Structura si corelatele satisfacţiei cu şcoala.Studiu in rândul adolescenţilor

Sergiu BălţătescuUniversitatea din Oradea

bsergiu@uoradea.ro

The quality of the educational process can and should be evaluated by the students themselves, the main beneficiaries of the educational services. A measure used for this purpose is the satisfaction with school life, defined as the cognitive evaluation of the school quality, which interests researchers in both educational and quality of life studies. This paper analyzes data on a recent survey with 3509 school adolescents from Oradea enrolled from the 8th to the 12th grade. A principal component analysis shows that school indicators form a separate dimension among the all 23 domain satisfactions investigated. The levels of schools satisfaction decrease with grade, as most of the levels of other subjective well-being variables. School is, however, among the best evaluated domains, and has also a significant positive contribution to the explanation of the variation of life satisfaction. On the other hand, the relationship with teachers is the best predictor for the satisfaction with school. This shows that the teachers and the school in general remain important very important elements in the life of children and adolescents.

IntroducereUna din temele care preocupă cel mai mult societatea românească actuală este

calitatea educaţiei. În special în învăţământul secundar şi liceal, contextul socio-economic dar şi schimbările din sistem au avut consecinţe importante asupra rezultatelor şcolare. Una din variabilele ce trebuie luată în considerare este satisfacţia cu şcoala, indicator atât al calităţii şcolii cât al impactul contextului educaţional asupra elevului. Această măsură este cu atât mai importantă în contextul discuţiilor despre fenomenul dezangajării şcolare, caracterizată prin insatisfacţie şi o detaşare afectivă a elevului faţă de toate elementele şcolii, ce are un efect puternic asupra rezultatelor educaţionale. Satisfacţia cu şcoala este importantă în condiţiile în care elevul şi familia acestuia sunt priviţi ca beneficieri ai serviciilor educaţionale.

În ciuda importanţei acestui indicator, nu există studii sistematice asupra lui în România. Lucrarea de faţă doreşte să umple acest gol, folosind datele unui studiu recent cu un eşantion de 3509 de adolescenţii şcolari din clasele 8-12 din Oradea. Mi-am propus să introduc mai mulţi indicatori de satisfacţie cu şcoala şi să testez empiric dacă aceştia reprezintă o dimensiune separată în ceea ce priveşte calitatea vieţii elevului. Voi studia nivelele satisfacţiei şcolare în comparaţie cu evaluările altor domenii relevante pentru viaţa adolescentului, ca şi în funcţie de genul şi clasa elevului. În sfârşit, am fost interesat de domeniile care contribuie cel mai mult la satisfacţia cu şcoala în general.

Satisfacţia cu şcoalaSatisfacţia cu şcoala reprezintă „evaluarea cognitivă a calităţii vieţii şcolare”

(Huebner, 1994). Ea este studiată deopotrivă de cercetătorii în domeniul educaţiei, ca măsură subiectivă, centrată pe elev, a calităţii şcolii, dar şi de cei în domeniul calităţii vieţii, şcoala fiind unul din domeniile importante ale vieţii copilului şi adolescentului în

general, în multe privinţe similar cu munca pentru adult (Epstein, 1981). Perspective mai recente tind să accentueze faptul că rezultatele şcolii nu trebuie privite doar din perspectiva cognitivă a performanţei şcolare, ci şi din cea sociologică de integrare a copilului în grupul şcolar (Phillips, 1993).

Ca şi în cazul muncii, satisfacţia şi performanţa şcolare sunt corelate: insatisfacţia cu şcoala este asociată cu nivele reduse ale reuşitei şcolare şi prezice absenteismul şi abandonul şcolar (Epstein şi McPartland, 1976). Totuşi, relaţia cauzală nu este neapărat clară, unii teoreticieni considerând că performanţa şcolară redusă este o sursă importantă a dezangajării şcolare la copii şi adolescenţi. Alţii afirmă că la risc de insatisfacţie şcolară sunt şi elevii din grupul supradotaţilor, pe care şcoala pur şi simplu îi plictiseşte (Kanevsky şi Keighley, 2003).

