Romeo Si Julieta - Shakespeare

8/9/2019 Romeo Si Julieta - Shakespeare

1/137

ROMEO SI JULIETA

WILLIAM SHAKESPEARE

”Ce vad, o Doamne, la Romeo-în mâna? O cupa cu otrava! A murit!

N-a mai avut rabdare — otravit! O! Suflet crud! Cumplita lovitura!

Nu mi-ai lasat macar o picatura!

Sa te sarut, cu gura mea suava, Caci poate-o picatura de otrava

Ti-a mai ramas pe buze, cum îmi pare,

Sa-mi deie moartea-atotvindecatoare!”

Julieta


2/137

ERSONAJELE DRAMEI

CALUS- principele Veronei

RIS-un tânar conte, ruda Principelui

ONTECCHIO, CAPOLETTO-capeteniile celor doua neamuri nobile învrajbite în cetateronei

N BATRÂN-unchiul lui Capoletto

OMEO-fiul lui Montecchio

ERCUTIO-ruda Principelui, prieten cu Romeo

NVOLIO-nepotul lui Montecchio, var cu Romeo

BALT-Nepotul Madonnei Capoletto

ATELE LAURENCE,FRATELE IOAN-Calugari fransciscani

LTHASAR-slujitorul lui Romeo

MPSON,GREGORY-slujitori ai Casei Capoletto

TER-slujitor al Doicii Julietei

RAHAM-slujitor al Casei Montecchio

N SPITER din Mantova

REI LAUTARI

ORUL

JUL contelui Paris

alt PAJN SLUJBAs al cetatii Verona

ADONNA MONTECCHIO-sotia batrânului Montechio

ADONNA CAPOLETTO-sotia batrânului Capoletto

LIETA-fiica batrânului Capoletto

OICA JULIETEI


3/137

ENA ARE LOC LA VERONA, ÎN AFARA DE O SCENA DIN

TUL AL V-LEA, CARE ARE LOC LA MANTOVA.

ologul

NTRA CORUL.//

ORUL:

cea, în Verona-încântatoare,doua neamuri mândre veche ura S-a îndârjit din nou, prin certuri care Sa curga sâng-oraseni facura. Din cele doua neamuri învrajbite Sunt doi îndragostiti loviti de soaa, cu nenorociri cumplite,va zdrobi nadejdea-în fasa moarta. Iubirea lor, si soarta nemiloasa,n ura care n-a fost împacata, Decât prin moartea crunta, fioroasa, Pe scena-în douasuri vi se-arata. De-aveti rabdarea sa-ascultati acestea, Ne-om stradui sa-înfatisavestea.

CORUL IESE.//

tul I

ena I

PIATA ÎN VERONA.

NTRA DOI SLUJITORI AI CASEI CAPOLETTO, SAMPSON& GREGORIO//

MPSON:

legea mea, Gregorio, sa nu le mai îngaduim sa-si bata joc de noi.REGORIO:Nu încape îndoiala, caci daca le-om mai îngadui,

-ar calca în picioare.

MPSON:Parerea mea este ca, daca vor ajunge sa ne mânie,

cuvine sa ne tragem sabiile.

REGORIO:Asa sa si facem. Numai ca, daca vrei sa scapi cu viata,


4/137

faci asa încât sa-ti pazesti capul sa nu-l împrejmuiasca frânghia.

MPSON:Eu, când ajung sa ma mânii, lovesc cât pot de tare.

REGORIO:Numai ca prea iute nu te cuprinde mânia atât de cumplit încât sa lovesti cbia.

MPSON: O javra din casa Montecchio are darul sa-mi aprinda mânia.

REGORIO: Ca sa ajungi sa te mânii, trebuie sa te atâte vreun dusman. si vitejiaseamna sa te

potrivesti oricarui dusman. Numai ca tu, când te mânii, ai obiceiul s-o cam iei laanatoasa.

MPSON:Când vad o potaie din neamul dusman neamului nostru, sunt gata sa ma

potrivesc. Am sa stau drept ca un zid împotriva oricarui barbat si împotriva

carei fecioare din neamul Montecchio.

REGORIO: Adica te cam dai dupa zid! Pai atunci nu

ti altceva decât un rob fricos, caci numai cei slabi se dau dupa zid.

MPSON: Asta cam asa e. Tocmai de aceea muierile,

nd mult mai slabe decât noi, se lasa lipite de zid. Asa ca, pe barbatii din neamul

ontecchiilor îi voi da departe de zid, iar pe fecioarele din neamul lor le voipinge cu dosul la zid.

REGORIO: Zavistia este între stapânii nostri, dar este si între noi, slujitorii lor.

MPSON: Nu-i tot aia? Am sa ma port aidoma unui tiran. Dupa ce ma voi fi luat la lu

rbatii din neamul dusman, cu fecioarele din acelasi neam ma voi purta dulceag.

voi sfarâma capetele.

REGORIO: Cum? Capetele fetelor?

MPSON: Da! Capetele lor, sau fecioria lor. Ia-o cum vrei.

REGORIO: Pai ele o vor lua asa cum le va fi dorinta.

MPSON: Cu mine au s-o pateasca, atâta vreme cât ma simt înca vânjos. si doar se

ne de


5/137

anume sunt în stare. Doar sunt facut din carne de om!

REGORIO: Tot e bine ca nu esti facut din carne de

ste. Daca ai fi fost facut din asemenea carne, n-ai fi fost altceva decât un om de

mic. Ia trage-ti sabia. Uite ca vin doi din Casa Montecchio!

MPSON: Am spada goala în mâna. Înfrunta-i tu, eu te apar pe la spate.

REGORIO: Ce vrei sa spui? Vrei sa le arati spatele?

MPSON: Nu te teme!

REGORIO: Cum sa ma tem de tine?

MPSON: Totul e sa avem grija ca legea sa fie de

rtea noastra. Asa ca, sa-i lasam pe ei sa înceapa cearta.

REGORIO: Am sa-mi încrunt sprâncenele când vor trece prin fata noastra. Pe urma, f-or

fti.

MPSON: Ce-or îndrazni, vrei sa zici. Eu am sa le dau cu tifla: daca se prinde, ei se frâs.

NTRA ABRAHAM sI BALTHASAR//

RAHAM: La noi te încrunti atât de urât, signore?

MPSON: Asta-i treaba mea, signore.

RAHAM: La noi te strâmbi în chipul acesta, signore?

MPSON: (ÎNCET, CATRE GREGORIO) Daca as spune ca da, legea e de partea noast

REGORIO: Nu.

MPSON: (CATRE ABRAHAM) Nu, signore, nu ma strâmb la domnia ta, signore. Dar d

âmbat, ma strâmb.

REGORIO: Cauti cearta cu orice pret, signore?

RAHAM: Cearta, signore? Câtusi de putin, signore!

MPSON: Daca vrei sa ne cauti cearta cu lumânarea,

nore, sunt omul dumitale, signore. Sunt în slujba unui signor tot atât de bun ca al


6/137

mniei tale.

RAHAM: Mai bun decât al meu nu poate fi!

MPSON: Fie si asa, signore!

REGORIO: (LUI SAMPSON) Ba spune-i ca al nostru e mai bun. Uite ca vine o ruda de

apânului nostru.

MPSON: (LUI ABRAHAM) Ba stapânul nostru e mai bun.

RAHAM: Minti!

MPSON: Atunci trageti sabia, daca sunteti barbati viteji. Hai, Gregorio, nu-ti uitavitura

stiitoare.

OTI PATRU TRAG SABIILE SI SE IAU LA LUPTA)NTRA BENVOLIO// BENVOLIO: (TRAGE SABIA SI EL)

priti-va, smintitilor. Puneti-va sabiile în teaca. Nu stiti ce faceti.

NTRA TYBALT.//

YBALT: Tragi sabia sa lupti cu slugi de rând?

nvolio, priveste-ti moartea-în fata!RAGE SABIA)

NVOLIO: Voiam sa-i împac. Hai, pune-ti spada-în teaca,

u vino sa ma-ajuti, sa-i despartim!

BALT: Cu spada-în mâna vrei sa-i linistesti?

asc cuvântul pace, ca gheena,

asc pe toti Montecchii, si pe tine. Hai, apara-te, lasule!

LUPTA CU BENVOLIO.

NTRA TREI SAU PATRU CETATENI, CARE SE ALATURA

ECAREI PARTI ÎN LUPTA LOR. APOI INTRA ALTI

TATENI, CU CIOMEGE, SI MAI MULTI PAZNICI.//


7/137

ZNICII SI CETATENII NOU-VENITI:

riti, sariti! Goniti-i cu ciomege!

s Capolettii! Jos Montecchio! Jos!

NTRA BATRÂNUL CAPOLETTO, ÎN HALAT, SI SOTIA LUI.//

POLETTO: Ce-i zarva asta? Dati-mi spada lunga!

ONTESA CAPOLETTO:

cârja! Cârja! Ce sa faci cu spada!

NTRA BATRÂNUL MONTECCHIO CU SABIA ÎN MÂNA,

RMAT DE SOTIA LUI.//

POLETTO: Vreau spada mea. Montecchio, batrânul,

spada-în mâna, vrea sa ma înfrunte!

ONTECCHIO: (VREA SA SE NAPUSTEASCA ASUPRA LUI CU SABIA)

sine, Capoletto! Esti misel!

ONTESA MONTECCHIO:(SE STRADUIEsTE SA-L OPREASCA)

! Nu vei face niciun pas spre el!

NTRA ESCALUS, PRINCIPELE VERONEI, CU ALAI.//

INCIPELE: Supusi zavistnici! Voi, dusmani ai pacii ?

vreti, razvratitori, sa ma-ascultati? Ce sunteti voi?

u fiare, sau barbati. Cu-al sângelui izvor ce curge-în vine.

ropiti blestemul unei uri haine!

s spadele! De-osânda cea mai crunta

fac partasi acei ce legea-înfrunta. Sa luati aminte: mâniatul duce

ânda astazi tuturor va-aduce.

i, de trei ori, în cea din urma vreme, Cumplite vrajbe, ca niste blesteme, Cu pierdengeroase, ati stârnit, si ulitele toate le-ati mânjit Cu sânge-al unor pasnici cetateni, mai învrajbiti si mai vicleni, Montecchio si Capoletto, otrava O tineti vesnic treaza

lceava Aprinsa dintre neamurile voastre.


8/137

cutezati, pe ulitele noastre, Sa tulburati Verona înca-o data,

atiti cu viata pacea tulburata. Toti ceilalti cetateni, plecati în pace.

, Capoletto-acuma ma urmeaza

curte, ca sa afli ce ne place. Montecchio, veni-vei dupa-amiaza,

ti da chiar astazi socoteala dreapta La Curtea de Dreptate înteleapta.

ânda noastra-o veti cunoaste-întreaga. si-acum plecati, de viata vi-este draga.

PLEACA TOTI, ÎN AFARA DE MONTECCHIO, DE SOTIA LUI

DE BENVOLIO.//

ONTECCHIO: Cum s-au stârnit din nou acestea toate? Erai de fata: spune-ne, nepoa

NVOLIO:Când am sosit, în lupta, pe omor,

i slujitori de-ai nostri, doi de-ai lor, Se înfruntau. Cu spada am voit

-i potolesc. Dar Tybalt a sosit.M-a înfruntat, pe viata si pe moarte, În loc sa ma ajudesparte, Vrea sa ma faca una cu pamântul, Lovind cu spada, fioros, doar vântul;

ntul suiera, nepasator, În vreme ce venea mai mult popor si-în fiecare tabara lupta

-a despartit doar Înaltimea Sa.

ONTESA MONTECCHIO:Dar unde e Romeo? Astazi oare L-ai întâlnit? Nespus de bine

re-în lupta aceasta nu a fost de fata.

NVOLIO:L-am întâlnit chiar asta-dimineata, Signora. M-a mânat o presimtire,

zori de zi, sa umblu în nestire Pe câmpul adumbrit de sicomori L-am întâlnit.

ergea si el în zori. M-am îndreptat spre el, dar s-a ascuns, Când m-a vazut, în codrupatruns.

m înteles ca-întocmai ca si mine Voia sa fuga de priviri straine.

fiecare ne muncea alt gând si l-am lasat în pace-atunci, plecând si fara bucurie, fae,

gind de-acel care-mi fugea din cale, M-am departat.

ONTECCHIO: În dimineti senine

lacrimi presarate cu suspine Sporeste roua si-înmulteste norii;


9/137

nd însa, din culcusul Aurorii, Zglobiul soare trage la o parte

rdelele de umbra, trist de moarte, si palid mi se-întoarce-încet feciorul si, ocolindmina, trage storul, Oricât sa fie ziua de frumoasa, Aduce bezna în întreaga casa. Cueste gânduri soarta rea-l asteapta, Doar sfatul întelept îl mai îndreapta.

NVOLIO: Marite unchi, dar pricina n-o stii?

