Şcoala sociologică de la Bucureştiîntre apogeu şi suprimare

S a n d a G O L O P E N Ţ I ABrown University

e-mail: sanda_golopentia@brown.edu

The Sociological School of Bucharest between Apogee and Suppression

1939 marks the apogee of the Sociological School of Bucharest, led by Dimitrie Gusti. The School has published aproeminent and innovative Encyclopedia of Romania in four volumes, it has initiated a Museum of the Romanian Villageand Gusti has functioned as Commissary General for the Romanian Pavilions at the Universal Expositions in Paris andNew York. The Romanian Social Institute has become the nucleus of a federation of 50 institutions under the global nameof Romania’s Institute for Social Research. The Royal Foundations, also directed by Gusti, send student teams that combinesocial research with concrete action in various villages and towns of Romania. Bucharest has been chosen to host theXIVth International Congress of Sociology and, to this effect, the extensive monographs initiated by Gusti in Nerej (1927)and Drăguş (1929, 1932) are in the process of being finalized and published with respectively H. H. Stahl and TraianHerseni as coordinators. A typological series in five volumes entitled Sixty Romanian Villages, coordinated by AntonGolopentia and D. C. Georgescu, and a new monograph of the village of Clopotiva are in the making, as well as a volumeassembling all the questionnaires developed by members of the monographic teams along the years and a Bibliography ofthe Romanian Village. The communications sent to the organizing committee are published in five volumes (with a planfor five additional ones after the Congress). Over one hundred Romanian communications are in preparation. And then,all of a sudden, the war leads to the postponement of the Congress (first for the Spring of 1940 and later on sine die)while Romania’s Institute for Social Research has to return to the initial format of the Romanian Social Institute. After abrief interlude during which D. Gusti, is President of the Romanian Academy for a while and travels to New York topresent a project for an International Social Institute first to the Economic and Social Council of the United Nations andlater on to colleague sociologists from Columbia University, the postwar installation of the communist regime will bansociology from universities and schools and suppress the Romanian Social Institute. Some of the School’s members willbe arrested. In 1950, despite organizer’s Corrado Gini insistent and repeated invitations, Gusti will not be allowed toparticipate in the XIVth International Congress of Sociology finally held in Rome. Derealized, the Congress that hadmobilized the efforts and energies of the Bucharest School during two long years does no more have a numericaldesignation. The last years of D. Gusti are chronicled in A. Golopenţia’s letter exchanges (with Philip Mosely as well aswith a former student in Sociology now member of the nomenklatura, Miron Constantinescu) and in prison declarations.

Keywords: Sociological School of Bucharest, Romania’s Institute for Social Research, XIVth International Congressof Sociology, International Social Institute, Dimitrie Gusti

1 >>>

ÎÎn evocarea Şcolii sociologice de laBucureşti, întreprinsă la invitaţia revistei„Secolul 21” în numărul din vara anului

2012, am insistat asupra traseului ascendent care a dus,de la un seminar inspirat de sociologie, la deplasarea peteren a studenţilor împreună cu profesorul şi asistenţiilui, urmată de stabilirea prin dezbateri a uneimetodologii de descriere pluridisciplinară şi înţelegeresociologică integrată a satului prin elaborarea demonografii, şi ulterior la preluarea unor roluri noi, deministru al Instrucţiei, Cultelor şi Artelor şi de Directorgeneral al Fundaţiei „Principele Carol”, în cazul lui D.Gusti şi de acţiune culturală, prin echipe studenţeştipatronate de Fundaţie şi clar demarcate în raport cu mai

vechile campanii de monografişti, în cazul studenţilor.De fiecare dată, etapa următoare se prefigurase în cursulcelei care a precedat-o. Experienţa universitară l-a adusîn mod firesc pe D. Gusti la încercarea de a acoperi, nunumai prin predare sau studiu, ci şi prin intervenţieadministrativă, teritoriul lărgit al învăţământuluiromânesc de toate gradele şi profilurile în cadrulactivităţii sale de ministru al Instrucţiei, Cultelor şiArtelor. Dezbaterile de seminar au creat, în studenţi şiprofesor deopotrivă, dorinţa de a le supune probei defoc a terenului. Iniţiative ale unor participanţi lamonografii ca F. Rainer, care promovează acţiunimedicale în favoarea sătenilor, sau Mac Constantinescu,care alcătuieşte, pe unde ajunge, dar şi la seminarul din

Bucureşti, muzee şi expoziţii, au deschis drum faptei pecare o sugerau, când nu o reclamau, împrejurările satelorcercetate şi modalităţile personale de întâlnire cu ele.

De fiecare dată, D. Gusti a acceptat risculschimbării de rol, perspectivă, instituţie, fără a renunţaînsă la cele adoptate sau întemeiate anterior. A fostprofesor şi monografist, profesor, monografist şi ministru,profesor, director al Fundaţiilor Regale şi monografist, într-ocumulare complexă de roluri, devenită în timp ociuleandră, căreia nu i s-a sustras şi pe care a reuşit, decele mai multe ori, să o domine. În fiecare dintre rolurii-au stat alături membri ai Şcolii de sociologie,specialişti şi artişti români atraşi de programul Şcolii,colegi din străinătate pe care a ştiut să-i convingă.Perioadele de „ajustare” sau de istovire, care nu aulipsit, au fost depăşite rând pe rând de un intelectualcare şi-a definit menirea prin efort dirijat în mod clarşi constant spre ţinte trăite adânc şi atent cumpănite şide o Şcoală în care forţe diversificate îşi aşteptau şicereau misiunea.

Rolurilor pe termen lung, examinate în „Secolul21”/2012, li s-au alăturat ulterior misiuni temporareimportante, preluate din mers. Vom întârzia asupra lorîn partea de faţă a explorării noastre, care urmăreşteŞcoala sociologică de la Bucureşti în ultimul deceniu defuncţionare, de la sfârşitul anilor 1930 şi până înmomentul suprimării ei în 1948, într-un răstimp în careŞcoala încearcă şi realizează lărgirea dialogului cupublicul românesc şi internaţional. La sfârşitul anilor1930, alături de învăţământul sociologic în universităţişi şcoli, de echipele studenţeşti şi de reluareamonografiilor, Şcoala sociologică de la Bucureşti esteantrenată în mod mai larg vizibil decât în perioadaanterioară în organizarea de mari muzee şi expoziţiinaţionale sau internaţionale, preia, alături de D. Gustinumit comisar general, organizarea de pavilioane aleRomâniei la expoziţiile internaţionale de la Paris (1937)şi New York (1939), se redefineşte instituţional printr-undemers de coordonare instituţională fără precedent şi,mai cu seamă, pregăteşte febril al XIV-lea CongresInternaţional de Sociologie, care urma să aibă loc laBucureşti în august-septembrie 1939 sub preşedinţia luiD. Gusti.

1939 sau despre începutul neaşteptatal sfârşitului

Anul 1939 este momentul de apogeu al Şcolii. Patruvolume ale unei monumentale şi originale Enciclopedii aRomâniei (care urma să continue cu volumele V-VI),coordonate ştiinţific de D. Gusti, M. Vulcănescu, A.Golopenţia şi H.H. Stahl şi apărute în intervalul1938-1939 prilejuiesc cititorilor contactul frontal cuŞtiinţa naţiunii preconizată de D. Gusti şi realizatătreptat prin „autoorganizarea competenţelor”, iniţiatăîn „parlamente” ale specialiştilor, cum fuseseră Asociaţia

pentru Studiul şi Reforma Socială şi, ulterior, InstitutulSocial Român.

Sub impulsul Legii Serviciului Social se extinde înmod sistematic coordonarea învăţământului superior cuactivitatea de cercetare şi acţiune în satele şi oraşele româneşti.Ceea ce fusese anterior o iniţiativă de profesor şimonografişti sau echipieri voluntari devine acum obiectde legiferare. Înainte de a-şi primi diploma care leîngăduie să profeseze, toţi absolvenţii instituţiilor deînvăţământ superior urmează să presteze stagii de şaseluni (probe de personalitate în viziunea pedagogicăgustiană) în cursul cărora să se familiarizeze cuproblemele şi nevoile rurale sau urbane ale României.

Cohortele de absolvenţi înrolaţi în Serviciul Socialtrebuie însă îndrumate şi, la fel, se cer create în locurileîn care ele vor ajunge puncte de sprijin, instituţii cu careaceştia să poată conlucra. Iar acţiunea lor concretă poateşi trebuie să fie dublată – susţine la început singur, apoicu aprobarea gustiană, A. Golopenţia – de o acţiune decercetare sintetică, pusă atât în slujba administraţiei destat, cât şi în slujba cunoaşterii sociologice simultane aţării.

Pentru a face faţă noilor misiuni, vechiul InstitutSocial Român se transformă în vastul organism numitInstitutul de Cercetări Sociale al României (I.C.S.R.), pecare îl prezint rapid în cele ce urmează pornind de laschema gustiană intitulată genealogic „Institutul de ŞtiinţeSociale al României (Prin transformarea Institutului de CercetăriSociale al României/1938, ce conţinea Institutul SocialRomân/1921, născut din Asociaţia pentru Studiul şi ReformaSocială/1918)”1.

Motorul noii instituţii este constituit de CentralaBucureşti (care corespunde, în mare, vechiului InstitutSocial Român), în conlucrare cu şapte regionale:Institutul Social Banat-Crişana (din Timişoara),Institutul Social al Basarabiei din Chişinău – ambelefoste filiale ale I.S.R, cărora li se adaugă InstituteSociale nou înfiinţate în Bucovina (la Cernăuţi),Moldova (la Iaşi), Oltenia (la Turnu Severin, ulterior laCraiova), Dobrogea (la Constanţa) şi Institutul Socialpentru cercetarea românilor de peste hotare. Misiuneaacestui ansamblu este, în formularea gustiană,„Cercetarea problemelor ştiinţelor sociale în vedereatotalului social, cu specială aplicare la cercetarearealităţii sociale româneşti, dinăuntrul şi dinafarahotarelor”.

Prin Centrul de Studii Internaţionale şi prin revista„Affaires danubiennes” se asigură, în cadrul I.C.S.R.,„[c]ercetarea realităţii europene, în special [a] sud-estul[ui] european şi a Europei centrale”. Iar prin„Academia liberă de ştiinţe sociale şi politice, nucleulunei Facultăţi de Ştiinţe sociale şi politice”, seorganizează cicluri de prelegeri publice, unele dintre eleurmând a sta la baza unor publicaţii (aşa cum seîntâmplase între anii 1921-1924 sau 1929 cu volumeleNoua Constituţie a României, Doctrinele partidelor politice,Politica externă a României, respectiv Politica culturii).

<<< 2

În sfârşit, I.C.S.R. federalizează peste 50 de instituţii„pentru organizarea cercetării şi cunoaşterea ţării şineamului după un plan unitar. Conform legii pentrucrearea Institutului de Cercetări Sociale al României din1939, suspendată în 1940, abrogată în 1941”, instituţiilefederalizate sunt: 1. Academia Română; 2. Academia deÎnalte Studii Comerciale şi Industriale; 3. Academia deMedicină; 4. Academia de Ştiinţe; 5. Academia de ŞtiinţeMorale şi Politice; 6. Casa Centrală a AsigurărilorMuncitoreşti; 7. Casa Autonomă a MonopolurilorStatului; 8. Consiliul Legislativ; 9. Institutul de Anatomieşi Embriologie; 10. Institutul de Antropologie; 11.Institutul de Bacteriologie „Dr. Cantacuzino”; 12.Institutul de Cercetări Agronomice; 13. Institutul deCercetări şi Documentaţie Forestieră; 14. InstitutulRegal de Cercetări Ştiinţifice; 15. Institutul deConjunctură2; 16. Institutul Naţional al Cooperaţiei; 17.Institutul de Drept Agrar; 18. Institutul de Drept Privat;19. Institutul Naţional Economic; 20. Institutul deEducaţie Fizică; 21. Institutul de Energie; 22. Institutulde Filosofia Dreptului; 23. Institutul de Lingvistică3; 24.Institutul de Geologie al României; 25. InstitutulGeografic al Armatei; 26. Institutul de Igienă, Bucureşti;27. Institutul de Igienă şi Igienă Socială, Sibiu; 28.Institutul de Istorie Naţională, Bucureşti; 29. Institutulde Istorie Naţională, Sibiu; 30. Institutul de OrganizareŞtiinţifică a Muncii; 31. Institutul Psihotehnic „C.Rădulescu-Motru”, Bucureşti; 32. Institutul dePsihologie, Cluj; 33. Institutul de Speologie; 34.Institutul Central de Statistică; 35. Institutul de ŞtiinţeAdministrative; 36. Institutul Naţional Zootehnic; 37.Institutul de Studii şi Educaţie Muncitorească; 38.Institutul de Pedagogie al Universităţii din Bucureşti; 39.Muzeul Limbii Române, Sibiu; 40. Şcoala Politehnică,Bucureşti; 41. Societatea „Astra”, Sibiu; 42. SocietateaCompozitorilor Români; 43. Societatea de Eugenie,Bucureşti; 44. Societatea de Filosofie; 45. SocietateaRegală de Geografie; 46. Societatea Scriitorilor Militari;47. Societatea Scriitorilor Români; 48. UniuneaCamerelor Agricole; 49. Uniunea Federală aIndustriaşilor din România; 50. Uniunea Generală aInginerilor Români; 51. Institutul Social Banat-Crişana,Timişoara.

Nu am fi insistat cu detalii asupra acestei mobilizăriinstituţionale de excepţie, dacă ea nu s-ar fi reflectat înnumărul şi diversitatea autorilor de comunicăriromâneşti pregătite pentru Congres. În fapt,comunicările reprezentau, cu excepţia celor 60 de sate,faza curentă a cercetărilor sociologice din România, spredeosebire de monografiile Nerej, Drăguş, Clopotiva sau deÎndrumări, care finalizau exemplar etapa monograficăîncheiată la începutul anilor 1930 a Şcolii.

Activitatea I.C.S.R. se desfăşoară în cadrul a patrudirecţii4: I. Direcţia Documentării Ştiinţifice, Bibliotecii,Arhivei monografice şi Propagandei (condusă deChristina Galitzi Brătescu); II. Direcţia CercetărilorSociologice şi a legăturilor cu Institutele Regionale şi

Federalizate (condusă de Tr. Herseni); III. DirecţiaStatisticii şi Prelucrărilor Tehnice (condusă de H.H.Stahl, şi în care activează intens D.C. Georgescu) şi IV.Direcţia Publicaţiilor (condusă de Anton Golopenţia).

Structura aceasta complexă, de care D. Gusti nu maiajunge să dea socoteală decât prin scheme, ridică, dinpunctul de vedere al Profesorului, marea problemă acoordonării de ansambluri instituţionale omogene saumixte de învăţământ şi cercetare. Sistemul gustian secere acum concretizat administrativ într-o dublăipostază şi completat prin „Universitatea ServiciuluiSocial”. Dincolo de coordonare, Anton Golopenţiaridică însă de timpuriu şi va impune atenţiei Profesoruluiproblema acută a planificării şi selecţiei obiectivelorI.C.S.R. În propunerea sa de a transforma DirecţiaPublicaţiilor în Direcţie a Planificării şi Publicaţiilor, pecare am publicat-o în Anton Golopenţia, Rapsodiaepistolară, vol. III, A.G. formulează problematica şisinteza misiunilor care ar putea corespunde unuiorganism de anvergura şi potenţialul I.C.S.R. Reproducdouă dintre numeroasele propuneri pe care cititorii lepot consulta în Rapsodia epistolară III. Prima defineşteorizontul problemelor care nu puteau fi eludate înRomânia epocii:

„1. Direcţia Planificării şi Publicaţiilor va maiîntreprinde o serie de cercetări asupra unora dinproblemele de o acuitate deosebită pentru stat. [...] / 2.Problemele a căror studiere imediată o propunem sunt:a. Problema exodului rural. b. Problema cooperaţieisăteşti. c. Problema nevoii adaptării administraţiei satelorla necesităţile marilor acţiuni de ridicare a satelor. d.Problema ridicării şi consolidării situaţiei categoriilor desăteni fără pământ de ajuns (cei cu proprietăţi sub 3 ha)”(p. 443).Cea de a doua priveşte documentarea guvernului cu

privire la regiunile nevoiaşe ale ţării „în vedereaelaborării de planuri de bună organizare a lor”:

„Începutul ar trebui făcut cu Basarabia, Frontulapusean al Carpaţilor (din Haţeg, prin părţile Moţilor şiBihor, în Maramureş) şi Cadrilater. [...] / Institutul deCercetări Sociale... poate, prin Institutele de cercetări pecare le-a federalizat şi prin elementele tinere pe care le-aformat, să adune documentarea prealabilă necesarăpentru stabilirea planului de refacere a acestor regiuni: unraport confidenţial despre starea şi posibilităţile acestorregiuni (materiale şi oameni), despre măsurile tehnice carepot fi luate pentru înlăturarea neajunsurilor şi despresumele necesare. [...] / Întâia din aceste cercetări ar puteafi întreprinsă în Cadrilater, [care] prin apropierea deCapitală prezintă înlesniri însemnate. Cercetarea ar urmasă arate modul în care acest bastion de sud al ţării, în careplecarea turcilor şi eventual un schimb de populaţieromâno-bulgar îngăduie constituirea unei Românii noi,poate fi organizat prin săpări de fântâni, organizaresanitară, economică, culturală, educaţie naţională. / Treiluni de cercetare ar fi suficiente pentru adunareamaterialului necesar, o a patra lună ar fi de ajuns pentruredactarea raportului despre stările constatate şi a planuluide reorganizare” (p. 440, 441).

3 >>>

De la înfiinţare, I.C.S.R. asumă sarcinile impuse dealegerea Bucureştiului ca gazdă a CongresuluiInternaţional de Sociologie. La Direcţia Documentării,condusă de Christina Galitzi Brătescu, se pregăteştepentru Congresul Internaţional de Sociologie, subconducerea lui N. Georgescu-Tistu, o Bibliografie a satuluiromânesc, se lucrează la o bibliografie – La Sociologiegénérale – a publicaţiilor în materie apărute în întreagalume în perioada 1937-1938 şi activează Comitetul deorganizare a Congresului. La Direcţia Cercetărilor seefectuează redactarea definitivă a monografiilorsociologice Nerej (pe baza cercetărilor din 1927 condusede D. Gusti şi a celor din 1938 conduse de H.H. Stahl),Drăguş (cercetat sub conducerea lui D. Gusti în 1929 şi1932 şi sub conducerea lui Traian Herseni în 1938),Clopotiva (cercetată şi prelucrată cu echipieri şimonografişti, sub conducerea lui I. Conea), a ancheteitipologice 60 sate româneşti (sub conducerea lui A.Golopenţia şi D.C. Georgescu, pe baza materialuluicules de echipele studenţeşti în 1938), şi a planurilor delucru şi chestionarelor care alcătuiau substanţavolumului Îndrumări pentru monografiile sociologice. Alteproiecte, cum sunt redactarea monografiei sociologicea satului Vidra (sub conducerea lui Fl. Florescu),cercetarea a nouă regiuni ale ţării (trei regiuni, subconducerea lui A. Golopenţia, respectiv Tr. Herseni şiH.H. Stahl, plus şase regiuni cercetate de RegionaleleI.C.S.R.), bazate pe munca de teren desfăşurată în 1939,vor vedea lumina tiparului ulterior, cum e cazulbunăoară, al cercetării Dâmbovnic, dar urmează să le fieprezentate congresiştilor ca proiecte în lucru, prin vizitela teren. III. În Direcţia Statisticii şi PrelucrărilorTehnice, sub conducerea lui D.C. Georgescu, seprelucrează materialul 60 de sate şi se redactează spretipărire pentru Congres rapoarte privind a) alimentaţiapopulaţiei rurale; b) alimentaţia în satul Drăguş; c)alimentaţia în satul Nereju şi d) morbiditatea în satulDrăguş, d-f) populaţia satelor Drăguş, Nereju şi a satelorcercetate de echipele regale în 1938; g-h) locuinţa însatul Drăguş, respectiv Nereju; i-j) fertilitatea femeilordin Nereju, respectiv Drăguş. IV. În sfârşit, IV. DirecţiaPublicaţiilor5, condusă de A. Golopenţia, editează spretipărire în vederea Congresului monografiile Nerej,Drăguş, Clopotiva, ancheta tipologică 60 de sate, volumulde Îndrumări, Bibliografia satului românesc, precum şirevistele „Sociologie românească”, „Archives deSociologie roumaine”, „Buletinul Institutului deCercetări Sociale al României” şi volumele decomunicări străine sosite la Bucureşti (Travaux) careurmau să fie prezentate la Congres.

Nu mai puţin active sunt unele Institute regionale.La 7 martie 1939, C. Grofşorean, al cărui institutpublicase în 1938 monografiile Belinţ şi Sârbova, îi scrialui Al. Costin în legătură cu campania plănuită pentruvara acelui an:

„... noi am descăleca cu data de 1 iunie la Reşiţa,unde am examina exclusiv situaţia muncitorilor şi

agricultorilor români. Anume, în Reşiţa-română trăiescagricultori, iară în Reşiţa-montană exclusiv muncitori.Astfel am avea prilegiul [sic!] ca să urmărim raportulîntre român şi maşină şi influenţa directă a industrieiasupra elementului de baştină. Iară, concomitent,Centrala ar trimite o echipă mai mică la Câlnic, undetrăiesc exclusiv agricultori români, însă într-odependenţă vădită de industria reşiţeană. Apoi o altăechipă la Domani şi Secul; în ambele comune mici seaflă exclusiv minieri români, angajaţii Ştegului. În fine,o echipă la Ţerova, tot în apropierea Reşiţei (observ cătoate aceste sate sunt la o distanţă de doi-trei km de laReşiţa), unde locuitorii se ocupă pe de o parte cuagricultura, creşterea animalelor, pe de altă parte lucreazăîn uzină” (Rapsodia III, p. 317).

Şi, dintr-odată, toate aceste activităţi sunt lovite înplin de izbucnirea la 1 septembrie 1939 a celui de-AlDoilea Război Mondial prin atacul Germaniei asupraPoloniei, care aduce după sine amânarea pentru Paştele1940 şi apoi sine die a Congresului Internaţional deSociologie de la Bucureşti; suprimarea Serviciului Socialşi a I.C.S.R., care depindea de bugetul acestuia;întreruperea activităţii febrile de tipărire pentruCongres a volumelor pregătite, pentru care nu maiexistă bani; concentrarea, pentru unii dintrecolaboratorii apropiaţi ai lui D. Gusti, în acţiunea decoordonare, sinteză, planificare aflată în curs, între careA. Golopenţia sau D.C. Georgescu; rămânerea fără posta celor care lucraseră în cadrul Fundaţiei Regale„Principele Carol”.

Despre felul în care au fost gerate de membrii ŞcoliiSociologice de la Bucureşti atât extraordinarul an 1939,cât şi deceniul care a urmat, cu redresări şi iniţiativefragilizate de război şi schimbările politice, blocateîncepând din 1946 şi oprite în 1948, prin suprimareaŞcolii, încearcă să vorbească, prin studii de caz şidocumente inedite sau încă prea puţin cunoscute şicercetate, numărul de faţă al revistei „Transilvania”.

Am ales în chip de Prolog un text simplu, din 1937,al lui D. Gusti, care face trecerea de la numărul dedicatfazei ascendente Monografişti-Echipieri a Şcoliigustiene, apărut în revista „Secolul 21” din vara 2012,către evocarea de faţă a apogeului şi suprimării ei. VoceaRegulilor călăuzitoare e vocea cu care Profesorul vorbea laradio sau scria în „Curierul Echipelor studenţeşti”,adresându-se tineretului. Mi s-a părut că ea sună plin şiastăzi.

Publicaţiile Şcolii şi Congresul catalizator

Dacă Bucureştiul nu ar fi fost ales ca gazdă a celuide al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie (maiexact, de-al XIV-lea Congres al Institutului Internaţionalde Sociologie), avalanşa de publicaţii majore ale Şcolii(cu excepţia celor patru volume ale Enciclopediei României)ar mai fi întârziat sau nu s-ar fi produs, date fiind, pe

<<< 4

lângă război, atmosfera tulbure a primilor ani postbelicişi intrarea în acţiune de distrugere culturală a regimuluicomunist în 1948. Congresul a fost, începând din 1938,preocuparea de căpetenie a lui D. Gusti, a principalilorsăi colaboratori şi a I.C.S.R. în ansamblu. Nici chiardemararea Serviciului Social nu s-a bucurat de o înrolareatât de largă a forţelor, institutele federalizate bunăoarăneavând de ce să intervină în cazul lui. În vedereaCongresului, s-au reluat spre finalizare cercetărimonografice anterioare (la Nerej sau Drăguş) carefuseseră întrerupte odată cu lucrul la Fundaţie, s-auefectuat monografia Clopotiva, ancheta tipologică 60 desate, volumul de Îndrumări pentru monografiile sociologice,cercetarea plasei Dâmbovnic; s-a constituit în cadrulI.C.S.R. o puternică Direcţie a (Planificării şi)Publicaţiilor.

Prima secţiune a sumarului, intitulată Publicaţii,debutează cu documente care preced şi urmeazădezastrului din septembrie-octombrie 1939. Din celepatru rapoarte ale Direcţiei Publicaţiilor, Raportul 1 afost scris înainte de 17 august, data primei amânări aCongresului pentru zilele de Paşti ale anului 1940.Aflăm din el că volumul lui D. Gusti, La science de laréalité sociale, ca şi volumul de Studii de politică socială alelui Anastase Gusti, fratele decedat de curând alProfesorului, urmau să fie publicate pentru Congresuldin 1939. Lucrul nu s-a realizat, volumul lui D. Gustiapărând în anul 1941, la Paris, iar volumul lui A. Gustifiind îndelung imobilizat de cenzură. Bibliografia satuluiromânesc, în schimb, se afla la cules, în toamna anului1939 a şi apărut, de altfel, o primă broşură (Generalităţi,cadrul cosmic şi biologic, 37 p.), nepusă în comerţ, tipărităla Ramuri, Craiova6. Remarcăm de asemenea muncadin umbră, de editare/corectură a unor I. Measnicov,D.C. Georgescu, Ştefan Popescu, I. Conea pentru calucrările Şcolii să apară în bune condiţiuni la Congres.În Raportul al doilea, redactat probabil de Şt. Popescuîn conlucrare la distanţă cu A. Golopenţia, care se aflaîn concentrare la Silistra, e menţionată broşura curezumate în limba franceză ale materialelor publicateîn „Sociologie românească” (despre care ştim că avea64 p.), şi amintit faptul că A. Golopenţia lucra la vol.III al celor 60 de sate. Raportul 3 menţionează hotărâreade a adăuga rezumate în limba franceză ale materialelorpublicate la 200 de exemplare din totalul tirajului de2.500-2.000 al numărului curent din „Sociologieromânească” şi menţionează tirajul revistei „Archives”,care se ridica la 1.000 exemplare. În sfârşit, Raportul 4elucidează remarca privind „reorganizarea” revistei„Sociologie românească”, despre care găsim date încorespondenţa lui A. Golopenţia cu Şt. Cristescu, D.C.Georgescu şi Ştefan Popescu. Revista, care deveniseorgan al I.S.C.R., ca şi „Archives”, scos anume pentruCongres, trebuiau reînscrise la Tribunal dupădesfiinţarea I.S.C.R. şi amânarea Congresului. Iar D.Gusti, secondat de H.H. Stahl, încercau să foloseascăprilejul spre a o readuce (şi reduce) la formatul Cadrelor

şi Manifestărilor.Publicăm, în forma franceză în care a apărut,

Cuvântul-înainte (Avant-propos) al lui D. Gusti la volumelepublicate ale Congresului. Răzbate din el hotărârea dea continua publicarea seriei Travaux, în aşteptarea unorvremuri mai bune, şi se confirmă o dată mai mult stilularhitectonic al proiectelor gustiene. Congresul seclădeşte solid pe tema Sat şi oraş (care fusese dejaabordată în ciclul de prelegeri al Institutului Social din1927-1928), va fi folosit spre a face larg cunoscutămetoda monografică, urmând ca aceasta să fieconfruntată cu metodele altor şcoli, şi va amplificadezbaterea a două probleme cu care se confruntaŞcoala de la Bucureşti: structura optimă a institutelorde cercetare sociologică şi formele de instituţionalizareuniversitară a predării Sociologiei.

Articolul meu, Comunicări româneşti la al XIV-leaCongres internaţional de sociologie, introduce în discuţiedouă documente inedite – o Listă conţinând 83comunicări anunţate şi alta, enumerând 34 raportoricare trimiseseră comunicările pentru Congres la datade 25 iulie 1939. Alături de cvasi-neobservatulnumăr din „Archives” (1-4/1943) consacrat publicăriicontribuţiilor româneşti, listele acestea aruncă o luminănouă asupra modului în care cercetătorii în ştiinţesociale din România s-au pregătit pentru confruntareacu colegii din alte ţări. Dacă adăugăm la aceasta faptulcă, departe de a fi volume de autor, cum suntîncă prezentate în literatura noastră sociologică,monografiile Nerej, Clopotiva, Drăguş, volumul deÎndrumări pentru monografii sociologice şi cele patru volumeapărute ale anchetei tipologice 60 de sate româneştiregrupau în calitate de co-autori, alături de H.H. Stahl,I. Conea, Tr. Herseni, respectiv A. Golopenţia, nu maipuţin de 88 monografişti, echipieri şi specialişti înştiinţe sociale (Nerej/28, Clopotiva/13, Îndrumări/29, 60de sate/17), celor 132 comunicări româneşti din liste şi„Archives” li se adaugă un contingent important decontribuţii. În fapt, listele, ca şi cohorta de co-autori numai corespund atât Şcolii sociologice de la Bucureşti,cât organismului pe care aceasta îl dezvoltase începânddin 1938, şi anume Institutului de Cercetări Sociale alRomâniei, cu Centrala, Regionalele şi institutelefederalizate. În lumina acestei observaţii devine evidentcă segregarea comunicărilor româneşti (care urmau săfie organizate în volume pe Cadre şi Manifestări, cums-a întâmplat în „Archives”) în raport cu comunicărilestrăine, organizate în seriile Unităţi sociale, Sat, Oraş,Sat şi oraş, Metode de cercetare, Învăţământ sociologica marcat un pas înapoi, Profesorul neţinând seamatocmai de ceea ce izbutise să realizeze în ultimii doi ani– o vastă şi diversificată mişcare sociologică,incorporând elemente non-gustiene, ale ştiinţelorsociale din întreaga Românie.

În articolul său Beneficiile unui Congres care n-a avut loc,

5 >>>

Zoltán Rostás discută pregătirea minuţioasă şi multiplăa Congresului prin contactele internaţionale susţinutede-a lungul anilor ale Profesorului şi Şcolii şi printipărirea prealabilă a cca jumătate din comunicărilestrăine (cinci din cele zece volume programate), urmatăde tot atât de minuţioasa operaţie de comunicare aamânării, de diversele încercări ale Profesorului de amenţine deschisă perspectiva desfăşurării Congresuluide sociologie de la Bucureşti şi, ulterior, de evocareapersonalităţilor suprimate de nazişti în cursul războiului(Marc Bloch. M. Halbwachs), care urmau să asigure princontribuţiile lor la Congres dezbateri nezădărnicite deideologiile momentului. Autorul subliniază pe bunădreptate, reluând argumentarea gustiană, beneficiileacestui Congres care, prin efortul solid de pregătire, amarcat un pas înainte în cercetarea socială din România.

Faptul că majoritatea autorilor români nu şi-au văzutpublicate lucrările, ca şi faptul că următorul Congres,desfăşurat la Roma în 1950, sub conducerea lui CorradoGini a avut acelaşi număr de ordine – al XIV-leaCongres [al Institutului] Internaţional de Sociologie – şis-a plasat între aceleaşi date (30 august-3 septembrie),sunt cealaltă faţă a medaliei. Dacă adăugăm că tot înseptembrie 1950 a avut loc la Zurich I-ul CongresMondial de Sociologie, e evident că oferta sociologică amomentului a fost consistentă, iar absenţa de pe scenainternaţională a specialiştilor din ţările est-europene maipuţin resimţită. Nemenţinut în amintire nici măcarprintr-un număr neatribuit, Congresul plănuit laBucureşti şi publicaţiile lui au rămas în afara circuituluiştiinţific ulterior, iar sociologii români nu par a se fibucurat, în sumbrul an 1950, de acţiunea solidară acolegilor lor din străinătate. Trecuseră 11 ani, efectivelede cercetători se schimbaseră în majoritatea ţărilor, înRomânia D. Gusti fusese înlăturat din Academie, A.Golopenţia, Mircea Vulcănescu şi alţi membri ai Şcoliise aflau în închisoare, strategia solidarizărilor intelectualeînainta cu paşi mici.

Aşa cum aflăm din volumul Prophets and Patrons al luiTerry N. Clark, în timpul războiului, Corrado Gini îlvizitase pe D. Gusti la Bucureşti şi mijlocise transferulla Roma al unor materiale ale Institutului Internaţionalde Sociologie7 (ne putem întreba dacă sub acest numese face referire la o parte din Arhiva Congresului).Invitat insistent de Corrado Gini, D. Gusti nu va puteaînsă participa la al XIV-lea Congres Internaţional deSociologie de la Roma şi, astfel, episodul bucureştean alacestuia va fi înghiţit de uitare. Regimul comunistneantiza ani de muncă şi reflecţie, împingând înapoicercetarea sociologică românească. Citez, dintr-odeclaraţie din aprilie 1950 cu privire la D. Gusti, a lui A.Golopenţia, aflat în închisoare:

„Faptul că împrejurările nu-i îngăduiesc să deaurmare invitaţiilor la diferite Congrese internaţionale, pecare le primeşte, constituie unul din motivele lui specialede mâhnire. În vara trecută a prezentat Preşedinţiei (d-lui

Preşedinte P. Groza) invitaţia personală, pe care aprimit-o de la UNESCO, să participe la un Congres desociologi de la Oslo şi cele două reveniri stăruitoare, carei-au mai sosit, de vreme ce el a păstrat tăcerea. N-a primitautorizaţia de a participa. Prevede că nu se va putea ducenici vara aceasta la Roma, unde se va ţine Congresulinternaţional de Sociologie, care fusese convocat laBucureşti pentru data de 1 sept. 1939 şi amânat dincauza războiului. Prof. Gini, statistician şi sociolog,organizatorul acestui Congres, i-a trimis mai multescrisori, prin intermediul Prof. Manzoni de la Institutulitalian de cultură, spre a-i cere asentimentul şi a-icomunica pregătirile. Prof. Gusti i-a răspuns pe aceeaşicale” (A. Golopenţia, Ultima carte, p. 182).

E probabil că în intenţia lui Corrado Gini s-a aflatpunerea în lumină, prin prezenţa lui D. Gusti, apreambulului bucureştean al Congresului de la Roma(iar asentimentul se putea referi, între altele, şi lanumărul de ordine al Congresului). Nu e însă mai puţinadevărat că, pornind de la ideea, de neignorat, abeneficiului unui Congres pierdut în neant, recuperareacritică a volumelor publicate se impune şi e singurulmod responsabil în care munca depusă pentru apariţialor poate fi recunoscută astăzi. Îmi place să imaginez otânără echipă de sociologi care ar întreprinde muncade adunare într-un volum-recoltă a comunicărilorromâneşti, publicate ulterior în alte ansambluri saunepublicate, care fuseseră pregătite de autorii lor pentruCongresul nostru fantomă. Ar fi singura modalitate dereparare (pe cât e posibil) a trecutului de care dispunem.Şi, mai cu seamă, ar fi un mod de a cunoaşte stadiul realal reflecţiei sociologice şi al aplicării ei în Româniaantebelică. Strategic, aş începe cu cele două liste(comunicări anunţate şi comunicări trimise, menţionatemai sus), continuând cu depozitul de la ASE,manuscrisele Gusti, arhivele personale care s-au păstrat(cum e cea a lui M. Vulcănescu privind Congresul,publicată în „Revista română de sociologie”, nr.1-2/2005) şi, nu în ultimul rând, arhiva lui Corrado Ginişi a Congresului de la Roma.

Spre deosebire de celelalte materiale ale secţiunii,toate mai mult sau mai puţin legate de publicaţiileCongresului, articolul Valentinei Pricopie abordeazătema generală a receptării sociologiei americane în celedouă mari reviste ale Şcolii: „Arhiva pentru Ştiinţă şiReformă Socială” (1919-1943) şi „Sociologieromânească” (1936-1943). Examinând diferenţele destrategie dintre cele două reviste, autoarea adânceşteportretele profesionale ale celor prin care se realizeazăprioritar contactele şi dialogul: Nicolae Petrescu şi PetruComarnescu la „Arhiva”, Christina Galitzi şi, o dată,Philip Mosely la „Sociologie românească”, toţi preapuţin cunoscuţi în această ipostază. Cercetărileîntreprinse de Valentina Pricopie asupra modului în carea fost reprezentată sociologia franceză în periodiceleŞcolii întregesc inspirat materialul publicat aici.

<<< 6

Expoziţii, muzee, pavilioane

Articolele pe această temă se referă peste ani la douădintre numeroasele expoziţii şi muzee datorate Şcoliisociologice de la Bucureşti.

Primul, semnat de Raluca Preotu şi intitulat De laNew York la Cleveland: friza Istoriei românilor de MacConstantinescu, are o poveste. Acum doi ani, căutând peweb informaţii mai ample privind Pavilionul Românieila expoziţia internaţională de la New York (1939), amgăsit în materialele postate de Păr. Remus Grama despreCatedrala ortodoxă română „St. Mary” din Cleveland,Ohio, la care slujeşte, o amplă descriere şi reproducerepe segmente a frizei istorice executate de MacConstantinescu cu prilejul evenimentului newyorkez.Contactat, părintele Grama a acceptat cu amabilitategeneroasă ca reproduceri ale frizei să figureze într-unarticol pe această temă în cadrul unui număr specialconsacrat Şcolii sociologice de la Bucureşti. M-amadresat Ralucăi Preotu, a cărei dublă formaţie, în istoriaartei şi sociologie, garanta realizarea optimă a proiectului.Rămasă în Statele Unite la demontarea Pavilionului,friza, dăruită de statul român românilor americani, a fostadusă de părintele John Trutza la catedrala ortodoxă dinCleveland şi a rămas, timp de 30 de ani, în subsolulacesteia, ascunsă privirilor, dar şi protejată astfel.Restaurată în urma unui incendiu, ea este montată acumîn hall-ul oficial al catedralei. Mi s-a părut că dăinuireaîn timp a unei opere de excepţie, datorate unuia dinartiştii cei mai talentaţi care au preluat din mers misiuniale Şcolii de Sociologie, merită să fie pusă în lumină înmod deosebit şi sper că acesta e doar începutul pentrucapodopera emigrată a lui Mac Constantinescu.

Despre celălalt Pavilion al României organizat subconducerea lui D. Gusti la Expoziţia internaţională de laParis în 1937, cititorii pot afla din Proiectul alcătuit de A.Golopenţia pe care l-am publicat în Rapsodia epistolară III(p. 397-409). Cum sublinia pe drept cuvânt Raluca Preotu,unele din propunerile lui A. Golopenţia se regăsesc înstrategia Pavilionului României de la New York.

Al doilea articol – Muzeul Satului în primele deceniicomuniste şi transformările moştenirii gustiene, datorat JulianeiMaxim, specialistă în istoria arhitecturii comuniste, pecare a urmărit-o atent nu numai în aer liber, ci şi înarhive – e şi el consacrat unei dăinuiri. De data aceastae vorba de o dăinuire prin redefinire, exemplificând, lanivel artistic, un fenomen care s-a produs de altfel şi lanivelul cercetărilor teoretice sau practice ale Şcolii şi carerămâne să fie examinat în profunzime. Conceput iniţialca o expoziţie temporară de două luni, încadrată într-unvast Muzeu sociologic care să prezinte deopotrivă stareaactuală a satului românesc, încercările de a-l moderniza,o bibliotecă şi un punct de informare (cu fotografii,hărţi, grafice, rapoarte de activitate ale echipeloretc.) permiţând cunoaşterea cercetărilor sociologiceîntreprinse în cadrul Şcolii, Muzeul Satului, aşa cum eraîn 1936, e departe şi radical diferit de importantul muzeu

etnografic care poartă astăzi acelaşi nume. În 1936,Muzeul consta din 29 clădiri (14 originale şi restulreplici) în care trăiau şi lucrau, cu unelte aduse împrumutde acasă, plătite de Fundaţie, familii de ţărani (nuîntotdeauna proprietari ai caselor). Expoziţia gustianăilustra astfel, în mod relativ plauzibil, activităţi şi ritualuriinstrumentate de obiecte şi case, punând în contactvizitatorii cu felul în care trăiau la sate contemporaniilor. Caracterul acesta locuit, funcţional al Muzeuluisociologic al satului se confirmă neaşteptat în timpulrăzboiului, când sunt adăpostiţi în casele lui refugiaţi dinBasarabia. După 1948, Muzeul e definit ca etnografic,casele-exponate nu mai indică numele proprietarilor, cispecifică doar satul/regiunea de provenienţă, delocuitori (demonstrativi sau reali) nu mai poate fi vorba,obiectele primează. Muzeul prosperă însă, ajungând înanii 1950 la 249 construcţii originale (faţă de cele 14 din1936), renunţând la replici funcţionale şi autenticitatesocială în favoarea autenticităţii materiale. Încadratăîn procesul de modernizare a Bucureştiului (princonstruirea cartierelor Floreasca, Balta Albă sau DrumulTaberei) şi de colectivizare a agriculturii, redefinireaistoric-etnografică a Muzeului, în care casele şi obiectelenu mai vorbesc despre social decât în termenii rupturiiîntre trecutul înapoiat şi prefacerile înnoitoare din jur, îltransformă în unul din principalele muzee bucureştenetocmai prin anularea legăturii cu sociologicul, reformasocială, viaţa contemporană a sătenilor. Mi s-a părutindicată publicarea în engleză a articolului, ca un salutde departe, de insider-outsider treaz şi atent la prefacerilemai puţin percepute ale iniţiativelor Şcolii Gusti.

Un Institut Social al Naţiunilor

Secţiunea aceasta reia documente publicate cu petiteîn Anexa la vol. IV al Operelor complete ale lui D. Gusti,pe care mi s-a părut util să le readuc frontal în faţacititorilor. Ele aparţin perioadei în care D. Gusti cautămodalităţile optime de coordonare a unormega-instituţii puse în slujba studiului şi reformei socialeşi a informării de bază în ce le priveşte la nivel naţionalşi internaţional. Faţă de concretizarea, prin InstitutulSocial Român şi secţiile sale, a Asociaţiei pentru Studiulşi Reforma Socială, Institutul de Cercetări Sociale alRomâniei şi Institutul de Ştiinţe Sociale al Românieimarcaseră, cum am văzut, progrese vădite în vastaarhitectonică instituţională preconizată de D. Gusti. Lafel se întâmpla cu Facultatea de Ştiinţe Sociale plănuitămultiplu, în variante succesive, de la cea optimă la cearealizabilă fără investiţii descurajante, de către Profesor.

În 1946, în timp ce delegaţia română (din care faceparte A. Golopenţia) se află la Paris la Conferinţa dePace, D. Gusti călătoreşte îndelung la Paris şi New York,propunându-şi să contribuie, pe baza experienţei de oviaţă, la construirea păcii în cotidian şi să opereze, dedata aceasta, la nivel global. De călătorie dă socoteală

7 >>>

comunicarea din 11 iulie 1947 la Academia Română aProfesorului, în care acesta recapitulează variile etape(în număr de 14, dintre care am reprodus aici câteva)care l-au condus la întemeierea în Statele Unite a unuiInstitut Social al Naţiunilor.

Textele redactate în urma întâlnirilor de lucru cu D.Gusti de Alfred Métraux şi Georges Day, ambii înalţifuncţionari la Naţiunile Unite, reflectă atitudini diferitefaţă de proiectul gustian: de la desolidarizarea umbrită(„Profesorul Gusti preconizează...”), pornind de laconsiderente bugetare, a celui dintâi, la îmbrăţişareaconvinsă a iniţiativei la cel de al doilea, care dă cursindicaţiilor lui Henri Laugier. Pe parcurs, prezentareaproiectului se modifică. Numele instituţiei propuse trecede la vagul „un Institut internaţional pentru cunoaştereanaţiunilor” (în co-redactarea lui Alfred Métraux), lapersuasivul „Institut social şi economic al NaţiunilorUnite” (în co-redactarea lui Georges Day). În final,când D. Gusti abandonează, cu regret, conlucrarea cuConsiliul Economic şi Social, numele se va schimbadin nou, revenind la formula încercată cu ani în urmăpe plan naţional de Profesor: „Institutul Social alNaţiunilor”. În prezentarea instituţiei mondiale pe careo preconizează, regăsim elemente care ne amintesc destructura Institutului de Cercetări Sociale al României,iar în evocarea eforturilor depuse pentru întemeierea eiregăsim accente care fuseseră prezente în întâlnirileobişnuite ale Profesorului cu studenţii săi.

Episodul e important şi se cere revăzut din maimulte puncte de vedere. Nu vom vorbi aici despreexistenţa, activitatea sau dispariţia instituţiei ca atare.Cele relatate de D. Gusti în discursul la AcademiaRomână ţinut la întoarcere ne permit însă cunoaştereadirectă a modului de a concepe şi demara un proiect care l-acaracterizat de-a lungul vieţii. Îl vedem pe D. Gusti, carenu abandonează niciodată o idee în care crede,încercând să potenţeze la nivel internaţional I.C.S.R.-ulsuprimat în 1939 printr-un Institut Social al Naţiunilor.Profesorul, care, la 66 de ani, se află în New Yorkul toridfără a mânui limba engleză şi fără a dispune de ajutorulcalificat al unor colaboratori, circulă tinereşte, cântărindşi comparând şansele de implantare ale proiectului său.Odată selectat ca punct de inserţie, pentru eficienţaausteră, Consiliul Economic şi Social al Naţiunilor Uniteşi obţinut sprijinul lui Henri Laugier, el trece la acţiune,o angajează ca traducător pe Martha Neag, cunoscutăîn urma întâlnirilor cu românii americani, şi colaboreazăîn redactarea proiectelor succesive cu o serie defuncţionari ai Consiliului recomandaţi de Laugier. Fărăa renunţa la osatura Proiectului, D. Gusti negociazăsuplu forma de prezentare. Versiunea optimă, careexprimă cu claritate rostul Institutului propus în raportcu Consiliul Economic şi Social, îmi pare a fi forma adoua, rezultată din colaborarea cu Day. În forma a treia,mai degrabă redactată solitar decât ieşită dintr-un dialogsolid cu colegii universitari din S.U.A., noua instituţie numai are un profil tot atât de evident. Mosely a indicat

una din raţiunile scepticismului de care s-a lovit D.Gusti: rezerva americană faţă de centralizări. Astăzi,când se vorbeşte despre introducerea dimensiuniiglobale în sociologie, propunerile lui D. Gusti nu maisunt de natură să surprindă. Ca întotdeauna, Profesorulanticipa, de data aceasta însă singur, pe un teren puţincunoscut, într-un moment puţin favorabil.

Pe un plan şi mai general, episodul newyorkez ridică,din nou, problema cheie a sponsorilor. Pentru a fieficientă, contribuind la transformările sociale a cărorutilitate a stabilit-o prin studiu atent, o mişcaresociologică precum cea iniţiată de D. Gusti avea nevoiede susţinere la nivel înalt. Anul de ministeriat îidemonstrase Profesorului că nu poate colabora cupartide politice. Episodul Fundaţii marcase o încercarede etatizare prin Rege interpus, care dăduse greş. Oîncercare postbelică de etatizare, prin crearea laAcademia Română a Consiliului Naţional al CercetăriiŞtiinţifice, va eşua şi ea, dar va fi reluată mulţi ani maitârziu de regimul comunist. Consiliul Economic şi Socialal Naţiunilor Unite pare a fi fost o ţintă, dacă nu preaînaltă, cel puţin prematură. Cu colegii newyorkezi, D.Gusti revenea, conştient sau nu, la formula Asociaţieipentru Ştiinţa şi Reforma Socială, utilă ca loc dedezbateri, dar mai puţin astfel ca centru şi impulsinformativ de acţiune orientată. Problema sponsorizării,a instituţiei susţinătoare, continuă să se pună sociologilorîn zilele noastre, cu răspunsuri locale mereu altfelnegociabile. O tratează în volumul de faţă MichaelCernea, când prezintă dialectica inserării active asociologilor în activitatea Băncii Mondiale, cu punctelede intervenţie înainte, în timpul şi după proiecte şi cuînnoirile de perspectivă pe care le impune treptatprimatul oamenilor, al socialului, asupra economiculuiabstract, al obiectelor sau al tehnologiei.

Suprimarea Şcolii

Ca şi despre Institutul Social al Naţiunilor, despresuprimarea Şcolii ştim încă mult prea puţin. O cale carese cere umblată este consultarea Arhivelor S.R.I. Ampublicat în volumul A. Golopenţia, Ultima carte (EdituraEnciclopedică, 2001) declaraţiile în anchetă ale autoruluişi corespondenţa confiscată a acestuia, un material denatură să umple multe goluri de cunoaştere.Concepându-şi lucid întemniţarea ca ducând ineluctabilspre dispariţie, A. Golopenţia continuă, prin declaraţii,ceea ce făcuse prin Direcţia (Planificării şi) Publicaţiilorîn cadrul Şcolii, sau prin corespondenţa de după războişi din timpul Conferinţei de Pace de la Paris, finalizândproiectele Şcolii, diseminând publicaţiile ei şi, prevăzândmarea izolare care urma, încercând să informezecomunitatea sociologică din străinătate cu privire laproducţia curentă celor două instituţii la care lucrase(Institutul de Ştiinţe Sociale şi Institutul Central deStatistică) şi la contextul în care acestea se zbăteau să

<<< 8

supravieţuiască. Corespondenţa cu Philip Mosely e osticlă aruncată în mare. Cea cu Miron Constantinescu,fostul lui student, pe care-l înrolase în munca la 60 desate şi în echipa Dâmbovnic, dar care a devenit membrual nomenclaturii în anii postbelici, e o corespondenţă curiscuri, care rodeşte încă, chiar dacă în felul atestat descrisoarea trimisă de către acesta lui D. Gusti. Ca şi D.Gusti, A. Golopenţia nu renunţă la posibilitatea de arezolva situaţii. O va face chiar şi din închisoare, relatândîn declaraţii situaţia unor funcţionari capabili aiInstitutului Central de Statistică, îndepărtaţi din raţiuniideologice, întemniţarea nemotivată a lui MirceaVulcănescu sau P. Nemoianu etc., dar acestea sunt temecare ies din sfera discuţiei de faţă.

Evocarea de către Paul Cornea a ultimei etape înînvăţământ a lui D. Gusti şi H.H. Stahl, din anii1944-1948, creionează, în cazul Profesorului, momentuldin care acesta a început să piardă nădejdea. În Ultimacarte găsim, strecurate în declaraţii de către A.Golopenţia, care încerca poate, în acest fel, să informezegeneraţii viitoare, detalii suplimentare privind intrareaîn tăcere şi inacţiune forţată a motorului gustian, cu cese menţine şi ce se pierde în ani de tot grei. Reproducun lung pasaj revelator, scris în închisoare la 10.4.1950:

„Profesorul D. Gusti e un nemulţumit. Pensiunea luişi a soţiei nu-i ajunge spre a face faţă cheltuielilor lunare.Este nevoit să vândă cărţi, mobilier, îmbrăcăminte. Scosdin Academie şi după desfiinţarea Institutului Social,n-are unde se manifesta şi-şi pare condamnat la arest ladomiciliu. Se mai găseşte în casa lui din Parcul Jianu,numai datorită faptului că a apelat la d. Preşedinte MironConstantinescu, fost student al lui, şi se teme că într-obună zi va fi invitat să o părăsească.

Regretă că n-a rămas în Statele Unite, în situaţiamodestă de profesor-oaspe, care i se oferise, şi că a cedatdorului de casă, ţară.

Urmăreşte cu atenţie evoluţia situaţiei internaţionale.Se documentează cetind gazetele franceze de stânga, cese vând în ţară, ziarele din ţară şi ascultând emisiunile deradio străine. Concluziile la care ajunge nu-i fac bucurie,căci judecă surprinzător de raţional şi de detaşat dedorinţele proprii. Ţine în seamă potenţialul moral alUniunii Sovietice, starea de război civil latent din Franţamai ales şi din Italia, citează faptul că Uniunea Sovieticădispune, ţinând seama şi de aliaţii ei, de cel puţin de douăori atâţia soldaţi gata, cât statele din pactul Atlanticului.Acest din urmă fapt îl face să aibă îndoieli cu privire latemeiul diferitelor interviuri de şefi de stat majoroccidentali, din toamna trecută se teme debombardamente şi de pustiirile, pe care le va aducerăzboiul.

O schimbare de regim l-ar reintroduce la Academie.Nu speră alte satisfacţii. Nu o spune, dar i se pare căpunţile lui spre reprezentanţii partidelor de opoziţie, careau fugit din ţară, sunt tot atât de rupte, ca spre regimulde democraţie populară, Face menţiune în conversaţii,că a vorbit în America cu d. Malaxa şi Auşnit, darniciodată de şefi ţărănişti, liberali sau legionari, cu carear fi vorbit. Despre aceştia din urmă spune că suntîmpărţiţi în coterii, mânaţi de ambiţii personale, chiar

înăuntrul aceluiaşi partid (ţărănişti republicani şi ţărăniştimonarhişti). Pe cei doi mari industriaşi nu-i menţioneazăcu simpatie; zice că sunt bogaţi şi acolo, fac afaceri, aumorgă în comportare. Se întreabă ce ar putea face şi cevor face toţi aceştia, atunci când împrejurările i-ar aduceacasă, în ţară.

Ştiindu-şi vârsta (70 ani) şi boala de inimă, ProfesorulGusti este foarte precaut în conversaţii. Vorbeşte desprecele de [mai] sus numai câtorva intimi: mie, doctoruluiGeorgescu şi lui Oct. Neamţu dintre foştii lui elevi. Peceilalţi nu-i cunosc. Dintre foştii academicieni îlpomeneşte cu plăcere pe Prof. Macovei, de la Inst[itutul]Geologic. Faţă de restul lumii se baricadează în dosulsurdităţii lui şi se menţine în anodin. Spunea că, întâlnindodată în Parcul Naţional un cunoscut cu un tânăr pe carenu-l ştia, s-a străduit să nu vorbească decât despre untrandafir, pe care-l ţinea în mână.

Din acelaşi motiv se fereşte de relaţiile cu diplomaţiistrăini, de când nu mai face parte din Academie, adicădin 1948” (UC, p. 181-182).

Un alt pasaj ne permite să aflăm detalii dintr-o etapăanterioară, privind informarea cu privire la evenimentea Profesorului, foştii elevi cu care a rămas o vreme încontact, substanţa dialogurilor purtate cu A. Golopenţia:

„Am fost invitat la el, în satul dintre şoseauaBucureşti-Ploieşti şi gara Crivina în care se evacuase în vara1944, împreună cu alţi câţiva foşti elevi ai lui: Dr. D.C.Georgescu, H.H. Stahl, O. Neamţu, medicul lui Dr. Tib.Ionescu şi d. Camil Petrescu. După masă ne-a dat ştireadespre atentatul împotriva lui Hitler, care se produsese înacea zi, şi ne-a citit manifestul pentru schimbarea de regimal d. Tătărescu, pe care-l primise.

Acelaşi caracter de împărtăşire de vederi l-au avut toateîntâlnirile pe care le-am avut ulterior. Îl vizitam acasă al el,o dată pe lună sau o dată la două luni, dintr-un fel de pietatede elev. Era preocupat după 23 August 1944 de Academie,Institutul Social şi de Asociaţia Româno-Americană, al căreipreşedinte era, d. Preşedinte Parhon fiind vicepreşedinte.Mi-a cerut să fac sugestii cu privire la modul de prezentareal Buletinului Asociaţiei. M-am executat şi am dat douăpagini de propuneri pentru care am fost cooptat şi încomitetul de redacţie. [...]

După vizita sa la Moscova la centenarul Academieisovietice, la care a participat ca preşedinte al Academiei şivicepreşedinte A.R.L.U.S., mi-a povestit în mai multe rândurice a văzut. Despre banchete, câtă atenţie li s-a acordat, desprevizita la Institutul Marx-Engels, aspectul Moscovei,Leningradului. Cu umor, dar niciodată duşmănos. [...]

Aflam de la el ştiri din presa franceză, pe care n-ociteam, din emisiunile străine, pe care nu le ascultam,amintiri despre românii fugiţi din ţară pe care i-a văzut înStatele Unite sau despre care a auzit. Nu-mi influenţaatitudinea, de vreme ce eu eram mai convins decât el devictoria americană, pentru că apucasem să cred în ea” (UC,p. 186-187)

Printre rarii vizitatori din anii 1948-1949 ai Profesoruluis-au numărat, în afara celor amintiţi mai sus, şi G. Focşa,sau, aduşi de A. Golopenţia, Dr. P. Vlad, N. Economu şiOvidiu Bârlea. În seara zilei de 31 decembrie 1949, A.Golopenţia îl vizita pe Ion Negru, fost membru alInstitutului Social Banat-Crişana de la Timişoara, între altele

9 >>>

spre a-i propune „să scrie şi el un scurt studiu pe care să i-lofere Prof. Gusti la împlinirea a 70 de ani (februarie 1950)”(UC, p. 332). Despre culegerea omagială, după toateprobabilităţile manuscrisă, pe care o organiza A.Golopenţia nu avem detalii. La data la care ar fi urmat săfie înmânată, iniţiatorul ei se afla în închisoare.

Epilog

La 8 ianuarie 1991, într-un Memoriu privind activitateaştiinţifică a domnului Mihail Cernea aflat în ArhivaAcademiei Române, prin care propunea alegereaacestuia ca membru corespondent, H. H. Stahl scria:„Activitatea în ţară [a lui M.C.] este deosebit deimportantă din trei puncte de vedere: mai întâi, prinvaloarea studiilor lui de sociologie rurală efectuateasupra realităţilor sociale româneşti contemporane; în aldoilea rând, prin eficienţa activităţii lui profesorale înacelaşi domeniu al sociologiei rurale: în sfârşit, princontribuţia lui la dezvoltarea metodologică aînvăţămintelor vechii Şcoli Româneşti de Sociologie...,o fecundă continuare a tradiţiei sociologiei româneşti,pe care Cernea a cunoscut-o îndeaproape, luând faţă deea o atitudine creatoare, nu numai de copiere, ci şi dedezvoltare” (ap. I. Bădescu, O. Cucu Oancea, Dicţionarde sociologie rurală, Mica Valahie, 2005, p. 88).

În calitatea lui de fost Vice-Preşedinte al SocietăţiiEuropene de Sociologie Rurală (1973-1979), M. Cerneaa determinat alegerea Bucureştiului ca loc de desfăşurareal Congresului Mondial de Sociologie Rurală din 1992,invocând, între alte argumente, zădărnicirea dramaticăa eforturilor de pregătire a celui de-al XIV-lea CongresInternaţional de Sociologie din 1939, depuse desociologii români.

La fel ca în numărul din „Secolul 21” consacrat Şcoliigustiene, am considerat întregitoare pentru încercarea defaţă publicarea unor fragmente, de data aceastaaparţinând unui discurs de excepţie din anul 1995,prilejuit de primirea „Premiului Bronislaw Malinowski”,al sociologului şi antropologului Michael Cernea.