Satisfacţia cu şcoala cunoaşte variaţii puternice în funcţie de clasa şcolară, patternul fiind de descreştere semnificativă după ciclul primar (Hirsch şi Rapkin, 1987). Ea are multiple componente, precum relaţiile cu colegii, relaţiile cu profesorii şi cu procesul de învăţământ în general, ca şi cu propria performanţă şcolară. Astfel:

1. Puternic corelat cu satisfacţia faţă de şcoală este climatul şcolar care include între altele variabile precum relaţiile pozitive dintre elevi şi profesori şi participarea elevilor la decizii (Baker, 1998).

2. Şi relaţiile cu colegii au o influenţă pozitivă, însă unii autori consideră că această asociere este întâlnită valabil doar la şcolari de vârstă mai mare.

3. Unul din factorii exteriori şcolii cu influenţă importantă este satisfacţia cu viaţa de familie, ceea ce-i face pe unii autori să accentueze asupra necesităţii luării în considerare a influenţelor exterioare asupra experienţelor pozitive în şcoală (Huebner, Ash şi Laughlin, 2001).

4. În sfârşit, variabilele psihologice precum locul controlului şi stima de sine intervin şi ele în relaţie dar diferit în funcţie de vârstă (Huebner, Ash şi Laughlin, 2001), ceea ce aduce argumente în favoarea studiului longitudinal al acestei variabile.

Satisfacţia cu şcoala şi bunăstarea subiectivăBunăstarea subiectivă este definită ca modul cum îşi evaluează individul viaţa ca

întreg (Diener, 1994; Veenhoven, 1997). Când evaluarea se face cognitiv, avem de-a face cu fenomenul satisfacţiei cu viaţa ca întreg, măsurată prin întrebarea „Luând în considerare toate aspectele vieţii dvs., cât de mulţumit sunteţi de ea ca întreg?” Opinia dominantă în domeniu este că între satisfacţia cu viaţa ca întreg şi satisfacţia cu domeniile vieţii există o legătură cauzală directă: evaluarea globală a vieţii este o compunere, după un algoritm propriu individului, dar într-o anumită privinţă şi determinat social a evaluărilor cognitive ale diferitelor domenii ale vieţii (Bălţătescu, 2007).

Şcoala este unul din domeniile esenţiale ale vieţii adolescentului, ea reprezentând principala lui ocupaţie. Satisfacţia cu şcoala în general prezice în egală măsură ca şi satisfacţia cu timpul liber satisfacţia cu realizările din viaţă (Bălţătescu şi Cummins, 2007). Şcoala mai conferă identitate, clădeşte stima de sine şi competenţa socială, dar este şi locul care prilejuieşte numeroase relaţii sociale (cu colegii şi profesorii). De aceea şcoala are un loc central în viaţa copilului şi adolescentului, şi ne aşteptăm ca ele să aibă o contribuţie importantă la bunăstarea subiectivă.

Obiectivele cercetăriiAceastă lucrare îşi propune să studieze nivelele, dimensionalitatea şi corelatele

satisfacţiei cu şcoala în contextul dimensiunilor calităţii vieţii adolescentului. Obiectivele ei sunt următoarele:

1. Evidenţierea nivelelor satisfacţiei cu şcoala în comparaţie cu satisfacţia cu celelte domenii ale vieţii adolescentului;

2. Testarea dimensionalităţii itemilor de satisfacţie cu şcoala;3. Studierea corelatelor satisfacţiei cu şcoala.

Metodologie Pentru aceasta am folosit datele din primul val al anchetei proiectului Adolescenţii