ONTECCHIO: El nu mi-o spune, eu n-o pot ghici.

NVOLIO:Dar nu l-ai luat din scurt?

ONTECCHIO: Orice mijloace S-au dovedit zadarnice. El tace.

are alt duhovnic: doar pe sine. E tainic si ascuns chiar si cu mine.

asa de nepatruns, închis în haina Tacerii-în care-si tine-ascunsa taina,

-i temator, ca un boboc în floare De-un vierme negru ros, mai înainte

-as fi deschis petalele la soare. O! De-am putea afla ce-l doare

am lecui de-o patima fierbinte. Dar…

NTRA ROMEO.//

NVOLIO:Uite-l pe Romeo. Vine-încoace.

sati-ma cu el. Nu-i voi da pace si taina-i sa-mi dezvaluie l-oi face.

ONTECCHIO: De izbutesti, ce mult ne-om bucura.

i sa plecam de-aici, signora mea.

ES MONTECCHIO SI SIGNORA MONTECCHIO.//

NVOLIO:Romeo, buna ziua.

OMEO:S-a facut Asa târziu?

NVOLIO: Doar noua a batut.

OMEO: Ce clipe lungi si triste… L-am vazut .

tata. A plecat, era grabit?

NVOLIO: Într-adevar, era de griji muncit.

ce e ziua lui Romeo lunga?

OMEO: Doar ca-i lipseste tocmai ce-o alunga.


10/137

NVOLIO:O dragoste?

OMEO:O dragoste apusa…

NVOLIO:S-a încheiat?

OMEO:Cu jale. Dar nespusa Mi-a fost iubirea pentru cea pierduta.

NVOLIO: Când Cupidon pe frunte te saruta

atât de blând… si-apoi e fioros.

OMEO: Doar e legat la ochi… dar e frumos.

eau împreuna azi sa stam la masa.

VEDE SÂNGE PE CALDARÂM.//

i, s-au luptat… e sânge scurs… Nu, lasa,

m si aflat. Aici domneste ura… Dar si iubirea a-întrecut masura!

mneste ura plina de iubire, Pe când iubirea duce la pieire.

birea aicea-i ura. S-a nascut Doar dintr-un fleac, stim bine, la-început.

usurinta grea! Voioasa jale!

haos plin de forme ideale!

penele-s de plumb! Lumina-i fum!

r flacara-înghetata! Un nebun Bolnav, dar teafar! si de-a pururi treaz

somnul… Veselie si necaz!

a arata dragostea pe care O simt în piept: mereu amagitoare!

râzi de ea?

NVOLIO:Mai iute-as plânge, vere.

OMEO:Mai bine mi-ai aduce-o mângâiere.

NVOLIO:Pe inima nu simti o greutate?

OMEO:Iubirea-ti prinde simturile toate si-într-adevar pe inima ma-apasa.

etenia ta mai trist ma lasa.

mara-mi suferinta se rasfrânge ,În fiinta ta, si inima ti-o strânge.


11/137

dragostea ce mi-o arati sporeste Cumplitul chin ce fiinta mi-o munceste.

birea-i fum si creste din suspine,

r când o gusti te simti nespus de bine, si-în inima-i izvor de armonie.

nd este-nabusita-i nebunie si vesnic doar din lacrimi se hraneste

nu-i împartasita, vesnic creste.

val clocotitor de mare-adânca De lacrimi… Ah! si ce mai este înca?

minteala înteleapta! Dulce fiere!

um ma duc. Ramâi cu bine, vere!

NVOLIO:Nu! Vreau sa te urmez. Tu ma gonesti?

faci asa, amarnic ma jignesti.

OMEO: M-am ratacit pe calea tristei soarte!

meo nu-i aici. El e departe.

NVOLIO: Iubesti nespus! Nu vrei sa-mi spui pe cine?

OMEO: Vrei sa ti-o spun prin lacrimi si suspine?

NVOLIO: Nu vreau sa-ti amintesti de ea plângând.

-mi spui doar cine este.

OMEO: Ca si când

i spune unui biet bolnav pe moarte:

-ti faci diata pâna ne desparte Înaltul cer! Sunt trist, iubite vere,

îndragostit de-un farmec de muiere.

NVOLIO: Sa-mi spui asa nici nu era nevoie

ci banuiam si eu…

OMEO: Lovesti la tinta!

chipul ei fermecator ma-alinta.

NVOLIO: si-aceasta tinta nu poti s-o ochesti?

OMEO: Iubite var, îti spun pe sleau: gresesti!


12/137

bita mea nu poate fi ochita Vreodata de sageata ascutita

Cupidon, caci e neprihanita, Ca Diana si la fel de înteleapta.

nu asculta-o îndragostita soapta,

ci o privire dulce. N-o încânta Nici aurul ce-ar ispiti si-o sfânta.

gata-în frumusete: daca moare, S-a stins si vraja ei fermecatoare.

NVOLIO:Vrea sa ramâna-în veci neprihanita?

OMEO:Da, asta vrea… Urmarea e cumplita.

ci frumusetea va pieri odata

ea, ca o avere fermecata, Cu frumusetea lumii viitoare.

prea frumoasa, prea staruitoare În hotarâta ei neprihanire,

fie-în veci cuprinsa de iubire.

s-a jurat ca-în veci sa nu iubeasca, Prin chinul meu, virtutea sa-si sporeasca

când, prin juramântul ei barbar, Din mine-un mort, ce mai traieste doar

fericirea-i astazi sa ti-o spuie.

NVOLIO: Asculta-mi dar povata: alt leac nu e

cât sa-încerci sa uiti. Cred ca se poate.

OMEO: Învata-ma atunci sa uit de toate!

NVOLIO: Îndreapta-ti ochii spre-alte frumuseti.

OMEO: Atuncea s-o iubesc mai mult ma-nveti!

ci mastile atât de norocoase

-ascunda chipul celor mai frumoase

nt negre, si icoana ce se-ascunde Sub ele bietei inimi îi raspunde

mai duios. Cum poti avea puterea, Când ai orbit, sa uiti ce-a fost vederea,

moara scumpa azi pe veci pierduta?

ata-mi o femeie neîntrecuta În farmece — si-o sa ma lase rece.

ndca-mi da prilej sa vad ca-o-ntrece


13/137

farmecu-i divin, fermecatoarea. Ramâi cu bine. Nu ma-nveti uitarea.

NVOLIO: De voi gasi un leac, ti-l spun, vezi bine,

u mor îndatorat fata de tine.

ES AMÂNDOI.//

ena a II-a

LATUL CAPOLETTO.

NTRA CAPOLETTO, PARIS, O SLUGA.//

POLETTO: Montecchio ca mine-i pedepsit.

amândoi osânda ne-a lovit.

-aceea ma gândesc ca rau n-am face, Batrâni cum suntem, sa cadem la pace.

RIS: Verona pe-amândoi va pretuieste

trist c-o veche ura va-învrajbeste Signore, la-întrebarea ce v-am pus,

-mi veti raspunde?

POLETTO: Fata mea, v-am spus,

nca de ce e lumesc straina, Nici n-a trecut de frageda lumina

vârstei de patrusprezece ani.

treaca înca-o vara, sau chiar doua, Sa-înceapa, ca sotie,-o viata noua.

RIS: Mai tinere ca ea s-au logodit , si-s astazi mame…

POLETTO: Dar s-au vestejit

ult prea curând. Îmi zace în tarâna Tot ce-am dorit. La viata mea batrâna,

est copil ce-mi mosteneste-averea E azi nadejdea mea si mângâierea.

ti, draga Paris, sa-ti încerci norocul.


14/137

-i curte si, de vei gasi mijlocul Sa-i fii pe plac, de-o faci sa-ti dea cuvântul,

unci îmi dau si eu consimtamântul. Diseara, dupa datina strabuna,

u o serbare, unde se aduna

mare numar de-oaspeti dragi. Poftim si signoria ta. Te pretuim

m se cuvine. Vino de sporeste Al oaspetilor numar. Deci, pofteste

casa mea umila, sa privesti Nenumarate stele pamântesti

înfloresc ca niste flori învoalte si fac orice privire sa tresalte

vei privi si le vei asculta

toate, asta seara-în casa mea. si-asa cum tineretului în floare

rilie nespus de scump îi pare, Când vine dupa iarna-atât de grea,

seara vei avea, în casa mea, Prilejul ca nespus sa se desfete

virea, întâlnind atâtea fete Fermecatoare, mândre,

ntre care Va fi si fata mea, ca o ispita, Precum o floare-abia îmbobocita, Pe lânga agede fecioare. Pe-aceea ce mai mândra ti se pare

vei alege. Vino-acum cu mine.

TRE SLUJITOR acaule, citeste cât mai bine Aceste nume înscrise pe hârtie.

DA O LISTA.) Îi vei pofti pe toti la sindrofie.

vina toti cu inima voioasa si sa se simta ca la ei acasa…

ES CAPOLETTO sI PARIS.// SLUJITORUL: (UITÂNDU-SE PE LISTA)

sa zica trebuie sa-i gasesc pe toti aceia ale caror nume stau înscrise pe hârtia astarie la carte ca cizmarul sa-si vada de cotul lui, iar croitorul de calapoadele lui, pescabidineaua lui, iar zugravul de navodul lui. Cât despre mine, m-a trimis stapânul sasesc pe toti aceia care sunt însemnati pe foaia asta de hârtie… si ale caror nume nsunt în stare sa le deslusesc. Cuvine-se deci sa gasesc un om cu stiinta de carte… am gasit prilejul cautat.

NTRA BENVOLIO SI ROMEO.//

NVOLIO:


15/137

foc puternic pe-altul-îl poate stinge

o suferinta pe-alta o învinge.

ti ametit? Se-învârte-întreaga lume În jurul tau? Învârte-te anume

re alta parte. Orice suferinta Prin alta se coboara-în nefiinta.

nd simti curgând din ochi un vechi venin, Gaseste altul si-ochiul ti-e senin.

OMEO: Voiesti sa vindeci suferinta mea

-o frunza de patlagina?

NVOLIO: Da, da.

OMEO: E buna ca sa-îndrepti un os scrântit.

NVOLIO: Ce tot vorbesti? Romeo, esti smintit?

OMEO: Nu sunt smintit, dar sunt înlantuit

tr-adevar, cum este un smintit, În temnita, batut si nemâncat

biciuit, ca un descreierat.

UJITORUL SE APROPIE DE EL CU LISTA.

iesti ceva?

UJITORUL: Plecata voastra sluga.

vrea, signore, sa va fac o ruga: stiti sa cititi?

OMEO: Atâta mângâiere

m în restristea mea.

UJITORUL: Atunci v-as cere,

-ati învatat la slove, fara carte, Sa deslusiti oricare nume-în parte

scrie aici, signore, pe hârtie, Sa mi-l cititi, si sa mi-l spuneti mie.

OMEO:Doar daca stiu în care limba scrie,

slovele de le cunosc.

UJITORUL: Sfios

multumesc. Ramâneti sanatos!


16/137

VREA SA PLECE.//

OMEO:

acaule, mai stai! stiu sa citesc!

ITESTE): „Signor Martino, cu sotia si cu fiicele lui. Contele Anselmo si

mecatoarele lui surori; signora vaduva de Vitruvio; signor Placentio si dragalasele s

poate; Mercutio si cu fratiorul lui, Valentino; unchiul meu, signor Capoletto, cu sotiacu fiicele lui; frumoasa mea nepoata Rozalina si cu Livia; signor Valentino si cu var, Tybalt; Lucio si zglobia Helena!“. Aleasa lume. Unde îi poftesti?

UJITORUL: La casa noastra.

OMEO:Sa ma lamuresti La care casa.

UJITORUL: Sus.

OMEO:La care-anume?

UJITORUL: Stapânul meu…

OMEO:Da, trebuia de nume

te întreb: stapânul cine-ti este?

UJITORUL: Acum am sa va raspund fara sa ma maiîntrebati. Îmi este stapânul sign

poletto, cel atât de maret si de bogat. si daca nu cumva aveti vreo legatura cuamul Montecchio, va rog sa poftiti la serbare si signoria voastra, sa desertati o

pa de vin. Va las în paza Domnului si va multumesc.

ESE SLUJITORUL.//

NVOLIO:

sindrofia-aceasta-îndatinata La casa Capoletto, e-invitata si Rozalina, care-i e nepeea care inima ti-o frânge.

seara, la acest ospat, s-or strânge Tot ce-n Verona-i mai fermecator. S-ajungi cu ocpartinitor, Cu lebada pe care o adori Sa le compari. si vei vedea usor Ca lebada e dbiata cioara…

OMEO: De voi vedea cu ochii-întâia oara

-i alta fata mai fermecatoare si ca-ar putea cu ea sa se masoare,


17/137

i voi uita statornica-mi credinta si chiar nelecuita suferinta.

unci din lacrimi vor tâsni scântei Sa-mi arda tot pe care-am pus temei.

a cum ard ereticii pe rug.

r vorbele zadarnice le-îndrug.

alta mai frumoasa ca odorul Pe care-l îndragesc, n-a mai vazut

ci soarele atoatevazatorul.