Discursul acesta luminos evocă Şcoala sociologicăde la Bucureşti, subliniind importanţa pe care a avut-opentru formaţia autorului studiul, la început clandestin,al monografiilor rurale antebelice ale Şcolii, precum şireluarea lor, la sfârşitul anilor ‘60, când lucrul deveniseposibil, în monografia Două sate8 (unul dintre ele, Belinţ,investigat cu 30 de ani înainte de Institutul SocialBanat-Crişana), spre a măsura schimbările survenite.Prin relegitimarea cercetărilor sociologice de teren dupăo întrerupere de decenii, M. Cernea se înscria deja, fărăs-o ştie, în traiectoria franceză, şi ulterior americană, careavea să ducă la expertize globale pentru BancaMondială, întâlnind astfel din nou şi pe neaşteptateproiectul gustian. Gusti, pentru care „O bună teoriesocială înseamnă totdeauna o faptă bună”, relevantă petermen lung, se întreba, în ultimii ani ai vieţii, unde-i

sunt urmaşii. În opera lui Michael Cernea întâlnim,alături de inevitabilele diferenţe datorate momentului,cadrului şi viziunii proprii, un element de continuitatepe care m-am bucurat să-l salut aici şi acum.

Cu prilejul decernării premiului, Ismail Serageldin,Vicepreşedintele Băncii Mondiale pentru DezvoltareSocială, afirma: „Michael Cernea este un uriaş printrespecialiştii în ştiinţe sociale prin aplicarea sociologiei şiantropologiei la problemele de dezvoltare. El a susţinutcu fermitate necesitatea recunoaşterii variabilelor şimecanismelor sociale ale dezvoltării, cu mult înainte caaceste idei să ajungă la modă. A adus claritate de gândireşi înţelepciune practică în problemele curente, atâtînăuntrul Băncii, cât şi în afara ei”.

Discursul reprodus parţial în acest număr a fosturmat, în 2003, de un interviu realizat de JudithFreidenberg pentru Proiectul de istorie orală al Societăţiide Antropologie Aplicată de la Kentucky UniversityLibraries (apărut în „Human Organization”, vol. 66,2007, nr. 4), în care M. Cernea îşi afirma din noulegătura cu Şcoala sociologică gustiană, considerând-oa fi una din sursele interesului său pentru ştiinţelesociale. Las să se audă, pe o clipă, vocea nefiltrată printraduceri cu care a vorbit atunci Michael Cernea:

„Largely akin in their cultural outlook to the culturalanthropologists of western Europe, Romaniansociologists had carried out scores of rural communitymonographs, in a number and quality unmatched at thattime in any other European country, except perhapsPoland. Most significantly, their orientation to socialresearch was underlined by a pro-active andself-proclaimed orientation to “social action andreform” which I always liked. They adopted as sloganthe Latin phrase “Sociologia Militans” proclaiming amilitant – not just a contemplative, descriptive-sociology,one that aspired to change and reform backward villagesthrough sociologists’ involvement in “research andaction,” – a generous, but somehow utopian goal underthose circumstances. But I’ve been trying to continueand embrace, through my work in different conditionsand in my own way, that rich tradition and courageouscall to militancy, action and social reform” (p. 341)

*Nu-mi rămâne decât să-mi exprim recunoştinţa faţă

de revista „Transilvania”, d-l Radu Vancu şi redacţie,pentru găzduirea paginilor de faţă şi conlucrare şi să lemulţumesc tuturor autorilor pentru participarea lor laproiect, graţie căreia am devenit, fie şi temporar, o echipăîn comuniune. Mulţumesc, pentru traducerea contribuţieilui M. Cernea, Marianei Neţ şi pentru acceptul dereproducere a segmentelor din friza lui MacConstantinescu Părintelui Remus Grama de la CatedralaOrtodoxă „St. Mary” din Cleveland. În afara celor dinarticolul Julianei Maxim, care au fost furnizate de autoare,şi a frizei lui Mac Constantinescu, restul ilustraţiilor provindin Arhiva familiei Golopenţia (AFG).

Providence, decembrie 2013

<<< 10

11 >>>

Note:

1. Cf. „Soc. rom.” IV/1942, nr. 7-12, între p. 670-671.Toate citatele privind structura I.C.S.R. sunt extrase dinaceastă schemă şi-i aparţin lui D. Gusti.2. În schema gustiană e marcat Conjectură.3. În numele de atunci, Linguistică.4. Cf. rapoartele asupra activităţii I.C.S.R. în „Soc. rom.”1-3/1939 (p. 132-136), 4-6/1939 (p. 332-337). 5. În Direcţia Publicaţiilor fuseseră detaşaţicomandanţii de echipă N. Betea, MironConstantinescu, Dumitru Corbea-Cobzaru, TheodorI. Mărculescu, C. Pavel, Mircea Tiriung şi, casubdirector, Mihai Pop. Ulterior li se adaugă la serviciuladministrativ I. Measnicov, Dumitru Praporgescu,Victor Popescu şi Panait Petrini; la serviciulpublicaţiilor, Constantin Lalu, Axente Sever Popovici,Zoe Olimpia Georgescu şi Constanţa Boboc. Suntangajaţi temporar în vederea Congresului Fr. Lebrun,Raymond Gicart şi D-ra Teodoridis (pentru traduceri);

N. Păunescu, Mircea Eliade, Nina Façon, AnghelGrama, Sofia Sachelarache (pentru corecturi în limbistrăine); N. Economu (pentru corecturi în română);Cleopatra Popescu, Vasile Crinteanu, Aurelia Ţopa,Emilia Turcu, Nicolae Ganea (pentru corecturistatistice) şi Aristiţa Demetriad (pentru lucrări dedactilografiere). Cf. Sanda Golopenţia, Cronologie (în A.Golopenţia, Opere I, Bucureşti: Editura Enciclopedică,p. LXXXIV).6. Cf. Caius Jiga, Contribuţiuni la bibliografia satului românesc(Făgăraş: Tipografia „Haţiegan”, 1945, p. 1).7. Cf. Terry N. Clark, Prophets and Patrons: The FrenchUniversity and the Emergence of the Social Sciences, HarvardUniversity Press, 1973, p. 228-229. Menţionăm aici căarhiva lui Corrado Gini a fost depusă la ArhiveleNaţionale ale Statului din Roma.8. Cernea, Mihail, Gheorghe Kepes, Maria Larionescu,şi alţii. (Colegiu de redacţie: H.H. Stahl, M. Cernea, Gh.Kepes) 1970. Două sate: Structuri sociale şi progres tehnic,Bucureşti: Editura Politică.

<<< 12

Ion Conea, Clopotiva, 1940

13 >>>

I.

CCeea ce hotărăşte soarta unei vieţi nu suntputerile intelectuale ale cuiva. Nu estenumai pregătirea mai mult sau mai puţin

mare a cuiva. Nu sunt nici numai împrejurările externe.Ceea ce hotărăşte soarta unei vieţi este altceva: estedaimonul1 lui Socrate, este credinţa într-un scop căruiaţi-ai închinat viaţa.

Această credinţă este o putere de neînvins.Este credinţa într-un scop luminos şi neclintit pe

care îl urmăreşti cu îndrăzneală. Aceasta te ajută săînlături toate piedicile, să înfrunţi toate primejdiile, să ţiipiept tuturor duşmăniilor. Şi aceasta este regula de viaţăcare te păzeşte şi m-a păzit şi pe mine de alte primejdii.Datorită acestei prime reguli de viaţă n-am căzut victimăşi nu m-a prins vraja unui romantism generos şi vaporos,formulă simplă, abstractă, care subjugă viaţa şi de multeori o face să devină sterilă. În acelaşi timp însă, n-amcăzut victima nici unui criticism steril.

II.Am urât apoi încă alte două lucruri: diletantismul

amabil şi erudiţia pretenţioasă, searbădă de bibliotecă.De aceea am intrat în largul vieţii şi am căutat acolo

adevărul, pentru că, dacă există o viaţă a cărţii, există înprimul rând o carte a vieţii şi a ceti în cartea vieţii estetot atât de important ca şi a cunoaşte viaţa cărţii.

Am ieşit din bibliotecă după ce am trăit şi eu ceea cenumea Taine „beţia delirantă” a bibliotecii şi a cărţilordin bibliotecă. Am trăit şi eu această beţie dar după

aceea am ieşit în larg să verific ce este adevărul şi aceastam-a dus la o concepţie realist-critică constructivă. Mi-adat Dumnezeu un bun simţ realist sănătos şi o concepţieidealistă sigură. Am practicat idealismul dar totdeaunaizvorât [din] şi legat de însuşirile fireşti, de nevoile fireşti,ale firii. Şi am ieşit în largul vieţii. Dar unde? În largulvieţii sociale româneşti.

III.Acum ajung la o altă regulă care vrea să formuleze

o datorie socială a omului de ştiinţă, o datorie socială aintelectualului, de a practica cultul ştiinţei pentru ştiinţă,dar de a cultiva în acelaşi timp şi ştiinţa pentru ţară. Şiatunci iată-mă de atâţi ani de zile împreună cu iubiţii meistudenţi din seminar, câte o lună, o lună jumătate într-unsat din atâtea şi atâtea regiuni deosebite ale ţării, pentrua verifica întâi ştiinţa dobândită pe catedră şi înbibliotecă, şi pentru a aplica apoi această ştiinţă, pentrua crea ceea ce numim noi sociologia naţiunii româneşti,ştiinţa naţiunii româneşti.

IV.Nici o reformă nu se poate face decât pe baza unei

cunoaşteri temeinice, serioase.Adevăratul patriotism nu este patriotismul verbal sau

patriotismul legislativ, ci este patriotismul acesta serios,temeinic, când faci ştiinţă românească şi pe baza ştiinţeiromâneşti propui reforme româneşti.

Această convingere ne-a împins să mergem cu multăîndrăzneală mai departe şi să preconizăm pentru acesttineret o îndatorire grea, pe care sunt însă sigur că o va

REGULI CăLăUzItOAREPENtRU vIAŢă ŞI PENtRU

CEASUL dE AzI AL ROmâNIEId i m i t r i e G U S t I

Guiding Rules for Living in Romania’s Present Moment

Looking back on his 25 years spent as a university professor, D. Gusti gives wide-ranging advice to the Romanianyouth. He recommends replacing superficial romanticism or sterile criticism, as well as affable dilettantism or ostentatiouserudition with the practice of science not only per se, but also in order to serve one’s country. Social knowledge should beapplied to achieve useful social transformations. He recommends six months of social service for all those aiming at aprofessional career in Romania.

Keywords: social science, social change, Social Service

<<< 14

duce până la capăt, şi am avut dovada până acum – şianume obligativitatea cercetărilor naţionale ştiinţificeromâneşti.

Prin faptul că cineva şi-a luat o licenţă sau undoctorat, indiferent la ce facultate, nu şi-a terminatîndatorirea lui faţă de ştiinţă, faţă de ştiinţa naţională şifaţă de universitate, ci el este obligat după aceea sălucreze mai departe în cadrul unui sistem şi al uneimetode riguroase, în serviciul ţării.

V.Ca o adăugire la obligativitatea cercetării naţiunii

române, am păşit iarăşi cu îndrăzneală la o altă formulă,o altă obligativitate, de natură etică şi politică-socială,anume: serviciul social obligator la sate pentru oricinevrea să profeseze în ţara românească; pentru doctoriînainte de a practica medicina, pentru preoţi înainte dea căpăta parohie, pentru învăţători şi profesori înaintede a obţine catedra, pentru orice licenţiat, de la oricefacultate, pentru toată lumea. Şase luni să-şiîndeplinească această datorie către ţară şi către neam.

VI.Toate aceste reguli despre care v-am vorbit, reguli

călăuzitoare ale vieţii mele, au introdus în activitatea meao lumină clară, prin care am văzut limpede ţinta pe care

mi-o propusesem. Ceea ce a făcut însă ca drumul acestade 25 ani să fie un drum plăcut, senin, a fost căldura carem-a animat la drum, a fost această înclinare naturală, afost iubirea pentru o activitate curată, dezinteresată,întreagă, pentru ştiinţă, pentru ştiinţa aplicată la sate,pentru sătean, pentru ţară şi pentru tineretul universitar.Căci ceea ce am iubit mai presus de orice în aceşti 25 deani a fost tineretul universitar. Lui i-am dat tot ce amavut mai bun şi mai scump şi – trebuie să recunosc –mi-a dat şi el tot ceea ce a avut mai bun şi mai scump.

Pentru întreaga noastră activitate viitoare, ca şipentru cea de 25 de ani de până acum, rămâne o singurămaximă, răsturnare a filosofiei antice, care spune că„omul este măsura tuturor lucrurilor”. Cu toţii – şiaceasta să călăuzească paşii şi ai mei în viitor, câţi îmi vamai da Dumnezeu, şi ai dvs., mulţi încă, – să spunem:nu „omul este măsura tuturor lucrurilor”, ci „Patria estemăsura tuturor lucrurilor”.

(31 ianuarie 1937, apărut în Cartea Echipelor, FundaţiaCulturală Regală „Principele Carol”, 1939, p. 31-34)

Note:

1. În text, diabolicul.

15 >>>

1. Raport asupra activităţii direcţiei Publicaţiilor

din Institutul de Cercetări Sociale al României

LLa direcţia Publicaţiilor din Institutul deCercetări Sociale al României s-au primitspre publicare următoarele lucrări:

dOCtRINA1) Gusti A.: Studii de politică socială – 1 vol.2) Gusti D.: La Science de la réalité sociale – 1 vol.3) Îndrumări pentru cercetările sociologice – 1 vol.

(aproximativ 400 p.) Materialul a fost sistematizat pe cadre şi manifestări.

Cadre a. Cosmologic: paginat (42 p.)b. Biologic: paginat (47 p.)c. Istoric: paginat (13 p.)d. Psihic: paginat (6 p.)

Manifestăria. Economice: paginat, afară de Planul pentru

cercetarea industriei casnice (corectură II)b. Spirituale: paginat în întregime (107 p.)c. Etico-juridice: paginat în întregime (22 p.)d. Politico-administrative: nu s-a predat încă

materialule. Unităţi, relaţii şi procese sociale: nu s-a

predat materialulf. Chestionare speciale (în discuţie; materialul

este cules)

CERCEtăRI mONOGRAfICENerej, 3 volume a câte 400 p.

4) Vol. I: sub tipar5) Vol. II: cules6) Vol. III: cules

Drăguş, 3 volume aproximativ 400 p. fiecare7) Vol. I: se culege8) Vol. II: se culege9) Vol. III: se culege

10) Clopotiva, 1 volum sub tipar

CERCEtăRILE EChIPELOR SERvICIULUI SOCIALCercetările Echipelor studenţeşti în campania 1938: 4 volume

11) Vol. I: în corectura a doua12) Vol. II: paginat13) Vol. III: s-a primit numai materialul privitor

la igiena locuinţei, care se găseşte în corectura a doua.Lipseşte materialul privitor la starea culturală.

14) Vol. IV: parte din material se culege, partese află în corectura întâi, parte în corectura a doua.

LUCRăRILE CONGRESULUI INtERNAŢIONALdE SOCIOLOGIE

S-a primit un număr de 130 comunicări, din care 82reprezintă contribuţia străină, iar restul de 48 contribuţiaromânească.

Comunicările străine: sosite 82

Anton Golopenţia,direcţia Planificării

şi PublicaţiilorAnton Golopentia, Planning and Publications Director: Reports, 1939-1940

A. Golopentia, Director of Planning and Publications at Romania’s Institute for Social Research led by D. Gusti, reportson the volumes that were to be published in connection with the XIVth International Congress for Sociology. Theseincluded a number of Romanian monographs (on the villages of Nerej, Dragus, Clopotiva), a typological series in five volumes(60 Romanian Villages), a methodological volume containing questionnaires that had been used in the Sociological School’smonographic campaigns, the School’s two journals – Sociologie românească and Archives pour la science et la réforme sociale, as wellas five volumes of Travaux containing the communications already sent by the participants. After the Congress waspostponed due to WWII, some of these volumes had to be resubmitted to censorship, in view of their publication for theSpring of 1940, when it was believed that the Congress would take place.

Keywords: Romania’s Institute for Social Research, Direction for Planning and Publications, Anton Golopenţia

<<< 16

Seria A. Satul15) Vol. I: tipărit (14 comunicări, 160 p.)16) Vol. II: 10 comunicări, din care 9 în

corectura a doua, una se culege.Seria B. Oraşul

17) Vol. I: tipărit (11 comunicări, 150 p.)Seria C. Sat şi Oraş

18) Vol. I: bun de tipar (15 comunicări, 171 p.)19) Vol. II: 7 comunicări, din care 4 în

corectura a doua, trei se culeg. Volumul esteincomplet.

Seria D. Unităţi Sociale20) Vol. I: în curs de paginare (14 comunicări)

Seria E. Învăţământ sociologic21) Vol. I: 6 comunicări, din care 4 sunt în

corectura întâi, două se culeg. Seria F. Metodele sociologice

22) Vol. I: o singură comunicare, în paginăSeria G. Diverse

23) Vol. I: Cinci comunicări, în corectura întâi

BIBLIOGRAfIE24) Bibliografia satului, un volum în curs de

culegere

REvIStE25) Sociologie românească, aproximativ 300 p., 200

p. bun de tipar, 100 p. corectura a treia.26) Archives de Sociologie roumaine, aproximativ

360 p.; două capitole complete, în curs de paginare.Restul materialului este cules şi corectat, nu se poatepagina deoarece nu s-au depus încă toatemanuscrisele.

[REPARtIzAREA vOLUmELOR]

Nereju Measnicov Imprimeria NaţionalăComunicări Zoe Georgescu LuceafărulDrăguş Measnicov Imprimeria NaţionalăSociologie

românească Ştefan Popescu Imprimeria CentralăMonografii,

echipe Lalu Cartea RomâneascăBibliografie Tistu, Ludu RamuriAnastase Gusti LuceafărulArhiva Axente S. Popovici Cartea RomâneascăPlanuri Boboc MarvanLa science... Imprimeria NaţionalăClopotiva Conea Tiparul universitare2.

2. Starea publicaţiilor, 12 noiemvrie 1939I. Nereju. Bun de imprimat la Imprimeria Naţională

toate trei volumele. Lucrarea e cunoscută de I.Measnicov şi condusă de H.H. Stahl.

II. Drăguş. Materialul în parte cules, în parte bun dedat la cules, în parte nepredat. Materialul predat segăseşte la d-l Measnicov, care conduce lucrarea.

III. Clopotiva. S-a cerut hârtia pentru ultimele douăcoale de text de la Luceafărul din hârtia cumpăratăpentru Comunicări (pe aceeaşi hârtie e tipărită întreagalucrare). Hârtia pentru copertă şi planşe urmează a ficumpărată de d-l Profesor Gusti de la Oficiul dedesfacere a hârtiei, potrivit hotărârii D-sale de sâmbătă,11 noiemvrie. Pentru ca acest lucru să se întâmple, d-lConea îi va prezenta luni o situaţie exactă a cantităţilorşi sumei necesare. Toate informaţiile asupra lucrării, lad-l Conea.

IV. Cercetările Echipelor. Se lucrează la CarteaRomânească. Conducerea lucrării a acceptat-o d-l Dr.D.C. Georgescu, care e ajutat de d-l C. Lalu. Vol. I lacenzură. Cuvântul-înainte al d-lui Prof. D. Gusti a fostpus la punct şi se culege, vol. II revizuit e la cenzură.Vol. III – Dr. D.C. Georgescu termină revizuireastudiului despre locuinţă; Anton Golopenţia lucrează laredactarea înfăţişării stării culturale. Vol. IV şi Vmonografii sumare, în curs de paginare.

V. Plan de lucru pentru cercetarea unui sat. Cadrulcosmologic cu bun de imprimat la tipografia Marvan.[Cadrul b]iologic revăzut de d-l D.C. Georgescu, bun,la fel, de imprimat. Materialul la d-ra Boboc. Lucrareaar putea începe dacă am da tipografiei Marvan cei30.000 lei necesari pentru cumpărarea hârtiei necesarepentru tirajul de 500.

VI. Bibliografia satului: se pun în pagină întâieleşpalturi ale corecturii a doua. Se tipăreşte laRamuri-Craiova. Lucrarea e condusă de d-lGeorgescu-Tistu.

VII. Comunicările Congresului. S-a hotărât de d-lProfesor Gusti (11 noiemvrie) ca să apară în patru limbi(franceză, engleză, germană şi română). S-au tras câte400 exemplare din vol. I-III (ediţia franceză). Celelaltelimbi urmează a fi tipărite după revizuirea textului tradusal Prefeţei şi al Sumarului. Materialul se găseşte la D-naZoe Georgescu. Vol. IV, Unităţi sociale, e în lucru.

VIII. Archives de Sociologie roumaine. Studii paginate,cronici şi recenzii în şpalt. Materialul la d-l ŞtefanPopescu. Mai lipsesc recenzii asupra lucrărilor româneştide sociologie, economie. Un studiu Gusti.

IX. Sociologie românească. În curs de reorganizare.Şedinţă în acest scop cu d-nii Stahl, Ştefan Popescu şiPetrini, marţi 14 noiemvrie la Facultate, ora 6. Trebuiesă se scoată până la Crăciun un număr de 10 coale (An.IV, 7-12) penru a încheia anul 1939 şi a putea începe înformă nouă. Materialul şi Secretariatul la ŞtefanPopescu.

X. Rezumatul francez al anilor I-III ai Sociologieiromâneşti. Cules aproape întreg materialul.

XI. Volumul An. Gusti. Textele cu bun de imprimatla Luceafărul. Idem, o listă bibliografică a lucrărilor,fotografia şi coperta. Informaţii la domnişoara Boboc.Studiul d-lui Strat despre viaţa şi opera lui An. Gustiurmează a fi predat tipografiei la sfârşitul săptămânii.

17 >>>

3. Proiect de buget – Periodice

Institutul de Ştiinţe Sociale al României

Sociologie românească: 4 numere anual, formatul actual, decâte 96 p. cu hărţi pe [hârtie] velină şi nu cretată; celmult 4 foi hors-texte cretate pentru reproduceri defotografii la fiecare. Rezumat francez de 4-8 p. la 200exemplare. Tiraj 2.500-2.000.

Archives de Sociologie roumaine: 1 număr anual, 320 p.Formatul Arhivei, cu hărţi pe velină, 20 p. hors-texte(fotografii) pe cretată. În limba franceză. Tiraj 1.000exemplare.

CheltuieliTipar Sociologie românească 280.000Tipar Archives de Sociologie roumaine 250.000ColaboratoriDesenator-cartograf cu bucata 20.000RedacţiaTraducător Archives de Sociologie roumaine 30.000Administraţie 36.000

VenituriAbonamente (400 Soc. rom., 100 Archives) 100.000Publicitate în AnexăCont CEC (27 dec.) 50.000Datoria Cărăbaş 67.520Subvenţie Institutul de Ştiinţe Sociale

al României 180.000Editura ImprimeriaNaţională

4. Starea publicaţiilor, 3 ianuarie 1940

1. Situaţia la tipografii. Orice muncă la publicaţiile fostuluiInstitut de Cercetări Sociale a fost întreruptă.Lucrările se găsesc în starea prezentată în notaalăturată – „Starea publicaţiilor” de la 12 noiemvrie.Excepţie face monografia Nerej; între timp au fosttrase paginile de text din vol. II şi III, iar acum selucrează la fotografiile hors-texte ale acestor douăvolume.

2. Cenzura. Cercetările Echipelor (vol. I şi II) au fostrestituite tipografiei (Cartea Românească) cu rezoluţiacă nu pot fi publicate, de vreme ce Serviciul Social afost desfiinţat. Volumul An. Gusti a fost înapoiat lasfârşitul lui noiemvrie cu bun de tipar „Luceafărului”,bunul de tipar a fost însă retras în aceeaşi zi,comunicându-i-se tipografiei că a fost remis, cu No971/Cenzură, Ministerului Muncii spre dare de aviz.

Celelalte lucrări n-au fost prezentate până acum cenzurii.Nerejul nici nu e cazul să fie prezentat înainte determinarea tustrelelor volume şi de executareamodificărilor aduse volumului I. Volumele III-V din

Cercetările Echipelor cer întregiri şi re[vizui]ri;Drăguşul, Planul de lucru pentru cercetarea unui sat,Bibliografia satului, Monografia Clopotivei (tipărite450 p., dar neterminat indicele) n-au întreg textulcules.

Sunt bune de trimis cenzurii cele trei volume decomunicări ale Congresului de Sociologie, care suntgata tipărite şi volumele I-II din CercetărileEchipelor.

Trimiterea la cenzură a numerelor noi din periodicepresupune înscrierea în Registrul Publicaţiilor şiobţinerea autorizaţiei Ministerului Propagandei.

3. Reluarea lucrărilor de către tipografii. În cazul Monitorului,e utilă o intervenţie la d-l Bunescu. În cazultipografiilor particulare, gheaţa va fi ruptă prinfacerea unor plăţi parţiale. În acest scop ar putea fiobţinut, în caz că lichidarea Serviciului Social întârzie,înainte de aceasta şi cât mai curând, un acont special,destinat publicaţiilor, în valoare de 850.000-1.000.000(300.000 pentru Cartea Românească spre cumpărarede hârtie; 100.000 Tiparul universitar; 50.000 Ramuri;250.000 Luceafărul; Imprimeria Centrală 150.000).

4. Obţinerea autorizaţiei pentru periodice. În acest scoptrebuie făcută o cerere Ministerului Propagandei. Pebaza aprobării se pot întreprinde formele de înscrierela Tribunal, în registrul Publicaţiilor.

5. Numărul nou al Sociologiei româneşti trebuie dat în lucru.Spre a putea începe e necesară autorizaţia de a facecomanda în numele Institutului de Ştiinţe Sociale şide a da materialul sosit la cules.

Anton Golopențiahttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/3/39/Anton_Golopentia.jpg

<<< 18

Avant-propos

LLe XIVe Congrès international deSociologie, qui devait réunir lesmembres de l’Institut international de

Sociologie le 29 Août 1939, à Bucarest, a été ajourné enraison des circonstances internationales.

Ce Congrès, longuement préparé par l’Institut deSciences Sociales de Roumanie et par l’InstitutInternational de Sociologie, avait provoqué un intérêttrès vif parmi les sociologues de tous les pays. LeBureau organisateur avait enregistré, en effet, l’adhésionde 250 participants, représentant 21 pays différents. Lenombre des rapports et communications qui nousétaient parvenus de l’étranger assez tôt pour êtreimprimés, c’est-à-dire avant le 10 Août, atteignait lechiffre de 82. Cet intérêt manifeste pour les travaux duCongrès s’explique par l’importance des thèmesproposés à ses travaux, qui devaient aborder lesproblèmes essentiels de la Sociologie. Voici en quelstermes le Comité organisateur avait formulé les thèmesdes futurs débats: a) les unités sociales; b) la ville et levillage; c) les méthodes de recherches sociologiques; d)les instituts de recherches sociales; e) l’enseignement dela sociologie.

La discussion devait donc porter en premier lieu surl’objet même de la sociologie: les unités sociales, en tantque réalités dynamiques pourvues d’une structure etreliées entre elles par un système de relations.

Le fait d’avoir choisi comme thème central la villeet le village signifiait l’application, à un cas précis, de la

théorie générale des unités sociales, ce qui devaitpermettre à chaque école sociologique d’exposer samanière de concevoir le problème de la réalité sociale.

Une fois examinés les problèmes fondamentaux del’objet de la Sociologie et de la nature de la réalité sociale,eût été abordée la question de la meilleure méthode àsuivre pour l’étude scientifique de cette réalité. Commepoint de départ de cette recherche, l’Institut de SciencesSociales de Roumanie proposait la méthode originale dela monographie sociologique, qui ne doit pas êtreconfondue avec ce qu’on appelle communément lamonographie sociale, et qui est le résultat d’uneexpérience de plus de dix années. Afin de permettre auxmembres du Congrès d’acquérir une idée parfaitementclaire de cette méthode, le Bureau du Congrès avaitorganisé à travers la Roumanie une excursion d’étudesqui eût mis les congressistes en contact direct avec lesnombreuses équipes de monographie sociologique autravail dans les villages. Chacun eût pu saisir de la sortel’application sur le vif de notre méthode de lamonographie sociologique.

Pour la bonne application des méthodes du travailsociologique, des Instituts de Sciences Sociales sontindispensables. La manière d’organiser un Institutdépend sans doute de la conception que l’on a de l’objetde la sociologie et de ses méthodes. Cependant, l’Institutde Sciences Sociales de Roumanie eût été heureux devoir son organisation soumise à l’examen des membresdu Congrès, afin qu’elle pût servir de point de départ àl’étude de projets susceptibles de convenir à d’autrespays et à d’autres écoles de sociologie.

Cuvânt înainte al lui d. Gusti lavolumele tipărite ale lucrărilor trimisede participanţii străini la al XIv-lea

Congres Internaţional de Sociologie1

D. Gusti: Foreword to the Five XIV-th International Congres of Sociology Travaux Volumes Published in 1939 and 1940

250 participants from 21 countries were expected to come to Bucharest for the XIVth International Congress ofSociology to be held between August 29 and September 14, 1939. By the August 10 deadline, the Organizing Committeehad already received 82 communications dealing with the themes of Town and Village, Sociological Research and Teaching Sociology.Although, due to WWII, the Congress was postponed (first for the Spring of 1940 and later on sine die), the Romanianorganizing committee undertook the publication of all papers received in several series, as follows: A. Social Units; B. Villages;C. Towns; D. Villages and Towns; Sociological Methods; F. Institutes for Social Research; G. Teaching Sociology; H. Varia.

Keywords: XIVth International Congress of Sociology, Romanian organizing committee, Social Units, Village, Town,Sociological methods, Institutes for Social Research, Teaching Sociology

19 >>>

Enfin, pour former des spécialistes capables detravailler utilement dans les Instituts de Recherches, ilest absolument nécessaire d’organiser l’enseignement dela sociologie afin que cette science puisse prendre laplace qui lui convient dans les programmesd’enseignement et qu’elle puisse être étudiée dans lesmeilleures conditions possibles.

Ainsi, le programme du Congrès comportait uneunité logique: l’examen du problème de l’objet de lasociologie posait la question de la méthode desrecherches; celle-ci entraînait elle-même la question del’organisation des Instituts de Sciences et, en fin decompte, la réorganisation de l’enseignementsociologique.

Malgré le vif regret que nous cause l’ajournementdu Congrès, nous croyons que notre devoir d’hommesde science est de continuer notre travail.

L’Institut de Sciences Sociales de Roumanie poursuitdonc son œuvre de la seule manière qui lui soit encoreaccessible, en faisant imprimer les communications etles rapports des membres du Congrès. Nous serionsheureux que MM. les membres du Congrès nous fissentparvenir, au plus tôt, toutes les communications qu’ilsnous ont promises.

Ces communications seront groupées en plusieursséries de volumes, selon les thèmes du Congrès:

Série A. Les unités socialesSérie B. Le villageSérie C. La villeSérie D. Le village et la villeSérie E. Les méthodes sociologiques

Série F. Les Instituts de Recherches SocialesSérie G. L’Enseignement de la SociologieSérie H. Communications diverses.À l’intérieur de chaque série, les communications

seront placées dans l’ordre de leur arrivée et fourniront,dans certains cas, matière à plusieurs volumes.

Nous publions d’abord les communications desmembres étrangers du Congrès; celles des membresroumains passeront en dernier lieu.

Et maintenant, pour finir, nous formons le vœu quel’ajournement du Congrès International de Sociologiesoit à brève échéance; qu’il nous soit bientôt donné deréunir à Bucarest nos distingués collègues; et que, grâceà la Sociologie scientifique, qui permet et promet unecompréhension de plus en plus profonde de la Sociétéhumaine, nous puissions poursuivre en commun la plusgrande des tâches, l’instauration d’un monde meilleur.

D. GUSTIPrésident du XIVème Congrès

International de SociologieBucureşti, le 1 Septembre 1939

Parcul Jianu

Note:1. Cf. Travaux du XIVe Congrès International de Sociologie Bucureşti.Communications. Série B. – Le Village, vol. I, II; Série C. – La Ville; Série A.– Les Unités sociales, I-er volume; Série D. – Le Village et la Ville, 1-ervolume, Institut International de Sociologie / Institut de Sciences Socialesde Roumanie, 1939 (seriile B – vol. I, C şi D), 1940 (seriile A şi B – vol.II), p. VII-IX. În volumele apărute în 1939, data Cuvântului-înainte al luiD. Gusti e 1 septembrie 1939, în cele din 1940, data este 1 iunie 1940.

<<< 20

ÎÎn pregătirea celui de al XIV-lea CongresInternaţional de Sociologie prevăzut a sedesfăşura la Bucureşti între 29 august şi

14 septembrie 1939 au existat elemente de asimetrieîntre publicarea titlurilor şi textelor comunicărilor străineşi cea a comunicărilor româneşti. Lucrul era, în parte,firesc. Gazda unui Congres se preocupă în primul rândde asigurarea punerii în lumină optime a eforturilorprofesionale ale invitaţilor ei. În plus, în timp ce selecţiaparticipanţilor străini operase înainte de invitareaacestora la Congres, astfel încât titlurile anunţate şicomunicările primite nu mai impuneau o cernereprealabilă, documentele de care dispunem arată că, celpuţin la început, Comitetul de organizare a Congresuluia lansat, alături de invitaţiile nominalizate către membriirecunoscuţi ai Şcolii, o invitaţie generală către toţi ceidornici să prezinte comunicări, acestea urmând în modfiresc să fie citite în prealabil. În sfârşit, atenţiaorganizatorilor s-a concentrat la început asupra marilorlucrări româneşti care urmau să servească drept carte devizită a Şcolii la Congres: D. Gusti, La Science de la réalitésociale; monografiile exemplare de sat (Nerej şi Clopotiva)sau regiune (Ţara Oltului) şi tipologia satelor româneşti

(60 de sate), cu excepţia primei, vaste lucrări colectiveconduse respectiv de H.H. Stahl, Ion Conea, TraianHerseni şi Anton Golopenţia. Li se adăugau un volumcolectiv de Îndrumări pentru monografiile sociologice condusde D. Gusti şi coordonat tehnic de Traian Herseni,precum şi o Bibliografie a satului românesc1.

Nu s-a remarcat însă faptul că marile lucrări amintiteregrupau un număr important de reprezentanţi şi aliaţiai Şcolii gustiene, fie ei (foşti) monografişti, echipieri,specialişti în ştiinţe sociale, sau practicieni (medici,ingineri, preoţi etc.). Astfel, la elaborarea celor treivolume Nerej au contribuit cu capitole, alături de H.H.Stahl, L. Bejan, C. Brăiloiu, V. Butură, I.C. Cazan, XeniaCosta-Foru, Gh. Cristea, Gh. Filip, I. Găneţ, C. Gib,Traian Herseni, I. Mocanu, A. Muţu, I. Nicolescu, I.Oţel, G. Serafim, D. Simionescu, P. Stănculescu, C.Şerbu, Pr. I. Teodorescu, Gh. Ţintă, I. Vintilescu etc. Lavolumele Clopotiva I-II, colaborează cu Ion Conea cei„13 prieteni’’ echipieri şi specialişti Ion Brătescu, IonBusuioc, Gheorghe Cioc, Eugenia Dandu, GheorgheFăcăoaru, Mihai Gregorian, Zina Imbrescu, EugeniaLupescu, Anghel Milicescu, Dorin Popescu, IonPopescu, Gheorghe Radu, şi Traian Zaharia. Diversele

COmUNICăRI ROmâNEŞtIPENtRU AL XIv-LEA CONGRES

INtERNAŢIONALdE SOCIOLOGIES a n d a G O L O P E N Ţ I A

Brown Universitye-mail: sanda_golopentia@brown.edu

Romanian Communications for the XIVth International Congress of Sociology

In addition to the special issue of Archives pour la science et la réforme sociale (in which 18 Romanian communications and17 reports were published in 1943), the discovery of two documents (one listing 83 Romanian communications and theother enumerating 34 Romanian reports to be presented at the Congress) allows us to conclude that rather than representingonly the monographic research of the twenties, the 132 papers were meant to account for the activity of Romania’s Institutefor Social Research, which concentrated a number of 50 federated institutions and, as such, were intended to give an imageof the whole Romanian sociological movement developed around D. Gusti at the end of the thirties. By isolating theRomanian communications from the foreign ones and by postponing their publication for a later moment, the SociologicalSchool of Bucharest missed the opportunity to illustrate a further moment of its development, that which followed themonographic one.

Keywords: Romanian communications, XIVth International Congress of Sociology, monographic sociology, D. Gusti

21 >>>

volume care compun monografia Drăguş, un sat din ŢaraOltului, coordonată de Traian Herseni, au ca autorimembri şi aliaţi încercaţi ai Şcolii, cum sunt AlexandruBărbat, Ştefania Cristescu-Golopenţia, Al. Dima, D.C.Georgescu, Traian Herseni, Ion I. Ionică, Ştefan Meteş,Francisc I. Rainer etc. La fel, volumul de Îndrumări,condus de D. Gusti şi coordonat de Traian Herseni,regrupează planuri de cercetare datorate lui C. Brăiloiu,Valeriu Butură, Ion C. Cazan, Raul Călinescu, I. Chelcea,Ion Conea, Em. Constantinescu, Xenia Costa-Foru, Al.Dima, Silvia Dumitrescu, I. Făcăoaru, Florea Florescu,Gh. Focşa, Marcela Focşa, D.C. Georgescu, AntonGolopenţia, Ştefania Golopenţia, Traian Heroiu, PaulaHerseni, Ion Ionică, Octav Iosif, Gh. Lupchian, I.Petrescu-Burloiu, Eliza Retezeanu, H.H. Stahl, PetreStănculescu, Stanciu Stoian, D. Şandru şi MirceaVulcănescu. În sfârşit, cele patru volume 60 de sate,coordonate de A. Golopenţia şi D.C. Georgescu, îinumără printre autori pe Ovidiu Bârlea, I. Chibulcuteanu,Ghenuţă Coman, Miron Constantinescu, M. Dobre,Constantin Durdun, Florea Florescu, AthanaseGeorgescu, Ing. I. Measnicov, Gh. Meniuc, C.G. Pavel,Gh. Reteganul, Ing. agr. P. Stănculescu, C. Ştefănescu, T.Al. Ştirbu, Mircea Tiriung şi Pr. V. Zinveliu. Diversitateaprofilurilor, ca şi numărul mare de contributori lavolumele amintite (22 la Nerej, 8 la Drăguş, 13 la Clopotiva,29 la Îndrumări, 17 la 60 de sate, în total 89 cercetători alţiidecât H.H. Stahl, Tr. Herseni, I. Conea, A. Golopenţiasau D.C. Georgescu la care ne referim de obicei), eraude natură să probeze forţa Şcolii gustiene. Chiar dacă nuar fi existat comunicări româneşti prezentate la Congres,cohorta profesioniştilor antrenaţi în mişcarea sociologicădin România nu putea trece neobservată.

Subliniem că volumele Ţara Oltului şi Îndrumăriregrupau cu precădere colaboratori direcţi ai lui D.Gusti, de la începuturile monografiei, în timp cevolumele Nerej, Clopotiva sau 60 de sate se datorau unorgrupuri, de cele mai multe ori distincte, de monografiştişi echipieri, cei din urmă formaţi prin conlucrarea cuH.H. Stahl, I. Conea respectiv A. Golopenţia.

Publicat în limba franceză în trei vol., Nerej, un villaged’une région archaïque a apărut în anul 1939. I-au urmat,în 1940, Clopotiva, un sat din Haţeg şi Îndrumări pentrumonografiile sociologice. Ancheta sociologică 60 sate româneştia apărut etalat în 1941 (vol. I şi II), 1942 (vol. V) şi 1943(vol. IV), rămânând nepublicat vol. III. Drăguş, un sat dinŢara Oltului se publică în anii 1944 (volumele semnatede Al. Bărbat, Ştefania Cristescu-Golopenţia, Tr.Herseni şi Ion Ionică) şi 1945 (volumele semnate de Al.Dima, D.C. Georgescu, Fr. Rainer şi Ştefan Meteş).Prioritatea a revenit monografiilor pe cadre şimanifestări (studii de caz sau îndrumări), cu excepţiacelei, extrem de vaste, a Ţării Oltului. După 1940,bugetul publicării volumelor a fost asigurat în mareparte de Fundaţia „Regele Mihai I’’.

În numărul pe ianuarie-martie 1939 al „Sociologieiromâneşti’’, sub titlul Congresul Internaţional de Sociologie

de la Bucureşti (p. 136-141), era anunţată primirea laI.C.S.R. a 64 texte de comunicări şi publicat un numărde 110 titluri de comunicări străine, marcându-se cuasterisc, în cazul a 57 dintre ele, faptul că textelecorespunzătoare fuseseră primite. Aceasta înseamnă că,în cazul în care numărul 64 corespundea cifrei globale acomunicărilor, la data respectivă se aflau la organizatoridoar şapte comunicări româneşti. În cadrul aceluiaşiraport se preciza că în numărul următor al revistei aveausă fie publicate titlurile comunicărilor anunţate departicipanţii români la Congres.

În raportul Institutul[-ui] de cercetări Sociale al Românieiapărut în „Sociologie românească’’ nr. 4-6/1939,numărul comunicărilor româneşti pentru Congresprimite de Comitetul de organizare este cvasi-egal cunumărul comunicărilor străine: „În ceea ce priveştecomunicările Congresului, s-au primit până la 1 august75 comunicări străine şi 74 comunicări româneşti.Aceste comunicări alcătuiesc Raportul Preliminar alCongresului, care este sub tipar şi care va servi dreptbază dezbaterilor Congresului’’ (p. 334). Titlurilecomunicărilor şi numele autorilor români nu sunt însăindicate. Publicarea urma să se facă în serii diferite devolume: „Comunicările străine vor fi publicate într-oserie de volume, iar cele româneşti deosebit” (p. 335),explicaţia constând, între altele, în faptul că în cazulultimelor nu se recurgea la sistemul de seriere acomunicărilor străine, ci la Cadre/ Manifestări/ Relaţii/Procese conform sistemului gustian. Ne putem întrebadacă segregarea aceasta juca în avantajul saudezavantajul comunicărilor româneşti. Vizibilitateacercetărilor româneşti urma să fie asigurată şi prinrezumate de studii (apărute în perioada 1937-1939) şi obibliografie, traduse în limba franceză: „Rezumatul înfranţuzeşte al celor 3 ani din periodicul SociologieRomânească se tipăreşte într-o broşură de 64 pagini’’ (p.335). O versiune redusă a Bibliografiei satului românesc,întocmită sub conducerea lui N. Georgescu-Tistu, cuconcursul a 150 studenţi ai Seminarului de Sociologie,şi cu colaborarea personalului ştiinţific (N. Ludu, Chr.Tuduri, E. Retezeanu şi M. Anghelescu) din DirecţiaDocumentării Ştiinţifice, Bibliotecii, Arhiveimonografice şi Propagandei a I.C.S.R., conduse deChristina Galitzi-Brătescu, era gata de publicare spre afi distribuită la Congres. Fuseseră selectate 3.796 fişe(din totalul de 7.857), pe care d-ra M. Coandă letradusese în limba franceză. Ulterior, bibliografia aceastaar fi fost considerabil amplificată (id., p. 332-333).

După amânarea Congresului, desfiinţarea ServiciuluiSocial şi a Institutului de Cercetări Sociale al României,într-un Proect pentru programul de activitate al Secţiilor. Ediţiedestinată exclusiv pentru membri publicat în anul 1940, cu oLămurire iniţială semnată de D. Gusti şi Al. Costin şiconţinând programele urmând să fie discutate ale celor20 de secţii din noul Institut de Ştiinţe Socialeal României, Secţiunea sociologică înscria încă lapunctul întâi lucrările Congresului. De data aceasta, în

<<< 22

perspectiva replierii pricinuite de război, comunicărileromâneşti aveau întâietatea. Citez în întregime punctulI:

I. Organizarea celui de al XIV-lea Congres Internaţionalde Sociologie.1. Comunicări din ţară.2. Comunicări din străinătate.3. Discuţia critică a acestor comunicări, pentru astabili poziţia Institutului faţă de probleme[le]dezbătute.4. Publicarea comunicărilor.5. Organizarea şi conducerea Arhivei Congresului(p. 55-56).

Textul sugerează că D. Gusti, crezând încă în acestmoment că lucrările Congresului se vor desfăşura laBucureşti înainte de sau la terminarea războiului, plănuialuări de poziţie de către un număr de membri ai Şcoliifaţă de comunicările străine (şi româneşti) care urmausă se acumuleze între timp. Se preconiza continuareapublicării comunicărilor străine sosite (care s-a realizatîn cursul aceluiaşi an) şi a celor româneşti (din care doar18 vor apărea în 1943, publicarea lor în „Archives’’făcându-se, după toate probabilităţile, cu bani de laFundaţia „Regele Mihai’’ pe care o conducea OctavianNeamţu).

Comunicările trimise de specialiştii străini urmau sătotalizeze zece volume pe probleme, a câte 150-170 p.fiecare. Cinci volume au fost publicate în timp record:Volumele I din seriile B. Le Village, C. La Ville şi D. LeVillage et la Ville se deschid cu un Cuvânt înainte(Avant-propos) de D. Gusti, datat 1.9.1939, pe care l-amreprodus, în franceză, aşa cum a apărut, în numărul defaţă al revistei. (Notăm că amânarea Congresului fusesedecisă la data de 15 august şi comunicată oficial la 17august 1939, într-o scrisoare-tip trimisă tuturorparticipanţilor, fiind considerată ca posibilă desfăşurareaCongresului în preajma Paştelui 1940). Deşi contrazisăde evenimente, data amânării iniţiale a fost respectatădestul de îndeaproape în ce priveşte tipărirea volumelorI din seria A. Les Unités sociales şi II din seria B. Le Village,acelaşi Cuvânt înainte gustian purtând acum data1.6.1940. Publicarea s-a făcut deci la o zi după dataprevăzută a începerii Congresului pentru primul lot, ladistanţă de nouă luni de la data stabilită iniţial şi de ccadouă luni de la data întrezărită la 17 august pentruCongresul care nu a avut loc, în cazul lotului al doilea.

Prin comparaţie, revista „Archives pour la science etla réforme sociales” (numărul 1-4, an XVI/1943),conţinând 18 comunicări trimise de raportorii români afost tipărită în luna noiembrie 1943, la mai bine de patru(respectiv trei) ani distanţă de cele cinci volume amintite.Revista se deschidea cu următoarea precizare:

„Le présent numéro a été conçu en 1939 en vuedu Congrès International de Sociologie, qui devaitavoir lieu cette même année à Bucarest,conformément à la décision du Congrès

International de Sociologie de Paris 1937.Les circonstances que l’on connaît ont empêché

le Congrès d’avoir lieu et ledit volume de paraître.Bien que les travaux contenus dans le présentnuméro d’„Archives” aient été reçus par notrerédaction il y a quatre ans et qu’à cette époque ilsfussent déjà sous presse, nous estimons toutefoisqu’ils n’ont pas cessé d’avoir une valeur scientifiqueet documentaire et nous venons de les publier dansleur forme initiale, tels qu’ils nous ont été remis parleurs auteurs.’’

Se pune, fireşte, întrebarea: ce s-a întâmplat cu restulde 75 minus 18 comunicări româneşti?

Cantitativ, volumele consacrate comunicărilor străine– seriile A.I (160 p.), B.I-II (2 x 157 = 314 p), C.I (150)p. şi D.I (166 p.) – totalizează 790 p. a câte aproximativ2.640 semne. Cele 401 p. ale nr. 1-4/1943 din Archivescorespund unui ansamblu de comunicări propriu-zisetraduse în franceză (p. 5-297, aproximativ 3.530 semneper pagină), urmate de sinteze bibliografice privinddiverse ştiinţe sociale practicate în România publicatede asemenea în limba franceză (p. 299-401, aproximativ4.400 semne per pagină). Nu e clar dacă sintezele urmausă fie prezentate oral sau doar propuse lecturii. Oricum,dacă raportăm, după convertire la numărul de semneper pagină din Travaux, numărul 1-4 din Archives, celeaprox. 290 p. de comunicări româneşti traduse înfranceză reprezintă aproximativ 390 p., deci cca jumătatedin volumul total al comunicărilor străine publicate. Iardacă le adăugăm cele cca 100 pagini de sinteze, carereprezintă aprox. 160 p. în format Travaux, obţinem untotal de aprox. 550 p. reprezentând munca publicată aunora dintre specialiştii români care intenţiomau săparticipe la Congres. Se poate spune că, deşi „lăsaţi laurmă”, cum scrisese D. Gusti în Avant-propos, specialiştiiromâni nu fuseseră uitaţi, România ocupând, ca ţară, fieşi mai târziu, un număr important de pagini.

Cele 18 comunicări româneşti (dispuse pe cadre şimanifestări) şi, alături de ele, cele şapte prezentări deinstitute de ştiinţe sociale şi cele zece sinteze pediscipline figurând în Sumarul revistei Archives pe 1943reprodus în Anexa la prezentul articol erau însă departede a reprezenta iureşul sociologic pe care îl declanşaseîntre specialiştii români perspectiva Congresuluiinternaţional de la Bucureşti. În cele ce urmează,prezentăm rapid câteva observaţii sugerate de douădocumente inedite, pe care le publicăm în Anexa laprezentul articol. Primul (Lista comunicărilor anunţateromâneşti, fără dată, 5 p. dact.), ca şi al doilea (Listaraportorilor români care au trimis comunicările pentru Congres,25.7.1939, 3 p. dact.) sunt copii dactilografiate pe foiţăale unor originale emanând după toate probabilităţile dela Comitetul de organizare, al cărei secretariat eraasigurat de Christina Galitzi, şi trimise DirecţieiPlanificării şi Publicaţiilor sau revistei „Sociologieromânească’’, prima condusă de, a doua avându-l ca

23 >>>

redactor-şef pe Anton Golopenţia (în a cărui arhivă segăsesc). În cazul comunicărilor anunţate, ar pleda pentruaceastă ipoteză scrierea între ghilimele a numelorsatelor (afară de cazul că se avea în vedere redarea lorca atare în eventuale traduceri sau marcarea lor cu literespeciale) şi unele scăpări (de tipul Ramneteanu în locde Râmneanţu, Constantin Grofşoreanu în loc de CornelGrofşorean, Stroezeşti în loc de Stoeşeşti etc.), toateputându-se însă datora în egală măsură dactilografieriirapide de către outsideri. Le-am normalizat deopotrivăîn lista publicată aici. În cazul Listei raportorilor şi alcomunicărilor trimise de ei, ar pleda pentru ipotezaenunţată faptul că fuseseră trimise în prealabil de cătreComitetul de organizare sugestii de teme care să fietratate de către un număr de participanţi presimţiţi. Nueste exclusă nici ipoteza conlucrării între Comitetul deorganizare şi Direcţia Planificării şi Publicaţiilor. Maiputernică în cazul Listei comunicărilor anunţate, ea sesprijină pe faptul că sunt enumeraţi, alături destatul-major gustian, participanţi la cercetarea 60 de sate,membri ai regionalelor de la Timişoara, Chişinău şiCraiova ale Institutului, participanţi la acţiunea şicercetarea echipei regale de la Căianul mic, al căreiInspector era Anton Golopenţia (cf. în acest sensvolumele I-III ale Rapsodiei epistolare), precum şi unnumăr de colaboratori direcţi ai redacţiei construitetreptat de Anton Golopenţia la „Sociologieromânească’’. Lucrurile rămân însă în stadiulsupoziţiilor, neexistând argumente sigure într-o direcţiesau în alta. S-ar putea spune şi că listele publicatereprezintă nu atât Şcoala sociologică de la Bucureşti, câtInstitutul de Cercetări Sociale al României cu toateinstituţiile federalizate.

Faptul că în Lista comunicărilor anunţate figureazăŞtefania Cristescu, pe când în cea a comunicărilor trimiseautoarea semnează Ştefania Golopenţia, ne permitesituarea cu aproximaţie a celei dintâi înainte de 20 aprilie1939, data căsătoriei acesteia cu Anton Golopenţia. Dinnr. 10-12/octombrie-decembrie 1938 al „Sociologieiromâneşti’’ ştim, pe de altă parte, că, până la data de 15decembrie 1938, fuseseră trimise în România de cătreComitetul de organizare un număr de 202 invitaţii departicipare. Lista comunicărilor anunţate ar fi aşadar unadin însumările de etapă din perioada ianuarie-aprilie1939.

Lista comunicărilor româneşti anunţate e exuberantă.Dacă ţinem seama de faptul că trei autori (P. Bartoş, G.Retegan şi G. Bucurescu) figurează împreună la poziţiile4, 9 şi 72 cu una şi aceeaşi comunicare şi că poziţiile 5 şi69 corespund aceleiaşi comunicări (semnate de I. [O.?]Blidariu şi I. Racoveanu-Nera sub 5, sau exclusiv deultimul sub 69), lista totalizează nu mai puţin de 80comunicări. Interesant este faptul că între această listăşi Lista comunicărilor trimise nu există decât patrusuprapuneri: Şt. Cristescu (19), Al. Dima (20), C. Narly(61) şi M. Nasta (62) în Lista comunicărilor anunţatefigurează, cu titluri schimbate sau/şi traduse în limba

franceză, la poziţiile 15, 7, 26 respectiv 27 în lista celor34 comunicări trimise. În fapt, în cazul Ştefaniei CristescuGolopenţia, se trece de la Metodele studiului obiceiurilor şipracticilor magice la Éléments magiques dans la vie spirituelle despaysans roumains; la Al. Dima, titlul iniţial Arta ţărăneascădevine La méthode sociologique appliquée à l’étude du phénomèneartistique populaire; la C. Narly, traducerea titlului pare adeschide sfera constatărilor dincolo de fenomenulromânesc, trecându-se de la Acţiunea educatoare a statuluiîn satele româneşti la L’état et l’éducation des villages, iar întitlul, deja tradus, al lui M. Nasta, nu se modifică decâtun cuvânt (infectieux luând locul lui biologique şi titluldevenind Le facteur social et le facteur infectieux dans ledéterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural). Cuscăderea care se impune (80 + 34 minus 4), sumacomunicărilor anunţate şi a celor trimise de raportoriiromâni până la 29 iulie 1939 devine astfel 110.

Predate revistei Archives în 1939, titlurile celor 18lucrări, dispuse în Sumar conform Unităţilor, Proceselor,Cadrelor şi Manifestărilor gustiene (vezi Anexa la prezentularticol), nu coincid însă decât în mică măsură cu cele dinLista comunicărilor trimise la 25.7.1939 sau din cea,anterioară, a comunicărilor anunţate. Astfel, din Listacomunicărilor anunţate, se regăsesc în Archives cea a lui M.Nasta (poziţia 62) şi cea a lui P. Râmneanţu de la poziţia71 (tradusă în limba franceză). Iar din Lista comunicărilortrimise de autori până la 25.7.1939 au ajuns în Archivescomunicările lui Ion Ghelase (poziţia 12, Păstori bârsani,element de expansiune şi unitate economică, naţională şi socialăîn trecutul nostru românesc, devenit prin traducere Les Pâtresde Bârsa), Constantin Gheorghiu (al cărei titlu, dinpoziţia 13. L’assistance médicale dans les villes et dans lesvillages roumains se menţine în revistă), M. Nasta (cu titlulfrancez din poziţia 27 conservat în revistă), PetreŞtefănucă (titlul românesc din poziţia 33 fiind tradusfără schimbări prin Rites magiques pour provoquer et arrêterla pluie à Popeştii-de-Sus, département de Soroca) şi Al. Ştirbu(poziţia 34, titlul nemodificat devenind în traducereTypes de villages de Bessarabie). Scăzând din 18 cele 6suprapuneri, obţinem un număr de 110 + 12 = 122comunicări româneşti aflate în faze diferite de existenţă(de la intenţie anunţată prin titlu la versiunearomânească a textului sau la cea tradusă în limbafranceză), cărora li se adaugă, în acelaşi număr dinArchives cele 10 sinteze de care vorbeam mai sus, privindcercetările româneşti de economie (I. Veverca), filosofie(N. Bagdasar), istorie literară (G.C. Nicolescu), critică deartă şi istoria artei (G. Oprescu), etnografie şi folclor (I.Chelcea), publicaţiile de asistenţă socială (D. Dogaru),publicaţiile Institutului de Psihologie clujean (N.Mărgineanu), publicaţiile pedagogice (V.T. Nicolau),publicaţiile etnobotanice (V. Butură) şi publicaţiilerelevante pentru sociologie (D. Dogaru), despre care nuştim dacă urmau să fie prezentate şi oral sau difuzateexclusiv în formă scrisă la Congres. În primul caz,corpusul comunicărilor româneşti ar ajunge la cifra de132.

<<< 24

Lista comunicărilor anunţate acordă un spaţiuspecial, de 27 de comunicări, lui D. Gusti şi unui numărde colaboratori. Astfel, Profesorul apare anunţat cu numai puţin de şapte comunicări (poziţiile 39-45); AntonGolopenţia (poziţiile 34-37) şi Traian Herseni (poziţiile46-49) figurează fiecare cu câte patru comunicări; IonChelcea (poziţiile 13-14), Xenia Costa-Foru (poziţiile17-18), Christina Galitzi (poziţiile 28-29), DimitriePapadopol – care conducea regionala Craiova aInstitutului de Cercetări Sociale – (poziţiile 65-66), H.H. Stahl (poziţiile 76-77) şi Mircea Vulcănescu (poziţiile80-81) anunţă fiecare câte două comunicări. Alţii, cumsunt Constantin Brăiloiu, Ştefania Cristescu, AlexandruDima, Cornel Grofşorean, Ion Ionică, I. Measnicov selimitaseră la anunţarea câte unei singure comunicări.

În cazul lui D. Gusti, alături de comunicările care seîncadrează în secţiile B (poziţia 39), D (poziţia 40) sauabordează tema propusă a învăţământului sociologic(poziţiile 41 şi 42) apar comunicări menite să subliniezemiezul caracteristic al preocupărilor gustiene: metodamonografică (poziţia 43), sociologia naţiunii şi sociologiamilitans (poziţia 45) sau misiunile de sintezăorganizatorică pe care Profesorul le definea ca actualepentru sociologia românească a momentului:coordonarea institutelor de cercetări federalizate încadrul Institutului de Cercetări Sociale al României(poziţia 44) şi, în paralel, coordonarea diverselor catedresau iniţiative locale din învăţământul superior românescîntr-o Facultate de ştiinţe sociale (poziţia 41).

La Anton Golopenţia apar de asemenea temeidentificatoare: de la conjugarea acţiunii cu cercetarea încadrul Serviciului Social (pe care întemeiase anchetatipologică a celor 60 de sate), la adoptarea ca unităţi decercetare, alături de sate, a oraşelor şi a poporuluiromân. Nouă şi nedezvoltată încă în studii publicate eratema monografiei comparative a mai multor regiuni,care venea după experienţa 60 de sate (cercetate în vara1938), Dâmbovnic (cercetat în 1939) şi conlucrareaapropiată cu Institutul Social Banat-Crişana din anii1937-1939 şi care, ca şi tipologia satelor în trecutulapropiat, îl singulariza acum în cadrul grupului gustian.

Traian Herseni era anunţat cu teme consacrate unorunităţi sociale precum ceata şi regiunea, de care seocupase, alături de care urma să prezinte congresiştilorîn lucrări marcând noi sfere de interes, planul decercetare al Institutului de Cercetări Sociale al României(pe care sunt ispitită să-l regăsesc în Archives, p. 299-301)sau diferenţa dintre sociologia practicată în România şisociologia rurală (textul comunicării plănuite pare aalcătui substanţa broşurii Sociologia rurală publicată de T.Herseni în 1941).

