UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE LITERE

Departamentul de Literatură şi Studii Culturale

RO A SC R A N RA I I 60

SHORT STORIES OF THE GENERATION OF THE 60s

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Conducător ştiinţific,

Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

Doctorand,

Voinescu Laura-Teodora

Brașov

2014

MINIS R L D CAŢI I NAŢIONAL

UNIVERSITATEA “ RANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-

410525

RECTORAT

______________________________________________________________________________

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COM ON NŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

NR. 6776 din 21. 07. 2014

PREŞEDINTE: Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ

DECAN– Facultatea de Litere, Universitatea

„Transilvania” din Brașov.

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

Universitatea „Transilvania” din Brașov

REFERENŢI: Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA

Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș

Prof. univ. dr. Vasile SPIRIDON

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Prof. univ. dr. Rodica ILIE, Universitatea „Transilvania”

din Brașov.

Data, ora și locul susținerii publice a tezei de doctorat: 23. 09. 2014, ora 11, în Aula

Universității Transilvania din Brașov, sala UII 3.

Eventualele aprecieri sau observații la adresa lucrării vă rog să le transmiteți în timp util

pe adresa laurateodoravoinescu@gmail.com.

Totodată vă invităm să luați parte la ședința publică de susținere a tezei de doctorat.

CUPRINS

ARGUMENT 5

INTRODUCERE 7

Capitolul I. Direcții generale în proza scurtă a enerației '60 12

1.1. Ștefan Bănulescu sau proza tăcerii 14

1.2. Fănuș Neagu și semnele eposului 31

1.3. Dumitru Radu Popescu sau umanismul viziunii 44

1.4. Nicolae Velea sau fascinația povestirii 64

1.5. Sorin Titel între epic și antiepic 75

1.6. Concluzii 82

Capitolul II. roblematica prozei scurte a enerației '60 84

2.1. Ștefan Bănulescu 85

2.2. Fănuș Neagu 99

2.3. Dumitru Radu Popescu 114

2.4. Nicolae Velea 125

2.5. Sorin Titel 131

2.6. Concluzii 140

Capitolul III. Raportul dintre proza scurtă și roman la prozatorii

generației '60 142

3.1. Romanele lui D. R. Popescu 144

3.2. Romanele lui Fănuș Neagu 167

3.3. Romanele lui Sorin Titel 176

3.4. Concluzii 188

Capitolul IV. radiție și inovație în proza scurtă a generației '60. 190

Raportul dintre proza scurtă șaizecistă și proza predecesorilor

4.1.Tradiție și inovație în proza Generației '60. Afinități literare 192

4.2.Ștefan Bănulescu, proza absenței 195

4.3.Fanuș Neagu, lirism și vigoare epică 204

4.4.D. R. Popescu, rafinamentul tehnicilor narative 211

4.5.Nicolae Velea, maestru al prozei scurte 225

4.6.Sorin Titel, aventura scrisului 230

4.7.Concluzii 237

CONCLUZII 240

BIBLIOGRAFIE 244

Cuvinte cheie: proză scurtă, inovație, Bărăgan, generație, narativ, epos,

antiepic.

TABLE OF CONTENTS

INTRODUCTION

CHAPTER I. General directions in the short stories of t e eneration of

t e 60 s 12

1.1. Ștefan Bănulescu – literature of silence 14

1.2. Fănuș Neagu and the signs of the epos 31

1.3. Dumitru Radu Popescu- a prose focused on the human nature 44

1.4. Nicolae Velea and the fascination of story telling 64

1.5. Sorin Titel, epic and antiepic 75

C A R II. e universe of t e s ort stories of t e eneration of t e

60 s

2.7. Ștefan Bănulescu 85

2.8. Fănuș Neagu 99

2.9. Dumitru Radu Popescu 114

2.10. Nicolae Velea 125

2.11. Sorin Titel 131

2.12. Conclusions 140

CHAPTER III. Short stories and novels 142

3.5. The novels of D. R. Popescu 144

3.6. The novels of Fănuș Neagu 167

3.7. The novels of Sorin Titel 176

3.8. Conclusions 188

CHAPTER IV. Tradition and innovation. Connections it t e past of

t e s ort stories of t e eneration of t e 60 s 190

4.8.Tradition and innovation 192

4.9.Ștefan Bănulescu, literature of absence 195

4.10. Fanuș Neagu, poetry and vitality 204

4.11. D. R. Popescu, refined narrative techniques 211

4.12. Nicolae Velea, a master of short stories 225

4.13. Sorin Titel, the adventure of writing 230

4.14. Conclusions 237

CONCLUSIONS 240

BIBLIOGRAPHY 244

Cuvinte cheie: proză scurtă, inovație, Bărăgan, generație, narativ, epos,

antiepic.

REZUMAT

ARGUMENT

Lucrarea Proza scurtă a Generației '60 are drept scop cercetarea și sistematizarea prozei

scurte a acestei perioade în vederea unei comprehensiuni corecte asupra ei. Pe de altă parte,

interesul pe care îl prezintă literatura română în genere sub dominația comunismului este unul

actual tocmai pentru că apariția Declarației din aprilie 1964 a făcut posibilă „Trezirea din

somnul dogmatic”1, ceea ce a conferit scriitorilor o anume libertate în actul creării, moment unic

până la căderea regimului ceaușist. Sub ce formă s-a manifestat aceasta în opera scriitorilor

șaizeciști urmează a fi revelat în cadrul paginilor care urmează.

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole mari, fiecare cuprinzând subcapitolele

menite a reflecta diversitatea operei scriitorilor, temele abordate, tipologii ale personajelor,

deschiderea spre mit și fantastic, semne ale tragicului.

Am selectat scriitori considerați repere ale Generației '60, scriitori care au excelat ca

autori de proză scurtă, iar apoi ca autori de romane. Scriitorii selectați sunt: D. R. Popescu, Fănuș

Neagu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel. Voi încerca să urmăresc laboratorul prozei

scurte, temele, motivele recurente, tipologii ale personajelor, cercetând în parte opera fiecărui

1 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008,

pag.1097

scriitor selectat, pentru ca apoi să încerc să găsesc afinități între acești scriitori, puncte de

interferență.

Prezenta lucrare va fi împărțită în patru capitole, și anume: Capitolul I, Direcții generale

în proza scurtă a Generației '60; Capitolul al II-lea, Problematica prozei scurte a Generației '60;

Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și roman la prozatorii Generației '60; Capitolul

al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul dintre proza scurtă a

Generației '60 și proza predecesorilor.

STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT.

Capitolul I - Direcții generale în proza scurtă a Generației '60 evidențiază, pe baza unei

abordări tematice, trăsăturile specifice fiecărui autor în parte, pentru a crea un tablou individual

al fiecăruia, ilustrat prin intermediul celor mai importante opere ale lor. Astfel, acest capitol pune

sub lupă prozele șaizeciste,din această analiză reieșind faptul că autorii acestei generații, Ștefan

Bănulescu, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, Nicolae Velea și Sorin Titel, au reușit să readucă în

atenția cititorilor nuvelistica prin discursul narativ abordat, prin personajele create, prin

alegerea toposului și descrierea acestuia, mai exact prin tematica aleasă. Deși au folosit teme deja

întâlnite în literatura română până în acel moment, acești scriitori le-au oferit o nouă formă,

configurație, fiecare reușind să creeze o viziune proprie asupra lumii și de reprezentare a

acesteia. Prin vigoare, lirism și inocență, opera lui Fănuș Neagu devine o voce distinctă,

inconfundabilă în spațiul literar românesc. Imaginile puternice, violente, conflicte și situații

limită apar alături de o latură care-l identifică pe Fănuș Neagu drept „poet al suavului, aplecat

spre întruchipările inocenței și fragilității, îmbinare de atitudini care vorbește despre puterea de

îmbrățișare largă a vieții, deținută de acest scriitor”.2 Altfel spus, proza fănușiană se

caracterizează prin contraste, deoarece oscilează permanent între un realism de esență tare și

sensibilitate caldă. Scriitorul este preocupat de complexitatea naturii umane, explorator al lumii

câmpiei, al unei lumi care își trăiește prezentul, dar care are o permanentă deschidere „spre

2 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, pag. 89.

modele vechi, spre arhetip”.3 Interesul permanent pentru om, pentru natura umană în

complexitatea și unicitatea ei, este ceea ce îl desparte pe Nicolae Velea de colegii săi de

generație. Nicolae Velea excelează în domeniul prozei scurte, nuvelă, povestire, schiță,

surprinzând o umanitate interesantă, cu personaje literare considerate de către critica literară

ciudate. Cel din urmă, Sorin Titel, denotă prospețime, deschidere spre nou, inovație, dovedind

astfel o aventură pe cont propriu a scrisului, a cuvântului, prin capacitatea scriitorului de a

experimenta în fiecare volum în parte, de a încerca formule narative provocatoare, de a fi mereu

altul, pentru că schimbă permanent perspectivele.