NVOLIO: O vezi într-astfel de la început.

crezi ca are farmece ceresti, Caci vreun prilej ca s-o asemuiesti

ci n-ai avut. Mai mândra alta nu-i, Caci n-ai avut în cumpana s-o pui

vreuna dintre mândrele fecioare Ce vor veni diseara, la serbare.

unci vei sti de-i fara de pereche.

OMEO: Ce spui acuma e-o poveste veche.

ca-am sa merg diseara la serbare

ca s-o vad ca e fermecatoare.

ES AMÂNDOI.//

ena a III-a

SALA ÎN PALATUL CAPOLETTO.

NTRA SIGNORA CAPOLETTO SI DOICA.//

GNORA CAPOLETTO:

spunde-mi, doica: unde mi-e copila? Te rog s-o chemi.

OICA:Pe fecioria mea

când aveam doar doisprezece ani, Jur c-am strigat-o: Vino, mielusico, O, Doamne,amne!

de-i pasarica? A, iat-o!

NTRA JULIETA.//


18/137

LIETA:Doica, cine m-a chemat?

OICA:Chiar maica ta.

LIETA:Ascult ce vrei sa-mi spui Signora.

GNORA CAPOLETTO: Doica, lasa-ne putin.

vrea sa-i spun acum ceva în taina.

nu. Mai bine stai. M-am razgândit,

ti sta si tu cu noi la sfatuit. stii bine, fata noastra a ajuns

aiba-acuma paisprezece ani.

OICA: stiu vârsta ei pe ceasuri, nu pe ani.

GNORA CAPOLETTO: Nici n-a-împlinit, stii, doica, cum am spus.

OICA:Pe paisprezece dinti ai mei — din care

-au mai ramas doar patru — mi se pare

n-are înca paisprezece ani.

t e pân’ la San Pietro?

GNORA CAPOLETTO: Mi se pare

eo doua saptamâni… si-o zi sau doua.

OICA:Oricâte zile sunt pân’ la San Pietro,

iar în ajunul sarbatorii lui Se-încheie de la nasterea Julietei

isprezece ani. În ziua aceea si biata mea Suzana s-a nascut.

o odihneasca-în pace Dumnezeu. Ea ar fi fost de vârsta Julietei.

um Suzana e la Domnul Sfânt.

fost prea buna pentru biata-i mama!

r, cum am spus, ajunul lui San Pietro E ziua lor de nastere. Julieta

împlini paisprezece ani. Îi are, pot s-o spun, si cu temei.

nt unsprezece ani de la cutremur si-am întarcat-o chiar în ziua-aceea:

-am pus pelin pe sân… ma odihneam


19/137

soare, chiar lânga hulubarie. Signora, împreuna cu signorul,

Mantova v-ati dus… în ziua-aceea… Tin minte parca-i ieri. Când a gustat

linul de pe sfârcul tâtei meleL-o fi gasit amar, fetita draga;

a suparat si s-a luptat cu sânul.

nd s-a cutremurat hulubaria!

fost atunci destul s-o luam la fuga.

nt unsprezece ani din ziua-aceea. sedea-în picioare, singura, fetita,

se caznea sa umble… leganata,Se straduia pe-atunci… pe Sfânta Cruce.

-o zi-înainte s-a lovit la cap, Cazând. si si-a facut pe loc cucui.

rbatul meu. — Sa-i aiba Domnul-în paza

muritorul suflet! — om hazliu,

— spuse el — cum ai cazut pe fata?

rând vei capata putina minte si stiu ca-atuncea vei cadea pe spate!“.

uat-o-atunci în brate pe fetita si-a întrebat-o: „— N-ai sa faci asa, Julieto draga?“

u, pe cinstea mea, Fetita a-încetat atunci sa plânga, si n-a rostit decât o vorba: Da

zi ce stârneste câteodata gluma!-as mai trai de astazi ani o mie, si n-am sa pot sa uit cum ai raspuns Când te-a-rebat sarmanul meu barbat:

u este-asa, Julieto?“ Ai spus: „Da“.

GNORA CAPOLETTO: Destul cu-atâta vorba. Taci, te rog!

OICA: Signora, tac. Dar nu ma pot opri Sa nu fac haz. Cum s-a oprit din plâns, Ca sa

spunda: „Da!“ — si-avea pe frunte Fetita, un cucui, cam cât o pruna!ce amar plângea! Iar omul meu I-a spus: „Acuma ai cazut pe fata!

nd vei mai creste, ai sa cazi pe spate,

este-asa?“ Ea s-a oprit din plâns, si a raspuns doar: „Da!“

LIETA: Nu vrei sa taci? Te rog, iubita Doica.

OICA: Destul! Vezi, tac. Cu harul lui ceresc


20/137

a rog sa te ajute Dumnezeu.

fost cu mult cel mai frumos copil De mine alaptat. Vreau sa traiesc

âta numai: Sa te vad mireasa Dorinta aceasta numai mi-e ramasa.

GNORA CAPOLETTO: Mireasa? Chiar de asta este vorba.

-aceea-am si venit, sa chibzuim. Copila draga, vrei sa te mariti?

LIETA: Nici n-am visat la nunta pân-acuma!

âta cinste…

OICA:Cinste? Cum se vede

-ai supt întelepciunea de la mine, Cu laptele odata, de la sân.

GNORA CAPOLETTO:E vremea sa începi sa te gândesti

maritis. Mai tinere ca tine S-au maritat, aicea, în Verona,

gnore cu copii, de mare vaza.

nu ma-nsel, eram de vârsta ta Când te-am nascut. Tu ai ramas fecioara.

tr-un cuvânt, îti cere mâna Paris, Un om de mare vaza în Verona.

OICA: Vai, signorina, vai, stapâna scumpa,

un barbat cum nu se afla altul

lumea-întreaga. Un model de ceara!

GNORA CAPOLETTO: Verona, în frumoasa-i primavara,

a zamislit vreo floare mai frumoasa!

OICA: O floare fara pret de luminoasa!

GNORA CAPOLETTO: (JULIETEI) Ce spui?

-acest signor îl poti iubi? Diseara-l vei cunoaste la serbare si vei putea citi ce darure.

mândra fata-a tânarului Paris, Comoara frumusetii-i zugravita.

veste-i trasaturile alese si de-ai gasi si lucruri neîntelese

scânteierea dulcii lui priviri Vei deslusi vrajitele-i sclipiri.


21/137

tregu-i chip e-o carte de iubire, si, când va fi, cu mare pretuire,

gata de un mester neîntrecut, Vei spune, fara gres, ca ai vazut

chipul lui, cel mai de pret tezaur, Ca mostenire-a veacului de aur.

partasindu-i darurile, toate, Vei fi si tu aleasa-i jumatate.

OICA:si nu-ti vei pierde astfel niciun dar:

ci prin barbati femeile rasar…

GNORA CAPOLETTO:Pe scurt, iubirea lui vrei s-o primesti?

LIETA:Vreau sa-l cunosc si, cum ma sfatuiesti

-l vad si-mi place, fac precum mi-ai spus.

r nu voi trece de hotarul pus Iubita mama, de vointa ta.

fac nimic fara-a te întreba.

NTRA UN SLUJITOR.//

UJITORUL: Signora, toti oaspetii au sosit. Cina e de

ult pregatita. Va poftesc cu totii, sa veniti împreuna cu signorina Julieta.

bucatarie, slugile au început s-o tina de rau pe doica, spunând ca, din cauza ei, se

ârzie.ate sunt potrivite cum se cuvine. Trebuie sa ma duc îndata sa servesc.

rog respectuos sa veniti cât mai curând.

ESE LA UN SEMN AL SIGNOREI.) SIGNORA CAPOLETTO:

nim îndata. Paris te asteapta, Iubita Julieta. Te îndreapta

mine spre serbare.

OICA: Sunt urzite

pti fericite, zile fericite…

ES.//

ena a IV-a

ULITA ÎNAINTEA PALATULUI CAPOLETTO. //INTRA ROMEO, MERCUTIO SI BENVOLIASCATI, ÎMPREUNA CU ALTI CINCI SAU SASE SIGNORI DE


22/137

EMENEA MASCATI, PURTÂND FIECARE CÂTE O TORTA.//

OMEO:Sa folosim aceasta întâmpinare,

u sa intram cu totii la serbare?

NVOLIO:S-a încheiat cu stihuri pe masura Un Cupidon, mascat, cu o centura,

-un arc pestrit si-o sabie de lemn, Ca un tatar, nu poate fi îndemn,

o sperietoare pentru fete, Cum este pentru vrabii un erete.

bâlbâim, în stihuri, un prolog, Azi, la Verona, nu mai e EN VOGUE,

iar daca vreun SOUFFLEUR ne va sopti Cuvintele, când ne vom stradui

scena sa intram. Sa ne masoare Din ochi, daca doresc, pe fiecare.

cam un dans, sau doua, pe masura, si ne retragem cu dezinvoltura.

OMEO: Nu vreau sa tropai: nu ma simt în stare.

i tine torta ca pe-o lumânare.

ERCUTIO: Romeo draga, vei dansa, ma jur!

OMEO: Nu port, ca voi, un saltaret condur

talpi usoare. Simt o greutate Pe suflet, ca de plumb. si nu se poate Sa ma-învârtes

or.ERCUTIO: Esti plin de fiere

un îndragostit. Acum îi cere O aripa lui Cupidon, si-apoi

m dantui-împreuna, amândoi.

OMEO: Strapuns sunt de sageata-i, si ma doare.

m sa-i cersesc aripile-i usoare?

simt în piept sageata lui usoara. Cum sa dansez cu-o astfel de povara?

ERCUTIO: Te-ai prabusit, lovit de o sageata!

gingasa, si poate fi purtata.

OMEO: E gingasa iubirea? Nu! E crunta!

spinul te înteapa si te-înfrunta.


23/137

ERCUTIO: De Cupidon se poarta rau cu tine,

loc sa gemi, înfrânge-l, e mai bine.

crud cu el, înteapa-l, de te-înteapa, Se va-mblânzi, daca-l vei trage-în teapa.

-mi dati o masca. Masca peste masca!

ochi curios, acuma, sa-mi cunoasca Metehnele, si masca va rosi În locul meu.

NVOLIO: Hai sa intram, copii.

teti la usa. Astfel, fiecare Sa-si foloseasca iutile picioare.

OMEO: Sa-mi dati si mie-o torta sa va para,

elora cu inima usoara Sa-si scuture calcâiele, cu foc

o podea, eu n-am sa pot deloc.

i amintesc de-o veche zicatoare si am sa tin aprinsa-o lumânare,

-i luminez pe cei ce dantuiesc, (IA O TORTA.)

ERCUTIO: Toti soarecii sunt tristi, se stie bine.

meo, ascultati-ma pe mine, Într-o mocirla-împins de vreun dusman

a cufundat. Sa-l scoatem la liman Din dragostea atât de-întunecata

care mintea lui e cufundata.

mina zilei-o facem sa sclipeasca, Cum spune înca-o vorba batrâneasca.

OMEO: Ba nu-i adevarat!

ERCUTIO: Voiam sa spun Ca risipim zadarnic tot ce-i bun În mintea noastra, ca omânare,

arde tocmai când e ziua mare.

ti întelege ce voiesc sa spun.

ci duhul nostru este mult mai bun În ceea ce îl stim ca tainuieste,

cât în tot ce limpede rosteste.

OMEO: Noi am venit la bal cu gânduri bune,

r ca sunt vesel cum as putea spune?


24/137

ERCUTIO: si pentru ce anume?

OMEO: Am visat

vis azi-noapte.

ERCUTIO: Eu la fel.

OMEO: Ciudat!

ce-ai visat?

ERCUTIO: Ca visurile mint.

OMEO: Dar sunt si visuri gingase, de-argint.

