unei șalupe zona dintre kilometrul 8 și 18, făcând astfel prima croazieră pe Canal. În aceeași zi, a vizitat km 41,5 de unde pe circa 10 kilometri urmau să fi e excavate 35 de milioane metri cubi de pământ, iar la kilometrul 45, Șantierul Naţional al Tineretului. Comadantul șantierului, Nicolae Ivanov, raporta că pe cei 10 kilometri repartizaţi tineretului munceau circa 3.800 de tineri, elevi și studenţi, și că, din cele 70 de milioane metri cubi de pământ ce trebuiau excavaţi, se realizaseră deja 11 milioane.

La Canal, și în prezent cea mai mare construcţie 100% românească, se muncea ca într-un gigantic furnicar, se draga, se excava și se turnau betoane, se făceau terasamente. Într-o zi de muncă se excavau circa jumătate de milion de metri cubi de pământ și rocă, în total fi ind executate în jur de 300 de milioane de metri cubi.

Ex cavatoare de la „Progresul” Brăila și autobasculante „Roman Diesel”

3 (85) 2019 document96

studii/documente

Pământul și roca au fost deșertate în Marea Neagră, noile teritorii câștigate deservind amenajării Portului Constanţa Sud - Agigea (3.200 h e c t a r e ) . To a t e utilajele angrenate î n p r o c e s u l d e construcţie, cu foarte mici excepţii, erau românești. Cei care au intrat atunci în contact direct cu „furnicarul” au avut po s ib i l i t a t e a de a vedea camioane capabile să transporte până la 100 de tone sau excavatoare gigantice. În perioadă de vârf au muncit în schimburi, non-stop, inclusiv duminică, peste 50.000 de o a m e n i . U n u l dintre inginerii par t ic ipanţ i l a a c e s t g i g a n t p r o i e c t î ș i a m i n t e ș t e c ă p e p e r i o a d a construcţiei de „ s t r a n g u l a r e ” a c i r c u l a ţ i e i f e r o v i a r e d i n zonă, când, pentru a nu pe r i c l i t a e x p o r t u r i l e , t r e n u r i l e ș i mașinile circulau „bară la bară”, fără niciun sistem de semnalizare, orice nerespectare a dispoziţiilor era drastic sancţionată. I-a rămas întipărit în minte cum se muta absolut totul din calea lucrării. „S-a săpat mai rău decât la sare, a fost o muncă incredibil de dură”.

Economistul Nicolae Ivanov, comandantul Șantierului Naţional al Tineretului18, își amintește de cei opt ani de munca: „Sunt mândru de ce am realizat, deoarece acest Canal va dăinui. Nu spun că nu a fost greu, s-a muncit în draci. Aveam pe șantier peste 5.000 de tineri muncitori elevi și studenţi. S-au excavat și transportat 56 de

26 mai 1984. Aspect de la inaugurarea Canalului

26 mai 1984. Aspect de la inaugurarea Podului de la Agigea

milioane metri cubi de pământ și rocă, s-au turnat peste 1,2 milioane metri cubi, iar prin șantierul pe care l-am condus au trecut 26.930 de elevi și 5.460 de studenţi, fără a socoti muncitorii - în medie cam 3.500 pe an. Elevii și studenţii veneau pe șantier, pe rând, în serii de câte trei luni, pentru efectuarea obligatorie a practicii în producţie. Este adevărat că primeau

și bani la plecare, între 1.000 și 2.000 de lei, iar diferenţa era trimisă unităţilor de învăţământ. Sigur că era greu

pentru ei, întrucât veneau de acasă, de la mămica și tăticu, iar aici se trezeau d e d i m i n e a ţ ă , aveau normă de făcut... Dar nu era săptămână să nu facă excursii, fi ecare serie o trimiteam în Bulgăria, nu exista să nu aibă o mâncare bună, activităţi în weekend, programe sportive. Ne ocupăm de ei de la mâncare, cazare, asistenţă medicală până la hârtia igienică.