Celelalte anunţuri de comunicări multiple seconcentrau asupra seriei A. Unităţi sociale (ceata de fecioridin Ardeal ca unitate socială la Chelcea, poziţia 13;familia ca unitate socială, la sat şi la oraş, în cazul XenieiCosta-Foru, poziţia 17; familia şi gospodăria în cazul luiD. Papadopol, poziţia 66); asupra seriei B. Satul (satul,

în cazul lui H. H. Stahl, poz. 76); şi asupra seriei G. aÎnvăţământului sociologic (Christina Galitzi, poziţia 29; D.Papadopol, poz. 66). Teme relativ specifice apar laChelcea (Comunitate şi tradiţie, poziţia 13), XeniaCosta-Foru (asistenţa socială ca modalitate de a combinacercetarea cu acţiunea, poz. 18), Christina Galitzi(documentarea prealabilă a cercetării/acţiunii2, poz. 28),H.H. Stahl şi Mircea Vulcănescu (cercetareamonografică, poz. 77 respectiv 81) sau M. Vulcănescu(economia ţărănească, poz. 80).

Comunicările multiple aparent anunţate în listă nucorespund însă, cum s-ar putea crede, entuziasmului demoment al celor nouă cercetători, dornici să semanifeste plenar la Congres, ci sunt, în fapt, alternativepropuse de Comitetul Directorilor câtorva dintremembrii Institutului de Cercetări Sociale al României.O dovedesc două scrisori3 trimise în numele Comitetuluide organizare unui adresat prevăzut cu patru teme (A.Golopenţia) şi unei adresate figurând cu o singură temă(Ştefania Cristescu) în lista de care ne ocupăm. Primascrisoare este următoarea:

XIve CONGRèS INtERNAtIONALdE SOCIOLOGIE

SIèGE: INStItUt dE REChERChES SOCIALESdE ROUmANIE

Strada Latină Nr. 8 Bucarest III, 6.IV.939(Fundaţia „Principele Carol”) Tel. 5.54.4312.666

Mult stimate Domn,Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că

Domnul Profesor D. Gusti a hotărât, înComitetul Directorilor care a avut loc, în vedereaorganizării Congresului Internaţional deSociologie, ca sociologii din ţară să poată aduceaportul lor ştiinţific la problemele careinteresează de aproape acest Congres.

Vă rugăm, deci, să binevoiţi a prepara ocomunicare până la 15 mai 1939, şi ne permitem,pentru armonizarea contribuţiei D-voastră încadrul programului Congresului, să vă sugerămsubiectul: 1. Structura socială a poporului român; 2.Monografia comparativă a mai multor regiuni; 3.Cercetare şi acţiune în munca Serviciului Social; 4.Cercetările de sate şi oraşe îm România.

În nădejdea că veţi binevoi a ne acordaconcursul D-Voastră binevoitor, primiţi, vărugăm, expresiunea celor mai deosebitesentimente.

Comitetul de organizare al CongresuluiChristina Galitzi

Un text identic, purtând acelaşi număr de înregistrareşi trimis la aceeaşi dată, a primit şi Ştefania Cristescu,subiectele recomandate în paragraful al doilea fiind încazul ei: „[1] Componente magice în viaţa spirituală a ţărănimii

25 >>>

româneşti din diferitele regiuni ale ţării. [2] Metodele studiuluiobiceiurilor şi practicilor magice’’. În Lista comunicăriloranunţate, Ştefania Cristescu optase pentru tema a doua.Lista comunicărilor trimise conţine, tradus în franceză, untitlu care corespunde temei 1: Éléments magiques dans lavie spirituelle des paysans roumains. Explicaţia ne pare arezida în faptul că tema 2 fusese abordată de autoare încadrul volumului Îndrumări.

Pe ansamblu, Lista comunicărilor anunţate conţinemulte lucrări consacrate unei abordări tipologice asatelor romîneşti, cu studii de caz pornind de laocupaţia locuitorilor (Căianul mic, centru de comerţrural, poz. 4/9/72; Târnava şi Tărâţel, sate de muncitoride fabrică şi mină, poz. 24; Vidra, sat de ciubărariambulanţi, poz. 26; Mărul, sat de muncitori de pădure,poz. 59; Şepreuş, sat de agricultori din câmpia Tisei, poz.67; Poseşti, sat de producători de ţuică din regiuneaVăleni, poz. 78; Mocod, centru rural de industrie casnică,poz. 82); de la statutul locuitorilor (Jdioara-Severin, satde foşti iobagi, poz. 5/69; Stoeşeşti4, sat de foşti clăcaşidin Moldova de Sud, poz. 21; Râpile, sat de răzeşi dinregiunea Bacău, poz. 31; Perieţi-Ialomiţa, sat de mariproprietari din câmpia munteană, poz 15); sau de lageografia politică a României (Prigor, sat din graniţabănăţeană, poz. 8; Lescoviţa, sat din zona de contactromâno-sârbă, poz. 23). În fapt, doar două din titlurilede comunicări despre un sat (Bârseşti, în Vrancea denord, poz. 22 şi 64) par a aborda satul global, ca unitatesocială.

În centrul preocupărilor nu mai stă satul tradiţional,de răzeşi preferat la începuturile monografiei. Satele deiobagi, satele de întreprinzători, soluţiile găsite de sătenila suprapopularea agricolă prin comerţ local sauambulant, industrie casnică, angajare în fabrici sau lucrula pădure, exodul satelor spre oraş (poz. 50), satele cubănci populare sau cooperative (poz. 60) se află de acumîn atenţia monografiştilor şi echipierilor. Şi, la fel,economia ţărănească (economia rurală) pe ansamblulţării sau pe regiuni (poz. 1, 3, 80), comparată cueconomia modernă organizată (poz. 55), condiţionatăde raportul dintre numărul braţelor de lucru şi suprafaţaexploatată de un sat (poz. 56). Sau oraşul, târgurile (poz.74, 79), oraşul comparat cu satul (poz. 17, 33, 3540, 70),ultima poziţie extinzând comparaţia la nivelsud-est-european. Industria (poziţiile 10, 24, 59, 82), cutransformările pe care le provoca în viaţa ţăranilordeveniţi muncitori (poz. 25) era de asemenea o temărelativ larg abordată.

Metoda monografică nu pare a fi fost reprezentatăatât prin comunicări, cât prin publicaţii masive cum eraumonografiile Nerej, Clopotiva şi Drăguş sau Îndrumări.Tensionată la început, dimensiunea tipologicăpreconizată în ancheta 60 de sate româneşti se impusese(în ecou cu A.G., C. Grofşorean propunea o tipologie asatelor bănăţene la poz. 38, iar T. Al. Ştirbu tipologizasatele basarabene la poz. 34) şi, la fel, ideea cercetăriisimultane, de cele mai multe ori pornind de la o

problemă anume, a satelor dintr-un spaţiu mai larg – ozonă, o „ţară’’, o plasă, un judeţ, o regiune –, cum odovedesc titluri vorbind despre cercetarea satelor delângă Nistru, din Cetatea-Albă (poz. 54), cercetarea vieţiijuridice sau a tipurilor de proprietate din satele bănăţene(poz. 7, respectiv 38), a cetei în Ţara Oltului (poz. 46)sau în Transilvania (poz. 14), sau chiar a târgurilor dinMoldova (poz. 79).

Din Lista comunicărilor anunţate, un număr de autoricontribuiseră sau aveau să contribuie în scurtă vreme lalucrările de anvergură pentru Congres, după cumurmează:

– la Îndrumări: 5 autori (Călinescu R., Chelcea I.,Focşa Gh., Stanciu St., şi Vulcănescu M.);

– la Îndrumări şi Nerej: 4 autori (Brăiloiu C., ButurăV., Costa-Foru X., Stahl H.H.);

– la Îndrumări şi Drăguş: 3 autori (Cristescu Şt., DimaAl., Ionică Ion);

– la Îndrumări şi 60 de sate: 2 autori (Florescu Fl.,Golopenţia A.);

– la Îndrumări, Nerej şi Drăguş: 1 autor (Herseni Tr.);– la Drăguş: 1 autor (Bărbat Al.).– la 60 de sate: 5 autori (Dobre M., Durdun C.I.,

Measnicov I., Retegan5 G., Zinveliu V.).

Cu alte cuvinte, un număr de 22 autori din Listacomunicărilor anunţate erau reprezentaţi în volumele cheieale Şcolii, care totalizau între 15 (Îndrumări) şi câte 5(Nerej, Drăguş, 60 de sate) din ansamblul autorilor.

Din Lista comunicărilor trimise de raportori la 25.7.1939,deci cu două săptămâni înainte de termenul ultimanunţat, lipsesc nume importante: D. Gusti şi, în ordinealfabetică, I. Conea, X. Costa-Foru, A. Golopenţia, T.Herseni, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, dacă e să nelimităm la grupul restrâns care a activat în vedereaCongresului. În sumarul Archives 1943 va fi recuperat,dintre aceştia, exclusiv Ion Conea, D. Gusti apărând cuo comunicare anterioară, destinată Congresului de laBruxelles. Lipsesc şi comunicări despre care ştim căfuseseră trimise, cum e cazul comunicării lui MironConstantinescu intitulate Cercetări monografice despre exodulrural din România (cf. Rapsodia6 II, p. 315).

Pentru volumul Archives care urma să conţinăcomunicările româneşti şi să apară cu prilejulCongresului, s-au trimis în cursul anului 1939, dupătoate probabilităţile între data de 25 iulie 1939 (când setotalizează comunicările primite din lista de caredispunem) şi data de 15 august, care era data limităpentru a asigura apariţia volumului în timpulCongresului, rapeluri unui număr de membri ai Şcolii.Dispunem în acest sens de o ciornă de scrisoare a luiAnton Golopenţia către Florea Florescu, care figuraseîn Lista comunicărilor anunţate cu comunicarea Un sat demoţi ciubărari ambulanţi, Vidra. Reproducem aceastăciornă, ea a servit de bună seamă în mai multe cazuri:

<<< 26

Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol’’Strada Latină 8Telefon 3-89-89

D-Sale Domnului Florea FlorescuSecretarul Comisiei de Cercetări din I.C.S.R.B-dul Em. Severin, 16, Loco

Din ordinul D-lui Prof. D. Gusti,Preşedintele Institutului de Cercetări Sociale alRomâniei, vă facem cunoscut că până la data de1 martie a.c. va trebui să depuneţi studiul Dv.:Drumurile prin ţară ale moţilor de la Vidra, ceurmează să apară în „Archives de SociologieRoumaine’’./ Director – / Şeful Serviciului –’’(Rapsodia III, p. 42).

Rezumate în franceză ale principalelor lucrări şicercetări de teren ale Şcolii urmau să apară în douăbroşuri la care s-a lucrat intens în perioadaianuarie-august 1939. Citez din scrisoarea trimisă deA.G. Ştefaniei Golopenţia în [august 1939]: „Îţi trimitplanurile pentru cele două broşuri, văzute şi încuviinţatede Profesor. E vorba de mici broşuri cu câteva rânduridespre fiecare cercetare’’ (Rapsodia II, p. 516). Dintr-oscrisoare a lui D.C. Georgescu către A.G. (26.1.1939)aflăm date precise asupra dimensiunii preconizatepentru rezumatele de lucrări: „Iată cele 60 de cuvinteasupra alimentaţiei, care s-au transformat în vreo 410,adică de vreo şapte ori mai mult! / Dacă ai nevoie detoate, pune-le pe toate, dacă nu, [poţi] reduce’’ (RapsodiaIII, p. 58).

*Arhiva I.C.S.R. a conţinut un număr important de

comunicări româneşti redactate (şi traduse) pentru alXIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, care nu aufost publicate. Se poate încă încerca o recuperare a lor,pornind de la arhivele personale ale autorilor enumeraţiîn cele două liste pe care le publicăm aici. Se poate deasemenea relua explorarea manuscriselor conservate laA.S.E. pentru a se vedea dacă printre ele nu figurează şicontribuţii ale unor autori români la Congresul amintit(care şi-a avut de altfel Arhiva proprie).

Listele pe care le-am prezentat nu par a fi fost decâtîn parte spontane. Ele includ nume prestigioase pe planştiinţific, cultural sau politic care nu aparţineau Şcolii (C.Buşilă, N. Ghiulea, C.C. Giurescu, D. Mezincescu, S.Mehedinţi, G. Mladenatz, S. Puşcariu etc.). E depresupus că o parte dintre cei enumeraţi, simpatizanţiai sau activi în Institutul Social Român, ori în I.C.S.R.,fuseseră invitaţi să participe cu comunicări la Congres şinu ar fi trimis titluri sau texte de comunicări fără oasemenea invitaţie specială.

Nu e clar dacă selecţia invitaţilor s-a datorat lui D.Gusti exclusiv sau, mai probabil, unui colectiv formatdin reprezentanţi ai Direcţiilor I.C.S.R. şi Comitetuluide organizare a Congresului. Până la o departajare a

comunicărilor invitate de comunicările propuse spontan,nu suntem în măsură să stabilim criteriile care au stat labaza selecţiei autorilor şi a temelor. Este evident însă căŞcoala de la Bucureşti şi-a propus lărgirea reprezentăriiinvitând specialişti de prestigiu de la Timişoara,Chişinău, Craiova (unde funcţionau Regionale active aleI.C.S.R.), sau de la Cluj şi Iaşi (unde se înregistrau şcolisociologice cu profil specific).

Mai mult decât o reprezentare a Şcolii de laBucureşti, pare a fi fost vizată o reprezentare a mişcăriisociologice din România, cu problematica ei specifică, dar şicu punctele de interes comun în raport cu cercetareasociologică din alte ţări.

Ne putem întreba dacă izolarea comunicărilorromâneşti de cele străine (întemeiată pe criterii de limbă)a reprezentat soluţia optimă. Ea a stabilit traiectorii şiviteze diferite de publicare şi a favorizat clasificăridiferenţiate ale comunicărilor. În felul acesta,tratamentul de excepţie al sociologiei româneşti (menitsă reliefeze originalitatea ei) ar fi putut juca un rol înparte negativ, prin extragerea contribuţiilor româneştidin câmpul vizual imediat al participanţilor străini.

ANEXă

1. Lista comunicărilor anunţate româneşti

1. Argetoianu Constantin. Cercetare economico- socialăşi planificare.

2. Argintescu Nicolae. Gustul popular.3. Bărbat Alexandru. Economia rurală în Transilvania

de sud.4. Bartoş Petru, Retegan G. şi Bucurescu G. Căianul

mic-Someş, un centru de comerţ rural.5. Blidariu Ovidiu şi Ion Racoveanu-Nera. Un sat de

foşti iobagi – Jdioara, Severin.6. Brăiloiu Constantin. Muzica populară românească.7. Brudariu Adrian. Viaţa juridică a satelor bănăţene.8. Bucată M. Un sat din graniţa bănăţeană – Prigorul.9. Bucurescu G., Bartoş P. şi Reteganu G. Căianul

mic-Someş, un centru de comerţ rural.10. Buşilă Constantin. Nevoile de documentare

economico-socială ale industriei.11. Butură Valer. Plantele în credinţele, terapeutica şi

economia ţărănească.12.Călinescu Raul. Animalele în credinţele, terapeutica

şi economia şărănească.13. Chelcea Ion. Comunitate şi tradiţie.14. Chelcea Ion. Cetele de feciori în Ardeal.15. Colea G.T. Un sat de mari proprietari din câmpia

munteană – Perieţi, Ialomiţa.16. Constantinescu C.K. Creşterea vitelor ca mijloc de

agonisire a traiului populaţiei rurale româneşti.17. Costa-Foru Xenia. Familia în mediul rural şi urban.18. Costa-Foru Xenia. Cercetare şi acţiune în asistenţa

socială.

27 >>>

19. Cristescu Ştefania. Metodele studiului obiceiurilor şipracticilor magice.

20. Dima Alexandru. Arta ţărănească.21. Dobre Marin. Un sat de foşti clăcaşi din Moldova

de sud, Stoeşeşti7.22. Dogaru Dumitru. Un sat din Vrancea de nord,

Bârseştii8.23. Duncan G.I.. Un sat din zona de contact

româno-sârbă Lescoviţa.24. Durdun C.I. Două sate de muncitori de fabrică şi

mină, Târnava şi Tărâţel.25. Ficşinescu T. Transformarea ţăranului în muncitor,

adaptarea lui la condiţiile vieţii muncitoreşti.26. Florescu Fl. Un sat de moţi ciubărari ambulanţi,

Vidra.27. Focşa, Gheorghe. Psihologia vieţii săteşti.28. Galitzi Christina. Documentarea prealabilă.29. Galitzi Christina. Învăţământul ştiinţelor sociale în

România (şcoli, programe).30. Garoflid C.. Interpretarea reformei agrare şi o

prezentare a poziţiilor luate faţă de ea.31. Gheorghiade A.: Un sat de răzeşi din Bacău, Răpile.32. Ghiulea Nicolae: Organizarea cercetărilor sociale.33. Giurescu C.C. Evoluţia satului şi oraşului în trecutul

românesc sau evoluţia structurii sociale a poporuluiromânesc.

34. Golopenţia Anton. Cercetare şi acţiune în muncaechipelor Serviciului Social.

35. Golopenţia Anton. Cercetările de sate şi oraşe înRomânia.

36. Golopenţia Anton. Monografia comparativă a maimultor regiuni.

37. Golopenţia Anton. Structura socială a poporuluiromânesc.

38. Grofşorean Cornel. Tipuri de sate din Banat.Proprietatea individuală şi comună în satele dinBanat.

39. Gusti Dimitrie. Satul şi poporul românesc.40. Gusti Dimitrie. Le village et la ville roumaine.41. Gusti Dimitrie. Facultatea ştiinţelor sociale.42. Gusti Dimitrie. La nécessité des facultés de sociologie et de

sciences sociales. 43. Gusti Dimitrie. Metoda monografică.44. Gusti Dimitrie. Problema coordonării institutelor de

cercetări.45. Gusti Dimitrie. Cunoaştere şi acţiune socială în

serviciul naţiunii.46. Herseni Traian. Grupările de sex şi de vârstă din

satele Ţării Oltului (cetele de copii, flăcăi, fete, bătrîni,vecinătăţi).

47. Herseni Traian. Planul de cercetări al Institutului deCercetări Sociale al României.

48. Herseni Traian. Sociologia rurală românească.49. Herseni Traian. Monografii de regiune.50. Ioaniţescu D.R. Exodul satelor către oraşe.51. Iordan Ol. Imigrările de bulgari.52. Jornescu C. Le relèvement de la vie sociale du paysan.

53. Ionică I. Ştiinţa ţărănească.54. Malschi Boris. Satele de lângă Nistru, din Cetatea

Albă.55. Manoliu Florin. Satul în concepţia economiei

moderne organizate.56. Measnicov I. Raportul între numărul braţelor de

lucru şi suprafaţa exploatată de gospodăria unui sat.57. Mezincescu D. Condiţiile igienice în diferitele

ţinuturi româneşti pe baza cercetărilor Institutului deIgienă.

58. Mehedinţi S. Civilizaţia tradiţională a ţărănimiiromâneşti.

59. Militaru G. Un sat de muncitori de pădure din munţiiBanatului, Mărul.

60. Mladenatz G. Un istoric al încercărilor de organizareeconomică a ţărănimii (bănci populare, obştii,cooperative).

61. Narly C. Acţiunea educatoare a statului în sateleromâneşti.

62. Nasta M. Le facteur social et le facteur biologique dans ledéterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.

63. Neamţu Octavian. Realizările echipelor ServiciuluiSocial.

64. Nicoară Yolanda. Un sat din Vrancea de Nord,Bărseştii.

65. Papadopol Dumitru. Gospodăria şi familia în viaţarurală românească.

66. Papadopol Dumitru. Locul şi rolul sociologiei întreobiectele de învăţământ secundar.

67. Pârvu P. Un sat de agricultori din câmpia Tisei,Şepreuş.

68. Puşcariu Sextil. Structura poporului românesc.69. Racoveanu-Nera Ion. Un sat de foşti iobagi,

Jdioara-Severin.70. Răducanu I. Statul şi viaţa economică a satului şi

oraşului în sud-estul european.71. Râmneanţu9 P. Metoda biotipologică aplicată la

studiul satelor.72. Reteganu Gh. Căianul mic-Someş, un centru de comerţ

rural. 73. Roşca Al. Constituţia biopsihică şi adaptarea socială.74. Sterian Paul. Situaţia economică a oraşelor.75. Stanciu Stoian. Sociologia şi cercetările monografice

în şcolile normale şi cercurile învăţătoreşti.76. Stahl H.H. Viaţa spirituală a satului.77. Stahl H.H. Monografia unui sat.78. Romulus Spirescu. Un sat de producători de ţuică

din regiunea Văleni – Poseşti.79. Tufescu Victor. Târgurile moldoveneşti.80. Vulcănescu Mircea. Situaţia economiei ţărăneşti.81. Vulcănescu Mircea. Fundamentele epistemologice

ale cercetării monografice.82. Zinveliu V. Un centru rural de industrie casnică,

Mocodul.83. Zotta G. Certains aspects de l’endémie palustre en milieu

rural en Roumanie.

<<< 28

2. Lista raportorilor români care au trimescomunicările pentru Congres

25 iulie 1939

1. Angelescu N.C. Evoluţia regimului de stăpânireasupra pământului şi transformările societăţiiromâneşti în ultima sută de ani.

2. Botan N. Cuhăneştii de Sus, un sat de agricultori dinSoroca.

3. Chiapella Alex. Contribuţiuni la Antropologia socială.4. Chiru D. Vasile. Rolul social al soldatului român la sat.5. Coman G. Un sat de foşti clăcaşi din Moldova de Sud,

Stoeşeşti10.6. Cocârlan Paul. Viaţa economică a satelor din Banat.7. Dima Alexandru. La méthode sociologique appliquée à

l’étude du phénomène artistique populaire.8. Djuvara Mircea. Réflexions épistémologiques sur l’idée de

groupe ou d’unité sociale.9. Economu Virgil. Spiritul militar în evoluţia socială.10. Făcăoaru Ion. Semnificaţia sociologică şi eugenetică

a stratificării rasiale în populaţia de la sat şi oraş.11. Georgescu Dumitru. Alimentaţia ţăranului.12. Ghelase Ion. Păstori bârsani, element de expansiune

şi unitate economică, naţională şi socială în trecutulnostru românesc.

13. Gheorghiu Const. L’assistance médicale dans lesvilles et dans les villages roumains.

14a. Ghiulea N. Organizarea cercetărilor sociale.14b. Ghiulea N. Politica socială ca baza unei facultăţi de

ştiinţe sociale.15. Golopenţia Ştefania. Éléments magiques dans la vie

spirituelle des paysans roumains.16. Ionescu-Obârşia Ion. Un sat de munte şi un sat de

şes din Buzău, Gura Teghii. 17. Ionescu Octavian. La sociologie juridique et l’enseignement

universitaire.18. Ionescu Şerban. Est-il possible de concevoir un ordre social

chrétien et de proposer dans l’enseignement théologique unesociologie chrétienne?

19. Ionescu-Şişeşti GHeorghe. Agricultura ca mijloc detrai al populaţiei rurale româneşti.

20. Lupaş I. Das Problem der siebenbürgischen Städte Rumäniens.21. Madgearu Virgil. Le phénomène du surpeuplement agricole

en Roumanie.22. Mânătorul N. Un sat din graniţa Năsăudului, Nepos.23. Mărgineanu Nicolae. La mesure des attitudes sociales.24. Manoilescu M. Le triangle économique et social des pays

agricoles: la ville, le village, l’étranger.25. Mihăilescu Vintilă. Geografia oraşelor din România.26. Narly C. L’état et l’éducation des villages.27. Nasta M. Le facteur social et le facteur infectieux dans le

déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.28. Parhon Constantin I. La nécessité des connaissances

endocrinologiques pour l’eugénétique.29. Petrescu Sava. Geneza oraşului specific românesc

Ploeştii.

30. Rădulescu Andrei. L’origine roumaine de notre droit.31. Sperantia Eugen. Quelques aperçus sur les classes sociales.32. Ştefănescu-Goangă, Roşca Al.ex. şi Cupcea S.

Constituţia biopsihică şi adaptarea socială.33. Ştefănucă Petre. Rituri magice pentru provocarea şi

oprirea ploilor la Popeştii de Sus, jud. Soroca.34. Ştirbu Al. Tipuri de sate din Basarabia.

3. Sumar Archives XvI (1943, Nr. 1-4)

ARCHIVES POUR LA SCIENCEET LA RéFORME SOCIALES

SOmmAIRE

I. ÉtUdESUNITéS SOCIALESD. Gusti La Sociologie des unités sociales 5Ion I. Ionică Cadres de vie régionale roumaine 13Th. Al. Ştirbu Types de villages de Bessarabie 4Ion Conea Villages d’Ungureni dans l’Olténie

Subcarpathique 39I. Gugiuman Carte ethnographique

de la ville de Huşi 65Ion I. Ghelase Les Pâtres de Bârsa 76Ion Chelcea Les „Rudari” de Muscel

81Natalia Popovici Influence du travail de la femme

sur la vie de famille 131

PROCESSUS SOCIAUXI. Measnicov L’émigration à Drăguş 138

CADRE COSMOLOGIqUEV. Tufesco Une région de grande circulation –

„Le Seuil de Târgu-Frumos’’ 144

CADRE BIOLOGIqUEPatru Râmneanţu La Méthode biotypologique

dans l’étude du village 172Victor Papilian et Enguête anthropologique

sur les „Moţi’’ 178C. C. Velluda M. Nasta Le facteur social et le facteur

infectieux dans le déterminismede l’endémie tuberculeuse

dans le milieu rural 207

CADRE PSYCHOLOGIqUEG. Preda, Th. Stoenesco et E. Mateş Recherches psychologiques

chez les Moţi 215MANIFESTATIONS éCONOMIqUESPetre Stănculescoet Gh. Serafim La foire de Vidra-Putna 221

29 >>>

MANIFESTATIONS POLITIqUES ET JURIDIqUESG. Ionesco-Şişeşti Le nouvel aspect

du problème agraireen Roumanie 260

Const. Gheorghiu L’Assistance médicaledans les villes

et dans les villagesroumains 267

MANIFESTATIONS SPIRITUELLESValeriu Butura Enquête sur la connaissance

des plantes utilisées parles vieilles femmes de Nerej 273

Petre Ştefănucă Rites magiques pour provoqueret arrêter la pluie à Popeştii-de-Sus(département de Soroca,

Bessarabie) 283

II. INStItUtSL’historique et l’activitéde l’Institut de Recherches Sociales de Roumanie 299

Régionale ChişinăuRégionale CernăuţiRégionale Banat-CrişanaRégionale Craiova

L’Institut Central de Statistique de Roumanie 307L’Institut de Recherches Agronomiques 309L’Institut Géologique de Roumanie 312L’Institut National Zootechnique 314Le Musée de la Langue Roumaine 317L’Association de Conjoncture 320

III. LE XIvème CONGRèS INtERNAtIONALdE SOCIOLOGIE, BUCARESt 322

Iv. ChRONIqUES Et COmPtES-RENdUSdES PUBLICAtIONS

L’évolution économiquede la Roumanie (Ion Veverca) 332

La Philosophie roumainependant ces dernières années (N. Bagdasar) 338

Histoire littéraire (G. C. Nicolescu) 349La critique d’art et l’histoire de l’art

en Roumanie (Prof. G. Oprescu) 359Le Mouvement ethnographique et folklorique

en ces dernières années (Ion Chelcea) 363Publications sur l’assistance sociale en Roumanie

de 1930 à 1939 (D. Dogaru) 370Les Publications de l’Institut de Psychologie

de l’Université de Cluj (N. Mărgineanu) 374Publications pédagogiques (Vasile T. Nicolau) 382Publications ethnobotaniques (Valeriu Butura) 386Périodiques intéressant

la sociologie (D. Dogaru) 390

Note:

1. Pentru trimiteri bibliografice, vezi textul nostruintroductiv în volumul de faţă.2. Tema aceasta era dictată de faptul că Christina Galitziconducea în acel moment Direcţia Documentării,Bibliotecii, Arhivei monografice şi Propagandei în cadrulInstitutului de Cercetări Sociale al României. 3. În „Revista română de sociologie” (XVI, 2005, Nr.1-2, p. 47) e reprodusă, sub îngrijirea lui Marin Diaconuşi a Simonei-Grazia Dima, o scrisoare similară adresatălui Mircea Vulcănescu şi aflată în arhiva acestuia. 4. În text, Stroezeşti.5 G. Retegan a semnat Gheorghe Reteganu/l şi, ulterior,George Retegan.6. Vezi indicaţia bibliografică în textul nostru introductivla numărul de faţă.7. În text, Stroezeşti.8. În text, Bărseştii.9. În text, Ramneteanu.10. În text, Stoezeşti.

<<< 30

EEste un titlu, recunosc, paradoxal. Daracoperă pe deplin o realitate de istorie asociologiei, nu numai româneşti, dar şi

internaţionale. Evident, beneficiul nu constă în neţinereacongresului, ci în numărul mare de lucrări, care nu ar fifost elaborate, dacă n-ar fi existat perspectiva prezentăriilor. Puţinii cunoscători ai organizării internaţionale asociologiei ştiu că este vorba de cel de-al XIV-leaCongres Internaţional de Sociologie, programat să aibăloc la Bucureşti pe parcursul a aproape două săptămâni,începând din 29 august 1939, care a fost amânat dincauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial.Ulterior, s-a renunţat la desfăşurarea lui, din cauzaprelungirii şi a escaladării pe scară globală a conflictului.

Acest eveniment organizat de profesorul DimitrieGusti, fondatorul şi conducătorul Şcolii sociologice dela Bucureşti, datorită mizei sale pentru (re)cunoaştereasociologiei monografice, dar şi pentru prestigiulRomâniei, a fost pregătit ani de zile, mobilizândimportante forţe intelectuale, instituţionale şi materiale.Un asemenea congres, dincolo de conţinutul săuştiinţific, merită şi trebuie analizat ca fapt social, pentrucă este deznodământul unor acţiuni de organizare şi depolitică a ştiinţei, care, evident, se încadrează într-uncontext social mai larg şi are origini mai vechi decâtformularea intenţiei.

Nu se poate înţelege pe deplin acest proiect, dacă nucăutăm şi rădăcinile sale. Antecedentele merg până înanii 1910, când Gusti, proaspăt numit profesor agregat,preocupat de modernizarea universităţii din Iaşi, nu

ezitase să prezinte mediului academic apuseandemersurile sale de reformare a bibliotecii universitareşi de înfiinţare a unui seminar de sociologie. Deci, nuse mulţumea doar cu reformarea unei structuriuniversitare, ci dorea ca informaţii referitoare la aceastasă fie cunoscute în Germania studiilor sale1.

La sfârşitul Primului Război Mondial, Gusti aconsiderat esenţiale accesul la literatura ştiinţificămondială şi reînnodarea şi lărgirea legăturilor directe cuoameni de ştiinţă apuseni, aşa încât a fondat, la 16 aprilie1918, Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reformă Socială 2. Pe lângăorganizarea activităţii secţiilor de specialitate, Gusti ainvitat la Bucureşti universitari din Franţa, Germania,Anglia, pentru a ţine conferinţe în cadrul InstitutuluiSocial Român (apărut în urma transformării Asociaţieipentru Ştiinţa şi Reformă Socială în 1921) şi, la rândulsău, i-a vizitat pe aceştia cu diferite ocazii ştiinţifice şipolitice. Într-un cuvânt, a creat o adevărată cultură aintegrării demersurilor de ştiinţe sociale din România înviaţa ştiinţifică internaţională. În condiţiile acestea, nueste de mirare că până în 1929 au foşti aleşi ca membride onoare ai I.S.R. mari sociologi ai lumii ca CélestinBouglé, Eric Drumond, Guillaume Léonce Duprat,Edouard Lambert, Gaston Richard, Albert Thomas,Henry Gruchy (Franţa), Werner Sombart, FerdinandTönnies, Leopold von Wiese (Germania), WilliamSmith Culbertson, James T. Shotwell (S.U.A.)3.

Paralel cu organizarea activităţii în ştiinţele sociale,Gusti a demarat, începând din 1925, pentru prima datăîn România, cercetarea sistematică a satelor, bazată pe

Beneficiile unui congrescare n-a avut loc

z o l t á n R O S t Á S Universitatea din Bucureşti, facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele ComunicăriiUniversity of Bucharest, faculty of Journalism and Communication Studies

e-mail: zoltan.z.rostas@gmail.com

Benefits of a Congress That Did Not Take Place

This paper addresses an important period in the existence of the Bucharest Sociological School—the preparations foran international congress of sociology, which was eventually cancelled because of the beginning of World War II. Theauthor shows that the process of preparing this event planned for the end of August 1939 re-launched the sociologicalmonographic research of Romanian villages, while also mobilizing an unprecedented number of sociologists for thecongress. The fact that a part of the papers sent were published in advance left the impression that the meeting did actuallytake place.   

Keywords: monographic sociology, international congress of sociology, Dimitrie Gusti, urban and rural sociology

31 >>>

metoda originală a monografiei sociologice4, dar s-agândit şi la valorificarea noii experienţe în mediulacademic apusean. Experienţa campaniilor monograficede la sate devenind cunoscută, Gusti a invitat laasemenea cercetări şi studenţi, doctoranzi şi tineriuniversitari apuseni.

Profesorul a fost conştient de faptul că, fărălegitimare internă, fără promovarea acţiunilor sale înpresa autohtonă, strângerea legăturilor cu oameni deştiinţă străini rămâne un gest de snobism, de formă fărăfond. Pentru că cercetarea monografică rurală nu a fostbăgată în seamă de presa românească, Gusti organiza şievenimente publice, despre care, fireşte, ziarele vremiiau relatat pe larg. Chiar o urmărire aproximativă aevoluţiei frecvenţei apariţiilor în presă ne arată că aceastaa crescut de la apariţii accidentale la începutul anilor ‘20,la apariţii săptămânale în 1932, ca, în anul 1939, Gustişi instituţiile sale să aibă o prezenţă zilnică în paginilepresei şi în programele de radio. De această vizibilitatecrescândă s-au bucurat şi sociologii străini invitaţi deGusti la Bucureşti.

Este de înţeles că după Primul Război Mondiallegăturile internaţionale instituţionalizate s-au refăcut cugreu, au fost, însă, mai uşor reîncepute cele directe, dela savant la savant. Abia în 1927 a fost reluată, după opauză de 15 de ani, seria de congrese internaţionaleorganizate de Institutul Internaţional de Sociologie.Activizarea acestuia îi oferea lui Gusti prilejul de a facecunoscută sociologia pe care o cultiva în România.Întrucât asistentul său de la universitate, GheorgheVlădescu-Răcoasa, era şi reprezentantul României laOrganizaţia Mondială a Muncii, l-a însărcinat cu ţinerealegăturilor cu Institutul Internaţional de Sociologie5.Primul articol al asistentului, apărut în „Adevărul” din29 februarie 1928, sublinia continuitatea activităţiiInstitutului, dar şi voinţa lui Gusti de integrare în aceastăstructură ştiinţifică internaţională:

„Un lucru semnificativ şi vrednic de subliniat estefaptul că acest congres a fost prezidat de cunoscutulprofesor Ferdinand Buisson, fost preşedinte al Societăţiide sociologie din Paris, al congresului internaţional desociologie de la Roma din 1912, predecesorul luiDurkheim la catedra pe care acesta a ocupat-o laSorbona, preşedintele Camerei franceze şi laureatulpremiului Nobel pentru pace. Cuvântarea acestui marepedagog a fost un adevărat imn inspirat de o mareîncredere în importanţa şi viitorul ştiinţei sociale pe carene îngăduim a-l pune într-o strânsă legătură cu sforţărilenepregetate şi susţinute ce se fac şi la noi sub îndemnulşi inspiraţia profesorului Gusti.”

Legăturile evoluează repede, astfel apare deja în anul1929 un studiu de Vlădescu-Răcoasa cu titlul La sociologieen Roumanie în „Revue Internationale de Sociologie”6.De atunci sociologii români nu au lipsit de la nicioconferinţă internaţională. Alături de Gusti au maiparticipat şi Xenia Costa-Foru, Henri H. Stahl,Gheorghe Vlădescu-Răcoasa etc.

Interesul lui Gusti, însă, nu se îndrepta numai sprecongrese, care, dincolo de importanţa lor profesionalăşi intelectuală, nu sporeau vizibilitatea în spaţiul public.Mult mai mare a fost efortul de a organiza expoziţii înţară şi de a participa cu pavilioane româneşti la târgurişi expoziţii din străinătate. Dimitrie Gusti a organizatexpoziţii atât în satele cercetate, cât şi în sala Seminaruluide sociologie de la Facultatea de Litere din Bucureşti. Afurnizat, de asemenea, exponate unor pavilioaneromâneşti, pentru care a primit şi premii. La începutulanilor ‘30 faima sa de organizator de expoziţii devenisedeja notorie.7

Istoricii congreselor de sociologie, de altfel puţini lanumăr, amintesc cu toţii întâlnirea de la Paris din 1937,în contextul Expoziţiei universale, cu ocazia căreiaBucureştiul a fost nominalizat pentru congresul din ’39,avându-l ca preşedinte pe Dimitrie Gusti. Dar nu amgăsit comentarii nici despre motivul alegerii locului, nicidespre cel al alegerii organizatorului.8 Totuşi, trebuie săexiste un complex de motive care să fi dus la aceastăalegere şi cred că este important ca acesta să fieinvestigat, de vreme ce, pentru prima oară, s-a hotărâtca întâlnirea internaţională a sociologilor să aibă locîntr-o ţară est-europeană, adică într-un mediu consideratmai mult consumator de ştiinţă, decât producător decunoaştere.

Cercurile academice apusene cunoşteau preocupărilede cercetare ale Şcolii conduse de Dimitrie Gusti, ca şimodul original de a desfăşura acţiune socială şi culturalăîn lumea satelor, prin echipe studenţeşti. Aceste lucrurierau cunoscute atât datorită frecvenţei cu care Gusti şielevii săi participau la întâlnirile internaţionale, cât şiprezenţei unor cercetători din România, avizaţi însociologia monografică, ca studenţi şi bursieri launiversităţi şi institute de cercetare din vestul Europei.9

Cu siguranţă, la decizia de nominalizare aBucureştiului drept loc de desfăşurare a Congresului acontribuit în mod deosebit funcţia de ministru alinstrucţiunii, deţinută de Dimitrie Gusti între 1932 şi1933. Poate o şi mai mare importanţă în alegereaBucureştiului a avut-o calitatea lui Gusti de directorgeneral, din 1934, al Fundaţiei Culturale Regale„Principele Carol”. În această din urmă poziţie, Gusti ainvitat în România sociologi de marcă, prezentând nunumai concepţia originală a muncii culturale de la sate,dar şi echipele care traduceau în fapte ideile sale. Laacestea se adaugă reluarea, în 1935-1936, a campaniilormonografice cu participarea specialiştilor străini,apariţia, în 1936, a revistei „Sociologie românească” şitransformarea revistei „Arhiva pentru Ştiinţa şi ReformaSocială” în publicaţie oficială a Institutului Internaţionalde Sociologie, trimisă la toate catedrele de ştiinţe socialedin Apus. Toate aceste elemente erau de natură sămărească gradul de cunoaştere a concepţiei şi aactivităţilor gustiene. În sfârşit, faptul că al XIII-leaCongres a avut loc în timpul Expoziţiei mondiale de laParis şi că pavilionul românesc (dirijat de Dimitrie Gusti,

<<< 32

în calitate de comisar general) era conceput în aşa felîncât să releve şi capacitatea de cercetare monografică aŞcolii, a contribuit, de asemenea, la nominalizareacapitalei României ca loc al întrunirii.

După momentul festiv al nominalizării Bucureştiuluila Expoziţia mondială de la Paris din 1937, lansareaoficială a invitaţiilor s-a întâmplat la Bucureşti. A fostprezent cu acest prilej şi René Maunier, profesorla Universitatea din Paris, preşedintele InstitutuluiInternaţional de Sociologie. Definirea foarte largă, „Satşi Oraş”, a tematicii congresului a deschis posibilitateaparticipării multor sociologi şi specialişti din domeniiconexe. Merită să menţionăm că invitaţiile nu au fosttrimise numai celor 100 de membri plini şi 200de membri asociaţi ai Institutului Internaţional deSociologie, ci şi celorlalţi aproape 2000 de specialişti carese remarcaseră în acest domeniu.

Pentru organizarea congresului s-a constituit unaparat întreg, în care s-a remarcat Cristina Galitzi-Brătescu, cu doctorat în sociologie obţinut în StateleUnite, colaboratoare asiduă a „Arhivei pentru Ştiinţa şiReforma Socială”, participantă la mişcarea feministă dinRomânia.

Chiar şi o sumară inventariere a posibilităţilor de apropune teme şi de a participa la discuţii ne relevăimaginea unei perspective interdisciplinare, stipulată deperspectiva sociologiei monografice a lui Dimitrie Gusti.Mai mult, la nivelul organizării discuţiilor ştiinţifice, s-aîncercat facilitarea comunicării (faţă de întrunirileştiinţifice anterioare) şi prin tipărirea în avans a lucrărilor.De asemenea, înlesnirile de călătorie şi de sejur au fostmult mai avantajoase decât în cazul altor congrese.Facilităţile de transport, naţional şi internaţional, decazare, de excursii pentru invitaţii preconizaţi la sfârşitulanului 1937 sunt fără pereche în istoria congreselorinternaţionale organizate în România interbelică.

Detaliile organizării sunt greu de reconstituit,întrucât desfiinţarea Serviciului Social şi a Institutuluide Cercetări Sociale ale României a împrăştiat arhivacongresului, iar ceea ce a rămas la Fundaţie şi la sediulvechiului Institut Social Român, după instaurarea, în1948, a regimului socialist, s-a distrus, alături dedocumentaţia legată de şcoala gustiană.10 Din puţinelescrieri memorialistice, din corespondenţă, înregistrări deistorie orală şi din sumarele informaţii de presă, putemafla că Gusti a dorit să demonstreze, prin lucrărioriginale şi prin comunicările tinerilor monografişti,legitimitatea sociologiei sale şi originalitatea şi eficienţametodologiei muncii culturale de la sate. Acesta a fostmotivul pentru care el a pus accent pe mobilizareapentru congres a tinerilor săi colaboratori. Estesemnificativă, în acest sens, pentru intenţiile lui Gustiscrisoarea adresată lui Philip Mosely – sociolog americaninteresat de Europa de Est şi de Uniunea Sovietică –, încare face referire la cercetările demarate în 1938 în ideeaunor noi lucrări de natură să consolideze poziţia Şcoliimonografiei româneşti la congres:

„În această vară noi lucrăm cu patru echipe decercetare. Stahl completează cu un grup materialul de laNerej în vederea publicării monografiei satului pentruCongresul Internaţional de Sociologie care va avea locla Bucureşti. Herseni face aceeaşi operaţiune la Drăguş.Institutul Social Regional din Banat studiază un satpopulaţia căruia lucrează în turnătorii. Institutul SocialRegional al Basarabiei, în schimb, studiază un sat pedeplin agricol din judeţul Soroca. Echipele de acţiunefinalizează şi ele anumite cercetări (recensământeconomic şi demografic, anchete despre exploatărilerurale, despre fărâmiţarea pământurilor, desprealimentaţie şi despre analfabetism), care sunt coordonateîn vederea unei prezentări comparative de cătreGolopenţia, pe care cu această ocazie îl veţi cunoaşte”.11

Timpul de pregătire a acestui congres ar fi fostsuficient, dar evenimentele interne şi internaţionale aumodificat substanţial intenţiile organizatorilor. În urmaalegerilor din decembrie 1937 şi a presiunii din ce în cemai mare a forţelor de extremă dreaptă, Carol al II-leaa suspendat Constituţia, a dizolvat Parlamentul şipartidele şi a instituit o dictatură personală. În acestecondiţii, Fundaţiei culturale regale conduse deprofesorul Gusti i-au revenit sarcini sporite, pentru că,paralel cu reprimarea violentă a mişcării legionare, Carolal II-lea, prin Fundaţie, a dorit să capteze tineretuluniversitar (puternic influenţat de extrema dreaptă). Înaceastă idee a promulgat Legea Serviciului Social, care,pe lângă alte detalii de organizare a cercetării ştiinţificeşi a culturii de masă, a introdus obligativitatea munciiculturale la sate pentru toţi absolvenţii de universităţi şişcoli superioare.12

În ciuda acestor convulsiuni, până la 15 decembrie1938 au fost trimise 1917 invitaţii: 299 în Statele Unite,202 în România, 65 în Italia, 50 în Franţa, 43 în Belgia,35 în Elveţia, 27 în Germania, 27 în Polonia, 17 înUngaria, 16 în Iugoslavia, 16 în Cehoslovacia, 12 înBulgaria, 5 în Grecia. Până la aceeaşi dată sosiseră 71 deadeziuni, 63 de sumare ale comunicărilor şi 70 deînscrieri la excursia organizată cu scopul de a prezentaactivitatea echipelor.13 (În lipsa unor documente nuputem decât să presupunem că netrimiterea de invitaţiiîn Uniunea Sovietică a avut motive ideologiceireductibile.)

În calitate de ministru de stat (ca preşedinte alServiciului Social), Gusti a dispus de fonduri şi mai marişi a mărit numărul colaboratorilor. Întrucât congresul afost organizat sub înaltul patronaj al regelui Carol alII-lea, toate pregătirile serveau implicit şi propagandeiregale, atât în ţară, cât şi în străinătate. Aceastăîmprejurare, însă, a mărit fondurile alocate întâlnirii, iarcongresul a devenit atractiv şi numărul celor care auacceptat invitaţia a fost surprinzător de mare. Singurarepercusiune negativă a introducerii Legii ServiciuluiSocial constă în supraaglomerarea vechilor colaboratoriai lui Gusti, ceea ce îngreuna, de fapt, elaborareacomunicărilor autohtone ce urmau să fie prezentate la

33 >>>

congres. Un caz, poate nu cel mai important, dar tipic,este înfăţişat de sociologul Gheorghe Focşa, colaboratora lui Gusti la Fundaţie, într-o înregistrare de istorie oralădin anii ‘80:

„Fundaţia mi-a pus în spate o lucrare mai grea, maideosebită, construirea unui sat model în Oltenia,Dioşti-Romanaţi. Acolo s-a întâmplat un incendiu, pefurtună. Focul a izbucnit de la o joacă de copii cuchibriturile la şura de paie şi de coceni. Pe furtună. Şis-au distrus multe, gospodării întregi, vreo 60, dintr-uncapăt la altul, pe partea centrală a satului, de la Răsăritla Apus. Şi s-a făcut alarmă, a fost Vodă14 acolo, a datun prim ajutor sinistraţilor. A doua zi, a treia zi a ajunscu maşina acolo. Şi a dat un sfert de milion, mi s-a spus,drept ajutoare ţăranilor, ca să compenseze pagubele, darşi pentru reclamă. Când a venit la Bucureşti, l-a chematpe profesorul Gusti, care era directorul general alFundaţiei atunci, şi i-a zis: ‚Voi la Dioşti să-mi faceţi unsat model’. Era ideea elaborată în cadrul Şcolii maidinainte, dar era o vorbă nedefinită, sau definită teoretic,fără corespondent practic. Şi Profesorul (...) mi-a zis:‚Mergi la Dioşti, stai două-trei zile, cât vrei, cât ai nevoie,studiezi posibilitatea de-a face acolo un sat model şite-ntorci şi-mi faci un raport’. Am stat, am adunatobştea lângă mine, am vorbit, am primit un răspunsentuziast, mi-am făcut o serie de însemnări, am venit şiam făcut un raport, bătut la maşină, pe 20 de pagini, şil-am predat. Profesorul l-a citit, şi pe urmă mă cheamă,zice: ‚Acuma te duci şi-l faci’. (...) Am plecat la Dioşti,în primăvara anului 1938. Şi mi-am definitivat planul,am revenit. (...) Şi a început lucrul. S-a făcut legătura dela şosea cu o alee nouă, care făcea legătura spre centrulsatului vechi. Doi kilometri. Şi acolo a fost o rezervaţiepentru primirea de pomi altoiţi, care intră în satul nou,şi pe urmă gospodăriile celor 60 de sinistraţi, pe dreapta,pe stânga, şi apoi centrul civic, cu şapte edificii publice.Şi un an de zile, şi al doilea, până în toamna lui ‘39, euacolo am vieţuit, făcând naveta la Bucureşti. La unmoment dat primesc trei telegrame, în aceeaşi zi. Unamă chema la Făgăraş, semnată de Traian Herseni carerăspundea de coordonarea lucrărilor pentru Congresulde sociologie cu monografia Drăguşului. Şi eu aveam ocotă parte, şi aveam şi responsabilitatea cadruluipsihologic în Institut. Dar eu făceam sat model la Dioşti.(...) Profesorul îmi dă ordin: ‚Părăseşti şantierul, şi mergila Făgăraş, şi-mi redactezi textele pentru Congres, parteadumitale pentru Congres. Nu, nu... El n-a propuspărăsirea... La Dioşti redactezi, şi-mi dai textele. Dar euzic: ‚Cum? Cu o mie cinci sute de oameni în jurul meu,cu un şantier, la care eu nu sunt specialist, cu o armatăde oameni, cu 20 de autocamioane care transportă zilnicmateriale, eu să stau să scriu. Pot să fac treaba asta?’ ‚Numă interesează, te închizi într-o casă, din cele pe carele-ai construit, şi stai acolo şi scrii.’ ‚Şi şantierul cine îlurmăreşte?’ Pe urmă, m-am întors înapoi. Am primit dela Gusti a doua scrisoare: ‚Laşi şantierul pe seama şefuluide secţie, te duci unde vrei şi stai şi-mi scrii textele’.(...)

Şi, n-au trecut decât cele zece zile, şi atunci am primittelegramele să viu numaidecât la Bucureşti. La Făgăraşn-am ajuns, era imposibil. Profesorul Gusti de data astaîmi spune: ‚Te întorci înapoi la Dioşti – şantierul numerge cum trebuie – şi trebuie gata lucrările satuluimodel pentru Congres’. Mă întorc înapoi, reiau frâiele,şi dezlănţui campania. (...) Până a venit mobilizarea.”15

Nici gestionarea invitaţilor nu era simplă. Aşa cumGusti şi şcoala lui monografică serveau dreptpropagandă carlistă, nici delegaţiile invitate nu eraustrăine de interesele politice ale guvernelor lor. Înaceastă privinţă, însă, delegaţia germană, care aveamisiunea de a demonstra „superioritatea” noii sociologiide factură nazistă, avea o atitudine exagerată. După ceau boicotat congresele precedente de la Bruxelles şiParis, pentru Bucureşti s-au anunţat în număr mare, cuintenţia de a impune tezele naziste cu privire la ţărănimeşi la sat. Intr-un studiu consacrat relaţiilor franco-germane în domeniul ştiinţelor sociale, istoricul PeterSchötler constata că:

„Gusti, percepând angajamentul special algermanilor şi temându-se deci de hegemonia lor însecţiunile consacrate lumii rurale, şi-a pus în acţiunerelaţiile pentru a găsi interlocutori occidentali careputeau să facă opoziţie contribuţiilor naziste. Probabilcă prin intermediul lui Henri Berr, datorită căruia tocmaifusese ales, în ianuarie 1939, în Consiliul de administraţieal Centrului internaţional de sinteză, Gusti a intrat încontact cu Marc Bloch. (...) Fiindcă trăise în Germaniaşi vorbea germana, era cu siguranţă unul dintre cei maibuni, dacă nu cel mai bun candidat pentru a se opunesociologilor istorici germani, care de altfel îi cunoşteaulucrările prin intermediul numeroaselor rezumate ale lui« Caractères originaux » apărute în revistele de dincolode Rin”.16

Se poate pune întrebarea: de ce considera Gustioportună această contra-forţă în persoana lui MarcBloch? În lipsa unor documente lămuritoare relevante,nu putem să ne întemeiem încercarea explicativă decâtpe diferenţele semnificative între concepţia sociologicămonografică şi cea nazistă a lui Günther Ipsen. Aceastadin urmă era foarte aproape de viziunea Mişcăriilegionare asupra satului. Cum Gusti a dorit consacrareasociologiei monografice în acel context (şi avea toatemotivele să creadă că va reuşi17), a vrut să evite conflictulideologic cu sociologii germani, fiindcă, în competiţiatăcută cu Legiunea, trebuia să evite critica directă aideologiei lor. Or, confruntarea directă cu Ipsen şicolaboratorii lui din delegaţia germană ar fi constituitun atac – chiar dacă indirect – împotriva Legiunii. Înschimb, autoritatea ştiinţifică şi faima mondială a luiMarc Bloch, opoziţia sa faţă de ideologia nazistă ar fifost suficiente – dată fiind şi uriaşa discrepanţă întreconcepţiile despre sat ale lui Bloch şi ale lui Ipsen –pentru ca vehemenţa nazistă să se concentreze pereprezentantul unei ţări aflate oricum în conflict cuGermania.

<<< 34

Nu putem cunoaşte „inventarul” de documentepregătite pentru congres la data de 17 august, cudouăsprezece zile înainte de planificata deschidere, când,sub presiunea evenimentelor internaţionale, printr-oconvorbire telefonică între Gusti şi Maunier, congresula fost amânat. În schimb, el se poate reconstitui pe bazacomunicării făcute de Gusti în 1948 cu privire la stareade pregătire din momentul amânării:

„Dintre comunicările străine 64 au fost tipărite şiformează 5 volume cu titlul „Les travaux du quatorzièmeCongrès International de Sociologie”, 11 studii se găsesc înşpalturi şi 32 în manuscrise. Potrivit programuluicongresului, volumele tipărite, care cuprind memoriileînaintate de sociologii străini, sunt în număr de cinci, şianume:

1 volum cu titlul Unităţi sociale, cu 14 comunicări;2 volume intitulate Satul, cu 23 de comunicări;1 volum Oraşul, cu 10 comunicări şi1 volum Satul şi oraşul, cu 16 comunicări. La aceste volume trebuie să mai adăugăm lucrările

care se află în şpalturi sau în manuscris, şi anume:11 studii despre unităţi sociale, ceea ce ar face încă

un volum de tipar;7 studii despre sat, deci alt volum;2 studii despre oraş şi4 studii despre sat şi oraş, ceea ce la un loc ar forma

alt volum;9 studii asupra Cercetărilor şi învăţământului sociologic,

alt volum.Lucrările congresului se prezintă deci astfel:4 volume tipărite şi4 volume în manuscris.18

Meritul publicării volumelor congresului se datoreşted-lui Anton Golopenţia, fost asistent universitar şi acumdirector general al Institutului Central de Statistică.”19

Semnificaţia acestor cifre: numărul comunicărilordeja tipărite, deci consultabile înainte de dezbateri, a fostde trei-patru ori mai mare decât la congreseleprecedente. La acestea s-ar fi adăugat şi numărul marede comunicări româneşti.

La acest congres organizatorii au introdus şi alteinovări faţă de congresele anterioare, şi anume, au fostconstruite expoziţii internaţionale de carte de sociologie,de bibliografii şi documente ale congreselor precedente.Un al doilea tip de expoziţie s-a montat în patru sălipentru a prezenta piese de artă populară, cu explicaţiileştiinţifice necesare şi metodologia de cercetare aferentă.Tot în aceste săli se găseau expuse materiale ilustrativeale campaniilor monografice efectuate începând din1925, în diferite regiuni ale României. Una dintreexpoziţiile pregătite se afla nu la Bucureşti, ci în oraşulFăgăraş, şi prezenta rezultatele cercetărilor din regiuneaŢara Oltului. Totuşi, cel mai important obiectiv alexcursiilor prevăzute şi organizate a fost deja amintitulsat Dioşti din sudul Munteniei, unde participanţii lacongres ar fi văzut satul model proiectat în cadrulFundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”20.

Pregătirea minuţioasă a congresului ne asigură căîntâlnirea ar fi avut succes atât pe plan ştiinţific, cât şi înce priveşte cunoaşterea ţării, care nu a fost nicidecumultimul obiectiv al lui Gusti. Dat fiind faptul că situaţiaera deja tensionată şi printre participanţi existaudeosebiri ideologice insurmontabile, cu greu ne putemimagina ce s-ar fi întâmplat dacă oponenţii principalis-ar fi întâlnit. Nu merită să medităm asupra a ceea cear fi fost dacă..., dar avem posibilitatea şi obligaţia săstudiem comunicările adunate în cele cinci volume Lestravaux du quatorzième Congrès International de Sociologie,pentru a înţelege starea ştiinţelor sociale în prag derăzboi mondial.

Demersurile de realizat în vederea amânării unuicongres constituie o operaţiune la fel de dificilă ca şidemararea lui, iar în acest caz organizatorii trebuiau săincludă în mesajul lor, alături de o veste neplăcută, şisperanţa unei reprogramări viitoare.

Au fost expediate aproape 200 telegrame şi aproape500 scrisori circulare pentru a înştiinţa invitaţii desprefaptul amânării. Dar, în ciuda condiţiilor precare pentruo altă întâlnire, Gusti a dorit să completeze ofertaviitorului eveniment cu tipărirea materialelor sosite întretimp.

Izbucnirea războiului la 1 septembrie 1939, prinatacarea Poloniei de către Germania nazistă, a încetinitaceastă încercare de ameliorare. Majoritatea sociologilorromâni au fost concentraţi la unităţile lor militare carezervişti. Concomitent cu pregătirile de război, au fostdrastic diminuate şi sumele alocate Fundaţiei şiServiciului Social. Odată cu începerea ostilităţilor armateşi datorită succeselor armatei germane, s-a intensificatactivitatea extremei drepte româneşti, culminând cuasasinarea prim-ministrului Armand Călinescu, înseptembrie 1939. Ca represalii, s-a ordonat executareaa sute de legionari arestaţi.

În această atmosferă tensionată a avut loc şisuspendarea, la 13 octombrie 1939, a Legii ServiciuluiSocial şi, la foarte scurt timp, desfiinţarea instituţieiServiciului Social şi transferarea personalului acesteia laalte instituţii de stat. În ciuda acestei deconstrucţiiinstituţionale, sub egida unui nou Institut de ŞtiinţeSociale al României, cu o pondere mai mult simbolicădecât reală, Gusti a continuat să susţină ideeacongresului. Graţie acestui optimism robust, au apărutmonumentala operă în limba franceză a lui Henri H.Stahl, Nerej, un village roumain archaïque, volumeleintitulate 60 de sate româneşti de Anton Golopenţia şi D.C.Georgescu, Clopotiva de Ion Conea şi încă două volumedin Travaux du quatorzième Congrès International de Sociologie,plus o broşură cu comunicările participanţilor români.

Optimismul cu care Gusti privea posibilitateareprogramării congresului se observă în cele spuse deel la 19 ianuarie 1940 la Academia Română, unde, spremotivarea prezentării cercetărilor sale, a adus unargument internaţional:

35 >>>

„Interesul cercetătorilor străini pentru acestestrăduinţe s-a manifestat prin hotărârea luată deInstitutul Internaţional de Sociologie ca al XIV-leaCongres Internaţional de Sociologie să aibă loc înCapitala noastră, sub preşedinţia mea”.21

Despre momentul renunţării complete nu avemniciun document. Prelungirea războiului până în 1945 afăcut ca organizarea congreselor de sociologie să nu maifie la ordinea zilei pentru o perioadă de câţiva ani. Cuatât mai mult cu cât anul 1940, pentru România, s-asoldat cu pierderi teritoriale, cu abdicarea regelui Carolal II-lea, sprijinitor al ideilor Profesorului, şi instaurarearegimului extremei drepte.

