ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN MATERIALS BY METHOD BCG DOT-MATRIXSTUDIU COMPARATIV AL SCHEMELOR DE CERTIFICARE
ALE SISTEMELOR DE MANAGEMENT AL SIGURANEI ALIMENTULUI
ÎN UNIUNIUNEA EUROPEN
tefan Zaharie Pop1 , Raluca Dracea2 i Carmen Vdulescu 1)Asocitia Român de Acreditare (RENAR), Bucureti, România
2)3)Universitatea din Craiova, România
Pop, S.Z., Dracea, R. and Vldulescu, C., 2018.
Comparative Study of Certification Schemes for Food
Safety Management Systems in the European Union
Context. Amfiteatru Economic, 20(47), pp. 9-29.
Istoria articolului
Organizaiile din domeniul alimentaiei publice îi desfoar activitatea într-un
mediu de afaceri cu grad ridicat de complexitate. Ca urmare, calitatea i mai ales sigurana
produselor alimentare au devenit elemente cu noi valene, într-o abordare
multidimensional a economiei de consum. Totodat, globalizarea vieii economice i
sociale a evideniat necesitatea unei abordri unitare a modalitii de realizare a unor
produse de calitate i sigure pentru consumatorul final. Din acest considerent, au aprut la
nivel internaional o serie de standarde pe care organizaiile trebuie s le respecte pentru a
proiecta, implementa i certifica sisteme de management al calitii i siguranei alimentare
care s aduc beneficii tuturor prilor implicate.
Prezenta lucrare are ca scop realizarea unui studiu comparativ al schemelor de
certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentare, în încercarea de a oferi
organizaiilor posibilitatea de a înelege ce tip de sistem de management al calitii este
adecvat cadrului organizaional în care se regsesc, în conformitate cu obiectivele stabilite.
Cercetarea se bazeaz pe un amplu studiu al literaturii de specialitate, al unor articole i
lucrri de referin, culegerea datelor realizându-se prin analiza comparativ a standardelor
internaionale, a schemelor de certificare privat a produselor i sistemelor de management
al siguranei alimentare, în dorina de a clarifica diversele abordri dar i asemnrile i
deosebirile dintre ele.
certificare, standarde internaionale, calitate
Autor de contact, Pop tefan Zaharie – popstefan2000@yahoo.com
10 Amfiteatru Economic
Stilul rapid de via din perioada actual, globalizarea i interconectarea pieelor
dar i armonizrile culturale din domeniul gastronomic, au dus la schimbri majore în
modul de preparare a hranei i a consumrii acesteia, cu efecte pozitive precum avansarea
rapid a tehnologiei alimentare, a preparrii i ambalrii acestor produse, în scopul
asigurrii calitii i siguranei alimentelor în procesele logisticii mrfurilor. Privit în acest
context, problematica siguranei i calitii alimentelor genereaz eforturi i responsabiliti
comune ale tuturor celor implicai în lanul complex care include producia agricol,
procesarea, transportul, stocarea i consumul mrfurilor alimentare. Astzi, tot mai muli
specialiti în domeniu, sugereaz ideea c sigurana alimentului este de fapt un drept al
consumatorului, respectiv dreptul de a nu-i fi afectat viaa i sntatea. La nivel european
dar i internaional, productorii i furnizorii de servicii implicai direct sau indirect în
circuitul alimentar au obligaia, reglementat prin normele europene i prin legislaia
naional, s furnizeze produse sigure pentru consum, în acord cu nevoile i ateptrile
clienilor. Respectând acest deziderat de a asigura i de a menine sigurana i calitatea
produselor alimentare, la nivel internaional i european, au fost create o serie de norme,
refereniale, coduri de bun practic, coduri de igien, care s ajute organizaiile din
domeniu s-i implementeze sisteme de management al siguranei alimentare, potrivit unor
standarde internaionale sau ale unor scheme de certificare private. Criteriile de
implementare ale sistemelor de management ale siguranei alimentare i cerinele
schemelor de cerificare sunt detaliate în standardele internaionale din domeniu.
1. Recenzia literaturii tiinifice
Sistemele agroalimentare contemporane sunt construite pe baza unor reglementri
publice i private, care au devenit o parte obligatorie a activitii logistice a mrfurilor
alimentare de baz în vrac, precum i a celor prelucrate (Henson i Reardon, 2005). În acest
proces, din dorina de a pune la dispoziia populaiei alimente sgigure dar i pentru a
asigura protecia consumatorilor împotriva practicilor frauduloase, guvernele statelor au
jucat în mod tradiional rolul major în stabilirea standardelor minime de calitate a
produselor alimentare i a reglementrilor ce se impun în acest domeniu. În acelai timp
guvernele trebuie s in sema i de faptul c standardele de calitate în domeniul produselor
agroalimentare au continuat s evolueze ca urmare a schimbrilor tehnologice, a evoluiilor
tiinifice privind riscurile asociate cu produsele alimentare dar i ca rspuns la cererile i
nevoile din ce în ce mai complexe ale consumatorilor i ale societii. Concmitent, în
sectorul agroalimentar din multe ri dezvoltate s-au dezvoltat sisteme de control privat i
proceduri de executare, ca rspuns la tendinele cererii consumatorilor, care au sporit rolul
standardelor voluntare private în lanurile alimentare (Smith, 2009). Utilizarea mai larg a
standardelor private reorienteaz lanurile de aprovizionare cu produse agricole i
alimentare de la centrele de concuren bazate pe preuri ctre cele bazate pe calitate
(Henson i Reardon, 2005).
Standardele de calitate din domeniul produselor alimentare sunt acum din ce în ce
mai mult vzute ca bunuri private care difereniaz produsele alimentare unele de celelalte
de multe ori fcând diferena între ofertele firmelor de profil. În paralel cu standardele
private, standardele publice i controalele de reglementare au evoluat i ele de-a lungul
timpului în majoritatea rilor din întreaga lume i au devenit din ce în ce complexe dar i
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 11
respectate în mod riguros, deoarece consumatorii solicit atribute specifice sau informaii
despre anumite atribute ale alimentelor (Josling et al., 2004).
Ca un efect al globalizrii, lanurile de aprovizionare pentru produsele alimentare
se extind dincolo de frontierele naionale, evoluie facilitat în parte de noile produse
alimentare prelucrate i de o politic de mediu mai favorabil comerului internaional cu
alimente. Standardele publice, considerate standarde minime de calitate, dei protejeaz
consumatorul, de cele mai multe ori nu permit companiilor din industria alimentar s-i
diferenieze produsele pe baza caracteristicilor de calitate, pentru a proteja i câtiga cota de
pia atunci când concureaz pe pieele naionale i regionale (Smith, 2009). În consecin,
au aprut standarde private pentru a completa acest decalaj i pentru a rspunde evoluiilor
din domeniul reglementrilor. În general, acestea se bazeaz pe sisteme coordonate pentru
satisfacerea cererii consumatorilor pentru caracteristici de calitate bazate pe diferenierea
produselor i segmentarea pieei (Fulponi, 2006). Aceste standarde pot fi mai complexe i
mai exigente decât standardele minime impuse de guverne pe pieele lor naionale. Cu toate
acestea, standardele private, dei un fenomen destul de recent, nu sunt înc aplicate
universal, în acelai timp cu standarde publice, chiar dac reprezint totui forma
dominant a controlului în sistemele alimentare din unele ri. În acest context,
complexitatea interaciunii standardelor de calitate publice i private este accentuat
considerabil. În plus, distincia dintre standardele de produs, de proces i de sistem a
devenit important în contextul sistemului comercial multilateral, în special a standardelor
de proces i de sistem, care implic activiti i metode de producie distincte (Smith,
2009).
Ca parte a sistemului de management al calitii, asigurarea calitii (AQ) acoper
toate tipurile de activiti, de la proiectare, dezvoltare, implementare i pân la producie,
instalare, prestare servicii, etc. (Militaru et al,, 2014). Aceasta include reglementri cu
privire la calitatea materiilor prime, ansamblurilor, produselor i componentelor, servicii
legate de producie, precum i procesele de gestionare, producie, inspecie i control. Ca
funcie a managementului calitii, scopul principal al asigurrii calitii este de a se asigura
c produsul îndeplinete sau depete ateptrile clienilor (Militaru et al., 2014). În acest
context, adoptarea i implementarea unor standarde de calitate devine o prioritate pentru
organizaii, lucru atestat de o certificare obligatorie (cerut de cadrul legislativ în unele ri
pentru anumite domenii) sau voluntar, cu scopul de a aduce un plus de încredere
consumatorilor. Ceea ce numim astzi „proces de certificare” este practic o rezultant a
cooperrii internaionale, care a aprut i s-a dezvoltat în primul rând în rile dezvoltare i
apoi cu rapiditate în toat lumea (Militaru et al., 2014).