Capitolul al II-lea, Pro le atica prozei scurte a Generației 60, analizează straturile

intime ale operelor, descifrează semnele, simbolurile, pătrunde practic în structura de adâncime a

textului. Sunt urmărite raportul cu mitul, oscilația între un timp sacru și un timp profan, ritmurile

cosmice, fascinația vechimii și deschiderea către fantastic. S-a observat că fiecare scriitor

explorează pe cont propriu lumea, oferind o perspectivă unică, inconfundabilă asupra realității.

În nuvelistica lui Ștefan Bănulescu, structurile sunt arhaice, originile se pierd în timpuri

imemoriale, existența pare a se desfășura dincolo de rama timpului cronologic, dincolo de profan

și nesemnificativ. În spatele realității imediate, se află, cum ar spune Micea Eliade, ceea ce există

cu adevărat, Realul prin excelență. Mircea Eliade opune spațiului profan, nesemnificativ, spațiul

sacru, bogat în semnificații, spațiu intim conectat de individ, de experiențele personale, de ceea

ce este cu adevărat esențial. În acest sens, Mircea Eliade notează:

„Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele

porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite unele de celelalte. (...) Există așadar un spațiu sacru, deci

puternic, semnificativ, și alte spații, neconsacrate, lipsite prin urmare de structură și de

consistență, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spațială

se reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu

adevărat, și restul spațiului, adică întinderea informă care-l înconjoară”.4

3Cornel Ungureanu, Literatura română azi, Muntenia, volumul 1, Pitești, Editura Paralela 45, 2003, pag. 213.

4 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Humanitas, București, 2007, pag. 19.

Lumea Sudului devine un ținut imaginar în proza scurtă a lui Fănuș Neagu, dând

impresia că există, dincolo de trecerea firească a timpului, un teritoriu cu legi proprii, cu un cod

de legi arhaice, nescrise.

Satul capătă la acest scriitor o reprezentare diferită de aceea a colegilor de generație sau

a predecesorilor. Este un sat în care echilibrul s-a pierdut, în care armonia este distrusă, în care

ordinea și stabilitatea au dispărut. Nicolae Velea se concentrează asupra personajelor,

descoperind fațete ignorate sau neaflate de ceilalți scriitori. Propune un personaj complex, cu o

bogată viață interioară, care are privirea ațintită în permanență către propriul sine, către propria

interioritate.

În schimb, proza scurtă a lui Sorin Titel se diferențiază prin deschiderea spre universul

copilăriei, al inocenței, al adolescenței, și impresionează prin surprinderea cotidianului socialist,

a banalului existenței în toată frumusețea și țesătura ascunsă de semnificații, faptele mărunte,

automatismele zilnice.

Prin urmare, proza scurtă a Generației '60 readuce atenția asupra zonei ruralului,

reprezentată prin oameni simpli la confluența a două lumi, la frontiera ce se stabilește între lumea

veche și cea nouă, la trecerea dintr-una în alta.

Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și ro an la prozatorii Generației '60,

demonstrează că proza scurtă este nucleul romanelor scriitorilor șaizeciști. În acest sens, au fost

analizate creațiile a trei dintre autorii vizați în prezenta lucrare. Este vorba despre D. R. Popescu,

Fănuș Neagu și Sorin Titel.

Sunt redate trecerea, absorția unor situații, păstrarea anumitor tipologii sau a unor tehnici

narative. Maturizarea deplină a autorilor se regăsește în romanele pe care scriitorii le concep.

Păstrând în parte același nuceleu narativ, D.R. Popescu reușește să ilustreze o lume a eroilor

atipici. Este depășită vechea tipologie a personajelor operelor interbelice, actanții romanelor sale

fiind memorabili prin particlaritățile și ciudățeniile lor. Astfel, umanitatea creionată de D.R.

Popescu stă sub semnul lipsei de coerență, de echilibru, de armonie cu universul.

Fănuș Neagu își arată disponibilitatea epică în romanul Îngerul a strigat. Acesta evocă o

umanitate răsfirată în spațiul câmpiei, topos privilegiat în scrierile sale. Prozatorul abordează

teme precum iubirea, moartea, timpul, natura primordială. În acest mod este sintetizată o lume,

un spațiu geografic imaginar, o mitologie proprie. S-a observat faptul că romanul continuă

problematica impusă prin prozele scurte ale scriitorului, înfățișând aceeași lume năvalnică a

Bărăganului, a câmpiilor dominate de viscole puternice, de arșițe nimicitoare.

Romanele scriitorului Sorin Titel marchează o schimbare de perspectivă în proza

autorului, oglindind un proces de maturizare a scrisului, de luare în posesie a unor noi tehnici și

procedee narative. Romanele lui Sorin Titel marchează trecerea de la epic la antiepic, Sorin Titel

fiind un romancier rafinat, deschis spre inovație și experiment. S-au observat afinitățile sale cu

Noul Roman Francez. Acțiunea nu mai prezintă omogenitate, coerență, personajele nu mai sunt

tipuri precum în proza tradițională. Însă din prozele sale scurte Sorin Titel păstrează umanitatea

evocată, micile așezări din vestul țării, atenția spre banal, nesemnificativ. Prozele scurte sunt

proiectate în maniera neorealismului cinematografic, și se poate observa, în același timp,

deschiderea spre noul roman, prin atitudinea depersonalizată și prin modul de a capta șuvoiul

vieții fără ierarhizare, totodată putând fi sesizate și deschideri importante spre literatura sud-

americană, spre Borges și Marquez.

Capitolul al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul

dintre proza scurtă șaizecistă și proza predecesorilor, reprezintă, de fapt, o analiză comparativă

a aspectelor comune și a diferențelor în ceea ce privește autorii aceleași generații, lucru ce denotă

afinități și deosebiri între creația generației șaizeciste și cea a predecesorilor săi. De altfel,

noutatea prozei generației șaizeciste constă în a ilustra confruntarea dintre vechi și nou, dintre

trecut și prezent, între lumea arhaică și noua orânduire cu structuri sociale diferite. Cu alte

cuvinte, este vorba de ilustrarea unor teme și conflicte tradiționale de inspirație rurală sub o

formă novatoare, prin intermediul mijloacelor prozei moderne, după cum afirmă criticul

Constantin Ungureanu5.

În concluzie, se poate afirma că proza scurtă a Generației '60 denotă o mare

disponibilitate atât față de tradiție, cât și față de nou, inovație la nivelul discursului narativ, al

limbajului, al complexității personajelor prin încadrarea lor într-un topos cu o vastă simbolistică.

Ceea ce s-a urmărit pe parcursul întregii lucrări este creionarea, într-un tablou al generației, al

felului în care opera, mai precis proza scurtă a scriitorilor șaizeciști, se individualizează, chiar

5 Cornel Ungureanu, op. cit, pag. 191.

dacă afinitățile dintre ei există. Așadar, este vorba despre aceeași realitate văzută cu ochi diferiți

și transpusă diferit, lucru ce redă tocmai complexitatea scrierii, dar și a ceea ce transmite.

