REVISTĂ DE CULTURĂ, CIVILIZAŢIE ŞI...

REV I STĂ D E C U LT U R Ă , C I V I L I Z A Ţ I E Ş I AT I T U D I N E

ANUL XIV • Nr. 158 • februarie 2015 • 5 lei

10642 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu, Dorel Vidraşcu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzeazăprin abonament la sediul redacţiei.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adrian DinuRachieruAdrian FrăţilăAdrian GrauenfelsAdriana MoscickiAlensis De NobilisAlexandra MihalacheAlin DrâmbuAliona MunteanuAna DobreAngela BaciuAnne-Marie FieraruAureliu GociBadea IonuţBadea MarinBogdan UlmuBoris MarianC.T. CiubotaruCătălin MocanuConstantin MiuConstantin NiţuConstantin TomaCostache AritonCristiana Maria

MărcuşCristina BîndiuCristina GrigorovCristina WintersDana ȚoleaDaniel IoniţăDaniela DumitrescuDelia ChilianuDimitrie DrăghicescuDoina SăbădeanuDumitrache

LaurenţiuDumitru AnghelEugenia Rada IoniţăFlorentin PopescuFlorin T. RomanGeorge GoldhammerGeorge RocaGheorghe C. Nis-

toroiuGheorghe Georgi-

ana-Laura

Gheorghe PârleaGrigore MoisilIon Ionescu-BucovuIon Pachia-

TatomirescuIon PenaIon PredoşanuIonel NeculaIrina BazonIulian BitoleanuLaurenţiu-Alin Dumi-

tracheLidia VianuLiviu PendefundaLiviu-Ioan MureşanLucia PătraşcuLucian GruiaLucreţia IonescuLuis Ionuţ PopaMagdalena AlbuMaria CogălniceanuMaria IevaMarian IlieMarilena BoeruMarin TomaMarius ChelaruMatei Romeo PitulanMihai MerticaruMioara BahnaMiron ŢicMonica MureşanNicolae IorgaNina Elena PlopeanuOana HemenOctavian MihalceaPetre BurlacuPetre IsachiPetruş AndreiRetuța DascălŞtefania OproescuTudor ArgheziVeronica StănilăVictoria MilescuVirgil BorcanVlad Gafencu

10643www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Boierul Doxache a lăsat prin testament fiilor săi, trei datorii pe care trebuiau să le aibă în vedere permanent: „iubirea de patrie, iubirea de limbă şi iubirea de Dumnezeu”. Cuvântul său nu s- a risipit în deșert. Fraţii Hurmuzachi au scos primul ziar în limba română din teritoriul aflat sub stăpânirea austriacă: Bucovina. Au contribuit la înfiinţarea catedrei de limba română la Liceul German din Cernăuţi şi l-au adus aici ca dascăl pe Aron Pumnul. Implicarea lor în mişcarea revoluţionarilor de la 1848, a condus la înfiinţarea în anul 1849 a Ducatului Bucovinei în Imperiul Austriac. Moşia Cernăuca a fost loc de adunare pentru iluştri moldoveni, printre care Al.I.Cuza, Gheorghe Sion, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi. Aici a întocmit Mihail Kogălniceanu petiţia din august 1848 „Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova”, diferită de cea întocmită de V. Alecsandri la Hotelul Petersburg din Iaşi în luna martie a aceluiași an.Tot aici s-au pregătit documentele pentru Marea Unire de la 1918.

Cunoscător în afara limbii materne, al limbilor germană, franceză, italiană, polonă, greacă, latină, Eudoxiu îşi adaugă la numele de istoric şi pe cel de arhivist. Timp de nouă ani adună din Europa mii de documente referitoare la istoria românilor din Evul Mediu. Şi, ca orice personaj influent, are parte de invidii degenerând în calomnie. A fost acuzat de finanţare subversivă a presei bucovinene cu bani româneşti. Apărat printre alţii de Titu Maiorescu prin declaraţii directe doveditoare a minciunii. Dar, despre asta, relatează pe larg Liviu Papuc într-un număr din revista Convorbiri Literare, sub titlul: „Titu Maiorescu arbitru într-un scandal bucovinean”.

Cam un secol şi jumătate doar au trecut de la aceste împliniri, timp în care alte evenimente şi priorităţi au umbrit victoriile atâtor generaţii. Istoria mai apropiată, încă nu şi-a limpezit pe deplin motivările şi eroii. Nici în profunzime, nici în suprafaţă. Şi probabil, nici nu se va întâmpla decât mult mai târziu, când alte generaţii vor sufla praful de pe arhivele noastre. Sau nu?

Mai ştim oare să ne mobilizăm pentru principii profunde, sau să ne indignăm pentru lucruri serioase?

S-a înfiinţat recent Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (fostul Centru Eudoxiu Hurmuzachi din 1998), aflat în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Frumooos!!! Dar, stranie coincidenţă, tot presa presa comentează aspecte mai puţin onorante în legătură cu activitatea acestei instituţii. Cum

ar fi angajarea unei… să-i spunem „fetiţă”? să-i spunem „model”? pe post de ţinător de condică de prezenţă, cu un salariu de câteva mii de lei? Sau descoperirea unei „găuri negre” în banii publici, conform referatului Curţii de Conturi, prin servicii de consultanţă, casare de bunuri aiuritoare şi câte alte trăsnăi. Ce vremuri trăim? Mai este ceva de furat şi de distrus? Ce-ar zice baronul Eudoxiu? Petre Ţuţea a plecat din această lume cu sufletul amărât de inutilitatea anilor sacrificaţi pentru o cauză în care a crezut. Ei bine, noi de ce să ne mai amărâm, trăim la suprafaţă, adâncimile le lăsăm istoriei. Trecute, bineînţeles. Iar viitorul n-a fost încă desenat.

Eudoxiu Hurmuzachi e personajul care se decupează mai accentuat acum, în miezul fierbinte al evenimentelor din Ucraina. Ar mai reuşi oare diplomaţia unui mare om politic să influenţeze în vreun fel conflictul actual? Şi nu numai pe acesta. Tensiunile se întind ca pata de ulei și răbufnesc la răstimpuri. Citatul din Eudoxiu Hurmuzachi folosit ca motto este un exemplu mai mult decât elocvent că omenirea evoluează dintotdeauna după principiul mareelor, cu flux şi reflux.

Au trecut doar câteva luni de când s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură lui Patrik Modiano, un francez a cărei operă cuprinde în marea majoritate memorii din evenimentele petrecute în Paris şi împrejurimi în al Doilea Război Mondial. Iar Premiul Nobel pentru Pace unei adolescente pakistaneze, Malala Yousafzai care militează pentru dreptul la educaţie al femeilor şi contra politicii de discriminare a acestora. Adolescentă care, elevă fiind a scăpat miraculos dintr-un atentat terorist asupra unui autobuz şcolar în care se afla. Libertatea de exprimare și agresivitatea potenţată de lipsa educației, sunt două falii care, întâlnindu-se, produc cutremure în geografia Păcii. Şi cutremurele, ştim, încă nu pot fi prevenite şi nici anihilate. Parisul acestor zile este un nefericit exemplu.

Liberatorul? Câte pagini ar trebui să fişăm

cu date şi împrejurări în care cuvântul a fost folosit? Notăm doar câteva, sărind mari etape istorice: Liberatorul bisericii creştine, Constantin cel Mare, Liberatorul Simon Bolivar, revista Liberatorul înfiinţată de Macedonski…

Dar toate acestea au rămas în urmă. Noul Liberator este un pistol din plastic ce poate fi scos la imprimantă 3 D şi care poate fi folosit o singură dată. Dar, o singură dată letală. Deocamdată.

Liberatorul

Ştefania Oproescu

În 29 ianuarie /10 februarie 1874 se stingea din viaţă Eudoxiu Hurmuzachi, pe a cărei cruce din cimitirul Cernăuca, conducerea liceului din Rădăuţi care-i poartă numele, i-a aşezat în anul 1934 cuvintele „Aici odihneşte Eudoxiu Hurmuzachi. Liberatorul Bucovinei şi marele istoric român”. Fiul boierului moldovean Doxachi, stabilit în 1804 la Cernăuca, în apropiere de Cernăuţi, a purtat în făptura sa românismul sădit prin educaţie de tatăl său, apărător cu credinţa şi cu fapta al românilor transilvăneni, în frământata perioadă a anilor 1848.

Cam un secol şi jumătate doar au trecut de la aceste

împliniri, timp în care alte evenimente şi priorităţi au umbrit

victoriile atâtor generaţii. Istoria mai

apropiată, încă nu şi-a limpezit pe deplin motivările şi eroii. Nici în profunzime, nici în suprafaţă. Şi probabil, nici nu se va întâmpla decât mult mai târziu,

când alte generaţii vor sufla praful de pe

arhivele noastre.Sau nu?

Mai ştim oare să ne mobilizăm

pentru principii profunde, sau să

ne indignăm pentru lucruri serioase?

„Libertatea fără ordine duce la anarhie, iar ordinea fără libertate la despotism”

Eudoxiu Hurmuzachi


î

În majoritatea miturilor, cosmogoniilor și ontologiilor arhaice, APA este elementul de bază – alături de pământ, aer și foc – din care s-a constituit Universul creat de zei, dar și unul dintre cele patru elemente în filosofia antică, încă nedesprinsă complet de mitologie. Chiar dacă, în Antichitate, nici autorii anonimi ai miturilor, nici filosofii nu știuseră că 71% din suprafața Terrei este acoperită de apă, ei intuiseră aspectul general al proporției, cunoscând și funcția apei de element esențial al existenței, cronologic, dar și calitativ. Poetul grec Pindar, în Olimpice (I, 1), scria că „apa este mai bună ca orice“ („Αριστον μὲν ϋδωρ“).

În al său Tratat de istorie a religiilor, M. Eliade spune că apele

simbolizează „totalitatea virtualităților; ele sunt fons et origo, matricea tuturor posibilităților de existență“.1 Tot M. Eliade sintetizează admirabil „simbolismul acvatic“ prezent în religii: „Principiu al indiferențiatului și al virtualului, temelie a oricărei manifestări cosmice, receptacol al tuturor germenilor, apele simbolizează substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se reîntorc, prin regresiune sau prin cataclism. Ele au fost la început, ele revin la încheierea oricărui ciclu istoric sau cosmic; ele vor exista neîncetat – deși niciodată singure, pentru că apele sunt întotdeauna germinative, cuprinzând în unitatea lor non-fragmentată virtualitățile tuturor formelor. În cosmogonie, în mit, în ritual, în iconografie, Apele îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație. Imersiunea în apă simbolizează regresiunea în preformal, regenerarea totală, noua naștere, căci o imersiune echivalează cu o disoluție a formelor, cu o reintegrare în modul nediferențiat al preexistenței; iar ieșirea din ape repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa implică întotdeauna regenerarea; pe de-o parte, pentru că disoluția e urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, imersiunea fertilizează și sporește potențialul de viață și creație. Apa conferă o «nouă naștere» printr-un ritual inițiatic, ea vindecă printr-un ritual magic, asigură o renaștere post mortem prin ritualuri funerare. Încorporând în sine toate virtualitățile, apa devine simbol de viață («apa vie»). Bogată în germeni, ea fecundează pământul, animalele, femeia. Receptacol al tuturor latențelor, prin excelență fluidă, suport al devenirii universale, Apa este comparată sau de-a dreptul asimilată lumii. Ritmurile lunare și acvatice sunt orchestrate de același destin; ele fac să apară și să dispară periodic toate formele, ele dau universalei deveniri o structură ciclică“.2

Elementul precosmogonic din modelul cosmogonic întâlnit în Satupattva-Brahmana este apa, ca simbol material al lipsei de formă, adică al haosului. În cadrul acestui model apare, pentru prima dată, ideea principiilor lumii materiale (pământul, apa, aerul și focul) care domină sistemele fizice ale întregului Orient Antic și ale filosofiei grecești, cel puțin presocratice.

Într-un foarte bine documentat Dicționar de simboluri se consideră că semnificațiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante: „origine a vieții, mijloc de purificare, centru de regenerescență – ce pot fi regăsite chiar în cele mai vechi tradiții, ele formând combinații imaginare dintre cele mai variate, deși toate coerente“.3

Analizând ipostaze mitologice variate și o întreagă literatură consacrată simbolismului acvatic4, V. Kernbach identifică șapte categorii în care se divizează noțiunea mitologică de apă: 1) apele primordiale; 2) apa diluviană; 3) apa vie; 4) apa moartă; 5) apa pluvială; 6) apa rituală; 7) absența apei5.

Ca masă elementară nediferențiată, apa reprezintă infinitatea posibilităților, conținând tot ceea ce este virtual, fără formă, semnele unei dezvoltări viitoare, dar și amenințările de resorbție. Dominantă este ideea de ape primordiale, ca materie cosmogonică și substanță de întreținere a universului creat. În Sumer, Nammu era apa primordială simbolizând substanța maternă universală conținând germenii vieții, mama născătoare fără bărbat, care i-a născut pe zeii inițiali An (cerul) – elementul masculin și Ki (pământul) – elementul feminin. Cosmogonia babiloniană cunoaşte, de asemenea, haosul acvatic, oceanul primordial, Apsu şi Tiamat. Primul personifică oceanul de apă dulce, principiul masculin, pe care, mai târziu, va pluti pământul, în vreme ce Tiamat, principiul feminin, este marea sărată şi amară populată de monştri. Poemul creaţiei, Enuma Elish, începe astfel:

„Când sus cerurile nu erau încă numite, Când jos pământul nu avea nume, Când primordialul Apsu, care le-a dat naştere, Când Mummu şi Tiamat, mama lor a tuturor,

SIMBOLISMUL ACVATIC. POSIBILE INTERPRETĂRI

Îşi amestecau într-un singur tot apele lor...“ (I, 1-5).Tiamat îşi ucide soţul, pe Apsu, fiind la rândul ei ucisă de zeul

Marduk care, considerând-o monstru primejdios, o despică în două, făcând din ea cerul şi pământul.

O viziune prefilosofică o întâlnim în Egiptul Antic. Nun/Nu este oceanul primordial din mitologia egipteană, reprezentat ca un haos inițial din care s-a născut zeul solar Ré. Fiind „Tatăl Zeilor“, Nun era străjuit de patru zeități bisexuate cu capete de broască și de șarpe. La Hermopolis avea patru nume: Infinit, Nimic, Nicăieri, Întuneric. Din texte nu rezultă că Nun are formă și suprafață, întrucât el umple cu ideea de sine universul.

Spiritualitatea ebraică se individualizează în contextul Vechiului Orient prin supraviețuirea sa în forme foarte apropiate de origini și prin puternica influență exercitată asupra spiritualității posterioare. Elementul definitoriu al teologiei iahviste este monoteismul. Dumnezeu/YHWH este principiul, respectiv, creatorul lumii. Spre deosebire de alte filosofii orientale, Dumnezeul iudaic nu este o realitate postcreaturală, ci este însuși izvorul creației. Cu toate acestea, primele versete ale Facerii vorbesc despre o relativă stare haotică a lumii, însă numai după crearea acesteia de către Dumnezeu. Starea de netocmire a pământului sugerează haosul lumii în perioada imediat postcreaturală:

„1. Întru’ nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul.2. Dar pământul era nedeslușit și ne’ mplinit; și întuneric era

deasupra genunii; și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.3. Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Și a fost lumină. 4. Și a văzut

Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. [...]

6. Și a zis Dumnezeu: «Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă apele de ape!» Și a fost așa: 7. Dumnezeu a făcut tăria și a despărțit Dumnezeu apele cee de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Și Dumnezeu a numit tăria «cer». Și a văzut Dumnezeu că este bine. [...]

9. Și a zis Dumnezeu: «Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare și să se arate uscatul!» Ș a fost așa: apele de sub cer s’au adunat în adunările lor și s’a arătat uscatul. Și Dumnezeu a numit uscatul «pământ», iar adunările apelor le-a numit «mări». Și a văzut Dumnezeu că este bine. [...]

20. Și a zis Dumnezeu:«Puiască apele puiță de ființe vii![...]» Și a fost așa: 21. A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari și toate ființele vii care mișună, și pe care apele le puiesc după felul lor. [...]“6

În tradiția ebraică, apa simbolizează mai întâi originea creației. Litera mem (M) - ם din ebraică simbolizează apa care poate fi percepută, fiind mamă și matrice. Obârșie ontologică, ea este manifestarea Transcendenței și de aceea trebuie considerată o hierofanie. Ei îi corespunde ca valoare numerică numărul 40. (Dacă vom privi însă textele biblice în ansamblu, vom observa o anume semnificaţie a numărului 40. Potopul a ţinut „patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“ (Facerea, VII, 4, 12, 17), având ca sens distrugerea vechii generaţii păcătoase şi ridicarea din Noe a unui nou neam. La fel, în pustie, pentru că poporul s-a înfricoşat de raportul iscoadelor trimise şi nu a mai dorit să intre în Ţara Făgăduinţei, Dumnezeu hotărăşte ca vreme de patruzeci de ani să-şi ispăşească cele 40 de zile, cât iscoadele fuseseră plecate (Numeri, XIV, 33-34); „Și s’a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel și timp de patruzeci de ani i-a tot învârtiti prin pustie, până când s’a stins tot neamul care făcuse rele’n fața Domnului“ (Numeri, XXXII, 13). Această tradiţie a peregrinării prin pustie este cu siguranţă foarte veche, fiind confirmată chiar de primul profet scriitor, Amos (II, 10; V, 25).

Patruzeci ar sugera astfel o perioadă de transformare: generaţia păcătoasă a potopului a fost înlocuită cu familia dreptului Noe, iar dincolo, generaţia învârtoşată a Exodului a fost înlocuită cu generaţia născută în pustie şi hrănită cu mană.

Tot 40 de zile poartă simbolic profetul Iezechiel fărădelegile Iudei, stând culcat pe partea dreaptă, după numărul anilor cât au durat nelegiuirile poporului (Iezechiel, IV, 6). Şi tot Iezechiel arată că o pedeapsă de 40 de ani se va abate asupra Egiptului: „Și pământul ei îl voi da spre pierzanie în mijlocul unei țări pustii, iar cetățile ei fi-vor [pustii] timp de patruzeci de ani în mijlocul cetăților celor pustiite; pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, și prin țări îi voi vântura. Căci așa grăiește Domnul: După patruzeci de ani îi voi aduna pe Egipteni din neamurile prin care-au fost risipiți și voi întoarce robimea Egiptenilor și-i voi așeza în țara Patros, în țara din care-au fost luați și vor fi ei acolo un regat umil“ (Iezechiel, XXIX, 12-13).

Domniile primilor regi au durat, ca un număr rotund, tot patruzeci de ani (David - 2 Regi, V, 4; 3 Regi, II, 11; Solomon - 3 Regi, XI, 42). La fel au domnit şi judecători sau regi drepţi (Otniel, primul judecător aduce pace asupra Israelului 40 de ani – Judecători, III, 11; Debora şi Barac – Judecători, V, 31; Ghedeon – Judecători, VIII, 28; Eli - 1 Regi, IV, 18; Ioaş, regele bineplăcut lui Dumnezeu domneşte la fel - 4 Regi, XII, 1).

Aceste ocurenţe confirmă că 40 reprezintă un număr complet, asociat unei perioade rotunde, în care însă se produc schimbări majore, transformări radicale, de fiecare dată în sens pozitiv: nelegiuirile sunt ispăşite, păcatele sunt decantate.)

În Vechiul Testament, apa era privită ca un agent curățitor, căci viitorul de final al poporului lui Israel era văzut de profeți din perspectiva unei stropiri eschatologice, prin care Dumnezeu, cu ajutorul apei curățitoare, avea să purifice atât ținutul, cât și pe oamenii săi, îndepărtând idolatria și punând un Duh nou în inimile lor (Isaia, XLIV, 3; Iezechiel, XXXVI, 27; Zaharia, XIII.). Aici apa devine o imagine a Duhului care aduce curățirea și face o eradicare a rautății și a răului în sens larg. Aceast alăturare a apei și a

cosmogoniilor și ontologiilor arhaice, APA este elementul de bază – alături de pământ, aer și foc – din care s-a constituit Universul creat de zei, dar și unul dintre cele patru elemente în filosofia antică, încă nedesprinsă complet de mitologie. Chiar dacă, în Antichitate, nici autorii anonimi ai miturilor, nici filosofii nu știuseră că 71% din suprafața Terrei este acoperită de apă, ei intuiseră aspectul general al proporției, cunoscând și funcția apei de element esențial al existenței, cronologic, dar și calitativ. Poetul grec Pindar, în scria că („Αριστον μὲν ϋδωρ“).

religiilor

Cătălin Mocanu


î

încălzire / Glaciaţiunea Wurm / îşi târăşte gheţarii...” („Nostalgia paleolitică”, pag. 34), sau cu trimitere la o Istorie îndepărtată, luată ca etalon al tuturor întâmplărilor esenţiale: „Un ceasornic biologic / geme din adâncul / sorginţilor / ... / într-un ritm care îmi aminteşte / de ceva Pompei / şi de ceva Vezuviu” („Poarta nesărutului”, pag. 37-38), o întreagă tevatură de „filosofie aplicată”, diminuată prin ironie de paradă: „Mă copleşeşte greaţa, / iar un miros puternic de / ketotifenromerganprofilarperit / olzimogen / îmi pătrunde în fiecare / silabă” (Op. cit., pag. 38-39).

O poezie grevată de reperele etalon ale culturii româneşti şi universale, de la Brâncuşi la Shakespeare; de la pictura rupestră a Comunei Primitive la lumea modernă, redescoperită ca-ntr-o „Cavalcadă walkiriană” wagneriană: „Pictez cu voluptate / făcând progrese tot mai mari / de la o epocă la alta / ... / şi ajung, chiar, la performanţele de la / Trois Freres, Altamira / sau Niaux” („Magia desenului”, pag. 45-46).

Pare a scrie şi poezie de dragoste poetul Petre Crăciun, deşi o anume crispare îl încearcă şi-l împinge spre o frondă erotică, un fel de... „blestem din iubire”, între pasional şi desuet: „Primeşte / cupa în care ţi-am presărat, / printre boabele de grâu, / sentimentele pe care / nu am fost capabil / niciodată / să ţi le declar” („Plaja de dincolo de litera a”, pag. 52). Şi-o ţine tot aşa, până la reculul total, ca o abandonare (în lehamite!?) sau în speranţe deşarte: „Întind mâna lungă / cât un ultim tunel / şi descopăr / sexul energiei / incendiu erotic...”, ca o stare de eternă fericire, prin practici şi ceremonialuri budhiste, spre iniţiatica contopire a individului cu esenţa divină: „Mă retrag / în miezul propriului / teritoriu carbonizat / amânând Nirvana” („Sexul energiei”, pag. 55-58), un poem cu o structurădislocată, fracturată, derutantă...

O poezie de atitudine, cu mesaje lirice grefate pe un tip de... antifrumos estetic şi un sentimentalism artificializat până la sugestia tematică inclusă în deturnarea oricăror variante, ca, de pildă, într-un poem amplu de câteva pagini, „Nelinişti”, pag. 65-69, cu... „nelinişti” de tot felul: „Noaptea întrebărilor / se repetă, / se repetă, / se repetă / ca un Bolero / nicicând vlăguit”, de la pianissimo la forte, pe un crescendo, dar nu pe frenezia unui joc erotic ca la Maurice Ravel, ci provocat de frământări existenţiale: „Culeg semne de întrebare / de pe caldarâmul / pavat cu nelinişti / şi mi le lipesc pe corp / cu o frenezie / care mă întristează”; ca o reacţie bizară la ceea ce se întâmplă în jurul conştiinţei poetului, o atitudine în derivă, dintr-o imaginaţie febrilă, pe care încearcă s-o anuleze sau s-o amelioreze printr-un nonaccept eşuat în „fantoşe” („marionete”) de vocabular agresiv, de-o ironie-protest: „Nu sunt decât un cobai / (bine că nu o clonă!) / în dosul căruia se va înfige / o seringă plină de... / vă amintiţi, nu-i aşa?: / ketotifenromerganprofilarperit / olzimogen” (pag. 58).

Există în cartea poetului Petre Crăciun şi atitudini rebele de filosofie a vieţii pe Terra, între „credinţă şi tăgadă”, de la creaţia divină la evoluţia speciilor darwinistă: „Nu mai cred / decât în magia / reîntoarcerii / ... / şi tare mi-aş / vinde modernitatea / pe prietenia unui / hominid / din lanţul lui Darwin” („Magia reîntoarcerii”, pag. 80).

În aceeaşi notă, câteva poeme, scurte, ca un joc prozodic „de-a poezia modernă” (!?) cu un surplus de vitalitate, tot din aria „întrebărilor fără răspunsuri”, dilematice alternative la ideea de progres şi civilizaţie, între Comuna Primitivă şi era atomului; de la focul sacrificiului lui Prometeu şi roata, ca născocire genială a omenirii: „Când, / unde, / cine, / de ce, / cum / a aprins focul / înainte / de inventarea / amnarului?” („Vatra semnelor de întrebare”, pag. 87); sau ca să se lase la voia reacţiilor hipnozei şi a efectelor-surpriză: „Este un miracol / că îmi amintesc / cum arată / orizontul / la ora / iluziilor” („Ora iluziilor”, pag. 88).

Şi, ca o „Ars poetica”, cu valenţele unui „testament sentimental”, un poem-program, „Înaltă poruncă”, ca un îndemn la potenţarea fiinţei umane, care nu acceptă compromisul, poate şi pentru că nu are altă alternativă, favorabilă mai ales: „A venit noaptea / ritualului de iniţiere. / Abandonează-ţi natura / călăuzită de lumini / cunoscute / şi hai, atinge / fructul cunoaşterii” (Op. cit., pag. 90 şi Coperta IV).

„În spatele oglinzii”, un volum de versuri de-o intimitate decent controlată, din considerente cu motivaţii convingătoare, cu mereu alte argumente, de la realităţi incomode la „jocul” liber al imaginaţiei poetice, cu „o tăietură” impecabilă a versului din care a rezultat o poezie sinceră şi spontană.

ÎN SPATELE OGLINZII de Petre CRĂCIUN

Volumul de versuri „În spatele oglinzii”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2003, 94 de pagini, semnat de poetul Petre Crăciun, promovează o lirică grefată pe partituri neomoderniste în structura prozodică, deşi indusă dintr-o problematică cam în afara... contemporanului, pentru că decurge mai mult dintr-o istorie culturală, fără delimitări stricte, mai mult sugestii, pline de un patos reţinut, sau „puncte de plecare” cu o puternică amprentă de lecturi îndelung digerate şi de zăboviri în bibliotecă.

O carte uşor atipică, fără Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României şi fără „protecţia” vreunei compartimentări tematice, pe capitole sau părţi, pentru cele 39 de poeme, care i-ar fi adus domnului Petre Crăciun un plus meritat de lirică convingătoare, glisată pe octavă superioară, mai ales că primul poem, care a dat şi titlul volumului, este de-o agresivitate... mobilizatoare, pe un discurs poetic cu o gamă onctuoasă de ironie şi autopersiflare: „Un poem este întotdeauna / suficient / pentru a te putea / sinucide / aruncându-te de la înălţimea / primului său vers” („În spatele oglinzii”, pag. 11); cu o notă de infatuare şi de aplomb liric, demne de a fi luate în seamă: „Mă prăbuşesc cu speranţa / de-a mă îngropa / definitiv / în lutul / semnăturii / poetului” (Ibidem).

Cele mai multe sunt poeme lungi, lungi, lungi, pe care poetul parcă n-ar mai putea „să le ţină în frâu” (!?), cu o prozodie ieşită şi ea din tipare, aparent sfidătoare, de o diversitate deconcertantă, ca un voluptos experiment stilistic, cu destule mirări de circumstanţă, pentru că există în cartea de poezie „În spatele oglinzii” o teribilă şi incitantă harababură tematică, pe care Petre Crăciun mai degrabă o provoacă decât încearcă s-o stăpânească!?

Toate poemele sale dau impresia, controlată sau aleatorie, a unui puzzle de idei şi sentimente, pe care ironia, sarcasmul, persiflarea şi un... „jemanfiş” de toată frumuseţea le definesc structura ideatică: „La adăpostul cuvintelor / nerostite / creşte perpetuu / capra inerţială / ... / îl loveşte în moalele capului / pe meşterul Manole, / cerându-i socoteală pentru / nesăbuinţa / de a construi” („Capra inerţială”, pag. 16).

„Oglinda”, simbol liric, se vrea un... alter ego al conştiinţei poetului: „Simt cum luciul ei / se pregăteşte să-mi reflecte, / nu ştiu cu câtă / sinceritate / sufletul” („În spatele oglinzii”, pag. 14), dar şi al altei, cârcotaşe, conştiinţe, intuită, aluziv, ca un „bumerang” reparator, dar şi ca un alibi al rafinamentului artistic: „Închid ochii cu teamă / Să nu mor de emoţie / Când îi deschid, / oglinda este întoarsă / cu spatele la mine” (Ibidem); ca o asumare creatoare, sub semnul unei forme de... imunitate a unei justiţii morale, a tuturor nesăbuitelor atitudini umane.

Există în poezia domnului Petre Crăciun un amalgam epatant de cultură şi de istorie a civilizaţiei umane, din vremuri îndepărtate: „Va fi o seară grea / pentru că ne vom / măsura în metafore / Renunţă dacă nu vrei / să fii un biet Pompei / acoperit de lava / substanţei mele poetice” („Provocare”, pag. 20), până la prezentul nostru prestigios: „Vas de Cucuteni / Umerii săi, rotunjiţi ca o noapte / în care femeile / steatopige / pleacă din Hamangia...” („Hora de la Frumuşica”, pag. 21), sau, ca să fie şi mai convingător, pe acordurile „Rapsodiilor” enesciene: „Drumul de la Gânditorul / dobrogean / la Socrate / nu a fost niciodată / atât de scurt” („Şcoala de dresaj”, pag. 28).

Unsprezece ilustraţii, semnate de graficianul Gheorghiţă Ghinea-Uriaşu, completează inspirat lirica poetului Petre Crăciun, între desen tematic ideatic şi jocul de-a imaginaţia, în câteva poeme, printre care „Don Quijote ratat”, între ironie acidă şi nu prea!, ca-ntr-un „dolce farniente”, uşor cabotin, la limita unei autopersiflări îngăduitoare: „Am visat să devin / Don Quijote. / Un hidalgo rătăcitor / printre / himerele post-moderne” (Op. cit., pag. 18); sau în poemul „Asasinul ideilor”, pentru ideea de „fapt divers” împins spre derizoriu: „Ieri am găsit / pereţii biroului / împroşcaţi cu sânge. / Am declanşat, profesionist, / o anchetă criminalistică / şi am ajuns/ vai, ce repede am ajuns / la descoperirea / adevărului” (Op. cit., pag. 62).

Spuneam mai sus că volumul „În spatele oglinzii” nu are o ordine tematică pe capitole şi, în consecinţă, mă întorc la alte poeme, în care poetul scrie versuri cu mesaj, poezie de atitudine manifestă, de la o banală neacceptare a faptului divers: „Refuz să fiu fericit / dacă fericirea se reduce / la un geamăt / ... / Am întâlnit un idiot / care geme tot timpul...” („Refuz”, pag. 32); până la marile probleme ale Omenirii, încălzirea globală, de pildă: „Veşti proaste / Clima, în

RECENZIEDumitru Anghel

Duhului într-o speranță eschatologică este adânc înrădăcinată în conștiința iudaică (Iezechiel, XXXVI, 25-27) și în alte scrieri iudaice apocaliptice, dar mai ales la membrii sectei qumranice.

Dacă Domnul – Dumnezeu aude strigătul robului său, el trimite o ploaie sau face să apară în calea călătorului un izvor. Legile ospitalității iudaice cer ca oaspetelui să i se ofere apă și ca gazda să-i spele picioarele, pentru a se putea odihni. Întreg Vechiul Testament preamărește virtuțile apei, iar Noul Testament va prelua această moștenire.

Note bibliografice1. M. ELIADE, Tratat de istorie a religiilor, București, 1992, p. 183.

2. Ibidem, pp. 183-184.3. J. CHEVALIER, A. GHEERBRANT, Dicționar de simboluri, I,

București, 1993, p. 107.4. Cititorii interesați au la dispoziție, între altele, E. AEPPLI, Les

Rêves et leur interprétation, Paris, 1951; G. BACHELARD, L’ eau et les rêves, Paris, 1942; K. HARTTE, Zum semitischen Wasserkultus, Halle, 1912.

5. V. KERNBACH, Dicționar de mitologie generală, București, 1983, pp. 54-57.

6. Biblia sau Sfânta Scriptură, București, 2001, pp. 22-23.


î

Radu, omul faptelor, „un mic despot”, ştie că Istoria se scrie cu sânge. Or, fraţii Măgureanu au fost condamnaţi de Istorie şi moartea lor nu este esenţială, se apără el. „Victime necesare”, aparţinând unui timp „dur, aspru”, plin de confuzii, fraţii (şi, alături de ei, atâţia alţi „duşmani ai poporului”) trebuiau lichidaţi

în dialogul cu Istoria. O dispută particulară nu defineşte o epocă, crede Radu, chiar dacă ea încarcă şi aşa bogatul cazier. Fiecare decizie „duce în spate zeci de morţi”. Pus să facă bine cu sila, să-şi facă datoria, soldat conştiincios, Radu pune umărul, călcând legea, la distrugerea unei familii vechi. Trecutul, fireşte, nu poate fi măsluit. Dar la scara Istoriei, în confruntarea cu timpul, destinul individual se pierde, nu contează, pulverizând umanul în numele necesităţii implacabile.

Iată că Dan Toma, un „raţional greţos”, un sofisticat şi un naiv, de o „banalitate exasperantă”, resimţind luciditatea ca infirmitate se înrolează în această ofensivă împotriva fricii, laşităţii, amânării. El cunoaşte, aşadar, metamorfoza. Autoclaustratul Carol părea o figură dostoievskiană; el va fi capabil de umilinţă şi iertare şi înţelege că are obligaţia de a trăi. În schimb, Radu vrea (încă) o victorie, speră să obţină un „certificat de om corect”. Totuşi, deznodământul romanesc infirmă aşteptările; adunând durere şi ură, aşteptând recunoştinţa celor din Arini pentru anii în care n-a stat degeaba, Radu ia o hotărâre neaşteptată: pleacă la oraş şi apoi va muri – în Vocile nopţii (1980) – surprins de ape. Încercând să arbitreze între Carol (considerat incendiatorul casei) şi socrul său, ziaristul (fie el şi „mărunt”) îşi oferă un plonjon în trecut, ascultând mărturisirile eliberatoare ale celor doi duşmani. Figura palidă a lui Carol „prezidează” un contratransfer, adunând simpatie şi iubind reflexivitatea; activul Radu, în schimb, i-a „cocoşat” pe bieţii ţărani, încercând să schimbe satul după chipul lui. Aici rezidă, de altfel, incompatibilitatea protagoniştilor; motorul epic al textelor lui Buzura este confruntarea. Lunga spovedanie promite izbăvirea. Cuplurile, în relaţii de criză sau de adversitate, caută confruntarea tocmai pentru a accede la dialogul „eliberator”. Expunerea nudă a faptelor şi efortul înţelegerii, căutarea erorilor, identificarea răului făcut celuilalt poartă amprenta rigorismului moral. Deficitul de comunicare naşte sau întreţine drame. Andrei, fiul profesorului Cristian, iniţiază o anchetă pe cont propriu pentru a afla de la alţii „adevărul”; partenerii „îşi spun totul”, dar tensiunile ivite ţin tocmai de prelungita inexplicare reciprocă. Am putea observa că toţi eroii lui Buzura sunt urmăriţi, până la obsesie, de astfel de drame ale conştiinţei, sperând în eliberarea morală. Ei plutesc în derivă şi, aparţinând unui mediu care invită la violenţă şi alienare, fac efortul disperat de a se înţelege, culpabilizându-se; un Ştefan Pintea (Vocile nopţii) se întreabă stăruitor: „Ce se întâmplă cu mine?” Ochiul sociologic al romancierului, dincolo de sarcastica pictură a mediilor, cuprinde incisiv societatea noastră postbelică, radiografiind dureroasele ei prefaceri, răsfrânte în mentalitatea unor categorii socioprofesionale în formare. Cărţile lui Buzura, masive, greoaie, pulverizează cronologia romanului realist şi se încarcă cu o privire gravă, interogativă. Naraţiunea e stufoasă şi cenuşie, târăşte mici istorii care ţin de pitoresc, e sedusă, pe alocuri, de anecdotică, dar, judecând global, trăieşte prin tensiunea ideilor şi încrâncenarea etică. Lăudat, cândva, pentru curaj, citit „pe tăcute”, romancierul provoacă prin paginile dure; ele vor fi plăcut şi cititorului leneş, amator de „fitile”, deşi, hamletian, autorul urmăreşte meandric, la altă altitudine, fluxul memoriei, dezorganizând epicul. Vom recunoaşte, pe urmele lui Eugen Simion, că protagoniştii lui Buzura aparţin unei familii de spirite. Fie că e vorba de inginerul Helgomar David, un maniac al justiţiei, dispărut printr-un „mister intangibil”, fie că o invocăm pe fragila Ioana (Refugii), fie că ne amintim de Cristian din Orgolii (1977) sau de doctorul Bogdan din Absenţii şi chiar de acest Carol din Feţele tăcerii, înfrânţii lui Buzura comunică; îşi retrăiesc existenţele şi încearcă, astfel, o eliberare, vor certitudini şi sunt hărţuiţi de dilemele spiritului justiţiar; sunt conştiinţe în alertă.

Să reamintim că, prin Absenţii, Buzura dobândise o fulgerătoare reputaţie, obţinută „pe cale naturală”, nota Mircea Iorgulescu; dar au urmat interdicţii şi epurări după „lovitura propagandistică” din 1971 (faimoasele Teze din iulie), încât romanul în cauză, deloc luminos, trecut pe lista neagră, i-a asigurat scriitorului şi o faimă politică, fiind căutat avid de cohorta cititorilor. Această dublă notorietate (literară şi politică), deturnată şi exploatată de adversari (până la a-i nega talentul, artisticitatea etc.) a creat, desigur, aşteptări înalte. Iar prozatorul, prin scrierile care au urmat, în contextul unei cenzuri capricioase, „negociind” dur, şi-a onorat blazonul.

Ca mărturie (credibilă) a epocii, propunându-şi, prin cărţi rezistente (valoric), cunoaşterea omului „din interior” (trecut, sub semnul angoasei, prin experienţa înfrângerii), Augustin Buzura raportează asupra adevărului trăit, branşat la „sângele viu al zilei”. Pe bună dreptate, Ion Simuţ constata că ar fi greu de imaginat o carte „de divertisment” sub semnătura lui Augustin Buzura, un intelectual neliniştit, frământat de suferinţele, agresiunile, absurdităţile provocate de o lume rău alcătuită, subjugată de „canonul periferiei”. Firesc, aşadar, ca şi publicistica sa să fie o lectură polemică a realităţii imediate, inventariind eşecuri şi dezamăgiri în lungul şir al decepţiilor. Condamnând improvizaţia, retorica găunoasă şi superficialitatea, vacarmul stârnit, în zodia haosului, de atâtea „mediocrităţi lucitoare”, prozatorul deplânge întârzierea reformei morale. Sperata înnoire, în pofida unor bufeuri reformiste, s-a împotmolit, noii procurori, sub flamura revizuirilor, iubind etichetologia, poartă campanii înverşunate. Poate fi, aşadar, Augustin Buzura un autor „expirat”?

AUGUSTIN BUZURA ŞI MIZA MORALĂ

RELECTURI*

Nu puţini dintre cei care au comentat amplele desfăşurări epice ale lui Augustin Buzura, dense, masive, problematice, au constatat, fără efort, că opera publicistică este ombilical legată de romanele sale. G. Dimisianu, de pildă, era ferm: „nu-l putem înţelege în totul pe prozator”, spunea criticul, discutând doar exerciţiile prozastice. Cum autorul în cauză se simte răspunzător de fiecare cuvânt scris sau rostit, evident că editorialistica sa este un „complement natural” al prozei. O distincţie se impune, însă. Romanele sale explorează, se ştie, tema trecutului, devenit obsesie; dacă Buzura nu poate scrie neimplicat (a mărturisit, deseori), crezul gazetarului, exprimându-şi franc atitudinea civică, ţinteşte, firesc, prezentul, refuzând, şi el, „crima de a tăcea”.

Volumul Nici vii, nici morţi aduna cronologic editorialistica găzduită în revista Cultura (în intervalul ianuarie 2009 – martie 2012), fiind – observa Angela Martin – un jurnal politic şi cetăţenesc, „opunând adevărul oricărei retorici”. Scriitorul e consecvent. Gazetăria, o spune răspicat, e o profesiune de conştiinţă. Fără ocolişuri sau volute speculative, aşadar, dezinteresat de artisticitate, Buzura vrea să convingă, nu să seducă. Deşi, câteodată, resemnat (aparent), contemplând haosul naţional, crede că „pierde timpul cu editorialele” (v. Ce ar mai fi de vânzare?) I s-a reproşat că ar fi prea pesimist. Dar lucidul moralist, dezvăluindu-şi fibra transilvană, lansează (dezolat, indignat) judecăţi tăioase, acuzând „anii trişti şi umilitori” traversaţi în postcomunism, „bogăţia” aberaţiilor şi valenţele urii, „cătuşele Istoriei” şi prostia frenetică, în fine, deplânge o ţară bananieră devenită „o mare mahala”, bravii noştri democraţi („ţuţări reciclaţi”, bişniţari politici etc.). Încât ţara, o insulă tristă, căzută în subistorie, a devenit „un rai al suplinitorilor, al inculţilor şi mitocanilor”. Eruptiv, criticismul lui Buzura denunţă „aiureala dâmboviţeană”, „boala de voinţă” (cum ar fi spus D. Drăghicescu), cercetează România reală, mimetismul, somnolenţa socială, „alunecarea oarbă”. Cu un cuvânt slavician, „putreziciunea socială”. Trimiterea se impune deoarece ardelenismul, însemnând seriozitate, gravitate, consecvenţă, e de aflat în fiece rând. Chiar dacă, uneori, Buzura recunoaşte zădărnicia trudei sale scriptice. Implicit, triumful băşcăliei, curajul post-festum al atâtor „sconcşi intelectuali” (bine remuneraţi, e drept), interesaţi de „turismul de cinci stele”, profesând – intimidant – anticomunismul cu faţă bolşevică (devenit „copyrightul unei secte”). Adică, acele „nulităţi recompensate” (cum zicea Eminescu), îndobitocind telenaţia română. Adevărul rostit, strigat, în numele radicalismului moral aparţine unui maramureşean, venit dintr-o lume „aspră şi exigentă”. Inevitabil, foiletonismul său răsfrânge aceste comandamente, blamând nepăsarea generalizată.

Este evident că eroii lui Buzura aspiră la purificare prin rememorare. Mărturisindu-se, justificând atitudini şi reacţii, palpând „mecanismele obscure ale Istoriei” pentru a sparge asfixiantul cerc al singurătăţii, ei speră să înţeleagă şi să fie absolviţi. Un radicalism moral veghează aceste zbateri fără răgaz, urcând spre momentul adevărului. Personaje dilematice, supuse umilinţelor cotidiene şi traversând crize de luciditate, eroii lui Buzura caută stăruitor un iluzoriu refugiu. Fiecare în parte este o conştiinţă asediată, fugind de sine şi de avalanşa

cu sânge. Or, fraţii Măgureanu au fost condamnaţi de Istorie şi moartea lor nu este esenţială, se apără el. „Victime necesare”, aparţinând unui timp „dur, aspru”, plin de confuzii, fraţii (şi, alături de ei, atâţia alţi „duşmani ai poporului”) trebuiau lichidaţi

Adrian Dinu Rachieru

(urmare din numărul anterior)


sunt cărţi „ale stomacului”. Autoanaliza, de o inevitabilă monotonie, recrează o lume şi pune sub semnul întrebării un destin; aspirând la comunicare, la asumarea lumii, eroii sunt mânaţi de impulsul autocunoaşterii („Ce fel de fiinţe suntem?”), vor să-şi vadă – în oglinzile conştiinţei – limitele. Deşi a fost, şi el, împroşcat cu vorbe rele, Buzura rămâne nu doar un spirit reflexiv, organizând epic un spaţiu al meditaţiei, ci, în primul rând, o conştiinţă morală. Care, cu luciditate dureroasă, explorează „interiorul unei uriaşe răni” (cum însuşi recunoştea) şi se pronunţă cu o impresionantă violenţă a sincerităţii. Cărţile sale sunt un strigăt disperat, în numele foamei de adevăr. „Interzis” după Absenţii, scriitorul s-a radicalizat. Poate că ar fi fost mai concesiv, recunoştea – cu onestitate – dacă nu intervenea acel dureros episod; poate că şi-ar fi prelungit dibuirile după debut, dacă n-ar fi înţeles, printr-o maturizare bruscă, imperativul implicării etice.

Pentru Augustin Buzura, cel care, în tinereţe, se voia un serios om de ştiinţă, ispitit – ca psihiatru – de situaţii excepţionale / exerciţii de supravieţuire, literatura nu putea fi un azil estetic. Tenace, îndârjit, „Oşanul” e frământat de întrebări şi încearcă să răspundă unor probleme grave, fiind un credibil purtător de cuvânt. Popularitatea incumbă o uriaşă responsabilitate. Pe care Buzura şi-a asumat-o. Cu vervă rece, observa M. Iorgulescu, prozatorul n-a agreat scriitura oblică; ca editorialist, condamnă ferm spiritul tranzacţional, amnezic, descifrând „alfabetul democraţiei şi al libertăţii”. Fie întorcându-se la epic, precum în Recviem pentru nebuni şi bestii, un mare roman al tranziţiei (cf. Tudorel Urian), după ce i se cântase „prohodul literar”, fie pronunţându-se jurnalistic, răspicat şi indignat, asupra agendei care încarcă „peştera de acasă”, întrebându-se dacă mai există, oare, români în România? Şi constatând, pe urmele lui Gherea, că cea mai mare revoluţie la noi ar fi aplicarea legilor. Visând, în haos reformist, la un proiect de ţară pe termen lung şi notând, mâhnit, că spusele marelui Rebreanu, angajând „vremea temeliilor”, sunt, din păcate, la fel de valabile şi azi.

Scriitor implicat, cu un stil personal, numai al lui (constatase Marin Sorescu), judecător al prezentului deprimant, autor al unor cărţi de acută actualitate, căutate cu aviditate în anii ceauşişti, Buzura pare a-şi fi pierdut acum cititorii. E drept, productivitatea sa literară în epoca postdecembristă a diminuat (observase G. Dimisianu), viaţa literară s-a tribalizat iar vânzoleala revizionistă, tulburând apele, a creat confuzie. Scriitorul însuşi trăieşte dramatic Istoria şi deplânge, în înfloritoarea licheliadă, această lume fără repere morale, alterând criteriile, având drept poli ura şi băşcălia. Dar scrisul său, prin luxurianţa epică şi interferenţa vocilor, adiţionând „istorii”, nu s-a schimbat, gravitând în acelaşi univers obsesional, populat de frământări, crize, căutări de sine. Chiar dacă „masivul caiet” al psihiatrului Cassian Robert (Raport asupra singurătăţii) aduce, aparent, o temă nouă, cercetând angoasele unei bătrâneţi recapitulative, frisonată de adierea morţii. Avea dreptate Viorica Gligor: Raport, analizând o situaţie-limită, este „o carte mărturisitoare”. Dar ea lărgeşte sau, dimpotrivă, restrânge câmpul investigaţiei? Întâlnirea cu moartea este o confruntare, mutând accentul de la „teroarea istoriei” la tragismul fiinţei: bătrâneţea, boala, singurătatea, finitudinea. Înţelegând, finalmente, importanţa fiecărei clipe, „spaima de timp”, scrisul ca „ordin al fiinţei”, promiţând o victorie (iluzorie). Sau tema autorului, de pildă, prin Adrian Coman (v. Drumul cenuşii), gazetarul învingându-şi „prudenţele confortabile”, scriind „cu statornică furie”, scrisul devenind o nevoie vitală. Or, inflexibilul Augustin Buzura „citeşte” lumea prin lentila profesiei (abandonată în 1964) iar fişele sale de observaţie, ficţionalizate, aparţin unui terapeut, salvând – prin problematica etică angajată – demnitatea unei literaturi, supusă, cu fluctuaţii, bruiajului propagandistic. Hărţuit, trecut prin momente de cumpănă, transferând în text propriile „dibuiri” în căutarea unui răspuns şi, desigur, experienţele de pacient, A. Buzura a înţeles scrisul ca „o amânare a morţii”, ştiind că reala vinovăţie ar fi tocmai tăcerea. Romanele sale ar fi, s-a spus, nu fără temei, lungi şi încâlcite conversaţii terapeutice, scutite de crize mistice. Şi poate că Angela Martin are, din nou, dreptate, asigurându-ne că autorul Absenţilor „şi-a deschis un laborator de psihiatrie în literatură”. Chiar practicând-o pieziş, neconcesivul romancier confirmă, peste ani, o profeţie pe care o lansa, cu aplomb, Paul Georgescu: cultivând „un realism social zguduit de probleme etice”, Augustin Buzura se dovedeşte un prozator trainic. Revoltaţii lui Buzura, confruntaţi cu feţele / măştile realităţii, refuzând acomodarea, descoperind că „e greu să trăieşti lucid”, propun, observa Dan Culcer, retorica strigătului. În fond, retrospecţiile, dincolo de spectaculos sau senzaţional, sunt un examen evaluativ, inventariind înfrângerile, mizeria, umilinţele etc., în relaţia individului cu mecanismele obscure ale Istoriei; şi anunţând posibila „eliberare” în lupta cu „monştrii” (moarte, frică, lehamite, greaţă), cărţile sale fiind, mai degrabă, „feţe ale rostirii” (cf. Marian Papahagi). Într-adevăr, Buzura a fost „una dintre vocile opoziţiei disimulate”, cum menţiona Roxana Sorescu, interesat de adevărurile mari, nu de eleganţa frazei. Luptând, probabil, „mai mult decât alţii” (cf. Viorel Nistor) pentru cărţile lui, rostind adevăruri incomode, sfidând restricţiile epocii, trecând – mărturisea Georgeta Dimisianu – prin „experienţe înfricoşătoare” şi încercând să învingă frica, laşitatea, amânarea, „îngrozitoarea amânare”...

