LIVIU SI EVA - Libris.ro si Eva... · 2019-11-25 · Adam si Eva - Marele erou inseamnd numele...
Transcript of LIVIU SI EVA - Libris.ro si Eva... · 2019-11-25 · Adam si Eva - Marele erou inseamnd numele...
Ectritor: Vasile BLrrluitr{edactare: .l\tlila $cutelnicu'I erhnoledactare: Sterliair [:]igair
I)t'sign .:,'1'cr la: Jonut Rri'slianu
ffi(:ffi
EDUCATIONAL
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAnieiREBREANU, LIVIUAdam gi Eva / Liviu Rebreanu; pref. de Loredana Cuzmici. - IagiCartea RomAneascd Educafional, 2019rsBN 978-606-9088-15-9L Cuzmici, Loredana (pref.)821.135;1.
Grupul Iditorial Claltea Romlneasci Educit{ional(bpynght ir::r !:elitura (larlea l?omdneasci !:iducational, Iaii - 201 !.)
r\dresa: tr.A$1, Ilcl. $tefan cel ir.dare si Sfint" nr"2 - ,tU0124
lvlvlv,c*tedu.ro
Liviu Rebreanu
ADAM SI EVA
Prefatd de LOREDANA CUZMICI
Cartee Rom6nfficdEDUCATTONAL
Cuprins
ROMANTICUL REBREANUprefald de Loredana Cuzmici I 7
iNcnpuruL I t3
Capitolul I
NAVAMALIKA / 33
Capitolul IIISIT / 67
Capitolul IIIHAMMA / 99
Capitolul IVSERVILIA / 136
Capitolul VMARIA / 172
Capitolul VlYVONNE / 205
Capitolul VIIILEANA / 241
SFAR$rTUL / 27s
Liviu Rebreanu
Conqtiinla ii era totuqi maitreazd qi mai cuprinzdtoarc. Plutea
deasupra spafiului ;i in afara timpului.Golul infinit il inconjura, monoton. imprejur, in nesfdrqit,
pdlpdiau raze albe, palide', din altilume, ca nigte ispite nds-
cdtoare de amintiri ale unei existenle divine. Sufletul inlelegea
Ei se indoia intre regrete ;i speranfe. Singurdtatea il imbrSliqa
qi imbrdliqarea ei il torhra...
Capitolul I
NAVAMALIKA
poi chinul se limuri ink-o aqteptare cu presimlireaunei schimbdri inevitabile. Sufletul se zbuciuma ?n
tulburarea viitorului prezent. ConEtiinla igi pierdea treptat lim-pezimeaatotcuprinzdtoare, parcd s-ar fi scufrrndat intr-un nouralburiu qi nibuqitor. Sferele lumii noi apdsau fiinla sufletuluiqi il mdrgineau din ce in ce. Era o fhlfhire plSpdndi in spajiulfbrd inceput qi frrd sfhr;it, in bdtaia timpului transparent.
incepu senzaliaunei coborAri prin planuri tot mai dese incare congtiinla se sublia ca un fir de argint rdsucit frrd crutare.
$i deodatd insdqi congtiinla parcd se frAnse in dou[, iarsufletul se inchise intr-un zid nepdtruns.
I
- Fii frumos ca cei doi Asvini, fii nobil ca regele Yayati,fii darnic ca Rantiveda, fii cucernic gi drept ca Siva, fiul luiUsinar, iar numele t6u si fie Mahavira!
Aqa binecuvdntd pistorul Kaurava pe noul niscut, infbfiqAn-
duJ soarelui ce-si sulita lumina ricoroasi in zarea rdsdritului.
JJ
Liviu Rebreanu
in mAinile noduroase qi arse de vdnturile fierbinli ale Indiei,copilaqul roscovan gdngurea speriat, sorbind lacom razele
viorii ale diminefii.
- Mahavira! suspind Radha, solia pdstorului, cu glas pldn-
gdtor de fericire, din culcuqul de zdrenfe, uitdndu-qi durerilein mAndria de-a fi ddruit lumii un om.
