CAPITOLUL III TEHNICI FOTO ŞI AUDIO-VIDEO

Consideraţii generale Calitatea procesului instructiv-educativ este indisolubil legată de utilizarea pe scară largă a mijloacelor tehnice de instruire. Fără să devină un scop în sine, integrarea acestor mijloace în învăţământ este menită să faciliteze accesul rapid la informaţie şi la clarificarea unor aspecte pentru care expunerea descriptivă este dificil de făcut, este prea lungă sau necesită mult prea multe detalii. Pentru a putea vorbi despre utilizarea mijloacelor tehnice de instruire în învăţământ trebuie să admitem că trebuie să existe un personal capabil să le mânuiască, pe de o parte, şi persoane înzestrate cu cunoştinţe despre tehnici specifice acestora, pe de altă parte. Trebuie să existe persoane sau colective de specialişti care să cunoască şi să stăpânească aceste tehnici: rodul acestor cunoştinţe trebuie să se concretizeze în pregătirea şi elaborarea materialelor didactice capabile să satisfacă cerinţele elevilor. Se poate spune că stăpânirea acestor tehnici este o pasiune declarată, o dezvoltare şi o cultivare a aptitudinilor, rezultatul unui proces de învăţământ sau o combinaţie a acestora. Deoarece mijloacele tehnice de instruire se împart, după locul şi rolul lor în mijloace tehnice vizuale, mijloace tehnice audio şi mijloace tehnice audio-video, vom trece în revistă tehnicile specifice acestora domenii, cu menţiunea că în spatele mijloacelor tehnice vizuale se află tehnicile foto. TEHNICI FOTO În contextul lucrării de faţă, prin tehnici foto vom înţelege modul concret de obţinere a imaginilor statice şi includerea lor în conţinutul materialelor educaţionale. Prin urmare vom detalia:

fotografia tradiţională; • • •

fotografia digitală; scanarea.

Trebuie amintit aici că între tehnicile foto capabile să contribuie la elaborarea materialului educaţional pot fi incluse şi cele care implică utilizarea copiatoarelor şi a aparatelor tip telefax. Atât copiatoarele cât şi faxurile au devenit aparate de uz curent în sistemul de

- 75 -

învăţământ (şi nu numai) care nu necesită aptitudini sau pregătire specială. Oricine poate azi exploata facilităţile acestor mijloace, bineînţeles dacă ele se află în condiţii normale de funcţionare. Fotografia tradiţională Prin fotografie tradiţională înţelegem captarea imaginilor pe o peliculă fotosensibilă (sau pe o placă fotografică) prin mijlocirea unui aparat fotografic. Pelicula utilizată poate fi alb/negru sau color iar rezultatul acţiunii de fotografiere este impresionarea filmelor negative sau a diapozitivelor. Filmele negative sunt destinate prelucrării ulterioare manuale sau automatizate şi se concretizează prin obţinerea fotografiilor alb/negru sau color pe cele mai diferite suporturi şi formate posibile. După developare, diapozitivele sunt destinate proiectării lor individuale sau includerii în materiale mai elaborate precum diaporama. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra fotografiei tradiţionale şi utilităţii ei, în cele ce urmează vom detalia următoarele:

funcţiile aparatului fotografic şi al accesoriilor; • • •

• • • • • •

laboratorul fotografic clasic; laboratorul fotografic automatizat.

Funcţiile aparatului fotografic şi al accesoriilor Abordarea fotografierii pe peliculă negativă şi/sau reversibilă în scopuri educaţionale nu poate fi făcută decât cu aparatură de performanţă. Mari companii precum Kodak, Agfa, Nikon, Canon, Minolta ca să amintim doar câteva dintre cele mai cunoscute, pun la dispoziţia firmelor şi profesioniştilor (dar şi celor entuziaşti sau pasionaţi) seturi complete de aparatură pentru toate nivelele de abordare. O trusă completă cuprinde:

unul sau mai multe aparate reflex de bază; obiective fixe şi zoom (cu distanţă focală variabilă) cu luminozitate mare; trepied; set de filtre; set de inele intermediare; corpuri de iluminat.

Aparatele de bază actuale au ajuns veritabile "uzine" de fotografiat datorită înaltului grad de integrare a funcţiilor specifice cu prelucrarea informaţiei în circuite electrice şi electronice specializate comandate prin microprocesor. Oferim mai jos câteva detalii cu privire la funcţionarea unui aparat fotografic tradiţional (cu peliculă) modern.

Autofocus este o funcţie care ajută la ajustarea clarităţii imaginii prin captarea precisă atât pe verticală cât şi pe orizontală.

- 76 -

Autofocul automat inteligent este funcţia în care aparatul îşi poate alege modul cel mai convenabil de reglare a clarităţii şi anume reglajul fix pentru obiecte statice şi respectiv reglajul continuu pentru obiecte aflate în mişcare. Fotograful se poate concentra mai bine asupra actului creaţiei, compoziţiei sau surprinderii momentului. Autofocus anticipat este o funcţie extrem de puternică şi ea se aplică subiectelor aflate în mişcare rapidă. Microprocesorul calculează şi ajustează claritatea imaginii de aşa manieră încât şi cele mai rapide schimbări în geometria imaginii sunt captate cu o claritate extremă. Autofocus la nivel de iluminare scăzut este util când subiectul trebuie fotografiat când se află în întuneric. Senzorii de înaltă sensibilitate operează chiar şi în aceste condiţii dificile de lucru şi captează o imagine (cu ajutorul flash-ului) de foarte bună calitate şi claritate. Autofocus integrat este un standard pentru analiza precisă a nivelului real de iluminare. Senzorii multiplii "citesc" informaţiile din diferite zone ale cadrului, le combină cu datele despre subiectul principal şi determină decizia asupra celei mai bune metode de expunere. Compensarea automată a contrastului este o facilitate care ajută la ajustarea nivelului de iluminare suplimentară cu ajutorul unui flash dacă subiectul se află în condiţii nefavorabile de iluminare. Sistemul este capabil să calculeze compensarea ideală şi comandă flash-ul chiar şi în cele mai severe condiţii de contra-lumină. Expunerea secvenţială este capabilitatea de a executa mai multe capturi de imagine, în cadre diferite, a unui subiect aflat în mişcare. Expunerea secvenţială lucrează în strânsă corelaţie cu funcţia de autofocus. În raport cu condiţiile de iluminare şi tipul aparatului se pot expune 1....8 cadre pe secundă. Avansul automat al filmului se face cu ajutorul unui motor electric: acest lucru elimină transportul manual şi este extrem de util celor "uituci". Aparatul este gata de utilizat după fiecare declanşare. Acelaşi sistem asigură şi expunerea secvenţială amintită mai sus. Sistemul creativ cu cartele a fost introdus la aparatele fotografice sofisticate pentru a extinde la maxim capabilităţile oferite de înalta tehnologie. Ele sunt utile artiştilor fotografi şi oferă facilităţi precum: tehnici speciale pentru portret, controlul automat al profunzimii, tehnici de fantezie creatoare, tehnici de memorie, tehnici de fotografiere sportivă, tehnici pentru macrofotografii, controlul nivelelor lumină/umbră, controlul luminii din fundal, controlul personalizat etc.

- 77 -

Controlul manual al expunerii este util acelor fotografi care doresc să expună în mod clasic prin impunerea propriilor parametri. Această facilitate se adresează exclusiv profesioniştilor care doresc obţinerea efectelor speciale prin independenţă totală faţă de funcţiile de automatizare de care se poate dispune actualmente. Obiectivele actuale sunt în marea lor majoritate tip zoom adică au distanţa focală variabilă şi ajută la lucrul în cele mai diverse condiţii de iluminare şi distanţă. Ele permit captarea imaginii sub diferite unghiuri de vizualizare fără a mai fi nevoie de schimbarea în plan înainte/înapoi a fotografului în raport cu subiectul. Facilitatea este extrem de utilă atunci când subiectul este depărtat iar fotograful nu doreşte sau nu se poate apropia. Obiectivele zoom au fost ameliorate continuu însă există cazuri în care utilizarea celor cu distanţă focală fixă este mai avantajoasă. Trepiedul este o anexă foarte importantă deoarece ajută la încadrarea mai sigură şi la o compoziţie în cadru mai bine gândită. Utilizarea unui trepied masiv şi stabil este recomandată mai ales la fotografierea în condiţii de iluminare precară şi când nu se doreşte sau nu se poate aplica o compensare cu ajutorul corpurilor de iluminat sau a flash-ului. Setul de filtre este util în fotografia alb/negru deoarece ajută la diferenţierea tonurilor de gri sau, din contră, numai la favorizarea unor anumite nuanţe care se transpun în tonuri de gri. În procesul color negativ sau reversibil filtrele se utilizează numai pentru efecte cu totul speciale. Inelele intermediare sunt de neînlocuit la realizarea macrofotografiilor. Aparatul va fi foarte aproape de subiect aşa încât va fi nevoie şi de un obiectiv luminos (cu deschidere mare), un trepied şi un nivel corespunzător de iluminare. În categoria inelelor intermediare putem aminti şi pe acelea care facilitează montarea/ataşarea aparatului fotografic la un microscop. Corpurile de iluminat pot fi cu incandescenţă (becuri) sau cu descărcare (flash-uri). Corpurile de iluminat cu incandescenţă se utilizează în laboratoare şi în cazuri speciale unde trebuie lumină difuză precum macrofotografierea. Flash-ul este utilizat în condiţii de iluminare insuficientă sau în cazuri de compensare. Se observă o tendinţa de a utiliza mai multe flash-uri comandate simultan (sincronizate) în vedrea obţinerii efectelor de spaţialitate.

