TEZAURUL APARŢINÂND SFÂRŞITULUI EPOCII BRONZULUI DESCOPERIT LA ORADEA ÎN ANUL 1911

- PRECIZĂRI DOCUMENTARE

Călin Ghemiş*

THE LATE BRONZE AGE GOLD HOARD DISCOVERED AT ORADEA IN 1911 – DOCUMENTARY ASPECTS

Abstract

In 30 January 1911, was found in the eastern side of Oradea town, the treasure known in the archaeological literature as: Oradea III (Fig. 1 a), which contains 4 gold bracelets of diferent types (Fig. 2 a-b., Fig. 3 a-b., Fig. 4 a-b) and 20 rings/bracelets with quadrangular section (Fig.4 c), in total weight of 1,463 kg.

The aim of this short note is to present a number of eight photographies taken in 1911 showing the entire treasure and some of the most important items who compose it.

After an breif presentation of the archaeological literature regarding this discovery, the conclusion is that the photographies kept in the Archive of Criş County Museum from Oradea costitutes an veritable documents for knowing the conditions and the initial composition of this treasure, which was not modified in time. In the same time, analizing old maps (1890.1898, 1907) is established the real place of the discovery, which was: Wolf erdo/ Wolf forest (Fig 5).

These kind of informations are important in my opinion because as it is know most of the gold treasures are not preserved as they were discovered – regarding the number of the initial items.

Keywords: Gold Hoard, Late Bronze Age, documents.

Odată cu pregătirea şi împachetarea arhivei Muzeului Ţării Crişurilor, pentru mutarea în noul sediu, au fost identificate un lot de opt fotografii de epocă ce redau piesele care compuneau cel de al treilea tezaur preistoric descoperit la Oradea1.

Cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de ”tezaurul Oradea III” alături de spectaculoasele ”vase din comitatul Bihor” sau ”tezaurul de la Hodiş”, tezaurul descoperit în 1911 contribuie substanţial la ilustrarea artei aurului de la sfârşitul epocii bronzului din această parte a Crişanei.

Compoziţia tezaurului era următoarea: 1 -brăţară cu capete bispiralice, cu secţiunea barei rotundă. Dimensiuni: Diam.Max. 8,2 cm., diam.bară.1,1 cm., diam.spirale: 4,4 cm., Greutate: 264,72 gr., 2 -brăţară cu capete bispiralice, secţiunea barei este rombică, secţiunea capetelor în zona dintre spirale este rotundă, spiralele aplatizate prin ciocănire. Diam.Max. 8,3cm., diam. bară.0,9 cm., diam. spirale. între 5,7 şi 5,9 cm., Greutate:184,30 gr., 3 - brăţară cu capete bispiralice din bandă lată şi canelată. Dimensiuni: Diam.Max. 6,9 cm., lăţime bandă, 2 cm., diam.spirale între 5,4 şi 5,6 cm., Greutate: 102,21 gr., 4 -brăţară cu capete bispiralice asemănătoare ca formă şi ornament cu precedenta. Dimensiuni: Diam.Max. 7,00cm., lăţime bandă 2, 00 cm., diam.spirale 6,6 - 6,7 cm. Greutate: 160,74 gr., 20 de inele şi brăţări simple cu secţiunea barei rombică, greutăţi: 1) 66,79gr., 2) 38,60 gr., 3) 34,475 gr., 4) 35,085 gr., 5, 43,73 gr., 6, 44,91 gr., 7, 49,2 gr., 8, 46,53 gr., 9, 45,7 gr., 10, 44,1gr., 11, 44,055gr., 12, 36,935gr., 13, 36,74gr, 14, 35,95gr., 15,29,155gr., 16, 29, 035gr., 17, 27,88gr., 18, 27,59gr., 19, 17,62gr., 20, 16,255gr2. Confruntând informațiile din literatură, compoziția inițială a tezaurului nu a fost modificată3. *Muzeul Ţării Crişurilor, ereshu@yahoo.com.1 Pentru semnalarea acestor fotografii doresc să le mulțumesc doamnelor conservatoare DorinaTurjuc şi Corina Pop.2 Greutăţile şi dimensiunile sunt date după: Mozsolics, A., Bronze unde Goldfunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von Forro und Opaly, Budapest, 1973, p. 200 sq, Taf. 83, Taf.85, Taf. 85, 1-14, Taf.86, 4-9, de altfel cercetătoarea maghiară este singura care s-a aplecat cu atenţie asupra descoperirii orădene.3 din literatura arheologică, relativ bogată, referitoare la această descoperire amintesc aici: Roska, M., Erdely Regeszeti Repertoriuma, Kolozsvar/Cluj, 1942, p. 198, nr., 88., Popescu, D., Cercetări arheologice

