- 1 -

2

BIODETECŢIA JUDICIARĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT. POLIGRAFUL

(I)

Ioana POIANĂ

studentă,anul IV,

Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu”

Keywords: polygraph, judicial biodetection, factitios behaviour, history, emotional stress

detector in writing and speaking, the new type of polygraph, the polygraph used by the police of

Sibiu, legal conditions

The judicial biodetection of the factitious behavior. The polygraph.

L’ detection judiciaire de facon simulat. Le polygraphe.

Der Erkennung juridisch das Verhalten simulieren. Der Lugendetektor.

Summary

The aim of this paper is to analyse one of the most controversial institutions of Criminalistic,

namely the polygraph technique. Most authors consider this technique useless because its results

cannot be used as proof in court. However, judicial practice reveals that magistrates have been

considering this simple clue useful in their search for truth. The paper is structured in six parts.

The article starts with the definitions of the terms: judicial biodetection and factitious behavior

and invokes the opinions of some of the most famous authors of this judicial science. Then it

presents the technical resources that can be used for finding out whether the subject has a false or

sincere behavior. The main equipments that can be used in order to detect a factitious behaviour

are: the emotional stress detector in writing, the emotional stress detector in speaking and the

polygraph.

The third part exposes the historical evolution of the polygraph in the world, the first, so

called, lie detector being used by Cesare Lombroso, and in Romania, where it was used for the first

time by the University „Babeş-Bolyai” of Cluj-Napoca. After that it focuses on a new and modern

type of polygraph created by the firm Lafayette Instrument from the U.S.A. and makes a

comparative view between this new type and the old one.

The fifth part is a presentation of the Lafayette poligrapf that is currently used by the police of

Sibiu . The article ends with the legislation that governs the use of this equipment and the

specialists that can use it.

Comportamentul simulat. Biodetecţia judiciară. Terminologie

Comportamentul simulat

Cercetători ai tuturor timpurilor, au constatat că atunci când o persoană minte, au loc

modificări psihofiziologice la nivelul organismului acesteia. De exemplu, în Africa de Vest,

persoanele suspectate de comiterea unei crime erau obligate să dea din mână în mână un ou în

3

cadrul unui ritual. Persoana care spărgea oul era considerată autorul crimei, pornindu-se de la

premiza că nervozitatea a determinat-o să spargă oul1.

Uneori, comportamentul simulat poate fi descoperit numai prin simpla observare a expresiei

feţei sau manifestarea generală a persoanei suspectate de comiterea unei infracţiuni. Încercarea de a

ascunde adevărul este însoţită, de multe ori, de accelerarea bruscă a bătăilor inimii, de înroşirea

obrajilor, înghiţitul în sec, de un impuls involuntar sau de alte astfel de fenomene2.

Majoritatea persoanelor care au comis infracţiuni, resimt, in timp ce se află în faţa organelor

judiciare, anumite senzaţii lăuntrice de indispoziţie sau teama de a nu fi descoperite3.

Comportamentul simulat este atitudinea pe care o adoptă o persoană, în scopul de a masca

sau de a falsifica în mod intenţionat sensul unei realităţi. Simularea poate fi considerată un loc de

refugiu imaginar în care individul, conştient sau inconştient, încearcă să depăşească momentele

critice, să-şi îndeplinească mai uşor scopurile sau să se protejeze în faţa presiunilor coercitive

impuse de societate4.

De regulă, simulanţii sunt indivizi lipsiţi de calităţi morale, leneşi, declasaţi social, dar ale

căror manevre înşelătoare sunt descoperite de cadrele medicale sau judiciare competente5.

Starea conştientizării vinovăţiei declanşează „alarma”, în persoana celui care a comis o

infracţiune, atunci când există pericolul descoperirii faptelor. Această împrejurare poate determina

comportamentul simulat, în scopul dovedirii „sincerităţii”6. Caracteristica principală a atitudinii

simulate o constituie intenţia. Minciuna este, în acest caz, o „greşeală intenţionată”7.

Simularea se realizează prin strategii cum sunt exagerarea unor fapte, minimalizarea, adiţia,

omisiunea, substituirea, tăcerea sau transformarea.