Dacă este destinat unor aplicaţii profesionale, alegerea unui aparat fotografic este o problemă foarte dificilă deoarece implică multă experienţă. Existenţa unui număr foarte mare de ofertanţi care dotează aparatele cu cele mai interesante automatizări face din achiziţia aparatului un vast proces de informare-documentare. Utilizatorilor de computere le este foarte uşor să intre în posesia unor astfel de informaţii deoarece actualmente nu există firmă de prestigiu în acest domeniu de activitate care să nu aibă un sistem de promovare a produselor

- 78 -

şi/sau a serviciilor lor în Internet. În plus, există şi foarte mulţi detailişti care îşi fac tot mai mult simţită prezenţa în comerţul care se derulează pe căi electronice. Un astfel de exemplu îl constituie pagina de la adresa www.wolfes.com (fig.III.1). Printre altele aici se pot obţine şi informaţii privind comparaţia între câteva aparate fotografice ale unor firme renumite (tabelul III.1). Fig.III.1. Pagina Web a firmei Wolfe Tabelul III.1. Comparaţie între aparate fotografice tradiţionale

Model Montura obiectivului

Auto Focus

Flash intern

Viteza maximă de

expunere (s)

Viteza de sincronizare a flash-ului

Avans automat al

filmului

Expunere secvenţială (cadre/s)

Imrimarea datei

fotografierii Canon Rebel XS EOS ♦ ♦ 1/2000 1/90 ♦ 1 ∅

Canon Rebel G EOS ♦ ♦ 1/2000 1/90 ♦ 1 opţional Canon Elan II EOS ♦ ♦ 1/4000 1/125 ♦ 2.5 ∅ Canon Elan IIe EOS ♦ ♦ 1/4000 1/125 ♦ 2.5 opţional Canon A2E EOS ♦ ♦ 1/8000 1/200 ♦ 5 ∅ Canon EOS 3 EOS ♦ ∅ 1/8000 1/200 ♦ 4,3 ... 7 opţional Canon EOS 1n EOS ♦ ∅ 1/8000 1/250 ♦ 3 ... 6 opţional Leica R8 Leica R ∅ ∅ 1/8000 1/250 ∅ - ∅ Maxxum 450si Maxxum ♦ ♦ 1/2000 1/90 ♦ 1 încorporat Maxxum XTsi Maxxum ♦ ♦ 1/4000 1/125 ♦ 2 ∅ Minolta X-700 Minolta MD ∅ ∅ 1/1000 1/60 ∅ - ∅ Minolta X-300n Minolta MD ∅ ∅ 1/1000 1/60 ∅ - ∅ Nikon N60 Nikon AF/F ♦ ♦ 1/2000 1/125 ♦ 1 opţional Nikon N70 Nikon AF/F ♦ ♦ 1/4000 1/125 ♦ 3,7 opţional Nikon N90S Nikon AF/F ♦ ∅ 1/8000 1/250 ♦ 4,3 opţional Nikon F5 Nikon AF/F ♦ ∅ 1/8000 1/250 ♦ 7,4 ... 8 opţional Nikon FM10 Nikon F ∅ ∅ 1/2000 1/125 ∅ - ∅ Olympus OM2000 Olympus OM ∅ ∅ 1/2000 1/125 ∅ - -

Pentax ZX-M Pentax K ∅ ∅ 1/2000 1/100 ♦ 2 opţional

Pentax ZX-50 Pentax AF/KA ♦ ♦ 1/2000 1/100 ♦ 2 încorporat

Pentax ZX-5n Pentax AF/KA ♦ ♦ 1/2000 1/100 ♦ 2 încorporat

Pentax ZX-10 Pentax AF/KA ♦ ♦ 1/2000 1/100 ♦ 2 încorporat

Promaster 2000PK Super Pentax K ∅ ∅ 1/2000 1/125 ∅ - ∅

Ricoh KR-5 Super II Pentax K ∅ ∅ 1/2000 1/125 ∅ - ∅

Ricoh XR-X3000 Pentax K ∅ ∅ 1/2000 1/125 ♦ 1 ∅

Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999) ♦ Da ∅ Nu

- 79 -

Laboratorul fotografic clasic Laboratorul fotografic este locul unde se face prelucrarea materialelor fotosensibile (în special a filmelor) după ce acestea au fost expuse prin mijlocirea aparaturii necesare. Un laborator fotografic trebuie să fie situat într-o încăpere lipsită de vibraţii mecanice şi ferită de praf, gaze etc. În încăpere trebuie să se poată face întuneric deplin şi să fie prevăzute următoarele utilităţi:

instalaţie electrică; • • • • •

•

apă curgătoare; sticle etanşe pentru soluţiile de developare şi fixare (separat pentru fiecare proces); termometre pentru lichide; aparatură pentru procesul negativ:

- lămpi de perete cu filtre; - tancuri de developare cu spirală sau cu bandă Corex; - ceas pentru temporizarea procesului de developare şi fixare; - cleme pentru agăţarea filmelor puse la uscat;

aparatură pentru procesul pozitiv: - aparat de mărit; - rame pentru încadarea hârtiei fotografice; - tăvi pentru developare, spălare şi fixare; - cleşti pentru manevrarea hârtiei în soluţii; - uscător electric; - rulou de cauciuc; - ceas pentru temporizarea expunerii; - exponometru de laborator; - set de filtre pentru corecţia culorilor (procesul color); - cuve termostatate (procesul color).

Laboratorul fotografic clasic a început să piardă din importanţă pe măsură ce tehnologia a făcut posibilă apariţia laboratoarelor specializate automatizate, cu mare capacitate de prelucrare şi de un înalt nivel calitativ. Prelucrarea manuală este totuşi justificată în unele circumstanţe precum elaborarea formatelor mari şi lucrul în serie mică. Trebuie amintit aici că fotografia artistică, destinată oricărui scop, inclusiv celui educaţional, face apel îndeosebi la prelucrarea manuală. Laboratorul fotografic automatizat Dezvoltarea tehnică şi tehnologică s-a impus şi în acest domeniu de activitate, ca urmare efortul uman necesar la prelucrarea materialelor fotografice s-a redus considerabil. Toate procesele au fost automatizate, deviza firmelor care prestează astfel de servicii fiind rapid, comapact şi eficient.

- 80 -

Laboratorul fotografic automatizat (fig.III.2 şi III.3) conţine doar două unităţi modulare de prelucrare şi anume una pentru filme (negative şi/sau reversibile) şi cealaltă pentru hârtie. Ambele sunt prevăzute cu o gamă largă de dotări opţionale, toate menite să amelioreze gama parametrilor de lucru.

Fig.III.2. Minilaborator Noritsu Fig.III.3. Laborator automatizat Fuji Despre unitatea de prelucrare a filmelor se pot spune, pe scurt, următoarele:

prelucrează pelicule fotografice ale mai multor standarde; • •

• • •

• •

• • • •

dialoghează cu operatorul uman prin intermediul unui computer, ceea ce duce la eliminarea erorilor şi la standardizare; detectează automat lungimea şi lăţimea peliculei; toate soluţiile de tratare sunt termostatate; procesul de uscare este cu flux de aer cald care conferă rapiditate, uniformitate şi o bună calitate.

Despre unitatea de prelucrare a hârtiei se pot spune, pe scurt, următoarele:

posedă canale multiple pentru memorizarea caracteristicilor filmelor prelucrate; dialoghează cu operatorul uman prin intermediul unui computer, ceea ce duce la eliminarea erorilor şi la standardizare; avansul filmului se face automat; se pot obţine oricâte reproduceri ale aceluiaşi cadru, la aceeaşi calitate; utilizează suluri de hârtie fotografică; posedă multiple dispozitive opţionale printre care şi scanerul color.

Laboratoarele fotografice automatizate au, pe lângă multiplele lor avantaje amintite mai sus, o productivitate foarte mare ceea ce le face exploatabile doar în condiţii de prelucrare în cantităţi mari. Prin urmare, pentru a utiliza în mod eficient un astfel de laborator este nevoie de un flux tehnologic bine pus la punct şi care să aibă un management de calitate. Din aceste motive, laboratoarele automatizate echipează fie centre speciale de prelucrare, orientate spre o clientelă relativ stabilă şi constantă, fie ateliere de multiplicare sau tipografii cu un volum foarte mare de lucru.

- 81 -

Fotografia digitală Fotografia digitală este o modalitate modernă de a captura imaginile prin intermediul unor senzori fotosensibili ca “suport“ în locul filmului alb/negru sau al celui color convenţional. Fotografierea se execută cu aparate care nu diferă ca aspect faţă de cele tradiţionale, aşa cum se poate vedea şi în fig.III.4. După ce au fost capturate, imaginile trec printr-un proces de conversie în urma căruia pot fi sub formă digitală pe un mediu de stocare specific computerelor, uzual pe o dischetă. După captură, conversie şi stocare, imaginile din aparatele fotografice digitale pot fi:

copiate/mutate pe discul Winchester al unui computer; • • • • •

• •

• • • • •

•

vizualizate pe un monitor sau un receptor standard de televiziune; tipărite cu ajutorul unei imprimante; ataşate unui mesaj de poştă electronică; plasate în documente şi/sau în paginile Web din Internet.

Fig. 3.4. Aspectul aparatelor fotografice digitale Avantajele evidente ale fotografiei digitale sunt următoarele:

independenţa de film sau plăci fotografice; eliminarea întrebărilor de tipul “Merită?“ (oricând putem renunţa la imaginile necorespunzătoare fără să “stricăm“ film, hârtie sau substanţe de prelucrare); creşterea creativităţii; creşterea productivităţii; independenţa de procesul de prelucrare în laboratoare fotografice; copierea se face fără pierdere de rezoluţie şi fără inevitabilele zgârieturi ale filmului; se beneficiază de “film fără sfârşit“ (capacitatea de stocare este reutilizabilă după mutarea/ştergerea imaginilor capturate); compatibilitatea cu informaţiile din computere.

- 82 -

Dezava• • • ară depinde de computere performante, programe spacializate şi

personal calificat.

Fig.III.5. Nivelul actual al preţului unu aparat fotografic digital de calitate

domeniile unde fotografia digitală şi-a găsit aplicabilitate imediată şi are mulţi ade ţi, sunt:

aţiei. Fără a ecesita nici o prelucrare de laborator, imaginea poate fi utilizată imediat.

apă au o valoare mult mai mare faţă de cele executate într-o radină zoologică.

ţa imaginii, forma sub care ea se prezintă în programele multimedia este cea digitală.

ntajele majore ale fotografiei digitale sunt următoarele: la marea parte a aparatelor fotografice digitale rezoluţia este încă prea mică; preţul de cost al aparatelor fotografice digitale de calitate este mare (fig.III.5); prelucrarea ulterio

Câteva dintre

p Jurnalistică: se are în vedere scurtarea drumului pe care imaginea o parcurge de la captarea ei până la apariţia într-o publicaţie. Oriunde ar fi fotograful, după capturarea imaginii este suficientă transferul ei într-un computer care, fiind legat la Internet, poate să o trimită în doar câteva secunde oriunde în lume, la redacţa publicn Natură: subiectele din această categorie sunt extrem de multe şi greu de “prins“. Scenele din viaţa animalelor, a păsărilor sau a peştilor sunt dorite atât de către cercetători cât şi de marele public. Cu siguranţă că imaginile surprinse “pe viu“ undeva în munţi sau subg Multimedia: sunt programe care combină textul, grafica, sunetul şi imaginile video digitale. Multimedia este un domeniu mare consumator de imagini şi este întotdeauna vizualizat pe monitorul computerului sau proiectat pe ecran mare cu ajutorul unor aparate speciale numite proiectoare LCD (Liquid Cristal Display). Oricare ar fi provenien

- 83 -

Ştiinţă: fotografia digitală este ideală pentru oricare domeniu de activitate ştiinţifică, de la cercetare fundamentală până la aplicaţiile concrete. Putând fi fotografiere propriuzisă, micro sau macrofotografiere, oricare poate satisface pe deplin orice trebuinţă în domeniu mai ales datorită flexibilităţii, posibilităţilor de stocare şi a celor de prelucrare ulterioară.