S-a spus că romanele lui Buzura, cu cert potenţial subversiv, veritabile manifeste, îndeamnă la o lectură contextualizantă. Ele propun, prin introspectare, o morală a rezistenţei, dar, în egală măsură, sunt sociografii în haină ficţională, schiţând un tablou de moravuri, cercetând rechizitorial o lume care a fost: mutilantă, alienantă, „deraiată” (cf. Mircea Iorgulescu). Întrebarea e dacă noile generaţii de cititori descoperă, dincolo de cazierul epocii, tensiunea morală, dacă nu cumva percep muzeistic aceste titluri (ca sever „datate”), cu o problematică anacronică, ancorate în acel obsedant prezent, consumat. Altfel spus, dacă trec proba timpului, asigurându-şi supravieţuirea. Augustin Buzura se arată încrezător; în fond, personajele sale – ne asigură şi Viorica Gligor, într-un documentat „itinerar monografic” (v. Feţele adevărului: dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura, 2014) – sunt „ipostaze ale obsesiilor, ale căutărilor şi ale eşecurilor noastre”, explorând adevărurile general-umane. Or, solitarii lui Buzura, observăm, ameninţaţi de concretul existenţial (alienant), caută refugii („vii”, în unele, înşelătoare, cazuri), vor „puţină căldură umană”; îşi oferă, la flama lucidităţii (amintind de tradiţia camilpetresciană), dureroase introspecţii, problematizează inconfundabil, speră în resurecţia morală, ca reîntemeiere. Prozatorul, făcând parte dintr-o generaţie „ţintită” (cum zicea însuşi Augustin Buzura), ducând, încă, povara romanului, denunţă vehement tocmai sărăcia morală. Pentru autorul Refugiilor scrisul rămâne o nevoie vitală, având o evidentă miză morală.

compromisurilor; fiecare, strivit de Istorie, vrea să afle adevărul lui, luptând să descopere „un loc de ţipat”. Fiindcă, subiectul „ascuns” al romanelor lui Buzura rămâne alienarea. Dar în discuţie nu e adevărul abstract, râvnit, s-ar zice, cu furii justiţiare. „Oricând – spune un personaj din Feţele tăcerii – e momentul adevărului, dreptăţii, sincerităţii şi, mai mult ca oricând, e acum”. Aceste rânduri, gândite şi rostite în context totalitar, defineau limpede, răspicat, crezul romancierului. Garaţi, aşadar, pe linie moartă, Radu şi Carol n-au stins, în pofida anilor scurşi, conflictul. Istoria i-a dat la o parte, dar marile întrebări rămân. Pe de o parte, avem un luptător (e vorba de Radu), desfăşurându-se cu exces de zel, pe de altă parte, Carol, celălalt pol epic, un ins „cam într-o parte” care iubeşte inacţiunea, gustă deliciile reflexivităţii. Acestea pot fi chiar „feţele” omului lui Buzura, torturat de teme obsedante. Istoria devenită Memorie (politizată) îngăduie reactivarea trecutului, trăit fie printr-un activism atins de încrâncenare dogmatică, fie ca retragere, prin conservarea libertăţii interioare (stăvilind, astfel, problema morţii psihice). În lupta cu laşitatea cotidiană, conformismul, mediocritatea, eroii lui Buzura, rememorându-şi viaţa, dilată timpul şi desfăşoară „filmic” aventura existenţială. Nimic nu se mai poate schimba, „aşa au fost vremurile”, constată ei, contemplându-şi cicatricele; totuşi, confruntarea ipotezelor nu degajă un răspuns ferm. Adevărul fiecăruia întreţine un conflict al adevărurilor „concurente”. Insistenţa analitică şi cruzimea confesiunii developează nu doar ipotezele existenţiale, ci şi fizionomia epocii. Fiinţa ameninţată caută la rădăcina unui sentiment incomod (cum este, de pildă, teama), dar monologul memoriei se izbeşte de o lume ostilă, rece şi – nu mai puţin – de „nevoia dureroasă de uitare”. Personajul-narator din Vocile nopţii, roman scris „cu furie”, este „un om curios”, incolor. Este vorba de neliniştile şi aspiraţiile unui tânăr, capabil de autoflagelare, torturat de aflarea sensurilor existenţei. Francheţea sa reflexivă (asortată interesului pentru psihanaliză, specific lui Buzura) nu hrăneşte un studiu arid, uscat; epicizat, discursul – vertebrat de turaţia ideatică – îmbrăţişează, însă, o viziune crizistă. Umbrele trecutului invadează spaţiul epic, povara întrebărilor şi dezavuarea idilicului asigură discursului gravitate. Până la urmă, „ancheta” internă a protagonistului, un sinuos examen de conştiinţă, în paralel cu cea a locotenentului Veza (pentru o vină dedusă), îl ajută pe Ştefan Pintea să-şi învingă infirmitatea (ca nepăsare şi frică).

Cărţile lui Buzura sunt lungi meditaţii despre eşec şi ratare, aparţinând unui scriitor care îşi asumă, integral şi responsabil, problema umanului. Deopotrivă, la etajul reflexiv şi al vieţii epidermice: abrutizarea lui Iustin, prins în păienjenişul relaţiilor într-o obscură localitate (v. Refugii), scenele colective (vânători, chiolhanuri), semnificând – ca o eliberare – căderea în bestialitate, ştergerea convenţiilor sociale; şi, inevitabil, abuzul pitorescului lexical, uzura unor epitete, pe fondul unei seriozităţi ardeleneşti, cinstind lucrul temeinic făcut. Masive, de fervoare etică, dizertaţională, suspectate de statism, romanele lui Buzura par, s-a spus, nişte blocuri epice; ceea ce nu înseamnă că prozatorul sacrifică jocul nuanţelor. Ca dovadă, preocupat de relativizare şi detaliere, Buzura îşi oferă – constata I. Vlad – variaţiuni analitice; ceea ce s-a numit stilul Buzura nu priveşte eleganţa frazei, ci gravitatea interogaţiei. Cărţile sale nu servesc ventilaţiei mentale, nu (continuare în nr. viitor)


Spre uriaşul volum, de aproape opt sute de pagini, al lui Theodor Răpan – Fiind. 365+1 Iconosonete, Editura SemnE, Bucureşti, 2013 –, am fost determinată să mă îndrept, în primul rând, de un detaliu extrinsec literaturii, şi anume de faptul că autorul ar fi, cred, al doilea scriitor contemporan, după Iuliana Paloda Popescu, izvorând, ca şi mine, de pe meleagurile „pădurii nebune” de altădată, despre o parte din scrisul căruia să îmi spun părerea.

În ce priveşte cartea de faţă, aceasta poate fi apreciată, de la bun început, ca o lucrare bibliofilă, de mari proporţii, în a cărei arhitectură

impecabilă textele poetice alternează, aşa cum se precizează, cu ilustraţii din Cesare Ripa, DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA (Padova, 1625). Cu o asemenea contiguitate, sonetele care alcătuiesc volumul nu puteau decât să urmeze modelul italian, după care versurile sunt dispuse în câte două catrene şi două terţine, poeziile fiind grupate în douăsprezece părţi şi consacrate, fiecare, câte uneia dintre lunile anului, menţionate cu numele lor populare, Gerar, Făurar, Mărţişor, Prier, Florar etc. Totodată, mai trebuie spus că fiecare „capitol” cuprinde un număr de poezii egal cu numărul de zile ale fiecărei luni. Acest maraton cu tentă cvasi-profetică e încheiat prin Sonetul bisect, care debutează retoric-exclamativ (Ultim Sonet! Sunt viu după coridă!) şi marchează victoria asupra sinelui.

Ataşat, prin urmare, formei originare a sonetului, în planul conţinutului Theodor Răpan cultivă temele eterne ale artei lirice şi, însoţit de ilustraţiile vechi, dar şi cu o încărcătură de constante, unele devenite laitmotive, textul său poetic are un incontestabil rafinament, amplificat printr-un lexic a cărui coloratură, de cele mai multe ori, arhaică induce, în acelaşi timp, impresia de ezoterism şi chiar de sibilinic. Astfel, a înzăua, a străfulgera, hotarnică, a înlumina, osie, nătâng, zăbală, chiparoase, rug, crug, iertăciune, giuvaergiu etc., sunt doar câteva dintre vocabulele care traversează volumul şi care, alături de inversiunile morfo-sintactice (Plânsu-mi-au iambii? ori: Sunt obosit de zodii! Vai, trăit-am? etc.), de, uneori, perfectul simplu al verbului, fără a da întregului aspect desuet, îi subliniază amintitul rafinament. în schimb, nu de puţine ori, neologismele, şi ele abundente în carte, mai degrabă, atentează la armonia ansamblului, aducând nuanţe de artificial.

Volumul e pus sub semnul cuvintelor lui Nichita Stănescu – M-am trezit fiind, voi aţipi nefiind! –, o constatare-promisiune ineludablă, pe care o face şi Theodor Răpan încă din primul sonet – artă poetică –, definindu-se în raport cu poezia şi dezvăluind, în context, statutul iubirii (Zeiţa mea cu noaptea prinsă-n plete) de realitate şi fantasmă, concomitent, sinteză oximoronică (Duşmanca mea iubită, soră, mamă...), dar, mai ales, sursă primordială a creaţiei sale: Fiind ecou nespuselor cuvinte /Port gând smerit de înzăuat iubirea, / Pohtirea ochiului aduce ştirea: /Ah, gura sufletului nu mă minte!

Cutreierat de nelinişti existenţiale, de-a lungul întregului volum, poetul îşi exprimă retoric întrebările care-l frământă (... cine rămâne/ Să-nchidă ochii nopţilor păgâne /Şi candela-ndurării cine-aprinde?; Cin’ la final va dezerta din turmă?; Să te mai cred? Ce spune zodiacul? Sau: Sonetul, crezi, l-ar dăltui oricine? etc.) şi îşi strigă promisiunile, dar şi revelaţiile: Mi-e inima văpaie vrăjmăşită, /Din tot ce sunt – o lacrimă-nflorită, /Vârtej lunatic încrustat sub grinde!; Împart secunda-n lacrimi şi suspine: / Blagoslovită-n naos e prescura!; În gând te-aştept şi dincolo de moarte! Iar gesturile care însoţesc vorbele se presupun în aceeaşi paradigmă comportamentală, amintind, de pildă, de toposuri ale lumii shakespeariene (Din mâna ta voi bea otrava toată /Încredinţat că mi-a sosit finalul, /Îmi smulg privirea şi ridic pumnalul, /Rostogolindu-mă în gol deodată...), susţinând retorismul declaraţiilor, cu tentă clasică sau romantică, după caz, pentru că volumul de sonete al lui Theodor Răpan, alcătuit ca o amplă confesiune, dă seamă de fluxul şi refluxul trăirilor autorului, pentru care actul creator e resimţit, adesea, ca un gest sisific (Zadarnic scriu şi meliţez cuvinte: /Sunt condamnatul fără de veşminte

Theodor Răpan: Fiind/Ce duce-n vis Câmpia pe un munte!), dar şi spaţiu carceral-destinal: Şi-n temniţa Cuvântului mi-e bine, /Înzeit destin... De altfel, ideea de recluziune e unul dintre laitmotivele cărţii, cu numeroase materializări în planul expresiei: cercul magic; Noaptea-i crudă; inima-mpietrită; Labirint etc., fără a-l face pe poet să se lase pradă deznădejdii, din moment ce La fel ca orbul merg tot înainte. Mai mult chiar, recluziunea pare, uneori, paradoxal, o şansă, dacă, din această circumstanţă, îşi evaluează posibilităţile şi prognozează: Străbate-voi pe fugă infinitul... Sau: În Poesie-mi voi primi osânda!

Pe de altă parte, luând act de dihotomia evidentă etern-efemer, între laturile cărei se zbate orice conştiinţă hipersensibilă, eul creator încearcă o reconfigurare a acestui raport de forţe, câtă vreme Eternitatea clipei va întrece /Această plăsmuire efemeră, viaţa sau arta ori pe amândouă, îngemănate. De aceea, poate, câteodată îi dă târcoale gândul de a interoga divinul în legătură cu menirea sa: Şi spune, Doamne, cu mine ce-ai de gând?, pentru că, recunoaşte, Mi-e frică! şi tăcerea mă îngână... Observă însă că el însuşi îşi e adversarul: Mă tem de mine... Şi, din acest motiv, îşi strigă, uneori, disperarea: Ajută-mă să fug de mine!

Cât priveşte Poesia, ortografiată mereu aşa, aceasta este act gratuit – Cinstit poet, ia cupa şi-o ridică! / Nu aştepta răsplata niciodată! –, asumat ca atare, cu articulare deliberată: Eu, tainic, mi-am sădit în trup o mare /Şi-am ridicat, tot singur, sus, o zare. Iar virtuţile artei sunt regenerative: Şi mort de-aş fi, tot mi-aş găsi Cuvântul!

Un interlocutor tăcut, martor la căutările creatorului, e bănuit, adeseori sonetele căpătând configuraţie de monolog adresat: Te plângi mereu... sau doar de solilocviu, în care Visul visat visează, Doamne, visul, / Gândul gândit pe sine se gândeşte...

În privinţa reperelor temporale, pentru poet, acestea sunt trecutul şi prezentul, dar visează şi-şi proiectează trăirile într-un „atunci”, când Ostatic orb şi sângerând năvalnic /Voi părăsi Câmpia...

Trăiri paroxistice (dor nebun), melancolii, tristeţi (posac şi singur) şi resemnări, fie şi doar declarate (Nu-mi pasă!)

alcătuiesc peisajul sufletesc al celui care, cu luciditate, îşi asumă datul, căci nimeni nu muri-va-n loc de mine... Manifestările îi sunt pe măsura acestor stări de spirit, adunând antinomic angoase, renunţări ori adăstări, cum Aştept în gară trenul de pe urmă, numitorul comun părând a fi un nesfârşit lamento, ale cărui argumente vin în cascadă: Iubirea ta mă-nzăpezeşte-n stele!//Tridentul mi se frânge de durere, /Mierea sărutului o gust, e fiere:/ Cum să mai zbor dacă îmi pui zăbrele?

Constituindu-se, în acelaşi timp, ca o amplă introspecţie, unde resemnarea e, totuşi, aparentă, de vreme ce vocea lirică se confesează: ...cad şi mă ridic întruna şi, amintind – mutatis mutandis – cuvintele lui Emil Cioran, care afirma că sunt poet prin toate versurile ce nu le-am scris, poetul contemporan, la rându-i, apreciază: Ce vezi, nu e, sunt dincolo de rânduri...

Imaginile, ca şi aserţiunile formulate, cu mijloacele poeziei, sunt, nu de puţine ori, paradoxale, rezultat al unei perspective surprinzătoare, cel puţin în aparenţă, asupra lumii. De pildă: Ştiu bine că din tot ce-nseamnă zborul /Doar piatra poate înţelege visul...

Sonetarul lui Theodor Răpan exprimă frenezia celui care arde dionisiac, mixând trădări, iluzii (Limanuri travestite-n mătrăgună), lupte cu oştirile de vorbe, prezenţa ori amintirea trecerii măcar prin perimetrul gândului a unor făpturi mitologice (Nausica, Ulise, Măritul Cronos, Marte, Inorogul etc.), artistul fiind conştient că, la fel ca pentru fiecare ins, desigur însă cu particularităţile inerente, cuantumul dezamăgirii – traduse în vers, în acest caz– e dat de diferenţa dintre speranţă şi realitate, pe care poetul, ca orice ins, caută s-o contabilizeze şi să o administrreze după ştiinţă şi după putinţă.

În nenumăratele tentative de a descoperi calea care să-l reprezinte, prin care să-şi exprime lăuntrul bulversat de tentaţiile lumii, în care el însuşi se simte, pe rând, învinsul şi profetul, eul creator se lasă, din când în când, pradă visului (Nu mă trezi chiar de-ar veni potopul!), unde găseşte limanul sau cel puţin iluzia salvării (Descătuşat de cataclismul vieţuirii) şi, totuşi, în acest amplu, dar unitar periplu, poetul Theodor Răpan îşi etalează, în concluzie, argumentele care-i atestă existenţa, din mers – Fiind –, cu expansiuni sufleteşti şi sincope, aceptând, nu pesimist, ci lucid, că, până la urmă, Totul se vremuie!

de aproape opt sute de pagini, al lui Theodor Răpan – IconosoneteBucureşti, 2013 –, am fost determinată să mă îndrept, în primul rând, de un detaliu extrinsec literaturii, şi anume de faptul că autorul ar fi, cred, al doilea scriitor contemporan, după Iuliana Paloda Popescu, izvorând, ca şi mine, de pe meleagurile „pădurii nebune” de altădată, despre o parte din scrisul căruia să îmi spun părerea.

aceasta poate fi apreciată, de la bun început, ca o lucrare bibliofilă, de mari proporţii, în a cărei arhitectură

Mioara Bahna


„Nicanor, ultimul om”. Pentru orice neinițiat care vede cartea se pune, automat, întrebarea: De unde vine și cine-i acest „ultim om” cu nume de o asemenea rezonanță ? Doar consultând wikipedia află mai tot despre cel ascuns în trei silabe; de la antichitate înotând pe apele istoriei până la epoca modernă. Numele acesta poartă în el tot cutremurul și misterul pe care ni le pot da generalii apatrizi (antipatrizi), satrapii, guvernatorii asasini dar și învățații gramaticieni din perioada homerică, virtuozii harfei de prin Țara Bascilor ca Nicanor Zabaleta, creatorii, antipoeții, criticii, politicienii, ermiții din peșterile munților Ierusalimului

și nenumărați alții. Numele acestea, înșirate mai sus, nu epuizează însă accepțiunea dată de Mircea Petean în opera sa proteiformă.

Nicanor, în multiplele sale identități profesionale, îl vizează și pe autorul cărții, dezvăluindu-se în câteva momente distanțate sub forma prozei sau cea poetică. În testamentul lui Petrică C., lăsat să fie împlinit de soție, citim: „lista începea cu mine, ultimul om.” La înmormântarea „unchiului Ghiță”, autoportretizându-se ca Homo rusticus, se adresează lui Nicanor cu o interogație tristă, ca unui pustnic din grotă, izolat de păcătoasa noastră lume: „Nicanoare, Nicanoare, exclamă Homo rusticus, la finele povestirii sale, lumea-i bătrână și chinuită: cum am putea fi noi altfel ?”1

Însoțit de Scribul său, într-o meditație dintre cele mai multe, cu denumirea generică „Notații disparate”, personajul central al acestei scrieri inclasabile revine. Nu mai apare în atmosferă funebră ca altădată ci cu un zâmbet amar privind „deșertăciunea deșertăciunilor” ca psalmistul: „Cum poți zâmbi atât de impasibil și de detașat ? Ce ți s-a întâmplat, Nicanoare, frate ? fui întrebat, iar în loc să răspund, am continuat să scriu în minte, dar nu stând în cap, și să zâmbesc ca prostul.”2

Exasperat de Arie care nu recunoștea spiritul divin în ființa lui Iisus, Nicanor se manifestă agresiv și intolerant ca Sfântul Nicolae chiar dacă nu suntem în Sinod ci într-un cerc îngust din lumea literară: „e cazul unor ziariști de provincie, zice Nicanor care-și aduce cu oroare aminte că a trebuit să-i cârpească odată o pereche de palme unuia, care neavând cu

ce-și umple frivola foaie, s-a apucat să brodeze bârfe.” 3

Intenția de a extirpa tumorile extinse în corpul individual și social penetrează textele înmănunchiate în volum fără a agasa cititorul. Chirurgia etică-estetică alternează între ironia neiertătoare și finețe pentru a vindeca răul, obținând rapida, necesara, absoluta purificare umană. Să nu ignorăm că tabletele (gen literar impus de T. Arghezi și Geo Bogza) au fost rostite la Radio Renașterea din Cluj-Napoca iar miresmele de busuioc și mir mai respiră în armonii sacre.

Scriitorul se cufundă în gândirea omului de astăzi și schimbă permanent condeiul jurnalistului cu poetul și sociologul, pensulele portretistului cu stilul aspru al polemistului. Omul activ, alergător neobosit prin lume, zăbovind puțin timp la cafeneaua boemilor, dezgustat de prostie și de veninul salamandrei-om, caută o ieșire din vacarmul citadin în peisajul copilăriei. Majoritatea temelor serioase și a introspecțiilor de sub vraja Munților Maramureșului au un contrapunct ludic, ironic, urmuzian („Cică niște cronicari/ Duceau lipsă de șalvari…). Un grăunte de sodă caustică este trebuincios chiar și pentru a domoli excesele verbale născocite de „oratori, retori, limbuți”. Motive literare neașteptate ca „Melancolia”, „Plictiseala”, „Poeți de curte, poeți de tren și poeți de cafenea”, „Zâmbetul, surâsul, râsul”, „Caseta cu poeți” dar și clasificările ingenioase privindu-i pe critici („criticul-algebru”, „criticul-vulcanolog”, „criticul-entomolog”, „criticul-narcisist”) sunt doar o parte din universul de hârtie desenat și colorat de Mircea Petean.

Caracterul polarizant al operei determină alăturarea paginilor de proză scurtă, discuții eseistice calofile despre Poezie, regina reginelor adesea maculată și injuriată („Ce mai faci, poete ? i-am zis ilustrului tăcut/ Poet ești tu cu cine te-a făcut”4). Uneori e ca un munte de steril din care nu se poate alege nici un firicel de aur, ca în acel „metru ster de poezie”. Aculturalismul aproape generalizat în rândul tinerilor, plagiatul mascat, succintele pagini de jurnal denotă felurimea preocupărilor scriitorului. Confesiunea ia forma clasică a cugetării și para-aforismelor iar spre exemplificare selectăm câteva memorabile. „Dumnezeu s-a retras din lume. Lucrurile au rămas goale ca niște cochilii”5 „Melancolia este

liniștea de după cutremur. Echilibrul interior e rupt, plăcile tectonice ale ființei sunt deplasate, încălecate unele peste altele, peste ruinele edificiului existențial trece lună.”6 „Cel ce practică religia întâlnirii trebuie să știe s-o celebreze în amiaza ei.”7 „Răbdarea și înaintarea pas cu pas, step by step, sunt principii a căror nerespectare poate provoca accidente mortale.”8

Pasionat cititor din vremea când umbla cu picioarele goale prin ierburi înalte și nimic nu tulbura munții și râurile din satul copilăriei, Mircea Petean scrie apăsat, viril și onest situându-se în controversă cu grafomanii vulgari. Citim cu plăcere cuvintele regionale reînviate, limba română fără de moarte, în ciuda limbii de plastic, jubilăm contra vulgarității și diletantismului, aplaudăm cu bucurie, ca pe o izbândă personală stilul pamfletăresc din „Zâmbiți, vă rog !”

Ar merita citite și recitite, decupate din volum două tablete pentru a le înțelege mai exact sensul metafizic și adâncimea lexicală: „Zâmbetul, surâsul, râsul” și „Scribul și Retorul”. De reținut e faptul că nu se lasă dus de metaforită. Îi plac ideile deschise înțelegerii unanime. Carte densă, „Nicanor, cel din urmă om” nu se poate rezuma în câteva pagini. De aceea trebuie să se revină asupra fondului ei, acum inepuizat. Personajele au nume generice: Poetul, Misitul, Academicianul, Omul de hârtie cu coperți de carton, Prozatorul-turnător etc.

Călătorul de profesie evadează dintre zidurile cetății asediate de maneliști, impostori, veleitari care joacă roluri de staruri celebre. Spațiul pe care se mișcă aceștia este întreaga Românie dar mai ales Transilvania (gările, cafeneaua, târgurile de carte sau cele obișnuite forfotind de lume). În Castelul de la Ciucea și-n împrejurimi, însoțit de prietenul său Mircea Goga, autorul formidabilei cărți „Privighetoarea lui Hitler”, o descoperă pe Ionița, românca în brațele căreia a murit poetul maghiar Ady Endre. Astfel se elucidează o problemă de istorie literară controversată multă vreme.

Arta evocării ne surprinde în secvențele „Bădică” și „Profesorul de francă” după cum în „Iarbă” se dezvoltă un fel de microthanatosologie. Cu multă poezie, autorul include și descrierea de peisaj virginal. Este de ajuns să ne lăsăm în voia ficțiunii sale și să ne imaginăm vâjâitul apelor sau pânda șarpelui în frunzișul văratic. Trăim simultan starea de solitudine și beatitudine a omului din marea grădină teluric-celestă a Raiului său.

Când nedumerirea cititorului atinge maximum à propos de personajul Nicanor, găsim lămurirea necesară sub forma unui poem, plasat cu mult calcul, unde se cuvenea :

„Și, pentru că tot veni vorba,Cine mai e și Nicanor ăsta ?Alter – ego-ul poetului Petean ?Un erou de ficțiune ?(Mi se pare c-am citit despre el cel puțin într-o scrierede-a unui prozator sud – american)Un sfânt ?O combinație între un literat, un vagabondȘi o pagină de ziar ?Un nume de câine ?Cin’ să fie ? Cin’ să fie ?O să fie – o bucurie ! ”9 Cartea lui Mircea Petean se încheie cu un amplu grupaj de ziceri ale

lui Nicanor într-un amestec de lucruri grave, ludice și întristătoare. Întocmai cum pe aripile condorului împăiat s-a depus atâta praf că nu mai poate zbura, porumbelului cu piciorul rupt dintr-o gară clujană îi corespunde, în lumea exotică, neputința condorului. În secolul nostru pare că totul se resoarbe în „vidul originar”. Să fie acesta începutul unei apocalipse după Mircea Petean ? Sau numai un sentiment trecător ? Sperăm că răspunsul nu va veni prea târziu pentru cititorul său care-l așteaptă din „marginea marginii” spre centrul imuabil al literaturii.______________1. Petean, Mircea, Nicanor, ultimul om , Editura Limes, Florești-Cluj, 2014, p.1462. Idem, op.cit. p.1563. Idem, op.cit. p.2194. Idem, op.cit. p.2205. Petean, Mircea, Nicanor, ultimul om , Editura Limes, Florești-Cluj, 2014, p.237 6. Idem, op. cit., p.12 7. Idem, op .cit., p.15 8. Idem, op. cit., p.105 9. Idem, op. cit., p.106 10. Petean, Mircea, Nicanor, cel din urmă om, Editura Limes, Florești-Cluj, 2014, p.233

Mircea Petean – „însingurat la marginea marginii”

orice neinițiat care vede cartea se pune, automat, întrebarea: De unde vine și cine-i acest asemenea rezonanță ? Doar consultând wikipedia află mai tot despre cel ascuns în trei silabeînotând pe apele istoriei până la epoca modernă. Numele acesta poartă în el tot cutremurul și misterul pe care ni le pot da generalii apatrizi (antipatrizi), satrapii, guvernatorii asasini dar și învățații gramaticieni din perioada homerică, virtuozii harfei de prin Țara Bascilor ca Nicanor Zabaleta, creatorii, antipoeții, criticii, politicienii, ermiții din peșterile munților Ierusalimului

Maria Cogălniceanu


Frig

Vine frigulpeste globul de cristal în care joacămarioneteşi cai în herghelii bătătoresc drumulde zăpadăce acoperă urletele păpuşilordin care faci şi tu parte,fac şi eu...căci ne lăsăm oasele să fie suptede măduvăla discreţia timpului feroceşi destinul crud să roadă între caninidiafizace ne ţine măştile departe una de alta,până ne stingem, până devenim tăcere şi nu putemsă fim făclii.

La picioarele propriei balanţe

Cu fiecare pas înainte cobor otreaptăspre inima dezolată a mareluiGoliat-Robotce într-o palmă ţine scheletul propriului său colos veganşi în alta,nimicnicia unor crini ce mor încet...

Goliat-Robot ce ţine balanţa,Al său suspinrupe universul.

Goliat-Robot ce sunt eu şi fantoma mea,Simpla sa umbră facestelele să înflorească,aştrii să devină apostolişi eu să plătesc preţul de a-mi putea mişca mâinileca să scriu.

Nu mă plânge, vrabie...

Nu-ţi irosi lacrimile pe mine,crudă vrabie,căci prin fiecare floare pe care calco să mă nasc în ploi,în trenuri ce vin şi pleacă,pe poduri de fierşi o să surâd clipelorde cer.

Umbra mea va facecraterPământuluişi acolo voi adunacastele de nisip.

TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (2)

În 2012 Editura Minerva din Bucureşti

a publicat volumul „Testament - Anthology of Modern Romanian Verse/ Testament - Antologie de Poezie

Românească Modernă), autori Daniel Ioniţa, Eva Foster şi Daniel Reynaud. Prima ediţie cuprinde 55 de

poeţi (de la Alecsandri şi Eminescu la cei contemporani) şi 80 de poezii. În luna

noiembrie a acestui an, aceeaşi editură va publica ediţia a II-a la care se adaugă

inca peste 40 de poeţi şi aproximativ 50 de poezii. În urmatoarele luni vom prezenta câteva serii de poezii din acest volum, in

ediţie bilingvă aşa cum vor aparea în noul volum al ediţiei a II-a.

(Rexlibris Media Group)------------------------------------

(7) ARCADIE SUCEVEANU

ARHIVELE GOLGOTEI (1)

Arhivele Golgotei sunt la un pas de noi, Vedeţi pereţii roşii, parcă vopsiţi cu sânge? Acolo rana lumii suspină-n nopţi şi plânge Şi plâng toţi răstigniţii, treziţi din doi in doi. Intrarea-i pe din spate. Stau îngeri la subsol Şi completeaza-ntruna registrele secrete. Şi celor de pe cruce mereu li-e frig şi sete, De la dosare-adie-a tradăre şi-a formol. E mare-nghesuială în sala de morminte, De la Iisus încoace nu s-au produs schimbări; Mereu nu ajung cadre la secţia trădari, Dar îngerii sunt veseli, lucrează înainte. Iar Arhivarul, zilnic, le răsplăteşte truda Cu-arginţi de preţ ce poartă efigia lui Iuda.

THE REGISTERS OF GOLGOTHA (I) (translation Daniel Ionita)

The Registers of Golgotha are close to our domainYou see, the walls, dark crimson, with blood and pain are paintedthe wound of this humanity in nightly sighs has faintedThe crucified are weeping, and both awake again.The entrance through the rear, and angels guard each seasonThey keep forever filling those secret records, cursed

The crucified are anguished with coldness and with thirst,While registers are reeking of vinegar and

POEME BILINGVE (ROMÂNĂ – ITALIANĂ)

CĂPRIOARA NEBUNĂ

Culcat,stau cu ochii închişişi visez la poiana mea cu flori.E atâta linişte şi armonie!Şi totuşi căprioara nebunănu vrea să-mi dea paceîncercând din nou să mă mângâie cu copitape albul ochilor mei obosiţide atâta privit spre spaţiul virtual.

CERBIATTA PAZZA*

Giù, seduto con gli occhi chiusisognando il mio campo di fiori.E una silente armonia!Ma, la cerbiatta pazzanon vuole darmi paceprovando di nuovoad’ accarezzarmi con lo zoccoloil velo dei miei occhi stanchia privato lo spazio virtuale.

ÎMBRĂŢIŞARE dacă te-aş întâlni ţi-as spunesă te prefaci într-un avion

tu,pentru a-mi face pe plac ţi-ai desface braţeleşi ai plana lin spre mine

eu…m-aş preface în pasăre şi apropiindu-mă de tine ne-am împleti aripileîntr-o îmbraţişare de suflet şi trupmângâindu-ne tandru până când am simţi simbioza iubirii noastre...

ABBRACCIO*

se incontrassi te avrai dettodi fingere di essere un aereo

tu,per il mio favoreapri le tue bracciae scivola dolcemente da me

io...vorei cambiarmi in uccelloe avviccinarmi da teci intrecciamo le aliin un abbraccio di anima e corpoteneramente ci accarezzeamofino quando sentiremosimbiosi del nostro amore...

George ROCA Daniel IONIñã

POEZIE

DUMITRACHE LAURENñIU

treason.The hallway to the coffins is teaming to the brimFrom Jesus day, no changes have happened, in the mainLike then, the treason section has disappeared againBut the delighted angels keep working in fine trimThe registrar is daily awarding them their payWith Judas’ silver coin, forever to betray.


Virgil Ciucă, poet român cu rezidenţa în Statele Unite (născut în 1937, lângă Craiova) a debutat târziu, la 60 de ani, dar şi-a construit, dacă nu o operă, atunci o bibliografie în scurt timp: Blestem străbun 2007, Versete dumnezeieşti 2008, Pierdut în lume 2011, Chemarea la judecată 2012, Condamnarea 2013, toate apărute la Editura Semne. Bibliografia se întâlneşte târziu cu biografia şi sunt de înregistrat elemente de senzaţie: elev la Şcoala Normală din Craiova (eliminat în 1952), bacalaureat la „I.L.Caragiale” din Bucureşti şi Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Bucureşti (absolvent în 1966), Master în „Management and Administration” la Politehnic University din New York (promoţia 1996).

Cu consecvenţă, poetul Virgil Ciucă, de la debut până în prezent, a rămas un revoltat, un rebel cu diverse cauze (politice, sociale, intelectuale) un ateu care se războieşte cu o divinitate apocaliptică.

În ipostaza „omului revoltat” al lui Camus declanşează diverse reacţii existenţiale: de la frustrare şi umilinţă, până la revoltă şi condamnare a unei societăţi care, chiar de diverse culori politice, îşi denigrează şi marginalizează poeţii.

În micile comunităţi româneşti din America, dl. Virgil Ciucă este POETUL, unicul, simbolul creativităţii naţionale, dar dacă ar trăi în România atunci ar activa în interiorul comunităţii poeţilor, care ar măsura competenţa şi performanţa. Vreau să spun că rolul ori imaginea persoanei ar fi altele, deşi poetul ar fi acelaşi, că zona de acţiune a expresiei se schimbă în raport de locul de viaţă şi creaţie al artistului, deşi, esenţialmente, artistul rămâne acelaşi.

Adaug că şi modul de receptare, de înţelegere se modifică după spaţiul de exprimare. E adevărat că „Românu-i tot român, oriunde ar fi”, dar nu e obligatoriu ca şi „poetu-i tot poet”. Poetul e sensibil la tot ce se întâmplă în jur şi identitatea sa fragilă se metamorfozează. Apoi, nici poezia nu-i peste tot aceeaşi poezie: este percepută diferit, cu funcţii şi finalităţi variabile.

Virgil Ciucă - poezia justiţiară şi anti-apocalipticăUN POET ROMÂN ÎN AMERICA

Şi dacă ar fi să-i caut un defect, aş identifica discursul uneori diluat, tendinţa de a folosi multe cuvinte, de a se explica, spre deosebire de poeţii din spaţiul referenţial, care concentrează programatic discursul, chiar cu riscul obscurizării mesajului.

Ţinta atacurilor polemice ale discursului insurgent sunt, mai ales, instituţiile opresive şi deformatoare care obstaculează libertatea creatorului, pentru că El, poetul, chiar într-o societate superior-civilizată tinde să se aşeze la marginile ei.

Pe coperta a IV-a, autorul aşează şi un mesaj explicit: „Oameni buni, când aveţi timp, invenaţi şi un Dumnezeu bun şi iubitor de dreptate, un Dumnezeu care să-şi iubească în mod egal fiii, căci suntem milioane şi milioane de oameni care am dori să ne bucurăm de viaţă aşa cum vă bucuraţi voi, credincioşii extremişti, securişti, turnători şi de cele mai multe ori şi trădători de ţară. Poate că Dumnezeul vostru cel rău şi răzbunător să vă ierte şi rătăcirile şi crimele pe care le comiteţi în numele unei divinităţi inventate.”

Poetul îşi selectează un număr restrâns de teme (înstrăinarea morală, solidaritatea comunitară, istoria triumfală, spiritul Daciei şi încă multe altele), dar realizează uneori şi blitz-uri de inspiraţie, stări revelatorii, ca această succintă, dar superbă imagine a întunericului: „Noaptea mea cea neagră nu mai are vrajă/Gânduri răzvrătite au rămas de strajă/Vremuri de restrişte vin fără să zică/Unde creşte noaptea floarea de sipică//Bat vânturi în noapte ape-nvolburate/Ard focuri pe cerul plin de nestemate/Tună din senin, fulgerul adună/Mai toţi vârcolacii ce-s ascunşi pe lună.” (Noaptea neagră, în volumul Pierdut în lume)

După cum reiese din bibliografie, volumele sale au apărut compact, cinci volume în cinci ani, aşa că nu se poate desprinde o evoluţie interioară şi nici o diversificare, dincolo de variabilitatea titlurilor.

Autorul nu doreşte un secol 21 „profund religios” (Malraux), ci un secol în care „oamenii şi

ţările apocaliptice ale divinităţii să nu mai existe.”Nu cunosc pe altcineva – fie el politician,

scriitor, finanţist, publicist ş.a. – care să identifice mai exact pe adversarii României de azi – precum poetul Virgil Ciucă, om de formaţie ştiinţifică, ajuns cu funcţii de mare responsabilitate în America. Nu cunosc pe cineva care să plângă mai tare rănile României, pierderile ei, neîmplinirile, jaful şi sărăcia care au cotropit ţinuturile vechii Dacii, dintre Dunăre-Carpaţi şi malurile Nistrului (pentru autor, harta ţării se întinde ca pe vremea lui Burebista…). Din New York, Wood haven sau Forest Park, poetul deplânge durerile şi neîmplinirile spaţiului românesc în care se adăpostesc neidentificaţi şi nepedepsiţi trădătorii, impostorii, politicienii fără scrupule sau vânzătorii de brăţări dacice.

Desigur, de la altă altitudine istorică şi cu o altă atitudine politică, poetul reformulează tipul de discurs, când mesianic, când apocaliptic al lui Octavian Goga, „poetul mântuirii noastre”, care deplângea lipsa de prieteni a României (în afară de Marea Neagră).

Poetul Virgil Ciucă, de origine română, cetăţean american, chiar dacă se mişcă pe o teritorialitate mondială, de la Jacksonville, Florida, la Govora, Vâlcea, păstrează în suflet minunile lumii româneşti, ca nişte nestemate care autentifică prin insesizabile mistere cosmice gloria şi fundamentele unei identităţi de mare nobleţe.

Aureliu Goci

Vedem, cu Hubble, pentru prima oara universul mai de aproape... Ce ar merita, intre altele, sa fie privit mai atent, din aceasta multime de imagini unice ale infinitului: mai intii, Calea (a noastra, putem zice, intre atitea alte constelatii si nebuloase) Lactee; apoi, gaura neagra (care ar putea sa ne manince intr-o zi, daca se apropie de noi...) si, in sfirsit, proportiile zdrobitoare intre planetele sistemului nostru solar: ce mic e Pamintul fata de Soare... dar si ce mic e Soarele, in comparatie cu alti uriasi cosmici... Si primim la urma, cu modestie, lectia de umilinta care nu putea lipsi din aceasta asezare a noastra in Marea Copaie a Universului... Aici nu ma pot impiedica sa nu citez, potrivindu-se cu subiectul, pasajul cuvenit din mica stingere cuprinsa in Scrisoarea I a lui Eminescu (exista acolo si Marea Stingere, vazuta cu ochii mintii de Bătrînul Dascăl; dar asta e in alta lectie...): «Muști de-o zi, pe-o lume mică de se măsură cu cotul, / In acea nemărginire ne-nvîrtim uitînd cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, / Că-ndărătu-i și nainte-i întuneric se arată. / Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, / Mii de fire viorie ce cu raza încetează, / Astfel într-a veciniciei noapte pururea adîncă /

Hubble si poezia... Marian Ilie

Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... / Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, / Căci e vis al neființii universul cel himeric...» Ati sesizat, desigur, diferenta esentiala dintre tabloul lumii, aratat noua de Hubble, si viziunea marelui poet: ea tine de prezenta Timpului... Pictura realizata de telescopul nostru e fatalmente statica, in vreme ce Eminescu introduce, in aceasta infatisarea poetico-filozofica a universului, elementul dinamic: timpul ce alearga catre sfirsit. Lumea e vazuta in perspectiva finala a stingerii, ceea ce face ca fiinta ei (cu noi cu tot, captivi intr-insa) sa devina o clipa (raza) a unei vieti suspendate intre doua eternitati ale nefiintei, simbolizate prin intunericul total dinainte si de dupa... Asta da o anumita tensiune tabloului eminescian, il incarca de dinamismul negativ al inaintarii lumii catre moarte, cu scopul de a ne face sa simtim efectiv vremelnicia, precaritatea si fragilitatea existentei noastre. Numai asa, amplificata la scara cosmica (ceea ce face si Hubble, dar in tacere, si in chip «stiintific»), lumea noastra paminteasca primeste adevarata ei dimensiune si importanta. Comparati acum lectia explicita (si cam seaca, ce se vrea si morala si filozofica), pe care o primim la sfirsitul

pictorialului, cu splendida perspectiva eminesciana asupra sfirsitului unei lumi ce devine clipa strivita intre doua eternitati ale mortii. Aceasta viziune poetica vorbeste mai profund despre sensul existentei, folosind comparatia cosmica, decit o face demonstratia stiintifica, prin puterea imaginilor si a datelor tehnice. Iata avantajul si folosul poeziei si al filozofiei, care isi dau mina la Eminescu pentru a transmite omului fiorul metafizic, mai bine decit o poate face stiinta. Toate sint cai regale ale gindirii: stiinta, filozofia, arta, religia, oferite spiritului pentru a-l ghida pe calea cunoasterii ce duce spre aceeasi tinta: absolutul, fiecare avind maniera sa specifica de a incerca sa-si aproprieze obiectul comun. Datorita cuvintelor insa, grele de intelesuri, dar si creatoare, prin asociere, de sugestii noi, mi se pare ca aici poezia iese avantajata din aceasta competitie cu imaginea. Dar si datorita marelui poet, care face ca aceasta «adunare de cuvinte» sa produca un sens global si filozofic mult mai bogat decit suma simpla a acestor vorbe, luate in chip individual. Ati mai auzit asta: o singura imagine face mai mult decit o suta de cuvinte... Da, dar depinde de cine le rosteste... Si retineti concluzia: E un vis al neființei universul cel himeric...


Pentru Constantin Noica, fiinţa la români este specificată în limbă şi la doi artişti geniali: Eminescu şi

Brâncuşi (Sentimentul românesc al fiinţei - Ed. Eminescu, Bucureşti,

1978 – p. 162)

Fiinţa, în general, reprezintă caracteristicile neschimbătoare ale speciei, repetabile în persoana efemeră. Acestea sunt, după Constanti Noica: totalitatea care derivă din caracterul ei supraindividual, limitaţia (care nu limitează, reprezintând finitudinea fiinţei individuale şi infinitatea

ei temporală, ca specie), autonomia, în raport cu alte concepte şi necesitatea care rezultă din însăşi existenţa ei, ca încununare a organicului (Devenirea întru fiinţă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981). Mai putem adăuga, aşa cum face Heidegger, şi adevărul între caracteristicile fiinţei.

În ceea ce priveşte caracterul neschimbător, acesta nu poate fi luat în sens absolute întrucât fiinţa supraindividuală, devine pe termen lung, odată cu indivizii, sau pe termen scurt în cazul mutaţiilor genetice la fiinţele superioare (dacă se vor produce). Fiinţa apare odată cu conştiinţa, lucrurile capată fiinţă în măsura atragerii lor în gândirea umană (Heidegger). Dacă există o raţiune divină, există şi o fiinţă absolută. Legile naturii, chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, ţin de fiinţa universală obiectivă (a lucrurilor).

Fiinţa specificată în limba română

Este cercetată în Rostirea filosofică românească (Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970) în patru capitole: I.Sinele şi sinea; II. Ciclul fiinţei; III. Ciclul devenirii şi IV. Ciclul rânduielii.

Sinele ţine de fiinţă, fiind mai vast decât eul, reprezentând ordinea în care te încadrezi, libertatea ta ca necesitate înţeleasă. Sinea ţine de natură, este relevată/luminată de sine, se dezvăluie şi se retrage în esenţa sa, pe măsură ce cunoaşterea înaintează (ca şi cripticul la Blaga). În ciclul fiinţei sunt analizate: rostul şi rostirea, întru, firea în raporturile ei cu lumea, fiinţa şi natura şi bineînţeles fiinţa. Punerea în rost/ordine cu sens a lumii este important pentru devenire. Prepoziţia întru desemnează un câmp şi desemnează atât direcţia câr şi tendinţa de a deveni dinăuntru lucrul sau fiinţa spre care se tinde.

Firea reprezintă fiinţa în actul concret de fiinţare, fiecare are o fire specifică. În general, desemnează o lume apropiată. Este înrudită cu sinea şi sinele.

Ciclul devenirii începe cu trecerea, petrecerea, vremuirea, troienirea şi sfârşeşte cu infinirea. Noica găseşte prilejul de a meditata asupra noţiunilor gramaticale de substantive şi verbe. Substantivele sunt expresia raţiunii şi caracterizează maturitatea unui popor. Verbele înseamnă viaţă dar aduc disoluţie. Substantivele verbale rostire, fire, petrecere, vremuire etc. au cea mai bogată viaţă lăuntrică. Vremuirea desemnează devenirea întru devenire a lumii (repetarea oarbă a ciclurilor). Trecrea timpului aduce împotmolirea, troienirea sub două aspect: blocare dar şi acumulare. Infinirea aduce negarea finitudinii îngheţate (prefixul in), şi are ceva din durata infinitului (curgerea).

În ciclul rânduielii întâlnim ctitoririle prefixului în: înfiinţare (trecerea fiinţării la întruchipare/fiinţă), înfăptuire (faptele fiinţei) şi înstructurare (procesul de structurare).

Fiinţa la Eminescu

Putem interpreta relaţia Luceafăr – Cătălina în termenii gândirii noastre patriarhale, folosind noţiunile evidenţiate de filosoful Constantin Noica (Rostirea filosofică românească): sinele şi sinea. Fiecare fiinţă are o natură intimă, feminină, nocturnă, germinativă

Constantin Noica - Fiinţa la români= sinea şi o conştiinţă logică, masculină = sinele. Sinele luminează sinea, o dezvăluie împlinindu-i menirea. În cheia propusă de Noica, Luceafărul este sinele iar Cătălina, sinea. Dar în cazul poemului eminescian, sinea nu se lasă dezvăluită./1/

În altă versiune, Constantin Noica afirmă că Luceafărul reprezintă generalul iar Cătălina, particularul. Luceafărul, Hyperion (în greacă, pe deasupra mergătorul) nu se lasă fixat într-o condiţie individuală şi reprezintă generalul. Cătălina reprezintă individualul. Fiecare îşi dau determinaţii, dar acestea nu se întâlnesc, nu sunt compatibile şi astfel fiinţa nu se iveşte. (Sentimentul românesc al fiinţei – p. 97-107)

Iată dialogul care marchează, incompatibilităţile /1/:Cătălina: „Străin la vorbă şi la port, / Luceşti fără viaţă, /Căci eu

sunt vie, tu eşti mort, / Şi ochil tău mă-ngheaţă.”Luceafărul: „ - Dar cum ai vrea să mă cobor? / Au nu-nţelegi tu

oare, / Cum că eu sunt nemuritor, / Şi tu eşti muritoare?” Oricare ar fi interpretarea, dorinţa protagoniştilor nu se

împlineşte, rămâne însă visul sublim.

Fiinţa la Brâncuşi

Constantin Noica afirmă că Brâncuşi a privit în sinea păsării descoperind zborul. (Rostirea filosofică românească)

În (Sentimentul românesc al fiinţei – p. 192-197), filosoful consideră că în cazul sculpturilor seriale, se poate vorbi la Brâncuşi de o devenire întru fiinţă. După părerea mea, în cazul portretelor realist-academice (realizate înainte de cotitura stilistică) se poate vorbi de o devenire întru devenire, iar în cazul celor realizate după cotitură, când artistul căuta spiritual modelelor, ne aflăm în devenirea întru fiinţă. /2/

Constantin Noica mai observă că Brâncuşi a lucrat împotriva tradiţiei sculpturii, pentru anularea gravitaţiei formelor, pentru levitaţie.

Totodată a sugerat prezenţa infinitului în finit, redând zborul în fixitate, identitatea printr-o pluralitate irepetabilă (serialitatea).

Noica vorbeşte în cazul lui Brâncuşi de o dublă infinire (Rostirea filosofică românească – p.90) În cadrul ansamblului monumental de la Târgu-Jiu, Coloana fără sfârşit simbolizează infinirea pe verticală, iar parcurgerea traseului de la Masa tăcerii la Coloană, trecând şi prin Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel aflată pe traseu, infinirea pe orizontală.

După părerea mea /2/, în cazul ansamblului menţionat, prin parcuregerea spaţiului pe axele orizontală şi vertical, ne îndreptăm spre contopirea sufletului cu divinitatea/Fiinţa absolută.

Concluzii

Fiinţa la români nu e resimţită ca îndepărtată. Există firea care apropie planul real de cel transcendent. Sculpturile seriale ale lui Brâncuşi care urmăresc devenirea întru fiinţă au dimensiuni miniaturale sau umane: Păsările, Muzele adormite, Sărutul, Domnişoarele Pogany etc. (doar Coloana nesfârşită de la Târgu Jiu este monumentală). La fel, bisericile de lemn, presărate în întreaga noastră ţară, au dimensiuni care nu strivesc omul. La Eminescu, Luceafărul caută fiinţa dar aceasta nu se realizează. Se realizează în schimb fiinţa unei capodopere, aceea a textului. Frumuseţea realizărilor artistice româneşti în domeniul fiinţei sunt mai intime/umane decât marile catedrale occidentale strivitoare. La români, specificul constă într-o viziune orgnică asupra lumii, în care partea este integrată întregului.

Note:1. Lucian Gruia – Triptic spiritual: Eminescu, Blaga, Brâncuşi

(Ed. Feed Back, Iaşi, 2008)2. Lucian Gruia – Sculptura brâncuşiană între „devenirea

întru devenire” şi „devenirea întru fiinţă” (comunicare susţinută la simpozionul Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, februarie 2014)

caracteristicile neschimbătoare ale speciei, repetabile în persoana efemeră. Acestea sunt, după Constanti Noica: care derivă din caracterul ei supraindividual, limitează, reprezintând finitudinea fiinţei individuale şi infinitatea

Lucian Gruia


Tolstoi a întrerupt lucrul la cel mai cunoscut roman al său, „Anna Karenina” pentru a-i ajuta pe cei care sufereau de foamete. „Nu pot părăsi creaturi vii pentru a mă dedica unora imaginare”, îi spunea Tolstoi unei rude. Prietenii şi familia au crezut că scriitorul este în pragul nebuniei, Tolstoi nescriind nimic timp de un an. A repetat experienţa 18 ani mai târziu, când nu a ezitat să îşi dedice doi ani din viaţă pentru ajutorarea celor năpăstuiţi. A trudit în bucătării şi şi-a folosit timpul liber pentru strângerea de fonduri.

4. În urma unei căderi nervoase de la sfârşitul anilor 1870, Tolstoi a respins orice instituţie religioasă, inclusiv Biserica Ortodoxă. Scriitorul a adoptat un crez creştin revoluţionar, bazat pe austeritatea spirituală şi materială. S-a lăsat de băut şi de fumat şi a devenit vegetarian. A inspirat, de asemenea, crearea unor comunităţi utopice, bazate pe o viaţă simplă şi auto-suficientă, unde proprietatea se afla la comun. Aceste comunităţi s-au răspândit pe Glob, iar Gandhi a descoperit, în 1910, un ashram numit „Ferma Tolstoi”.