În accepiunea Organizaiei Internaionale de standardizare (ISO), obiectivul
principal al certificrii este de „a garanta, prin intermediul unui organism ter, independent
de productor i de beneficiar, conformitatea unui produs, serviciu, proces sau a sistemului
calitii organizaiei, cu un referenial prestabilit”. Pentru ca activitatea de certificare s se
deruleze în condiii de eficien, dar i pentru a-i îndeplini scopul pentru care a fost creat,
în 1985 a fost înfiinat în cadrul ISO, un comitet responsabil cu furnizarea informaiilor
necesare, prin elaborarea unor ghiduri internaionae referitoare la diferite tipuri de inspecii,
încercri sau certificri. Acest comitet, denumit iniial CERTIGO, funcioneaz în prezent
sub denumirea de CASCO (Comitee on Conformity Assessment/Comitet pentru Evaluarea
Conformitii) i poate dezvoltat politici de evaluare a conformitii.
Aa cum reiese din definiia ISO, exist mai multe tipuri de certificri care pot fi
realizate fie pentru produse/servicii, fie pentru sisteme de management sau alte activiti.
Astfel, organizaiile sunt preocupate s îi îmbunteasc permanent calitatea produselor i
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
12 Amfiteatru Economic
servicii oferite consumatorilor, asigurându-se în acest fel i de faptul c vor îndeplini
condiiile unei certificri viitoare. Certificarea indic faptul c, în opinia organismelor de
certificare, modul de desfurare a unei afaceri se realizeaz potrivit unui set specific de
cunotine, caliti, competene sau abiliti. Dei voluntar în unele cazuri, certificarea este
adesea cerut de marile lanuri comerciale care opereaz pe piee dezvoltate. Importana
certificrii sistemelor de management nu poate fi contestat de nimeni. Este demonstrat
tiinific cât de important este ca organizaiile s îi desfoare activitatea în baza unor
principii comune i în urma unei etapizri corespunztoare a activitilor, aa cum impun
diferitele refereniale. Certificarea nu face altceva decât s vin în sprijinul organizaiilor,
care pot demonstra c întradevr aplic regulile din standarde. Mai mult decât atât,
certificarea unui sistem de management este o dovad c organizaia desfoar procese
superioare calitativ fa de restul concurenilor, având capacitatea de a aduce îmbuntiri în
mod continuu pentru a satisface i chiar depi cerinele consumatorilor (Militaru et al.,
2014).
Organismele de certificare sunt de cele mai multe ori organizaii de afaceri sau, în
anumite situaii, organisme profesionale sau organizaii non-profit (uneori, acestea din urm
exist în primul rând pentru a oferi un anumit tip de certificare. Indiferent de natura sa,
organismul de certificare stabilete politicile programului de certificare (Caccamisi i
Crescenzo dell’Aquila, 2007).
Pentru a evalua asemnrile i diferenele dintre standardele internaionale din
domeniul siguranei alimentelor utilizate la nivel internaional i implicit a schemelor de
certificare privat a produselor i sistemelor de management al siguranei alimentare a fost
utilizat analiza comparativ, bazat pe compararea cerinelor, identificarea elementelor
comune i a diferenelor, precum i evaluarea compatibilitii i posibilitii de integrare a
acestor cerine (Nicolas, 2013). Rezultatele analizei sunt prezentate în seciunile urmtoare
pe baza structurii i cerinelor standardelor, precum i a criteriilor pe care operatorii din
domeniul industriei alimentare trebuie s le îndeplineasc în cazul schemelor de certificare
privat. Pentru ca rezultatele analizei comparative s fie concludente i pertinente în
cercetare au fost folosite urmtoarele materiale: Codex Alimentarius: Codul de igien
alimentar (texte de baz) - ediia a patra (WHO, 2009); BRC Standard de siguran
alimentar global, numrul 7 (BRC, 2015); Standardul IFS pentru auditul calitii i
siguranei produselor alimentare, versiunea 6 (IFS, 2014); ISO 22000: 2005 Sisteme de
management al siguranei alimentelor - Cerine pentru orice organizaie din lanul alimentar
(ISO, 2005); FSSC 22000 Cerinte pentru FSSC 22000 versiunea 4.1, Codul SQF, Ed. 7,
Sisteme de management al calitii ISO 9001: 2015 - Cerine (ISO, 2015) etc.
Având în vedere varietatea de standarde, cerine i criterii aplicabile la nivel
internaional în scopul cetificrii sistemelor de management al calitii i siguranei
alimentare, considerm c analiza comparativ a acestora reprezint una dintre cele mai
eficiente metode prin care pot fi obinute informaii aplicabile la nivel organizaional, atât
pentru organizaiile care doresc certificarea, cât i pentru organismele de certificare. În
acest sens, se impune prezentarea principalelor criterii de difereniere a standardelor din
domeniu i identificarea contextului de aplicabilitate a acestora, în funcie de necesitile i
interesele organizaiilor. Cele mai generice dintre sisteme i cele mai frecvent adoptate de
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 13
productorii din industria alimentar - ISO 22000, EurepGAP, FSSC 22000, BRC, SQF
Code i IFS - sunt apoi comparate, discutând criteriile, asemnrile i diferenele dintre ele.
3. Caracterizarea principalelor standarde i scheme de certificare din domeniul
sistemelor de management al calitii i siguranei alimentare
3.1. Hazard Analysis. Critical Control Point
Hazard Analysis. Critical Control Point (HACCP) este un sistem de management
în care sigurana alimentar este abordat prin prisma analizei i controlului pericolelor
biologice, chimice i fizice generate de producia, procurarea i manipularea de materii
prime, fabricarea, distribuia i consumul produselor alimentare.
În anul 1980, International Comission on Microbiological Specification of Food
(ICMSF-OMS) a elaborat un raport privind aplicarea HACCP. Liniile directoare pentru
aplicarea HACCP au fost adoptate la cea de-a XX-a sesiune a Comisiei Codex
Alimentarius, în anul 1993, fiind adresate ctre toate statele membre cât membrilor asociai
ai FOA i OMS, sub forma unui text cu caracter consultativ, întrucât decizia utilizrii
sistemului HACCP aparinea fiecrui guvern.
Prin aceste linii directoare, Codex Alimentarius încurajeaz i recomand
implementarea sistemului de autocontrol, HACCP, în industria alimentar. Înainte de
aplicarea acestuia în orice sector al lanului alimentar, sectorul respectiv trebuie s
funcioneze în conformitate cu: Codul Principiilor Generale de Igien Alimentar, un
Codex adecvat pentru producie (G.M.P. – Bune Practici de Producie) i o legislaie
adecvat pentru sigurana alimentelor (Codex Alimentarius Commission, 2003).
Implementarea cu succes a acestor linii directoare, necesit instruire i o abordare
multidisciplinar, inclusiv expertiz adecvat în domeniul agronomiei, sntii veterinare,
produciei, microbiologiei, medicinei, sntii publice, tehnologiei alimentare, sntii
mediului, chimiei i ingineriei (Caccamisi and Crescenzo dell’Aquila, 2007). Se estimeaz
c, de-a lungul anilor, au existat numeroase standarde private pentru sigurana alimentar
diferite din punct de vedere al complexitii acestora (Reardon, 2000; Jaffee, 2004).
Dezvoltarea de standarde la diferite niveluri (naionale, regionale i internaionale), care nu
sunt armonizate a condus la apariia i dezvoltarea sistemului HACCP (Stefanova and
Gotchev, 2016).
Versiunea HACCP obligatorie pentru operatorii din sectorul alimentar din spaiul
european este cea codificat în Regulamentul (CE) nr. 852/2004, modificat prin
Regulamentul (CE) nr. 1019/2008. În schemele private de certificare, versiunea menionat
este deseori cea prevzut în Codex Alimentarius. Versiunea HACCP obligatorie se
bazeaz pe cerinele din Codex Alimentarius, dar nu este la fel de elaborat ca cea din
schemele private. Prin includerea lor în scheme private, Codex-ul neobligatoriu dobândete
un efect juridic. Includerea HACCP în sistemele private adaug pentru companiile
europene, aplicabilitate în sectoarele exceptate de la Regulamentul 852/2004 (sectorul
primar), aplicarea prin intermediul instrumentelor de drept privat i vizibilitate prin
certificare. Pentru companiile din afara Europei, aceasta aduce o obligaie care nu exist în
sistemul de drept public (European Food Law Association, 2011).
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
14 Amfiteatru Economic
3.2. Standardul ISO 22000
Pân la începutul anilor 2000, o serie de standarde au fost elaborate de diferite
organizaii private i naionale din întreaga lume, ceea ce a condus la apariia unor situaii
contradictorii, atunci când companiile au început s utilizeze propriile coduri i proceduri
dezvoltate intern pentru a-i controla furnizorii. Diferitele criterii de audit au fcut aproape
imposibil ca furnizorii s îndeplineasc toate cerinele de pe piaa mondial. În acest
context, în anul 2001, Organizaia Internaional pentru Standardizare (ISO) a început s
lucreze la un standard pentru sistemul de management al siguranei alimentelor (FSMS).