Mai sus am redat doar câteva domenii de activitate în care fotografia digitală a devenit practic de neînlocuit. Alte domenii ar fi: turismul, publicitatea, comerţul, arhitectura, arta şi lista ar putea fi foarte lungă. Oricare dintre domeniile de mai sus poate constitui subiectul unui proces de învăţământ şi cred că se poate trage concluzia evidentă că fotografia clasică şi mai ales cea digitală şi învăţământul sunt inseparabile. Oferta de aparate fotografice digitale a ajuns foarte mare şi foarte variată, atât ca preţ cât şi ca performanţă. Peste tot în lume, amatorul entuziast sau fotograful profesionist poate întâlni cele mai diferite tipuri de aparate cu cele mai sofisticate accesorii. Comerţul cu aparatură de fotografiat (dar nu numai) a devenit şi mai înfloritor odată cu apariţia mediului Internet şi a posibilităţilor lui de comunicare globală. Nu este deci de mirare că firmele au început să aibă pagini Web dedicate acestui subiect: un exemplu este în fig.III.6.

Fig.III.6. Reclamă în Internet pentru aparate fotografice digitale Agfa

Comparaţia între caracteristicile aparatelor fotografice digitale este prezentă în foarte multe locaţii Web din Internet. Una dintre acestea este la adresa www.wolfes.com (fig.III.1) amintită ceva mai devreme în contextul comparaţiei câtorva aparate fotografice tradiţionale. Deoarece fotografia digitală şi Internetul merg "mână în mână", s-a considerat oportună şi prezentarea comparativă din tabelul III.2.

- 84 -

Tabelul III.2. Comparaţie între aparate fotografice digitale

Model Rezoluţie maximă

Număr imagini la calitate maximă

Număr maxim de imagini

Vizor LCD (inci)

Flash încorporat

Auto Focus

Distanţă focală

echivalentă

Ieşire video

Fujifilm MX-700 1280x1024 2 * 11 * 2 ♦ ♦ 35 ♦ Kodak DC-210 Plus 1152x864 32 *** 120 *** 1,8 ♦ ∅ zoom

29...58 ♦

Kodak DC-220 1152x864 24 *** 120 *** 2 ♦ ♦ zoom 29...58 ♦

Kodak DC-260 1152x1024 16 *** 95 *** 2 ♦ ∅ zoom 38...115 ♦

Minolta Dimage EX Zoom 1500 1344x1008 2 ** 40 ** 2 ♦ ♦ zoom

38...115 ♦

Olympus D-340L 1280x960 9 ** 60 ** 2 ♦ ♦ 36 ♦

Olympus D-400L 1280x960 18 ** 120 ** 2 ♦ ♦ zoom 35...105 ♦

Olympus D-600L 1280x1024 4 ** 50 ** 2 ♦ ♦ zoom 36...110 ∅

Olympus D-620L 1280x1024 8 *** 100 *** 1,8 ♦ ♦ zoom 36...110 ♦

Sony MVC-FD51 640x480 4 (bmp) 20 (jpg) 40 2,5 ♦ ∅ 47 ∅

Sony MVC-FD71 640x480 4 (bmp) 20 (jpg) 40 2,5 ♦ ♦ zoom

40...400 ∅

Sony MVC-FD81 1024x768 1 (bmp) 9 (jpg) 40 2,5 ♦ ∅ zoom

37...111 ∅

Sony MVC-FD91 1024x768 1 (bmp) 9 (jpg) 40 2,5 ♦ ♦ zoom

37...518 ∅

* cu un card de memorie cu capacitatea de 2MB ** cu un card de memorie cu capacitatea de 4MB *** cu un card de memorie cu capacitatea de 8MB Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999) ♦ Da ∅ Nu Scanarea Scanerele sunt aparate capabile să capteze imaginile din cărţi, reviste sau oricare alt document şi să le transforme în imagini digitale, prelucrabile pe computer. Cu ajutorul unor accesorii potrivite, scanerele pot lucra chiar şi cu filme fotografice alb/negru sau color fiind foarte utile în domenii precum medicina, construcţii de maşini, botanică, geografie etc. Un scaner poate transforma radical modul de lucru cu un computer deoarece poate converti şi conţinutul în text al unui document. După operaţia numită scanare, deci capturarea textului şi conversia (transformarea) lui în imagine digitală, prin simpla utilizare a unui program specializat, se ajunge printr-o a doua conversie direct la text care poate fi apoi prelucrat cu ajutorul unui editor de text. Soft-ul specializat pentru astfel de lucrări se numeşte OCR (Optical Character Recognition). Vom reveni asupra acestui subiect în capitolul V. Scanerele lucrează pe principiul reflexiei şi transmisiei, proces în cadrul căruia documentul este “măturat“ de către un fascicul luminos. Imaginile şi/sau textul documentului reflectă fasciculul luminos către un senzor: în funcţie de intensitatea luminii reflectate, senzorul face o conversie în trepte de tensiune. Cu cât intensitatea fasciculului luminos este mai mare, cu atât tensiunea este mai mare. Treptele de tensiune sunt apoi transformate în informaţie digitală, prelucrabilă pe computer, prin intermediul unui dispozitiv electronic numit convertor analog-numeric.

- 85 -

Senzorul amintit mai sus este constituit din elemente fotosensibile dispuse în formă de grilaj, la fel ca şi la aparatele fotografice digitale şi respectiv ca la camerele de luat vederi digitale, după cum se va vedea în secţiunea următoare. Numărul elementelor fotosensibile determină rezoluţia imaginii, adică fineţea redării ei. Gama culorilor sau numărul nivelelor de gri este dependent de puritatea sursei de lumină, filtrele de culoare, dinamica din convertorul analog-numeric şi raportul semnal-zgomot din circuitele electronice. Calitatea scanerului şi a programului de interfaţare cu computerul (driver numit TWAIN) are un impact hotărâtor asupra posibilităţii ajustării parametrilor precum rezoluţia, culoarea, strălucirea, contrastul şi unele facilităţi de expunere automată. Utilizarea scanerelor a devenit extrem de facilă pentru oricine: după asimilarea noţiunilor strict necesare, prin acţionarea unor programe software specifice, se poate ajunge foarte repede la rezultate concrete extrem de bune şi de calitate. Utilizarea scanerelor a devenit foarte populară şi datorită interfeţei foarte prietenoase. În exemplul din fig.III.7 se poate observa uşurinţa cu care un utilizator poate "regla" toţi parametrii de lucru prin simpla alegere a opţiunilor din listele derulante.

Zonă de vizualizare a imaginii scanate

Liste derulante

Fig.III.7. Interfaţa cu utilizatorul a unui program pentru scanare O privire comparativă asupra scanerelor existente pe piaţa de specialitate este arătată în tabelul III.3, cu menţiunea că testele care au condus la aceste rezultate au fost făcute în următoarele condiţii (Personal Computer World, August, 1994):

• • • •

s-a utilizat un computer la 166 MHz cu 32 MB RAM; toate interfeţele au fost SCSI; s-a utilizat testul Agfa 15-8, pe format A5 la rezoluţia 100 dpi1; analiza culorii s-a făcut cu Adobe Photoshop.

Nu putem încheia cele spuse despre tehnicile foto fără a aminti, fie şi pe scurt, despre ceea ce constituie cea mai complexă formă de exploatare a diapozitivelor şi anume diaporama.

1 puncte pe inci (dpi = dots per inch); actualmente rezoluţia scanării poate "atinge" câteva mii de dpi

- 86 -

Tabelul III.3. Scanere Producător Agfa Agfa Canon Epson Hewlett-Packard Model SnapScan StudioStar CanoScan 300 GT 5000 Scanjet 5P Rezoluţie optică 300dpi 600 dpi 300dpi 300dpi 300dpi Rezoluţie interpolată 2400dpi 2400dpi 600dpi 2400dpi 1200dpi

Reprezentare culoare 24 biţi 30 biţi 24 biţi 24 biţi 24 biţi

Zona scanată maximă 280x210 mm 355x215 mm 300x215 mm 295x210 mm 295x217 mm

Soft de lucru Photoimpact SE 3.0

Adobe Photoshop LE Scancraft CS CorelDraw 5 Corel PhotoPaint

Soft OCR Caere Omnipage LE

Caere Omnipage LE Scancraft CS TextBridge Caere Omnipage

LE

Placă SCSI Adaptec AVA 1502

Adaptec AVA 1502P Adaptec Adaptec

AHA 1510B 8 bit HP SCSI

Opţiune ADF2 ♦ ♦ ♦ ∅ ∅ Opţiune pentru transparente ♦ ♦ ∅ ∅ ∅

Opţiune port paralel ♦ ♦ ∅ ♦ ∅

Dimensiuni (mm) 355x123x465 370x140x520 283x80x400 293x83x437 300x105x480 Furnizor Agfa Agfa Canon Epson Hewlett-Packard Producător Microtek Mustek Primax Umax Hewlett-Packard

Model ScanMaker E6 Paragon 1200 SP 4800 Direct Astra 600 S Scanjet 4C

Rezoluţie optică 600dpi 600 dpi 300dpi 300dpi 600dpi Rezoluţie interpolată 9600dpi 9600dpi 4800dpi 4800dpi 2400dpi

Reprezentare culoare 30 biţi 30 biţi 24 biţi 30 biţi 30 biţi

Zona scanată maximă (mm) 335x215 350x220 297x210 356x216 352x211

Soft de lucru Ulead

Photoimpact 3.0

iPhoto Plus 1.2 Photosuite SE Presto!Page Manager Corel PhotoPaint

Soft OCR Caere Omnipage LE

Textbridge Classic Readiris OCR Presto!Page

Manager Caere Omnipage

Placă SCSI Adaptec 1502AE Mustek SCSI 16 bit Symbios Logic

53C416 Opţiune ADF ♦ ♦ ∅ ∅ ♦ Opţiune pentru transparente ♦ ♦ ∅ ♦ ♦

Opţiune port paralel ∅ ∅ ∅ ♦ ∅

Dimensiuni (mm) 345x115x510 345x120x550 290x90x430 330x115x540 366x110x584

Furnizor Midwich Thame

Evesham Micros Primax IMC Hewlett-Packard

Sursa: Personal Computer World, August 1994, pag.202. Da ♦ Nu ∅

2 ADF = Automatic Document Feeder (Alimentator automatic pentru documente)

- 87 -

Diaporama Diaporama este un mijloc de comunicare cu rol de difuzare a noţiunilor teoretice sau a informaţiilor practice cu ajutorul unui material audio-vizual în care partea vizuală este realizată pe bază de diapozitive. Componenta vizuală se constituie din:

text; • •

• • • • • •

• • •

elemente de grafică - scheme - desene - fotografii

Componenta audio se constituie din:

muzică; interviuri; dialog; comentarii; zgomote şi onomatopee; semnale de sincronizare.

