Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

186

ROMAN EQUESTRIAN CAREERS IN SOME LATIN INSCRIPTIONS FROM DACIA

Mădălina Strechie Senior lecturer, PhD, Hab., University of Craiova

Abstract:The equestrian order in the Roman world was not only the corps of Roman officers, but also a class of Roman society since the time of the Kingdom, the second electoral class according to the

reform of the visionary Etruscan king Servius Tullius. The service (career) of the Roman officers for

their fatherland, Rome, for their lifetime, was divided into the military service, also called equestrian militias, and the administrative service, performed by the curators and procurators.

This study follows several equestrian careers as they appear from the Roman inscriptions discovered

on Dacian territory. From the analysis of the Roman inscriptions selected by us in this paper one can see very well in the curricula vitarum of Roman officers, names synonymous with the equestrian

career such as vir egregius, vir perfectissimus, eques publicus.

Cursus equester, similar to cursus honorum for the senatorial order, had just like the political career,

extremely prestigious functions, these being in increasing order the prefects of the provisions, of Egypt and of the praetorium: praefectus annonae, praefectus Aegypti, praefectus Praetorii. In the epigraphic

texts we selected in this article there is also a prefect of the praetorium, a sort of head of the Roman

general staff, but also a prime minister, which denotes the importance of Roman Dacia within the Empire.

Keywords:officers‟ careers, Roman central administration, Latin epigraphy, Dacia.

Introducere

Ordinul ecvestru, ordo equester, era la romani o veritabilă clasă socio-profesională

puternic implicată în politica romană, mai ales în ceea ce privește partea sa executivă,

deoarece ordo equester a devenit, o dată cu Principatul, guvernul superputerii lumii antice,

fiind totodată principalul ei instrument de globalizare. La fel ca la toate popoarele indo-

europene, care aveau o clasă a războinicilor în proximitatea clasei conducătoare, (arienii

aveau barathi, războinici-conducători, ulterior kshatrya, militari de profesie, hittiții aveau

pankus, o veritabilă instituție similară cu a romanilor, tracii și dacii îi aveau pe tarabostes,

celții/galii pe cavaleri, spartanii aveau drept cetățeni doar războinicii, egalii sau spartiatai

etc.), tot astfel aveau și romanii pe cavaleri, statuați drept clasă conducătoare încă din timpul

Romei regale, prin reforma revoluționară a lui Servius Tullius, ordo equester era clasa

militarilor de profesie, corpul de comandă al ofițerimii romane, situat pe eșalonul doi al

claselor censitare romane. În această postură, ordo equester roman avea obligația de apărare a

țării prin contribuția militară, de unde exista și tradiția perpetuată de-a lungul timpului în

societatea romană: Cine apără țara, acela o și conduce.

În mod real, ordo equester era cel care conducea țara, beneficiind de funcții plătite, din

care cauză nu se bucura de dignitas, față de prima clasă a societății romane, anume ordo

senatorius, care se bucura de dignitas pentru că aveau o carieră numită cursus honorum,

funcțiile lor fiind onorifice, averea lor fiind proprietatea funciară, întreținându-se din fonduri

proprii, cu dreptul să dețină principalele funcții politice în statul roman: legislative-Senatul,

judecătorești - praetura, economice - censura și questura, urbane - edilitatea, iar în

împrejurări extraordinare - dictatura.

Dacă membrii ordinului senatorial se numeau și clarissimi viri=bărbații cei mai vestiți-

trad.n., adică notabilitățile romane, cavalerii erau desemnați de regulă prin mai multe

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

187

sintagme precum: viri egregii=bărbați de seamă-trad.n., viri perfectissimi=bărbați care au

îndeplinit prefecturi (comenzi militaro-administrative precum praefectus Praetorii=prefectul

