Suprema Intelegere

8/19/2019 Suprema Intelegere

1/138

TANTRA: SUPREMA ÎNŢELEGERE - OSHO

Discursuri referitoare la secretele caii tantrice asa cum sunt revelate in faimosul tratat Mahamudra almarelui yoghin tibetan Tilopa

Discursuri dăruite discipolilor şi prietenilor lui Osho în auditoriul „Chuang Tzu", Poona, IndiaEDITURA RAM

CUPRINS1 - Gestul Ultim

2 - Cauza Tuturor Problemelor

3 - Natura Luminii Si A Întunericului 4 - Fii Gol, Precum Un Bambus

5 - Adevărul Înnăscut 6 - Marca Invăţătură 7 - Calea Fără De Cale 8 - Taie Rădăcina9 - Dincolo Şi Dincolo

10 – Inţelegerea Supremă

CAPITOLUL I - GESTUL ULTIM

în cântecul sau despre Mahamudra, Tilopa spune:„Mahamudra este dincolo de toate cuvintele şi simbolurile, dar pentru tine, Naropa, sincer şi loial, acesteatrebuiesc spuse:

Vacuitatea nu are nevoie de nici un sprijin; Mahamudra nu se sprijină pe nimic. Fara a face un efort, doar rămânând relaxat, natural şi conştient, se poate rupe lanţul - astfel obtinându-seEliberarea.

EXPERIENTA ULTIMA nu este o experienţă în sensul strict al termenului - deoarece starea de experimentatoreste transcensă.Şi când nu există nici un experimentator, atunci ce se mai poate spune despre aceasta? Cine va spune? Cineva relata experienţa? Când nu există nici un subiect, obiectul de asemenca dispare - malurile dispar şi rămânedoar râul experienţei. Cunoaşterea este acolo, dar cunoscătorul nu mai este.

Aceasta a fost problema cu care s-au confruntat toţi misticii. Ei ajung la final, dar nu îl pot relata celor care îiurmează. Nu îl pot relata celor care ar dori să aibe o înţelegere intelectuală.

Ei au devenit una cu Adevărul Ultim. Întreaga lor fiinţă îl relatează, îl dezvăluie, dar nu este posibilă nici ocomunicare intelectuală.

Ei ţi-I pot dărui dacă eşti pregătit să îl primeşti: îţi pot arăta calea pe care să o urmezi pentru ca Adevărul să strălucească în interiorul tău, dacă permiţi şi tu acest lucru, dacă eşti receptiv şi deschis, însă cuvintele nusunt de ajutor, simbolurile nu te vor ajuta: teoriile şi doctrinele nu sunt de nici nu folos dacă nu le aplici înpractica ta spirituală zilnică.

Această experienţă este de fapt o trăire.Este un proces - el începe, dar nu se sfârşeşte niciodată. Tu pătrunzi în el, dar nu iI posezi niciodată. Este ca opicătură ce se cufundă in ocean sau ca un ocean ce se cufundă într-o picătură. Este o contopire profundă,este Unitatea; tu pur şi simplu te topeşti în ea. în urmă nu mai este lăsat nimic, nici chiar un semn, deci cine o va mai comunica? Cine se va mai întoarce înlumea văii? Cine se va mai intoarce în această noapte întunecată în care trăieşti, ca să îţi relateze ce s -a întâmplat?

Toţi misticii din lume, care au atins iluminarea spirituală, au simţit întotdeauna, că sunt neputincioşi în ceeace priveşte comunicarea. Comuniunea este posibilă, dar nu comunicarea.Acest lucru trebuie să fie bine înţeles încă de la început.

O comuniune este o dimensiune total diferită: se întâlnesc două inimi, este o poveste de iubire.


2/138

Comunicarea este de la minte la minte; comuniunea este de la inimă la inimă, este o trăire inefabilă.Comunicarea este informaţie: sunt date şi spuse doar cuvinte şi doar acestea sunt inţelese. Iar naturacuvintelor este atât de rigidă încât nu poate transmite nimic viu. Chiar şi în viaţa obişnuită, lăsând la o partefinalul, când ai o experienţă, un moment extatic, când simţi ceva cu adevărat sau când devii ceva, esteimposibil să descrii în cuvinte acea experienţă.

Copilăria mi-am petrecut-o intr-un sătuc ce era străbătut de un râu foarte leneş, ce îţi dădea impresia că nucurge deloc. Dimineaţa când soarele încă nu a răsărit nu poţi vedea dacă râul curge sau nu, atât este de leneşşi tăcut şi dacă nu a venit încă nimeni să se îmbâieze, este extraordinar de linişte.Nici chiar păsările nu cântă - nu se aude nici un sunet, domneşte doar tăcerea. Şi parfumul copacilor demango se împrăştie asupra întregii ape.

Obişnuiam să merg acolo, spre cel mai îndepărtat loc al râului, doar pentru a sta, doar pentru a fi acolo. Nueră nevoie să fac ceva, doar să fiu acolo era deajuns, era o experienţă minunată doar să fiu. Făceam baie, înotam, iar când răsărea soarele mă duceam pe celălalt mal, pe întinderea vastă de nisip şi mă uscam lasoare, mă întindeam şi uneori chiar adormeam.Când reveneam acasă, mama obişnuia să întrebe, “Ce ai făcut toată dimineaţa?"Eu răspundeam. “Nimic", pentru că. de fapt, chiar nu făceam nimic.Şi ea spunea, "Cum este posibil? Ai lipsit patru ore, cum este posibil să nu fi făcut nimic? Cu siguranţă trebuiesă fi făcut ceva."Şi avea dreptate, dar nici eu nu greşeam. Nu făceam nimic. Doar eram acolo cu râul, fără să fac nimic şi lăsam lucrurile să se întâmple. Dacă simţeamsă înot, ţine minte, dacă simţeam să înot, înotam, dar asta nu era o acţiune din partea mea, eu nu forţamnimic. Dacă simţeam să dorm, dormeam. Şi prima mea experienţă extatică (satori) a aparut lângă acel râu: nefacând nimic, doar fiind acolo, milioanede lucruri s-au întâmplat .

Dar mama insista: "Trebuie să fi făcut ceva.''Şi ca să scap de discuţie spuneam, "bine am facut baie şi m-am uscat la soare": atunci era mulţumită. Dar eu nu eram, deoarece ceea ce se întâmpla acolo la râu nu se poate exprima în cuvinte de genul: "Amfăcut o baie" - asta arată doar ceva palid şi sărac, Jucându-mă cu râul, plutind în el, înotând în el. era oexperienţă atât de profundă încât nu are sens să spui. "Am facut o baie”; sau să spui. "Am mers acolo, m-amplimbat pe bancul de nisip, am stat"; o astfel de expunere nu arată nimic.

Chiar şi în viaţa obişnuită simţi neputinţa cuvintelor. Şi dacă nu simţi superficialitatea cuvintelor, asta arată cănu ai trăit deloc; aceasta arată că ai trăit foarte superficial. Dacă se poate spune prin cuvinte ceea ce ai trăit , înseamnă că nu ai trăit deloc.

Când pentru prima oară începe să se întâmple ceva inefabil, ce este dincoio de cuvinte, atunci viaţa a bătut lauşa ta. Şi când viaţa spirituală bate la uşa ta. atunci tu transcenzi vorbirea - devii mut, nu mai poţi vorbi; îninterior nu se mai formează nici măcar un singur cuvânt.Şi orice spui este atât de şters, atât de mort, fără sens, fără nici o importanţă, încât pare a fi o nedreptate faţă

de experienţa ce ai trăit-o.

Ţine minte acest lucru, deoarece Mahamudra este experienţa ultimă. Mahamudra înseamnă un orgasm totalcu universul.

Dacă ai iubit pe cineva si dacă ai simţit acea contopire - cei doi nu mai sunt doi: corpurile rămân separate, darceva de dincolo de corpuri este intr-o permanentă legătură, un pod aurit şi dualitatea interioară dispare: osingură energie a vieţii vibrează la ambii poli - dacă ţi s-a întâmplat acest lucru, doar atunci poţi înţelege ceeste Mabamudra.

Mahamudra este de milioane şi milioane de mii de ori mai profundă, mai înaltă. Este un orgasm total cu

întregul, cu luiversul. Este contopirea în sursa fiinţei, Existenţa. Şi acesta este un cântec din Mahamudra.

Este minunat că Tilopa l-a denumit "cântec". II poţi cânta, dar nu îl poţi spune; il poţi dansa, dar nu îl potispune. Este un fenomen atât de profund încât cântarea poale exprima - o mică parte din el nu prin ce cânţi, ci prin felul în care îl cânţi.


3/138

Mulţi mistici doar au dansat după ultima lor experienţă: nu au putut face nimic altceva. Ei relatau ceva printoată fiinţa şi corpul lor: corp. minte, suflet, totul implicat în acest fenomen. Ei dansau, dar acele dansuri nuerau obişnuite. De fapt, toate dansurile s-au nascut datorită acestor mistici: acesta era un mod de a relataextazul, fericirea, beatitudinea, ceva din necunoscut a pătruns în cunoscut, ceva de dincolo a ajuns pePamant; ce altceva poţi face? Acest necunoscut il poti revela prin dans. il poţi cânta. Acesta este un cântecdin Mahamudra.

Şi cine îl va cânta? Tilopa nu mai este. Sentimentul orgasmic in sine este cel care cântă. Nu este un cântec allui Tilopa; Tilopa nu mai este.

Experienţa in sine este cea care vibrează şi cântă. De aceea cântecul din cântecul extazului, extazul în sineeste cel care îl cântă, Tilopa nu are nimic de a face cu el. Tilopa nu este deloc acolo, s-a topit.

Când căutătorul este pierdut, doar atunci este atins ţelul ultim. Doar când experimentatorul nu mai există,atunci este acolo experienţa.Caută şi o vei pierde - deoarece prin căutarea ta căutătorul este fortificat.Nu căuta şi vei găsi. Chiar căutarea în sine, chiar efortul făcut devine bariera, deoarece cu cât cauţi mai mult,cu atât mai mult este fortificat ego-ul: căutătorul. Nu căuta. (Aici pot adauga, pentru clarificarea mesajului:Nu cauta iluminarea)

Acesta este mesajul cel mai profund din tot acest cântec al Mahamudrei: nu căuta, doar rămâi aşa cum eşti,aspirând permanent către Divinitate, nu pleca nicăieri.

Nimeni niciodată nu ajunge la Dumnnezeu, nimeni nu poate ajunge deoarece nu cunoaşte adresa, unde tevei duce? Unde vei găsi Divinul? Nu există nici o hartă, nici un drum şi nu există nimeni care să spună undeeste el.

Nu, nimeni nu ajunge vreodată la Dumnezeu. Se întâmplă întotdeauna invers; Dumnezeu vine la tine.

Oricând eşti pregătit el bate la uşa ta: te caută oricând eşti pregătit. Şi această stare de pregătire nu estealtceva decât o receptivitate.Când eşti complet receptiv acolo nu mai există ego; devii asemeni unui templu gol în aşteptarea adoratorilor.Tilopa spune să devii gol ca o tulpină de bambus, fără nimic în interior.Şi brusc. în momentul în care eşti un bambus gol, buzele Divinului se pun asupra ta, bambusul devine un flautşi cântecul începe - acesta este cântecul din Mahamudra. Tilopa a devenit o tulpină de bambus şi Divinul aapărut şi a început cântecul. Nu este cântecul lui Tilopa, este însăşi cântecul experienţei ultime, cânteculeliberării. Să spun câte ceva despre Tilopa înainte de a pătrunde în acest minunat univers. Nu se cunosc multe despreTilopa, deoarece nu se pot cunoaşte multe despre astfel de persoane. Ele nu lasă urme, nu devin o parte aistoriei. Ele există, dar deşi nu acesta ar trebui să fie locul existenţei lor, sunt nevoite să trăiască în cuşca încare se află umanitatea. Întreaga umanitate trăieşte prin dorinţe, dar persoane ca Tilopa trăiesc în starea fără de dorinţe. Ele pur şisimplu se detaşează de marea masă a umanităţii. Şi cu cât se indepartează mai mult de acest plan al

existentei, cu atât devin mai mitologice-. Ele există ca nişte mituri, nu mai sunt evenimente istorice. Şi aşatrebuie să fie, deoarece ele se mişca dincolo de timp, trăiesc în afara timpului - fiinţează în eternitate.Ele dispar din această dimensiune comună a umanităţii, dispar pur şi simplu, se evaporă. Noi ne amintim doarde acest moment al evaporării, doar prin acest lucru aparţin de noi. De aceea nu se cunosc multe despreTilopa. cine este el ca persoană istorică.