Notă: Componenta audio "se pune la punct" cu ajutorul tehnicilor audio care sunt trecute în revistă în secţiuea următoare a acestui capitol. Diaporama s-a făcut remarcată prin existenţa ei în mai multe tipuri şi forme, unele fiind atât de complexe încât pot fi considerate adevărate spectacole. Componenta audio înregistrată pe bandă sau pe un alt mediu sincronizează mai multe proiectoare care produc imagini de fond şi efecte speciale, simultan pe unul sau mai multe ecrane. Acest gen de realizări artistice de anvergură sunt specifice unor evenimente de excepţie care ies însă din cadrul lucrării de faţă. În ceea ce priveşte diaporama aplicabilă în sistemul de învăţământ, aceasta de regulă este simplă, se efectuează cu un singur proiector şi de regulă conţine doar comentarii şi/sau explicaţii. Se utilizează în special la prezentarea unor noţiuni tehnice, explicarea unor fenomene şi relatarea unor studii de caz. Prezentarea acestui gen de diaporamă se face atât prin derularea continuă a imaginilor cât şi prin momente de oprire asupra unor aspecte considerate mai importante. Pentru a putea ajunge la prezentarea unei diaporame, ea trebuie să parcurgă două etape importante şi anume cea de concepţie şi cea de realizare propriuzisă. În etapa de concepţie trebuie găsit răspunsuri cel puţin la întrebările de mai jos:

Cine colaborează la realizarea diaporamei? Este nevoie de material didactic suplimentar? Care sunt obiectivele generale şi specifice?

- 88 -

• • •

• •

•

•

•

Care sunt elementele conţinutului? Care este ritmul prezentării? Care este efectul scontat al prezentării diaporamei?

Ţinând cont de specificul elaborării diaporamelor şi cele expuse în capitolul precedent, după răspunsurile date întrebărilor de mai sus, etapa de concepţie conţine două sub-etape consecutive:

elaborarea în scris a ideilor generale elaborarea planului precis al diaporamei pentru

- generic - ilustraţii grafice - succesiunie text/imagine - coloana sonore - timpii fiecărui cadru - efecte speciale (topire, suprapuneri, mozaic etc.)

În prima fază, realizarea tehnică a diaporamei presupune alegerea şi/sau producerea elementelor vizuale şi sonore. Faza a doua constă în asamblarea materialului audio-vizual rezultat din faza precedentă şi introducerea elementelor de sincronizare. Detalierea schematică a etapei de realizare tehnică pune în lumină următoarele:

pentru componenta vizuală - alegerea/producerea titlurilor; - alegerea/producerea schemelor desenate; - alegerea/producerea ilustraţiilor cu grafică.

pentru componenta audio - alegerea/producerea şi înregistrarea comentariilor; - alegerea/producerea pasajelor muzicale; - alegerea/producerea zgomotelor/onomatopeelor; - alegerea/producerea interviurilor.

sincronizarea componentelor audio-vizuale - plasarea componentei vizuale în proiector; - plasarea componentei audio pe bandă magnetică; - inserarea semnalelor de sincronizare (pentru proiectare automată).

Atât etapa de concepţie cât şi cea de realizare tehnică a unei diaporame conţin faze complexe şi de sine-stătătoare care sunt pe larg abordate în literatura de specialitate. Oricare ar fi considerentele care stau la baza realizării unei astfel de forme de comunicare, nu trebuie uitat că "produsul finit" trebuie să se caracterizeze prin unitate, claritate, simplitate, subtilitate, armonie şi logică. Notă: Datorită dezvoltării tehnologiei informaţiei şi a posibilităţii prelucrării tuturor tipurilor de informaţie pe computer, diaporama a intrat într-un "con de umbră", acest mod de prezentare fiind totuşi promovat pentru evenimente deosebite şi unde este nevoie de o înaltă

- 89 -

calitate. Mai multe amănunte despre utilitatea conceptelor valabile pentru diaporamă sunt cuprinse în capitolele "Designul unei prezentări grafice de calitate" şi "Sistem de învăţământ implementat în Intranet/Internet". Metode practice şi experimentale de utilizare a tehnicilor foto În ceea ce privesc tehnicile foto, tendinţa actuală este aceea de a lucra tot mai mult cu imagini digitale, adică 100% compatibile cu tehnologia informaţiei abordabilă prin intermediul computerelor. Pentru a lucra cu imagini pe computer trebuie înţeles modul de organizare a unui astfel de proces. Cel mai simplu este modul de abordare sistemic adaptat acestui domeniu, compus din trei faze şi anume: faza de intrare, faza de prelucrare şi faza de ieşire. Faza de intrare acoperă toate procedeele şi operaţiunile care se întreprind începând cu captarea imaginii şi până la livrarea ei către computer sub formă digitală. Modul în care imaginile ajung în computer este ilustrat în fig.III.8. După cum se vede, imaginile statice se pot obţine şi prin mijlocirea camerelor video analogice sau digitale (camcordere), aşa cum se va vedea la secţiunea următoare. Fig.III.8 redă sintetic modul practic de abordare a tehnicilor foto şi de implicare a lor în experimentele de obţinere a suporturilor specifice pentru materialele didactice.

Aparat foto tradiţional

Documente

Cameră video analogică

Cameră video digitală

Aparat foto digital

Colecţii de imagini

Negative Diapozitive

Conversie analog-numerică

Scanare

Captator cadre C

OM

PUTE

R

Fig.III.8. Faza de intrare a imaginilor digitale După ce imaginile au dobândit o formă digitală şi sunt introduse în computer putem vorbi de faza de prelucrare. În cadrul acestei faze, imaginile suferă modificări impuse de obiectivul

- 90 -

care trebuie atins şi prevăzut în proiectul iniţial sau pot constitui subiectul unui act de creaţie artistică. Faza de prelucrare cuprinde:

redimensionări; • • • • • •

• • • • • •

• • • • •

tăieri şi/sau compoziţii; ajustarea strălucirii şi/sau a contrastului; alcătuirea imaginilor stereoscopice; alcătuirea unor efecte speciale; conversie în diverse formate.

Ultima fază pe care o parcurg imaginile după cea de intrare şi respectiv cea de prelucrare este cea de ieşire în care ele îşi găsesc utilizarea. Faza de ieşire cuprinde:

tipăriri la imprimantă; inserări în documente; plasare/vehiculare prin mijlocirea serviciilor Internet; înregistrări pe casete video convenţionale; alcătuirea de filme video digitale pentru computere; stocare în colecţii şi biblioteci software.

Concluzii După expunerea peliculelor fotografice alb/negru şi color respectiv a negativelor şi a filmelor reversibile urmate de prelucrarea acestora, rezultă un material care se prezintă sub formă de fotografii sau diapozitive. Prin intermediul scanerelor, acestea pot fi digitizate, stocate şi prelucrate cu ajutorul computerelor. Am văzut ca tehnologia actuală permite obţinerea acestui material, direct prin utilizarea aparatelor fotografice digitale, cu multiplele lor avantaje. Utilitatea fotografiilor şi/sau a diapozitivelor (obţinute prin mijlocirea tehnicilor foto) în procesul instructiv-educativ este clară şi de necontestat deoarece practic nu există decât puţine excepţii în privinţa elaborării conţinuturilor fără aport de imagini. Atât imaginile incluse în suporturile scrise cât şi cele care vin să le completeze pe alte căi sunt de un real folos elevului, deoarece:

sunt uşor accesibile; ajută la îmbunătăţirea comunicării; provoacă interesul şi stârnesc curiozitatea; determină declanşarea simţului estetic; perfecţionează metodele de cuantificare a rezultatelor.

Practic nu putem vorbi de un învăţământ modern şi eficient fără aportul a cel puţin uneia dintre tehnicile foto detaliate mai sus.

- 91 -

TEHNICI AUDIO-VIDEO Tehnici audio Pentru a putea detalia utilizarea tehnicilor audio în învăţământ avem nevoie mai întâi de clarificarea unor noţiuni specifice, care pe scurt sunt următoarele:

Ce înţelegem prin audio? • • • • • •

Ce este banda magnetică? Ce înţelegem prin înaltă fidelitate? Ce este stereofonia? Este mai bună redarea stereo ca cea mono? Care sunt principiile de bază ale înregistrării?

Ce înţelegem prin audio? Cuvântul audio este utilizat al modul cel mai general în contextul legat de auzul uman însă, în particular, putem vorbi despre acest termen atunci când avem de-a face cu înregistrarea şi redarea sunetelor care provin din vorbire, muzică sau alte surse. Când vorbim de audio ne referim la sunet şi la undele sonore, adică la modul de propagare a vibraţiilor care produc sunetul respectiv. Mai multe unde sonore mixate formează sunetul care provine de la vorbire, de la o orchestră sau doar un zgomot. Sunetul are “tărie“, măsurată în decibeli (dB) şi frecvenţă, măsurată în herţi (Hz). Datorită limitărilor urechii umane, ceea ce ne interesează sunt sunetele cu frecvenţa cuprinsă între 16 Hz şi 20 kHz. Dacă vorbim de volumul sonor, se poate spune că sunetul este o formă de energie. Percepţia sunetelor este o funcţie de frecvenţă şi de putere: de exemplu, un sunet de frecvenţă joasă necesită o putere mai mare pentru a determina acelaşi efect auditiv ca un sunet de frecvenţă medie sau înaltă. Dacă sunetul este prea puternic, el poate cauza efecte distructibile la nivelul urechii interne. În învăţământ, cele mai importante surse de sunet sunt transmisiile radio-TV şi casetele audio cu imprimări pe bandă magnetică. În ultima vreme, datorită dezvoltării tehnologiei, o altă sursă de material sonor îşi face tot mai simţită prezenţa: înregistrările pe discuri compacte: acestea pot fi redate atât pe aparatură specializată pentru astfel de discuri cât şi pe cititorul de disc tip CD-ROM al unui computer. Ce este banda magnetică? Pentru obţinerea unor parametri tehnici de bună calitate a unei înregistrări sonore este nevoie de un suport care, pentru înregistrarea iniţială este aproape exclusiv banda magnetică. Ceea ce nu este deloc uşor este de fapt păstrarea în timp a calităţii înregistrării, la înrăutăţirea

- 92 -

căreia intervin caracterisiticile neliniare ale parametrilor de natură electrică, mecanică şi de variaţie a factorilor de mediu (umiditate, temperatură, praf etc.). Banda magnetică este formată din:

strat nemagnetic – acetat de celuloză, policlorură de vinil sau poliester etc. şi reprezintă aproximativ 70% din grosimea benzii