5. Această nouă viaţă, bazată pe simplitate, nu a fost însă şi una lipsită de eforturi şi contradicţii. Tolstoi a fost mereu un „apostol” al dragostei universale, însă se certa constant cu soţia. Mai mult, Tolstoi, omul care le vorbea tuturor despre valoarea egalităţii, nu a fost niciodată în stare să renunţe total la averea sa şi la stilul său de viaţă privilegiat. A trăit până la adânci bătrâneţi într-o casă uriaşă, slujit de servitori. Dar, la începutul anilor 1890, a renunţat, împotriva voinţei familiei sale, la drepturile de autor pentru o mare parte din opera sa. Astfel, a „irosit” o importantă avere. Având în vedere poziţia privilegiată din care şi-a început viaţa, transformarea sa personală, chiar dacă nu completă, merită toată

admiraţia noastră.6. Tolstoi a spus întotdeauna că găsirea unui echilibru

între minte şi trup este o parte esenţială a unui proces creativ. Se întâmpla adesea să lase peniţa jos pentru a merge cu caii la arat, pe câmp. Pe peretele din faţa biroului său se aflau mereu o coasă şi un ferăstrău. În ultimii săi ani de viaţă, vizitorii erau uimiţi să îl descopere pe celebrul scriitor lucrând la o nouă pereche de cizme.

7. Dar lecţia de viaţă esenţială pentru care ne-o predă Tolstoi este că cel mai bun mod de a lupta cu propriile concepţii şi prejudecăţi este prin a ne înconjura de oameni ale căror păreri şi stiluri de viaţă diferă semnificativ de ale noastre. Adevărata provocare pentru om – atât pentru contemporanii lui Tolstoi cât şi pentru oamenii de astăzi – este de a-şi întinde aripile conversaţionale şi de a petrece un timp alături de cei ale căror valori şi experienţe contrastează cu ale sale. Misiunea noastră, ne-ar sfătui Tolstoi, este de a călători cât mai mult dincolo de perimetrul cercului nostru.

Lev Tostoi, născut în 1828 şi decedat în 1910, a fost un membru al nobilimii ruse, provenind dintr-o familie care deţinea o vastă proprietate şi sute de iobagi. Viaţa tânărului Tolstoi a fost una zbuciumată, violentă.

„Am ucis oameni în războaie şi am provocat oameni la duel pentru a-i ucide. Am pierdut la cărţi, am trăit pe spinarea ţăranilor şi, mai mult decât atât, i-am pedepsit, am trăit în destrăbălare şi am dezamăgit oameni … aşa am trăit timp de 10 ani”, mărturisea autorul.

Însă, încet-încet, a găsit puterea de a se desprinde de acest stil de viaţă decadent şi chiar de mediul său aristocratic, adoptând un stil de viaţă care i-a şocat pe semenii săi.

În acest articol – scris de autorul Roman Krznaric pentru BBC şi tradus de greatnews.ro – încercăm să învăţăm câte ceva din experienţele de viaţă ale marelui Tolstoi:

1. Una dintre marile calităţi ale lui Tolstoi a fost cea de a învăţa întotdeauna din noile experienţe. Oribila vărsare de sânge la care a asistat în timpul Războiului Crimeei în anii ’50 ai secolului al XIX-lea l-a transformat într-un pacifist convins. În 1857, după ce a asistat la o ghilotinare în Paris – scriitorul nu a putut uita niciodată imaginea capului cazut în ladă, după execuţie – Tolstoi a devenit un oponent al statului şi al legilor, crezând că guvernele nu sunt doar brutale, ci şi aservite intereselor celor bogaţi şi puternici. „Statul este o conspiraţie”, îi scria Tolstoi unui prieten. „Astfel stând lucrurile, nu voi mai servi niciun guvern, nicăieri”.

2. Tolstoi a arătat o neobişnuită capacitate de a se pune în piele altora şi de a empatiza cu nevoile acelor persoane. În anii ’60 ai secolului al XIX-lea, Tolstoi a început să poarte haine ţărăneşti şi să lucreze cot la cot cu ţăranii de pe domeniul său. Nu se dădea înapoi de la aratul câmpului cu boii sau de la repararea caselor familiilor de ţărani. Tolstoi iubea compania ţăranilor şi, în general, a oamenilor modeşti, evitând pe cât posibil elitele literare şi aristocraţii din marile oraşe. Tolstoi era convins că nu poţi înţelege cu adevărat vieţile oamenilor decât dacă ajungi să trăieşti precum acei oameni.

3. Tolstoi nu putea asista nepăsător la suferinţele celor din jurul său. În 1873, după un an agricol absolut dezastruos,

Secretul unei vieţi fericite. Cele 7 lecţii ale lui Tolstoi

„Il papa è morto, Viva il papa !” Cea mai valoroasă relicvă din istoria papilor este, fără nici un dubiu, “la testa di S. Pietro”. Apostolul Petru “è stato il fondatore ed il primo Vescovo della Chiesa di Roma”, din anul 42 şi până la martiriul său din anul 67. Relicva depusă “sopra il baldacchino”, din Basilica San Giovanni in Laterano, repauzează împreună cu o alta importantă din punct de vedere religios: “la testa di S. Paolo“. . De-a lungul timpului, s-au prelevat, cu ocazia îmbălsămării, diverse organe interne, ale unui număr de 65 de papi. Pravila prelevării şi conservării “i precordi” (organe din cavitatea

toracică: inimă, ficat etc.) a devenit cutumă, din anul 1513, la moartea lui Giulio al II-lea şi până în anul 1545, la moartea lui Gregorio al XIII-lea. Din păcate, numai “organele” a unsprezece papi au fost depuse în Grotele Vaticane, iar despre destinul celorlalte moaşte “non si ha più notizia” La relicvele papilor nu este îngăduit accesul publicului. După moartea lui Sisto al V-lea, în palatul Quirinale, din anul 1590, prelevările (“i precordi”) rezultate după operaţiile de îmbălsămare ale papilor, au fost de depuse în biserica S.S. Vincenzo e Anastasio, din Piazza Fontana di Trevi, parohia palatului şi reşedinţa papilor până în anul 1870.

În acestă biserică, “officiata dai Padri Cistercensi di Casamari”, au fost conservate “i precordi” a nu mai puţin de 25 de papi, până la moartea lui Leon al XII-lea, în anul 1829, exceptând moaştele papei Pio al V-lea, care au fost purtate la Valencia... Odată confirmat decesul papei de către medici, în chiar seara zilei respective, după îmbălsămare, “i precordi” erau închise într-un “vaso mortuario ben sigilato” (urnă mortuară închisă ermetic) şi purtate cu mare pompă spre locul destinat de către “cappellano secreto del papa” ce sta într-o trăsură neagră, având alături un slujitor, stând în picioare, cu o mare lumânare aprinsă... “I precordi” fiecărui papă erau depuse, până la anul 1545, în Grotele Vaticanului, iar după acest an, “relicvele” au fost conservate într-o capelă a criptei construită în anul 1575, sub altarul bisericii S.S. Vincenzo e Anastasio, din voinţa papei Benedetto al XIV-lea. Pe pereţii criptei se pot descifra şi în zilele noastre inscripţiile care indică numele papilor ale căror “organe” le-au fost conservate... În schimb, rămăşiţele pământeşti ale Sfinţilor Părinţi, claustrate într-un “triplice cassa” (triplu coşciug): “una di cipresso, una di piombo e una di noce” (de chiparos, plumb şi lemn de nuc), sunt depuse în Grotele Vaticanului. Papa poate decide, cât este în viaţă, unde să fie înmormântat în: Grotele Vatican, într-o anumită biserică sau în oricare alt loc, îngropat în pamânt sau depus într-un sarcofag... Funerariile papale şi “Missa Poenitentialis” sunt celebrate în Catedrala San Pietro, în prezenţa delegaţilor Bisericilor şi conducătorilor Statelor din întreaga lume... De operaţiile de conservare a rămăşiţelor pământeşti ale Papilor se ocupă, de mai multe generaţii, numai membrii familiei Signoracci, din tată în fiu, experţi în îmbălsămări... Ultimele îmbălsămări au fost ale papilor: Giovanni al XXIII-lea, Paolo al VI-lea şi Giovanni Paolo al II-lea...

Citta del Vatican, 6 gen. 2015

Cea mai valoroasă relicvă din istoria papilor este, fără nici un dubiu, “la testa di S. Pietro”. Apostolul Petru “è stato il fondatore ed il primo Vescovo della Chiesa di Roma”, din anul 42 şi până la martiriul său din anul 67. Relicva depusă “sopra il baldacchino”, din Basilica San Giovanni in Laterano, repauzează împreună cu o alta importantă din punct de vedere religios: “la testa di S. Paolo“. . De-a lungul timpului, s-au prelevat, cu ocazia îmbălsămării, diverse organe interne, ale unui număr de 65 de papi. Pravila prelevării şi conservării “i precordi” (organe din cavitatea

Matei Romeo Pitulan

Il papa nelle relique


Volumul Linei Codreanu, Studii și interpretări (Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2014), laureat cu premiul de excelență al editurii râmnicene, abordează două tronsoane caracteristice universului cultural românesc. Elocventele studii asupra tradițiilor, cât și cronicile unor valoroase volume contemporane, au ca punct comun evidențierea calităților spirituale proprii neamului nostru. Este analizată o specială capacitate creatoare, din toate punctele de vedere, câteodată manifestată în situații dintre cele mai nefavorabile. Studiile semnate de Lina Codreanu redimensionează fundamentele de natură populară,

astfel orientându-se spre Absolut, spre adevărata și profunda cultură. Iată un fragment ce subliniază accepțiunea transmundană a „casei” : „Locuințele rurale românești au multe elemente de structură, de construcție și ornamentale care le individualizează în raport cu celelalte. Fiecare casă are „sufletul” ei, primind câte ceva din personalitatea gospodarului. Ornamentele incrustate pe stâlpi, în florării, pe balustrade, pe canaturile porților, ale ușilor și ale ferestrelor ilustrează imaginația și forța de creație a stăpânului recunoscut drept „stâlpul casei”. Identitatea stăpân - casă este interpretată de psihanalistul Gaston Bachelard într-un mod foarte interesant: << exteriorul casei este masca sau aparența omului; acoperișul este capul și spiritul, controlul conștiinței; etajele inferioare marchează nivelul inconștientului și al instinctelor; bucătăria ar simboliza locul

REDIMENSIONĂRI DEZIRABILE

Studii și interpretări (Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2014)premiul de excelență al editurii râmnicene, abordează două tronsoane caracteristice universului cultural românesc. Elocventele studii asupra tradițiilor, cât și cronicile unor valoroase volume contemporane, au ca punct comun evidențierea calităților spirituale proprii neamului nostru. Este analizată o specială capacitate creatoare, din toate punctele de vedere, câteodată manifestată în situații dintre cele mai nefavorabile. Studiile semnate de Lina Codreanu redimensionează fundamentele de natură populară,

Octavian Mihalcea

transmutărilor alchimice sau al transformărilor chimice, adică un moment al evoluției interioare >>”. Deasemenea, sunt scoase din temnița uitării idei de seamă ale unor notabile personalități locale. Spiritualitatea orașului Huși are parte de marcante introspecții. Importantelor reviste ale Bârladului, „Florile dalbe” și „Glasul Nostru”, le este recunoscută neîntrerupta axare asupra luminii interioare, postulat din zona normalității, dacă ne gândim bine. Această readucere la viață a valoroaselor elemente românești poate contribui la mult așteptata salvare din marasmul materialismului. A doua secțiune a volumului „Studii și interpretări” constă în abordări critice conduse de un filon pertinent al afinităților elective. Referindu-se la antologia lirică Arșița din ploi (Tipo Moldova, Iași, 2011), a cunoscutului scriitor Gheorghe Neagu, Lina Codreanu dovedește o deosebită capacitate de esențializare: „În economia cărții, un loc dominator revine baladei liricizate Nunta neagră, care ilustrează melodios și polifonic eșuarea erotică. Eposul ondulant despre o fascinantă dragoste are împletiri lirico-dramatice. Apropierile de cuplu, încărcate cu inocența și suflul vitalității, dau drumul unor sentimente năvalnice , care fluidizează în îmbrățișări, săruturi, contopire cu natura, departe de convențiile prestabilite de alții. Regăsesc aici sonorități meditativ-tragice dintr-un celebru fir baladesc - nunta ne-nuntită din eposul barbian Riga Crypto și lapona Enigel.” Aceste cronici de întâmpinare valorizează și anumiți autori mai puțin evidențiați în lumea literară (cu anumite excepții). Privind cu atenție peisajul literar contemporan, observăm un fenomen absolut contestabil. E vorba despre impunerea unor anumite nume, împreună cu operele lor, ceea de conduce la o pregnantă confuzie axiologică. Lina Codreanu abordează cărți din variate domenii (de la poezie și proză, la istorie și critică lierară), totul într-o manieră extrem de credibilă, astfel contribuind la repunerea în poziție primordială a ideaticii profund notabile.

,,UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”

REVISTA LITERARĂ ,,DOR de DOR,, înfiinţată în urmă cu 10 ani şi condusă de scriitorul Marin Toma, organizează cu sprijinul Consiliului Local DOR-MĂRUNT, Primăria DOR-MĂRUNT, judeţul CĂLĂRAŞI, Centrul Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Tradiţiilor Naţionale CĂLĂRAŞI, Concursul Naţional de Poezie clasică (şi pentru copii), Proză, Proză satirică, Teatru, Reportaj literar, Eseu, Epigramă, Pictură , Fotografie artistică, cu obişnuita temă ,,UNIVERSUL SATULUI ROMÂNESC”.

Lucrările se vor trimite pe adresa de e-mail: [email protected] până la data de 15 IUNIE, 2015. După această dată lucrările nu se vor mai trimite comisiei de jurizare.

La acest concurs pot participa creatori din întreaga ţară, indiferent de vârstă, membrii şi nemembrii ai unor uniuni de creaţie, membrii ai Uniunii Scriitorilor din ţară şi scriitorii din Diaspora membrii şi ne membri ai Uniunii Scriitorilor. Comisia de jurizare formată din critici literari şi de artă, poeţi, scriitori, artişti de imagine, va acorda pentru fiecare secţiune câte trei premii dotate cu Diploma “DROPIA de AUR,, premiul I, II şi III şi menţiunile I, II şi III. Premiile constau în diplome, bani (dacă se vor găsi sponsorizări) şi publicarea în revista ,,Dor de Dor” din luna august, septembrie şi octombrie. Concurenţii vor trimite 5 poezii, dintre care una dedicată poetului naţional MIHAI EMINESCU (poate fi odă, baladă, glossă, doină), 5 epigrame, o proză scurtă (poate fi şi satirică de maximum 12 pagini), o piesă de teatru, scrisă tot pe maximum 12 pagini. Ambele pot fi în WORD- FONT Arial

11 sau TIMES NEW ROMAN 12.P.S. Pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ.

Aceste lucrări (tablouri) ,vor fi expediate până la data de 15 iunie 2015 pe adresa: Toma Marin, Strada Albatros Nr. 1, localitatea Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, cod 917055

Tablourile vor fi înrămate cu rame uşoare. Relaţii la telefon: 0242/643722 fix şi 0758 010456 mobil

(Marin Toma şi Doina Săbădeanu după 10 ianuarie 2015). Rezultatele concursului se vor publica în presa locală şi în revista ,,Dor de Dor” după data de 15 iulie 2014. Faza finală a concursului va avea loc pe data de 16 august , ora 13 LA HANUL RUSTIC DIN LEHLIU –GARĂ, JUDEŢUL CĂLĂRAŞI. Eventualele modificări de program vor fi comunicate din timp concurenţilor. Din dorinţa noastră de a menţine vie flacăra culturii naţionale, în limita timpului şi a mijloacelor de informare, vă rugăm colegial să ne faceţi public acest regulament cadru al concursului. Vă mulţumim şi aşteptăm confirmarea primirii acestui regulament şi participarea dumneavoastră.

Notă: Revista literară “Dor de Dor,, este organizatoarea celei de a X-a EDIŢII a Concursului Naţional de Poezie ,,Dor de Dor” şi realizatoarea a celei de a cincea editii a ANTOLOGIEI ,,DOR de DOR”.Cea de a cincea care a apărut,se intitlează” DOR de DOR-“Dor- Marunt, . Dacă lucrările literare, nu se încadrează în tema stabilită de regulament , ele nu vor fi jurizate.

Marin Toma şi Doina Săbădeanu


Universul mărunt, al boabei şi al fărâmei, pare inepuizabil în cărţile Olimpiei Sava, o Elena Farago a literaturii pentru copii. Pasiunea cu care investighează lumea pură a celor mici şi cu care inventează universuri compensatorii, comprehensiunea cu care se apleacă asupra unor teme de interes pentru cei mici, urmărind, deopotrivă, latura estetică şi etică, se armonizează în empatia maturului atât pentru lumea inocentă a copilăriei, cât şi pentru coordonata formativă a tematicii abordate.

Această latură formativă, urmărită asiduu de autoare, îşi găseşte împlinirea într-un imaginar predominant ludic, instrumentele de construcţie părând jucării cu care, în joacă, se poate construi o lume asemănătoare celei aievea, populată de valorile unui cod moral tradiţional, pe care copilul îl primeşte odată cu înţelegerea necesităţii de a fi bun, cinstit, îngăduitor. Valorile cultivate – bunătate, milă, compasiune, respect, responsabilitate etc. urmăresc să atingă şi să influenţeze sufletul celor mici, dirijându-i astfel în mersul lor ascendent spre lumina cunoaşterii.

Cărţile Olimpiei Sava1, Curcubeie de vânzare (2009), Numai faptele vorbesc(2013), Petale de suflet, Învârtind cuvintele, Simfonia naturii, apărute în 2014, îi adună frumuseţea şi generozitatea sufletului, predispoziţiile spre armonie şi echilibru şi le transpun într-o lume minunată în care accesul este posibil cu un suflet la fel de curat, cu înţelegere pentru microuniversul pe care preocupările noastre „măreţe” ar fi tentate să-l ignore.

În Simfonia naturii, versurile au o cantabilitate dată şi de frumuseţea temelor şi de perspectiva ludică prin care Olimpia Sava urmăreşte să educe aplecarea spre frumos şi să responsabilizeze copilul asupra datoriei de a ocroti lumea din jurul nostru. „Simfonia naturii” este urmărită la nivel cosmic prin motive romantice: luna, stelele, constelaţiile, într-o viziune predominant pesonificatoare, şi la nivel terestru prin motive şi metafore adecvate precum rotaţia anotimpurilor, copacii – ninşi, desfrunziţi sau plini de frunze şi de rod, zăpada, promoroaca, ninsoarea alecsandriniană, omul de zăpadă, într-o viziune empatică, de apropiere de comprehensivă şi responsabilă de toate obiectele lumii. O seninătate caldă, provenită din acceptarea lucrurilor fireşti, învăluie aceste poezii într-o atmosferă tonică, de echilibru şi de armonie.

Multe sunt pasteluri impresioniste într-o viziune antropomorfică (Pânza cerului s-a rupt), care, fără a fi copleşitoare prin gravitate, impresionează prin puterea lirică de a sugera un dezastru de proporţii cosmice: „Soarele, vulcan erupt,/ Pânza cerului a rupt/ Undeva la asfinţit/ şi pe boltă s-au ivit// Flăcări, magmă, şiroind/ Şi tot cerul înroşind”. Predispoziţia pentru pictural apare şi în Stăpâna nopţii, Lună plină, Buchet pe lună, Sublimă singurătate care alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni – una în notă ludică, alta, într-o notă gravă.

Perspectiva antropomorfizantă din Luna îndrăgostită trimite la legenda Lunii şi a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprinţară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluţă călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o aşeze la picioare/ Lunii. Doamna nopţii are// Strălucirea-nlăcrimată/ Că-i de soare amorezată...”.

În De-a v-aţi ascunselea, spectacolul cosmic este văzut în aceeaşi notă ludică, astrele având, asemenea copiilor, o insaţiabilă predispoziţie către joc şi joacă. Această capacitate de a inventa în ludic este cu adevărat impresionantă: „Luna să se joace vrea./ Cum? De-a v-aţi ascunselea!/ Multe stele-au refuzat,/ Că... n-au vreme de jucat,// Dar o stea mai zvăpăiată/ S-a înscris la joc îndată,/ Iar un nor puţin bondoc/ A intrat şi el în joc...” La fel stau lucrurile în Unde-i luna?, Escapadă, Carul Mare-i supărat, Stele balerine.

Intemperiile nu provoacă spaime, ci devin un prilej minunat pentru a oferi copiilor un dar preţios – jocurile de iarnă ca în Decor de iarnă: „Iarna, îmblânzită parcă,/ Ne invită iar la joacă./ Chiar se pare că regretă/ Gerul şi, cu o baghetă,// Face semn ca orice nor/ Să se scuture uşor,/ Astfel ca din cer să cadă/ Mici steluţe de zăpadă.// Atmosfera-i minunată,/ Ca un basm

frumos arată./ Ies copiii, mulţi, pe stradă,/ Să se joace cu zăpadă”.Interogaţiile mai grave din Singurătatea omului de zăpadă sunt

întoarse în aceeaşi cheie ludic-ironică pentru a feri sufletul inocent al copilului de spaimele existenţiale, dar nu şi fără a-l responsabiliza asupra suferinţei: „Stă în curte părăsit/ Şi se-ntreabă: ce-am greşit? (...)// Astă noapte n-am dormit,/ Ce mai fac, sunt fericit?...”

Primăvara se vesteşte printr-un emisar cunoscut – ghiocelul, „clopoţel pe cărare”, iar copiii o descoperă curioşi: „Pe o creangă într-un pom/ S-a urcat un pui de om (...)// Îl întreabă mama mare:/ - Bogdănel, ce ai tu oare?/ - Urmăresc de se desfac/ Muguraşii din copac,// Florile să văd cum cresc...” (Dor de primăvară). Fenomenele asociate anotimpului apar toate, în intenţia didactică, am spune, de a dezvălui celor mici tainele care alcătuiesc simfonia naturii în acest moment al rotaţiei eterne.

Nu lipseşte vara asociată pictural cu un „covor verde şi multicolor”, cu „soarele de vară”, arzător, şi cu sugestia beneficiilor ploii: „Soarele e arzător.../ Arde azi necruţător./ De nu plouă până mâine,/ Grâu nu vom avea, de pâine”.

Paparudele, Caloianul, rituri de invocare a ploii, obiceiuri tradiţionale, apar ca motiv cu parfum rural, ploaia torenţială, seceta alcătuiesc un tablou în note campestre, cu tonuri uşor idilice, necesare, însă, pentru a sugera frumuseţea, muzica perpetuă a acestei simfonii a naturii.

Toamna este anunţată ca o victorie – Vine toamna!, dar şi cu motivele bacoviene precum frigul, ploaia (Ploaie mocănească). Această notă e contracarată de imaginea senină, luminoasă a unei toamne tonice, romantice ca în Romantism de toamnă în care frunzele aurii aşază un covor foşnitor: „Ţes covoare ne-ncetat/ Frunzele, ce au picat/ În grădini şi peste tot...”, iar roadele se oferă generos culegătorilor – Fructe pe ram.

Un motiv literar, precum sperietoarea conferă peisajului autumnal o notă originală prin bonomie şi jovialitate: „Dac-aţi şti cât e de greu/ Să rămâi în ploi şi soare,/ Câmpul să păzeşti mereu!/ Nici fărâmă de mâncare,/ Niciodată, nu mi-au dat,/ N-am nimic de încălţat/ Şi, vedeţi, m-au îmbrăcat/ Doar în haine de-aruncat!” (Sperietoarea); altul, greierele, se înscrie în viziunea corectivă, marcând despărţirea de cea clasică à la Jean de la Fontaine: „Greieraşul din poveste,/ Despre care am aflat/ Că e leneş, astăzi este/ Foarte, foarte mult schimbat.// Nu mai cântă

ziua toată/ La vioară cu mult sârg,/ Are hrană adunată/ Pe alese, ca la târg.// Să mai spună furnicuţa/ Vorbe grele, fel de fel,/ Şi va regreta, drăguţa,/ Căci bogat e-acum şi el!”

Culorile cu care pictează Olimpia Sava sunt puţine şi clare ca-n picturile naive. Ele ajung în universul celor mici şi îl fac inteligibil. La nivelul prozodiei, autoarea experimentează versificaţia clasică, evidenţiindu-i avantajele în cantabilitate, muzicalitate, armonie. Când experimentează şi alte ritmuri, moderne, efectele de cantabilitate au ceva din muzicalitatea naturală a lui George Topârceanu: „Pomii toţi au înflorit./ Este primăvară!/ Vietăţile-au ieşit/ Toate, pe afară (...)// Stau pe o terasă/ Vrăbiuţe zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s îngheţate?...” (Capriciu de primăvară).

Mai mult decât oricine, Olimpia Sava îşi dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocenţa eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat ancestral al fiinţei sale în care s-a retras, blagian, ca un val, sângele strămoşilor, Olimpia Sava scoate nestemate pentru a îmbogăţi viaţa interioară a celor mici şi acelor mari.

______________1 Olimpia Sava, Curcubeie de vânzare, Editura Olimpias, Galaţi,

2009; Olimpia Sava, Numai faptele vorbesc, Editura Olimpias, Galaţi,

2013; Olimpia Sava, Petale de suflet, Editura Olimpias, Galaţi, 2014; Olimpia Sava, Învârtind cuvintele, Editura Olimpias, Galaţi, 2014; Olimpia Sava, Simfonia naturii, Editura Olimpias, Galaţi, 2014.

Simfonia naturii şi a cuvintelorAna Dobre


trecut și ea.Gigantul stă de veghe cu brațele-i

înfierate, răsturnând principiile proporțiilor cu infinitu-i stins al urâciunii, golind paharul inspiraței.Culorile se confundă pe o suprafață plană, admonestând ochiul fin prin cioburile cotidine, lasând imago mundi să se spânzure de tulpina păstoasă, iar frunzele cleioase răsuflau cu greu.Cuțitul inspirat arunca tonuri grele de culoare, intersectând unghiul obtuz al artistului.Viziunea melonesiană deconspira un alter-ego numit - sufocare creativă.Dansul pe muchie de cuțit împrumuta din grația unei lebede schingiuite pe o scenă pământie, doar Melone asuda, continuând periplul (ne)-inspirat.Ființa-i fusese cuprinsă de mișcări mecanizate.

-E înfiorător Melone, strigă Jan.- Gata, gata ......am ter-mi-nat, zâmbi Melone plin de satisfacție.Iată!!!- Ce??? zise Jan, sărind din jilț, iar chipu-i se încrunta la pseudo-pictură.

Nimic, doar că mă simt bulvesat de acestă istorioară în plan.- B-b-bulversat zici?!se miră Melone.- Trebuie să mă retrag curând, adăugă Jan, scoțând batista din buzunarul

inimii, ștergându-și fruntea de emoție.- Voința maestrului Jan e o poruncă pentru mine, rosti Melone.- Pe curând, zise Jan scurt, depărtându-se de pictura diformă a lui Melone

și gustul iute al uleiurilor aruncate pe lemn.Se eliberă printr-un ofat.Timpul ne mai dă o șansă de a fi, descifrând eu-l ostoit de frustrările

compoziționale, atașând pseudo- pictura ca-ntr-un puzzle universal. ARTA va fi Damnatio Prozelitum, fără cauzalitate, ci doar profanare ori

contaminare a sublimului.

(re)construieşte universul acesta atât de frumos al copilăriei, al satului în care viaţa părea atât de aproape de imaginea unui paradis personal, un loc al caselor oamenilor buni, pe care îngerii îşi află loc de popas. În încheiere un scurt fragment despre „acest loc de popas pentru îngeri” pe care, poate, mulţi dintre noi îl păstrăm, pentru totdeauna în inimă, chiar dacă totul se schimbă ireversibil în realitate: „Timpuri şi mirosuri! Miroase a cânepă coaptă! Azi bunica şi lelea Marica au scuturat-o de sămânţă. Diseară merg să ducă la râu cânepa, la topit. Copila abia aşteaptă să coboare soarele în nucii din fundul grădinii, să vină seara şi să plece la râu. […] Cu snopii pe cap, cânepa e uşoară, dar voluminoasă. Par nişte căpiţe cu picioare.”

Petra Chia, Loc de popas pentru îngeri, postfaţă: Valeria Grigore, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011, 118 p

___________1 Tănase Bujduveanu, Aromânii din Kosovo, Les Aroumains de Kosovo,

The Aromanians from Kosovo, ediţia română-engleză-franceză, editată de Societatea Academică Moscopolitană, Editura George Iustinian & Justin Tambozi, Bucureşti şi Editura cartea Aromână, Constanţa, 2002.

2 Limba şi literatura română în expresie dialectală macedoromână/ aromână, în vol. Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora, editat sub egida Academiei Române şi Institutului de Filologie Română „A. Philippide, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003.

3 A se vedea şi studiul Funcţia şi tematica literaturii aromâne, în vol. Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora, editat sub egida Academiei Române şi Institutului de Filologie Română „A. Philippide, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003.

4 Am semnalat cărţile: Ghid de conversaţie român-armean, Editura Ararat, Bucureşti, 2011, 108 p.; Critice şi lirice, Editura Vif, Constanţa, 2013, 132 p.

5 Nagorno Karabach (sau Lernayin Ġarabaġ), azerii Dağlıq Qarabağ iar ruşii Нагорный Карабах, Nagornîi Karabah. Etimologia este una amestecată: nagorno – din slavă, de la munte, karabakh – din limbile turcice, kara – negru, bakh (de la bahçe – grădină). Persanii spuneau Provinciei Armenia de Est, în Evul Mediu, „Bagh-e-Siah” (Grădina Neagră) - există localităţi cu acest nume, una de care ştiu e în Iran. Ar putea fi, aşadar, poate, tradus Grădina Neagră de (pe) Munte/ Karabakh-ul de Munte sau ceva asemănător. În constituţia republicii (nerecunoscute internaţional) Nagorno Karabach şi Arţakh sunt oficiale.

6 Astfel explicându-se, în viziunea celor care susţin această teorie, regăsirea în epopee a unor motive literare/

culturale de circulaţie naţională, dar şi universală întâlnite şi în alte creaţii din folclorul literar. Profesorul şi etnologul Manug Apeghian a adunat/ grupat cele peste 50 de variante ale epopeii, adică circa 25000 de pagini.


Loc de popas pentru îngeri

Un „Loc de popas pentru îngeri” care ne aduce, prin atmosferă şi tematică, aminte că, undeva, în locul cel mai frumos din suflet, mai trăieşte, cumva (hrănită din inima noastră de şoaptele bunicilor, părinţilor, tuturor celor pe care i-am cunoscut atunci, de zborul păsărilor aşa cum l-am văzut prima dată, de zburdatul animalelor de tot felul, de… tot ce ne înconjura atunci) copilăria noastră, cu „miracolele” ei. Mai respiră şi întâmplările din sat – celor care am avut norocul de a cunoaşte acest univers de o libertate aparte, cu ani în urmă – şi oamenii de odinioară, cu toate ale vieţii lor. Un sat, dobrogean, cred, de undeva din preajma celui de-

al doilea război mondial, apoi după venirea comunismului cu „întovărăşirile”, „colectivizarea” ş.a.. Un loc în care natura pare a fi izvor de basme, colindele se îngemănează cu mirosurile iernii, chiar dacă, în fundal, erau şi Partidul Unic, şi atitudinea ostilă faţă de religie, cu tot ce implica asta atunci, şi şcoala, procesul de învăţământ cu toate dificultăţile lui, văzut cu ochii copilului, ai dascălului şi ai părinţilor, era şi apăsarea de pe umerii părinţilor, erau şi…

Pe scurt, autoarea, Petra, se întoarce acasă de pe meleaguri îndepărtate, împreună cu doi prieteni de „acolo”, Erik şi Li-Anne, pe când „începea o zi cu gust de sărbătoare”, şi le povesteşte cum arată, cum a păstrat în amintirile, în sufletul şi inima sa satul copilăriei, „locul de popas pentru îngeri”. (le spunea bunica, ei, surorii şi fratelui mai mic: „pe casele oamenilor buni vin îngerii noaptea şi se odihnesc după atâta colindat prin lume. şi casele astea devin cu timpul locul unde poposesc ei. Adică locul lor de popas.”)

Satul ei era un loc în care oamenii, înainte de venirea bolşevicilor dinspre Rusia, îşi creşteau copii în credinţă, cu bun simţ, în respect faţă de familie, de ceilalţi oameni, de sat, de obiceiuri, de natură. Apoi, odată cu zvonurile despre schimbarea rânduielilor străvechi, sosirea „activiştilor” care pregăteau „colectivizarea”, prigoana, arderea cărţilor bisericeşti, „încet-încet a început un fel de izolare a fiecăruia în dosul gardurilor”, înfricoşaţi, de parcă acolo putea sta la adăpost de ce va urma. Pe urmă totul s-a devălmăşit. „Starea aceea de reverenţă pentru tot ceea ce ţinea de Dumnezeu, de biserică […] s-a deformat până într-atât, încât oamenii au început s nu mai respecte nimic”…

Realizarea principală a autoarei este felul plin de sensibilitate în care

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

care ne aduce, prin atmosferă şi tematică, aminte că, undeva, în locul cel mai frumos din suflet, mai trăieşte, cumva (hrănită din inima noastră de şoaptele bunicilor, părinţilor, tuturor celor pe care i-am cunoscut atunci, de zborul păsărilor aşa cum l-am văzut prima dată, de zburdatul animalelor de tot felul, de… tot ce ne înconjura atunci) copilăria noastră, cu „miracolele” ei. Mai respiră şi întâmplările din sat – celor care am avut norocul de a cunoaşte acest univers de o libertate aparte, cu ani în urmă – şi oamenii de odinioară, cu toate ale vieţii lor. Un sat, dobrogean, cred, de undeva din preajma celui de-

Marius Chelaru

Dana Țolea

Atelierul era pietruit cu mii de picturi, trasându-se-n Sabia-i inspirată.Într-o după amiază ca oricare alta, Melone primi pe colegul Jan.- Ce surpriză! rosti Melone.- Ei, și eu pe-aici, răspunse Jan, imitând o voce gravă.- Mă bucur să te revăd Jane, replică Melone.Te rog, să te simți ca acasă.-Ai mai pictat ....flori?Așa-i, zise Jan uităndu-se pe sub sprânceană.-Florile sunt arta sufletului, de parcă ai uitat că puritanii au veștejit

cuvintele înflorate, numai că eu le rememorez cu vârful pensulei.Într-un ungher al atelierului, vocea serafimică a unei Anastasii completa

puținul univers vizual.Îmbrăcat la mode, așa cum se pregătește un artist de zi cu zi să-și cheme Muza, Melone împleticea cuvintele colorate la ceasul așteptărilor. Credea cu ardoare că existența artelor se decanta în tainele creațiunii, mușcat fiind de Vipera Picturii.

Pictorașul se împotmolea la ‘’hotarele’’ Absolutului, lăsând să se întrezărească câteva metafore pietrificate pe care le va păstra ca: aduceri aminte.

Cu cel de-al treilea ochi scufundat în diluant, Melone proiecta un vas cu flori de câmp petrecut de un brâu multicolor.Se opri și zise:

- Dramatic, dragul meu Jan, uită-te la mine, oftatu-mi, nici că mă dezleagă de patima creațiunii.

- Prietene, îi răspunse Jan pe un ton sec, dar florile tale sunt cianurate, rău....nu te-ai gândit să abordezi prin culoare o poveste vie?!

-Poveste?!Nu înțeleg Jan, ce vrei să spui?!Care?De unde-ți veni povestea Jane, zău că mă-nfiorezi?!

- Poveștile sunt ca și culorile, oftă Jan.- Ei aș?!Zău că mă iei pe nepregătite?!Poveste ......zise răspicat Melone.Vezi

tu bucata asta de lemn, pare o ‚’balenă povestașă’’, iar drama ‚’orfanoizilor’’s-a

MELONE


S-a născut în Belgia la Bruxelles tatăl fiind ataşat diplomatic la ambasada Argentinei. Când Germania ocupă Belgia copilul Cortázar avea numai 4 ani, familia sa a revenit la Buenos Aires unde au locuit într-un cartier numit Banfield. La 6 ani tatăl dispare abandonandu-şi soţia şi pe sora mai mică a lui Cortazar. Casa lor şi curtea din spate devin subiecte de inspiraţie scriitorului. Despre acesată perioada el scrie unui amic: “ eram serviabil, foarte vulnerabil, teribil de singur. Era un copil bolnăvicios, îl găseai mai mult în pat citind cu sete.

Mama sa vorbea câteva limbi şi ea adora cititul, îi aduce cărţile lui Jules Verne autor pe care Cortazar îl va admira toată viaţă. În 1975 scrie în

magazinul Plural: “ Mi-am petrecut copilăria într-o ceaţă plină de goblenuri şi spiriduşi, cu un sens al spaţiului şi al timpului total diferit de cel al altora din jur.

La numai 18 ani se califică profesor de şcoală elementară . Mai târziu se înscrie la Universitatea Buenos Aires la cursuri de filosofie şi limbi străine dar din motive financiare este nevoit să renunţe la studii fără vreo diplomă. În 1938 sub pseudonimul Julio Denis publică un volum de sonete “Presencia” pe care mai târziu îl reneagă, textul nefiind suficient verificat. Îşi va lua obiceiul să publice cărţi care să exprime cu exactitate ce dorea el să spună.

Devine profesor (1944) de Franceză la Universitatea din Mendoza dar îşi da demisia în 1946, presat de politica Peronistă. Va lucra ca traducător şi apoi devine directorul unei companii comerciale numită Camera del Libro. În 1949 publică piesa “Regii” bazată pe mitul grec al lui Theseus şi al Minotaurului .

Persecuţiile regimului Peron vor continua, în 1951 Cortazar emigrează în Franţa unde va rămâne până la moarte. Din 1952 devine traducător pentru Unesco. Traduce din spaniolă Robinson Crusoe şi povestirile lui Edgar Allan Poe cu un succes unanim recunoscut. A călătorit intens dar revenea mereu la Paris sau la casa sa din Saignon, în sudul Franţei. În ultimii ani de viaţă devine activist pentru drepturile omului în America Latină. Sprijină revoluţia Sandinistă din Nicaragua, revoluţia Cubana condusă de Fidel Castro cât şi guvernul socialist Allende din Chile. Cortazar a avut relaţii de lungă durata cu trei femei. Prima, Aurora Bernardez , era o traducătoare argentiniană cu care se căsătoreşte în 1953. Se despart în 1968 când Cortazar se complică cu Ugne Karvelis, o editoare şi producătoare de filme Lituaniană care se identifica total cu vederile lui politice. Cortazar vizitează Cuba în 1963 ,o călătorie fascinantă urmată de multe altele.

Ultima sa căsătorie este cu scriitoarea canadiană Carol Dunlop. După decesul lui Carol în 1982, Aurora Bernardez îl va acompania dealungul leucemiei sale incurabile. După cum dorea Cortazar, Aurora va moşteni drepturile de autor pentru întreaga sa operă .

Este înmormântat la Paris în cimitirul Montparnasse. A scris nenumărate nuvele, strânse într-un volum: “ Sfârşitul jocului

şi alte povestiri” Inventează o scriere non-lineară , deschisă, citirea este lăsată la

întâmplare după pofta cititorului, o formă mult apreciată de Vargas Llosa şi Garcia Marquez. Ca şi James Joyce , Cortazar foloseşte monologul interior, conştientizarea simţurilor, dar cel mai influenţat pare a fi de surrealism, de Noul Roman Francez cât şi de estetica jazzului. Nuvela “El Perseguidor” (acompaniatorul) este bazată pe viaţa celebrului saxofonist Charlie Parker.

A mai scris drame, poezie, ficţiune dar şi texte combinate cu desenele sale, fotografii, ilustraţii etc în manieră” Almanahului Magilor “, cărţi de largă circulaţie în Argentina rurală. A tradus intens şi cu talent din limbile spaniolă şi engleză.

ViitorulŞi ştiu foarte bine că nu vei mai fi.Nu vei mai fi pe stradă,şi nici in susurul ce ţaşneşte noapteadin stalpii ce o luminează,şi nici in gestul de-a alege meniulsau in surasul ce face mai uşoarăchifla impănată cu de toate din subteran,in cărţile imprumutate şi in acella revedere pe maine.In visele mele nu vei mai fi,in soarta straniea cuvintelor mele,nici in numărul de telefon,

sau in culoarea unei perechide mănuşi, a unei bluze.Voi fi furios, iubirea mea,dar nu pentru tine,şi nu pentru tinevoi cumpără prăjituri,la colţul străzii mă voi opri,la colţul unde tu nu vei coti,şi voi zice cuvintele ce se zicşi voi manca lucrurile ce se mănancă,şi voi visa lucrurile ce se visează,şi ştiu foarte bine că nu vei mai fi,nici aici inăuntru, carcerain care incă te păstrez,nici afară, in acel fluviu de străzişi de poduri.Nu vei mai fi deloc,nici măcar amintire,iar cand mă voi gandi la tinemă voi gandi la un gandce in chip obscurincearcă să-şi amintească de tine.Dacă trebuie să trăiescDacă trebuie să trăiesc fără tine,oricat ar di de greu şi sfaşietor,- supa rece, pantofii scalciaţi -sau cand imi va fi lumea mai dragăva să irumpă creanga uscată a tusei ce-ţi latrănumele deformat, vocalele despumă, iar de degetemi se vor lipi cearşafurile, şinimic nu-mi va mai da pace.Nu voi invăţa nici aşa să te iubesc mai tare,dar văduvit de fericirevoi afla cată imi dăruiai uneorinumai standu-mi alături.Asta vreau să-nţeleg, dar mă-nşel:va trebui ca grinda să prindă brumă,incat cel ce se-adăposteştesub portic să priceapălumina din sufragerie, şervetelede lapte, şi aromapainii ce-şi trece mana brună prin crăpătură.De-acum atat de departe de tineprecum un ochi de celălalt,din această dizgraţie pe careo iau pe seama mease va naşte acum privirea ce-o meriţi.

RestituireDacă din gura ta nu-ţi ştiu decat glasuliar din sani doar verdele sauportocaliul bluzelor,cum aş putea indrăzni să am de la tinemai mult decat graţia uneiumbre pe deasupra apei.In memorie duc cu mine gesturi, răsfăţulce mă făcea fericit, şi-acest felde a-ţi regăsi sinele,cu curba tihnă a unui infăţişări de ivoriu.Nu e mare lucru ceea ce-mi rămane.In plus opinii, manii, teorii,nume de fraţi şi surori,adresa poştală şi numărul de telefon.cinci fotografii, un parfum pentru păr,o apăsare de maini mici intrecare nimeni n-ar spune cămi se ascunde lumea.Nu voi născoci zadarnicaminciună a perpetuităţii,mai bine să treci podurile cu mainilepline de tine,extrăgand in bucăţi mici a mea amintire.Dăruind-o porumbeilor,vrăbiilor credincioase,să ţi-o ciugulească printrecanturi, zbor, răvăşiri.Poezii traduse în limba română - Geo VasileAG 2014

Centenar Julio Cortazar 1914 -1984tatăl fiind ataşat diplomatic la ambasada Argentinei. Când Germania ocupă Belgia copilul Cortázar avea numai 4 ani, familia sa a revenit la Buenos Aires unde au locuit într-un cartier numit Banfield. La 6 ani tatăl dispare abandonandu-şi soţia şi pe sora mai mică a lui Cortazar. Casa lor şi curtea din spate devin subiecte de inspiraţie scriitorului. Despre acesată perioada el scrie unui amic: “ eram serviabil, foarte vulnerabil, teribil de singur. Era un copil bolnăvicios, îl găseai mai mult în pat citind cu sete.

şi ea adora cititul, Jules Verne autor pe care Cortazar îl va admira toată viaţă. În 1975 scrie în Jules Verne autor pe care Cortazar îl va admira toată viaţă. În 1975 scrie în Jules Verne autor pe care Cortazar îl

Adrian Grauenfels


î

„(…) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu faţă de istoria naţională.”

(Mihai Eminescu)

„Eu sunt, tu eşti, el este, noi suntem, voi sunteţi, ei sunt”… Nu, nu, am greşit fundamental, întrucât conjugarea auxiliarului „a fi” şi-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu ai, el are, noi avem, voi aveţi, ei au”. E un transfer de ordin semantic, după cum lesne se poate constata, iar asta se întâmplă tocmai din motivaţia şubredă a postmodernităţii de a propune un sistem de semnificaţii actual completamente schimbat în

raport cu cel anterior construit. Torentul de agresivitate feroce manifestată împotriva veritabilelor valori născute până acum în spaţiul cultural mundan ocupă în momentul de faţă un loc de prim rang. De aceea nici nu ar mai putea constitui o prea mare mirare pentru nimeni dacă muzica lui Johan Sebastian Bach sau inegalabila creaţíe literar-ziaristică eminesciană ar fi înlocuite definitiv cu răgetul inferior al instinctualizării decadente, plecând în analiza curentă de la faptul că axiologia timpului porno-istoric ocult, pe care îl parcurgem cu atâta încrâncenare şi nesiguranţă, îşi clădeşte cu insistenţă temelia (dintr-o, bineînţeles, uriaşă eroare interpretativă a esenţialităţii sâmburelui creaţionist, dar şi din necesitatea insalubră din punct de vedere moral a conceperii unui nou experiment global cu grave consecinţe pe plan gnoseologic şi, deopotrivă, cultural, adăugăm noi, în numele aşa-zisului progres colectiv obişnuit) pe solul semanticii puternic restrictive a verbului “a avea”. Scoborârea contemporaneităţii începutului de secol XXI de pe culmile fascinantelor acorduri muzicale preclasice în mrejele întunecatului vârtej al epocii aceste - o veritabilă „mlaştină a materiei”, dacă ne amintim de mărturisirea distinsului critic literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga - a devenit un proces desfăşurabil în mod controlat printre turbulenţele unei vremi pavoazate cu nenumărate accente morbide, care îşi masacrează, una după alta, ghidajele reale şi credinţa.

În atare context vădit anti- şi nonvaloric, multiplele profunzimi caracterizante pentru umanitate ale domeniului de definiţie specific auxiliarului „a fi” sunt şterse cu brutalitate acum din patrimoniul de gândire al marii opere de gândire a acestei lumi. „Am văzut un spital modern. Am fost izbit de tehnicile extraordinare. Din întâmplare, am observat printr-o uşă deschisă două femei întinse, aproape epuizate, neputând să-şi ţină ochii deschişi. Nicio persoană alături de ele să le spună un cuvânt…” (Dumitru Stăniloae) Iată că penibilul teatru societar al haosului comandat, precum şi „filozofia” de prost gust a consumismului regresiv asociată cu structura hedonică distructivă a prezentului nu au fost capabile a propune drept soluţie ontologică viabilă pentru omenire decât o formă intenţionat agresivă de materialitate, aceasta pe care o trăim la nivel global astăzi, cu rolul prim de a alunga din sfera Universului divin Creaţia însăşi cu Creatorul ei cu tot, spiritul devenind cu repeziciune în asemenea parametri „gândiristici” o componentă deloc necesară a pseudoreformistului deconstructivism ateu.

La 25 ianuarie 1881, Mihai Eminescu, reperul fix pentru românitate în constelaţia vastă a culturii mondiale, scria următoarele: „A veni în lumea aceasta, unde gloria unuia era gloria comunei întregi, proprietatea era a neamului cu istoria şi cu tradiţiile lui, nu a individului, şi a pune măsura egalităţii moderne, măsura prezentului, în care temeiul inegalităţii nu este nici inteligenţa, nici vitejia, nici caracterul, ci banul, banul cosmopolit pe oricare cale ar fi el câştigat, a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu faţă de istoria naţională.” Ei bine, la 133 de ani de la redactarea rândurilor de mai sus, se vede cu ochiul şi cugetul libere că lucrurile nu au evoluat deloc în sens pozitiv. Ba, dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obţinut prin toate mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate)

a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” şi să o poziţioneze pe un traiect atipic, permiţând, astfel, un transfer semantic abnorm şi extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Fiinţei umane într-un nou palier existenţial, ce va cunoaşte cu totul şi cu totul alte limite stricte de integrare (limite marcate de către corifeii unidirecţionali postmoderni, prin manipulare mediatico-publicitară continuu modelată, taman în tiparul de comportament şi de gândire, ciopârţit sistematic, al maselor de Homo communicans ai momentului actual), dar şi un câmp distinct de parametri caracterizanţi pentru întregul ansamblu socio-cultural cu anterioritate creat de omenirea în genere.

De colo până colo, lumea de azi este obligată să renunţe cu bruscheţe la vasta panoplie de semnificaţii construite de-a lungul şi de-a latul vremilor trecute deja spre a se scufunda, împinsă virtual de la spate, în prăpastia unui şir infinit de sunete dizarmonice ţâşnite la comandă din geometria sui-generis a vechiului krummhorn, instrumentul de interpretare a cântului popular renascentist, din muzicalitatea căruia se alcătuieşte la ordin în clipa de faţă un soi de adagio macabru patologizant. Mai trist e faptul că, sub faldurile lui, se ascunde cu laşitate unul dintre marile sacrilegii ideologice ale evului abia început, anume chipul „Fecioarei roşii” pictat în conştiinţă şi pe ziduri în locul Celei Sfinte... O dimensiune trivială şi violentă, se înţelege, a contemporaneităţii aceste bazate pe greu cuantificabila maree de hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat, dar şi pe tipologia plină de eroare a fragmentarului, fixată de postmodernitate ca reper absolut al vremii în detrimentul celui aparţinător unităţii compexe a corpului social.

Structura atipică a momentului deconstructivist prezent implică o realitate lugubră, ce nu se lasă cucerită de nicio structură benefică în stare a-i tulbura somnul greu al propriei neputinţe. Poate şi pentru că ea, sfera îndelung disecatei noastre Realii (în genere, mistificate), a renunţat, în nemărginita-i ipocrizie făţişă, atât la principii, cât şi la complexul edificiu de semnificaţii antecesoare, peste noapte transformate într-un “balast” non-substanţial şi lipsit totalmente de valoare intrinsecă, o uriaşă piatră de moară, până la urmă, atârnând de firavul său gât asculptural. Postmodernitatea în sine nu este deloc interesată să ţină cont de vreuna dintre multiplele direcţii semantice ale adevărului, binelui şi frumosului învederate de milenii în structura mentalului lumesc. Şi asta pentru că a devenit destul de simplu şi de convenabil ca aceasta să îşi golească de sensuri propria-i interioritate, în loc să se lase desăvârşită de ele, şi să îşi întindă cu neruşinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realităţii orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca şi cum noua paradigmă a societăţii de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părţile sale în

irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realităţii la mase şi a maselor la realitate este un proces de amploare uriaşă, atât pentru gândire, cât şi pentru intuiţie.”) are drept scop fundamental reprezentarea sa identitară sub forma “artei” perverse a desfrâului dominant, dar şi sub aceea a esteticii inversate a chipului natural al Creaţiei divine.