ERCUTIO: Am înteles atuncea ce-ai visat.

d ca Regina Mab te-a cercetat. Ea este doica ielelor, se-arata

ât de scunda, cum e o agata Purtata la un deget de-un pârgar

vine-în somn, în vis, cu pasul rar Al unor gâze care-i trag, usor

leasca mititica, cu un nor De vise-încântatoare… si se-asaza

nasurile celor fara paza Ce dorm adânc. Caleasca are roate

n fire de paianjeni incrustate, si aripi de lacusta, coviltir.

r hamurile-s toarse dintr-un fir Ce pare tors din razele de luna,

ploaie alintate, pe furtuna.

n fire de paianjen sunt facute si frâiele, abia de sunt vazute.

ept vizitiu pe capra-i un tântar, Micut cum e un vierme-într-un cuibar

mit cândva de o fetita-în dar.

ci e-un picior de greier mititel Iar sfârcul lui un fir de funigel.

leasca ei e-o coaja de aluna Scobita într-o noapte si sub luna

-o veverita, iscusit dulgher, Ce face-orice cu ghearele-i de fier.

si-un paduche ager de copac,

cut si fumuriu ca un gândac, si care e, din timpul legendar, Nepretuitul ielelor rotar

-acest alai, pe lânga alte fapte, Regina Mab în fiecare noapte


25/137

treiera prin mintile-adormite, si-i face sa viseze la iubite Pe toti îndragostitii de peme.

r pe curteni încearca sa-i îndrume Sa faca plecaciuni cât mai plecate.

la judecatori, sa le arate Cum si-în ce chip sa se îmbogateasca Toti cei din tagmadecatoreasca.

esea ea colinda pe la fete, Le-îndeamna-în vis sa fie mai cochete.

r de viseaza-în taina sarutari Regina Mab le isca suparari,

nându-le, pe chipul diafan, Sa creasca o basica. Pe curtean Îl face sa viseze cameste

splata ce de-atâta timp doreste.

ai gâdila vreun preot pe la nas Cu o codita de purcel mai gras,

mit ca dijma de la enoriasi; si-l face sa viseze-un nou lacas.

-asaza pe grumaji de ostasi si-i face sa viseze cum se taie

dusmanului cap într-o bataie;

alturi, ambuscade, farandole si minunate sabii spaniole

oplite la Toledo. si apoi Îi face sa viseze la razboi,

tabere, la chefuri nesfârsite, La sunete de toba, felurite,-i face sa se scoale si sa-îngâne, O-înjuratura si o rugaciune.

oi adorm din nou. Regina, vai, Zbârleste noaptea coamele la cai;

noduri fermecate le-încreteste si spre nenorocire le vrajeste.

gina Mab e buna vrajitoare si-atunci când sta pe spate-o fata mare

apasa si apoi îi da povete Cum pe barbati sa-i lase s-o învetem se prefac fecioarele-în femei.

easta este meseria ei.

OMEO:Mercutio, destul cu cele zise.

ERCUTIO:Da, ai dreptate, caci vorbeam de vise

rasle scumpe ale-închipuirii Nascute din povestile-amintirii.


26/137

sarte cum e vântul nestatornic Ce n-are niciun rost si nu e dornic

faca bine unui om, hapsânul,

stie sa dezmierde-o clipa sânul

cioarelor din recea miazanoapte, si-apoi, deodata, cu-îndârjite soapte,

-întoarce, cu aripile-amândoua

re miazazi doldora de roua.

NVOLIO:Tot pomenind de vântul calator

i pierdem un ospat îmbietor.

târziind, bucatele-s mâncate.

OMEO:Nu, ceasurile nu-s înaintate.

sit-am prea devreme. Am în minte Ca pregatit-au cerurile sfinte

jalnica restriste, care înca În stele-si pune o nadejde-adânca:

-mi ieie viata trista, timpuriu,

ci mi se înalta un sicriu.

r cel ce tine cârma soartei mele

a va feri de cruntele vântrele.

gnori, prieteni, haidem la serbare.

NVOLIO: Voi, tobosari, bateti din toba, tare!

NTRA TOTI ÎN PALATUL CAPOLETTO.//

ena a V-a

LA DE OSPETE ÎN PALATUL CAPOLETTO.

LAUTARII SE PREGATESC SA PRIMEASCA PORUNCA SA ÎNCEAPA SA CÂNTE. INTRA MULTI SERVITORI, PURTÂND LIVREAUA CASEI CAPOLETTO ÎNCARCATI CU STERGARE

TÂIUL SLUJITOR:Ati vazut ca Mos Tigaie s-a facut nevazut? L-ati vazut vreodatartând vreo farfurie? Sau spalând-o cum trebuie? Atâta rau!

DOILEA SLUJITOR:Pai, atunci când bunacuviinta nu mai încape decât pe mâinile u

m sau a cel mult doi, si înca mâinile acelea nespalate, nu poate fi lucru curat.


27/137

TÂIUL SLUJITOR:Scoateti jeturile mai mici. Dati mai la o parte bufetul. Tu, dragul matât de bun sa-mi pui de-o parte o bucatica de martipan. si, daca tii la mine, spunertarului sa-i lase sa intre pe Suzana Tocila si pe Nell, ca si pe Antonie si pe Mos Toc

DOILEA SLUJITOR:Numaidecât! Nici o grija!

TÂIUL SLUJITOR:Stapânii nostri va cauta unde sunteti si va cheama la ei, caci doarvoie de voi, în sala cea mare.

DOILEA SLUJITOR:Pai doar nu avem cum sa fim, în acelasi timp, si aici, si acolo! Htilor! Mai iute! Mai iute. Cel care va trai mai mult se alege cu toata coliva.

N VREME CE SLUJITORII MIsCA TOATE ÎNCOLO SI ÎNCOACE, ÎsI FAC APARITIA, PE N UsI, CAPOLETTO, CU

LIETA SI CU ALTI MEMBRI AI NEAMULUI SAU, ÎN FRUNTE CU TYBALT; PE O ALTA UASCATI, ROMEO, BENVOLIO SI MERCUTIO.//

POLETTO: (INVITATILOR MASCATI)ne-ati venit, signori iubiti. Cu-acele signore care nu au bataturi,

teti sa le-învârtiti oricât va place.

doamnelor, e vreuna dintre voi Sa nu primeasca-acum la bal sa joace?

-i printre voi vreo mironosita, Atunci sa stiti ca are bataturi!

a-i ca-am nimerit-o? Eu va spun, Bine-ati venit, signori.fost o vreme Când ma duceam la bal purtând o masca Iar gura mea stia sa poveste

umoaselor dulci soapte la ureche. S-a dus, s-a dus, aceasta vreme veche!

ne-ati venit, signori. Hai, lautari, stiti ce se cânta-acum la zile mari.

LAUTARII ÎNCEP SA CÂNTE. OASPETII MASCATI DANSEAZA CU DOAMNELE. NUMAIOMEO STA DEOPARTE SI NU DANSEAZA//

i, faceti loc. Danseaza toata lumea, Dansati cu foc, frumoase signorine. Flacailor,mina cât mai multa. Împingeti masa-aceea mai încolo. Asa, si stingeti focul, ca se fea cald în casa. Vere, merge bine. Nu te-am vazut de mult, stii foarte bine. Te rog sai, hai, vere Capoletto.

au dus acele vremuri fericite.

CAPOLETTO SI VARUL LUI SE ASAZA.//

nd dantuiam cu fetele iubite.


28/137

când n-am mai purtat vreo masca, vere?

RUL CAPOLETTO:Sunt chiar treizeci de mândre primaveri.

POLETTO: Atât de mult sa fie? Mi se pare

prea e mult. A fost o desfatare La nunta lui Lucentio, la conac, De-atunci sa fie dosfert de veac Pe la Rusalii. Oameni în putereEram pe-atunci…

RUL CAPOLETTO:Sunt mult mai multi ani, vere.iatul lui e de treizeci de ani.

POLETTO: Nici douazeci si doi. De vreo doi aniEl a ajuns de capul lui sa fie.

OMEO:(UNUI SLUJITOR)

etene,-ai putea sa-mi spui tu mie

ne-i signora care l-a cinstitCu mâna ei pe-acel signor vestit?UJITORUL: Nu pot sa stiu, signore…

OMEO:Mi se pare Privirea ei asa stralucitoare

da vapaie tortei. Pe-înserat E chipul ei atât de fermecat

un inel pretios de patrician,

o ureche de etiopian.Frumusetea ei fermecatoare Nicio pereche-în lumea noastra n-are.

porumbita alba, ca de nea,

ciori înconjurata s-ar parea Ca e signora-aceasta. Când se-încheie

vana-aceasta, tânara femeie Neaparat ca se va aseza si-atunci prin sala o voi caut

simt în mâna-mi aspra mâna ei.

nune fara pret între femei!

nima! Aflat-ai tu vreodata Ce este-o frumusete-adevarata?

ci n-a vazut sarmana mea privire Un chip atât de vrednic de iubire.

BALT:Acesta, dupa glas, e un Montecchio.

i, du-te iute si sa-mi vii cu spada.


29/137

PAJUL IESE.//

cutezat sa vina-în casa noastra,

rtând pe-obraz o masca caraghioasa, Sa-si bata joc de noi, chiar la palat.

POLETTO: (SE RIDICA DE PE SCAUN)Ce e, nepoate? Ce te-a tulburat?

BALT:Sub masca este-aicea un Montecchio,

ticalos ce-a cutezat sa vie —

d, unchiule, de-o crâncena mânie —

pângareasca sarbatoarea noastra.

POLETTO: Nu-i tânarul Romeo?

BALT:Da, chiar el,

cutezat o fapta de misel.

POLETTO: Fii linistit, nepoate. Nu-ti dau voie Sa-i cauti cearta. stie sa se poarte

tocmai ca un nobil de neam mare.

bucura-în Verona de onoare; Cu el orasul nostru se faleste.

n-as dori cu niciun pret, nepoate, Sa-îndure-în casa mea vreo strâmbatate.

rog sa-l rabzi sa steie-în casa noastra.

poate,-aceasta e vointa mea:

fa-te ca nu-l vezi, nu te-încrunta, Caci nu-i frumos sa te încrunti la el.

BALT:Sa nu ma-încrunt, când vine un misel

noi în casa? N-am sa pot sa-îndur!

POLETTO: Acesta-i cunoscutul tau cusur!

ti înca tânar! Sa-mi asculti cuvântul!

sunt stapân, o stie Domnul Sfântul, Aici, în casa mea. si nu esti tu!

vrei sa-l lasi în pace? Spune nu!

re bine sa ma-îndrepte Dumnezeu, Caci vede tot ce e-în sufletul meu!

honie-între oaspeti sa stârnesti, Asa-i, nepoate? Asta urmaresti.


30/137

BALT: Dar, unchiule, e-o fapta de rusine!

POLETTO: Cum, ma înfrunti? Nu vrei sa stii de mine?

vei cai de tot ce vrei sa faci.

ufia ta natânga s-o dezbraci. Nu-i potrivit-acuma, stiu ce zic,

a suferi totdeauna! Nu-i nimic!

DANSUL IA SFÂRSIT. JULIETA SE RETRAGE LA LOCUL UNDE SEDEA//

odihniti putin, si-începeti iar!

UI TYBALT): Te rog sa nu-mi faci capul calendar!

stiu ca vesnic esti pornit pe cearta! (CATRE SLUJITORI)

mina cât mai multa! (LUI TYBALT):

mt ca mânia-în suflet clocoteste…

MUZICA REÎNCEPE SA CÂNTE SI OASPETII DANSEAZA.//

BALT:Rabdarea care bratul mi-l opreste,

ânia care-mi clocoteste-în vine, Acuma au facut un las din mine.

a-alunga unchiul meu… si-i fac placere, Mânia însa s-o preface-în fiere!

ESE//

OMEO:

E APROPIE DE JULIETA SI-I ATINGE MÂNA)

-am pângarit cu mâna sfânta-ti mâna,

ierti acestor buze ale mele:

i pelerini sfiosi, si vor, stapâna, Cu un sarut pacatul sa si-l spele.

LIETA:Scump pelerin, nu, mâna-ti vina n-are,

ci pelerinii mâinile de sfinti Le-ating si ei si-în loc de sarutare

-închina-încet pe mâinile fierbinti.

OMEO:Au buze sfintii, au si pelerinii…

LIETA:Doar pentru rugaciune, pelerine.


31/137

OMEO:Te rog atunci, icoana a luminii,

-i gurii focul sa-si aline.

LIETA:Stau linistiti de-a pururi sfintii, chiar

unci când rugaciunea o rostesc.

OMEO:O, sfânta mea, stai linistita dar,

alându-mi vina, sa ma-împartasesc,

al gurii tale har sa ti-l sarute.

O SARUTA.//

LIETA:Atunci pacatul gura mea îl poarta.

OMEO:Pacatele iubirii-s cunoscute,

alta sarutare, si ma iarta.

O SARUTA DIN NOU.//

LIETA:Saruti ca dupa carte, pelerine!

SE APROPIE DOICA.//

OICA:Senora ar voi sa vii la sine

-ti spuna doar o vorba…

ULIETA IESE.//

OMEO:Maica ei?

m se numeste?

OICA:Tinere, ehei!

m, n-o cunosti? Stapâna casei este, Signora minunata, ca-în poveste,

buna, si-înteleapta. În sfârsit, Cu fata ei tu tocmai ai vorbit.

m alaptat-o eu. Iar de sotieCel ce-o va lua, va avea o bogatie.

OMEO: (APARTE)Din neamul Capoletto este dar!

bate joc destinul meu amar

mine, caci îmi tine chezasieUn neam cu-al meu în veche dusmanie.


32/137

NVOLIO:Hai sa plecam, caci balu-i pe sfârsite.

OMEO:Se-încheie clipe-atât de fericite…

linistea îmi este tot mai mare.