Doar acest cântec există. Acesta este darul său şi a fost dăruit discipolului său, Naropa. Astfel de cadouri nupot fi date oricui - este necesar să existe o profundă intimitate şi iubire. Trebuie să fii capabil să le primeşti. Acest cântec a fost dăruit iui Naropa, discipolul său. înainte ca să i se dăruiască acest cântec. Naropa a fosttestat în nenumărate feluri: credinţa, iubirea şi încrederea sa au fost testate pe rând. Când s-a observat că înel nu mai există nici o urmă de îndoială, nici chiar o fărâmă de îndoială, când inima sa a fost pe deplin

umplută cu încredere şi iubire, de-abia atunci i-a fost dăruit acest cântec.

Iar eu mă aflu aici tot pentru a cânta un cântec, însă acesta ţi se poate dărui doar atunci când eşti pregătit. Şiodată împlinită această pregătire, nu mai trebuie să existe nici un fel de îndoială în mintea t a. Aceasta nutrebuie suprimată, nu trebuie să încerci să o înfrângi, deoarece chiar şi înfrântă tot va rămâne în tine; suprimată fiind, tot va rămâne o parte din inconştientul tău şi va continua să te afecteze.


4/138

Nu lupta cu mintea îndoielnică, nu o suprima. Mai degrabă dă -i din ce în ce mai multă energie încrederii,credinţei.Fii pur şi simplu detaşat faţă de mintea îndoielnică, astfel vei învinge îndoiala.

Detaşarea este cheia: doar fii detaşat.Ceea ce există în interior - acceptă. Acordă-i din ce în ce mai multă energie încrederii şi iubirii - deoareceaceeaşi energie devine îndoială; şi tot ea devine încredere.Rămâi detaşat faţă de îndoială. În momentul în care eşti detaşat, rezonanţa cu ea este întreruptă, nu o maihrăneşti - deoarece doar atenţia este cea care hrăneşte ceva anume. Dacă dai atenţie îndoielii tal e, chiar şi oatitudine de aversiune este tot o atenţie, atunci faci ceva foarte periculos deoarece ea se hrăneşte prinatenţie; aceasta produce rezonanţă cu energiile îndoielii. Trebuie doar să fii detaşat, nici pentru şi nici contra:nu fi nici în favoarea îndoielii şi nici împotriva ei.

Deci acum vor trebui înţelese trei cuvinte.

Primul este „îndoiala”, celălalt este “încrederea” şi al treilea este "credinţa" - ceea ce în Orient este cunoscutsub numele de shraddha.

Îndoiala este o atitudine negativă faţă de ceva anume. La orice se spune, incă de la începui porneşti cu oatitudine negativă. Esti impotriva şi cauţi motive, raţionalizări, pe care să iţi bazezi starea de împotrivire.

Apoi există mintea încrezătoare. Aceasta este la fel ca mintea îndoielnică, reversul ei nu este prea marediferenţă. Această minte priveşte lucrurile in mod pozitiv şi încearcă să găsească motive pe care să îşi sprijineatitudinea.

Mintea care se îndoieşte suprimă încrederea: mintea încrezătoare suprimă îndoiala dar ambele sunt dinacelaşi material; calitatea lor nu este diferită.

Există şi o a treia minte a cărei îndoială a dispărut - şi când îndoiala dispare, încrederea dispare.Credinţa nu este încredere, ci este iubire. Credinţa nu este încredere deoarece aceasta nu este o jumătate,este totală.

Credinţa nu este un crez deoarece acolo nu există îndoială, deci cum ai putea să mai crezi? Credinţa nu este oraţionalizare: nu este nici pentru una şi nici pentru alta.

Credinţa, este o iubire profundă.Tu nu cauţi pentru ea nici un fel de raţionalizări, aceasta doar este aşa cum este.

Deci ce este de făcut? Nu identifica încrederea cu credinţa.Doar fii detaşat faţă de încredere şi îndoială şi adu-ţi energiile din ce în ce mai mult spre iubire: iubeşte maimult, iubeşte necondiţionat.Nu mă iubi doar pe mine, deoarece acest lucru nu este posibil: dacă iubeşti, atunci doar iubeşte din ce în cemai mult.

Dacă iubeşti, tu doar exişti plin de iubire - nu numai faţă de Maestru, ci faţă de tot ceea ce există în jur: faţăde copaci şi pietre, faţă de cer şi pământ. Tu, fiinţa ta, chiar calitatea fiinţei tale devine un fenomen al iubirii.Atunci apare acolo credinţa.Şi doar într-o astfel de credinţă poate fi , dăruit un astfel de cadou nepreţuit cum este acest cântec dinMahamudra. Când Naropa a fost pregătit, Tilopa i l-a oferit.

Deci tine minte: cu un Maestru nu te afli înlr-o "călătorie mentală". Încrederea şi îndoiala sunt "călătoriimentale". Cu un Maestru te afli intr-o "călătorie a inimii".Iar inima nu cunoaşte îndoiala, nu cunoaşte încrederea - ea nu cunoaşte decât credinţa. Inima este la fel caun copil mic: copilul se ţine de mâna tatălui, şi merge oriunde îl conduce tatăl său fără să se - îndoiască şi fără

să fie credul: copilul este nedivizat.

Îndoiala este doar jumătate. Încrederea este cealaltă jumătate. Un copil este încă total, întreg: el pur şisimplu merge oriunde îl conduce tatăl său. Când un discipol devine la fel ca un copil, doar atunci pot fi împărţite aceste daruri ce aparţin celui mai complex plan al conştiinţei.


5/138

Când devii cea mai profundă vale a receptivităţii, atunci ţi se pot oferi cele mai înalte culmi ale conştiinţei.Doar o vale poale primi o culme, un discipol trebuie să fie foarte receptiv, dar în acelaşi timp şi totalconştient. Doar atunci se produce un asemenea fenomen ca acesta care urmează să se întâmple în acestcântec.

Tilopa este Maestrul, Naropa este discipolul şi Tilopa spune:„Mahamudra este dincolo de toate cuvintele şi simbolurile, dar pentru tine, Naropa, sincer şi loial, acesteatrebuiesc spuse...”.

Este dincolo de cuvinte şi simboluri, de toate cuvintele şi simbolurile. Atunci cum de se poate spune ceva?Dacă este cu adevărat dincolo de toate cuvintele şi simbolurile, atunci cum de se poate vorbi despre ea?

Mai există atunci vreo cale? Da. Există o cale: dacă acolo există un Naropa atunci există o cale; dacă există undiscipol există o cale. Depinde de discipol dacă va găsi sau nu calea.

Dacă discipolul este atât de receptiv încât să-şi transceandă mintea - el nu mai judecă dacă este bine sau rău,nu mai are o minte a sa, şi-a dăruit mintea Maestrului şi a rămas doar o receptivitate, o goliciune, gat a de aprimi necondiţionat orice i se dăruieşte - atunci nu mai este nevoie de cuvinte şi simboluri, atunci i se poateoferi ceva.

Şi tu poţi asculta mesajul printre cuvinte, îl poţi citi printre rânduri: atunci cuvintele sunt doar o scuză.Adevărul există dincolo de cuvinte.

Un cuvânt este doar un truc, un mecanism. Adevărul urmează cuvintelor ca o umbră.Dar dacă eşti prea mult în favoarea minţii, atunci această realitate nu poate fi comunicată. Insă dacă nu eştideloc atras de minte, atunci subtilele umbre ce urmează cuvintelor, foarte subtilele umbre nu pot fi văzutedecât de inimă - umbre invizibile, unduiri invizibile ale conştiinţei, "freamăte’”... - atunci comuniunea esteimediat posibilă.

Ţine minte asta, spune Tilopa:„...dar pentru tine, Naropa, sincer şi loial, acestea trebuiesc spuse....”

Ceea ce nu se poate spune, trebuie spus pentru un discipol.

Ceea ce nu se poate spune, ce este absolut invizibil, trebuie făcut vizibil pentru discipol. Acest lucru nudepinde doar de Maestru - depinde mai mult de discipol. Tilopa a fost norocos pentru că a găsit un Naropa.Au fost câţiva maeştri, nenorocoşi, care nu au putut găsi niciodată un asemenea discipol.Şi astfel tot ceea ce au obţinut a dispărut odată cu ei, deoarece nu a fost nimeni care să le primească darul.

Uneori maeştrii călătoreau mii de kilometri doar pentru a găsi un discipol. Tilopa însuşi a plecat din India înTibet pentru a-l găsi pe Naropa, pentru a găsi un discipol. El a mers prin toată India şi nu a putut găsi un omcu aceeaşi calitate, un om care să poată primi un astfel de dar, care să poată aprecia un astfel de dar, care săpoată fi capabil să îl absoarbă, să fie renăscut prin el.Iar odată ce acest dar a fost primit de Naropa, el a devenit pe deplin transformat. Şi se spune că atunci Tilopai- a zis. "Acum du-te si gaseste-ti propriul Naropa.”

Şi Naropa a fost norocos: el a putut găsi un discipol al cărui nume era Marpa. Marpa a fost şi el norocos: agăsit un discipol al cărui nume era Milarepa. Dar apoi tradiţia a dispărut, după acesta nu au mai urmatdiscipoli de un asemenea calibru.

De multe ori adevărata religie a apărut pe pământ , într-o anumită zonă si apoi a dispărut; de multe ori vaveni şi va disparea.O religie nu poate deveni o biserică: o religie nu poate deveni o sectă. O religie depinde de comunicareapersonală, de comuniunea personală.

Religia lui Tilopa a existat doar patru generaţii, de la Naropa la Milarepa - apoi s-a stins. Religia este la fel ca ooază: deşertul este foarte vast şi uneori în unele mici locuri ale sale apare câte o oază. Si atâta timp câtaceasta durează, caut-o; în timp ce este acolo, bea din ea - este ceva foarte, foarte rar.


6/138

lisus spune de multe ori discipolilor săi. "Eu voi mai f i puţin timp printre voi. Şi cât timp sunt aici, mâncaţi dinmine, beţi din mine. Nu pierdeţi această ocazie" - deoarece pot trece mii de ani... şi un om ca lisus poate sănu mai apară.Deşertul este vast. Uneori oazele apar şi dispar; deoarece o oază vine din Necunoscut şi are nevoie de oancoră pe acest Pămant. Daca acolo nu exista nici o ancoră, oaza nu poate rămâne pe acest Pământ. IarNaropa este o ancoră.

Acelaşi lucru vreau să spun şi eu: Cât timp mai sunt aici, încă puţin, nu pierde ocazia.

Şi o poţi pierde prin lucruri foarte triviale: poţi rămâne ocupat cu tot felul de non-sensuri, cu tot felul degunoaie mentale.

Poţi continua să gândeşti mereu pro şi contra - si oaza va disparea în curând. Poţi după aceea să te gândeştidacă eşti pro sau contra. Bea din ea, pentru că dacă nu vei realiza peaplinul acum, după aceea vei avea timpmulte vieţi ca sa te gândeşti dacă eşti pentru sau împotrivă, nu este nici o grabă pentru asta. Dar atâta timpcât mai durează, bea din ea.