În cadrul acestui sumar comentariu personal, trebuie adusă neapărat o completare firească asupra problematicii puse aici în discuţie, ce face trimitere la faptul că teritoriul semasiologic cu limite periculoase şi scopuri bine stabilite al definirii realităţii postmoderne prezintă o suprasarcină sufocantă, să o numim, la corpusul căreia se lucrează în galop şi fără discernământ şi care îşi extinde, de asemenea, domeniul propriu explicativ atât în sfera aspectului semiotic, cât şi în aceea a perimetrului imagologic, de regulă, ambele contrafăcute cu sârg. Nu avem de-a face absolut deloc aici cu un tip de redută organică greu desluşibilă gândirii umane în general, aşa cum se doreşte ea a fi înfăţişată cu orice preţ comunităţii, ci întâlnim, în toată dimensiunea acesteia cu facies pur pornografic, o maşinărie stricată cu partitură unică de a măcina în gol timpul măsurabil al Omului lăuntric, agregat care nu îşi va opri mersul distructiv decât în momentul de graţie când Creatorul lumii îi va întrerupe pentru eternitate rotaţia-i ciclică şi aparent haotizantă…

Proiecţia destinului Persoanei în viitorul apropiat, atâta vreme cât

suntem, voi sunteţi, ei sunt”… Nu, nu, am greşit fundamental, întrucât conjugarea auxiliarului „a fi” şi-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu ai, el are, noi avem, voi aveţi, ei au”. E un transfer de ordin semantic, după cum lesne se poate constata, iar asta se întâmplă tocmai din motivaţia şubredă a postmodernităţii de a propune un sistem de semnificaţii actual completamente schimbat în

Magdalena Albu

NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII


Prezentam in continuare importantul discurs tinut de Simion Bărnuţiu în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj, din 14 mai 1848.

“Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ? … Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate. Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile marii turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte: “Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii. Căci comptând (socotind) bine desele inundaţiuni ale Sarmaţilor şi ale Goţilor, apoi erupţiunile Hunilor, Vandalilor şi ale Gepizilor, incursiunile Germanilor şi ale Lombarzilor, cine nu se va mira foarte că încă s’au ţinut urmele limbii Romane între Daci şi Geţi?”

Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor! Noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi; noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi; vedeţi cum ne-am

î

verbul “a avea” îl îndepărtează cu ostentaţie pe auxiliarul „a fi” de pe orbita circuitului său filozofic obişnuit, apare aidoma unui cadru filmic dur ce-ţi spintecă sufletul ca o lamă tăioasă de cuţit. Desluşind cu puterea propriei minţi arhitectura unui asemenea spaţiu spiritual indiscutabil “reformat” pe axa lui rece dinspre -∞, este cât se poate de vizibil, fără niciun fel de discretă urmă dubitativă, cum întreg edificiul socio-cultural cu îndelungă minuţie înălţat de omenire în vreme se năruie azi, bucată cu bucată, în favoarea unui set prezent de norme cu funcţie bine precizată, însă total opozite din punct de vedere ideologic celor ce le-au premers. Cu verbul strivit definitiv în picioare, Omul lui Dumnezeu nu va mai putea fi de acum înainte exploratorul nebănuitelor sensuri adânci ale existenţei, deoarece filozofia însăşi va deveni în curând acel vehicol din plan secund la care vor avea acces numai autointitulaţii “iniţiaţi” atei ai momentului, poarta sa incitantă rămânând una definitiv zăvorâtă “vulgului”, o masă de oameni aruncaţi cu nemilă de tip experimental, la comanda raţiunilor primejdioase ale răului, în indigenţă, analfabetism şi, implicit, incultură. Cu alte cuvinte, statutul Omului lăuntric va fi unul de sclav (cu desăvârşire privat de dreptul lui firesc la replică în faţa noii orânduiri impuse brutal prin varii mijloace azi omenirii), de fapt, un număr cu identitate virtuală obligat a-şi vinde “voluntar” de această dată trupul (pe ritmuri de excitantă şi demolatoare, totdeodată, manea anti-Eminescu, anti-Bach) exact ca pe o însângerată ofrandă păgână adusă noului zeu planetar androgin… De aici şi până la dictatura totală asupra umanităţii în ansamblu nu mai rămâne decât un unic pas de o irelevanţă de-a dreptul înfiorătoare.

Exacerbarea fără temei a valorii status-ului social al Persoanei şi influenţa nefastă a verbului „a avea” asupra destinului întregii omeniri contemporane în defavoarea sensului complex al auxiliarului „a fi” prezintă o însemnătate evidentă în viaţa fiecăruia dintre noi, tocmai fiindcă aceasta afectează enorm în adâncime relaţiile interumane, deteriorându-le substanţial, o consecinţă, dacă vreţi, a repoziţionării tuturor reperelor axiologice comunitare capabilă să ucidă cu violenţă toate culoarele de forţă ale organismului socio-cultural existent privit în întreaga sa complexitate structurală. Compozitorul german Ludwig van Beethoven, un reformator al spaţiului muzicii clasice a lumii, reprezintă unul dintre exemplele edificatoare în acest sens din cuprinsul istoriei noastre recente, pe care însă, dacă l-am cataloga după originile lui parentale lipsite în mod vădit de cea mai fină urmă de filon aristocratic „distinctiv”, sigur nu ar fi putut ocupa niciodată locul unde este fixat acum de posteritate. Iar şirul exemplelor poate continua nestingherit.

Un trup de Om îngheţat, stând chircit anevoie sub dangătul ultim al deznădejdii… Acesta este tabloul chilug al urâţeniei deconstructiviste atee impuse umanităţii cu uriaşă agresivitate publicitar-mediatică azi, o anti-

realitate fabricată în laboratoarele virtuale ale actualei epoci a întunericului, ce alungă fără dar şi poate Omul lăuntric din sine însuşi, strivindu-i cu o forţă nebănuită acestuia principiile imanente şi esenţa. Transcenderea limitelor proprii ale Persoanei nu va mai fi posibilă de acum înainte decât prin pătrunderea în profunzime a solidului fundament duhovnicesc pe care îl oferă din plin credinţa, fiindcă „Aspiraţia sufletului după realizarea desăvârşirii sale, asta este toată istoria omului.”, după cum scria Părintele Arsenie Boca, şi nimic altceva.

„Credeţi că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johan Sebastian Bach?“, se întreba nu cu mult timp în urmă eminoscologul Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Dacă răspunsul oferit acestei fireşti interogaţii existenţiale va fi organic identificat cu destinaţia Fiinţei umane către atotcuprinzătorul infinit divin, atunci cu certitudine că omenirea va descoperi într-o bună zi circumstanţa favorabilă de a aşeza în coordonate absolute, exhaustiv, fără vreo urmă de eroare interpretativă definiţia plurivalentă a problematicului verb „a fi” - cheia şi lăcata, de fapt, a spaţiului teluric concret, dar şi a celui de dincolo de bornele topografice efemere ale lumii de aici. Destinaţia „plus infinit” va trebui să rămână de acum înainte singura cale coincidentă cu Lumina a întregului ocean de suflete pustiite conjunctural (în numele unei dezordini morale intens mediatizate acum) spre a-şi putea înţelege rostul existenţial şi credinţa. Numai la capătul unui asemenea drum spiritual Omul va înceta, în sfârşit, să mai fie catalogat în raport cu status-ul său social de moment şi cu numărul falşilor arginţi cosmopoliţi din pungă, tocmai pentru că viermelui fidel al putreziciunii nu i se poate cumpăra în niciun fel serviciile individuale şi bunăvoinţa.

Unii nu găsesc o viaţă sensul auxiliarului “a fi”. Alţii, în schimb, adaugă zilnic o nouă conotaţie personală semanticii stricte a verbului „a avea”, căruia au ajuns să i se închine cu servilism, aidoma unui zeu păgân, cu toată fiinţa lor stearpă şi golită de duh. Mulţimea de obiecte care înconjoară acum Creaţia divină nu poate fi încadrată decât în acel tipar inform al iluziilor perfecte, însăilate cu minuţiozitate în spaţiul public contemporan de către hominizii care au lăsat deoparte acum reperele pozitive ale propriei lor istorii milenare. Piedestaluri valorice dărâmate unul după altul cu mare iuţeală, înţelesuri voit denaturate ale cuvintelor limbii, nimic nu a scăpat cu viaţă din raza ghilotinei asasinilor noţiunii greu definibile de Om, măşti fioroase cu trăsături categoric antiumane ale atât de tulburatului timp actual. Aşa cum scriam în paragraful anterior, o singură forţă mai poate aşeza Fiinţa lui Dumnezeu pe treapta sa de lumină binemeritată: credinţa - unicul antidot de a anula noua conjugare a verbului „a fi” la timpul prezent al antivalorii şi de a reveni, astfel, din catacombele existenţei sumbre la marea operă literară eminesciană şi la muzica lui Johan Sebastian Bach.

Prezentam in continuare importantul discurs tinut de Simion Bărnuţiu în Catedrala din Blaj,

D iscursul de la Blaj”, al lui Simion Bărnuţiu

luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până la voi senatul şi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră!

Dixi et salvavi animam meam.”


fără haz / şi fachir de cuvinte, / IATĂ că-ntreb: / a fi sau a nu fi” (Op. cit., pag. 8), un poem care deschide cartea.

Urmat de o altă poezie lungă, în metru clasic, cu ritm şi rimă încrucişată (1-3; 2-4) sau îmbrăţişată (1-4; 2-3), „Gând interstelar”, dedicată „lui Ion Biberi – pentru Thanatos”, de 22 de strofe, cu o „filosofie” a vieţii, a misterului existenţei omului pe Pământ şi a tuturor vietăţilor din jur, o dilematică întrebare fără răspuns, între credinţă şi tăgadă, ca un canon liturgic: „V-aţi întrebat ce-i Universul oare? / Aţi încercat fără a ameţi vreodată / Să-nchipuiţi o limită ce are / Să treceţi dincolo de ce ni se arată?...” (Op. cit., pag. 9), la limita fragilă dintre un concept, kantian sau marxist (!?), dar parcă mai aproape de epitafurile naive de pe crucile din Cimitirul de la Săpânţa de Maramureş: „Că mă repet sub alte forme ştiu, / Că-s semn de întrebare într-un gând / Să mai exist vreodată am când / Căci prea obositor ar fi să fiu” (Idem, pag. 10).

Sau cu un gând ateu şi-o mereu aceeaşi dilematică alternativă, între misterul creaţiei divine sau al evoluţiei după legile oarbe ale BIG-BEN-ului: „Ce voi fi mâine asta-i o poveste / M-oi reprezenta în alte forme iar” (Idem, pag. 11). Există în „Spaţiu răsturnat” chiar şi o lirică de dialog cu Divinitatea, din perspectiva nevoii de „libertate a cuvântului”, care să-i justifice poetului convingeri atee, de dragul ideologiei oficiale a Partidului unic: „Cu cine,

Doamne, facem pereche / când TU eşti TU / şi / EU sunt EU? Cu cine?” („Extemporal”, pag. 37), deşi era puţin probabil ca o astfel de poezie să fie recitată de pionieri la Serbările şcolare sau pe 26 ianuarie la aniversarea „celui mai iubit...” (!?).

Mai există, desigur, şi alte nelămurite dileme existenţiale în poezia domnului Vasile Mandric, pe care mai degrabă le ignoră decât s-ar părea că-l afectează: „Nimeni / nu mai crede-n fantome: / Nici fantomele înseşi! / Nu ne mai întrebăm / ce este Dincolo de Noi / nici ce este Dincolo de Dincolo;” („Extraplat”, pag. 56).

Un număr de 14 poeme se numesc... SIMFONIA, iar prima este „Simfonia albastră”, cu o singură imperioasă cerinţă: „vrem să avem linişte ca poeţi / să cântăm împreună / cu lebedele negre / pe sunete albastre de Voroneţ / ca să ne anuleze / starea de plâns” (Op. cit., pag. 73); o „Simfonie în gri”, în care „MARELE VRACI / al Universului / orchestrează sentinţe de moarte / pentru sunetele din sufletul versului” (Op. cit., pag. 75); „Simfonia tăcută”, în

care „Pe Beethoven am început să-l iert”, deşi nu din vina marelui compozitor „Muzica terestră / n-a mai fost amintită / prin sfere / decât cu Aprobare” (Op. cit., pag. 77); „Simfonia mută”, ca un protest în genunchi, tăcut şi cuminte: „Te întrebi tu oare când preoţi blestemaţi / deghizaţi în ATEI / cu studii de teologie... marxistă / vor să dezlege mistere” (Op. cit., pag. 80); „Simfonia clipei”, în care poetul afirmă ritos şi ateu, în prag de erezie şi „ardere pe rug”: „Numai poeziile / sunt morile mele de vânt / pentru care dau trânta / cu Dumnezeu” (Op. cit., pag. 81-82), ca un Don Quijote convertit la ideologia marxistă; deşi în „Simfonia Timpului” se vede cum: „Ecoul îmi fură gândul departe / ca pe-o erată / ochii Adevărului mă privesc din spate / numai minciuna din boxa sufletului / face semn disperată” (Op. cit., pag. 84); iar în „Simfonia eliberării” pare că „DESTINUL doarme-n / patul lui PROCUST” (Op. cit., pag. 87); „Simfonia somnului”, în care poetul Vasile Mandric nu mai ştie „Unde-mi sunt VISELE?” şi „Unde-i Adevărul?” (Op. cit., pag. 92); ca să afle în „Simfonia uitării” că: „Dincolo de oglindă / Văd adevărul albastru / - roşu rămâne aici, / blestematul de ROŞU” (Op. cit., pag. 94); şi, mai ales, să afle dezamăgit că „Trec anii copţi de înfrângeri / fără putere te-am aşteptat să vii / ... / Şi parcă mă-alină totuşi ceva / C-a mai rămas simfonia aceasta / de dragoste / - fir-ar al dracului... / ce nu se mai termină...” (Op. cit., pag. 97), ca să mă opresc aici, cu o frază lungă, lungă, lungă...

Volumul de versuri „Spaţiu răsturnat” este o carte de lirică de-o gravitate barocă, scrisă cu obidă şi încrâncenată revoltă de către poetul Vasile Mandric, împotriva unei Istorii, cumplită şi nedreaptă, după afirmaţia sa din Cuvânt înainte: (pag. 5-6): „Acum, după aproape 20 de ani, sufletul mi-e plin de o teribilă lehamite. Cinci ani am făcut cele mai umilitoare munci pentru a-mi tipări acest cântec de lebădă şi nu ştiu dacă am puterea pentru celelalte cărţi scrise anterior”.

De la jovialitatea şi jocul cu ironia sclipitoare şi incisivă a epigramei, pe care şi-o asumă cu o anume nonşalantă detaşare la întruniri culturale de tot felul, poetul Vasile Mandric şi-a păstrat, pe un palier temporar de 40-50 de ani, tempoul lirei sale şi „linia melodică” a unei poezii grave de-o acurateţe şi-o încrâncenată stabilitate tematică, pe un canon ideatic şi o formă de demitizare estetică, pe care le-a cultivat într-o perioadă de agresivă ideologie, împiedicându-l să tipărească o carte. Este motivul pentru care abia la vârsta senectuţii domnul Vasile Mandric publică volumul de versuri „Spaţiu răsturnat”, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2014, 118 pagini, pe care certamente îl aşez cu drepturi depline în spaţiul „literaturii de sertar”, conceptul estetic şi de creaţie artistică atât de mediatizat şi în egală măsură controversat, aşteptat cu speranţă după Revoluţia din Decembrie 1989, dar care s-a dovedit doar o... promisiune, semnalat în recenziile mele la proza scriitorilor Fănuş Neagu („Amantul Marii Doamne Dracula”) şi Valentin Popa („Papagalul şi Revoluţia”, „Serata crăiţelor”), sau despre care s-a vorbit în presa literară, cu trimitere la Paul Goma („Din Calidor”), Eugen Barbu („Ianus”), Dinu Săraru („Crimă pentru pământ”).

Volumul de versuri „Spaţiu răsturnat”, semnat de poetul Vasile Mandric, ar putea fi, aşadar, „literatură de sertar” de factură lirică, 55 de poeme elaborate şi doar citite în cenaclurile brăilene între anii 1974-1989, care n-ar fi putut vedea lumina tiparului în condiţiile cenzurii draconice de atunci; ba, mai mult, surprinzător este faptul că, în condiţiile delaţiunii întreţinută de Securitate, poetul n-a fost arestat iar poemele confiscate, după lectura unor versuri fulminante: „Ţin să vă anunţ extraordinarele / descoperiri ştiinţifico-tehnice / ale socialismului / apa caldă şi mersul pe jos, / apoi vă mai arăt cu degetul / stricătorii de prag / căutătorii zilei de ieri / demolatorii de limbă şi obiceiuri / fachirii de cuvinte parfumate / jongleorii de fericire ai EPOCII DE AUR / în viaţa de apoi..” („Simfonia Prezentului” – sau „Lecţia de imaginaţie”, pag. 90), cu precizările riscante şi îndrăzneţe: „Actorului Constantin Codrescu” şi „citită la Festivalul Mihu Dragomir de către scriitorul Corneliu Ifrim, 1983”.

„Literatură de sertar”, fenomenul-speranţă, trâmbiţat ca un... „marş triumfal”, dovedit o nălucă iluzorie cu puţine şi convingătoare exemple, este o „aserţiune poetică” convingătoare la poetul Vasile Mandric, care mă determină să-l includ printre scriitorii dizidenţi şi să-i înţeleg întârzierea decentă a tipăririi volumului său de versuri. Mai ales că domnul Vasile Mandric conducea pe atunci un cenaclu literar la Brăila şi, realmente, încuraja o astfel de atitudine artistică... rebelă!

Un poem ca „Meditaţie la circ!”, citit într-un cenaclu literar prin anii 80-85 ai secolului trecut, n-ar fi putut fi tipărit şi inclus într-o carte şi nu-mi explic cum de-a scăpat poetul de rigorile unei ideologii rigide şi severe, când trimiterea la... „cel mai iubit fiu al poporului” este mai mult decât străvezie: „Ce false iluzii în gânduri se iscă / ideea de spectacol mă lezează; / oare piticul peltic pe umbra lui / dansează şi riscă / fantoma fiinţei lui viitoare?! / ... / aplauzi bagheta minciunii un pic / PITICUL peltic / încoronat cu laur / scoate din oglinzi / mesajul sigilat cu iluzii / despre fericirea şi viitorul de aur / din MARELE NIMIC” (Op. cit., pag. 55).

Poetul Vasile Mandric scrie versuri-revoltă (!), într-o perioadă de umilinţe, şi de neputinţe, şi de lipsă de curaj, când se întrerupea curentul electric în apartamente neîncălzite şi ne luam pe cartelă raţia de ulei, de făină, „adidaşi” (!?) şi două-trei ouă pe lună, ca o nedreaptă şi umilitoare iluzie: „În nări cu miros de Polul Nord / cineva / ne bate în geam cu degetul / să ne distribuie / cartela pentru lumină / ... / pe la ferestrele / unde ne dorm visele / obosite / de atâta vară lipsă” („Noiembrie”, pag. 114), datată 9 noiembrie 1977.

„Spaţiu răsturnat”, un volum de versuri cu un titlu-metaforă, ca un „testament sentimental”, este o carte de atitudine manifestă, pe care poetul Vasile Mandric a gândit-o şi a parafat-o la un... Notariat, care să-i certifice dreptul la opinie, la o altă opinie decât a oamenilor din jurul său, deşi acceptă, nu fără obidă, uşor nedreptăţit, că: „Cineva îmi mai bate / la uşă / cu toiagul tristeţii” („Zi neînsemnată”, pag. 7), asumându-şi nu înfrângeri sau neşanse, ci o anume dilematică axiomă shakespeare-iană: „Eu, saltimbanc

SPAŢIU RĂSTURNAT

Dumitru Anghel

RECENZIE

de Vasile MANDRIC


(continuare în nr. viitor)

Dimitrie Drăghicescu

Omul, orfelin al lui Dumnezeu. – Dar credinciosul nu devine prin aceasta o specie de orfelin? Dumnezeu Tatăl magic abandonându-se, credinciosul neo-creștin rămâne fără tată. Din fericire, neo-creștinul a devenit adult în același timp cu orfelin. Neo-creștinismul va fi religia care marchează vârsta adolescenței umane, sau, mai exact, trecerea de la adolescență la vârsta adultă. Umanitatea, orfelină de Dumnezeu, dar devenită adultă, îşi poate lua destinele în mâinile proprii.

De altfel, pierderea este aproape nulă, dat fiind că Dumnezeu ne ajută numai în măsura în care noi înșine ne ajutăm, și că tot ce face pentru noi se reduce exact la ce putem face noi înșine, fiind comun admis că însuși Dumnezeul static și gata făcut al tradiției nu muncește decât prin oameni, niciodată direct. Atunci, în fapt, ideea nouă pe care noi ne-o facem despre Dumnezeu nu ne procură decât o pierdere iluzorie, sau mai exact încă: pierderea unei iluzii.

Vom fi mai curând de părerea lui Max Scheler: „Mi s-a făcut obiecția, scrie el, că omul nu poate accepta și suporta ideea unui Dumnezeu neterminat, a unui Dumnezeu în devenire. Răspunsul meu este că metafizica nu este o instituție de asigurare și asistență pentru oamenii slabi și nevoiași. Ea presupune la om puternice sentimente de îndrăzneală și forță. Omul nu poate obține cooperarea și asistența divină în luptă decât în măsura dezvoltării și creșterii conștiinței sale de sine. Cert, noi oferim, și noi, sprijinul istoriei mondiale anterioare întrucât ea va fi desăvârșită de Dumnezeul în devenire”. (Die Stellung des Menschens im Kosmos, p. 112).

Omul, având sentimentul profund și prin urmare inconștient că există în el un Dumnezeu virtual, atotputernic și omniscient, ia de la început, spunem noi, alurile unui Dumnezeu atot-puternic. Când dezmințirile experienței încep să le clarifice, el nu se resemnează și concepe ideea de Dumnezeu atot puternic, trăind și existând exterior, sub protecția căruia el se plasează și căruia îi așteaptă și ajutorul și concursul, pe care el nu încetează să-l solicite prin rugăciune și pe care el gândește că-l poate merita prin adorație și cult (24). Dumnezeu nu este așadar decât obiectivarea

(24)„Din cauza acestei neputinţe în care ne vedem acţionând acolo unde precis am voi să acţionăm mai mult, căutăm o ieşire pentru voinţa noastră comprimată, pentru speranţa noastră inchietată, şi o găsim în cererea adresată lui Dumnezeu”. GUYAU, L’irréligion de l’Avenir, p. 127.

Atot-puterniciei care-i lipsește omului dar pe care ar vrea s-o posede și pe care el își propune s-o achiziționeze și s-o exerseze prin Dumnezeul său; căci el știe, dintr-o știință obscură dar sigură, că el va poseda într-o zi atot-puternicia pe care o atribuie în prezent lui Dumnezeu. Dumnezeu ia atunci caracterul unui tutore, al unui tată binevoitor și la care omul a recurs de fiecare dată când natura rezistă la eforturile lui și când forțele sale nu dau de capătul sarcinii pe care și-a propus-o sau ale dificultăților și obstacolelor pe care le întâlnește acțiunea sa, proiectele sale. „Genul uman, spune Guyau, a avut mult timp nevoie, ca individ, de a trăi în tutelă; cât timp a încercat această nevoie, vedem că el nu putea să nu se sprijine pe ideea unei providențe exterioare lui și universului, capabilă să intervină în ursul lucrurilor și să modifice legile generale ale

OMUL, ORFELINUL LUI DUMNEZEUde Dimitrie Drăghicescu

naturii prin voințele sale particulare. Apoi, prin progresul științei, el s-a văzut forțat să răpească în fiecare zi de la Providență câte una din puterile sale speciale și miraculoase, câte unul din prerogativele sale supranaturale… Știința, acoperind Providența cu o rețea din ce în ce mai strânsă a legilor sale inflexibile, o imobilizează, pentru a spune astfel, și o paralizează” (op. cit., p. 72). „Religia și știința au în comun că ele reușesc să ne acopere egal în rețeaua necesităților; dar ceea ce distinge știința este că ea ne face să cunoaștem ordinea reală a cauzației fenomenelor, și prin ea ne permite să modificăm această ordine când ne place; arătându-ne dependența, ea ne dă ideea și mijlocul de a cuceri o libertate relativă” (p. 71). „Previziunea și oracolele au fost de asemenea privilegiul religiei. Treptat, religia a renunțat la una din porțiunile cele mai importante ale vieții umane pe care pretindea altădată că o cunoaște și-l dirijează” (p. 129). Progresiv, afacerile umane cât și fenomenele naturii sunt sustrase grijii providenței divine, și omul, prin mijlocul științei și al industriei, își asumă sarcina și responsabilitatea acesteia. (25). În măsura în care omul achiziționează, prin știință și prin tehnică, (25)„Asigurarea, iată încă o concepţie cu totul modernă care va substitui acţiunea directă a omului, intervenţiei lui Dumnezeu în evenimentele particulare şi care vor permite de a compensa o nenorocire înainte chiar ca ea să se fi produs. Este probabil că asigurarea, care nu datează decât de câţiva ani şi merge extinzându-se rapid, se va aplica într-o zi aproape la toate accidentele care pot frapa omul, se va plia pe toate circumstanţele vieţii, ne va acompania peste tot, ne va acoperi cu o reţea protectoare. Atunci agricultura chiar, marina, toate meseriile şi toate artele în care iniţiativa umană are o parte cel puţin, în care trebuie să aştepte acolo o „binecuvânare particulară a cerului” şi în care succesul final rămâne totdeauna aleatoriu, se vor vedea devenind din ce în ce mai independente şi libere. Se poate crede că într-o zi ideea de providenţă particulară va fi complet eliminată din sfera economică: tot ce, de-o manieră sau alta, se va putea estima în bani va fi acoperit de o asigurare, pusă la adăpost de soartă, retrasă de la favoarea divină”. (Guyau, op. cit., p. 137).

Forța de a stăpâni natura, se reduce de asemenea nevoia de ajutor al lui Dumnezeu și ideea de Dumnezeu în accepția tradițională își pierde rațiunea de a fi. Într-adevăr, dacă Dumnezeu n-a fost imaginat decât pentru ca omul să poată stăpâni universul, pe sine însuși și pe ceilalți cu concursul atot-puterniciei sale, existența exterioară a lui Dumnezeu dispare sau se diminuează cu dispariția sau diminuarea rațiunii sale de a fi.

* Dumnezeul exterior se eclipsează pentru a apărea Dumnezeul interior. - Dar Dumnezeu nu-și pierde existența sa exterioară decât pentru a începe o existență reală în interiorul spiritului, existență făcută de toată știința și de toată putința pe care au dobândit-o oamenii asupra universului și asupra lor înșile. Omul nu mai are nevoie de un Dumnezeu exterior chiar în măsura în care, de acest fason, Dumnezeul interior se revelă și se dezvoltă în profunzimile sufletului său.

Ideea de Dumnezeu ca o ființă reală se va șterge din conștiința oamenilor cultivați, așa cum s-a efațat în State tirania regilor și a împăraților absoluți. În fond, mișcarea democratică este conexă ateismului. Când omul devine capabil

să se conducă și să se domine pe el însuși, autoritatea monarhilor nu mai are rațiune de a fi. Tot așa, pe măsură ce omul realizează în el câte ceva din atributele divine, divinitatea exterioară încetează de a exista, pentru că ea nu mai este indispensabilă. Realizată în sufletul și în spiritul omului, divinitatea exterioară devine, precum regii, o superfetație absolut inoperantă. Dumnezeul concret, gata făcut, și care face totul, va leșina precum regii și monarhii absoluți care-i sunt la origine și atâta timp l-au reprezentat, pe măsură ce umanitatea va forma un vast tot social în limitele planetei. La drept vorbind, existența sa iluzorie va fi cea care va leșina, pentru că realitatea sa adevărată se va efectua numai atunci.

Această veritate a început deja să se ivească în mințil unor contemporani. Și ceea ce este cel mai caracteristic este că ateiștii cei mai obstinați, cei care făceau profesiune de incredință totală, ca de exemplu socialiștii notorii: Guesde și Briand, ne crezând în Dumnezeu scurt și cuprinzător, cred în Dumnezeu realizându-se în umanitate (26).

(26) „Omul, spunea GUESDE, este în curs de a deveni Dumnezeu, de a se salva el însuşi” (Şedinţa din 24 ianuarie 1896). „Nu vor exista lucruri divine care să nu fie umane”. „Divinul rezidă în inima umanităţii” zicea Fr. ENNGELS. „Sunt om şi nimic din de e divin nu mi-e străin” (Religia, Morala şi ştiinţa, pp. 254-255). Şi Briand, într-un discurs în faţa institutorilor reuniţi la Augers, spunea: „Acest om Divinitatea este în el – şi, dacă dumnezeu până în prezent a fost atât de des neputincios şi şovăitor, este pentru că minciuna şi ignoranţa i-a înlănţuit prea mult timp eforturile. Vă revine vouă să-l liberaţi”.

Omul în curs de a deveni Dumnezeu, omul templu al divinității, iată-l, l-am arătat, veritatea esențială a doctrinei catolice. Aceeași idee se refugiază în fondul concepțiilor democratice, ale democrației celei mai avansate. A spune că persoana umană trebuie considerată sfântă și suverană, ce înseamnă, dacă nu, în sanctitatea sa, în eminenta dignitate a persoanei umane, a recunoaște caracterul său divin?

Gânditorii care au îndrăznit să împingă orgoliul până la termenul său extrem, până la blasfemie, au avut curajul să afirme propria lor divinitate. Dostoievski, de o manieră indirectă, făcea pe Kirilov, unul din personajele din Possédés, să spună:

„A concepe că Dumnezeu nu este și a nu concepe în același timp că tu însuți nu ești Dumnezeu, aceasta este o absurditate, cel puțin dacă nu te ucizi absolut”. Mai direct, Nietzsche va spune: „Dacă Dumnezeu există, cum aș putea suporta gândul că Dumnezeu nu sunt eu? Nu există Dumnezeu, căci Dumnezeu este mort. N-ar trebui, noi înșine, să ne transformăm în Dumnezeu?”.

Tr. George Anca


Lupul atlantic

Prieteni, vă scriu povestea începutului omului ca om: El s-a născut din privirea lupului atlantic; Dornică şi măgulitoare, feminină prin esentă, Această privire îsi sfâşie prada numaidecât,Ne conduce spre lumi necunoscute încă sufletului nostru.Cutreieră codrii ţării în salturi nemişcate, Lăsând în urmă dâre albastre de cronici părinteşti; Totul e să căutam aceste cronici ale părinţilor: În ele vom afla genealogia noastră atlantă,Minuni ale naşterii şi ale renaşterii omului şi omenirii complete prin fire. Ursul zalmoxian îl ţine în brate şi poartă în cântec lunar. Domneşte peste regnul animal ursul zalmoxian.

Te văd îmbătrânind

Faţa-ţi oglindă cu vagi pete de machiaj, O ating fără să mă apropii de tine.Cumulul vechi îţi e fatal, Mâinile tale sânt pline de poveri, Unghiile s-au descărnat pe ninse dimineţi. Doresc să te îmbrăţişez fără calcul, iubito fără ev. Te văd zână în păduri sfinte, În păduri neumblate de cumpăna sorţii. Un sărut de mi-ai da cu buze închegate, Suflul adamic l-aş simţi pe braţe. La apa cea clară din lumea eternă,Acolo îţi voi strânge pieptul şi picioarele.

POEZIE

Ion Pena

Veronica STãNILã

BADEA IONUñMetamorfoze

Acest drumeag de lespezi încâlciţi Îmi rupe carnea goală şi trufaşă Pe urmele a mii de neofiţi Şi cu azur durerea mă înfaşă.Nestăvilit ‚nainte mă îndemn Urcat pe uriaşe crepuscule, E lumea ca o amforă de lemn Şi fluer în sărăciile-i pătule.Hei, suflete deapururea hoinar Opreşte la o margine de vară Şi soarele luându-l felinar Să trecem peste margine afară.Voi ocărâ de-acolo, fără cosorog Acest pământ aidoma cu-o sferă Şi voi scuipa pe mersul lui olog De brută prăbuşită în holeră.

Moartea Mariei

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă, Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea mâna fioroasă Şi, cald, culese sufletul Mariei.Odihna veşnică îi stă acuma Pe ochi, pe buze şi pe mărţişoare, N-o mai călca, zglobie, toamnele şi bruma Şi n-o mai pune vara-n chiotoare.Cinci oameni vor veni după amiază Cu paşi de pâslă şi cu mâini uscate – O vor culege parcă ar fi trează Şi-or aştepta să-i dea nişte agate.Dar pân’ la urmă rece va rămâne, Cu cer şi cu ţărâna măritată; Isuse ‚nalte, nobile stăpâne, Dece chemaşi, la tine, mândra fată?

Noapte la Turnu Măgurele

Noaptea caldă... noapte pasăre nocturnă Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o Pe oraş ca un „Adio del Passato” Fredonat într-o lagună taciturnă.Pietonii pe trotuare trec în grabă. Liniştea se sparge-n uşi de cafenele. Catedrala ‚nalţă turlele spre stele În mirosul de grătar şi de tarabă.Stingerea se sună lung la regimente, Cu ecouri prelungite. În grădină Teatrul râde-n revelaţii somnolente, Pe când paznic al luminilor de lapte - Sfinx pe soclul său de piatră carpatină – Stă eroul de la şaptezeci şi şapte...

Nocturnă

Hei telegari ai visului, Purtaţi-mă pe unde nu voi ajunge vreodată, La porţile paradisului De crin, de ismă şi de vată.Eu sunt un om sănătos Bun pentru etajul cel mai de jos Al vieţii a doua, Sudul şi slava şi roua.Cel puţin uşoara voastră cotigă Să mă treacă pe lângă Dumnezeu S-aud pe Arhangheli cum strigă La sufletul meu.Apoi la ‚nvierea cea mare

Nu voi mai aprinde lumânare, Nu voi mai scula oasele Să-mi poarte ponoasele.

Lui Eminescu

Se-nalță iarăși sfânta noastră limbă!La îngerimea numelui știut, Comori sublime poartă-n a lui salbăZăpezile luminii din care s-a ivit.

Desăvârșit, cu chipu-i îngeresc,Sporind eonii geniului amarSpre mândrele coline-ale neamului acest’Se-avântă spre tării cu întregu-i har.

Cuvintele, ca fluturii, s-au răspândit adenicDe-acest grai sfânt ce l-a iubitS-au adunat statornic și sfielnicCu întreaga lui făptură, a farmecului sfânt.

E-n largul lui – planeta borealăDin care am luat sclipiriE melodia noastră arhetipalăCe-o ascultăm acum ca și în veacuri.

N-am timp...

N-am timp de-atâta frumusețe!Declar ca orice trecătorPe roata timpului au pierit diminețileȘi povara cuvântului dor

E o moară comună ce macină timpȘi-un cer incolor ce ne știe,E viața ce-o clipă o vezi ca un nimbCând peste o clipă devine trăire.

N-am timp să mai descopăr comoriRăbdarea lui nu-i imensă,Mă pregătesc cu zeii în zoriSă inventez un eden într-o lume inversă

Păuni de alabastru m-or duce acoloSpre tronul de aur al LumiiVoi pregeta necunoscutelor viețiSplendoarea iubirii și arșița urii.

În sens invers

Tu vii transversal peste iubirile melenăvalnic vii,precum caii sălbatici în câmpiile pustiinăpădite de ierburica și cum ar spumega un ocean –cu sufletul transparent viica un șaman care te-afunzi în coloaneleaerului și dispariȘi vii nesigurîntr-o alchimie năvalnică, neștiutăca un cosmos inventatpurtat de corăbiile acesei lumiîn sens invers.

Încă o dată

Oracole mute prezic în amiezicărări – ale binelui și ale răuluipe care le vom străbate –silabele lui ca niște cămăși albeîncerc să le rostescși devin păgâne orizonturi în caremă pierd –și-o mie de voci mă preiaupe-un solfegiu necunoscutca și cum m-ar cântadeșirându-mă orfic pe această iubire.

Colind

Lumina cădea sonor întâmplător...ciorchin de umbre pe înserare a îndurarepocalul rubiniu era pentru decorcristalin, dar și sfidătorși-n aiurarea acestui colindm-am trezit hăulind –cuvintele prinse-n hore semanticepurtau trema albă a preacuratei seraficeși totuși un vuiet nocturnîmi poruncea să mă supunsub bolți de vis și meterezecreat-am fără sfială vârtegecare creșteau ca un fumpe nimicul rotit infidelca un inel.


Ne mîndream adesea cu prolificitatea uneia sau alteia dintre perioade punctînd genuri,or numai genul literar citit în mod persistent.Dominant.Fie proză, poezie, eseu, cronică de prezentare, textele ascultate scoateau în evidenţă unu-doi autori, ce se detaşau net. Ei bine, luna decembrie a anului de graţie 2014 a fost destinată prozei în exclusivitate. Mobilizaţi şi activaţi sută la sută asupra proiectului propus de scriitorul Gheorghe Andrei Neagu,alcătuirea unui roman colectiv, noi, cei prezenţi în cenaclu am prezentat texte fără titlul, texte însăilate pe tema propusă:cea a pietrei. Care piatră? Să fie piatra filosofală, să fie cea a tăriei de caracter, să fie una lapidară, să fie piatră, orice ar simboliza aceasta, numai piatră să fie. Aşadar au citit:Ştefania Oproescu, Gheorghe Andrei Neagu, Constanţa Cornilă, Elena Stroe-Otavă, Dana Ţolea, Gheorghe Sucoverschi, Mariana Vârtosu, Rodica Soreanu,Raluca Marina Baciu,Petrache Plopeanu, Nina Elena Plopeanu. Poezia lui Constantin Toma ,,Toamnă iar,, - a fost un moment de reîncărcare a bateriilor. Şi poeziile Constanţei Cornilă au avut acelaşi rol. Nici poemele lui Petrache Plopeanu nu şi-au propus altceva decît să ne încînte. Dar, în maniera lor:cumiţi şi cu toată mintea la decodificare. Între timp, luna decembrie ne-a dăruit o lansare de carte, cea a lui Ionel Moni Constantin - carte de mult promisă - ,,Întîmplări din vremea loviluţiei,,. Prezentată de scriitorul Gheorghe Andrei Neagu,simplu şi la subiect cartea a stîrnit curiozitate şi interes. Nu numai titlul a fost unul incitant, dar mai ales conţinutul recomandă cartea. Emoţii? Pe cît de normale, pe atît de evidente au fost... Felicitări autorului şi, la cît mai ...bune şi la mai multe cărţi! Şi pentru că vremea ne-a îngăduit, sfîrşitul de lună s-a transformat într-o scurtă vacanţă de Crăciun. Toate cele bune, La mulţi ani 2015!- nu înainte de a dori celor două poete (Ştefania Oproescu în 1 ianuarie şi Diana sava în 3 ianuarie) să dorim celor două colege ale cenaclului nostru, să aibă parte de bucurii şi un An Nou mai bun.

LA MULŢI ANI tuturor!

CRONICA PIETREI sauCRONICA LUNII DECEMBRIE

O ANEMONĂ ÎNTRE AGONIE ŞI EXTAZ. LA MULŢI ANI!


Violeta Craiu scriitor brăilean, membru US-fil/Iaşi s-a născut în mirifica zonă din Balta Brăilei, zonă care i-a definit orientarea literară. Deşi a debutat drept prozatoare,cu romanul Anemona, continuînd cu Agonia fericirii şi alte două cărţi de poveşti pentru copii, Violeta Craiu îşi exersează pana şi, excelează în poezie. A fost remarcată la un concurs de poezie (unde a fost şi premiată), ca mai apoi volumul ,,Muze sub aparenţe,, s-o situeze între poeţi, acolo unde-i e locul. Mă voi referi la cel mai recent volum de versuri – Versuri rătăcite în Balta Brăilei - cel care o încoronează şi o redefineşte. În acest volum se remarcă maturitatea discursului poetic, alegerea temei, limbajul şi mai ales mesajul poetic. Să vorbeşti despre poet şi poezie, cel mai adesea pare un sacrilegiu. Poezia din volumul de faţă pare o mărturie, o lungă imputare făcută iubirii neîmplinite, ori iubirii poetice niciodată înţeleasă. De parc-ar vorbi iubitului,

Violeta Craiu se adresează poemului cu chip de bărbat. Sau, poate invers? Nu voi analiza volumul, nu se cade ca, într-un mesaj de La mulţi ani, să analizăm versuri. Să dorim scriitoarei la cît mai multe şi inedite cărţi. Şi, să amintim Violetei Craiu că prietenia nu se măsoară în cuvinte. Şi mai ales, să ilustra mesajul nostru cu o poezie din volumul mai sus amintit:,,o veşnicie mi-ar lua să-nchid culoarul/care ne leagă/bănuieşti un viitor nesigur ce ne silabiseşte sfîrşitul/dar te întîmpin în fiecare zi cu acelaşi zîmbetşi-ţi pun petale de flori pe tîmpla obosită tragi după tine cuvintele/ele se încîlcesc amesteci misterul cu neînceputele ape/indecis îmi şopteşti ceva/despre un loc cuceritor/ unde spui că vei fi doar al meu/un vers rătăcit din poemul nostru/neterminat/,,(Un vers rătăcit, pag.19)

Mărturia şi sinceritatea mărturiei sunt garantul valoric al volumului.Violeta Craiu, o anemonă rătăcită în lumea fericirii agonizante s-a

retras sub aparenţe şi, ispirată de muze neştiute descifrează pentru iubitorii de poezie rătăcirea versului din...Balta Brăilei:La mulţi ani!

ŞI EXTAZ. LA MULŢI ANI! Iaşi s-a născut în mirifica zonă din Balta Brăilei, zonă care i-a definit orientarea literară. Deşi a debutat drept prozatoare,cu romanul Anemona, continuînd cu fericiriiCraiu îşi exersează pana şi, excelează în poezie. A fost remarcată la un concurs de poezie (unde a fost şi premiată), ca mai apoi volumul ,,s-o situeze între poeţi, acolo unde-i e locul. Mă voi referi la cel mai recent volum de versuri – Balta Brăilei acest volum se remarcă maturitatea discursului poetic, alegerea temei, limbajul şi mai ales mesajul poetic. Să vorbeşti despre poet şi poezie, cel mai adesea pare un sacrilegiu. Poezia din volumul de faţă pare o mărturie, o lungă imputare făcută iubirii neîmplinite, ori iubirii poetice niciodată înţeleasă. De parc-ar vorbi iubitului,

Mariana Vicky Vârtosu

20. Sensibilii Personalitate: Foarte sensibili la mediu, cei nascuti pe 20 isi “acordeaza”

emotiile la acesta. Aspira la armonie, frumusete si afectiune. Desi par linistiti si retrasi, au cultul prieteniei si sunt facuti sa traiasca in cuplu. Sunt foarte buni colaboratori, asociati sau consultanti, aportul lor este deosebit de pretios, dar nu le place sa iasa in fata. Au o gandire profunda, analitica si imaginativa, serioasa; sunt atenti la detalii.

Defecte: Reticenta, lipsa de incredere in propriile forte. Incapacitatea de a refuza ii face usor de exploatat.

Dragoste: Pot darui mult, dar cer mult in schimb. Au nevoie de iubire si caldura, atingeri tandre si vorbe dulci. Sunt parteneri fideli, intelegatori si diplomati.

21. Sociabilii Personalitate: Comunicativi si foarte deschisi catre ceilalti, cei nascuti pe 21

au un talent social innascut. Detin darul de a-i antrena, entuziasma, atrage, inveseli pe oameni. Se remarca la petreceri sau alte evenimente mondene. Sunt plini de vitalitate, iuti la minte, talentati. Au putere de convingere, sunt extrem de dotati pentru intermedieri si vanzari. Provocarea, pentru ei, este canalizarea aptitudinilor catre scopuri precise si perseverenta in atingerea lor.

Defecte: Instabilitate, lipsa de disciplina, superficialitate, tendinta de a se risipi in mai multe directii fara sa finalizeze.

Dragoste: Sclipitori si plini de farmec, nu intampina nici o dificultate in a lega o relatie. Problema se poate ivi in a o mentine... Le trebuie un partener ager si sensibil, dar ceva mai stabil.

22. Plutocratii Personalitate: Dispun de forta, stapanire de sine, o mare ambitie si au spirit

de aventura. Au un caracter puternic, simt practic, creativitate, initiativa, talent de lider si abilitatea de a-i influenta pe ceilalti. Actiunile lor se indreapta catre afaceri de mare intindere, imperii financiare, putere politica, faima. Orientarea spre material predomina, iar pornirea de a acumula, de a face avere ii propulseaza adesea in

Anatol Basarab(urmare din numărul anterior)

lumea plutocratiei. Destinul lor e maret, promitator, dar poate fi si dificil. Defecte: Infumurare, lipsa de scrupule, inflexibilitate, nesiguranta, lacomie,

tendinte acaparatoare si manipulative. Dragoste: Sentimentele lor nu cunosc cale de mijloc: iubesc sau detesta.

Cauta un partener din acelasi aluat, cu aceleasi ambitii - de preferat, care provine dintr-o clasa sociala de varf.

23. Spontanii Personalitate: Inteligenti, flexibili, agili si ingeniosi, cei nascuti pe 23 au o

mare capacitate de adaptare. Reactioneaza spontan, rapid si adecvat. Pentru ei, viata este o aventura, in care pot experimenta mereu ceva nou si incitant. Socializeaza usor si au darul comunicarii. Imaginativi si perspicace, au talente diverse si interese multiple. Au un destin schimbator, dar nu le lipseste sansa.

Defecte: Inconstanta, nerabdare, lipsa de tenacitate, inclinatii catre dependente (mai ales alcool, mancare, tutun, eventual droguri).

Dragoste: Sunt afectuosi si sensibili, dar marea lor curiozitate ii indreapta spre mai multe relatii, dintre care unele nepotrivite sau imposibile. Isi doresc totusi un echilibru afectiv, asa ca pana la urma fac tot posibilul sa fondeze o casnicie armonioasa si stabila.

24. Prietenosii Personalitate: Marinimosi, saritori si gata sa raspunda prompt la solicitari, cei

nascuti pe 24 sunt foarte buni prieteni. Pentru ei, cercul apropiatilor este sfant si sunt gata sa faca sacrificii pentru a pastra bunele relatii. Pe umarul lor fidel si devotat poti sa te sprijini sau sa plangi. Altfel, sunt persoane casnice si responsabile, dar care au adesea, gratie sensibilitatii, veleitati artistice, mai ales dramatice sau actoricesti...

Defecte: Prea mare sensibilitate, emotivitate, indulgenta exagerata, de care altii pot incerca sa abuzeze; indolenta.

Dragoste: Sunt romantici, au emotii puternice, le place sa-si arate dragostea. Au o enorma nevoie de afectiune. Sunt placuti de sexul opus si pot avea avantaje prin intermediul lor. Plini de farmec, sunt iubiti de partenerii lor.

SECRETUL ZILEI DE NAŞTERE


î

Domnul Stroescu locuieşte în satul Brădiceni, comuna Peştişani şi stă la o aruncătură de băţ de casa poetului Ion Căpruciu. Amicul fără de care această convorbire n-ar fi avut loc. Pentru a avea idee cine este şi prin ce cumplite gheare ale morţii a trecut, Ion Căpruciu mi-a împrumutat spre lectură „Întoarcerea din Infern”, scrisă de Constantin Stroescu. „Un om, un ostaş, un erou” cum îl prezintă Ion Căpruciu în prefaţa semnată de domnia sa şi în care afirmă, între altele că: „Această carte, scrisă fără patimă, dovedeşte un om integru şi demn, aşa cum erau şi alţi români pe vremurile acelea”.

Recitind „O scrisoare pierdută”

Reporter: Am găsit, pe măsuţa din balconul casei dumneavoastră, un volum de teatru, semnat de I.L. Caragiale, deschisă la scena VI din „O scrisoare pierdută”. Care-i personajul care vă place cel mai mult?

- C. Stroescu: Poate o să vi se pară curios, dar eu am un respect pentru Cetăţeanul turmentat. Este un om de caracter, care, în ciuda păcatului că-i place să bea, a luptat ca scrisoarea pe care a găsit-o să o dea celui care era adresant. Personajele celelalte sunt corupte.

- R.: Seamănă cumva cu politicienii de astăzi?

- C.S.: Mi-aţi pus o întrebare grea. Din păcate, da. În societatea noastră românească, după Revoluţia din 1989, o mare parte dintre politicienii noştri s-au îmbogăţit prin mijloace necinstite. Aceeaşi politicieni sunt preocupaţi de îmbogăţire, în loc să lupte din răsputeri pentru ieşirea României din criză, pentru dezvoltarea economică a ţării noastre, care să ducă la o viaţă cumpătată pentru toţi cetăţenii din ţară.

- R.: Prietenul meu şi vecinul domniei voastre – Ion Căpruciu – este psiholog de meserie şi v-ar întreba când v-aţi născut. Iar eu aş dori să ştiu şi de când locuiţi aici, în această frumoasă casă cu grădină lucrată de mai tânăra dumneavoastră soţie?

- C.S.: De văzut lumina zilei am văzut-o la 1 octombrie 1915, în plasa Brădiceni, satul Mierlăriţa. Am venit aici, în casa pe care a moştenit-o soţia Victoria de la o mătuşă, Elena Dogaru. E drept că ea se ocupă de grădină, că eu merg greu ajutat de baston. Nici ea nu-i foarte tânără. Are 81 de ani şi, ce-i drept, e harnică şi mai în putere. Tata era croitor de haine gorjeneşti şi avea ceva pământ, vreo 7 hectare. Îi plăcea să cumpere. Din pricina asta, când au venit comuniştii risca să fie trecut la chiaburi.

- R.: Din care haine? Ca acelea purtate de Dincă Schileru, inclusiv în Parlamentul Ţării Româneşti?

- C.S.: Da. Mai poartă şi acum brădiceneanul Costel Mircioiu, care-i decanul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Mama era

ţărancă şi am făcut şcoala primară la Brădiceni, cu învăţătorul Constantin Brâncuşi. Nu avea vreo legătură cu sculptorul.

• Din croitor, învăţător!

- R.: Şi cum de va dat ăl bătrân la carte. N-a vrut să vă facă croitor?

- C.S.: Ba bine că nu. Trei ani am ucenicit şi mai că se prinsese acul şi maşina de cusut de mine. Aveam un unchi învăţător, Gheorghe Popescu, carte-a scris la ziarele Dimineaţa şi Adevărul. (Şi a fugit în America, imediat după războiul doi mondial, intervine Căpruciu) A stăruit pe lângă tatăl meu să mă lase la Şcoala

normală de învăţători.- R.: Aţi dat admitere după trei ani de

ucenicie şi aţi intrat? Ce vă mai aduceţi aminte de examen. A fost greu, aţi luat bursă?

- C.S.: Aveam probă la muzică, limba română şi matematică. Directorul Şcolii normale era părintele Dănău, absolvent de filozofie, iar profesorul examinator la muzică Armăşescu. Cum părintele Dănău asista la proba de muzică, unde prezentam fiecare un cântec la alegere, iar eu mi-am ales un imn religios, după al treilea vers, impresionat de vocea mea, a zis: „Destul”.

- R.: Vă mai aduceţi aminte cele trei versuri?