Kaurava o privi cu recunoEtin![. Era intAiul lor copil qi ise pdrea cd a dobAndit o comoar6. Inima lui sldvea pe atotpu-
temicul Mshnu.
- Radha - murmurd plstorul cu blAndele - sunt omul cel
mai fericit din lume!Aqezd odrasla la sdnul mamei, Radha era in ochii bdrba-
tului mai frumoasi ca o floare roqie de lotus. Acuma ins5, cu
copilul in brafe, ii apdrea asemenea copacului sfAnt mango,
alcdtuind o singur6 fiin{d cu nevinovata floare albi navama-
lika. ii imbrdfiqd din ochi pe amdndoi si zise:
- Ma duc sd cer binecuvdntarca inleleptului rishi.Porni. Dupd c6liva pagi se intoarse:
- Radha, s[-i duc Ei copilullOchii femeii se umplurd de lacrimi. Marele rishi sd bine-
cuvdnteze rodul pdntecului ei! Pustnicul vestit, pentru
inlelepciunea qi cucernicia lui, in tot linutul pAnd inHastinapur, oraqul regelui. inliqur[ copilaqul intr-o haind qi-l
sbruti cu foc:
- Du-te, Kaurava!Soarele se ridica dintre dealurile line, acoperite cu codri
b6trani. Fa{a lui purpurie surddea aspru ca obrajii viteazuluiin vAltoarea luptei. Spre miazdnoapte, in fundul zdrllor, sfAnta
Himalaya, cu coamele veqnic cdrunte, ldcaqul putemiculuiIndra, se indl{a ca un zid ocrotitor. $iraguri de munli coborau
in caturi tot mai joase, in culori tot mai inchise pAnd la codrulde kesara cu poiana sfAntd unde piosul rishi iqi petrecea vialain posturi qi rugiciuni. in depdrtare, spre apus, brAul de argint
al rAului Malini licdrea blAnd inainte de a se pierde in valurile
34
Adam ;i Eva
tulburi ale sfAntului Ganga care curge la vale, lamiazdzi, cale
de doud zlle de-aci. Satul Ram, cAteva colibe sdrace de lemn
necioplit, era rdsfirat pe coasta uqoard. Cdsulele rare, cu locde pdgune printre ele, pdreau nigte movile cenuqii in verdele
moale ale cAmpului.
Pistorul, cu copilul in brale, urca voios pe cdrarea betdto-
riti de paqii credinciosilor, spre codrul de kesara. O gazel6,
cu ochii mari qi curiosi, il int0mpin6 la marginea pldurii.Kaurava se bucur5; era semn bun. Printre crengile cedrilorrazele soarelui leseau pdienjeniE de aur. in vdzduh, mirosulflorilor roqii de patala se imbina cu gAlceava cetelor de mai-mule care se avAntau speriate din copac in copac. Jipetele lorrdsunau ascufite ca niqte tiisuri de pumnale, spintec6nd val-vArtej lini;tea codrului.
Kaurava ajunse gdffiind in poiana sfAnt6, str5bdtut6 de unpdrAu stbvilit in care infeleptul cu ucenicii sdi igi {iceau bdile
de pocdinfi. Coliba sfhntului era proptitd de trunchiul unuicopac prdvdlit de furtuni. Primprejur, vestminte de scoarf6,
agd[ate de crengi, se uscau la soare. inaintea colibei, la margi-
nea p6rdului, bdtr6nul cu barba albd pAn6-n brAu se inchina, cu
ochii pierduli in lumina soarelui, nemiqcat ca un st6lp de piatrd.