POLETTO: Nu, nu, signori, nu-i vremea de plecare,

-asteapta-un mic ospat, sau o gustare.

-i chip sa mai ramâneti?

ultumesc, Signori, la toti, la toate. Va doresc, La toti, signori si doamne, noapte bun

acai, mai multe torte! Împreuna, La oaspeti sa le luminati cararea,

noapte-întreaga a tinut serbarea. Ne-a mai ramas sa mergem la culcare.

fost o stralucita adunare.

OASPETII ÎNCEP SA PLECE PE RÂND. PLEACA SI LAUTARII, SI SLUJITORII. APOI SETRAG sI MEMBRII CASEI CAPOLETTO. RAMÂN JULIETA SI CU DOICA.//

LIETA: (CARE REVENISE PE SCENA)Ia spune-mi, doica, cine e signorul

iese-acuma?

OICA:E mostenitorul si fiul lui Tiberio, mosneagul.

LIETA:Dar cel ce trece chiar acuma pragul?OICA:E tânarul Petruchio, se pare.

LIETA:Dar cel ce n-a luat parte la serbare si n-a dansat?

OICA:Nu-l stiu, cu-adevarat.

LIETA:Te rog sa-l afli

OICA PLEACA).

ca-i însurat, Mormântul îmi va fi, neaparat,

patul de mireasa.

OICA:(REVINE) Un curtean

savârsit; Romeo. Dar dusman Al nostru, înfocat, caci face parte

n neamul lui Montecchio. E foarte Frumos, si-i este singurul fecior.


33/137

LIETA:(APARTE) O, Doamne, Doamne. Singurul meu dor S-a înaltat din cuvenita ur

ci nu l-am cunoscut de timpuriu si-acuma îl cunosc, dar prea târziu.

st zorile iubirii începura!

ci vai! Sunt osândita sa-l iubesc Pe cel ce sunt datoare sa-l urasc.

OICA:(TRAGE CU URECHEA)Ce tot vorbesti în soapta?

LIETA: E un stih

care mi l-a spus un dansator.

SIGNORA CAPOLETTO STRIGA DE AFARA: „JULIETO!“//

OICA:Venim, signora,-i vremea de culcat,

ci oaspetii cu totii au plecat.

ES//

TUL al II-lea

ROLOGULINTRA CORUL.//

ORUL:

rinta veche-acum pe moarte zace

birea noua sa-i ia locul vine

umoasa ce-l facuse sa suspine

tânarul Romeo, nu-l mai place.

meo-acum iubeste, si-i iubit

Julieta, doar dintr-o privire


34/137

mejdioasa, silnica iubire;

neamul ei Romeo-i dusmanit.

-i poate face sfinte juraminte

crede poate un vrajmas de-al ei.

ieta îl iubeste cu temei,

r cum sa-i iasa oare înainte?

ar patima le da putere amare,

clipe de iubire-încântatoare.

CORUL IESE.//

ena I

ALEE CARE DA SPRE ZIDUL LIVEZII PALATULUI CAPOLETTO.

NTRA ROMEO, SINGUR.//

OMEO:Cum pot sa plec, când inima-mi tânjeste?

i, lut pustiu, menirea ti-o-împlineste!

SE SUIE PE ZID SI SE LASA SA CADA ÎN LIVADA.//

NTRA, PE URMELE LUI ROMEO, BENVOLIO SI MERCUTIO.//

NVOLIO:Romeo! Vere!

ERCUTIO:E un întelept!

o fi culcat. Eu nu vreau sa-l astept.

NVOLIO:Ce tot vorbesti? Pe zid a-încalecat

în livada. Trebuie strigat! Altminteri… Hai, Mercutio, si-l cheama.

ERCUTIO:Mai bine sa-l vrajesc, de buna-seama.

meo! Toane! Patimi! Nebunie! Raspunde! Doar un stih îti cerem tie.

u spune, daca poti, atât: „Vai mie!“si, daca poti, rimeaza „dor“ cu „mor“.

metrei Afrodita un cuvânt Îi daruieste… fa-i un juramânt.

seste-i o porecla fericita Lui Cupidon-Adam, mai potrivita,


35/137

casului ce numai cu-o sageataPe regele Cophetua, odata,

-a stârnit iubirea arzatoare Sa i-o închine unei cersetoare.

aude… nu se misca… e-un blestem.

aimuta-i moarta… Hai s-o înviem, Vrajind-o. Hai, pe ochiu-încântator

Rozalinei tale, scumpu-ti dor, Pe fruntea ei înalta si boltita,

gura ei din fraga faurita, Pe parul ei, pe ageru-i picior Pe soldu-i arcuit, ispititor,

celelalte farmece, ce-s toate Cuprinse în cuvinte-înflacarate,

ata-ni-te-aievea-asa cum esti.

NVOLIO:Cu-asemenea cuvinte îl jignesti.

ERCUTIO:Ba nu. Doar daca îl încercuiesti În farmecele celei multiubite,

n vraji de-un duh sagalnic faurite,

duh pe care vesnic îl gaseste În preajma ei; si care-l dusmaneste,

ar supara. Dar vraja mea-i curata, De rautate n-are nicio pata.

numele fecioarei îndragiteMi-am folosit cuvintele vrajite.

NVOLIO:Cred ca-i ascuns sub bolta-întunecata

pomilor din noaptea fermecata.

moru-i orb si bezna îi prieste.

ERCUTIO:Dar daca-i orb, e prost tintas, fireste.

uma sta ascuns sub un castan, Visând ca poate rodu-i nazdravan

-i cada-în poala, rumena castana, Ce fetelor le pare nazdravana.

meo, noapte buna si frumoasa. Merg sa ma culc, caci noaptea-i racoroasa.

pot sa dorm sub asternutu-i rece.

i sa plecam.

NVOLIO:Cu gluma se întrece.

i cautam vânatul tocmai undeDe noi cu mare grija se ascunde.

ES AMÂNDOI.//


36/137

ena a II-a

LIVADA PALATULUI CAPOLETTO. //INTRA ROMEO.//

OMEO:

nd nicio rana n-ai ajuns sa-înduri

oti sa-ti bati joc de orice zgârieturi.

APARE LA O FEREASTRA DESCHISA JULIETA.//

cet! Ce straluceste-acolo oare?

re rasarit a stralucit un soare.

sari, o, soare sfânt! Ucide luna: N-o vezi ca se întuneca, întruna?

galbena de ciuda, si-i geloasa Caci tu, vazând în ea o preoteasa,

întreci-în farmec fara de masura.

o mai sluji, caci Diana nu îndura Lumina ta vrajita, triumfala.

trista-i este rochia de vestala,

n verde faurita, când e moarta!

bunii doara pe pamânt o poarta.

mai privi la giulgiul ei subtire… Iubirea mea!

rinsa mea iubire!

De-ar putea sa stie cât mi-e draga!

rbeste… Cine poate s-o-înteleaga? Doar ochii ei vorbesc…

m as putea Sa fiu, prin bezna, înteles de ea?M-am înselat! Nu mie mi-a vorbit: Peânta bolta-acum au stralucit,

i astri care i-au cersit privirea si-i urmaresc, sub bolta, stralucirea.

-ar fi de-ar fi în ceruri ochii ei, Iar astrii, cu cerestile scântei,

mintea ei culcusul si l-ar face? Nu!

elelor, fireste, nu le-ar place, Caci le-ar întrece mândra stralucire,

m soarele, cu-aprinsa lui lucire, Ar lumina-o pasarile-îndata,


37/137

ezând ca este ziua pe pamânt si-ar înalta spre ceruri cântul sfânt!

sprijina obrazu-încet pe mâna!

mâna ei, duioasa mea stapâna!

ce nu-i sunt manusa, ca-în extaz Sa-i pot atinge fragedu-i obraz!

LIETA:Vai!

OMEO:Ah! Începe-acuma sa vorbeasca!

rbeste, o, faptura îngereasca! Plutesti sub bolta, sol înaripat

cerului de îngeri fermecat. Îti urmaresc vapaia muritorii si cred ca-întreci în stralucirii.

n nouri scânteiaza sfântu-ti duh si straluceste, fraged, în vazduh!

LIETA:Romeo! O! Romeo! Cum de esti Romeo? N-ai putea sa te lipsestinumele purtat de scumpu-ti tata?

-mi juri ca ma iubesti! si, fermecata, Nu vreau sa fiu o Capoletto. Jur!

OMEO:O! Pentru tine-as vrea sa fiu sperjur!

o mai ascult? Sau poate sa-i vorbesc?

LIETA:Doar numele, sa stii, eu ti-l urasc.n-ai mai fi Montecchio, ai fi Acel ce esti, si vesnic te-as iubi.

este un Montecchio? Un nume!

trup pe care, cu amaraciune, Se cade sa-l urasc. De-l vei schimba,

t de usor mi-ar fi sa fiu a ta!

nume, doar! Un trandafir, oricum I-ai spune-ti da acelasi scump parfum,

nu ai fi Montecchio, si-ai fi Romeo, cât de mult te-as îndragi.

fi atunci, cum esti, desavârsit, De-un nume necurat de-ai fi lipsit.

numele-ti nimica nu te leaga, Azvârle-l, si voi fi a ta, întreaga!

OMEO:(TARE, SPERIIND-O PE JULIETA)

nt hotarât sa fac tot ce voiesti Iubito, daca-mi spui ca ma iubesti.


38/137

tezul savârsindu-l înca-o data Nu voi mai fi Romeo niciodata.

LIETA:Ce om esti tu, acoperit de noapte,

l ce mi-ai auzit aceste soapte?

OMEO:Nu pot sa-mi spun adevaratul nume Caci nu ti-e altul mai urât pe lume.

n clipa-aceasta nu ma mai încânta, Ci îl urasc, fermecatoare sfânta.

-l am în fata mea, scris pe-o hârtie, L-as rupe în bucati.

LIETA:Cu duiosie

am ascultat rostitele cuvinte si de îndata mi-am adus aminte

cine esti. Romeo, nu-i asa, Montecchio, ca neam.

OMEO: Iubita mea,

a lepad de aceste nume care Îti amintesc de-o veche razbunare.

LIETA: Dar cum de-ai izbutit ca în ograda

ne patrunzi? Caci zidul din livada E-atât de-înalt, si-i greu, la catarat.

moartea aspra esti amenintat De-ai fi descoperit de-un neam de-al meu,

ci numele te-apasa foarte greu.

OMEO: Pe aripa usoara a iubirii

am înaltat spre locul mântuirii. Nu-i zid sa poata stânjeni iubirea.

vesnic pune la-încercare firea.

uns aicea, cei din neamul tau Nu vor putea sa-mi faca niciun rau.

LIETA: Dar te-or ucide, daca prind de stire, Ca esti aici.

OMEO: Sfioasa mea iubire,

mejdia e-în ochii tai frumosi: Sunt pentru mine mai primejdiosi

douazeci din sabiile lor: Dar daca vrei sa ma privesti cu dor,

veste-ma:privirea ta divina Ma apara de ura lor haina!

LIETA: N-as vrea cu niciun pret sa fii vazut.

OMEO: De ei ma-ascunde-al noptii tainic scut.


39/137

nu-ti sunt drag, sunt dornic sa ma vada:Mai bine as cadea strapuns de spada,

cât sa mai traiesc urât de tine.

LIETA:Dar calea catre locu-acesta, cine Sa ti-l arate-acum s-a priceput?

OMEO: M-a îndemnat spre-un loc necunoscut

birea-mi patimasa, care stie Sa fie-îndragostitilor faclie.

prumutându-i ochii, mi-a mai dat Iubirea dulce înteleptu-i sfat.

iar daca-ar fi liman departe-în zare, Scaldat de cea mai furtunoasa mare,

fi pornit spre tine-în pribegie.

LIETA: Mi-a pus o masca noaptea argintie si-acum masca-mi adumbreste fata,

ci altfel mi-ai zari-în obraji roseata.

ascultat ce-am spus mai înainte: O! Ce n-as da, daca-as putea, cuminte,

t ce rostit-am sa tagaduiesc!

totusi nicio vorba nu doresc Sa pot, aievea, sa mi-o iau-napoi.

ma iubesti? stiu bine, vorbe noi De dragoste esti gata sa rostesti,

te iubesc si eu sa ma silesti.

r daca juri, se poate sa ma-înseli, Caci în iubire-s multe rânduieli,

Jupiter adesea se desfataCând juramântul capata vreo pata.

umosul meu Romeo, de ti-s draga,

eau sa mi-o spui cu inima întreaga.

ea repede de m-am lasat învinsa, Ti-as spune ca iubirea mea e stinsa,

oi arata ursuza, sa doresti Iubirea-mi în genunchi s-o cuceresti.

vrea sa-ti par c-as fi neîndurata, Ca n-am sa pot sa te iubesc vreodata.

umosul meu Montecchio, duioasa M-as arata. Voi fi mai credincioasa

cât acelea care stiu sa para Desi purtarea li-e de fapt usoara,

dragostite, scumpe porumbite, Cu toate ca-s de fapt mironosite.

crezi în mine, vrednice signor.