Călin Ghemiş172

Deoarece scopul acestei note este unul strict documentar, nu voi insista asupra problemelor legate de cronologie, apartenență culturală sau alte aspecte legate de această descoperire4, voi aminti doar succint abordările din literatura de specialitate referitoare la această descoperire.

Primele menţiuni mai consistente, referitoare la această descoperire în literatura arheologică sunt oferite de Roska Marton, acesta aminteşte faptul că pe terenul aflat în proprietatea lui Rimanoczy Kalman, a fost descoperit în 1911 un tezaur de piese din aur cu o greutate totală de 1,463 kg5.

Descoperirea este amintită în 1956 de D. Popescu în studiul său dedicat prelucrării aurului în Transilvania, autorul dezvoltă şi câteva aspecte legate de tipologia pieselor şi de apartenenţa lor cronologică6 şi, face câteva rectificări referitoare la descoperirile mai vechi publicate de Roska.

În 1972, M. Rusu reia discuţia legată de metalurgia aurului în spaţiul transilvan cu ample consideraţii legate de provenienţa materiei prime, detaliile tipologice ale pieselor, precum şi cronologia acestora7.

O abordare a ”tezaurului Oradea III” îi aparţine Amaliei Mozsolics, care sintetizează informaţiile existente, ilustrează întreaga descoperire pe care o plasează în perioada BIV a depozitelor de tip Forro – Opaly8.

V. Dumitrescu abordează tezaurul orădean din punct de vedere artistic în capitolul dedicat artei în epoca metalelor, o abordare de pionierat în istoriografia arheologică românească mai ales datorită tratării acestor piese prin prisma istoricului de artă9.

Discutând descoperirile mai vechi aparţinând epocii bronzului din arealul orădean, N. Chidioşan în 1981, preciza că: ”în 1911 la fosta cărămidărie din apropierea sanatorului T.B.C. s-a descoperit un tezaur de 24 de piese cu o greutate de 1,463 kg...”10 am făcut această subliniere deoarece voi reveni asupra ei în rândurile de mai jos.

D. Popescu, în studiul său referitor la tezaurele de la Sacoşu Mare şi Căuaş aminteşte piesele din tezaurul orădean, şi le încardează în faza timpurie a depozitelor Uriu – Domăneşti/Dragomireşti11.

Tezaurul „Oradea III” este prezentat şi în catalogul dedicat pieselor preistorice din aur din Muzeul National Maghiar de către T. Kemenczei, acesta îl atribuie culturii Gava12.