Gărzii pretoriene, un fel de Gardă imperială, dar și stat-major al armatei romane, sau

serviciu secret al Romei, totodată și guvern al împăratului, praefectus Aegypti=comandantul

militar și guvernatorul Egiptului, care era un domeniu personal al împăratului roman,

praefectus annonae=comandantul aprovizionării cu grâne al Romei, era un fel de conducător

militar al instituției economice de aprovizionare cu grâu a Romei, aprovizionarea fiind un

monopol de stat, o instituție militarizată pentru a evita crizele de alimente, dar și specula și

creșterea prețurilor), equus/eques publicus=cavaler al statului roman, /cavaler care

beneficiază de cal din partea statului sau chiar vir a militiis=bărbat care și-a îndeplinit milițiile

ecvestre/serviciul militar superior/de ofițer-trad.n. Precizăm încă o dată că milițiile ecvestre

reprezintă stagiul de ofițer, un fel de serviciu militar al ofițerilor, nu greșim dacă o numim un

fel de școală de ofițeri.

Milițiile ecvestre erau obligatorii pentru cariera unui cavaler/ofițer roman, fiind trei în

mod obișnuit, fiecare durând aproximativ trei ani1, a patra era îndeplinită în mod excepțional

de cei mai capabili dintre membrii ordinului ecvestru, aceștia fiind acei ofițeri care alcătuiau

statul major al armatei romane (ajungeau comandanții principalelor prefecturi amintite mai

sus, erau și comandanții trupelor speciale romane, dintre care îi amintim pe equites

singulares=un fel de trupe de commando, în traducere ar fi cavaleri unici, adică excepționali,

un fel de agenți sub acoperire, erau într-adevăr unici deoarece un singur cavaler de acest fel

valora cât o armată), sau intrau prin procesul de adlectio=cooptare în odro senatorius, adică

își depășeau condiția de cavaler, fiind selectați în rândurile ordinului superior.

Cele trei miliții obișnuite erau2:

1. praefectus cohortis quingenariae=prefect (un fel de sub-locotenent-s.n.) al unei sub-unități

militare de infanterie de 500 de oameni-trad.n;

2. tribunus militum=tribun (un fel de locotenent-s.n.) în cadrul unei legiuni romane;

3. praefectus alae quingenariae sau (tribunus cohortis milliariae)=prefect al unei unități de

cavalerie de 500 de oameni sau tribun al unei sub-unități de infanterie de 1000 de oameni-

trad.n.

Cea de-a patra miliție era excepțională, dedicată celor mai buni dintre cei mai buni,

adică elita armatei romane: praefectus alae milliariae3= prefect (comandant) al unei unități de

cavalerie de 1000 de oameni-trad.n.

După aceste miliții, adică respectiv 9 ani sau 12 ani, cavalerul roman primea după

comenzile militare funcții administrative cum ar fi: administratori ai bunurilor personale ale

împăratului, coordonatori ai unor servicii financiare imperiale, coordonatori de servicii

administrative cu denumirea de procuratori sau curatori4 și comandanți ai celor trei mari

prefecturi amintite mai sus, comenzi care erau o combinație de armată cu administratori.

Cariere ecvestre în Dacia

Dacia a fost o provincie romană importantă în cadrul Imperiului Roman, care a

necesitat până la romanizare numeroase cadre militare, atât la comanda trupelor staționate

aici, dar și la comanda serviciilor administrative. Armata romană a fost și principalul agent de

Romanizare, iar prin cadrele de comandă, adică prin ofițerii săi a condus administrația

provincială din orice provincie, nu numai din Dacia.

Am selectat câteva inscripții descoperite pe teritoriul Daciei cu cadre superioare ale

armatei romane, în care apar titulaturi ale cusus equester, enumerate de noi mai sus.

1Apud Constantin C. Petolescu, Epigrafia latină, București, Editura Ars Docendi, 2001, pp.62-66. 2Ibidem. 3Ibidem. 4Ibidem.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

188

Pentru o mai bună receptare a inscripțiilor latine facem și traducerea lor, dar și explicarea lor.

Menționăm că munca de traducere este foarte complexă, indiferent de limba din care se

traduce, dar mai ales din limbile clasice, de aceea de multe ori folosim expresii întregi pentru

a reda un cuvânt. De asemenea, acolo unde avem mai multe variante de traducere le punem în

paranteze pentru a reda cel mai bine sensul latinesc.