imbatat de fericirea copilului, pdstorul porni s[ treacd prinp6rAu, din sus de locul de scald6. inainte insd de-a atinge apa
cu picioarele-i necurate, auzi ca un tunet mAnios:
-Nfim!Se opri spdimAntat. Era avertismentul pustnicului supdrat
c5-i tulbura rugdciunea. Se ghemui pe iarbi, la mal, cu odorulin poald. Pe fafa-i dogorAtd de arqile, bucuria alungd indatdtearna. De peste pdrAu soseau, ca niEte indemnuri, rug6ciunilecdtre Surya, stdpAnul soarelui. Buzele moqneagului parcd nicinu se miEcau qi totuEi cuvintele pluteau in vdzduhul irnbilsd-mat ca niqte flori sfinte nevdzute:
- Ca tAlharii se ascund stelele qi noaptea dinaintca ta,
Surya, atofrdzdtorttle! inal!6{e peste mulfime adezei gi oamcni,
T,iviu Rebreanu
deasupra marelui nesfArqit, sd cercetezi cerul lui Indral $apte
armdsari rosii poar16 cerul tdu, Surya cu plete de raze,Lumi-
ndtorule! UrcAndu-te in cerul-cerurilor, mAntuiegte-md de
gt oaza intunericului. M[rinimosule, Ei alind durerile inimii
mele, Binelicdtorule! Surya! Surya!
Cdnd isprdvi inchindciunile, in{eleptul fbcu semn luiKaurava sd se apropie, dar din jos de locul scaldei. Pdstorul
se slrpuse qi trecu prin apd pdn[-n genunchi, sfios, parc-ar filuat o baie de curdlirea pdcatelor.
Marele rishi il aqtepta, aEezatpe o bland de antilopd, avAnd
aldturi toiagul cu gapte noduri. in dosul colibei, trei ucenici
bdfani se cizneau si aprindd focul dejertfb, frecdnd o uscS-
turd de lemn sami pe o buturugd de mdslin. Kaurava se antnci
la picioarele sfdntului qi-i sdrutd haina de scoarli aspr6, udd
de baia diminelii.
- StdpAne prea milostive, uite copilul meu! bAlbAi dAnsul.
BinecuvAnteazS-ll
in{eleptul lud copilaqul in mAinile-i cu pielea zbdrcitd ca
Ei scoarla hainelor, il privi lung Ei rosti:
- Fii frumos ca cei doi Asvini, fii nobil ca regele Yayati,
fii darnic ca Rantiveda, fii cucernic qi drept ca Siva, fiul lui
Usinar!
Kaurava se avdntd iar la picioarele mogneagului Ei i le im-
brdfiqd cu mai mare izbucnire evlavioasS. Dacd marele inie-
lept a binecuvAntat copilaqul cu aceleaEi cuvinte, inseamnd
negreqit ci clipa naqterii a fost pe placul zeilor eterni. Apoi,
luAndu-Ei odorul, addug[ intrebitor:
- E intAiul ndscut din sAngele meu, milostive rishi, qi
l-am numit Mahavira!
- Mahavira! oftd bdtrdnul cu ochii in depdrtare qi repetd
ingaduitor: Mahavira...
Aprobarea in{eleptului desdvArqi fericirea pdstorului care
iqi zise in sine:
36
Adam si Eva
- Marele erou inseamnd numele Mahavira, mareleVishnu s6-1 ocroteascd!
2
Kaurava era toati ziua cu vitele qi cu grijile viefii. Radha,
tdndrd Ei copil5roasd, rdmdnea cu copilaqul. Cu dragostea ei
s-a frcut Mahavira de qapte ani. Era blAnd ca maic6-sa, avea
ochii ei negri gi sufletul ei visdtor. Asculta mai bucuros poveE-
tile ei cu regi, viteji, cu brahmani fdcdtori de minuni, cu lupte
nesfArsite intre neamuri de eroi, dec6t sd se joace cu copiiidin sat.
Pe urmS ins[ Mahavira trebui si treacd alSturi de tatdl sdu,
sd pdzeasci vitele. Povestirile minunate il urmireau mereu.