OBI C L ȘI M ODA S DI L I

Capitolul I al tezei de doctorat urmărește direcțiile generale existente în proza scriitorilor

aparținând acestei generații.

Primul subcapitol este dedicat prozei scurte scrise de Ștefan Bănulescu, surprinzând

originalitatea acesteia. De asemenea, sunt urmărite aici afinitățile prozei scurte bănulesciene cu

opera lui Vasile Voiculescu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, Fănuș Neagu. Am

urmărit în acest subcapitol modul particular în care Ștefan Bănulescu surprinde lumea

Bărăganului. Se poate observa faptul că lumea câmpiei reprezintă un spațiu fascinant care atrage

scriitorii acestei generației șaizeciste, fiecare dintre aceștia explorând într-un mod propriu acest

topos privilegiat. De asemenea, în acest subcapitol am încercat să sintetizez cele mai importante

opinii critice referitoare la proza scurtă a lui Ștefan Bănulescu. Am analizat aici volumul de

proză scurtă Iarna bărbaților, surprinzând tematica nuvelelor, atmosfera specifică, arta

povestirii, magia limbajului. Volumul Iarna bărbaților definește perfect talentul de povestitor al

lui Ștefan Bănulescu, fixează o artă a povestirii, creează o lume, o provincie imaginară, imposibil

de definit prin cuvinte. Am surprins unitatea tematică și de atmosferă a acestui volum de

referință al literaturii noastre postbelice.

În al doilea subcapitol am definit trăsăturile prozei scurte scrise de Fănuș Neagu. Aici, am

surprins trăsăturile definitorii ale operei sale. Am descoperit că proza scurtă a lui Fănuș Neagu

este una incitantă, plină de viață, o proză dominată de o latură caldă, dar, totodată, dominată de

un realism puternic. Proza lui Fănuș Neagu explorează pe cont propriu lumea Bărăganului, a

Sudului. Spre deosebire de lumea lui Ștefan Bănulescu, am descoperit aici o lume aprigă,

puternică. O trăsătură definitorie a eroilor lui Fănuș Neagu este vitalitatea. Personajele din

prozele sale scurte poartă semnele locurilor în care trăiesc, sunt firi năvalnice, caractere

puternice. Totodată, lumea surprinsă de Fănuș Neagu stă sub semnul arhetipului, al baladescului,

în acest fel Fănuș Neagu dezvăluie un univers bogat în înțelesuri, în taine. Ceea ce deosebește

proza lui Fănuș Neagu de aceea a colegilor de generație este faptul că scriitorul este interesat de

conflictul puternic dintre vechi și nou, de ruptura violentă dintre generații. Am selectat în acest

capitol spre analiză cele mai importante nuvele ale scriitorului, Fănuș Neagu putând fi considerat

un cronicar al unei lumi în care miticul și magicul se contopesc, asigurând nucleul însuși al

existenței. Am insistat asupra unor nuvele emblematice, putând aminti aici Acasă, Dincolo de

nisipuri, Moștenirea, Tutunul, În văpaia lunii, Fântâna.

În subcapitolul trei, am analizat proza scurtă scrisă de D. R. Popescu, nuvelele de

referință ale acestui scriitor. Am subliniat aici bogăția epică, rafinamentul tehnicilor narative,

trăsături care fac din proza scurtă a scriitorului o proză originală, greu de etichetat sau de

încadrat într-o direcție literară. D. R. P. este, poate, din acest punct de vedere, cel mai interesant

scriitor al generației sale. Din proza scurtă a scriitorului am selectat nuvele în care talentul

autorului este de necontestat. Pot aminti aici Ploaia albă, Dor, Duios Anastasia trecea, Cutia de

conserve. Se poate observa, ca și în cazul celorlalți scriitori șaizeciști, faptul că nuvelele

reprezintă un adevărat laborator care pregătește romanele de mai târziu. Regăsim în nuvele

nucleul epic al întregii opere, situații specifice, tipologii de personaje. Am insistat în acest

subcapitol asupra nuvelei Dor, o adevărată capodoperă a prozei scurte românești. A urmărit aici

conlictele puternice, personajele care stau sub semnul tragucului. Am descoperit că există în

proza lui D. R. Popescu un cult al adevărului, personajele se află într-o permanentă căutare a

adevărului. Cele mai importante voci critice plasează proza lui D. R. Popescu dincolo de un

realism convențional rezultat în urma acestora. și schematic, observându-se faptul că scriitorul

valorifică în mod creator simbolul, liricul, mitul, iraționalul, oniricul, fantasticul.

În subcapitolul patru am surprins trăsăturile definitorii ale prozei scurte scrise de Nicolae

Velea. Acesta este un scriitor care a rămas fidel prozei scurte, care nu a încercat formula

romanului. În nuvelele sale, Nicolae Velea dovedește un meșteșug sigur, o artă deosebită a

povestirii și o capacitate extraordinară de a surprinde natura umană. Citind cele mai importante

volume ale autorului, am descoperit faptul că personajele sale nu sunt construite într-o manieră

tradițională. Scriitorul reușeste să creeze peronaje complexe, putând fi considerat un scriitor

dedicat omului, cu toată problematica sa. Nicolae Velea reușește să impună un nou tip de peronaj

literar, și anume personajele considerate de critica literară ciudate, complicate. Referitor la

personajele sale, Sorin Titel remarca pe bună dreptate: „Personajele din prozele lui Nicolae

Velea sunt complicate, autorul lor le privește parcă întotdeauna cu puțină ironie. Nu râde însă

niciodată de ele, nici chiar atunci când fac lucruri cu totul ieșite din comun, când de complicate

ce sunt, greu mai poți înțelege ceva din comportarea lor sucită și de mirare foarte. Din contră,

încearcă să le explice. (...) Velea caută cauza care face ca eroul său să se poarte ciudat și în

această căutare a sa prozatorul afirmă calități indiscutabile de artist. (...) Velea caută să explice

cauza ciudățeniei, a sucelii lor și o găsește în singurătate. Singurătatea îi îndeamnă pe toți acești

adolescenți timizi- brigadieri, șoferi, tractoriști- să recurgă la jocuri ciudate”.6 Proza scurtă a lui

Nicolae Velea este densă, condensată, scriitorul lucrează perfect pe suprafețe mici, intuind

esențialul. Precum colegii săi de generație, Nicolae Velea este interesat de tranziția de la vechi la

nou. Scriitorul surprinde o lume în care noul se definește treptat, în care sunt construite noi relații

și raporturi sociale. Ceea ce are Nicolae Velea în comun cu scriitorii șaizeciști este deschiderea

spre tema copilăriei, a experienței revelatoare. Există în proza lui Nicolae Velea multe personaje

aflate la vârsta adolescenței, tineri care trăiesc clipe de revelație, de conștientizare a propriului

sine. Noutatea și originalitatea prozei lui Nicolae Velea constă în capacitatea scriitorului de crea

personaje interesante, firi meditative, complicate, labirintice.

În continuarea primului capitol, am abordat proza scurtă a lui Sorin Titel. Am observat

aici deschiderea spre nou, inovație, rafinament, dorința de sincronizare la literatura europeană

modernă. În acest subcapitol, am urmărit unitatea tematică a prozei lui Sorin Titel, problematica

abordată de acesta. Ceea ce impresionează în proza lui Sorin Titel este permanenta căutare,

aventura scrisului. Sorin Titel evocă lumea Banatului, o umanitate caldă, liniștită, viața de zi cu

zi, cotidianul, anticipând preocuparea optzeciștilor pentru banalitatea cotidiană, atât de simplă în

aparență, dar totodată atât de fascinantă. Se remarcă în primele volume de proză scurtă decuparea

de evenimente din realitatea imediată, materialul epic fiind tratat în maniera neorealismului

cinematografic. Se remarcă în opera lui Sorin Titel o evoluție surprinzătoare, semnalată de

majoritatea criticilor literari, și anume evoluția spre formule narative rafinate, experimentaliste.