Comportamentul simulat se poate prezenta în diverse ipostaze: simularea totală, caz în care

falsificarea adevărului este prezentă pe întreg parcursul manifestării comportamentale; simularea

intercalată cu anumite frânturi de adevăr; simularea prin omisiunea voită a informaţiei veridice;

prezentarea unei variante sau ipoteze, greu verificabile, ca fiind adevărul însuşi; recurgerea la

demonstraţii incongruente din punct de vedere formal (substituirea unei gândiri logice cu una

pasională); utilizarea abuziva a unor demonstraţii care nu concordă sau care nu sunt relevante

pentru situaţia concretă prezentată; persiflarea adevărului prin mimică, gestică, dând de înţeles că

ceea ce se spune este fals; exagerarea sau absolutizarea unor aspecte neimportante în defavoarea

esenţialului; adăugarea la mesajul transmis a unor conotaţii negative ce ţin de profilul caracterial al

emitentului; prezentarea unui adevăr ca şi cum acesta ar fi o minciună şi a unei minciuni ca şi cum

aceasta ar fi un adevăr; crearea deliberată a unei derute interpretative prin joncţiunea dintre adevăr

si fals, indicându-se prin aceasta dezinteresul interlocutorului pentru a mai cunoaşte ceva.

Biodetecţia judiciară

Biodetecţia judiciară poate fi definită ca o operaţiune complexă, pluridisciplinară

(psihologică, cibernetică, fiziologică, logică şi juridică) având ca obiective principale detecţia

comportamentelor simulate, inocentarea şi verificarea credibilităţii declaraţiilor persoanelor

implicate. Ea constituie, în acelaşi timp, o metodă de investigare a proceselor psihologice legate de

sentimentul culpabilităţii penale şi un domeniu special de aplicare a psihologiei judiciare8.

1 Committee to Review the Scientific Evidence on the Polygraph, National Research Council, The poligraph and

lie detection ,The National Academies Press, www. wikipedia.com. 2 V. Lăpăduşi, Din istoria tehnicii poligraf (I), în Criminalistica, nr. 4/2008, p. 5.

3 Ibidem.

4 T. Butoi, G. Ţâru, V. Lăpăduşi , Interferenţa între psihologie şi criminalistică, Editura Little Star, Bucureşti,

2007, p. 289. 5 C. Gorgos, Dicţionar enciclopedic de psihiatrie, Editura Medicală, Bucureşti, 1989, p.498, citat de T. Butoi,

G. Ţâru, V. Lăpăduşi în Interferenţa între psihologie şi criminalistică, Edit. Little Star, Bucureşti, 2007, p. 289. 6 T. Butoi, G. Ţâru, V. Lăpăduşi , op. cit. p. 290.

7 Ibidem.

8 Ibidem, p. 257.

4

Principiul fundamental pe care se bazează biodetecţia judiciară a comportamentului simulat îl

constituie raportul legic şi indisolubil dintre funcţionarea corpului (legile general somatice) şi a

sufletului (legile generale psihice), ce poartă denumirea de interdependenţă psiho-somatică9.

Potrivit afirmaţiilor unor autori, biodetecţia judiciară are două obiective. Un prim obiectiv

constă în eliminarea cauzelor erorilor judiciare şi a abuzurilor de represiune. Un exemplu în acest

sens îl constituie ticluirea de probe. Expertul ar trebui să urmărească şi să analizeze cu rigoare

logico-juridică câmpurile bioinformaţionale de inocentare a unor persoane care sunt victime ale

unor denunţuri sau plângeri penale calomnioase. Specialistul trebuie să formuleze concluzii în baza

principiului prezumţiei de nevinovăţie. Trebuie să se ţină cont şi de faptul că răspunderea penală se

fundamentează exclusiv pe vinovăţie.

Al doilea obiectiv îl constituie eliminarea efectelor negative ale principiului in dubio pro

reo10

. Invocând acest principiu, autorii recomandă organelor de cercetare penală şi magistraţilor să

aplice principiul in dubio pro reo şi să dispună achitarea, mai degrabă decât să încalce prezumţia de

nevinovăţie şi condamnarea unei persoane împotriva căreia probele sunt îndoielnice sau au fost

combătute temeinic de apărare. Este însă posibil ca persoana ce a profitat de aplicarea acestui

principiu să fie, totuşi, vinovată. Biodetecţia judiciară se dovedeşte a fi utilă şi în această situaţie11

.

Mijloacele tehnice de detectare a comportamentului simulat

Illo tempore, se utilizau mijloace specifice de detectare a comportamentului simulat – tortura,

ordaliile, narcoanaliza, hipnoza12

, electroşocurile13

şi alte asemenea abuzuri şi imixtiuni.

Narcoanaliza, cunoscută şi sub denumirea de serul adevărului14

sau al verităţii15

consta în

utilizarea unor substanţe psihofarmaceutice16

(scopolamina, sodiu pentothal, soluţia phenobarbitală

şi alte droguri cu efect narcotic17

). Utilizarea acestora era întemeiată pe ideea că subiectul, pe timpul

cât se află sub influenţa acestor droguri, este uşurat de inhibiţii şi face declaraţii veridice18

. Prin

hipnoză se urmărea obţinerea de declaraţii de la subiectul cercetat în timp ce acesta dormea 19

. Cu

timpul, aceste tehnici au devenit ilegale, considerându-se că pun în pericol viaţa şi degradează

integritatea fizică şi morală a persoanei.