Acest standard internaional FSMS, cunoscut sub numele de ISO 22000, a fost publicat în
cele din urm la 1 septembrie 2005. Este un cadru care combin programele prealabile,
principiile HACCP, etapele de aplicare descrise de Comisia Codex Alimentarius i
elementele standardului ISO 9001 (vezi figura nr. 1). În termen de doi ani, standardul a fost
pus în aplicare de organizaii din peste 50 de ri ca o alternativ la mai mult de 20 de
sisteme de siguran alimentar dezvoltate de companii individuale din sector, pentru
auditarea furnizorilor lor.
ISO 22000 definete cerinele sistemului de management al siguranei alimentelor
pe care companiile trebuie s le îndeplineasc, pentru a se conforma reglementrilor privind
sigurana alimentelor din întreaga lume. ISO 22000 adopt o abordare a lanului alimentar
pentru sigurana alimentar, definind un set de cerine generale de gestionare a siguranei
alimentelor, care se aplic nu numai productorilor de materii prime i productorilor de
alimente, ci tuturor organizaiilor care particip la lanul de aprovizionare cu alimente.
ISO 22000 poate fi aplicat independent de alte standarde ale sistemului de
management, implementarea sa putând fi îns aliniat sau integrat cerinelor unor alte
sisteme de management (de exemplu ISO 9000), conducând astfel la certificarea unor
sisteme integrate de management.
Sursa: Lokunarangodage C.V.K., et al., 2015, p. 4
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 15
Standardul integreaz sistemul HACCP i msurile aplicate de Comisia Codex
Alimentarius. Prin intermediul unor cerine auditate, acesta combin planul HACCP cu
programele prealabile (PRP) (ISO 22000: 2005, 2005). Programele prealabile cuprind toate
condiiile i activitile de baz necesare pentru meninerea unui mediu igienic în lanul
alimentar adecvat produciei, logisticii i furnizrii de produse alimentare sigure.
Pe de alt parte, noul standard ofer o alternativ productorilor de alimente care
nu implementeaz standardul ISO 9001: 2000, în timp ce acetia doresc un sistem eficient
de gestionare a siguranei alimentelor (Aggelogiannopoulos et al., 2007), combinând o serie
de avantaje, managementul calitii, comunicrile externe i interne, desemnarea
responsabilitii, implementarea managementului crizelor, îmbuntirea continu, bunele
practici de sntate i diferenierea dintre PRP, OPRP i PCC (Talbot, 2007).
Pe lâng faptul c sistemul HACCP este un sistem de siguran alimentar i ISO
22000 este un standard al sistemului de management al siguranei alimentare, îmbuntirile
aduse de acesta din urm includ urmtoarele:
ISO 22000 permite dezvoltarea, implementarea i verificarea unui sistem de
management al siguranei alimentelor sau a unei pri din acesta de ctre experi ai oricrei
companii;
ISO 22000 se refer de asemenea la bunele practici din sectoare i regulile generale
de igien publicate de Codex Alimentarius;
pe lâng comunicarea intern, comunicarea extern este, de asemenea, o condiie
pentru crearea, implementarea i actualizarea FSMS în conformitate cu ISO 22000;
ISO 22000 cere analiza riscurilor, pentru a evalua fiecare pericol identificat, pentru
sigurana alimentar;
ISO 22000 solicit documentaia PRP;
HACCP folosete conceptul tradiional de msuri de divizare a controlului în dou
grupe: precondiii i msuri aplicate în punctele critice de control (CPC). În cazul
standardului ISO 22000, aceste concepte sunt reorganizate într-o ordine logic prin
adugarea unui grup de msuri de control denumite programe operaionale prealabile
(OPSP).
ISO 22000 solicit sistemul de monitorizare i planificarea aciunilor corective
pentru PRP-urile operaionale, ca i pentru PCC-uri;
ISO 22000 cere analize i îmbuntiri în funcie de rezultatul monitorizrii
planurilor OPRP i HACCP;
formulrii i originii produselor de intrare i a produselor finale;
ISO 22000 separ i clarific activitile de verificare i activitile de validare;
Chiar dac nu este menionat în HACCP, controlul alergenilor este un program
necesar în ISO 22000;
În cadrul standardului ISO 22000 au fost elaborai noi termeni, cum ar fi "produs
potenial nesigur" i termenul "retragere" pentru rechemarea produsului i pentru activitile
adiacente.
Spre deosebire de alte programe de certificare a sistemelor de management al
siguranei alimentelor (de exemplu, FSSC 22000 i SQF), ISO 22000 nu are cerine
specifice pentru programele prealabile (PRP), dar cere ca organizaia s identifice i s
implementeze programele corespunztoare. Acest lucru îl face mai flexibil, iar organizaiile
din domeniul alimentar pot implementa i pot fi certificate conform ISO 22000. Companiile
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
16 Amfiteatru Economic
productoare i procesatoare de alimente pot utiliza specificaia ISO ISO/TS 22002-1
pentru a-i dezvolta programele PRP. Acesta descrie cerinele pentru programele PRP
aplicabile acestor organizaii. Cerinele prezentate sunt acceptate pe scar larg i sunt
echivalente cerinelor din PAS 220, specificaia disponibil publicului fiind folosit
împreun cu ISO 22000 pentru schema de certificare FSSC 22000.
În acest context, ISO 22000 nu este un standard de referin pentru Global Food
Safety Initiative (GFSI). Acest lucru înseamn c, dac o companie dorete s
implementeze un sistem recunoscut de GFSI, va trebui s implementeze cerinele din FSSC
22000, care este cel mai asemntor cu standardul ISO 22000 sau unul dintre celelalte
scheme de certificare recunoscute de GFSI.
3.3. EurepGAP/GlobalGAP
EurepGAP este un standard de calitate care a început în 1997 ca o iniiativ a
marilor comerciani cu amnuntul europeni aparinând EUREP (Euro-Retailer Produce
Working Group), pentru a rspunde preocuprilor i cerinelor consumatorilor cu privire la
sigurana alimentelor, protecia mediului, sntatea lucrtorilor, sigurana i bunstarea
animalelor. Obiectivul a fost de a dezvolta standarde i proceduri voluntare pentru
certificarea global a GAP-urilor (Good Agricultural Practice). Standardele EUREPGAP au
ajutat productorii s respecte criteriile acceptate la nivel european privind sigurana
alimentar, metodele de producie durabile, bunstarea animalelor i lucrtorilor i
utilizarea responsabil a apei, a furajelor combinate i a materialelor de înmulire a
plantelor. De asemenea, certificarea armonizat a însemnat economii pentru productori,
deoarece nu ar mai trebui s fac mai multe audituri în funcie de criterii diferite în fiecare
an. S-a considerat c, de asemenea, dezvoltarea schemelor comune de certificare este în
interesul productorilor. Pân în acel moment, organizaiile aflate în relaii contractuale cu
mai muli comerciani cu amnuntul, au trebuit s efectueze audituri multiple, pe baza unor
criterii diferite în fiecare an. În aceste condiii, EUREP a pus bazele unor standarde i
proceduri armonizate pentru dezvoltarea bunelor practici în agricultura convenional,
inclusiv evidenierea importanei managementului integrat al culturilor i a unei abordri
responsabile a bunstrii lucrtorilor. Acest lucru a dus la ceea ce iniial se numea
European Retailers Protocol for Good Agricultural Practice (EurepGAP).
Colaborarea dintre comercianii cu amnuntul i productorii de produse agricole,
a condus la un protocol pentru certificarea independent i recunoscut a proceselor de
producie agricol de ctre teri, pe care fermierii din întreaga lume le pot utiliza pentru a
demonstra conformitatea cu GAP. Certificarea EurepGAP acoper o serie de produse
agricole i alimentare. Schema acoper întregul proces de producie agricol a produsului
certificat, de la plantare în sol (puncte de control pentru semine), pân la produsul final
neprelucrat (puncte de control al manipulrii i depozitrii). De asemenea, schema
contribuie la stabilirea gradului de contientizare i responsabilitate în ceea ce privete
aspectele sociale i criteriile de bunstare a animalelor din ferme. EurepGAP subliniaz
importana determinrii cantitii de reziduuri, stabilirea unui standard privind MRL
(maximum residue limits) i elaborarea unor note orientative care s ajute fermierii i
productorii s poat demonstra c produsele lor îndeplinesc cerinele MRL.