Însă, proza lui Sorin Titel se bucură de o naturalețe a exprimării, o capacitate deosebită de

evocare, de fixare în tipare eterne a unei lumi.

6 Sorin Titel, Pasiunea lecturii, Editura Facla, 1976, pp. 115-116.

În Capitolul II al tezei de doctorat am urmărit problematica prozei scurte a

Generației 60. Temele abordate de scriitorii acestei generații sunt: satul, războiul, seceta, natura,

jocul, dragostea, copilăria, adolescența. Tema satul rămâne pentru toți scriitorii șaizeciști o temă

fundamentală, fie că este vorba de proză scurtă sau de roman. Viziunea asupra satului diferă,

satul poate fi surprins ca un spațiu arhetipal, cu deschidere spre absolut, așa cum se întâmplă în

proza lui Ștefan Bănulescu, fie în plin proces de tranziție, de transformare, așa cum se întâmplă

în opera lui D. R. Popescu și Fănuș Neagu. Un spațiu predilect, un topos privilegiat este lumea

Bărăganului, fiecare scriitor își construiește însă o provincie imaginară, așa cum ar spune

Nicolae Oprea. Eugen Simion semnalează o mutație fundamentală în proza noastră din secolul al

XX-lea, și anume deplasarea geografiei literare din zona muntelui spre zona câmpiei.

Capitolul III urmărește raportul dintre proza scurtă și roman în opera scriitorilor

șaizeciști. În acest capitol am observat faptul că proza scurtă a fost un excelent exercițiu literar,

care a pregătit și anticipat romanele scriitorilor selectați. Deosebit de interesante și incitante sunt

romanele lui D. R. Popescu, ciclul F reprezentând un moment de referință al literaturii noastre

postbelice. Romanele lui D. R. Popescu preiau din proza scurtă situații, atmosferă, tipuri umane,

gustul pentru bizar. În proza lui D. R. Popescu asistăm la o modificare fundamentală de

perspectivă sesizabilă la nivel de construcție a operei. În romanele lui D. R. Popescu se observă

faptul că planurile temporale se întrepătrund, convenția epică este desființată, iar multitudinea

vocilor narative sporește complexitatea scenariului epic. D.R. Popescu scrie romane moderne ca

structură și tehnici narative, romanele sale dând impresia unor structuri epice care nu pot fi

supuse unei interpretări unice. La nivelul tehnicilor narative folosite, Nicolae Manolescu

sesizează ruptura față de doric și ionic, ruptură cauzată de abaterea de la principul verosimilității.

Romanele lui D. R. Popescu sunt creații singulare în proza românească, opere care derutează,

intrigă, provoacă lectorul, prin lumea evocată, prin personajele și situațiile stranii, prin atmosfera

dominată de nefiresc.

De asemenea, Fănuș Neagu se dovedește un talentat romancier prin Îngerul a strigat,

roman ce reprezintă un moment important în evoluția prozei sale, punând în valoare

disponibilitatea epică a scriitorului. Umanitatea evocată de Fănuș Neagu este aprigă, surprinsă în

nuanțe și tonuri puternice. Eroii, ca și în proza scurtă sunt pasionali, aprigi, dominați de o sete de

viață, de dragoste, care, de cele mai mullte ori, duce la o moarte violentă. Lumea surprinsă în

roman are ca trăsături vitalismul, excesul, brutalitatea, violența. Romanul Îngerul a strigat are

meritul de a sintetiza o lume, un spațiu geografic imaginar, o mitologie proprie. Romanul

continuă problematica impusă prin prozele scurte ale scriitorului, înfățișând aceeași lume

năvalnică a Bărăganului, a câmpiei dominate de viscole puternice, de arșițe nimicitoare.

Romanele lui Sorin Titel marchează un moment important în evoluția prozei sale,

reflectând un proces de maturizare a scrisului. Se poate afirma că romanele sale marchează

trecerea de la epic la antiepic, la experiment și inovație. Microromanul Dejunul pe iarbă este

emblematic în acest sens. Romanul respinge convenționalul, continuitatea, unitatea de

perspectivă. În Lunga călătorie a prizonierului, epicul se transformă în alegorie. Sunt semnalate

aici afinități cu proza lui Kafka, prin sentimentul absurdului, prin alegorie, prin situația

existențială a personajului care parcurge un drum către niciunde, într-o lume închisă, lipsă de

sens. Romanul poate fi privit ca o parabolă a vieții și a morții, a destinului. Ciclul romanesc

deschis prin Țara îndepărtată evocă lumea bănățeană, o lume eternizată prin și în

amintire.Scriitorul oscilează între tentația aparatului tehnic care ține de literatura modernă și

fascinația de a povesti, de a evoca, de a surprinde omul în toată simplitatea și frumusețea sa.

Daniel Vighi vorbește despre simplitatea operei lui Sorin Titel, simplitate care nu ascunde o

stângăcie a scrisului, sau o lipsă de complexitate e eroilor. Este simplitatea specifică operei

bacoviene. Volumele Dejunul pe iarbă, Noaptea inocenților, Lunga călătorie a prizonierului

sunt cărți ale căutării epice, ale experimentului, ale modernității canonice.

Ultimul capitol al lucrării urmărește modul în care tradiția și inovația se împletesc în

proza scriitorilor șaizeciști, precum și legătura dintre proza acestora și proza predecesorilor.

N C SI A A ȘI ILI A A S DI L I

Consider că această teză de doctorat este utilă, deoarece reușește să sistematizeze,

sintetizeze, analizeze proza scurtă a celor mai importanți reprezentanți ai acestei generații

literare.

Un alt argument este acela că această lucrare urmărește modul particular în care fiecare

scriitor abordează marile teme literare, oglindind o viziune artistică specifică asupra lumii.

Consider că lucrarea este importantă deoarece analizează proza scurtă, nuvela și

povestirea, urmărind aici tematica specifică, atmosfera, personajele, stilul fiecărui autor, tehnicile

narative folosite.

Lucrarea este dedicată celor mai importante opere ale scriitorilor șaizeciști, realizând

astfel o ierarhie a acestora. Am insistat mai mult asupra operelor importante, definitorii, în care

talentul fiecărui scriitor este valorificat în mod exemplar.

De asemenea, teza de doctorat urmărește legătura dintre proza scurtă a fiecărui scriitor și

roman. Este extrem de important de urmărit felul în care fiecare scriitor face trecerea de la proza

scurtă la marile creații romanești. Urmărind această trecere de la proza scurtă la roman, am

observat ca proza scurtă a reprezentat un adevărat laborator de formare a condeiului, de definire

a unui stil particular.

Această teză de doctorat definește rolul unei generații literare, în raport cu trecutul, cu

generația interbelică, și, totodată, modul în care proza acestor scriitori face deschiderea spre

generațiile care vor urma.

În concluzie, se poate afirma faptul că proza aparținând scriitorilor Generației 60

reprezintă un moment esențial în evoluția literaturii noastre postbelice, un moment de regândire a

scrisului, a literaturii, a rolului pe care scriitorul îl asumă în fața cuvântului și în fața vieții

CONCLUZII

În vederea celor prezentate, afirmarea prozei scurte, în contextul în care literatura se afla

sub influența ideologiei comuniste, a reprezentat un demers dificil, ținând cont și de faptul că

romanul era considerat genul predilect. Însă, scriitorii mai sus analizați, și anume, Ștefan

Bănulescu, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Nicolae Velea și Sorin Titel, au reușit să readucă în

atenția cititorilor nuvelistica prin discursul narativ abordat, prin personajele create, prin alegerea

toposului și descrierea acestuia, mai exact prin tematica aleasă. Deși au folosit teme deja întâlnite

în literatura română până în acel moment, le-au dat o nouă formă, configurație, fiecare reușind să

creeze o viziune proprie asupra lumii și de reprezentare acesteia. Astfel, Ștefan Bănulescu

reușește să traseze o direcție nouă în proza postbelică, direcție caracterizată prin originalitate,

rafinament, un stil inconfundabil prezentând afinități și puncte de confluență cu proza altor

scriitori precum Vasile Voiculescu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, Fănuș

Neagu. Mai mult decât atât, Bănulescu explorează pe cont propriu geografia miraculoasă și

mirifică a Bărăganului, a Deltei, a Dobrogei. Poate fi semnalată fascinația spațiului Bărăganului,

topos inițiatic, labirintic, ce păstrează în unghere de memorie legături tainice cu o altă ordine a

existenței, a lucrurilor, spațiu în care scriitorul alege să plaseze întâmplările din nuvelele sale.