Odată ce ai "băut” dintr-un lisus sau un Naropa eşti total transformat.

Transformarea este foarte, foarte uşoară şi simpla, este un proces natural, tot ceea ce se cere din partea taeste să devii un sol şi să primeşti sămânţa; să devii un pântec şi să primeşti sămânţa. Mahamudra estedincolo de toate cuvintele şi simbolurile, dar pentru tine, Naropa, sincer şi loial, acestea trebuiesc spuse.... Mahamudra nu poate f i rostită, este de nerostit - dar pentru un Naropa trebuie rostită.

Oricând un discipol este pregătit Maestrul apare, trebuie sa apară. Oricând exista o nevoie profundă, aceastatrebuie satisfăcută. Intreaga 1111 existenţă răspunde la nevoia ta cea mai profunda, dar această nevoietrebuie să existe; altminteri poţi trece pe lângă un Tilopa, pe lângă un Buddha, pe lângă un lisus şi poţi sa nicinu observi că ai trecut pe lângă ei.

Tilopa a trait in această ţară (India n.m.) Nimeni nu l-a ascultat - iar el era gata să împărtăşească UItimul Dar.Ce s-a întâmplat? Acest lucru s-a repetat în această ţară de multe ori; trebuie să fie ceva in spatele acestuifenomen. Iar aceasta s-a întâmplat mai mult ca în orice altă ţară, deoarece aici au fost născuţi mai mulţiTilopa.

Dar de ce se întâmplă ca un Tilopa să plece în Tibet? De ce' se întâmplă ca un Bodhidharma să plece în China? Această ţară cunoaşte prea multe, se bazează prea mult pe cap. De aceea este dificil să găseşti o inimă - Oţară de brahmini şi punditi, o ţară cu mulţi cunoscători, cu mulţi filozofi. Ei cunosc toate Vedele, toateUpanishadele, ei pot recita din memorie toate scripturile: o ţară de capete. De aceea aici s-a întâmplat acestlucru de atât de multe ori.

Chiar şi eu simt de foarte multe ori; simt că este dificilă comunicarea când vine aici câte un hrahmin. Un omcare cunoaşte prea mult devine aproape imposibil - deoarece el cunoaşte fără să cunoască. EI a adunat multeconcepte, teorii, doctrine, scripturi.

Acestea nu sunt decât o povară pe conştiinţa sa, nu este o înflorire. Lui încă nu i s-a întâmplat nimic, are totul împrumutat şi tot ce este împrumutat este doar gunoi, este doar o putreziciune - aruncă-l cât de repede poţi.

Doar ceea ce ţi se întâmplă ţie personal este adevărat. Doar ceea ce înfloreşte în tine este adevărat. Doarceea ce creşte in tine este adevărat şi viu.

Ţine minte mereu; evită cunoaşterea împrumutată.

O astfel de cunoaştere împrumutată se transformă intr-un truc al minţii: aceasta ascunde ignoranţa - nu odistruge niciodată.Şi cu cât eşti mai înconjurat de cunoaştere, adânc în centrul tău, chiar la rădăcina fiinţei tale se află ascunsă

ignoranţa şi întunericul.Iar un om al cunoaşterii, al cunoaşterii imprumutate, este aproape închis înlăuntrul propriei sale cunoaşteri:nu î l poţi penetra. Este dificil să ii găseşti inima, chiar şi el însuşi a pierdut orice contact cu inima sa.Deci nu este o întâmplare faptul că un Tilopa a trebuit să meargă în Tibet, iar un Bodhidharma in China; osămânţă trebuie să călătorească departe dacă nu găseşte aici un sol propice.


7/138

Tine minte acest fapt, deoarece este foarte usor sa devii prea ataşat de cunoaştere - este o dependenţă, esteun drog. Iar LSD-ul nu este Ia fel de periculos, marihuana nu este la fel de periculoasă. Intr-un fel acestea sunt asemănătoare, deoarece orice drog iti dă o senzaţie plăcută despre ceva ce nuexistă; îţi dă un vis despre ceva ce este absolut subiectiv - iţi dă o halucinaţie.

Şi cunoaşterea este la fel; îţi dă o halucinaţie, o iluzie că ştii. Începi să simţi că ştii deoarece acum poţi recita Vedele; cunoşti deoarece acum poti argumenta; acum ai ominte foarte, foarte clară, logică. Nu f i prost! Logica nu a condus pe nimeni, niciodată, la Adevăr. Iar o minteraţională este doar un joc. Toate argumentele sunt juvenile.

Viaţa există fără nici un argument şi Adevărul nu are nevoie de nici un fel de dovezi - el are nevoie doar deinima ta: nu de argumente, ci de iubirea ta, de încrederea ta, de capacitatea ta de a primi.

Mahamudra este dincolo de toate cuvintele şi simbolurile, dar pentru tine, Naropa, sincer şi loial, acesteatrebuiesc spuse:

„Vacuitatea nu are nevoie de nici un sprijin; Mahamudra nu se sprijină pe nimic.”

Fără a face un efort, doar rămânând relaxat, natural şi conştient, se poate rupe lanţul - astfel obţinându-seEliberarea.

Nu poţi găsi vreodată cuvinte mai semnificative ca acestea, încearcă să înţelegi fiecare nuanţă a ceea ce încearcă Tilopa să spună:

„Vacuitatea nu are nevoie de nici un sprijin...”

Ceea ce există are nevoie de suport, de un sprijin. Dar dacă nu există nimic, vid, atunci nu este nevoie de niciun suport.

Şi aceasta este cea mai profundă realizare a tuturor cunoscătorilor: că fiinţa ta este o non-fiinţa.

A spune că este o fiinţă este greşit deoarece nu este ceva anume. Este ca nimicul: o vastă vacuitate, fără nicio limită în jurul ei.

Toate senzaţiile de sine sunt false. Toate identificarile de genul, "Eu sunt una, sau alta", sunt false.Când ajungi la final, când ajungi la miezul tău cel mai profund, realizezi brusc că nu eşti nici una, nici alta - eştinimeni.

Nu eşti un ego, ci eşti doar o vastă goliciune.Uneori când stai jos, închide ochii şi simte cine eşti - unde eşti tu?Şi pătrunde în adâncime. însă s-ar putea să îţi fie teamă deoarece cu cât pătrunzi mai în adâncime, cu atâtmai mult ajungi să simţi, să realizezi că eşti un nimeni, un Nimic.De aceea oamenii sunt atât de mult speriaţi de meditaţie. Aceasta este ca o moarte. Este o moarte a ego-ultii- realizeaza că ego-ul este doar un concept fals.

Acum fizicienii au ajuns la acelaşi adevăr in cercetarea lor ştiinţifică asupra materiei. Ceea ce Buddha, Tilopa,Bodhidharma au realizat prin introspecţia in ei înşişi, acelaşi lucru a descoperii ştiinţa in lumea exterioară.Acum ei spun că nu există nici un fel de substanţă - substanţa este un concept similar cu ego-ul.

O rocă există: tu simţi că este foarte substanţială. Poţi lovi pe cineva cu ea în cap şi va ţâşni sânge, acel ompoate chiar muri; piatra este foarte substanţială.

Dar întreabă-i pe fizicieni: ei spun că nu are substanţă, în ea nu este nimic.Ei spun că o rocă este doar un fenomen al energiei: foarte mulţi curenţi energetici ce se încrucişează subforma acelei pietre dau senzaţia de substanţă, la fel ca şi cum ai desena pe o foaie multe linii: acolo unde seintersectează două linii apare un punct.

Punctul nu era acolo; două linii se intersectează şi el apare; mai multe linii se intersectează şi acol o va apareun punct mai mare. Există cu adevărat acel punct? Sau doar încrucişarea liniilor este cea care dă iluzia unuipunct?

Fizicienii spun că încrucişarea curenţilor energetici creează materia. Şi aceşti curenţi energetici nu suntmateriali, ei nu au nici un fel de greutate, sunt imateriali.


8/138

Liniile non-materiale ce se încrucişează dau iluzia unui lucru ca fiind material - chiar foarte substanţial, cumeste o rocă.

Buddha a ajuns la această realizare cu 25 de secole înaintea lui Einstein - că în interior nu există nimic: doarlinii ale energiei ce se încrucişează şi care îţi dau sentimentul de "eu".Buddha obişnuia să spună că "eu-l" este precum o ceapă: o decojeşti, dai jos un strat şi rămâne altul.Continuă să o decojeşti, strat după strat şi in final ce mai rămâne? Întreaga ceapă este decojită şi nu găseştinimic în interior.

Omul este la fel ca o ceapă. Decojeşti straturile gândirii, sentimentelor şi în final ce găseşti? Nimic.

Acest Nimic nu are nevoie de nici un suport. Acest nimic există prin sine însuşi. Acesta este unul dintreconceptele cele mai dificile de înţeles - până când nu il realizezi.

De aceea Tilopa spune:

„Mahamudra este dincolo de toate cuvintele şi simbolurile...”

Mahamudra este o experienţă a nimicului - pur şi simplu tu nu exişti.

Şi când tu nu mai exişti, atunci cine este acolo ca să mai sufere? Cine este acolo ca să mai simtă durerea şi supărarea?Cine mai este acolo ca să mai fie deprimat şi trist?Şi cine mai este acolo ca să fie fericit şi beatific?

Buddha spune că dacă simţi că eşti beatific vei deveni iarăşi o victimă a suferinţei, asta pentru că tu încă maieşti acolo. (nota mea: Culmea, cercetarile stiintifice publicate in februarie 2016, confirma aceste lucruri:

http://sputniknews.com/europe/20160303/1035720397/happinness-research-broken-heart.html

Când tu nu mai eşti, când lipseşti de tot, atunci mai există nici o suferinţă şi nici o fericire - şi aceasta esteadevărata beatitudine. Atunci nu mai poţi cadea. A atinge Nimicul (vidul beatific n.n.) înseamnă a atingeTotul.

Întregul meu efort depus este tot pentru a te conduce spre Nimic, pentru a te conduce spre un vacuum total.Vacuitatea nu are nevoie de niciun sprijin: Mahamudra nu se sprijină pe nimic.

Fără a face un efort, doar rămânând relaxat, natural şi conştient, se poate rupe lanţul - obtinându-se astfelEliberarea.

Primul lucru ce trebuie înţeles este acela că conceptul de “eu” este creat de minte - în tine nu există nici unfel de “eu”.

«S-a întâmplat odată ca un mare budist, un om iluminat, să fie invitat de un vicerege la curtea sa pentru a-l învăţa. Numele călugărului budist era Nagasen şi viceregele era reprezentantul lui Alexandru cel Mare. CândAlexandru a plecat din India, el l-a lăsat pe Milanda vicerege.Milanda l-a rugat pe Nagasen să vină şi să îl înveţe. Era foarte interesat şi a auzit multe poveşti despreNagasen.

La curtea sa a auzit multe zvonuri de genul: “Este un fenomen rar! Foarte rar se întâmplă să înflorească unom şi acest om a înflorit. El - este învăluit de aroma necunoscutului, de o energie misterioasă. El merge pepământ, dar nu este de pe această planetă." Atunci a devenit foarte curios şi l-a invitat.

Mesagerul trimis la Nagasen s-a întors foarte încurcat deoarece acesta i-a spus:“Da, dacă el face această invitaţie, Nagasen va veni - dar spune-i că nu este nici un Nagasen aici. Dacă el mă

invită eu voi veni, dar spune-i exact că aici nu este nimeni. Eu nu mai sunt."