Discutând piesele din aur asociate bronzurilor din depozitul de la Cugir, H. Ciugudean, în Transilvania (IV) - Prelucrarea aurului în Transilvania înainte de cucerirea romană, în M.C.A., II, 1956, p. 196-250. Rusu, M., Consideraţii asupra metalurgiei aurului din Transilvania în Bronz D şi Hallstatt A, în Acta. M. N., IX, 1972. p. 32-63; Dumitrescu V., Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974, p. 395 – 416., Rep. Mon. Bihor 1974, p. 47; Chidioşan, N., Contribuţii la cunoaşterea primei epoci a fierului pe teritoriul oraşului Oradea, Crisia, 1981, p. 59 – 67; Kemenczei, T., Keso bronzkori kincsleletek, în A Magyar Nemzeti Muzeum Oskori Aranykincsei, Budapesta, 2000, p. 63-80., Cat. Nr. 51.4 Alături de alte descoperiri de piese din aur descoperite în Crişana „tezaurul Oradea III” va fi tratat într-un studiu aparte, mai amplu, aflat în pregătire.5 Roska, M., Erdely Regeszeti Repertoriuma, Kolozsvar/Cluj, 1942, p. 198, nr. 88.6 Popescu, D., Cercetări arheologice în Transilvania (IV) - Prelucrarea aurului în Transilvania înainte de cucerirea romană, în M.C.A., II, 1956, p. 196-250.7 Rusu, M., Consideraţii asupra metalurgiei aurului din Transilvania în Bronz D şi Hallstatt A, în Acta. M. N., IX, 1972. p. 32-63.8 Mozsolics, A. Bronze unde Goldfunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von Forro und Opaly, Budapest, 1973, p. 200 sq, Taf. 83, Taf.85, Taf. 85, 1-14, Taf.86, 4-9.9 Dumitrescu, V., Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974, p. 395 – 416; autorul reia de fapt sub o formă mult lărgită o lucrare de tinerețe – L Art prehistorique en Roumanie, București, 1937.10 Chidioşan, N., Contribuţii la cunoaşterea primei epoci a fierului pe teritoriul oraşului Oradea, Crisia, 1981, p., 66.11 Popescu, D., Tezaurele de la Sacoşu Mare şi Căuaş, în Tibiscus, 4, 1975, p 41 – 74., de amintit aici este faptul că cele două tezaure au fost discutate succint şi doar sub aspectul funcţionalităţii pieselor de O. Iliescu, Tezaurul de obiecte premonetare şi podoabe de aur din epoca bronzului descoperit în Banat, în, Biblioteca Academiei Republicii Populare Române Caiet selectiv de informare asupra creşterii colecţiilor Bibliotecii Academiei R. P. R., 10, 1964, iulie-decembrie, p. 393-397, nr. 572-596 şi O. Iliescu, Tezaurul de obiecte premonetare de la Căuaş, în Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România Creşterea colecţiilor Caiet selectiv de informare, 23-24, 1968, ianuarie-iunie, p. 87-88, nr. 352-357.12 Kemenczei, T., Keso bronzkori kincsleletek, în A Magyar Nemzeti Muzeum Aranykincsei, Budapest/Budapesta, 2000, p. 63-80.

2

173 Tezaurul aparţinând sfârşitului epocii bronzului descoperit la Oradea în anul 1911 ...

subliniază faptul că, inelele sau/şi brăţările cu secţiune rombică apar asociate cu piese de podoabă, în special brăţări cu capete spiralice amintind şi asocierea pieselor din tezaurul de la Oradea13.

Reluând problematica tezaurului de la Căuaş, C. Kacso, abordează descoperirea orădeană în contextul mai larg al descoperirilor de brăţări cu secţiune rombică subliniind de asemenea asocierea lor cu piese de podoabă, în speţă brăţări cu capete spiralice14.

Revenind la subiectul acestei note, lotul de fotografii, este compus din opt piese dintre care şapte de format carte poştală (10,5x 14,5 cm) şi una cu dimensiuni mai mari (17x24 cm). Acestea au fost executate de unul dintre cei mai renumiţi fotografi ce au activat la Oradea, este vorba despre Daikovits Janos Erno15.

Fotografia cu dimensiunile mai mari, de fapt singura din acest lot, reprezintă un montaj cu toate piesele care alcătuiau tezaurul, (Fig. 1, a-b), alte două fotografii reprezintă o brățară cu capete bispiralice, asimetrice, din bandă (Fig.2, a-b), două fotografii redau o a doua brățară de același tip dar cu capete simetrice (Fig.3, a-b), o fotografie redă o brățară cu capete bispiralice cu secțiunea barei rombică (Fig.4, a), o altă fotografie redă imaginea une brățări masive cu capete bispiralice confecționată din bară cu secțiunea rotundă (Fig.4 b), iar o ultimă imagine redă unul dintre tipurile de inele/brățări simple confecționate din bară cu secțiunea rombică (Fig.4 c.), în fapt principalele tipuri de piese ce compun tezaurul.