- viitorii cetăţeni: Studiu longitudinal al procesului de excluziune sociala la adolescenţii şcolari (grant CNCSIS nr. 396/2006). În cadrul acestei cercetări au fost culese, în perioada noiembrie 2006-februarie 2007 date de la 3509 de subiecţi prin chestionare autoaplicate în clasă elevilor din clasele 8-12 din instituţii de învăţământ din Oradea. 43,6% dintre subiecţi sunt de sex masculin iar 56,4% de sex feminin. Structura eşantionului după clasă a fost următoarea:

Clasa Procenta 8-a 42,9%a 9-a 15,4%a 10-a 16,4%a 11-a 13,7%a 12-a 11,7%

Măsurile de satisfacţie folosite au fost următoarele: 1. Satisfacţia cu viaţa ca întreg;2. Personal Wellbeing Index, dezvoltat de International Wellbeing Group

(Cummins et al., 2004), care cuprinde 8 itemi, pe o scală de la 0 la 10, privind satisfacţia cu: Nivelul de trai; Sănătatea ; Realizările din viaţă; Relaţiile personale; Siguranţa personală; Sentimentul legăturii cu comunitatea; Siguranţa viitoare; Religia sau împlinirea spirituală.

În afară de aceasta, am propus un item suplimentar: satisfacţia cu viaţa sentimentală (Bălţătescu şi Cummins, 2007).

3. Un item care măsoară satisfacţia cu şcoala în general, ca şi trei itemi care măsoară diferitele dimensiuni ale satisfacţiei cu şcoala: Rezultatele tale şcolare; Relaţia cu colegii de scoală; Relaţia cu profesorii;

4. Itemi referitori la satisfacţia cu relaţiile personale şi de petrecerea timpului liber: Modul cum te înţelegi cu mama ta; Modul cum te înţelegi cu tatăl tău; Relaţiile din familie; Modul cum îţi petreci timpul liber; Relaţiile cu prietenii tăi.

RezultateEvaluările satisfacţiei cu şcoala şi ale celorlalte domenii ale vieţii adolescentului

Nivelele medii pe clase ale tuturor indicatorilor de satisfacţie sunt înfăţişate în tabelul următor:

Clasaa 8-a 9-a 10-a 11-a 12-a

Satisfacţia cu viaţa ca întreg 8.3 8.1 7.7 7.5 7.2Nivelul tău de trai? 8.5 8.3 8.2 8.0 7.9Sănătatea ta? 8.1 7.8 7.8 7.6 7.6Ceea ce reuşeşti să realizaţi în viaţă?

8.3 8.2 8.0 7.8 7.7

Relaţiile tale personale? 8.5 8.3 8.2 8.1 7.8Siguranţa ta personală? 8.3 8.1 7.9 7.7 7.7Modul cum simţi că faci parte din comunitatea tău?

8.3 8.0 8.0 7.6 7.5

Siguranţa ta viitoare? 8.3 8.4 8.0 7.8 7.5Religia sau împlinirea ta spirituală? 8.0 7.8 7.6 7.5 7.1Viaţa ta sentimentală? 7.1 6.5 6.7 6.7 6.3De rezultatele tale şcolare? 8.1 8.1 7.8 7.6 7.2De relaţia cu colegii de scoală? 7.5 7.3 6.9 7.0 6.5De relaţia cu profesorii? 7.5 7.5 6.8 6.8 6.0De şcoală, în general? 8.7 8.5 8.5 8.1 8.1Modul cum te înţelegi cu mama ta? 8.4 8.2 8.0 7.8 7.5Modul cum te înţelegi cu tatăl tău? 8.8 8.6 8.5 8.1 8.0Relaţiile din familie? 8.7 8.5 8.3 8.2 8.1Modul cum îţi petreci timpul liber? 8.8 8.7 8.5 8.3 8.3

Tabel 1. Nivelele variabilelor sectoriale de satisfacţie în funcţie de clasă.