Mesagerul era foarte zăpăcit pentru că dacă Nagasen nu mai este, atunci cine va veni? Iar acest lucru l-a încurcat şi pe Milanda. El s-a gândit: “Acest om vorbeşte în dodii. Dar lasă-l să vină.”

http://sputniknews.com/europe/20160303/1035720397/happinness-research-broken-heart.htmlhttp://sputniknews.com/europe/20160303/1035720397/happinness-research-broken-heart.htmlhttp://sputniknews.com/europe/20160303/1035720397/happinness-research-broken-heart.html


9/138

Milanda era grec, iar fundaţia minţii greceşti este logica. în lume nu există decât două tipuri de minţi: cea indiană şi cea grecească.Cea indiană este nonlogică şi cea grecească este logică.

Mintea indiană se mişcă în străfundurile întunecate, sălbatice, acolo unde nu este nici un fel de limită, acolounde totul este vag, misterios.

Mintea grecească se sprijină pe logică, pe tot ceea ce este drept, nivelat, unde totul este definit şi clasificat -ea se mişcă in cunoscut.

Mintea indiană se mişcă în necunoscut, chiar mai mult. în incognoscibil.Mintea grecească este absolut raţională: cea indiană este. absolut non-raţională.

Deci dacă găseşti prea multe contradicţii în mine, să nu te îngrijorezi. Este calea... În Orient aceasta este caleaprin care se comunică.

Milanda s-a gândit:“Acest om pare a fi iraţional, complet nebun. Dacă el nu este, atunci cum de poate veni? Dar lasă-l să vină, osă văd eu. Voi dovedi chiar prin venirea sa că există."

Nagasen a venit. Milanda l-a întâmpinat încă de la poartă: “Sunt uimit: ai venit şi totuşi ai spus că tu nu mai exişti. Aşa că hai să stăm aici." Apoi viceregele a întrebat:“Mai întâi spune-mi: dacă ceva nu există, cum de poate veni? Deci, încă de la început nu există, aşa că nueste nici o posibilitate - dar tu ai sosit. Deci este foarte logic că tu exişti.”

Nagasen a râs şi a răspuns: “Priveşte la acest ratha” - carul cu boi în care a venit. “Priveşte la el. Tu îldenumeşti un ratha, un car?"

“Da."

Atunci le-a spus celor care îl urmau să înlăture boii. Aceştia au fost înlăturaţi şi Nagasen a întrebat: “Suntcumva aceşti boi carul?"

“Bineînţeles că nu."

Atunci treptat a fost înlăturat totul de la car, fiecare parte a sa. Roţile au fost înlăturate şi Nagasen a întrebat:“Sunt cumva aceste roţi carul?”

“Bineînţeles că nu."

După ce a fost înlăturat totul şi acolo nu a mai rămas nimic, Nagasen a întrebat: “Unde este carul în care am venit? Tot ce am luat de aici tu ai confirmai că nu este carul. Acum unde este el?”

“La fel există şi Nagasen. Înlătură părţile şi el va dispare.”»

Doar încrucişări ale liniilor de energie: înlătură liniile şi punctul va dispare, farul nu este decât o combinaţie aunor părţi diferite. Tu eşti tot o combinaţie de părţi, “eu-l” este o combinaţie de părţi.Dă la o parte aceste lucruri şi “eu-l” va dispare.

De aceea atunci când gândurile sunt înlăturate din conştiinţă, nu mai poţi spune “eu”, deoarece nu mai estenici un “eu” - acolo nu rămâne decât un vacuum.Când sentimentele şi gândurile sunt înlăturate, “eu-l” dispare complet.

Tu eşti şi totuşi nu eşti: doar o absenţă, fără nici un fel de limite, vidul infinit beatific.

Aceasta este realizarea finală, această stare este Mahamudra, deoarece doar în această stare poţi cunoaşteAdevărul.Atunci nu mai există nici o limită, nu mai există nici un “eu”; acum nu mai ai nimic de divizat.


10/138

Întregul nu are nici o limită. Tu trebuie să devii întregul - doar atunci poate exista acolo o întâlnire, ocontopire.

Când eşti gol. eşti fără limite. Brusc devii întregul.Când tu nu eşti, devii întregul.

Când eşti, devii un ego urât.Când tu nu exişti, ai pentru fiinţarea fiinţei tale toată expansiunea existenţei. Dar acestea sunt contradicţii.

Deci încearcă să înţelegi: devino precum Naropa, altminteri aceste cuvinte şi simboluri nu vor însemna nimicpentru tine.

Ascultă-mă cu încredere. Şi când spun ascultă cu încredere, vreau să spun că eu am cunoscut asta. Aşa este. Eu sunt un martor şi depun mărturie pentru acest fapt, este chiar aşa.

Poate că nu este posibil să fie exprimată, dar asta nu înseamnă că nu există. Poate fi posibil să exprimi ceva,dar asta nu înseamnă că acel lucru chiar şi există.Poţi afirma ceva ce nu există şi poţi fi incapabil să exprimi ceva ce există.

Eu depun mărturie pentru acest lucru, DAR POŢI FI CAPABIL SĂ MĂ ÎNŢELEGI DOAR DACĂ EŞTI UN NAROPA,DACĂ ASCULŢI CU ÎNCREDERE.

Eu nu predau o doctrină. Nu m-ar fi preocupat absolut deloc Tilopa dacă aceasta nu ar fî fost şi experienţamea. Tilopa a spus bine:

„Vacuitatea nu are nevoie de nici un sprijin, Mahamudra nu se sprijină pe nimic.”

Mahamudra nu se sprijină pe nimic. Mahamudra, cuvântul literar, înseamnă marele gest sau ultimul gest, ultimul pe care poţi să îl faci, dincolo de care nimic nu mai este posibil.Mahamudra nu se sprijină pe nimic.

Esti un nimic şi atunci ai realizat Totul. Mori şi devii un zeu. Tu dispari şi devii întregul. Aici picătura dispare şiacolo apare în existenţă oceanul.

Nu te agăţa de tine însuţi - acest lucru l-ai făcut toate vieţile trecute: te-ai agăţat de teamă că, dacă nu te ţiide ego şi priveşti în jos - acolo este un abis fără sfârşit...

De aceea ne agăţăm de lucruri mărunte, cu adevărat mici şi adeseori chiar josnice, continuăm mereu şimereu să ne agăţăm de ele.

Şi chiar această agăţare arată că totuşi eşti conştient de vacuitatea interioară.Este nevoie de ceva de care să te agăţi şi această agăţare este samsara. este suferinţa ta.

Dă-ţi drumul în abis.Şi odată ce îţi dai drumul în el, devii însăşi abisul.Atunci, acolo nu mai există nici un fel de moarte, deoarece cum ar putea un abis să moară?Atunci acolo nu mai este nici un sfârşit, deoarece cum ar putea un nimic să aibe sfârşit? Un lucru se poatesfârşi, trebuie să se sfârşească - doar nimicul poate fi etern.

Mahamudra nu se sprijină pe nimic. Hai să îţi explic chiar prin unele experienţe pe care le-ai avut.

Când iubeşti pe cineva, trebuie să devii un nimic. Când iubeşti o persoană, tu trebuie să devii un non-eu. Dinaceastă cauză iubirea este atât de dificilă.

Şi de aceea lisus spune că Dumnezeu este iubire. El cunoaşte Mahamudra - pentru că înainte de a predica înIerusalim a fost în India. El a fost şi în Tibet, unde a întâlnit oameni ca Tilopa, Naropa. A stat în manăstiribudiste şi a învăţat despre ceea ce numesc aceşti oameni ca fiind vidul, nimicul.Apoi a încercat să transpună întreaga sa înţelegere în terminologia ebraică. Acolo totul s-a dat peste cap.

Nu poţi transpune înţelegerea budistă în terminologie ebraică.


11/138

Acest lucru este imposibil, deoarece întreaga terminologie ebraică este structurată pe termeni pozitivi şiterminologia budistă depinde doar de termeni negativi: nimic, goliciune, vid.Dar pe. alocuri, în cuvintele lui Iisus, se pot vedea anumite indicii. El spune, "Dumnezeu este iubire.” Indicăceva unic. Care este această indicaţie?

Când iubeşti trebuie să devii un nimeni.Dacă rămâi cineva, atunci adevărata iubire Divină nu poate apare niciodată. Când iubeşti o persoană - chiar şipentru un singur moment iubirea poate apare şi curge între doi oameni - atunci acolo nu mai există decâtdouă nimicuri şi nu două persoane.Dacă ai avut vreodată vreo experienţă a iubirii poţi înţelege.

Doi iubiţi ce stau unul lângă altul , sau două nimicuri ce stau împreună - doar atunci este posibilă întâlnirea,deoarece barierele sunt rupte, limitele sunt dizolvate.

Energia se poate mişca liberă; acum nu mai există nici o piedică. Şi doar într-un astfel de moment deprofundă iubire este posibil orgasmul.

Când doi iubiţi fac dragoste şi dacă ambii sunt nimicuri, non-euri, atunci orgasmul cosmic se produce.Atunci energia corpurilor, întreaga lor fiinţă, îşi pierde toată identitatea; nu mai sunt ei înşişi - au descoperitvidul.

Dar acest lucru se poate întâmpla doar pentru un moment; apoi ei îşi revin şi încep să se agaţe iarăşi. Deaceea oamenii devin temători chiar şi în iubire.

In iubirea profundă, oamenilor le este teamă să nu înnebunească sau chiar să moară.Abisul îşi deschide gura, întreaga existenţă cască şi tu apari brusc acolo, putând să cazi în orice moment. Atunci omul începe să se teamă de iubire, atunci oamenii rămân satisfăcuţi doar cu sexul şi îl denumesc peacesta “iubire”. Si Andy zice : „Ramai vreun prizonier, vreun prizonier...”

Iubirea nu este sex.

Sexul poate apare în iubire, poate fi o parte a ei, o parte integrantă, dar sexul în sine nu este iubire - este unsubstituent.

Tu doar încerci să eviţi iubirea prin sex. Îti creezi singur sentimentul că iubeşti şi de fapt nu te afli în iubire.Sexul este la fel ca şi cunoaşterea împrumutată: îţi dă un sentiment de cunoaştere fără ca să cunoşti, este ocunoaştere superficială; îţi dă un sentiment de iubire, fara ca să iubeşti. In iubire tu nu mai exişti, nici celălalt nu mai există: doar atunci, brusc, cei doi dispar. I.a fel este şi înMahamudra: este un orgasm total iubeşti întreaga existenţă.

De aceea în Tantra - iar Tilopa este un Maestru tantric - contactul sexual, actul orgasmic dintre iubiţi estenumit tot Mahamudra, iar în cărţile şi templele tantrice sunt pictaţi doi iubiţi ce se află într -o profundă stareorgasmică. Stare ce a devenit un simbol al orgasmului cosmic.

Mahamudra nu se sprijină pe nimic.

Fără a face un efort, doar rămânând relaxat, natural şi conştient.... Şi aceasta este metoda lui Tilopa şi întreaga metodă din Tantra: Fără a face un efort... pentru că dacă facivreun efort este întărit ego-ul. Dacă faci vreun efort, atunci tu apari.

Deci iubirea nu este un efort, nu poţi face un efort pentru a iubi.Dacă faci vreun efort, acolo nu este iubire.

Tu doar curgi în ea, nu faci nici un efort, doar îi permiţi să apară, nu faci un efort. Aceasta nu este o acţiune,este o deschidere către infinitele energii ale iubirii Divine: Fără a face un efort...Acelaşi lucru este valabil şi la final: nu faci nici un efort, doar pluteşti în el...doar rămânând relaxat, natural şi

conştient. Aceasta este calea, este chiar baza din Tantra.

Yoga spune să faci efort şi Tantra spune să nu faci nici un efort.