Istorisirea unui congres amânat şi aproape uitat arputea să ia sfârşit cu enumerarea ultimelor publicaţiipregătite pentru acest eveniment, căci o altă dată pentruţinerea întâlnirii nu a mai fost fixată. Totuşi, impactulcongresului nu s-a oprit cu apariţia unor opereimportante. Dimitrie Gusti, în calitatea sa de fostpreşedinte al Academiei Române, a ţinut o comunicareîntr-o şedinţă publică, cu titlul „Congresul al XIV-leainternaţional de sociologie din Bucureşti”. Aceastăşedinţă a avut loc la 16 aprilie 1948, cu trei luni şijumătate după abolirea monarhiei, îndepărtarea regeluiMihai I şi proclamarea Republicii Populare Române. Dela această dată, s-a accelerat impunerea regimului de tipstalinist în România, prin anihilarea opoziţiei, comasareaîn Partidul Comunist a unor mici partide-satelit (acestadevenind astfel Partidul Muncitoresc Român), urmatede valuri de arestări. În contextul suspendării majorităţiipresei neangajate şi a denigrării permanente a AcademieiRomâne de către presa dirijată de Partidul Comunist,Gusti a ieşit la rampă cu o asemenea temă, invocândaniversarea a 55 de ani de la fondarea InstitutuluiInternaţional de Sociologie. A fost ultima încercarepublică de a legitima sociologia prin invocareanominalizării Bucureştiului pentru congresul programatpentru 1939 şi accentuarea numărului deosebit de marede sociologi înscrişi pentru lucrări. Dar, dincolo deintenţia de legitimare, această comunicare aduceimportante informaţii privind legăturile lui Gusti cuoamenii de ştiinţă francezi. Deoarece nu am văzut înliteratura de specialitate citată această comunicare din1948, redau integral partea legată de aceste legăturifranco-române:

„Dar ceea ce tulbura şi înfiora este, mai ales, soartaa doi mari savanţi francezi care nu numai că şi-au datadeziunea de participare, dar prin diferite scrisori ei îşiexprimau interesul deosebit pentru congres şi care s-aumanifestat prin două remarcabile memorii trimise şipublicate.

Cunoscutul şi eminentul istoric şi sociolog MarcBloch, profesor la Sorbona şi unul din directoriiimportantei reviste ‚Annales d’Histoire Sociale’, s-ascuzat, prin scrisoarea din 22 iunie 1939, că n-a pututtrimite la timp textul comunicării sale din cauza ‚aceleigrele atmosfere europene, care nu este una din cele mai

favorabile muncii intelectuale’. În altă scrisoare din 15iulie 1939, Marc Bloch şi-a exprimat temerea că, în‚urma marii incertitudini a situaţiei europene’, ar puteasă fie chemat sub arme, în calitate de ofiţer de rezervă,şi apoi, continua d-sa, din aceleaşi motive, doamna, soţiasa, nu ar putea părăsi copiii. Totuşi aşa de mare a fostdorinţa sa de a veni la congres, încât a cerut să i se reţinăcamera pentru doamna şi pentru sine.

Din lectura corespondenţei profesorului Marc Blochreiese presentimentul zilelor ce vor veni.

Marele profesor Marc Bloch, cel mai bun cunoscătoral vieţii rurale franceze, şef al unui partid al rezistenţeiîn regiunea lyoneză, a fost arestat în 1944 şi apoiîmpuşcat în 16 iunie 1944. Colegul şi prietenulprofesorului Marc Bloch, Maurice Halbwachs, unuldintre cei mai importanţi membri ai şcolii durkheimiene,profesor de sociologie la Sorbona, de asemenea, areţinut cameră pentru dânsul şi pentru fiul său PierreHalbwachs, declarând că negreşit vor să ia parte lalucrările Congresului din Bucureşti, mai ales că, dupăcum a scris încă din 22 decembrie 1938, ar dori săreprezinte şi pe fostul său coleg Fauconnet, urmaşul luiDurkheim la Catedra de sociologie de la Sorbona, careînainte de a muri îşi manifestase dorinţa să vină şi el laBucureşti. Maurice Halbwachs ne-a trimis printre ceidintâi contribuţia sa valoroasă Sur la morphologie des villes.

Din nenorocire, şi Maurice Halbwachs a avut soartalui Marc Bloch.

Maurice Halbwachs a fost ginerele profesoruluionorar de estetica şi istoria artelor de la Sorbona şipreşedintele Ligii drepturilor omului, Victor Basch,masacrat sălbatic, împreună cu soţia sa, ambiioctogenari, în împrejurimile Lyonului, în ianuarie 1944.

În luna iulie acelaşi an, Maurice Halbwachs, a fost şiel arestat la Paris, iar în februarie 1945, a murit înfaimoasa localitate Buchenwald din cauza epuizării şi amizerabilului tratament.

În numele celor 208 de participanţi la Congresul dinBucureşti, din 36 de ţări, aducem omagiul nostrumemoriei figurilor glorioase, victime ale sălbăticieidegradante naziste şi martiri ai rezistenţei universitarefranceze, marilor oameni de ştiinţă socială, Marc Blochşi Maurice Halbwachs.”22

Evocarea memoriei celor doi savanţi francezi la treiani după martiriul lor a fost rostită în spatele cortinei defier, într-un Bucureşti izolat de capitalele de unde Gusti,în 1939, aştepta participanţii la congres. Se poate bănuică, dincolo de compasiunea reală, Gusti dorea săsublinieze că s-a pronunţat şi în trecut, şi în 1948 pentruaceleaşi valori pentru care Bloch şi-a jertfit viaţa.Invocând totodată şi bunele relaţii stabilite după războicu valorosul savant sovietic P. Bogatiriev şi apreciereaacestuia faţă de activitatea sa, Gusti a dorit săargumenteze valabilitatea şi în condiţiile postbelice asociologiei sale ancorate în realitatea socială şirecunoscute pe plan european. Făcând referi elogioasela sistemul instituţionalizat de cercetare a „vieţii sociale

<<< 36

şi folclorice a popoarelor”, Gusti aprecia că InstitutulInternaţional de Sociologie ar trebui să funcţioneze „pebaze federaliste, adică de a deveni Federaţia Asociaţiilorşi Institutelor Naţionale de Sociologie din lume”,adăugând că „această importantă propunere forma unpunct principal al ordinei de zi a Congresului dinBucureşti”. Odată realizată această transformare aorganizării internaţionale a sociologiei, Gusti adaugă –propunând un echilibru între „vest” şi „est” – că„savanţii sovietici n-ar putea lipsi din OrganizareaInternaţională a Sociologiei, deci nici de la Congreseleorganizate de ei”.23

Dimitrie Gusti a subliniat că nu a renunţat laconcepţia sa expusă în anii 1930 în cadrul Academiei,declarând: „nu am a schimba ceva din expunerilefăcute”. În acelaşi timp şi-a exprimat credinţa în destinulpozitiv al sociologiei. Peste două luni, AcademiaRomână este „reconstruită” şi transformată înAcademia Republicii Populare Române, în care Gustinu mai avea loc, iar sociologia era scoasă din programauniversitară şi chiar şi din nomenclatorul ştiinţelor.

Congresul este amintit de Gusti şi în ultimele saleînsemnări din 1955, anul decesului său, când, ştiindu-segrav bolnav, aducea mulţumiri celor care îl sprijiniserăşi îl apreciaseră de-a lungul carierei sale. Lista se încheiecu Corrado Gini, preşedintele primului congresinternaţional de sociologie de după cel de-Al DoileaRăzboi Mondial, în 1949, căruia îi mulţumeşte pentruinvitaţia pe care – evident – nu a putut s-o onoreze.24

Deşi nu s-a ţinut, congresul a avut loc – conchideaDimitrie Gusti –, tocmai datorită multiplelor demersuripregătitoare, relevante în sine.

Demersurile timpurii ale fondatorului de şcoală dea se integra în viaţa ştiinţifică mondială, participareasistematică la congrese şi expoziţii internaţionale au avutdrept rezultat nominalizarea capitalei româneşti dreptloc al celui de-al XIV-lea Congres Internaţional deSociologie, programat pentru 1939. Pregătit minuţios,congresul ar fi adus consacrarea monografiei sociologicegustiene ca metodă originală a cercetării realităţii sociale,dar amânarea congresului le-a răpit organizatoriloraceastă satisfacţie. Totuşi, tipărirea comunicărilor trimisepoştal este o şansă unică, încă insuficient valorificată, aistoricilor sociologiei – şi nu numai – de a analizamomentul 1939 al sociologiei şi al ştiinţelor sociale îngeneral.

Note:

*Acest text este varianta uşor scurtată şi modificată aarticolului intitulat „L’ histoire d’un congres qui n’a pas eulieu: le XIV Congres internaţional de sociologie (Bucharest,1939)” apărut în revista franceză „Les Etudes Sociales” (nr.153-154 Anul 2011 pag. 195-211).1. Vezi, de exemplu, articolul Ein Seminar für Soziologie,Politik und Ethik an der Universität Iassy. Ein Beitrag zur

Universitätspädagogik, „Vierteljahrsschrift für wissenschaftlichePhilosophie und Sociologie”, 1912./10.2. Vezi „Apelul făcut în aprilie 1918, cu prilejul întemeieriiAsociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială, „Arhiva pentruŞtiinţa şi Reforma Socială”, an I, nr. 1/ 1 aprilie 1919, p.291-293.3. „Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială”, an VIII, nr.4/1929 4. Vezi secţiunea „Între sat şi catedră”, din studiul lui ZoltánRostás, „Dimitrie Gusti – schiţă pentru un portret defondator”, în Dimitrie Gusti şi colaboratorii , CORNOVA1931, Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Zoltán Rostás,Editura quant,Chişinău, 2011, pag. 597-602. 5. Datorită acestui fapt au apărut o serie de articole atât înpresa cotidiană, cât şi în „Arhiva pentru Ştiinţa şi ReformaSocială” despre Institutul Internaţional de Sociologie şiconferinţele sale. 6. Gheorghe Vlădescu-Răcoasa, La sociologie en Roumanie,„Revue Internationale de Sociologie”, nr. 1-2, 1929. 7. Zoltán Rostás, Strategii de comunicare la Şcoala sociologica a luiDimitrie Gusti. Direcţii de cercetare, „Jurnalism şi Comunicare”,Anul II, Nr. 2/Primăvara 2003 8. De exemplu Peter Schötler. 9. Vezi secţiunea „Încercarea intervenţiei sociale” din studiullui Zoltán Rostás, „Dimitrie Gusti – schiţă pentru un portretde fondator”, în Dimitrie Gusti şi colaboratorii ,CORNOVA 1931, Ediţie îngrijită de Marin Diaconu, ZoltánRostás, Editura quant,Chişinău, 2011, pag. 603-611.10. Mai detaliat vezi subcapitolul Tentaţia ingineriei sociale dinZ. Rostás, Dimitrie Gusti – sociologul cu pasiunea organizării.11. Arhiva Naţională Istorică, FCR Centrală, Dosar 9/1938Fila 3412. Mai detaliat vezi Zoltán Rostás, Atelier gustian. O abordareorganizaţională, Bucureşti, Editura Tritonic, 2005, pp. 41-54. 13. „Sociologie Românească”, anul III, nr. 10-12/octombrie-decembrie 1938, p. 603. 14. Regele Carol al II-lea.15 Interviu cu Gheorghe Focşa în Zoltán Rostás, StradaLatină nr. 8, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, p. 43-44.16. Marc Bloch et le XIVe Congres international de sociologie,Bucarest, août 1939, „Genèses”, 20 sept. 1995, p. 147. 17. Vezi articolul lui Bernard Kalaora şi Antoine Savoye, Lamutation du mouvement leplaysien, „Revue française desociologie”, XXVI, 1985, pp. 257-276.18. De fapt, trei volume au apărut în perioada pentru careera programat congresul şi alte două au fost scoase înprimăvara anului 1940. 19. Dimitrie Gusti, Opere, Bucureşti, Academia RSR, 1970,p. 103.20. Dimitrie Gusti, 1970, pp. 102-106.21. Dimitrie Gusti, Consideraţii asupra unui sistem de sociologie,etică şi politică. Comunicare făcută în şedinţa de la 19 ianuarie 1940in Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III,Tom. XXII, Mem. 21.22. Dimitrie Gusti, 1970, pp. 100-101. 23. Ibidem 24. Dimitrie Gusti, Consideraţii asupra unui sistem de sociologie,etică şi politică. Comunicare făcută în şedinţa de la 19 ianuarie 1940in Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III,Tom. XXII, Mem. 21

37 >>>

„Sociologie românească”anul IV, nr. 4-6, aprilie-iunie 1939

Foto: Aurel Bauh

<<< 38

SStudiul de faţă se opreşte asupraprezenţelor americane înregistrate încele două reviste oficiale ale Şcolii

Sociologice de la Bucureşti: Arhiva pentru Ştiinţa şiReforma Socială (1919–1943) şi Sociologie Românească(1936-1943). Vom analiza 31 de apariţii ale revisteiArhiva, dintre care 14 sunt duble, 2 sunt triple iar alte 2numere sunt cvadruple, precum şi cele 26 de apariţii alerevistei Sociologie Românească, dintre care 5 duble, 7 tripleşi alte 3 care cuprind câte 6 numere fiecare. Lucrareapropune astfel o radiografiere a celor două publicaţii înscopul de a evidenţia raportarea constantă la evoluţiileteoretice şi empirice ale sociologiei americane.

Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială

Publicaţia trimestrială a fost creată în 1919, ca organal Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială.Preşedintele publicaţiei şi iniţiatorul acesteia a fostDimitrie Gusti. Prima scrisoare adresată posibililorcolaboratori ai revistei a fost întocmită şi expediată deGusti încă din martie 1913, întrucât acesta îşi propuseseca revista să apară la 1 ianuarie 1914. Gusti rezumaîn scrisoare principiile călăuzitoare avute în vedere.

Denumirea propusă în 1914 era „Arhiva pentru ştiinţesociale, sociologie, politică şi etică”, păstrând amprentasistemului sociologic al iniţiatorului. Conceptul primcare s-a păstrat şi în denumirea publicaţiei – Arhiva –făcea referire la scopul propus în realizarea acesteipublicaţii, şi anume de a reuni studii de seamă, cercetăriextinse, astfel încât volumele să devină adevărate arhivedocumentare grupate în jurul unor nuclee tematice careizvorau din necesităţile epocii.

Tot din scrisoarea din martie 1913 adresatăcolaboratorilor, aflăm amănunte despre profilularticolelor care urmează a fi publicate în noua revistă;acestea sunt grupate în patru categorii: 1.„Articoleprivitoare la cunoaşterea cauzală a realităţii sociale –articole de teorie, istoria faptelor şi istoria doctrinelor îndomeniul economiei sociale, finanţelor, disciplinelorjuridice, statisticii, etnologiei, istoriei, religiei, sociologieibiologice, cosmologice, psihologice ş.a.m.d.”; 2.„Articole de apreciere ştiinţifică normativă a realităţiisociale – articole de politică socială, politică civică,politică criminală, politică externă, ca şi articole de eticăgenerală.”; 3. „Critici sistematice şi cât mai complexeasupra literaturii străine şi române”; 4. Cronici asupraprincipalelor evenimente sociale din ţară şi străinătate(v. Gusti 1970: 59-60). Scopul cercetărilor consta, în

Prezenţe, amprente şi întâlniriamericane în publicaţiile

Şcolii de la Bucureştiv a l e n t i n a P R I C O P I E

Institutul de Sociologie „dimitrie Gusti” al Academiei Române„dimitrie Gusti” Institute of Sociology of Romanian Academy

e-mail: valpricopie@gmail.com

American Sociology in the Publications of the Sociological School of Bucharest

This article analyzes the American presence in two journals of the Bucharest School of Sociology, as well as theinformation provided in these journals with regard to the American sociological models and their evolution. The datareviewed demonstrate not only a strong academic connection, but also an active cooperation and consistent exchange ofacademic knowledge between the two countries. The paper builds on a quantitative study of the full archives of the twojournals – Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (Archive for Science and Social Reform) and Sociologie Românească (RomanianSociology); its final part is dedicated to the Romanian monographic activity of the U.S. sociologist Ph. Mosely. The conclusionis that the development of the Romanian school of sociology was in line not only with what was happening in the greatestschools of sociology in Europe, but also with the theoretical developments of the American sociology.

Keywords: Bucharest School of Sociology, Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, Sociologie Românească, American sociology,international scientific relations, Ph. Mosely

39 >>>

opinia lui Gusti, în „studierea şi aprecierea amănunţităşi documentară a realităţii sociale româneşti” (Gusti1970: 59), iar ele urmau să contribuie la identificareacauzelor problemelor sociale ale ţării şi la propunereaunor soluţii pentru eliminarea acestora. Gusti subliniacă „Singura tendinţă a Arhivei va fi cercetarea şi găsireaadevărului în largul câmp al realităţii sociale şi în specialîn domeniul realităţii sociale româneşti, pretutindeniunde se manifestă. Prin aceasta, Arhiva va servi în acelaşitimp ştiinţei şi patriei.” (Gusti 1970: 60).

Faptul că apariţiile revistei Arhiva pentru Ştiinţa şiReforma Socială sunt foarte extinse şi au şi o dimensiuneextranaţională demonstrează că scopul în care Gusti acreat această revistă, diferit faţă de cea care i-a urmat,Sociologie Românească, a fost menţinut: „În „Arhiva”, vorapărea ca şi până acum studii care sunt mai dezvoltatedecât un articol de revistă deşi nu au proporţia unuivolum, precum şi contribuţii ce vor face legătura cuştiinţa sociologică străină...” (Gusti 1968: 465). Sepreconiza că fiecare număr al publicaţiei va cuprindeîntre 500 şi 800 de pagini, iar cercetările vor ajunge pânăla 100 de pagini fiecare. În ceea ce priveşte articoleleprimite de la colaboratori străini, Gusti specifica, în1913, că acestea vor proveni „în special din ţărileînvecinate” (Gusti 1970: 60), premisă care nu s-a păstratîntocmai, întrucât, după cum vom vedea, majoritateastudiilor străine au venit din Franţa, Germania şi StateleUnite. Şi toate acestea urmau a fi realizate în scopul dea „înfăptui solidaritatea lumii ştiinţifice româneşti cu ceastrăină” (Gusti 1970: 60).

Din 1934, Arhiva devine „Organ al FederaţieiInternaţionale a Societăţilor şi a Institutelor deSociologie” şi Organ al Institutului Social Român. Cuaceastă ocazie, redacţia notează următoarele: „Noi, caream luptat în tot acest timp, cu jertfe cunoscute abia depuţini, ca să păstrăm revistei noastre nu numaicontinuitatea cât mai ales nivelul, avem dreptul să privim oasemenea schimbare ca o consacrare. [...]. Nouiorizonturi se deschid înaintea noastră către care privimcu încredere.” (Arhiva, an XII, nr. 1-2/1934: IX). Dinpăcate, cerinţa de „continuitate” nu este satisfăcută decâtpână în 1937 (anul XV), când apare un număr dublu,ultimul de dinainte de război. Publicarea revistei va fireluată în 1943, cu un volum unic care va încheia ciclulde 16 ani de apariţie.

Sociologie Românească

Revista Sociologie Românească a fost creată mai târziu,în 1936, întrucât se simţea nevoia unei publicaţii în care„se vor comunica şi comenta în primul rând fapte şi datedin bogata arhivă a materialului cules în satele noastrede secţia sociologică a Institutului Social Român”. Înprelegerea pronunţată la lansarea noii reviste, profesorulGusti preciza: „Ne vom strădui prin noul organ săîndrumăm toate cercetările monografice care ni se

adresează sau depind direct de noi. Vom da număr cunumăr indicaţii de metodă şi de tehnică de lucru, vomdiscuta problemele sociologice care au vreo legătură cumonografia, vom da pilde de probleme cercetate şi vomurmări de aproape mişcarea sociologică de la noi şi dinstrăinătate, ca să tragem toate foloasele din critici,confruntări şi dări de seamă.” (Gusti 1970: 60).

Spre deosebire de Arhiva, revista Sociologie Româneascăa fost concepută ca o revistă lunară. Totodată, aceastănouă revistă îşi propunea să publice articole ale cărorsubiecte sunt desprinse din realitatea socialăromânească, în timp ce Arhiva era preocupată şi deeforturile teoretice, metodologice sau de cercetareaplicată ale sociologilor străini. Aşa se face că, în paginilenoii publicaţii, vom descoperi articole scrise decolaboratori străini, care pornesc de la realitatearomânească, în timp ce Arhiva prezintă şi un tablou alsituaţiei cercetării ştiinţifice în domeniul sociologiilornaţionale ale altor state.

Scopul revistei, aşa cum a fost afirmat iniţial, eraacela de a publica rezultatele cercetării sociologilorromâni; aflăm de la Henri H. Stahl că cercetătorii nuerau remuneraţi pentru articolele publicate în aceastărevistă, fiind acordată prioritate tinerilor. Ion DanTrestieni consideră că „în aceste condiţii, s-a creat oadevărată şcoală de sociologie pentru tineri” (Trestieni1985: 241-242). De altfel, H. H. Stahl mărturisea: „Deceea ce un cititor actual nu îşi poate da seama eatmosfera de entuziasm pe care apariţia revistei a creat-oîn rîndul celor tineri, nici de felul în care se lucra laredactarea fiecărui număr, când, în discuţii uneoriaprinse, toţi participanţii se trudeau să contribuie la bunafaţă a revistei” (Stahl 1981: 357).

Prezenţe americane în Arhiva

Primele două articole despre sociologii naţionale alealtor state apar în nr. 1/1921 (an III), unul dedicatUngariei, iar celălalt dedicat Cehoslovaciei. În acest an,apar şi primele 2 articole dedicate SUA, precum şi câte2 articole despre Rusia, Georgia şi Ungaria. Primuldintre articolele dedicate modelului sociologieiamericane este semnat de Nicolae Petrescu şi denumit„Concepţiunile sociologilor americani” (1921a). Celde-al doilea articol propus în paginile revistei este„Învăţământul superior în Statele-Unite”, semnat tot deNicolae Petrescu (1921b). Articolul se constituie într-oexpunere explicită asupra organizării invaţământuluisuperior, conform modelului britanic, oferind amănuntedespre nivelul de salarizare sau norma didactică auniversitarilor, gradul de participare a studenţilor lacursuri şi accesul la examenele semestriale etc.Memorabilă rămâne constatarea lui Petrescu despresociabilitatea studentului american: „Studentul americaneste sociabil prin educaţie. El face parte mai întotdeaunadintr-o societate, care are localul ei propriu. [...]. Vieaţa

<<< 40

comună din căminurile studenţeşti în Statele-Unite estecât se poate de interesantă. De obiceiu numărulmembrilor activi ai unui cămin studenţesc nu trece pestecincizeci, un fapt care înlesneşte o mai mare posibilitatede a se cunoaşte fiecare reciproc. [...]. O notăcaracteristică vrednică de menţionat este faptul că oarmonie perfectă există între toate căminele studenţeşti,care în chestiuni de ordin general lucrează întotdeaunaîmpreună. Obiceiurile observate de aceste organizaţiunistudenţeşti sunt în general mai puţin barbare decât înGermania. Duelul este exclus, moravurile rele sunt cutotul înfrânate, iar băutura nu era încurajată înainte deprohibirea alcoolului (ianuarie 1920) în Statele-Unite.Un singur obiceiu puţin civilizat este acela al „iniţierei”(initiation)”. (1921b: 473-474).

În anul IV de apariţie a publicaţiei, odată cu nr.1/1922, debutează o nouă rubrică nepermanentă,„Note bibliografice”, cu următoarele raportări desprecontribuţii sociologice străine: 4 pentru SUA, şi câte 3pentru Franţa şi Germania. În primele patru numere dinacest an, frecvenţele înregistrate în cadrul unei alte noirubrici „Însemnări, aprecieri şi informaţii despresociologi străini” ajung la 39 pentru Franţa, 29 pentruSUA precum şi pentru Germania, 16 pentru MareaBritanie etc. De asemenea, la rubrica „Semnale editorialede cărţi străine”, s-au înregistrat 8 apariţii pentru cărţifranceze, 5 pentru cărţi germane şi 4 pentru cărţiamericane.

După o pauză de editare, revista revine cu anul VI,în 1926-1927, propunând şi un articol aparţinând unuisociolog american, J. T. Shotwell, profesor laUniversitatea din Columbia. Articolul, intitulatL’organisation de la paix reia conferinţa susţinută de acestala Institutul Social Român şi deschide seria articolelordedicate sociologiei americane din anii VI, VIII şi IX. Ise alătură un articol despre Austria şi 2 articole dedicateGermaniei. Se adaugă 7 recenzii pentru Germania, 5pentru Marea Britanie, 2 pentru SUA şi 1 pentru Italia.De asemenea, în anii III, XII şi XIII, au fost publicatecâte 2 articole pe an preocupate de radiografiereamodelelor sociologice americane.

În anul 1932 (anul X de apariţie), revista publică osingură ediţie comasată, în care se înregistrează unrecord de note bibliografice la cărţi americane: 136, faţăde 192 de note germane şi 214 franceze. O altă ediţiecomasată o reprezintă cea din 1933 când, la categoria„Note bibliografice”, sunt înregistrate 366 note pentrucărţi în limba germană; cărţilor în limba franceză,precum şi celor provenite din SUA, le sunt dedicate câte203 note bibliografice. O altă prezenţă surprinzătoareîn această ediţie sunt numeroasele recenzii: 6 volumefranceze, 5 germane şi 3 americane.

Anul XVI (1937), care se limitează la o singurăapariţie comasată (nr. 1-2), detaliază participareainternaţională la al XIV-lea Congres Internaţional deSociologie, care ar fi trebuit să aibă loc în toamna anului1939 la Bucureşti. Recordul de participare urmau să-l

deţină SUA cu 305 intervenţii consemnate de ChristinaGalitzi, căreia D. Gusti îi încredinţase conducereaSecretariatului General (cf. S. Golopenţia 2008: 147) alCongresului de la Bucureşti.

Începând din anul III de apariţie a revistei, au fostpublicate 10 articole documentate dedicate sociologieiamericane, au fost recenzate 14 volume de specialitateprovenind din SUA şi s-au înregistrat 314 Însemnărireferitoare la sociologia americană, precum şi 385 dereferinţe bibliografice la autorii americani ai vremii.

În ultimul volum apărut în 1943, structura şidenumirile rubricilor sunt modificate, atestândmomentul de maturitate ştiinţifică atins de Arhiva. Esteprezentat şi programul detaliat al articolelor elaboratepentru Congresul Internaţional de Sociologie de laBucureşti din 1939.

Prezenţe americane în Sociologie Românească

Recenziile realizate pornind de la volume de originestrăină se împuţinează de la un an la altul în paginilerevistei Sociologie Românească, abundând prezentările decărţi româneşti. S-au înregistrat doar 2 recenzii pentrucărţi americane, şi 9 pentru cărti franceze. Notămapariţia a şase articole dedicate sociologiei americane înprimii trei ani de apariţie a publicaţiei şi, mai ales,prezenţa în volumele din anul IV (1939, 1942) a 50 desemnale editoriale dedicate noilor publicaţii americaneîn domeniu.

În ceea ce priveşte evocarea relaţiilor academice cusociologia americană, Însemnarea Christinei Galitzi –„Studii americane despre sociologia Şcolii delaBucureşti” consemnează articolul Prof. Mosely de laUniversitatea Cornell apărut în Rural Sociology(decembrie 1937) şi intitulat „A New Romanian Journalof Rural Sociology”. Conform lui Mosely (în redarea luiGalitzi), revista „Sociologie românească” şi, la fel,sociologia din România îşi îndeplinesc misiunea:„Trăsătura de unire între teorie şi practică, între ideal şirealitate, o face cu prisosinţă revista „SociologieRomânească”, care se ocupă nu numai cu problemele maiinteresante ale formelor şi ale fenomenelor din trecut,– ca „tabu-uri” asupra căsătoriilor, tradiţiile cumetriei,medicină prin farmece şi descântece, – dar şi de cerinţelemoderne, ca: alimentaţia agricultorilor, serviciul medicalrural şi al sănătăţii publice, ocrotirea socială, comasare,genealogie ţărănească etc. Prof. Mosely conchide cu unelogiu adresat României, relevând faptul că ţara estemenită să progreseze, dat fiind că imperativul categoric:„cunoaşterea de sine”, este bine aplicat de sociologiaromânească, care este în acelaşi timp metodă ştiinţificăşi mare mişcare socială” (Galitzi 1938c: 96).

Însemnarea semnalează şi articolul sociologuluiamerican de origine cehă Joseph Stabey Rouček,„Sociology in Roumania”, publicat în AmericanSociological Review (vol. III, nr. 1, Februarie 1938: 54-62),

41 >>>

subliniind că autorul american şi-a dedicat teza dedoctorat sociologiei româneşti, cu tema ContemporaryRoumania and Her Problems (Stanford University Press,California 1932)1. Christina Galitzi remarcă: „Articoluld-lui Rouček are o notă personală, caracteristică. Lipsescmulţi dintre sociologii români, în special regretatulprofesor Virgil Bărbat, stâlpul sociologiei de laUniversitatea din Cluj, a cărui operă, adevărată temelieîn acest domeniu, a fost întreruptă printr-o moarteprematură. Este oarecum regretabil că această notăsubiectivă este împinsă prea departe; într-un articol scriscu intenţia ştiinţifică de a reda realitatea socială, sestrecoară reproşuri asupra dificultăţilor de a obţine înRomânia („după adevărata metodă românească”, spunedistinsul autor), orice informaţie concretă, fie princorespondenţă, fie chiar la faţa locului. Totuşi, din punctde vedere al informaţiei, asupra sociologiei româneşti, îngeneral, şi asupra aportului individual al conducătorilorsociologiei noastre, articolul d-lui Rouček se bazează peo bună documentare” (Galitzi 1938c: 97).

Amprente ale sociologiei americane

În 1921, Nicolae Petrescu scria: „Într-o ţară undeorganizarea socială este coherentă şi unde conştiinţasocială este răspândită prin massa poporului, nevoia dea reflecta asupra societăţii devine o îndeletnicire zilnică.Statele-Unite reprezintă o astfel de organizaţiune şi oastfel de conştiinţă. Fără îndoială că în nici o ţară dinlume nu există un interes mai intens pentru chestiunilesociale. De la simplul muncitor de uzină şi până laconducătorul unei instituţiuni publice găsim aceeaşpreocupare de a cunoaşte rostul individului în societate.”(Petrescu 1921a: 324). În acelaşi articol, N. Petrescudescrie cercetările lui James, Giddings2, Small3, Ward,Patten ş.a. Autorul expune condiţiile de apariţie a uneinoi ştiinţe, psihologia socială – considerată în perspectivalui Ellwood ca ramură a sociologiei sau în perspectivalui Thomas drept o ramură a psihologiei individului –şi se preocupă atent de operaţionalizarea unor conceptenoi precum „organizarea fericirii” (propus de Ward înDynamic Sociology), „the consciousness of kind”4 –conştiinţa de speţă şi „social mind” (tradus aici ca„spiritul social”) (Giddings), „economia durerii” vs.„economia plăcerii” (Patten) sau teorii noi precum„teoria forţelor sociale” aparţinând lui Patten.

Articolul „O încercare americană de constituire aunei monografii sociale asupra tendinţelor şiproblemelor recente” (Comarnescu 1935: 475-495)vorbeşte despre interesul arătat de preşedinţii americanifaţă de rezultatele cercetărilor sociologice întreprinse lanivel naţional ca importante „surse de informare înactele lor de guvernământ” (Comarnescu 1935: 475) şi,în special, despre lucrarea în două volume Recent SocialTrends in the United States5, solicitată sociologilor depreşedintele Hoover în 1929 şi folosită de administraţia

Roosevelt „ca bază a multora dintre reformele şischimbările îndeplinite” (Comarnescu 1935: 478).

În articolul „Sociologia americană şi rolul ei înorganizarea Statelor-Unite” Chistina Galitzi6, carerevenise din Statele Unite, unde colaborase cu profesorirenumiţi precum Samuel McCune Lindsay, R. E.Chaddock, A. A. Tenney, Robert MacIver, F. H.Giddings, H. P. Fairchild, evocă cei 40 de ani desociologie americană, semnalând direcţiile de abordarepe care a ales să le pună în lumină: „Caracteristicapredominantă a sociologiei americane [...] este pe de oparte, sforţarea sociologilor americani de a clădi ştiinţelepe temelii solide de beton-armat, care să poată suferi fărănicio primejdie adăugirile din ce în ce mai bogate alecercetărilor de azi şi de mâine, şi pe de alta, o filosofieimpregnată de pragmatismul lui William James şicontaminată, poate, de utilitarismul lui Jeremy Bentham,filosofie care se desprinde din majoritatea cercetărilorsociologiei americane, şi care pune în serviciul acţiuniipractice de îmbunătăţire a societăţii, adevărurile descoperite. [...]interpretarea sistematizată a fenomenelor sociale careduce la formularea teoriilor sociologice nu are cafinalitate numai descoperirea legilor care conduc realităţilesociale, deci promovarea exclusivă a ştiinţei pure, ci şiaplicarea rezultatelor obţinute la îmbunătăţirea mijloacelor de traiale indivizilor, consideraţi în cadrul lor natural: familie şiprofesiune, şi a guvernării Statului. A cerceta mijloaceleprin care sociologii americani au reuşit să scoatăsociologia din grămada încâlcită a teoriilor a priori, carenu puteau în formule stereotipate să redea oglindaexactă a realităţilor sociale, veşnic în preschimbare, aînfăţişa subiectele tratate şi varietatea cărărilor deosebiteîn care s-au aventurat, şi a preciza aportul lor laprogresul Statelor-Unite, prin promovarea progresuluisocial, acestea constituie cele trei puncte esenţiale [...].”(Galitzi 1938b: 56). În acest context, autoarea specificăaportul modelului empiric al sociologiei americane ladezvoltarea conştiinţei civice a cetăţenilor americani aivremii prin dezvoltarea „unei interpretări filosofice afenomenelor sociale supuse scrutării ştiinţifice” (Galitzi1938b: 59), precum şi la iniţierea şi susţinerea pe bazeştiinţifice a unei serii de reforme legislative în SUA.

Dintre personalităţile cele mai citate în cadrul acestuiarticol programatic, îi amintim pe Franklin HenryGiddings, preşedintele şi fondatorul American SociologicalSociety7 şi preşedinte al Institutului Internaţional deSociologie, succesorul acestuia, profesorul Robert M.Mac Iver, ambii de la Columbia University New York,Pitirim Sorokin8, fost preşedinte al InstitutuluiInternaţional de Sociologie, apoi Charles Horton Cooley(Universitatea Michigan), Allport E. Ross (Universitateadin Wisconsin), Howard W. Odum (Universitatea NorthCarolina, Chapel Hill), Case şi Emory S. Bogardus(University of Southern Carolina, Los Angeles), WilliamF. Ogburn (Universitatea din Chicago).

Articolul investighează ramuri distincte alesociologiei americane, cum sunt, între multe altele

<<< 42

enumerate: sociologia individului, sociologia familiei,sociologia educaţiei, sociologia delicvenţei juvenile,sociologia migraţiei, sociologia penală, sociologia religiei,sociologia sănătăţii publice, a asistenţei sociale şi aprotecţiei copilului. Sociologia rurală apare în modindependent în altă serie de articole sau în note deinformare despre activitatea departamentelor specificede sociologie rurală de la diferitele universităţi americaneDe pildă, Sociologie românească anunţă în nr. 10/octombrie1936 că „secţiunea de sociologie rurală a AmericanSociological Society publică, începând din martie 1936,o revistă trimestrială închinată studiului ştiinţific al vieţiirurale” (48). Este vorba despre revista Rural Sociology:devoted to [the] Scientific Study of Rural Life (Louisiana)despre care aflăm că poate fi procurată contra unuiabonament anual de 2 dolari.

Ulterior, articolul „Economia dirijată în regiunilerurale ale Statelor Unite” (Galitzi 1938a: 299-307)radiografiază situaţia specifică a SUA în momentul crizeieconomice din 1929, precum şi soluţia ştiinţificăNew Deal aplicată strategic pentru ieşirea din crizăconform principiilor: „a normaliza vieaţa rurală,descongestionând oraşele; a pune în valoare pământurilede a doua calitate şi chiar pe cele nedefrişate, prin lucrăride irigaţie, de asanare, drenaj şi electrificare; a ridicanivelul vieţii agricultorilor consolidând preţul cerealelorşi salariile agricole; a reacţiona contra izolării vieţii ruraleamericane şi a dezvolta un spirit de corp al populaţieiagricole, o coeziune socială prin organizarea şidezvoltarea cooperativelor agricole şi dezvoltareaeconomică şi socială [...]” (Galitzi 1938a: 301). Suntoperaţionalizate conceptele: „social enginering” şi„planned society”.

Comparaţiile cu realitatea socială europeană suntinevitabile şi chiar privilegiate; ne atrage atenţia notadezvoltată care explică sintagma „izolarea vieţii ruraleamericane”, astfel: „Pentru noi europenii este greu săconcepem izolarea populaţiei agricole americane, carenu este deloc concentrată în sate. Fermierul yankeu –tip de agricultor sui generis – este cea mai mare parte atimpului un puritan care îşi pune toată nădejdea învoinţa lui neclintită şi în protecţia religiei lui, adeseaaceea a sectei independente a quakerilor. El se lipseştede viaţa gregară, pentru că el trăieşte separat de semeniilui prin spaţii imense. Această izolare geografică şi înacelaş timp şi o oarecare superioritate de cultură –deoarece mulţi din aceşti agricultori, în special quakerii,posedă diplome universitare – au desvoltat în el spiritulde iniţiativă şi de cucerire şi au accentuat în el controlulde sine însuşi şi ceeace se cheamă: „self reliance”. Deaceea este imposibil să comparăm pe fermierulamerican, mic sau mare capitalist independent, cu ţăraniinoştri europeni, abia ieşiţi de sub vasalitatea feudală, cucare nu are în comun decât dragostea de pământ şiorizonturile vaste.” (Galitzi 1938a: 301).

De asemenea, consemnăm şi articolul „Eugenics asa moral ideal, the beginnings of a progressive reform”,

aparţinând lui F.C.S. Schiller (1931: 489-497), profesorde filosofie la Universitatea din California de Sud;articolul are un caracter militant pronunţat, dând seamade preocupările personalităţilor americane ale vremii,corelate la evoluţiile cercetărilor în materie de genetică,promovând „eugenical ethics in practice”, „revival ofthe clan”, democratisation of aristocracy” şi „selectionof superiority”. Despre această contribuţie aprofesorului Schiller în Arhiva, Anton Golopenţia notareflexiv: „Lectura lui, care este întru totul pe liniareformelor americane şi a cărui realizare integrală parea fi numai chestiune de timp, mai ales în America 100%a Californiei, deschide perspectiva impresionantă pentruEuropa – atât de legată încă de veacul al XIX-lea şi depuţin familiarizată cu întâmplările din Rusia – a unorvremuri în care conducători cu alură de filozof-regeplatonic sau de mare preot campanellan vor ocârmuineînduraţi furnicarul omenesc spre a atinge anumeidealuri cunoscute doar lor sau poate nici chiar lor”(Golopenţia 1931: 463).

Un bursier american la Bucureşti

Revista Sociologie românească notează la rubrica„Însemnări” din nr. 1/ianuarie 1936 prezenţa înRomânia a tânărului bursier al Fundaţiei Rockeffeller,Philip Mosely. Aflăm că acesta „a luat în luna septembrie[n.a.: 1935] parte la campania monografică a I.S.R.-uluidin satul Şanţ, j. Năsăud. În tot timpul anului 1936, d-sava studia monografic, la teren, chestiunea „vecinătăţilor”din Ardeal.” (1936.1: 62). Henri H. Stahl îl considera peMosely, „cel mai de seamă” (1981: 353) dintrecolaboratorii străini ai Şcolii de la Bucureşti, „unadevărat erudit; istoric în primul rând, dar dornic săstudieze istoria socială a ţărănimii cu mijloacelesociologiei” (Stahl 1981: 353). Tânărul bursier fuseserecomandat de directorul Oficiului European alFundaţiei Rockeffeller, dl. Kittredge, printr-o scrisoareadresată lui H.H. Stahl în 20 iunie 1935, prin care îl rugasă sprijine studiile tânărului american asupra „evoluţieieconomiei ţărăneşti în Europa de est” (Stahl 1981: 353).Philip Mosely venea în România după ce îşi încheiasedoctoratul în Istorie în Rusia, vorbea fluent limbile rusă,franceză şi germană, învăţase temeinic sârba şi bulgaraşi urma să se deprindă foarte rapid şi cu limba română.Henri H. Stahl mărturisea că, „încă de la început, ne-alegat [n.a. pe H.H. Stahl şi Ph. Mosely] o simpatiereciprocă, repede transformată în reală prietenie” (Stahl1981: 354), care avea la bază preocupările ştiinţificecomune.

După ce s-a familiarizat cu metoda monografică aŞcolii de la Bucureşti, Mosely întreprinde cercetăripersonale în sate din Albania, Serbia, Macedonia,Croaţia, Bosnia şi Slovenia (Slavonia), declarându-sefoarte mulţumit de rezultatele obţinute în cadrulcercetărilor de teren din satele albaneze studiate. Revine

43 >>>

în România după câteva luni şi este încadrat de DimitrieGusti în echipa monografică Şanţ. Aflam de la H.H.Stahl că Mosely s-a implicat în munca cercetătorilorparticipanţi la campania monografică de la Şanţ,ocupându-se de localnicii tocmai întorşi din StateleUnite, respectiv „americanii din Şanţ”, foşti emigranţi.

În Sociologie românească nr. 7-9/iulie-septembrie 1936,Philip Mosely semnează articolul „Lumea psihologică aunui « american » din Şanţ”, ca „stipendiat al SocialScience Research Council9”. Este vorba, în fapt, despreo încercare de a reconstitui portretul unui localnic, VasileMarti, devenit „Charlie” (Mosely 1936: 76) după oşedere neîntreruptă în Statele Unite de 16 ani; adoua parte a articolului urmăreşte transformareaprotagonistului ca urmare a experienţei „americane”, înspecial în ceea ce priveşte superstiţiile, tradiţiile,sărbătorile şi munca la sătenii români. În acest sens,Mosely notează: „Astfel, viaţa americană a lăsat urmeadânci în mentalitatea lui Vasile Marti desprinzându-ldin legăturile spirituale cu satul său natal, pe care le-aînlocuit cu admiraţia pentru maşină şi pentru spectacolulsportiv – cele două forme de excitaţie nervoasă în viaţalucrătorului. [...]. Dorinţa lui cea mai mare e aceea de ase întoarce în America, de care el începe să îşi facă untablou idealizat.” (1936: 78). La polul opus, din punctde vedere atitudinal, se află Timoftei Filipoi, tot din satulŞanţ, pe care Mosely îl invocă în studiul său în chipcomparativ, pentru a da seama de faptul că „atitudineapsihologică a lui Vasile Marti [...] este pur personală”(1936: 78). Mosely ne informează că Filipoi „nu sesimţea deloc la largul lui, acolo [n.a. în SUA]. Epitetulde « Lunkey » dat lui ca şi celor mai mulţi dintreemigranţii veniţi din Europa est-centrală, îi jigneademnitatea lui de om. Simţind repulsie faţă de mediulamerican Timoftei Filipoi a fost foarte fericit să seîntoarcă acasă şi să-şi reia aici locul lăsat din bătrâni”(1936: 78).

Observaţiile comparative în ceea ce priveşte, deaceastă dată, diferenţele de nivel de trai, tradiţiile,obişnuinţele de muncă şi deprinderile la ţăranii românişi lucrătorii industriali americani nu lipsesc nici dindeclaraţiile lui Vasile Marti, iar judecăţile de valoare nuîntârzie să apară: „Compania Chevrolet a organizat oexpoziţie asupra vieţii americane de acum 200 de ani. Întimpul acela [se] trăia în America cum trăim acuma înRomânia. Făceai totul cu carul şi cu boul; acum faci totulcu maşinile.” sau „În România joci numai duminica. ÎnAmerica lucrezi opt ore pe zi şi ai opt ore libere. ÎnStatele Unite poţi să joci în toate zilele.” (Mosely 1936:77).

În perioada următoare, profesorul Mosely publicăîn Statele Unite şi în Marea Britanie articole dedicatesociologiei româneşti a vremii. Primul articol consemnatîn Sociologie românească este „The Sociological School ofDimitrie Gusti” publicat de Mosely în The SociologicalReview, Journal of the Institute of Sociology din Londra(XXVII, 2, April 1936). Articolul este consemnat într-o

Însemnare din Sociologie românească nr. 5/mai 1936, alăturide promisiunea de a se reveni asupra lui în numărulurmător (nr. 6/iunie 1936), lucru care se şi întâmplă.Observaţia recenzorului este fină, astfel încât nicioscăpare nu rămâne nelămurită: „În afară de două păreripersonale privitoare la sistem (putinţa de reducere acadrului istoric la cel psihic şi a manifestăriloretico-politice la cele spirituale) şi a unei îmbinări care nune aparţine (manifestări juridico-administrative şietico-politice în loc de manifestări etico-juridice şiadministrativ politice), asupra cărora vom reveni, pentruo lămurire completă, d-l Mosely acceptă cu multă căldurăşi cunoaşte forte precis munca noastră. D-Sa expuneamănunţit şi cu pricepere sistemul de sociologie alprofesorului Gusti, teoria şi tehnica monografică, şiaminteşte toate lucrările monografice apărute pânăacum în Biblioteca de Sociologie a I.S.R. (n.a.: InstitutulSocial Român) şi în Arhiva pentru ştiinţa şi reformasocială. Nu uită nici acţiunea culturală întreprinsă deFundaţia Regală « Principele Carol », tot în spirit şi petemeiuri sociologice. În chipul acesta, d-l Mosely reuşeştesă informeze exact publicul englez şi cercurile ştiinţificedin toată lumea despre străduinţele şi realizărilesociologice româneşti, pe care D-Sa le socoteşte de« unice în Europa »”. (1936.6: 47).

De asemenea, Christina Galitzi, care publicăÎnsemnări în Sociologie românească despre studiile luiMosely, observă în 1938: „[...] Prof. Mosely arată că întransformările sociale ţărănimea ocupă un loc de frunteprin faptul că ea reprezintă ramura vieţii sociale, în care,integrarea în colectivitatea naţională a individului şi agrupului, se face în ritmul cel mai lent. O accelerare aacestei evoluţiuni a individului şi a ambianţei rurale,pentru armonizare şi cu pulsul rapid al evoluţieicentrelor urbane, iată problema capitală care se impunelumii întregi. [...]. După profesorul Mosely, aceastăproblemă, atât de însemnată pentru geopolitica Statelorcu populaţie în mare măsură agricolă, este rezolvată cumultă înţelepciune şi cu rezultate foarte satisfăcătoareîn România, unde şcoala d-lui profesor Gusti joacă unrol important în programul de activitate al organelorcare stau la cârma ţării.” (1938c: 96).

Pendulând între teorie şi practică, între tradiţia ruralăşi modernitatea epocii, demersul de cunoaştere şirevitalizare a vieţii ţărăneşti întreprins de Şcoala Gustiîn România este descifrat de Mosely şi în paginile revisteiSociologie românească, revistă care face, în opinia sa,„trăsătura de unire între teorie şi practică, între ideal şirealitate” (Galitzi 1938c: 96). Articolele sale sunt defiecare dată elogioase la adresa demersului sociologicromânesc şi al iniţiatorilor acestuia, autorul arătându-seîncrezător în evoluţia pozitivă a societăţii româneşti subimpulsul Şcolii de la Bucureşti: „Profesorul Moselyconchide cu un elogiu adresat României, relevând faptulcă ţara este menită să progreseze, dat fiind căimperativul categoric: « cunoaşterea de sine », este bineaplicat în sociologia românească, care este în acelaşi timp

<<< 44

metodă ştiinţifică şi mare mişcare socială” (Galitzi1938c: 96).

Cu gândul revenirii, 10 ani mai târziu

Philip Mosely revenise în România în 1938, dupăcare cel de-al doilea Război Mondial pare să fi întreruptîntr-un mod dureros relaţiile reprezentanţilor Şcolii dela Bucureşti cu sociologul american. Însă, dintr-oscrisoare adresată de Anton Golopenţia profesoruluiMosely în vara anului 1946, aflăm că veştile bune aucirculat totuşi în perioada războiului, astfel, după cum îimărturisea A. Golopenţia în deschidere, „În cei opt anitrecuţi am avut de mai multe ori bucuria de a afla ştiridespre Dvs.” (Golopenţia 1946a: 356). În perioadarespectivă, profesorul Mosely făcea parte din echipa deexperţi a Departamentului de Stat al SUA (356), fiindtrimis la Londra „în vederea pregătirii Conferinţei dePace de la Paris” (802). Scrisoarea se constituie înpretext pentru expunerea pe larg a situaţiei la zi asociologiei româneşti, atât din punct de vedereorganizaţional, instituţional, cât şi din punct de vedereştiinţific. A. Golopenţia nota: „activitatea ştiinţifică afost reluată de abia vara trecută” [n.a. 1945] şi „înştiinţele sociale nu s-au întâmplat lucruri deosebite, s-acontinuat pe liniile trasate” (357). Ultima parte aepistolei dezvăluie intenţia lui A. Golopenţia de areînnoda relaţiile academice cu instituţiile de profil dinStatele-Unite, „preocupate de cunoaşterea Sud-Estuluieuropean” (359). În acest scop, A. Golopenţiaconsemnează: „Ca să vă înlesnim informaţia asupraRomâniei, am întocmit împreună cu D-nii Prof. Gustişi Dr. Manuila două lăzi cu publicaţii româneşti recenteşi câteva alte lucrări. O copie a inventarului e anexată”(359). Se însărcinase cu transportul către Londra un altbursier al Fundaţiei Rockefeller, dl. Cressin de laInstitutul Central de Statistică.

Alte informaţii punctuale îi sunt transmise, deasemenea, despre reprezentanţii Şcolii Sociologice de laBucureşti şi despre întâmplările care, adesea, auschimbat destinul fiecăruia dintre ei. Aflăm despreprofesorul Gusti că „a căzut în dizgraţia fostului RegeCarol II în oct[ombrie] 1939, pentru că sfetnicilor regali(« Camarila ») le displăcea radicalismul de dreapta şi destânga din echipele studenţeşti” (358). În Post Scriptum,Anton Golopenţia îi împărtăşeşte lui Ph. Mosely„preocupările” acestui „constructor neostenit deplanuri” (360), Profesorul Gusti, care „se gândeşte acumla un Institul de Ştiinţe Sociale al Naţiunilor Unite, caresă aibă în fiecare ţară membri sau un Institut naţionalde ştiinţe sociale şi să îndrume studiul în fiecare ţară...”(360). Într-o scrisoare de răspuns din 26 septembrie1946, redactată în limba franceză, Ph. Mosely îimărturiseşte lui A.Golopenţia, „drag prieten şi coleg”,că nutreşte sentimente de îndoială faţă de noul proiectal profesorului Gusti întrucât „Proiectul său pentru un

mare institut internaţional nu este compatibil cupsihologia americană, care acceptă centralizarea cutemere şi care ţine mult la autonomia şi la iniţiativaparţială în materie de ştiinţe sociale, la fel ca şi înaltele.”10 (Mosely 1946: 372).

Cât priveşte posibilitatea de găzduire definitivă avolumelor de specialitate transmise din Bucureşti înStatele-Unite, via Londra, Philip Mosely îşi exprimăbucuria şi gratitudinea în aceeaşi scrisoare, astfel încât îlinformează pe A. Golopenţia că cele două lăzi trimisela Londra urmează a fi transferate la UniversitateaColumbia. Aceasta din urmă îşi exprimase în scrisdorinţa de a primi, via Paris, de această dată, toatelucrările pe care specialiştii de la Bucureşti puteau să i lepună la dispoziţie. Între timp, Social Science ResearchCouncil îl însărcinase deja pe Mosely cu expedierea înţările care fuseseră ocupate de germani în timpulrăzboiului a unor cărţi importante de ştiinţe sociale (250de volume per livrare), tipărite în perioada 1939-1946,dintre care o parte plecaseră deja, la momentul redactăriiepistolei, către Universitatea din Bucureşti, următorulcolet consistent urmând a fi trimis la Universitatea dinCluj. Coletele erau însoţite de o listă cu 500 de alte titluri,din care universitatea beneficiară avea posibilitatea săsolicite suplimentarea cu încă 100 până la 125 devolume.

De asemenea, scrisoarea confirmă intenţia FundaţieiRockfeller de reluare a „raporturilor directe cu instituţiileculturale din România” (Mosely 1946: 371), scop în carese studia posibilitatea de a trimite un stagiar la Bucureştichiar în primăvara viitoare (a anului 1947), informaţieprezentată de autor drept confidenţială. În acest context,Mosely însuşi îşi exprimă intenţia şi dorinţa de a reveniîn vizită de lucru la Bucureşti în 1947. În acelaşi timp,Ph. Mosely agreează cu solicitudine ideea de a„intermedia” deschiderea colaborărilor între InstitutulCentral de Statistică, al cărui director general delegat eraA. Golopenţia, şi institute omologe din SUA. Îi propuneîn acest sens pregătirea unor liste bibliografice care săgrăbească şi să faciliteze un sistem de schimbinterinstituţional în materie de literatură ştiinţifică îndomeniu, incluzând aici şi publicaţiile periodice. Dealtfel, în ciorna unei scrisori redactată de A. Golopenţiaîn august 1946 şi adresată lui Mosely, acesta din urmăera informat explicit despre intenţia comună aInstitutului de Ştiinţe Sociale şi a Institutului de Statisticăde a deschide o colaborare „permanentă” cu instituţiide profil din Statele Unite, care putea fi mult facilitatăde un acord cu Divizia Militară a Legaţiei americane dela Bucureşti. Aceasta ar fi urmat să asigure transportullucrărilor între cele două destinaţii, minimizând astfel„obstacolul financiar şi politic” care ar fi putut săîmpiedice realizarea efectivă a schimbului. Motivaţiaprezentată de A. Golopenţia este limpede: „Ne-amgândit că ar trebui să începem prin a fi mai binecunoscuţi în cercurile ştiinţifice americane şi prin acâştiga încrederea lor”11 (Golopenţia 1946b: 360).

45 >>>

Arhiva de corespondenţă aparţinând lui AntonGolopenţia, confiscată de comunişti şi reconstituităulterior de Sanda Golopenţia, înregistrează şi o scrisoareoficială adresată de Mosely directorului I.C.S. în 15martie 1947, în care autorul mulţumeşte, pe această cale,pentru o carte trimisă de către Institut, pe care o calificădrept una dintr-o „lungă serie de studii ştiinţificevaloroase care au fost elaborate de către Institut sau subauspiciile sale”12.(Mosely 1947: 391).

Povestea românească a lui Philip Mosely se încheieaici. Întors din Europa în Statele-Unite, îl regăsim încalitate de consultant pentru Diviziunea de ŞtiinţeSociale al Fundaţiei Rockefeller într-un raport al acesteiadin 1952. Apoi, devine preşedinte al FonduluiEst-European şi îşi continuă cariera de profesor derelaţii internaţionale la Universităţile Cornell şiColumbia. În prezent, arhiva profesolului Mosely se aflăla Universitatea din Illinois şi cuprinde, printre altele,manuscrise şi corespondenţă care ar putea completa odocumentare de tipul celei expuse aici. Nu avem alteinformaţii despre eventualele sale iniţiative de a revenila Bucureşti înainte de 1972 când părăseşte această lume.

Note:

1. Lucrarea este publicată într-o primă ediţie sub titlulContemporary Roumania and her problems: a study in modernnationalism, la H. Milford, Oxford University Press, 1932,422 p., iar ediţia a II-a la Ayer Publishing, 1971, 422 p.2. Petru Comarnescu propune la moartea lui FranklinHenry Giddings, în 1931, un articol bio-bibliografic încare noatează: „Străduinţele sale au construit o teorieserioasă, bogată şi stimulantă pentru preocupările altorsociologi, faţă de care Giddings rămâne un deschizătorde drumuri sigure şi un constructor de sistemerelevante” (Comarnescu 1932: 893-894).3. Unul dintre promotorii American Sociological Society,Albion Woodbury Small (1954-1926) este adesearecenzat în paginile celor două publicaţii analizate. În1926, Nicolae Petrescu, specialistul Şcolii de la Bucureştiîn sociologie comparativă, consemnează moartea luiSmall, „unul din cei mai cunoscuţi promotori aiînvăţământului sociologic în Statele-Unite”, însărcinatcu direcţiunea celui dintâi departament de sociologie dinAmerica „când se fonda Universitatea din Chicago în1892” (Petrescu 1927: 514). Nicolae Petrescu urmăreştecontribuţiile lui Small la dezvoltarea ştiinţei sociologice,şi cariera acestuia, de la înfiinţarea publicaţiei AmericanJournal of Sociology în 1895 – pe care o coordoneazăneîntrerupt până la finalul vieţii –, şi până la preşedinţiaAmerican Sociological Society (1912-1913) şi a InstitutuluiInternaţional de Sociologie de la Paris (1922). 4. Autorul intuieşte asemănarea cu noţiunea de„simpatie” conceptualizată de Adam Smith, dar şideosebirea dintre acestea: Smith consideră „în mod

alternativ “simpatia” şi “ajutorul mutual” ca primă cauzăa relaţiunilor sociale”, în timp ce Giddings diferenţiazănet cele două concepte, în sensul că înţelege conştiinţade speţă ca pe o „cauză a fenomenelor sociale”, iarajutorul mutual ca pe un „efect” al acestora (cf. Petrescu1921a: 334).5. Este vorba despre raportul de cercetare Recent SocialTrends in the United States: Report of the President’s ResearchCommittee on Social Trends, 2 vol, 1933, McGraw-HillBook Company, inc., published with a Foreword byHERBERT HOOVER, President of the United States. 6. Christina Galitzi a urmat studiile doctorale în ŞtiinţePolitice la Columbia University. Întoarsă în ţară, „vadeveni membră a Institutului Social Român […],activând în paralel, alături de Xenia Costa-Foru şiVeturia Manuila, la Şcoala Superioară de AsistenţăSocială” (S. Golopenţia 2008: 147). 7. Prima societate a sociologilor americani creată în 1905,actuala American Sociological Association. Una dintrecele mai de seamă realizări ale American SociologicalSociety, alături de alte nouă organizaţii ştiinţifice şiprofesionale în domeniu, este Encyclopaedia of the SocialSciences (New York: Macmillan 1927-1934), recenzată şiîn paginile revistei Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială(1932b: 953-954 şi 1933: 364-365). Enciclopedia esteconsiderată „o sinteză de studii, unele dintre ele deproporţii destul de întinse despre şi în legătură cu ştiinţelesociale şi implicaţiile lor” 1932b: 953), „concepută şilucrată în foarte mare parte în Statele Unite, vrând să aibăun caracter de valabilitate universală şi să fie rodul uneicontribuţii internaţionale” (1932b: 954).8. Christina Galitzi este cea care îl recenzează cel maiadesea pe „eruditul profesor de la UniversitateaHarvard” (1938d: 574), Pitirim A. Sorokin, în paginilerevistei Sociologie românească.9. Acceastă instituţie este considerată de Lawrence J.Rhoades cea mai importantă realizare a AmericanSociological Society, astfel: „Perhaps the four mostsignificant accomplishments were (1) the creation of theSocial Science Research Council, (2) the establishment ofthe Encyclopedia of the Social Sciences, (3) the developmentof the American Council of Learned Societies devotedto Humanistic Studies, and (4) the redefinition of thestatus of the social sciences in the curriculum ofelementary and secondary schools.” (Rhoades 1981: 6).10. În original „Son projet d’un grand institutinternational cadre mal avec la psychologie américaine,qui accepte la centralisation avec méfiance et qui tientbeaucoup à l’autonomie et à l’initiative partielle enmatière de sciences sociales, comme dans beaucoupd’autres” (traducerea în limba română ne aparţine).11. În original „Nous avons pensé qu’il faudraitcommencer par être mieux connus dans les cerclesscientifiques américains et par gagner leur confiance.”12. În original, „the long series of valuable scientificstudies which have been prepared by the Institute orunder its auspices”.