Mijloacele tehnico-ştiinţifice cunoscute şi utile, prezente în practica organelor judiciare sunt:

detectarea stresului emoţional în scris, detectarea stresului din voce şi tehnica poligraf20

.

Detectorul de stres emoţional în scris

Metoda detectării stresului emoţional în scris este un instrument-anexă a poligrafului21

, care

înregistrează, sub forma grafică, modificările intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare

de tensiune psihică. Trei caracteristici ale scrisului sunt înregistrate prin această modalitate: timpul

de latenţă, durata scrierii răspunsului şi presiunea scrierii22

.

9 N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, Editura Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L.,

Bucureşti, 1992, p.189. 10

Îndoiala profită inculpatului. 11

N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op. cit., p. 225. 12

J. J. Horgan, Criminal Investigation, second edition, Glencoe Division of Macmillan/McGraw-Hill Publishing

Company, United States of America, 1991, p.100. 13

E. Stancu, Tratat de criminalistică, ediţia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 451. 14

J. J. Horgan, op. cit., p. 100. 15

E. Stancu, op. cit., p. 451. 16

Ibidem. 17

J. J. Horgan , op. cit., p. 100. 18

Ibidem. 19

Ibidem. 20

T. Butoi, I.T. Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciară, ediţia a II- a, Editura Pinguin Book, Bucureşti,

2006, p. 223. 21

A. Ciopraga, Criminalistică- Tratat de tactică, Editura Gama, Iaşi, 1996, p. 285. 22

E. Stancu, op.cit., p. 449.

5

Detectorul de stres emoţional în voce23

Metoda detectării stresului emoţional în voce (P.S.E.) este cunoscută şi sub denumirea de

Dektor24

. Acest instrument a apărut în perioada anilor 1970, în S.U.A., ca urmare a faptului că

ofiţerii de informaţii din armata americană căutau un dispozitiv asemănător poligrafului, dar mai

puţin vizibil, pentru interogarea persoanelor suspecte25

. De regulă, Decktorul se foloseşte

împreună cu poligraful26

. Indicatorul fiziologic folosit pentru detectarea tensiunii psihice îl

reprezintă tremurul fiziologic al vocii27

. Dispozitivul detectează şi transcrie pe diagrame

caracteristicile ce marchează emoţia în voce şi în vorbire, determinată de disimularea adevărului28

.

Poligraful

Poligraful este un dispozitiv de biodetecţie şi înregistrare mecanic-pneumatică a modificărilor

de tensiune arterială, pulsului şi dereglărilor respiraţiei, pe două trasee, suplimentat cu un modul

pentru înregistrarea reflexului galvanometric al pielii (R.E.D.-G.S.R.)29

. Un senzor adiţional

permite înregistrarea unei activităţi musculare, în special presiunea musculară exercitată de

antebraţul, coapsele şi picioarele persoanei, care se modifică în momentele de stres tensiune.30

Aparatul nu înregistrează în mod direct minciuna, ci modificările fiziologice determinate de

emoţiile care însoţesc comportamentul simulat31

. S-a afirmat în aces sens că ”Omul se poate

ascunde de oricine, numai de sine nu …32

”.

Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială, prin intermediul unor pârghii prevăzute cu

peniţe care rulează continuu şi a căror acţiune electronică descrie trasee specifice. Din interpretarea

acestora se pot deduce momentele de tensiune ale subiectului ascultat.

Aparatul este cunoscut şi sub denumirea exagerată de detector de minciuni33

(Lie detector,

Lugendetektor, Macinna de la verita). Această denumire a fost criticată de mulţi autori, deoarece el

nu înregistrează minciuna ca atare, ci modificările fiziologice ale organismului care însoţesc

simularea în timpul stărilor emoţionale34

.

Testarea cu ajutorul poligrafului poate fi întregită cu alte mijloace tehnice de examinare:

înregistrarea magnetică (în procesul de analiză şi prelucrare a răspunsurilor sonore şi de corelare a

acestora cu caracteristicile diagramelor poligraf); înregistrarea pe bandă videomagnetică (în vederea

comparării comportamentului aparent al emoţiei surprins în imaginea videomagnetică, cu

caracteristicile puse în evidenţă de poligraf); proiectarea unor imagini legate de fapta săvârşită în

vederea depistării reacţiilor psihofiziologice ale persoanei examinate faţă de stimulii vizuali cu

încărcătură afectogenă.

Procedura de examinare a tehnicii poligraf este împărţită în trei etape: pregătirea testării,

testarea propriu-zisă şi interpretarea diagramei35

. S-a susţinut că biodetecţia în voce sau în scris se

realizează în mod asemănător. În majoritatea cazurilor, rezultatele celor trei tipuri de testare sunt

interpretate simultan36

.