Ilra harnic qi alergdtor, incdt Kaurava putea fi liniqtit in pri-vin{a viitorului bogdliilor sale. Dar in ochii copilului ardea un
lbc inibuEit care-l umplea de grije.Cdnd ajunse de doud ori qapte ani, Mahavira intrecea in
cumintenie chiar pe tatdl sdu Kaurava, cdruia soarta nu-i mai
rldruise altd odrasl6. inlelepciunea copilului acuma il infri-coga. Se sfbtuia deseori cu Radha qi femeia rdmasd tot neso-
cotit6, dorea sd vazd pe Mahavira luptitor in oastea regeluiArjuna. Kaurava cldtina din cap, uluit. in mintea lui de vaisya
nu puteau prinde rdddcini asemenea gAnduri. El multe nu qtia
si nici mdcar nu bdnuia din tainele lumii. Avea inchipuirea de
rrltar in fa{a colibei, pe care lacea zllnicjerlfe obignuite, ce-
lind marelui Vishnu, in vorbe simple, belqug in prisila vite-lor, iarbd grasd Ei vreme bun5, ori rugAndu-l umil sd-l fereascd
tle fiarele sdlbatice pe el qi cireada sa. Pentru dAnsul Vishnusi Siva erau tot. Alte nume de zei gi regi, cuprinse in rugdciuni
inv5late din copildrie, aveau in inima lui rdsunet misterios. ilspdim6ntau doar ca duhurile rele Rakshas. igi simlea totLrqi
negtiinfa ca o povard gi de aceea se fi5mAnta pentru Malravira.
11
1
Liviu Rebreanu
Intr-un amurg apoi lu6 copilul de mAnd Ei pornird spre
poiana sfAnt6.
- StdpAne, primeqte pe Mahavira s5 te slujeasci qi sd se
lumineze din rdmaqilele inlelepciunii tale! zise Kaurava in-
chindndu-se. Sd afle din gura ta sfdntS ceea ce mintea mea
proasti nu e in stare sd-l invele!
in{eleptul tdcu indelung. Se uitd de doud ori in ochii co-
pilului, luminoqi qi cuminfi. Rdspunsul era greu. Brahmanul
se murddreqte chiar numai vorbind cu oamenii necurati. Sitotuqi vorbi:
- Sd vie dimineala Ei seara, inainte de mgiciune, sd usuce
hainele ucenicilor.Mahavira mergea voios ?n poiana sfAntd de cAte doud ori
pe zi. SArguin{a lui pldcu ucenicilor care intAi, de fricd sd nu
se murddreascS, nici nu se uitar[ la d0nsul. incepurd sd-i vor-
beascd qi in cele din unnd il indrbgird, spre multumirea brah-
manului insuqi.
Multe luni de zile se duse Mahavira in poiana sfdntd, inmijlocul ucenicilor marelui infelept, Ei mintea i se deschise
ca o floare sub s5rutarea soarelui. inc"p"u sd inleleagd lucruri
despre care nici nu visase, dar care zdceau amorlite in inima
lui. Cerul qi pdmAntul iEi deschideau tainele gi se populau cu
fiin{e vii, cArmuitoare de lumi. Sufletul nu se mai simfea sin-
gur nicdieri.Era insd de noudsprezece ani qi inima lui avea tresdriri
ciudate. Se temea de Yama, judecitorul din impirdfia mor,tilor,
se inchina in fala lui Vishnu, marele stdpAn al zeilor, iubea pe
Siva, domnul pdmAntului, qi pe Lakashmi, solia mult iubitd
a lui Vishnu, qi pe Indra, stdpdnitorul cerului albastru, ;i pe
Surya, soarele binefdcdtor care-qi poartd prin vdzduh carul cu
Eapte atmdsari roqii mAnafi de regina zorilor, Aruna, gi pe tolicei treizeci gi trei de zei din Brahman. Dar in sufletul lui, mai
viu trdia Kama, copilul frumos, cblare pe papagal, cu arcul
de trestie impletit cu flori qi in tolbd cu cinci sdgeli de siriqa.
38
Adam ;i Evcr
In vreme ce brahmanii iqi implineau pocdinla zilnicd, scu-
fundali in contemplarea sufletului lor, Mahavira privea, cuinima dornic5, desiqul codrului, aqteptdnd parcd sd se iveascd
o fecioarf, ceteascd Apsara sd-l mAng6ie Ei s6-i qopteascd
vorbe frumoase. incet-incet, dorul i se infiripd in ochii sufle-tului: o fecioard subfire, mlddioasd, invdlitd intr-o haind str6-
vezie care-i alintd formele, cu ochii verzi ca pajiqtea spdlatide rouf, inainte de ardtarea trandafiriei Aruna. O vedea rAzAnd:
gura ei era roqie ca lofusul cel nTai scump.