•

•

•

• • •

strat magnetic – oxid feric, bioxid de crom, oxid de cobalt etc. Grosimea benzii magnetice, deci atât a stratului nemagnetic cât şi a celui magnetic este diferită în funcţie de fabricant şi de parametri tehnici precum proprietăţile magnetice, rezistenţa mecanică la întindere, raportul semnal-zgomot, uzura capetelor, durata de funcţionare, uniformitatea semnalului etc. Benzile magnetice actuale sunt introduse în casete de material plastic atât pentru protecţie cât şi pentru a face faţă standardelor industriale. Ce înţelegem prin înaltă fidelitate? Înalta fidelitate s-a impus ca un standard care se referă la modul de transmitere şi redare a sunetului cât mai apropiat de cel original şi se aplică în principal legăturilor dintre ascultător şi lanţul de redare. Nu de puţine ori se pot auzi şi termeni precum “înaltă calitate“ şi în acest caz pot apare unele confuzii mai ales când aceasta este cu referire la un context muzical. Se poate spune că vocile şi instrumentele au anumite calităţi care se pot recunoaşte şi distinge; în această accepţiune o formaţie (orchestră) poate produce un sunet mai de calitate decât o alta. Prin urmare, redarea de înaltă fidelitate nu trebuie confundată cu cea de înaltă calitate. Pentru ca un echipament să satisfacă standardul de înaltă calitate, atunci trebuie ca:

funcţionarea să fie în gama auzului uman, adică să fie acoperite atât frecvenţele joase cât şi cele înalte; distorsiunile (schimbarea formei semnalului) să fie minime; dinamica (diferenţa între nivelul semnalului minim şi cel maxim) să fie mare; banda de răspuns în frecvenţă a difuzoarelor să fie mare.

Ce este stereofonia? Stereofonia este o metodă de înregistrare şi redare a sunetului prin care se urmăreşte producerea senzaţiei că ascultătorul este prezent în faţa sursei sunetului original. Pentru a satisface acest deziderat este nevoie de un număr minim de două canale de transmisie a sunetului de la sursă către ascultător. Reproducerea sonoră se face pe cele două canale datorită proprietăţii urechii de a distinge diferenţa între timpii de sosire (diferenţa de drum) a undelor sonore incidente care crează iluzia poziţiei şi direcţiei de la care provin sunetele. Într-un mod foarte simplu, se poate spune că stereofonia produce "mai mult sunet muzical".

- 93 -

E

ste mai bună redarea stereo ca cea mono?

Atât reproducerile mono cât şi cele stereo au fost aduse la un standard foarte înalt, atât datorită dezvoltării tehnologice cât şi datorită cerinţei ascultătorilor. Cu toate îmbunătăţirilor aduse, redarea mono suferă însă de limitări severe, printre care:

imposibilitatea creării iluziei de spaţialitate; • • •

• • • • •

mărimea limitată a sursei sonore în camera de ascultare; amestecul sunetelor în lanţul de ascultare.

În contrast cu redarea mono, redarea stereofonică reuşeşte să:

înlăture caracteristica de sunet “unidimensional“ prin împărţirea lui între difuzoare; adauge perspectiva; îmbunătăţească timbrul şi claritatea; creeze capacitatea “localizării“ sursele particulare de sunet (voci, instrumente etc.); creeze efecte de mişcare a unor surse de sunet (de la stânga la dreapta şi invers).

Care sunt principiile de bază ale înregistrării?

Cele mai importante părţi electrice ale sistemului de înregistrare şi redare a sunetului sunt reprezentate în fig.III.9. În acest exemplu se poate observa cum semnalele audio de la sursă (microfon, tuner radio, receptor TV etc.) sunt amplificate şi aplicate capului magnetic de înregistrare. Banda magnetică este antrenată cu viteză constantă şi trece peste polii capului care determină magnetizarea ei permanentă. Particulele magnetice microscopice ale benzii sunt astfel "modelate" în concordanţă cu semnalele aplicate. Oscilatorul de prepolarizare este menit să determine reducerea distorsiunilor şi să furnizeze un semnal necesar la ştergerea benzii, dacă aceasta a găzduit o înregistrare anterioară. La redarea înregistrării, banda este trecută cu aceeaşi viteză peste polii capului de redare în care sunt produse (induse) variaţii de flux magnetic; acestea produc la rândul lor variaţii de tensiune de aceeaşi natură cu a semnalului înregistrat. La nivelul capului de redare semnalul obţinut are un nivel foarte scăzut, motiv pentru care el este amplificat, corectat în frecvenţă şi trimis în cele din urmă la difuzoare.

Fig.III.9. Elementele de bază a unui sistem de înregistrare-redare a sunetului

- 94 -

Partea magnetică a benzii trebuie să fie în contact intim cu capetele, iar fanta capetelor (întrefierul) trebuie să facă un unghi drept cu direcţia ei de antrenare. Pentru o reglare precisă a răspunsului în frecvenţă, întotdeauna este prevăzută o posibilitate de reglaj al acestui unghi, numit şi azimut. Numărul de piste care se utilizează la imprimare depinde de nivelul de calitate dorit a se obţine. Soluţia cu două piste este utilizată în general pentru scopuri de uz curent. Pistele pot fi utilizate separat (pentru mono) sau simultan (pentru stereo). O economie de bandă dar cu o oarecare coborâre a nivelului performanţelor se obţine utilizând dispunerea pe patru piste, bidirecţională. Viteza de antrenare a benzii magnetice determină nivelul de fidelitate a înregistrării în sensul că răspunsul la frecvenţe înalte se îmbunătăţeşte odată cu creşterea vitezei. La aparatele de uz curent, o viteză de 4,75 sau 9,5 cm/s se consideră a fi satisfăcătoare însă nivelul profesional reclamă de cele mai multe ori o viteză de 19 cm/s. În vederea înregistrării, principalele surse de program sunt:

emisiunile radio-TV, • • • • •

• • •

•

•

discuri tip LP, single sau CD, casete înregistrate la producător, mediul Internet, “pe viu“ cu ajutorul unuia sau a mai multor microfoane.

Notă: Înregistrările efectuate din cele mai diferite surse sunt permise numai în măsura în care nu constituie o încălcare a dreptului de autor (Copyright). În învăţământ, tehnicile audio şi-au găsit aplicabilitate în:

artă teatrală radiofonică; învăţarea limbilor străine, de la nivel începător până la nivel avansat (fig.III.10); studiul instrumentelor şi partiturilor muzicale de toate genurile; studiul tehnicilor de marketing, management, afaceri etc. din domeniul ştiinţelor economice; studii de specialitate.

Fiecare editură cunoscută oferă, pe lângă cărţi şi manuale, casete audio cu exemple din tematica tratată. O selecţie succintă a unei astfel de oferte este cuprinsă în tabelul III.4. Fig.III.10. Cărţi şi casete audio pentru

învăţarea limbilor străine

- 95 -

Tabel III.4. Ofertă de casete audio Autor

Titlu

Observaţii

Oxford University Press Soars L.; Soars J. HEADWAY ELEMENTARY 1993; 2 casete Bowler B.; Parminter S. HEADWAY PRE-INTERMEDIATE 1992, 2 casete Cunningham S.; Bowler B. HEADWAY INTERMEDIATE 1990, 3 casete Cunningham S.; Bowler B. HEADWAY UPPER-INTERMEDIATE 1991, 3 casete Soars L.; Soars J. HEADWAY ADVANCED 1989, 2 casete Revell,Rod;Stott,Trish HIGHLY RECOMENDED. English for the Hotel and

Catering Industry 1994

Harding K.; Henderson P. HIGH SEASON. English for the Hotel and Tourist Industry 1994 Casler K.; Palmer D. BUSINESS ASSIGNMENTS. Telephone Conversations. 1989 Barnard R.; Cady J. BUSINESS VENTURE 1992, 2 casete Hollett V. BUSINESS OBJECTIVES 1991 Hollett V. BUSINESS OPPORTUNITIES 1994 Sandler P.L.; Stott C.L. MANAGE WITH ENGLISH 1981, 2 casete *** ENGLISH FOR SECRETARIES 1978, 6 casete MacMillan Publishers Badger I.; Menzies P. MACMILLAN BUSINESS ENGLISH PROGRAMME

Elementary 1993, 2 casete

Badger I.; Menzies P. MACMILLAN BUSINESS ENGLISH PROGRAMME. Pre-intermediate

1993, 3 casete

Broukal M.; Nolan-Woods E. Macmillan Preparation for TOEFL 1990, 3 casete Broukal M.; Nolan-Woods E. Macmillan Practice Tests for TOEFL 1990, 3 casete Dainty P. PASSPORT TO CAMBRIDGE. FIRST CERTIFICATE 1990, 2 casete McFarlane M.; Walenn J. PASSPORT TO CAMBRIDGE. CERTIFICATE IN

ADVANCED ENGLISH 1991

Radice F. ENGLISH FOR BANKING 1992 Radice F. BANKING TRANSACTIONS 1993 Hopkins D.; Nettle M. PASSPORT TO IELTS 1993 *** INTERNATIONAL ENGLISH LANGUAGE TESTING

SYSTEM (IELTS) 1993

Prentice Hall International Adamson D. INTERNATIONAL HOTEL ENGLISH. Communicating

with the international traveller. 1989, 2 casete

Keane L. INTERNATIONAL RESTAURANT ENGLISH. Communicating with the international traveller.

1990

Yates C.St.J. CHECK IN. A course for hotel reception staff. 1992, 2 casete Yates C.St.J MAY I HELP YOU? English in tourism. A course for

restaurant and bar staff

Adamson D. STARTING ENGLISH FOR BUSINESS 1991 Comfort J.; Brieger N. FINANCE 1992 Comfort J.; Brieger N. MARKETING 1992 Comfort J.; Brieger N. PERSONNEL 1992 Comfort J.; Brieger N. PRODUCTION AND OPERATIONS 1992

- 96 -

Cambridge University Press Corbett J. ENGLISH FOR INTERNATIONAL BANKING AND

FINANCE. 1988, 2 casete

Hanks P; Corbett J. BUSINESS LISTENING TASKS 1986, 2 casete Jones L; Alexander R. INTERNATIONAL BUSINESS ENGLISH. A course in

communication skills. 1989, 3 casete

Jones L; Alexander R. INTERNATIONAL BUSINESS ENGLISH. Student's Book 1989, 4 casete Longman Group Bruce K.; Parish W. BUSINESS REVIEW. Revision and extension for

intermediate level students 1992

Bruce K. TELEPHONING 1987 Ellis M.; O'Driscoll N. GIVING PRESENTATIONS 1992 Ellis M.; O'Driscoll N. SOCIALIZING. 1987 Howe B. PORTFOLIO 1987 Howe B. VISITRON: THE LANGUAGE OF PRESENTATIONS 1986 Howe B. VISITRON: THE LANGUAGE OF MEETINGS AND

NEGOTIATIONS 1988

Hughes G.; Pilbeam A.; West C.