Carieră ecvestră (CV de vir egregius)

CIL, III, 1016; IDR, III/2, 206, p. 1815

FORTUNAE REDUCI LARI VIALI ROMAE AETERNAE

Q(UINTUS) AXIUS AELIANUS V(IR) E(GREGIUS)

PROC(URATOR) AUG[G(USTORUM)] IONI.

Zeiței Fortuna cea restaurată, divinității protectoare a drumurilor Romei eterne îi

dedică monumentul Quintus Axius Aelianus, bărbat de seamă (ales), (bărbat de neam

ecvestru care avut o carieră remarcabilă), administrator al împăraților pentru Ionus.-trad.n.

Cavalerul nostru din inscripția aceasta este Quintus Axius Aelianus, care își îndeplinise

cariera ecvestră din moment ce la data inscripției era deja procurator al celor doi împărați.

Este demn de reținut formula epigrafică abreviată pentru vir egregius=V.E. Quintus Axius

Aelianus, personaj de neam ecvestru cu tria nomina a îndeplinit cu siguranță o carieră

ecvestră obișnuită adică cele trei miliții, după care a îmbrățișat cariera administrativă

militarizată în Dacia, dedicând în Dacia o inscripție votivă, adică pentru divinități, anume

Fortuna, zeița norocului și a divinității protectoare a drumurilor, mai ales că Roma avea o

rețea rutieră de invidiat chiar și pentru secolul 21, drumurile fiind de asemenea, monopol de

stat controlat de către armată, așadar era tot un sector militarizat, drumurile având o

importanță strategică.

Din punct de vedere gramatical limba latină este folosită foarte corect, divinitățile

cărora li se dedică inscripția sunt în cazul Dativ (D.), iar personajul care dedică, vir egregius,

cavalerul Quintus Axius Aelianus este corect în cazul Nominativ, (N.), fiind subiectul

acțiunii.

Carieră ecvestră (CV de cavaler-eques publicus)

CIL, III, 1497; IDR, III/2, 107, pp. 110-1116

M(ARCO) COMIN(IO) M(ARCI) F(ILIO) PAP(IRIA TRIBU) QUINTO

PONTIF(ICI) COL(ONIAE) SAR(MIZEGETUSAE)

ET PRAEF(ECTO) Q(UIN)Q(UENALI)

PRO ANTONINO IMP(ERATORE)

PATR(ONO) COLL(EGII) FABR(UM)

EQ(UO) P(UBLICO)

ORDO COL(ONIAE) OB MER(ITA) IPSIUS

Lui Marcus Cominius Quintus, fiul lui Marcus, din tribul Papiria, care a fost preot al

Coloniei Sarmizegetusa și prefect quinquenal (prefect pentru cinci ani) pentru împăratul

Antoninus, șef al asociației meșteșugarilor,(prefect al meșteșugarilor-poate fi și o comandă

militară, un fel de trupe de geniu) cavaler roman (cavaler cu cal din partea statului roman-

membru al ordinului ecvestru) i-a dedicat inscripția datorită meritelor lui însuși, consiliul

Coloniei.-trad.n.

5 ***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I. Russu, Seria prima,

Inscripţiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR, III/2), Adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de Ioan I. Russu în colaborare cu Ioan Piso şi

Volker Wollmann, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, p.181. 6 ***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I. Russu, Seria prima,

Inscripţiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR,

III/2), Adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de Ioan I. Russu în colaborare cu Ioan Piso şi

Volker Wollmann, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, pp.110-111.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

189

În acest text epigrafic, personajul de neam ecvestru este Marcus Cominius Quintus, de

neam italic după menționarea tribului, Papiria, un trib foarte vechi, fondator al Romei.

Cavalerului de mai sus îi este dedicată inscripția de către colonia Sarmizegetusa, din cauza

meritelor cavalerului, căruia i se menționează tagma ecvestră prin formula: equus publicus,

aici la cazul Dativ (D.) deoarece i se dedică inscripția lui Marcus Cominius Quintus, toate

detaliile carierei sale se acordă cu numele său tot la cazul D.