- C.S. Cum să nu: „Doamne din Cer/ Tu al tuturor Tată/ Fă valea verde, smălţată!” Am studiat opt ani, fiind bursier şi intern. Examenul de Diplomă l-am dat la Şcoala normală din Craiova, cu media 8,33, al şaptelea pe clasă.

- R.: După ce-aţi luat diploma de învăţător, ce-a urmat?

- C.S.: Toamna, imediat, m-au luat

la oaste. Regimentul 18 Gorj m-a trimis la Regimentul 90 Infanterie Sibiu, iar de acolo am ajuns la Şcoala de ofiţeri de rezervă Ploieşti. Cursurile de sublocotenenţi de rezervă durau un an. În vara lui 1938 m-am prezentat, la Bucureşti, în faţa unei comisii formate din două persoane pentru a primi catedra de învăţător. Cerusem Oltenia, apoi Muntenia şi Cadrilaterul, dar nu aveau posturi. Abia în Transilvania am găsit.

- R.: Şi aţi ales din prima?- C.S.: Nu. M-au întrebat dacă accept

postul din comuna Scărişoara, în Munţii Apuseni, judeţul Turda. Era postul numărul unu, ceea ce însemna că nu aveau învăţător. Mi-am amintit de gheţar şi am refuzat. La auzul veştii că în comuna Valea Largă, tot în judeţul Turda, postul nr. 3, n-am mai stat pe gânduri. I-am avut colegi pe Eugen Vlasa ca director şi pe soţia sa Eugenia. La 1 noiembrie 1938, m-am prezentat la post şi am luat clasa a III-a.

o Epopeea concentrărilor

- R.: Vă simţeaţi bine printre românii din Transilvania?

- C.S.: N-a durat prea mult. În toamna lui 1939 au început concentrările, ca urmare a ameninţărilor de război din partea Germaniei şi Italiei. Am fost chemat la Sibiu şi în Regimentul 90 Infanterie. Primind comanda unui ploton de mitraliori, de 30 de soldaţi cu mine cu tot, i-am împărţit în două grupe şi i-am instruit până-n anul 1940.

- R.: Cum era armamentul?- C.S.: Nu de foarte bună calitate şi abia

numai două mitraliere, ceilalţi aveau puşti şi-i protejau pe mitraliori. Cum am primit ordin să plecăm în Basarabia, din cauza Pactului Ribentrop-Molotov şi a ultimatumului dat de URSS privind ocuparea Basarabiei, Regimentul 90 Infanterie Sibiu s-a retras pe Prut. Am trăit momentele dureroase ale populaţiei române care urma să îndure jugul sovietic după raptul ce sfârteca ţara. Durere mare. Pe Prut am rămas, după retragere, două săptămâni. Ne-am retras în judeţul Bihor. Transilvania era ameninţată cu ocuparea de Ungaria horthystă, iar noi trebuia să apărăm ţara. O săptămână am stat pe frontieră, dar România a cedat Transilvania de Nord prin Diktatul de la Viena. Aici am trăit durerea cea mare a populaţiei române care, cu lacrimi în ochi, ne întreba „Cui ne lăsaţi?” La Cluj am fost obligaţi să defilăm în faţa unei tribune aproape de statuia lui Matei Corvin, regele român al Ungariei. La tribună fiind ofiţeri germani şi italieni, eu întorcând capul în direcţia opusă

La cei 96 de ani ai săi, profesorul Constantin Stroescu este

Omul care a văzut moartea zilnic,în lagărele sovietice timp de 5 ani şi

două luni!

Bătrânii noştri exemplari

Ion Predoşanu


î

Probabil că pentru multă lume pare curios ca un scriitor să penduleze cu aceeaşi lejeritate prin mai multe genuri de creaţie. Ne-am tot amăgit cu ideea că un prozator rămâne un prozator, un poet - poet, şi un dramaturg – dramaturg. Cine şi-l poate imagina pe Shakespeare romancier sau pe Rilke dramaturg? Şi totuşi istoria cunoaşte destule cazuri când un scriitor vascularizează cu aceeaşi abilitate mai multe genuri literare, ba chiar o face cu pasiune şi zel de reclamă, din partea criticului, o dispunere mai complexă de nu cumva îl supune chiar unor grele încercări. Grigore Postelnicu face parte din această categorie. După ce a surprins

plăcut cu cele două romane desfăşurate – Zile şi nopţi la şes şi Femei tinere pe calea regală, îl vedem prezent în raftul noutăţilor literare cu un volum de teatru, În aşteptarea precipitaţiilor, (Editura Performantica, Iaşi, 2014) care cuprinde două piese din zestrea sa dramatică, rămasă în sertar, şi-ntr-o vremelnică abandonare. Puţini ştiu însă că teatrul a fost prima sa pasiune şi că în urmă cu mulţi ani, regretatul Valentin Silvestru îl încuraja cu speranţă şi încredere, ba chiar îl aşeza într-o companie onorantă, laolaltă cu Matei Vişniec şi cu alţi dramaturgi de notorietate de la noi. Din nefericire, repedea plecare din această lume a reputatului critic l-a determinat să se replieze în cadrele genului narativ şi deja a dobândit destule recunoaşteri printre prozatorii contemporani. Este unul dintre puţinii scriitori care nu apelează la memorie pentru a face literatură şi nu-şi pune biografia pe bigudiuri epice. Substanţa romanelor sale nu este decupată dintr-o realitate dată, şi nici nu se revendică dintr-o lume istorică sau evaziv-ipotetică, marcată de devălmăşiile absurdului, ci poartă în sine germenii posibilului, ai verosimilului. Lumea lui Grigore Postelnicu nu este neapărat reală, dar este plauzibilă, iar ficţiunea procesată de autor se poate converti oricând în real. Revenim însă la recentul volum de teatru şi-mi face plăcere să constat, vorba cronicarului, că nici într-ale teatrului nu stă mai prejos. În aşteptarea precipitaţiilor, piesa care dă şi titlul volumului îşi extrage substanţa scenică din realitatea noastră post-decembristă, cu toate nevralgiile cunoscute, de

Grigore Postelnicu în activele genului dramaticunde şi pretextul conflictual al acţiunii. Emanciparea politică nu este direct proporţională cu cea mentală şi unul dintre personaje, Bătrânul Oprişan, chiar subliniază apăsat cauzele care-au dus la stricarea morală a societăţii şi perpetuarea acestei stricări şi după ce-au dispărut cauzele care le-a generat: Păi dacă ne-am luat după ruşi am ajuns golani şi derbedei. Ia să ne fi luat după anglo-amerecani să fi câştigat războiul sfânt dus împreună cu nemţii împotriva bolşevicilor, ei, altă făină se măcina la moară… eram toţi oameni de cuvânt şi de onoare. Sau măcar cei din conducere, elita, era de cuvânt şi de onoare, că şi la nemţi sunt destui golani, nimic de zis, dar în conducere nu ajung derbedei niciodată, că acolo sita selecţiei e a naibii de deasă şi sunt depistaţi la timp. (p.17). Cealaltă piesă, Bătuta pe loc în chiote şi strigături, îşi extrage pretextul dramatic tot din noua realitate a satelor româneşti postdecembriste, unde, pe locul fostelor colhozuri staliniste apar asociaţiile agricole, interesate de absorbţia banilor europeni, deşi sunt conduse de aceleaşi lipitori hrăpăreţe şi cu spor în spolierea bunului public. Lumea este încă debusolată şi-şi revine greu din şocul alungării vechii dictaturi comuniste. Speranţa într-un Dumnezeu protector trece şi ea prin îndoieli şi incertitudini. În viaţa popoarelor, spune un personaj, apar epoci tulburi de haos şi colac peste pupăză şi o îngheţare a selecţiei. Dumnezeu pierde situaţia de sub control şi nu se mai ocupă de elită, ci de mulţimea bezmetică, care neavând conducători devine o gloată fără orizont (p.74). Scenele sunt dinamice, personajele bine conturate şi-i de mirare că niciuna din cele două piese de teatru n-a atras atenţia unui regizor interesat să le valorifice scenic. Oricum, eu, după ce l-am creditat ca pe un romancier bine plasat în cadrele imaginarului narativ, îl creditez şi ca dramaturg şi-s convins că mai devreme sau mai târziu îl vom vedea jucat pe scenele teatrelor. Îi doresc succes şi-i promit să stau cu ochii pe el şi să-i urmăresc evoluţia şi treptele deplinei împliniri.

Probabil că pentru multă lume pare curios ca un scriitor să penduleze cu aceeaşi lejeritate prin mai multe genuri de creaţie. Ne-am tot amăgit cu ideea că un prozator rămâne un prozator, un poet - poet, şi un dramaturg – dramaturg. Cine şi-l poate imagina pe Shakespeare romancier sau pe Rilke dramaturg? Şi totuşi istoria cunoaşte destule cazuri când un scriitor vascularizează cu aceeaşi abilitate mai multe genuri literare, ba chiar o face cu pasiune şi zel de reclamă, din partea criticului, o dispunere mai complexă de nu cumva îl supune chiar unor grele încercări. Grigore Postelnicu face parte din această categorie. După ce a surprins

Ionel Necula

lor. Nu ştiu colegii mei ce-or fi făcut. Ne-am retras în Dealul Feleacului, de unde ne-au lăsat la vatră şi m-am prezentat din nou la postul de învăţător din comuna Valea Largă.

Bătălia de la Dalnik şi prizonieratul în lagăre sovietice

- R.: Venea cumplita vreme a luptelor pentru reîntregire.

- C.S.: A început războiul cu URSS pentru eliberarea Basarabiei şi ne-ndreptam spre Odessa. În luptele de la Dalnik, la 1 octombrie 1941, batalionul meu a fost încercuit de trupele sovietice şi am rezistat până ne-au atacat cu tancurile, care-au străpuns linia noastră de apărare. O mare parte din batalionul meu printre care şi eu am fost făcuţi prizonieri.

După ce-am fost făcut prizonier, un ofiţer sovietic m-a întrebat: „Vâ ofiţer?” Am negat şi a ordonat unui soldat să mă-mpuşte. Un soldat de-al meu, când sovieticul a îndreptat pistolul spre mine, a căzut în genunchi rugând să nu fiu împuşcat. Ofiţerul sovietic, uimit de gestul soldatului meu, s-a înduplecat şi m-a invitat să

Iau loc în grupul de prizonieri. În drumul spre Odessa, un soldat sovietic evreu originar din Basarabia, văzându-mă, mi-a spus că sunt ofiţer şi să recunosc. Mă buzunărise şi mi-a găsit livretul militar. A trebuit să recunosc că

sunt ofiţer şi a început calvarul.

Salvat de la moarte, alergând pe lângă căruţă

- R.: Aţi umblat mult prin URSS?- C.S.: Ne duceau ca pe vite în vagoane şi

ne dau să mâncăm, te miri ce, când îşi aduceau aminte şi staţionam prin gări. Apoi ne-au cărat cu căruţe, cu camioane sub ameninţarea pistoalelor.

- Amicul Căpruciu, care-a citit cartea „Întoarcerea din Infern” de vreo cinci ori zice că puteaţi muri de ger. Cum aţi scăpat?

- C.S.: I-am cerut voie sovieticului să cobor din căruţă. Ofiţerii germani aveau mantăi groase şi au dormit în căruţă. A mea era mai subţire şi veche. Alergam după căruţă în noaptea geroasă, iar când nu mai puteam mă aruncam pe burtă în căruţă. Apoi coboram iar şi alergam. Dimineaţa, cei doi ofiţeri germani muriseră îngheţaţi bocnă şi i-au aruncat din căruţă.

- R.: Cât aţi stat în lagărele sovietice?- C.S.: În total cinci ani şi două luni.

Mâncarea mizerabilă m-a obligat să cer să muncesc. Ba la coasă, ba la pădure şi primeam niscaiva mâncare în plus, başca faptul că suportam detenţia mai uşor. Am fost întrei lagăre: Ela Buga, Oranki şi Mănăstârca.

o A refuzat-o pe Ana Pauker

- R.: Nu auziserăţi că se pierdea războiul?- C.S. Mi-a venit un consătean, Gilică

Niculescu, şi mi-a spus de ai mei că-mi făcuseră pomana şi parastasul. Mă credeau mort. S-a pus problema înfiinţării unor Divizii de luptă alături de Armata Roşie. A venit să ne convingă chiar şi Ana Pauker. N-am acceptat nici Divizia „Tudor Vladimirescu” şi nici Divizia „Horia, Cloşca şi Crişan”. Eram pe lângă Mosova în lagăr de reeducare, în oraşul Krasnigork. Războiul se terminase şi noi tot prizonieri, la muncă. Duceam aceeaşi viaţă grea. Abia prin noiembrie 1946, după 5 ani şi 2 luni am scăpat. Colegii mei au mai rămas prizonieri până-n 1949.

- R.: Revenirea la post fu grea. M-au băgat în Partidul Comunist, apoi m-au dat afară că luptasem contra URSS, am făcut facultatea de istorie la 44 a de ani şi mi-am văzut de treabă la un liceu din Turda şi m-am pensionat ca inspector şcolar la Târgu-Jiu.

- R.:Aţi avut un Înger păzitor? - C.S.: Credinţa şi dragostea de viaţă

m-au ocrotit. Am fost tot timpul un optimist!


îi „place mierea de albine” (Dar, pe mine…, pag.43). Un sacrificiu pe care şi-l asumă, mulţumindu-se cu cea mai bogată consolare: faptul că „datorită ţie am devenit poet” (Rondelul recunoştinţei, pag.56). Un poet grăbit uneori, care, de dragul rimei, foloseşte cuvinte obişnuite cărora nu le poate da nicio aură poetică „cuplu, niplu, monedă, ibric, nimic, mic” (Împreună, pag. 57), ca o eroare acceptată deja, pentru a fi jertfită pe altarul rimei. Sau ca o mărturisire indirectă a faptului că, deşi iubeşte prozodia clasică, o tratează uneori cu stângăcie, sacrificând adesea accentul, ritmul, măsura, impietând astfel asupra muzicalităţii versurilor. De parcă secvenţa biografică ce l-a purtat pe alte tărâmuri l-a determinat să-şi gândească poeziile în limba franceză, dar să le scrie în limba română. Pentru că varianta franceză a versurilor, realizată de doamna Virginia Bogdan limpezeşte esenţa lor, lăsând să se înţeleagă parcă dorinţa autorului de a se reîntoarce „Pe străduţa din Par(ad)is” (Sonet din Par(ad)is, pag. 49), ca şi cum tot ceea ce a scris în acest volum de versuri este cu destinaţie precisă, ad Paris.

Partea a treia a cărţii cuprinde poezii cu rimă liberă, care, fără a-l mai încorseta în legile prozodiei clasice (la care mai are de lucrat!) îi permite poetului să se desfăşoare avântat, alergând ca un „iepure-n horoscoape chinezeşti” (Curriculum vitae, pag.17) spre tărâmul creaţiei. De parcă, obosit atâtea reguli lingvistice, ar considera că numai acesta este felul în care poate să-şi exprime dezinvolt trăirile „eu sunt prizonierul iubirii şi / n-am nici cea mai mică / intenţie de a evada” (Prizonierul iubirii, pag. 63), pentru că a făcut contract „pe durată nedeterminată cu norocul” (Contract pe durată nedeterminată, pag. 64), primind un „ bilet dus / cu destinaţia iubire” (idem) considerându-se un om binecuvântat în acel spaţiu geometric al unui triunghi perfect, el, împreună cu speranţa şi iubirea, acel „mènage à trois dumnezeiesc” (ibidem), fapt ce îi permite să se recunoască un veşnic îndrăgostit, pentru care „visarea este religia mea” (Religia mea, pag. 73).

Poet avid de iubirea împărtăşită, absolută, pentru că orice „tăcere elocventă” (Tăcere elocventă, pag. 71) a iubitei, i-ar frânge aripile în zborul către visare şi poezie, Sebastian Golomoz a devenit „un aède sensible et romantique d’Eros / …/ un petit ange caché dans un corps de léopard” (Toi seule le sais, pag 50), un aed care îi recunoaşte iubitei că „Toi, seule le sais, dans la vie, ce que nous sommes” (idem). Atunci când „Les rayons de soleil allument des rêves” (Canicule, pag.35), vise pe care el, un „stigmatisé bohème” (Nocturne, pag. 31) le consideră realizabile, deoarece toate versurile sale sunt augmentate cu o aspiraţie pozitivă, poetul simte nevoia de a-şi filtra toate simţămintele, de a le exorciza până la purificarea supremă, pentru a le putea reabilita apoi. Sensul demersului său este spre trecut, către prezent, dar nu blochează în nici un fel viitorul plin de speranţe.

Deşi unele versuri au o adresabilitate directă către persoana iubită, totuşi întregul volum lasă senzaţia unui monolog interior propriu prin care autorul încearcă să-şi desluşească, precum într-o tălmăcire, dilema vieţii şi a creaţiei sale, situând lirismul său într-o echilibristică de acceptare sau neacceptare. Pentru că, deşi fondul epic al poeziei adevereşte întâlnirea cu iubirea, restul sunt închipuiri, sentimente, trăiri intime care relevă un anumit regret încoronat cu multe speranţe. Starea de visare degajă modul fertil prin care poetul face legătura între real şi idealul său imaginar, pentru a înţelege dacă trăieşte doar o iluzie efemeră de fericire alături de persoana iubită. La sfârşitul volumului poetul Sebastian Golomoz face o confesiune graţioasă, ca un zbor de pasăre măiastră: „Inima mea e o pasăre /…/ în zborul concupiscent pe tărâmul inocenţei” (Inima mea e o pasăre, pag. 79), asemeni unui evadat care-şi caută libertatea dincolo de limitele universal acceptate: „Mon coeur est un oiseau /…/ celui-ci s’évadait toujour d’un tableau à l’autre, de l’agonie à l’extase. (Mon coeur est un oiseau, pag.79).

Fără a-şi dezminţi aplecarea către pictură pe care poetul însuşi o mărturiseşte, versurile sale sunt pline de jocul unui penel pe paleta plină de culori: nopţi albe într-un dormitor roşu, inimi negre, gânduri albe cu fundiţe roz, stor albastru ce duce spre infinitul albastru plin de fluturaşi albaştri, cireşele negre ale ochilor, palma gri, rochia corai. Şi roz…mult roz! Fiori roz, fundiţe roz, tendinţe roz, foiţe roz, lentile roz! O culoare a optimismului, care ne demonstrează că autorul preferă să ia în considerare, ca şi marea Edith Piaf, numai „La Vie en Rose”.

Cu toate micile stângăcii prozodice, însoţite de unele greşeli gramaticale concretizate prin acorduri neatente (între substantive de genul neutru şi adjective masculine de exemplu sau cu-n), mici scăpări care nu atentează la mesajul poetic al versurilor, volumul de faţă este o creaţie plină de prospeţime şi culoare, care-i permite autorului să-şi susţină speranţa de a deveni în timp un poet cu o puternică personalitate.

Parafrazându-l pe domnul Sebastian Golomoz, se naşte concluzia că dacă „Amantul dragostei s-a născut poet” (Amantul dragostei, pag. 54), atunci Le poéte reste toujours l’amant de l’amour.

Pe drumul creaţiei literare, bonne chance, monsieur Sebastian Golomoz, l’eternel rêveur!

Volumul bilingv româno-francez SCRISOARE PENTRU ALEX(T)ANDRA, versuri scrise de tânărul poet Sebastian Alexandru GOLOMOZ, apărut la editura Armonii Culturale, Adjud 2014, urmează primei sale cărţi de poezie UN ROMANTIC INCURABIL. Traducerea în limba franceză LETTRE POUR ALEX(T)ANDRA este datorată doamnei profesoare Virginia Bogdan. Volumul cuprinde 50 de poezii însoţite de 5 ilustraţii, repetate în fiecare din cele două variante lingvistice. Prezentarea versurilor este îmbogăţită de consideraţiile doamnei Cezarina Adamescu, scriitoare şi critic literar, care îl numeşte pe autor un „trubadur neobosit, amestec de romantism şi modern”. Doamna Alina Beatrice Cheşcă, lector universitar, este impresionată de „intuiţia unei sensibilităţi şi unui romantism aparte…un suflet de poet închis între file de carte”.

Acest volum de versuri este structurat în trei părţi: Sentimente în vers clasic, Sonete şi rondeluri din Par(ad)is şi Gânduri albe cu fundiţe roz. Formula bilingvă a volumului poate fi considerată un omagiu adus întâlnirii poetului cu Franţa, ţară de care se simte legat, îmbrăţişând cu pasiune cultura sa. Iar editarea volumului este cu adevărat inedită, pentru că, într-un mod cu totul surprinzător, versurile pot fi citite la fel, indiferent de unde ar începe cititorul, minima condiţie fiind ca acesta să cunoască şi limba lui Molière.

Autorul versurilor, acest boem, care „a flirtat des şi cu pictura” (Curriculum Vitae, pag.17), nedezminţindu-şi sorgintea duală din zodia peştilor pe care şi-o asumă, acest jeune ouvrier al condeiului „lucrând la fabrica de vise” (idem), deschizând „porţile închise” (ibidem) ale poeziei, încearcă să se recomande către cunoaşterea cititorului. Aparent. Pentru că, de fapt, cu sufletul plin de nelinişti şi căutări, are nevoie de o autoconfirmare realizată după dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”. De aceea, se autoanalizează, comparându-se cu celelalte zodii, concluzionând că ar fi aflat adevărul şi anume: el este un peşte care înoată prin valurile vieţii, dar care are năzuinţi înalte, simţind „înotul - fluture al unor peşti”, acel „Le style-papillon de nage” (Questions rétoriques, pag.18), care i-ar împlini viaţa într-un mod fericit. Este conştient că în căutările sale trebuie să aleagă între două alternative: ori cutreieră lumea în căutarea iubirii, încercând „să ştiu să cad în picioare” (Comunicarea supremă între două persoane, pag. 20), ori se „închide în vtse - frumoasă colivie” (idem). Pentru că nu poate accepta jumătăţi de măsură, poetul speră ca iubirea să i se împlinească total, pornind în zbor cu „un nou model de aripi” (Sine Die, pag. 21) până când „în istoria lumii vom fi eterni învingători” (idem).

Toate versurile lui Sebastian Golomoz sunt un imens strigăt de iubire, dus până la neantizarea propriei personalităţi „în schimbul ei renunţ la tot” (Cerşetor de dragoste, pag. 24), ca un fel de legat parafat cu propriu său nume „semnează Alex(t)andru” (Scrisoare către Alex(t)andra, pag. 25), hotărât să plătească darul de iubire „cu preţul de a-mi face sufletul covor / călcat de cisme murdare şi / găurit de tocuri veninoase” (Alex(t)andra se lasă aşteptată, pag. 80). Nici nu mai contează dacă iubirea poetului se îndreaptă către un Alex sau către o Andra, împrumutând celor două entităţi andra, andru, androgenitatea posibilă doar într-o dragoste perfectă. Sufletul său este însetat de iubire şi atât! O iubire tandră din care ”vreau să culeg visul suprem” (Salată de fructe, pag.28), pictat cu „gingaşe flori, sinceritate / …/ săruturi - palme peste nor” (Bilet de dragoste, pag..29), el însuşi fiind cel care a „desenat visurile în realitate” (N-a fost să fie, pag.22). Se recunoaşte a se afla sub tortura unui regret al „începutului târziu” (Regretul începutului târziu, pag.44), prin care iubita se mulţumeşte cu un „dulce amor platonic” (idem), de care este răspunzătoare numai „la demoiselle lune” (Le regret du début tardif, pag. 40), muza creaţiilor poetice „luna…nuna” (Saluturi, pag. 40), cea care, cu o emoţie energetică cosmică deosebită, creează vise şi închipuiri. Nopţile poetului veşnic îndrăgostit sunt populate de vise în care „speranţele au ucis veninul” neîmplinirilor (Ruta iubirii, pag.26). Conştient de „unica mea dragoste” (Biblioteca-dragostea mea, pag. 67), într-un periplu printre operele creatorilor, culege „o ceaşcă de seninătate” (Arc peste timp, pag. 30) şi, aşezat la „masa singurătăţii” (Terţinele mele contra terţinelor lor, pag.39), încercă prin romantism să înlăture pesimismul, pentru ca optimismul să învingă. Consecvent, în aşteptarea iubirii eterne, „culeg vise până ai să vii” (Nopţi albe în dormitorul roşu, pag.27). Şi, ca într-o recreaţie şcolară, se joacă strecurând în versurile sale anumite expresii „ad litteram, ab initio, grosso modo, de facto, inter alinea, de bona fides” dorind să creadă că printre ele ar putea afla „semnul eternităţii - le signe de l’ éternité” (Specie aeternitatis, pag.69).

Autorul se recunoaşte a fi „un june inocent în pădurea virgină” (De bunăvoie/silită de împrejurări, pag.42), înţelegând că ”iubirea vrea să-i devin martir” (idem), doar pentru că iubitei, asemenea unui fluture nestatornic,

SCRISOARE CĂTRE ALEX(T)ANDRA LETTRE POUR ALEX(T)ANDRA

SEBASTIAN GOLOMOZEditura ARMONII CULTURALE

ADJUD 2014

Lucia Pătraşcu


„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cum că încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e. Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”. (Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232) „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini.Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”. (Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234) „Posibilitatea dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi, din păsuieli; posibilitatea constituţională dată unor oameni de provenienţă incertă de-a exploata munca poporului fără nici o compensaţie, iată răul, incurabil poate, al organizaţiei noastre”. (Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22 august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti, 1985, pag. 303) „Azi ţăranul scade pe zi ce merge, proprietarul, ale cărui interese sunt identice cu ale ţăranului, asemenea, bresle nu mai avem, negoţul încape pe mâini străine încât, mâine să vrem să vindem ce avem, găsim cumpărători străini chiar în ţară şi am putea să ne luăm lucrurile în spinare şi să emigrăm la America. Chiar ar fi bine să ne luăm de pe acuma o bucată de loc în Mexico, în care să pornim cu toate ale noastre, când nu vom mai avea nimic în România. Să nu ne facem iluzii. Prin atârnarea noastră economică am ajuns ca toate guvernele, spună ele ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai puţin de înrâuriri străine”. (Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23 decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti, 1989, pag. 31) „Pentru încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte un labirint de cifre şi fraze pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă, în care nu se vede esprimată clar nici o idee cumsecade, dar din al căror întreg reiese intenţia guvernului vătămătoare intereselor Statului”. (Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…, Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354) „Marii oameni ce se pretind reprezentanţi ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naţionale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceştia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi mai mult, a slăbi în noi simţul de conservaţiune naţională şi, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi câştiga popularitate”. (Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229 „Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, nestiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor si obiceielor straine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e stiinta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare in care se afla si a-l face sa mearga linistit si cu mai mare siguranta pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu in senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci in toate directiile vietii publice. Demagogia e, din contra, ideologica si urmareste aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasca. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Masurile economice ale demagogiei sunt o maimutarie. Ii vezi creand drumuri noua de fier, tot atatea canaluri pentru scurgerea industriei si prisosului de populatie din strainatate, pe cand adevarate masuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt in germene in chiar poporul romanesc.”. (Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)„Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel

mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n.n.) lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”. (Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)„La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;) cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”. (Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286)„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi”. (Mihai Eminescu, Echilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)“Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiate mai neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţ şi meserii în mâni străine.Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânselie. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. [...] Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, liberatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc.” (Mihai Eminescu, Scrieri politice) “Eminescu are o publicistică în care pune probleme fundamentale. El se identifică cu poporul român până la sacrificiul de sine. Drama sa morală este şi a noastră. Ameninţarea fiinţei naţionale a poporului român nu este înlăturată, şi relele de care suferea societatea românească din vremea sa sunt şi ale zilelor noastre, în forme nu mai puţin grave. Publicistica lui Eminescu o trăim astăzi dureros de actual (…) Cine are răbdare să citească nenumăratele articole pe care le-a scris Eminescu la ziarul Timpul (între octombrie 1877 şi iunie 1883) – ca reacţie la pretenţiile Germaniei şi ale „Alianţei izraelite” (cu sediul în Germania”) – va înţelege că Eminescu este un Mare Român şi un gazetar care s-a documentat meticulos şi care nu a înclinat balanţa şi condeiul în funcţie de pretenţiile şi presiunile regimurilor care s-au perindat în timpul său. Publicistica lui Eminescu are ponderea cea mai mare ca extindere şi relevă un luptător pe tărâm social şi politic, el este un Gazetar cu o înaltă conştiinţă civică. Dar, dincolo de cantitate, rămâne cuvântul cu putere al gazetarului Eminescu, care a dat frisoane nu numai contemporanilor său, neiubitori de pământ românesc şi de valorile cultural – spirituale româneşti, ci i-a deranjat şi pe exponenţilor fostului regim comunist. – interviu cu Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, despre viata si moartea lui Eminescu si soarta operei sale sub comunisti si postmodernisti.

(Ziaristi Online).

Eminescu, despre vinderea pamânturilor ţării şi îndatorarea României

Irina Bazon


Rabindranath Thakur (transcrierea mai veche bengaleză a numelui Rabindranath Tagore) a fost poet, filozof, componist, muzician şi adept al mişcării Brahmo-Samai, care printre altele a forţat interzicerea arderii văduvelor în India. 1913 a primit Premiul Nobel în literatură, devenind primul laureat Nobel din Asia. Cum o fi ajuns această frumoasă poezie a lui la intrarea bisericii din Sădinca?

Poezia sta scrisă la intrarea în Biserica de la Sadinca, judeţul Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri condusă de parintele-calugar David Stoica. Acesta, împreună cu o mână de oameni inimoşi, a terminat construcţia schitului „Înălţarea Sfintei Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfinţeşte locul, poţi spune că aici e raiul pe pământ. Biserica

schitului Sădinca are planul de tip sală, fără abside laterale, cu pridvor închis. Găseşti întotdeauna o chilie în care să-ţi odihneşti oasele obosite după atâta drum.

Poetul indian Rabindranath Tagore, care compara viaţa pământească cu un lung tren, a fost sursă de inspiraţie pentru versurile compuse de Traian Dorz. Traian Dorz s-a născut pe 25 decembrie 1914 în satul Livada Beiusului, comună Mizieş, judeţul Bihor şi a fost un cunoscut poet creştin şi deţinut politic. A trecut la cele veşnice în 1989.

Un alt mod de a fi! Selena descoperea treptat ciudățeniile care o înconjurau. Se simțea nespus de sigură și chiar fericită, hoinărind pe acele drumuri – cărări inițiatice – plăsmuite din slove și cuvinte. Selena descoperea că era prizoniera propriului jurnal căruia i se confesase de-a lungul timpului. Era singură și stăpânea „lumea“ care o înconjura. Zborul lăuntric al

minții o îndemna să-și retrăiască viața de copil. Închise ochii și Selena devenea iarăși acea copilă inocentă. „Îmi amintesc cu drag de acele timpuri în care mă simțeam de neatins, în care zâmbeam fără reținere și mă bucuram de toate minunile vieții. Priveam oamenii și zâmbeam. Simțeam forfota din jurul meu și era suficient pentru a mă simți fericită. Erau vremuri în care mă identificam cu o floare rară cu un miros unic, o floare ale cărei petale degajau senzualitate, pasiune, o sălbăticie rară, iubire... Contemplam natura, o adoram... Eram un copil... trup și suflet!“ Selena se simțea liberă, iar nesiguranța care o domina a dispărut odată cu întoarcere ei în acel trecut adulmecător. Își dorea să rămână acolo pe vecie, dar ceva demonic o împingea să atingă celelalte trepte. Deh, tentația fructului oprit... (Iată tălmăcirea numelui ei: Selene era zeița greacă a Lunii, reprezentată ca o femeie foarte frumoasă, cu diademă de aur pe creștet. Născută de cuplul Hyperion – Theia, era sora zeului Helios și a zeișei zorilor Eos.) Cu cât rațiunea se opunea mai mult, cu atât sufletul se simțea mai sufocat. De ce să-și asculte rațiunea? „Astăzi mă dezbrac de tot ceea ce-mi ascunde trupul. Mă

îndrept către oglindă și mă privesc. Preț de câteva clipe rămân nemișcată, cu ochii fixați către pradă. Prada este chiar imaginea corpului meu reflectată în oglindă. Mă analizez și descopăr că urmele copilului de odinioară s-au retras, lăsând loc femeii“. Selena venera oglinda care-i reflecta frumusețea infinită. Scoase din scrin o carte veche, cu coperțile din piele și căută tâlcul oglinzii. Află, dintr-o veche credință, că imaginea și proiectarea sa sunt legate într-o corespondență magică. Oglinda poate reține sufletul sau forța vitală a persoanei care se uită în ea. Mai află, îngrozită, că imaginea demonilor și a ființelor supranaturale nu se reflectă în oglindă, în timp ce încarnările satanice nu-și pot suporta propria imagine, murind atunci când se privesc pe sine. „Ce greu e să fii femeie! Mi-e dor de trecutul meu, de clipele în care mă bucuram de orice fleac, de orice cuvânt rostit la întâmplare. Fericirea de odinioară a pălit în timp...“ Și, deodată, Selena se trezi învăluită de sentimentede tristețe, lacrimile de pe obraji îi strigau durerea ce-i cuprinse sufletul. Dorea răspunsuri acestei stări, dar nu avea curaj să întâmpine continuarea întâmplărilor, cuprinsă fiind de o teamă pe care o resimțea enormă. În ființa ei se ducea o luptă aprigă între dorința de a rămâne acolo, printre îndoieli, în incertitudine, și nevoia de a ști rădăcina acelui început de suferință. Cu ultimele puteri, își impuse să ignore comoditatea de stagna și începuse să descopere umbrele de pe cerul ei... „Lupt să-mi reconstruiesc sufletul, dar încercarea mea pare sortită eșecului, este o treaptă pe care nu reușesc să o ating... ca într-un joc perfid care-și schimbă regulile... Nu numai că simt, dar sunt abandonată... de mine însămi... Mi-e teamă de trecerea anilor, de gândul că într-o noapte de noiembrie sau februarie voi dori să pășesc pe alt tărâm...“

TRENUL VIEŢII Un lung tren ne pare viaţa.Ne trezim în el mergând,Fără să ne dăm noi seama,Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii!

Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Şi-nsetati după plăceri!

Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odata însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut.

BANCA AMINTIRILOR (4) O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR LA INTRAREA

BISERICII DIN SĂDINCA - SIBIUcomponist, muzician şi adept al mişcării Brahmo-Samai, care printre altele a forţat interzicerea arderii văduvelor în India. 1913 a primit Premiul Nobel în literatură, devenind primul laureat Nobel din Asia. Cum o fi ajuns această frumoasă poezie a lui la intrarea bisericii din Sădinca?

condusă de parintele-calugar David Stoica.schitului „Înălţarea Sfintei Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfinţeşte locul, poţi spune că aici e raiul pe pământ. condusă de parintele-calugar David Stoica.schitului „Înălţarea Sfintei Cruci”, în anul 2008. Cum omul sfinţeşte locul, poţi spune că aici e raiul pe pământ. condusă de parintele-calugar David Stoica.

descoperea treptat ciudățeniile care o înconjurau. Se simțea nespus de sigură și chiar fericită, hoinărind pe acele drumuri – cărări inițiatice – plăsmuite din slove și cuvinte. Selena descoperea că era prizoniera propriului jurnal căruia i se confesase de-a lungul timpului.

care o înconjura. Zborul lăuntric al

George Goldhammer

Retuța Dascăl

Simțuri adormite...


NEPUTINŢA DE A VISA

ne cunoşteam fără să ne ştim mi-ai pipăit sufletulîntr-o lume oarbăprintre crengile merilor înţepaţi cu vârful în pământmângâind beznadin pântecul mamei între cuvinte înjumătăţite învăţând să păşimîn sens invers acelor de ceasornic ca o dimineaţăce-şi căuta răsăritul ne ştiam fără să ne cunoaştemne-am privit în oglinda primului apusdezmierdând ultima suflare de luminădoi copii orfani de mamărătăciți printre lebedele care se împerecheaucu pescăruşiiîncercând să înţeleagărânduiala lumii ne-am iubit fără se ne ştim fără să ne fi făcutcineva astrogramapeticeam luminaîn nopţile polare şi împărţeam stele în mod egalfiecare fiind regepeste ţinutul celuilaltînvăţând să ne atigempentru a ne cunoaştedarîncercândsă ne creştem copiii împreunămergem cot la cotla mii de ani distanţăunul de inima celuilalt împărţind neputinţa de a visa

SUNTEM DOAR NOI

suntem doar noieu şi tunu ştiu care sunt eunici cine eşti tuîmi strâng gândurile în palmemi-e dorsă îmi simt inima bătândîn strigătul cuvintelor adormite sub glie care eşti tu

Eugenia Rada Ioniñã

Maria IEVA

Oana Hemen

Anne-Marie FIERARU

Linişte

N-ai auzit unduirea ierbii,cerbii când se adapă,când pădurile îşi închid porţileşi dintr-odată, lin, clopotele ca o chemarefrâng zborurile.Trupuri albe de lunăScăldate în marea de stele.

Clipa

Pe seară, s-au spart gândurile în fluturi,tăceri ce înfloresc pe buze de deşert;se înnegrise cumpăna fântâniidinspre grădini venea miros de busuioc.Înlemnise pajiştea cea plină,îndemn să te întâlnesc undeva între vii.Vremea să o ţin pe loc, să stea inima-n bătăişi umbrele să fie pături de argint.

Declaraţie

Păpădiile poartă umbrele peste munţişi păsările înving barierele,însăşi primăvara învăluie zăpadacu drumuri de flori,morţii întineresc pe sub iarbă.În dimineţi elegante,visul despică faldurile nopţiiîn perle de rouăcu săruturi din palma luminiipe umerii florilor.

POEZIE

BUNĂ DIMINEAŢĂ ! în sfârşit, azi nu’s leneşă ca altădată căci mi-am luat doza de magneziu… pot să-nving noaptea ce-mi dădea fiori pe creştet şi-avea un comportament neîndurător chiar daca mă mangâia uneori cu privirea… şi mă deruta Bună dimineaţa! Nerăbdătoare îţi zic ţie Că-mi ilustrezi în vis lipsă de durere şi mă bucur că-i aşa Eşti simplă şi de admirat dimineaţă ce locuieşti tot timpul la geamul blocului meu Te ating fiind şi caldă şi rece. Nu vreau decât să te am aproape când radio-ul îmi e clar Să îmi fii dragă ca o stea Şi-ţi zic precis, că în ajunul neajunsurilor mele

acum

aș muri sute de ani dacă m-ai săruta o dată îmi faci noduri în gât și cobori în oase ca un coșar căutând deșertăciune lasă-mă să îți ating umărul să nu-mi uit vreodată rostul să spui apoi că pielea mea s-a întins în tine iubește-mă acum nu se știe, nu se știe când ne reîntâlnim poate fără sincron prea aproape sau prea departe să ne putem ști să nu spunem la nimeni dă-mi șansa să caut ultimul exercițiu de respirație pentru sunetul unui parc ieșind din pădure pentru pasărea aruncându-se din avion știi că nu caut nici oxigen, nici zbor te rog, să ne amintim de noi fără umbre în noaptea asta să pară că nu mai plouă din torace ghemuiește-mă în mâinile talelasă-mă să cred nebunește în vraci ca și când din piept mi-ar aluneca bolovani

cine sunt eustrigau licuriciidin palma pelerinuluiînfometatînotând în cenuşapâinilor arse suntem doar noieu şi turăspundea singurătatea

CURCUBEUL IUBIRII

dacă aş fi avut mai mult curaj te-aş fi invitat la prânzsă frângem pâinea în patruşi să ne stâmpărăm setea de moarte cu un pahar de vinn-aş fi comandat un vin oarecare aş fi luat unul de viţă nobilăoricum păcatele nu se pot răscumpăra şi trecerea este liberăse face fără paşaport

dacă aş fi avut mai mult curajte-aş fi invitat la cinăşi între sfinţii desenaţi pe pereţine-am fi trezit în zori cu inima bătătorită de rugăciunile genunchilorîmpărţind carafe cu iubiredacă aş fi avut mai mult curaj n-aş mai fi fost euiar curcubeul de atâta verde n-ar fi tremurat sub pleoapenici testamentul nu l-aş fi putut scrie pe irisul tău.

îţi voi spune lucruri vagi în ale mele pijamale aspre. Când te caut te voi admira în imaginea fiinţei tale Singură în stupoarea liniştii binecuvântate în copaci liniştiţi de toamnă. Îmi voi face gândurile limpezi prin aerul curat de iarnă şi te voi lăsa în praguri liniştite căci a venit doamna Amiază.


î

acestei case memoriale al cărei inventar material şi spiritual cuprinde toată biografia fălticineană a maestrului.

Eu, distinsă asistenţă, vin dintr-un alt «centru universal» al scriitorului, dintr-un alt «cerc concentric - spaţiu cu încărcătură psihică specială» în care a trăit acest «artist excepţional în toate felurile». Vin de pe meleagurile bunicilor de pe mamă ai scriitorului, de pe meleagurile lui Gheorghe şi ale Anghelinei Ursachi, «părinţii spirituali» ai lui Mihail, după moartea prematură a mamei sale. Vin nu de departe, din lunca Moldovei, mai din aval, de-acolo unde prozatorul «s-a iniţiat în codul permanenţelor etice ale străvechii civilizaţii autohtone, perpetuate de către rudele sale de pe mamă».

Eu vin cu sfioşenie la Fălticeni, din locul în care Sadoveanu a găsit prototipul personajului său preferat - ţăranul român: «Ţăranul de departe rămâne frate cu cel pe care l-am văzut întîi la apa Moldovei», confirmă scriitorul. Eu vin din alte locuri cântate atât de măiestrit de către «cel mai de seamă poet descriptiv al literaturii noastre» şi zugrăvite «magistral» de către acela considerat drept «unul dintre cei mai grandioşi contemplatori ai frumuseţilor universului din literatura de pretutindeni şi de oricînd». Eu vin de la Hanul Ancuţei-»centrul operei sadoveniene, spaţiul vieţii

intrat în amintire». Eu vin la Fălticeni cu inima plină, copleşită de privilegiul

dăruit înaintaşilor mei locali, precum un zapis de danie de la Ştefan-vodă, privilegiul de a fi trecuţi în nemurire de către

cel a cărui operă «aparţine celor eterne ale acestei ţări». Eu vin de pe meleagurile Ursăcheştilor, trecuţi de

mult în amintire, cu tot ce aveau ei mai frumos şi mai demn, ca să mă şi revolt puţin, să mă revolt cuviincios, pentru punerea la îndoială a eternităţii lui Sadoveanu şi a similitudinii dintre artistul Sadoveanu şi omul Sadoveanu. Nu sunt eu combatantul potrivit pentru a ţine piept detractorilor post-decembrişti ai celui care «a impus o viziuneromânească asupra existenţei», dar vă dezvălui, ca un ecou ce transcende de dincolo de viaţă, convingerea unui exeget al scriitorului: «Eu nu put niciodată să-l separ pe omul Sadoveanu de opera

sa». Eu, cititorul de rând, îl preţuiesc necondiţionat pe cel despre care s-a spus că «este un accident măreţ al

peisajului, un miracol care nu s-a mai petrecut decât cu Eminescu». Poate că pe unii i-a obosit gloria lui Sadoveanu,

pentru că «există o penumbră a gloriei sale care l-a însoţit permanent, ca o indispoziţie a altora la gloria lui». Cum să nu-i

obosească gloria celui considerat «printre cei 5-6 bărbaţi ai literaturii universale, despre care se spune că n-au vârstă, n-au istorie, rămânând într-o impenetrabilă enigmă, ca şi planetele excentrice ale unui sistem solar». Cum să nu-i obosească gloria celui asemănat cu Tolstoi şi cu Gothe, gloria celui despre a cărui opera se spune că «este alcătuită din elemente constitutive care se împletesc într-o orchestră simfonică de anvergură bethoveniană».

Desigur, e greu de râvnit la gloria lui Sadoveanu. De aceea, cei care visează la ea fără onestitate, lipsiti de pudoare, i-au dezvelit lui Sadoveanu «călcâiul lui Achile» - poticnirile omului Sadoveanu în faţa unor conjucturi ale istoriei -, punând acest loc din biografia omului Sadoveanu, neatins de pomada zânelor sale ocrotitoare, mai presus de opera lui. Unii le zic acestor poticniri omeneşti «colaboraţionism», alţii «compromisuri». Ştim bine că marile conştiinţe ale vremurilor lui Sadoveanu, cele care nu aveau vocaţia martirajului, vocaţia sinuciderii, aveau de pendulat, până la nefasta decizie (oricare ar fi fost ea), între fascism şi comunism. Sadoveanu a respins cu diplomaţie şi curaj ispita germană ce i-a dat târcoale, cu preţul arderii pe rug a cărţilor sale. În ce priveşte iluzia sa, că «lumina vine de la răsărit», scriitorul a cedat impulsului sentimental cu privire la «misiunea sa socială pe care şi-a asumat-o de la început», aceea «de a purta mesajul sufletului colectiv al pămîntenilor umiliţi din care se trăgea prin mama sa»: «…sufletul acestor rânduri de oameni ai tristeţii şi ai suferinţei pe care îl

Cuvânt omagial* rostit la Casa Memorială Mihail Sadoveanu din Fălticeni, cu prilejul comemorării a 125 de ani de la naşterea marelui

prozator

La această «adunare domnească», eu sunt «răzeşul»… Eu sunt răzeşul, nu atât pentru faptul ca vin de pe meleagurile satelor răzeşeşti atinse de condeiul celui pe care îl omagiem, cât mai ales pentru că, în timp ce printre d-voastră se află intelectuali elevaţi, profund cunoscători ai operei sadoveniene, eu sunt doar un anodin formator de cititori ai scrisului «Ceahlăului» literaturii române, acolo jos, la temelie, unde contactul cu slova sadoveniană începe cu «Părul din ograda bunicilor», ori cu «Dumbrava minunată».

D-voastră sunteţi copleşitor mai îndrituiţi să vorbiţi la această adunare omagială, dedicată «celui mai mare narator de întîmplări şi istorii din literatura română”, acestui scriitor “împurpurat de slavă”, “domn peste scrisul românesc, ca celălalt Mihai--Eminescu”.Vă cer totuşi îngăduinţa să aduc şi eu prinosul meu de preţuire celui care ne-a subjugat inimile cu frumuseţea scrisului său.

Ştiţi bine că sunt accidente ale firii, când oamenii mărunţi trăiesc şi ei iubiri mari, ignorând disproporţia. Eu sunt un asemenea accident şi vă cer iertare c-am să îndrăznesc ceea ce e, categoric, peste îndrituirile mele, anume de a vorbi despre cel care a fost deja împodobit, în istoria literară, cu cele mai alese vorbe de către cei mai autorizaţi şi mai pricepuţi în a le meşteşugi. În atari împrejurări, eu voi fi aici doar purtătorul mănunchiului de flori, florile fiind cultivate în grădina unor grădinari vestiţi. Adică voi uza în intervenţia mea mai mult de vorbele acelor cunoscători şi preţuitori consacraţi ai marelui prozator.

Distinsă asistenţă, e relevant faptul că ne-am adunat astăzi la Fălticeni, aproape de scaunul voievodal al Moldovei istorice, univers literar de o mare întindere în opera lui Sadoveanu, la un veac şi un pătrar de la naşterea autorului monografiei literare «Viaţa lui Ştefan cel Mare». E plină de semnificaţie şi alegerea locaţiei pentru sărbătoarea noastră omagială, dar şi prezenţa aici, şi astăzi, a românilor din dreapta şi din stânga Prutului…Prutul-»separatistul», Prutul-unionistul>>. Suntem aici băştinaşi ai vechii Moldove, urmaşii eroului epopeic al operii sadoveniene. Ce ar fi fost Ştefan cel Mare şi Sfânt în percepţia urmaşilor urmaşilor săi, a noastră adică, fără Sadoveanu? Doar un şir de date, un tabel cronologic văduvit de «expresia cea mai inaltă în verb şi sentiment» .

Şi încă un element semnificativ care încarcă de spirit sadovenian adunarea noastră: printre animatorii acestei frumoase zăbave la Fălticeni, se află şi urmaşii neamului Şoimăreştilor. Vasile Şoimaru, universitarul de la Chişinău, viţă şoimăreană purtătoare de sevă, ni i-a revelat pe descendenţii reali ai lui Tudor Şoimaru, eroul sadovenian, în cartea sa documentară Neamul Şoimăreştilor - 500 de ani de istorie şi, prin prezenţa sa la Fălticeni azi, face şi mai viu spiritul care tutelează acest loc consacrat în istoria literaturii române.

Prezenţa noastră la Fălticeni, pentru a-l omagia pe cel a cărui operă «are amploarea unei literaturi întregi, ca cea populară», ne încarcă de o energie specială ce poartă nimbul locului cu semnificaţie aparte în biografia scriitorului «care a dăruit eternităţii monumentul unui neam». Aici, la Fălticeni, dascălii şcolii locale l-au preluat sub tutelă, de la Domnul Trandafir, pe fiul avocatului din Paşcani. Aici şi-a întemeiat tânărul scriitor familie, împreună cu localnica Ecaterina Bălu, aici şi-a durat gospodărie temeinică, aici i s-au născut câţiva dintre copii, aici şi-a croit idealurile sale artistice, aici şi-a pus în operă o parte însemnată din proiectele sale literare. D-voastră, fălticinenii, sunteţi mai în măsură să relevaţi legăturile indisolubile ale lui Sadoveanu cu urbea care i-a fost un «centru universal». Iată, nici nu-i nevoie să reiterăm această legatură, câtă vreme aveţi custodia

NIMIC DESPRE SADOVEANU?Gheorghe Pârlea

5 noiembrie 1880 e data naşterii prozatorului MIHAIL SADOVEANU, pilon al panteonului literaturii române. Eu, cititorul din masa celor crescuţi cu slova sadoveniană, mă simt profund îndatorat acestui şlefuitor şi dăruitor de diamante, extrase din zăcământul spiritual-cultural al Neamului. Şi-mi exprim acum îndatorarea faţă de acest Dascăl Naţional (pentru măcar trei generaţii) prin a îndemna tinerii de azi să nu-l ignore. Dacă se vor apleca şi asupra cărţilor sale, cei aflaţi acum la o răscruce de drumuri culturale vor avea şansa să găsească mai uşor calea spre ceea ce înseamnă matricea spiritual-culturală în care ni-i dat nouă, românilor, să coexistăm ca naţiune între celelalte neamuri lăsate de Dumnezeu pe pământ.

Cu opt ani în urmă, la Casa Memorială Mihail Sadoveanu din Fălticeni am participat şi eu, în compania unor distinşi intelectuali basarabeni, la un simpozion dedicat unui veac şi un pătrar de la naşterea Maestrului. Starea mea de spirit indusă de întâlnirea cu harul acestui mare scriitor e mereu aceeaşi. Sper că vizitatorul ocazional al acestui spaţiu virtual “concesionat” mie nu mă va judeca prea aspru dacă omagiul meu adus azi celui care m-a subjubat cu pana lui măiastră e un text mai vechi şi care, de regulă, nu intră în uzul publicării. Cu mulţumiri, pentru toleranţă.


— Trenul interciti din direcția Moscova – Chișinău va sosi în stație la linia II.