Se observă că evaluările cele mai ridicate le au domeniile relaţionale (modul cum te înţelegi cu tatăl tău, relaţiile din familie), cele legate de timpul liber, ca şi satisfacţia cu şcoala în general. Satisfacţia cu şcoala în general este mai ridicată decât toate variabilele sectoriale de satisfacţie cu şcoala. Nivelele cele mai mici le au viaţa sentimentală şi relaţiile cu colegii de şcoală şi cu profesorii. Aproape toate nivelele evaluărilor domeniilor vieţii scad cu clasa (adică cu vârsta). Într-o lucrare anterioară (Bălţătescu şi Cummins, 2006) am propus două tipuri de explicaţii pentru scăderea continuă a nivelelor

bunăstării subiective pusă în evidenţă în adolescenţă şi tinereţe: una sociologică şi una psihologică.

1. Explicaţia sociologică. În ţări ca România, unde populaţia se confruntă cu mari dificultăţi economice, părinţii fac mari sacrificii pentru a le asigura copiilor un nivel de trai decent. Adolescenţii sunt într-o mai mare măsură dependenţi de părinţii lor. De exemplu, ei părăsesc cuibul parental la vârsta de 25-30 de ani. Sprijinul economic din partea părinţilor are un efect de atenuare a dificultăţilor tranziţiei. Drept rezultat, adolescenţii sunt mai sănătoşi, se simt mai în siguranţă şi au un nivel de trai mai ridicat decât părinţii lor. Pe măsura creşterii în vârstă a copiilor, capacitatea părinţilor de a-i feri de dificultăţile vieţii scade, aşa încât nivelele bunăstării subiective scad în adolescenţă.

2. Explicaţia psihologică. Potrivit lui Cummins (2002), există un mecanism numit “homeostatic” care menţine relativ ridicate nivelele percepţiei bunăstării subiective. În condiţii adverse, homeostaza cognitivă este înfrântă. Este cazul adulţilor din România care au nivele mici ale bunăstării subiective. În schimb, la copii şi adolescenţi, umbrela parentală ţine ridicate nivelele bunăstării subiective. Adolescenţii şi tinerii sunt mai puţin afectaţi de dificultăţile economice, dar au avut şi mai puţin timp pentru ca dificultăţile economice să fie erodate de stresul unei societăţi în tranziţie.

O analiză anterioară afirmă că ambele tipuri de explicaţii primesc suport empiric din partea datelor (Bălţătescu şi Cummins, 2006). Pe de altă parte teoria homeostazei cognitive ar implica un proces discret (homeostaza este înfrântă după ce intensitatea factorului stresor trece de un anumit prag), în vreme ce evoluţia bunăstării subiective este mai degrabă continuă, după cum o arată figura următoare.

68

70

72

74

76

78

80

82

84

a 8-a 9-a 10-a 11-a 12-a

Personal wellbeing Index

Satisfacţia cu viaţa ca întreg

Figura 1. Nivelele satisfacţiei cu viaţa şi ale Personal Wellbeing Index (pe o scară de la 0 la 100), în funcţie de clasa şcolară.

Totuşi, valabilitatea acestor explicaţii în ceea ce priveşte satisfacţia cu şcoala nu este evidentă. Una din explicaţiile posibile în acest caz este că satisfacţia cu viaţa influenţează satisfacţia cu fiecare domeniu particular într-un proces de sus în jos

(Bălţătescu, 2007). Acest mecanism ar putea explica, de exemplu, constatarea lui Delhey (2004) că cetăţenii din ţările postcomuniste raportează nivele mai scăzute ale satisfacţiei cu toate domeniile vieţii (inclusiv cu cele care ar putea rămâne neafectate de dificultăţile tranziţiei). Am avea de-a face aici cu un complex al satisfacţiei, care presupune o variaţie concomitentă a satisfacţiei cu viaţa ca întreg şi a celei cu şcoala. O altă explicaţie este cea a dezangajării şcolare progresive: pe măsură ce cresc, adolescenţii devin tot mai nemulţumiţi de şcoală şi mai puţin ataşaţi afectiv de aceasta. Desigur că aceste ipoteze rămân de testat.