Observăm că merituosul cavaler are o carieră administrativă după una militară

obișnuită, deoarece funcțiile sale administrative provinciale sunt cel de pontifex, funcție

religioasă, prefect quinquenal, adică un fel de administrator al biroului imperial din Dacia,

șeful colegiului de meșteșugari din Dacia, așa cum spunem în traducere el poate că a avut o

comandă/miliție ecvestră de prefect al meșteșugarilor, care ar echivala astăzi ca armă de

geniu, adică de construcții militare, știut fiind faptul, că așa cum spune Vasile Pârvan,

militarii Romei nu numai că au cucerit au și construit, fiind veritabili ingineri. Se pare că în

calitate de director/șef al acestui colegiu din cadrul Coloniei i s-a dedicat inscripția, mai ales

că se precizează ca din cauza meritelor lui însuși, (folosindu-se pronumele demonstrativ de

întărire, mai rar utilizat în inscripțiile latine).

De reținut că apare o altă formulă pentru menționarea carierei ecvestre Equus/Eques

publicus, abreviat E.P. Cazul utilizat aici este cazul D. pentru numele și funcțiile cavalerului

nostru, în mod corect, deoarece inscripția i se dedică de subiectul ordo coloniae=consiliul

local al coloniei, în cazul Nominativ (N.). Meritocrația nu lipsea, așa cum se observă din

textul epigrafic de mai sus, în cadrul administrației romane, din cadrul ordinului ecvestru

roman, dar mai ales din cadrul Romei, Cetatea Eternă. Acest lucru este demonstrat de

curricula vitarum din multitudinea inscripțiilor romane din toată lumea, inclusiv din Dacia,

fie că este vorba de viri clarissimi, fie că este vorba de viri egregii, fie că este vorba de simpli

centuriones sau milites.

Carieră ecvestră (CV de cavaler cu patru miliții)

CIL, III, 1551; IDR, III/2, 96, p. 987

Q(UINTO) MARCIO TURBONI FRONTONI

PUBLICIO SEVERO PRAEF(ECTO) PRAET(ORIO)

IMP(ERATORIS) CAESARIS TRAIANI HADRIANI

AUGUSTI P(ATRIS) P(ATRIAE)

COLON(IA) ULP(IA) TRAIAN(A) AUG(USTA)

[DA]CICA SARMIZEGETUS(A)

Lui Quintus Marcius Turbo Fronto Publicius Severus, prefectul Pretoriului

(comandantul Gărzii Pretoriene) al Împăratului Caesar Traianus Hadrianus Augustus,

părintele patriei, i-a dedicat inscripția Colonia Ulpia Traiana Augustă/Imperială Dacica

Sarmizegetusa.-trad.n.

Această inscripție din Dacia dezvăluie cariera unui cavaler din elita ordinului, anume

unii dintre puținii care executau și a patra miliție ecvestră, din moment ce este în topul carierei

ecvestre, anume Prefect al pretoriului un fel de comandant al marelui stat major roman, șef de

guvern, dar și șeful serviciului secret roman, al doilea personaj al politicii romane, după

împărat. Personajul cu o carieră extraordinară este Marcius Turbo Fronto Publicius Severus,

un polionim (are mai mult de tria nomina obișnuite ale cetățenilor romani) și faptul că este

menționat în această inscripție onorifică de pe teritoriul Daciei, alături de împăratul Hadrian,

trecut cu o parte a titulaturii sale imperiale, demonstrează o dată în plus importanța

personajului din tagma ecvestră. Subiectul, cel care dedică acest text epigrafic este tot forul

7 ***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I. Russu, Seria prima,

Inscripţiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR,

III/2), Adunate, însoţite de comentarii şi indice, traduse de Ioan I. Russu în colaborare cu Ioan Piso şi

Volker Wollmann, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1980, p. 98.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

190

diriguitor al coloniei Ulpia Traiana Augusta/Imperială a Sarmizegetusei din Dacia, ceea ce

demonstrează importanța acordată Daciei de către împărații romani din moment ce trimit aici

elita ofițerimii romane. Cazurile folosite sunt D. pentru numele și funcțiile cavalerului

Marcius Turbo Fronto Publicius Severus, Genitivul (G.) pentru titulatura imperială și N.

pentru colonia dacică, subiectul acțiunii și dedicatoarea textului epigrafic.