<<< 46

Bibliography:

Comarnescu, Petru. 1932a. „Franklin Henry Giddings(1855-1931).” Arhiva 1-4: 892-94.

Comarnescu, Petru. 1932b. Rubrica „Buletinul sălii delectură”: recenzie Encyclopaedia of the Social Sciences, vol.I, II, III, IV. Arhiva 1-4: 953-54.

Comarnescu, Petru. 1933. Rubrica „Buletinul sălii delectură”: recenzie „Encyclopaedia of the Social Sciences,vol. IV, V, VI, VII, VIII.” Arhiva 1-4: 364-65.

Comarnescu, Petru. 1935. „O încercare americană deconstituire a unui monografii sociale.” Arhiva 3-4:475-95.

Galitzi, Christina. 1938a. „Sociologia americană şi rolulei în organizarea Statelor-Unite.” Soc. Rom. 1-3: 56-61.

Galitzi, Christina. 1938b. „Studii americane despresociologia Şcolii dela Bucureşti.” Soc. Rom. 1-3: 95-97.

Galitzi, Christina. 1938c. „Economia dirijată în regiunilerurale ale Statelor Unite.” Soc. Rom. 7-9: 299-307.

Galitzi, Christina. 1938d. Recenzie – Sociologieteoretică: „Pitirim, A. Sorokin: Social and culturaldynamics (Evoluţia socială şi culturală) 3. Vol.American Book Company, New York, 1937.” Soc.Rom. 10-12: 574-77.

Golopenţia, Anton. 1931. „Noua Arhivă”, in GolopenţiaAnton, Opere complete, vol. I, Sociologie. Bucureşti:Editura Enciclopedică, p. 463-65.

Golopenţia, Anton. 1946a. „Copie scrisoare AntonGolopenţia-Philip Mosely (vara 1946)”, in UC, p. 356-60.

Golopenţia, Anton. 1946b, „Ciornă de scrisoare AntonGolopenţia-Philip Mosely (august 1946)”, in UC., p.360-61.

Golopenţia, Anton. 2001, Ultima carte (UC), Bucureşti:Editura Enciclopedică.

Golopenţia. Anton. 2002. Opere complete, vol. I, Sociologie,Bucureşti: Editura Enciclopedică

Golopenţia, Sanda. 2002. „Marginalii la cuprinsulnumărului de faţă [al „Soc. Rom.”]”, in Golopenţia.Anton. Opere complete, vol. I, p. 645-53

Golopenţia, Sanda. 2008. „Începuturile imigraţieiromâneşti în Statele Unite: Christina Galitzi”, inEmigranţii Carter. Bucureşti: Editura Paideia, p. 147-68.

Gusti, Dimitrie. 1968, Opere. vol. I. Bucureşti: EdituraAcademiei.

Gusti, Dimitrie. 1970, Opere. vol. III. Bucureşti: EdituraAcademiei.

Mosely, Philip E. 1936. „Lumea psihologică a unui„american” din Şanţ.” Soc. Rom. 7-9: 75-78.

Mosely, Philip. 1946, „Scrisoare Philip Mosely-AntonGolopenţia (26.09.1946)”, in UC, p. 370-72Bucureşti: Editura Enciclopedică.

Mosely, Philip. 1947, „C.p.-tip Philip Mosely-InstitutulCentral de Statistică”, in UC, p. 390-91. Petrescu,Nicolae. 1921a. „Concepţiunile sociologiloramericani.” Arhiva 2-3: 324-34.

Petrescu, Nicolae. 1921b. „Învăţământul superior înStatele-Unite.” Arhiva 4: 471-77.

Petrescu, Nicolae. 1927. „A.W. Small (1854-1926).”Arhiva 3-4: 514-15.

Pricopie, Valentina. 2004. Recunoaşterea internaţională aŞcolii Gusti. Bucureşti: Tritonic.

Rhoades, Lawrence J. 1981. A Hystory of the AmericanSociological Association 1905-1981. American SociologicalAssociation. Retrieved January 17, 2012 (http://www.asanet.org/ about/Rhoades_History.cfm).

Rostas, Zoltan. 2000. Monografia ca utopie. Interviuri cuHenri H. Stahl. Bucureşti: Paideia.

Schiller, F.C.S. 1931. „Eugenics as a moral ideal, thebeginnings of a progressive reform.” Arhiva 4:489-97.

Shotwell, J. T. 1927. „L`organisation de la paix.” Arhiva3-4: 231-40.

Stahl, Henri H. 1981. Amintiri şi gânduri din vechea şcoalăa „monografiilor sociologice”. Bucureşti: Minerva.

Trestieni, Ion Dan. 1985. „Cercetarea de teren în perspectivaŞcolii Sociologice de la Bucureşti. Analiza conţinutuluistudiilor publicate în revista Sociologie Românească(1936-1943)”, in Chelcea, Septimiu. Semnificaţiadocumentelor sociale, p. 241-42. Bucureşti: Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică.

**** 1936.1. Rubrica „Însemnări”. Soc. Rom. 1: 62-63. **** 1936.6. Rubrica „Însemnări”. Soc. Rom. 6: 47-48.

http://s1.emagst.ro/products/91/90733/images/res_139c4ddd5db9a8544f140f22896033cd.jpg

Pavilionul României la Expoziția internațională din Barcelona1928, Duiliu Marcu. [Vedere generală.]

Fotografie preluată din revista „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar. 1941, p. 162.

47 >>>

Pavilionul României la Expoziția internațională din Barcelona1928, Duiliu Marcu. [Fațada principală?]

Fotografie preluată din revista „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar. 1941, p. 162.

Catedrala „Sf. Maria,” Cleveland, Ohio – U.S.A., cea mai veche parohie ortodoxă română din Statele Unite, locaş de spriritualitateşi cultură, care adăposteşte muzeul etnic şi de artă românească. Preot paroh: PC Pr. dr. Remus Grama.

Pavilionul României la Expoziția internațională din Barcelona1928, Duiliu Marcu. [Plan.]

Fotografie preluată din revista „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar. 1941, p. 162.

Pavilionul României la Expoziția internațională din Paris 1937,arh. Duiliu Marcu. [Vedere generală.]

Fotografie preluată din revista „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar. 1941, p. 163.

<<< 48

ÎÎn aprilie 1939, cu puţin timp înainteaPrimului Război Mondial, se deschidea laNew York o Expoziţie Internaţională

(World’s Fair), cu pavilioane naţionale acoperind aproape5 km2. În vederea acestei expoziţii, care a avut zeci demilioane de vizitatori, Dimitrie Gusti, Comisar Generalal Pavilionului României, mobilizase eforturile unoradintre cei mai talentaţi artişti ai ţării.

Pavilionul oficial al României, care ne apare ca ointerpretare modernistă a capodoperei palladieneLa Rotonda, a fost proiectat de arhitectul G.M.Cantacuzino, iar Casa românească alăturată, realizată încheie tradiţională, i s-a datorat arhitectului OctavDoicescu. Cele două edificii ieşeau în evidenţă atât prinechilibrul volumelor, proporţiilor, motivelor, cât şi princalitatea şi expresivitatea materialelor folosite, dintrecare amintim alabastrul transparent şi colorat, arama,marmura albă de Ruşchiţa, îmbrăcând pe dinafarăPavilionul oficial1, precum şi plafonul de sare coloratăal acestuia. Pentru o prezentare a Pavilionului oficial şiCasei româneşti, cititorul poate consulta articolul luiG.M. Cantacuzino, apărut în revista „Arhitectura” înmartie 19412.

La structurarea imaginii României în cadrul

Expoziţiei, au contribuit, printre alţii, sculptori saupictori precum Ion Jalea, Oscar Han, Militza Petraşcu,Mac Constantinescu, Mihai Onofrei, Cornel Medrea,Jean Al. Steriadi, Lena Constante, Dimitrie D. Mirea3,compozitorul George Enescu, interpreţii Maria Tănase,Grigoraş Dinicu, Fănică Luca.

Un element important al Pavilionului Românieia fost o friză istorică de anvergură a lui MacConstantinescu. Pe Internet, pe blogul lui AndreiDoicescu, fiul arh. Octav Doicescu, găsim, alături de oseamă de fotografii ale Casei româneşti, şi o imagine deinterior a Pavilionului oficial, unde se poate vedea frizalui Mac Constantinescu montată în holul de onoare, pebalustrada balconului4. Pe acelaşi blog se află şi unfragment dintr-un film scurt făcut de Octav Doicescula New York şi la Expoziţie în 19395, precum şi altecâteva materiale de la Expoziţie. O frumoasă fotografiecolor a Pavilionului oficial al României, disponibilă peWeb6, îi aparţine lui Jacob Halperin. O reproducem aicicu acceptul lui David Halperin, nepotul acestuia.

În publicaţiile apărute în România, referirile la frizăsunt rare, iar ea nu pare să aibă un nume stabilit. Existăînsă o monografie a lui Mircea Grozdea dedicată lui MacConstantinescu, unde istoricul de artă o aminteşte ca

de la Bucureşti prin New Yorkla Cleveland – friza sculptată

a Istoriei românilorde mac Constantinescu*

R a l u c a P R E O t Udesigner, Agnor high-teche-mail: ralucapreotu@yahoo.com

From New York to Cleveland – Mac Constantinescu’s Frieze of Romanian History

This article describes and interprets some of the scenes on Mac Constantinescu’s frieze entitled Romanian History. Itidentifies a number of emblematic images and their functions, and discusses them from a comparative art historicalperspective: the oak tree, the child carrying a lamb on his shoulders, other symbols of faith, symbols of tradition and newtechnology, etc. The article also briefly addresses the context surrounding Romania’s participation at the World’s Fair, theRomanian Pavilion designed by G.M. Cantacuzino, and the history of the frieze as an art object which stayed in the U.S.after the Fair and was eventually exhibited in the social hall of St. Mary’s Orthodox Cathedral in Cleveland, USA, where itremains today.

Keywords: World’s Fairs, Romanian Pavilions, G.M. Cantacuzino, Mac Constantinescu, The Frieze of the RomanianHistory

49 >>>

friza Istoriei românilor7. Tot aici găsim câteva imagini alefrizei, reproduse fără a se indica actuala ei locaţie.

Mircea Grozdea îl prezintă pe Mac Constantinescudrept un artist polivalent – sculptor, grafician, decoratorşi scenograf, profesor şi publicist. Imaginea artistuluitrebuie însă completată cu cea a participantului entuziastla campaniile monografice gustiene8, unde, alături desoţia sa, coregrafa Floria Capsali, a realizat desene alecostumelor şi jocurilor populare, şi a susţinut ideeaalcătuirii unor muzee locale care să reflecte viaţa socialăşi etnografia satului românesc9, implicându-se apoi înorganizarea acestor muzee cu talentul muzeografuluiformat la école du Louvre10. Henri H. Stahl îşiaminteşte „cum aranja el [Mac Constantinescu], depildă, un panou [...] să nu fie îmbâcsit, să nu fie preamulte, să laşi locuri goale, să pui ceva care totdeauna săatragă atenţia, şi în jurul ei [să] laşi [spaţiu]”11.

Stăpân al tehnicilor de lucru cu felurite materiale, dela gips, teracotă, ceramică, lemn, piatră, marmură laaramă, argint şi bronz, sculptorul Mac Constantinescupare să fi preferat arama bătută în cazul operelor la carepreţuia expresivitatea detaliului, precum Acvariul,Vânatul, Vinul sau Mirii12. Era de aşteptat, astfel, ca frizaIstoriei românilor, gândită cu mare atenţie pentru detaliulrevelator, simbolic, să fie executată în aramă. Cuminteriorul Pavilionului Românesc era realizat dinalabastru, parţial „în transparenţă”, parţial „colorat înnuanţe aurii şi albastre”, iar plafonul de sare colorat şiel în aceleaşi tonuri13, opţiunea pentru metalul

galben-roşiatic se justifică în termenii creării unorcontraste şi consonanţe de culoare. În plus, cum frizamăsoară 30 m în lungime şi 1,20 m în înălţime, unmaterial mai uşor de modelat scurta considerabil timpulde lucru14.

Lucrarea lui Mac Constantinescu poate fi văzută aziîn holul social al catedralei Sfânta Maria, unde a fostmontată de către arhitectul Nicholas Tekushan lamijlocul anilor ‘70 ai secolului trecut, după ce a fostadusă la Cleveland de Părintele John Trutza la sfârşitulExpoziţiei de la New York, depozitată timp de 30 de aniîn subsolul actualei catedrale St. Mary’s, şi restaurată, în1974, de către o echipă condusă de artistul Ilie Hasigan,la iniţiativa Părintelui Vasile Hategan, în urma unuiincendiu care devastase holul social al clădirii15.

Au publicat materiale despre friză în Statele UnitePărintele Remus Grama de la Catedrala RomânăOrtodoxă Sfânta Maria din Cleveland16 şi PărinteleVasile Hategan17, care i-a premers în cadrul aceleiaşiparohii. Cei doi autori o numesc Friza Naţiunii Române18

sau Friza istorică românească19. Pe situl Catedralei se potvedea imagini ale ei20, alături de un articol al PărinteluiGrama care relevă importanţa istorică a episoadelorilustrate. În vederea publicării articolului de faţă,Părintele Grama, căruia îi mulţumesc şi pe această calepentru amabilitate şi sprijin, mi-a pus la dispoziţie o seriede fotografii ale frizei, realizate de Dragoş Dorobanţu.Le sunt recunoscătoare amândurora.

Friza prezintă două milenii de istorie, de la geto-daci

Fig. 1. Pavilionul României la Expoziția Internațională din 1939. Fotografie de Jacob Halperin.

<<< 50

până în 1938, când începuse dictatura lui Carol II. Eaconţine 17 episoade, redând momente sau epoci istorice.Părintele Grama le numeşte şi enumeră astfel: 1. Dacia,înainte de cucerirea romană; 2. Cucerirea romană; 3.Retragerea romană; 4. Evul Mediu întunecat; 5. Formareaprimului Principat român Ţara Românească (Muntenia);6. Fondarea Principatului Moldovei (1353-1359); 7. Mirceacel Bătrân (1386-1418), voievod al Tării Româneşti; 8.Ştefan cel Mare şi Sfânt, voievod al Moldovei (1457-1504);9. Mihai Viteazul, primul care a unit Ţările Române(1593-1601); 10. Neagoe Basarab (1512-1521); 11.Conducători ai Ţării Româneşti şi Moldovei Matei Basarab(1632-1654) şi Vasile Lupu (1634-1653); 12. DimitrieCantemir (1710-11); 13. Sfântul martir ConstantinBrâncoveanu, domnitor [al Ţării Româneşti] (1688-1714);14. Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Românieimoderne (1859-1866); 15. Începutul DinastieiHohenzollern (1866-1947); 16. Regele Ferdinand şi ReginaMaria (1914-1927); 17. Regenţa şi Regele Carol II(1930-1940)21. Sub fiecare dintre aceste scene, la Expoziţiadin 1939, privitorii puteau citi explicaţii. Acestea nu ne-auparvenit, dar din alegerea episoadelor şi reprezentareavizuală putem vedea că friza operează o „prezentarebiografică (biografie şi portret)” a României, cum îi sugeraAnton Golopenţia lui Dimitrie Gusti pentru Pavilionulromânesc de la Expoziţia Internaţională din 1937 de laParis22.

Este interesant de comparat selecţia lui MacConstantinescu faţă de cea propusă în anul 1936Profesorului Gusti de Anton Golopenţia. La acesta dinurmă apar şi istoria românilor din Transilvania(„pomenind [chiar mai mult decât doar] de Huniade, deUnirea cu Roma, de Horea, Şcoala ardeleană, de Blaj,Iancu şi de Memorand”); aspectele negative ale vieţiisociale, precum „şerbirea ţărănimii”; Revoluţia de la1848; „construirea statului român modern” prinRegulamentele organice şi reformele lui Cuza;„momentele de contact cu naţiile Micii Înţelegeri [...],ale Uniunii balcanice” şi cu marile puteri ale Europei.

În cele ce urmează, mă voi opri asupra câtorva dintrescene, evidenţiind emblemele vizuale menite să sugereze

viaţa poporului român. Un astfel de motiv importanteste cel al stejarului, asociat teritoriului fostei Dacii încăde la Columna lui Traian, unde apare în repetaterânduri23. Răspândit în vechime pe o bună parte apământurilor noastre24, stejarul, acest „arbore-totemautohton”25, este, ca şi bradul, un arbore al vieţii26.

În friză, stejarul are trei funcţii care se întrepătrund.El desparte evenimentele sau epocile istorice redate –unificând, totodată, friza ca întreg –, umple golurile detimp dintre acestea – redând, astfel, permanenţa – şisimbolizează trupul ţării. Stejarul îi va fi apărut lui MacConstantinescu mai adecvat în cadrul ilustrării istorieiunui popor decât bradul, întrucât, alături de robusteţeşi măreţie27, de „permanenţă şi continuitate”28, elreprezintă şi devenirea, spre deosebire de brad, caresimbolizează din vechime la români mai ales tinereţeaşi viaţa veşnică29.

Prima scenă a frizei este bucolică. Un copil aflat înbraţele mamei îşi înalţă braţele în întâmpinarea tatăluisău, care se apropie de cei doi purtând pe umăr unmănunchi de spice de grâu şi la brâu o seceră. Lapicioarele femeii, pe un câmp unde cresc flori şi viţă devie, o mioară hrăneşte un miel, în ecou cu grija pe carepărinţii i-o poartă copilului. Deasupra tuturor zboară unporumbel, simbol al păcii.

Liniştea este tulburată în scena următoare, careilustrează cele două războaie cu romanii (101-102 şi105-106 d.Hr.). Imaginea este dinamică, înfăţişând unsoldat roman călare, care se pregăteşte să atace cu sabiasa (gladius) un dac, înarmat cu un scut şi o sabie curbă(dintre cele numite falces Dacorum). Un alt dac zace mortpe scut, cu mâna pe o sabie dreaptă pe care nu a apucatsă o ridice asupra legionarului roman. În fundal aparepodul de la Drobeta, construit după planurile luiApolodor din Damasc cu ajutorul trupelor lui Traian,între 103 şi 105. Redarea acestui pod din piatră şi lemn,cu pilonii, arcurile şi balustrada lui, este inspirată de ceade pe Columna Traiana30.

După cucerirea Daciei de către romani şi retragereaaureliană din 271-274, friza prezintă năvălirile popoarelormigratoare.

Fig. 2. Năvălirile popoarelor migratoare. Fotografie realizată de Dragoș Dorobanțu.

51 >>>

Dacii sunt reprezentaţi acum în munţi, într-un peisajstâncos. La adăpostul pereţilor de piatră, o femeie îşistrânge la piept copilul înfăşat, cu un gest ocrotitor, omână oprindu-i-se deasupra inimii nou-născutului, iarcea de-a doua susţinându-i capul. La rândul ei, femeiaeste protejată de un bărbat în vârstă, care o linişteştepunându-i o mână pe umăr şi apropiindu-şi obrazul defruntea ei. Acest bărbat are încă înfăţişarea tradiţionalăa dacilor, purtând plete, barbă şi o cuşmă. În dreptullor, de pe meterezele naturale ale munţilor, sugerate şide prezenţa câtorva păsări, doi bărbaţi tineri, unuldintre ei având în dreptul şoldului un corn de avertizare,îşi încarcă şi încordează arcul pentru a ţinti asupraatacatorilor. Unul dintre agresori este căzut la pământ,străpuns în piept de o săgeată. Alţi trei se pregătesc săarunce suliţa; unul dintre ei poartă pe cal, atârnate degrumazul acestuia, două capete umane micşorate,marcă a cruzimii. În stânga scenei, într-unul dintre„cuiburi[le] de munte”31 ale locuitorilor fostei Dacii,reapare mioara de la începutul frizei, de data aceastaînsoţită şi de o a doua, alcătuind o secvenţă care evocăpolisemantic balada-Mioriţa (lipsa agresiunii, acceptareamorţii ş.a.m.d.). Lângă ele, un băiat poartă în spate, înjurul gâtului, un miel.

Această din urmă imagine, cu un mare ecou înistoria artelor vizuale, nu este aleasă întâmplător. Ştimcă Mac Constantinescu a fost un sculptor de vastăcultură plastică, hrănită prin studiul artelor frumoasela instituţii din Bucureşti, Paris, Roma şi prin experienţaacumulată în timpul cercetărilor monografice. La Romael studiase arheologia şi arta antică. Va fi văzut, aşadar,imagini ale Bunului Păstor în frescele, inscripţiile şisculpturile din catacombele din Roma, multe dintre elereprezentându-l pe Iisus ca un bărbat care poartă peumeri un miel. Cea mai popularizată imagine pe tema,reprezentativă pentru arta creştină timpurie, a Bunului

Păstor, este o sculptură în marmură de 92 cm, dinsecolul 3 d.Hr., aflată la Muzeul Pio Cristiano dinVatican. Spre deosebire de alte lucrări, ea ni-l înfăţişeazăpe Iisus ca un copilandru. Remarcăm, şi în friza lui MacConstantinescu, redarea temei prin imaginea unui copil,păstor printre oile sale, el însuşi Mielul lui Dumnezeu.Trimiterea este la creştinarea populaţiei de pe teritoriulvechii Dacii, atestată de inscripţii precum cea de laBiertan, „Ego Zenovivs votvm posvi”, din sec. 4 d.Hr.

Întâlnim şi un alt copil în această scenă, aşa cum ammenţionat puţin mai sus: un nou-născut. Dacăreprezentările Bunului Păstor sunt susţinute de pasajebiblice, aici intervine o antropomorfizare a unei realităţiistorice: după cucerirea Daciei de către romani ia naştereun nou popor, poporul român, a cărui etnogeneză se vaîncheia în sec. 8.

Traversând secolele printr-o serie de alte episoade,friza ajunge la Mihai Viteazul. Domnitorul estereprezentat ecvestru, ţinând în mâna dreaptă frâielecalului, iar în stânga „securea ostăşească” cu care s-aavântat în luptă la Călugăreni pentru a-şi îmbărbătaostaşii – secure menţionată de Nicolae Bălcescu înscrierea sa, foarte populară în preajma Unirii de la 1918,intitulată Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. Bătăliade la Călugăreni este indicată de Mac Constantinescuprin reprezentarea văii mlăştinoase a Neajlovului, undetrupele româneşti s-au aruncat în luptă asupra turcilor32,înecându-i.

Constantin Brâncoveanu este un alt conducătorprins în menghina istoriei pe care a ales să-l înfăţişezeMac Constantinescu. În friză, domnitorul ŢăriiRomâneşti este reprezentat în faţa porticului Bisericii Sf.Gheorghe Nou din Bucureşti, o ctitorie a sa din 1707purtând hramul unui sfânt care, şi el, a murit decapitat.La această biserică soţia sa doamna Marica i-a adus

Fig. 3. Sfântul martir Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești. Unirea lui Cuza. Fotografie de Dragoș Dorobanțu.

<<< 52

osemintele în 1720, după ce trupul domnitorului a fostpescuit din Bosfor şi îngropat iniţial la o mănăstiregrecească din insula Chalke33 de lângă Constantinopol.

Imaginea lui Brâncoveanu este inspirată din vestitagravură a veneţianului Petrus Uberti34, realizată în aramădupă moartea domnitorului, a celor patru fii ai săi,Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi a sfetnicului săuapropiat Ianache Văcărescu la Istanbul, în 15/26 august171435. Astfel, pe friză Brâncoveanu este reprezentatîntr-o mantie tivită cu hermină, prinsă la gât cu o agrafă.Pe cap poartă o cuşmă cu panaş, asemănător egreteistilizate din gravura menţionată. Chipul, cu mustaţălungă şi barbă, aminteşte şi el de cele trei foartecunoscute portrete ale domnitorului, şi anume celrealizat de Uberti, cel de pe medalia emisă cu ocaziaîmplinirii a şaizeci de ani (de care n-a mai apucat să sebucure, fiind ucis de Sf. Maria, când şi-ar fi sărbătoritziua de naştere), precum şi frumoasa frescă votivă de labiserica Mănăstirii Hurezi, unde este reprezentat alăturide doamna Marica şi cei unsprezece copii ai lor.Remarcăm, de asemenea, că redarea stilizată a fireturilormantiei este inspirată din portretul de la 1690 aflat înEgipt, la Mănăstirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai,unde o seamă de domnitori din Ţara Românească şiMoldova au făcut de-a lungul timpului danii.

Ceea ce aduce nou Mac Constantinescu înreprezentarea lui Constantin Brâncoveanu este un gestal mâinilor care, aproape împreunate pe piept, ţin ocruce şi o ramură, aparent de salcie. Aceasta din urmăpoate fi o trimitere la praznicul zilei în care a muritdomnitorul muntean36, marcând, totodată, credinţa decare nu s-a lepădat nici când a asistat la uciderea celorpatru fii ai săi. Crucea direcţionează privirea către stemaŢării Româneşti, reprezentată în spaţiul de zid dintredouă bolte de arc, unde vedem acvila valahică – dinpliscul acesteia lipsind în mod surprinzător crucea (careapare la biserica Sf. Gheorghe Nou, la fiecare sculptură

în piatră a acvilei) – însoţită de soarele şi luna, prezentepe stema Ţării Româneşti încă de la Vladislav I37.

Mai observăm în episodul dedicat lui ConstantinBrâncoveanu şi două dintre cele mai frumoase edificiiale sale, Palatul Mogoşoaia, cel mai importantmonument de arhitectură laică de stil brâncovenesc, şiMănăstirea Horezu (cunoscută mai demult caMănăstirea Hurezi), având hramul Sfinţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena. Mănăstirea Hurezi, undeBrâncoveanu dorise a fi înmormântat, era un renumitlăcaş de cultură al timpului, aici aflându-se o marebibliotecă a epocii brâncoveneşti. Sub imaginile celordouă edificii, unul laic şi altul religios, apar unconstructor cu uneltele sale şi un călugăr cu instrumentede scris, Mac Constantinescu marcând astfel perioadade înflorire a artelor şi culturii datorată acestui domnitorînvăţat, care preţuia atât belşugul material, cât şi viaţaspirituală bogată.

Remarcăm apoi o scenă care simbolizează UnireaŢării Româneşti cu Moldova sub Alexandru Ioan Cuzaprin prezenţa a două tinere în costum popular de-oparte şi de alta a domnitorului. Găsim aici, în ecou laaceastă reprezentare a Unirii Principatelor, şi imagineaa două trunchiuri de stejar care se apropie pentru aforma o singură coroană.

În dreapta, o Victorie înaripată purtând o cămaşăde zale prezintă coroana regală lui Carol I, coroanădespre care ştim că fusese lucrată din oţelul unui tuncapturat în Războiul de Independenţă din 1877-1878.

Carol I, în ţinută militară, ţine piciorul pe un astfelde tun, într-o postură care emană forţă, în timp ce cuun braţ arată spre nişte păsări care zboară liber înînălţimi. În stânga Regelui, aripile Victoriei, ţeavatunului, baionetele şi drapelele de luptă ale românilor(având pe pânză stema României înconjurată de oghirlandă de lauri, iar la capătul hampei acvila) alcătuiesc

Fig. 4. Războiul de Independență, Regele Carol I și Regina Elisabeta. Fotografie de Dragoș Dorobanțu.

53 >>>

un cadru dinamic, în mijlocul căruia găsim imagineaCastelului Peleş. Prezentă lângă Carol I este ReginaElisabeta, în costum popular, aşezată pe un scaun.Regina, care a publicat în epocă sub pseudonimulCarmen Sylva, ţine într-o mână un toc şi în alta uncarnet de însemnări. În dreapta cuplului regal vedempodul peste Dunăre al lui Anghel Saligny, ca un rapelpeste timp al podului lui Apolodor. Mac Constantinescune oferă, astfel, o imagine plurală a României, ai căreiconducători îi preţuiesc tradiţiile, oferindu-i totodatăşansa deschiderii culturale mai largi spre Occident şi amodernizării prin industrie. Ne amintim de o observaţieformulată de Anton Golopenţia în 1936: „trebuie săarat[ăm] că nu suntem numai un neam de ţărani, bogatîn pitoresc, că nu vrem să rămânem o rezervaţiefolclorică”, concordantă cu tema Expoziţiei de la NewYork, „Construind viitorul”38, şi cu spiritul optimist alacesteia, inspirat de epoca maşinilor şi de încrederea înştiinţă şi tehnologie ca surse ale prosperităţii naţiunilor.

Urmează apoi, pe friză, Regele Ferdinand şi ReginaMaria, ambii în ţinută de gală. Regele Ferdinand estereprezentat alături de Arcul de Triumf din Bucureşti,construit pentru a marca participarea României laPrimul Război Mondial de partea Aliaţilor şi, prinextensiune, Unirea de la 1918, devenită posibilă în urmavictoriei trupelor Antantei. Regina Maria are în mână oBiblie, cadrul incluzând, de asemenea, şapte fire de crini,plantă cu valenţe regale şi religioase, precum şi imagineaCastelului Bran, primit de la braşoveni în 1920 în semnde mulţumire pentru realizarea Unirii Transilvaniei cuRomânia. Unirea este reprezentată prin aceeaşi imagineemblematică a pruncului ţinut în braţe de mamă. Copilulîntinde braţele către Castel, simbol al întregiiTransilvanii.

Am comentat rapid câteva dintre scenele de pe frizaIstoriei românilor de la Cleveland, cu bucuria descopeririiunei lucrări care creează, dincolo de Atlantic, o punteîntre români şi străini. Ca şi membrii şcolii lui DimitrieGusti, împrăştiaţi după 1948 la diverse Institute (deStatistică, de Cercetarea şi Proiectarea Oraşelor, deStudii Sud-Est Europene etc., de Istoria Artei), unde auîncercat să-şi facă meseria, de multe ori riscându-şipostul prin abordarea unor teme sensibile (în ce priveşteistoria artei, influenţa germană în Transilvania ş.a.m.d.),friza Istoriei românilor a avut perioada ei de umbră,supravieţuind ascunsă privirilor timp de decenii, pentrua aştepta, din 1989 şi până azi, alţi douăzeci de ani încare interesul pentru tot ce a însemnat Şcoala de laBucureşti, în sociologie şi dincolo de ea, să reînvie înrândul tinerilor cercetători din România şi dinstrăinătate. Ca şi Pavilionul României la Expoziţia din1939-40 de la New York, această lucrare panoramică alui Mac Constantinescu, expusă acum la Cleveland,alimentează curiozitatea străinilor pentru ţara noastră.Este momentul să obţină şi interesul istoricilor,istoricilor de artă, sociologilor, antropologilor, artiştilorromâni şi străini.

Note:

* Existenţa la Catedrala St. Mary din Cleveland a frizei lui MacConstantinescu mi-a fost semnalată de doamna profesorSanda Golopenţia, căreia îi mulţumesc pe această calepentru invitaţia de a scrie pe marginea ei.

1. G.M. Cantacuzino, Pavilionul Oficial la Expoziţia din New-York,1939, pp. 166-69 în „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar. 1941.

2. G.M. Cantacuzino, op. cit.3. Remus Grama, The Copper Frieze of the Romanian Nation, in

Cleveland, pp. 21-37 în Calendarul ziarului America, 2000 (cufotografii realizate de Louis Marin), text accesibil şi pehttp://www.smroc.org/culture.php; pp. 22-23.

4. Andrei Doicescu, „Pavilionul românesc la ExpoziţiaUniversală de la New York, 1939”, în blog dedicat arh.Octav Doicescu, http://octavdoicescu.blogspot.com/2010/05/pavilionul-romanesc-la-expozitia.html

5. Andrei Doicescu, „New York, World’s Fair 1939. Prezenţi MacConstantinescu , Suzana Doicescu, Octav Doicescu. Filmat deOctav Doicescu. Spre sfârşit mic film comercial”, Facebook,https://www.facebook.com/photo.php?v=237411426326373

6. Pavilionul României la Expoziţia Internaţională din 1939.Fotografie de Jacob Halperin, postată de David Halperin[„Romanian Pavilion at 1939 World’s Fair”], http://fineartamerica.com/products/romanian-pavilion-at-1939-worlds-fair-david-halperin-poster.html

7. Mircea Grozdea, Mac Constantinescu, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1972, p. 31.

8. Zoltán Rostás, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl(1985-1987). Bucureşti, Paideia, 2000, p. 277.

9. Ibidem, p. 276; Henri H. Stahl, Amintiri şi gânduri din vecheaşcoală a „monografiilor sociologice”, Bucureşti, Ed. Minerva, 1981,p. 92.

10. Zoltán Rostás, op. cit., p. 276.11. Ibidem, p. 277.12. Reproduse în Mircea Grozdea, op. cit., fără a se preciza

dimensiunile sau colecţiile în cauză. Mac Constantinescu arealizat însă şi câteva lucrări monumentale în piatră şimarmură în care a acordat o atenţie deosebită detaliuluivolumelor şi liniilor, cum ar fi basoreliefurile PalatuluiFacultăţii de Drept sau cele care decorau clădirea PalatuluiVictoria.

13. G.M. Cantacuzino, op. cit., p. 166.14. Potrivit Părintelui Hategan, friza a fost executată în aramă

de doi artizani timp de doi ani (Vasile Hategan, op. cit.)15. Remus Grama, op. cit., pp. 23-4.16. Remus Grama, op. cit.17. Vasile Hategan, St. Mary’s Romanian Orthodox Church,

Cleveland, Ohio, 1904-1979: A historical perspective, Cleveland,St. Mary’s, 1979; Vasile Hategan, The Historical Frieze in St.Mary’s Social Hall [in] Cleveland, Ohio, broşură publicată deSt. Mary’s, f.a. (apud Remus Grama, op. cit.).

18. Remus Grama, op. cit.19 Vasile Hategan, op. cit. [f.a.].20. Remus Grama, op. cit., http://www.smroc.org/culture.php21. Remus Grama, op. cit. (cu fotografii realizate de Louis

Marin). 22. Anton Golopenţia, Informaţie cu privire la expoziţia

Deutschland şi propuneri în privinţa pavilionului românesc de laExpoziţia internaţională din 1937. Textul a fost publicat, cu oIntroducere de Sanda Golopenţia, în „Buletinul BiblioteciiRomâne” (Freiburg i. Br.), Vol. X (XIV), Serie nouă, 1983,pp. 421-448.

23. Vezi, de pildă, Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu,Columna lui Traian, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1966. De

<<< 54

remarcat că pe Columna lui Traian Decebal îşi ia viaţa larădăcina unui stejar (scena CXLV, pl. 68), scenă în careputem vedea o încărcătură simbolică.

24. Dovadă şi toponimice precum Dumbrava sau Dâmboviţa.25. Romulus Vulcănescu, apud Ivan Evseev, „Stejarul”, în

Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Timişoara, Ed.Amarcord, 1999, pp. 440-41.

26. Ibidem.27. Vezi şi Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de

simboluri, vol. 3, Bucureşti, Ed. Artemis, 1995, pp. 264-65.28. Ivan Evseev, op. cit.29. Apud Ivan Evseev, op. cit., care îl citează şi pe Traian

Herseni, Forme străvechi de cultură poporană românească,Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1977.

30. Vezi pl. 45 în Constantin Daicoviciu şi Hadrian Daicoviciu,op. cit.

31. Anton Golopenţia, op. cit.32. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, 3 vol., Bucureşti,

Ed. Bic All, 2007, vol. 2, p. 187.33. În altă transcriere, Halki.34. Ea a apărut în volumul scris de secretarul lui Constantin

Brâncoveanu, Anton Maria Del Chiaro, Storia delle modernerivoluzioni della Valachia, Veneţia, 1718.

35. Narcis Dorin Ioan, Palatele Brâncoveneşti. Ghid istoric.Mogoşoaia, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, 2004.

36. Vezi Ivan Evseev, „Salcia”, în op. cit., pp. 414-15. 37. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România,

Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977, p. 43(accesibilă pe http://www.dacoromanica.ro). Ni s-a păstratde la Vladislav I un document cu o astfel de pecete din 1368(Dan Cernovodeanu, op. cit., loc. cit.), prin care el acordăprivilegii de comerţ braşovenilor (Constantin C. Giurescu,op. cit., vol. 1, p. 322).

38. În engleză, „Building the World of Tomorrow”.

Bibliography:

Cantacuzino, G.M., Pavilionul Oficial la Expoziţia din New-York,1939, pp. 166-69 în „Arhitectura” (1/VIII), ian.-mar.1941.

Cernovodeanu, Dan, Ştiinţa şi arta heraldică în România,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977(accesibilă pe http://www.dacoromanica.ro).

Cernovodeanu, Paul, „Coordonatele politicii externe a luiConstantin Brâncoveanu”, în Cernovodeanu, Paul şiFlorin Constantiniu (coord.), Constantin Brâncoveanu,Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1989 (accesibilă pehttp://www.dacoromanica.ro).

Chevalier, Jean şi Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, 3vol., Bucureşti, Ed. Artemis, 1995.

Daicoviciu, Constantin şi Hadrian Daicoviciu, Columna luiTraian, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1966.

Del Chiaro, Anton Maria, Storia delle moderne rivoluzioni dellaValachia, Veneţia, 1718.

Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale,Timişoara, Ed. Amarcord, 1999.

Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, 3 vol., Bucureşti,Ed. Bic All, 2007.

Golopenţia, Anton, Informaţie cu privire la expoziţiaDeutschland şi propuneri în privinţa pavilionului românesc dela Expoziţia internaţională din 1937. Textul a fost publicat,

cu o Introducere de Sanda Golopenţia, în „BuletinulBibliotecii Române” (Freiburg i. Br.), Vol. X (XIV), Serienouă, 1983, p. 421-448.

Grama, Remus, The Copper Frieze of the Romanian Nation, inCleveland, pp. 21-37 în Calendarul ziarului America, 2000 (cufotografii realizate de Louis Marin), text accesibil şi pehttp://www.smroc.org/culture.php

Grozdea, Mircea, Mac Constantinescu, Bucureşti, Ed.Meridiane, 1972.

Hategan, Vasile, The Historical Frieze in St. Mary’s Social Hall[in] Cleveland, Ohio, broşură publicată de St. Mary’s, s.a.

Ioan, Narcis Dorin, Palatele Brâncoveneşti. Ghid istoric.Mogoşoaia, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti,2004.]

Rostás, Zoltán, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl(1985-1987). Bucureşti, Paideia, 2000, p. 277.

Stahl, Henri H., Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a„monografiilor sociologice”, Bucureşti, Ed. Minerva, 1981.

Alte resurse pe Internet

http://octavdoicescu.blogspot.com [Blog dedicat arh. OctavDoicescu de fiul acestuia, Andrei Doicescu]

http://fineartamerica.com/products/romanian-pavilion-at-1939-worlds-fair-david-halperin-poster.html [„RomanianPavilion at 1939 World’s Fair”, fotografie de JacobHalperin, postată de David Halperin]

Lena Constante ilustrează menu-ul restaurantului românescal Pavilionului României la Paris, 1937

55 >>>

1

2

34

5

1. Pavilionul României la Expoziția internațională dinParis 1937, arh. Duiliu Marcu. Fațada principală.Fotografie preluată din revista „Arhitectura” (1/VIII),ian.-mar. 1941, p. 163.2. Hall-ul de onoare al Pavilionului României laExpoziția internațională din 1939, cu friza lui MacConstantinescu Reprodus după articolul Arh. G.M.Cantacuzino, Pavilionul oficial la Expoziția din NewYork, „Arhitectura” 1/1941, p. 166-1703. Casa românească, vedere generală. Reprodusdupă articolul Arh. G.M. Cantacuzino, Pavilionuloficial la Expoziția din New York, „Arhitectura”1/1941, p. 168 4, 5. Casa românească. Reprodus după articolulArh. G.M. Cantacuzino, Pavilionul oficial la Expozițiadin New York, „Arhitectura” 1/1941, p. 166-170

<<< 56

Mac Constantinescu, Friza 1: Dacia

Mac Constantinescu, Friza 6: Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare

Mac Constantinescu, Friza 9: Mihai Viteazulcopyright Catedrala Ortodoxă Română Sfânta Maria, Cleveland, Ohio. Prin bunăvoința PC Pr. Dr. Remus Grama

57 >>>

OOutside academic circles, Dimitrie Gusti isbest known as the sociologist whoconceived and directed the first open-air

exhibition of folk architecture in Bucharest in thesummer of 1936. The exhibition showcased 29 ruralhouseholds and homesteads arranged along picturesquepathways on the grounds of the Carol II park (nowHerăstrău). While some structures were replicas, 14 ofthem were original buildings “dismounted on site andreconstituted piece by piece in the museum.”1 Theevent, carried out under the well-publicized patronageof King Carol II, marks the beginnings of the VillageMuseum.2 Since then, the museum, wisely managed anddeftly directed, has become, and remains by far the bestknown and most popular Romanian museum, bothdomestically and abroad.3 In 2003, the museumofficially changed its name to “Dimitrie Gusti NationalVillage Museum,”4 thereby foregrounding its 1930sorigins and firmly tracing lines of continuity betweenthe contemporary museum and the sociological displaysorganized under Gusti.

In 1936, the exhibition was subordinated to a largervision of a permanent center for social research, whichnever came to be.5 It is only in the radically differentpolitical context of the late 1940s and 1950s that theoriginal exhibition, now largely detached from the vastsociological agenda of its beginnings, was established

as a permanent and autonomous institution andpromoted to cultural and scientific prominence.Therefore, by emphasizing its interwar beginnings, theinstitution of today performs a certain erasure of theways in which the Village Museum has been reshaped– one could even say re-invented – by the earlycommunist decades. While recognizing Gusti as afounder figure, it is equally important to elucidate someof the fundamental differences that distinguish the VMas we know it today from Gusti’s project, and tore-inscribe, in the museum’s history, the adaptationmechanisms that allowed it to became relevant, evenuseful, to a newly-installed communist regime strivingfor legitimacy and popular support.

This essay is an attempt to explain the extraordinarysuccess story of the Village Museum through the prismof a double, rather than singular origin, and ask howGusti’s ideas, theories and methods concerning therural, which had materialized in the 1936 exhibition,were partly discarded, and partly continued in the early1950s, to accommodate the needs of the politicalproject of building a socialist society.

As an architectural historian of the communistperiod, I came upon Gusti and his collaborators’ workmoving backwards through a chain of researchquestions concerning Romania’s architecturaltransformation in the 1950s and 1960s. When looking

the village museumin the first communist decades

and the transformationsof the Gusti legacy

J u l i a n a m A X I mUniversity of San diego, department of Art, Architecture & Art history

e-mail: jmaxim@sandiego.edu

The Village Museum in the first communist decades and the transformations of the Gusti legacy

The article examines the postwar transformations of one particular legacy of the Bucharest School of Sociology, theVillage Museum, now the Dimitrie Gusti National Village Museum. It argues that in new political context of the late 1940sand 1950s, the open-air museum radically changed its mission and approach to the collection and display of folk architectureand artifacts. The article also explores the relationship between the museum and two central policies of the socialist state:the collectivization of rural property and the construction of vast modern housing districts for the urban population.

Keywords: open-air museum, folk architecture, collectivization, modernization, model village.

<<< 58

at the rapid changes in Bucharest’s urban landscapeduring those decades, it cannot escape the historian thatthe modernist housing districts that came tocharacterize socialist planning were being erected at thesame time the VM was expanding its site andcollections. As the communist state commissioned largecollectives of architects to plan and build wholeneighborhoods – Floreasca (1957-1963), Balta Albă(1963), or Drumul Taberii (1966 onwards), are just a fewin a long list – it also endowed a fledgling VillageMuseum with a permanent and specialized staff ofadministrators and researchers that turned it into acultural institution of national, even internationalimportance. Between 1949 and 1966, the museumacquired 249 original rural constructions, a complexprocess that entailed the structures’ removal from theiroriginal rural location, transport to Bucharest, andpainstaking reassembly on the museum’s open-air sitewhich, by the end of the 1960s, had expanded to over10 hectares. In 1970, its collection amounted to morethan 300 buildings – not only domestic structures, butalso churches, stables, mills, and various constructionslinked to rural trades and crafts.6 (By contrast, Gusti’s1936 exhibition had 29 structures, only half of themoriginal.) The numbers relating the construction ofhousing in Bucharest in the same years are even morestaggering: six thousand apartment units were built in1950, 30,000 in 1960, and 340,000 units total were builtbetween 1956 and 1960.7

In the early 1960s, a visitor could experience, withinthe same afternoon, two very different kinds ofadditions to the capital’s landscape. For instance, the sixapartment towers built in 1963 on the southern side ofthe Floreasca lake, rose within walking distance fromthe recently-expanded collection of the VM, where onecould see displays such as the single-room wood housefrom the village of Zăpodeni, acquired in 1961 (Figs. 1,2).8 The contrast between the two realms of urbanexperience could not be starker. On the one hand,apartment units built rapidly, on a vast scale, showcasingindustrialized building techniques and materials. On theother hand, the intimate, diminutive world of thepastoral existence in which objects were madepainstakingly by hand. Where the socialist mass housingproceeded in series, the VM displays celebrated thesingular, the irreproducible, the authentic. Where thesocialist architecture searched for efficiency andstandardization of the interior, Zapodeni spoke ofprimitive forms of shelter; where the towers claimed aterritory through systematic repetition, Zapodeniimplied organic ties to a region, a climate, a site.

And so, while architects planned new,demonstratively modernist territorial units,ethnographers and museographers (several of whomhad been Gusti’s students) were organizing analternative landscape: “A little original village, with lawnsand flowers, with decorative trees and fruit orchards.”9

Different professional identities only partly explain thecontrasting agendas: in a context in which political andeconomic power was controlled tightly from the center,both operations were submitted to the scrutiny andapproval of the same organs of government (theCouncil of Ministers, for instance, signed the VM’sannual budget while also allocating funds for theconstruction of apartments), and therefore need to bereconciled as parts of a larger, coherent project ofmodernization within which tradition had its own roleto play.

What happened to Gusti’s methods and theoriesconcerning the countryside, as they had materialized inthe 1936 exhibition, after 1947? What ensured themuseum’s continued relevance under the communistregime, and what changes (if any) were needed toaccommodate the shift from royal patronage to organof a communist state? And how to reconcile theseemingly antagonistic cultural agendas that drive, onone hand, an institution centered on folk customs, craft,and age-value, and on the other, a modernist spatiallanguage of industrialization, standardization, andefficiency? To speak about Gusti’s legacy as it enduredin the Village Museum requires the historian to cometo terms with the seemingly exceptional position of aninstitution based on folk craft and nostalgic re-creationat the heart of the communist project of economic,social, and cultural modernization.

the vm and the modernization of thecountryside

Modernization and reform, under the name of“cultural action,” also motivated Gusti’s sociologicaltheory and method. Recent scholarship is shedding lighton the cultural and political positions that underpinnedboth the monographic campaigns undertaken by Gusti’steams from 1925 onwards, as well as the “cultural work”carried out by student teams in the summers of1934-1940.10 Between 1925 to the outbreak of WWII,scientific teams and student volunteers visited dozensof villages throughout the Romanian countryside, todocument but also to influence traditional modes of lifeby introducing what were considered basic elements ofmodernity: literacy, vaccination, hygienic guidelines, aswell as moral norms (un-wed couples, for instance, werepersuaded to marry.)11

In the late 1930s, as social research increasinglydoubled as a set of practical directives on how toimprove village life, one example illustrates how thescience of sociology extended into the production ofbuilt environments. The planning and building of themodel village of Dioşti, in the southern Romanianprovince of Romanaţi (today, Dolj) between 1938 and1939 was among the many sociological works that theRoyal Cultural Foundation of Kind Carol II, directedby Gusti, undertook in the 1930s – another projectsponsored by the foundation had been the first Village

59 >>>

Museum exhibition in 1936. Supervising theconstruction of the new Dioşti was one of Gusti’sstudents, Gheorghe Focşa. Focşa had been part ofGusti’s sociological team since the late 1920s,conducting first-hand observations of village life. Focşais important in our story after 1948 as well, when, as thefirst director of the Village Museum, he oversaw themuseum’s transition from one political context toanother. His long career maps some of the continuitiesand ruptures between the Village Museum as envisionedby Gusti, and as a free-standing institution undercommunism.

The model village helps explain the Gustian visionof the relationship that tied the old and the new in theevolution of the Romanian village. Based on theconviction that a close knowledge of tradition ought toguide modernization, the sociological approach to thereconstruction of Dioşti was participatory (the villagerswere directly involved in the planning and rebuilding),involved close documentation of existing socialstructures (ownership of land, for instance, and familysize, were taken into careful account) but also, and inequal measure, normative (architectural types and styles,for instance, where selected according to theirauthenticity, while others were discarded as “hybrid”).

Two interrelated principles characterize Focşa’sapproach to the reconstruction of Dioşti. Thefundamental conviction underpinning the notion of amodel village (and Gusti’s whole sociological thought)was that the utilitarian art of the village (houses, tools,clothing, etc.) offered the material manifestation of thespiritual and psychic orders of the peasant world. Adirect, organic and intuitive connection tied folkarchitecture to symbolic and spiritual life, and the modelvillage stemmed from the hope that such a connectioncould be maintained – strengthened, even – throughmodernized material forms. Writing about Dioşti in1941, Focşa also stated that village life had beenundergoing rapid, profound and not always positivetransformations. Like many of his contemporaries,Focşa understood the village as an entity that, havingexisted in a certain fixity in the past, saw its stabilityfundamentally threatened by the unmediated effects ofmodernity. The work of architectural reconstruction(and, with it, of overall social reform) constituted achance to remedy to this disruption, and was fueled bya sense of urgency to protect old customs, beliefs andmodes of life against disappearance, or to carefullyguide their continuation into the future.12 If modernscience could, and ought to influence the rural, the rural,in return, could inform the new: the rebuilding ofDioşti, by taking into account or restoring archetypalspatial forms, could remedy to the weakening or loss oftradition. Good architecture was seen as havingtransformative and restorative powers over culturalforms and customs: “The model village … tries toreconnect the broken or weakened thread of our good

traditions concerning customs, beliefs, dress, art, craft,and household organization.”13

This view, in which vernacular architecture wasmuch more than a source of architectural motifs, andoffered the conceptual model for a natural relationshipbetween society and its artifacts, was also central toGusti’s first open-air displays of folk architecture inBucharest in 1936. The exhibition granted the urbanpublic easy, legible access to the village, its forms,products and inhabitants while carrying within it animplicit lesson for modern architecture: it could giveshape and influence cultural forms.

Further proof that the peasant house, in 1936,functioned as a component of a complex social,economic, and symbolic world is that Gusti conceivedthe museum as a lived-in installation, the authenticity ofwhich derived not only from the artifacts, but primarilyfrom the integration between material (buildings,objects, dress) and immaterial realms (gestures, rituals,beliefs taking place with and among them). Peasantfamilies (gospodari) were brought along with the artifactsto inhabit the dwellings, use the tools, work the land,and tend animals, all this on a monthly salary disbursedby the Royal Cultural Foundation. Women, in particular,were expected to go on with their craft in front of thevisitors, for the purpose of educating the latter aboutvillage customs and traditions.14 Although not alwaysthe legal owners of the buildings, the peasants werenonetheless expected, in the museum’s original version,to “fit” their lodgings, and to provide the appearanceof a genuine household. Many of the tools on displayhad been borrowed rather than purchased by themuseum, the exhibition thus maintaining intact therelation that tied the artifacts to their owners andmakers.15 As a result, the focus of the original museumseems to have been not only on the objects themselves,but also on the human actions that conditioned them,and which they conditioned in return.16

the village museum after 1947Despite being a cultural legacy of a repudiated

monarchy, the Village Museum not only survives butemerges as a key institution under the new communistorder, its visibility and status progressively enhanced.Important continuities bind the 1936 exhibition to thepost-1948 museum: its name, its site, many of the 1936artifacts. The institution also maintains directprofessional and intellectual ties to the interwar in theperson of Gheorghe Focşa – Gusti’s former studentand collaborator, and other staff members (such as PaulPetrescu, who had studied sociology before the war).But the Village Museum of the early communistdecades is more than an enlarged and permanentversion of the 1936 exhibition. A new sentiment, evenethos, closely aligned it with larger cultural projects ofcommunism, ensuring its viability and success in thealtered political landscape. I will detail here one of the

<<< 60

shifts in the museum’s mission that distinguishes it fromits 1936 incarnation, concerning the collection’srelationship to historical time.

After 1947, the VM enters the administrativeresponsibility of the Ministry of the Arts and, alongwith other collections, becomes part of a network ofcultural institutions meant to contribute to theconstruction of a new, communist society. In 1950, in amemorandum addressed to the newly formedcommunist Council of Ministers, Focşa outlines themuseum’s mission and its relevance to the politicaldoctrine of the day. One of its central tenets becomesthe collection’s ability to illustrate the history andevolution of material culture: “The museum will beconstituted of open-air complex units, complete andauthentic households representative of the diversestages in the history of the Romanian people.”17

In the late 1930s, Gusti had been explicit about thefact that the museum documented practices andcustoms in existence, and the presence of the villagersensured that the structures were understood in thepresent tense: “We are putting together not a museumof antiquities but a sociological museum (my italics) of thevillage of today.” 18 At the time, the status of the housesand artifacts as museum objects was far from settled,and if old material was sometimes preferred, it wasbecause the more recent constructions had been“contaminated’, hybridized by “exterior influences.”Part of the artifacts had been borrowed, with theintention of being returned to the villages, where theywould continue their productive life. Their value lied intheir active usability rather than in their relic-likeuniqueness. By contrast, as the sociological school wasdismantled after 1948, and the museum’s collectioncould no longer be legitimized through a larger projectof social change and reform, the artifacts revert to amerely descriptive function. By 1950, the museum’s aimhad become to illustrate the historical processes thatshaped Romania’s ethnographic identity. In this newconceptual configuration, the same artifacts were nowseen as valuable because of their age, or, in other words,of the temporal distance that existed between theirorigin and the present time. Authenticity of a new sort– material originality – becomes a defining criteria, andFocşa rids the collection of the replicas built in 1936.The change of terminology, from “sociology museum”to “ethnographic museum” is also revealing: “[The VMis] an ethnographic museum, the concrete expressionof the science of ethnography – a science based onhistory, that studies the life and culture of the people.”19

The shift in the museum’s relationship tocontemporaneous phenomena and practices is bestseen, I believe, in Focşa’s decision after 1948 to emptythe museum of all inhabitants. Indeed, the museum’stransformation under communism seems to haverequired it to shed its character of lived-in installation.One of Focşa’s first gestures as the Village Museum’s

director is to petition forcefully the newly installedgovernment to evacuate the houses, some of whichwere still occupied by a few peasant families displacedby the war. Focşa makes the case on grounds ofconservation, arguing that the continuous occupationdamaged the houses and artifacts. The communistgovernment heeds to his arguments: by 1950, all thehouses are empty.20

I believe the decision to no longer display thebuildings “in use,” so to speak, affected in profoundways the viewers’ experience. Inhabited, the architecturehad existed in the present, re-actualized daily throughthe villagers’ acts of eating, sleeping, working, engagingwith the visitors, and so on; the structures, althoughunusual in an urban context and destined to be read aspicturesque and “beautiful,” had remained nonethelessperfectly plausible and functional spaces rather thanmuseum artifacts, and the public’s visits must have beenfelt, on both sides, as intrusions into densely-occupiedprivate spaces. By contrast, in declaring daily use asinconsistent with its new scientific mission, the museumlet the buildings recede into the historic moment oftheir construction, and no longer allowed them tosubsist, through the human encounter, into the viewer’spresent moment. Deserted, the structures now illustratethe spatial universe of the countryside through a layerof obsolescence. A display such as the one-room housefrom Zăpodeni, for instance, entered the museum’scollection as witness of the long-gone mode ofexistence of the landless peasant (clăcaşi); its crampedinteriors, low ceilings and small windows could beexperienced as strange, surprising, unfamiliar – and insharp contrast with the new workers’ apartments thatwere becoming available by the thousands.

It is also after 1948 that the tools, buildings andfurnishings on display shed all reference to the originalowners. Designations change, and a house no longerbears the name of a specific family or owner, andinstead is referred to by the name of the original villageor region. (For instance, the house of Antonie Mogoşis now designated in the documents, as “House fromCeauru, Gorj.”) Buildings and artifacts, removed fromactive use, and, by the same token, de-personalized,come to be understood strictly as museum objects,arrested in time, and meant for detached observation.

That these pieces of architecture were increasinglytreated as abstract artifacts is well illustrated in the caseof the displaced wood church of the village of Răpciuni(district of Neamţ, in the region of Moldova), whichenters the collection in 1958.21 As a result of theconstruction of a large dam on the river Bicaz, thevillage had to be relocated. Focşa requests that thevillage church, which dated from 1773 and had falleninto disrepair, be added to the museum collection. Thenews of its transfer into the Village Museum promptsthe villagers (261 of them) to write an impassioned plearequesting that the church be moved along with the

61 >>>

population to the new village site, where it could berestored, and resume its function. The villagers insist thatthe church played a central role in their world, invokinga definition of architecture as locus of the villagersrituals and spiritual world, much more aligned with theGustian approach: “Taken away from [Răpciuni] andbrought to Bucharest, the church will loose much of itsvalue.” Ultimately, the church is disassembled and rebuilton the museum’s lawn in Bucharest. If, in 1936,architecture had been used to explain its users, 20 yearsafter Gusti’s recommendations, the users had becomeunnecessary to the understanding of architecture – andperhaps even antagonistic to it.

In 1936, the VM had been a part of a larger campaignto better the life of the Romanian village; the architectureit displayed was meant not only to exemplify passively,but also to actively preserve and reinforce an authenticcondition, and to offer it as a possible source ofinspiration for contemporary living. Folk tradition, forthe Gustian team (and for Focşa in his role of supervisorof the construction of a model village), was grantedagency in shaping the present. However, Gusti’s doublematrix of empirical observation and active interventiondoes not carry on after 1948. The museum’s historicism,the erasure of all traces of active usage of its buildingsand artifacts, the shift from sociology (Gusti’s model ofa science of social reform having been brought to an endafter 1948) to ethnography, amounts to a newfoundreticence to engage prescriptively with the contemporarylife of the countryside. But abandoning the agenda ofcultural action that had colored the VM’s origins oughtto be read not as neutrality, but as a newly-formingideological position about the role of tradition in acontemporary and socialist society. The VM after 1948,in placing its emphasis to the evolution of the villagethrough time, implicitly became a didactic illustration ofthe gap that opened between a previous pre-industrialcondition and a new, unprecedented, modern andindustrialized, socialist society.