40/137

a copleseste al iubirii dor. Dar poate m-as fi prefacut haina,

n-ai fi fost de paza în gradina, si când, fara de veste, m-ai cuprins,

nd se rostea iubirea-mi mai aprins.

eau sa ma ierti. Aprinsa mea pornire Nu este-o biata toana de iubire

bezna noptii doar prilejuita.

OMEO: Ma jur pe-a lunii raza aurita

lasa-un strop sfios de margarint, Pe-al vârfurilor pomilor argint.

LIETA:O! Nu jura pe luna-înselatoare,

n luna-în luna vesnic schimbatoare.

vreau sa fii si tu din cei ce mint.

OMEO:Pe ce sa jur?

LIETA:Mai bine nu jura,

u poti sa juri pe-întreaga fiinta-a ta, Ce mi-a ajuns, precum un Dumnezeu,

apân pe-altarul sufletului meu. si te voi crede…

OMEO:O! Daca iubirea…

LIETA:Mai bine nu jura. Caci fericirea

care-o simt alaturea de tine Prin legamântu-acestei nopti senine,

ea iute, iute a venit, prea fara veste,

ecum un fulger care nu mai este,

m de i-ai spus pe nume. Noapte buna!

port, iubite, frageda cununa.

voalta floare-a fericirii noastre În primavara viselor albastre.

a vântului zburdalnica adiere Îti spune, dragul meu: La revedere.

sânul tau coboara-o pace dulce, Ca-în sânul Julietei, fericita

dragostea-într-o clipa înflorita Când merge-îndragostita sa se culce.

OMEO: Ma parasesti, pe veci nemângâiat?


41/137


42/137

r va veni sa-i spui îndata: „Unde si când doresti sa facem cununia?“

-mi vei primi cu dragoste solia, Ursita mea-ti ramâne la picioare.

i fi stapânul meu în lumea mare!

OICA:(DIN LAUNTRU) Signora!

LIETA:(SPRE IATAC) Vin acum.

UI ROMEO) De s-a-întâmplat

-ti fie, totusi, gândul, necurat…Atunci…

OICA:

ELAsI JOC) Signora…

LIETA:(CATRE DOICA) Vin!

ATRE ROMEO) Sa încetezi îndata

tinzi catre-o iubire necurata Sa nu ma ispitesti! Sa nu mai starui,

asa-ma durerii sa ma darui Pân’oi muri… Ma ierte Dumnezeu!

OMEO:De mântuirea sufletului meu!…

LIETA:Urez, de mii de ori, o noapte buna!

ESE.//

OMEO:

i fi cu Julieta împreuna!

nd ma gândesc ca soarta mi-ar fi rea, De nu ma lumineaza raza ta.

bitul catre dragoste tânjeste, Cum face un scolar când paraseste Urâta scoala undevata carte.

jale grea de tine ma desparte.

VREA SA PLECE.//

LIETA:(REAPARE LA BALCON)

meo… Pst!

meo. Vreau ca dar Sa-mi daruiesti o voce de soimar


43/137

sa-si momeasca soimul sau scolar.

nt roaba ca un soim aici în casa De când ma stiu… si vocea mea sfioasa

poate sa te strige-acum din nou Ca s-o priceapa vesnicul ecou.

meo… tot rostind frumosu-ti nume, Am ragusit… sa stii ca nu sunt glume.

OMEO:Romeo! Pâna-în suflet îmi patrunde

emarea ce sfioasa se ascunde.

dulci îmi par atâtea scumpe soapte Ce se coboara, tainice, prin noapte.

n noaptea-întunecata, dar senina, Prin care zboara vocea ta divina!

LIETA:Romeo!

OMEO:Scumpa nimfa!

LIETA:Mâine, spune

câte sa trimit?

OMEO:Când o sa suneLa ornic, ceasul noua.

LIETA:Zei umani!

r pâna-atunci sunt douazeci de ani!

ci nu mai stiu de ce te chem mereu…

OMEO:As vrea sa-ti stau de paza, ca un zeu.

vrea sa stau pâna-ti aduci aminte…

LIETA:As vrea sa uit întruna, Doamne Sfinte!

a de mult îmi place tot ce spui.

OMEO:Cu glasul tau de vraja ma supui.

nd îti rostesc nepretuitul nume. Eu stiu ca uit de orisice pe lume.

LIETA:Sunt zorii-aproape, as vrea sa fii plecat

r ca fetita care s-a jucat Cu un canar, si-l lase-încet sa zboare,

si un lat îl strânge de picioare, si-l trage apoi, cu latul de matase,

spune vorbe calde si duioase, Fiindu-i drag canarul, nu se-îndura


44/137

-i deie libertatea din strânsura…

OMEO: O! De-as putea sa fiu canarul tau!

LIETA: As vrea si eu, iubitule. Dar rau Poti s-o patesti! Iubirea mea nebuna

drag, te-ar si ucide. Noapte buna!

despartim cu griji, si dulci, si-amare!

r trebuie sa pleci. As fi în stare Sa-ti spun mereu… mereu… de mii de ori,

truna „Noapte buna!“ pâna-în zori!

NTRA ÎN CASA.//

OMEO:Pe ochii tai coboare somnul blând,

dulcea pace-în inima si-în gând, De ce nu pot si eu sa ma-odihnesc,

aturea de chipul tau ceresc?

a duc sa-i spun duhovnicului meu Sa-mi deie ajutor la ceasul greu.

ESE//

ena a III-a

ILIA FRATELUI LORENZO,

CARE INTRA CU UN COs ÎN MÂNA.//

RENZO:

suzei nopti prind sa-i zâmbeasca zorii Împestritând cu dungi de aur norii

re rasarit. Greoiul întuneric Asteapta raza soarelui feeric,

asa, ca un betiv, se-învârte-în loc, Titanului, cu roata lui de foc,

-i faca drum, sa-si faca ziua calea Scotând încet, din întuneric, valea.

înveselind vazduhul diafan Înainteaza darnicul titan.

trebuie cu ierburi veninoase, Cu flori ce poarta sucuri drept prinoase,

-mi umplu cosuletul de nuiele Cu leacuri adunate în ulcele.

râna-i maica firii, i-e sicriul, Ea face din ce-i mort sa nasca viul,

sânu-i darnic da la fiecare, Odrasla, cum ar fi, pe care-o are,


45/137

felurite sunt în lume toate!

Sunt puteri de viata minunate, În ierburi, în copaci, în piatra chiar,

n toate câte din pamânt rasar. Ce pare rau mai are-o parte buna

în rau ce-i bun adesea se razbuna Când se abate de la calea dreapta,

tutea chiar se poate face viciu si viciul se înalta ades’ prin fapta.

si-un balsam de leac într-un caliciu Al unei flori gingase, si-i otrava;

nd o mirosi, mireasma e suava.

r inima, de-o gusti, nici nu-ti mai bate.

om, în planta, în sfârsit, în toate, Sunt doi stapâni, mereu în dusmanie:

har ceresc, si-o crunta lacomie. si când spre cer mai rau se-îndreapta sortii

napusteste negrul vierme-al mortii.

NTRA ROMEO.//

OMEO: Preasfânt parinte, buna dimineata!

RENZO:BENEDICITE! O! Ce dulce glas,

i intra în chilie la un ceas Asa devreme! Tânarul meu fiu,

te-ai sculat atât de timpuriu Înseamna ca ti-e creierul aprins.

sunt batrân, cu grijile deprins.

grijile-ti tin ochiul treaz; dar când Esti tânar, sanatos, cu vesel gând,

unci de aur ti-este pururi somnul, De-aceea as putea sa cred ca Domnul

vrut sa te destepte cu-o mâhnire.

iar de ma-însel, nu-i vreo deosebire:Caci tot îmi pare ca-i adevarat

-în noaptea aceasta nu ai stat în pat.

OMEO:N-am stat în pat. Dar dulce-a fost hodina…

RENZO:Te ierte Domnul! Ai fost la Rozalina?

OMEO:La Rozalina, sfântule parinte?

! Astazi nici nu-mi aduc aminte De numele si chinul astui nume.


46/137

RENZO:Dar unde-ai fost atunci! Într-alta lume?

OMEO:Nu e nevoie sa ma-întrebi, ca-ti spun

t ce s-a petrecut, parinte bun.

m fost aseara la ospat în casa Dusmanului. si m-a ranit frumoasa

care am ranit-o cu-înfocare. Eu am venit sa caut alinare:

leac de pret si-un grabnic ajutor, Sa-mi fie Sfântul Duh ocrotitor.

rinte, vezi ce bun crestin sunt eu:Ma rog acum pentru dusmanul meu.

RENZO:Vorbeste pe-înteles si raspicat,

ci la o spovedanie-în doi peri, La fel e dezlegarea ce mi-o ceri.

OMEO:Parinte, adevaru-adevarat

ca-s îndragostit nebun de fataLui Capoletto. I-a patruns sageata

birii pentru mine. Ma iubeste, De cununie-acum se pregateste.

-am înteles. Ne mai ramâne doar Sa fim uniti de-un preot la altar.

m, unde, când, ne-am cunoscut; si cum Ne-am logodit, ti-oi povesti pe drum.

r as dori chiar azi sa ne cununi.

RENZO:N-am auzit asemenea minuni,

Sfântul Francisc, înca niciodata!

r Rozalina ta cea adorata Atât de mult? O uiti atât de iute?

inima: privirile sunt mute. si tinerii din ochi se-îndragostesc,

tând-o pe aceea ce-o iubesc. O, Jesus-Maria! Uiti potopul oare,

lacrimi, o adevarata mare, siroaie-au curs pe fata-ti ispitita

în lacrimi câta sare risipita Ca sa-ti sarezi iubirea fermecata

-a Rozalinei inima curata!

nd soarele-a sorbit cu desfatare Suspinele si lacrimile-amare,

r plânsul tau îmi vâjâie-în urechi, si-ti vad si urma lacrimilor vechi.

ci daca-ai plâns si-ai suferit cumplit, Ai fost de Rozalina ispitit.


47/137

acuma ai uitat-o dintr-odata si te-ai îndragostit de-o alta fata!

m pot cadea femeile-în ispita Când dragostea va este ratacita!

OMEO:O! Cât ma dojeneai, îmi amintesc,

Rozalina nu vreai s-o iubesc.

RENZO:Dar nu te-am dojenit ca o iubeai,

când vedeam ca mintea ti-o pierdeai

dragul ei…

OMEO:Vreai sa-mi îngrop iubirea.

RENZO:Dar vad ca nu-i pastrezi nici amintirea,

ci pentru alta ti-ai iesit din minti!

OMEO:Da, am acuma alte nazuinti.

eea care-acuma mi-este draga Mi-a-încredintat iubirea ei întreaga,

alalta, stii, nu mi-a primit iubirea…

RENZO:Fireste, caci îti cunoscuse firea,

birea ta stia ca-i vorba goala, si-acum s-a dovedit ca nu se-însala.

bite cavaler ratacitor, Sunt gata-acum sa-ti vin într-ajutor.

ci poate prin aceasta legatura A celor doua neamuri veche ura

va schimba într-o prietenie.

OMEO:Sa mergem, caci iubirea ma îmbie.

RENZO:Romeo, esti un tânar visator.

întelept si ia-o mai usor De vrei s-o iei, ca un smintit, cu zorul,

ungi prea lesne sa-ti scrântesti piciorul.

ena a IV-a

ULITA.

NTRA BENVOLIO SI MERCUTIO.//


48/137

ERCUTIO:Unde naiba s-o fi dus Romeo? Nu s-a întors acasa toata noaptea!

NVOLIO: Cel putin n-a dormit la casa parintilor lui.

slujitor mi-a spus: n-a fost acasa.

ERCUTIO: Ah! Rozalina-aceea nazuroasa

a scos din minti si poate sa-l omoare.

NVOLIO: Aflat-am ca primit-a o scrisoare Acasa, de la Tybalt.

ERCUTIO:Înfruntare,

viata mea!

NVOLIO:Nu poate s-o ascunda!

ERCUTIO:La o scrisoare poate sa raspunda

icine, daca-a învatat sa scrie…

NVOLIO:Romeo protocoalele le stie si va raspunde, fara ezitare,

înfruntare printr-o înfruntare.

ERCUTIO:Vai, sarmanul Romeo trebuie socotit ca si mort! L-au strapuns în inima ocgri ai

ei fete balaie. Îi tiuie-în urechi un cântec de iubire; si a fost strabatut în inima degeata arcasului copil si orb. Cum poate în halul acesta sa se masoare cu Tybalt?

NVOLIO:Dar ce mare lucru e si Tybalt asta?