Comparând acest text epigrafic cu alte texte epigrafice despre cariere observăm că

fiecare personaj celebru, din ambele ordine foloseau ordinea descrescătoare a

demnităților/funcțiilor/milițiilor în CV-urile lor, adică menționează, de regulă, doar ultima

demnitate, cea mai însemnată, sau încep cu aceasta și termină cu prima, cea mai mică.

Carieră ecvestră (CV de cavaler cu miliții)

IDR, V, 10, pp. 34-358

T(ITUS) IUL(IUS) T(ITI) FIL(IUS) FAB(IA TRIBU) SAT[UR]NINUS

PRAEF(ECTUS) VEH(I)CUL(ORUM)

TRIB(UNUS) MIL(ITUM) LEG(IONIS) I ITAL(ICAE)

P[R]AEF(ECTUS) COH(ORTIS) I CL(AUDIAE) EQUITATAE

SCRIBA TRIBUNIC(IUS)

APARITOR IMP(ERATORIS) CAES(ARIS) TITI AELII

HADRIANI [A]NTONINI AUG(USTI) PII [P(ATRIS) P(ATRIAE)]

COND(UCTOR) ILLYRICI [U]TRIOUSQ(UE)

ET RIPAE THRACIAE

Titus Iulius Saturninus, fiul lui Titus din tribul Fabia, prefect al poștei romane

(conducător/diriginte al poștei romane), tribun militar al Legiunii I Italica, prefect al cohortei

I Claudia de cavalerie, tribun militar secretar, ordonanță personală a Împăratului Caesar

Titus Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius, părintele patriei, antreprenor (arendaș

reprezentând statul roman) pentru Illyricum și a celor două țărmuri ale Thraciei.-trad.n.

În acest ultim text epigrafic selectat de către noi pentru acest studiu avem un CV al

unui cavaler, Titus Iulius Saturninus, tot cu patru miliții, deoarece menționarea comenzii de

praefectus vehiculorum îi desemnează acestuia apartenența la elita tagmei ecvestre, deoarece

era o funcție/grad ecvestru foarte important, deși nu era în ceea ce numim top trei

grade/funcții ecvestre menționate mai sus era undeva pe treapta a IV sau a V-a. Milițiile reies

clar din textul epigrafic, tribunus militum legionis I Italiciae, praefectus cohortis I Claudiae

equitate, scriba tribunicius și aparitor Imperatoris.Se pare că ofițerul Titus Iulius Saturninus,

de neam italic, după menționarea tribului, Fabia a făcut parte dintrupele speciale ale armatei

romane, din moment ce a fost ordonanță a împăratului, se pare că și-a făcut milițiile inițiale în

trupele pretoriene. Cariera administrativă a fost și demnă de un membru al elitei anume

prefectura poștei romane, antreprenor, un fel de investitor al statului roman cu sarcini

financiare pentru țărmurile tracice, dar și pentru Illyricum. Nu știm cine dedică inscripția,

poate că și-o ridică singur cavalerul, prin utilizarea cazului N. Cariera ecvestră este și aici una

impresionantă, ceea demonstrează o dată în plus meritocrația, care exista în cadrul armatei

romane și nu numai în cadrul acesteia.

Concluzie

Carierele ecvestre din Dacia în lumina izvoarelor epigrafice sunt ale unor oameni

marcanți din cadrul ordinului cavalerilor, cu funcții foarte mari în administrația romană, cu

foarte mare putere de decizie, ceea ce demonstrează o dată în plus că procesul Romanizării

Daciei a fost unul fără de întoarcere, fiind un veritabil succes în primul rând al ordinului

ecvestru, brațul armat, disciplinat și eficient al Imperiului Roman.