in vremea aceea brahmanii ii vorbeau deseori despre tainatainelor:
- Numai Unul este lirb Al Doilea qi aceastd singurd re-
alitate este Atman. Cel ce se coboard in ad6ncimea sufletuluis[u gdsegte acolo pe Atman, lumea cea adevdrat[ unde nu edeosebire intre ce a fost qi ce va fi, intre ce este gi ce pare a
fr, cdci numai mintea orneneascd, neputincioasS de a cuprindetot, a ndscocit impdrlirile care sunt pricina tuturor neinfele-gerilor. Inima omului dezleagd uqor toate tainele. Inima echeia infelepciunii.
Mahavira se simtea aievea pe calea adevdrului. Inima luiin{elegea qi rAvnea scAnteia care sd aprindd focul cel mare.
- Trebuie sd vie fecioara-iqi zicea dAnsul, pituldndu-se
mereu in acelaEi loc, nemiqcat, cu ochii spre acelaqi coll al
poienei sfinte.
$i, socotind cI numai acolo, sub scutul marelui brahman,poate s[ se apropie de el fecioara cereascS, hotdri sd rimAiein slujba sfAntului toatd viala. Tdlmdci tatdlui sdu gAndul ce-lpoartd, dar Kaurava se spdimdnti.
- inlelepciunea indepdrteazdpe om de cumin{enie - iqizise Kaurava, incercAnd sd se impotriveascd cu vorba hotd-
rArii feciorului.Mahavira ins[ avea mai multd putere in cuvinte. Spuse ci
marele inlelept ar fi mai binevoitor dacd l-ar vedea gata sd-gi
ddruiascd intreaga fiin{d pentru mAntuirea veqnicS. Numai la
l9
40 4t
Livir.r Rebreanu
oraqe, unde se adund toat[ stricdciunea omeneascd Ei unde
chiar brahmanii se tdvdlesc in ticdloqie, omul pdcatos e osdn-
dit sd r[mAnd in vecii vecilor in aceeaqi varna.Iar de nu l-arprimi inleleptul sd trdiascd mereu in poiana sfAntd, el e in stare
si se ascundd in singurdtatea codrului, sd se hrdneascd numai
cu iarba musta ca porcii, qi totuqi sd aqtepte ivirea fecioarei
cereqti Apsara care-i va aduce mAntuirea cea mare.
Auzindu-l Kaurava vorbind aqa, se spdim6ntd mai rdu,
incdt nici nu indrdzni sd intrebe ce are sI se aleagd mait6'rziude vitele lor dac[ Mahavira, singurul s[u vl6star, va pdrdsi
pentm totdeauna vatra pdrinteascd? Se slitui cu Radha: ce-i
de fEcut? $i, dupd qapte zile de sfat, hotirArd sd-l insoare.
inainte de a-i spune gAndul 1or, trebuiau sd-i gdseascd o fatd
bun6, harnici ;i cu avere. Radha se insdrcinS s-o dibuiascd.
Ea cunoqtea mai bine pe to{i oamenii din sat, pAnd Ei copiii.Totuqi ceru Ei povefele cdtorva bdtrAne iscusite in asemenea
treburi. Se oprird asupra fetei Anuya a lui Durga. Se duse
insuqi Kaurava sd se tocmeascd. Durga avea multe vaci Ei oi;un cAmp de orez qi robi fbrd numdr care prindeau pegtele dinrdul Malini, il cdrau la oraE ;i aduceau in schimb cate ftebuiaugospoddriei. Dupi ce se inleleseri din pre!, Kaurava cheamd
pe Radha qi cerurd s5 vad[ pe Anuya. Le pl6cu. Era o fatd
voinicd, cu picioarele mari, cu mAini mari, cu sdnii mari qi cu
nasul mic. Era bund de muncd qi de mamd.