ERCUTIO:E totusi ceva mai mult decât craiul pisicilor. Dar este neîntrecut capitan al

otocolului si al ceremoniilor. Se bate tot asa de iute cum ai cânta tu o romanta de

agoste! Pastreaza distantele si masura, masoara lungimea sabiilor, tinteste cât se

ate de bine si, una, doua, trei, ti-a si strapuns pieptul. E în stare sa macelareasca

un nasture de matase. Ceea ce se cheama un spadasin! Da! Un spadasin. Un

elist DI PRIMO CARTELLO. stie toate figurile de scrima: nemuritorul PASSADO,

NTO REVERSO; si, când ti-e lumea maidraga, îti trage un HAY!

NVOLIO:Îti trage un ce?


49/137

ERCUTIO:Lua-i-ar ciuma cu ifosele lor, cu care se bâlbâie, rostesc vorbe mari late, s

ecteaza sa foloseasca toate îngaimarile de vorba la moda. Îi auzi spunând cam asa

e Iisus, ce sabie strasnica!“ „si ce om înalt si zvelt!“ „Dar si târfa aia ce cusur

e?“ Ce rusine pentru stramosii nostri!

au pripasit acum pe la noi tot felul de asemenea gânganii straine, care se pricep

te pagubeasca, folosind vorbe ca „PARDONNEZ-MOI“. si care tin atât de

ult la noile obiceiuri, încât nici nu le-ar trece prin minte sa se aseze pe vreo lavita

che!. Nu-i auzi rostind decât: BON, BON!

ica bomboane.

NTRA ROMEO.//

NVOLIO:Ia uite-l pe Romeo! Ia uite-l pe Romeo!

ERCUTIO:Îl vad. Nu si-a adus cu el si icrele, si a slabit ca o scrumbie uscata. O! Car

rne omeneasca, cum te-ai hodorogit!

um a intrat si el în ceata laudatorilor lui Petrarca. Pe lânga iubita lui, Laura n-ar fi

ceva decât o rândasoaica de bucatarie, chiar daca avea un îndragostit care se

cepea sa-i cânte frumusetea în stihuri.

do n-ar fi altceva decât o femeiusca sleampata. Cleopatra, o tiganca! Frumoasa

lena si Hero, niste vrajitoare si niste târfe. Thisbeia o fi avut ea ochi albastri,

r poate ca o fi lovit-o cineva în ochi.

gnor Romeo, BONJOUR! Se cuvine sa te salut pe frantuzeste, caci te-ai procopsit custe nadragi frantuzesti.

ai cam batutjoc de noi asta-noapte, ca ne-ai lasat balta si ai sters-o nu stiu unde.

OMEO: Buna dimineata la amândoi. Ce necaz v-am casunat?

ERCUTIO: Doar nu ai sa tagaduiesti ca ai sters-o,

unii din aia care s-au obisnuit sa dea lipsa la cântar când au fost prinsi?

dracu’, nu pricepi?


50/137

OMEO: Iarta-ma, dragul meu Mercutio.

ebuia neaparat sa ma duc într-un loc.

în asemenea împrejurari, ti se iarta daca esti silit sa încalci regulile curteniei.

ERCUTIO: Asta-i cam asa, cum ai spune ca, într-o asemenea împrejurare,

ti sa-ti silesti prietenii sa-ti cada în genunchi.

OMEO: Nu ti-am dat o lamurire curtenitoare?

ERCUTIO: La viclenii de acestea vad ca te pricepi…

OMEO: Nu încape îndoiala! si pentru mine curtenia face parte din buna-cuviintaERCUTIO: Iar tu esti floarea curteniei si podoaba bunei-cuviinte.

OMEO: Da, cam asa si e.

ERCUTIO: Nu vezi ca si eu mi-am înflorit pantoful?nimerit-o bine! Da-i înainte cu asemuirile tale poznase,

na vei ajunge sa-ti tocesti talpile pantofilor tai înfloriti.

nd vei ajunge sa-ti tocesti macar tocurile, gluma tot va ramâne potrivita;

ci îti vor ramâne vârfurile pantofilor.

OMEO: Ce gluma într-o singura ciubota!rasnica precum un duh în doi pantofi… vreau sa spun în doi peri.

ERCUTIO: Ia spune tu o vorba, Benvolio, ca m-a coplesit Romeo al tau cu duhul lui ascânteietor ca o ciubota bine lustruita…

OMEO: Da bice cailor si întoarce trasura. Da-le bice si fa-i s-o întoarca. Altminteri am

stesc ca am câstigat prinsoarea eu.

ERCUTIO:Aha! Daca duhul tau o ia la goana dupa

stele salbatice, eu ma las pagubas. Caci stiu bine ca într-un singur duh dintr-ale

e s-au cuibarit mai multe gâste decât s-au cuibarit în fiecare din cele cinci

mturi ale mele. Asa-i ca ti-am dat raspunsul cuvenit, cu gâstele tale salbatice?

OMEO:Niciodata nu mi-ai parut mai doldora de duh decât acum, ca ai gasit icoana g

batice.


51/137

ERCUTIO:Sa stii ca am sa te musc de ureche pentru gluma asta.

OMEO:Gâsculita ce esti! Unde ai mai vazut tu gâsca muscând? Ele macaie si dau cucul.

ERCUTIO:Asa cam face si duhul rau. Te face sa asuzi,

m te face un mar putred, daca-l manânci. Mai cu seama plin de sos.

OMEO: Merele putrede sunt pentru niste salbatici cum esti tu.ERCUTIO:Acum ti-e duhul ca acela al unui ied, a carui piele se largeste când tragi d

na la un cot.

OMEO: Daca tot tragi de duhul tau sa scoti ceva

n el, ai sa-l faci sa ajunga, dintr-o gâsca, salbatica sau nu, o curca plouata.

ERCUTIO:Ei, Romeo, nu-ti sta mai bine când spui cuvinte de duh, decât atunci cândâncesti de dragoste? Acum te porti mai prietenos. Acum esti cu adevarat Romeo!

ia acum dovedesti ceea ce esti cu adevarat, atât prin fire, cât si-n duhul tau

ânteietor! Caci iubirea care bate câmpii este din fire un natarau, care alearga de

o pâna colo, cu limba scoasa, pâna când ajunge sa dea în gropi.

NVOLIO:Destul! Destul!ERCUTIO:Ai vrea atunci s-o iau în raspar? De la cap la coada?

NVOLIO:Erai pe cale sa-ti lungesti coada la nesfârsit.

ERCUTIO:Te înseli! Voiam tocmai s-o scurtez.

ci ajunsesem la capatul povestirii mele. si nu aveam de gând s-o duc mai departe.

NTRA DOICA ÎN TOVARASIA LUI PETER.//

OMEO:Priviti! Priviti! Ce minunat alai!

ERCUTIO:S-a potrivit camasa cu catrinta!

NVOLIO:As spune ca-i o fusta si-un surtuc!

OICA:Peter!

TER:Poftim!


52/137

OICA:Da-mi evantaiul, Peter.

ERCUTIO:Da-i-l, Peter,

ea sa-si ascunda-obrazul. Evantaiul E mai frumos decât obrazul ei.

OICA:Signori, va spunem: Buna dimineata!

ERCUTIO:Signora, noi va spunem buna seara!

OICA:Cum buna seara?

ERCUTIO:Fiindca orologiul

bate joc de noi, punându-si limbaÎn poalele amiezii…

OICA:Ce rusine!

m poate un signor vorbi ca tine!

OMEO:Signora, pe acesta Dumnezeu

o fi facut un om de duh, dar spune Nazdravanii!

OICA:Asa e, bine-ai spus.

azdravanii“. Signori, va rog sa-mi spuneti,

de-l gasesc pe tânarul Romeo?

OMEO:Pot eu sa-ti spun: dar „tânarul Romeo“

um e mai batrân cu-o clipa doar De când ai întrebat acum de el, si-l cautai. Sunt ceai tânar

n toti cei care numele si-l poarta, Spre bine sau spre rau, ursit de soarta.

OICA:E bine spus.

ERCUTIO:si ce-i mai rau e bine.

-i spune e-întelept si pentru mine.

OICA:(APARTE, LUI ROMEO)

esti Romeo, as voi sa-ti spun O vorba-în taina.

NVOLIO:(LUI MERCUTIO) E prilejul bun.

seara vrea la cina sa-l pofteasca.


53/137

ERCUTIO:E o mijlocitoare! Sa-i traiasca!

OMEO: Ce vorbe spui?

ERCUTIO:Eu cred ca te alinta.

iepure prajit într-o placinta La cina vei mânca. Ceva de post.

putred de-învechit. Nici n-are rost La cina sa te duci.

SE PLIMBA PE SCENA SI CÂNTA.//

iepure mucegait, Cu-un rânced sos de-ar fi stropit Poti sa manânci de post.

r înainte de-a-l mânca, Sa stii ca-i o mâncare rea De putrezit ce-a fost.

meo, vrei sa mergi cu noi la cina? La tatal tau? Sa mergem pe lumina.

OMEO: Stati! Merg cu voi.

ERCUTIO: Atunci, batrâna doamna,

mâi sanatoasa Frumoasa! „Signora, signora, signora!“

ES MERCUTIO SI BENVOLIO.//

OICA:Te rog sa-mi spui, signore, cine este

est obraznic negustor de vorbe:

n zece vorbe, noua glume proaste.

OMEO:E, doica, un signor, si vorbe multe

steste, ca pe sine sa se-asculte. si spune ce socoate ca-i o gluma buna,

tr-un minut, cât poate face-o luna.

OICA:De-o spune-o vorba împotriva mea

m sa-i arat eu lui, de s-ar putea Sa faca pe grozavul, chiar de-ar fi

douazeci de jalnici musterii.

sesc eu pe acei ce-l vor rapune!

nu-s cum sunt femeile nebune De teapa lui!

UI PETER) Tu, Peter, ce pazesti?

ai ca un prost, si nici nu te gândesti Ca-l lasi pe-un om cu-o minte-atât de rea


54/137

faca haz pe socoteala mea.

TER:De-l auzeam ca vrea sa faca haz

stii ca i-o spuneam de la obraz, Îndata. Trec cu sabia la fapta

pricina s-o apar, când e dreapta, si legile când sunt de partea mea.

OICA:bia ma stapânesc! Mi-e mintea grea!

tremura si carnea de pe mine!

ticalos nemernic!

UI ROMEO) stiu prea bine

trebuie sa-ti spun: stapâna mea Mi-a poruncit sa dau de urma ta.

t ce mi-a spus, pastra-voi pentru mine,

r as dori sa iei aminte bine Ca daca-o duci cu vorba pe-o fecioara

dragostita pentru-întâia oara, Ai face-atunci o fapta ticaloasa.

ânara, copila, si frumoasa.

umbli cu sosele si momele si-i spui doar vorba care s-o însele,

uncea savârsesti o miselie, Înduplecând-o cu ticalosie.

OMEO:Te rog sa-i spui stapânei dumitale

gândurile mele sunt leale…

OICA:Ce inima de zahar! Ce ursita

pregatesti! si cât de fericita Va fi stapâna mea, când îi voi spune

ai rostit o sfânta rugaciune.

OMEO:Da, doica, poti sa-i spui ce te-am rugat,

r, mi se pare, nu m-ai ascultat.

OICA:Ba îi voi spune ca esti doritor

-i faci pe plac, prea falnice signor.

OMEO:Sa-i spui, te rog, ca-îndata sa gaseasca

mijloc bun, ca sa se spovedeasca În dupa-amiaza-aceasta, la chilia


55/137

rintelui Lorenzo. CununiaUrma-va spovedaniei, îndata. (ÎI OFERA

NI.)

ftim, te rog, din partea mea, rasplata.

OICA:Nicio letcaie nu pot sa primesc!

OMEO:Te rog sa iei. Doar stii cât o iubesc.

OICA:(LUÂND BANII)

dupa-amiaza? Va veni, signore.

OMEO:Asteapta-ma, te rog, pe la cinci ore,

aturea de zidul manastirii Îti voi trimite-un crainic al iubirii

paj de-al meu, o scara de frânghie.

noapte, pe furis, cu bucurie, Sa urc pe-înaltul vârf al fericirii.

du cu bine. Fi-ne credincioasa.

rut-o pe stapâna ta frumoasa.

OICA:Sa te auda Dumnezeu din Cer!

gnore, doar o lamurire-ti cer.

OMEO:si care-anume? Ai vreo dorinta?

OICA:E pajul dumitale de credinta?

streaza-o taina, dupa cuviinta?

vorba veche, ca doi pot sa taca Doar daca unul de pe lume pleaca.

OMEO:Mi-e pajul de-o credinta de otel.

OICA:Îmi pare bine ca raspunzi de el.

apâna mea-i signora cea mai dulce:stia asa de bine sa se culce!

stiu de când era de-o schioapa dar.

r în Verona-i un signor cu har, Un conte Paris; cât de mult ar vrea

ea sa se marite. Însa ea La el priveste ca la un broscoi…

esea-o necajesc — vorbim si noi! —


56/137

spui ca Paris e un cavaler Desavârsit, un falnic giuvaier.

nd spun asa, îi bate inimioara, Se face, biata, galbena ca ceara.

meo si cu rozmarin, cuvinte Ce au aceeasi slova înainte.