Întrucât majoritatea productorilor i comercianilor din industria alimentar au
considerat c acest model se potrivete cu modelul emergent al tranzaciilor globalizate,
EurepGAp a început s aib o semnificaie global. Pentru a reflecta cât mai bine atât
expansiunea sa global, cât i obiectivul su de a deveni liderul internaional în domeniul
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 17
GAP, EurepGAP i-a schimbat numele în GlobalGAP în anul 2007, în cadrul cei de-a VIII-
a conferine globale de la Bangkok. GlobalGAP este un organism din sectorul privat care
stabilete standarde pentru certificarea produselor agricole din întreaga lume. Scopul este
de a stabili un standard unic (The Integrated Farm Assurance - IFA Standard) pentru bunele
practici agricole cu aplicaii diferite de produse, capabile s se potriveasc întregii
agriculturi globale. Guvernana este asigurat de un consiliu a crui decizie se bazeaz pe
un proces de consultare, în bord fiind reprezentai comercianii cu amnuntul (50%) i
productorii (50%). GlobalGAP este astzi cel mai important program de asigurare a
fermelor din lume, traducând cerinele consumatorilor în bune practici agricole din peste
120 de ri. De asemenea, GlobalGAP este cel mai important standard privat, care cere
productorilor s demonstreze bunele practici agricole (GAP) referitoare la preocuprile
sanitare, fitosanitare i de mediu (Henson i Humphrey, 2009). În sectorul produselor
proaspete, standardele agro-ecologice private acoper, în mod obinuit, utilizarea
pesticidelor i ratele de aplicare, trasabilitatea, gestionarea apei, adoptarea sistemelor
integrate de gestionare a culturilor, pstrarea evidenei i auto-inspecia, recoltarea i
ambalarea, precum i practicile de transport.
Aceste standarde private agroalimentare, dezvoltate iniial pentru a rspunde
preocuprilor legate de sigurana alimentelor proaspete cu risc de contaminare potenial cu
ageni patogeni i încercrilor de reducere a reziduurilor de pesticide, au evoluat ulterior
pentru a rspunde cerinelor etice i de mediu. În parte, standardele private sunt concepute
pentru a se asigura c productorii îndeplinesc cerinele standardelor publice. GlobalGAP
urmrete s se asigure c producia de produse proaspete respect reglementrile UE
privind MRL. Cu toate acestea, standardele private au de multe ori cerine mai ridicate
decât cerinele standardelor publice (Gorton et al., 2004).
GlobalGAP ofer trei produse principale de certificare numite LocalGAP,
GlobalGAP i GlobalGAP+ i anume: 40 de standarde i programe pentru trei domenii:
culturi, zootehnie i acvacultur, dar i dezvoltarea de soluii personalizate pentru membrii
GlobalGAP. Cu peste 600 de produse certificate i peste 175.000 de productori certificai
în peste 125 de ri, GlobalGAP reuete s construiasc încredere, integritate, inovaie i
excelen pentru membrii si.
GlobalGAP este un standard de tip "pre-farm-gate", ceea ce înseamn c
certificatul acoper procesul de obinere a produsului certificat provenind din inputurile din
ferme cum ar fi hrana pentru animale sau rsadurile i toate activitile agricole pân când
produsul nu prsete ferma. Certificarea GlobalGAP este efectuat de mai mult de 100 de
organisme de certificare independente i acreditate în peste 125 de ri. Este deschis tuturor
productorilor din întreaga lume. GlobalGAP include inspecii periodice ale productorilor
i inspecii neanunate suplimentare.
GlobalGAP const dintr-un set de documente normative, cum ar fi regulamentele
generale GlobalGAP, punctele de control GlobalGAP i criteriile de conformitate, precum
i lista de verificare GlobalGAP. Planurile de asigurare a fermelor existente la nivel
naional sau regional pot solicita recunoaterea ca fiind echivalent cu GlobalGAP prin
comparaii independente. Standardul GlobalGAP este supus unui ciclu de revizuire de trei
ani de îmbuntire continu pentru a ine seama de evoluiile tehnologice i ale pieelor
internaionale.
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
18 Amfiteatru Economic
3.4. British Retail Consortium (BRC) i Global Standard for Food Safety
British Retail Consortium (BRC) este un consoiu al retail-erilor din Marea
Britanie, având drept membrii companii britanice dar i din alte zone ale lumii, cum ar fi:
Abercrombie & Fitch, IKEA, L’Occitane, Swarovsky, Toys R Us, Starbucks, Tesco,
Sainsbury etc. Dei standardul BRC privind sigurana alimentar a început în Marea
Britanie, acesta este acum recunoscut ca un standard global. Exist peste 17 000 de
companii certificate BRC din întreaga lume i o reea extins de organisme de certificare
BRC în 90 de ri. Iniial BRC i-a dezvoltat în 1998, standardul global pentru sigurana
alimentelor pentru a ajuta industria alimentar s îndeplineasc cerinele legislative din
Directiva UE privind sigurana general a produselor i din Legea privind sigurana
alimentar din Marea Britanie. Standardul BRC este un standard care se aplic activitilor
de furnizare a produselor alimentare, acionând ca dovad pentru comercianii cu
amnuntul din Marea Britanie i proprietarii mrcilor pentru a demonstra "diligena
necesar" în faa unei posibile urmriri penale de ctre autoritile din ara respectiv.
Într-un timp scurt, standardul BRC a devenit un adevrat referenial i pentru alte
organizaii din sectorul alimentar, fiind considerat un punct de referin pentru cele mai
bune practici din industria alimentar global. Standardul este utilizat nu numai pentru
evaluarea furnizorilor retailer-ilor, ci i ca un cadru pe care multe companii i-au bazat
programele de evaluare a furnizorilor i fabricarea unor produse de marc (produse proprii).
Prin urmare, majoritatea comercianilor i proprietarii mrcilor proprii din Marea Britanie i
a multor comerciani cu amnuntul din Europa continental sau din piaa internaional vor
lua în considerare numai afacerile cu furnizorii care au obinut certificarea având la baz
standardul BRC corespunztor.
Standardul BRC cuprinde toate domeniile de siguran i legalitate ale produselor,
inclusiv sistemul HACCP, managementul calitii, standardele de mediu i controlul
produselor i proceselor din organizaie. Beneficiile majore pentru afaceri provin din
încrederea clienilor acordat de certificarea BRC. Fiecare standard este dezvoltat sub
conducerea BRC i a membrilor si, fiind revizuite constant, cel puin o dat la trei ani, în
mare msur pentru a reflecta legislaia UE în schimbare dar i pentru a dezvolta continuu
cerinele de bune practici. Utilizarea standardului BRC este voluntar din punct de vedere
juridic, dar este recomandat productorilor de alimente care sunt dispui s furnizeze
produse hypermarketurilor din Marea Britanie (Caccamisi i Crescenzo dell’Aquila, 2007).
În urma succesului i a acceptrii pe scar larg a Standardului Global pentru Alimentaie,
BRC a publicat prima ediie a Standardului de ambalare în 2002, urmat de Consumer
Products Standard în august 2003 i de standardul BRC Global Storage and Distribution în
august 2006. În 2009, BRC a colaborat cu Asociaia liderilor din industria de retail (RILA)
pentru a dezvolta standardul Global Standard pentru produse de consum din America de
Nord (European Food Law Association, 2011).
Standard BRC este recunoscut ca fiind o schem de siguran a alimentelor
recomandat de GFSI (Global Food Safety Initiative) i a fost acceptat de opt comerciani
internaionali majori: Carefour, Tesco, ICA, Metro, Migros, Ahold, Walmart i Delhaize. În
loc s creeze un alt standard, Comitetul tehnic al GFSI a identificat componentele cheie
necesare pentru respectarea standardelor de siguran alimentar i a protocoalelor de
operare pentru furnizarea certificrii i a creat un document de referin. Proprietarii
standardelor, cum ar fi BRC, au fost invitai s prezinte standardul pentru benchmarking.
Prin urmare, BRC a devenit primul standard recunoscut ca îndeplinind criteriul de referin
GFSI. Benchmarking-ul ctre GFSI asigur faptul c standardul global BRC pentru
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 19
sigurana alimentar este acceptat de multe dintre cele mai mari grupuri de retail din lume.
Standardul ofer avantaje nu numai pentru industria de retail, ci i pentru productorii de
produse alimentare, importatorii, furnizorii de produse alimentare, furnizorii de ingrediente
i industria alimentar. Este utilizat în prezent de ctre furnizorii din Europa, Africa,
Orientul Mijlociu, Asia, Orientul Îndeprtat, America de Nord i de Sud i Australia
(European Food Law Association, 2011). (figura nr. 2).
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000
America de nord
Marea Britanie si
Alimente Ambalare Depozitare & distributie Produse finale Agenti & Brokeri
Figura nr. 2: Numrul total de certificate pe fiecare din BRC Global Standard
Sursa: BRC Global Standards Compliance Programme, 2017
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
20 Amfiteatru Economic
BRC este o schem de certificare acreditat în conformitate cu standardul EN
ISO/IEC 17065:2012 i este unul dintre sistemele recunoscute de GFSI (Global Food
Safety Initiative) ca o schem de referin pentru evaluarea afacerilor alimentare. Evaluarea
companiilor i certificarea acestora trebuie realizat de ctre organismele de certificare care
sunt acreditate conform EN ISO/IEC 17065:2012 pentru schema BRC, de ctre un
organism de acreditare.