23

În cadrul Inspectoratului de poliţie a judeţului Constanţa, subiectele pot fi supuse concomitent la testul cu

poligraful, detectorul de stres emoţional în voce şi cel în scris. 24

T. Butoi, I. T. Butoi, op. cit., p. 222. 25

T. Butoi, Crima sub lupa detectorului de minciuni, Editura Edit Press Mihaela” S.R.L., Bucureşti, 1997, p. 14. 26

E. Stancu, op. cit., p. 449. 27

A. Ciopraga, op. cit., p. 285. 28

Ibidem. 29

I. Anghelescu, R. I. Constantin, M. Constantinescu, N. Dan, I. Grigorescu, D. Sandu , I.Sima, Dicţionar de

criminalistică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 150. 30

V. Lăpăduşi, op. cit., p. 6. 31

I. Buş, Psihodetecţia comportamentului simulat, Editura Ingram, Cluj-Napoca, 2000, p. 76. 32

T. Butoi, I. T. Butoi, op. cit, p. 203. 33

E. Stancu, op. cit, p. 448. 34

Ibidem. 35

E. Stancu, op. cit., p. 449. 36

Idem., p. 450.

6

Fig. 1

Poligraful

Consideraţii istorice

Poligraful la nivel mondial

Prima persoană care a folosit un instrument ştiinţific în scopul de a descoperi minciuna a fost

Cesare Lombroso. În anul 1895, criminologul italian a folosit instrumentul pe mai multe persoane

suspectate a fi comis crime, încercând să afle dacă respectivii sunt sinceri pe baza urmăririi

simultane a modificărilor de tensiune arterială şi de puls în timpul interogărilor. Aparatul folosit de

Lombroso era un “hidrosfigmograf” utilizat în scopuri medicale şi nu în vederea detectării

minciunii. Cu acest aparat, el a obţinut înregistrări ale modificărilor pulsului şi tensiunii arteriale.

Aparatul consta dintr-o cuvă umplută cu apă în care era introdusă mâna suspectului. Modificările de

puls şi de tensiune arterială erau transmise apei, iar diferenţele de nivel ale apei erau transmise unui

tub cu aer, ducând la un tambur rotitor, asemănător unui manometru37

.

În anul 1915, cercetările lui Lombroso au fost continuate de William Marston, îndeosebi în

legătură cu modificările tensiunii arteriale. Tehnica lui Marston consta în utilizarea unui sfigmo-

manometru obişnuit, a cărui utilitate era măsurarea tensiunii arteriale a pacienţilor. Cu ajutorul

instrumentului a obţinut valori periodice discontinue ale tensiunii arteriale de-a lungul unui test38

.

Profesorul Hugo Munsterberg a menţionat (în lucrarea ”Urmele emoţiei”) efectele

modificărilor afective asupra tensiunii arteriale, respiraţiei, răspunsului galvanic al pielii, subliniind

posibilităţile de a utiliza astfel de reacţii pentru detectarea minciunii39

.

Vittorio Benussi a utilizat pneumograful pentru a diagnostica minciuna de adevăr. Tehnica

utilizată de acesta a constat în prezentarea unor bucăţi de hârtie pe care erau imprimate cifre, litere

şi imagini. Persoana examinată trebuia, într-un caz să spună sau să citească în mod corect ceea ce se

găsea pe foaia de hârtie, iar în alt caz, să declare semne care nu se găseau pe aceasta, simulând

adevărul. Subiectul examinat era asistat de un grup de experţi care avea îndatorirea de a se pronunţa

daca minte sau spune adevărul. În acest timp, experimentatorul înregistra respiraţia subiectului.

Pentru diagnosticare s-a folosit numai de curbele respiraţiei. Rezultatele obţinute au dovedit că, în

caz de minciună, expiraţia era de mai lungă durată decât inspiraţia, iar în caz de sinceritate,

inspiraţia dura mai mult. Astfel, diagnosticul nu este influenţat de frecvenţa şi profunzimea

37

V. Lăpăduşi, op. cit., p. 5. 38

Ibidem. 39

V. Lăpăduşi, op. cit., p. 5.

7

respiraţiei, ci numai de forma acesteia. Încercările persoanelor examinate de a schimba în mod

voluntar curba respiraţiei au fost fără succes. Benussi a publicat o lucrare cu rezultatele cercetărilor

lui asupra modificărilor de respiraţie ca simptome ale minciunii. Diagnosticul bazat pe curbele

respiraţiei prezenta o exactitate de aproape 100 %40

.