E adevărat că au fost și accidente. În zona mea au fost cam opt accidente mortale. După primul, ne-a chemat Ceaușescu și a zis că ne belește dacă se mai întâmpla așa ceva. Că înţelege că există accidente, dar că nu concepe să se întâmple așa ceva pe un șantier al tinerilor. Dar ce puteai să le faci? Că erau mulţi. Unii s-au înecat, alţii au căzut beţi cu autobasculantele, altul s-a electrocutat... În privinţa lui Ceaușescu, pot să vă spun că n-am avut probleme, ne-a dat tot ce i-am cerut. Nu mișca nimeni în front, iar el era peste tot și avea o memorie dată dracului. În schimb, dacă nu îi prezentai succint despre ce e vorba te

studii/documente

document 2019 3 (85) 97

puteai trezi vorbind singur, pentru că nu mai era nimeni, pleca. Nicu Ceaușescu, în schimb, se băga cu cizmele prin toate coclaurile, mânca cot la cot cu noi, se interesa ca, cel puţin din partea noastră, a tineretului, mă rog al U.T.C.-ului, să nu ne lipsească nimic”, povestește Nicolae Ivanov, care în cei opt ani de Canal și-a văzut familia doar de câteva ori.

Deși construcţia era de-a dreptul titanică, ordinele prevedeau numai patru ani pentru fi nalizarea lucrării. Din cauza apelor freatice descoperite pe traseul Canalului, lucrarea s-a amânat cu doi ani.

Pe 26 mai 1984, într-un cadru festiv, cu zeci de mii de oameni de-a lungul Canalului, Nicolae Ceaușescu tăia panglica Canalului Dunăre - Marea Neagră. Lucrarea era estimată, pe atunci, la valoarea de 10.000 de miliarde de lei.

Cea mai mare clasă a canalelorCanalul leagă Dunărea (la sud de orașul Cernavodă) cu

Marea Neagră (la Agigea, la sud de Constanţa) și scurtează drumul spre Constanţa cu aproape 400 km. Canalul, care poate fi utilizat în ambele sensuri, are o lungime de 64,2 km, o lăţime între 110 și 140 de metri și o adâncime între 7 și 8,5 metri, și poate primi nave cu un pescaj de până la 5,5 metri. Odată cu deschiderea pentru trafi c în 1992 a Canalului Main - Dunăre, de pe teritoriul Germaniei, a fost realizată legătura directă între Marea Neagră și Marea Nordului (între porturile Constanţa și Rotterdam).

Potrivit standardelor EEC - UNO, Canalul Dunăre - Marea Neagră se situează în clasa a șasea de canale interioare, cea mai mare clasă pentru astfel de construcţii, și este capabil să facă faţă unui trafi c de circa 10 milioane de tone pe an, asigurând circulaţia în ambele sensuri.

NOTE

Th e Danube - Black Sea Canal: from Crime to patriotic Labor

Assistant Professor Florian Bichir, Ph.D.

Abstract: Th e history of the Danube - Black Sea Canal begins with the fi rst projects of the 19th century. Initially conceived as a means of re-educating a part of the population, hostile to the new regime of popular democracy, it became a major objective of the communist regime in Romania. With an immense human and material eff ort, it became the largest objective built on the country territory and was inaugurated in 1984.

Keywords: canal, Danube, Black Sea, reeducation, construction site, 1984.

1 Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, Academia Română, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Comisia Română de Istorie Militară.2 Canalul, cu lungime totală de 95,6 km, este format din ramura principală, în lungime de 64,4 km şi ramura de nord (cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari), în lungime de 31,2 km.3 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Selecţie, introducere şi note: Lavinia Betea, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2008.4 http://www.iptana.ro/romania/download/PARTEA%20I_Generale.pdf5 Roxana Mihordescu, Canalul Dunăre - Marea Neagră, 30 de ani de la inaugurare, Bucureşti, AGERPRES, 26 mai 2014.6 Ibidem.7 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar nr. 53/1949, f. 58 Decizia Consiliului de Miniştri nr. 505, publicată în „Buletinul Ofi cial al R.P.R.” nr. 33 din 26 mai 1949.9 M. Cojoc, Istoria Dobrogei în secolul XX, I. Canalul Dunăre – Marea Neagră (1949-1953), Bucureşti, 2001, p. 69.10 Ibidem, p. 37.11 *** Cartea Albă a Securităţii, vol. II, f.e., f.l., 1994, p. 211. 12 Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (în continuare A.C.N.S.A.S.), Fond Documentar, dosar nr. 55, vol. 51, ff. 165-168. 13 Conform statisticilor ţinute de Securitate identifi cate de C.N.S.A.S., în perioada 1950-1966 au fost internate în unităţi şi colonii de muncă,