Pân în prezent, BRC a elaborat un set de standarde în multe domenii pentru
certificarea furnizorilor si: siguran alimentar, ambalaje i materiale de ambalare,
depozitare i distribuie, ageni i brokeri, produse pentru consumatori.
Standardul BRC Food este un standard de produs si nu un standard pentru un
sistem de management al calitii, accentul punându-se pe cerinele adiionale pentru
produse, procesatorii de producie i echipament.
Exista trei grade de certificare: A - cel mai înalt nivel, B - nivelul mediu, C -
nivelul de baza. Gradul depinde de numrul i severitatea neconformitilor identificate în
timpul auditului. La decizia de certificare sunt luate în considerare atât gradul auditului cât
i calitatea i perioada limit a Planului de Aciuni Corective.
Exist câteva diferene fundamentale între BRC i standardele ISO 22000:
BRC utilizeaz Codex HACCP, ISO 22000 utilizeaz ISO-HACCP. Una din marile
diferene este c ISO 22000 introduce un grup de msuri de control denumite programe
operaionale prealabile (OPSP);
BRC este recunoscut de GFSI, ISO 22000 nu;
BRC este prescriptiv, ISO 22000 este generic (FSSC 22000 este de asemenea
prescriptiv i recunoscut de GFSI);
BRC Standard este revizuit continuu, ISO 22000 nu a mai fost schimbat de mai bine
de 10 ani;
ISO 22000 se concentreaz mai mult pe integrarea sistemului de management al
siguranei alimentelor cu obiectivele de afaceri i necesitatea comunicrii, precum i cu un
standard prealabil suplimentar, în timp ce BRC se concentreaz mai mult pe îmbuntirea
sistemului de management al siguranei alimentare, abordând în mod clar i programele
prealabile precum testarea produsului i concentrarea pe evidenierea zilnic a controlului
asupra siguranei alimentelor.
Spre deosebire de FSSC 22000 care evalueaz sistemele i înregistrrile
documentate ale organizaiei respective, BRC se concentreaz pe implementarea unor
proceduri de fabricaie corespunztoare.
3.5. International Food Standard
În 2002, pentru a crea un standard comun de siguran alimentar, comercianii
germani din industria alimentar de la HDE (Hauptverband des Deutschen Einzelhandels)
au elaborat un standard de audit numit International Food Standard (IFS). În 2003,
comercianii cu amnuntul francezi i angrositii de la FCD (Federaia de Comer i
Distribuie) au aderat la Grupul de lucru IFS i au contribuit la dezvoltarea actualului
standard.
Obiectivul IFS este crearea unui sistem de evaluare consecvent pentru toate
companiile care furnizeaz produse alimentare cu amnuntul, cu documentaie uniform,
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 21
proceduri comune de audit i acceptare reciproc a auditurilor, ceea ce va crea un nivel
ridicat de transparen pe tot parcursul logistic al produselor alimentare. Domeniul su de
aplicare a depit sectorul alimentar (International Featured Standard), dei printre
standardele sale, produsele alimentare dein înc o poziie important. Standardul
internaional alimentar este un standard unic i recunoscut la nivel global, care se aplic
tuturor etapelor procesrii produselor alimentare (European Food Law Association, 2011).
IFS Food Standard este unul dintre cele opt standarde aparinând mrcii umbrel
IFS (International Featured Standards). Este un standard recunoscut de GFSI pentru
verificarea siguranei alimentare i a calitii proceselor i produselor productorilor de
alimente. Ea se refer la companiile de prelucrare a alimentelor sau la companiile care
ambaleaz produse alimentare. IFS Food se aplic atunci când produsele sunt „procesate”
sau atunci când exist un pericol pentru contaminarea produsului în timpul ambalrii
primare. Standardul conine multe aspecte legate de respectarea specificaiilor i sprijin
eforturile de producie i marketing pentru sigurana i calitatea mrcii.
Versiunea standard 6 IFS Food a fost dezvoltat cu implicarea complet i activ a
organismelor de certificare, a comercianilor cu amnuntul, a industriei i a companiilor de
servicii alimentare din întreaga lume.
IFS Food include cerine privind urmtoarele ase subiecte: responsabilitate senior
management, sisteme de management al calitii i siguranei alimentelor, managementul
resurselor, procesul de producie, msurtori, analize, îmbuntiri i securitatea produselor
alimentare.
Programul IFS Global Market este bazat pe analiza riscurilor, fiind un instrument
pentru companiile mici sau mai puin dezvoltate pentru a crea i implementa un sistem de
management eficace al calitii i siguranei alimentului, printr-o abordare sistematic a
conceptului de îmbuntire continu. Cerinele standardului dau fiecrei companii ansa de
a-i dezvolta propria soluie care s se potriveasc proceselor i nevoilor companiei.
Standardul alimentar IFS Standard 6 a fost re-evaluat de GFSI i a obinut
recunoatere fa de GFSI Document Guidance Sixth Edition. Aceast versiunea acord
mai mult importan criteriilor de calitate pe lâng criteriile de siguran alimentar.
Aceasta acoper, de asemenea, problema "ambalrii" i riscul de contaminare a produselor
alimentare prin ambalare.
3.6. Safe Quality Food
Safe Qyality (SQF) este o iniiativ din Australia, ca rspuns la iniiativele
europene în domeniul siguranei alimentare, ce în prezent este gestionat de Food
Marketing Institute (FMI) Arlington, SUA. Pe lâng sigurana alimentar, SQF se
concentreaz pe calitatea produselor i stimularea strategiilor de îmbuntire. Scopul
principal al SQF este de a controla întregul lan. Cu toate acestea, SQF consider c un
standard nu funcioneaz pentru toate companiile din lan i c cele mai multe alte
standarde funcioneaz doar pentru companiile mari. Cele mai multe proceduri asociate cu
standardele sunt considerate prea elaborate i laborioase pentru companiile mici. Astfel,
SQF a elaborat dou norme diferite, SQF 1000 i SQF 2000. Codul SQF 2000 având la
baz normele HACCP, elaborate de Comisia Codex Alimentarius a fost elaborat în
consultare cu industria alimentar i profesionitii din domeniul calitii.
Spre deosebire de alte sisteme de calitate recunoscute precum BRC, HACCP i
ISO 9001, SQF combin un sistem de management al calitii, cum ar fi ISO 9001 i un
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
22 Amfiteatru Economic
sistem de siguran alimentar (HACCP), cu cerinele de asigurare a trasabilitii
produselor alimentare. Pe lâng punctele critice de control (CPC) pentru sigurana
alimentar, sunt identificate i puncte de calitate critice, ceea ce face SQF un sistem
integrat.
Programul SQF este recunoscut de Global Food Safety Initiative (GFSI) i face
legtura între certificarea produciei primare i producia de alimente, distribuia i
certificarea managementului agenilor/brokerilor.
Codurile SQF (în special Codul 1000 i 2000) furnizeaz sectorului alimentar
(productori primari, productori de produse alimentare, comerciani cu amnuntul, ageni
i exportatori) un program de certificare a siguranei alimentelor i de management al
calitii, care este adaptat cerinelor sale i permite furnizorilor s îndeplineasc criteriile de
reglementare, siguran alimentar i calitate comercial într-un mod rentabil. În 1994 a
fost elaborat Codul SQF i au fost implementate programe-pilot pentru a asigura
aplicabilitatea acestuia în sectorul alimentar.
Codul SQF 2000 poate fi utilizat de toate sectoarele industriei alimentare. Codul
este un sistem de management al calitii bazat pe HACCP care încorporeaz NACMCF
(National Advisory Committee on Microbiological Criteria for Foods) i CODEX HACCP,
metodele dovedite utilizate de industria alimentar pentru a reduce incidena alimentelor
nesigure care ajung pe pia. Acesta este conceput pentru a sprijini industria sau produsele
de marc ale companiei i pentru a oferi beneficii furnizorilor la toate legturile din lanul
de aprovizionare cu alimente.
Codul SQF 2000 permite unui furnizor s demonstreze c poate furniza alimente
sigure i care corespund nevoilor i cerinelor clienilor. Furnizorii certificai SQF 2000
care primesc materii prime de la furnizorii care au implementat Codul SQF 1000 pot
asigura c, prin intermediul acestor sisteme complementare, produsul poate fi urmrit de la
productor la consumator. Codul SQF 2000 prevede, de asemenea, un mecanism pentru
sectoarele alimentare din rile în curs de dezvoltare care încearc s intre pe piaa global a
alimentelor pentru a pune în aplicare un sistem de management care s rspund nevoilor i
cerinelor clienilor acestora.
