ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

STUDENȚI: BANEA ADRIAN CHIRCĂ ANA-MARIA

DELOREANU DIANA RALUCADRĂGĂSTAN BRÎNDUȘA ALINADURBALĂU IONELA

PAN-ISLAMISM

Panismul este un concept geopolitic care a luat naștere la începutul secolului trecut și i se atribuie geopoliticianului german Karl Haushofer (1869-1946) meritul de a fi primul care l-a folosit și definit (vorbind de panideen=panidei, în lucrarea sa „Geopolitica panideilor”, publicată în 1931).

etnice sau de sânge – Panismul etnic ( fiind și cele mai numeroase); confesionale (religioase) – Panismul religios; de unitate civilizational-teritorială, cel mai adesea continentală– Panisme continentale sau civilizațional-teritoriale.

Panismele sunt, în fapt, proiecte geopolitice care invocă motivul unei comunități:

Panturcismul• Născut din înfrângerea Imperiului

Otoman în 1918, vrea să adune toate popoarele turcești ale continentului euroasiatic de la Marea Mediterană

Panarabismul• Mișcare politică și culturală

vizând unitatea țărilor arabe

Panismele etno-lingvistice la randul lor sunt subdivizate în mai multe categorii:

Pangermanismul • Mișcare politică și culturală în

vederea unirii tuturor popoarelor germanice într-un stat

• Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat

Panslavismul

Este cel mai dinamic panism, iar scopul său este de a unifica lumea musulmană.Cele mai reprezentative de acest fel sunt, în prezent, următoarele:

Panismele religioase

PanislamismulPanortodoxismul

Panislamismul, numit în mod curent pur şi simplu islamism, vizează refacerea şi unitatea lumii musulmane, fiind astăzi a doua religie din lume ca număr de adepţi, după creştinism, la aceasta contribuind şi adepţii săi din ţările nearabe(Indonezia, Pakistan, Bangladesh,Nigeria, Iran, Turcia)

Panortodoxismul (unitatea tuturor ortodocșilor din lume, în principal din Europa) este vehiculat mai ales de Rusia, ţara cu cel mai mare număr de credincioşi, şi de Serbia.În mod paradoxal, a doua ţară din lume ca număr de ortodoxi nu este una europeană, ci una africană, respectiv Etiopia, iar a treia ţară este România.

› urmărește unificarea continentului și promovarea apariției unei unități politice și economice.› ex: Uniunea Europeană sau dorința de a crea un sistem unificat de America de Nord în bloc (Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic), cu o monedă unică, înlocuirea dolarului american, dolarului canadian și peso-ului mexican.

Panismul continental

› numit în mod curent pur și simplu, islamism, vizează refacerea și unitatea lumii musulmane.

› Islamismul este religia monoteistă întemeiată de Mahomed, iar termenul derivă din arabul Islam, care semnifică "abandon, supunere, credință în Dumnezeu".

Istoria lumii islamice se desfășoară de mai mult de paisprezece secole și indică prezența a trei cicluri de evoluție social-culturală și politico-economică: ›primul ciclu, cunoscut și ca “vârsta de aur” a civilizației islamice s-a desfășurat între secolele VII- XII;

› al doilea ciclu este reprezentat de un puternic regres al civilizatiei musulmane și se desfașoară din a doua jumatate a secolului al XII-lea până în secolul al XVIII-lea;

› al treilea ciclu subliniază renașterea lumii islamice și durează din secolul al XVIII-lea și până la începutul secolului al-XIX-lea.

Dacă termenul islam definește o mare cultură și civilizație, prin islamism trebuie înteles un ideal declarat, materializat într-un demers politic, care se revendică din islam și urmărește să apere cu orice preț valorile tradiționale ale acestuia, marcat de o concepție antioccidentală

Momentul cheie al intensificării curentului islamist este atribuit revoluției din Iran din 1979, când prin preluarea puterii de către imamul Komeyni, forme extreme, fundamentaliste au deschis un nou orizont naționalist.

Astfel fundamentalismul nu devine doar un fenomen islamic, ci un fenomen la nivel global. Fundamentalismul islamic se bazează pe o învățătură islamică despre universalism, pe care o politizează și o dezvoltă, dându-i o orientare doctrinată.

Pan-Islamismul este o mișcare politică care promovează unitatea musulmanilor sub un singur stat islamic - de multe ori un califat - sau o organizație internațională similară cu o Uniune Europeană, dar cu principii islamice. Această ideologie are sursa în iudaism, care a pătruns în Islam prin intermediul interpreților de tradiții evreiești ( Isra iliyyát ).