din motive politice, peste 29.000 de persoane. În intervalul 1950-1954, au fost trimise în unităţi şi colonii de muncă 22.077 persoane, astfel: 5.154 în 1950, 2.519 în 1951, 11.913 în 1952 şi 2.491 în 1953-1954. Cea mai mare parte a acestora erau ţărani (4.865), muncitori (4.624), funcţionari (3.423) şi avocaţi (1.968).14 Cel mai bun studiu asupra Canalului este, după opinia autorului, cel publicat de cercetătorii C.N.S.A.S., Monica Grigore şi Oana Ionel, Colonia de muncă Capul Midia: punct terminus al Canalului suferinţei, accesibil pe site-ul C.N.S.A.S. www.cnsas.ro15 Aluzie la romanul lui Petre Dumitriu - Drum fără pulbere, ESPLA, 1951. Romanul glorifi că construirea de către români şi nu de către C.A.E.R. a Canalului Dunăre - Marea Neagră. Din păcate, conform manuscriselor recuperate de Academia Română de la Securitate, cenzura sovietică (care era militară, Canalul fi ind un obiectiv strategic al sistemului socialist) a modifi cat drastic textul, de la prima la a cincea ediţie (din 1960), anul fugii autorului în Occident. Într-o convorbire cu George Pruteanu, pe care a purtat-o în 1995, scriitorul spunea: „Îmi vine să-mi tai mâna cu care am scris «Drum fără pulbere»”.16 Roxana Mihordescu, Op. cit.17 Canalul Dunăre - Marea Neagră între istorie, actualitate şi perspective, coordonator prof. univ. dr. Valentin Ciorbea şi inginer drd. Ovidiu Sorin Cupşa, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2008.18 Mărturie afl ată în arhiva autorului.

3 (85) 2019 document98

agora

Arhivele Militare Naţionale Române și Depozitul Central de Arhivă, în colaborare cu

Arhivele Naţionale ale României, au organizat Simpozionul „Acţiunile de luptă duse de Armata Română în anul 1919”, care s-a desfășurat în data de 30 iulie, la Cercul Militar Bistriţa și în data de 31 iulie, la Cercul Militar Târgu Mureș.

Au fost prezentate comunicări de către următorii participanţi: dr. Teodora Giurgiu – Momente defi nitorii din evoluţia Statului Major al Apărării. 1859-2019 (Arhivele Militare Naţionale Române); dr. Iulian Boţoghină – Organizarea militară a Ardealului și Banatului în anul 1919 (Depozitul Central de Arhivă); dr. Cornelia Vlașin – Anul 1919 în judeţul Bistriţa-Năsăud (Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud al Arhivelor Naţionale); dr. Peter Moldovan – Rolul armatei în Târgu Mureș și împrejurimi la 1919 (Serviciul Judeţean Mureș al Arhivelor Naţionale); Alin Pârvu – România și Conferinţa de Pace de la Paris. 1919-1920 (Depozitul Central de Arhivă); lector univ. dr. George Ungureanu – File din istoria armei tancuri în România. 1919-2019 (Depozitul Central de Arhivă) și colonel dr. Gabriel Pătrașcu – Românul care a ocupat Budapesta. 3 august 1919 (Arhivele Militare Naţionale Române).

Programul simpozionului a inclus și prezentarea nr. 2(84)/2019 al revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” de către dr. Teodora Giurgiu.

La activitate au participat reprezentanţi ai comenzii instituţiilor care au găzduit manifestările, autorităţilor publice centrale și locale, alături de cadre militare și personal civil.