Codul SQF, Ed. 7 publicat în iulie 2014, înlocuiete atât SQF 1000 Code Edition
5, cât i SQF 2000 Code Edition, satisfcând nevoile tuturor furnizorilor din industria
alimentar printr-un sistem de certificare recunoscut la nivel internaional, punând accentul
pe aplicarea sistematic a HACCP pentru controlul pericolelor legate de calitatea
produselor alimentare, precum i a siguranei alimentare. Implementarea unui sistem de
management al SQF abordeaz cerinele de calitate i siguran ale cumprtorului i ofer
soluii pentru companiile care furnizeaz produse pe pieele alimentare locale i globale. În
cea mai nou ediie sunt incluse trei niveluri de certificare. Organizaiile pot alege nivelul
de certificare SQF care urmeaz s fie auditat, pentru a obine cele mai mari beneficii.
Nivelul 1 SQF (certificat alimentar sigur) este nivelul de "introducere" al
siguranei alimentare. Numit "Fundamentele siguranei alimentare", este destinat
productorilor de produse alimentare cu risc sczut. Certificarea de nivel 1 necesit ca
productorul s cunoasc i s pun în aplicare controale fundamentale privind sigurana
produselor alimentare. Nivelul 1 este, de asemenea, primul pas spre certificarea SQF pentru
întreprinderi noi sau în curs de dezvoltare. Acesta acoper bunele practici agricole (GAP),
bunele practici de fabricaie (BPF) i bunele practici de distribuie (PIB-uri).
Nivelul 2 de certificare SQF, cunoscut sub numele de "Planul de siguran
alimentar certificat HACCP", include toate cerinele nivelului 1 i adaug evaluarea i
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 23
punerea în aplicare a riscurilor pentru analiza riscurilor i punctele critice de control
(HACCP). Nivelul 2 este considerat un plan de siguran alimentar.
Nivelul 3 de certificare SQF, denumit "Sistem cuprinztor de siguran i
management al calitii alimentelor", ce include toate elementele de la nivelul 1 i nivelul 2,
preluând procesul cu un pas mai departe, asigurându-se c au fost întreprinse aciuni pentru
corectarea sau prevenirea calitii sczute sau contaminarea, prin procesul HACCP.
3.7. Food Safety System Certification
Food Safety System Certification (FSSC) este o schem privat, de certificare a
sistemelor de management a siguranei i calitii alimentelor i hranei pentru animale, în
conformitate cu standardele SR EN ISO 22000 i SR EN ISO 9001, programele preliminare
sectoriale specifice i cerinele suplimentare schemei (RENAR, 2017). Aceast schem,
care se bazeaz pe standarde ISO, a fost aprobat începând din 2010 de Foundation for
Food Safety Certification (Fundaia pentru Certificarea Siguranei Alimentelor-FFSC), i
este internaional acceptat de GFSI, EA, ANAB, Canadian Accreditation Board, JAB,
NABCB.
FSSC 22000 (cunoscut i ca FS 22000) combin standardul ISO 22000 pentru
managementul siguranei alimentelor cu cerinele programului pre-necesar (PRP), împreun
cu alte cerine. ISO 22000 singur nu a fost suficient pentru a obine aprobarea GFSI din
cauza deficienelor din coninutul PRP. Ca rezultat, un grup de mari companii
multinaionale s-au reunit pentru a scrie PAS 220 (înlocuit de ISO/TS22002-1), care se
concentreaz pe acoperirea PRP-urilor necesare. Cu toate acestea, GFSI a solicitat existena
unei scheme globale deinute de industrie care a adus împreun cele dou programe
individuale, cu accent pe cerinele reglementate i ale clientului. În acest sens a fost
dezvoltat FSSC 22000, un standard pe deplin recunoscut de GFSI el servind drept punct
de reper internaional pentru sigurana alimentar.
FSSC 22000 este proiectat pentru productorii de alimente care îi livreaz
produsele ctre principalii comerciani cu amnuntul. În acest context, orice productor deja
certificat în conformitate cu standardul ISO 22000 trebuie doar s-i revizuiasc
documentaia în conformitate cu cerinele standardului ISO/TS220002-1 PRP pentru
sigurana alimentar Partea 1 Producia alimentar, pentru ca GFSI s recunoasc
certificarea respectiv. FSSC 22000 poate fi aplicat unei game largi de organizaii din
industria alimentar, indiferent de mrimea lor sau de complexitatea proceselor din lanul
alimentar. Aceasta include fabricarea de produse perisabile de origine vegetal i animal,
produse cu termen lung de conservare, ingrediente alimentare, produse chimice pentru
fabricarea produselor alimentare, dar exclude ajutoarele tehnice i tehnologice. Standardul a
fost extins recent pentru a cuprinde fabricarea de materiale pentru ambalarea produselor
alimentare.
În timp ce primele ediii ale FSSC 22000 au fost aplicate doar productorilor de
alimente, domeniul de aplicare a fost extins la ambalare, prin includerea noii specificaii
tehnice PAS 223, cerinele preliminare i cerinele de proiectare pentru sigurana
alimentelor în fabricarea i furnizarea ambalajelor alimentare. FSSC va extinde în
continuare domeniul de aplicare la productorii de hran pentru animale în viitorul apropiat
i va fi pregtit pentru scopuri pentru sectoare suplimentare din industria alimentar, de
îndat ce vor fi elaborate cerine tehnice. Cu peste 100 de organisme de certificare i 1500
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
24 Amfiteatru Economic
de auditori în întreaga lume, FFSC a reuit pân în prezent s ofere certificare la
aproximativ 15000 de beneficiari din peste 140 de ri.
FSSC 22000 cere ca organizaia s stabileasc programe PRP pentru a controla
probabilitatea apariiei de contaminri ale produselor cauzate de factori ai mediului de
lucru. Exist diferite cerine PRP în funcie de industria din care face parte organizaia
respectiv: ISO/TS 22002-1: Prelucrarea produselor alimentare, ISO/TS 22002-3:
Agricultur, sau ISO/TS 22002-4: Producia de ambalaje alimentare. Schema de certificare
FSSC 22000, adoptat pe scar larg, a fost revizuit, pentru a se conforma evoluiei pieei
i ateptrilor actorilor de pe piaa produselor alimentare. Noua ediie, versiunea 4 a fost
publicat în decembrie 2016. Principalul motiv pentru revizuirea standardului a fost
alinierea schemei FSSC 22000 la cerinele de referin ale GFSI. Odat cu publicarea
documentului de orientare GFSI Versiunea 7, anumite actualizri ale schemei au devenit
necesare pentru a menine statutul de schem de bune practici GFSI. Având în vedere c
noile cerine GFSI reprezint o linie de baz, nu este deloc surprinztor faptul c
schimbrile din noua versiune a FSSC 22000 se refer la dou teme majore: introducerea
unei scheme de audit neanunate, precum i prevenirea fraudei alimentare. Astfel,
modificrile care apar în FSCC 22000 Versiunea 4 amintesc de schimbrile deja operate în
ultimele revizuiri ale standardelor de siguran alimentar IFS i BRC.
Schema FSSC 22000 stabilete cerinele pentru organismele de certificare (CB)
pentru a dezvolta, implementa i aplica o schem de certificare i pentru a garanta
imparialitatea i competena acesteia. Schema stabilete cerinele pentru evaluarea
sistemului de siguran alimentar al organizaiilor din domeniul produciei alimentare.
Certificatul acordat indic faptul c sistemul de siguran alimentar al organizaiilor
respective este în conformitate cu cerinele prezentate în sistem i c exist capacitatea
organizaional de a menine conformitatea cu aceste cerine.
Schema este compus din trei componente: ISO 22000, PRP specifice i cerine
specifice FSSC 22000. Pe lâng aceste trei componente, exist un modul voluntar FSSC
22000 - Quality bazat pe toate cerinele ISO 9001, care integreaz managementul calitii
alimentelor în sfera certificrii FSSC 22000. Pentru a rspunde acestei cerine, a fost
adugat un modul voluntar ISO 9001: 2015 la schema FSSC 22000, oferind posibilitatea de
a oferi o certificare combinat FSSC 22000 i ISO 9001. Începând cu 1 martie 2015,
certificarea FSSC 22000-Q a fost disponibil pentru organizaiile care doresc s includ
managementul calitii alimentelor în domeniul certificrii.
3.8. Global Food Safety Initiative
Global Food Safety Initiative (GFSI) coordonat de CIES (Comité International
d'Entreprise à Succursales; Forumul pentru afaceri alimentare), a fost lansat în mai 2000
ca o reacie la dezvoltarea i extinderea fr precedent a standardelor private. Din acel
moment, GFSI a început s evalueze standardele private, în vederea acceptrii acestora ca
bune practici GFSI. Cei mai puternici comerciani cu amnuntul din Europa, Asia i SUA
au convenit s cear certificarea conform GFSI pentru propriile produse i etichete private.