Modelul Pan-Islamismului îl reprezintă primii ani ai Islamului -domnia lui Mahomed și primul califat- când lumea musulmană a fost concepută într-un stat unit, puternic, indistructibil. În epoca modernă Pan-Islamismul a fost promovat de Jamal al-Din al-Afghani, care i-a îndrumat pe musulmani să rămână uniți și să reziste în fața ocupațiilor coloniale din statele musulmane.

În timp ce interesul lui Afghani față de legea islamică și teologie a fost insuficient, mai târziu, Pan-Islamismul în lumea post-coloniala a fost puternic asociat cu islamismul. Islamiștii de conducere, cum ar fi Sayyid Qutb, Abul Ala Maududi și Ayatollah Khomeini au susținut ideea că o revenire la legea tradițională din Sharia ar face Islamul puternic și unit din nou.

Apărătorul mai recent al Pan–Islamismului a fost prim-ministrul turc și fondatorul mișcarii Milli Gorus, Necmettin Erbakan. Acesta a militat pentru ideea Uniunii Pan-Islamice și a luat măsuri în guvernul său pentru îndeplinirea acestui obiectiv în 8 țări în curs de dezvoltare în 1996: Turcia, Egipt, Iran, Pakistan, Indonezia, Malaezia, Nigeria și Bangladesh

În lumea islamică de astăzi există cel puțin trei tipuri de Pan-Islamism și există motive să se creadă că acest număr va crește în viitor.

Pan–Islamismul Arab are ca principii islamice mentalități tipic arabe, care în cea mai mare parte sunt de origine pre-islamică și nu au nicio temelie în Coran sau în comunitatea islamică. Acesta urmărește să difuzeze o anumită mentalitate și concepție care se pretinde a fi mentalitatea islamică.

Pan - Islamismul Persan are Iranul în centrul său dar la care s-a alăturat și Libia pentru a face o axă iranian - libiană. Această axă atacă Pan–Islamismul Arab pe o bază etnică și religioasă comună, acuzând adeptul său de șovinism, de faptul că nu a fost civilizat de Islam, că au regresat la păgânismul de preislamic și în cele din urmă de a fi confundat complet cultura islamică cu cea arabă.

Pan-Islamismul African, aflat încă la început, s-a format în Statele Unite, în condițiile existenţei unei populații de culoare neagră. Acest tip de Pan-Islamism nu este încă bine definit, aflându-se în căutarea identității sale corespunzătoare. Practic, acesta reflectă dorința negrilor de a avea o identitate distinctă de cea a altor americani, în afara civilizației occidentale.

Pan–Islamismul Arab și Persan încercă să preia controlul modelului african, în special prin acordarea de sprijin financiar, în scopul de a stabili o sferă de influență în inima Statelor Unite. Ei sunt ajutați în acest sens de faptul că Pan–Islamismul îşi îndeamnă adepții să înlocuiască credința din țara natală cu loialitatea faţă de centrele de Pan–Islamism și de a se considera mai aproape de frații lor îndepărtaţi musulmani decât de cei cu care împărtășesc viațade zi cu zi.

Din cauza aceastei reduceri naționaliste care caracterizează astăzi Islamul, s-a pierdut dimensiunea sa universală, umanistă şi tolerantă. Din acest motiv, islamismului contemporan îi lipsește unitatea în scop și acțiune, limitându-se la o serie de mișcări disperate, fără metodă clară sau proiect. Grupurile formate nu sunt de încredere sau sunt pur și simplu manifestări ostile faţă de alte grupuri. Ele sunt caracterizate de violenţă, persecuție și superioritate complexă.

Islamul și Egiptul sunt în pericol: Islamul este deformat și politizat sub pretextul de naționalism, și sub acest nume, Egiptul este pe cale de a-şi vedea istoria ștearsă, iar copiii aparţinând unei alte naționalităţi.

Este de datoria națională a Egiptului să îndrepte această situaţie şi de a lucra cu toată puterea să restabilească adevărata esență a Islamului ca religie generală, tolerantă și universală, fără șovinism fanatic, rasism și înapoiere tribală.

Islamul, care poate fi o lumină pentru umanitate și un model de civilizație care nu divide, ci unește, nu pune în pericol, dar protejează, nu înstrăineză sau respinge, dar îmbrățișează. Aceasta ar trebui să fie esenţa Islamulului, care străbate inima fiecărui individ, făcând-o tot mai mare.

Vă multumim pentru atenție!