Dr. Teodora GIURGIU

Cea de-a XLV-a ediţie a Congresului Comisiei Internaţionale de Istorie Militară a fost organizată la Sofi a, Bulgaria, în perioada 18-23

august 2019, de către Comisia Bulgară de Istorie Militară, cu sprijinul Ministerului Apărării din Bulgaria.

Tema generală a congresului, găzduit pentru a patra oară de către Bulgaria, după ediţiile din Sofi a, 2012, Varna, 2014 și Plovdiv, 2016, a fost ,,Probleme nerezolvate după Conferinţa de Pace din 1919. Confl icte militare și negocieri diplomatice”, dimensiunea internaţională și multidisciplinară a acestuia permiţând abordarea unor diverse aspecte militare, diplomatice, economice, sociale

PARTICIPAREA ARHIVELOR MILITARE NAŢIONALE ROMÂNE LA LUCRĂRILE CELUI DE-AL XLV-LEA CONGRES

AL COMISIEI INTERNAŢIONALE DE ISTORIE MILITARĂ

SIMPOZIONUL ITINERANT „ACŢIUNILE DE LUPTĂDUSE DE ARMATA ROMÂNĂ ÎN ANUL 1919”

și culturale, atât la nivel local, cât și la nivel naţional, european și mondial.

La congres au participat peste 120 de generali și ofi ţeri cu grade superioare, istorici, cercetători, membri ai corpului academic, profesori de știinţe militare, arhiviști și diplomaţi din 36 de ţări (Angola, Austria, Australia, Africa de Sud, Belgia, Bulgaria, Camerun, Canada, China, Cipru, Coreea de Sud, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Lituania, Marea Britanie, Maroc, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Senegal, Serbia, Spania, Statele Unite ale Americii, Turcia).

agora

document 2019 3 (85) 99

România a fost reprezentantă de prof.dr. Dumitru Preda, istoric și ambasador, membru al Comisiei de bibliografi e a Congresului, dr. Carmen-Sorina Rîjnoveanu, cercetător în cadrul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, membru în Comisia Internaţională de Istorie Militară și de comandor Marius-Corneliu Croitoru, șef Secţie management patrimoniu arhivistic la Arhivele Militare Naţionale Române, Statul Major al Apărării.

La deschiderea congresului au fost prezenţi reprezentanţi ai Președintelui Bulgariei, ministrului Apărării din Bulgaria, prof.dr. Massimo de Leonardis, președintele Comisiei Internaţionale de Istorie Militară și reprezentanţi ai conducerii Ministerului Apărării din Bulgaria, care, prin discursurile pe care le-au susţinut, au scos în evidenţă importanţa temei abordate pe care au apreciat-o a fi de mare actualitate și efortul făcut de către Ministerul Apărării din Bulgaria pentru organizarea și desfășurarea congresului.

În cadrul congresului s-au desfășurat și întâlnirile comitetelor: bibliografic, arhive și educaţional. Reprezentantul Arhivelor Militare Naţionale Române, comandor Marius-Corneliu Croitoru, a participat la întâlnirea Comitetului pentru Arhive, comitet care a reunit reprezentanţi din 6 ţări (Italia, care asigură și funcţia de vice-președinte, S.U.A., România, Belgia, Olanda și Spania). Au fost prezentate cadrul legislativ, organizarea sistemului arhivistic, accesul la documente, valorifi carea patrimoniului arhivistic din Armata României, detalii despre pagina web a Arhivelor Militare Naţionale Române și despre revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare”.

Din discuţii a reieșit că unul dintre principalele obiective ale Arhivelor Militare îl constituie promovarea cercetării prin publicarea materialelor legate de istoria militară, prin coroborarea informaţiilor atât din arhivele militare, cât și din alte surse, ca universităţi și colecţii particulare.

Prezentările participanţilor au evidenţiat două problematici comune pentru arhivele militare: declasifi carea informaţiilor din documentele de arhivă; protecţia informaţiilor, în conformitate cu reglementările europene privind protecţia datelor personale și transparenţa guvernamentală, în mod deosebit cu privire la protecţia datelor din dosarele personale.