În prezent, GFSI reunete actorii-cheie ai industriei alimentare pentru a contribui
la îmbuntirea continu a sistemelor de management al siguranei alimentelor din întreaga
lume. Cu o viziune asupra alimentelor sigure pentru consumatori de pretutindeni, liderii
industriei alimentare au creat GFSI pentru a gsi soluii ca rspuns la preocuprile
colective, în special de a reduce riscurile legate de sigurana alimentar, auditurile duble i
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 25
costisitoare, construind încredere în lanul de aprovizionare. Comunitatea GFSI lucreaz în
mod voluntar i este compus din cei mai importani experi în materie de siguran
alimentar din companii de comer cu amnuntul, producie i servicii alimentare, precum
i din organizaii internaionale, guverne, mediul academic i furnizori de servicii pentru
industria alimentar global.
GFSI nu este un program de certificare în sine i nici nu desfoar activiti de
certificare sau de acreditare. Un program de certificare a siguranei alimentelor este
“recunoscut” de GFSI atunci când îndeplinete cerinele de siguran alimentar
recunoscute pe plan internaional, elaborate de un grup cu mai muli actori, care sunt
stabilite în concordan cu bunele practici internaionale.
Toate sistemele recunoscute de GFSI au fost dezvoltate de-a lungul multor ani,
pornind de la standardele individuale create de organizaii, cum ar fi comercianii cu
amnuntul, sectoarele industriale sau organismele de certificare. Schemele recunoscute de
GFSI îi au originea în standarde care dateaz de la începutul anilor 1980, influena major
fiind dat de cerinele specificate de comercianii cu amnuntul pentru furnizorii lor de
produse proprii. Toate schemele i standardele recunoscute de GFSI conin cerine care
depesc cerinele din Codul general de practici privind igiena alimentar (Codex
Alimentarius), fiind percepute de industria alimentar ca fiind importante pentru sigurana
alimentelor. Este motivul pentru care acestea sunt cerute în mod expres a fi respectate de
actorii de pe piaa de profil.
Beneficiile recunoaterii GFSI sunt urmtoarele:
procesul de benchmarking GFSI ofer o verificare independent a programului de
certificare;
recunoaterea programului de certificare de ctre Consiliul GFSI, ofer credibilitate
prin susinerea acordat de ctre cele mai mari companii de industrie alimentar din lume
revizuirea sistematic a cerinelor de benchmarking GFSI de ctre prile interesate
la nivel mondial a condus la îmbuntiri continue ale programelor de certificare, prin
revizuirea acestora.
În prezent GFSI recunoate urmtoarele scheme de ceritificare: BRC Global
Standard; Global Standard for Food Safety versiunea 7; PrimusGFS Standard; IFS
PACsecure, Global Aquaculture Alliance Seafood – BAP; Seafood Processing Standard;
GLOBALG.A.P. - Integrated Farm Assurance Scheme version 5; Produce Safety Standard
version 4 and Harmonized Produce Safety Standard; Global Red Meat Standard (GRMS)
4th Edition Version 4.1; FSSC 22000 - October 2011 Issue; CanadaGAP - Scheme Version
6 Options B, C and D and Program Management Manual Version 6; SQF CODE 7th
edition level 2; IFS Food Standard Version 6; IFS Logistics Version 2.1; BRC/IoP Global
Standard for Packaging and Packaging Materials Issue 5; BRC Global Standard for Storage
and Distribution V3.
Certificarea pe aceste scheme private ofer o serie de avantaje pentru toate prile
interesate cum ar fi:
pentru guverne, întrucât finanarea i gestionarea de ctre industria alimentar, ofer
un cadru binevenit care s permit realocarea resurselor pe baza analizei riscurilor, în zone
care ar putea necesita mai mult atenie;
pentru productori, întrucât aceasta ajut la abordarea problemei realocrii resurselor
prin evitarea auditurilor suprapuse;
pentru furnizori, întrucât, cu sprijinul instrumentelor GFSI, se creaz programe de
formare care pot duce la un acces sporit pe pia, chiar i pentru cei mai mici furnizori.
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
26 Amfiteatru Economic
organismele de certificare care efectueaz aceste controale.
4. Rezultate i discuii
Conform politicii Uniunii Europene în materie de siguran alimentar, obiectivul
principal este de a proteja consumatorii, garantând totodat buna funcionare a pieei unice.
Datând din 2003, politica se axeaz pe conceptul de trasabilitate atât a intrrilor (semine,
furaje), cât i a ieirilor (producia primar, prelucrarea, depozitarea, transportarea i
comercializarea cu amnuntul).
Analizând în ansamblu atât schemele de certificare cât i standardele care stau la
baza acestora, putem evidenia urmtoarele elemente:
Exist multe puncte comune în programele care sunt recunoscute de GFSI pentru
certificarea unui sistem de management al siguranei alimentare. Este important s
evideniem diferenele i punctele de interaciune dintre fiecare schem de certificare
recunoscut dar i dintre ele i ISO 22000. Cele cinci standarde internaionale majore
aprobate de GFSI pentru sigurana alimentelor (BRC, FSSC 22000, SQF, IFS i Global
GAP) au proceduri i structuri diferite, dar toate demonstreaz implementarea i meninerea
urmtoarelor trei cerine: un sistem de management al siguranei alimentelor; bune practici
de fabricaie, bune practici de distribuie i bune practici agricole; analiza riscurilor i
punctele critice de control (HACCP).
ISO 22000 nu este recunoscut de GFSI ca standard de referin pentru productorii
de alimente deoarece nu conine suficiente detalii despre programele prealabile (PRP). În
2010, au fost introduse specificaiile disponibile publicului (PAS) pentru productorii de
alimente pentru a aborda aceast deficien. PAS 220 a fost conceput pentru a oferi cerine
specifice programului prealabil pentru procesatorii i productorii de alimente. PAS 220 a
fost retras i înlocuit cu ISO/TS 22002-1, care are cerine identice cu cele publicate iniial
în PAS 220. Cerinele ISO/TS 22002-1 sunt uitlizate de companiile care se pregtesc pentru
certificarea FSSC 22000 ale reprezentând un document excelent pentru a dezvolta
programe PRP pentru orice productor sau procesator de produse alimentare.
Indiferent de standardul ales de ctre organizaiile din domeniul alimentar, va trebui
ca acesta s demonstreze angajamentul managementului superior fa de sigurana
alimentar, precum i revizuirea tuturor proceselor în funcie de cerinele clienilor. Fiecare
schem necesit, de asemenea, ca procesele s fie clar definite i s existe un control
consistent asupra tuturor pericolelor identificate (HACCP).
ISO 22000 a fost elaborat pe baza bunelor practici din domeniul fabricaiei
produselor alimentare i a siguranei alimentului, dezvoltând un sistem de management
cuprinztor ce are la baz elementele sistemului de management ale standardului ISO 9001.
Din acest motiv între sistemul de management al siguranei alimentare descris în standardul
ISO 22000 i alte sisteme de management ale standardelor ISO exist o compatibilitate
ridicat.
ISO 22000 a creat o baz solid pentru stabilirea i demonstrarea conformitii
sistemului de management al siguranei alimentelor din organizaie, cu documentaia i
procedurile corespunztoare definite de standard. Bunele practici din producie (GMP) au
fost puse în aplicare prin programe prealabile (PRP), îns specificaiile date în standard cu
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 27
privire la acestea nu au mai fost considerate satisfctoare de ctre marii actori ai industriei
alimentare, fiind nevoie de linii directoare suplimentare care s elimine aceast deficien.
Standardul FSSC 22000 rezolv în mare parte aceste deficiene fiind considerat superior de
ctre muli specialiti din domeniu. În acest context, concurena dintre ISO 22000 i FSSC
22000 se va intensifica în viitor.
Comparativ cu schemele IFS sau BRC, FSSC 22000 aduce mai multe avantaje
printre care: taxe reduse de certificare, valabilitatea mai mare a certificatului (3 ani),
implementare uoar pentru deintorii de certificate ISO 22000 (cerine comune),
compatibilitate ridicat cu alte standarde ISO (de exemplu, ISO 9001) ceea ce conduce la
posibilitatea de a efectua împreun audituri, precum i acceptarea internaional mai mare
(reeaua internaional de organisme naionale de acreditare este utilizat pentru acreditarea
organismelor de certificare).
Standardele BRC i IFS sunt concentrate pe cerine foarte stricte referitoare la
producie, la autenticitatea, falsificarea i contaminarea încruciat, care nu sunt acoperite
în totalitate de celelalte sisteme. Dei au cerine asemntoare ele nu sunt identice, jumtate
dintre cerinele ambelor scheme suprapunându-se complet. Schemele IFS i BRC stabilesc
cerine care nu sunt specificate în alte sisteme i care privesc controlul tratamentului termic,
al contaminrii i al contaminrii cu alergeni.