Experienţele lui Benussi au fost reluate cu mici modificări de H.D. Burtt, care a înregistrat

atât respiraţia, cât şi presiunea sanguină sistolică. Acesta a ajuns la concluzia că presiunea sanguină

sistolică avea o mai mare valoare decât respiraţia41

.

În anul 1921, John A. Larson a construit un aparat portabil capabil să înregistreze simultan, pe

parcursul testului, cei trei parametri: tensiune arterială, puls şi respiraţie. Cu aparatul său, Larson a

efectuat teste pe mai mulţi suspecţi de crimă şi a obţinut un mare procent de exactitate42

. În 1927,

psihologia judiciară din S.U.A. a luat avânt. O preocupare deosebită a avut-o profesorul de poliţie

ştiinţifică din S.U.A., Fred Sanberg. În anul 1934, profesorul Eugen Bianu a făcut o pregătire

specială în S.U.A. în domeniul tehnicii poligraf. Ulterior, în anul 1937, a predat un curs în cadrul

Facultăţii de Drept din Bucureşti, în care a prezentat unor magistraţi şi unor ofiţeri de poliţie,

structura tehnică a poligrafului şi modul de utilizare a acestuia43

.

Leonard Keller a construit un nou aparat (1926), mai perfecţionat decât cel utilizat de Larson,

căruia ulterior i-a adus modificări suplimentare. Poligraful său includea, în 1948, pe lângă

elementele pentru înregistrarea modificării tensiunii arteriale, pulsului şi respiraţiei, un

galvanometru menit să evidenţieze reflexul galvanic al pielii sau răspunsul electrodermic. Keller a

pus bazele poligrafului industrial44

.

Cardiologul britanic Janus Mackenzie a creat un aparat poligraf cu inscripţie în cerneală pe

care l-a denumit The Ink Poligraph. La început a fost utilizat pentru rezolvarea cazurilor de spionaj

militar, iar apoi pentru rezolvarea furturilor, fiind cunoscut sub numele de Keller Poligraph după

numele lui L. Keller care a pus bazele poligrafului modern45

.

În anul 1954, John Reid a conceput un aparat, căruia i-a dat numele său, respectiv poligraful

Reid. Aparatul putea să înregistreze activitatea musculară concomitent cu cea a modificărilor

tensiunii arteriale, pulsul, respiraţia şi G.S.R.-ului. El a creat acest aparat după ce a ajuns la

concluzia că în diferite forme de activitate musculară tensiunea arterială a unui individ se poate

modifica în asemenea mod încât să afecteze în mod serios exactitatea diagnosticului

examinatorului46

.

În cadrul mijloacelor tehnice de determinare ştiinţifică a adevărului şi de măsurare a

minciunii, poligraful este un instrument modern de investigare. Pe parcursul evoluţiei sale, a fost

perfecţionat de firmele producătoare, ajungând să fie folosit şi de serviciile de spionaj şi

contraspionaj47

. În prezent, tehnica poligraf este utilizată nu numai pe continentul American ci şi în

ţări ca Germania, Franţa, Italia, Japonia, Israel.48

La nivel mondial, două firme importante care

produc poligrafe, ambele de naţionalitate americană: Stoelting cu reprezentanţă în Europa şi

Laffaette, cu reprezentanţă în Israel.

Poligraful în România

În România, poligraful a fost utilizat pentru prima oară în anul 1971, la catedra de psihologie

a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Poligraful model “Stoelting” a fost achiziţionat din

40

T. Butoi, Interogatoriu - Psihologia confruntării în procesul judiciar, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2004,

p. 172. 41

Ibidem, p. 172-173. 42

V. Lăpăduşi, op. cit., p. 5. 43

Ibidem. 44

Ibidem. 45

T. Butoi, op. cit., p. 173. 46

V. Lăpăduşi, op. cit., p. 6. 47

Ibidem. 48

T. Butoi, op. cit., p. 174.

8

S.U.A. de către profesorul Alexandru Roşca, în vederea realizării unor studii experimentale în

domeniul psihofiziologiei49

.

În perioada 1972-1974, psihologul Ioan Buş, pe vremea aceea student la Facultatea de

psihologie din Cluj-Napoca, a efectuat experimente cu acel poligraf pentru a scoate în evidenţă rolul

factorului emoţional asupra performanţei şcolare50

.

În domeniul judiciar, tehnica poligraf a fost introdusă în anul 1976 de psihologul criminalist

Tudorel Butoi, care, după un stagiu de documentare în Iugoslavia, a folosit poligraful în cadrul

Poliţiei Capitalei şi după 1990 a contribuit la elucidarea cazurilor unor criminali în serie

(taximetrişti ucişi, Stroe Adrian, Pascu Nicolae etc.)51

La începutul anului 1990 s-au pus bazele a cinci laboratoare de tehnică poligraf, la Bucureşti,

Cluj, Constanţa, Timişoara şi Iaşi. Poligrafele utilizate iniţial erau de provenienţă japoneză, iar

metodologia de lucru o constituia tratatul american Truth and deception – the poligraph technique,

avându-i ca autori pe John E. Reid şi Fred E. Inbau52

.