De asemenea, este în proiect un „Ghid on-line al arhivelor militare” ce va fi integrat pe site-ul Comisiei Internaţionale de Istorie Militară (www.icmh-cihm.org), pentru promovarea cercetării în domeniul istoriei militare.

Urmare la dezbaterile de la congresul din anul 2018 de la Ierusalim, au fost discutate și formulate propuneri de îmbunătăţire cu privire la datele și informaţiile relevante militare din contextul arhivelor mondiale care urmează a fi transmise de către membri. Ghidul va fi un instrument util prin difuzarea informaţiilor despre arhivele

militare naţionale și alte instituţii, cu date de contact și de comunicare, precum și informaţii detaliate privind valorifi carea documentelor de a rh i vă re l e van te p e n t r u i s t o r i a militară.

Au fost stabilite contacte cu arhive militare și instituţii de studii și cercetare din S.U.A., Germania, Italia, Franţa, Olanda, B e l g i a , S p a n i a , Austria, Africa de Sud, Coreea de Sud.

Conferinţele și dezbaterile au fost planifi cate pe 18 secţiuni. Din partea României au prezentat teme prof.dr. Dumitru Preda (Romania and the Bolshevik offensive in Europe. The International Dimension of the Romanian Army Campign in 1919-1920) și dr. Carmen-Sorina Rîjnoveanu (Romania between the Bucharest Peace Treaty and Paris Peace Conference: the uneasy path of small power in the great power game) în contextul temei generale a congresului. De asemenea, în cadrul unei secţiuni a fost prezent și E.S. Ambasadorul României la Sofi a, dr. Ion Galea.

În cadrul congresului au fost incluse și secţiuni pentru doctoranzi în domeniul istoriei militare, prezentarea Jurnalului Internaţional de Istorie Militară și Istoriografi e (IJMH) editat de către Comitetul bibliografi c, precum și acordarea premiului Andre Corvisier pentru cea mai semnifi cativă teză de doctorat în domeniul istoriei militare.

Conform agendei congresului, au fost organizate vizite de informare la Muzeul Militar din Sofi a, muzee de istorie și arheologie din Sofi a, participarea la evenimente dedicate aniversării a 140 de ani de la eliberarea Bulgariei.

În ansamblu, congresul a favorizat un util schimb de experienţă în domeniul istoriei militare, în special și al arhivisticii militare, în general. Participarea în continuare la congres asigură menţinerea unei racordări strânse la o reţea știinţifi că globală de instituţii și proiecte internaţionale în domeniul studierii documentelor de arhivă și istoriei forţelor armate și, deopotrivă, o platformă de proiectare a vizibilităţii României pe plan știinţifi c la nivel internaţional.

Cea de-a XLVI-a ediţie a Congresului Internaţional de Istorie Militară se va desfășura la Poznan, Polonia, în perioada 31 august-5 septembrie 2020.

Comandor Marius-Corneliu CROITORU

3 (85) 2019 document100

agora

În perioada 20-22 iunie 2019, la Iași, orașul celor trei uniri, s-a desfășurat Conferinţa Internaţională „Contribuţia Armatei României

și a Elitelor la Apărarea și Recunoașterea Internaţională a Marii Uniri (1919-1920)”. Evenimentul știinţifi c a fost organizat de către Statul Major al Apărării, prin intermediul Filialei Iași a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, sub egida Academiei Române și a benefi ciat de sprijinul Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a Primăriei municipiului Iași, Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum și structurilor militare din garnizoana Iași.

În cele două zile ale conferinţei membri și reprezentanţi ai unor importante instituţii de cultură civile și militare au creionat atmosfera evenimentelor petrecute acum o sută de ani pe câmpul de luptă, la București, la Paris sau în alte capitale europene.

Comunicările prezentate publicului au reliefat jertfele și sacrificiile, confruntările militare, dar și iscusinţa diplomatică a clasei politice, toate reunite într-o acţiune de amploare care a încercat să apere și să consolideze actele de unire semnate la Chișinău, Cernăuţi și Alba Iulia.