Yoga este la început mai mult orientată spre “eu”, în final veî face săritura.Dar Tantra nu este orientată spre “eu”., încă de la început,

https://www.facebook.com/andy.antonescuhttps://www.facebook.com/andy.antonescuhttps://www.facebook.com/andy.antonescuhttps://www.facebook.com/andy.antonescu


12/138

Yoga ajunge în final la o profunzime, la o semnificaţie atât de profundă încât îi spune căutătorului, “Acumaruncă eu-l, ego-ul” - însă doar la sfârşit.Tantra face aceasta încă de la primul pas....

Aş dori să mă exprim în acest fel: UNDE YOGA SE SFÂRŞEŞTE, ÎNCEPE TANTRA.

Cel mai înalt vârf, cea mai înaltă culme din Yoga este începutul din Tantra - ea te conduce la ţelul final.Yoga te poate pregăti pentru Tantra, asta este tot, deoarece ultimul lucru este ace la de a fi fără efort -“relaxat, natural şi conştient". Şi astfel Tantra fără Yoga este imposibilă.

Ce vrea să spună Tilopa prin “relaxat, natural şi conştient”?Nu lupta cu tine însuţi, fii relaxat, stai lejer.Nu încerca să construieşti în jurul tău o structură a caracterului, a moralităţii.Nu te disciplina prea mult; altminteri chiar disciplina ta va deveni încătuşarea.Nu crea o închisoare în jurul tău. Stai relaxat, pluteşte, fi ătenţ şi răspunde situaţiei în care te afli.Nu te mişca ca şi cum ai avea o haină ce te incomodează, nu te mişca cu o atitudine fixă. Rămâi degajatprecum apa, nu fix ca gheaţa. Rămâi fluid; mergi oriunde te conduce natura.Nu rezista, nu încerca să-ţi impui nimic.

Insă întreaga societate te învaţă să impui mereu câte ceva: fii bun, fii moral, fii una, fii alta.

Iar Tantra transcende ideea de societate, de cultură şi civilizaţie. Ea spune că dacă eşti prea cultivat vei pierdetot ce este natural şi atunci nu vei deveni decât un lucru mecanic care nu mai curge, care nu mai pluteşte.Deci nu-ţi impune o structură anume - trăieşte moment cu moment, trăieşte cu atenţie.Şi acesta este un lucru profund, ce trebuie bine înţeles.

De ce încearcă oamenii să creeze o anumită structură în jurul lor?Pentru ca ei să nu mai aibă nevoie să fie atenţi - pentru că dacă nu ai un şablon creat, o personalitate, atunciva trebui să fii mereu foarte, foarte atent; deoarece atunci trebuie luată o decizie în fiecare moment.Atunci nu mai ai o decizie prefabricată, nu mai ai o atitudine fixă. Va trebui să răspunzi situaţiei. Apare ceva şitu eşti absolut nepregătit în faţa acelui lucru - va trebui să fii foarte, foarte atent.

Pentru a fugi de conştientizare, oamenii au creat un truc şi acest truc este personalitatea. Îţi impui o anumitădisciplină astfel că, chiar dacă nu eşti atent, disciplina va avea grijă de tot.Disciplina creează un reflex prin care să îţi impui să spui mereu adevărul; fă-ţi un obicei de a spune mereuadevărul şi atunci nu va mai trebui să fii îngrijorat. Cineva te întreabă ceva şi tu vei spune adevărul, dinobişnuinţă - dar un astfel de adevăr este mort. Ori, viaţa nu este aşa de simplă. Viaţa este un fenomen foarte complex. Uneori este nevoie de o minciună,uneori un adevăr poate fi periculos - şi omul trebuie să fie atent, conştient.

De exemplu, dacă printr-o minciună a ta este salvată viaţa unui om, dacă prin ea nu se face rău nimănui şi se

salvează viaţa cuiva, ce ai face?Dacă ai o minte fixă ce şi-a impus să spună adevărul, atunci vei ucide o viaţă. Nimic nu este mai valoros caviaţa, nici un adevăr, nimic nu valorează mai mult ca viaţa. Şi uneori adevărul tău poate ucide viaţa cuiva.

Ce vei face?

Vei sacrifica o viaţă doar pentru a salva vechiul tău şablon şi obicei, doar pentru ego -ul tău, doar pentru că:“Eu sunt un om sincer” - doar pentru a fi un om sincer, doar pentru atât?

Asta este prea mult, eşti complet nebun! Dacă o viaţă poate fi salvată, chiar dacă oamenii vor spue că eşti unmincinos, ce este rău în asta? De ce te îngrijorezi de ce spun oamenii despre tine?

Este dificil! Nu este aşa uşor să creezi un şablon fix deoarece viaţa se schimbă mereu şi în fiecare momentapare o nouă situaţie la care trebuie să răspunzi.Fii deplin conştient, asta este tot.Şi lasă decizia să apară chiar din situaţia apărută, această decizie nu trebuie să fie ceva prefabricat, cevaimpus.

Nu căra cu tine o minte şablon, doar rămâi natural, relaxat şi conştient.


13/138

Astfel este un om religios; altminteri aşa-zisele persoane religioase sunt doar moarte.Fie acţionează doar conform obiceiurilor lor - dar aceasta nu este decât o condiţionare, nu este libertate.

Conştiinţa are nevoie de libertate.

Fii degajat: ţine minte acest cuvânt cât de mult poţi.Fii degajat - astfel ai să poţi curge cu uşurinţă în fiecare situaţie, precum apa; dacă se toarnă apă într - unpahar, aceasta ia forma paharului. Apa nu opune rezistenta, nu spune: "Aceasta nu este forma mea.”Dacă este turnată î ntr-un borcan sau într-o cană, apa va lua forma acestora. Apa nu opune rezistenţă, esterelaxată, degajată. Rămâi relaxat precum apa.

Uneori va trebui să te mişti spre sud, alteori spre nord, va trebui să schimbi direcţiile: va trebui să curgiconform situaţiilor. Dar dacă ştii cum să curgi este deajuns. Oceanul nu este foarte departe, dacă ştii cum săcurgi.

Aşa că nu crea un şablon - însă întreaga societate încearcă să îl creeze, toate religiile încearcă să creeze unşablon.Doar câteva persoane iluminate au fost destul de curajoase pentru a spune adevărul - adică acest adevăr: Fiirelaxat şi natural! Dacă eşti relaxat, degajat, atunci bineînţeles că vei fi şi natural.

Tilopa nu spune, “Fii moral,” ci spune, “Fii natural."Iar acestea sunt dimensiuni complet opuse, complet diferite. Un om moral nu este niciodată natural, nupoate fi.

Dacă se simte furios, el nu poate fi furios deoarece moralitatea sa nu îi permite acest lucru. Dacă se simteiubitor, nu poate fi iubitor deoarece moralitatea sa este acolo. EI acţionează întotdeauna conform moralităţiisale; nu acţionează niciodată conform naturii sale.

Şi îţi spun: dacă începi să te mişti conform, şabloanelor morale ci nu conform naturii tale, nu vei atingeniciodată starea de Mahamudra, deoarece aceasta este o stare naturală, cea mai înaltă culme a naturaleţii.

Îţi spun: dacă te simţi furios, fii furios - dar trebuie menţinută o conştientizare perfectă. Furia nu trebuie să îţicopleşească conştiinţa, asta este tot.

Lasă furia să existe, las-o să apară, dar fii pe deplin atent la ce se întâmplă. Rămâi degajat, relaxat, natural,conştient, urmărind mereu ce se întâmplă.Cu timpul vei vedea că multe lucruri pur şi simplu au dispărut, acestea nu mai apar deloc şi asta fără ca tu săf i făcut nici un fel de efort. Nu ai încercat deloc să le ucizi şi totuşi acestea au dispărut.

Când omul este conştient, încet- încet va disparea si furia... Ea devine o stupiditate - nu este ceva rău, ţineminte, deoarece "rău” are deja un anumit sens.Devine pur şi simplu o stupiditate! Acum tu nu mai pătrunzi în ea nu din cauză că este ceva rău. ci pentru că

este pur şi simplu o prostie; nu este un păcat, ci este o prostie.

Gelozia dispare, pentru că devenind conştient realizezi că este ceva stupid.

Ţine minte această evaluare: În moralitate există ceva bine şi ceva rău. În starea de naturaleţe există ceva înţelept şi ceva stupid.

In om ce este natural este înţelept, nu este bun.Un om ce nu este natural este stupid, nu este rău. Nu există nimic rău şi nimic bun. ci doar lucuri înţelepte şilucruri stupide.

Iar dacă eşti prost îţi vei face rău ţie şi altora, dar dacă eşti înţelept nu vei face rău nimănui - nici ţie şi nicialtora.

Nu există nimic păcătos şi nimic virtuos - înţelepciunea este totul. Dacă vrei să o denumeşti virtute,denumeşte-o.


14/138

Ignoranţa este singurul păcat. Deci cum să îţi transformi ignoranţa în înţelepciune? Aceasta este singura transformare - iar tu nu o poţiforţa: ea apare doar când eşti relaxat, natural şi conştient.

„...rămânând relaxat, natural şi çonstient, se poate rupe lanţul - astfel obtinăndu-se eliberarea.”

Şi se devine total liber.

La început va fi dificil, deoarece vor aparea constant vechile obiceiuri, care te vor forţa să acţionezi cum vorele: tu ai dori să fii furios - dar vechiul obicei te obligă deja să afişezi un zâmbet.

Sunt oameni care, ori de câte ori zâmbesc, poţi fi sigur că sunt furioşi. Ei îşi arată furia chiar în zâmbetul lor. Eiascund ceva, un fals zâmbet apare pe feţele lor.

Aceştia sunt ipocriţii.Un ipocrit este un om nenatural: dacă acolo apare furia, el va zâmbi; dacă ura este acolo, el va arăta iubire;dacă simte să ucidă, va arăta compasiune.Un ipocrit este un moralist perfect - este absolut artificial, o floare de plastic, urâtă, fără folos; nu este ofloare, ci doar o pretenţie.

Tantra este calea naturală: fii degajat şi natural.Va fi dificil deoarece trebuiesc distruse toate vechile obiceiuri pe care le ai.

Va fl dificil deoarece va trebui să trăieşti într-o societate de ipocriţi.Va fi dificil deoarece vei avea peste tot conflicte cu ipocriţii - dar va trebui să treci peste aceste obstacole.Va fi dificil, deoarece s-a investit foarte mult în pretenţii false, artificiale.

Te poţi simţi complet singur, dar aceasta nu va fi decât o fază trecătoare. în curând şi alţii vor începe să simtăautenticitatea ta.

Şi ţine minte: chiar şi o furie autentică esté mai bună decât un zâmbet fals, deoarece cel puţin aceasta esteautentică.

Un om ce nu poate fi în mod autentic furios, nu poate fi autentic în nimic altceva. Cel puţin el este autentic,este sincer faţă de fiinţa sa.Orice s-ar întâmpla te poţi baza pe el, că arată ceva adevărat.

Aceasta este observaţia mea: că o furie adevărată este mai acceptabilă decât un zâmbet fals; o ură adevăratăare propria sa frumuseţe, exact ca o iubire adevărată - deoarece frumuseţea este direct legată de adevăr.

Aceasta nu este nici a urii şi nici a iubirii - frumuseţea este a adevărului. Adevărul este frumos în orice formă.

Un om cu adevărat mort este mult mai frumos decât un om fals şi viu, deoarece cel puţin acesta are calitateafundamentală de a fi adevărat.

«Soţia lui Mulla Nasruddin a murit şi acolo s-au strâns vecinii, dar Mulla stătea complet neafectat, ca şi cumnu s-ar f i întâmplat nimic. Vecinii au început să plângă şi să se jelească şi au spus:“Tu de ce stai acolo, Nasruddin? Ea este moartă.”

“Aşteptaţi! Ea m-a minţit toată viaţa- va trebui să aştept cel puţin trei zile ca să văd dacă este adevărat saunu.”»