Toate standardele analizate i schemele de certificare cer ca sistemul de management
construit s fie unul documentat (presupun existena unei documentaii pralabile).
Punctele comune pentru toate standardele analizate sunt bunele practici în domeniul
industriei alimentare, utilizarea unui sistem HACCP i a unui sistem de trasabilitate pentru
identificarea riscurilor alimentare.
îndeplinirea fiecrui criteriu din standard.
Fiecare schem analizat este uor diferit, cu seciuni diferite, îns obiectivul
principal este acelai creearea unui sistem de management al siguranei alimentare bazat pe
principiile HACCP.
Analizând principalele standarde i scheme de certificare din domeniul sistemelor
de management al calitii i siguranei alimentare putem evidenia o serie de asemnri i
deosebiri prezentate în tabelul nr. 1.
Tabel nr. 1: Studiu comparativ între principalele standarde i scheme de certificare
din domeniul sistemelor de management al calitii i siguranei alimentare Criterii de
comparare ISO 22000 BRC IFS SQF FSSC 22000 GlobalGAP
Tipul
activitii
Producia
înalt tehnologie
Producie i
auditului
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
28 Amfiteatru Economic
Durata
auditului
1-5 zile 2 zile 2 zile 3 zile 5 zile 5 zile
Natura
Tipul
cerificrii
posibilitatea de recertificare
Integrare cu
alte standarde
Nu
Ca parte a Pieei unice europene i piaa produselor alimentare din România se
confrun cu aceeai situaie. Marii retaleri doresc furnizori certificai, potrivit unor scheme
recunoscute la nivel internaional. Astfel, la nivel naional s-a înfiinat Asociaia de
Acreditare din România – RENAR care efectueaz acreditri ale organismelor care certific
sisteme de management ale siguranei alimentelor. Asociaia de acreditare din România –
RENAR este o organizaie de drept privat, non-profit, înfiinat prin Sentina Civil nr.
1966 din 07.08.1990 (dosar 1975/PJ/1990) a Judectoriei Sectorului 1 Bucureti, care
funcioneaz în baza prevederilor Ordonanei nr. 26/2000 cu modificrile i completrile
ulterioare, a Legii nr. 256/2011, a Regulamentului CE nr. 765/2008 i a standardelor
armonizate.
RENAR este membru cu drepturi depline al urmtoarelor organisme regionale i
internaionale;
European Accreditation (EA) – din anul 1999
International Accreditation Forum (IAF) – din anul 2002.
RENAR este semnatar al protocoalelor de recunoatere la nivel european i
internaional pentru toate domeniile: EA-MLA , ILAC-MLA, IAF-MLA. Din anul 2013
RENAR a acreditat opt organisme pentru SR EN ISO 22000 i un organism pentru FSSC
22000. De asemenea RENAR este pregtit s ofere acreditri pentru ultima versiune a
FSSC - Regulamentul specific de acreditare RS-5.4 FS.2, 2017. (RENAR, 2017)
Sigurana alimentar în contextul Uniunii Europene AE
Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 29
Concluzii
Pe msura dezvoltrii societii umane i apariiei unor mari progrese în domeniul
tiinei, creterea nivelului de trai i evoluia preocuprilor societii în ceea ce privete
protecia mediului i dezvoltarea durabil, atât organizaiile private, cât i instituiile
publice se confrunt din ce în ce mai mult cu cerinele i nevoile consumatorilor în ceea ce
privete calitatea i sigurana alimentelor. Dei interesele private i sociale în domeniul
industriei alimentare ar trebui s fie aceleai, de multe ori ele nu coincid, iar un sistem
eficient de control al calitii alimentelor, operat din perspectiva unei afaceri private, fie din
perspectiv public într-un cadru legislativ lipsit de eficien, poate s nu produc
rezultatele dorite din punct de vedere social. Prin urmare, creearea unui cadru comun,
public i privat în domeniul calitii i siguranei produselor alimentare, poate s conduc la
obiectivul principal i anume furnizarea de produse finale sigure pentru utilizarea în
urmtoarea etap a lanului alimentar sau sigure pentru consumatorul final. Un sistem de
management al siguranei alimentare (FSMS), creat într-o organizaie este o reea de
elemente interconectate, care se combin pentru a garanta faptul c produsele, procesele i
alimentele nu cauzeaz efecte adverse asupra sntii oamenilor. Aceste elemente includ
programe, planuri, politici, proceduri, practici, procese, scopuri, obiective, metode, msuri
de control, responsabiliti, relaii, documente, evidene i resurse.
Studiul comparativ realizat în prezenta lucrare poate fi utilizat de agenii
economici care îi desfoar activitatea în domeniul alimentaiei publice ca baz pentru
fundamentarea i elaborarea documentaiei necesare proiectrii i implementrii sistemului
de management al siguranei alimentare. În funcie de standardele pe care trebuie s le
respecte, de cerinele pieei i necesitile organizaiei, conducerea superioar poate opta
pentru una sau mai multe scheme de certificare privat. Considerm c pentru
implementarea unui sistem de management integrat al calitii i siguranei alimentare este
necesar implementarea alternativ a mai multor scheme de certificare.
Un sistem de management al siguranei alimentului certificat demonstreaz
angajamentul i capacitatea organizaiei în ceea ce privete controlul pericolelor pentru
sigurana alimentelor cu scopul de a asigura c alimentul îndeplinete standardele calitative
în momentul consumului uman. Prin urmare, certificarea sistemului de management al
siguranei alimentare dintr-o organizaie care activeaz pe piaa european este un element
care, dei de multe ori voluntar, poate aduce performana i sigurana dorit pe Piaa unic
european. Prin urmare, analiza schemelor de certificare privat a sistemului de
management al securitii alimentare este un demers care se impune, pentru a putea gsi
acele elemente de bune practici i a le uniformiza, astfel încât s contribuim, fie la
înelegerea lor de ctre actorii de pe piaa alimentar, fie la dezvoltatea unor practici
comune pentru utilizarea unor standarde armonizate.
AE Studiu comparativ al schemelor de certificare ale sistemelor de management al siguranei alimentului
30 Amfiteatru Economic
Bibliografie
BRC, 2015. BRC Global standard food safety Issue 7. London: BRC.
Caccamisi D. and Dell’Aquila C., 2007. Accessing market opportunities: quality and safety
standards, in Agricultural trade policy and food security in the Caribbean. s.l: Trade
and Markets Division, Economic and Social Development Department, FAO.
European Food Law Association, 2011. Private food law. Governing food chains through
contract law, self-regulation, private standards, audits and certification schemes. The
Netherlands: Wageningen Academic Publishers.
Fulponi, L., 2006. Final report on private standards and the shaping of the agro-food
system, Working Party on Agricultural Policies and Markets. s.l: OECD.
Gorton, M, Zari, V., Lowe P. and Quarrie, S., 2011. Public and private agrienvironmental
regulation in post-socialist economies: Evidence from the Serbian Fresh Fruit and
Vegetable Sector. Journal of Rural Studies, 27, pp. 144–52
Henson, S. J. and Reardon, T., 2005. Private Agri-food Standards: Implications for Food
Policy and the Agri-food System. Food Policy, 30, pp.241-253.
Henson, S. and Humphrey, J. 2009. The impacts of private food safety standards on the
food chain and on public standard-setting processes. Rome, Italy: Joint FAO/WHO
Food Standards program, Codex Alimentarius Commission.
IFS, 2014. IFS Standard for auditing quality and food safety of food products Version 6.
Berlin: IFS.
ISO, 2005. ISO 22000:2005 Food safety management systems -- Requirements for any
organization in the food chain. Genève: ISO.
ISO, 2015. ISO 9001:2015 Quality management systems - Requirements. Genève: ISO.
Josling, T., Roberts, D., and Orden, D., 2004. Food Regulation and Trade: Towards a Safe
and Open Global System. Washington D.C.: Institute for International Economics
Jaffee, S. J. M. A., 2005. Food safety and agricultural health standards. Nairobi, Kenya: ILRI
Militaru C., Drgu B. and Zanfir, A. 2014. Management prin calitate. Bucharest:
University Publishing House.
Reardon, T., 2000. Agrifood grades and standards in the extended Mercosur. American
Journal of Agricultural Economics, 82(5), pp. 1170-1176.
RENAR, 2017. Specific Accreditation Regulation RS-5.4 FS.2. Bucharest: RENAR.
Sansawat, S. and Muliyil, V., 2012. Comparing Global Food Safety Initiative. s.l.: GFSI.
Smith, G., 2009. Interaction of Public and Private Standards in the Food Chain. OECD
Food, Agriculture and Fisheries Working Papers, No. 15. s.l: OECD Publishing. doi:
10.1787/221282527214
Stefanova, M. and Gotchev, V., 2016. Possibilities for Integrating the Requirements of
Food Quality and Safety Management Standards. Scientific Works of Uuniversity of
Food Technologies, 63(1), p. 3.