La scurt timp, numărul laboratoarelor de tehnică poligraf a crescut la 14. Acestea au fost

dotate cu poligrafe moderne de provenienţă americană, la care erau arondate toate judeţele ţării cu

perspectiva înfiinţării a încă opt laboratoare.

În anul 1997 s-a înfiinţat Asociaţia Română Poligraf (ARP) al cărei scop este de a promova şi

perfecţiona metodologia testării cu tehnica poligraf, de a forma specialişti în domeniul expertizei

poligraf şi de a dezvolta reţeaua poligraf în sistemul poliţiei judiciare53

.

În perioada 1990-1999 în cadrul Laboratorului psihologic de detecţie a comportamentului

simulat din Cluj au fost efectuate o serie de experimente preliminarii, prin care s-a urmărit stabilirea

unei relaţii între profilul psihologic al persoanei testate şi detecţia comportamentului simulat al

acesteia, contribuindu-se în acest fel la creşterea gradului de acurateţe al tehnicii poligraf54

.

În aceeaşi perioadă s-a experimentat o nouă procedură de testare poligraf, contând în

introducerea obiectului cu care s-a comis infracţiunea ca item al chestionarului-test. Rezultatele

obţinute au confirmat că introducerea aşa numitei variabile imaginistice, determină ample reacţii

psihofiziologice doar în cazul persoanelor direct relaţionate cu infracţiunea. Noua procedură de

testare are un grad de acurateţe mai ridicat decât procedura standard, dovedindu-se deosebit de utilă

în diagnosticarea comportamentului simulat, atât pentru identificarea corectă a autorilor de

infracţiuni, cât şi pentru eliminarea erorilor de detecţie.

În prezent, există două mari categorii de aparate poligraf, unul electromecanic, în care

înregistrarea se face pe hârtie specială cu peniţe şi cerneală şi altul complet computerizat55

.

49

I. Buş, op. cit., p. 32. 50

Ibidem. 51

I. Buş, op. cit., p.33-34. 52

Ibidem, p. 35. 53

I. Buş, op. cit., p. 37. 54

Ibidem, p. 44-45. 55

V. Lăpăduşi, G. Ţâru, Detectorul de minciuni, Editura Little Star, Bucureşti, 2008, p. 10.

9

Foto. 2-Poligraful electromecanic Foto. 3-Poligraful computerizat

Indiferent de model, poligraful înregistrează volumul de aer inspirat şi expirat la nivel toracic

şi abdominal, reacţia galvanică a pielii, tensiunea arterială, pulsul şi, opţional, contracţiile

musculare la nivelul muşchilor fesieri56

.

Noul tip de poligraf

În ultimii ani, firma Lafayette Instrument din SUA a creat o serie de tipuri de poligraf, care

urmează să contribuie la facilitarea biodetecţiei judiciare a comportamentului simulat şi în

România.

La unele dintre acestea, cutia care conţine sistemul de achiziţie a datelor, cunoscută şi sub

denumirea DAS, este confecţionată din plastic, înlocuind forma clasică, ce era alcătuită din metal.

Această modificare împiedică acumulările electrostatice şi interferenţele între DAS şi computer57

.

Senzorul GSR, care urmăreşte reflexul galvanometric al pielii a fost de asemenea reproiectat,

în prezent fiind mai sensibil. Cablul GSR are la capete două dispozitive asemănătoare cu două

capse. Datorită acestora, cablul poate fi ataşat electrozilor clasici, care se prind pe degete, sau

electrozilor de unică folosinţă, care se lipesc de palme. Utilizarea electrozilor de unică folosinţă este

recomandată îndeosebi atunci când subiectul are degetele foarte uscate, rigide, (de exemplu,

degetele unui muncitor de şantier), iar electrozii clasici nu ar da o diagramă la fel de bună.

Senzorului plestimograf (PLE) i-a fost îmbunătăţit materialul din care este făcut şi

sensibilitatea cu care măsoară schimbările volumului sângelui.

Manşonul de tensiune arterială pentru braţ a fost înlocuit cu cel de tensiune pentru deget.

Această modificare a fost determinată de observaţiile făcute de specialişti, care atenţionau că

manşonul clasic creează disconfort unor subiecţi testaţi, datorită presiunii de la nivelul braţului.

Sunt cazuri în care manşonul clasic nu poate cuprinde braţul subiectului din cauza circumferinţei

mari sau există subiecţi care au un singur braţ58

.