Ţine minte această frumuseţe a adevărului, autenticitatea.

Devino mai autentic şi vei avea o înflorire. Şi cu cât devii mai autentic, cu timpul vei simţi că multe lucruridispar - de In sine.

Tu nu vei fi făcut nici un efort ca să le faci să dispară: ele se dizolvă de la sine. Iar odată ce ai ajuns să tepricepi cum să faci asta, vei deveni din ce în ce mai relaxat, mai degajat, din ce în ce mai natural, mai autenticşi mai conştient.


15/138

Şi Tilopa spune:„...se poate rupe lanţul - obţinându-se astfel eliberarea.”

Eliberarea nu este foarte departe, ea este ascunsă chiar în spatele tău.

Odată ce eşti autentic, uşa este deschisă - dar tu eşti atât de mincinos şi atât de prefăcut, atât de ipocrit, eşticomplet fals; de aceea crezi că eliberarea este ceva foarte îndepărtat.Nu este!

Pentru o fiinţă autentică, eliberarea este doar ceva natural. Este la fel de naturală ca orice altceva.

Aşa cum apa curge spre ocean, aşa cum vaporii se ridică spre cer, aşa cum soarele este cald şi luna este rece,tot la fel este şi eliberarea pentru o fiinţă autentică.Nu este ceva cu care să te lauzi. Nu este nimic şi de aceea nu ai de ce să spui oamenilor că ai obţinut cevaanume.

Când Lin Chi a fost întrebat, “Ce s-a întâmplat cu tine? Oamenii spun că ai devenit iluminat”, el a ridicat dinumeri şi a spus. “Ce s-a întâmplat? Nimic. Eu tai lemne în pădure şi car apă Ia ashram - car apă de la fântânăşi tai lemne deoarece se apropie iarna."Apoi a ridicat din umeri - un gest foarte semnificativ - şi a plecat.

El spune, “Nu s-a întâmplat nimic. Ce întrebare fără sens! . Este natural: car apă de la fântână şi tai lemne înpădure. Viaţa este absolut naturală. Când simt că îmi este somn, mă duc să mă culc; când mă simt infometat,mănânc. Viaţa a devenit absolut naturală."

Eliherarea înseamnă a fi perfect natural. Eliherarea nu este o mândrie sau o laudă prin care să te făleşti că aiatins ceva foarte măreţ.Nu este nimic măreţ, nu este nimic extraordinar. Este doar ceva natural, doar să fii tu însuţi.

Deci ce-i de făcut? Înlătură, aruncă pretenţiile, aruncă ipocriziile, aruncă tot ceea ce ai cultivat în jurul fiinţei tale naturale - fiinatural.

La început va fi un lucru foarte dificil, dar doar la început.Odată ce ai ajuns să te obişnuieşti cu asta, vor începe şi alţii să simtă că s-a întâmplat ceva cu tine. deoareceo fiinţă autentică este o forţă, are un magnetism aparte.

Ceilalţi vor începe să simtă că ceva minunat s-a întâmplat cu tine: "Acest om nu mai este ca noi, el a devenittotal diferit." Şi nu te vei alia în pierdere, deoarece nu vor disparea decât lucrurile artificiale.

Odată ce este creată vacuitatea prin aruncarea tuturor lucrurilor artificiale, a pretenţiilor, a măştilor, atuncifiinţa naturală începe să curgă. Ea are nevoie de spaţiu. Fii degajat, relaxat, natural şi conştient. Fie ca acesta să fie principiul fundamental al vieţii tale.

CAPITOLUL II - CAUZA TUTUROR PROBLEMELOR

„Cântecul continuă: Cel ce nu vede nimic când priveşte în spaţiu, dacă atunci observă mintea, acesta va reuşi să distrugădistincţiile şi şă atingă starea de buddha.Norii ce se perindă pe cer nu au rădăcini, nu au casă; la fel sunt şi gândurile ce plutesc în minte. Odată ce estevăzută mintea non-eului , discriminarea se opreşte. In spaţiu se formează culorile şi formele, dar spaţiul nu este pătat nici de negru şi nici de alb. Din mintea non-eului toate lucrurile apar, dar mintea aceasta nu este murdărită de virtuţi şi vicii.”

CAUZA TUTUROR PROBLEMELOR este însăşi mintea.Primul lucru ce trebuie înţeles este consistenţa minţii, din ce este ea formată; putem spune că este asemeniunui organ bine structurat, sau este doar un proces; dacă este substanţială, sau este doar ca un vis. Pânăcând nu îi cunoşti natura, nu vei fi capabil să rezolvi nici o problemă a vieţii tale.


16/138

Poţi încerca din răsputeri, dar dacă vei dori să rezolvi fiecare problemă în parte, atunci cu siguranţă că vei dagreş - asta este absolut sigur - pentru că, de fapt, nu există nici o problemă: mintea este singura problemă.

Dacă rezolvi o problemă sau alta, nu te va ajuta la nimic deoarece rădăcina rămâne neatinsă. Este la fel ca tăierea ramurilor unui copac, dacă tai doar frunzele şi nu scoţi rădăcina. Atunci vor apare a noimuguri, noi frunze - chiar mai multe decât înainte; toaletarea unui copac nu va f ace decât să îl ajute să devinămai bogat, mai des. Până când nu vei şti cum să îl dezrădăcinezi, vei duce o luptă zadarnică, prostească. Tevei distruge pe tine, ci nu copacul.

în această luptă îţi vei pierde energia, timpul, viaţa, iar copacul va deveni mai puternic, va deveni din ce în cemai bogat. Şi vei fi surprins de ceea ce se întâmplă: tu depui atât de mult efort ca să rezolvi o problemă saualta, iar numărul lor continuă să crească. Chiar dacă o problemă este rezolvată îi vor lua locul alte zece.

Nu încerca să rezolvi probleme individuale, separate - aşa ceva nu există: mintea în sine este problema.Dar ea se ascunde în interior şi de aceea eu o denumesc rădăcină; nu este aparentă. Ori de câte ori întâlneştio problemă, aceasta se află la suprafaţă, o poţi vedea - de aceea eşti înşelat de ea.

Ţine minte întotdeauna că vizibilul nu este niciodată rădăcina; rădăcina rămâne întotdeauna invizibilă, estemereu ascunsă. Nu lupta niciodată cu vizibilul; altminteri vei lupta doar cu nişte umbre. Te poţi istovi, irosi,dar prin asta nu vei produce nici un fel de transformare în viaţa ta; aceleaşi probleme vor apare mereu şimereu. Iţi poţi observa propria viaţă şi vei înţelege ceea ce vreau să spun.

Oamenii vin şi mă întreabă, “Cum putem avea o minte liniştită?”Eu le spun, “Nu există aşa ceva: o minte liniştită. Nu am auzit de aşa ceva."

Mintea nu este niciodată liniştită - non-mintea este pacea. Mintea în sine nu poate fi niciodată liniştită,tăcută.Chiar natura minţii este tensiunea, confuzia, agitaţia. Nu poate fi niciodată clară, nu poate avea claritate.Claritatea este posibilă fără minte, pacea este posibilă fără minte, tăcerea este posibilă fără minte - deci nu încerca niciodată să ajungi la o minte tăcută.Şi chiar dacă încerci, atunci de la început te îndrepţi spre o dimensiune imposibilă.

Deci primul lucru care trebuie făcut este să se înţeleagă natura minţii, doar atunci se poate face ceva.

Dacă priveşti, nu vei găsi niciodată o structură numită minte.Ea nu este un lucru, este un proces; nu este un lucru, este ca o mulţime.

Există gânduri individuale, dar acestea se mişcă atât de repede încât nu mai poţi vedea golul dintre ele.Intervalele acestea nu pot f i văzute deoarece nu eşti foarte atent şi nici pe deplin conştient de proceseleinterne ale fiinţei. Atunci când ochii tăi pot privi adânc în interior, vei putea vedea un gând, apoi alt gând, apoi alt gând - dar numintea.

Gândurile împreunate, milioane de gânduri, îţi dau iluzia că mintea există.Este la fel ca într-o mulţime, milioane de oameni ce formează o mulţime; există aşa ceva? Poţi găsi mulţimeasau doar indivizi care stau acolo? Ei stau unii lângă alţii şi această apropiere îţi dă impresia că mulţimea există- de fapt doar indivizii există.

Aceasta este prima introspecţie făcută în minte.Priveşte, urmăreşte şi vei vedea gândurile; nu vei descoperi nici un fel de minte. Şi dacă acest lucru devinepropria ta experienţă - nu pentru că o spun eu, nu pentru că Tilopa cântă despre ea, acestea nu va iti vor fi deajutor - dacă devine experienţa ta, dacă devine un fapt al cunoaşterii tale, atunci brusc multe lucruri vor începe să se schimbe pentru tine. Dacă înţelegi un lucru atât de profund despre minte, atunci multe vor urma acestei înţelegeri.

Urmăreşte mintea şi vezi unde se află, ce este ea.Vei simţi gânduri care plutesc şi între ele vor exista nişte spaţii goale, nişte intervale. Si dacă urmăreşti multtimp vei vedea că intervalele sunt mai multe decât gândurile deoarece fiecare gând trebuie să f ie separat dealt gând; de fapt fiecare cuvânt trebuie să fie separat de alt cuvânt.


17/138


18/138

Dimineaţa apare, apoi vine prânzul, seara şi toate vor dispare; apoi apare noaptea şi apoi vine iarăşidimineaţa.

Tu însă persişti: nu ca un "tu" - deoarece şi acesta este tot un gând - ci ca pură conştiinţă; nu numele tău,deoarece şi acesta este tot un gând; nu ca trup, nu ca formă, deoarece vei realiza într-o zi că şi acestea suntdoar gânduri.Doar pura conştiinţă, fără nume, fără forma; doar puritatea, doar starea fără de formă şi fără de nume, doarconştiinţa - doar aceasta persistă.

Dacă devii identificat, tu devii mintea. Dacă devii identificat, tu devii corpul. Când devii identificat, tu deviinumele şi forma - ceea ce hinduşii numesc „nama”, „rupa” (nume, formă) - si atunci gazda este pierdută.Atunci uiţi de etern şi momentanul devine singura realitate.Momentanul este lumea; eternul este Divinul.

Aceasta este a doua realizare ce trebuie atinsă, că tu eşti gazda şi gândurile sunt oaspeţii.

Al treilea lucru, dacă continui să urmăreşti mintea, va fi realizat foarte repede.Al treilea lucru este conştientizarea faptului că gândurile sunt străine, sunt nişte intruşi.

Nici un gând nu este al tău. Ele vin întotdeauna din exterior, tu eşti doar un pasaj. O pasăre intră în casă pe ouşă şi iese pe altă uşă: la fel se întâmplă şi cu gândurile.Continui să crezi că ideile care apar sunt ale tale. Nu numai asta, ci chiar lupţi pentru ele, spui, “Aceasta este ideea mea.” Discuţi, dezbaţi, argumentezi, încercisă dovedeşti că, “Acesta este gândul meu."

Nici un gând nu este al tău, nici $un gând nu este original - toate gândurile sunt împrumutate.Şi ele nu sunt doar de mâna a doua, deoarece milioane de oameni au pretins că aceleaşi gânduri au fost şi alelor.

Gândul este la fel de exterior ca orice alt lucru. Marele fizician Eddington a spus că, cu cât ştiinţa pătrundemai profund în materie, cu atât mai mult devine o certitudine faptul că lucrurile sunt idei. Deşi nu suntfizician, pot spune că Eddington are dreptate.Dacă pătrunzi în adâncime lucrurile arată mai mult ca nişte gânduri; dacă pătrunzi din ce în ce mai mult întine, tu însuţi vei observa acest fenomen.De fapt, acestea nu sunt decât două aspecte ale aceluiaşi fenomen: un lucru este un gând, un gând este unlucru.