CollectivizationThe Village Museum came of age, so to speak, at a

time when the communist state was fully invested inreforming and reorganizing, oftentimes brutally, therural world, in order to eradicate certain structures ofprivate ownership. Indeed, the Romanian state’slongstanding involvement in the life of the countrysidehad hardly diminished after the war: by 1948, it hadintensified and radicalized around the issue ofcollectivization of rural land. The Village Museumgained prominence, strengthened its mission, andamplified its collection in a context of increased politicalpressure on the countryside;22 its collection of peasantarchitecture was displayed on the background ofcollectivization campaigns that profoundly altered thecountryside in the first decade and a half of communistrule. The museum, although no longer openly

participating in a reformist project, could hardly havebeen detached from the problem of the “village oftoday” and from its unfolding transition to communism.An urban population awash in news and propagandaabout the sweeping transformation of the rural world,also, after all, formed the large crowds visiting the VMon balmy Sunday afternoons.

One of the first large-scale political actions of thenewly installed communist regime was to engage, from1948 to 1962 (the year collectivization was deemedcomplete), in surveying, documenting, studying, and,more importantly, transforming the rural world byre-defining social and economic relations in the villagesthrough the process of collectivization. That is, at thesame time that the regime supported the preservationof folk art within the context of the museum, it alsocarried out a campaign against the social, material andeconomic structures from which those artifacts hadoriginated. The call to collectivize triggered an extensiveeffort, from the part of a ruling political class that wasmostly urban, of getting to know the particularities ofthe rural households it wished to transform. To exertpressure on the peasants to renounce private propertyand to participate in collective ownership of land as wellas of means of production, political authorities sentactivists to countless villages. There, the party’s delegateswould hold discussions (termed “convincingcampaigns,” campanii de convingere, also: muncă de lămurire),visit the houses of villagers, and ultimately research andverify the ownership of land, buildings and equipment.23

Crucial differences separate Gusti’s sociology workin the countryside from the documentary and politicalwork that accompanied the collectivization campaigns,the most important one being that the communist stateused a high degree of coercion that was entirely absentfrom modes of interwar activism in the countryside. Butto elucidate the VM’s relationship to larger cultural andpolitical forces, it is important to underscore that, muchlike the VM had been embedded at its origin in a largerproject of reform, so did the institution’s scientificmission in the 1950s coincide, historically, with a similarimpulse to reform and modernize, now expressed in theproject of collectivization.

The case of the windmill and cherhana fromJurilovca, a village from the Black Sea region ofDobrogea, exemplifies a moment of direct contactbetween the two distinct processes of agriculturalcollectivization and the gathering of museum artifacts.The two buildings were brought into the VillageMuseum at the end of 1949 or early 1950, as attestedby the archives.24 The village of Jurilovca had functionedas an early test case of collectivization, and the cherhanasand windmills were among the earliest examples ofprivate property to be seized and turned into state-runenterprises in which fishermen now operated asemployees on a regular state salary – a transformationthat occurs exactly at the same time as one of these

<<< 62

cherhana finds its way on the picturesque lake-side siteof the Bucharest museum.25 It is conceivable that theprocess of collectivizing and modernizing the fishindustry in Jurilovca required new installations, thusrendering the old structures obsolete, and ready for themuseum. 26 The march of socialist modernization (beit the collectivization of land and production, or thebuilding of a dam) dotted the rural landscape with relicsof a bygone era, of which the museum became thedutiful repository.

And here, perhaps, the fundamental differencebetween Gusti’s notion of a village museum and the1950s displays can fully appear. The interwar school ofsociology had operated at the intersection of researchand reform, seeking at once to understand the ruralworld and to modernize and improve it.27 In the realmof architecture, in 1938, Dioşti had been an experimentin integrating modern science and modern social views,with the ancestral traditions of the village as they hadbeen revealed through research. While the VillageMuseum of 1936 emerged primarily from thedocumentary and “monographic” side of the workundertaken by the Gustian school, it was meantnonetheless to play a role in the larger project ofreform.28 By contrast, the traditional artifacts in thepostwar museum remained silent about currentproblems facing rural life, or about their possiblesolutions. The artifacts had become ethnographicevidence, no longer directly implicated in a largercultural and political vision of a better village. But inre-professionalizing its mission and seeking itsautonomy from the reforms that were sweeping thecountryside in the 1950s, the museum became arepository of things past, and effected the retreat oftradition from a new industrialized, collectivized,socialist reality. It now illustrated not only the traditionalvillage but also its obsolescence and distance from thepresent. The organic link that had tied tradition to themodern world, and which Gusti’s work had aimed tokeep alive, rescue, and amplify, was, at least in materialarchitectural terms, irredeemably severed.

If the museum’s central role was to display the ruralworld, it also inescapably (and perhaps conveniently forthe regime) provided a contrasting viewing framethrough which the visitor could read the rapidlymodernizing capital city pressing at the museum’s edges.In this sense, Zapodeni and Floreasca, to continue theexample, were convincing actors in a “before and after”narrative played out on the urban scale. Focsa himself,while insistent on the museum’s scientific mission, wasaware of the implicit message the VM delivered aboutmodernized life and progress under communism:“Some visitors remember most vividly the difficultliving conditions of the past, when men laboredarduously with primitive tools,… lived below ground inhumid and dark abodes, and lit their homes with anopen fire.”29 Such visitors could behold at once the

modern kitchen of the apartments in the Floreascatowers, and the ancestral open hearths, the large glasspanes of modern housing, and the small openingscovered in stretched sheep stomach (burduf de oaie) inthe case of Zapodeni.

The display of peasant houses achieved anexperiential displacement, casting historicity anddistance upon its objects. Put on display, the rural realityof the village was subtly becoming alien. Althoughmeant to bring the rural to the city, the collection hadthe opposite effect of producing a “poetics ofdetachment”, a sense of remove between its viewersand its artifacts. In the context of postwar Bucharest,where a large part of the population had recentlymigrated from the countryside, it is possible to suggestthat it was the rural dwellings that constituted thefamiliar, and the apartment blocs such as Floreasca builtand actively promoted by the state, the realm of thenovel and the strange; as a consequence, the display offolk architecture may have worked as a device ofde-familiarization, able to actively undo relations ofclose, personal association. On the museum’s lawn, inthe shadow of the new mass housing districts, therecently-urbanized viewers experienced not only therural buildings, but also the gulf that had openedbetween a former way of life and their new existence inindustrially produced, serially stacked apartments. Themigration of folk architecture into the city mirrored theurban migration of people themselves during thedecades in which many of the inhabitants of the villageceased to be farmers to become city dwellers andindustry workers. The museum participated fully in thisprocess of urbanization, by transforming those whowere once users or inhabitants of similar vernacularbuildings into viewers or visitors, spectators of theirown past and customs. Many may have recognized inmuseum displays the spaces and modes of life of theirchildhood, and finding it exhibited in a museum musthave triggered a certain degree of alienation from them,changing them from intimate memory to object ofwonder or collective critical attention.

Although the buildings in the museum were oftendisplayed and photographed with a peasant figure firmlyplanted in front of them, they now belonged within therealm of rapidly moving urban crowds. Despite theirfolk aura, they speak not only of the lasting andpurposeful presence of the peasant, but also of theencounter with the dynamic, urban and anonymousfigures of modernity strolling by on Sundays.

Note:1. Letter, Dimitrie Gusti to King Carol II, April 20, 1936.Published in Stoica, Muzeul Satului Bucureşti, 9.2. Several exhibitions of artifacts collected during themonographic campaigns predate the open-air exhibition of

63 >>>

1936. Conceived and organized by Mac Constantinescu asfully-developed museological events, they deserve their own,separate, discussion. See Stahl’s remarks in Rostas, Monografia cautopie, 276-77.3. More than 300,000 people visited the Village Museum in 2010– the country’s topmost attraction for tourists and locals alike.The imposing and respectable National Museum of Art camein a distant second, with 80,000 annual visitors. Numberspublished in www.Adevărul.ro, accessed on January 27, 2011.http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/TOP_Peste_300-4. Hotararea Guvernului Romaniei nr. 742/2003, art. 18 lit. d,in MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI, Anul 171 (XV)– Nr. 493, 8 iulie 20035. See Stahl’s description in Rostas, Monografia ca utopie, 159-160.6. Focşa, Muzeul Satului, 4. These numbers await confirmationfrom the museum’s archives.7. See Cezar Lăzărescu, Urbanismul în România (Bucharest:Editura Tehnică, 1977) and Grigore Ionescu, Arhitectura înRomânia în perioada anilor 1944-1969 (Bucharest: EdituraAcademiei Republicii Socialiste România, 1969).8. http://www.muzeul-satului.ro/moldova_72_zapodeni.php9. Focşa, Muzeul Satului, 7.10. See, for instance, Raluca Muşat, Sociologists and thetransformation of the peasantry in Romania, 1925-1940. PhD thesis,London, 2011, as well as the groundbreaking work produced bythe graduate students under Zoltan Rostaş in Bucharest.11. According to Gusti, the student teams were doing “work ofsocial pedagogy in the villages, work to educate and influencethe mentality and the soul of the villager.” In return, the youngurban dwellers would establish lasting bonds between town andcountry. Finally, Gusti saw these campaigns as ways to alert andeducate the government authorities to the ways and needs ofthe village. Dimitrie Gusti, “Învăţăminte şi perspective din aIII-a campanie de lucru a echipelor studenţeşti” in A III-aexpoziţie a echipelor regale studenţeşti. Catalog (Fundaţia culturalăregală “Principele Carol”, 1937), 8.12. Gheorghe Focşa, Satul model Dioşti (Bucharest: “Şcoalapoporului,” 1941), 5.13. Ibid, 8.14. So important was this aspect of the museum’s role thatarrangements were proposed in 1938 to discharge the womenof the need for cooking, and to allow them more time for theirweaving, embroidering, etc.15. In 1938, the museum’s administrator complains about themany letters he receives from villagers asking for restitution ofobjects they had lent the museum. See the October 24, 1936report on the state of the museum re-transcribed in GheorgheFocşa, “Etape successive in elaborarea tematicii MuzeuluiSatului, Anuar Muzeul Satului (1970): 716. In preparation of the first exhibition in 1936, Gusti deviseddetailed criteria for the selection of buildings and villagers to bebrought to Bucharest for display. While in keeping with to theway other open-air museums of the time used attendants inhistorical clothes to re-enacted customs and crafts (see Bokrijkin Belgium for instance), they deserve to be fully listed:Any house selected for the exhibition should be rural, that is,without having been subjected to the influence of urban trends.The houses should bear the characteristics of the region. The houses should be “beautiful,” “perfect models of beauty.”Gusti’s instructions warned against exhibiting houses that wereeither too modest (that connoted poverty and misery) or tooopulent. It is important to note how the original exhibitionopenly avoided any representation of socio-economic class.The houses need not be old. The museum was not concernedwith age value, and Gusti instructs to look for houses “as theyare today.”

Each house was expected to be occupied for the two summermonths of the exhibition by a couple of married villagers. Theimported villagers were to receive a salary in addition to beingallowed to sell the visitors the products of their craft. Thevillagers were expected to be “handsome, healthy, and inclinedto talk.” They were to be dressed in beautiful costume, and theyhad to be altogether “absolutely authentic.” Archival fund“Fundaţia culturală – centrală”, file 7/1936. Also published inSilvia Păduraru, “Noi documente cu privire la viziuneaexpoziţională a Şcolii Sociologice de la Bucureşti în perioadainterbelică,” Anuar Muzeul Satului: 417-421.17. ANIC (Arhivele Naţionale Istorice Centrale), MinisterulArtelor 144/1950, p. 74.18. Archival fund “Fundaţia culturală – centrală”, file 7/1936.Also published in Silvia Păduraru, “Noi documente cu privirela viziunea expoziţională a Şcolii Sociologice de la Bucureşti înperioada interbelică,” 418.19. Focşa, Muzeul Satului, 420. Focşa’s insistent and ultimately successful petitioning ofvarious branches of the government to remove the inhabitantsafter 1948 is well documented in ANIC, Ministerul Artelor144/1950. It is true that the removal of the Bessarabian refugeeshad a larger political dimension, but the removal is entirelycoherent with the museum’s new scientific identity.21. Arhiva INMI (Institutul Naţional al Monumentelor Istorice),Fond Direcţia Monumentelor Istorice, Dosar 7534 - BisericaRăpciuni. Letter, dated April 20, 1958, to the President of theRomanian Academy, Commission of the Historical Monuments,Bucharest.22. In my estimate, the museum acquires between one and threemulti-structure rural households per year between 1949 and1962, when collectivization was deemed complete. Only withinthree years (1957-1959) the museum acquires 33 structures.(Focşa, Muzeul Satului). The rhythm of the acquisitionscontinues well into the 1960s. This information comes fromsecondary sources and correspondence between the VM andvarious ministries, which can be found at the ANIC.23. Katherine Verdery, “Chiaburii vechi si noi: închiaburirea sideschiaburirea ţăranilor din Aurel Vlaicu,” in D. Dobrincu andC. Iordachi, Ţărănimea şi Puterea: Procesul de colectivizare a agriculturiiîn România, 1949-1962 (Iasi: Polirom, 2005).24. ANIC, Ministerul Artelor 144/1950, pages 20, 21.25. C. Iordachi, “Case Study: Collectivization in the Village ofJurilovca,” in Constantin Iordachi, Dorin Dobrincu, eds.Transforming Peasants, Property and Power. The Collectivization ofAgriculture in Romania, 1948-1962 (Budapest: Central EuropeanUniversity Press, 2009), 119 onwards.26. Dobrogea had been an early test case of socialistreconfiguration of a regional unit. After the rapid and largelyeffective collectivization of the rural land, the communist regimeturned its attention to the transformation of the Black SeaCoast. Holiday resorts such as Eforie and Mamaia were at theforefront of the communist regime’s embrace of modernistarchitecture and territorial planning, and their construction cameon the heels of the reform of the rural hinterland.27. H. H. Stahl speaks at length about the close (and at timestense) relationship between “pure science” and cultural action.Rostas, Monografia ca utopie, p. 95 onwards.28. “Cînd intri într-o sală de expoziţie a acestui centru [of whichthe VM was to be a part] trebuie să vezi care sunt mareleprobleme ale ţării. Există probleme demografice? Şi care suntaceste probleme demografice? ţinute la zi… rînd pe rînd, toateproblemele de natură sociologică ale realităţii.” Interview withStahl in Rostas, Monografia ca utopie, p.160.29. Focşa, Muzeul Satului, 74.

<<< 64

Casa Zăpodeni, Vaslui,in the collection of the Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti. illustrated in a postcard, c. 1986, Biblioteca Academiei Române.

Floreasca Towers, Bucharest, 1963(Rodica Macry, Margareta Dumitru,architects). Illustrated in Grigore Ionescu,Arhitectura 1944-69, 1969, p. 137.

65 >>>

1. INTRODUCERE.

DDomnilor colegi, după cum v-am promis,când stimatul şi iubitul nostrupreşedinte mi-a făcut onoarea a mă

saluta în prima şedinţă la care am asistat dupăîntoarcerea mea din străinătate, în această comunicareintenţionez să vă prezint o serie de documente careilustrează activitatea desfăşurată de mine timp de un an,cât am lipsit din mijlocul d-voastră, în Statele Unite şiFranţa.

În acelaşi timp voi schiţa un tablou cât mai veridicşi voi face o cronică cât mai exactă a faptelor ce sedesprind din aceste documente.

Nu voi prezenta impresii literare ori note de călătorieşi nici nu voi face consideraţii generale şi abstracte, civoi înfăţişa numai bilanţul retrospectiv al faptelor văzuteşi trăite, reale şi concrete, un film unitar şi obiectiv almersului şi ascensiunii unei idei: ştiinţa naţiunilor.

Despre străduinţele şi experienţa depuse în serviciulacestei idei, aşa cum s-au desfăşurat în procesul a 14 fazede confruntare şi verificare a ei, în activitatea mea dinanul 1946/1947 în Franţa şi Statele Unite vreau să văvorbesc.

2. COMUNICARE LA ACADEMIA ROMâNă. Prima fazăo constituie comunicarea pe care am făcut-o în aceastăincintă a Academiei Române în ziua de 8 martie 1946.Ce am spus atunci? Un adevăr foarte simplu, dar care-şi

face drum foarte anevoios şi încet, anume că o mai bunăcunoştinţă a naţiunilor despre ele însele va aduce dupăsine o mai bună cunoaştere şi înţelegere a intereselor lorsociale şi economice şi a aspiraţiilor lor etice şi deci omai solidă cimentare a unităţii lor.

Trebuie create o opinie şi o unitate internaţională pebaze solide documentare, adăugam în acea comunicare,şi nu pe expresii verbale ori pe temeiuri formale, cumse practică de obicei şi de preferinţă şi astăzi.

Naţiunile trebuie să vorbească direct naţiunilor prinmijloace directe, eficiente, reale şi ştiinţifice, şi nu prinmijloacele cunoscute, formale ori diplomatice.

Invitând naţiunile a se cunoaşte unele pe altele, pestefrontierele lor, după ce s-au cunoscut în adâncime acasăla ele, a înţelege din ce în ce mai bine caracterul şitemperamentul naţional, cu manifestările multiple şivariate de viaţă socială a tuturor popoarelor pământului,înseamnă a le uni pe toate prin legături din ce în ce maiferme, prin schimb de produse şi de idei, ceea ce vaaduce după sine înţelegerea mutuală şi încredereareciprocă, adică adevărata şi reala organizaţie mondialăcătre o pace durabilă, către progres şi prosperitate.

În serviciul acestor idei centrale s-au pus expunereaşi propunerile mele din comunicarea pe care am făcut-oîn faţa d-voastră.

Cu această preocupare fundamentală am pornit ladrum, punându-mi continuu întrebarea: Ce ştim noidespre viaţa naţiunilor? Ce ştiu naţiunile despre eleînsele şi despre relaţiile necesare dintre ele? Apoi, cum

Un an de activitateîn afară de ţarăd i m i t r i e G U S t I

One Year of Activity Outside Romania

In a lecture given before the Romanian Academy on July 11, 1947, D. Gusti reports on his endeavors to found a SocialInstitute of the United Nations during 1946-1947. We mainly reproduced here excerpts concerning his initiatives in theU.S.A., where Gusti chose as a discussion partner the Economic and Social Council of the United Nations (with friendémile Laugier and Laugier’s associates Alfred Métraux and Georges Day as main interlocutors). While Gusti’s proposalsfor a Social Institute of the United Nations (written jointly with Métraux and Day) were embraced with interest, budgetconsiderations did not allow their implementation. As a result, Gusti rewrote his project and presented it to his colleaguesin Social Sciences at Columbia University. A Social Institute of Nations was founded in 1947, with Robert Mac Iver asPresident, D. Gusti and Boris Mirkine-Guetzévich as Vice-Presidents and Ruth Benedict as Secretary General. Theheadquarters of the new Institute were established at the Woochefee Institute in New York.

Keywords: D. Gusti, Economic and Social Council of the United Nations, International Social Institute, Alfred Métraux,Georges Day, Columbia University, Robert Mac Iver, Boris Mirkine-Guetzévich, Ruth Benedict

<<< 66

se cercetează o naţiune şi cum se pot cerceta raporturiledintre naţiuni?

Cu alte cuvinte, mă întrebam: cum poate exista oştiinţă a naţiunii şi cum este posibilă o ştiinţă anaţiunilor, adică o ştiinţă a umanităţii?

5. COMUNICARE LA „ACADéMIE DES SCIENCESMORALES ET POLITIqUES” DIN PARIS. De aceea, ajuns laParis, în ziua de 20 mai 1946, am făcut o comunicare la„Académie des Sciences Morales et Politiques” despreacelaşi subiect tratat la 8 martie 1946 la AcademiaRomână, cu unele adaosuri. Eram curios să văd cum vafi primită concepţia mea despre o pace pe baze realisteşi ştiinţifice în sânul unei instituţii care numără atâteailustraţii în domeniile istoriei, filozofiei, economiei,diplomaţiei şi moralei.

De când făcusem ultima mea comunicare la„Académie des Sciences Morales et Politiques”, înaintede al Doilea Război Mondial, în 1939, s-a introdus acoloobiceiul discuţiilor după comunicări.

După comunicarea mea au luat cuvântul, pentru a-ida adeziunea, d-nii Germain Martin, Firmin Roz şiabatele Sertillanges, ceea ce a determinat pe preşedintelede atunci, d-l Reclus, care era în acelaşi timp şipreşedintele Institutului Franţei, prin rotaţie, să declarecă „membrii Academiei în linii generale s-au declarat deacord cu proiectul dv.”. Aceste cuvinte suntcaracteristice pentru a patra fază a confirmăriiconcepţiei mele despre o pace bazată pe cunoaştereanaţiunilor.

6. NEW YORK, CAPITALA ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILORUnite. Mă atrăgea însă o verificare autentică şi mai largăîn chiar mijlocul laboratorului unde se pregătea nouaorganizare a Naţiunilor Unite. Şi atunci am plecat laNew York, sediul permanent al O.N.U.

Era a doua călătorie pe care o făceam în StateleUnite. Cea dintâi am întreprins-o în 1939, pentruorganizarea pavilionului României la Expoziţiainternaţională din New York.

Nici nu se putea face o alegere mai nimerită pentrucapitala O.N.U. Căci New York este un O.N.U. în mic.

Dintre cele 55 de naţiuni care sunt membre aleO.N.U., 30, deci mai mult de jumătate, au o populaţienumerică mai mică decât a oraşului New York.

Cea mai mare organizaţie a lumii, creată pentru aface să domnească pacea între oameni, şi-a ales sediul eipermanent în oraşul unde aproape opt milioane deoameni de cele mai deosebite naţionalităţi trăiesc în paceşi cunosc binefacerile armoniei.

Populaţia din New York vorbeşte 23 de limbi şidialecte diferite. În 3.181 de biserici, temple şi sinagogi,credincioşii aparţin la 114 culte sau secte diferite. Printre863.000 de copii care frecventează şcolile publice, toaterasele, naţionalităţile şi credinţele sunt reprezentate. În

Harlem şi Lenox Avenue se află cea mai marecomunitate neagră din lume. În cartierul chinezChinatown te simţi ca în China.

Sunt mai mulţi italieni la New York decât la Romaşi mai mulţi irlandezi ca la Dublin.

New York este o lume aparte, o icoană fidelă acontinentului Statelor Unite, care adăposteşte o naţiuneoriginală, alcătuită din cele mai diferite naţiuni.

Orice străin poate găsi la New York o mică secţiunedin ţara sa natală, transportată acolo ca prin miracol, cuobiceiuri, biserici, restaurante proprii. Aşa întâlneşticartiere spaniole, italiene, germane, evreieşti, chineze şi,în mică măsură, româneşti.

Oraşul New York nu este totuşi o adunare artificialăde cartiere separate ori un aglomerat de ghetouriindependente, ci, dimpotrivă, ele formează o vastăfamilie, care trăieşte, lucrează, călătoreşte şi se distreazăîmpreună.

New York rămâne prin excelenţă oraşul unde celemai diferite popoare şi rase ştiu să conlucreze şi săconvieţuiască în pace.

În anul 1683, conducerea oraşului New York aconvocat în Adunare generală pe toţi olandezii, englezii,francezii, portughezii şi finlandezii din oraş, pentru a-şida un nou şi mai bun guvern.

O.N.U. poate găsi deci în oraşul care-i este capitalăun exemplu permanent, o sursă de inspiraţie şi o regulăde conduită. Căci dacă în New York, oraş multinaţionalşi multicolor, acei opt milioane de locuitori trăiesc şilucrează împreună, pentru ce oare Naţiunile Unite n-arforma şi ele o singură şi bună familie?

Oraşul New York a fost şi pentru mine o sursăbogată de observaţii continue asupra problemei capitalece mă preocupa, constatând însă, cu surprindere, căoraşul, care numără patru mari universităţi, precum şinenumărate fundaţii ştiinţifice, nu posedă vreun studiuaprofundat asupra naţionalităţilor care locuiesc compactîn cartierele lui.

Contactul des şi scrutător cu aceste cartiere a formatpentru mine una dintre cele mai instructive lecţii şiconstituie a cincea fază de confruntare a planului meude cercetare cu realităţile plurinaţionale şi totuşi unitaredin New York.

7. ADUNAREA GENERALă A ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILORUNITE. A şasea şi a şaptea fază o formează studiuldocumentar pe care l-am întreprins pentru a cunoaşte„Catedrala modernă a păcii”, cum a fost numit O.N.U.de un om de stat francez.

Am dobândit un acces liber la toate manifestările şiorganismele O.N.U. graţie unei cărţi de intrare de ziaristpe care am dobândit-o punând la dispoziţiaSecretariatului cele trei reviste pe care le dirijez, din caredouă în limba franceză.

Datorită acestei situaţii de ziarist, organizaţiamultiplă, variată şi în continuă transformare a O.N.U.

67 >>>

nu mai avea secrete pentru mine.Am cunoscut astfel toate peregrinările şi localurile

O.N.U.Am vizitat mai întâi o şcoală – Hunter College din

Bronx, – apoi o sală de bal din Hotelul Hudson, în altreilea rând o mare fabrică din Lake Success, cu unlabirint de coridoare, şi, în sfârşit, o sală de patinaj pegheaţă şi pe rulete din Flushing Meadows care, toate,rând pe rând, au fost sediile O.N.U.-lui.

Distanţele erau totdeauna mari, călătoria foarteobositoare şi, mai ales, înghiţeau foarte mult timp.

Cu o altă ocazie voi vorbi despre ceea ce am văzutşi observat asupra activităţii febrile din aceste localuri.Acum mă mărginesc a vă comunica impresia puternicăpe care am dobândit-o, toţi acei privilegiaţi, care au avutfavoarea de a asista la deschiderea Adunării Generale aO.N.U., considerată cu drept cuvânt drept parlamentulmondial ori parlamentul omului.

Cine a cunoscut clădirea New York City Building dela Expoziţia internaţională din 1939 a rămas uimit deschimbarea ei, în puţin timp, într-o instalaţiemaiestuoasă a unei mari conferinţe internaţionale. SalaAdunării Generale constituie într-adevăr triumfularhitecturii şi al antreprizei.

Înaltă, cu o profuzi[un]e de lumină indirectă, cu ovastă hartă în albastru şi aur a lumii, care dominăenormul spaţiu şi ocupă o mare parte din zidul dinfundul sălii, o hartă uşor convexă dă impresia de relief.Imediat în faţa hărţii se găseşte biroul preşedinteluiAdunării, iar mai jos de el se află tribuna oratorilor. 55de mese sunt aranjate circular pentru delegaţi, supleanţişi consilieri. Vin apoi 885 de locuri pentru public şi 550de locuri pentru ziarişti. Clădirea cuprinde săli dedocumentare şi informaţie, birouri, saloane mobilate înstil modern şi în diferite culori. Săli speciale pentrupresă, radio, fotografie şi televiziune. Seara, şedinţeleAdunării Generale în această sală făceau impresia uneimari şi strălucite gale de operă.

21 octombrie 1946 (data deschiderii părţii a doua aprimei sesiuni a Adunării Generale a O.N.U.) a fost odată istorică.

Regiunea îmi era cunoscută, era parcul mlăştinos dinFlushing Meadows, asanat de către administraţiaExpoziţiei internaţionale din 1939. Amintirile eraucovârşitoare: auzisem la deschiderea expoziţiei (intitulatăîn preajma Războiului al Doilea Mondial, cu o ironievoită, „Lumea viitoare”) glasul răsunător şi sigur alfostului preşedinte Franklin Roosevelt care, în aplauzelemulţimii, făcea apologia păcii.

Îmi este imposibil să vorbesc despre acele 73 dechestiuni care au fost obiectul rezoluţiilor adoptate încursul sesiunii generale, unele dintre ele de o imensăimportanţă mondială. Adunarea Generală a depus omuncă intensă timp de 53 de zile, având la activul ei 35de şedinţe plenare şi 375 de şedinţe de comisii şisubcomisii. Esenţialul dezbaterilor şi concluziile au fostconsemnate în 10.000 de pagini (text englez şi francez).

8. CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL. Am cercetat deaproape toate organismele O.N.U.: complicateleorganisme ale Secretariatului, Comisia energiei atomice,ca şi celelalte lucrări numeroase ale ConsiliuluiSecurităţii. De multe ori regretam timpul întrebuinţatpentru participarea la aceste lucrări, care-mi aduceauaminte de caracterizarea Congresului de la Viena: „leCongrès danse, mais ne marche pas”. ConsiliulSecurităţii discuta, vota, dar nu progresa.

Am asistat ca observator ştiinţific şi la lucrărileOrganizării Internaţionale a Sănătăţii – şi aceasta pânăacum fără rezultate pozitive.

Desigur, lucrările Consiliului Securităţii au oînsemnătate capitală de actualitate politică (deşi, cred cănu trebuie să se dea prea multă atenţie discuţiilorcontroversate de acolo).

Cine însă vede departe şi consideră cea mai bunăgaranţie a păcii în dispariţia cauzelor care provoacărăzboaiele găseşte că cel mai eficace şi necesarinstrument în lupta pentru pace este opera constructivăpe care O.N.U. o realizează prin Consiliul Economic şiSocial.

Căci în stabilirea unei păci durabile nu este de ajunsa elabora tratate ori formule de compromisuri politice,de multe ori numai aparente, ci de a opera în adâncime.

Aceasta este opera urmărită de mine cu un interesspecial la Consiliul Economic şi Social.

Am constatat că în sânul acestui consiliu s-a lucratdupă alte reguli decât cele obişnuite diplomatice.

S-a lucrat mai mult cu seriozitatea unor membri deconsilii de administraţie, a unor judecători de la Curteade Casaţie ori a unor profesori universitari, conducătoride laboratorii ori de cercetări pe teren.

Fireşte, pentru mulţi, sentimentul de nostalgie eramare, la gândul vechii săli a Reformei din Geneva, undeAristide Briand a pronunţat cuvintele celebre, ascultateşi de mine: „À bas les canons, à bas la guerre”. Văd încăpe gentlemanul diplomat entuziast al delegaţieiaustraliene care, agitând batista, striga: „Trois hourraspour Briand!”

Atmosfera de lucru a Consiliului Economic şi Socialeste departe de a fi un cadru romantic, ca în Geneva; eaeste mai mult un cadru pentru lucrări austere şi pozitive.

9. 6 IULIE 1946. Când am sosit la O.N.U., ConsiliulEconomic şi Social se afla în căutarea unei metode,având conştiinţa că instituţia este depăşită de numărulşi varietatea problemelor care se tratau fragmentar şiizolat, atunci când ele propriu-zis aparţineau unei unităţiştiinţifice.

Reprezentantul Secretariatului general la consiliu, deformaţie de ştiinţă experimentală, este fostul profesorde fiziologie de la Sorbona, d-l Henri Laugier.

D-l secretar adjunct Henri Laugier, luând cunoştinţăde comunicarea mea de la „Académie des ScencesMorales et Politiques”, pe care a citit-o în manuscris, aluat întâi măsuri ca ea să fie tipărită în revista franceză

<<< 68

ce apare la New York, „La République Française”, dinal cărei comitet de redacţie face parte.

Fiind invitat la Lake Success să-l vizitez, d-l Laugiermi-a spus textual, după notele luate de mine, îndată dupăconversaţia avută cu d-sa: „D-le coleg, ‘votre programmeest magnifique’. Propunerile d-tale au întreaga meaadeziune. Sunt tocmai ceea ce ne trebuie. Şi noi amlucrat în această direcţie, dar d-ta ne dai ceva complet şibine închegat”.

După ce mi-a spus aceste cuvinte şi m-a întrebat câtmai stau în New York, a sunat şi a cerut să vină d-lAlfred Métraux, şeful secţiei de studii, dispunând ca,negreşit, chiar a doua zi să mi se prezinte pentru aredacta împreună un plan de reorganizare fundamentalăştiinţifică a lucrărilor Consiliului Economic şi Social.

În carnetul meu de călătorie găsesc această notiţă:„6 iulie 1946, primit vizita reprezentantului O.N.U.,care-mi comunică faptul că Laugier a admis planul meuşi i-a indicat în acest sens să lucreze. Victorie!”

D-l Métraux a venit, a făcut un raport amănunţit şielogios, la care, după cererea sa, am adăugat unelecompletări esenţiale, care nu se găsesc în comunicareatipărită în „La République Française”.

D-sa a găsit însă că planul meu ar fi trop gigantesque şitrop grandiose şi că bugetul consiliului nu ar permite,pentru moment, o întreprindere într-un stil aşa demare…

Aşadar, victoria de care vorbeam în notiţele mele eranumai în principiu.

Eram în plină vară. Pe o mare căldură umedă1,sufocantă, care este vara la New York, am rămas în oraşpentru a face corecturile şi a prepara publicarea în limbaengleză a studiului meu şi pentru a sta la dispoziţia d-luiLaugier.

D-sa, înainte de a pleca în Europa, m-a asigurat încăo dată că rămâne mai departe adeptul planului meu dar,având în vedere chestiunea bugetară, mă sfătuieşte sărog pe şefii vreunei delegaţii din consiliu pentru a facepropunerea admiterii acestui plan la prima sesiune aconsiliului.

D-sa a avut amabilitatea a schiţa chiar un proiect decum ar trebui să fie redactată această propunere, care vaavea întreg sprijinul său.

10. MEMORIU PENTRU CONSILIUL ECONOMIC ŞISOCIAL. S-a alcătuit atunci un memoriu documentat, pecare d-l profesor de drept internaţional de laUniversitatea din Liège, Fernand Dehousse, pe atuncipreşedintele delegaţiei belgiene în consiliu, şi-a luatsarcina să-l prezinte în sesiunea din ianuarie; acestMemoriu reprezintă faza a opta a experienţei mele.

D-l prof. Dehousse, unul dintre autorii planuluisocialist pentru reorganizarea Belgiei pe o bază federală,se afla la Conferinţa de Pace din Paris.

D.-sa, deşi îşi anunţase sosirea la New York pentrusesiunea din ianuarie a Consiliului Economic şi Social,

a fost totuşi împiedicat să părăsească Conferinţa dinParis, telegrafiind că va face propunerea în sesiuneaviitoare a consiliului.

În această sesiune însă, Belgia, fiind aleasă înConsiliul de Securitate, nu mai avea căderea a lucra înConsiliul Economic şi Social. Trebuia acum [ca] o altădelegaţie să intervină în locul delegaţiei belgiene, la oaltă sesiune de lucru a consiliului. De fapt, mai multedelegaţii erau dispuse să facă acest lucru. Trebuia fixatcare din ele şi când.

Părăsind New Yorkul în 26 februarie 1947, a rămasca propunerea să se facă la altă dată.

11. INSTITUTUL SOCIAL AL NAŢIUNILOR DIN NEWYORK. În acest interval de discuţii şi tratative cu organeleConsiliului Economic şi Social, profesorii de laUniversitatea Columbia din New York au arătat şi ei undeosebit interes problemei.

În fruntea lor se afla d-l Robert Morrison Mac Iver,profesor de filozofie politică şi sociologie la ColumbiaUniversity, gânditor de mare prestigiu, autor de lucrăriclasice şi de reputaţie mondială. D-l prof. R. Mac Ivereste considerat ca decanul sociologilor americani.

Am căzut de acord cu profesorul Robert Mac Ivercă este trebuinţă de o nouă instituţie, care să completezeO.N.U. pentru a o servi mai bine şi a o ajuta înîmplinirea nobilelor şi marilor ei scopuri.

Căci, dacă O.N.U. este o organizaţie de reprezentanţiai guvernelor, este nevoie de o instituţie în afară deguverne şi care să reprezinte liber naţiunile, sub formacea mai obiectivă a oamenilor de ştiinţă socială, oinstituţie care ar însemna într-adevăr o uniune de naţiunişi nu de state.

Pentru îndeplinirea acestui act de mare curajintelectual, trebuiau acum precizate numele, metoda şiîntreaga organizare a noii instituţii. În acest scop s-aalcătuit un comitet restrâns executiv, alcătuit din prof.Mac Iver, decanul Boris Mirkine-Guetzévich şi eu, careîn numeroase întâlniri a discutat aceste probleme. Acesteşedinţe au avut loc la clubul universităţii, în casa în carelocuiam eu, ori în palatul de expoziţii şi muzeu care estesediul american al editorului lui „Gazette des BeauxArts”, d-l G. Wildenstein din Paris. Cele mai importanteîntâlniri ale noastre au fost: prima şedinţă de constituire,din 22 octombrie 1946. A doua, din 6 noiembrie 1946,când sub privirile de superioară şi nobilă energie alecelebrului tablou de Tintoretto „Francesco Duodo”, lacare s-a mai adăugat şi patronajul privirilor încurajatoareale portretului unei frumoase regine spaniole, tablouricare se aflau în camera unde am lucrat, în palatulWildenstein, s-a luat hotărârea ca noua instituţie să senumească Social Institute of Nations, Institut Social desNations, Instituto Social dos Naciones.

Şi, în sfârşit, şedinţa comitetului de direcţie ţinută laClubul Harvard din New York, în ziua de 15 ianuarie1947, la care au participat reprezentanţi ai ştiinţei sociale

69 >>>

din Statele Unite, Mexico, Cehoslovacia, Canada,Iugoslavia, Franţa, Spania republicană şi România. Înaceastă şedinţă, fiindcă d-l preşedinte R. Mac Iver acomunicat că ideea institutului a purces de la mine,comitetul de direcţie m-a însărcinat să redactezprogramul de lucru.

D-l prof. Robert Mac Iver a fost rugat şi a primit săfie preşedintele noului institut, d-l prof. Mirkine-Guetzévich şi cu mine fiind vicepreşedinţi.

Cu conducerea lucrărilor, ca secretar general, a fostaleasă d-na Ruth Benedikt, una dintre cele maicunoscute cercetătoare în domeniul antropologieipopoarelor, profesoară la Columbia University, autoarearecentei lucrări asupra poporului japonez şi a unei lucrăridin timpul războiului, care se află în manuscris, asuprapoporului român (Rumanian Culture and Behaviour byRuth Benedikt, November 1943. Not for publication).

Sediul Institutului Social al Naţiunilor se află acumîn localul propriu al lui „Woochefee Institute of NewYork”, Riverside Drive, New York 24, N.Y, un institutchinez, care poartă titlul marelui filozof naţionalWoochefee şi care urmăreşte trei scopuri originale: de alupta pentru crearea unei democraţii internaţionale, dea înfiinţa o universitate mondială cu participarea tuturornaţiunilor şi, în sfârşit, de a edita o nouă enciclopedie,după fiinţa şi activitatea creatoare a fiecărei naţiuni înparte.

Institutul Woochefee a oferit o parte din localul luiInstitutului Social al Naţiunilor tocmai pentru că aapreciat marea afinitate spirituală dintre cele douăinstitute. (Vezi Link, vol. 2, nr. 1, January 1947,Woochefee Bulletin for Cultural Cooperation, publishedby Woochefee Institute of New York, p. 15.)

Iată, domnilor colegi, după şase luni, de când amfăcut comunicarea la Academia Română, s-a înfăptuit laNew York gândul exprimat atunci prin creareaInstitutului Social al Naţiunilor.

Aceasta constituie faza culminantă a experienţeimele.

Vă mărturisesc că satisfacţia şi emoţia mea au fostmari.

Se împlinise aniversarea de 25 de ani a InstitutuluiSocial Român care, dacă a trecut cu indiferenţă şiaproape neobservată la noi, deşi s-au publicat douăvolume: unul asupra publicaţiilor şi altul asupracercetărilor din 626 sate, oraşe şi regiuni, iată, în NewYork, Institutul românesc a devenit un model şi i s-aadus o recunoaştere nu numai metodei de lucru, de cătreConsiliul Economic şi Social şi de sociologii americani,dar chiar prin însuşirea titlului pentru o instituţie creată[spre] a aplica această metodă la cercetările mai vaste aletuturor naţiunilor.

Institutul Social al Naţiunilor a fost deci constituit:el are un program de lucru, preşedinte, vicepreşedinţi,comitet executiv, comitet de direcţie şi studiu. Cânderam în New York, se socotea adeziunea sigură a unorreprezentanţi autorizaţi şi eminenţi ai ştiinţelor sociale

din 30 de naţiuni. Rămânea ca să se consacre fiinţainstitutului într-un congres al tuturor membrilor lui. Amfost însărcinat să propun un subiect pentru acestcongres. Am ales cea mai grea, cuprinzătoare şiproblematică problemă: a umanităţii, şi anume amsugerat discutarea a trei mari probleme, care cuprindeauîn esenţă rostul adânc al Institutului Social al Naţiunilor,de altfel ca şi al Organizaţiei Naţiunilor Unite:

1. Individul, naţiunea şi umanitatea ca unităţisociale;

2. Studiul umanităţii prin Institutul Social alNaţiunilor; şi

3. Realizarea umanităţii prin Naţiunile Unite.În acest stadiu am lăsat Institutul Social al Naţiunilor

înainte de a părăsi Statele Unite.De atunci am avut puţine informaţii asupra mersului

instituţiei.După corespondenţa primită la Paris din partea

eminentului coleg R. Mac Iver, reiese că se lucrează. Dealtfel şi personalitatea secretarului general, prof. RuthBenedikt, este o garanţie.

Între timp, d-l Mac Iver mi-a comunicat că, avândînsărcinarea din partea Societăţii Americane deSociologie, care numără peste 1.500 de sociologiamericani, de a constitui o „Societate internaţională asociologilor2”, m-a rugat să primesc preşedinţiaInstitutului, cu avizul unanim al comitetului executiv,rămânând ca d-sa să figureze mai departe cavicepreşedinte şi membru în comitetul executiv. Dupămulte ezitări şi numai după a treia scrisoare de insistenţăam răspuns profesorului Mac Iver că înţeleg să măsupun hotărârii luate dacă este în interesul instituţiei.

(Fragmente din comunicarea făcută de D. Gusti la AcademiaRomână în şedinţa publică de la 11 iulie 1947; cf. D. Gusti,Opere, vol. IV, p. 283-292)

Note:

1. În text, umidă.2. În text, sociologiştilor.

<<< 70

PProfesorul D. Gusti preconizează creareade institute naţionale şi a unui Institutcentral internaţional pentru studiul şi

cunoaşterea naţiunilor în speranţa de a ajunge la o maibună înţelegere internaţională, bazată pe o ştiinţă anaţiunilor.

a) Scopul acestor institute va fi de a desfăşuracercetări sistematice cu scopul de a aduna date care vorpermite să se cunoască nu numai starea socială a fiecăreiţări, ci şi nevoile şi aspiraţiile lor.

Documentaţia adunată de aceste centre şi sintezelecare vor rezulta vor servi drept bază unei cooperăriinternaţionale şi vor furniza de asemenea fapteleconcrete pe care se va putea funda o politică inteligentăşi raţională.

Institutele nu se vor mărgini să studieze realitateasocială, ci vor folosi cunoştinţele obţinute pentru a facerecomandări şi pentru a semnala pericolele existente îndezvoltarea vieţii naţionale.

Obiectul imediat al studiilor pe care fiecare institutşi-l va propune va fi acela al unităţilor vieţii sociale1.Explicarea vieţii sociale nu este posibilă decât dacăsuntem în stare să interpretăm relaţiile societăţii cumediul geografic, cu mediul biologic, cu mediul istoricşi cu mediul psihic. Deci, o ştiinţă a naţiunilor cerecooperarea specialiştilor din toate disciplinele.

b) Acest ideal va putea fi realizat de instituţiilenaţionale instalate în fiecare ţară membră a NaţiunilorUnite. Acestea vor fi într-adevăr universităţi ale naţiunii,în care specialiştii aparţinând diferitelor discipline se vor

Pe Henri Laugier, care era în 1946 secretar-general adjunct pentru Probleme sociale la Secretariatul Naţiunilor Unite,D. Gusti îl cunoscuse în 1937, cu prilejul Expoziţiei universale de la Paris, unde Profesorul fusese Comisar al unui apreciatPavilion al României. Fiziolog francez, Laugier (1888-1973) asociase de timpuriu activităţii de cercetare administrarea demari instituţii ştiinţifice şi pe aceea de promotor al dezvoltării intelectuale. A fost şef de cabinet în Ministerul francez alEducaţiei, primul director al C.N.R.S.-ului, membru al Rezistenţei din iunie 1940, rector al primei Universităţi francezelibere în exil (S.U.A., 1943), a participat la elaborarea Declaraţiei universale a drepturilor omului (1948), la creareaOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a UNICEF-ului, devenind, la revenirea în Franţa, membru în Consiliul UNESCO(1952).

Alfred Métraux (1902-1963), originar din Elveţia, format ca antropolog în Franţa şi devenit cetăţean american în1941, e autor al unor studii de referinţă privind etnologia şi sociologia populaţiilor indigene din America de Sud, miturile şinotaţiile de pe tabletele de lemn din Insula Paştelui, religia populară voodoo a populaţiei din Haiti, printre multe altele. Dupăal doilea război mondial a practicat o antropologie necesară, devenind şef al Secţiei de cercetare în departamentul ProblemelorSociale din Secretariatul Naţiunilor Unite şi conducând ulterior secţia consdacrată problemelor rasiale în cadrul UNESCO,la Paris. A condus primul proiect UNESCO pentru reducerea sărăciei rurale în Haiti şi a coordonat echipa internaţionalăcare a produs documentul intitulat „Statement on Race” (1951). Continuare a Declaraţiei universale a drepturilor omului,acest document a contribuit la decizia de desegregare a Curţii Supreme a Statelelor Unite (1954).

CREAREA UNUI INStItUtINtERNAŢIONAL PENtRU

CUNOAŞtEREA NAŢIUNILORA l f r e d m É t R A U X

United NationsCreating an International Institute for the Knowledge of the World’s Nations

As its title suggests, Métraux’s rendition of the main lines of Gusti’s proposal underlines its merit and its call for anincreased global understanding and cooperation but presents rather vaguely the structure and functioning of theInternational Social Institute Gusti envisioned.

Keywords: global understanding, cooperation, International Institute, D. Gusti

71 >>>

dedica studiului diferitelor aspecte ale vieţii naţionale şide asemenea ale cadrului geografic în care ea sedesfăşoară. Se va pune accentul pe cercetarea directă peteren.

c) O importanţă cu totul deosebită va fi acordatăcercetărilor colective făcute în comunităţile ruraleconform metodei folosite cu atâta succes de profesorulGusti în România. Echipe de cercetători vor proceda laun studiu sistematic al tuturor aspectelor vieţii sociale şiapoi vor coordona rezultatele lor spre a obţine o sinteză.Din suma acestor sinteze se va obţine sinteza finală anaţiunii.

d) Institutele naţionale şi regionale vor depinde deun Institut central internaţional care: 1. va asigurarelaţiile cu institutele şi societăţile diferitelor naţiuni şi2. va centraliza documentaţia, care va consta într-un

serviciu de bibliotecă, dosare, un serviciu de cartografieşi fotografie. Institutul central se va ocupa de asemeneade directivele generale şi va căuta să elaboreze o metodăde lucru unică.

Una din funcţiile Institutului central va consta înorganizarea difuzării cunoştinţelor de tot soiul care vorputea ajuta înţelegerea reciprocă a naţiunilor.Schimburile de date economice şi financiare şi deinformaţii sociale şi culturale vor putea avea loc prinintermediul institutului.

(Reprodus după D. Gusti, Opere IV, p. 411-412)

Note:

1. În text, al unităţilor sociale ale vieţii.

<<< 72

OOrganizaţia Naţiunilor Unite este definităde articolul 4 al Cartei ca fiind un „centruîn care se armonizează obiectivele

particulare ale naţiunilor în vederea atingerii unorscopuri comune”.

Carta subliniază necesitatea care există, pentruîndeplinirea acestei misiuni, „de a efectua şi promovastudii” (art. 11 şi 13), „de a întreprinde anchete” (art. 33şi 31), „de a da soluţii” (art. 55), „de a redacta rapoarteregulate” (art. 64), „de a aduna şi răspândi informaţii”(art. 65). „de a întocmi chestionare” (art. 68). Dar textelenu precizează care sunt organismele specializate care vorfi însărcinate cu aceste operaţii complexe. Într-un felfoarte general, Carta se referă la „comisii” (art. 63-70),„la organizaţii neguvernamentale” (art. 71) şi mai ales la„instituţii internaţionale specializate”.

Problema organizării şi funcţionării acestor instituţiise pune mai ales în ceea ce priveşte activitateaConsiliului Economic şi Social. Acest fapt este datoratmai multor motive:

1. Competenţa Consiliului Economic şiSocial este deosebit de vastă. Ea înglobează înmod practic toate problemele care se pun înlegătură cu viaţa oamenilor în societate. În

această situaţie, în fiecare din sectoarele activităţiisale, Consiliul Economic şi Social se găseşte înfaţa unei multitudini de organisme naţionale şiinternaţionale, unele competente şi perfectutilate, altele dispunând de mijloace de acţiunemai reduse.

2. Activitatea Consiliului Economic şi Socialeste permanentă. Ea nu se exercită cu ocazia uneicrize sau unui conflict. Consiliul are deci nevoiede o sursă de informaţii permanentă şispecializată.

3. Activitatea Consiliului Economic şi Socialeste reformatoare. Ea tinde să modifice condiţiilede viaţă ale oamenilor în privinţe precise. Eatrebuie deci să fie bazată pe o cercetare ştiinţificăriguroasă, coordonată, completă.

Nici Consiliul, organ de hotărâri, nici comisiile,organe de pregătire de deliberări, nici serviciilespecializate ale Secretariatului general, organ de acţiune,nu pot să se ocupe de această sarcină de informare, decare depinde totuşi valoarea activităţii lor.

Crearea unui organ consultativ, laborator economicşi social, aflat în contact cu toate izvoarele de informare,

Georges Day lucra în cadrul Consiliului Economic şi Social (astăzi cunoscut sub acronimul Ecosoc). Alături deAdunarea Generală, Consiliul de Securitate, Secretariatul şi Tribunalul Internaţional, Consiliul Economic şi Social e unuldin organismele de bază ale Naţiunilor Unite. În timp, importanţa Ecosoc a crescut, el punând în slujba promovăriicooperaţiei economice şi sociale aprox. 70% din bugetul Naţiunilor Unite şi trecând de la 18 la 54 membri (aleşi deAdunarea Generală). Dintre publicaţiile ulterioare ale lui Georges Day, semnalăm Le droit de veto dans l’Organisationdes Nations Unies (Paris: Pedone, 1952) şi Les affaires de la Tunisie et du Maroc devant les Nations Unies(Paris: Pedone, 1953).

PROIECt dE CREAREA INStItUtULUI SOCIAL

ŞI ECONOmICAL NAŢIUNILOR UNItE

G e o r g e s d A Y

Project for the Creation of the Social and Economic Institute of the United Nations

In contradistinction to Métraux, in his rendition Georges Day underlines how Gusti’s proposed Institute would fit intothe Economic and Social Council of the United Nations and the project’s feasibility. This can be seen from the namechosen to designate the new institution – Social and Economic Institute of the United Nations – and from the manypractical details Day gives concerning the envisioned Institute’s mode of functioning.

Keywords: Social and Economic Institute of the United Nations, D. Gusti

73 >>>

dispunând de un personal specializat, de un material dedocumentare, este deci de o necesitate imperioasă şiurgentă.

La 13 iunie 1946, Comisia temporară a problemelorsociale a recomandat Consiliului crearea unei Comisiipermanente a problemelor sociale („JurnalulConsiliului”, nr. 25). Secretariatul general urma să punăun personal specializat la dispoziţia Comisiei, care săîntreţină raporturi strânse cu diferitele organizaţiiinternaţionale.

Potrivit acestei recomandări, Comisia permanentă arrămâne un organ de deliberare, munca de cercetare, dedocumentare şi de consultare fiind efectuată în afara ei.Recomandarea scoate deci în relief necesitatea de aîncredinţa unui organism specializat grija de a dadesluşiri Consiliului şi diferitelor sale comisiipermanente şi temporare.

Constituirea unui astfel de organism a fostconcepută şi expusă de profesorul Gusti, fost preşedinteal Academiei Române şi preşedinte al celui de al 14-leaCongres internaţional de sociologie, în comunicarea pecare a făcut-o la 20 mai 1946 la Academia de ŞtiinţeMorale şi Politice la Paris.

Este vorba de Institutul Social şi Economic alNaţiunilor.

Institutul ar avea drept misiune de a cunoaşte şi dea face cunoscute faptele sociale şi economice în ordineanaţională şi internaţională, cu scopul de a servi ştiinţanaţiunilor. Ca organ de studiu, Institutul ar efectua şi arface să fie efectuate cercetări ştiinţifice privitoare laproblemele: a) care i-ar fi supuse de către ConsiliulEconomic şi Social; b) care i-ar fi puse de cătreorganismele internaţionale ce cooperează cu NaţiunileUnite; c) care ar fi considerate de comitetul deconducere al Institutului ca meritând să facă obiectulunui studiu aprofundat.

Ca organ de acţiune, Institutul: a) ar juca rolul deinstanţă consultativă a Consiliului Economic şi Social;b) ar asigura prin toate mijloacele de care dispunerăspândirea cercetărilor ştiinţifice, contribuind laformarea ştiinţei naţiunilor; c) ar coordona activitateainstituţiilor internaţionale care lucrează în legătură cuNaţiunile Unite sau care urmăresc un obiectiv aflat încompetenţa Institutului. Ilustrăm cele ce precedăprintr-un exemplu: una dintre problemele care se aflăpe ordinea de zi a actualităţii internaţionale este aceea a„naţiunilor înapoiate”. Institutul, însărcinat cu studiulacestei probleme de către Consiliul Economic şi Socialsau care s-ar sesiza prin hotărârea Comitetului său deconducere, ar face cercetări, studii, anchete pe teren, arcentraliza rezultatele deja obţinute de alte organisme decercetare şi studiu, ar efectua o sinteză de date deobservaţie şi experienţă, ar adresa instanţelorcompetente ale Naţiunilor Unite, ca şi instituţiilorinternaţionale specializate, raportul consemnândrezultatele studiului efectuat, ar asigura difuzarea acestorrezultate sub formă de publicaţii, filme, emisiuni

radiofonice, expoziţii, cursuri, cartoteci permanente lasediul central etc.

Avantajele acestui mod de lucru par hotărâtoare:Institutul îşi are sediul chiar în centrul instituţiilorNaţiunilor Unite, care nu au în faţa lor decât o singurăsursă de informaţii: centralizarea cercetării permite să seevite risipirea eforturilor, lacunele documentării,pierderea de timp, cheltuielile inutile.

Mai târziu ne putem gândi la crearea de instituteregionale şi naţionale, formând o reţea careia Institutulcentral i-ar fi în acelaşi timp element motor şicentralizator. Dar pentru început Institutul s-ar mărginisă adauge muncii proprii coordonarea între organismeledeja existente.

Institutul ar corespunde unei formule modeste carear fi supusă încercării experienţei. Ambiţia viitoare aInstitutului ar avea drept unitate de măsură activitateasa trecută. Crearea Institutului central pune o problemăde personal, care este mai mult calitativă decâtcantitativă, şi o problemă financiară de mică amploare.

Institutul ar avea grijă să nu încalce competenţaorganismelor deja existente. Este evident că un studiual condiţiilor de muncă, oricare ar fi obiectul lui precis,ar pune Institutul în contact cu B.I.T.-ul, cu FederaţiaMondială a Sindicatelor, cu Organizaţia Internaţionalăa Sănătăţii, cu UNRRA sau cu organismul care-i vaurma, cu UNESCO, cu Comisia de Statistică, cuComisia demografică, fără să mai vorbim deorganismele naţionale.

Dar raţiunea de a fi a Institutului este tocmai muncade coordonare, pe care nu o poate face nici unul dintreorganismele specializate şi de care acestea sunt chematesă beneficieze. Căci studiul efectuat de Institut ar puteasă uşureze mai târziu munca B.I.T.-ului, acţiuneaFederaţiei Sindicatelor, deliberările diferitelor comisiispecializate.

Organ consultativ al Consiliului Economic şi Social,însărcinat cu cercetarea şi difuzarea rezultatelorobţinute, Institutul este chemat să lucreze în modevident în legătură cu UNESCO. Dar trebuie subliniatcă Institutul nu este un corp savant, în sensul care seacordă prin tradiţie acestei expresii. Institutul nu estenici un aşezământ de învăţământ, nici un organism depunere în contact a savanţilor din diferite ţări, nici chiaro instituţie a cărei misiune exclusivă ar fi propagareaştiinţei cu un scop dezinteresat.

Institutul este, înainte de toate, un laborator decercetări, destinat să furnizeze mijloace de acţiuneConsiliului Social şi Economic în special şi NaţiunilorUnite în general. Scopul său este astfel în acelaşi timpmai restrâns şi mai pozitiv.

În comparaţie cu organele create de UNESCO,Institutul este ceea ce ar fi un laborator de cercetări decăi ferate faţă de o şcoală de fizică.

Funcţia Institutului este concretă şi practică: esteaceea a unui consilier sociologic al Naţiunilor Unite, alecărui păreri au fost deja clarificate de avizele consilierilor

<<< 74

juridici, militari şi ale altora. Avem trasată astfel linia dedemarcare între Institut şi aşezămintele create deUNESCO. Nu-i mai puţin adevărat că această instituţieinternaţională va putea să beneficieze de rezultateleactivităţii Institutului în acelaşi fel şi în aceleaşi condiţiica şi celelalte organisme create sub egida NaţiunilorUnite.

Organizarea internă a Institutului poate fi conceputănumai după următoarea schemă: 1. Consiliu şi Comitetde direcţie; 2. Secretariat general; 3. Direcţii.

1. Direcţia întâi. Direcţia consultativă,însărcinată cu redactarea avizelor cerute deConsiliul Economic şi Social, ca şi de alte organeale Naţiunilor Unite (elaborarea studiilor,anchete, chestionare, informaţii prevăzute deCartă în articolele 11, 13, 33, 34, 55, 64, 65, 88).

2. Direcţia a doua. Studii şi cercetări: a)Organizarea cercetărilor pe teren; b) Organizareacercetărilor prin intermediul organelor naţionale;c) Centralizarea rezultatelor obţinute de organelenaţionale şi internaţionale; d) Redactarea şipublicarea rezultatelor cercetărilor în colecţiaEnciclopedia naţiunilor.

3. Direcţia a treia. Documentare: a) Serviciulbibliotecilor (cărţi, periodice, fişier central alpublicaţiilor mondiale referitoare la studiul şi lacunoaşterea naţiunilor); b) Serviciul dosarelor(Clasarea materialului inedit: manuscrise,rapoarte, dări de seamă ale adunărilor, aleconferinţelor internaţionale, ale şedinţelor,congreselor naţionale şi internaţionale); c)Serviciul textelor legislative şi al documentăriijuridice; d) Serviciul statistic (însărcinat cuîntocmirea statisticilor mondiale, conform unorreguli uniforme); e) Serviciul cartografic(însărcinat cu întocmirea hărţilor mondiale,conform unor reguli uniforme); f) Serviciulfotografic (Clasarea şi păstrarea fotografiilor,laboratoare însărcinate cu documentareafotografică sistematică şi mondială); g) Serviciulfilmelor documentare şi al luărilor de vederi peteren în interiorul diferitelor Naţiuni Unite.

4. Direcţia a patra. Legătura cu institutele şisocietăţile diferitelor naţiuni. Sprijin şi încurajareacordate pentru crearea de institute naţionaleacolo unde acestea lipsesc. Coordonareainstituţiilor create de Naţiunile Unite sauindependente de Naţiunile Unite.

5. Direcţia a cincea. Contribuirea la ştiinţanaţiunilor: Cercetarea şi difuzarea tuturorcunoştinţelor apte să dezvolte înţelegereareciprocă a naţiunilor; schimb continuu şisistematic al valorilor economice, financiare,sociale, culturale ale naţiunilor respective. a)Serviciul expoziţiilor periodice; b) ServiciulMuzeului permanent la sediul Institutului; c)

Serviciul Universităţii naţiunilor: cursuri şiconferinţe la sediul Institutului, cursuri princorespondenţă; d) Serviciul pregătirii metodelorşi al formării personalului de cercetare a ştiinţeinaţiunilor; e) Serviciul de difuzare. Difuzareasistematică prin toate mijloacele a valorilornaţionale, spirituale şi economice.