Testarea dimensionalităţii itemilor de satisfacţie cu şcoalaDimensiunile bunăstării subiective au fost studiate prin metoda Analizei

Componentelor Principale, rezultatele fiind rotite folosind metoda Varimax cu normalizare Kaiser. Au reieşit trei factori. Primul, care explică 38% din varianţa totală, cuprinde cei 8 itemi ai PWI si itemul suplimentar propus. Variabilele relaţionale şi de timp liber încarcă toate în al doilea factor, explicând 10% din varianţa totală, iar variabilele de satisfacţie cu şcoala în al treilea factor al treilea factor, explicând 8% din varianţa totală.

Factor 1(PWI + viaţa sentimentală)

Factor 2(Relaţii & timp liber)

Factor 3(Şcoală)

Satisfacţia cu viaţa ca întreg ,561 ,363 ,237Nivelul tău de trai? ,601 ,274 ,183Sănătatea ta? ,618 ,213 ,140Ceea ce reuşeşti să realizaţi în viaţă? ,710 ,176 ,228Relaţiile tale personale? ,775 ,167 ,102Siguranţa ta personală? ,787 ,122 ,131Modul cum simţi că faci parte din comunitatea tău?

,742 ,189 ,161

Siguranţa ta viitoare? ,757 ,125 ,153Religia sau împlinirea ta spirituală? ,572 ,146 ,164Viaţa ta sentimentală? ,641 ,140 ,025De rezultatele tale şcolare? ,201 ,082 ,667De relaţia cu colegii de scoală? ,205 ,157 ,557De relaţia cu profesorii? ,148 ,116 ,817De şcoală, în general? ,105 ,116 ,775Modul cum te înţelegi cu mama ta? ,152 ,821 ,132Modul cum te înţelegi cu tatăl tău? ,150 ,766 ,144Relaţiile din familie? ,189 ,873 ,163Modul cum îţi petreci timpul liber? ,303 ,720 ,081Relaţiile cu prietenii tăi? ,294 ,656 ,085

Varianţa totală explicată 38,4% 10,2% 8,4%Tabel 2. Analiza componentelor principale asupra a 23 de variabile de satisfacţie. Matricea rezultată a fost rotită folosind metoda Varimax cu normalizare Kaiser.

Aceste rezultate arată în primul rând consistenţa internă a scalei Personal Wellbeing Index, ca şi a celorlalte scale (relaţională şi de satisfacţie cu şcoala). O explicaţie alternativă este că avem de-a face aici cu un efect de halou în cadrul fiecărei dimensiuni, dat fiind că itemii reprezentând aceste dimensiuni au fost introduşi în locuri diferite din chestionar.

Studierea corelatelor satisfacţiei cu şcoalaÎn chestionar, alături de evaluarea satisfacţiei cu şcoala în general, am introdus

trei itemi care ar explica această variabilă: satisfacţia cu rezultatele şcolare, relaţia cu colegii de şcoală şi relaţia cu profesorii. Am introdus aceşti itemi, alături de variabile dummy pentru clasă şi sex, într-o analiză de regresie cu satisfacţia cu şcoala ca variabilă dependentă. Rezultatele sunt înfăţişate în tabelul următor:

  Beta Sig.tsex masculin -0,03 0,02clasa a 9-a 0,03 0,03clasa a 10-a -0,04 0,02clasa a 11-a -0,05 0,00clasa a 12-a -0,10 0,00satisfacţia cu rezultatele tale școlare 0,13 0,00satisfacţia cu colegii de scoală 0,10 0,00satisfacţia cu relația cu profesorii 0,45 0,00

Figura 2. Contribuţia sexului masculin, a clasei şi variabilelor de satisfacţie cu domenii ale şcolii la satisfacţia cu şcoala în general. Coeficienţi de regresie standardizaţi.