Tudor se afla deja pe peron din momentul în care se anunțase că trenul pe care îl aștepta avea o întârziere de 25 minute. Abia aștepta să se instaleze confortabil în compartiment și să ci-tească. Avea noroc. Trenul nu părea să fie aglomerat. După el s-au mai urcat în vagonul 7 doar doi călători de o vâr-stă apropiată cu el. A fost puțin mirat să-i audă vorbind rusește deși aveau

înfățișări specifice moldovenilor de peste Prut. Fata era blondă, cu ochii deschiși la culoare și alură de zână, iar însoțitorul său, foarte înalt, atletic, cu părul negru și tenul cafeniu.

Tudor a scos o carte din rucsac după care l-a așezat în locul de dea-supra capului destinat bagajelor. Nu înțelegea nici-o iotă în limba rusă așa că și-a ocupat locul de la geam și a început să citească din Civilizația arabă în vremea celor 1001 de nopți de Andre Clot pe care o luase din biblioteca de la țară. De când găsise obiectele în scrinul din pod dorea să cunoască cât mai multe despre locuitorii Peninsulei Arabice. Descoperise deja că scrinul cu incrustații geometrice, solare și în formă de piramidă, cu desene colorate în roșu, verde și alb întruchipând beduini și cămile fusese lucrat de meșteșugari din S. Iordaniei, din apropierea orașului Petra, cunoscut în biblie sub numele de Sela. Din când în când, ridica privirea din carte si o îndrepta spre tovarășii de călătorie, care părea că ațipiseră sau spre imaginile ce alergau în urma rapidului. Pe la jumătatea distanței Focșani – București a simțit nevoia să bea o cafea și să fumeze o țigară. A ieșit din compartiment și s-a îndreptat spre vagonul restaurant. Nu era un fumător sau un cafegiu înrăit, dar la școala unde preda, obișnuia ca în pauza mare să se alăture celor din fumoar și să asculte bârfele acestora. Cu paharul de cafea în mâna stângă și țigara în dreapta privea absent pe geamul deschis al culoarului. Cunoștea peisajul din vremea studenției când călătorea frecvent pe această rută. Sub lumina și căldura plăcută a soarelui matinal câmpul părea că se răsfață în mantia verde, care i-a amintit de costumul arăbesc și de fotografiile din album.

S-a întors revigorat în compartiment după vreo jumătate de oră și a reînceput să citească. Rușii își continuau somnul așa că nu le-a mai acordat nici un fel de atenție. Au deschis ochii instantaneu în Gara de Nord, și-au luat în grabă bagajele și s-au pierdut în mulțimea de peron.

La capătul peronului Octav îi făcea semne vesele cu mâna.— Salut, bătrâne. Bine ai venit. Mă bucur să te văd i-a spus

îmbrățișându-l.— Bine te-am găsit, prietene. Îți mulțumesc pentru primirea căldu-

roasă. Chiar aveam nevoie să mă îmbrățișeze cineva și să-mi ia de pe umeri din povara pe care o port.

—Știi că te poți baza pe mine. Ce crezi? Nu am uitat chefurile pe care le făceam în căminul din Grozăvești când veneai de acasă încărcat de bunătăți.

— Nici eu. De aceea nu am venit cu mâna goală. Ți-am adus o Gal-benă de Odobești și o țuică de prună, specialitatea satului în care sunt pro-fesor.

— Niciodată n-am înțeles de ce te-ai întors în locul acela uitat de lume când ai fi putut foarte bine să rămâi în capitală.

— A insistat mama să fiu aproape de ea. N-am putut s-o refuz. Numai pe mine mă avea.

— Bine. Hai să luăm un taxi. Poate ajungem mai repede decât cu metroul, care sâmbăta circulă mai rar. În Vitan, vă rog. Lângă Mol, i-a spus Octav șoferului, care a pornit fără să mai ceară alte lămuriri.

— Povestește-mi, bătrâne, ce-i cu obiectele misterioase despre care

mi-ai pomenit la telefon?— În podul casei mele de la țară, a început Tudor, am găsit un scrin

nabateean, după câte mi-am dat eu seama. Știi din acelea confecționate în sudul Iordaniei pictate cu negustori arabi și cămile. În interior, printre alte obiecte, am descoperit o carte copertată în piele și un document, ambele într-o limbă necunoscută mie. Par să fie niște ideograme orientale. De ace-ea m-am gândit să vin la tine să-ți cer ajutorul.

— Știi că nabateenii vorbeau limba arameică. Sper că mă voi des-curca. Dacă nu, o să apelăm la un profesor de la Universitate, coleg cu mine la Institut. Poporul despre care vorbim își avea capitala la Petra cunoscută în Biblie sub numele de Rekem (Sela). Se întindea într-un defileu la poa-lele muntelui Hor. Orașul era o adevărată fortăreață în piatră. Locuitorii ei erau meșteșugari și negustori pricepuți. Clădirile, care sunt, de fapt, niște sanctuare ce se pot vedea și astăzi, sunt adevărați coloși săpați în piatră trandafirie. Prin apropiere se intersectau rutele comerciale care porneau în antichitate din China, India, Iran și Imperiul Roman. Povestea lui Octav a fost întreruptă de șoferul taxiului, care bun cunoscător al scurtăturilor bucureștene, a ajuns mai repede decât se așteptau tinerii la destinație.

Blocul în care își avea garsoniera Octav era construit de curând. Fațada era curată, proaspăt gletuită, iar geamurile termopan dădeau clădirii un aspect modern. Cei doi au urcat cu liftul până la etajul al IV-lea. Octav a deschis ușa locuinței în care l-a invitat ceremonios pe Tudor.

— Intră, bătrâne. Sper să-ți placă la mine. Tudor a intrat în holul mare, în care privirea ți se oprea pe oglinda

cu ramă sculptată în lemn de tec. Pe un suport din același lemn, un călăreț arab din bronz înfigea sabia într-un animal mitic. În camera de zi i-a atras atenția biblioteca ce se întindea pe un perete întreg cu exemplare de colecție înveșmântate în piele. Pe rafturi tronau elegante statui din bronz și un opri-tor de carte din același material, un beduin și o cămilă. Pe măsuța din fața canapelei două fructiere din lemn de mango și un vas pentru vin, Zun, din cupru completau decorul oriental în acord cu preocupările locatarului. Nu lipsea tradiționala narghilea, așezată lângă fotoliul din fața geamului.

— Să luăm loc și să-mi arăți ce ai în rucsac, l-a rugat Octav pe priete-nul său care nu înceta să se minuneze de lucrurile pe care le vedea.

Tudor a deschis rucsacul. Fața i s-a făcut stacojie, asemenea tri-coului pe care îl purta, când și-a dat seama că în locul obiectelor pe care le pusese în el avea o piatră de dimensiunea și forma unei cărți.

— Ce s-a întâmplat? l-a întrebat cu o mirare exagerată Octav?— Obiectele pe care voiam să ți le arăt nu mai sunt în rucsac. Au

dispărut.— Cred că glumești. Caută mai bine.— Uită-te și tu. Nici urmă de carte sau de document.— Poate că ai uitat să le pui în rucsac. Gândește-te bine. Nu le-ai

lăsat cumva acasă la tine?— Nu. Sunt sigur că le-am luat. Altfel nu mai avea niciun rost să

fac această călătorie. Stai. Cred că rușii din compartimentul de tren mi-au umblat în rucsac în timp ce am ieșit pe hol să fumez o țigară.

— Nu cred. De unde să știe ce ai tu în bagaj. Îți amintești, măcar, cum arătau? Putem să mergem la poliție și să-i denunțăm.

— Nu știu. Nu le-am dat prea multă atenție. Păreau obosiți. Au dor-mit tot drumul.

Tudor era buimac. Nu mai știa ce să creadă. Abia dacă a mai îngăimăt câteva cuvinte în cele câteva ore cât a rămas la prietenul său.

— Îmi pare rău că întâlnirea noastră s-a terminat astfel. Dar lasă. Mai este foarte puțin până începe vacanța de vară și îți promit că o să merg cu tine la Petra. Ce zici? Poate reușim să dezlegăm misterul acolo, l-a încura-jat Octav la plecare.

— O să mă gândesc la propunerea ta, i-a promis Tudor urcându-se în taxiul care îl ducea către gară.

Octav s-a întors grăbit în garsonieră. Agitat și puțin enervat a început să caute un număr în mobil.

— Alo! Sunt Arabul. Ați ajuns la destinație?— Da. Totul este în regulă. — Puteți veni să-mi aduceți obiectele. Drumul este liber. profesorul

a plecat. Nu-și aduce aminte prea multe lucruri despre voi.— Așteptăm undă verde. Piticul vrea să-ți trimită și alte antichități.

Piatra IIIMoscova – Chișinău va sosi în stație la linia II.

momentul în care se anunțase că trenul pe care îl aștepta avea o întârziere de 25 minute. Abia aștepta să se instaleze confortabil în compartiment și să citească. Avea noroc. Trenul nu părea să fie aglomerat. După el s-au mai urcat în vagonul 7 doar doi călători de o vârstă apropiată cu el. A fost puțin mirat să-i audă vorbind rusește deși aveau

Nina Elena Plopeanu

aveam în mine ca un venin…mama mea mi l-a trecut mie», afirmă cu năduf prozatorul. Putea să însemne «lumina de la răsărit», în conştiinţa scriitorului, speranţa dezrobirii celor pe care-i iubea şi «a căror soartă a deplîns-o neîncetat în opera sa». S-a amăgit în această privinţă; şi, odată cu el, jumătate din omenirea planetei.

Eu, cititorul de rând al scrisului sadovenian, simt în cărţile sale “vaierul durerii” din inima părintelui lor şi vibrez la orice compasiune a scriitorului cu cei din care mă trag.

Simt, de asemeni, că nu există zăbavă mai sănătoasă pentru sufletele noastre, hăituite de tăvălugul acestui început de eră post-postmodernă, decăt refugiul în cartea sadoveniană, unde tot zbuciumul din afară se estompează în “cântecul harfei eoliene, a ţiţerei uriaşe cu mii de strune, toate acordate cu grijă timp de jumătate de veac, pentru ca nici o surpriză cacofonică să nu fie cu putinţă”. În cărţile lui, “toate gândurile, priveliştile, figurile

sunt puse pe portativ, virgulele cântă şi ele, iar punctele aşteaptă risipirea ecourilor”.

Lectura cărţilor lui Sadoveanu îmi dă şi puterea să ignor corul detractorilor săi elitişti şi să realizez că”geniul lui Sadoveanu va transcende [timpul rătăcirii] şi va dăinui pînă la istovirea timpurilor”. Iată, suntem, doar la un veac şi un pătrar de la răsărirea acestei «planete excentrice» in sistemul nostru solar, mult prea departe, sper cu ardoare, de… «istovirea timpurilor». Fie ca spiritul unicului Sadoveanu să-i însoţească până acolo pe urmaşii urmaşilor noştri, în frumuseţea şi demnitatea «viziunii romîneşti pe care [el] a impus-o literaturii române».

_______________________ *În revista BiblioPolis, vol. 15 (2005), Nr.3 se face referire la această

alocuţiune, clasificată de jurnalist ca fiind „comunicare”.


Rareori mi s-a întâmplat să primesc o carte de la un autor pe care să nu-l pot defini – recepta de la prima lectură. Iată că trebuia să se întâmple şi aşa ceva şi să caut o cale sau o cheie prin care să am acces la acest suflet liric tulburător dar şi inaccesibil, complex şi încifrat. Dar cum nimic nu e chiar aşa de simplu cum pare la început, mă pomenesc că stau uitându-mă la cheie fără a găsi nicio uşă, deci nicio broască. Interesant şi palpitant ar fi fost să fie prea multe uşi, prevăzute cu încuietori la care aceasta să nu se potrivească. Îmi zic atunci că nu cu ajutorul lucrurilor celor materiale voi putea pătrunde şi deschide uşa de acces şi că un portal energetic poate fi străpuns cu ... cheia minţii. Care este cel mai nimerit şperaclu neconvenţional.

Am aşadar volumul „Poezii” *) de Octavian Mihalcea, autor pe care nu îl cunosc propriu-zis şi aş avea şansa de a-l cunoaşte prin intermediul producţiei sale poetice. Încerc să-mi sistematizez pe coala de hârtie impresiile, notând ceea ce ar putea fi stratul de bază – ce înţeleg din prima lectură şi ajung a lucra în paralel cu da şi nu, pe două coloane, pe care le înlocuiesc cu real şi imaginar, apoi le tai şi le redenumesc – concret / abstract - iar notiţele se îndreaptă mai mult spre a doua. Dar tot este ceva: am găsit repere categoriale. Textele nu par a avea structură, sunt scurte, dar nu aceasta pare a fi cauza pentru care nu au structură şi par enunţuri eliptice. E de fapt o tehnică. Aşa vrea autorul şi până la urmă voi afla de ce. Până la urmă însemnând chiar ultima poezie din carte: „traiul serilor în vernil/peste orice vene albe plutitoare /...// prin pădurea somnului secret // cifrul adoarme deja trăit/pietre negre/oase sub cerul adânc” (Vene plutitoare) În loc de concluzie, găsim o avertizare! Semn că de fapt această carte este rotundă şi finalul doar relativ, ca parte din întreg.

Dintre teme, două ies în evidenţă în „Poezii”: visul şi actul creaţiei – atât în poezie cât şi în pictură.

Dar mai întâi câteva cuvinte despre tehnică. În plin spaţiu imaginar ai impresia de film fotografic, poezia devenind acea

moving picture. Există un „miez al fotografiei”, impresiile devenind detalii iar acea imagine secvenţială poate fi dată fie mai repede fie cu încetinitorul. Simbolurile sunt inserate uneori ca mesaj subliminal. Tot aşa cum tristeţea, desperarea şi dezolarea străbat printre cuvinte aparent fără legătură, de parcă fotografia ar fi decupată intenţionat iar versurile formează un colaj. Această tehnică a colajului ajută sau face posibilă ermetizarea textului, restrângerea operându-se pentru scoaterea detaliului. Aspiraţia către infinit pleacă tocmai din finitul cotidian. Aspirăm la o bogăţie infinită, dragoste şi tinereţe infinite, dar le trăim înlăuntrul ori în ramele finitului, în graniţele simţurilor şi ale trupului – aşadar într-o fotografie la care degeaba ne tot uităm, că nimic nu mai poate fi adăugat şi nici colorat. Dacă nu te mulţumeşte o poţi tăia şi remonta, alăturând chipuri ori elemente altfel complet disparate.

Pe de altă parte, Poeziile îţi dau acea senzaţie pe care o ai când după ce vezi o poartă întredeschisă, intri şi te pomeneşti nu într-o curte, nu într-o casă ci undeva într-un peisaj ireal, între nisip şi piatră, cactuşi roşii şi ierburi albastre. Pe măsură ce dai pagina, apare un nou element ori detaliu al acestui peisaj impresionist pus în operă de autor. De unde te aşteptai să fii întâmpinat cu un surâs şi pus la masă, te pomeneşti singurul ajuns acolo. Ai zice un decor scenografic auster pentru o piesă cu un singur personaj. Pentru a nu deranja reprezentaţia, rămâi acolo pe acea scenă, imobil şi tăcut. Observi că nu este un solilocviu, pe lângă acea fiinţă apare şi o umbră căreia i se adresează iar aceasta răspunde monosilabic, uneori râzând, alteori plângând sau bătând un soi de cod Morse. Piesa începe cu o tăcere întreruptă doar de nişte bătăi insistente de parcă cineva ar ciocăni la uşă. Personajul recită dintr-o carte, iar umbra reacţionează ciocănind când mai rar când mai repede ori insistent.

Ajuns în spaţiul scenic al cărţii, ca un cititor de cursă lungă devenit spectator, îmi pun întrebări, cum ar fi: ce vrea să spună autorul, unde vrea el să mă trimită, dacă mă emoţionează, are mesaj şi dacă nu, de ce, schimbă el ceva în mine, ş.a.m.d. Şi mă întorc la teme.

Există lucruri pe care ţi-ai dori să le vezi şi nu le suportă realitatea, în schimb ele se află şi se transformă altundeva, trecând acea linie fină şi invizibilă de partea nevăzută ori cealaltă parte a realităţii, care nu este ireală cât mai degrabă non-reală. Ele există odată ce ţi se revelează şi întocmai ca la întoarcerea dintr-un vis le poţi reproduce în fiecare detaliu şi amănunt pornind de la locul în sine şi reproducând detalii de sunet şi culoare, de portrete făcute unor oameni pe care în realitate nu i-ai cunoscut ori văzut niciodată. Cum e posibil, afli abia după ce ani de-a rândul citeşti zeci şi sute poate mii de pagini consacrate de alţii acestui domeniu. Încetul cu încetul – însă după mulţi ani în timp uman – găseşti cele mai bune explicaţii (în varianta optimistă!) şi ajungi să-ţi faci o părere pe potriva propriei capacităţi de a înţelege. Până la urmă reuşeşti să-ţi explici cu propriile cuvinte, folosind propriile expresii acordate cu modul tău de gândire, mai succint ori mai arborescent, sau cu înflorituri (nu şi în cazul de faţă) mecanismele unor taine precum este cea a visului. Nici autorul nu a procedat altfel, versurile sale trădând preocupări pentru acest domeniu: dacă în „Numai o pânză ruptă” e confesiv: „uşi bântuite în miezul fotografiei//relativ târziu acasă împotriva organelor ce mă ţin treaz/am invidiat mormântul apei fără tine”, în „Pariu” are revelaţia unor „întoarse lipsuri insomniace/a doua zi prin vis”. Visul este văzut (ori explicat) aşadar metaforic ca o pânză ruptă, prin care se strecoară a doua zi doar frânturi dintr-o fotografie, adică doar cele ce reuşesc să se întoarcă prin uşa dimineţii, a trezirii. Într-un alt text găsim bine definită și acea stare de regret de după întoarcerea din vis: „după dispariţie va rămâne cornul/rana supraomului nisipos/presând tainicele respiraţii/nevăzute ziua” (s.n.) (Va rămâne cornul)

Chiar dacă poezia sa ermetică nu-l duce pe cititor spre o zonă misterioasă şi atrăgătoare, ea îl aduce ori conduce prin simboluri într-un univers altfel inaccesibil oricui; asistăm la proiecţia unor stări poetice, reverii, meditaţii... comparabile în general unor fotograme în sepia, cu rare tuşe de culoare. Culoarea predominantă – ori fondul nisipiu - ne dă ea însăşi indicii asupra unei aproximări a duratei ori a vechimii

preocupărilor poetului pentru această codificare/decodificare. „trebuia să fie simplu”, îşi recunoaşte el sieşi (mai bine zis umbrei sale), într-o tentativă de a explica dar şi de a (se) înţelege: „glisez pe cărţile condamnării/a fi cel mai adorat/sau cel mai urât/dintre locuitorii acestei părţi simple (...)// sunt umbra mea” – aşadar în acest proces al unei autoevaluări este conştient de faptul că mesajul său s-ar putea să nu fie înţeles şi că există riscul de a nu fi iubit de prezumtivul său cititor.

Iată-l pe poet căzut pradă frământărilor şi temerilor privitoare la actul artistic. De cealaltă parte, stă cititorul care nu are cunoştinţă despre toate acestea. Ba chiar nu are nevoie de problemele altuia, îi ajung ale sale, cu prisosinţă! Şi atunci, cum să aibă loc întâlnirea... ?! De cele mai multe ori, din păcate, nici nu are. Ambii ratând acea unică şansă a unei experienţe nemijlocite şi de a face un transfer de opinii, de a dărui şi a primi, a asculta şi a înţelege. Undeva, în colţul său, poetul va rosti că ar fi putut fi o împărtăşire, dar aşa... e „o cununie tăiată/de îngeri captivi”. Iată cât de puţine cuvinte, dar cât de multe sensuri se pot dezvolta, nuanţe şi legături între ele... descoperindu-ne în autor urme ale unui romantism pur, un neo-romantic, fiinţă neînţeleasă, deşirată de pasiune şi condamnată la singurătate şi lipsă de iubire. Găsim chiar un autoportret sfâşietor, definitoriu poetului damnat: „suflet închis între fluidele fascinului” – iată ce tensiuni lirice într-un singur vers! -, după cum se pare că a fost predestinat de nişte muze îndoliate: „cu dantelă neagră pe umerii goi/fiecare muză poartă alături/blestemele cele mai lungi”.

După ce a pătruns dincolo, cum-necum, am crede că cititorul nostru va rătăci în acel spaţiu al imaginarului ce lasă următoarea impresie: „vremea ne face să intrăm în ascunzători/roşul nostru din transele de noapte//căutăm malul//două lacuri vecine//încă arde steaua princiară/(...)//încercare a nisipurilor arse” (Transe în noapte). Ne găsim conduşi de un ghid imaginar printr-un spaţiu al unor proiecţii, un peisaj cu idei şi impresii gata maturate: „podul pe sub care am trecut /...// culorile somnului variază întâlnirile/dincolo de veghea simţului poţi deschide ochii//pe linia intrării nu este decât tunelul/cald cald cald în extaz//intrarea lumii noastre se vrea singură/etapă jubiliară dus-întors/simbol deschis pe veci” (Singura intrare). Chiar dacă e nevăzut, el a lăsat totuşi nişte repere pentru noi: „umbre la capul patului/se preling urme roşii//pulsez peste drumul închis/de acolo/îngheaţă-mi trecerea/în jurul porţilor” (Am lăsat urme). Respirăm uşuraţi, în acel „acolo” al autorului (poate planeta lui, de ce nu?) putem respira, există viaţă! Ba ni se face „Deschis” o invitaţie foarte clară – astfel aflăm când: „spre sfârşitul oricăror săptămâni”, unde: „luna înşelătoare sus” cât şi cum: „aproape tremurând”. Există şi o descriere succintă a evenimentului: „ai păşit ai fost trimis/pe uşa deformată/din faţa triunghiului”. Eşti îndemnat să ai „Curaj”: „fugi cu mine în lume/pe aspre încercuiri /...//curajul nu e decât un regret/rupt din sufletul echilibrului”.

E floare la ureche, aşadar, să te conformezi acestei invitaţii, cu singura condiţie de a găsi triunghiul. Pentru a-l găsi, mergi la Dicţionarul de simboluri şi afli că „Simbolismul triunghiului se suprapune cu acela al numărului trei. ... stă la baza formării piramidei... Corespondenţele dintre numere şi figurile geometrice sînt absolute. Cîtă vreme omul este jocul contrariilor, el nu poate da nici un înţeles cercului (...) Toate îi scapă: triunghiul, pătratul, steaua cu cinci colţuri şi pecetea lui Solomon cu şase braţe. Dacă omul nu s-a născut din punct de vedere spiritual, aceste figuri geometrice îşi ţin secrete simbolurile, care corespund numerelor 3,4,5, şi 6. (...) cu vârful în sus simbolizează focul şi sexul bărbătesc; cu vârful în jos, apa şi sexul femeiesc. Pecetea lui Solomon este alcătuită din două triunghiuri inversate şi semnifică îndeosebi înţelepciunea omenească. În iudaism, triunghiul echilateral îl simbolizează pe Dumnezeu, al cărui nume nu este voie să fie rostit. (...) în alchimie, simbolul focului, ca şi acela al inimii.” **)

Exact ca atunci când după ce ai văzut ceva doar în treacăt întorci capul, spre a fixa mai bine o imagine, şi în cazul de faţă simţi nevoia de a te întoarce recitind textele din paginile dinainte: „gestul poate înnopta la infinit/îndoire peste ramele respiraţiei/trebuia să te îneci/când comprimai suma limitei//estetică efemeră” (Trebuia să te îneci) şi alunecând din acesta, următorul: „mereu împleteşti piatra vechiului oraş//spui că ploaia ar trebui să renască/de trei ori în inima pământului” (De trei ori în inimă)

Octavian Mihalcea iese din realitate şi parcă face o operaţie pe cord deschis poeziei. Ori o anestezie. În acea stare poeziei îi trec prin minte flashuri, nume, chipuri, râsete, ţipete. Până adoarme. Apoi brusc rolurile se inversează: autorul e anesteziat de poezie. Partea dreaptă i-a amorţit; atunci scrie cu cea stângă: „ai spune că planeta focului e blondă/ca pielea arsă pe trupul mării gol” (Poem cu mâna stângă) Îşi zice că trebuie să înfrunte realitatea încă o zi până ce se va putea descotorosi de ea şi o va pune în cui. Unde e normalul, în narcoza poeziei ori în trezirea visului? Mai ales dacă posezi capacitatea de a vedea în infraroşu, ai o vedere termică - nu şi una obişnuită fiindcă nu ţi-ar folosi la nimic, mai ales noaptea: „un bulgăre tânăr/pământean/se poate masca doar/pe întuneric/lângă tortura pereţilor goi” (Bulgăre).

Dar cititorul nostru face parte din Universul cititorilor absoluţi, tot aşa cum autorul face parte din Universul căutătorilor absoluţi. Amândoi fac parte din Universul colecţionarilor de absolut. La terminarea cărţii, cititorul o pune deoparte şi simte nevoia să se culce. Poate a obosit. Alături găseşte o foaie cu o notiţă. Nu îi aparţine, a reţinut-o de undeva de pe Internet: „Fiecare gând, cuvânt sau emoţie provoacă o vibraţie în fiecare celulă a corpului şi lasă acolo o impresie adâncă”. Iată un final bun, îşi mai spune... adoarme şi în vis autorul îi răspunde prin cuvintele din Cele mai frumoase naufragii: „cunoaşte-mă doar/sub acea margine/închisă departe”.

*) Octavian Mihalcea, Poezii, Ed. Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012 **) Dicţional de simboluri, vol. 3, Ed. Artemis

Octavian Mihalcea – tensiuni lirice într-un peisaj cu ideiMonica Mureşan


Templul CuvântuluiFiecare particulă a materiei existente

trebuie să fie un registrua tot ce s’a petrecut vreodată.

Charles Babbage 1

Dacă momentul în care s’a început utilizarea termenului de antropologie a coincis cu aplecarea ştiinţelor moderne spre era istoriei terestre în concordanţă cu vicistitudinile pe care omul a trebuit să le întâmpine în faţa mişcărilor tectonice, a erupţiilor vulcanice, tot ce ţinea de Geea ca amestec alchimic de artă liberală şi mitologie, atunci lumea înconjurătoare care ne acceptă să o întrepătrundem dându’i precum şi ea ne dăruie nouă este obiectul

nostru de studiu. Şi lupta omului cu propria natură materială continuă şi azi în microstructura subatomică unde purtăm alenele genomice ale transcedentalelor afecţiuni, vicii şi calităţi înscrise în noi, dar pe a căror mobilitate putem deveni stăpâni. Naraţiunea devine asrfel o nouă mitologie la fel de schimbătoare şi variabilă în contextul multitudinii de arcuri reflexe. Civilizaţia contemporană se aseamănă prea mult cu altele descrise sau închipuite din epoci presupus cunoscute ale istoriei omului (şi de ce nu, ale fiinţelor care-or fi ele de aiurea!).

Conducătorii vizibili ai lumii de azi par depăşiţi în aprecierea amalgamului temporal ieri-mâine, confortabil şi convenabil fiind statusul sustenibil al habitatului de azi. Şi, oare, de ce utopia se permanentizează la început prin textele religioase şi se sfârşesc prin scenarii lamentabile care ne fac să ne minunăm de lipsa iubirii şi de amplificarea genocidului printre semeni la nivel planetar? Ţinutul Promis şi întreg Pământul, singurul pe care, de facto, îl avem, ne cere să nu ne mai minunăm în deşert de frumuseţile sale şi să’l călcăm apăsat cu trupul acesta uman ce ne-a fost dat, noi înşine să fim Atlas, sub jugul lui Cronos, adevăraţi semizei.

Multiplele direcţii pe care le putem aborda atunci când dorim să reliefăm unitatea spirituală şi a sufletului cu un înveliş efemer pur material, specific terestru ne conduc spre momentul dezbaterii asupra influenţelor pe care le au asupra noastră lumile ipotetice şi invizibile. Ele sunt acceptate ca fiind în aceleaşi spaţii în timpuri diferite sau în acelaşi timp în spaţii diferite. Atunci când lumina ţi se iveşte demonstrând şi alte modalităţi de accepţiune, păstrăm tăcere. Frica de a fi interpretaţi ca adepţi ai ocultelor paranormale ne învredniceşte să devenim introvertiţi. Şi totuşi în perioada de efervescenţă a studiului omului, alchimic, ştiinţific, materialist sau prin prisma creaţiei divine, spectrul antripologic a fost înălţat la rang de curcubeu de numeroase personalităţi, maeştri ai gândirii umane.

Conform ştiinţei contemporane, aparaturii senzoriale a tehnicilor de vârf sau extrasenzoriale încă neegalate de maşini, a citirii vibratorii sau kirilliene, chiar şi o umbră care cade pe un spaţiu virtual lasă urme, urme ce pot fi detectate şi după milioane de ani, impresionând elemente subatomice, ondulatorii, energetice precum razele X pe un film. Este acel spectru care defineşte întreaga istorie şi prevede viitorul sub „lupa” chiromantului pe sprafaţa unei fotografii. Biografia unei fiinţe în întregul său este astfel percepută şi filtrată, probabil prin arcuri reflexe declanşate între noos şi creierul uman, invizibilul devenind parte a realităţii vizuale, un scenariu derulându-se ca secvenţele unui lung sau scurtmetraj pe ecranele subconştientului mediumic. Peste tot, în încăperile pe unde am trecut, pe unde ne-am desfăşurat viaţa, acţiunile noastre au rămas înregistrate, profana noastră intimitate, expandarea noastră socială, totul există precum vestigiile vechilor cetăţi, ale templelor îngropate de pământ sau ape, forme în mişcare profund existenţială.

Mă întrebam cât de uriaşe erau frământările celor care descopereau din lecturi, din percepţii akashice învăţăturile antropologiei? Doar harul cosmic atât de inconştient primit poate da clarviziune, curaj şi tărie. Cu darul tăriei, o persoană poate să depăşească dificultăţile sau să îndure durere şi suferinţă cu tăria şi puterea insuflată de Dumnezeu. Ca şi în cazul celorlalte daruri, tăria acţionează sub impulsul Duhului Sfânt şi dă persoanei tăria de a se împotrivi răului şi de a persevera pentru trecerea în viaţa veşnică. Acest dar desăvârşeşte virtutea tăriei, încărcând-o cu energie, perseverenţă şi promptitudine. Mai mult, aduce încrederea în succes la nivelul de virtute. Exemplul primordial este cel acordat de Isus şi urmat de martirii creştini, ce au demonstrat nu numai voinţă ci şi încredere în succes, că puterile răului pot fi învinse şi că spiritul îşi urmează calea pe

scara lui Iacob spre veşnicie.Antropologia (ανθρωπος) studiază atât aspecte legate de genetica,

fiziologia, biochimia diferitelor grupuri de oameni, cât şi cultura, religia, societatea şi istoria acestora, aplecându-se asupra diferenţelor dintre om şi restul animalelor, a caracteristicelor societăţii şi vieţii omului, relaţiilor sociale, originii, aspectelor fizice, comportamentale, spirituale şi culturale ale acestuia...

Nu pot spune că cele patru ramuri de studii pot fi separate întrutotul (culturală, lingvistică, biologică şi arheologică), dar fiecare împleteşte elemente legate de activitatea zilnică a oamenilor.

Antropologia culturală, denumită şi antropologie socială, în ţările anglo-saxone sau etnologie în cele latine şi în multe alte ţări, are ca obiect de studiu societatea umană, instituţiile acesteia, formarea ei, interacţiunile între oameni şi, ceea asupra căreia ne aplecăm noi în mod special, perceperea simbolurilor socio-culturale de către aceştia. Termenul de etnologie este folosit şi în statele est-europene în sensul studierii tradiţiilor culturilor populare, folclorice, ceea ce s’a extins în occident asupra civilizaţiilor ancestrale. Dar studiile antropologiei culturale nu se limitează doar la studiul culturilor unor triburi, ci a oricărei culturi diferită de cea a cercetătorului care are nevoie de o vastă cunoaştere obiectivă şi fără idei preconcepute (ajutorul economiei, sociologiei sau științelor politice este esenţial). Cea lingvistică studiază cu precădere formarea unei limbi, înrudirea dintre diferite limbi, influenţa exercitată de o limbă asupra alteia şi simbolistica şi rolul socio-cultural al acestora (lingvistica descriptivă, istorică, etno-lingvistica şi socio-lingvistica). Ramura biologică este ajutată în studiul său de științe ca genetica, biologia, anatomia şi fiziologia. Paleoantropologia se erijează în istoria formării omului, strămoşilor săi şi evoluţia acestora până la stadiul de homo sapiens. Aici, cercetarea se extinde cu o ramură a antropologiei care studiază culturi umane dispărute pe baza obiectelor rămase de pe urma acestora, strâns legată de arheologie. După civilizaţiile continentelor dispărute în Pacific şi Atlantic, cele mai bogate par a fi egiptologia, asirologia, arheologia africană etc.

Deşi termenul de ,,antropologie” a apărut abia în secolul al XV-lea, interesul pentru natura omului, viaţa acestuia, cultură şi societate a existat încă din antichitate. Istorici precum Herodot şi Tacitus au descris în lucrările lor diferite aspecte legate de triburile celtice şi germanice. Herodot este şi primul care formulează principalele aspecte problematice ale cercetării antropologice. Aristotel poate fi şi el considerat, o personalitate interesată de acest domeniu, prin scrierile sale din domeniile politici, filozofiei, logici sau estetici. Personalităţi precum Galenus şi Hippocrate au dezvoltat cunoştinţele despre corpul uman, despre anatomia, fiziologia, precum şi despre patologia acestuia. În evul mediu diverşi călători descriu experienţele lor printre membrii unor culturi diferite de a lor. Marco Polo descrie în lucrările sale viaţa mongolilor, obiceiurile acestora, cultura acestora etc. Cristofor Columb descrie cultura amerindienilor întâlniţi în călătoriile sale. În secolele XIX-XX cunoştinţele despre civilizaţiile dispărute se îmbogăţesc considerabil datorită cercetărilor arheologice efectuate de arheologi precum Heinrich Schlimann (care a studiat civilizaţia miceniană), Jean Champollion (care a descifrat hieroglifele), Arthur Evans care a studiat civilizaţia minoică, Howard Carter, renumit egiptolog etc.

Eu încerc acum să dezvolt latura spiritualistă (nu spirituală cum ar crede detractorii!), aplicând un concept noetic care’mi aparţine, acela al arcurilor reflexe. Studiile hypocratice au ridicat în timp un adevărat templu informaţiei universale pentru a explica omul în măreţia fiinţei sale, relevându’i statutul de microparticulă în asamblul cosmic. Existenţa sa influenţată, chiar şi ciclic, de egregoria supremă în jocul relevat de Dante printre cerurile Divinei Comedii, este subliniată ştiinţific de apartenenţa la un sistem lucrativ (aplicat la izgonirea din rai ca o pedeapsă!?), sau relevată metaforic drept împlinire a unei meniri datorate unui comandament divin.

Gândiţi-vă că dacă unele cercetări recente arată că genetic, Eva mitocondrială (ADN ce îşi are originea în oul uman) din contemporaneitate ar fi moştenitoarea vechilor oameni2 întâlniţi în estul Africii cu o vechime de peste o sută, o sută cincizeci de mii de ani, iar genomul masculin pare a proveni din alte arii afro-asiatice care par a coafa şi ele oceanele matriceale ale protocivilizaţiilor, cromozomnul Y precedând istoric fosilele Homo sapiens, înseamnă că înscrisurile Nakkal relevă un adevăr de necontestat: nu provenim din niciun alt animal. Am fost creaţi ca oameni, fiinţe aeemenea divinului, pentru că contopim materia vizibilă cu spiritul universal. Noi înşine suntem un templu al Cuvântului primordial, ducând în noi darurile Creaţiei, un har invizibil al destinului.

_______________1 Principles of science, vol II, p.455, C.B. fiind fondatorul teologiei

naturale 2 studii genomice recente!

Fiecare particulă a materiei existente

început utilizarea termenului de antropologie a coincis cu aplecarea ştiinţelor moderne spre era istoriei terestre în concordanţă cu vicistitudinile pe care omul a trebuit să le întâmpine în faţa mişcărilor tectonice, a erupţiilor vulcanice, tot ce ţinea de Geea ca amestec alchimic de artă liberală şi mitologie, atunci lumea înconjurătoare care ne acceptă să o întrepătrundem dându’i precum şi ea ne dăruie nouă este obiectul

Liviu Pendefunda


Academia Română face să se vorbească despre dânsa numai odată pe an, la împărţirea premiilor, atunci când se aţin la pomana înaltului aşezământ de cultură toţi « inspiraţii » Muzelor şi toţi diletanţii în ştiinţă, precum şi, iarăşi, toate persoanele care, prin temenele dibace, au ştiut să se facă vrednice de simpatia « boierului » X sau Y, care «dictează» în Academie. Altfel, lumea ştie numai că acolo unde, pe Calea Victoriei, sunt lipite la un loc o clădire mai înaltă şi una mai joasă şi coloane antice împodobesc peretele orb de către Curte, acolo este «Academia».

Întemeiată dintr-o pornire frumoasă şi hrănită din daruri patriotice, bine administrată şi curat ţinută – un model în această privinţă, pentru orice altă administraţie din ţară înzestrată cu o bibliotecă mulţumită căreia mai este o mişcare istorică şi filologică î ţară. Academia nu vrea să facă nici cultură, nici ştiinţă. Se crede prea sus pentru ca să binevoiască a fi de ajutor dezvoltării spre lumină a unui popor aşa de înapoiat. Ea n-are tipografia ei, depozitele ei, biblioteca ei pentru popor, pe care ar putea să le întemeieze întocmai ca şi Liga, dar pe care nu voiesc a le face nici Liga nici academia. Ea n-are măcar colecţia ei de clasici ai literaturii noastre, colecţie pe care de la ea avem dreptul s-o cerem. Ea n-are niciun rol în mişcarea pentru alcătuirea caselor de citire pentru popor. Ea n-a încercat să ia Ateneul pentru a face dinr-însul o sală de conferinţe cinstite. Când se va arăta prin ce greutăţi s-a dat o oarecare răspândire culturii în România. Academia nu va avea un singur rând pentru dânsa.

Dar, se va zice, nu poţi cere entuziasm, avânt unor oameni obosiţi şi deziluzionaţi de vârsta lor. Atunci să fie măcar Academia o instituţie ştiinţifică reală. Să publice mult, să îndemne la publicaţii noi, să stea în fruntea silinţelor pentru înaintarea ştiinţei româneşti. Să descopere puterile noi, să le atragă spre sine, să li se stoarcă tot ce pot da! Se ştie însă că astăzi cel mai bun academician e cel ce tace şi nu scrie – poate ajunge preşedinte – şi nu se ştie, dar e bine să se ştie că, mulţumită intrigilor politice şi personale, se poate întâmpla ca un membru corespondent să prezinte un memoriu, ca acest memoriu să fie citit şi recomandat spre publicare de un membru activ al Academiei şi votarea asupra raportului să fie zăbovită un an de zile şi orice discuţie întreruptă pentru că X, persoană atotputernică şi foarte suspusă (să zicem: d. Sturdza), are pică pe Y, autorul memoriului (şi al articolului de faţă).

Iată că au trecut şase luni de la sesiunea generală şi activitatea secţiilor Academiei se mărgineşte la atâta: Un memoriu filologic foarte criticat de oamenii competenţi. O carte despre irigaţii. Un catalog de achiziţii noi (între ele un manuscris al lui Numa Pompiliu, tradus de Beldiman, manuscris care s-a copiat pentru Ioniţă Sturdza, viitorul Domn de la 1822, apoi corespondenţa doamnei Quinet, născută Asachi, cu D. Gusti, o hartă a vechiului inginer Oswald, corespondenţa impresarului ieşean Delmary de pe la 1850, hârtiile mult timp ascuns la Reghinul Săsesc, unde le strămutase un pribeag şi le păstra băcanul sas Dillmond şi biblioteca lui Gh. Popovici, cu manuscrisele lui, pe care Academia nu le va tipări, desigur. Apoi trei scurte memorii ale domnului I. Bogdan.

Cel mai însemnat tratează «Evangheliile de la Humor şi

Voroneţ», care se descriu cu de-a amănuntul şi se înfăţişează câteva fotografii de tot frumoase. Din Evanghelia de la Humor, care e din anul 1473, cu doi ani înaintea luptei de la Podul Înalt, se dă pagina care cuprinde chipul lui Ştefan în genunchi ridicând spre Maica Domnului, ocrotitoarea bisericii, cartea scrisă din porunca lui; a fost reprodusă adeseori, niciodată însă aşa de bine; apoi altă pagină care dă pe evanghelistul Matei scriind; o a treia cu frontispiciul măiestru lucrat în linii împleticite şi epilogul cu însemnarea că Evanghelia s-a isprăvit de mâna ieromonahului Nicodim, sub popa Gherontie egumenul de la 6961, 17 Iunie. O planşă înfăţişează legătura: de o parte, într-un splendid cadru de flori cu trei frunze se vede Adormirea Maicii Domnului, de alta Învierea se cuprinde într-o înflorire de argint mai grăbită, pe când sus şi pe jos slovele frumoase dau iarăşi numele lui Ştefan şi vechimea legăturii (1487). Mai fină, mai delicată, lucrată din uşor, cu punctări în locul umbrelor scoase dincolo în relief cu energice lovituri de ciocan, cu flori mai puţine şi mai migălos lucrate, cu slove minunate, de duet veneţian neimitabil, e legătura, de la 1557, a Evangheliei voroneţiene de la 1557, reprodusă în ultima planşă. Cu preţul de un leu, cât costă memoriul, oricine poate căpăta de la librăria Socec, aceste şase planşe, de cea mai mare însemnătate pentru istoria artelor în ţările noastre.

În « Contribuţii la Istoria Modovei între anii 1448-1459», d. Bogdan dă trei acte domneşti de îndatorire faţă de o persoană din Polonia, două tipărite mai înainte cu greşeli, altul inedit. Nu credem că din acesta să se vadă că Ilie Vodă cel orbit de fratele său să fi trăit încă mai mult timp după nenorocirea sa; el nu intervine în act şi se vorbeşte de el ca de un mort. Orbirea făcută prin scoaterea ochilor aducea , ca în cazul Împăratului Romanos Digenes, moartea fără zăbavă; chiar când se întrebuinţa numai trecerea unui fier roşu în apropierea ochilor, moartea nu întârzia adesea. Dacă Ilie ar fi trăit, Roman nu lua, fără îndoială, la 1447, Moldova pentru sine, ci pentru tatăl său scos pe nedrept şi chinuit. Vorbind de sprijinul pentru

căpătarea Domniei, pe care l-a dat nobilul polon, Roman povesteşte lucruri din trecut; de bună seamă el era Domn în această clipă când răsplătea.

Un al treilea memoriu, intitulat « Câteva observaţiuni asupra îndatoririlor militare ale cnejilor şi boierilor moldoveni în secolele XIV şi XV », arată în ce împrejurări se tocmeau ca ostaşi în ţările ruseşti şi polone la 1378 şi 1424 Români din Maramureş (în cazul d’întâi, al lui Ladomir), şi din Moldova (în al doilea, al lui Vlad fiul lui Dragoş, zis Maxim). Primeau «câmpi» pentru a-şi face acolo sate după « datina românească», plătind însă, după datina apuseană, de fiecare ţăran român aşezat cu gospodăriile acolo, câte doi groşi mari. Ostaşul avea lângă sine un suliţaş şi doi cu arcele, dintre tovarăşii săi. Un act din 1433-43 arată că Domnul Moldovei de pe atunci plăteau mercenarilor din Litvania câte cinci grivne de fiecare unitate militară zisă « suliţă » (lance, în franceză), scutindu-l şi de orice poprire pentru pagube făcute de alţii din ţara lor. Se ştie că pe acest timp Românii roiau şi erau întrebuinţaţi ca mercenari şi aiurea. Astfel i-am găsit în oştirea cruciată din 1366 a lui Amedeo de Savoia, şi, în Caffa Genovezilor, - la Marea

Neagră, în Crimeea – o bună parte din ostaşii năimiţi, orguxii, erau români, veniţi de la unguri, de la poloni sau din Moldova chiar, din Suceava. După socotelile Caffei am publicat toate numele lor în « Acte şi Fragmente, III».

Dacă am dat aceste note, scopul mi-a fost să atrag atenţia unui public mai mare asupra lucrărilor pe care Academia ştie aşa de bine să le împuţineze şi să le ascundă.

(text preluat din revista Floarea Darurilor, vol.II, nr.21, 19 august 1907, Bucureşti, sub îngrijirea lui N. Iorga. Redacţia şi administraţia – str. Buzeşti 42, Bucureşti; ortografie actualizată, conform normelor ortografice ale Academiei Române).

Oameni şi cărţiAcademia Română faţă de viaţa culturală

şi ştiinţifică a neamului (cu prilejul ultimelor ei lucrări)

Nicolae Iorga


„Dimineaţa, la Putna, de ziua naşterii sale, Eminescu a plâns. Eu am plâns mai târziu, seara. Să curgă lacrimile fiecăruia pe rând...”

Dorul de Eminescu nu s-a stins încă, cum s-a vrut sau cum se doreşte de detractori salahorii îmbibaţi în păcura calomniei, de epigoni, de sfertodocţi, de infractorii culturii, de delicvenţii moralei creştine ori erudiţii bălmăjelilor academice.

Dimpotrivă, Dorul de Luceafăr deşi nu mai curge ca o revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină, ce urcă din inimile cele mai curate şi sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumuseţe a Mântuitorului Hristos.

Aşadar, pentru că sunt o lacrimă prelinsă din suspinul Luceafărului, ieri 15 ianuarie, am plecat la Mănăstirea Putna să-I aduc mulţumire lui Dumnezeu, marelui Voievod Ştefan cel Sfânt şi lui Bădiţa Eminescu. Drumul trist, necăjit, peste care cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea mănăstirii... În incinta sfântului lăcaş, oameni şi monahi aproape deloc... Doar multă gheaţă groasă pe alei, de credeai că sunt lăsate intenţionat pentru patinuarul trepăduşilor sau baletul

nepăsării...În Biserica mănăstirii, în pâcla obscurităţii mişcau doi călugări: unul la strană, fără să cânte,

altul la lumânări fără să le aprindă. În rest, în braţele Luminii: Împăratul Hristos, Maica Domnului şi Marele Ştefan în mijlocul Curţii cereşti, iar mai jos câteva morminte voievodale de veghe. M-am rugat la Împărat, la Împărăteasă şi la Voievod pentru poporul Neamului nostru.

Am aprins o lumânare de la Candela veşniciei Sfântului Ştefan, pentru nemuritorul Luceafăr. Afară la pangar o umbră cu chipul cărunt îmi iese în cale:

- Pentru Bădiţa Eminescu!, zic eu arătând lumânarea aprinsă...- Dar n-ai părinţi? mă întreabă omul negru.- Am, dar Luceafărul nostru e mai presus de părinţii mei. El e un Fiu iubit şi un Părinte drag

al Patriei mele.- Vezi-ţi de treabă! Eminescu n-are ce căuta în Biserică. Trebuie scos de aici, din mănăstire...

Cel mult să rămână în istorie...M-am uitat la el atent, să văd ce grad de scleroză atinge. Din gât în jos se târa... Farul îi era

stins. Sigur că răspunsul lui, înveşmântat în haina pentru care am o profundă veneraţie, în incinta sacră la care mă închin cu adâncă evlavie, m-a mâhnit enorm, dar fiind ziua aceea sfântă pentru care venisem, mi-am păstrat totuşi calmul.

- Părinte (ce antinomic cuvânt...) să nu crezi că dacă voi (şi mici şi „mari”) şi alţii la fel de mulţi şi de întunecaţi ca voi l-aţi adâncit în groapa nepăsării, peste care aţi pus şi placa de beton a nesimţirii, Eminescu a rămas în pământ. Nu! Eminescu este de atunci în Sinaxarul Cerului, în Sânul Neamului Dac, la Dumnezeu. Păcat de umbra pe care-o purtaţi şi-o călcaţi cu şenilele turpitudinii!

Am mers gânditor să mă întâlnesc cu Bădiţa Mihai măcar la bustul său din incinta mănăstirii... Nu s-a gândit nimeni să-i aşeze un lăcaş pentru aprins lumânări, nu arde nici o candelă... Nimeni nu a ridicat măcar o mână de grâu fiert pentru cel născut să lumineze Neamul său...

M-am apropiat să fac măcar o poză, spre neschimbare... Şi sufletul mi s-a împietrit... Aşa cum dă mărturie poza, la Putna de ziua sa, bădiţa Eminescu plângea...

La întoarcere, în prima aşezare, vedem un grup de copii încolonaţi. Am zâmbit. Pe moment am crezut că sunt invitaţi să-şi cinstească Poetul naţiunii... Dar ei se îndreptau, de fapt, spre o sală de sport. Păcat pentru ei şi mare păcat pentru părinţii şi dascălii lor. M-am îndepărtat cu sentimentul că l-am lăsat acolo, singur şi trist pe cel căruia toată viaţa mea nu am încetat să-i îngân temerile... „De ce nu m-aş legăna/ dacă trece vremea mea...”

Lacrimile mele...

În ajunul zilei sale de naştere, seara, l-am urmărit cu profundă emoţie şi admiraţie pe acelaş demn şi mare Român, actorul Dorel Vişan, recitând superb din lirica lui Eminescu. În seara zilei sale de naştere, caut un canal TV pentru a vedea cum a fost sărbătorit Profetul nostru. Simţeam nevoia să cred că ceea ce am simţit la Putna n-a fost decât întâmplătoarea neputinţă... Pe postul naţional, uzând de banii publici, un grup erudit, de traficanţi ai spiritului creştin-naţional, sărbătorea moartea poetului, nu naşterea sa! Neştiind sărmanii de ei, „orfanii licurici”, că de fapt moartea Profetului nostru năştea viaţa nemuririi lui!

Cei care-l denigrază cu năduf îşi sărbătoresc în fapt moartea lor sprituală, cea fără înviere... Anul trecut în 2014, aceeaşi exaltaţi ştiinţifişti şi deliranţi humanoizi ai vulgului „sacru” l-au sărbătorit pe Eminescu în aula lor plină de pizmă şi scaune goale, cărora le-au vorbit despre ei. În ziua naşterii Românului absolut-Mihail Eminescu, în 15 Ianuarie 2015, cohorta academicienilor

LACRIMILE LUCEAFĂRULUI LA PUTNA 2015

peri-epigonici, i-au aclamat cu multă ură şi înverşunare meschină, moartea, reiterând minciunile atâtor decenii lăsate moştenire de duşmanii străini şi de lichelele interne, castrate de spirit, care se bălăcesc în mocirla detractoare a micimii lor.