Mahavira se intristd cAnd afld porunca pdrinlilor. Trebuia
sd se supund, cdci Kaurava era stdpAnul qi tat61 sdu. Inima luiinsd plAngea. incb nu cunoscuse femeie. Se duse la marele rishiqi-i imp1or6, oftdnd, binecuvAntarea. iqi lud rdmas bun de la
brahmanii ucenici qi de la fecioara cereascd pe care o aqteptase
in zadar.
Adam ;i Eva
3
Mahavira se mai ducea din cAnd in cAnd in poiana sfAntd,
acuma insd ca un strdin de viafa infeleplilor. Era primit acoloca qi ceilalli nevoiaqi de primprejur care veneau sd se inchinemarelui rishi qi sb-qi pocdiasc[ astfel sufletele.
intr-o zi un brahman din poiana sfrntd ciuta acasl pe
Mahavira. infeleptul infelepfilor, mAnat de o poruncd cereascd,
vrea sd plece indatd la Hastinapur, cetatea sfAntd a regilor. N-aspus nimlnui de ce, dar ucenicii bdnuiau cd vrea sd doje-neascb pe regele Arjuna. inleleptul are aproape o sutd de anigi e sl5bit la trup de posturi qi rugdciuni, incdt nu poate pornila drum aqa de lung, singur. Ucenicilor le-a poruncit sd rdmAie
in poiand sd urmeze neintrerupt pocdin{a. Pe Mahavira l-aales sd-l insofeascd. Deci sd se pregdteascd.
Se fficu fierbere in satul Ram pentru cinstea nemaipo-menitd ce dobAndise Mahavira din senin. Se zicea ci fiul luiKaurava are sd ajungd dvija, de vreme ce in{eleptul l-a ales
so! in cdldtoria cea mare. Kaurava era mAndru Ei jertfi un vilel
alb lui Vishnu, in semn de bucurie, iarAnuya Ei Radha se apu-
card, pl6ngAnd, sd-i gdteascd merinde bogatd. Mahavira insd,
ascult6nd sfatul ucenicilor, ddrui merindea siracilor gi nu ludde-acasi decAt blana leopardului pe care-l ucise cu doi ani inurmd. Femeile se bocirb maitarc, iar Kaurava ii ftgddui sd aibS
grije de nepo{ei si s6-i creascd, orice s-ar intdmpla.Satul intreg, cu mic Ei mare, i-a petrecut pdndla ldrmul
rAului Malini. Marele in{elept, fiul lui Vasishta, purta obiq-
nuitul veqtmdnt de scoarfd incins cu brAul de brahman, era
descul! Ei avea in dreapta toiagul cu gapte noduri. Barba-i albd
flutura in adierea vdntului, cu sclipiri de argint vechi, intoc-mai ca qi coamele sfintei Himalaya in miezul zilelor de var5.
Cu m6na stdngd se sprijinea pe braful putemic al lui Mahaviracare, inalt, chipeq, lat ?n umeri, cu plete negre qi cu blana de
leopard str6nsd pe coapse, avea in ochii cuminli luciri de
Liviu Rebreanu
bucurie tainic6 gi de umilinll pioas6. Nu se uitard deloc ina-
poi, nici mdcar la despdrfire, spre mullimeacare-ibinecuv6nta
urdndu-le sindtate qi noroc la drum.
Merseri qapte luni de zile, trecuri prin qapte oraqe qi de
gapte ori qapte sate qi peste nenumirate pArduri qi ape mari.
CAnd oboseau, poposeau unde se nimerea. M0ncau poame qi
rddicini gdsite in cale. Pretutindeni lume multb ii privea tre-
cdnd, cdci inaintea lor alerga vestea ci marele infelept, fiullui Vasishta, merge sd dojeneascd pe regele Arjuna. $i norodul
se temea parcd s-ar fi cobordt insu;i atotputernicul Vishnu
pe pdmAnt. l
Urcard munli qi scoborArd vdi multe, str[bdturb codri s6l-
bateci qi cAmpii minoase pdni ce ajunserd la apele sfdntului
Ganga, cel cu ostroave multe qi cu tufiquri nepdtrunse de tres-
tia vetasa. Zdbovird Eapte zile in Doab, pe urmd merserd mai
departe, acuma mereu prin cAmpuri nesf6rgite de orez. Sosird
la inima sfAntului Ganga, trecurd dincolo, inaintardpdndlasfAnta Djamuna cu ape limpezi albastre-verzui Ei iari veniriin Doab, luAnd-o spre risdrit. Apoi intr-o dimineald Mahavira
vdzn,in fundul zdrii, zidrrlle cetdlii regale ;i murmurd:
- Hastinapur...Brahmanul insi nu ridici ochii, parcd i-ar fi fost scArb6.