Fănuș Neagu este o voce distinctă, inconfundabilă a prozei scurte românești unde se

remarcă vigoare, lirism, inocență. Proza fănușiană se caracterizează prin contraste, deoarece

oscilează permanent între un realism de esență tare și sensibilitate caldă. Cu alte cuvinte,

imaginile puternice, violente, conflicte și situații limită apar alături de o latură ce-l identifică pe

Fănuș Neagu drept „poet al suavului, aplecat spre întruchipările inocenței și fragilității, îmbinare

de atitudini care vorbește despre puterea de îmbrățișare largă a vieții, deținută de acest scriitor”.7

Dumitru Radu Popescu reușește să ofere o viziune originală asupra satului românesc,

viziune inedită, diferită de aceea a predecesorilor săi, sau de viziunea colegilor de generație. Se

poate observa în opera lui D. R. Popescu o existență a „satului demonizat”. Nuvelele lui dau

măsura unui prozator talentat, preocupat de complexitatea naturii umane, explorator al lumii

câmpiei, al unei lumi care își trăiește prezentul, dar care are o permanentă deschidere „spre

modele vechi, spre arhetip”.8 Prin urmare, este o proză bogată în simboluri, o proză densă,

labirintică, ce refuză o delimitare aridă pentru că diferă ca ton și realizare artistică.

Nicolae Velea excelează în domeniul prozei scurte - nuvelă, povestire, schiță -

surprinzând o umanitate interesantă, cu personaje literare considerate de către critica literară

ciudate. Scriitorul surprinde fațete ignorate sau nedescoperite de către alți scriitori, impune un

personaj literar complicat, cu o bogată viață interioară. Este tocmai ceea ce îl deosebește pe

Velea de ceilalți scriitori: interesul permanent pentru om, pentru natura umană, în complexitatea

și unicitatea ei.

7 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, pag. 89.

8Cornel Ungureanu, Literatura română azi, Muntenia, volumul 1, Pitești, Editura Paralela 45, 2003, pag. 213.

În fine, Sorin Titel se remarcă în spațiul literaturii românești prin scrierile sale ce se

caracterizează prin prospețime, deschidere spre nou, inovație, dovedind o aventură pe cont

propriu a scrisului, a cuvântului, prin capacitatea scriitorului de a experimenta în fiecare volum

în parte, de a încerca formule narative provocatoare, de a fi mereu altul pentru că prozatorul

schimbă permanent unghiurile, perspectivele, trece cu ușurință de la realitate spre fabulos,

experimentează în linia noului roman francez, sau pornește în căutarea unei vârste a inocenței, a

purității.

Romanul a fost o specie predilectă în perioada „obsedantului deceniu”, însă el își găsește

cu totul o altă valoare în rândul scriitorilor ce aparțin Generației '60. Romanele șaizeciste se

ghidează după cele două direcții oferite de în perioada interbelică. Este vorba de tradiționalism și

modernism. La fel ca și nuvelele pe care autorii le-au scris, romanele sunt centrate pe o tematică

dedicată spațiului rural. Pe de altă parte, sunt romane ce abordează mediul citadin precum cele

ale lui Augustin Buzura, George Bălăiță, Constantin Țoiu. Acestea expun, prin intermediul

apelului la mit, traversarea graniței dintre vechi și nou.

Fiecare dintre autorii în discuție aduce în planul speciei mai sus menționate diferite

aspecte. Astfel, D. R. Popescu depășește vechea tipologie a personajelor impusă de Slavici sau

Rebreanu, țăranii lui fiind memorabilli mai ales prin stranietățile și individualitățile lor. Acest

lucru este posibil într-o lume care este dominată de absurd tocmai datorită trecerii de la vechile

structuri la cele noi, lucru ce a favorizat în mod evident apariția personajelor hibrid, ele

acționând sub semnul răului. La nivel de construcției operei, convenția epică este desființată, iar

planurile temporale sunt întrepătrunse. În acest mod, multitudinea vocilor narative sporește

complexitatea scenariului epic. Există, în acest sens, o relativizare a perspectivei narative,

omnisciența naratorului este înlocuită de o multitudine de voci și de puncte de vedere. Acesta

este unul dintre motivele pentru care romanele lui D. R. Popescu sunt creații singulare în proza

românească, opere ce derutează, intrigă, provoacă lectorul, prin lumea evocată, prin personajele

și situațiile stranii, prin atmosfera dominată de nefiresc.

Fănuș Neagu marchează o evoluție a prozei lui prin scrierea romanului Îngerul a strigat.

Ceea ce s-a remarcat este faptul că materia epică a romanului poate fi structurată în momente

esențiale precum exodul unor familii în urma expropierii de pământuri, dezastrul războiului,

seceta, abuzurile petrecute în anii ’50. Totodată s-a constatat că eroii sunt pasionali, dominați de

o foame de viață, de dragoste, care, de cele mai multe ori, duc la o moarte violentă. Tot ca

asemănăre cu proza scurtă se observă vitalismul, excesul, brutalitatea, violența. Prin urmare,

rolul romanului fănușian este acela de a întregi în mod armonios tabloul prozei scriitorului, de a

oferi dovadă talentului, disponibilității de a acționa într-un univers mai generos.

După cum s-a putut evidenția în subcapitolul dedicat romanelor lui Sorin

Titel, în cazul său se poate vorbi despre o schimbare de perspectivă în proza

titeliană, o schimbare numeroase filtre, în năzuința de a obține o imagine

esențializată și subtilă.

În concluzie, trecerea către roman este considerată a fi una firească în evoluția autorilor

în discuție, deoarece prozele scurte au devenit nucleul romanelor. Ceea ce aveau de spus depășea

limita povestirilor și a nuvelelor. Cert este faptul că romanul Generației '60 a reprezentat o

salvare pentru cititorii lui pentru că expunea realitatea cotidiană, ascunsă însă prin intermediul

unor tehnici narative desăvârșite.

După cum remarca Eugen Negrici, pentru buna înțelegere a literaturii din perioada

postbelică trebuie să existe o permanentă raportare la ideologia comunistă, deoarece aceasta a

influențat în mod direct ceea ce se scria. Același critic menționează faptul că dacă nu ar fi existat

schimbarea politicii prin Declarația din aprilie 1964, nu ar fi existat nici Generația '60.

Așadar, literatura postbelică, inclusiv cea șaizecistă, a fost strâns legată de regimul

politic:

„ Nimic din ce se întâmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub

guvernare totalitară nu are o explicație naturală. Direct sau indirect, totul este o

replică, reacție, ripostă, repliere defensivă, disperată sau inventivă, stratagemă de

supraviețuire.”9

9 Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. 1948-1964, vol. 1, Editura Cartea Românească, București,

2010, pag. 16.

Prin urmare, dorința de revenire la normalitate, într-o perioadă de destindere a libertății

de creare, este ceea ce i-a impulsionat pe scriitorii șaizeciști să readucă în prim-plan teme ce țin

de tradiția literară a predecesorilor prin tehnici narative moderne.

Astfel, proza scurtă își reorientează atenția către zona ruralului reprezentată de oameni

simpli aflați la confluența a doua lumi sau, mai bine zis, la frontiera ce se stabilește între lumea

veche și lumea nouă, la trecerea dintr-una în alta. Redescoperirea relației cu proza predecesorilor

se face prin întoarcerea la tradiții, datini, obiceiuri legate de momentele principale din viața unui

om, dar, totodată, se face apel la mijloacele moderne de tehnică narativă.