Ce înţeleg atunci când spun că un gând este un lucru?Vreau să spun că un gând poate fi aruncat la fel ca oricare lucru. Poţi lovi cu un gând pe cineva aşa cum o facicu un lucru. Poţi ucide o persoană cu un gând la fel ca şi cum ai arunca un pumnal.Poate fi un dar minunat sau poate genera o boală grea. Gândurile sunt energii, sunt forţe, însă ele nu îţiaparţin. Ele vin la tine, locuiesc o perioadă în tine şi apoi te părăsesc. Întregul univers este plin de gânduri şi lucruri. Lucrurile sunt doar partea fizică a gândurilor şi gândurile sunt

partea mentală a lucrurilor.

Datorită acestui fapt se întâmplă multe miracole.Dacă o persoană se gândeşte mereu la bunăstarea ta, aceasta chiar se va întâmpla - deoarece ea îţi transmiteforţa necesară ca să reuşeşti. De aceea binecuvântările sunt folositoare, ajutătoare.Dacă poţi fi binecuvântat de cineva care a ajuns la starea de non-minte, atunci această bincuvântare va fi reală - pentru că un om ce nu se identifică niciodată cu gândurile acumulează o cantitate uriaşă de energiementală şi orice va spune se va realiza.

În toate tradiţiile orientale, înainte ca o persoană să înveţe să ajungă la non-minte, există tehnici şi metodeprin care ucenicul trebuie să înveţe să nu mai fie negativ, pentru că dacă ajungi la starea de non-minte şi încă

ai tendinţa de a fi negativ, poţi deveni o forţă f oarte periculoasă. Înainte de a ajunge la această stare trebuie să devii absolut pozitiv. Aceasta este toată diferenţa dintre magiaalbă şi cea neagră.


19/138

Magia neagră nu este altceva decât acumularea energiei gândurilor fără să fi aruncat î nainte negativitateadin 'interior. Iar magia albă nu este decât acumularea energiei mentale de către un om ce şi -a structurat întreaga sa fiinţă pe o atitudine pozitivă.Aceeaşi energie devine neagră prin negativitate şi devine albă prin pozitivitate. Gândul este o mare forţă, eleste cauza tuturor lucrurilor. Aceasta va fi cea de-a treia realizare. Acest lucru trebuie înţeles şi urmărit îninterior.

Uneori se întâmplă ca să îţi vezi gândurile funcţionând ca nişte lucruri, dar datorită unei prea maricondiţionări materiale crezi că acest fapt nu este decât o coincidenţă. Neglijezi acest fapt, nu îi acorzi nici unfel de atenţie; rămâi indiferent, uiţi complet de el.

Dar ţi s-a întâmplat poate să te gândeşti la moartea cuiva - şi brusc să auzi că a murit. Crezi că este doar ocoincidenţă. Uneori te-ai gândit la un prieten şi ai simţit că ar fi bine dacă ar veni la tine - şi deodată îl auzi căbate la uşă.Crezi că este o coincidenţă. Nu este. De fapt, nu există coincidenţe, nu există întâmplare, orice are ocauzalitate.

Gândurile tale în continuu creează lumea din jurul tău. Gândurile tale sunt lucruri, aşa că f ii atent la ele. Aigrijă de ele cu mare" atenţie! Dacă nu eşti foarte conştient, poţi crea multă suferinţă pentru tine şi pentrualţii - de fapt tot timpul faci asta. Ţine minte, atunci când creezi suferinţă pentru cineva, inconştient, înacelaşi timp, o creezi şi pentru tine - deoarece un gând este o sabie cu două tăişuri. Te taie şi pe tine simultancu tăierea celuilalt.

Chiar acum doi sau trei ani, un israelian, Uri Geller, care a lucrat asupra energiei mentale, a făcut unexperiment la teliviziunea BBC în Anglia. El poate îndoi orice doar prin puterea gândului: cineva ţine o lingură în mână la o depărtare de zece paşi de Geller şi acesta doar se gândeşte la ea, iar lingura se îndoaie imediat.Tu nu o poţi îndoi cu mâna iar el o îndoaie cu gândul. Dar atunci s-a întâmplat un fenomen foarte rar lateleviziunea BBC; nici chiar Geller nu era conştient de posibilitatea aceasta. Mii de oameni urmăreau de acasă acest experiment televizat. Când a făcut experimentul, în casele multortelespectatori au început să se strice şi să se îndoaie multe lucruri - mii de lucruri pe tot cuprinsul Angliei.Energia s-a comportat ca şi cum ar fi fost transmisă prin unde. Geller a făcut experimentul aflându-se la odistanţă de zece paşi de lingură şi în toate casele, la-o distanţă de zece paşi de televizor, au început să sepetreacă multe lucruri: s-au îndoit, s-au stricat, au căzut multe lucruri. A fost ceva straniu!

Gândurile sunt lucruri - şi sunt chiar foarte periculoase. În Uniunea Sovietică există o femeie, Mi hailovana,care poate face multe lucruri miraculoase: ea poate atrage orice spre ea - doar prin gând.Rusia Sovietică nu crede în lucruri oculte - o ţară comunistă, ateistă - şi ei au studiat în mod ştiinţific aceastăfemeie să vadă ce se întâmplă cu trupul ei.Dar când ea atrage vreun lucru, pierde aproximativ un kilogram din greutatea corporală; într -un experimentde o jumătate de oră pierde un kilogram. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că prin gânduri consumi energie - şi faci asta în mod continuu.Mintea ta este ca o gură spartă. Emiţi fără rost tot felul de lucruri. Distrugi oamenii din jurul tău, te distrugi

pe tine însuţi.Eşti un pericol - şi continui să transmiţi, să difuzezi. Multe lucruri se întâmplă doar din cauza ta. Iar noi trăim într-o mare reţea. Întreaga lume continuă să devină, pe zi ce trece, din ce în ce mai mizerabilă deoarece pepământ se află din ce în ce mai mulţi oameni care continuă să transmită din ce în ce mai multe lucruristupide, chiar rele.

Cu cât te întorci mai mult în timp, cu atât vei găsi pământul mai liniştit - erau mai puţini transmiţători. Înzilele lui Buddha sau Lao Tzu, lumea era foarte paşnică şi naturală; era un rai.De ce? În primul rând, erau mai puţini oameni şi aceştia nu erau atât de gânditori; atunci ei erau mai înclinaţispre simţire decât spre gândire. Oamenii se rugau. Dimineaţa, rugăciunea era primul lucru pe care îl făceau.Noaptea, ultimul lucru era tot rugăciunea. Şi pe tot parcursul zilei, oricând aveau un moment liber, începeau

să se roage în interior.

Ce este o rugăciune?Rugăciunea este o transmitere de binecuvântări către toţi şi toate. Rugăciunea este o transmitere acompasiunii către tot ce există. Rugăciunea este crearea unui antidot pentru negativitate - ea este o


20/138

pozitivare obiectivă a realităţii. Aceasta va fi a treia realizare faţă de gânduri, că ele sunt lucruri, forţe şi cătrebuie să te îngrijeşti de ele cu foarte mare atenţie.

în mod normal, fără să fii conştient, continui mereu să gândeşti orice. Este dificil de găsit o persoană care sănu fi comis o grămadă de crime şi păcate în minte - dar puţini ştiu că acele lucruri chiar se întâmplă.

Ţine minte, poate că nu omori chiar tu, dar gândindu -te mereu la acest lucru se poate crea o situaţie în carepersoana respectivă chiar este omorâtă. Cineva îţi poate împrumuta gândul, deoarece persoane excesiv dereceptive şi orientate negativ se găsesc peste tot şi gândurile curg precum apa: în jos.

Dată te gândeşti în mod continuu la ceva anume, cineva care este mai slab poate rezona cu gândul tău şipoate să ucidă cu adevărat persoana pe care tu ai ucis-o doar cu gândul. De aceea, cei care au cunoscut realitatea interioară umană spun că fiecare este responsabil de tot ce se întâmplă pe Pământ - fiecare.Orice s-ar întâmpla în Vietnam, pentru asta nu sunt responsabili doar cei ca Nixon, responsabil este şi oricinegândeşte. O singură persoană nu poate fi făcută responsabilă şi aceasta este persoana care realizează stareade non-minte: altminteri toţi sunt responsabili pentru tot ce se petrece pe această planetă.Dacă pământul este un iad, şi tu eşti creatorul său - şi tu participi la asta. Nu arunca responsabilitatea doarasupra altora - şi tu eşti responsabil, acesta este un fenomen colectiv. Boala poate izbucni oriunde, aceastăexplozie poate aparea la milioane şi milioane de kilometri depărtare de tine - asta nu contează, deoarecegândul este un fenomen non-spaţial, el nu are nevoie de spaţiu.

De aceea el călătoreşte cel mai rapid. Nici chiar lumina nu poate călători atât de rapid, deoarece chiar şipentru lumină este nevoie de spaţiu. Gândul călătoreşte cu viteza cea mai mare. De fapt nici nu îi trebuietimp pentru a călători, spaţiul nu există pentru el. Te poţi afla aici, gândindu-te la ceva, şi se întâmplă înAmerica. Cum poţi fi considerat tu responsabil? Nici un tribunal nu te poate pedepsi, dar în tribunalul final alexistenţei vei fi pedepsit - deja se efectuează pedeapsa. Din această cauză oamenii suferă atât de mult.

Mulţi vin şi îmi spun, “Noi nu facem niciodată rău la nimeni şi cu toate acestea suferim atât de mult." Poatecă nu faci, poate că doar te gândeşti - şi gândirea este mult mai subtilă decât acţiunea.O persoană se poate proteja de o acţiune negativă împotriva ei, dar nu se poate proteja de un gând rău.Faţă de gândire oricine este vulnerabil, excepţie făcând doar acei extremi de puţini a căror aură mentală este în întregime purificată...

Non-gândirea este o necesitate, dacă vrei să fii complet liber de păcat, de crime, eliberat de tot ce se petrece în jurul tău - şi aceasta este ceea ce se înţelege prin a fi un buddha. Un buddha este o persoană care trăieştestarea de non-minte; atunci el nu mai este responsabil.

De aceea, în Orient noi spunem că nu mai acumulează niciodaţă karma; nu mai acumulează nici un fel de înlănţuiri viitoare. El trăieşte, merge, se mişcă, mănâncă, vorbeşte, face multe lucruri, deci trebuie săacumuleze karma, deoarece karma înseamnă activitate. Dar în Orient se spune că, chiar dacă un buddhaucide de exemplu o fiinţă care l-a atacat, acesta tot nu va acumula karma. De ce?

Este simplu: orice face Buddha, face fara ca acolo să existe o minte. El este spontan. Aceasta nu este oactivitate.

El nu se gândeşte la ea, ci aceasta doar se întâmplă. Nu el este cel care acţionează. Se mişcă ca un gol, ca unvacuum. Nu se gândeşte la aceasta. Iar dacă Divinul permite existenţa acelui act, atunci permite şi el.Nu mai are un ego care să reziste; nu mai are un ego care să acţioneze. Acesta este înţelesul afirmaţiei de a figol şi fără "eu”: doar să f ii o non-fiinţă, un non-eu, anatta.Atunci nu mai acumulezi nimic; atunci nu mai eşti responabil pentru nimic din ce se întâmplă în jurul tău:atunci tu transcenzi manifestarea, exişti doar ca releu Divin, ca manifestarea a lotului. Fiecare gând creeazăceva pentru tine şi pentru alţii. Fii atent!

Dar când spun să fii atent, nu vreau să spun să te gândeşti la lucruri bune. Nu, deoarece ori de câte ori te

gândeşti la gânduri bune, chiar alături de ele te gândeşti şi la gândurile rele.Cum poate să existe binele fără rău? Dacă te gândeşti la iubire, chiar alături de ca, în spatele ei, este ascunsăura.