Se observă că satisfacţia cu şcoala scade în clasele mai mari, deşi comparativ cu clasa a VIII-a diferenţele devin semnificative abia în clasele a XI-a şi a XII-a. Fetele sunt uşor mai satisfăcute cu şcoala decât băieţii, dar diferenţa este semnificativă numai datorită mărimii eşantionului. Dintre variabilele sectoriale de satisfacţie, contribuţia cea mai semnificativă o are satisfacţia cu relaţiile cu profesorii (0,45). Contribuţii mai mici dar semnificative au şi celelalte două variabile (rezultatele şcolare, satisfacţia cu colegii). Rezultatele arată, oarecum surprinzător, că rolul profesorilor este foarte important în climatul şcolar. Relaţia profesor-elev este esenţială are în continuare un caracter puternic personalizat şi este critică pentru o experiență şcolară satisfăcătoare.

În cele ce urmează am urmărit contribuţia independentă variabilei satisfacţia cu şcoala în general la explicarea satisfacţiei cu viaţa ca întreg.

  Beta Sig.tnivelul tău de trai 0,28 0,00sănătatea ta 0,04 0,02ce reușești sa realizezi în viaţă 0,20 0,00relațiile tale personale 0,04 0,08siguranța ta personala -0,01 0,68modul cum simți ca faci parte din comunitate 0,10 0,00

siguranța ta viitoare 0,06 0,00religia sau împlinirea ta spirituala 0,02 0,22viața ta sentimentala 0,10 0,00şcoala în general 0,08 0,00

Tabel 3. Contribuţia independentă a itemilor Personal Wellbeing Index, a satisfacţiei cu viaţa sentimentală şi a celei cu şcoala la satisfacţia cu viaţa ca întreg. Coeficienţi de regresie standardizaţi.

Se observă că satisfacţia cu şcoala are o contribuţie mică dar semnificativă la explicarea satisfacţiei cu viaţa ca întreg. Interesant că această contribuţie este semnificativă chiar când în model este introdus itemul mai general privind realizările din viaţă.

Concluzii şi limităriSatisfacţia cu şcoala este o măsură centrată pe elev a calităţii şcolii, ea fiind

studiată şi în relaţie cu celelalte domenii ale calităţii vieţii copiilor şi adolescenţilor. Lucrarea de faţă vine să umple un gol în ce priveşte studiul acestei variabile în ţara noastră. Folosind date de anchetă culese pe baza unui chestionar autoaplicat de peste 3500 de adolescenţii şcolari din clasele 8-12 din Oradea, am studiat empiric relaţia dintre satisfacţia şcolară şi alţi 19 indicatori ai calităţii vieţii adolescentului. Analiza componentelor principale a arată că indicatorii ce ţin de şcoală formează o dimensiune separată. Nivelele satisfacţiei cu şcoala scad o dată cu clasa, ca şi celelalte măsuri ale bunăstării subiective. Explicaţiile propuse ţin de dinamica bunăstării subiective în România, dar şi de un proces progresiv de dezangajare şcolară. Totuşi, şcoala rămâne printre cele mai bine evaluate dimensiuni. De altfel, ea are o contribuţie semnificativă la explicarea variabilei de satisfacţie cu viaţa ca întreg. Dintre cele trei variabile incluse în model, satisfacţia cu relaţiile cu profesorii explică cel mai bine satisfacţia cu şcoala, când controlăm pentru vârstă şi sex, dar evaluarea rezultatelor şcolare şi a relaţiilor cu colegii au şi ele contribuţii independente semnificative. Pe ansamblu, aceasta relevă faptul că şcoala este încă un element foarte important în viaţa copiilor şi adolescenţilor, care cunoaşte evaluări ridicate. Limitarea evidentă a acestui studiu ţine însă de numărul mic de predictori ai satisfacţiei cu şcoala incluşi în model. Dezvoltări viitoare pot include cercetarea corelatelor precum evaluarea programei, a activităţilor extraşcolare şi extracuriculare, ca şi a stilului de predare.

Bibliografie