BUSINESS TALK 1982

Johnson C.; O'Driscoll N. EXCHANGING INFORMATION. 1991 Knowles P.L.; Bailey F. FUNCTIONING IN BUSINESS. 1990 Norman S. WE MEAN BUSINESS. Language laboratory drills 1982, 2 casete Norman S. WE MEAN BUSINESS. Students'Cassette 1983 O'Connor P.; Pilbeam A.; Scott-Barett F.

NEGOTIATING 1992

O'Driscoll N.; Pilbeam A. MEETINGS AND DISCUSSIONS 1987 O'Driscoll N.; Pilbeam A. PROFESSIONAL ENGLISH 1984 O'Driscoll N.; Pilbeam A. MAKING CONTACT 1991 Stanton, A.J.; Wood, L.R. LONGMAN COMMERCIAL COMMUNICATION. 1988 Vaughan A.; Heyen N. READY FOR BUSINESS 1990 White G.; Drake S. BUSINESS INITIATIVES 1989, 2 casete Casete audio în limba franceză Abry, D.; Chalaron, M.-L A PROPOS DE... Manuel de français langue

etrangere pour le niveau intermediaire 1991

*** LE FRANÇAIS DES AMPLOYES 1993, 2 casete *** LES HOMMES D'AFFAIRES 1994, 6 casete *** LE FRANÇAIS DES RELATIONS

INTERNATIONALES 1992, 3 casete

*** LE FRANÇAIS DES NEGOCIATIONS COMMERCIALES

1992

*** LE FRANÇAIS DE L'HOTELLERIE ET DU TOURISME

1993, 3 casete

Sursa: Biblioteca Facultăţii de Business a Universităţii "Babeş-Bolyai" (1999) În stadiul actual al amplificării şi diversificării relaţiilor internaţionale, fenomen care se observă şi în sistemul educaţional prin programele de mobilităţi de cadre didactice şi studenţi,

- 97 -

studiul limbilor străine s-a intensificat şi oferta de cursuri specifice a ajuns să fie întâlnită "la tot pasul". Pe lângă instituţiile educaţionale de stat au apărut multe şcoli particulare care îşi promovează oferta prin cele mai diverse modalităţi: fluturaşi, pliante, broşuri, reclame în ziare şi reviste, reclame la radio şi pe posturile de televiziune. Nu mai surprinde pe nimeni că asemenea oferte au apărut deja şi în Internet: fig.III.11 ilustrează o astfel de ofertă de cărţi şi casete audio care, la cerere, cuprinde titluri în peste 30 de limbi străine, după cum rezultă chiar din textul paginii.

Fig.III.11. Ofertă de cărţi şi casete audio pe Internet

Notă: Tehnicile audio pe computer sunt tratate la capitolul V "Sistem de învăţământ implementat în Intranet/Internet".

- 98 -

Tehnici video Prin video înţelegem înregistrarea imaginilor pe bandă magnetică prin intermediul unei camere de luat vederi analogice sau digitale. În funcţie de scopul, destinaţia şi calitatea camerei de luat vederi, înregistrarea semnalului audio asociat se face în timpul înregistrării video, după înregistrarea video sau prin mixaj. Înainte de a începe efectiv lucrul cu video este important să înţelegem cel puţin câteva noţiuni de bază şi a standardelor în materie. Orice cameră de luat vederi are cel puţin un obiectiv; imaginea reflectată a obiectelor trece prin lentilele obiectivului este transformată într-un semnal electronic prin intermediul unor senzori specializaţi, numărul acestora determinând nivelul rezoluţiei imaginii. La rândul lui, semnalul electronic numit şi semnal video (fără semnalul audio!), are mai multe componente dependente de standardul de lucru şi anume informaţia de culoare şi semnalele de sincronizare. În funcţie de standardul de lucru, semnalul video poate fi:

RGB - fiecare canal de culoare este transmis ca un semnal separat; • • •

împărţit într-o componentă de luminanţă şi una de crominanţă; semnal compozit în care informaţia de culoare şi semnalele de sincronizare sunt mixate.

Semnalul video livrat în una dintre cele trei forme de mai sus este transmis prin circuite electronice către blocul capetelor video şi înregistrat pe banda magnetică. Capetele video rotitoare determină schimbarea proprietăţilor magnetice ale benzii în "felii" dispuse în diagonală, conform fig.III.12.

Fig.III.12. Modul de înregistrare a informaţiei video şi a sunetului asociat Redarea video are loc în mod similar: capetele video "citesc" banda şi transformă înformaţia video în imagini şi sunet asociat pe un monitor (plus lanţ audio) sau un receptor TV standard. Formate de înregistrare Atunci când se pune problema înregistrării unui semnal video intervine problema alegerii formatului de înregistrare a semnalului, ceea ce reprezintă metoda de transfer a acestuia pe banda magnetică. Formate de înregistrare există din abundenţă pe piaţa de specialitate şi se încadrează între un preţ de cost scăzut pentru aparate destinate uzului amatorilor şi merge

- 99 -

până la preţuri exorbitante, pentru aparate de mare rezoluţie, pentru uz profesional. Cele ce urmează detaliază aspecte ale formatelor de înregistrare video. Formatul video S-VHS păstrează separat informaţiile de culoare şi de luminanţă, rezultatul final fiind îmbunătăţirea calităţii imaginii. Acest standard este utilizat şi de Hi-8. Cu toate că formatul S-VHS nu este acceptat la marile companii de televiziune, el este utilizat totuşi la staţiile TV locale. Se cuvine aici menţiunea că formatul S-VHS este destinat cu precădere utilizării lui de către amatori. În anii ’80 compania Sony a început să experimenteze un format video profesional bazat pe Betamax şi numit Betacam. Acest format are următoarele caracteristici:

viteza benzii magnetice este foarte mare (o casetă care are o durată normală de 2 ore este utilizată pentru maxim 20 de minute);

•

• •

informaţia video este pe trei canale (separat pentru roşu, albastru şi luminanţă); elimină virarea culorilor şi tremurul marginilor.

Formatul Betacam a evoluat la Betacam SP care prezintă îmbunătăţiri la canalul audio şi este superior chiar şi unor formate digitale. Aceeaşi tehnologie a fost aplicată şi de către firma Panasonic şi a dus la dezvoltarea unui standard propriu numit MII. Fiind foarte performant, Betacam SP a devenit un standard pentru înregistrările video profesionale. Curând, acest format va fi probabil înlocuit cu o versiune numită Digital Betacam care oferă aproape aceeaşi calitate ca standardul D1 digital (unul dintre formatele cu cea mai mare rezoluţie). Video digital Paralel cu studiile şi testele formatului Betacam, firma Sony a demarat şi cercetările pentru video digital, format în care semnalul analogic este convertit în informaţie digitală, înainte de a fi transferat pe banda magnetică. Avantajele acestui format sunt foarte multe şi includ: o rezoluţie mai bună, un colorit mai plăcut şi copiile se fac fără pierderea calităţii. Rezultatul cercetărilor s-a materializat în standardul D1 care s-a dovedit o soluţie foarte bună pentru grafică. Cu toate că este cel mai vechi format video digital, D1 este un standard pentru toate celelalte. Concurenţi redutabili ai acestui format sunt: DCT (Ampex), D5 (Panasonic) şi Digital Betacam (Sony). Trebuie menţionat că D1 este apogeul normei NTSC şi, datorită preţului de cost extrem de ridicat, se pretează doar la transmisia unor programe TV de foarte bună calitate. Cu toate că D1 este printre cele mai performante standarde pentru formatele de înregistrare a informaţiei video, datorită costului foarte mare, au fost dezvoltate formate alternative care să ofere posibilitatea înregistrării semnalului compozit sub formă digitală. Acestea au ajuns să fie cunoscute printre specialişti ca fiind formatele D2 şi D3 (Panasonic). Notă: Formatele D1, D2, D3, DCT, D5 şi Digital Betacam sunt încă prea scumpe pentru a putea fi utilizate în programele multimedia pentru computer.

- 100 -

Rezoluţia video Rezoluţia pe orizontală este numărul de linii (cu detalii) pe care o cameră de luat vederi este capabilă să o reproducă; acest lucru nu se va confunda cu liniile de scanare verticală a unui receptor de televiziune. Rezoluţia este dependentă de numărul şi de dimensiunea lentilelor obiectivului precum şi de calitatea circuitelor electronice. O rezoluţie slabă este de multe ori consecinţa utilizării unui echipament destinat amatorilor, a unor obiective cu lentile de calitate inferioară, circuite electronice ieftine sau unui bloc de capete video puţin performant. Tabelul III.5 ne arată rezoluţia obţinută pe diferite echipamente de înregistrare video.

Tabelul III.5. Rezoluţia formatelor video

Format video Rezoluţie

(linii)

Format video Rezoluţie

(linii) 8mm VHS ¾ SP SVHS

230 240 330 400

Hi-8 Betacam SP MII Broadcast-quality

400 550 550 1000

Video pentru amatori Echipamentele video pentru amatori sunt concepute pentru a fi produse în cantitate foarte mare şi la un preţ de cost scăzut; ele pot fi mânuite mult mai uşor decât orice echipament profesional. Câteva dintre caracteristicile echipamentului de amatori sunt:

mecanismul de transport al benzii este fragil şi imprecis; • •

• •

recorderele sunt prevăzute cu circuite specializate pentru îmbunătăţirea parametrilor la înregistrare; sunetul şi imaginea sunt înregistrate simultan; versiunile VHS şi Beta sunt disponibile pentru doritorii de înaltă fidelitate.

Formatele Hi-8 (High Band 8 mm) şi SVHS (Super VHS) scindează semnalul video compozit în alte componente în vederea îmbunătăţirii calităţii. Sunt adăugate încă două canale: unul conţine informaţia de luminanţă sau de strălucire iar celălalt informaţia de crominanţă sau cea color. Camerele de luat vederi care lucrează pe aceste formate produc o imagine superioară standardului tradiţional VHS, mai ales dacă se vizualizează pe monitoare concepute special pentru aceste sisteme. Notă: La achiziţia unei camere de luat vederi, pentru a vedea diferenţele, se vor efectua teste cu mai multe combinaţii camcorder/recorder video urmate de vizualizări pe un monitor de calitate (nu pe un receptor TV standard). Dacă după înregistrarea efectuată cu camera de luat vederi se doreşte copierea casetei, proces cunoscut sub denumirea de dubbing, intervine pierderea de semnal însoţită de pierderea de

- 101 -

calitate. Procesul de copiere depinde de echipament, prin urmare, pentru a avea pierderi cât mai mici, ar trebui respectate următoarele:

pentru un număr redus de reproduceri (copieri) formatul VHS este satisfăcător; • • •

pentru un număr mare de reproduceri se recomandă formatul Hi-8; pentru editarea (modificarea) informaţiei video pe bandă (deci nu pe computer) soluţia cu formatul Hi-8 este cea mai bună.