Vestea se ingroqa cu cAt se apropia de cetate. Un negustor
viclean dddu de qtire tuturor ci insuqi Durv6sa, cel mai straq-
nic dintre sfinlii brahmani, s-a coborAt din Himalaya cu bles-
temele ze1\or. Un pescar pios spunea, dimpotrivd; ci blAndul
qi inleleptul NarAda, fiul lui Brahma, vestitorul zeilor, vine
cu o solie de binecuvdntare de la Siva. Cei mai mul1i credeau
totuqi cd cel ce sosegte trebuie sd fie chiar Vasishta, brahma-
nul sfdnt ucis odinioard de cdtre regele Kansa dupi indemnul
frumoasei Nisumba, addugAnd cd mai poarti in piept sdgeata
otriviti ca un semn al rdutSlilor regeEti de totdeauna.
Oraqul sfhnt Hastinapur creqtea mereu inf4a drumefilor,
pe o spinare de deal, inchizdndzarea. inmijloc, pe colinaturtitd,
42
Adam Si Eva
deasupra zidurilor inconjurdtoare inalte de zece co!i, se ridicauperelii de marmuri roqie ai palatului regal cu ;apte rAnduri
de acoperiquri piramidale, intre coroaneleverzi ale platanilorseculari ca niste evantaiuri uriaEe. imprejurul cetdlii, din treipdrli, se oploEea oraEul, cuprinzind,inzece mii de case, maimult de o suti de mii de suflete.
O sutd de trepte de piatrd albi Ei apoi o alee de platani,prunduitd cu multd grije, coborau din cetate,lamiazdnoapte,spre Ganga, la scllditoarea regelui.
in Hastinapvr, cetatea cu qapte porfi, era frdmdntare ca
intr-un furnicar. Oamenii ie;eau infala caselor, se sfrtuiau,se adunau in p0lcuri pe ulicioarele fdrd numir qi se uitaumereu spre Doab, sd zdreascd pe marele rishi. Din cdnd incAnd cdte-un indrdznet se repezea cu veEti lapoarta apuseand
a cetdtii, pFnitd de soldali mulli cu spete scurte qi l6nci cu v0r-furi de aram6, aqezali pe doui rAnduri; fruntaqul umbldnd pe
ici-colo, seme!, nici nu voia sd audi. De-abia cindun bdtrAn
cdrunt spuse c[ fiul lui Vasishta a sosit la marginea oraquluisfdnt, mai-marele ogtilor qov[i. Trimise qapte oameni sd cer-
ceteze dacd-i adevdrat, iar el intrd grabnic in cetate si ves-teascd pe regele Arjuna care se intoarse de curdnd, impreundcu prietenii sdi, de la o mare vdndtoare de gazele.
inleleptul infelepfilor, proptindu-se pe umdrul lui Mahavira,
urca greu ulilele spre cetate. Aripile porlii de aramd erau larg
deschise. Ostagii cdzrrd in genunchi qi-l ldsard si treaci, co-pleqili de spaimd. Mullimea rdmase la poartd ca in preajma
unei mari nenorociri.Allturi de infeleptul care mergea cu pleoapele strdnse ca
sd nu mai vadd zdddmiciile lume;ti pierzdtoare de suflete qi
care totuqi inainta drept spre lintd parcd ar fi cunoscut lo-curile gi cirdrile mai bine capaznicii ori chiar insuqi regele,
Mahavira se uita imprejur uimit qi fermecat. Pagoda cu nume-roasele cintrii sus,tinute de stAlpi de granit cu bazinurile pentru
scaldele zilnice ale brahmanilor, cu copacii pentru uscarea
43