8 ***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I. Russu, Seria a doua,

Inscripţiile din Scythia Minor, Volumul V, Capidava-Troesmis-Noviodunum, Adunate, însoţite de

comentarii şi Indici de Emilia Doruţiu-Boilă, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R, 1980, pp. 34-35.

Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9

191

BIBLIOGRAPHY

Cagnat, Renée Cours d´Épigraphie Latine, Supplément à la Troisième Édition. Ancienne

Librairie Thorin et Fils, Albert Fontemoing Éditeur, Libraire des Écoles Française

d´Athènes et de Rome du Collège de France et de l´École Normale Suppérieure, 4 Rue

Le Goff, 4, Paris, Novembre, 1904.

Devijver, H., Prosopographia militiarum ecvestriium quae fuerunt ab Augusto ad Gallienum,

Leuven, Belgium, 1976-1993.

***Inscripțiile antice din Dacia și Scythia Minor, Colecție îngrijită de D. M. Pippidi și I.I.

Russu, Seria prima, Inscripțiile Daciei Romane, volumul I, (IDR, I), Introducere istorică

şi epigrafică, Diplomele militare. Tăblițele cerate, Adunate, însoțite de comentarii și

indice, traduse în românește de Ioan I. Russu, Prefață de Acad. Prof. Stefan Pascu,

președintele secției de științe istorice, București, editura Academiei R.S.R., 1975.

***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecție îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I.

Russu, Seria prima, Inscripțiile Daciei Romane, volumul II, (IDR, II) Oltenia și

Muntenia, Culese, traduse în românește și însoțite de comentarii și indici de Grigore

Florescu și Constantin C. Petolescu, București, Editura Academiei R.S.R., 1977.

***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I.

Russu, Seria prima, Inscripţiile Daciei Romane, volumul III, (IDR, III, 1) Dacia

Superior 1, Zona de Sud-Vest (teritoriul dintre Dunăre, Tisa și Mureș), Adunate,

însoțite de comentarii şi indici, traduse de Ioan I. Russu în colaborare cu Milena

Dušanić, Nicolae Gudea, Volker Wollmann, București, Editura Academiei R.S.R.,

1977.

***Inscripțiile antice din Dacia și Scythia Minor, Colecție îngrijită de D. M. Pippidi și I.I.

Russu, Seria a II-a, Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine, volumul II, Tomis și

teritoriul său, (IDR, II), Culese, traduse, însoțite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de

Al. Suceveanu, București, Editura Academiei R.S.R., 1987.

***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecție îngrijită de D. M. Pippidi și I.I.

Russu, Seria prima, Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia

Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR, III/2), Adunate, însoțite de comentarii și indice,

traduse de Ioan I. Russu în colaborare cu Ioan Piso şi Volker Wollmann, București,

Editura Academiei R.S.R., 1980.

***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecție îngrijită de D. M. Pippidi și I. I.

Russu, Seria prima, Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, 4, Zona răsăriteană,(IDR,

III/4)Adunate, însoțite de comentarii și indice, traduse de Ioan I. Russu, București,

Editura Academiei R.S.R., 1988.

***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, Colecţie îngrijită de D. M. Pippidi şi I.I.

Russu, Seria a doua, Inscripţiile din Scythia Minor, Volumul V, Capidava-Troesmis-

Noviodunum, Adunate, însoțite de comentarii și Indici de Emilia Doruţiu - Boilă,

București, Editura Academiei R.S.R, 1980.

Petolescu, Contantin, C., Epigrafia latină, București, Editura Ars Docendi, 2001.

Petolescu, Contantin, C., Inscriptions externes concernent l‟histoire de la Dacie, (vol. II –

I.D.R.E.), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996.

Popescu, Emilian, Inscripții grecești și latine din sec. IV – XIII, descoperite în România,

București, Editura Academiei R. S. R., 1976.

Pippidi, D. M., Popescu, Emilian, Epigraphica, București, Editura Academiei R. S. R., 1977.

Sandys, Edwin, John, Latin Epigraphy. An Introduction on to the Study of Latins Inscriptions,

London, 1927.

Strechie, Mădălina, Antologie de texte epigrafice latine, Craiova, Editura Universitaria, 2005.