Softul noului tip de poligraf a îmbunătăţit operaţiunea de trimitere prin e-mail a anumitor

documente ce ţin de testările efectuate, de exemplu, trimiterea diagramelor.

Poligraful LX 5000 este considerat cel mai nou şi original aparat în biodetecţia

comportamentului simulat. Originalitatea sa decurge din faptul că este primul aparat poligraf

wireless (fără cabluri). El se bazează pe un sistem modular. Aparatul cuprinde unul sau mai multe

module wireless cărora li se ataşează unul sau mai mulţi senzori. Prin acest sistem, DAS-ul clasic

este eliminat. Singurele cabluri necesare sunt cele USB care leagă senzorii de module59

.

Foto. 4- Subiectul instalat la poligraful computerizat

56

Ibidem. 57

A. Dragoş, Noul tip de poligraf, în Criminalistica, nr. 6/2008, pag. 9. 58

A. Dragoş, op. cit., p. 10. 59

Ibidem.

10

Poligraful din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu

Laboratorul Poligraf din Sibiu face parte din ultimul val de extindere al acestui aparat de

biodetecţie a comportamentului simulat. În cadrul Laboratorului Poligraf din incinta Poliţiei

Judeţului Sibiu este utilizat un aparat Lafayette achiziţionat în urmă cu 3 ani.

Foto. 5

Aparatul

Poligraf

Lafayette

Statesman

În anul 2008 au fost supuse testării 162 de persoane.

Aparatul nu poate fi pus la dispoziţia persoanelor particulare, ci doar a Ministerului Public şi a

instanţei de judecată.

Pentru a se observa dacă subiectul este apt pentru test se efectuează un test de acomodare.

De regulă subiectului i se adresează 10 întrebări. Bateriile de întrebări cuprind în mod

obişnuit două tipuri de teste. Întrebările adresate sunt de trei tipuri: relevante, neutre şi de control.

Pot să fie utilizate şi întrebări relevante de sacrificiu cum sunt cele intermediare. Până în prezent nu

s-a recurs la prezentarea corpurilor delicte, în timpul testării.

Încăperea în care se află poligraful este special echipată şi mobilată, în mod adecvat, lipsind

obiectele decorative. Laboratorul nu este dotat cu o a doua cameră, anexă sau de observaţie, dar

într-un colţ al încăperii este instalată o cameră de supraveghere.

11

Foto. 6 - Scaunul poligraf

În mod obişnuit persoanele asupra cărora se efectuează testul cu poligraful prezintă o atitudine

sinceră.

Subiecţii supuşi testării sunt, de regulă, persoane suspectate de comiterea unor infracţiuni.

Infractorii recidivişti sunt cel mai dificil de testat. Cel mai des, testarea vizează infracţiuni de furt,

furt calificat, viol, vătămare corporală, distrugere, mărturie mincinoasă şi lipsire de libertate în mod

ilegal. Subiecţii pot fi testaţi chiar dacă fapta a rămas în forma tentativei. Şi persoanele suspectate

de comiterea unor infracţiuni din culpă sunt supuse testării, de regulă pentru fapte de ucidere şi

vătămare corporală din culpă comise urmare unor accidente rutiere.

Scopul utilizării poligrafului nu este de a determina subiectul să recunoască săvârşirea unei

infracţiuni deşi au fost situaţii când acesta, în drum spre laborator sau imediat după testare, a

recunoscut comiterea faptei.

Nu este recomandat ca subiecţii să fie supuşi testării imediat după comiterea unei infracţiuni

deoarece cel ascultat nu mai prezintă reacţii ca urmare a „epuizării de adrenalină”.

Foto. 7- Tubul pneumograf

12

Foto. 8- Electrozii utilizaţi pentru înregistrarea G.S.R.

Foto. 9- Manşonul de tensiune pentru deget

Părţile vătămate pot fi testate cu poligraful. Cel mai frecvent, ele sunt supuse la acest test

atunci când persoanele bănuite de comiterea infracţiunii nu pot fi găsite sau se sustrag de la

urmărire ori refuză testarea.

În mod frecvent martorii sunt testaţi pentru a verifica dacă au dat dovadă de bună credinţă în

timpul procesului penal, în sensul prestării unei depoziţii sincere şi complete. Experţii şi interpreţii

pot să fie supuşi testării însă până în prezent nu a existat niciun asemenea caz.

Expertul psiholog consideră că testul cu poligraful este ideal pentru restrângerea cercului de

bănuiţi, disculparea persoanelor nevinovate, precum şi atunci când există probe contradictorii.

Testarea cu poligraful s-a dovedit a fi utilă în faza urmăririi penale când este frecvent

solicitată de organele de urmărire penală, însă din păcate, în faza de judecată, instanţele o solicită

foarte rar.