Pentru stabilirea cu exactitate a locului descoperirii, de o importanţă aparte este însemnarea în limba maghiară de pe spatele fotografiei care prezintă imaginea de ansamblu a tezaurului (Fig.1, a, b.): „Az 1911 január 30 án Nagyvarad határban keleti iranybán a Wolfi erdö alatt Rimanoczy telepen talalt aranylelet fenykepe” în traducere: Fotografia tezaurului descoperit sub pădurea Wolf în partea estică a lizierei pădurii în colonia Rimanoczy16.

Informaţiile din literatură, furnizate de M.Roska, plasează descoperirea în împrejurimile oraşului, precizând doar că unele dintre acestea au fost făcute pe proprietatea lui Rimanoczy Kalman17, arheologul clujean nu aminteşte ca loc de descoperire Cărămidăria Rimanoczy.

În 1974, N. Chidioşan în vocea referitoare la Oradea, consemnează faptul că tezaurul a fost descoperit în zona estică a oraşului în fosta ”Cărămidărie Rimanoczy Kalman”, informaţie parţial corectă18.

Rămâne, însă, cu semnul întrebării afirmaţia aceluiași reputat arheolog orădean, din articolul dedicat descoperirilor epocii bronzului de pe teritoriul orădean, publicat câţiva ani mai târziu, deoarece aici descoperirea tezaurului este plasată în apropierea sanatoriului T.B.C.19 situat la nord de oraş, pe strada Izvorului.

Eroarea din articolul lui N. Chidioşan este preluată în lucrările apărute ulterior20, care plasează ”Cărămidăria Rimanoczy” pe Dealul Viilor şi, implicit, descoperirile mai vechi sunt plasate tot aici.

De un real folos în identificarea mai exactă a punctului sau mai bine spus a zonei descoperirii tezaurului este analiza hărţilor editate în 1890, 1898 şi 1907.

Prima hartă, a fost realizată în 1887 de către Vidor Emanuel şi tipărită în tipografia lui Berger Samuel21 la Oradea în anul 1890, conform acesteia, la est de Oradea existau două 13 Ciugudean, H., Piesele din depozitul de la Cugir I şi relaţiile lor cu sistemele metrologice din Bronzul Târziu, în, Apulum, XLVII, 2010, p. 23-40.14 Kacso, C., Date noi cu privire la tezaurul de aur din epoca bronzului de la Căuaş, în St. Com. Satu- Mare, XXX/1/ 2014, p. 105-123.15 Cornea, L., Repertoriul vechilor ateliere fotografice din Oradea 1852-1950, p., 24 sq., 46, după muzeografa orădeană, atelierul îşi începe activitatea în anul 1909 având sediul în celebrul palat ”Vulturul Negru”, potrivit aceleiaşi muzeografe, atelierul îşi încetează activitatea undeva în perioada interbelică.16 Pentru traducerea din limba maghiară, doresc sa –i mulţumesc colegului Ronald Hochhauser.17 Roska, M., Erdely Regeszeti Repertoriuma, Kolozsvar/Cluj, 1942, p. 198, nr. 88.18 Chidioșan, N., în Rep.Mon.Bihor, Oradea, 1974, p. 47.19 Chidioșan, N., Contribuţii privind epoca bronzului pe teritoriul municipiului Oradea, în Crisia, XI, 1981, p. 59 – 67.20 Ilieş, C., în Borcea, L., Gorun, Gh., (ed.) Istoria Oraşului Oradea, Oradea, 1995, p. 43. aceeaşi localizare greşită apare şi pe harta aferentă descoperirilor preistorice din arealul orădean, aceeaşi plasare greşită a locului descoperirii este reiterată în cea de a doua ediţie a lucrării, apăruta în anul 2007, cf. Ilieş, C., în Borcea, L., Gorun, Gh., (ed. ) Istoria Oraşului Oradea, Oradea, 2007, p. 49. 21 Despre activitatea lui Berger Samuel, vezi, Nameny, l., A Nagyvaradi nyomdaszat tortenete a 19. szazadban, în Tipografia regtol fogva. A Nagyvaradi nyomdaszat 450 eves tortenete, Budapest/

3

Călin Ghemiş174

cărămidării la nord şi la sud de fosta şi actuala stradă Calea Clujului.Cea de a doua hartă, editată probabil în 1898, menţionează o ”stradă a Cărămidăriei”

care pornea din Calea Clujului spre nord –est, mai precis spre Oşorhei.În sfârşit, edificatoare cred, pentru a lămuri fără dubii locul descoperirii tezaurului, este

harta ce însoţeşte lucrare lui Scholtz Bela, editată la Oradea în limbile maghiară şi germană, în anul 190722.