E ditarea cu echipamente pentru amatori

Editarea (modificarea/prelucrarea) informaţiei video pe echipamente destinate amatorilor este anevoioasă şi de cele mai multe ori duce la pierdere de calitate. Pe de o parte aceasta se datorează faptului că echipamentele nu lucrează sincron iar pe de altă parte calitatea are de suferit datorită costului scăzut care determină performanţe modeste. Pentru a putea totuşi edita pe echipamente de amatori este nevoie în primul rând ca aparatele să aibă contoare. Atât pe aparatul de redare cât şi pe cel de înregistrare benzile trebuie derulate înapoi la o anumită distanţă de punctul unde începe editarea şi apoi pornite simultan. Când aparatele se află la aceeaşi viteză şi se apropie de punctul de editare (vizibil pe contor) se apasă butonul înregistrare (Record). Dacă acest lucru se face prea târziu, se repetă întregul proces, ceea ce duce la un mare consum de timp. Pentru a obţine efectele dorite de tranziţie a imaginilor, adesea este nevoie de mai multe aparate de redare conectate la recorder prin intermediul unui comutator. În acest caz, fiecare aparat trebuie prevăzut cu un corector al bazei de timp (Time Base Corrector). Dacă se vorbeşte despre editarea video, foarte des se aude despre editarea online şi editarea offline. În editarea offline, cea mai mare parte a timpului este utilizată pentru o selecţie şi tăiere grosieră a materialului video, asamblarea lui unitară şi elaborarea unei liste cu decizii de editare a tuturor scenelor tăiate, numele casetei originale şi timpii de editare. Toate acestea se duc la un specialist de editare online care posedă echipament profesional şi care finalizează materialul video utilizând lista cu decizii de editare, inserează tranziţii, grafică, titluri, clipuri audio şi porţiuni muzicale. În urma acestor operaţiuni rezultă materialul video editat master. Actualmente, mai ales pentru utilizări multimedia, prelucrările de mai sus sunt înlocuite cu editări pe computer prin mijlocirea programelor specializate precum Adobe Premiere, Adobe After Effects sau Media Studio. Mai multe despre tehnicile video pe computer sunt cuprinse în capitolul V "Sistem de învăţământ implementat în Intranet/Internet". E chipamente video profesionale

Cele mai multe echipamente video profesionale includ formatele Betacam SP (Sony) sau MII (Panasonic), ambele pe casete cu benzi magnetice de ½ inci. Acestea sunt de o foarte bună calitate însă au dezavantajul că sunt foarte scumpe. Cele mai multe companii utilizează Hi-8 pentru luat vederi (filmare) urmat de un transfer pe Betacam SP pentru editare. Copiile directe Betacam SP au o foarte mică scădere de calitate.

- 102 -

Diferenţele de calitate între echipamentele de amatori şi cele profesionale se regăsesc în parametri specificaţiilor tehnice ale aparatelor luate în considerare (T.Vaughan, 1994). Dintre aceştia amintim:

• • • • •

• • • • •

capetele de ştergere; înregistrarea audio; sincronizarea externă; conectoarele; lentilele obiectivului;

raportul semnal/zgomot; numărul capetelor video; stabilitatea imaginii; controlul expunerii şi claritatea imaginii; balansul de alb.

Capetele de ştergere au rolul de a pregăti banda magnetică pentru a fi înregistrată în sensul că înlătură orice semnal înregistrat anterior. În timp ce echipamentele de amatori au capete de ştergere fixe cu un randament inferior, în echipamentele profesionale ele sunt înglobate în acelaşi subansamblu cu capetele de înregistrare, rezultând o ştergere completă a benzii. În acest fel, echipamentele profesionale reuşesc editarea şi inserarea video de o foarte bună calitate, de la primul cadru până la ultimul, totul fiind foarte “curat“. Înregistrarea audio este necesară pentru a adăuga sunete şi efecte audio, fără însă a afecta înregistrarea video efectuată anterior. Această facilitate este utilă îndeosebi când se doreşte adăugarea unui comentariu sau inserarea unor pasaje într-o limbă străină. Sincronizarea externă este necesară când se lucrează simultan cu mai multe aparate. Acest mod de lucru este întâlnit cu precădere în cazurile prelucrărilor profesionale care includ mai multe camere de luat vederi, recordere, comutatoare etc. Conectoarele echipamentelor video de calitate sunt cunoscute sub denumirea de BNC, în timp ce echipamentele de amatori au conectoare RCA. Conectoarele tip BNC au ajuns să fie considerate un standard: ele oferă un contact mai bun şi mai sigur. Pe echipamentele profesionale, conectoarele BNC sunt grupate pe mai multe seturi, tocmai pentru a putea alege între sursele de semnal fără a mai fi nevoie de o permanentă schimbare a cablării. Aparatele de amatori au, în general, doar un singur set de conectori. Lentilele obiectivului sunt printre cele mai importante componente ale unei camere de luat vederi analogice sau digitale. Ele sunt primele elemente prin care se pot diferenţia echipamentele de amatori şi cele profesionale. În timp ce aparatele de amatori au obiective zoom (obiective cu distanţă focală variabilă) 6:1 sau maxim 8:1, cele profesionale încep cu 10:1. Acest lucru este extrem de important când se filmează la distanţă şi deci nu mai este necesară o apropiere excesivă de subiect. Un alt aspect este legat de obiectivele detaşabile – cea mai mare parte a echipamentelor

- 103 -

profesionale au astfel de obiective prevăzute cu dispozitive de cuplare tip baionetă în timp ce echipamentele de amatori au doar un singur obiectiv. Raportul semnal/zgomot reprezintă raportul între puterea semnalului util şi puterea perturbaţiei care alterează calitatea acestui semnal. Echipamentele profesionale au un raport semnal/zgomot mare ceea ce are ca efect obţinerea unor imagini clare şi cu multe detalii în timp ce echipamentele pentru amatori au acelaşi raport mult mai mic, motiv pentru care imaginile sunt mai şterse şi cu mai puţine detalii. În termeni tehnici, un raport semnal/zgomot cuprins între 43 şi 45 dB este ideal. Coloana sonoră trebuie, de asemenea, să aibă un bun raport semnal/zgomot. Pentru audio, în termeni tehnici, acesta este considerat bun la 48 dB iar unul de 90 dB sau mai mare satisface standardul de înaltă fidelitate (Hi-Fi). Numărul capetelor video minim este considerat a fi patru. Toate echipamentele profesionale au patru capete video, unele având chiar cinci. În aparatele cu patru capete, două sunt utilizate pentru înregistrarea standard iar celelalte două oferă îmbunătăţiri în modurile rapid înainte respectiv vizualizare cadru. Stabilitatea imaginii este o facilitate de care beneficiază camerele video care încearcă să compenseze vibraţiile care se produc atunci când se captează imagini de la distanţă sau când filmarea se face de pe o platformă în mişcare (automobil, tren etc.). Stabilitatea se poate obţine pe cale optică sau electronică. Pe cale optică, stabilitatea se obţine prin corecţia imaginii înainte ca aceasta să ajungă să fie convertită în semnal electric. Această metodă de a obţine stabilitatea este considerată superioară aceleia obţinute pe cale electronică deoarece se produce cu o foarte mică pierdere de calitate. Pe cale electronică, stabilitatea se obţine prin prelucrarea semnalului electric în circuite electronice specializate. Cu toate că implică înalta tehnologie, stabilitatea obţinută pe cale electronică suferă de imperfecţiuni care duc atât la scăderea calităţii imaginii cât şi a efectelor video. Controlul expunerii şi claritatea imaginii captate cu ajutorul unei camere de luat vederi pot fi făcute manual şi/sau complet automatizat. Avantajul controlului automat al expunerii şi al clarităţii imaginii este extrem de important pentru amatori, dându-le posibilitatea să se concentreze asupra muncii lor, mai degrabă decât asupra unor detalii cu aspect tehnic. Acest avantaj devine foarte repede un mare dezavantaj la captarea imaginilor contra-lumină şi duce la absenţa detaliilor din fundal, o problemă clasică a tehnicilor foto. În acest sens, una dintre îmbunătăţiri a fost introducerea facilităţii BLC (BackLight Compensation). Totuşi, cea mai bună soluţie rămâne expunerea manuală care, pentru a obţine o bună calitate a imaginii, nu are nici o soluţie alternativă. Obţinerea automată a clarităţii imaginii se face prin mişcarea înainte-înapoi a obiectivului cu ajutorul unui motor electric. Deoarece majoritatea camerelor de luat

- 104 -

vederi au obiective zoom (cu distanţă focală variabilă), este extrem de important cât de repede se obţine imaginea clară atunci când se doreşte o apropiere/depărtare rapidă faţă de subiect. Balansul de alb este o facilitate a camerelor de luat vederi care încearcă să înregistreze corect informaţiile de culoare în funcţie de calitatea luminii. Cele mai multe camere de luat vederi au posibilitatea alegerii între filmarea la lumină naturală sau artificială (becuri, reflectoare, tuburi fluorescente etc.) Dacă filmarea se face prin trecere de la lumină naturală spre cea artificială sau invers, este de dorit acţionarea controlului manual sau automat al balansului de alb.

Pentru o bună calitate a materialului video ar trebui respectate următoarele: utilizaţi casete cu bandă magnetică de calitate şi pe care se pot înregistra maxim 60 de minute (bandă ”groasă” de 12μ);

•

•

•

• • • • •

nu începeţi înregistrarea chiar de la începutul benzii unde sunt “îngrămădite” cele mai multe imperfecţiuni de fabricaţie; înainte de a efectua înregistrarea derulaţi banda înainte şi înapoi – unii profesi-onişti obişnuiesc chiar să înregistreze fără semnal, de la un capăt la celălalt, ceea ce duce la eliminarea particulelor “rătăcite” şi a tensiunilor în bandă; curăţaţi corespunzător blocul capetelor magnetice; testaţi banda/caseta înaintea înregistrărilor importante; păstraţi casetele la adăpost de lumină solară directă; păstraţi o copie a materialelor video importante; în locurile de păstrare a benzilor şi/sau a echipamentului video, controlaţi temperatura şi umiditatea.