Cel mai vârstnic subiect supus testării este o persoană de sex masculin, victimă a unei

infracţiuni de tâlhărie, în vârstă de 75 de ani.

13

Foto. 10 - Cele cinci pârghii prevăzute cu peniţe sau ace de înregistrare

Foto. 11 – Diagrama

14

Foto 12 - Tabloul tehnic

Foto 13

Cadrul legal al utilizării poligrafului

Expertul însărcinat cu efectuarea testării este un psiholog cu drept de liberă practică. Modul în

care trebuie să se desfăşoare activitatea sa, drepturile şi obligaţiile sale sunt stabilite prin dispoziţiile

Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din Romania.

Legea nr. 213/2004 conferă psihologului cu drept de liberă practică o serie de drepturi şi de

obligaţii. Astfel, el are următoarele drepturi60

:

să studieze comportamentul uman şi procesele mentale;

să investigheze şi să recomande căile de soluţionare a problemelor psihologice;

să elaboreze şi să aplice teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor

şi a altor caracteristici umane;

să efectueze testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale

de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;

să interpreteze datele obţinute şi să elaboreze recomandări pe care le consideră

necesare;

Legea îi impune psihologului cu drept de liberă practică să îndeplinească şi o serie de

obligaţii, respectiv61

:

1) să exercite drepturile menţionate anterior în conformitate cu tipul de atestat deţinut;

2) să obţină pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu

beneficiarul;

3) să cunoască şi să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea

profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

60

A se vedea Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea

organizarea şi funcţionarea Colegiului psihologilor din România, art. 16 (Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din

01/07/2004 ). 61

Ibidem, art. 17.

15

4) să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept

de liberă practică;

5) să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat deţinut;

6) să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;

7) să îşi asume întreaga responsabilitate profesională faţă de beneficiar, manifestând

conştiinciozitate şi probitate profesională;

8) să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public şi cu exigenţele

profesionale.

La nivelul Colegiului Psihologilor din România funcţionează Comisia de Psihologie pentru

Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. Aceasta a instituit o serie de proceduri specifice cu

privire la desfăşurarea atestării dreptului de liberă practică în domeniul apărării, ordinii publice şi

siguranţei naţionale, care impun o serie de reguli pentru specialiştii care desfăşoară activităţi de

evaluare a comportamentului simulat prin tehnica poligraf.

Psihologii care obţin atestarea în specialitatea psihologie judiciară în evacuare

comportamentului simulat prin tehnica poligraf au o serie de competenţe profesionale. Ei au

competenţa de a:

1) evalua sinceritatea unor persoane bănuite de implicarea în activităţi antisociale

indiferent de gen;

2) verifica sinceritatea depoziţiei persoanelor cuprinse în procesul judiciar;

3) verifica loialitatea persoanelor faţă de obiectivele organizaţiei în care îşi desfăşoară

activitatea;

4) verifica sinceritatea unor persoane implicate în anchete administrative;

5) evalua sinceritatea persoanelor în cadrul selecţiei de personal;

6) efectua activităţi de cercetare ştiinţifică folosind tehnica poligraf;

7) formare profesională în domeniul de specialitate;

8) stabili profilul psihologic al infractorului după modificările pe care acesta le

realizează în câmpul infracţional;

9) efectua noi examinări, în cazul în care există contestaţii, numai în cadrul unor

comisii;

Regulamentul stabileşte şi spaţiul în care poate să se desfăşoare testul cu poligraful, respectiv

laboratorul poligraf. El defineşte laboratorul poligraf ca fiind cabinetul de psihologie judiciară, de

evaluare a comportamentului simulat prin tehnica poligraf. Acesta este alcătuit din cabinetul

psihologului şi cabinetul de examinare prin tehnica poligraf.

Cabinetul de examinare prin tehnica poligraf trebuie să fie un spaţiu de minim 16 m2. El

trebuie să conţină mobilier şi accesorii adecvate desfăşurării actului psihologic şi păstrării probelor

şi instrumentelor în deplină securitate. Cabinetul trebuie să fie dotat cu geam unisens. Tehnica

poligraf trebuie să fie cu cel puţin trei canale diferite de înregistrare a parametrilor psihofiziologici.

Trebuie să deţină aparatură audio-video şi sistem de climatizare.

În cadrul laboratorului trebuie să fie luate măsurile necesare pentru a se respecta condiţiile de

protecţie la stimuli de ordin sonor, luminos şi condiţiile igienico-sanitare adecvate.

Laboratorul trebuie să fie dotat cu spaţiu de aşteptare pentru subiecţi şi însoţitorii acestora de

minim 12 m2.

În dotarea laboratorului trebuie să existe sisteme moderne de supraveghere şi înregistrare

audio-video.