De exemplu, Ștefan Bănulescu redă imaginea unei lumi arhetipale cu mijloacele prozei

moderne, în opera lui Fănuș Neagu întâlnim tema căutării prezentă aproape în toată proza sa, D.

R. Popescu valorifică și investighează visul, coșmarul inconștientul, abordând teme considerate

tabu, teme care invită la o lectură autentică, personală, neconstrânsă de factori extraliterari, dar și

referiri la actul scrierii și al condiției de scriitor, redefinirea conceptului de realism pentru că

valorifică în mod creator simbolul, liricul, miticul, iraționalul, fantasticul; Nicolae Velea se

distinge prin rafinamentul, spiritul analitic, predilecția pentru sondarea psihologiei individului,

deși temele sunt cele obișnuite nuvelisticii șaizeciste, iar Sorin Titel dovedește o aventură pe cont

propriu a scrisului, a cuvântului prin permanenta încercare de formule narative provocatoare, de

a schimba mereu perspectivele, de a trece cu lejeritate de la realitate la fabulos.

În concluzie, proza scurtă a Generației '60 denotă o mare disponibilitate atât față de

tradiție cât și față de nou, inovație, la nivelul discursului narativ, al limbajului, al complexității

personajelor prin încadrarea lor într-un topos cu o vastă simbolistică. Spațiul câmpiei, fie că este

vorba despre cel rural sau despre cel citadin, al orașului, al periferiilor, pare a fi cadrul cel mai

potrivit pentru a ilustra reîntoarcerea la mituri, la ritualuri, la datină, la tradiție, dar și acela în

care trecerea de la vechi la nou, de la structuri și legi nescrise la cele impuse de noua ordine, este

evidentă.

Scriitori precum Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, D. R. Popescu sau Sorin Titel reușesc

să obțină prin intermediul prozei scurte nucleele narative ce se vor găsi mai târziu în romanele

lor. Cu referire la ceea ce a însemnat romanul în acea perioadă, Nicolae Manolescu vine, în

concordanță cu Eugen Negrici, și afirmă faptul că regimul a fost un factor de influență major, iar:

„Succesul romanelor Generației '60-'70 a fost simțit ca principalul, dacă nu

singurul, martor obiectiv pentru dezastrul material și moral al societății comuniste.

În absența studiilor istorice, politice ori economice, condițiile unei obstrucționări

cronice și eficiente a informațiilor de tot felul și al penuriei din presa scrisă și din

mass-media, ca și ale unui sistem educațional aproape complet ideologizat, romanul

apărea ca o sursă obligatorie pentru milioane de oameni ținuți în ignoranță și

manipulați de regim.10

Același critic explică afinitatea dintre romanele scriitorilor șaizeciști și cele ale

predecesorilor: „Faptul că reforma adusă de Camil Petrescu cu referire la roman, continuată de

Anton Holban a fost întreruptă de realismul-socialist explică afinitățile scriitorilor din Generația

'60 cu autori precum Liviu Rebreanu, deoarece ceea ce se întâmplă cu oamenii într-o comunitate

era mult mai important decât psihologia individului. Recuperarea psihologicului se face mai

târziu.”11

10

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, pag.

1098. 11

Ibidem, pag. 1098.

BIBLIOGRAFIE

Referințe primare

Dumitru Radu Popescu

Volume:

1. Fuga. Schițe și povestiri, București, E.S.P.L.A., 1958.

2. Zilele săptămânii. Roman, București, Editura Tineretului, 1959.

3. Umbrela de soare. Nuvele, București, Editura Tineretului, 1962.

4. Fata de la miazăzi. Nuvele, București, Editura pentru literatură, 1964.

5. Somnul pământului. Povestiri, București, Editura Tineretului, 1965.

6. Dor. Nuvele, București, Editura pentru literatură, 1966.

7. Căruța cu mere. Nuvele, București, Editura Albatros, 1974.

8. Leul albastru, prefață și tabel cronologic de Cornel Ungureanu, „Biblioteca pentru toți”,

București, Editura Minerva, 1981.

9. F, Editura Cartea Românească, București, 1986.

Fănuș Neagu

Volume:

10. Dincolo de nisipuri, Galați, Editura Port- Franco, 1994.

11. Ningea în Bărăgan, București, Editura Tineretului, 1959.

12. Cantonul părăsit, București, Editura pentru literatură, 1964.

13. În văpaia lunii, povestiri, Editura Albatros, București, 1988

Ștefan Bănulescu

14. Iarna bărbaților, București, Editura Eminescu, 1979.

15. Scrisori provinciale, București, Editura Albatros, 1976.

16. Cartea de la Metopolis, București, Editura Eminescu, 1977.

Nicolae Velea

Volume:

17. Opt povestiri, București, Editura pentru literatură, 1963.

18. Paznic la armonii, București, Editura Tineretului, 1965.

19. Întâlnire târzie, nuvele, cu postfață de Eugen Simion,București, Ed. Eminescu, 1981

20. Povestiri, volum îngrijit și postfață de Gabriel Dimisianu, București, Editura Fundației

culturale române, 1997

Sorin Titel

Volume:

21. Copacul. Schițe. Prefață de Dumitru Micu, București, Editura pentru literatură, 1963.

22. Reîntoarcerea posibilă, București, Editura pentru literatură, 1966.

23. Valsuri nobile și sentimentale. Schițe și povestiri, București, Editura pentru literatură,

1967.

24. Dejunul pe iarbă, București, Editura pentru literatură, 1968.

25. Noaptea inocenților, București, Editura pentru literatură, 1970.

26. Lunga călătorie a prizonierului, București, Editura Cartea Românească, 1971.

27. Mi-am amintit de zăpadă, București, Editura Eminescu, 1973.

28. Țara îndepărtată, București, Editura Eminescu, 1974.

29. Pasărea și umbra, București, Editura Eminescu, 1977.

30. Femeie, iată fiul tău, București, Editura Cartea Românească, 1983.

31. Melancolie, București, Editura Cartea Românească, 1988.

32. Țara îndepărtată. Pasărea și umbra, București, Editura Eminescu, 1989.

33. Clipa cea repede, București,Editura Cartea Românească, 1991.

S DII D IS ORI ȘI CRI IC LI RAR

1. APOLZAN, Mioara, Casa ficțiunii, București, Editura Dacia, 1979.

2. ARDELEANU,Virgil, Puncte de reper în proza actuală, București, Editura Dacia, 1978.

3. ARDELEANU,Virgil, Însemnări despre proză, București, Editura Pentru Literatură,

1966.

4. BALOTĂ, Nicolae, Universul prozei, București, Editura Eminescu, 1976.

5. BĂILEȘTEANU, Fănuș, Refracții. Prozatori români contemporani, București, Cartea

Românească,1980.

6. BĂRBULESCU, Simion, Profiluri literare contemporane, București, Cartea

Românească, 1987.

7. BRAGA, Mircea, Destinul unor structuri literare, București, Editura Dacia, 1979.

8. BUGARIU, Voicu, Incursiuni în literatura de azi, Editura Eminescu, 1971.

9. BUGARIU, Voicu, Analogon, Eseuri și disociații, București, Editura Cartea

Românească, 1981.

10. COSMA, Anton, Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1977.

11. DIMISIANU, Gabriel, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, 1977.

12. DIMISIANU, Gabriel, Prozatori de azi, București, Editura Cartea Românească, 1970.

13. D. R. Popescu interpretat de.., Antologie, prefață, note asupra ediției, cronologie și

bibliografie de Andreea Vlădescu, Editura Eminescu, 1987.

14. CRISTEA, Valeriu, Interpretări critice, București , Editura Cartea Românească, 1970.

15. ELIADE, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978.

16. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1992.

17. GENETTE, Gerard. Figuri, Ed. Univers, București, 1978

18. IORGULESCU, Mircea, Rondul de noapte, București, Cartea Românească, 1974.

19. MANOLESCU, Nicolae, Istoria critică a literaturii române: cinci secole de literatură,

Pitești, Editura Paralela 45, 2008.