Institutul, aşa cum îl concepe profesorul Gusti, vaîndepărta cu hotărâre orice ideologie generoasă şiumanitară, dar neştiinţifică, pentru a se fixa în domeniulfaptelor. El le va studia în lumina unei doctrine care numai acceptă cosmopolitismul bazat pe identitateaindivizilor şi a naţiunilor, dar care, dimpotrivă,recunoaşte şi studiază diversitatea unora şi a celorlalte,continuând să degajeze din această diversitate conştiinţaunităţii, conform formulei: E pluribus unum.

Acestea sunt motivele imperioase care militează înfavoarea creării urgente a Institutului economic şi social.

Prin urmare, Consiliul Social şi Economic invităSecretariatul general al Naţiunilor Unite să realizezeproiectul de creare a Institutului social şi economic alnaţiunilor.

(Reprodus după D. Gusti, Opere IV, p. 412–41)

Dimitrie Gustihttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/5/50/DimitrieGusti.jpg

75 >>>

1. dimitrie Gusti către martha Neag

(11.11.1946)The StanhopeFifth Avenue and Eighty-First StreetNew York 28, N.Y.

Noiembrie 11, 1946Telef.: BU 8-5800

Stimată Domnişoară,Am fost plecat din New York, de aceea răspund de

abia acum la scrisoarea D-tale.Aş vrea să lucrez cu D-ta în diferite chestiuni –

fireşte contra onorar –, unele chestiuni sunt urgente.Scrie-mi deci, ori dă-mi un telefon cât mai curând –

până la orele 9 dimineaţa – pentru a stabili ziua şi oracând ne putem vedea.

Atunci vom aranja şi onorarul pentru ce ai făcutpână acum.

Cu deosebite salutări, aştept telefonul D-tale în oricecaz, chiar, ceea ce nu mi-aş dori, dacă răspunsul D-talear fi nesigur. Te rog fă-te liberă pentru câteva ore înzilele ce vin.

Prof. Dr. Dimitrie Gusti

2. dimitrie Gusticătre martha Neag

(16.11.1946)The StanhopeFifth Avenue and Eighty-First StreetNew York 28, N.Y.

Noiembrie 16, 1946

Stimată Domnişoară,Neprimind înapoi scrisoarea pe care v-am trimes,

înseamnă că aţi primit-o, ori nu?În tot cazul vă rog să-mi răspundeţi imediat, dacă aveţi

timp disponibil să lucraţi pentru mine. Am nevoie pentrutraduceri. Aş vrea să am răspunsul D-tale înainte de amă adresa altcuiva.

Când ne vom vedea, v-am scris, voi achita şiobligaţiile vechi faţă de D-ta.

Cu deosebite salutări,

Prof. D. Gusti

Corespondenţă new-yorkezăîntre d. Gusti

şi martha NeagGusti’s New York Letters to Martha Neag

In these two letters, first published here, D. Gusti asks Romanian-American Martha Neag to help with translating hisInternational Social Institute project from Romanian into English.

Keywords: D. Gusti, Martha Neag, New York

Am întâlnit-o pe Martha Neag, româno-americană stabilită la Canfield Ohio la una din conferinţele AcademieiRomâno-Americane. Scria despre grupurile de imigranţi români în S.U.A. şi despre poezia lui Eminescu. Mi-a încredinţatcopii după două scrisori inedite primite de la D. Gusti, pentru care efectuase traduceri în anul 1946 la New York. Le reproducpentru prima dată în cele ce urmează (S.G.).

<<< 76

1. A.G. către Ph. mosely [ciornă, (vara 1946)]

D-sale D-lui Prof. Ph. MoselyGrupul de experţi al Statelor Unite laComisia Adjuncţilor Miniştrilor de Externe

Dragă Domnule Mosely,

ÎÎn cei opt ani trecuţi am avut de mai multeori bucuria de a afla ştiri despre Dvs. Amcitit cu recunoştinţă articolele D-tale

informate despre detaşarea Basarabiei, a Bucovinei deNord şi a regiunii Herţa şi despre împărţireaTransilvaniei (care a fost retipărit la noi în traducereromânească1). Am aflat apoi de activitatea D-tale laRockefeller Foundation, la Institutul pentru StudiulEuropei de Est, în echipa de experţi a Departamentuluide Stat.

Folosesc prilejul de a comunica liber cu jumătateacealaltă a lumii, pe care-l oferă plecarea D-lui Cressin2,fost şi el bursier Rockefeller, spre a vă exprima acestebucurii şi spre a vă informa, pe cât se poate într-oscrisoare, despre cele întâmplate după ultima D-talevizita în România, în Institutul Social şi instituţiileştiinţifice conexe, ca şi cu ştiinţele sociale româneşti şicu sociologii pe care-i cunoaşteţi.

Institutul Social a avut un an de expansiune în 1939.Legea Serviciului Social3, despre care Prof. Gusti v-avorbit desigur la Expoziţia mondială în primavara 19394,a asigurat fondurile necesare pentru angajarea în posturiplătite de stat a colaboratorilor benevoli de până atuncişi pentru extinderea cercetărilor. S-a lucrat în vedereaCongresului al XIV-lea internaţional de Sociologie, careurma să se deschidă în ziua în care a izbucnit al doilearăzboi mondial. D-na Christina Galitzi Brătescu5 s-a

ocupat de Secretariatul Congresului, H. H. Stahl depregătirea expoziţiilor, T. Herseni6 de pregătireademonstraţiilor7 care urmau să aibă loc în diferite regiunidin ţară, iar eu de editarea unei serii de publicaţii noi aleInstitutului şi ale Congresului. In iulie am pornitconcomitent trei cercetări: Herseni cu vechiimonografişti cele [spatiu alb] sate ale Ţării Oltului(Făgăraş), Stahl cu un grup de elemente noi plasa Dioştidin jud. Romanaţi (Oltenia), iar eu împreună cu MihaiPop plasa Dâmbovnic din Argeş (Muntenia), în care segăseau sate atât de deal cât şi de stepă.

Congresul a trebuit amânat încă din ziua de 25 august1939. Iar la 3 sept[embrie] 1939, am fost chemaţi maitoţi la regimente. La 13 octomvrie, aplicarea legiiServiciului Social a fost suspendată. Prea strâns legat deorganizaţia Serviciului Social, Institutul de cercetărisociale a căzut şi el, după abia şase luni de funcţionare.

A reînviat Institutul Social. Dar activitatea lui s-aredus la imprimarea volumelor date la tipar în vedereacongresului, pe măsura câştigării resurselor necesare. Aapărut aşa Nerejul lui Stahl în trei vol[ume] (text francez),Clopotiva geografului Conea în două vol[ume], o serie decapitole din Drăguşul lui Herseni, patru vol[ume] dinancheta 60 sate condusă de mine în 1938 şi prelucratăîmpreună cu D-rul D. C. Georgescu de la Institutul deStatistică, cinci vol[ume] de Comunicări străine prezentateîn vederea Congresului, un Îndreptar pentru cercetărimonografice întocmit sub conducerea lui Herseni, unnumăr francez al „Arhivei” şi un număr voluminos al„Sociologiei româneşti”.

Activitatea de cercetare a fost reluată de abia în varatrecută. Am început, împreună cu zece colegi, studiul uneiregiuni de munte fostă sub stapânire ungurească între1940–1944 (Gurghiu, est Reghin), care se găseşte imediatla nord de Secuime, cuprinde două sate mixte şi prezintăexemple pentru gama întreagă a surselor de trai folosite

Pagini din corespondenţaAnton Golopenţia – Philip mosely

(1946)Excerpts from the Correspondence between A. Golopenţia and Philip Mosely

In a letter exchange dating from 1946, A. Golopenţia details the latest developments in the activities of the SociologicalSchool of Bucharest and reflects together with Ph. Mosely on how to continue its cooperation with the Americansociologists. Mosely also comments on D. Gusti’s project of a Social Institute of Nations, underlining the Americanreluctance towards collective undertakings.

Keywords: Philip Mosely, A. Golopenţia, The Sociological School of Bucharest, International Social Institute

77 >>>

la munte (agricultura, creşterea vitelor, pădurărit, emigraţiisezoniere, ocupaţii anexe, comerţ ambulant)7.

Acum, D-l Gusti, Preşedintele de doi ani alAcademiei Române, este cuprins de febra unei noitentative de a etatiza Institutul şi a creării pe lângăAcademie a Consiliului naţional de cercetări, care arurma sa subvenţioneze, la fel, Institutul. Am redactat cutoţii proiecte şi programe, dar cu excepţia Preşedinteluinostru, suntem toţi relativ sceptici în privinţarezultatelor. Statul e pe pragul falimentului, moneta îndegringoladă, D-l Gusti, tot mai ortodox, ar vrea săreducă toate obligaţiile de cercetare ale ştiinţelor socialela efectuarea de monografii de sate, oraşe şi regiuni şivede cu ochi răi anchetele de genul celor promovate deSoc[ietatea] Naţ[iunilor] şi de Biroul Internaţional alMuncii.

Rezerva unora dintre noi e determinată şi de faptulcă, culeşi în bărcile de salvare ale Institutului Central deStatistică după naufragiul Institutului de Ştiinţe Sociale,am dat de probleme interesante şi de obligaţiinumeroase. D-l Dr. Manuila, Directorul General alacestui Institut, a folosit din plin interesul pentruStatistică al primilor ani de război. A obţinut numireacâte unui functionar statistic în fiecare plasă şi, înjudeţele cu agricultură intensă, în fiecare comună8. Aorganizat un recensământ general în 1941. Şi-a scăpatpersonalul de front executând feluritele lucrări cerute deComandamentul militar: recensamântul în Basarabia şiBucovina de Nord în 1941, în regiunea dintre Nistru şiBug în iarna 1941/42, numărătoarea românilor dintreBug şi Doneţ în 1942/1943. Toate treburile acesteane-au prins şi pe Stahl şi pe mine, care vom împlini încurând şase ani de serviciu în Statistică.

Dintre instituţiile ştiinţifice cu care suntem în legăturămai strânsă, Secţia de economie agrară de la Institutul decercetări agrare şi-a continuat activitatea sub conducereaD-lui Cornăţeanu9. S-a distins acolo D-l Vasiliu10 printr-olucrare asupra agriculturii şi rentabilităţii gospodăriilor dinCâmpia Dunării şi asupra şomajului camuflat dinagricultură. Urmarea e că a fost numit profesor deeconomie agrară la Timişoara.

In Ştiinţele sociale nu s-au întâmplat lucrurideosebite, s-a continuat pe liniile trasate. D-nii Ralea11

şi Speranţia12 au scos lucrări de sociologie generalăeclectice, D-l Gusti devine scolastic în teorie.Remarcabile au fost numai analizele de fapte concrete.Lucrarea specialistului în pelagră I. Claudian despreAlimentaţia poporului român (Buc[ureşti] 1939), volumulselectiv Sănătatea populaţiei rurale din România scos subîngrijirea d-rului Banu, cele două volume consacrateEconomiei naţionale din Enciclopedia României (1942 şi1943), care e dirijată de câţiva gustieni în frunte cu Dr.D. C. Georgescu şi cu M. Vulcănescu, volumul Evoluţiaeconomiei româneşti după războiul mondial al Prof.Madgearu13 (1940), raportul, mult mai bogat decât aratătitlul, al danezului Gormsen14 despre Cooperaţia înRomânia (1941) şi raportul experţilor germani Feusch şi

Thiel despre gradul de integrare al agriculturii româneştiîn economia de schimb.

Întâmplările sociologilor, şi ale celor mai bătrâni şi alecelor mai tineri, sunt variate. D-l Gusti a căzut în dizgraţiafostului Rege Carol II în oct[ombrie] 1939, pentru căsfetnicilor regali („Camarila”) le displăcea radicalismul dedreapta şi stânga din echipele studenţeşti. A stat la o partesub Antonescu şi e destul de rezervat şi acum, deşiGuvernul Groza face efortul de a capta politic Academiaprin subvenţionarea Consiliului naţional de Cercetări.Prof. Andrei, sociologul de la Iaşi, naţional-ţărănist raliatla dictatura Carol, s-a sinucis în epoca colaborăriiAntonescu-Sima15. Profesorul Madgearu, fostul SecretarGeneral al Institutului Social, a fost asasinat de legionariîn aceeaşi zi ca Prof. Iorga. Herseni a devenit SecretarulGeneral legionar al Educaţiei Naţionale şi i-a facut caatare ceasuri grele D-lui Gusti. Guvernatorul Transnistrieil-a numit Director al Învăţământului, în care calitate a[cuvânt indescifrabil] Universitatea Odessa în anii1942–1944 şi a scăpat de a fi trimis pe front. Declaratfascist şi criminal de război după 23 August, s-a ascuns,iar azi e scos de pe lista vinovaţilor şi reintegrat într-unuldin cele două posturi universitare pe care le deţinuse chiarunul din Miniştrii comunişti ai Guvernului. D-l VlădescuRăcoasa16 a fost condamnat în 1944 la 15 ani închisoare,acuzat de a fi participat la o acţiune antiaxistă a partiduluicomunist. Ministru al Naţionalităţilor după 23 August, adevenit Subsecretar al Nationalităţilor în guvernulurmător şi a ridicat împotrivă-şi pe partizanii şi peadversarii Guvernului. M. Vulcănescu a fost Subsecretarde Stat tehnic permanent al anilor de război. Azi s-a întorsla Direcţia Generală a Datoriei Publice şi tine colocviiparticulare de filozofie şi economie politică. Stahl areorganizat în 1941-1942 aparatul de culegere deinformaţii al Institutului de Statistică, a inventariatTransnistria, iar din 1943 s-a apucat să-şi netezeascădrumul spre catedra la Universitate. I-au ieşit de curândvolumul I al Sociologiei satului devălmaş românesc şi un manualde sociologie pentru liceu scris în colaborare cu fratelelui, D-l Gaston Boeuve17, unul din şefii partidului socialist.Datorită rezonanţei germane a numelui său, a trebuit săse ascundă iarna trecută, ca să nu fie ridicat şi dus în Rusia,deşi e un membru intelectual preţuit al partiduluisocial-democrat. D-l Dr. Manuila a avut un rol dificilîncepând din 1940. Primejduit sub legionari, care-i faceaureproşul că a ascuns cifra adevărată a evreilor laRecensământul general din 1930, a izbutit să fie acceptatşi respectat ca tehnician de Mareşalul Antonescu. Cu toatecă avea teren destul de şubred sub picioare, a apărat 2.500intelectuali evrei, obţinând repartizarea lor pentru lucruîn Institut, iar în anul 1943/44 a devenit omul de legăturăîntre D-l Maniu18, pe care-l găzduia, şi MareşalulAntonescu şi, ca atare, unul dintre puţinii care aucunoscut efectiv şi detaliile pregătirilor în vederea treceriide partea aliaţilor. Subsecretar de Stat la PreşedinţiaConsiliului de Miniştri pentru Reorganizarea Statului înguvernele al doilea şi al treilea de după 23 August 1944,

<<< 78

s-a întors la Institut după 6 Martie 1945 şi este socotitdrept „reacţionar” de cercurile guvernamentale. MituGeorgescu a rămas toată vremea în Institutul de Statisticăşi primeşte uneori şi el acelaşi calificativ. Eu mă găsescfaţă de Rusia şi de guvern în situaţia în care mă găseamfaţă de Germania şi de legionari. Pe aceasta din urmă ocunoscusem în timpul studiilor, cu Rusia reală m-amfamiliarizat în cursul unui an de explorare a aşezărilorromâneşti din Ucraina de Sud şi Crimeea19. Mă ţin departede politică, deşi în cele câteva zile din jurul lui 23 Augustam ajutat contra germanilor grupul de acţiune comunist.După 15 zile în care am detinut funcţia de Subsecretarpentru lichidarea administraţiei averilor evreieşti larecomandarea d-lui Dr. Manuila, în toamna 1944, m-ambaricadat la masa de lucru.

Ca să vă înlesnim informaţia asupra României, amîntocmit cu D-nii Prof. Gusti si Dr. Manuila două lăzicu publicaţiile româneşti recente şi câteva alte lucrări. Ocopie a inventarului e anexată. D-l Cressin a avutamabilitatea de a se însărcina să le transporte la Londra.Dacă Institutul de Studii Sud-Est-Europene de care ştiucă vă ocupaţi are nevoie de unele informaţii sau scrieri,vi le voi procura şi trimite cu plăcere.

Am fi bucuroşi şi eu şi colaboratorii mei mai apropiaţide la Institutul de Statistică să stabilim legături ştiinţificecu instituţiile preocupate de cunoaşterea Sud-Estuluieuropean din Statele Unite. Credem că unele analizesociologice ale statisticilor, pe care le-am întreprins sausuntem pe punctul de a le întreprinde, ar putea interesa,de vreme ce constatările sunt valabile şi pentru ţărilevecine cu noi. Aşa ar fi diminuarea analfabetismului între1870–1930, evoluţia oraşelor în lumina recensămintelorperiodice 1859–1941, date asupra Bucureştilor, efecteleîmpărţirii Transilvaniei aşa cum le arată recensămintele dela 1941 (român şi maghiar), distribuţia geografică aoraşelor şi a localităţilor centrale din România, date asupranationalităţilor etnice, sau asupra structurii profesionale.Credem utilă sporirea surselor de documentare americaneasupra noastră şi sperăm, pe de altă parte, să impunemmai uşor conaţionalilor noştri perspective noi, dacă vomputea invoca girul unor publicaţii americane. Bine înţeles,am redacta cu placere şi prezentări sintetice alerezultatelor de până acum din anumite domenii alecercetărilor monografice ale Institutului Social.

Primiţi salutările mele alese.

P.S. Anexez o decupura20 care vă arată ultimelepreocupari ale Prof. Gusti, constructor neostenit deplanuri. Se gândeşte acum la un Institut de ştiinţe socialeal Naţiunilor Unite, care să aibă în fiecare ţară membrisau un Institut naţional de ştiinţe sociale şi să îndrumestudiul în fiecare ţară şi cu [nedescifrat]

2. A.G. către Ph. mosely (ciornă, [august 1946])

Cher Monsieur Mosely,Arrivé à Paris il y a deux jours, j’ai appris avec un vif

regret que vous avez quitté Paris. Mais j’ai compris etapprécié votre décision de hâter le retour à l’Universitéet au travail scientifique.

J’ai écrit hier à Cressin et l’ai prié de vous envoyerles deux caisses de livres roumains qui se trouvent àLondres. Les frais seront supportés par la Légation.

Vous trouverez ci-inclus l’aide-mémoire préparé envue d’une discussion avec vous pour amorcer unecollaboration permanente entre Bucarest (Institut deSciences Sociales et Institut de Statistique) et lesinstitutions américaines intéressées des affaires deRoumanie. Nous avons pensé qu’il faudrait commencerpar être mieux connus dans les cercles scientifiquesaméricains et par gagner leur confiance. Comme sujetsfamiliers à l’un ou l’autre de ceux que vous connaissezou des plus jeunes mais capables, trois surtout: Rétegan,préoccupé de budgets, niveaux de vie; Betea, depsychologie sociale; et Pavel, préoccupé demonographies régionales, je cite au hasard, comme jel’aurais fait au cours de notre conversation: 20 années derecherches de l’École Gusti; – L’Histoire sociale des paysansroumains; – L’Alimentation de la population rurale deRoumanie; – Les conditions de logement de la population rurale;– Les occupations annexes non agricoles dans les régions de collinesurpeuplées; – Le standard de vie de la population ruraleroumaine; – Études sur certaines manifestations ou survivancesde la civilisation traditionnelle; – L’Évolution de la populationde la Roumanie d’après les recensements de 1857/59–1941; –Les profils de l’instruction publique en Roumanie 1830–1939(d’après les statistiques et recensements de l’AncienRoyaume, de la Transylvanie et de la Bucovina); –L’évolution moderne des villes de Roumanie (1857/59–1941);– Évolution de la composition ethnique de la population deRoumanie 1880–1941; – La structure ethnique de laTransylvanie; – Les Roumains des pays limitrophes (U.R.S.S.,Hongrie, Yougoslavie, Bulgarie); – Tableau sociologique desrégions de Roumanie; – Histoire de la Sociologie roumaine; –Histoire de la Statistique roumaine.

L’obstacle politique et financier des envois de livreset d’articles pourrait être tourné par un arrangementconclu entre vous et la Division militaire respectivementla Légation américaine de Bucarest pour vous envoyerles livres et lettres qu’on y portera à votre destination.J’accepte la fonction d’agent de liaison.

Discuté de vive voix, le programme de collaborationaurait pu sans doute [être] établi plus vite. Mais j’espèreque nous réussirons, même en écrivant.

79 >>>

3. Ph. mosely către A.G.(26.9.1946)

440 Riverside DriveNew York 27, N.Y.

Cher ami et collègue,Moi aussi je suis resté très déçu du fait de vous avoir

manqué à Paris. Dès le mois de janvier j’avais signalé auDépartement d’état mon intention de quitter sonservice le 1er juillet pour reprendre mon travail àl’Université et à partir du 1er juillet j’avais remis mondépart de semaine en semaine afin de laisser mon travaildans un état moins imparfait. Puisque nous n’avons pasété à même d’avoir de longues conversations directes,je vous suis très reconnaissant de l’aperçu que vous avezdonné dans votre lettre, ainsi que d’une lettre du moisd’avril qui vient de m’être remise de Londres. Je suis trèsheureux aussi de recevoir trois paquets de livres parposte, et j’écris avant la fin de la semaine à Cressin pourfaire les arrangements pour le transport des caisses quise trouvent à Londres. Je suis ravi d’apprendre que lacollection des oeuvres scientifiques qui avait étéapportée à Paris peut trouver sa place définitive dansune bibliothèque d’Amérique. J’ai considéré la question,à savoir si New York ou Washington avait plus dequalités pour les abriter, et je suis arrivé à la conclusionque la bibliothèque universitaire de Columbia offre leplus d’avantages. Ainsi, la Bibliothèque de Columbia aécrit à son agent à Paris, en le priant de recevoir de votrepart toute livraison que vous lui enverrez, pour la faireparvenir à New York par une voie sûre et rapide. Je n’aipas encore indiqué au Directeur de la Bibliothèque lafaçon dont il devrait exprimer notre profondereconnaissance de ce don magnifique, qui va mettrenotre Bibliothèque dans le premier rang des centrespour les recherches dans les questions roumaines. Jevoulais avoir votre avis d’abord, à savoir s’il estpréférable qu’une lettre officielle de reconnaissance soitadressée soit à vous personnellement, soit à l’Institut deStatistique, soit au chef de votre délégation à Paris –j’attendrai votre avis à ce sujet. Certainement, toutconcitoyen de votre pays aura accès à ces matériaux,ainsi qu’à toutes les ressources scientifiques del’Université – il n’aura qu’à se présenter soit directementau Directeur soit en se consultant avec moi d’abord.Pour ce qui est de la collaboration future, j’y pensebeaucoup et je commence déjà à monter des projetsmodestes. Par exemple, le Social Science ResearchCouncil de New York m’a chargé de la conduite d’uneentreprise ayant pour but de faire cadeau auxbibliothèques des pays ayant été occupés par lesAllemands d’une collection d’ouvrages importantsapparus en Amérique entre 1939 et 1946 dans ledomaine des sciences sociales. Les premières caisses,contenant 250 ouvrages, sont déjà préparées etattendent sur les quais de New York. Une collection est

destinée à l’Université de Bucarest et je crois qu’uneseconde va être envoyée à l’Université de Cluj. En plus,chaque institution qui reçoit la première livraison varecevoir aussi une liste d’à peu près 500 titres, surlaquelle elle peut choisir à peu près 100 ou 125 titrespour un envoi supplémentaire. Secondo, la FondationRockefeller a pris sous considération la question durenouvellement de ses rapports directs avec lesinstitutions culturelles en Roumanie, et la Fondation esttoute prête à les renouveller dès que cela peut se fairesans nuire aux hommes de science en Roumanie. Il mesemble que jusqu’à la conclusion du traité il serait peudésirable si la Fondation offrait des subventions mêmetrès modestes ou si elle offrait des bourses d’études àl’étranger, mais je voudrais avoir votre opinion à ce sujet.D’une façon tout à fait préliminaire, la Fondation étudiela possibilité d’envoyer un représentant à Bucarest auprintemps prochain, mais il serait très peu désirable defaire ébruiter cette idée à présent, puisque ce projet, quiest tout à fait préliminaire jusqu’à présent, pourrait nepas être réalisé à l’avenir et l’abandon de ce projet, quipourrait avoir lieu pour une variété de motifs, serait alorstrès commenté. Pour ce qui est de l’envoi de lettres,d’autres communications, de journaux et de livres, lamission de M. Berry1 sera toujours à votre service et jesuis très désireux de garder un contact des plus étroitset constants et peut-être de venir moi-même enRoumanie l’année prochaine. Pour les rapports del’Institut de Statistique avec les institutions parallèles enAmérique, je crois que le meilleur serait de leur écriredirectement, mais si cela vous paraît plus facile, vouspourriez leur écrire par mon intermédiaire. Pourcommnencer, l’Institut pourrait préparer des listesd’ouvrages pour les offrir en échange aux institutionsen Amérique, et proposer des échanges de publicationspériodiques. Si l’Institut ne possède pas les noms et lesadresses des institutions et des journaux professionnels,je serais heureux de vous envoyer les listes nécessairesainsi que de faciliter de toute façon la prise de contactentre elles et tout collaborateur qui viendrait enAmérique de votre part. J’ai vu le professeur Gustiplusieurs fois et je crois qu’il est resté un peu déçu deson séjour ici. C’est un peu la faute de la „saison morte”,laquelle a été vraiment morte cette année parce que tousnos gens s’étaient tellement surmenés pendant toute laguerre et qu’ils avaient vraiment besoin de se remettre.D’autre part, c’est un peu la faute de la surdité de plusen plus marquée de M. le Professeur, qui l’empêche departiciper librement aux discussions, surtout en langueanglaise. Son projet d’un grand institut internationalcadre mal avec la psychologie américaine, qui accepte lacentralisation avec méfiance et qui tient beaucoup àl’autonomie et à l’initiative partielle en matière desciences sociales, comme dans beaucoup d’autres. Avecune bonne poignée de mains et mes voeux les pluscordiaux,

Philip Mosely

<<< 80

Philip E. Mosely (1905-1972), bursier Rockefellerinteresat de cercetările gustiene (a petrecut un an înRomânia în 1936 şi a revenit în ţară în 1938,participând la campanile monografice ale momentului),ulterior istoric şi sociolog, profesor la ColumbiaUniversity, a rămas în contact profesional şi uman cumembrii Şcolii sociologice de la Bucureşti. În 1945 el vaconduce secţia despre România a Institutului pentrustudiul Uniunii Sovietice şi al Europei răsăritene nouînfiinţat pe lângă Universitatea Columbia (cf. declaraţialui A.G. din 23.2.1950, UC, p. 78).

Note:

1. A.G. către Ph. mosely [ciornă, [vara 1946])

Arhivele S.R.I., Dos. 40.002, vol. 112, f. 223-226 ms.1. Articolul a fost retipărit în „Geopolitica şi Geoistoria”,din al cărei comitet de redacţie făcea parte A.G.2. Roman Cressin (fost bursier Rockefeller cum fuseserăA.G. şi Ph. Mosely) pleca în Anglia, unde se afla în aceaperioadă, reprezentând partea americană în vedereapregătirii Conferinţei de Pace de la Paris, Ph. Mosely.3. Legea Serviciului Social prevedea obligativitatea,pentru toţi studenţii din România, de a participa lamunca echipelor regale studenţeşti pe o durată strictdefinită înainte de a primi diploma de absolvire astudiilor şi de a putea profesa. Ea a funcţionat timp deun an (1938-1939) şi a fost abrogată în momentulizbucnirii războiului.

4. D. Gusti a fost Comisarul Pavilionului României laExpoziţia mondială de la New York (1939), unde l-areîntâlnit pe Ph. Mosely.5. Christina Avghi Galitzi, căsătorită Brătescu şi-a luatdoctoratul la Universitatea Columbia (unde a studiattimp de doi ani graţie unei burse Rockefeller). Teza eide doctorat se intitula A Study of Assimilation Among theRoumanians of the United Sates şi a fost tipărită deColumbia University Press (New York, 1929). Întoarsăîn România, ea va lucra în cadrul Institutului SocialRomân al lui D. Gusti şi al Şcolii de Asisenţă Socială şiva conduce secretariatul Congresului Mondial deSociologie, programat să se desfăşoare în 1939 laBucureşti, dar amânat din cauza izbucnirii războiului.6. Traian Herseni (1907–1980), asistent la catedra deSociologie, Etică şi Politică a lui D. Gusti, a fost unmembru de frunte al Şcolii sociologice de la Bucureşti,cu o operă vastă de sociolog, jurist, psiholog şi etnolog,care a continuat, după anii de detenţie politică(1952-1956). Demonstraţiile pregătite în vedereaCongresului priveau cercetarea sociologică prin metodacampaniilor monografice.7. A.G. vorbeşte despre cercetarea de la Hodac (1945,1947).8. Este vorba despre Serviciul Extern al InstitutuluiCentral de Statistică, organizat în această perioadă, prindistribuirea de controlori regionali şi censori de plasă petot cuprinsul ţării.9. Secretar al Ligii Agrare şi deputat în 1931, preşedinteal Societăţii Inginerilor Agronomi, ministru alAgriculturii şi Domeniilor (1939), Nicolae D.Cornăţeanu (1899-1977) a fost Profesor la Academia deÎnalte Studii Agronomice din Bucureşti. A fost arestatşi închis la Aiud ca fost ministru între 1950-1955. În1966 a fost ales membru de onoare al Academiei deŞtiinţe Agricole şi Silvice.10. I. Vasiliu este şi autorul capitolului Starea economică aexploatărilor agricole din Enciclopedia României (vol. III).11. Sociolog, psiholog, eseist şi om politic, Mihai Ralea(1896-1964) a fost profesor universitar la Iaşi şiBucureşti, director al revistei „Viaţa românească”(1933-1940), ministru al Muncii (1938-1940) şi alArtelor (1945-1946), ambassador în S.U.A. (1946-1948),director al Institutului de Psihologie al AcademieiRomâne (1956-). În volume ca Introducere în sociologie şiContribuţii la istoria societăţii a susţinut idealul democraţiei„sociale”, în care libertăţile individuale se combină cusolidarismul social. A colaborat cu Traian Herseni înperioada în care acesta ieşise din închisoare.12. Eugeniu Speranţia (1888-1972), filozof, sociolog,psiholog şi poet, profesor universitar la Cluj, a publicat,între altele, Factorul ideal: Studii sociologice şi aplicări la viaţanoastră naţională (Oradea, 1929), Tradiţia şi rolul ei social(Oradea, 1929), Introducere în sociologie (1939, ed. II în1944) şi Resorturile psihologice ale evoluţiei umane (1947).13. Economist, sociolog şi om politic, profesor laUniversitatea din Bucureşti, Virgil N. Madgearu

Philip Moselyhttps://cdn.argentaimages.com/images/detail/EDS1350351602DLORFQ.jpg

81 >>>

(1887-1940) a fost Secretar al Partidului (Naţional)Ţărănesc, ministru al Industriei şi Comerţului(1928-1929, 1930, 1932), al Finanţelor (1929-1930,1932-1933), al Agriculturii şi Domeniilor (1930-1931) şideputat (1926-1938). A murit asasinat de legionari.Teoria lui economică a fost consacrată „statuluiţărănesc” şi specificului dezvoltării ţărilor agrare(Revoluţia agrară şi evoluţia clasei ţărăneşti), precum şistructurii şi perspectivelor economiei româneşti(Agrarianism, capitalism, imperialism; Contribuţii la studiulevoluţiei sociale româneşti; Evoluţia economiei româneşti dupărăzboiul mondial) sau de politică financiară (Reorganizareasistemului de credit; Structura şi tendinţele băncilor populare înRomânia). Madgearu a fost cofondator, alături de D.Gusti, al Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială(devenită Institutul Social Român în 1921), SecretarGeneral, la Iaşi şi Bucureşti al I.S.R. şi a întemeiat oAsociaţie (Institut din 1936) pentru studiul conjuncturiieconomice (1936-1940). 14. Marius Gormsen a publicat studiul Short Introductionto the Principal Structural Problems of the Agriculture inRomania în 1945 (Cartea Românească/ RoumanianInstitute of Economics). Studiul a apărut, în 1946, laaceeaşi editură, în traducere românească: Principaleleprobleme structurale ale agriculturii în România. M.G. fusesetrimis în anul 1923 de guvernul danez ca expert înagricultură, spre a studia problemele fermierilor daneziimigraţi în Canada, recomandând cu acest prilej aşezareaacestora în comunităţi mixte, iar nu în colonii, spre a nuantagoniza populaţia locală şi a le grăbi asimilarea. În1937, el a publicat studiul A Comparative Study of theEconomic Development of Small Countries with and withoutColonies (The Netherland, Denmark, Norway and Sweden)(Copenhagen/Paris). 15. La 14 septembrie 1940, prin Decret regal, Româniae proclamată ‘Stat naţional-legionar’ cu Ion AntonescuConducător al Statului şi Horia Sima (şef al Mişcăriilegionare), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.Dualitatea puterii va dura până la 21-23 ianuarie 1941(cf. IRD, p. 447).16. Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (1885-1989), sociolog,economist şi om politic, fusese asistentul lui D. Gustiîncepând din 1921 şi publicase, între altele, sintezabibliografică L’Institut Social Roumain. XV ans d’activité1918-1933 (Bucureşti, 1933).17. Fratele lui H. H. Stahl, Gaston Boeuve (1894-1969,cunoscut sub numele de Şerban Voinea) a fost jurist.Activ în cercurile socialiste din Bucureşti începând din1914, ambasador la Berna în 1946, stabilit la Paris în1948, a fost unul dintre liderii P.S.D. din exil. Printrepublicaţii pot fi citate, între multe altele, De la democraţiela robia de stat (Cu Karl Kautsky, Cultura Naţională,1922), Marxism oligarhic (Bucureşti: Editura Brănişteanu,1926), Democraţia şi disciplina de partid (Bucuerşti: EdituraMarxistă, 1932), La Morale et le Socialisme (1953, 1957),Ni guerre, ni bolchévisme (Paris, 1948-1954), La Socialisation(Paris: PUF, 1950). Manualul menţionat de A.G. e, fie,

Sociologie. Manual unic pentru clasa a VIII-a a şcoalelorsecundare (Bucureşti, 1945), fie, văzut înainte depublicare, Introducere în sociologie (în colab. cu ŞerbanVoinea), Bucureşti, 1947.18. Iuliu Maniu (1873-1953) a condus lupta de eliberarenaţională şi pentru Unire a românilor din Transilvania.Ca Preşedinte şi ministru al resortului de Interne alConsiliului Dirigent, s-a ocupat de preluareaadministraţiei Transilvaniei de către autorităţileromâneşti. A fost preşedinte al Partidului NaţionalRomân (1919-1926) şi al Partidului Naţional Ţărănesc(1926-1933, 1937-1947), Prim-ministru (1928-1930,1932-1933), ministru (la Finanţe, Război) şi a susţinutcu consecvenţă democraţia, condamnând totalitarismul(regal, antonescian şi comunist).19. Rezultatele acestei explorări sunt cuprinse învolumele Bug I şi II.20. Decupură, decupare a unui articol din ziar.

2. A.G. către Ph. mosely (ciornă, [august 1946])Arhivele S.R.I., Dos. 40.002, vol. 112, f. 210-214 ms.Publicat în UC, p. 360-361.

3. Ph. mosely către A.G. (26.9.1946)Arhivele S.R.I., Dos. 40.002, vol. 112, f. 282 recto-verso,dact. Publicat în UC, p. 370-372.1. Burton Yost Berry (1901-1905) a fost un diplomat şicolecţionar de artă american. A fost consul la Atena(1938), Istambul (1943), Bucureşti (1944-1947), acondus filiale ale Departamentului de Stat în Africa, Asiade Sud şi Orientul Apropiat, şi şi-a încheiat cariera caambasador în Irac (1952-1954). După pensionare a trăitla Istambul, Beirut, Cairo şi Zürich. A donat colecţii deartă Institutului de Artă din Chicago (textile), SocietăţiiAmericane de Numismatică (monede) şi UniversităţiiIndiana (bijuterii, despre care a publicat un volumAdriana Călinescu). În 1999 a apărut volumul Berry,Burton Y., Romanian Diaries, 1944-1947, publicat deCenter for Romanian Studies.

<<< 82

1. Anton Golopenţia cătremiron Constantinescu (ciornă)

2.10.1947Dragă Miron Constantinescu,Calmul acestei dimineţi de duminecă îmi îngăduie să

prezint două chestiuni pe care, nefiind strict de serviciu,le-am tot amânat. Sper că ai răgazul de a le lua înconsiderare.

Există posibilitatea unor subvenţii de la MinisterulFinanţelor şi de la B.N.R. pentru Institutul de CercetăriSociale. Am participat sâmbătă la o şedinţă de comitetşi am aflat că nu se poate plăti nici chiria, nici telefonul,nici secretara (cu vechime de 27 ani) pentru că subvenţiade la Min[isterul] Educaţiei a fost tăiată şi pentru căvânzarea de publicaţii nu aduce mai nimic. Să lăsămInstitutul să dispară? Dacă crezi că nu e cazul şi-lsocoteşti util, cu toate neajunsurile pe care i le găseşti,sprijineşte, te rog, rezolvarea favorabilă a unora, dacă nua tuturor cererilor alăturate. […] (A. Golopenţia,Rapsodia epistolară I, Bucureşti: Editura Albatros, 2004,p. 320)

2. miron Constantinescu cătreAnton Golopenţia

2.11.1947Dragă Anton Golopenţia,În primul rând trebuie să te informez că dimineţile

duminicale nu-ţi vor mai fi atât de calme, pentru că amdat dispoziţia să-ţi instaleze un telefon imediat acasă.

În al doilea rând, Institutul Social Român va primidin partea noastră o subvenţie lunară pe baza unui plande lucrări coordonat cu al nostru. Publicaţiile „S.R.”[„Sociologie românească”] şi „A.S.R.S.” [„Arhiva pentruŞtiinţa şi Reforma Socială”] (ca să respectăm modaabrevierilor) trebuiesc recitite cu ochi nou, până atuncinu vor putea apare. Eu nu sunt de părere că trebuie să„sporim misterele lumii”, cum spune Blaga, ci trebuiesă le dezlegăm şi expunem clar. Vei răspunde că nuBlaga inspiră aceste publicaţii. Ştiu! – Dimitrie Gusti.[…] (Rapsodia epistolară I, p. 322–323)

Sociolog şi istoric, militant comunist, Miron Constantinescu (1917-1974) făcuse parte din „echipa Golopenţia’’, fiind inclusîn colectivul antrenat în publicarea volumelor IV şi V din lucrarea A. Golopenţia şi Dr. D.C. Georgescu, 60 sate româneşti,cercetate de echipele studenţeşti în vara 1939. Anchetă sociologică (Bucureşti: Institutul de Ştiinţe Sociale alRomâniei, 1942) şi publicând în cadrul lor capitolele Şepreuş. Un sat de agricultori din Şesul Tisei (IV, p. 1-15) şiBogaţii, un sat de negustori de fructe şi de emigranţi la oraş din Dâmboviţa (V, p. 184-205). La cererea sa, M.C.va fi integrat şi în monografia Dâmbovnic, publicând în volumul Dâmbovnicul – o plasă din sudul judeţului Argeş.Câteva rezultate ale unei cercetări monografice întreprinse în 1939 sub conducerea lui Mihai Pop şi AntonGolopenţia (Bucureşti: I.ŞS.R., 1942), studiul Procesul de sărăcire în Oarja (p. 52-57). În 1947, M.C. va deveniPreşedinte al Comisiei Naţionale de Statistică în subordinea căruia se afla Institutul Central de Statistică, şi îl va propune peA.G. ca Director General al acestuia, în septembrie 1947, după demisia lui Sabin Manuila. Este interesant de urmăritschimbarea de ton care survine din acest moment la M.C. Am publicat ansamblul corespondenţei conservate dintre A.G. şiM.C. în Rapsodia epistolară (I, p. 314-360).

fRAGmENtEdINtR-UN SChImB dE SCRISORI

ANtON GOLOPENŢIA– mIRON CONStANtINESCU

Excerpts from a Letter Exchange between Miron Constantinescu and A. Golopentia (1947)

A. Golopentia, at the time director of the Institute for Statistics in Bucharest, requests the help of his former studentbecome member of the emergent communist nomenklatura Miron Constantinescu in order to ensure the survival of D.Gusti’s Romanian Social Institute (a reduced version of Romania’s Institute for Social Science, itself a smaller format ofthe Romania’s Institute for Social Research).

Keywords: Miron Constantinescu, D. Gusti, A. Golopenţia, Romanian Social Institute

83 >>>

Comisiunea Ministerială pentru Redresarea economică şi stabilizarea monetarăSecretariatul General

Bucureşti, 5 noiembrie 1947

Domnule Preşedinte,

Ca răspuns la propunerile Dvs. din octombrie şi 4noiembrie a.c. vă comunicăm:

„Acordul de colaborare” dintre Consiliul SuperiorEconomic, Institutul Central de Statistică şi InstitutulSocial Român, la care vă referiţi, înseamnă în concepţiaD-lui Preşedinte al Comisiei Ministeriale de redresareeconomică şi stabilizare monetară şi a noastră că I.C.S.şi I.S.R. îşi vor îndruma activitatea şi lucrările conformdirectivelor primite de la Comisiunea Ministerială şiConsiliul Superior Economic.

Considerăm absolut necesară o strânsă conlucrare acercetătorilor I.S.R. cu organele Confederaţiei Generalea Muncii. Intenţia Dvs. de a realiza această colaborare oconsiderăm justă şi pozitivă.

În elaborarea lucrărilor sale I.S.R. va adoptadialectica materialistă a marxism-leninismului, singuracare poate duce la o interpretare justă a rezultatelorobţinute prin cercetarea monografică şi statistică arealităţii.

Din programul Dvs. minimal ne-ar interesa în primăurgenţă anchetele asupra pierderilor în câmpul munciişi asupra bugetelor familiilor muncitoreşti.

Din programul maximal, care nu ne pare întocmitconform unei viziuni de ansamblu şi a unui plan care săserieze problemele, ne-ar interesa îndeosebi:

VII 23 e: Regiunea industrială Reşiţa, cu privirespecială asupra centrelor de unde se recruteazămuncitorimea.

IV 10: Oraşul Galaţi ca port, centru industrial şicomercial şi regiunea Brateşului, cu privire specialăasupra participării populaţiei săteşti la lucrările deîndiguire, asanare şi fertilizare a luncii Prutului.

VI: Bazinul carbonifer al Văii-Jiului.

IV: Regiunea Comăneşti–Moineşti–Bacău.

Considerăm de asemenea că sociologia românească,fostă unilateral sociologie rurală, trebuie să devină înprimul rând o sociologie urbană a centrelor industrialeşi a populaţiei muncitoreşti.

Aceasta nu înseamnă părăsirea cercetărilor în sate.Dar ordinea de studiu trebuie să se conformeze ordineide importanţă.

Cu deosebită consideraţiune,

ss. Miron Constantinescu

P.-S. Vi se aprobă subvenţia de 60.000 lei din fondulC.S.E. cu obligaţia justificării.

(Reprodus după D. Gusti, Opere, vol. V, p. 418-419)

miron Constantinescucătre dimitrie Gusti

(1947)Letter of M. Constantinescu to D. Gusti (1947)

This is an authoritative letter in which M. Constantinescu promises to financially help the Romanian Social Instituteon condition that it completely reorganizes its research priorities. It can be viewed as connected to A. Golopenţia’s formerrequest above.

Keywords: social research, communist Romania, D. Gusti, Institute for Social Research

<<< 84

FFigura profesorului Dimitrie Gusti îmie proaspătă şi apropiată, deşi s-auscurs mai bine de şase decenii de când

l-am cunoscut. Era o celebritate a momentului, printripla sa calitate de preşedinte al Academiei Române, şefde catedră, preşedinte al Institutului Social Român, unuldintre puţinii cărturari români care, la nivelul anilor30–40, se bucurau de o mare reputaţie internaţională,mai ales ca iniţiator al monografiilor sociologice dedicatecomunităţilor săteşti. Când l-am întâlnit în sala de curs,avea exact 65 de ani, vârsta obişnuită a retragerii, darpărea încă în formă, neîncovoiat de demnităţi şirăspunderi, era sprinten, volubil, simpatic, cu figura sarotundă, cu ochelari şi o mustăcioară tunsă scurt,costumul gri-fer, elegant, cu batista la buzunarul de susal hainei, cu alonja firească a omului de lume, deprins săfacă faţă pe orice teren. Cursul său consta în introducereala teoria propriului sistem sociologic, o tentativăambiţioasă de a unifica ştiinţele umane sub semnulsociologiei, rămas însă mai degrabă în stadiul unei tablede materii a unui volum care n-avea să fie scris niciodată.Nu fiindcă profesorul n-ar fi beneficiat de răgazulnecesar ori n-ar fi avut răbdarea de a se înhăma la lucru,ci pur şi simplu pentru că o asemenea sarcină eraimposibil de dus la capăt, în termenii proiectului propus.

Ceea ce învăţam noi şi ceea ce preconiza Gusti era doaro identificare metodică a factorilor de care depindeproducerea realităţii sociale: aceasta ar fi rezultat dininteracţiunea a patru aşa numite cadre (cosmic, biologic,istoric, psihic) şi patru manifestări (economice, spirituale,juridice, politice), conform legii paralelismului şi avânddrept motivaţie voinţa socială. Acest tablou, atât deschematic în esenţa sa, nimic altceva decât o „listă”, aveapretenţia să rezolve cuadratura cercului, să indice calearealizării unei sinteze coerente a tuturor ştiinţelor umaneşi socio-politice. Se poate spune – şi pe drept cuvânt: esuspect de simplu, ca să fie şi plauzibil. Lăsând deopartecaracterul abstract şi extrem de controversabil alnoţiunilor folosite (îndeosebi cele de „paralelism” şi de„voinţă socială”), e evident că ceea ce realmente conteazănu e simpla înregistrare a factorilor care condiţioneazăexistenţa socială, ci explicarea concretă a mecanismului,de o complexitate inextricabilă, a funcţionării lorinterferente. O altă vulnerabilitate a sistemului oconstituia extinderea sociologiei asupra tuturor ştiinţelorsocio-umane particulare, ca şi când ele n-ar fi dispus deo completă autonomie: interdisciplinaritatea devenea înaceastă viziune o subordonare. Gusti ştia bine lucrurileacestea şi de aceea cred că nici nu s-a aventurat să meargădincolo de enunţări programatice. În primii ani de după

despre dimitrie Gustişi h.h. Stahl

– Amintiri ale unui fost student(1944-1948)

P a u l C O R N E AUniversitatea din Bucureşti, facultatea de Litere

University of Bucharest, faculty of Letterse-mail: litere@g.unibuc.ro

On D. Gusti and H.H. Stahl – Memories of a Former Student (1944-1948)

P. Cornea was a student of both D. Gusti and H.H. Stahl in the years immediately preceding the suppression of theSociological School of Sociology. These were the years in which D. Gusti visited the Soviet Union (in his quality of Presidentof the Romanian Academy) and vaguely tried to teach courses in accordance with the communist stipulations of themoment. Both Gusti and Stahl were eliminated from the University shortly after the former proposed Paul Cornea tobecome an assistant in his department. Sociology ceased to be taught in Romanian universities until the end of the sixties.

Keywords: D. Gusti, H. H. Stahl, sociology, Bucharest University

85 >>>

război, când l-am cunoscut, sub influenţa răsturnărilorpolitice care aveau loc, mai ales a celor în perspectivă, eldevenise foarte interesat să sublinieze similitudinileexistente între sistemul său şi materialismul istoric. Într-ozi, după întoarcerea unei delegaţii de academicieniromâni din URSS, pe care o condusese, ne-a făcut la curs,cu vocea sa uşor graseiată şi faţa luminată de un surâs,greu de spus dacă maliţios sau nu, o mărturiecopleşitoare: „Am constatat la Moscova, în timpulconvorbirilor pe care le-am avut (delegaţia fusese primităde Stalin), că există atâtea asemănări frapante întredoctrina marxistă şi sistemul meu, încât nu pot să nu măîntreb dacă eu, Gusti, sunt stalinist ori dacă, nu cumva,generalisimul Stalin e... gustist?!”. Dincolo de vanităţi şiiluzii de sine, profesorul era simpatic, jovial, însăprelegerile lui păreau cam prea aerisite şi prea bogate îndivagaţii. Era evident că de mulţi ani de zile nu se maiţinea la curent cu noutăţile ştiinţifice, plătind astfel tributunei expuneri excesive pe scena publică. O făcea dingenerozitate şi neastâmpăr temperamental, dar şi, cusiguranţă, din dorinţa de a-şi păstra vizibilitatea. Notabilînsă e faptul că măririle, mondenităţile şi relaţiile înaltenu-l împiedicau să-şi trateze studenţii cu răbdare şi opoliteţe de stil vechi, ca şi cum ar fi fost vorba de niştecolegi mai tineri. Cum am mai arătat, Gusti a fost trimiscu misiuni în străinătate, trebuind să lipsească de lacatedră aproape doi ani. L-am regăsit în anul IV, cu puţinînainte de a termina, şi am fost uluit să constat că măţinea minte din anul I, când avusesem o intervenţieremarcată la un seminar. Fiindcă hotărâsem să-mi faclucrarea de diplomă la sociologie, Henri Stahl m-a sfătuitsă-i cer profesorului o consultaţie. Gusti a acceptatamabil cererea făcută în acest sens. A răspuns cubunăvoinţă întrebărilor puse, a găsit că tema aleasăpentru licenţă e interesantă (o fixasem, ajutat de Stahl, şise ocupa de controversa iscată în jurul problemeidezvoltării burgheziei româneşti), mi-a oferit chiar să-miîmprumute cărţi din propria-i bibliotecă. Am ezitat săprofit de invitaţie, socotind-o formală, dar acelaşiprovidenţial Stahl a stăruit să-i dau curs. M-am dus deciîn ziua stabilită acasă la Gusti. Locuia undeva pe Jianu,dacă mai ţin bine minte, într-o vilă arătoasă, cu un holfoarte spaţios la parter, dominat de rafturi pline cu cărţiîn lungul unuia din pereţi. O subretă m-a poftit să iau locpână ce „domnul profesor va coborî”. Aşteptându-l, numi-am putut stăpâni curiozitatea şi m-am apropiat debibliotecă, excitat de intimitatea tezaurului. Deodată amauzit vocea cunoscută a profesorului în spate şi m-amrăsucit pe picioare, complet fâstâcit: „Ai găsit ceva decare ai nevoie, domnule student?” Am bâlbâit nu ştiu ce,după care ne-am aşezat amândoi pe două fotolii, de oparte şi de alta a unei măsuţe rotunde. Din conversaţiacare a urmat nu-mi mai amintesc mare lucru, în orice caz,n-a avut nimic semnificativ şi a durat foarte puţin, fiindcăam considerat indecent să zăbovesc, deşi aş fi putut, devoiam, să trag de timp, într-atât era de disponibil acestom încărcat de onoruri şi responsabilităţi. După câteva

săptămâni mi-am dat examenele de licenţă, careprevedeau probe oral şi scris la două materii principaleşi doar o probă orală la cea de-a treia materie din pachetulde „principale”. Le-am încheiat cu nota maximă (ceea cenu constituia pe atunci o performanţă, de vreme ce preamulţi o obţineau). A urmat, la trei zile distanţă, susţinereatezei. Gusti a apreciat-o, dar ceea ce l-a încântat cudeosebire a fost lucrarea scrisă la examen. O dovadă oconstituie faptul că a păstrat această lucrare în arhivapersonală, în pofida evacuării sale din locuinţaconfortabilă din Jianu şi a mutării forţate într-o singurăcameră, pusă la dispoziţie de unul dintre foştii elevi.(Cam după vreo 10 ani de la moartea sa, mi-a restituit-od-na Gusti printr-o persoană cunoscută amândurora.)Climaxul poveştii, întrucât mă priveşte, l-a constituitconvocarea, chiar după terminarea susţinerilor, în biroulşefului de catedră. Aici, prezent fiind şi Henri Stahl,Gusti mi-a pus următoarea întrebare, pe cât deneaşteptată, pe atât de uluitoare: „Spune-mi, domnulestudent, ai vrea ca din toamnă să vii la catedră să lucrezialături de noi, ca asistent?” Dacă voiam? Era ca şi cuml-ai întreba pe un flămând dacă vrea să mănânce sau peun automobilist pătimaş dacă-şi doreşte un Rolls Royce.Era ţelul meu secret, visul adolescenţei mele. Din cauzaemoţiei, am bolborosit un răspuns afirmativ, mai degrabădecât să-l rostesc. Am plecat din Facultate într-o stare dejubilaţie greu de descris. Pe bulevard mergeam în paşi dedans şi aveam chef să îmbrăţişez toate femeile. A fostînsă o bucurie prematură, o iluzie rapid destrămată. Învara aceea, s-a legiferat reforma învăţământului, care aveasă schimbe din temelii universitatea. Împreună cunumeroşi alţii, printre care Stahl şi Mircea Florian, Gustia fost scos de la catedră (în cazul său a funcţionatpretextul împlinirii vârstei de pensie). Mai mult decât atât,însăşi catedra de sociologie a fost desfiinţată, peconsiderentul idiot că socialismul ştiinţific face inutilăexistenţa unei discipline „burgheze” echivalente. De fapt,argumentul principal era altul: sociologia nu se preda înşcolile sovietice iar pe atunci comuniştii români nu-şipermiteau să se îndepărteze nici cu o iotă de modelulsupra-venerat al „fratelui mai mare”. Aşa cum e lesne deînţeles, nu mi-a căzut defel bine tot ce s-a petrecut întoamna lui 1948. Însă atunci nu eram în stare să realizezîntreaga dimensiune a celor întâmplate.