Aşa cum am precizat şi la tehnicile foto, mediul Internet este locul ideal de promovare a produselor şi/sau serviciilor de calitate din toate domeniile de activitate. Este deci normal să întâlnim locaţii Web în care să obţinem informaţii specifice tehnicilor video. În acest sens vom face apel tot la adresa www.wolfes.com, amintită încă de două ori în acest capitol şi care se poate vedea în fig.III.1. Ceea ce interesează în acest context sunt comparaţii între diferite tipuri de camere de luat vederi (tabelele III.6, III.7 şi III.8) precum şi o listă de echipamente care facilitează editarea video. Tabelul III.6. Comparaţie între camere de luat vederi VHS-C Model Zoom

optic Zoom digital

Monitor color LCD Vizor Stabilizator

imagine Efecte digitale

Focus manual

Putere (W)

JVC GR-AX930U 22 44 ∅ color ♦ ♦ ♦ 5,1 JVC GR-AXM700U Dualcam 22 44 3 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 6,9

Panasonic PV-D308 23 50 ∅ color ♦ ♦ ♦ 7,5 Panasonic PV-L658 23 50 3,2 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 8,5 Panasonic PV-L858 23 300 3,2 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 8,5

Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999) ♦ Da ∅ Nu

- 105 -

Tabelul III.7. Comparaţie între camere de luat vederi digitale Model Zoom

optic Zoom digital

Monitor color LCD Vizor Stabilizator

imagine Efecte digitale

Focus manual

Putere (W)

Canon ZR 11 44 2,5 n ♦ ♦ ♦ 5,9 Canon Optura 14 35 2 inci color ♦ ♦ ♦ 7,1 Canon Vistura 16 64 2,8 inci color ♦ ♦ ♦ 5,2 JVC GRDL9000 10 200 4 inci color ♦ ♦ ♦ 8,2 Sharp VLPD1U 10 40 4 inci alb/negru ♦ ∅ ♦ 7,2

Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999) ♦ Da ∅ Nu Tabelul III.8. Comparaţie între camere de luat vederi pe 8mm şi Hi8 Model Zoom

optic Zoom digital

Monitor color LCD Vizor Stabilizator

imagine Efecte digitale

Focus manual

Putere (W)

Canon ES 280 (8mm) 16 32 ∅ color ♦ ♦ ♦ 5,4 Canon ES 300V (8mm) 16 240 3 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 3,7 Canon ES7000V (Hi8) 16 240 3,5 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 3,7 Hitachi VME540 (8mm) 12 130 ∅ color ♦ ♦ ♦ 4,4 Sharp VL-E665U (8mm) 16 64 3 inci alb/negru ♦ ♦ ♦ 4,9

Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999) ♦ Da ∅ Nu Aparatură pentru editări video Aparatura pentru editări video este destinată, aşa cum îi sugerează chiar numele, sa faciliteze modificarea informaţiei video primare de pe banda magnetică în vederea obţinerii materialului video care are o finalitate precisă stabilită prin obiectivul educaţional. Până la un anumit nivel al calităţii, acest lucru se poate realiza cu aparatură relativ ieftină, aşa cum reiese din cele de mai jos. Materialele video de calitate trebuie realizate însă cu aparatură profesională de către un personal specializat. Editoare specializate pentru titluri (fig.III.13); printre altele ele oferă următoarele facilităţi:

peste 200 de combinaţii de fonturi; • • • • •

• • • • • •

temporizări automate pentru proiecte cu timpi determinaţi; claviatură separată; ceas şi calendar în timp real (vizibile pe ecran); suport rapid al operaţiunii de editare.

Fig.III.13. Editor de titlu - TitleMaker 3000 Mixere video digitale (fig.III.14) care oferă următoarele:

taie, şterge sau dizolvă semnalele care provin de la oricare dintre cele patru intrări; utilizează sute de efecte video; asigură sincronizarea cadrelor; posedă facilităţi de compoziţie; includ corector de culoare; asigură mixajul audio.

Fig.III.14. MX-Pro Digital Video Mixer şi MX-1 Digital Video Mixer

- 106 -

Editoarele video (fig.III.15) conţin următoarele: instrumente de editare video; •

• •

mixer audio; efecte audio (inclusiv de la microfon).

Fig.III.15. Home video Producer Cele de mai sus se adresează mai cu seamă acelora care doresc să lucreze cu tehnicile video în calitate de producători ai materialelor educaţionale. Au fost trecute în revistă doar cele mai importante informaţii tehnice legate de acest proces. Parcurgerea textului ne pune în lumină faptul că a lucra cu video este deosebit de complex, necesită o multitudine de cunoştinţe şi rezultatele concrete se obţin foarte greu. Lucrul în echipă este strict necesar iar apelul la aparatura sofisticată profesională este ne neînlocuit în ipoteza că se doreşte obţinerea unor materiale de calitate. Majoritatea instituţiilor educaţionale nu produc ele însele materialele video necesare în procesul de învăţământ. De regulă acestea se obţin de la firme renumite şi specializate a căror ofertă vine să întâmpine o cerere din ce în ce mai mare. S-a ajuns astfel la constituirea unor firme care grupează profesori, analişti, psihologi, producători etc. şi care elaborează pachete complete orientate spre o anumită tematică din învăţământ. Un astfel de exemplu este oferta de materiale video redată în tabelul III.9. Trebuie precizat că materialele video se livrează de regulă în completarea manualului scris special pentru tematica respectivă (fig.III.16) Fig.III.16. Material suplimentar video . Tabelul III.9 - Ofertă de materiale educaţionale video

Vital Resources for General Hospitality Management1

Improving Communications Video 8,4', #557F

Hosting International Guests Video 18', ©1995

Performance Appraisal and CoachingVideo 21', ©1997

You As a Supervisor Video 6,5', #5571

Managing Quality Guest Service Video guide 21' ©1997

Motivation and Team Building Video 8', #557B

Leadership Video 6,5', #557G

Handling Problems and Conflict Video 7,4', #557D

Conducting Orientation and Trading Video 8,5', #557E

Time Management Video 9', #557A

The Spirit of Hospitality Video 42', ©1996

Improving Employee Performance Video 10', #557C

1 Preluat din Academic Text Catalog, From the classroom... to the boardroom ...and beyond, Educational Institute of the American Hotel & Motel Association (AHMA), p.49, East Lansing, MI 48917, 1998. Contactul cu organizaţia se poate face şi pe Internet (www.ei-ahma.org).

- 107 -

Alte oferte de materiale educaţionale video cuprind casete cu exemple din lumea afacerilor, a comerţului, exemple de utilizare a limbilor străine, considerente practice cu privire la prezentări etc. aşa cum reiese şi din fig.III.17.

Fig.III.17. Diverse oferte de materiale educaţionale video

Fig.III.18. Ofertă de cursuri cu suport ilustrat şi audio-video Sursa: http://www.butler-learning.com/salestr1.htm

(Aprilie 1999)

Bineînţeles că producţia şi oferta de materiale educaţionale video nu se restrânge la cele câteva exemple redate mai sus. O cercetare, chiar şi sumară a locaţiilor din Internet, printr-o bună conlucrare cu maşinile de căutare va duce, fără doar şi poate la descoperirea unor resurse încă nebănuite. Un posibil exemplu este oferta de cursuri pentru profesioniştii în vânzări, ofertă care cuprinde pe lângă suportul scris şi materiale ajutătoare precum postere, folii transparente, casete audio şi filme video, cu alte cuvinte tot arsenalul prin care în decursul a doar 3-4 zile să se poată desfăşura un curs complet şi complex de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor specifice domeniului (fig.III.18). Aşa cum am subliniat şi la tehnicile foto, tendinţa actuală este aceea de a lucra tot mai mult cu imagini digitale, adică 100% compatibile cu tehnologia informaţiei abordabilă prin intermediul computerelor. Filmele video nu fac nici ele excepţie şi se observă o preocupare

- 108 -

tot mai mare de integrare a tuturor tipurilor de informaţie în aplicaţii multimedia care să poată fi vehiculate prin Internet. Mai multe informaţii privitoare la modul de utilizare a filmelor video digitale în aplicaţiile multimedia sunt cuprinse în capitolul V "Sistem de instruire implementat în Intranet/Internet". Surse de documentare din mediul Internet În încheierea acestui capitol se consideră oportună prezentarea adreselor Web pentru câteva dintre cele mai cunoscute firme care activează în domeniile foto, audio, video sau o combinaţie a acestora – tabelul III.10. Se cuvine aici precizarea că paginile de Web din Internet sunt printre cele mai complete surse de informare-documentare iar promovarea produselor şi a serviciilor în acest mediu se face la preţul cel mai mic. Cercetătorul atent şi interesat va observa că fiecare firmă alocă importante resurse pentru ca aceste produse şi servicii să fie cât mai accesibile tuturor, ceea ce este tocmai latura instructiv-educativă fără de care accesul la tehnicile şi tehnologiile specifice nu ar fi posibil. Fig.III.19 ... III.24 redau aspecte ale prezentării în Internet a doar şase dintre cele mai cunoscute firme din lume. Tabelul III.10. Adresele Web ale unor firme din domeniile foto, audio şi video

Firma Adresa Web Domeniu de activitate Agfa http://www.agfa.com/ foto Aiwa http://www.aiwa.com audio Canon http://www.canon.com/ foto Fisher http://www.audvidfisher.com/ audio Hasselblad http://www.hasselblad.com/ foto Hitachi http://www.hitachi.co.jp audio-video JVC http://www.jvc-us.com/ audio-video Kodak http://www.kodak.com/ foto Leica http://www.leica.com/ foto Mamiya http://www.mamiya.com/ foto Minolta http://www.minolta.com/ foto NEC Technologies http://www.nec.com audio-video Nikon http://www.nikon.co.jp foto Pentax http://www.pentax.com/ foto Pioneer http://www.pioneer.co.jp audio Polaroid http://www.polaroid.com/ foto Samsung http://www.sec.samsung.co.kr audio-video Sanyo http://www.sanyo.co.jp audio Sharp http://www.sharp.co.jp audio Sony http://www.sony.com audio-video Tamron-Bronica http://www.tamron.com/ foto Toshiba http://www.toshiba.com audio-video VideoLabs http://www.flexcam.com video Videomedia http://www.videomedia.com video Videonics http://www.videonics.com video Yamaha http://www.yamaha.com audio

- 109 -

Fig.III.19. Pagina Web a firmei Polaroid (http://www.polaroid.com/)

Fig.III.20. Pagina Web a firmei Hitachi (http://www.hitachi.co.jp)

- 110 -

Fig.III.21. Pagina Web a firmei Nikon (http://www.nikon.co.jp)

Fig.III.22. Pagina Web a firmei Kodak (http://www.kodak.com)

- 111 -

Fig.III.21. Pagina Web a firmei Pioneer (http://www.pioneer.co.jp)

Fig.III.21. Pagina Web a firmei Yamaha (http://www.yamaha.com)

- 112 -