20. MANOLESCU, Nicolae, Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc, București,

Editura 100+1 Gramar, 1999.

21. MANOLESCU, Nicolae, Literatura română postbelică, lista lui Manolescu. Proza.

Teatrul, Pitești, Editura Aula, 2001.

22. MICU, Dumitru, Periplu, București, Editura Cartea Românească, 1974.

23. MICU, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, perioada contemporană: Proza, vol.

III, București, Editura Iriana 1996.

24. NEGOIȚESCU, Ion, Scriitori moderni, București, Editura pentru literatură, 1966.

25. NEGRICI, Eugen, Literatura română sub comunism, volumul I, București, Editura

Cartea Românească, 2010.

26. PERPESSICIUS, Lecturi intermitente, Cluj- Napoca, Editura Dacia,1971.

27. PETCU, Costel, Introducere în filosofia și simbolistica inițierii, București, Editura

Eminescu, 1995.

28. POPA, Marian, Modele și exemple, București, Editura Eminescu, 1971.

29. POPESCU, Marian, Chei pentru labirint, București, Editura Cartea Românească, 1986.

30. Prozatori români ai secolului XX, studiu introductiv de Valeriu Râpeanu, București,

Editura Coresi, 2001.

31. RAICU, Lucian, Printre contemporani, București, Editura Cartea Românească, 1980.

32. ROZNOVEANU, Mirela, Dumitru Radu Popescu, București, Editura Albatros, 1981.

33. ROZNOVEANU, Mirela, Lecturi moderne, București, Editura Cartea Românească, 1978.

34. REGMAN, Cornel, Patru decenii de proză literară românească, București, Editura

Institutului Cultural Român, 2004.

35. SIMION, Eugen, Scriitori români de azi, I, București, Editura Cartea Românească, 1978.

36. TAȘCU, Valentin, Dincoace și dincolo de F, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1981.

37. TUDOR ANTON, Eugenia, Ipostaze ale prozei, București, Editura Cartea Românească,

1977.

38. TITEL, SORIN, Caiete crtice, publicație editată de Viața românească, în colaborare cu

Biroul secției de critic și istorie literară a Asociației Scriitorilor din București, București,

1984.

39. TITEL, SORIN, Pasiunea lecturii, Editura Facla, 1976.

40. UNGHEANU, M., Arhipelag de semne, București, Cartea Românească, 1975.

41. UNGUREANU, Cornel, Proza și reflexivitate, București, Editura Eminescu, 1977.

42. UNGUREANU, Cornel, Geografia literaturii române azi, vol.1, Muntenia, Pitești,

Paralela45, 2003.

43. UNGUREANU, Cornel, Proza românească de azi, volumul I, Cucerirea tradiției,

București, Editura Cartea Românească, 1985.

44. VITNER, Ion, Prozatori contemporani, II, București, Editura pentru literatură, 1962.

45. VLAD, Ion, Povestirea: destinul unei structuri epice. Dimensiunile eposului, București,

Editura Minerva, 1972.

WEBOGRAFIE

1. http://www.revistatransilvania.ro/nou/en/editorial-year-2011/cat_view/45-anul-editorial-

2011.html, accesat la data de 14 octombrie 2013, pag. 42.

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_B%C4%83nulescu#Selec.C8.9Bie_din_opere

le_publicate, accesat la data de 11 iulie, 2013.

3. http://www.romlit.ro/d.r._popescu2, accesat la data de 23 octombrie, 2013.

4. http://beletristica.com/beletristica/femeie-iata-fiul-tau-de-sorin-titel.html, accesat la data

de 10 august, 2012.

5. http://www.crispedia.ro/Sorin_Titel, accesat în data de 5 mai 2014

RO A SC R A N RA I I 60

SHORT STORIES BY THE GENERATION OF THE 60s

Conducător științific Doctorand,

Voinescu Laura-Teodora

Prof. univ. dr. Moceanu Ovidiu

Cuvinte cheie

Proză scurtă, Bărăgan, provincii imaginare, generație, epos, narativ, antiepic.

Rezumat

Teza de doctorat cu titlul RO A SC R A N RA I I 60 își propune să

cerceteze și să sistematizeze proza acestei generații, mai precis proza scurtă. Ideea acestei lucrări

răspunde necesității de a înțelege mai bine proza acestor scriitori, de a defini coeziunea unei

generații, de a face o raportare corectă la generațiile literare trecute și viitoare. De asemenea, un

alt argument este acela că proza scriitorilor aparținând acestei generații este bogată, variată,

provocatoare, oferind un material dens de studiu. Actualitatea acestei teme provine și din

interesul deosebit acordat de către criticii și istoricii literari acestei generații, interes ce s-a

concretizat în numeroase studii, articole, monografii, recenzii. Lucrarea dorește să ofere o

imagine de ansamblu, o imagine unitară asupra scriitorilor aparținând acestei generații.

Am selectat scriitori considerați repere ale Generației '60, scriitori care au excelat ca

autori de proză scurtă, iar apoi ca autori de romane. Scriitorii selectați sunt: D. R. Popescu, Fănuș

Neagu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel. Voi încerca să urmăresc laboratorul prozei

scurte, temele, motivele recurente, tipologii ale personajelor, cercetând în parte opera fiecărui

scriitor selectat, pentru ca apoi să încerc să găsesc afinități între acești scriitori, puncte de

interferență.

Prezenta lucrare va fi împărțită în patru capitole, și anume: Capitolul I, Direcții generale

în proza scurtă a Generației '60; Capitolul al II-lea, Problematica prozei scurte a Generației '60;

Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și ro an la prozatorii Generației '60;

Capitolul al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul dintre proza

scurtă a Generației '60 și proza predecesorilor.

Fiecare capitol va avea mai multe subcapitole, menite a reflecta diversitatea operei

scriitorilor, temele abordate, tipologii ale personajelor, deschiderea spre mit și fantastic, semne

ale tragicului.

Primul capitol își propune o abordare sistematică a scriitorilor selectați, urmărind cele

mai importante volume de proză scurtă ale acestor scriitori. Voi încerca să găsesc ceea ce este

propriu, unic în opera fiecărui scriitor, să realizez o lectură diferențiată, pentru ca în final, în

tabloul unei generații, fiecare scriitor să poată fi privit în individualitatea sa.

Capitolul al II-lea își propune să străbată straturile intime ale operei, să descifreze

semnele, simbolurile, să pătrundă în structura de adâncime a textului. Se vor urmări aici raportul

cu mitul, oscilația între timpul sacru și timpul profan, ritmurile cosmice, fascinația vechimii,

deschiderea spre fantastic. Se va încerca o lectură pe verticală, spre straturile de profunzime, în

dorința de a stabili conexiuni, teme redundante, situații arhetipale. Scriitorii selectați stau sub

semnul unei căutări perpetue de formule narative, de registre stilistice, lucru care oferă o

prospețime deosebită operei, savoare și originalitate.

Al treilea capitol urmărește trecerea de la proza scurtă, văzută, poate, ca exercițiu literar,

la marile creații romanești. Se vor urmări aici trecerea, absorbția unor situații, tipologii, tehnici

narative din nuvele și povestiri în romane. De asemenea, se va încerca conturarea unui specific al

prozei scurte în raport cu romanul. Au fost selectați aici scriitorii D. R. Popescu, Fănuș Neagu,

Sorin Titel.

Ultimul capitol își propune o raportare a prozei scriitorilor Generației '60 la proza

predecesorilor, având în vedere tematica abordată. Se pot stabili aici afinități interesante între

opera scriitorilor șaizeciști și opera lui VasileVoiculescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu,

Liviu Rebreanu. Metoda comparativă relevă preocupările comune, deschiderea spre fantastic,

dialogul cu mitul, plăcerea povestirii, regăsirea prin Logos, mântuirea prin dragoste.