Cum te poţi gândi la iubire fără să te gândeşti şi la ură?Poate că nu te gândeşti în mod conştient, iubirea poate că se afiă la nivelul conştient al minţii, dar ura esteascunsă în inconştient - ele se află împreună.


21/138

Ori de câte ori te gândeşti la compasiune, te gândeşti şi la cruzime.Poţi să te gândeşti la compasiune fără să apară acolo şi cruzimea?Poţi să te gândeşti la non-violenţă fără să te gândeşti la violenţă? Chiar în cuvântul “nonviolenţă” intrăviolenţa: ea este chiar în acest concept.

Poţi să te gândeşti la abstinenţă sexuală fără să te gândeşti şi la sex? Este imposibil, pentru că ce ar mai î nsemna abstinent sexual dacă nu ar mai exista nici un gând despre sex?

Nu, prin non-gândire apare o calitate diferită a fiinţei: nici bună şi nici rea, doar pur şi simplu o stare de non -gândire. Doar priveşti, doar rămâi conştient, dar nu gândeşti.Şi dacă intră vreun gând... va intra, deoarece gândurile nu sunt ale talé; ele doar plutesc prin spaţiu.Peste tot în jur şi în noi există o "gândosferă” - peste tot. Aşa cum există aerul, tot aşa există în jurul tăunumai gânduri şi acestea vor intra în tine după cum vor ele. Şi pentru ca ele să nu -ţi mai influenţeze viaţatrebuie să devii din ce în ce mai conştient. Dacă devii mai conştient, un gând pur şi simplu dispare, se topeşte,deoarece conştientizarea este o energie superioară gândurilor.

Conştientizarea pentru gânduri este ca focul: la fel cum ai aprinde o lampă în casă şi întunericul nu mai poateintra; stingi lămpa şi întunericul a pătruns din toate părţile - fără să mai piardă nici măcar o clipă, acesta dejase află acolo.Când în casă este lumină, întunericul nu poate intra. Gândurile sunt precum întunericul: ele intră doar dacă îninterior nu este nici o lumină. Conştientizarea este un foc: devii din ce în ce mai conştient şi vor intra din ce înce mai puţine gânduri.

Dacă devii cu adevărat integrat în conştientizarea ta, gândurile nu vor mai intra în tine; ai devenit o citadelăimpenetrabilă, nimic nu mai poate penetra în tine. Insă nu pentru că eşti închis, ţine minte - eşti absolutdeschis; dar chiar energia conştientizării devine citadela ta.Şi când în tine nu mai poate intra nici un gând, acestea vor veni şi vor trece pe lângă tine. Le vei vedea cumvin şi chiar în momentul în care sunt lângă tine vor face cale întoarsă. Şi abia atunci tu eşti stăpânul. Atunci tepoţi duce oriunde, atunci te poţi duce chiar în iad - nimic nu te mai poate afecta.Asta este ceea ce înţelegem noi prin iluminare.

Acum să încercăm să înţelegem sutrele lui Tilopa: „Cel ce nu vede nimic când priveşte în spaţiu, dacă atunci observă mintea, acesta va reuşi să distrugădistincţiile şi să atingă starea de buddha.”

Cel ce nu vede nimic când priveşte în spaţiu...

Aceasta este o metodă tantrică: de a privi în spaţiu, la cer, fără să vezi; să priveşti cu nişte ochi defocalizaţi. Săpriveşti şi totuşi să nu priveşti ceva, să nu cauţi ceva: doar o privire goală.

Uneori vezi în ochii unui nebun o astfel de privire goală - nebunii şi înţelepţii sunt asemănători în anumite

lucruri. Un nebun îţi priveşte faţa, dar tu poţi vedea că nu se uită la tine. El doar se uită prin tine, ca şi cum ai fi din sticlă, ca şi cum ai fi transparent; tu doar te afli în calea sa, el însă nu priveşte la tine. Şi pentru el, tu eştitransparent: el se uită dincolo de tine, se uită prin tine. Priveşte fără să privească la tine; acel “către” nu esteprezent, el doar priveşte.

Priveşte la cer fără să vezi ceva, pentru că dacă cauţi ceva anume, atunci cu siguranţă că va apare un nor:“ceva” înseamnă un nor, “nimic” înseamnă vasta expansiune a cerului albastru. Nu căuta nici un fel de obiect.Dacă cauţi un obiect, atunci chiar privirea ta va crea obiectul: un nor apare şi atunci vei începe să te uiţi dupăel. Nu privi la nori. Chiar dacă acolo sunt nori, nu te uita la ei - doar priveşte cerul, lasă-i să plutească, ei suntmereu pe cer. Brusc va veni un moment în care vei rezona cu această privire fără-privire - pentru tine noriidispar şi acolo va rămâne doar vastul cer liber.

La început este dificil, deoarece ochii tăi sunt obişnuiţi să privească doar la lucruri.

Observă un copil nou-născut: are aceeaşi ochi ca un înţelept - sau ca un nebun: ochii săi sunt relaxaţi şiplutesc. El îşi poate aduce ochii la centru sau poate să ducă globii oculari în extreme - aceştia nu sunt încăfixaţi.Sistemul său este lichid, sistemul său nervos nu este încă o structură, totul curge, pluteşte.


22/138

Deci un copil priveşte fără să privească la lucruri; este o privire dacă vrei, nebunească.

Urmăreşte un copil: aceeaşi privire este necesară şi pentru tine, deoarece tu trebuie să atingi o a douacopilărie. Urmăreşte un nebun, deoarece un nebun a ieşit de sub controlul societăţii. Societatea înseamnă o lume fixă aregulilor, a jocurilor. Un nebun este nebun deoarece acum el nu mai are un rol fix, el a scăpat: într-un anumesens este un renunţat. Un înţelept este şi el un renunţat, dar într-o dimensiune diferită.El nu este nebun; de fapt, el este singurul sănătos. Întreaga lume este nebună, este fixată pe ceva fals - deaceea un înţelept arată ca un nebun. Urmăreşte un nebun: se cere o astfel de privire.

În vechile şcoli tibetane exista mereu câte un nebun, doar pentru ca discipolii să îi privească ochii.Un nebun era foarte preţuit. El era căutat, deoarece o mănăstire nu putea exista fără să aibe un nebun.Acesta devine un obiect de observaţie. Căutătorii îl urmăreau, îi observau ochii şi apoi încercau să priveascălumea aşa cum o făcea nebunul. Acele zile erau deosebite şi minunate.

În Orient, nebunii nu au suferit niciodată aşa cum suferă acum nebunii din Occident. În Orient aceştia erau preţuiţi, un nebun era considerat ca fiind ceva special. Societatea avea grijă de el, erarespectat deoarece avea anumite elemente pe care le are şi un înţelept, anumite elemente în care transparepuritatea copilăriei.El este diferit de aşa-zisâ societate, cultură, civilizaţie; acesta a ieşit din aceste structuri. Dar bineînţeles că ela mers în jos; un înţelept merge în sus - aceasta este diferenţa - însă ambii au ieşit în afară, între ei însă existăşi similarităţi.Urmăreşte un nebun şi apoi încearcă să îţi laşi ochii să devină nefocalizaţi.

Acum câteva luni s-a efectuat un experiment la Universitatea Harvard şi cercetătorii au rămas surprinşi derezultatele obţinute. Ei au încercat să vadă dacă lumea pe care o vedem noi este sau nu aşa - deoarece înultimii ani s-au descoperit multe lucruri noi.

Noi nu vedem lumea aşa cum este ea, ci o vedem aşa cum ne aşteptăm să o vedem, noi proiectăm cevaasupra ei.

S-a întâmplat ca un vapor să ajungă pentru prima oară pe o insulă mică din Pacific. Oamenii de pe insulă nicinu l-au văzut, nimeni! Şi vaporul era imens - dar oamenii de acolo erau obişnuiţi să vadă numai barci mici. Einu au văzut niciodată un vas atât de mare. Pur şi simplu, mintea lor nu a putut descifra mesajul, ochii lor aurefuzat să îl vadă.

În Harvard au încercat un experiment pe un tânăr căruia i s-au dat ochelari cu lentile care deformau imaginileşi pe care a trebuit să îi poarte timp de şapte zile. În primele trei zile se afla într-o stare mizerabilă, deoarece totul era distorsionat, toată lumea înconjură toareera deformată, distorionată.... Acest lucru i-a dat o foarte mare durere de cap; nici nu mai putea să adoarmă.Chiar şi când avea ochii închişi acele figuri distorsionate... feţe deformate, copaci deformaţi, drumuri

deformate. Nici nu mai putea să se plimbe, deoarece nu îşi putea crede ochilor: “Oare ce este adevărat şi ceeste dat de proiecţia ochelarilor?" Dar s-a produs un miracol! După cea de-a treia zi a început să se obişnuiască; distorsiunea a dispărut.Ochelarii au rămas aceiaşi, ei distorsionau în continuare, dar el a început să privească lumea în vechiul săustil. Până într-o săptămână totul era in regulă; nu mai exista nici un fel de durere de cap, nici o problemă şioamenii de ştiinţă au rămas pur şi simplu surprinşi; nu le venea să creadă ce se întâmplase.Ochii au învins, ca şi cum ochelarii nu mai existau. Ochelarii erau acolo şi încă distorsionau imaginile - darochii au ajuns să vadă lumea uşa cum erau antrenaţi să o facă.

Nimeni nu ştie dacă ceea ce vezi există sau nu. Poate eă nu există, poate că există dar într-o formă totaldiferită. Culorile pe care le vezi, formele pe care le vezi, totul este proiectat de ochi. Şi ori de câte ori priveşti

fix, f ocalizat prin vechile şabloane pe care le ai, vezi lucrurile conform condiţionărilor tale.

De aceea un nebun are o privire fluidă, o privire absentă, totodată privind şi neprivind. Această privire esteminunată. Aceasta este una dintre cele mai mari tehnici tantrice:

„CeI ce nu vede ni mic când priveşte în spaţiu...”


23/138

Nu trebuie să vezi nimic, doar priveşte. La început, în primele zile, vei vedea ceva, dar doar datorită vechiuluiobicei pe care îl ai. Noi auzim, vedem şi înţelegem lucrurile doar datorită vechilor noastre obiceiuri.

Unul din cei mai mari discipoli ai lui Gurdjieff, P.D.Ouspensky, obişnuia să insiste faţă de discipolii săi asupraunui fapt - şi toţi se simţeau stânjeniţi de acest lucru, iar mulţi au plecat de la el tocmai datorită acesteiinsistenţe.Dacă cineva spunea, “Ieri tu ai spus...” el îl oprea imediat şi îl corecta, “Nu spune aşa. Spune, ‘Eu am înţelescă tu ai spus ieri acest lucru’. ‚Eu am înţeles...’.Nu spune ceea ce am spus eu; nu poţi cunoaşte asta. Vorbeşte despre ceea ce ai auzit." Şi el insista foartemult asupra acestui lucru, deoarece noi ne formăm obiceiuri din orice.Poate că ziceai, “în Biblie se spune...” şi el te-ar fi corectat, “Nu vorbi aşa! Spune doar că tu ai înţeles ceva dinceea ce este scris în Biblie." Ouspensky insista la fiecare frază rostită, “Ţine minte mereu că aceasta este doar înţelegerea ta."Noi continuăm să uităm. Discipolii săi continuau să uite mereu şi mereu şi el era încăpăţânat. Pur şi simplu nu îţi permitea să continui. Ar fi zis, “Revino-ţi. Mai întâi spune, ‘Eu înţeleg că tu spui asta; asta este înţelegereamea'... deoarece tu auzi conform ţie însuşi, tu vezi conf orm ţie - aceasta pentru că ai un şablon fix pe

Suprema Intelegere

Documents

Transcript of Suprema Intelegere