*Dacă, în general, sânt rari oamenii dotaţi cu însuşirea

de a îmbina competenţa şi modestia, mă îndoiesc căexistă mulţi la care, ca la Henri Stahl, această îmbinaresă funcţioneze la cote atât de înalte. L-am reperat peprofesor încă din primul an de Facultate şi i-am vizitatcursul, fără a fi fost îndrumat de cineva, în cadrulperegrinării întreprinse în primele luni de studii, pe ladiferite catedre, spre a mă dumiri asupra ofertelor decunoaştere între care trebuia să aleg. Stahl se ocupa desociologia satului devălmaş, o temă puţin atrăgătoarepentru majoritatea studenţilor, drept care şi avea un

<<< 86

număr foarte redus de audienţi. La primul contact n-amfost nici eu entuziasmat. Mi s-a părut că e vorba de ochestiune de periferie sociologică, de interes erudit, preapuţin legată de preocupările mele. Mi-a plăcut însă stilulpredării: în locul discursului magistral, al conferinţeirostite cu solemnitate şi emfază, ca predica de amvon,care ar fi fost oricum ridicol în micuţa sală în care eraminstalaţi, în locul şuetei de academician a unui Ralea, alhistrionismului teatral al lui G. Călinescu, al retoriciiagrementate anecdotic ilustrată de Gusti, Stahl păreamai aproape de modul de lucru american, pe-atuncinecunoscut în Europa, azi în vogă pretutindeni. Stăteape scaun, vorbea liber, ca într-o conversaţie obişnuită,cu poticneli şi repetiţii, se oprea din când în când pentrua-i întreba pe studenţi dacă au înţeles, relua adeseaexplicaţia dată spre a-i da o expresie cât mai clară, iar laîncheierea orei, dedica cel puţin 5 minute comentariilorpe care aveau să le facă auditorii. Nu în primul rândconţinutul prelegerii, cât comportamentul acesta,mizând pe autenticitate şi nu pe artificiu, căutând custăruinţă feed-backul şi deziderativ dialogic, completinuzitat pe-atunci, m-a împins să vin şi a doua oară şi atreia oară. S-a întâmplat însă ca, după o scurtăfamiliarizare cu problematica lecţiilor, să am şi revelaţiaimportanţei lor. De fapt, în pofida modalităţii prozaiceşi a lipsei de metaforă, Stahl era, alături de Călinescu,dar în alt spirit, cu alte ţeluri şi în alt registru formal,singurul profesor întâlnit de mine în Facultate cu uncurs original şi nu compilativ, bazat, în cazul său, pe oamplă cercetare de teren. Deosebirea consta în faptul căG. Călinescu era un scriitor excepţional înzestrat, iarStahl un adevărat om de ştiinţă, nici mai mult, dar nicimai puţin decât atât. Materia pe care o aborda îi erafoarte bine cunoscută, întrucât fusese unul dintreprincipalii organizatori ai anchetelor sociologice iniţiatede Gusti, având drept scop realizarea, pe bazăinterdisciplinară, a unor monografii de sate caracteristicediverselor zone ale ţării (Nerej, Fundul Moldovei,Drăguş etc.). Studiul efectuat la Nerej (Vrancea), ocomunitate rurală izolată, cu demografie slabă,autonomie locală şi autarhie economică, deci plasată încondiţii favorabile conservării nealterate a structurilorsociale arhaice, îl adusese pe Stahl să descopere, în modsurprinzător, că teoria bine înrădăcinată printre istorici,sub denumirea de „teoria genealogică”, nu se confirmă.Potrivit acestei teorii, satele de ţărani liberi ar derivadintr-o celulă familială originară („eroul eponim”),extinsă prin descendenţă şi înrudire, care ar fi practicato devălmăşie pe spiţe de neam (popular: „umblătoarepe bătrâni”). Or, realitatea de pe teren arăta cu totulaltceva: existenţa unei forme primare de devălmăşie caren-avea nimic familial, nici prin origine, nici prin ariaextinsă la întreaga regiune a Vrancei, nici prinorganizarea socială, mai degrabă asemănătoare statului,decât unei familii. Iar stabilirea numărului de „bătrâni”pe care urma să „umble” satul fusese rezultatul unorlupte şi negocieri aprige, derulate în decursul timpului,

neavând nimic a face cu vreo genealogie reală. Încât,ceea ce-mi păruse la primele contacte o descriere aridăa unor marginalităţi, se dovedea a fi o reconstituire acomunităţilor arhaice, bătând foarte departe: eapermitea să aproximăm ce va fi fost civilizaţia ruralăromânească a Evului Mediu, coborând chiar până înepoca tulbure de dinaintea legendarei descălecări. Eradeja un lucru extraordinar, dar un caracter nu mai puţinexcepţional îl avea modalitatea fundamentării acestoridei înnoitoare, altfel spus, metoda lui Stahl. Ea se bizuiape mărturii stenografiate ale unor bătrâni ai satelor, peinterpretarea atentă a unor documente vechi, aparţinânddreptului cutumiar local, îndeosebi, pe investigareaminuţioasă a urmelor de hotare lăsate de repetateledivizări ale proprietăţii obşteşti în loturi individuale (aşazisa „arheologie istorică”). Sociologia predată de Stahlnu constituia o filozofare pe marginea unor date culesede alţii, ci, la pachet, prezentarea unei practici personaleşi a teoretizării formulate pe baza ei. Am văzut atunci,pentru prima dată, un asemenea mariaj între empirieşi conceptualizare, în măsură să domoleascăsubiectivismele, să frâneze speculaţia, să impunărigoarea necesară cercetării. Călinescu mă fermecase cueseismul său sclipitor, Stahl îmi revela o altă modalitatea cunoaşterii – întreprinsă cu o metodă severă, aplicatărealităţii sociale, guvernată de căutarea adevărului.Convins de Călinescu, n-am fost mai puţin convins deStahl: amândoi, fiecare în felul său, mă ajutau să-miconştientizez năzuinţele propriului meu spirit, ezitantîntre fantezie şi metodă, între literatură şi ştiinţă. DeStahl m-am apropiat însă mai mult decât de oricare altuldintre profesorii Facultăţii. Era un om abordabil, decent,disponibil, conştient de propriile-i limite, tolerant cu ceice nu-i împărtăşeau părerile. Cu el puteam discuta fărăreticenţă. Fiindcă în primii ani de Facultate traversam ofază radicalizată a convingerilor mele, mă simţeamderanjat uneori de ceea ce judecam, cu teribilismulvârstei, ca fiind un social democratism, nu destul derevoluţionar. Stahl nu-şi ascundea simpatia pentrumarxism, deşi n-o afişa ostentativ. În primele luni din1945, iniţiase un cerc liber de studiere a Capitalului luiMarx, care însă n-a rezistat decât câteva şedinţe: cândau dat de greu (lecturile erau urmate de exegeze lapagină), iar efectul de curiozitate s-a risipit, majoritateaparticipanţilor a dat bir cu fugiţii. Consideramaterialismul istoric o teorie necesară comprehensiuniivieţii sociale, deşi accentua mereu că trebuie folosită cuprecauţie. Marxismul său reproba brutalitatea ca factorde decizie politică şi violenţa ca mijloc de rezolvare aconflictelor, era civilizat, constituia o unealtă de lucru,căreia nu se sfia să-i aducă rectificări, calificând drepterori unele dintre interpretările şi evaluările sale. Îireproşam în sinea mea tocmai ce constituia marele săumerit, faptul că nu se lăsa hipnotizat de lozinci, că-şiexprima scepticismul faţă de „înţelepciunea colectivă apartidului”. Deşi, declarativ, făceam şi eu mare caz denevoia spiritului critic, în realitate, colportam dogme în

87 >>>

proporţie de masă, fără să-mi dau seama. Îmi ascultaobservaţiile, nu râdea de ele, deşi meritau cel puţinironia, îmi răspundea fără arţag şi fără a ridica vocea.Uneori, cădea pe gânduri, auzindu-mă, şi-şi clătina uşorcapul. La ce o fi meditat ? Din fericire, „rămăşiţele” melemic-burgheze, faimoasele şi incriminatele de „tovarăşi”„rămăşiţe”, funcţionau mai puternic decât reflexele deprincipialitate comunistă, aşa că m-am ataşat de Stahl.În ce-l priveşte, m-a tratat totdeauna cu prietenie şigenerozitate. În ultimă instanţă, el m-a convins să-mi daulicenţa cu Gusti, deşi în cursul ultimului an de Facultateîncepusem să cochetez cu ideea de a mă orienta spreliteratură. Tot el m-a sfătuit în alegerea temei lucrării dediplomă şi probabil recomandarea lui a fost la origineapropunerii atât de neaşteptate a lui Gusti de a-i deveniasistent. Dacă eliminările din învăţământul superior din1948 au fost în mare măsură nejustificate, îndepărtarealui Stahl a constituit nu doar un abuz, ci şi o imensăprostie, el numărându-se printre puţinii care chiarcredeau în ideile socialiste. Din fericire, în anii ‘60, cânds-au luat o serie de măsuri reparatorii, a fost rechemat înactivitatea de cercetare, nu însă în universitate. A avutsatisfacţia de a asista la reintroducerea sociologiei caobiect de studiu şi la reconsiderarea extrem de pozitivăa activităţii Şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti, pe careo servise cu un rar devotament. Graţie lui MironConstantinescu (de nu mă înşel, fost student al său), afost utilizat ca expert în elaborarea unor proiecte, rămase

însă fără rezultat, după căderea de la putere a omuluipolitic. Ultima mea convorbire cu Stahl s-a petrecut spresfârşitul anilor ‘70, acasă la profesor. L-am găsit senin,lucid, împăcat cu sine, fără resentimente, ca cineva careşi-a reglat conturile cu viaţa. Mi-a spus ceea ce avea sărepete şi în cartea lui de memorii, de peste câţiva ani, cătoate marile proiecte colective în care fusese angajat, subconducerea lui D. Gusti, dăduseră greş, chiar dacă nu pede-a întregul, iar planurile lui personale eşuaseră în ceamai mare parte: nu-şi putuse împlini dorinţa de a petreceun răstimp într-o mare universitate străină, nu găsisecolaboratori care să-l ajute în cercetarea satelordevălmaşe, nu reuşise să-şi formeze elevi pasionaţi deaceastă problemă, nu izbutise să elaboreze temeinicteoria „arheologiei sociale”, nici să redacteze o„sociologie” aşa cum intenţiona – şi cu toate astea nu sesocotea un învins. Pentru că – afirma el – „nu e nimicmai de preţuit decât frumoasa nebunie culturală, chiaratunci când ai conştiinţa că urmăreşti scopuri utopice.Ce trage în cumpănă nu sunt rezultatele la care ajungi, cinobleţea străduinţelor tale puse în slujba idealului”.Cuvinte simple, spuse şi respuse, ca toate maximele citatecu care ne împodobim adesea vorbirea, în scoppedagogic, dar care exprimau, în cazul lui Henri Stahl,un crez sincer, crezul propriei sale vieţi.

(Fragmente din Ce a fost – cum a fost. Paul Corneaîn dialog cu Daniel Cristea-Enache, Polirom, 2013)

Mihail Cernea și colectiv, Două sate, 1970

<<< 88

Pentru a fi de folos, cercetarea trebuie să fie curajoasă şi săaibă un scop. Trebuie să fie informată de necesităţile constructiveale guvernării şi să se caracterizeze printr-o înţeleaptă şi inspiratăcapacitate de a anticipa problemele relevante şi prin curajul de aaplica remediile necesare…

Din păcate, opinia greşită că antropologia aplicată estefundamental diferită de antropologia teoretică sau academică esteîncă răspândită. Adevărul este că ştiinţa începe cu parteaaplicativă… Ce este aplicaţia în ştiinţă şi când se transformă„teoria” în practică? Atunci când, înainte de toate, ne permite oînţelegere precisă a realităţii.

Bronislaw MalinowskiDinamica schimbării în cultură

Este pentru mine o înaltă onoare să accept PremiulBronislaw Malinowski decernat de Societatea deAntropologie Aplicată şi sunt profund recunoscătorjuriului şi Societăţii pentru această recunoaştere. Faptulde a fi asociat, prin această distincţie, cu numele şi

moştenirea lui Malinowski, precum şi cu şirul de oamenide ştiinţă care m-au precedat în primirea ei, esteemoţionant şi stimulator.

O lume în mişcareCând Margaret Mead şi colegii ei au creat Societatea

de Antropologie Aplicată, cu 54 de ani în urmă, puţini erauaceia care ar fi anticipat, fie dezvoltarea actuală aştiinţelor sociale aplicate, fie recunoaşterea de care aveausă se bucure problemele dezvoltării sociale şi culturale.

Gândiţi-vă o clipă la uriaşul val de schimbări desisteme social-politice care, în ultimele decenii, aurestructurat lumea şi au transformat, până la a le face denerecunoscut, societăţi pe care le-am studiat cu toţii caantropologi chiar în trecutul apropiat: economia acestorsocietăţi, structurile lor politice, cultura, oamenii şiproiectele lor de viitor – toate au evoluat dramatic şirapid. Antropologia însăşi îşi are rădăcinile în reflecţiadespre comunitatea umană. Dar acum antropologia se

SOCIOLOGIA mILItANS:ŞtIINŢELE SOCIALE ÎN SLUJBA

dEzvOLtăRII1

A c a d . m i c h a e l m . C E R N E AAcademia Română, Brookings Institution & George Washington University

“Sociologia Militans”: Serving Development Through Social Science”

This paper is excerpted from the “Malinowski Award Lecture”, delivered by the author at the fifty-fifth annual conferenceof the international Society for Applied Anthropology, upon his acceptance of the Malinowski Prize conferred “in recognitionof scholarly efforts to understand and serve the needs of the world through social science”. The paper outlines the author’s understandingof “sociology as vocation” and of its corollary and purpose: the production and application of sociological knowledge fortransformative social action. In accounting for his own intellectual biography and professional work, initially in Romaniaand later as the first sociologist and Senior Social Policy Adviser of the World Bank in Washington, the author reflects onthe difficulties, foibles, and high satisfactions of practicing a theoretically informed applied sociology and anthropology.He points to the early influence on his own formation of Romania’s “sociological school”, developed around DimitrieGusti, which manifestly directed its field research to wards “social action and reform” (“ac�iune �i reformă socială”). Thisidea, iconoclastic at that time and encapsulated in the daring Latin motto “Sociologia Militans”, proved to be a worthy lifecompass in crafting public social policies, designing programs for inducing, accelerating, and democratizing development,and in preventing or fighting social pathologies.

In this perspective, the author further discusses a set of theoretical, gnoseological, and institutional issues confrontedat the World Bank in applying sociological/anthropological knowledge or tools, likely to surface in other agencies andorganizations as well. The paper criticizes three widespread but distorting development paradigms characterized as“econocentric”, “technocentric”, and commodocentric”, and concludes by arguing for the involvement of sociologistsnext to economists not only in designing discreet project-type interventions but also in formulating the policies that guideinduced development.

89 >>>

schimbă şi trebuie să se schimbe continuu, în partepentru că însăşi noţiunea de comunitate a început să seerodeze, în parte datorită dinamicii creşterii economice,decolonizării şi faptului că zeci de naţiuni au dobânditexistenţă statală independentă. Trăim într-un sistemmondial simultan integrat-şi-fracturat. În chiar acestdeceniu, înseşi structurile lumii noastre contemporanes-au schimbat fundamental datorită prăbuşiriiregimurilor din fosta Uniune Sovietică şi din Europa deEst – un triplu colaps de modele politice, structurieconomice şi formule statale multinaţionale. La rândullor, etnicitatea şi religiile reînvie şi remodelează hartasocială a planetei. Pentru a continua să aibă ceva de spusîn contextul dezvoltărilor actuale, specialiştii în ştiinţelesociale trebuie să înveţe să gândească în mod diferitdezvoltarea însăşi.

Dezvoltarea a modificat substanţial viaţa cotidiană aindividului. În generaţia noastră, de la 1960 încoace,speranţa medie de viaţă în ţările în curs de dezvoltare acrescut cu circa douăzeci de ani, şi această modificareare şi va avea urmări incalculabile. Procentul adulţiloralfabetizaţi a crescut de la circa 40% la peste 65%, iarvenitul mediu pe cap de locuitor în ţările sărace s-adublat, în unele ţări crescând chiar de trei sau patru ori.Temerea ca un copil născut astăzi într-o ţară în curs dedezvoltare să moară înainte de a împlini vârsta de cinciani a scăzut la jumătate comparativ cu aceea legată deun copil născut cu numai o generaţie în urmă. Speranţaca acelaşi copil să înveţe să citească este de două ori maimare; el se poate aştepta la un standard de viaţă de douăsau trei ori mai ridicat.

Şi totuşi, aceste schimbări sunt doar o parte arealităţii.

În lumea noastră, aproximativ 1,3 miliarde deoameni trăiesc încă în sărăcie absolută, câştigând maipuţin de un dolar pe zi. Peste două miliarde de oamenisunt încă lipsiţi de accesul la energie electrică şi obligaţisă folosească vreascuri şi bălegar pentru a-şi produceenergia necesară. 1,7 miliarde de oameni sunt lipsiţi decanalizare, iar circa un miliard nu dispun de apă curentăcurată, ceea ce provoacă moartea a circa 3 milioane denou-născuţi şi de copii anual. Decalajul dintre ţărilebogate şi cele sărace se măreşte continuu: în ultimii 30de ani, veniturile în ţările în care locuieşte cincimea ceamai bogată din populaţia globului au crescut aproape detrei ori mai repede decât în ţările în care locuieştecincimea cea mai săracă. În lumea de astăzi există maimulţi refugiaţi şi persoane dislocate decât oricândînainte, inclusiv în anii imediat următori celui de al doilearăzboi mondial. Iar 140 de milioane de adulţi sunt azişomeri şi nu-şi pot hrăni familiile.

Aceste probleme, şi altele la fel de grele, ne impun oagendă formidabilă pentru a vindeca patologiilesocietăţii contemporane, agendă pe care secolul nostru,al douăzecilea, i-o va preda celui următor.

Totuşi, din perspectiva dezvoltării sociale, putem

spune că secolul 21 a şi început. A început chiar în lunaaceasta: martie 1995.

Putem spune că primul eveniment al noului secol aavut loc atunci când guvernele lumii s-au întrunit laCopenhaga la primul Summit Mondial de Dezvoltare Socială.Acest Summit şi-a propus ţeluri plasate dincolo decreşterea economică, scopuri de ordin social. Avândprivilegiul de a fi prezent la Summit, am încercat săanticipez care ar putea fi efectele sale previzibile asupradiscursului ştiinţelor sociale într-o lume care se proclamăpreocupată de dezvoltarea socială.

Summitul a produs o cartă a drepturilor sociale – uncontract social pentru întreaga lume – un pas care n-areprecedent. Toţi şefii de stat au aprobat acest Programde Acţiune constând din nouă angajamente majore, fiecareimplicând o serie de scopuri şi acţiuni cu privire la:eradicarea sărăciei; ocuparea integrală a forţei de muncă;combaterea dezintegrării sociale; drepturile omului;egalitatea în drepturi a femeilor; crearea cadrului legal şiinstituţional şi alte obiective sociale majore.

Este adevărat că au existat şi acorduri neîncheiate,contradicţii, vorbe goale, multe confuzii. Totuşi,semnificaţia istorică a acestui eveniment este denetăgăduit. Dacă există vreo legătură între cercetarea şigândirea socială, pe de o parte, şi dezvoltarea socialăpropriu-zisă, pe de altă parte, atunci implicaţiilesarcinilor noastre, în calitate de specialişti angajaţi înştiinţele sociale, sunt deopotrivă de netăgăduit.

Acesta este un început promiţător pentru secolul 21.Văd aici şi o implicare puternică a profesiei noastre.

Antropologia şi Sociologia la Banca mondială[...]Inscripţia gravată pe Premiul Malinowski declară că

acest premiu este oferit ca „recunoaştere a efortului de a servinevoile lumii prin ştiinţele sociale”. Faptul că prestaţia meaştiinţifică este considerată de Societatea noastră cameritând această distincţie este o imensă dovadă deapreciere morală şi profesională care mă obligă să dauseama pe scurt de ceea ce am făcut. ... Când am începutsă lucrez la Banca Mondială, în august 1974, nu aveamcum să ştiu că această muncă mă va aduce, douăzeci şiunu de ani mai târziu, la această tribună; de fapt, atuncinu ştiam nici lucruri mult mai simple, cum ar fi ce voiface a doua zi după angajare. „Ziua de mâine” s-adovedit a fi o călătorie în Tanzania, pentru a ajuta ladescifrarea sociologică a unui experiment social înagricultură, prin care Guvernul ţării tocmai organizaseîn sate „ujamaizarea”, gruparea forţată a ţăranilor încooperative săteşti înfiinţate de stat.

Kigoma, regiunea de vest în care lucram noi, pemalurile magnifice ale lacului Tanganika, se distingeaprintre regiunile Tanzaniei pentru că executaseujamaizarea mai brutal decât in alte locuri. Liniilegenerale ale acestei abordări a cooperativizăriiagriculturii din perspectiva economiei de stat, cu tristele

<<< 90

lor consecinţe, îmi erau cunoscute din studiile meleanterioare asupra colectivizării în România. Comparaţiaa ceea ce ştiam despre colectivizarea socialistă în Europade Est cu ce am văzut atunci în Tanzania privindmodelele de organizare sătească şi schimbările impusemi-a facilitat în mare măsură analiza. Mă simţeam înlargul meu în munca de teren şi asta mi-a conferit unavantaj asupra celorlalţi colegi din echipa Băncii, venităin Kigoma. Acest „avantaj” i-a făcut mai interesaţi deanaliza socială întreprinsă de mine şi de relevanţarezultatelor ei pentru proiectul în curs.

Acesta a fost primul meu test de teren – un punctde pornire, dar încă nu o hartă clară a drumului deurmat. Mi-a întredeschis o fereastră spre ceea ce eranecesar din perspectivă sociologică, şi spre ceea ce seputea încadra în tiparele muncii de la Bancă. M-a ajutatsă-mi dau seama că erau necesare schimbări în culturaşi ethosul Băncii, pentru ca acest nou tip de activitate săfie acceptat pe scară largă. Şi mi-a arătat cât se poate delimpede că va trebui să „plătesc” pentru rolul meu deprim sociolog la Banca Mondială intr-o „monedă forte”:moneda era ştiinţa socială de utilitate organizaţionalăindisputabilă.

M-am apucat de lucru cu hotărâre şi, mărturisesc, cuteamă. Ca să vă dau o idee despre ce însemna atunci săfii purtătorul mesajului sociologiei într-un grupprofesional agnostic şi sceptic, aş aminti o povesteadevarată de la Vatican. După conciliul Vatican II, PapaPaul a hotărât să facă ceva pentru a răspândi credinţa înţările din blocul răsăritean. Atunci a creat o nouă secţie,un nou birou la Vatican, numit… „Secretariatul pentrunecredincioşi”. L-a numit pe cardinalul Franz Koenigdin Austria (care, mulţi ani mai târziu a relatat personalacest moment reporterilor de la Washington Post, ceea cemă face să cred că nu este doar o glumă) secretar de statpentru necredincioşi. Bietul cardinal nu ştia ce se aşteptade la el. S-a dus la Papă şi a întrebat: „Ce am de făcut?”Papa, pe cât se pare, a ridicat din umeri şi a spus: „Nuştiu.” Apoi a adăugat, în latină: „Usus docebit”: cu altecuvinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, „experienţa te vaînvăţa”.

Aşa s-au petrecut lucrurile şi cu mine, când ampreluat funcţia de secretar de stat pentru necredincioşiiîn sociologie la Banca Mondială: experienţa m-a învăţat.Era intimidant de evident că trebuia să fac faţă uneiprovocări uriaşe şi să trec un test personal foarte greu.Devenind primul deţinător al unui nou rol în structuraBăncii, m-am găsit într-o situaţie nedefinită şi ambiguă.Nu existau nici statut formal, nici aşteptări structurate,nici măcar un stereotip căruia să mă conformez. Însăşiunitatea mea de lucru era nouă, o Divizie experimentalăspecială creată atunci de Robert McNamara pentru apilota noua politică de reducere a sărăciei2, pe care olansase la Nairobi cu un an în urmă, in 1973. De la bunînceput, am fost privit ca un fel de „ambasador al uneidiscipline necunoscute” până atunci de agenţiarespectivă. Fără ocolişuri, mi s-a pus în vedere că munca

mea va demonstra instituţiei dacă disciplina pe care oreprezentam avea un loc legitim în cadrul BănciiMondiale, dacă era sau nu compatibilă cu o agenţie dedezvoltare internaţională.

Ceea ce Banca nu realiza decât foarte vag pe vremeaaceea era faptul că eu mai aveam un motiv foarteputernic să reuşesc – un coşmar pe plan personal –opţiunea nemiloasă „câştigă sau dispari”: copiii mei erauţinuţi ostatici de guvernul de atunci din România şi nuli se permitea să vină la mine, care mă stabilisem în SUA.Singura modalitate de a-i „extrage” de acolo era săreuşesc în munca mea şi să-mi păstrez serviciul,conferind legitimitate cererii de a fi eliberaţi. Totul adurat cincisprezece luni nesfârşite. Am reuşit să-mipăstrez slujba şi am reuşit să-i aduc aici. Sunt fericit săamintesc faptul în seara asta, când copiii mei se află cunoi în această sală – acum căsătoriţi şi veniţi cu propriilelor familii! Antropologia se ocupă de oameni reali, aşaîncât cred că vă pot povesti şi acest episod personal.

Evident că formarea mea anterioară muncii la Bancăavusese prea puţin de a face cu problematica sau cuvocabularul conceptual de la Banca Mondială. Potmărturisi acum cât de suspendat în gol mă simţeamatunci, când îmi zburau pe lângă urechi conceptebancare clasice, precum: „shadow prices”, „disbursementcurve”, „economic rate of return” etc. Dar veneam dintr-osolidă tradiţie sociologică şi antropologică de studiu almediului sătesc, dezvoltată timp de decenii şi adusă lamaturitate între cele două războaie mondiale de cei maibuni sociologi şi antropologi din România: DimitrieGusti şi principalul său colaborator Henri H. Stahl. Lafel ca Malinowski, şi Dimitrie Gusti a studiat la Leipzig,cu aceiaşi profesori ca şi Malinowski: psihologulWilhelm Wundt şi economistul Karl Bucher,aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi Malinowski. Maitârziu, Dimitrie Gusti a creat, atât în ceea ce priveşteconcepţia, cât şi organizarea, ceea ce a ajuns să fierecunoscut drept „şcoala monografică ruralăromânească” (Gusti 1935, 1941), o modalitateantropologică holistică serioasă de a studia cultura,obiceiurile, credinţele, contextul natural, activităţileeconomice, şi organizarea politică şi socială de la sate.Dincolo de simpla etnografie, Gusti şi Stahl (1934,1939) au fost ctitori ai unei orientări spre acţiune şireformă socială (termenul „dezvoltare” nu era folositconceptual pe atunci) îndrumând cercetarea socialăînspre activităţi practice de îmbunătăţire a vieţii satelorstudiate (ceea ce a fost o încurajare pentru propria meaorientare), deşi au reuşit mai mult în descrieri decât înreformă. Multe dintre marile echipe de cercetare ale luiGusti cuprindeau 40, 50 şi chiar peste 60 de membri,organizaţi să completeze cu date empirice modelul de„cadre şi manifestări” al metodei sale monograficesăteşti. După război, când sociologia şi antropologia aufost ideologic, politic, şi administrativ interzise înRomânia, studiul clandestin al monografiilor ruraleantebelice ale lui Gusti şi Stahl a fost, pentru mine şi alţi

91 >>>

tineri cercetători din domeniul ştiinţelor sociale, omodalitate de a învăţa despre investigaţia empirică deteren.

Când s-a ivit prima posibilitate, spre sfârşitul anilor1960, am iniţiat o cercetare monografică rurală,restudiind o comunitate investigată cu 30 de ani înaintede cercetătorii lui Gusti, pentru a aprecia schimbărileintervenite între timp (Cernea, Stahl, Kepes, Larionescu1970). Astfel mi-am format treptat o dublă identitate casociolog şi antropolog, ca lucrător de teren şi cercetătorştiinţific.

În acea perioadă sufocată de o ideologie dominantă,directivele de sus în jos privitoare la cercetare cereau săatribuim realităţii imaginea a ceea ce ar fi trebuit să fie,dar nu era. Munca de teren era de altfel ostracizată,pentru că implica o ameninţare la adresa puterii:ameninţarea de a dezumfla balonul ideologic cu doveziempirice din viaţa reală.

Ceea ce apreciez cel mai mult din anii aceia estecontribuţia pe care am reuşit s-o aduc în anii ’60–70,împreună cu echipa mea de cercetare, la reluarea şirelegitimarea cercetărilor sociologice empirice de terenîn România, după o întrerupere de două decenii. Ceeace am învăţat atunci despre puterea iconoclastă afaptelor, de a răsturna imaginile false şi de a invita laacţiune, m-a ajutat atunci şi mă ajută şi acum înactivitatea curentă. Tot acea cercetare empirică a condusmai întâi la activitatea mea din 1967 în Franţa la Centred’Etudes Sociologiques, iar apoi, încă mai important, laanul de neuitat 1970–1971 pe care l-am petrecut laCenter for Advanced Studies in the Behavioral Sciencesde la Stanford. Acel an intens din punct de vedereintelectual mi-a restructurat profund gândirea şi mi-areînnoit încrederea în puterea cercetării sociale –convingerea că aceasta are puterea să explice şi putereasă ghideze acţiunea. Pe scurt, mi-a schimbat viaţa, şi nupot lăsa să-mi scape ocazia acum, un sfert de secol maitârziu, de a-mi exprima din nou recunoştinţa faţă deCentru.

După această scurtă relatare „preistorică”, mă întorcla problematica legată de aplicarea sociologiei şiantropologiei la programele de dezvoltare intenţionată.

Cercetarea antropologică a câştigat teren, treptat darferm, în interiorul Băncii. A dus la o schimbare îninstituţie, de la poziţia iniţial etnocentrică larecunoaşterea crescândă a „variaţiilor între culturicontemporane” (Mead 1976) şi a unui spectru larg devariaţii sociale în dezvoltarea indusă. Desigur,recunoaşterea şi înţelegerea altor culturi a necesitat capropria cultură internă a Băncii, ca agenţie de dezvoltare,să se schimbe. A trebuit ca antropologii să înţeleagăcultura Băncii, să-şi poată apăra poziţia şi să funcţionezeeficient, acţionând pentru a modifica permanent însăşicultura înconjurătoare. Folosesc aici termenul „cultură”în sens larg, cu referire la caracteristicile Băncii ca sistemde organizare pe mai multe nivele, (a cărui echipăinternaţională aparţine unei multitudini de culturi

naţionale), cu norme, valori şi scopuri proprii, cu regulide lucru şi modele informale de interacţiune umană, cuspaţii, terenuri numite elegant „zone de jurisdicţieintelectuală”, cu modalităţi de a accepta şi a respingecritica, cu stimulente şi penalizări, cu tipuri de răsplatăşi de conflict.

Cercetătorii noştri din domeniul social cu cel maimare succes sunt aceia care au înţeles cel mai binecultura, însă nu i s-au subordonat, ci mai degrabă auluat-o în considerare şi au acţionat deliberat dinăuntrulei – ca agenţi sensibili şi tenaci ai schimbării.

Cum cercetătorii noştri în ştiinţe sociale au defrişatterenuri noi şi importante, promovând folosireacunoştinţelor sociologice şi antropologice în dezvoltare– terenuri noi nu numai pentru Banca Mondială, ci,consider eu, şi pentru profesia noastră, în general – voiîncerca în continuare să rezum o serie de lecţii cuvalabilitate mai largă din experienţa grupului nostru şisă vi le ofer spre reflecţie critică.

Raţiunile analizei socialeExplicaţia pe care o dau aici pentru raţiunea de a fi

a analizei sociale se bazează pe câteva premiseimportante.

Prima premisă este că tipul de dezvoltare la care mărefer este dezvoltarea indusă. Este o dezvoltare urmărităintenţionat, accelerată şi programată, adesea ghidată demăsuri bazate pe un amestec de cunoştinţe şipresupuneri, şi deci diferită de dezvoltarea spontană.Astfel, în timp ce dezvoltarea spontană este numaiobservată şi descrisă pasiv în antropologie, dezvoltareaindusă este cea pe care antropologii o pot influenţa, dacăsunt incluşi în proiect.

A doua premisă este că intervenţiile de dezvoltareinduse cu mijloace financiare sunt programe planificatede dezvoltare socială şi de schimbări sociale, nu numai decreştere economică. Analiza socială, care aduce în scenătehnicile conceptuale şi de cercetare ale ştiinţelor socialenon-economice, reprezintă metodologia de clarificare amecanismelor sociale şi comportamentale de dezvoltareşi schimbare şi e de folosit ca atare. Aceste mecanismesociale şi comportamentale sunt intrinseci dezvoltării;ele acţionează uneori ca mecanisme distincte, dar cel maifrecvent se împletesc organic cu mecanismeleeconomice. Prin urmare, aceste mecanisme socialetrebuie recunoscute şi mobilizate intenţionat pentru aatinge obiectivele programelor de dezvoltare. În esenţă,acest tip de acţiune este – şi trebuie să fie – similarmodalităţilor în care mecanismele economice sunt puseîn funcţiune şi ajustate pentru a atinge obiectiveleprogramate.

În acest scop, cerinţa fundamentală pentru ointervenţie de dezvoltare reuşită este ca ţesătura socială,contextul proiectului, să fie explicată şi înţeleasă. Înîndeplinirea acestei funcţii, nu există nici un substitutpentru analiza sociologică.

<<< 92

Mai departe, analiza sociologică trebuie folosită şipentru a ajuta la stabilirea scopurilor şi cerinţelor sociale aleproiectului. Aceasta include proiectarea eşafodajului socialinstituţional în cadrul căruia este încorporată tehnologiafinanţată de proiect. Scopurile principale ale proiectuluisunt creşterea echităţii şi reducerea sărăciei prinintermediul dezvoltării. Această proiectare a aspectelorsociale şi a etapelor punerii în practică, incluzândactivitatea colectivă necesară, este indispensabilă încalitate de contribuţie la strategia de elaborare şi punereîn execuţie a programului. Acest tip de contribuţietrebuie să facă întotdeauna parte din luarea deciziilor şisă fie întotdeauna integrat în „pachetul de dezvoltare”.

Pe lângă elaborarea şi mobilizarea mecanismelorsociale constructive de dezvoltare, analiza socială maitrebuie să confrunte uneori consecinţele sociale adverse alecreşterii economice. Creşterea economică are deseori costurisociale dureroase. Atunci când se iau decizii de a investiîn creşterea economică, riscurile şi costurile sociale aleacestor decizii trebuie recunoscute transparent, fărăocol. Un imperativ moral al analizei sociologice ex-anteeste datoria de a anticipa costurile sociale, de a identificagrupurile expuse unor riscuri impuse, datoria de a definice măsuri de protecţie şi contracarare a riscurilor trebuieintroduse in programul respectiv.

Din toate aceste motive – economic, social, moral,financiar – analiza sociologică este nu numai utilă, ciindispensabilă. Ea contribuie nemijlocit la configurareaprogramelor de dezvoltare. De aceea, cercetărilesociologice/antropologice necesare analizei sociale nuconstituie un lux sau un adaos marginal, ci sunt tot atâtde necesare pe cât este analiza economică în planificareaşi stabilirea fezabilităţii şi a orientării spre un scopadecvat a programelor de dezvoltare.

Sociologia şi antropologia trebuie să-şi combinecunoştinţele şi metodele. Spre a pune în practică acestdeziderat al cercetării sociale, care implică previziuneaşi planificarea, sociologul sau antropologul care se ocupăde dezvoltare dispune de un stoc de cunoştinţeprofesionale cu privire la organizarea socială şi lasistemele culturale necesare pentru a induce o dezvoltarecu profituri sporite şi mai puţină suferinţă. Cercetareaaplicată este necesară spre a extinde continuu stoculdisciplinar de cunoştinţe al analistului social şi a-l rafinaîn aşa fel încât să răspundă la întrebările practicii curente.Analistul social profesionist trebuie totodată să fieconstant conştient de imperfecţiunea acestui tip decunoaştere, şi trebuie să formuleze recomandări cuprudenţa necesară şi cu responsabilitate etică.

Principiile ontologice şi metodologice cheie pentrua folosi cunoştinţele sociale sunt comune antropologilorimplicaţi atât în programe internaţionale, cât şi înprograme naţionale. Prin urmare, multe dintreobservaţiile mele cu privire la cele dintâi se aplică şi celordin urmă. Natura interculturală a unor programe dedezvoltare a dus la apariţia multor scrieri nechibzuitereferitoare la rolul de „broker intercultural” al

antropologului. Acesta este un concept care a fostdezvoltat corect (Wolf 1956, Wiedman 1973), dar asfârşit prin a fi frecvent trivializat de practici care aumarginalizat utilitatea antropologului, considerat în modgreşit drept un simplu ghid sau translator al jargonuluilocal pentru uzul membrilor echipei sale3. Atât înprogramele naţionale cât şi în cele internaţionale,antropologii pot şi trebuie să facă mult mai mult decât„brokeraj intercultural”.

În fine, o premisă centrală este aceea că antropologiadezvoltării şi sociologia dezvoltării au în comun o seriede aspecte care depăşesc mult diferenţele dintre ele4.Prin urmare, ambele comunităţi profesionale trebuie sătreacă peste diferenţe tradiţionale, să-şi combineresursele şi să-şi furnizeze una alteia concepte şi metode.La Banca Mondială, grupul nostru de sociologi şiantropologi conlucrează armonios. Astăzi vorbesc aiciatât despre antropologie, cât şi despre sociologie şifolosesc adesea cei doi termeni în acelaşi sens.

Conţinut social şi analiză socială Primul domeniu de acces pentru contribuţii

sociologice şi antropologice la Banca Mondială esteproiectul de dezvoltare.

Propuneri şi cereri de finanţare a unor asemeneaproiecte sosesc la Banca Mondială de pretutindeni, şi întoate domeniile: de la sistemele de îngrijire a sănătăţii înAsia până la infrastructura urbană în America Latină, dela irigaţii în Maghreb la reîmpăduriri în Pakistan, de laeducaţie în Africa la reducerea poluării în Thailanda, lacombaterea SIDA în Uganda, de la proiectele de barajehidroelectrice la îmbunătăţirea planning-ului familial şinutriţia familiei. Peste 1.800 de proiecte finanţate deBancă sunt în chiar acest moment în curs de execuţiesimultană, cu costuri totale de investiţii de aproximativ500 de miliarde de dolari.

În ciuda acestei enorme diversităţi, proiectele autotuşi anumite trăsături fundamentale comune. Fiecare„proiect” este un proces social, nu numai o investiţiecomercială, şi aduce în scenă o multitudine de actori socialidiferiţi. Totuşi, abordarea obişnuită privea proiecteledrept intervenţii exclusiv economice şi tehnice. Cum săconcepem proiectele ca unităţi de intervenţie menite săconducă la o transformare intenţionată şi organizată însocietatea respectivă nu a fost, şi în mare măsură nu estenici azi, o ştiinţă predată în universităţi. A trebuit săinventăm, să învăţăm şi să afirmăm validitatea unuidemers diferit.

Spre a înţelege cum s-a desfăşurat procesul deafirmare a utilităţii analizei sociologice, trebuie săamintim anumite schimbări în însuşi rolul sociologului,schimbări pentru care ne-am luptat înăuntrul instituţiei,şi pe care le-am obţinut şi înfăptuit. Asemenea schimbăriesenţiale au fost: (1) respingerea practicii de a cantonaîngust analistul social în evaluarea finală a proiectelor,făcută ex-post, – evaluari care au impact limitat sau nul –

93 >>>

şi argumentarea plasării lui în „linia întâi”, cu drept lacuvânt şi de veto în elaborarea programelor şi în luareadeciziilor; şi mai departe, (2) elevarea „nivelului deintervenţie” a sociologului, de la o prezenţă limitată lamicro-nivelul proiectelor singulare de dezvoltare, la oprezenţă extinsă la macro-nivelul superior al elaborăriipoliticilor sociale generale privind înseşi obiectivele şiconţinutul fundamental al dezvoltării induse.

Argumentul meu nu a fost de ordin personal: amsusţinut de la început că problema este nu sarcina datăunui sau altui sociolog, ca individ, într-un proiect saualtul; problema este recunoaşterea rolului sociologiei ca disciplinăştiinţifică şi folosirea corpusului de cunoaştere cuprins în aceastădisciplină în toate activităţile procesului de dezvoltare indusă.Orice expert social, ca individ, poate juca, cu folos, unrol parţial ca, de exemplu, evaluarea ex-post, dar estegreşit a limita ştiinţele sociale non-economice la unsingur segment din ciclul muncii la un proiect şi a leexclude din altele. În acelaşi sens, nimic nu justificălimitarea ştiinţelor sociale non-economice doar lacontribuţii la nivelul proiectelor, excluzându-le de laformularea politicilor şi strategiilor generale aledezvoltării sociale.

Spre a argumenta mai clar acest principiu, amformulat un model al „punctelor de intrare pentruexpertiza socială în ciclul pregătirii proiectelor dedezvoltare”, de la ideea incipientă la execuţia finalăpropriu-zisă a proiectului, incluzând toate etapelesuccesive ale acestuia (Cernea 1979, 1991). Lecţiaprincipală pe care am învăţat-o în întreaga meaexperienţă este aceea că principala contribuţie acercetătorului social nu este aceea de a fi doar un harniccolecţionar de date şi un „evaluator” pasiv al situaţieiexistente; dimpotrivă, cercetătorul trebuie să defineascăşi să incorporeze, în arhitectura, obiectivele şi planul de acţiuneal proiectului, conţinutul schimbărilor sociale pe care acestaeste chemat să le producă şi să traseze drumul acţiuniicolective către înfăptuirea acestor schimbări.

Dar avem într-adevăr temei să afirmăm că o bunăanaliză sociologică poate produce proiecte mai bune?Putem susţine că analiza socială aduce beneficii sporitepopulaţiei afectate?

Răspunsul meu este neîndoielnic afirmativ. Doveziîn acest sens sunt acumulate continuu. O dovadăcuantificabilă a fost furnizată, de exemplu, de o analizăsecundară independentă întreprinsă de Conrad Kottak(1991) pe un set de 57 proiecte finanţate de Bancă5.Kottak a avansat ipoteza că, dacă se măreşte adecvareasocioculturală a proiectelor, acestea vor fi asociate, înmedie, cu o rată mai mare de profit la finalizare. Şiinvers, inadecvarea socioculturală iniţială va fi asociată,în medie, cu o rată scăzută a profitului. Rezultatelecercetării sale au arătat că adecvarea socioculturalăsporită a fost într-adevăr asociată cu beneficii în planeconomic; rata medie a profitului a fost de 18,3% laproiectele social-cultural compatibile, în timp ce pentru

proiectele incompatibile socio-cultural, rata de profit afost mai mică de jumătate, totalizând numai 8,6%.

Acestea sunt rezultate medii; nu se poate spune căfiecare proiect în parte s-a încadrat în curentul general.Dovezi similare convingătoare rezultă din multe alteevaluări şi studii. Toate dovezile disponibile, furnizatede proiect după proiect, confirmă concluzia că unproiect este cu atât mai apt să atingă rezultatesatisfăcătoare cu cât analiza socială a fost mai solidă.

În acelaşi timp trebuie să recunoaştem cinstit şiresponsabil că analiza socială n-a fost şi nu poate fiîntotdeauna ferită de greşeli. Unii cercetători au emisjudecăţi eronate sau au validat proiecte nechibzuite. Alţiiau făcut evaluări şi previziuni eronate cu privire lacomportamentul populaţiilor implicate. Instrumentelenoastre de analiză şi metodele de a traduce cunoştinţeledin domeniul social în recomandări pentru a trece laacţiune sunt în proces de maturizare. Suntem adeseanevoiţi să emitem judecăţi pe baza unor informaţiisociale departe de a fi complete, iar putinţa de a greşinu ocoleşte pe nimeni. Totuşi, în pofida acestor greşeli,elementul important constă în faptul că se iau înconsiderare variabile noi privind organizarea socială şiculturală. Aceste variabile sunt luate în calcul tocmaipentru că analiza sociologică devine treptat parteintegrantă a proiectului, cu o poziţie centrală, nuperiferică.

Se impun însă două observaţii: prima priveşte naturacunoştinţelor necesare în cercetarea aplicată, a douapriveşte regulile instituţionale pentru punerea ei înpractică.

Sociologii angajaţi în cercetare aplicată au nevoie dedouă categorii de cunoştinţe: „cunoştinţe pentru aînţelege” şi „cunoştinţe pentru a acţiona” (Scott şi Shore1979) şi a prescrie. Experienţa mea confirmă faptul căceea ce este necesar pentru acţiune constituie într-adevărun ansamblu de cunoştinţe distincte, care însă, privitseparat, poate fi extrem de terre-à-terre şi înşelător.Cunoştinţele necesare pentru acţiune pot fi folositenumai dacă se bazează pe cunoştinţele necesareînţelegerii: altfel, oricât ar fi de preţioase, ele sunt rareorivalabile pe durată lungă.

Aceste două categorii distincte de cunoştinţe, ambeleindispensabile, rezultă din două parcursuri cognitivediferite. Numai unele segmente din aceste parcursuricognitive sunt studiate în universităţi. Sarcina celorspecializaţi în aplicarea antropologiei şi sociologiei estenu numai să aplice ci şi să creeze şi să recreeze ambele tipuride cunoaştere pentru fiecare temă de cercetare. A douaobservaţie îşi are originea tot în experienţa mea la BancaMondială şi priveşte faptul că introducerea sociologieiîntr-o instituţie nu poate rezulta numai din simplaangajare a unui număr de sociologi. Fiecare instituţie areo cultură şi reguli birocratice formale. Pentru a creacadrul sistemic favorabil utilizării disciplinelor sociale,instituţia sau organizaţia respectivă trebuie să facăschimbări instituţionale apte să favorizeze folosirea acestui

<<< 94

tip de cunoaştere. În antropologie, avem un conceptpentru asemenea modificări: „schimbarea culturiiorganizaţionale”. Ne aflăm în 1995, şi deşi până azi s-auînregistrat progrese majore, mai rămân multe deschimbat în activităţile Băncii Mondiale pentrugeneralizarea analizei sociale. […]

Lupta împotriva modelelor eronate ale dezvoltăriiTipul de cunoaştere introdus la Banca Mondială de

sociologi şi antropologi nu a apărut pe un teren pustiu.A apărut pe un teritoriu care fusese de multă vremecolonizat de gândirea economică şi tehnică, ambelebucurându-se de poziţii bine consolidate. S-a grefat peo cultură autohtonă neobişnuită cu, şi rezistentă la,această nouă cunoaştere şi expertiză socio-culturală.

Ştiu că aşa se întâmplă în multe alte instituţii.Caracteristicile şi prejudecăţile culturii fiecărei

instituţii îşi pun amprenta pe produsele acelei instituţii.În ceea ce Weber numea „large scale bureaucracies”,

diferite grupuri de specialişti se află în competiţie pentrua exercita „jurisdicţie intelectuală”. Întâlnirea dintreteoria şi practica dezvoltării induse produce „bătălii pecâmpuri de cunoaştere”. (Long şi Long 1992). Mulţidintre noi cei aflaţi azi în această sală ne confruntăm îndiferite organizaţii cu probleme de tactică privindciocnirile intelectuale între paradigme conceptualeopuse. În cazul nostru, ciocnirile intelectuale au fost şirămân parte componentă a istoriei afirmării sociologieiînăuntrul Băncii, reînnoite mereu ca premisă aeforturilor de a îmbunătăţi fiecare nou program alBăncii.

Subestimarea structurilor socioculturale ale societăţiin-a dispărut, deşi este mult diminuată acum. Darmodelele reducţioniste reapar mereu, într-o formă saualta, în elaborarea proiectelor de dezvoltare. Între acesteperspective reducţioniste, cele mai frecvente sunt celepe care le numesc modelul econocentric, modelul tehnocentricşi modelul comodocentric (Reducţionisme comparabileapar şi în alte contexte şi culturi instituţionale).

Modelul econocentric ia adesea forma concentrăriiexclusive asupra influenţării variabilelor economice şifinanciare, considerându-le drept singurele carecontează. Ele pornesc, de pildă, de la prezumţia că dacăpoţi asigura „preţuri corecte”, restul se rezolvă de la sine.Aceasta este însă mai mult un mit decât o premisăcorectă, este o convingere econo-mitică, reducţionistă, oimagine mutilată a realităţii. Teoretic, acest model faceabstracţie de variabilele non-economice ale pieţii şi aleprocesului economic, fără însă a le putea elimina dinviaţa reală. Iar această simplificare este penalizată sever.În realitate, observăm repetat că, atunci cânddeterminanţii sociali ai dezvoltării sunt ignoraţi de ogândire econocentrică, proiectele ce rezultă manifestă otendinţă... ciudată: eşuează.

Modelul tehnocentric este acea abordare care se ocupăde variabilele tehnologice ale dezvoltării mai mult sau

mai puţin „in vitro”, făcând abstracţie de ţesăturacontextului social din care fac parte. „Transferultehnologic” a fost privit o vreme drept paradigmasupremă a dezvoltării. Deşi această modă a trecut, esteîncă prea puţin înţeleasă corelaţia care trebuie creatăîntre dezvoltarea unei noi infrastructuri fizice şiconstrucţia simultană a unui eşafodaj socio-culturaladecvat pentru această infrastructură. Modeleletehnocentrice tind să subproiecteze şi să subfinanţezeeşafodajul social.

Ceea ce vreau să subliniez este că nu ajunge să„folosim tehnologia adecvată” pentru ca infrastructurilesociale lipsă să apară din neant, peste noapte, prin fiatlux divin. Depăşirea tehnocentrismului necesită oinginerie socială riguroasă menită a construi instituţii,pentru a crea şi menţine acele aranjamente culturale încare este încorporată infrastructura fizică.

Modelul comodocentric este vizibil într-un numărnesfârşit de programe axate pe „produs” mai mult decâtpe actorii sociali care le produc. Aceste programe seconcentrează asupra producţiei de cafea, dar insuficientasupra cultivatorilor de cafea, asupra „dezvoltăriişeptelului”, dar insuficient asupra crescătorilor de vite,asupra aprovizionării cu apă, dar insuficient asupra celorcare folosesc apa. „Putting People First”, „punereaoamenilor în centrul fiecarui program”, nu este o ideepracticată de exponenţii acestor abordări înguste.

Antropologia şi sociologia dezvoltării trebuie sărespingă combativ asemenea modele şi exagerărireducţioniste şi să propună alternative realizabile.Dezvoltarea se referă, nu la produsele inerte ale muncii,ci la cei care le produc. Obiectul dezvoltării suntoamenii, instituţiile, modalităţile de organizare socială.Iată de ce sociologii şi alţi specialiştii în ştiinţe socialenon-economice trebuie să fie prezenţi şi să lucreze mânăîn mână cu economiştii şi experţii tehnici în echipelecentrale care formulează paradigmele de dezvoltare, politicile dedezvoltare şi conţinutul programelor specifice (Cernea 1985,1990, 1991).

Convingerea mea personală este că, dacă evităm săne angajăm în bătălia intelectuală cu privire laparadigmele dezvoltării, rezultatul va fi nu o „acceptaremai prietenoasă” a specialiştilor în sociologie aplicată şia activităţii lor, ci exact opusul ei.

Cred că am clarificat răspunsul meu cu privire lastrategia de urmat în ciocnirile conceptuale pe terenulproblemelor dezvoltării. Trebuie să ne afirmămdiferenţele conceptuale, pentru că acestea contează.Trebuie să adoptăm poziţii ferme, fără ostentaţie,trebuie să fim serioşi fără a ofensa şi trebuie să nesusţinem ideile fără a avea idei fixe. Pentru specialiştii înştiinţe sociale aplicate, despicatul firului în patru numaiîn scopul de a îmbunătăţi rezolvările practice nu esteniciodată de ajuns. Afirmarea ideilor novatoare necesitălupte intelectuale şi implicare teoretică. [...]

95 >>>

modele conceptuale pentru sociologia dezvoltăriiCritica modelelor a-sociale este indispensabilă, dar

nu suficientă. Întrebarea ce urmează este: cumargumentăm pretenţia sociologiei la relevanţă?

Argumentul constructiv este mai important decâtcritica. Felul în care legitimăm, pentru uzul altora sau alnostru propriu, necesitatea obiectivă a analizei socialeîn intervenţiile pentru dezvoltare, creează o structură deaşteptări care obligă.

Cu alte cuvinte, dacă argumentăm folosireasociologiei numai prin beneficii operaţionale pragmatice,pe termen scurt, vom sfârşi prin a juca un rol minor,cârpind lucrurile pe ici pe colo. Dacă însă construim înmod convingător argumentul în favoarea unei sociologiiteoretice şi aplicate, dovedim că avem ceva de spus cuprivire la conţinutul paradigmelor şi politicilor dedezvoltare.

Dihotomia rigidă dintre antropologia sau sociologiaaplicată şi cea teoretică este o reprezentare simplistă caretrebuie respinsă. „Practica” sociologiei poate generavaloare adăugată pentru societate numai în cazul uneisociologii teoretice aplicate. Ceea ce trebuie „aplicat” suntcunoştinţele noastre teoretice generalizate despre societăţi şiculturi. Ce altceva ar avea sociologii de aplicat ? Ei folosescmetodele de cercetare. Ceea ce aplică ei este depozitulde cunoştinţe (van Willingen 1993, Angrosino 1976).Sociologii şi antropologii încorporează în activitatea lorcunoştinţe cu privire la ceea ce este general în societăţileindividuale locale şi caută să dezvăluie ceea ce este unicîn fiecare. Nu-mi pot imagina antropologia sausociologia aplicată fără această „înţelegere teoretică”aflată şi purtată cu sine în bagajul mental alantropologului activ.

Dacă examinaţi literatura de specialitate, veţi găsicâteva tipuri de argumente – modele de raţionalizare saumodalităţi de „a argumenta rolul sociologiei indezvoltare”. Mă voi referi la trei asemenea modele. (Unaltul, modelul „brokerajului cultural”, a fost menţionatanterior.)

Nu toate modelele în circulaţie sunt corecte sauconvingătoare. Avansez ipoteza că unele dintre ele relegăpe sociologi la a îndeplini numai un rol periferic şidiminuat, deşi real. Disciplina noastră e în stare însă demai mult decât atât. Pentru că anul acesta întâlnireanoastră este dedicată „mediului, dezvoltării şi sănătăţii”,voi defini şi discuta unele dintre aceste modele încontextul variabilelor antropologice ale programelor demediu.

Modelul cel mai larg răspândit, dar cel mai puţinconvingător, este ceea ce aş numi modelul (sauargumentul) add-on pentru antropologie sau sociologie.Este vorba despre o cale bătută: simpla afirmaţie vagăcă există „unele” implicaţii cultural-sociale pentru toateproblemele de mediu (sau de sănătate sau privind oricealtă problemă la ordinea zilei) şi deci că este nevoie şide sociologie sau antropologie, nu numai de…, şi aşamai departe. Cunoaşteţi litania.

Această modalitate firavă de a ne apăra cauzaimploră implicit un rol marginal, un loc tolerat laperiferie, o adăugire stereotipă de tipul „am şi eu ceva despus...”. O asemenea cerere timidă nu invocă nici măcarsacrosanctul nostru holism, pentru că, dacă pledăm înfavoarea holismului ca o listă de trăsături de „adăugat”,holismul îşi pierde sfinţenia şi devine o amestecăturăeclectică. În consecinţă, modelul „add-on” nu este niciconform esenţei noastre, nici apt să-i convingă pe ceicu idei contrare. În jargon antropologic ar putea fi numitmodelul „hodgepodge” („mişmaş”), pentru că priveşterealitatea sincretic, ca pe un amalgam de aspecte, fără aidentifica structuri şi a sesiza priorităţi şi cauzalităţi înmăruntaiele animalului social.

Aşa cum voi sublinia în continuare, punctul nostru„forte” este faptul că variabilele socio-culturale nu suntdoar încă un „aspect”, o faţetă minoră a unei problemepur tehnice. Aceste variabile sunt esenţiale pentrustructura majorităţii problemelor cu care neconfruntăm.

Un alt model este modelul comportamental, numit astfelpentru că se axează pe necesitatea ca indivizii săînţeleagă şi să-şi amendeze comportamentul dăunătorfaţă de mediu. Acest model nu este lipsit de validitateîntrucât educaţia şi atitudinile sunt semnificative pentruformarea comportamentului indivizilor. Dar este, pur şisimplu, insuficient. Într-adevăr, el acordă prea puţinăgreutate structurilor de grup şi structurii intereselor,ceea ce numim in engleză „the structure of vestedinterests”. De asemenea, modelul plasează efortulantropologic pe tărâmul educaţiei ecologice – o poziţierelevantă, dar nu centrală. Logica acestui argument îiîmpinge pe antropologi spre o abordare psihologică şieducaţională îndreptată în primul rând spre percepţiileşi atitudinile greşite ale individului, dar lasă în afaradiscuţiei dimensiunile structurale ale societăţii.

Un model alternativ – care, după părerea mea, neoferă cea mai bună modalitate de a argumentanecesitatea practicării analizei antropologice şisociologice – este concentrarea pe tipurile de organizaresocială în conformitate cu care acţionează actorii sociali.De aceea am şi inclus conceptul de organizare socială,concept după mine absolut central în antropologie şisociologie, în titlul prelegerii de azi, cum explic pe largin secţiunea următoare6. Numai afirmând contribuţiaanalizei sociologice în primul rând la revelarea modelelorde organizare socială care stau la temelia proceselorsociale şi interconectează actorii sociali, vom reuşi săpoziţionăm cercetarea aplicată pe o solidă bază teoretică. Astfel,laserul cercetării aplicate este orientat spre problemelede structură, o poziţie centrală si fertilă.

Aceasta este poziţia normală pe care ar trebui să oocupe analiza antropologică si sociologică, nu pentru căaşa doresc, subiectiv, specialiştii în ştiinţe sociale, ci dindouă motive de netăgăduit. Mai întâi, datorită poziţieicentrale a actorilor sociali în procesul de dezvoltare; înal doilea rând, datorită faptului că ceea ce ştim deja

<<< 96

despre modelele organizării sociale ne dă cheiaprincipală pentru înţelegerea motivaţiilor actorilorimplicaţi. Conceptul şi înţelegerea modelelor deorganizare socială este însăşi esenţa antreprizeiantropologice şi sociologice, avantajul comparativ şicompetenţa specială a disciplinelor noastre.

Note:1. Keynote Paper. Discurs de acceptare a Premiului BronislawMalinowsky, rostit la Conferinţa internaţională a Societăţii deAntropologie Aplicată, Albuquerque, New Mexico, 1995. Textprescurtat. Traducere de Mariana Neţ, revăzută de autor.2. Divizia specială pentru proiecte „experimentale” de combaterea sărăciei a fost creată de Robert McNamara cu scopul explicitde a testa abordări noi şi de a le generaliza la nivelul Băncii.McNamara l-a numit ca şef pe asistentul lui personal, LeifChristoffersen, un inovator entuziast. Această secţie a fostîncadrată în Departamentul pentru Agricultură şi DezvoltareRurală, condus de un economist iconoclast, MontagueYudelman, şi el consilier apropiat al lui McNamara. Timp demulţi ani, Departamentul a fost un „think-tank” dinamizândreorientarea strategică a Băncii către reducerea sărăciei şi a fostîn avangarda multor demersuri înnoitoare.3. Într-un sens larg, contribuţia tipică a antropologului pe tereneste să explice şi să descrie o cultură dată. Interpretat în acestsens larg, „brokerajul cultural” nu este un concept la careobiectez. Dar ceea ce nu pot accepta — şi am observat multeexemple ale acestei practici dăunătoare — este limitarea roluluijucat de antropolog la aspectele minore ale intermedieriilingvistice sau la aspecte mecanice ale „turismului dezvoltării”(expresia îi aparţine lui Robert Chambers) în timp ce competenţasa în chestiunile esenţiale ale organizării sociale, stratificării,etnicităţii şi a instituţiilor locale nu este luată în considerare caindispensabilă pentru lucrarea întreprinsă.4. Notez, ca dovadă a relaţiei intime dintre aceste două discipline,faptul că Malinowski însuşi n-a ezitat să-şi numească analizeleTrobriand „sociologice” şi nu numai „antropologice”(Malinowski 1984; ed. iniţială 1922). Printre mulţi alţii,Radcliffe-Brown a recurs şi el la ambii termeni spre a-şi descriecercetările.5. Analiza lui Kottak (1991) a fost „dublu oarbă”, codareavariabilelor socioculturale şi socioeconomice (incluzândvariabilele organizării sociale, ale stratificării, etnicităţii, diviziuniipe sexe a muncii etc.) efectuându-se fără a cunoaşte performanţaeconomică a proiectului; numai după ce s-a încheiat codareasocială au fost introduse în analiză ratele de profit.6. Limite de spaţiu nu permit includerea acestei secţiuniimportante în selecţia tradusă; ea poate fi citită în versiuneaoriginală a prelegerii, http://sfaa.metapress.com/content/l61056q61944r14l/ (nota red.)

Bibliography:

Angrosino, Michael V., ed. 1976. Do Applied AnthropologistsApply Anthropology? Athens, Georgia: University ofGeorgia’s Press.

Cernea, Mihail, Gheorghe Kepes, Maria Larionescu, şi alţii.(Colegiu de redacţie: H.H. Stahl, M. Cernea, Gh. Kepes)1970. Două sate: Structuri sociale şi progres tehnic, Bucureşti:

Editura Politică.Cernea, Michael M. 1979. Entry Points for Sociological Knowledge

in the Project Cycle. Agricultural and Rural DevelopmentDepartment, World Bank, Washington, D.C.

Cernea, Michael M., ed. 1985. Putting People First: SociologicalVariables in Rural Development. New York and London:Oxford University Press.

Cernea, Michael M. 1990. Poverty Risks from PopulationDisplacement in Water Resources Development. DiscussionPaper 355, Cambridge, Mass.: Harvard University/Harvard Institute of International Development.

Cernea, Michael M. 1991. „Knowledge from Social Sciencefor Development Policies and Projects.” In vol. MichaelCernea, ed., Putting People First: Sociological Variables in RuralDevelopment, 2nd ed., revised and enlarged. New York andLondon: Oxford University Press.

Gusti, Démètre. 1935. „La monographie et l’actionmonographique en Roumanie.” In Etudes de sociologie etd’ethnologie juridique, sous la dir. de René Maunier. Paris:Alcan.

Gusti, Démètre. 1941. La Science de La Réalité Sociale.Introduction à un Système de Sociologie, d’éthique et dePolitique. Bibliothèque de Philosophie Contemporaraine.Paris: Alcan, Presses Universitaires de France.

Kottak, Conrad Phillip. 1991. „When People Don’t ComeFirst: Some Sociological Lessons from CompletedProjects.” In Michael M. Cernea, ed., Putting People First:Sociological Variables in Development, 2nd ed. New York andLondon: Oxford University Press.

Long, Norman and Ann Long, eds. 1992. Battlefields ofKnowledge: The Interlocking of Theory and Practice in SocialResearch and Development. London and New York:Routledge.

Malinowski, Bronislaw. 1922. Argonauts of the Western Pacific.Reprinted in 1984 by Waveland Press, Inc., ProspectHeights, Illinois.

Malinowski, Bronislaw. 1961. The Dynamics of Culture Change.New Haven, Conn.: University Press. Reprinted in 1976by Greenwood Press, Inc., Westport, Conn.

Mead, Margaret. 1976. Applied Anthropology: The State of theArt. In Anthony F.C. Wallace and assoc., eds. Perspectiveson Anthropology, 1976. Washington, D.C.: AmericanAnthropological Association.

Scott, Robert A., and A.R. Shore. 1979. Why Sociology DoesNot Apply: Sociology in Public Policy. New York and Oxford:Elsevier.

Stahl, Henri H. 1934. Technica monografiei sociologice. Bucureşti:Institutul Social Român, Biblioteca de Sociologie, Eticăşi Politică condusă de D. Gusti.

Stahl, Henri H. 1939. Nerej, un village d’une région archaïque.Bucureşti: Institutul de Ştiinţe Sociale al României.

Willingen, John van. 1993. Applied Anthropology: AnIntroduction, revised edition. Westport, Connecticut, andLondon: Bergin & Garve.

Wiedman, Hazel H. 1973. „In Praise of the Double BindInherent in Anthropological Applications.” In Michael V.Angrosino, ed., Do Applied Anthropologists ApplyAnthropology? Athens, Georgia: University of GeorgiaPress.

Wolf, Eric R. 1956. Aspects of Group Relations in a ComplexSociety: Mexico, „American Anthropologist” 58: 1065–78.