Lucrarea de față nu își propune să epuizeze - demers, de altfel, imposibil - resursele

oferite cu generozitate de proza scriitorilor Generației' 60, ci își propune să sistematizeze, să

delimiteze, să găsească noi chei de lectură.

ABSTRACT

The PhD thesis entitled Short Stories of the Generation of the 60s examines and analyses

the short literary ork short stories of important riters that belong to post- ar literature. The

main aim of the thesis is focused on the prose of authors that belong to the so-called

Generation 60.

The main purpose of this thesis is to offer a better perspective on the literary work of the

writers that belong to this generation, to place in time this generation in order to make a correct

connection to the past and to the future.

The literary work of these writers is very interesting, rich, offering to the readers many

perspectives, many ways to be understood and analysed.

The literature of this generation has been analysed in several studies, articles, magazines. The

thesis intends to offer an overall perspective of this generation, a global image of it.

I have selected the follo ing riters for my thesis: D. R. Popescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae

Velea, Sorin Titel, Fănuș Neagu. I have selected these witers taking into consideration the

importance of their short stories and also of their novels.

I have analysed the most important short stories of these writers, focusing on the themes,

literary motifs, characters, literary techniques. I have also tried to make connections between the

work of each writer, to find common perspectives on life and literature.

The thesis is divided into main chapters. Chapter one is called General Directions in the short

stories of the writers belonging to the Generation 60. Chapter II is called The universe of the

short stories of the riters belonging to the Generation 60, Chapter III is called The connection

between the short stories and the novels of the authors belonging to this generation, Chapter IV

is called Tradition and innovation in the literary work of these writers.

Each chapter is divided into sub-chapter in order to go inside the layers of the work of each

writer.

The first chapter aims at studying the main short stories of each writer. The aim is to find

particular traits of each writer, in order to have a better perspective of the way in which the

authors approach literature.

The second chapter is dedicated to the depth of the text, going into the profound layers of the

literary work. The main aspects taken into consideration are myths, symbols, motifs, themes.

The third chapter follows the connection between the short stories and the novels of the

authors. It is well-known that the short stories are only a beginning for almost all the writers.

Most of the writers created also very important novels. In this way we can detect interesting

common places in the short stories and novels as well.

The last chapter analyses the connection between tradition and innovation in the literary work

of the the selected authors.

CURRICULUM VITAE

INFORMAŢII

PERSONALE Laura-Teodora VOINESCU

Str. Pârâului, nr. 28, Bl. E31, 500 260 Brașov (România)

0729 147 022

laurateodoravoinescu@gmail.com

EXPERIENŢA

PROFESIONALĂ

LOCUL DE MUNCĂ

PENTRU CARE SE

CANDIDEAZĂ

01/09/1997–Prezent Profesor de limba română și engleză

CNI Grigore Moisil, Brașov (România)

1997-2007

-Profesor de limba şi literatura română- limba şi literatura engleză, Colegiul

Naţional de Informatică „Grigore Moisil”, Braşov.

2007-2010

-Profesor de limba şi literatura română, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”,

Braşov.

2005-2011

-Profesor coordonator activitate metodico-ştiinţifică, limba şi literatura română.

-Profesor formator, limba şi literatura română.

1995-2007

-Profesor responsabil Catedra de limba şi literatura română.

-Consilier educativ.

-Coordonator Trupa de Teatru Patru a Colegiului Naţional de Informatică Grigore

Moisil Braşov.

-Coordonator Revista Colegiului Naţional de Informatică Grigore Moisil, „Punctul

pe I”.

-Profesor coordonator Proiect Socrates în parteneriat cu East Do n Institute of

Higher and Further Education, Downpatrick, UK.

-Profesor coordonator proiecte ecologice şi comunitare.

-Profesor coordonator proiect Europa de mâine.

EDUCAŢIE ŞI

FORMARE

COMPETENŢE

PERSONALE

-Diploma pentru participarea la concursul „Poveştile primăverii”, concurs de

publicaţii şcolare.

-Diploma pentru Proiectul Socrates, sub egida „Socrates, Leonardo da Vinci-10 ani

în România”.

-Atestat ca urmare a participării la Workshopul Internaţional „Utilizarea

instrumentelor MICE pentru creşterea calităţii proiectelor Comenius 1”.

2009

-Profesor coordonator Proiect eT inning al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”

şi Liceul din Rionero in Vulture, Italia.

2007-2010

-Profesor coordonator proiecte eT inning şi EU Internet A ard în parteneriat cu

şcoli din Danemarca, Portugalia, Polonia, Cehia.

-Premiul I la Concursul Naţional Feljeu cu proiectele Prima Şcoală Românească şi

Mircea Eliade şi fascinaţia cunoaşterii, premiate în Altamura, Italia.

-Profesor coordonator cerc de poezie modernă.

-Profesor coodonator proiecte ecologice în parteneriat cu Asociaţia Montană

„Floare de colţ”, Braşov.

01/10/1992–15/06/1997 Licență limba și literatura română

Facultatea de Filologie, Brașov (România)

-limba română și limba engleză

01/10/1997–15/06/1998 Master Poezie Modernă

Facultatea de Litere, Sibiu (România)

01/10/2010–Prezent Doctorand în ştiinţe umaniste, domeniul filologie

Universitatea Transilvania Brasov, Brașov (România)

Doctorand în ştiinţe umaniste, domeniul filologie, la Universitatea Transilvania din

Brașov, sub conducerea prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu, cu teza de doctorat Proza

scurtă a Generației 60.

Limba(i) maternă(e) Română

Alte limbi străine

cunoscute ÎNȚELEGERE VORBIRE SCRIERE

Ascultare Citire Participare la

conversaţie Discurs oral

Engleză C2 C2 C2 C2 C2

Certificat New Developments in ELT, Hilderstone, UK, 2003

Niveluri: A1/A2: Utilizator elementar - B1/B2: Utilizator independent - C1/C2:

Utilizator experimentat

Competenţe de comunicare - bune competențe de comunicare

Competenţe dobândite la

locul de muncă -coordonator activități de voluntariat,

-coordonator proiecte europene Socrates,

-coordonator proiecte eTwinning,

-coordonator trupă de teatru și revistă online INFOTERRA

Competenţe informatice -bune competențe de utilizare a calculatorului

CURRICULUM VITAE/RESUME

PERSONAL

INFORMATION Laura Teodora VOINESCU

Paraului Street no 28, bl. E31, ap. 3, 500 236 Brasov (Romania)

0040 729 147 022

laurateodoravoinescu@gmail.com

WORK EXPERIENCE

EDUCATION AND

TRAINING

JOB APPLIED FOR

01/09/1997–Present Secondary education teaching professional

The National College of Computer Sciences Grigore Moisil, Brasov (Romania)

-Head of The Romanian Department,

-Coordinator of the College Magazine,

-Coordinator of the Drama Club,

-Coordinator of Ecological Projects,

-Coordinator of SNAC Projects,

-Coordinator of eTwinning Projects.

01/09/2007–01/09/2010 Teacher of Romanian language

The National College Andrei Saguna, Brasov (Romania)

01/10/1992–15/06/1997 Master degree in Romanian and English literature

The Faculty of Philology, Brasov (Romania)

01/10/1997–15/06/1998 BA in literature, postuniversitary master in Romanian Poetry

PERSONAL SKILLS

The Faculty of Philology, Sibiu (Romania)

Mother tongue(s)

Other language(s) UNDERSTANDING SPEAKING WRITING

Listening Reading Spoken

interaction

Spoken

production

C2 C2 C1 C2 C2

Methodics Course, NEW DEVELOPMENTS IN ELT, Hilderstone, UK, 2003

Levels: A1/A2: Basic user - B1/B2: Independent user - C1/C2: Proficient user

Common European Framework of Reference for Languages

Communication skills -excellent communication skills.

Organisational / managerial

skills - coordinator teacher of social, cultural events.

-organiser of trips, projects.

-coordinator of European projects.

Job-related skills

Computer skills -internet, word, office