Stupizenia lor uită că profanează pe marii lor Înaintaşi, Piscurile spirituale ale culturii; Sava Popovici Barcianu, Nicolae Popea, Ioan Popescu, Zaharia Boiu, Ilarion Puşcariu, George Dima, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Romulus Cândea, Ion Heliade-Rădulescu, Mihail Kogălniceanu, Barbu Delavrancea, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, A. C. Cuza, Simion Mehedinţi, C. Rădulescu-Motru, Ştefan Pascu, Pantelimon Halippa, Ion Nistor, P. P. Panaitescu, Ion Petroviciu, Constantin Brăiloiu, Nichifor Crainic, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Mircea Păcurariu, Pr. Dumitru Popescu, Mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici ş. a., nemaivorbind de cei mulţi care n-au încăput în Academie, dar sunt mai strălucitori fără ea: Mitrop. Andrei Şaguna, Gh. Lazăr, Eminescu, N. Densuşianu, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, teologii Liviu Stan cu două licenţe, doctorat, specializări postdoctorale la Cernăuţi, Atena, Varşovia, Roma, Munchen, Teodor Bodogae cu 4 licenţe, 2 doctorate, studii postdoctorale la Cernăuţi, Atena, Belgrad, Berlin, Tubingen, Milan Şesan cu 3 licenţe în Teologie, Drept, Litere şi Filosofie şi 3 doctorate la Cernăuţi, Praga, Ernest Bernea, Vasile Băncilă, savantul Vladimir Dumitrescu şi mulţi, foarte mulţi alţii...

Fariseii profanează Instituţia, Naţia, Cultura, Forul Divinităţii Absolute-Atotştiinţa lui Dumnezeu, în slujirea Căreia ar trebui să fie. Academia Română, ca şi toate celelalte forumuri ale culturii, trebuie să fie Imn de lumină, de laudă, de apărare şi de recunoştinţă naţională, nicidecum instituţii cameleonice ale calomniei Neamului. Şi culmea paradoxului, majoritatea covârşitoare a „înghesuiţilor”, care ne denigrează permanent Neamul sunt străini de sânge, dar sunt plătiţi româneşte cu vârf şi îndesat...

cum se doreşte de detractori salahorii îmbibaţi în păcura calomniei, de epigoni, de sfertodocţi, de infractorii culturii, de delicvenţii moralei creştine ori erudiţii bălmăjelilor academice.

revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină, ce urcă din inimile cele mai curate şi sufletele prea alese spre dumnezeiasca Frumuseţe a Mântuitorului Hristos.

Luceafărului, ieri 15 ianuarie, am plecat la Mănăstirea Putna să-I aduc mulţumire lui Dumnezeu, marelui Voievod Ştefan cel Sfânt şi lui Bădiţa Eminescu. Drumul trist, necăjit, peste care cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea mănăstirii... În incinta sfântului lăcaş, oameni şi monahi cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea mănăstirii... În incinta sfântului lăcaş, oameni şi monahi cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea

aproape deloc... Doar multă gheaţă groasă pe alei, de credeai că sunt lăsate intenţionat pentru patinuarul trepăduşilor sau baletul

Gheorghe Constantin Nistoroiu


Câteva zile nefericite în compania unor caporali. Șah și mat , strigă șoferul Piperul , care făcea contrabandă cu steluțe. Dar păreau băieți buni. Pe unul îl chema Bruno, pe altul Pruno, Mihai venise în fustă și sărea pe șapte cai, Rk der Wolf mârâia ceva în portoricană, echipa era aproape completă, lipsea Papini, care era sfârșit. Șah și mat , strigă un comis din vremea lui Aron Turcitul. Azi adunăm necazuri cu lopata, fiecare pe locul stabilit. Vă orientați după miros. N-avem probleme nici cu sirene, nici cu Diogene Dioclețianul. Puah, ce nulitate, oftă un venusian venit din Fecioara, vrem praz

de azi. Soldatul Șapcă , strănepotul vestitului popă se închină pe ascuns. Lavoisier savura o savarină de la cantină. Pe o tăblie scria- Shaorma de la Taorma. Dar nu o citea nimeni, era cu litere pruneiforme. LANGOȚII, LANGOȘII, LANGOȘII CABARET, urla radioul. Cine se prostituează nu stă de pază, obișnuia să spună politrucul Polikarp Polikarpovici Știuka. Înainte de război îl chema Stukas. Avea accent groenlandez, adică era mut. Aveai impresia că pe figura lui aleargă o mâță după șoareci. Ne îndreptăm spre Hebride, anunță căpitanul Căpcăunescu Lionel. Să nu vă pună necuratul să vă luați de Mathilde a mea. Fac omor de muște. În cală stătea ascuns diavolul Jawohl. Îl luseră de la Hamburg pentru o pizza

Câteva zile nefericite în compania unor caporali. Șah și mat , strigă șoferul Piperul , care făcea contrabandă cu steluțe. Darunul îl chema Bruno,Mihai venise în fustășapte cai, Rk der Wolfîncompletă, lipsea Papini, care era sfârșit. Șah și mat , strigă un comis din vremea lui Aron Turcitul. Azi adunăm necazuri cu lopata, fiecare pe locul stabilit. Vă orientați după miros. N-avem probleme nici cu sirene, nici cu Diogene Dioclețianul. Puah, ce nulitate, oftăvenusian venit din Fecioara,

Boris Marian

Lache Luckmilanesa. Câți n-o visau pe Diana Savana, fecioara din marginea marelui port? Duhuri bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-amintești, iubita, locul tainic, atins, la un foc aprins? Dar Wolf mieuna ca un travesti. Declama cineva din off – tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce umbla pe la stâni, te chinuie şi trupul şi diavolii-s stăpâni, privire ai de fiară ce sangre a beut, te ved, a chita oară? Prin vorbe devii slut. Flashneta and pamfletul la indemana fiind, distrezi pe cine? Bietul de tine, tot mintzind. N-ai temeri, nu ai nume, inexistent mereu, nici subiect de glume nu eshti, o, Asmodeu. Mergeam cu angelul de serviciu, un sandwich aveam fiecare, un viciu, buni eram de pus pe rug, la frigare, dar idiotzii tregeau cu trasoare. Apare un Aghiutza chior şi miop, îi spoon , nu mai fii dop, nedop, nimic de fecut, absurditatea este vecină mintea noastră mai reptilină. Uitai să văs pui , trecui prin strântoarea Behring, unii îi spun Mehring, dar acela era un socialist german, bietul de el, marxist INUMAN.Orice tradiţie începe cu Fuchs, şi se termină cu Fuck. Dar nu ne vom opri aici, se pare că în limbajul oficial verbul este evitat, cel puţin în public. Mare greşeală. Este chiar imoral. Multe discursuri plicticoase ar fi evitate. Scurt, fuck şi pleci de la tribună. Cu cât aprofunbdeyi mai mult această noţiune, înţelegi mai bine inutilitatea scrisului. Unii mai folosesc ass, creyând că este o carte de joc. Nuuuuu, de zece ori nu. Deschideţi tv+ul pe orice post, o seamă de assuri se rotesc pe ecran. O turistă din ţara finilor a rămas gravidă după o baie în Marea Neagră. Ciudat. Avea un ass, mamă, mamă, acum faţa este mai mare decât dosul. Nici Ronsard , nici Chenier nu foloseau aceste cuvinte, POATE DACĂ AR FI APUCAT REVOLUŢIILE DIN FOSTELE ŢĂRI SOCIALISTE. La noi are loc o fuckizare a limbii. Ce spun nepoţii lui Avram Iancu şi ai lui Abraham Lincoln, vărul său? Pe când ardea, Giordano Bruno a şoptit fuck. Voia să spună fax, dar uitase cuvântul. Viitorul omenirii depinde de fuck, dar ştie Mesia, zis şi Lache Luck, acest cuvânt?

Gala premiilor „Om între oameni” – Excelenţă în civism a ajuns la a cincea ediţie

Iniţiată de NECULAI ONŢANU, Primarul Sectorului 2—

Bucureşti, cu sprijinul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă aflată sub egida Academiei Române.

Cea de-a cincea ediţie a Galei Premiilor de Excelenţă în Civism „Om între oameni” s-a desfăşurat joi, 15 ianuarie, cu prilejul Zilei Naţionale a Culturii, dedicată naşterii poetului Mihail Eminescu, la Sala „Studio” a Teatrului Naţional Bucureşti „Ion Luca Caragiale”.

În cadrul Galei a fost premiat scriitorul englez ALAN BROWNJOHN, poet, prozator, critic literar pentru ziarul Times Literary Supplement şi fondator al premiului bienal pentru traduceri din poezia europeană „Corneliu M. Popescu”, acordat de Poetry Society of Great Britain.

La ediţia din acest an au mai fost premiaţi: • Monseniorul Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic şi

membru de onoare al Academiei Române• Academicianul Nicolae Breban, scriitor • Profesorul universitar Marin Cazacu, violonist• Academicianul Profesor Ioan Aurel Pop, rectorul

Universităţii Babeş Bolyai• Profesorul Doctor Radu Deac, medic, chirurgie

cardiovasculară • Olga Mărginean, graficiană şi academicianul Viorel

Mărginean, pictor• Camelia Potec, înotătoare • Tudor Gheorghe, cântăreţ, compozitor şi actor

• Academicianul Mihai Cimpoi, eminescolog basarabean• Profesorul Nicolae Noica, inginer reputat, fost ministru

al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, scriitor, provenind dintr-o familie de tradiţie, care a dat ţării multe personalităţi în domenii pragmatice de activitate şi un filosof—Constantin Noica.

Contemporary Literature Press a lansat cu această ocazie seria de Opere Complete aparţinând lui Mihail C. Vlădescu (http://editura.mttlc.ro/vladescu-opere-complete.html), scriitor modernist, Deputat în Parlamentul României în perioada interbelică, absolvent de Drept la Universitatea din Bucureşti, ofiţer în primul război mondial, gazetar şi comentator politic. Membru al familiei Noica, fiul Alexandrinei Noica-Vlădescu, Mihail C. Vlădescu s-a născut în anul 1886 şi a murit foarte tânăr, la numai 45 de ani.

Editura recuperează astfel un scriitor foarte puţin cunoscut, a cărui operă nu este deloc neglijabilă. În cartea lui intitulată Neamul Noica, Nicolae Şt. Noica—premiatul Galei „Om între oameni” ediţia a cincea—îl menţionează astfel pe autor: „Un Noica-Vlădescu... doborât de boală în plină carieră literară, gazetar combativ şi om politic.”

În semn de preţire pentru această Gală organizată de Domnul Primar al Sectorului 2 Neculai Onţanu şi Domnul Profesor Academician Eugen Simion, Contemporary Literature Press va publica o antologie bilingvă de versuri de Alan Brownjohn, tradusă de studenţii Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan. Pentru următoarele Gale, Editura speră să publice anual câte un volum omagial.

Bucureşti, 17 ianuarie 2015

Lidia Vianu

Gala premiilor„Om între oameni” – Excelenţă în civism



Pământul nu este sferic cum greşit afirmă Copernic, şi cum greşit susţine şi Galilei, iar Soarele este o taină ce depăşeşte cu mult puterea de judecată a lui Galilei şi a lui Copernic.

Am afirmat de mai multe ori şi acum repetăm : încă nu s-a născut om pe pământ care să cunoască prin puterea minţii lui , fără nici un ajutor de Sus , cum se luminează pământul de ziuă şi cum se înveleşte cu stele.

Cele de mai sus au darul să vă facă să înţelegeţi că mintea omenească este incapabilă să cunoscă : forma pământului, natura soarelui şi drumul

pământului în lumină, drum care ne dăruie ciclul zi / noapte.Iată ceea ce n-a ştiu nici Comisia Poupard , nici Sanctitatea Sa, după

cum urmează : 1.Forma pământului este de taină . Pământul este deopotrivă plat

şi rotund, adevărata lui formă scăpând minţii omului. De adevărul celor de mai sus ne putem convinge foarte uşor, şi anume, pornind în drumeţie , evident în pură intelecţie, de-a lungul şi de-a latul pământului.

2. Natura Luminii. În „Povestea prostiei omeneşti”, Ion Creangă ni-l înfăţişează pe cel ce căra lumina cu oborocul în bordei. Cei ce susţin că lumina este materială , sunt invitaţi să îşi cumpere oboroace şi să se alăture eroului din poveste. Noi susţinem că Soarele, aşa cum se vede pe cer, perfect rotund, nu poate fi văzut nicăieri altundeva. Cum zice Platon, „soarele la el acasă”poate fi văzut cum arată , de cel ce a ieşit din grotă… Cum nici Sanctitatea Sa , şi nici Comisia Cardinalului Poupard, nici măcar nu bănuiesc cât de înlănţuiţi sunt în peştera lui Platon, este limpede că habar nu au avut de cele de mai sus.

3.Mişcare pământului în Lumină. Mintea omenească nu poate cuprinde pământul la adevăratele lui , urieşeştile , dumnezeeştile lui dimensiuni. Iată de ce vă propunem, în limbaj mitic, în limbaj simbolic cele ce urmează. Pământul îşi împlineşte dansul său în Lumină, în faţa Pomului Vieţii, Pomului Luminii, Koh-I-Nor, sau cum doriţi să îl numiţi pe Dumnezeu , „Părintele Luminilor „(După Evanghelii). Dansul începe la partea de jos a Pomului, de la buturuga acestuia.( Crăciun, din meglenoromânul Kărciune, înseamnă buturugă ). De aici, de jos, dansând în faţa pomului , pământul va urma un drum care, în final, va descrie în spaţiu, un cap de bou / taur. Intre coarne, în partea de sus , se află Solstiţiul de vară, punctul în care ne aflăm la Zenit(în arabă semt/drum drept)când ne aflăm cel mai aproape de pom, de izvorul luminii , în partea cea mai de sus a acestuia. Acesta est un moment, în drumul pământului, cel puţin la fel de important ca cel de jos, celălalt Solstiţiu, şi anume Solstiţiul de iarnă, aflat în barba Boului. În timp ce partea de sus, urcând pe falca din stânga până la vârful cornului din stânga, intră în lumină, partea de jos a pământului iese din lumină, şi, evident, invers, dând naştere sezoanelor. Când urcăm avem primăvară/toamnă, apoi între coarne avem vară/iarnă, pe falca dreaptă avem toamnă/primăvară şi apoi, în barba Boului, iarnă/vară. Pe partea de sus verile sunt lungi, iar pe partea de jos iernile sunt lungi şi domoale.Pe partea de sus avem ierni scurte şi violente , când ajungem în barba Boului, iar pe partea de jos veri scurte şi violente.

4. Etimologia noţiunii de Solstiţiu, conform Dicţionarului Latin apărut la Paris, în 1531, şi de atunci până astăzi aceeaşi etimologie, în toate enciclopediile, dicţionarele şi manualele de astronomie, pleacă, în mod greşit, de la Sol / Soli (latinescu Sol=soare), de unde „soarele stă”, adică se opreşte. Mai precis , pe 21 iunie, soarele pare a se opri pe cer. Nu avem decât să aşteptăm până seara ca să constatăm falsitatea afirmaţiei. Pe de altă parte , tot Solstiţiu se cheamă şi cel de la 21 decembrie, numai că atunci soarele aleargă cu o viteză extraordinară !!Şi atunci cine stă?

Adevărata etimologie a cuvântului Solstiţiu trebuie să plece de la Solum/Soli ( latinescul Solum = pământ ), de unde „pământul stă”, pământul se opreşte, atât la vară cât şi la iarnă ! Din ce se opreşte ? Din extraordinarul de sinuos parcurs pe care-l străbate de-a-lungul anului.Această înţelegere a noţiunii de Solstiţiu are sens numai în prezentarea noastră. După ştiinţa lui Galilei, Soarele fiind o stea fixă, avem solstiţiu în fiecare zi. Copernicienii nu explică , nici cum, unde se află Solstiţiile pe cercul lor şi nici cum se produc..

V-am prezentat succint, atât cât se putea , la mintea omului, ştiinţa divină despre lume.O găsiţi reprezentată la Stoenhenge, unde potcoava pietrelor reprezintă unul şi acelaşi profil de Bou, cu Solstiţiul de vară în

partea centrală a potcoavei. De asemenea, într-o formă mai stilizată la Sarmizegetusa. La fel în ştiinţa incaşilor, sau în religia lui Zoroastru etc. etc. La noi în ţară se merge cu „Pluguşorul”care înglobează un Buhai (Bou), la Anul Nou, ori se joacă Capra , cu aceleaşi semnificaţii simbolice. In aşa zisa „Stemă a Moldovei”, de fapt Icoană , ce se află în pereţii mânăstirii Putna , de la 1530, în poziţie centrală , se află un cap de zimbru (Bou) , cu Soarele între coarne, cu Luna şi Stelele pe părţi, evident fiind vorba de un sfânt simbol şi nimic altceva. Dacă ar fi să-l credem pe Vasile Lovinescu, grupuri de iniţiaţi se adunau vorbind despre simbolul Boului, undeva în Evul Mediu, în Moldova…

Acelaşi simbol îl găsim în religiile din Mesopotamia, în religiile Indiei şi în China, cu ocazia Anului Nou. Boul Apis al Egiptenilor are aceleaş conotaţii şi îşi datorează sfinţenia aceloraş motive..

In Biserica Catolică, în secolele XII – XIII, anumite icoane mărturisesc unul şi acelaşi lucru. Pe hârtie filigran, din secolul V, este desenat un taur cu o cruce între coarne, sub inscripţia „Taurus Christus”.In mormântul regelui Childeric, la anul 481, s-a găsit un „Bucran”(Craniu)de Taur turnat în aur, evident având valoare de simbol.Sunt încă multe alte dovezi pentru a căror cunoaştere recomandăm citirea uriaşei cărţi a lui Charbonneau-Lassay „Le Bestiaire du Christ”…

Apariţia Sfântului Toma din Aquino , în Occident, avea să aducă în centrul atenţiei cărturarilor veacului , pe Aristotel, şi modul de cunoaştere şi de gândire al acestuia. Lumea se va goli de mister, iar icoanele purtătoare de sfinte simboluri vor amuţi. Din aceleaşi motive „Icoana Sfintei Naşteri”de la Lateran nu este expusă nicăieri, limbajul ei de taină nefiind înţeles, preferându-se modul didactic-şcolăresc …Spusele proorocului Isaia care zice : „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea domnului său”măcar că sunt citate de unii sfinţi, nu sunt apreciate cum s-ar cuveni.De ce ?Biserica Catolică, prin Sfântul Toma a devenit raţională extinzându-şi raţionalismul omenesc , în mod nepermis, şi asupra lumii create de Bunul Dumnezeu, golind-o de autenticul şi naturalul ei mister, îmbrăcând-o în culori şi lumini ce nu i se potrivesc.

Sanctitatea Sa n-a făcut altceva decât să continue modul de a gândi al Bisericii Catolice , din ultimele secole, mod profund raţional, omenesc de raţional! Aidoma a raţionat şi Comisia Poupard. Raţiunea seacă, aristotelismul, absolut ineficient în procesul cunoaşterii zidirii dumnezeeşti , a cuprins , mai adânc decât ne-am putea închipui , gândirea Catolică !

„Gnosticismul”din secolele XII – XIII, a fost cu fervoare blamat şi damnat, iar acum, iată, Biserica se află în faţa unei lumi lipsite de mister. Evident nu lumea a încetat a fi misterioasă, ci Biserica Catolică , incapabilă să admită existenţa misterului în lume , acceptă o penibilă şi urât mirositoare minciună : minciuna copernicană, gândirea lui Galilei.

Deşi pământurile noastre mărturisesc prin Sarmizegetusa şi Mânăstirea Putna , prin datini şi obiceiuri, precum înfrumuseţarea Boului, la Solstiţiul de vară, practicată şi astăzi în unele sate din Ardeal, prin Buhaiul pluguşorului, dansul caprei, practicat, şi astăzi, în toată ţara, că oamenii acestor locuri au cunoscut conţinutul Sfântului Simbol al Boului, nu credem că s-ar găsi vreunul care să pretindă, astăzi, a cunoaşte sensul ascuns şi adânc al simbolului.

În ce ne priveşte, am fost instruiţi, în chip tainic, supraomenesc, aşa că nu ne facem nici un merit din cunoaşterea acestui sfânt simbol .

Conchidem , afirmând că atât Inchiziţia , Sfântul Oficiu , cât şi Galilei-Copernic se situau pe poziţii absolut greşite.Schema de gândire „A” fix şi „B” mobil, ori „B” fix şi „A” mobil, profund raţională!, este , la fel de …profund greşit!! Aceste scheme raţionale sunt foarte pe măsura minţii omeneşti, dar n-au nici în clin nici în mânecă cu situaţia lumii, cu lumea cea zidită de Creeator. Este adevărat că pământul se mişcă , dar el nu se mişcă în jurul nici unei stele, pe nici un cerc, cum pretinde Aristarc-Copernic, ci mişcarea lui este cu mult mai amplă şi de taină.Chiar dacă ne-ar îngădui Bunul Dumnezeu să gândim un şir de sute de vieţi, n-am putea să ne închipuim adevăratul drum al pământului în Lumină.!!Acest drum este marcat de multe datini şi obiceiuri, care având în vedere adevărata lui formă se justifică şi sunt de înţeles, pe când dacă aţi încerca să le potriviţi pe un cerc aţi vedea că nu pot primi nici o semnificaţie.

Incă o dată : a greşit Comisia Poupard ; a greşit şi Sfântul Părinte . Dar Biserica Catolică, cea adevărată, cea care a moştenit şi a păstrat , fără să le transforme, datinile şi obiceiurile, iese cu prestigiul neştirbit!!!Cei care de sute de ani, pretextând „ştiinţa”lui Galilei, au lovit în temeliile Bisericii Catolice, reuşind să golească bisericile de credincioşi, iată, eu îi fac de ruşine şi le dovedesc că au mângâiat o Galatee de rumeguş şi putregai care le va aduce pieirea. După Darwin căderea lui Galilei, Copernic etc.va aduce Francmasoneria acolo unde îi este locul şi anume în postura de Maică a Minciunii.

DESPRE GÂLCEAVA DINTRE INCHIZITIE ŞI GALILEO GALILEI


greşit afirmă Copernic, şi cum greşit susţine şi Galilei, iar Soarele este o taină ce depăşeşte cu mult puterea de judecată a lui Galilei şi a lui Copernic.

şi acum repetăm : încă nu s-a născut om pe pământ care să cunoască prin puterea minţii lui , fără nici un ajutor de Sus , cum se luminează pământul de ziuă şi cum se înveleşte cu stele.

facă să înţelegeţi că mintea omenească este incapabilă să cunoscă : forma pământului, natura soarelui şi drumul

Costache Ariton


Nerăbdare

ora germană, ora care separă răsăritul de apus așa cum se separă gălbenușul de albuș, este atât de simplu și atât de complicat deopotrivă, mersul inimii, tic-tac, tic-tac, ce a fost, a rămas,

mâine dimineață vom bea cafeaua în portul Hamburgului, voi privi oare zborul pescărușilor deasupra Elbei cu aceeași încântare cu care vedeam primăvara, puii de rață învățând mersul pe apă în parcul Titan? Așteaptă-mă, simt că mă sufoc de nerăbdare, pare o veșnicie de când alerg printre meridiane al căror nume nu le mai știu, teroriștii sunt oameni cu mai multă răbdare decât mine, bum, bum, bum, inima mea explodează precum o sticlă de Pepsi cu care s-a jucat Rugby o zi întreagă.

doar inima ta, dă-mi-o întreagă, să-mi înstrunez pulsațiile sângelui după noile coordonate solare.

Retorica modestiei

- Elbe, refuz să mi se spună: Ești cea mai frumoasă femeie! căci buzele mele ar sângera monstrous încercând în zadar să învețe retorica modestiei. - Elbe, mă rog să nu mi se spună: Ești cea mai blândă femeie! căci cete de îngeri s-ar îmbolnăvi de reproș, bieții îngeri, din cer ar cădea bucuroși să mă acuze de-nșelăciune. - Elbe, mai bine mor decât să mi se spună: Ești cea mai bună femeie! căci inima ar trebui din piept să mi-o scot pentru a lecui mândria din îngeri. - Elbe, eu sunt doar frumoasă și doar uneori dar inima mea-i vie și bate nebună, chiar și atunci când izbutesc

retorica modestiei.

O ciupercă roșie cu buline albe

- Elbe, am găsit în grădina din fața blocului o ciupercă cu pălărie roșie și buline albe. Este frumoasă cum numai în poveștile ilustrate pentru copii vezi , aproape că o aud când ispitește un greiere să-i cânte o baladă. - Elbe, am auzit într-o carte un prizonier zicând: ”toți oamenii sunt buni” și am vrut să-l cred, și judecătorul suferind de migrenă a vrut dar s-a spălat pe mâini și l-a condamnat la moarte. Acum îl cred, Elbe, dar este deja mort și judecătorul

POEZIE

Lucreñia Ionescu

CONSTANTIN TOMACRISTINA GRIGOROVeste mort și el, sunt două personaje într-o carte. - Elbe, nu există oameni răi, numai răutatea există

metamorfozând peretele alb într-o perdea de smoală, felia de pâine într-o barbă-albastră, roșia într-o ciupercă roșie cu buline albe. La oameni transformarea este cu mult mai vizibilă și cel mai ușor sesizabilă de copii citind povești, de pildă, fecioarele care nu pot iubi devin scorpii, bărbații care fură fecioare și copii devin zmei sau căpcăuni, bătrânele care nu sunt iubite de copii devin cotoroanțe, ș.a.m.d. - Elbe, oare să-i spun greierului să fugă?

Zăpezi, numai zăpezi

Mi-e frig. Îmi încălzesc degetele cu versurice caută “gaura neagră” a destinuluiţesută din anii şovăitori în drum spre bine,ici-colo, câte o stea adusă de cei Trei Craicolindă, la ceas târziu, lacrima de mir.

bolnav de pe vremea când se coceau cireşele de maiîn vechiul turn, din ograda bunicii.Învelesc ochii cu ceaţa amară a singurătăţii,clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă,pe cer abia se văd îngerii, vopsiţi în culoarea cărămizie a durerii.Pornesc spre rugăciune ,în ninsoarea bogată

le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmădincolo de mine, curcubeul şi-a schimbat culorile,apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului,

cerneala a invadat cerul nespus de cenuşiu,îngerii sorb rime, se lăfăie pe zăpada pufoasăacoperindu-mi gândurile- petale de vis

Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ şi în viaţă,un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori,începe Colindul, aproape de zori.

Colindul vieţii

Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă,în palmă am adunat dimineţi ninse în Ajun de Crăciun,două, trei s-au furişat spre apus,ninge – taina sfârşitului spre început.S-au despletit stelele de atâta tristeţe în fâşii de dor,am lăcrimat pe ziua de mâine,

creangă de bradîmpodobită cu beteală argintie.

TOAMNĂ, IAR

Încă o toamnă mi-a desprins o frunzăDin pomul dezvelit de-atâta vremeÎn estompări de veşted, ca-ntr-o pânzăMă-ntreb: A câta toamnă mă mai cerne?

Încă o toamnă mi-a stins o luminăDin ziua lungă fără de oprire,Doar timpul hoinărelii e de vinăŞi-mi poartă primăvara-n amintire.

Sunt obosit şi doar în sobă jarulÎmi dezmorţeşte visul de uitareIar vinul să-mi înece iar amarul,Să cad în letargie de visare!

Mă simt mai obosit c-o toamnă iarŞi beau din vin, visând pe lângă sobă,Doar timpul îmi mai toarnă în paharÎntr-o tăcere sumbră, făr’ o vorbă!

CLIPA

De-aş mai lungi clipa c-o clipăSă-mi frâng a timpului aripăC-o clipă-aş amâna uitarea,Aş depărta chiar depărtarea.

– 1 –

De-atâtea vise nevisateO clipă-i o eternitate,De-aş mai lungi clipa de dorC-o clipă şi-apoi pot să mor!

De-aş mai lungi lumina-n searăMai mult decât ziua de varăC-o clipă până-n dimineaţăAş mai trăi poate o viaţă!

Să-mi nedorm nopţile iubiriiCu clipa lungă-a regăsirii,Să dau glas vorbelor muteSă regăsim clipe trecute…

De-aş mai lungi clipa c-o clipăAş frânge-a dorului aripăPoate-aş lungi clipa de dorC-o clipă şi-apoi pot să mor!

VIS

Din inimă mi s-a desprinsUn vis şi apoi încă-un vis;Mă doare rana doruluiŞi nu pot spune nimănui.

Mă dor durerile din mineEcou al tristelor suspine,Mă dor şi eu de-atâta dorOdat’ cu visele ce mor!

Nu mai visez şi-mi pare răuDe parcă nu mai sunt nici eu,M-au copleşit uitărileŞi-am rătăcit cărările.


î

Interviu cu poetul ION CRISTOFOR

- Domnule Ion Cristofor, întrucât este ziua Dumneavoastră de naştere, permiteţi-mi să vă urez “La mulţi ani!”, bucurii, sănătate, împliniri şi inspiraţie.

-Iubită poetă Angela Baciu, vă mulţumesc pentru urări şi, la rândul meu, vă doresc sănătate, viaţă lungă şi prosperă, cu cărţi bune şi cât mai mulţi cititori.

- Ce vă doriţi de ziua Dumneavoastră? Aveţi un gând, ceva de realizat, de împlinit?

- Nu-mi doresc nimic special de ziua mea. Viaţa mea a fost întotdeauna austeră şi am învăţat de mic să mă mulţumesc cu puţin, cu ceea ce ne oferă bunul Dumnezeu.

Nu-mi doresc nici măcar o maşină, m-aş bucura să pot mereu umbla pe jos, fără baston şi fără cocoaşă, dacă e posibil. De la o anume vârstă, singurul lucru important e sănătatea. Cum sunt încă un tânăr sexagenar, am, desigur, în tolbă tot soiul de proiecte pe care le sper realizate pe termen scurt – o carte de poezie şi o alta de critică literară. Încă lucrez la ele, dar trag nădejde să le văd tipărite până la sfârşitul anului. În ce priveşte “gândul”, ca la orice om îmi trec multe (gânduri) prin cap. Unele mai luminoase, altele mai întunecate, altele ascunse de-a binelea. La vârsta mea mai îţi faci desigur proiecte de viitor, deşi un proverb spune că Dumnezeu zâmbeşte când oamenii îşi fac proiecte.

- Cum arată o zi din viaţa Dumneavoastră?- Viaţa mea e de o platitudine înspăimântătoare.

Sunt funcţionar la Primăria clujeană de peste 15 ani, iar viaţa unui funcţionar nu are nimic spectaculos. Munca mea de la birou înseamnă verificare de facturi şi bonuri fiscale, lecturi obligatorii din legi, ordonanţe, contracte şi hotărâri de Consiliu local. Nu mă deosebesc prea mult de un contabil sau de un celebru personaj kafkian. După opt ore petrecute la birou, e greu să mai găseşti energie pentru scris. Aşa că a trebuit să-mi revizuiesc fundamental existenţa în ultimele două decenii, cu atât mai mult cu cât viaţa nu te scuteşte de unele evenimente bulversante. În primul rând, am renunţat la televizor, devenit un soi de opiu al lumii moderne, un odios cronofag. Nu neg importanţa televiziunii, dar, din păcate, aceasta a devenit la noi un excelent mijloc de manipulare, de spălare a creierelor. Acest obiect al vieţii moderne revarsă asupra noastră un torent nesfârşit de publicitate, modelându-ţi parşiv gusturile, sugerându-ţi ce să mănânci, ce să îndrăgeşti, ce să urăşti, ce să votezi etc. Aşa că am renunţat la această tiranie, care o întrece cu mult pe cea a unei soacrei sau a unei neveste cicălitoare. Mai păstrez doar viciul de a citi presa. Iar în ultimii ani, ca o compensaţie, am început să pictez, asta mai ales în nopţile în care mă vizitează insomniile. E foarte adevărat ce se spune: suma viciile noastre rămâne mereu constantă...

- Citindu-vă biografia, am găsit acest text despre Dumneavoastră, semnat de Adrian Marino:”Discret, interiorizat, politicos, poetul nu pare prea bine integrat vieţii literare>>, turbulentă şi exhibiţionistă. Citindu-l, îl înţelegem mai bine. Ion Cristofor este preocupat, obsedat chiar de ideea şi soarta poetului, despre care cultivă o imagine mai curând sumbră, profund interiorizată, plină de gravitate şi de nelinişte. Deloc convenţional, Ion Cristofor scrutează drama poetului şi a poeziei cu luciditate şi cu talent evident”. Cum v-ati caracteriza?

- În principiu nu cred că aş avea multe de adăugat portretului pe care Adrian Marino mi l-a făcut. Sigur e că am evitat mereu „viaţa literară”, turbulentă şi boemă. Din păcate, boema se bucură de un nemeritat prestigiu la noi. Între restaurant şi bibliotecă, scriitorul român alege de cele mai multe ori viaţa între halbe şi sticle de votcă. Nu sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocaţie monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumăraţi confraţi pot fi găsiţi cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianţe şi coterii. În ţinuturile noastre, spiritul de gaşcă e covârşitor. Mulţi cred că de la Capşa se ajunge mai uşor în Academie decât de la bibliotecă. Sunt prietenos din fire şi nu resping viaţa literară, ci doar unele paliere ale ei. De pildă, sunt stupefiat de superficialitatea unor confraţi mai tineri ce se cultivă mai ales pe Internet şi pe Facebook. Am răsfoit, în aceste zile, cartea unui tânăr scriitor despre un mare poet român, iar lista lui bibliografică (restrânsă la trei titluri) se deschidea cu Wikipedia... Din păcate, la noi prestigiul talentului nativ, al celui care scrie după cum îl taie capul, e încă foarte mare. Nu cred în scriitorii ce evită biblioteca, în cei ce-şi imaginează că literatura începe cu ei. Poate sunt demodat, dar eu cred încă în spiritul tradiţiei, în continuităţile fertile, cele care permit rupturile şi asigură patul germinativ al modernizării. După cum, e greu să concepem literatura fără spirit critic. Vrei, nu vrei uneori preferăm solitudinea acestei “vieţi literare”.

- Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne întoarcem puţin în timp.

Suntem în faţa unei ceşti de cafea şi depănăm amintiri. În anul 1969 aţi debutat în revista “Familia”, cum a fost? Cine v-a “descoperit”? Cine era în colectivul redacţional de atunci?

- Am debutat la Poşta redacţiei pe care o ţinea, atunci, poetul Ştefan Augustin Doinaş.Terminasem clasa a IX-a, eram în vacanţa de vară, pe care o petreceam în comuna mea natală. Pe câteva file rupte dintre-un caiet cu linii, i-am trimis poetului câteva poezii. A publicat una singură, încurajându-mă să revin după câtva timp. Nu am mai revenit niciodată, căci eram, pe atunci, bântuit de un demon perfecţionist care îmi şoptea mereu: „mâine vei fi mai bun!” În ciuda atacurilor la care e supusă efigia poetului Ştefan Augustin Doinaş, nu mă sfiesc să văd în el una din personalităţile proeminente ale poeziei noastre, un spirit generos, care a făcut posibil debutul unor scriitori tineri. Mă întristează atacurile împotriva sa, ignorându-se contextul ideologic de atunci, precum şi presiunile enorme exercitate asupra generaţiei lui Doinaş.

Tinerii, inclemenţii judecători de azi uită că cei mai mulţi membri ai Cercului Literar de la Sibiu au fost încarceraţi, că acestora li s-a interzis, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, dreptul de a publica. Mi se pare ciudat că cedările şi compromisurile, dureroase, ale acestor scriitori sunt judecate cu o cruzime nebănuită, în timp ce torţionarii şi odraselele lor se bucură de pensii uriaşe, fără ca nimeni să-i deranjeze. Pe de altă parte, constăm că există o toleranţă maximă pentru tot soiul de autori care au făcut pactul cu diavolul şi care se bucură astăzi de lauri şi privilegii. Bizara situaţie ne îndreptăţeşte să credem că aceşti foşti delatori continuă să fie activi. Sigur, serviciile de informaţii culeg date fără să-şi pună probleme morale, acesta e rostul şi utilitatea lor. Dar mă aştept, din partea istoricilor literari la o judecată mai nuanţată a vinovăţiilor din perioda comunistă.

Ca să răspund şi la partea a doua a întrebării dumnevoastră, ar trebui să mărturisesc că revista “Familia” din perioada anilor 70 era una din publicaţiile predilecte ale adolescentului care eram. Redactorul- şef de atunci era, dacă bine îmi amintesc, poetul Alexandru Andriţoiu, iar în colegiul revistei mai erau prezenţi Radu Enescu (pe care aveam să-l cunosc la amurgul vieţii sale, pe un pat de spital al unei clinici clujene) şi admirabilul critic şi poet G.heorghe Grigurcu, ale cărui cronici şi poezii le savuram încă de pe atunci. Citeam cu mare plăcere articolele lui Ovidiu Cotruş, la care aveam să-i urmăresc, ca student al Facultăţii de Filologie din Cluj, serialul dedicat operei lui Mateiu Caragiale. Mărturisesc că eram sedus şi de aspectul grafic de excepţie al publicaţiei orădene, asigurat de plasticianul François Pamfil. E o bucurie să constat că, după câteva decenii de la debutul meu, revista “Familia”,condusă de Ioan Moldovan, prietenul şi colegul meu de facultate, continuă să fie o revistă vie, de cea mai bună calitate.

- Această carte de interviuri (in care va fi publicat interviul) are ca teme: literatura şi prietenia literară. În perioada anilor 1974 – 1976 aţi fost redactor la revista “Echinox”, cum se scria pe atunci? Ce prietenii literare aţi legat? Ce amintiri s-au păstrat vii din acei ani?

- Perioada uceniciei mele la “Echinox” a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacţie cu Ioan Moldovan, Ştefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacţia de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin – aceştia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al “Echinoxului” era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârşit iubitor şi cunoscător al jazzului. Eram tineri şi entuziaşti, foarte silitori, studenţi cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie. Chiuleam de la cursuri doar pentru a sta ceasuri întregi în Biblioteca Centrală a Universităţii Babeş-Bolyai, sideraţi de faptul că treceam zilnic pe lângă aşa numitul “bârlog al lui Faust”, o încăpere în care lucrase Lucian Blaga, în perioada cea neagră a existenţei sale. În ce mă priveşte, etapa studenţiei şi a uceniciei la “Echinox” nu a fost cea mai roză a vieţii mele. Cum absolvisem un liceu tehnic, am fost silit să mă angajez imediat după terminarea celor cinci ani de cursuri tehnice, în care m-am canonit să învăţ materii precum mecanica, electrotehnica, rezitenţa materialelor sau automatizările. Aşa că anul întâi de facultate l-am făcut la fără frecvenţă. Sărăcia şi neşansa m-au silit să lucrez, din greu, la o fabrică de la marginea oraşului. Am făcut de toate în acea perioadă – sudură, vopsit de stâlpi de înaltă tensiune, încărcat de vagoane. Slăbisem îngrozitor, aşa că am trecut la cursurile de zi, iar acest fapt m-a obligat la un efort suplimentar, datorat unor examene de difeernţă. Mi-am revenit cu greu din acea stare de epuizare fizică şi mentală la care am fost supus. Oricum, perioada studenţiei şi a “Echinoxului” a fost o perioadă magică în felul ei. Şi azi mă minunez cum a fost posibil ca, în plină dictatură, să apară o revistă în trei limbi, în care se traduceau texte din Heidegger şi din marea poezie universală. Cenzura funcţiona desigur şi atunci, dar oricum lanţul câinelui era mai lung, iar cuşca ideologică mai încăpătoare. În plus, eram ogari tineri, puteam visa şi croi planuri. Funcţiona între noi o prietenie literară ce excludea compromisurile şi lipsa de exigenţă. Îmi face plăcere să constat că toţi colegii mei de la “Echinox” au ajuns personalităţi respectate ale literaturii contemporane. Se pare că Mircea Zaciu, respectatul nostru profesor, a avut dreptate atunci când declara, într-un

La mulţi ani! Poetului Ion Cristofor

este permiteţi-mi să vă urez “La mulţi ani!”, bucurii, sănătate, împliniri şi inspiraţie.

mulţumesc pentru urări şi, la rândul meu, vă doresc sănătate, viaţă lungă şi prosperă, cu cărţi bune şi cât mai mulţi cititori.

Aveţi un gând, ceva de realizat, de împlinit?

mea. Viaţa mea a fost întotdeauna austeră şi am învăţat de mic să mă mulţumesc cu puţin, cu ceea ce ne oferă bunul Dumnezeu.

Nu-mi doresc nici măcar o maşină, m-aş bucura să pot mereu umbla pe jos,

Angela Baciu


interviu acordat lui Dorin Tudoran, apărut în revista “Luceafărul”, că mizează pe câteva din numele colegilor pomeniţi mai sus.

-De la debutul editorial şi până astăzi aţi publicat numeroase cărţi, devenind una dintre marile personalităţi ale literaturii române contemporane, cunoscut fiind ca un poet grav, cu o voce puternică. Cum aţi parcurs toţi acesti ani? V-au influenţat, în vreun fel, vremurile, perioadele sociale/politice, curentele culturale?

- De la debutul meu din 1982, cu volumul În odăile fulgerului, au trecut, constat, peste trei decenii, în care, har Domnului, nu am avut timp să mă plictisesc. Am avut parte de toate: bucurii, umilinţe, amărăciuni, surprize mai mult sau mai puţin plăcute. Inevitabil, vremurile şi-au lăsat sigiliul lor de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci şi în cărţile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiştilor politici, restrângerea libertăţii de exprimare. Cu toate astea, am continuat să scriu şi să cred în posibilitatea ivirii unor vremuri mai bune şi mai generoase. Din păcate ceea ce a urmat după decembrie 1989 a depăşit cu mult aşteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul şi influenţa noilor politruci politici. Să te ferească bunul Dumnezeu să ajungi pe culoarele tribunalelor şi Judecătoriei. La noi justiţia e cu adevărat oarbă, iar adevărul umblă mai mereu cu capul spart. De la porţile tribunalelor până la cel al ministerelor vei constata atâta putreziciune, hoţie şi arbitrariu încât îţi vine să-ţi iei lumea în cap. Am cunoscut pe propria piele binefacerile justiţiei din ţara noastră (nu ştiu dacă să-i spun mai spun “a noastră”, căci România pare să devină tot mai mult o colonie) şi sunt edificat pe deplin cu monstruozităţile democraţiei “originale” pe care au contruit-o “oameni săraci, dar cinstiţi”, foştii comunişti şi urmaşii lor.

Sunt oarecum întristat de ce se întâmplă la noi. Şi nu vorbesc neapărat de mine. Mă gândesc, de pildă, la cei peste trei milioane de români care au luat drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci “diasporă”. E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupţie, în demagogie şi incompetenţă. E şi vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconştienţă de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini şi pisici etc., ignorând tenebroasele manevre ce se fac în jurul nostru. Fabricile şi combinatele au fost puse pe chituci, pământul pentru care şi-au pus gâtul sub sabie voievozii şi înaintaşii noştri e vândut într-o veselie vecină cu inconştienţa. În ritmul acesta, în care punem pământul, aurul şi rezervele subsolului în mâna marilor corporaţii multinaţionale, ne vom trezi, peste noapte, musafiri în propria ţară.

Deunăzi, un zoon politikon încerca să ne aburească cu marea şansă a românilor de a pleca în alte ţări. Ca şi cum a-ţi părăsi casa şi rosturile din propria ţară ar fi o bucurie. Şomajul şi sistemul corupt al mafiei multipartinice îi sileşte pe mulţi dintre noi să ia drumul bejeniei, mai rău decât în vremea năvălirilor tătăreşti. E drept, avem tătarii noştri, bine instalaţi la cârma treburilor obşteşti. Nu sunt un nostalgic, dar, de bine,de rău, în perioada dictaturii comuniste orice copil de la ţară putea să facă liceul şi o facultate – cum a fost şi cazul meu. Nici măcar trei la sută dintre cei născuţi la sat nu mai pot visa astăzi să termine o facultate. Traversăm o perioadă social-politică nefastă şi nu ştiu când se vor îndrepta lucrurile.

În ce priveşte influenţa curentele culturale, singura grupare care m-a influenţat a fost cea a mişcării echinoxiste, caracterizată prin echilibru, spirit critic, rigoare şi respect faţă de marile tradiţii ale culturii noastre naţionale. Ceea ce se petrece în prezent e trist din multe puncte de vedere, dar nu pot să neg totuşi o anume vitalitate culturală. E adevărat, se scrie mult, se citeşte puţin şi generaţiile tinere sunt adeseori la limita decerebrării. E o generaţie care trăieşte între “Ok” şi “Cool”, mimetică şi semidoctă. Sunt tineri care-şi procură drogurile din curtea şcolii şi care au pierdut cultul muncii, al lucrului bine făcut. Învăţământul dar şi alte domenii fundamentale se politizează, iar politica e peste tot sâmburele corupţiei şi putreziciunii. Trăim în epoca lui copy-paste, a erzaţurilor şi a sfintei, marii neruşinări. Din păcate, naţiunea şi oamenii din presă se cutremură doar în situaţiile când are loc câte un dezastru, cum a fost cel al accidentului aviatic din Apuseni. Abia atunci s-a conştientizat că instituţii fundamentale ale statutului s-au dovedit ineficiente tocmai din cauza intruziunii factorilor politici. Nu s-a conştientizat încă un adevăr elementar, acela că sunt domenii - cum ar fi universitatea, sportul, cultura, biserica etc.- unde politica ar trebui să stea cu pălăria în mână, respectuoasă, la porţile instituţiei. În viziunea mea, poetul care pune o frunză de viţă în faţa adevărului (cum cei vechi puneau în faţa sexului), poetul care întoarce privirea de la cruda, mizera realitate, bălăcindu-se în imaginar ca porcii lui Epicur, nu e în măsură să-mi inspire încredere. Detest falşii visători, pe ipocriţi şi oportunişti, pe cei ce fac frumos în faţa puterii, sperând într-o medalie sau în laurii otrăviţi, acordaţi de semidocţi ajunşi în fotoliile ministerelor. Dar să fim liniştiţi, să ne vedem de muncile şi zilele noastre: laurii se uscă degrabă pe fruntea celor nevrednici.

- Cu trecerea timpului, cum vă simtiţi poezia? Tonul, exprimarea, temele sunt aceleaşi?

- Cu trecerea timpului, e sigur că nu numai structura oaselor ni se transformă, ci şi cea a poemelor noastre. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună. Sunt tot mai convins că Nietzsche şi Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eşafodaj iraţional, pe care doar fragila structură a culturii şi artei îl menţin pe un plan al raţionalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când eşti lucid, îţi dai seama că nu poţi să faci abstracţie de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, şi dramă. Poate asta e transformarea

cea mai acută a poeziei mele. Nu-mi mai fac iluzii, nu mă îmbăt cu apă rece. Privesc lumea cu ochii deschişi, chiar dacă uneori printre lacrimi.

- Cum este privită astăzi poezia? Se mai citeşte?- Cum e privită poezia? Greu de spus. Cum poate fi privită sărmana

poezie de o societate tot mai avidă de bunuri materiale, cu indivizi ce calcă şi pe cadavre pentru a aduna averi pe pământ, nu în ceruri. Indiscutabil, poezia e fata săracă din casă, cenuşăreasa. Dar asta nu-i scade nimic din nobleţe. Să nu uităm că însuşi Mântuitorul s-a născut într-un staul cu dobitoare. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în străvechea Atenă, o cetate oricum mai spiritualizată decât oraşele noastre. Poetului de azi îi rămâne butoiul lui Diogene, paharul de cucută sau coroana de spini. Totuşi, oameni care iubesc poezia se mai găsesc. Nu toţi ne-am pierdut sufletul în faţa Molohului capitalist. Suntem mai puţini cititori de poezie decât acum câteva decenii. Dar, cel puţin judecând după câte volume se publică, cred că mai sunt şi cititori.

-În anii 70, 80 exista o critică de direcţie, cărţile publicate erau citite atât de publicul consumator, cât şi de criticii literari, aceştia având un cuvânt greu în literatură. Oare mai avem critică literară astăzi?

- Sigur, mi-aduc cu mare plăcere aminte că în acei ani, critica literară era la mare cinste. Era o perioadă în care urmăream “România literară” pentru a vedea ce scrie Nicolae Manolescu la rubrica sa de cronică literară. La fel, citeam “Familia” pentru a savura cronicile lui Gheorghe Grigurcu. În “Steaua” deschideam revista automat la paginile destinate cronicii literare, ca să văd despre cine mai scrie Petru Poantă sau Ion Pop. Critica literară avea, pe atunci, o mare greutate. Sigur, vocile lui Nicolae Manolescu, a lui G. Grigurcu şi a unui Eugen Simion n-au amuţit. Un critic exigent şi rafinat ca Alexandru Cistelecan continuă să-şi publice cronicile şi recenziile fără întrerupere. Dar e evident că instituţia cronicii literare nu e la fel de importantă ca în anii 80.

E cert că voci critice puternice sunt şi azi, dacă ne gândim la tineri precum Daniel Cristea-Enache(mai activ în “Observatorul cultural”), Andreea Pop (la revista “Vatra”), Alex Goldiş (activ în “Cultura”, “Vatra” şi “Steaua”), Cosmin Ciotloş, Marius Conkan, Gabriela Gherghişor(care e şi o poetă remarcabilă).Dar influenţa lor e fatalmente mai slabă decât cea a criticilor din perioada comunistă. Nu vom analiza aici cauzele căci e limpede că aceşti tineri sunt indiscutabil plini de talent, de onestitate şi devoţiune pentru literatura. Dar contextul cultural s-a schimbat fundamental, ca şi mecanismele de promovare a cărţilor şi autorilor.

Dacă ne raportăm la deceniul opt al secolului trecut, nu pot să uit fantasticele tiraje ale unor volume de poezie apărute în “Biblioteca pentru toţi”. Lucram în acea perioadă la Centrul de librării din Cluj, ca merceolog de papetărie, şi constatam că aceste cărţi se epuizau cu o repeziciune uluitoare. Referitor la acea perioadă, aş face o mică observaţie.Vorbim mereu de ignoranţa liderilor comunişti, dar constatăm din stenogramele publicate recent de “România literară”, că membrii Comitetului Politic Executiv al defunctului partid comunist discutau într-o şedinţă despre traducerea unei poezii a lui Mihai Eminescu în ucraineană (prezentat ca „nepot al unui cazac”), într-un volum apărut în 1974. Liderii comunişti preconizau publicarea unei replici a unui critic reputat în „România literară”, care însă nu a mai apărut. Mă întreb câte asemenea discuţii au loc la şedinţele partidelor din România şi câţi politicieni de azi mai ştiu numele unor critici literari, specialişti în opera lui Mihai Eminescu. Dau acest exemplu nu pentru că aş fi un nostalgic, ci pentru a constata că poezia era atunci citită, că traducerea lui Eminescu era considerată o problemă de partid şi de stat, cum se spunea în limbajul de lemn al epocii... Clasa politică de azi, în treacăt fie spus, are cu totul alte preocupări, fiind mai interesată să-şi ridice vile şi să acumuleze valută şi bunuri materiale, prin orice mijloace. Dacă nu se poate altfel, fie şi prin metode oneste.