Arhivele Militare au luat parte la acest eveniment știinţifi c, încercând să sublinieze rolul documentelor în înţelegerea trecutului.

Domnul colonel Liviu Corciu, directorul Arhivelor Militare Naţionale Române, a reliefat rolul și locul avut de instanţele militare în desfășurarea Războiului Întregirii Naţionale, iar doamna Anca Oana Otu a adus în prim-plan activitatea unui voluntar român în Războiul de Reîntregire, membru al unei vechi familii boierești din Moldova, colonelul Robert C. Bossy.

R e p r e z e n t a n ţ i i Depozitului Central de Arhivă, Pitești, domnul dr. V ictor Răzvan Mart in ș i domnul dr. Iu l i an S te l i an Boţoghină au adus în atenţia auditoriului acţiunile unităţilor d e j a n d a r m i d i n Transilvania pentru apărarea Marii Uniri, respectiv contribuţia patr ioţ i lor români contra propagandei antinaţionale susţinută în taberele Legiunii române din Italia.

Mulţumim organizatorilor pentru invitaţie și îi felicităm pentru eforturile și implicarea depuse pentru desfășurarea în condiţii deosebite a unui eveniment știinţifi c de o asemenea amploare.

Audierea lucrărilor conferinţei, participarea la dezbateri și discuţiile avute cu participanţii ne-au dus cu gândul la Gala Galaction care nota: „O zi petrecută la Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanţată. [...] Era în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligenţă și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc...” (Iașii precum erau...).

Sperăm că această conferinţă să fie prima dintr-o succesiune de reuniuni care să aducă în atenţia publicului dar și a specialiștilor momente importante ale istoriei noastre.

Dr. Anca Oana OTU

CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ„CONTRIBUŢIA ARMATEI ROMÂNIEI ŞI A ELITELOR

LA APĂRAREA ŞI RECUNOAŞTEREA INTERNAŢIONALĂA MARII UNIRI (1919-1920)”

Editorial♦General Ştefan Panaitescu - the Chief of Staff of the Transylvanian Troops Commandment - Colonel (r) prof. univ. Ion Giurcă, Ph.D.♦Th e Organization of the Intelligence and Counter -Intelligence Service by the Romanian General Headquarters in the occupied Territory during August-December 1916 - Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate♦Informative Analysis of the General Headquarters ( July – November 1917) - Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.♦Ferdinand I - Th e fi rst King of all Romanians (Part II) - Neculai Moghior♦Loïe Fuller – a Friend of Queen Marie and of Romania - Scientifi c Researcher Sorin Cristescu, Ph.D.♦July 1919. General Staff and the Establishment of Army Corps 6 and 7 in Transylvania - Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D.♦Th e City Constanţa in 1919 - Constantin Cheramidoglu, Ph.D.♦Th e Role of the Army in Târgu Mureș and Surroundings in 1919 - Peter Moldovan, Ph.D.♦Considerations regarding the Organization of the military Mail Censorship in the Period of Antonescu Regime - Colonel Petrişor Florea, Ph.D., Iulian Stelian Boţoghină, Ph.D., George Daniel Ungureanu, Ph.D.♦Th e dignity Lesson of General Ilie Ştefl ea - Captain (N, r) Marian Moșneagu, Ph.D.♦Th e Beginning of the Reactive Era (Part II) - Lieutenant-commander pilot (r) Gheorghe-Ion Vaida♦General Vasile Atanasiu – the Artisan of the Centenary Celebration of the modern Romanian Artillery - Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu♦A Knight of the Sky - General Pilot Traian Burduloiu - Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D.♦A Paratrooper Knight of the Order “Mihai Viteazul” - Commodore Teodor Dobre - Warrant offi cer adjutant Eugen-Dorin Spătaru♦Th e Danube - Black Sea Canal: from Crime to patriotic Labor - Assistant Professor Florian Bichir, Ph.D.♦Agora

C O N T E N T S

tipo document 3 2019amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Re...2 3 (85) 2019 document...

Documents

Transcript of tipo document 3 2019amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Re...2 3 (85) 2019 document...