SupraconductibilitateDe la Wikipedia, enciclopedia liberaMagnet care pluteste peste un supraconductor de nalta temperatura (ca. -197 C) racit cu azot lichidSupraconductibilitatea este un fenomen n care rezisten?a electrica a unui material conductor devine zero, daca temperatura sa este mai mica dect o anumita valoare specifica materialului, numita temperatura critica.Fenomenul a fost observat pentru prima data de catre Heike Kamerlingh Onnes n 1911. Studiind dependen?a de temperatura a mercurului, el a observat ca sub o anumita temperatura, apropiata de temperatura heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade brusc catre zero. Ulterior s-a putut determina o temperatura critica pentru diferite elemente chimice simple ?i compuse.S-a observat de asemenea ca, daca se aplica unui supraconductor un cmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumita intensitate a cmpului, numita intensitate (de cmp) critica. Aceasta depinde de asemenea de materialul supraconductorului ?i de temperatura.Daca densitatea curentului prin supraconductor, depa?e?te o anumita valoare critca, supraconductibiltatea dispare.Alt fenomen observat a fost expulsarea cmpului magnetic dintr-un corp aflat n stare de supraconductibilitate. Acest fenomen este numit Efectul Meissner.