Avantajul acestei hărţi, pe lângă acurateţea execuţiei şi grija pentru detaliu, este conferit de adăugarea toponimelor folosite la acea dată, harta în sine fiind un veritabil document istoric, din acest punct de vedere.

Astfel, toponimul ”Wolfi erdo/ pădurea Wolf” este localizat, conform hărţii Scholtz, (Fig. 5) între liniile ferate Oradea – Cluj – Napoca la nord, nord-est, Oradea – Vaşcău spre vest şi actuala ruină a C.E.T. – ului II spre sud-est, într-o zonă cu terase joase, puternic afectată însă de construcţiile contemporane.

Un alt izvor indirect, care indică această zonă drept zona cu descoperiri arheologice mai vechi, este cel furnizat de cercetarea lui Emodi Janos, care în 2004, plasează Cărămidăria Rimanoczy Kalman pe strada Calea Clujului23.

În concluzie se poate afirma că, pe lângă o ilustraţie de primă mână a tezaurului „Oradea III”, lotul de fotografii prezentate acum, contribuie substanţial la stabilirea cu exactitate a locului descoperirii pieselor şi confirmă unitatea acestei descoperiri, lucru foarte rar mai ales în cazul tezaurelor de aur, de cele mai multe ori fragmantate în momentul descoperirii.

Lista figurilorFig.1. Oradea III, a, - imagine de ansablu a tezaurului, b- consemnarea descoperirii pe

spatele fotografiei.Fig.2. Oradea III, a-b, - brățară cu capete bispiralice, asimetrice, din bandă lată,

ornamentată cu incizii și nervuri canelate.Fig.3. Oradea III, a-b, - brățară cu capete bispiralice, aplatizate, ornamentată cu nervuri

canelate și linii incizate.Fig.4. Oradea III, a, - brățară cu capete bispiralice, confecționată din bară cu secțiune

rombică., b, - brățară cu capete bispiralice, confecționată din bară cu secțiune rotundă., c,- brățară/inel cu capete deschise, confecționat din bară cu secțiune rombică.

Fig.5. Localizarea pădurii Wolf/ Wolfi erdo, pe harta lui Scholtz, 1907.

Budapesta 2016, p. 99.22 Scholtz, B., Nagy – Varad Varanak Tortenete, Nagy-Varad/ Oradea, 1907, 274 p. 23 Emodi, J., Istoria cărămizii în Bihor, în Crisia, XXIV, 2004, p. 133 – 141.x

4

175 Tezaurul aparţinând sfârşitului epocii bronzului descoperit la Oradea în anul 1911 ...

Fig. 1. – Oradea III, a, - imagine de ansablu a tezaurului, b,- consemnarea descoperirii pe spatele fotografiei.

a

b

5

Călin Ghemiş176

Fig.2. Oradea III, a-b, - brățară cu capete bispiralice, asimetrice, din bandă lată, ornamentată cu incizii și nervuri canelate.

6

177 Tezaurul aparţinând sfârşitului epocii bronzului descoperit la Oradea în anul 1911 ...

Fig.3. Oradea III, a-b, - brățară cu capete bispiralice, aplatizate, ornamentată cu nervuri canelate și linii incizate.

7

Călin Ghemiş178

Fig.4. Oradea III, a, - brățară cu capete bispiralice, confecționată din bară cu secțiune rombică., b, - brățară cu capete bispiralice, confecționată din bară cu secțiune rotundă., c, - brățară/inel cu

capete deschise, confecționata din bară cu secțiune rombică.

8

179 Tezaurul aparţinând sfârşitului epocii bronzului descoperit la Oradea în anul 1911 ...

Fig. 5. Localizarea pădurii Wolf/ Wolfi erdo, a) pe harta lui Scholtz, 1907 (detaliu); b) pe Google Map.

a

b

9