OMEO:Da, amândoua nume-încep cu RO.

OICA:Cum miorlaie pisica? Încotro Vrei sa ma duci cu vorba. stiu eu bine

-încep cu-o alta slova, nu-i rusine. Julieta spune vorbe din senin,

stind: ROMEO, si cu ROZMARIN.

ropie cuvintele, si mult

-a îndragit. Îmi place s-o ascult.

OMEO:Sa-i spui stapânei tale c-o iubesc!

OICA:De mii de ori. Hai, Peter. Te poftesc.

UI ROMEO): I-oi spune preacinstitele cuvinte!

TER:Poftim!

OICA:(LUI PETER)Ia-mi evantaiul. Ia-o înainte!

ES TOTI.//

ena a V-a

VADA CASEI CAPOLETTO.

NTRA JULIETA.//

LIETA:La ora noua doica a plecat

vad ca înca nu s-a-înapoiat;

u poate Doica nu l-a întâlnit. Nu!

ainicii iubirii se cuvine Sa fie gânduri pline de suspine,

ci gândurile se pricep sa zboare Mai iute decât razele de soare

nd umbra de pe dealuri o alunga

raza lor de foc atât de lunga. Ca vântu-înaripat e si Amorul

cine-i poarta oare caruciorul? Mai multe porumbite, ca o raza.


57/137

um, când este soarele-în amiaza,

ei ceasuri au trecut, de când s-a dus Batrâna doica.

a zburat pe sus Cum zboara glontul. Sângele-i din vine Nu-i tânar,

e cald, cum este-în mine.

r biata doica nici macar nu-încearca Sa zboare si îndata sa se-întoarca.

trânii parca nu au viata-în ei!

ândavi, domoli, ca plumbu-s reci si grei.

NTRA DOICA SI PETER.//

Doamne! Vine! Doica, l-ai gasit?

-mi spui îndata tot ce ti-a vorbit.

OICA: Te rog, iubite Peter, stai la poarta.

PETER IESE.//

LIETA:O buna, scumpa doica… Doamne mare!

virea ti-este plina de-întristare.

stirile sunt triste, mi le spune Cu veselie. Iar, daca sunt bune,

nu le spui cu-o jalnica privire.

OICA:Ca sa-ti aduc o minunata stire

am ostenit, la vârsta mea, cumplit, si oasele ma dor necontenit.

LIETA:În schimbul unor stiri nepretuite,

al unor oase-atât de obosite, Cu sanatatea mea te multumeste,

rbeste, spune-mi iute… Hai, vorbeste!

OICA:O Jesu! Mai asteapta! Câta graba!

gaduie-mi o clipa de zabava.

zi bine doar ca nu mai am suflare…

LIETA:Tu n-ai suflare, eu nu am rabdare.

când tot spui de ce nu poti sa-mi spui


58/137

ai bine îmi spuneai raspunsul lui.

ti-a raspuns? Ti-e vestea rea, sau buna?

mare bucurie sau furtuna?

spunde-mi… Amanuntele, pe urma, Dar ce-a raspuns? Nelinistea mi-o curma!

OICA:Eu cred ca n-ai ales cum se cuvine!

-îndragostesti si tu de orisicine!

meo? Te pricepi tu la barbati?

-a fermecat cu ochii-înflacarati. Frumos la chip, nu pot tagadui,

încântare este a-l privi. Picioare, mâini, sunt fara de cusur.

-i un signor curtenitor, sa stii, Dar ca un miel de blând e, pot s-o jur.

china-te, sa te-aiba Domnu’-în paza.

m? Ati prânzit acuma, la amiaza?

LIETA:Nu! Cele spuse, toata lumea stie.

pomenit ceva de cununie?

OICA:O Doamne, Doamne! Capul cum ma

are. Un junghi cumplit ma-înjunghie în

nare. Nu ti-a fost mila? stii ca nu-i frumos,

ma silesti sa merg în sus si-în jos.

LIETA:Îmi pare rau ca suferi asa greu,

r, doica, ce ti-a spus iubitul meu?

OICA:Iubitul tau, ca un signor cinstit,

umos, placut, nespus de-îndragostit, Cu mintea lui nespus de virtuoasa…

r unde-ti este mama?

LIETA:E acasa.

ar unde-ai vrea sa fie? Încâlcita Ti-e vorba! stiu, esti foarte ostenita.

cepi despre Romeo o poveste, si-apoi ma-întrebi de mama, unde este!


59/137

OICA:O Doamne, Doamne! Fierbi de suparare!

tito, nu-ti închipui cât ma doare!

ergi singurica, draga, acum, Sa nu ma mai trimiti cumva la drum.

LIETA:Ce vorba-ti spuse? Dulce, sau amara?

OICA:Sa mergi la spovedanie, diseara.

este-îngaduit?

LIETA:Da, astazi da.

OICA:La fratele Lorenzo vei pleca,

-asteapta-acolo — sa te faci frumoasa —

mire care vrea sa-i fii mireasa.

i! În obraji ti se aprinde jarul si în curând va arde ca pojarul.

abeste-te. Ma duc sa caut scara Pe care s-o sui, cum vine seara,

cuibul pasaricii, un iubit, Iar tu la noapte vei purta povara

rinsului tau mire legiuit.

a duc la masa. Tu, la manastire.

ilia te asteapta cu iubire.

LIETA:Ma duc, alerg, si zbor de fericire!

ES.//

ena a VI-a

CHILIA FRATELUI LORENZO, CARE INTRA CU ROMEO.//

RENZO:Reverse-si Domnul harul sau ceresc

mâinile pe care le unesc, Ca nicio grija-în zilele ce vin

nu ne mustre cugetul… Amin!

OMEO:Oricâte griji ar mai putea sa vina

covârsesc placerea mea divina Când stiu ca Julieta e a mea!

aza mâna ei în mâna mea Uneste-le, prin binecuvântare;


60/137

birea noastra e nespus de mare si moartea poate-apoi sa ne sugrume,

ci mi-am trait norocul meu pe lume.

RENZO:Aceste patimi oarbe n-au norocul

tina mult: ca pulberea, ca focul,

mistuie la-întâia sarutare si are-ades’ o jalnica urmare.

t e de dulce mierea, îl dezgusta Pe-acela ce prea multa miere gusta;

-aceea nu fi lacom, nici prea dornic, Caci doar atunci norocul ti-e statornic.

ela care-i prea grabit sa-alerge Ajunge ca si-acel ce prea-încet merge.

NTRA JULIETA.//

veste-o: piciorusele-i usoare Nu lasa nicio dâra pe carare.

m zboara-o fata plina de iubire Pe funigeii ale caror fire

utesc usor prin aerul de vara si tot nu cad.

ât e de usoara Desertaciunea ce-o numim iubire…

LIETA:Duhovnice parinte, buna seara!

RENZO:Romeo, care-ti simte-în suflet para,

va raspunde pentru amândoi.

LIETA:Sa va raspund cu sufletu-mi vioi?

OMEO:Iubirea mea a întrecut masura

ti asteapta, îmbalsamata, gura.

bucuria ta, mai bine stii Acuma decât mine s-o descrii.

glasul lui vrajit, vazduhul poate Sa cânte fericirile visate.

LIETA:Un gând bogat se-înalta cum e vântul si spune mult mai mult decât cuvântu

ânturile ce-l împodobesc.

ar cersetorii banii-si socotesc.

r dragostea mi-e plina de credinta Înflacarata: nu e cu putinta

-i socotesti macar pe jumatate Comorile spre tine îndreptate.


61/137

RENZO:De este-asa, atunci veniti cu mine,

facem slujba-asa cum se cuvine.

i nu puteti sta singuri împreuna: Pacatul desfrânarii se razbuna.

serica va-înalta pe-amândoi, Un suflet si un trup facând din voi.

ES TOTI.//

TUL al III-lea

ena I

ULITA.

NTRA MERCUTIO, CU UN PAJ, BENVOLIO SI MAI MULTI SLUJITORI.//

NVOLIO:Mercutio, hai sa plecam acasa E cald cumplit, arsita nu ne lasa,

sunt si Capoletto mai multi pe strada.

-i întâlnim se va isca o sfada. Când e zaduf, asa e precum spun:

înfierbânta sângele nebun.

ERCUTIO:Mi se pare ca si tu esti unul din flacaii

eia care, de cum trec pragul unei cârciumi, lovesc cu sabia în masa si striga:

eie Domnul sa n-am nevoie de ea!“ si apoi, cum au dat pe gât si al doilea pahar,

g sabia împotriva cârciumarului, fara sa aiba cea mai mica pricina s-o faca.

NVOLIO:Crezi ca si eu fac parte din flacaii acestia?

ERCUTIO:Lasa, lasa, esti cunoscut ca te aprinzi pentru un fleac, n-ai pereche în între

lie. Esti tot atât de aprig la sfada, pe cât esti de turbat în pornirile tale.

NVOLIO:Chiar ai ajuns sa-ti închipui ca sunt atât de turbat?

ERCUTIO: Vezi bine! De-ar mai fi altul ca tine prin cetatea noastra, în curând n-ar m

viata niciun flacau asemenea tie. Caci vor sfârsi, de buna seama, sa se omoare uni

altii. Pai, tu esti în stare sa te iei la sfada si cu unul care s-ar lauda ca ar avea în

rba un fir de par, mai mult sau mai putin decât ai tu. Sau, cu altul, ca ai socoti ca

arge castane, numai si numai ca sa te înfrunte pentru ca ai avea ochii castanii.


62/137

re alt ochi, în afara de al tau, l-ar putea îndemna pe un om sa se ia la harta cu

eva pentru asemenea fleacuri? Scafârlia ta cuprinde tot atâtea pricini de sfada, pe

t e plin un ou cu galbenus. Asa se face ca scafârlia ti-e sparta necontenit, cum s-ar

arge un ou, de vreme ce tu te sfadesti cu toata lumea. Te-ai legat de unul, fiindca

âmplat sa tuseasca si el pe ulita, si ca,

n tusea lui, l-a trezit din somn pe prepelicarul tau, care dormea, lafaindu-se

soare. Nu ti s-a întâmplat sa te certi si cu un croitor, pentru ca-i venise în minte sa-

brace un surtuc nou, înainte de Pasti. Cu altul te-ai luat la sfada doar pentru faptul

îsi îngaduise sa-si lege condurii noi cu niste sireturi vechi! si acum, poftim. Ai

uns tocmai tu sa ma dascalesti pe mine, pentru ca as avea o fire certareata!

NVOLIO:Ce sa-ti spun, daca eu as fi atât de zurbagiu

m esti tu, as ajunge sa-mi vând dijma vietii mele întregi pentru un ceas si un

ert numai de viata linistita.

ERCUTIO:Dijma vietii tale? Pai tot nu-ti aduce niciun venit.

NTRA TYBALT, ÎNSOTIT DE CÂTIVA TOVARASI DE-AI LUI.//

NVOLIO:Pe cinstea mea, sosit-au Capoletii.

ERCUTIO:Da? Pe calcâiul meu, putin îmi pasa!

BALT:(CATRE TOVARASII SAI)Urmati-ma, caci vreau sa le vorbesc.

ATRE MERCUTIO sI BENVOLIO): Cinstiti signori, va spun o seara buna.

vrea sa schimb, cu unul dintre voi, O vorba doar…

ERCUTIO:O vorba? Numai una?

doar cu unul? Vrei si-o lovitura?

BALT:Sunt gata sa ti-o dau, de-mi dai prilejul.

ERCUTIO: Sa-ti iei prilejul singur. E mai bine…

BALT:Mercutio, tii partea lui Romeo?

ERCUTIO:Tin partea? Crezi ca suntem lautari?


63/137

unci, ca lautari, n-ai sa auzi Decât târâituri asurzitoare.

OVINDU-sI SPADA) Arcusul meu e-acesta. Te va face

-i tragi o hora, chiar de nu ti-ar place.

NVOLIO:Pe ulita doar suntem. Trece lume…

cautam un loc mai linistit. Sau sa vorbim, dar fara suparare.

-îndatinata noastra dezbinare.

u sa plecam. Toti ochii sunt pe noi.

ERCUTIO:De-aceea au o gura: ca s-o caste.

noi toata Verona ne cunoaste. Nu, nu ma misc de dragul nimanui.

NTRA ROMEO.//

BALT:Signore, mergi în pace. Iata-mi omul.

ERCUTIO:M-as spânzura de v-as purta livreaua.

ârneste-l numai si-are sa-ti raspunda. Sa hotarasca signor

Romeo Si Julieta - Shakespeare

Documents

Transcript of Romeo Si Julieta - Shakespeare