- Este cunoscută literatura româna peste hotare?- Cred că e prea puţin cunoscută. Nemeritat de puţin cunoscută. Fără

eforturi financiare, fără traduceri făcute de buni traducători, la edituri de primă mână, nu avem nici o şansă de a ieşi în lume. Când un autor ca Mircea Cărtărescu a fost sprijinit de Fundaţia Culturală Română, condusă pe atunci de Horia Roman Patapievici, o haită de invidioşi s-a repezit asupra lui. Când însă partidele subtilizează miliarde pentru tolba lor, hienele tac. Cartea e şi ea o marfă, iar promovarea mărfurilor costă. Fără să conştientizăm acest lucru vom continua să ne lamentăm că Academia Suedeză ne ignoră, că premiul Nobel merge în ograda altora.

- Dacă am avea posibilitatea şi, pentru o zi, prietenii plecaţi la îngeri ar putea să se întoarcă pe Pământ, pe cine aţi dori să revedeţi?

- Sincer, nu cred în viaţa de apoi şi nici în paradisul care-i aşteaptă, acolo sus, pe cei vrednici. Sunt sigur însă că Infernul e aici pe pământ, cu toate grozăviile lui. Poate acolo sus e doar acea bibliotecă în care Borges vedea paradisul. Pentru mine marii prieteni nu au plecat cu adevărat căci spiritul lor continuă să ne fie aproape. Cărţile lor au rămas în apropierea inimii mele. Sigur, aş da o zi din viaţa mea pentru a-i putea reîntâlni pe admirabilii prieteni care au plecat recent la ceruri: criticul Petru Poantă, profesorul univ.dr. Vasile Fanache şi alţi scriitori plecaţi prea repede acolo sus.

Poate cel mai mult aş dori să-mi revăd părinţii spre a le spune cât de îndatorat le-am rămas. Dar, evident ştiu că nu e cu puţinţă, căci miracole se întâmplau doar pe vremea când Isus înmulţea peştii şi pâinile, când el însuşi îl readucea pe Lazăr printre cei vii. Sigur, iau întrebarea dumneavoastră ca pe un joc al imaginaţiei. Cert e că noi toţi intrăm, după stingerea finală, vorba lui Lucian Blaga, “în ciclul elementelor”.

- La ce lucraţi în prezent?Mai lucrez încă la un volum de poezie intitulat Cronica stelelor, care sper

să apară anul acesta la editura Eikon.


Sorin Basangeac, «Sonete sonate – cînd textul ți se rupe-n paișpe»,

Editura Kron-Art, Brașov, 2014

„Grea misie, bă, musiu, misia de sonetist! ”, ar fi spus Petrarca, la o halbă de bere Gambrinus cu nenea Iancu al nost’ (evadat în lumea sonetelor, îmi permit să-mi imaginez aceast moment, precum medicul Vasile Voiculescu, care n-a găsit leac pentru această grea boală – a prozodiei, nu a halbelor! – și și-a imaginat că traduce «Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare»).

Eu, unul, nu pot decît să îmi întăresc (teribilă satisfacție!) afirmația făcută deunăzi – de fapt, nu tocmai,

însă cadența volumelor lui Sorin Basangeac (la întrebarea... electorală „ce-ai făcut în ultimii cinci ani?”, ar putea răspunde cu titlurile volumelor de poezie publicate: «Nocturnă cu nebunul satului – monorimuri», «Paparazzo în marile mahalale – monorimuri», «Cartea omului matur – monorimuri monosilabice», «Quinte la două capete – pentastihuri cu rime din părți», «Amore, more ore, re – matrioști de rime» și cel de față, cu interviurile, despre oameni care sînt, din tomul «33 pentru totdeauna – interviurile Astrei» sau cu includerea în trei antologii, trei cărți de critică și istorie literară și două dicționare) îmi impune utilizarea adverbului ci-dessus –, că e greu de găsit un „ludic serios” mai serios decât el (Florin Șindrilaru, autorul, printre altele, al florilegiului «Poet, poezie, destin» (Editura Arania, Brașov, 2013), în al cărui sumar îl găsim și pe Sorin, spune că și-a „păcălit” elevii de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” cu cărțile acestuia, cu aparența jocului, dincolo de care descoperă poezia).

„Vocalizele sintagmei”, despre care vorbeam în prefața volumului «Quinte la două capete» aparținînd aceluiași Sorin Basangeac, devin, în Sonete sonate», un tratat de armonie stilistică în dizarmonica hăhăială pe care – cu, vai, cît de puține excepții! – ne încăpățînăm s-o numim literatură.

Și, nu întâmplător, mă servesc de o analogie muzicală, la care (și nu numai) trimite de altfel însuși pactul de lectură din titlul acestei cărți. De la lied, la manea, trecînd prin hip-hop, reflexul hiperbolic din sonetele lui Sorin dezvăluie o lume urîtă, urîțită, mai exact – pînă aici putem fi de acord –, dar o lume care nu reușește, cu toți falșii ei idoli (precum, de exemplu, mașinile tout-terrain) să-l reducă la tăcere pe „dascălul de înțelepciune” care rămâne întotdeauna poetul.

Fiindcă, de la Verlaine încoace, poezia (id est sonetul) e muzică înainte de toate. N-o fi muzica sferelor, de acord. Poate nici maneaua ienicerilor, dacă e să fim drepți. Și, în definitiv, acest „mîncător de laur, scoțînd caneaua” cîntă și el cu noi, nu?

Ba da. Însă nu uitați: limpezimea privirii lui și exactitatea radiografiei pe care ne-o face au ceva din fragilitatea trestiei care se frînge. Pentru că zîmbetul lui Sorin nu este unul sardonic, ci duios: „La poartă n-am să pun nicicînd zăvoare,/ nu-i mai grozavă boală ca a fricii / că nu-ți mai mozolesc bocanci covoare!”.

În volumul «Punct și virgulă» (Editura Luxlibris, Brașov, 2013), sub titlul „Nu-i bagatelă toate să își afle loc”, scriam despre poezia aceluiași autor: „Îmi îngădui să-i continuu „gîndem”-ul: cel mai complicat de obţinut lucru e simplitatea, şi cale de şapte poşte de jur împrejurul Braşovului nu veţi găsi un poet care s-o facă mai graţios, mai fără de efort aparent”, în „Oglinda literară” (nr.99/2010), Mircea Doreanu afirma: „Ceea ce contează nu sînt îndrăznelile, nici dexteritatea rostirii, uneori, virtuozitatea – Sorin Basangeac e cel mai convingător (sc)rimeur din cîți am întîlnit în ultimii ani –, ci viziunea globală, realistă a poeziei, militantismul, implicit împotriva poeziei mincinoase”, iar Irina Petraș își încheia textul privindu-l pe „militantul” brașovean în volumul «Literatura română contemporană – prelungiri» (Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2010) cu fraza: „Cucerit de demonstrație, molipsit de verva ei, încîntat de morală, unori deocheată, a spectacolului lexical, cititorul se întreabă cu amicală înfiorare: ce va urma?” .

Timpul trece... Poezia rămîne. A lui Sorin Basangeac, în manual.

Un tratat de armonie stilistică

în dizarmonica hăhăialăpe care o numim literatură

Sorin Basangeac,

sonetist!de bere Gambrinus cu nenea Iancu al nost’ (evadat în lumea sonetelor, îmi permit să-mi imaginez aceast moment, precum medicul Vasile Voiculescu, care n-a găsit leac pentru această grea boală – a prozodiei, nu a halbelor! – și și-a imaginat că traduce închipuite ale lui Shakespeare

întăresc (teribilă satisfacție!) afirmația făcută deunăzi – de fapt, nu tocmai,

însă cadența volumelor lui Sorin Basangeac (la întrebarea... electorală

Virgil Borcan

rupt, i-ai uns rănile cu untdelemn, l-ai urcat întins pe spinarea asinei tale, de călător pe nisipuri, şi l-ai dus acasă la tine, i-ai cântat din ghitară lângă ureche.

S-a vindecat, bietul, şi te-a pizmuit că putuşi să-l ajuţi. Pe la răspântii s-a dat în vorbă cu hoţii de noapte, care-ţi pândeau ograda să-i dea foc, şoptindu-le pe unde-I trecerea printre ghimpi mai lesnicioasă, şi l-ai văzut otrăvindu-ţi câinii de pază, după ce nu a putut să-i alunge. A vrut să-ţi răzvrătească slugile şi a început să-ţi poruncească. Ţi-a-ntors prietenii de la uşe. Şi-a şters nasul de mămăliga ta şi ţi-a scuipat în fiertură, să te spurce. Şi-a făcut bâtă, să te aştepte-n pădure. Ai aflat cum s-a surpat lângă tine stejarul prăvălit, de la fântână. L-ai auzit din somn ascuţindu-şi cuţitul. Te-a vândut pe nesimţite cui a vroit să te piardă. L-ai trimis să ducă vorbele bune, şi el s-a dus şi te-a pârât. Iuda sta la masa ta de taină, când s-au arătat în zarea ferestrei, prin perdeaua de borangic, suliţe şi coifuri. I-ai frânt pâinea ta şi i-ai dat-o binecuvântată, a sorbit din paharul tău.

Nu e şarpe omul cu chibzuiala piezişe, dar pe furiş – e om, om ce numai se despoaie de şarpe. Uită-te la el: pielea i s-a zbârcit şi joacă pe hârca uscată, ca un ciorap lăbărţat, cârpit în găurile strâmbe. Îi bate pleoapa vânătă pe care-o atinge cinstita-ţi căutătură. Îi tremură buzele crăpate de-o ciudă fierbinte, îi arde urechea şi-i ţiuie conştiinţa. Eşti milostiv şi blajin: bunătatea ta îl face bolnav. Ar fi vrut să rămâie mai bine unde l-ai găsit zăcând, să-mbuce ciorile din el şi să nu le poată goni cu braţul obosit, - şi te urăşte pentru că l-ai iubit. Ce bine nu i-ai făcut?

Într-o zi de fantezie ironică natura zămislea miazmele, putreziciunea, muştele, viermele, ploşniţa, ciupercile veninoase şi fierea.

Tudor Arghezi

E o poveste veche şi-ntodeauna nouă. O uită unul şi o retrăieşte altul, şi, ca şi cum nu s-ar fi repetat în toate zilele, se înmulţeşte la nesfârşit. Neînţelegându-i rostul, jignit de continua ei reeditare, şi de un dezechilibru întradevăr uimitor, şi concepând pe omul din poveste monstruos, graiul poporului l-a pus între animale ce i se părea că au trecut în el printr-o migraţiune odioasă, stabilind identificările cum s-a priceput: porcul, măgarul, şarpele.

Omul se naşte idealist şi naiv, cu o părere bună de oameni. Zac în simţirile lui frăgezimi inuzabile şi capacităţi de bună-credinţă, pe care nicio decepţie nu ajunge să le ştirbească. El şovăie să tragă la răspundere omul, şi-l face animal, ca să scuze moralul şi să se mai poată încrede în el.

Omul-om nu vrea să rătăcească singur împrejurul lumii, are nevoie de tovarăşi: tovarăşii-l mint, ucenicii-l fură, prietenii-l necinstesc. Porcul îşi păstrează firea şi caracterul, fără să şi le izmenească, măgarul e un om de treabă, şarpele a fost numai în metaforă încălzit la sân. Animalul nu iese din personalitatea lui ca să ţi se facă plăcut, amabilităţile perfide îl dezonorează: viu ori ucis, mângâiat sau bătut, el rămâne el. Singur omul cunoaşte şi exploatează trecerea dintr-o clasificare într-alta şi prefăcătoria. Onest e numai dobitocul – şi semenul lui omul-om.

Subt oblăduirea zisei inteligenţe, omul vulgar poate să fie dublu, triplu şi la nesfârşit variabil, în acelaş timp şi obiect, zbătându-se între aparenţe şi samsar al tuturor stărilor sufleteşti, lucrând fără marfă proprie şi capital. El riscă o mască luată de la altul. O mască plânge şi alta înşeală: câte cinci obraze suprapuse, lepădate şi împerecheate: sentimentalul şi licheaua, devotatul şi canalia. Viaţa e o problemă de expedient şi de secundă.

Povestea e una şi aceeaş în toate vremile, în toate limbile.Era nefericit, era hulit şi l-ai ajutat să-şi vie sufletul lui în fire. L-ai

adunat din zdrenţe şi bube, zăcând pe o margine de drum, uitat dincolo de ciulini şi bozii. I-ai dat din plosca ta rachiu, ca să-i înzdrăveneşti cumpătul

Omul-om şi neomul


Debutând cu versuri încă din 1975 (Caietul debutanţilor de la Albatros îi reţinea atunci un ciclu de poeme intitulat Clepsidra), dl Ion Haineş a publicat după aceea două romane (Anotimpuri, 1983, şi Fisura, 2004), după care a revenit editorial la poezie, tipărind şase volume (Anotimp amânat, 2006, Magia comunicării, 2007, Tăcerea şi cuvântul, 2013, Stări, 2013, Semne, 2013, Sub semnul mirării, 2014) la intervale foarte scurte, de unde putem trage concluzia firească a existenţei acestora în manuscris şi încredinţarea lor tiparului abia de curând, din motive care ne scapă.

Insuficient comentat la vremea apariţiei lui, volumul Magia comunicării ni se pare a fi cartea care

defineşte coordonatele întregii lirici practicate de dl Ion Haineş. Noutatea florilegiului de poeme de aici constă, înainte de toate, în perspectiva din care au fost elaborate textele, punând în lumină relaţia poetului cu lumea, cu societatea, cu universul, o relaţie facilitată, se înţelege, de multitudinea mijloacelor mass-media, scrierea şi, mai ales, (cel puţin în ultimii ani) cele aparţinând audio-vizualului.

Ca într-o profesiune de credinţă, autorul scrie: “Trăim într-o nouă galaxie, / galaxia comunicării, / Gutenberg, Marconi, / era electronică, / Internet, / navigăm într-un spaţiu / magic, divin, / până la capătul lumii, / uimiţi de splendoarea / frumuseţilor ei.” Vedem aici nu doar inocenţa, ci şi conştiinţa exploziei informaţionale, în centrul căreia individul modern joacă deopotrivă rolul receptorului, dar şi pe cel al transmiţătorului de mesaje în univers. Dar nu numai atât. Omul, în atari condiţii, lasă să se înţeleagă poetul, trebuie să devină mai reflexiv, mai meditativ, să se autointrospecteze pe sine ca reprezentant al umanităţii în general, din cele mai vechi timpuri ale istoriei şi până azi, cum limpede se poate vedea, bunăoară, în poemul Inventatorul, ce ne-a trimis cu gândul la Arghezi: „Eu am inventat scrierea/cu mult timp în urmă, / in illo tempore, / eu am desenat pe pereţii peşterilor / oameni şi animale /.../ eu am gravat pe piatră / şi pe os, / în calcar, ceramică, / pe tăbliţe de lemn ceruite, / pe pergamente, / puncte, linii sau spirale, / cuie, / cărora le-am dat o semnificaţie / magică, simbolică, / codificând un limbaj / secret, /eu am inventat pictografia, / ideografia, / scrierea hieroglifică, / eu am inventat hârtia / şi scrierea alfabetică, / din dorinţa eternă / de a comunica, / de a pune ordine / în lucruri, / de a dăinui / peste veacuri.”

Dincolo, însă, de această perspectivă cosmogonică şi cosmografică, poetul se dovedeşte a fi sensibil, într-un univers mai apropiat, la „semnele”

LUCRÂND LA DESCIFRAREA SEMNELOR LUMII(o anticipare a volumului cu titlu omonim care va apărea în 2013?) din imediata lui apropiere. Cu atenţie distributivă şi cu o viziune ce e mai mult decât picturală, bardul distinge mesaje la tot pasul. Mâinile, salutul, sărutul, ochii, genunchii, ţipătul, fluieratul şi chiar tăcerea îi prilejuiesc interpretări personale, de o originalitate aflată dincolo de orice discuţie sau îndoială.

Cu trecerea timpului şi după acumularea unor experienţe (care nu sunt numai literare, ci şi de viaţă, marcând maturitatea în gândire), poetul capătă tot mai mult conştiinţa de sine ca magician al cuvintelor, ca ins ce-şi identifică propria existenţă cu poezia, cu scrisul. Iată, bunăoară, ce putem citi într-unul din poemele incluse în volumul Semne din 2013: “Scriu şi acesta-i un semn că exist / că mai cred că mai sper că mai pot / să mai fiu fericit când sunt trist / şi că n-am să mor chiar de tot // scriu şi cerneala fierbinte zvâcneşte / fiindcă cerneala e chiar sângele meu / fiecare literă povesteşte / cine-am fost cine sunt şi ce vreu.” (Scriu). O mai limpede confesiune, pătrunsă adânc de ideea rostului şi rolului creatorului în lume, mai greu de aflat, chiar şi în lirica optzeciştilor, construită, cum se ştie, pe un textualism adesea discutabil.

Miza poetică a d-lui Ion Haineş nu se pune pe cine ştie ce discursuri, ci pe limbajul privirilor, al gesturilor şi – de ce nu? – pe limba tăcerilor dintre cuvinte. Limba, zice poetul, trebuie să fie „limba sufletului” şi “nu are nevoie de cuvinte” fiindcă e „limba credinţei / a unirii în cuget şi simţiri.” Iar mai departe adaugă: „numai în tăcere /ne regăsim” de vreme ce “tăcerea e limbaj” şi totodată “ o întâlnire în duh” (“Limba în care trebuie să vorbim”).

Descifrând, aşadar, în tot locul şi din diverse unghiuri semnele lumii şi universului, cum spuneam, dl Ion Haineş, trăitor al timpului său, cu toate binefacerile şi relele lui, nu poate rămâne indiferent nici la mutaţiile nefericite petrecute în creaţia lirică de azi: “Poezia s-a degradat, / au dispărut misterul, magia, starea de graţie, / totul a coborât în proză, în stradă, / în vulgar, în pornografie, / dacă nu vorbeşti despre sex, nu exişti “(oare chiar aşa să fie? Ne îndoim...), iar mai la vale ni se propune şi un fel de definiţie: „ poezia nu poate răspunde la întrebări, / la marile probleme ale sufletului, /e suficient să le pună, / dar ea este esenţa unui gând adânc, / a unei simţiri profunde, / a unei stări de spirit inefabile / prin care respiri aerul tare al înălţimilor”. Perfect adevărat.

Dincolo de diversitatea ei ( autorul află simboluri în cele mai neaşteptate “semne”: al timpului, ale corpului, ale dubiului, ale interdicţiei, ale punctuaţiei etc.) şi de caracterul oarecum discursiv (ceea ce duce, fără voie, la “stoarcerea” “temei” şi “subiectului” până la ultima picătură, nelăsând cititorului măcar plăcerea de a duce, el singur, mai departe interpretarea şi misterul şi după terminarea lecturii), poezia d-lui Ion Haineş – cea din volumele amintite la început şi cu deosebire din Semne – propune modalităţi originale de întruchipare a unor gânduri şi sentimente impresionante prin frumuseţea şi sugestivitatea lor. Ceea ce nu e puţin.

1975 (Albatros poeme intitulat Haineş a publicat după aceea două romane (2004), după care a revenit editorial la poezie, tipărind şase volume (amânat, 2007, Stări, mirării, de unde putem trage concluzia firească a existenţei acestora în manuscris şi încredinţarea lor tiparului abia de curând, din motive care ne scapă.

vremea apariţiei lui, volumul comunicării

Florentin Popescu

ghearele coioţilor ticăie pe trotoarul pustiu.trec pe sub felinare năluci ,în zare,aburul noii zile se ridică, noaptea moare tăcută.

moţăi,cu un ochi în mine, cu un ochi în tine,ca o statuie păgână, ochi şi sâni,statuie a fertilităţii ,pămînt uscat.stearpă.

dintr -o dată miroase a mare şi în urechea mea se adună amintirea valului la glezna.ai să rîzi, e amintirea unei întâlniri neintimplate!

doar la mine în cap mergem aşa ,tălpile intră adînc în nisipul ud,lumea toată s-a în...chis.sîntem singuri .Lumina vine rotund peste corpul nostru ,adunată într -o lupă .ce linişte.

clipa asta decupată îmi stă aşa lipită pe retină şi urechea plină cu tine nu aude nimic,doar ecoul unui rîs în valuri.în adînc,pietrele se rostogolesc în enorma lui gură ,se lovesc sub ape şi- spumă scuipate se-ntorc în vuiet la mal,rotunjite.în capul meu linişte.doar rîsul ,lumina .

te am strigat.în fiecare ora te-am strigat ,chemarea mea ca un deşteptător :hei-heiiii-hei-heiii....linişte .Şi liniştea doare în ureche atunci

trotoarul pustiu.trec pe sub felinare năluci ,în zare,aburul noii zile se ridică, noaptea moare tăcută.

ochi în tine,ca o statuie păgână, ochi şi sâni,statuie a fertilităţii ,pămînt uscat.stearpă.

în urechea mea se adună amintirea valului la glezna.ai să rîzi, e amintirea unei întâlniri neintimplate!

,tălpile intră adînc în nisipul ud,lumea toată s-a în...chis.sîntem singuri .Lumina vine rotund peste corpul nostru ,adunată într -o lupă .ce linişte.

Adriana Moscicki

Jurnalul unei Hăbăuce– fragment –

cînd o auzi cu adevărat.Bum-Bum...copiii vecinilor trîntesc uşile fără încetare.se zguduie

blocul întreg şi urlă fiare dezlănţuite.Acum cîteva ore ne- am petrecut pe scări, două fetiţe în rochiţe colorate şi părul negru numai inele.Ai spune doi îngeraşi.Deîndată ce se închide uşa casei ,ies diavoli ascunşi sub piele şi rîsul lor e urlet de animal sălbatic cu ochii roşii...NUuuuuuuuu,zgâlţâie blocul şi mama aceea nu se aude.În curînd îşi vor primi pastilele, mă gîndesc, şi vor gingurii cu toţii ca păsărele nevinovate în bucătărie!

Liniştea doare!uneori mă joc de-a văzutul.Ţi - aş poveşti ,dacă ai sta cu urechea aşa

lipită de perete.Ţi-aş spune ce văd ,ţi- aş spune cum ştiu că mergi de - a lungul

peretelui şi aud rîsul , şi cuvintele pe care le spui tăcut în tine, şi aud uneori cum plouă şi grindină loveşte ţiglele .Şi ploaia se scurge pe geam.Eu plîng.tu plîngi.După ploaie ,ghearele coioţilor intră adînc în pămînt şi urma lor ţine o clipă apa mustind .Am fost pe urmele lor şi i -am aşteptat apoi în întuneric.O dungă de lumină trecea tăcută în noapte.Doar paşii lor foşneau uşor.Ştiu cum se întâlnesc acolo ,în fundul lacului ce va fi..se învîrt în cerc şi -şi dau capul pe spate-UUUUUuuuuuuuuu.....urlă ...urlă spre cerul gol.Heiiii-spun eu spre un cer la fel de nepătruns.

Aşa stau şi moţăi, cu un ochi în mine, cu un ochi în tine şi tăcerea îmi ţiuie în urechi.


După cum se dovedeşte prin cele patru volume de versuri publicate de Marian Barbu în anul 2012 – Mulţumesc lui Newton, Înfricoşata iubire sau statuile iubirii, Aproximări soresciene şi Cuvântul, neîmblânzitul cleştar –, livada cu merii lirismului marianobarbian este în deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru şi de legi gravitaţionale, ci şi pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere şi de înalt-înţelepte academii cu unic balaur „admis“ în privelişte de Dumnezeu (că doar după a şarpelui spirală aburcătoare de tulpină şi de coroană de arbore de Rai a modelat a noastră galaxie lactee). Şi pentru că legile gravitaţiei dau certe semne de rodire şi coacere în măr – oriunde s-ar afla sacrul arbore întru cosmificare –, de la culoare ionatană şi golduită miere, până la delicat-delicioasa, în iarbă, cădere (a se scuza ivit-spontana rimă de interior), este firesc să aducă – autorul – mai întâi, mulţumiri lui Newton-descoperitorul de fenomen-cu-fruct-şaten căzut în creştetu-i, pe lotus, din grămadă, la o plimbare brevetat-boierească prin livadă... În acest sens giratoriu – şi în toate cele – grăieşte şi cuvântul înaintător, In illo tempore, de unde rog a ni se îngădui spicuire: «Formularea titlului de volum [Mulţumesc lui Newton]* s-a petrecut cu decenii în urmă, când eram fascinat de marile descoperiri ştiinţifice ale lui Isaac Newton. A fost chiar amuzantă circulaţia legendei cu descoperirea gravitaţiei, ceea ce a făcut ca interesul meu contemplativ să sporească nebănuit. În vara anului 2011, am recitit poeziile / poemele din perioada 1958 – 1990, operând o selecţie drastică a lor. [...] Constatând însă, în 2012, că foarte multe poeme sunt departe de a se încadra într-un univers newtonian proiectat a fi astfel, a trebuit să redactez un poem special în acest sens. Structura poemului are suficiente elemente de modernitate, conţinând destule incizii narative. [...] Speculativ, într-un cadru larg (poemele reuşite ideatic şi estetic), se pot încadra în sintagma filosofie a naturii...» (p. 9).

Pentru Distinsul Receptor de Poezie mai trebuie precizat: (1) că marianobarbianele „restanţe lirice / epice din perioada 1958 – 1990“ îşi fac „intrarea“ în ordinea alfabetică a titlurilor (desigur, în trei din cele patru volume: Mulţumesc lui Newton, Înfricoşata iubire sau stauile iubirii şi Cuvântul – neîmblânzitul cleştar); (2) că poemele din cei 32 de ani (1958 – 1990) îşi fac voltaicizarea lirico-semantic-sincretică din două epoci / etape distincte ale istoriei noastre literare: (a) 1958 – 1964 / 1965 reprezintă etapa ieşirii literaturii / culturii valahe din conul de umbră al stalinismului politic / cultural, din proletcultism, adică din „obsedantul deceniu“ (1948 – 1958; anul 1958 este al retragerii Armatei Roşii / Sovietice din România – cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Generaţia resurecţiei..., 2005, pp. 5 – 453); (b) 1964 / 1965 – 1990 / 2000 este epoca resurecţiei (1964 / 1965 – 1970 / 1975) şi a paradoxismului (în poezia noastră, acest curent fiind fondat de generaţia Vasile / Vasko Popa – Nichita Stănescu – Marin Sorescu).

Graţie eroului / eului marianobarbian, graţie participării eroului său poematic la

Mulţumire mărului revelator de gravitaţie

îmbogăţirea orizontului cunoaşterii metaforice – ca „jertfă a monumentalului arhitectural“ – prin „autozidire de ens“ în relieful armonic-spiritual al Valahimii, inclusiv sub umbrela filosofiei naturii (supra), dar şi graţie „lyricotelescopului“ nostru din dotare, se cuvine a-i urmări cu atenţie („ieşită din comună“, fie aceasta şi „Comuna din Paris“) elansările întru cosmicitate, paşii / traseele din priveliştea fiinţătoare, evident, mai întâi dinspre cele din volumul Mulţumesc lui Newton.

În acest volum, liricul erou constată că «voinţa de a face pietre / nu e o povară a fiecăruia», că, pe când închide el un ochi (asemenea unui romantic-celebru erou eminescian), «piatra se face stea» (A face pietre, p. 11), dar de-o vede „binoc[l]ular“, piatra, ca schopenhaueriană „voinţă şi reprezentare“, «fuge ruşinos» de sub fereastra-i, spre a [ne] declara, în ultimă instanţă, „sus şi tare“: «Timpul să-l omor în pietre / prin descântec, ştiu doar eu.» (ibid.), ameţit de izbitura egoistă a sâgii rostogolite de pe cocoaşa lui Sisif, mai mult ca sigur, nu de adevărul ştiut (de-

aproape două milenii şi jumătate) şi de Platon de Atena, cu privire la zalmoxian-dacica artă a busuioc-descântecului şi a cicatrizării unei adânci răni de sabie, în vreo zece-cincisprezece minute, chiar şi în teatrul de război (şi nu-i vorba de epopţii regi-zei-medici de Sarmisegetusa / Cogaion).

Şi de-aici, mai pe galaxie la vale, macrotema timpului se iveşte cu farmec, de nenumărate ori, într-o neasemuită bogăţie de valenţe încorolate în meditaţiile eroului poematic (fără a mai lua în consideaţie poetica temporalităţii cu vocabulele-i din „casa“ / „clasa“ numelui – prin fragmentare / „unităţi de măsură“, prin compunere etc. –, din „casa“ / „clasa“ acţiunii etc.: an, atunci, bătrâneţe, ceas, chindie, clipă, copilărie, dimineaţă, efemer, epocă, etern, maturitate, minut, noapte, oră, peren, prânz, prezent, săptămână, seară, secol, secundă, trecut, vârstă, veac, viitor, vreme, vremui, vremuire, zi, zori etc.).

Extraordinarul erou al poemelor lui Marian Barbu are cunoştinţe despre „steatopigia“ / „îngrăşarea“ timpului, despre „măcinarea“ / „cernerea“ timpului, despre „consumul“ / „consumarea“ timpului, despre „costumaţia“ / „îmbrăcarea“ timpului (chiar şi cu pene / fulgi), despre „vremuire“ (divină, desigur), despre „ucenicul-timp“ – datorită mişcării / metamorfozei – la curţile / ogrăzile spaţiului, despre „timpul-frânghie“, despre „plânsul“ timpului, despre „îngenuncherea“ timpului, despre timpul „naşterii de Cuvânt / Logos“, despre speciile timpului – „timp-golaş“, „prieten-timp“, „timp-osana“, „timp-câine“, „timp-scoică“ –, despre forme geometrice ale timpului („triunghi-timpul“): «Dincolo, cenuşa, lângă apă / Vrea sporul de vârstă / pentru îngrăşarea timpului» (A treia vârstă, p. 13); «eu cern timpul rămas / [...] / stampe de timp neconsumat» (Am turturele, p. 14); «Eu prin tine simt că vremuiesc» (Cosit în august, p. 23); «înfăşurate frânghii / de timpul neştiut.» (Curcubeul, p 28); «Timp – ucenic neascultător

al spaţiului / Stă galeş în vârf de piatră seacă / [...] / Stânca nu se prăvale, / Nici cu pene nu îmbracă timpul, / Numai cuvântul de rasă / Săgetează timpul golaş» (Cuvântul, p. 29); «Timpul pentru o zi, ca un gălbenuş de ou / [...] // Timpul se despică în ce-a fost...» (Dincolo de vremea lor, p. 35 sq.); «...dezvelesc femeile reflectate / ale timpului oarecare / rotunjit în negru» (Ei, minerii, p. 39); «Paznic timpului să fiu / Încălecat pe plânsul vremii, viu...» (p. 49); «E timpul când naşte cuvântul» (La miezul nopţii, p. 55); «Şi timpul, prieten fără plecare» (Măreţ târziu, 28 iunie 1983; p. 57); «Miroase a vatră arsă de timp...» (Plouă, p. 69); «timpul fuge dincolo de zare. // Singur, înstrăinat de timp // [...] // Pe cărarea timpului.» (Rătăcire, p. 72); «...din gură până la asfalt / cuvântul timp, timp, timp. / Într-un triunghi de timp / nu voi mai fi piatră / [...] // Timpul meu / în osanalele voastre...» (Să-mi plângeţi doar timpul, p. 77); «să vedeţi timpu-de-apoi ţinut în frâu» (Sfat tuturor, p. 78); «trece timpu-ngenuncheat / ca mielul blând de junghiat» (Sub pod de lună, p. 79); «timpul din destin să treacă ?» (Suferinţă, p. 81); «Timpul-câine nu muşcă» (p. 84); «Spargeţi timpu-n scoică-nmiresmată» (Valurile, copii bastarzi, p. 92); «vine un timp / când pisicile mor în şoareci / şi invazia...» (Vă mai spun şi-acum, p 94); «Ne leagă timpu-n gânduri / Ca vase plutitoare-ntr-un ocean» (Vitralii, p. 97) etc.

Admirabilul erou liric marianobarbian – ce are cuvinte-albine-de-aur în „limba-i matură“ (cf. Ca un fagure de miere, p. 20) – se arată îngrijorat de durata somnului patern («Tată, nu dormi prea mult – / în cimitir, îşi albeşte sângele / ca pietrele...» – Ai grijă, p. 12), de „fuga vorbelor de câmpie“, de osul de jar al frunţii «ca un cântec de aer» (Am văzut spaima, p. 15), de ochii peştilor ce au «culoarea ferestrelor / [...] limpezite de ape» (Bătaia cu ochii peştilor, p. 16), cu mult mai înainte de era în care ens-ul s-a gândit „să-şi scoată umbra afară“; totodată se arată interesat şi de «mâinile furate în arhitectura [cucubeu]lui» (p. 28), sau de „calitatea cernoziomului, de „tropotul consoanelor“, de «vocalele [ce] stau ca medicii în halate albe, / gata să intre-n operaţie» (A le înţelege, p. 30), de «poetul ce s-a simţit certat» (Dor de poezie, p. 37), nu altundeva, ci numai „în cântecul privighetorii“ etc.

Şi după toate aceste „înminunări“ prin labirintul „filosofiei naturii“, liricul erou al volumului de faţă găseşte prilejul de a mulţumi şi lui Newton, din profundul suflet al postumităţii teluric-celeste, pentru descoperirea lucrării gravitaţiei în spiritul, în sublimările legii atracţiei universale.*

____________________* Marian Barbu, Mulţumesc lui Newton,

poeme, Craiova, Editura Sitech, 2012 (pagini A-5: 102; ISBN 978-606-11-2010-9).

Ion Pachia-Tatomirescu


thriller

o să-mi fac o vizuină sub balconul tău, direct sub mușcate, cât mai aproape de plopul de care se sprijină strada, te voi veghea de-acolo, voi înnopta acolo, o să încărunțesc acolo, mă va cuprinde iarna, mă vor cuprinde spaimele tale, tot rictusul, văpaia ochilor tăi, insomnia, misterul ascuns în oglinda din care tot timpul zâmbești, voi aștepta să-ți apar în vis, să mă vezi cum dorm iepurește sub ferestrele tale, cum sforăi, da, cum îți recit din cummings: doamnă, o să te ating cu mintea, o să te ating și o să te ating până când deodată o să-mi zâmbești, obscen de timid îmi voi căra zilele pe care le mai am de trăit, le voi căra în gură, ca pe jir, în marsupiu, în tot ceea ce le poate cuprinde, într-un sicriu în spatele căruia manechine fugite din galantare vor murmura: bate-mă, dar bate-mă, doamne, să mor, într-o grădină cu flori, pe brațele cui mi-e dor, le voi suspenda de pereți, oho, în vizuina mea va mirosi atât de frumos a crimă, a zgomot de pași, a urină, a placente, a licurici, animalul din mine, pe înserat, se va apuca să aprindă făclii, se va apuca să dezoseze liniștea care învăluie orașul, se va apuca, frenetic, să-ți bată în tocul ferestrei, hei, aici sunt, în spațiul acesta care-ți erupe sub tălpi, care poate declanșa un cutremur, care poate întoarce norii direct în oceanele de unde au fugit tu dormi și eu încă am puterea să te contemplu, mirat descopăr că poți iriza, că poți fredona, că poți vorbi din degetele de la picioare, că pielea ta e fosforescentă, ești un pește uriaș care a înghițit un far și d-aia sunt atâția și-atâția naufragiați care nu mai pot fugi de realitate voi îmbătrâni acolo fără ca tu să ai habar, voi muri acolo, tot așteptând să pătrunzi în spațiul ăsta îngust sub care răsuflu, sub care zac, sub care asud, cu care mă identific, are c.n.p.-ul meu, are genele mele, are partea din mine care poate țipa, care urăște monotonia, care poate râde cu gura până la urechi, care se poate hrăni cu harpii, cu înserarea când e cuprinsă de metastaze, iubito, dilată-mă, dilată-mă, e un adevărat thriller sub ferestrele tale, iar eu mă ascund atât de sfios că abia am curajul să-ți spun noapte bună

Epitaf la moartea florilor de tei

Sunt un banal spectatorla moartea florilor de tei ce cad; lacrimiale primăverii în furt de vântlăsând un gol eruptdin ştearsa imagine a vrabiei ce se hrănea din soareodinioară şiacum ecoul ultimului cânt al florilor de teiîn al fiinţei zgomot primordial.

Plonjon în tristeţe

În subsoluri inundate cu fiereîmi duc veaculde unde sufletul vrea să zboareprecum Hermes, pan înaripat,Dar trupul îl ţine captiv ca un temnicerde până şi ura dă pe afară de atâta scârbă.Sângele mi se prelinge pe membrele de metalpână picură de tot pe podea şi umflă lemnulcu un gust acru, stătut, insalubru şi se evaporă.

Plonjon în tristeţe,Uite-mi şi lipsurile...Chinul...Şi cearcănele,Nopţile îmbibate în sudoareşi coşmarurile ce ies din Haosca Afrodita din spumă.

POEZII

Vlad Gafencu badea marin

Adrian FrãñILãLaurenñIu-Alin Dumitrache

Gheorghe Georgiana-LauraAmurgul fluturelui

Sunt pleopa care îți închide lumea într-o secundă mânjită de sânge Când amurgul m-atinge cu aripa și îmi mângâie cuvintele În mine tresare o floare plantată de un fluture Când primăvara nu era o stare de suflet. În iarbă îți sângerează tălpile cu care mi-ai strivit visul în care mi-am notat pasaje din haos. Iar îngerii m-aplaudă pentru curajul de a nu-ți spune că exist când de fapt,n-am existat decât gravat în haosul pe care l-ai desenat stângaci pe fundalul amurgului sângeriu. Am să-ți curprind gleznele-ți fine iar cu buzele am să-ți mut visul la capătul lumii,apoi am să fac din pielea ta un adăpost pentru fericire unde va cântă liniștea când îi va fi frică să existe. Pe umeri-ți am să-mi sculptezi sufletul într-o formă fără fond ca să se mire fluturii de splendoarea unei umbre de surâs amar. Voi avea un proces în care voi fi condamnat la viață.Sper să nu-mi dea cu executare.Voi evada prin sufletul tău.Viață.Și moartea dansează pe fire de praf. Primăvară.

Ce este viaţa?

Este o pasăre care se îndreaptă spre lumină.O flacară a speranţei,Care aduce fericire.Obstacolele ei suntAsemeni umbrelor din trecut.Viaţa este ca o junglă.Cu felurite creaturiBune sau rele,Isteţe sau blege,Utile sau inutile.Viaţa este o cartePlină de mistere şi învăţături.Are multe înţelesuri.Poate fi dragoste si ură,Pace şi război, lumini şi umbre,Fericire şi tristeţe sauPrietenie si duşmănie.

Detest

Numele nu vi-l pot spune,Dar vă voi spune ce detest: Îi detest privirea.Îi detest comportamentul.Nu gândeşte nici cât o găină.Îi detest personalitatea.E ca o groapă de gunoi.Dacă ar fi să-i cumpăr un bilet şi să-i aleg destinaţiaÎn infern l-aş trimite.

Rană luminoasă

Să adânceşti privirea în hăul absolutAcolo unde sorţii planetelor cǎzurǎSă simţi peste măsura ocheanului de lutAbisul aruncându-ţi a lui căutătură

Să te sugrume nodul contagios din gâtSă lăcrimeze piatra, să ţi se facă frică Apoi să ai conşiinţa că nu eşti doborât –Pe crucea ta de oase că poţi lupta adică

Să te lovească-n tâmple mânia ce-o struneaiŞi arsenale pline să detonezi pe limbǎSă ţi se pară cerul ne′ncăpător şi maiPuţin departe rugul care prin el se plimbă

Atunci să se înalţe din toată fiinţa taO rană luminoasă ca o împărăţieNeîncetat să doară în câte cineva – Şi nimeni să nu ceară tămăduit să fie.

Darul

Sunt suferind. Puţin mi-a mai rămas Şi ce pustiu e-aici printre etaje În jungla năpădită de garajeUnde nu-i loc pentru-nălţat un glas

Ating ciudatul bolii apogeuŞi iată-mă o flacără deplină Într-un imens depozit de benzină – Primiţi, acesta este darul meu!


– Simone Boué, cine sunteţi şi cine eraţi înainte să-l cunoaşteţi pe Cioran? Ştiu ca v-aţi născut în Vendée şi aţi făcut studii de engleză.

– Mi-am început studiile la Universitatea din Poitiers şi apoi am obţinut o bursă la Paris, ca să-mi pregătesc examenul de titularizare. Am ajuns deci în capitală în 1940, în plin război, şi m-am instalat la un cămin studenţesc pe boul. Saint-Michel. Avea şi o cantină, deschisă pentru toţi studenţii. Acolo l-am cunoscut pe Cioran.

– Vă mai amintiţi ce impresie v-a făcut? – Era foarte diferit de toţi ceilalţi. Poate şi din cauza vârstei, avea

31 de ani. Stăteam la coadă să-mi iau mâncare. Dar trebuia să completăm un cupon înainte de a ajunge la casă, cu data şi numele. Cioran nu s-a aşezat la coadă, a venit lângă mine şi m-a abordat, întrebându-mă în ce zi suntem. Era 18 noiembrie 1942. Îmi amintesc perfect, fiindcă era ziua mea.

– Şi de atunci aţi locuit împreună?– Nu chiar imediat. Între timp, s-a terminat războiul şi am primit

un post de profesoară de engleză tocmai la Mulhouse. Acolo am petrecut şi primul Paşte împreună. Cioran a venit cu bicicleta şi am făcut turul Alsaciei. După un an, Cioran şi-a pus în mişcare toate cunoştinţele şi, mulţumită unor intervenţii, am primit post la Orléans, apoi la Versailles şi, într-un final, la Paris, unde ne-am mutat împreună. Dar am fost nevoită să mai închiriez încă o cameră alăturată, ca să am o adresă separată în ochii părinţilor mei. Pe vremuri, să locuieşti cu un bărbat, necăsătorită, nu era atât de uşor.

„Frumos ca un rus” – Aţi vorbit recent despre faptul că i-aţi găsit, făcând ordine,

caietele personale. Ce conţin ele? Sunt un fel de jurnal?– Erau nişte caiete puse deoparte, pe care scria „à detruire” („de

distrus”). Sunt notaţii de gânduri, stări şi întâmplări, fără dată. Uneori, printre rânduri, găseşti scris „noapteatroce sau „dureri îngrozitoare”. Am descoperit în ele un alt Cioran, pe care nu-l ştiam.

– La ce vă referiţi?– Ce scrie e de o tristeţe sfâşietoare. Revine constant sentimentul

eşecului existenţial. E foarte dureros pentru mine să citesc aşa ceva, să-mi dau seama că a fost atât de adânc locuit de nefericire. În viaţa de zi cu zi, Cioran nu era deloc o fiinţă sinistră. Era un om vesel, cu umor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi frumuseţea lumii. Dar nu scria decât atunci când era trist, în accesele lui de disperare, totdeaun noaptea. A şi zis-o cândva: „Dacă sunt sinistre cărţile mele, e pentru că nu scriu decât atunci când îmi vine să-mi trag un glonţ în cap”.

– Vorbeşte şi de dvs. în aceste caiete?– Vorbeşte numai şi numai de el. De mine niciu cuvânt. Deşi,

citind, mi-am amintit că cele mai multe întâmplări le trăiserăm amândoi.– Cioran era foarte discret cu viaţa lui privată… – N-a vorbit niciodată de mine. De altfel, trăiam vieţi paralele.

Eu eram profesoară. Când mă întorceam acasă, nu-i vorbeam niciodată de ce am făcut la liceu.Nu l-ar fi interesat. La masa de scris

– Şi totuşi, îi eraţi indispensabilă. – Nu cred. S-ar fi descurcat la fel şi fără mine. – Nu vă deranjează că nu vorbeşte nicăieri de dvs.? – Nu, doar mă uluieşte.– Dar când îşi primea prietenii eraţi acasă, nu? – Cei foarte apropiaţi mă cunoşteau, desigur. Prin anii ’50 Cioran

ieşea mult, absolut independent de mine. Pe atunci, eram obsedată să nu mă culc prea târziu, pentru că aveam cursuri grele a doua zi. În plus, eram foarte sălbatică şi timidă. Scriitoarea Jeannine Worms l-a primit ani de zile în vizită, fără măcar să bănuiască faptul că exist. Cioran nu vorbea niciodată de mine. Şi nici eu sub nicio formă n-aş fi vrut să le vorbesc de el alor mei.

– De ce?– Ce le-aş fi putut spune? Că sunt cu cineva, apatrid, fără profesie,

fără bani, fără nimic? Oricât de deschişi la minte ar fi fost ai mei asta n-ar fiacceptat-o. După ce ne-am mutat amândoi pe rue l’Odeon, au venit să mă viziteze. A trebuit s-o mint pe mama că mi-a găsit un coleg de

apartament. Am mutat o mobilă în faţa unei uşi, ca să aibă impresia că locuim în camere separate.

– Să fii independent şi în acelaşi timp să ai un cămin călduţ: visul oricărui bărbat. Ce şansă a avut cu dvs.!

– Oh, nu! Nu văd lucrurile aşa. Şi sunt convinsă că nici el nu le vedea aşa. Mi-ar fi prea greu să vă explic ce fel de relaţie am avut.

– Era un om dificil? Emil şi Simone – Îmi amintesc prima vizită a lui Constantin Noica. Când am rămas

o clipă singuri, m-a întrebat verde-n faţă. „Cum îl puteţi suporta pe Cioran?”. Şi i-am zis: „Dar şi el mă suportă pe mine”. Adevărul e că Cioran era pur şi simplu imprevizibil. Nu te plictiseai niciodată cu el. Dar era imposibil să faci vreun plan. De pildă, hotăram să plecăm la Dieppe, în vacanţă. Înainte de a pleca, scoteam absolut tot din priză, goleam frigiderul. Ajungeam la Dieppe, făceam alte cumpărături, umpleam acolo frigiderul, şi nici nu ne instalam bine, că spunea: „Gata, plecăm”. Aruncam tot ce era în frigider, reveneam la Paris şi trebuia să fac cumpărături.

– Şi cum îi suportaţi toate capriciile astea? – Am avut nenumărate accese de revoltă. Dar cu timpul, le împaci

pe toate, dacă vrei să trăieşti cu celălalt. Ajungi la un modus vivendi. Şi eltrebuia să suporte chestii, cu siguranţă. Deşi, în mare, cu mine se convieţuia mai uşor.

– Nu v-aţi dorit niciodată un copil cu el? – Un copil cu Cioran? Am avut timp de două săptămâni o pisică,

dată în grijă de o prietenă italiancă. Cioran se înţelegea extraordinar cu ea. Atunci am înţeles că semăna el însuşi cu una. Trebuia să am grijă de amândoi. Erau la fel de capricioşi şi imprevizibili.

– Plecaţi în vacanţe? – Plecam cu bicicleta sau pe jos, cu câte un rucsac în spate. Uneori,

puneam şi cortul. Eu aş mai fi oprit la câte-o gazdă, dar el era foarte „spartan”. Descoperiserăm drumurile de pe marginea canalelor, aveau un farmec teribil. Am făcut zeci de kilometri aşa. Plimbările lungi îi plăceau peste măsură. Să plece cu bicicleta sau să meargă pe jos însemna să golească conştiinţa, să nu mai existe decât în peisaj, în mişcarea pasului.

– Ieşeaţi şi peste graniţe? – Am fost în Spania (pentru care avea o mare pasiune), dar şi în

Italia şi Anglia. De cele mai multe ori am făcut turul lor pe biciclete. În America a fost invitat de foarte multe ori, dar a refuzat să meargă. Îi era teamă de avion, n-a zburat nici măcar o dată în viaţă. În 1951, am primit eu o bursă Fullbright. Nu voia să mă lase să plec. Dar era o şansă extraordinară pentru mine aşa că n-am cedat. M-a condus la aeroport, era palid şi m-a privit tot timpul cu reproş. Am plecat cu un sentiment de culpabilitate.

– Cu trenul mergea totuşi, nu? – Da, dar odată ce se trezea în tren, urmau scene incredibile. Avea

mereu câte ceva în urechi, se temea de orice curent de aer. Se aşeza şi apoi schimba locul de două, trei ori. >

– În ce punct se afla cariera lui literară când > l-aţi cunoscut> – Scria în română. Ştiam că în România era cineva.În Franţa

însă era un anonim. În caietele sale, îşi povesteşte vizitele la editura Gallimard. Trebuia să-şi repete numele, nimeni nu-l cunoştea, se simţea exact ca târfa cu care nu vrea să urce nimeni. Toată viaţa lui a fost un şir lung de umilinţe. Succesul a venit foarte târziu,abia cu „Exerciţii de admiraţie”, în 1986 Si cred că a murit fără să ştie că a fost recunoscut.

– Şi totuşi, nu e ciudat să te simţi subestimat de contemporani, dar în acelaşi timp să refuzi interviuri şi premii? >

– Avea ideea fixă că mai bine să fii necunoscut, decât celebru. Dispreţuia gloria. Nu accepta să apară la televizor şi pentru că nu voia să fie recunoscut pe stradă. Dacă era întrebat: „Sunteţi Cioran?”, răspundea „Nu!”. Mă tulbură să-mi amintesc, dar mai târziu, când era foarte bolnav şi avea deja pierderi de memorie, cineva l-a oprit pe stradă şi l-a întrebat dacă e Cioran. El a răspuns: „Am fost!”.

DESPRE CIORANA fost partenera de viaţă a marelui nostru gânditor, cu care a împărţit aceeaşi mansardă mai

bine de 50 de ani. O relaţie timidă şi discretă, care le-a scăpat, decenii la rând, şi celor mai avizaţi biografi. Interviul de > mai jos a fost realizat la Paris, în 1996, la un an de la dispariţia lui Emil Cioran. Prezenţă excesiv de rezervată, Simone Boué a refuzat să-şi facă un titlu de glorie din asocierea numelui său cu al lui Emil Cioran. A oferit extrem de puţine interviuri, doar două sau trei, cel de faţă fiind „smuls” la rugăminţile şi presiunile insistente ale lui Marie France Ionesco, fiica dramaturgului Eugen Ionescu. Autorul interviului, profesorul universitar Norbert Dodille, era în vremea aceea director al Institutului Francez de la Bucureşti. Simone Boué s-a stins din viaţă un an mai târziu.


frica ca esenta mea e prea mult pentru tine. Sau prea putin. Am pretins candva ca te cunosc, iar tu m-ai contrazis. Fara sa eziti. Daca imi spuneai ca frumusetea mea lasa de dorit sau ca sufletul meu e gol de dragoste, ar fi durut mai putin. Daca imi spuneai ca sunt perverita, imorala, neetica, pacatoasa nu mi-ar fi pasat. Dar sa imi spui ca nu te cunosc egaleaza o durere fizica insuportabila. E ca si cum ungiile ti-ar fi smulse din carne. E o palma pe care nu o mai poti lua inapoi. Niciodata. Asta pentru ca imi jignesti singura abilitate cu care am fost inzestrata – aceea de a privi in oameni.

I can carry the burden of pain.Esti un viciu. Pentru ca ma inspiri. Si eu

am nevoie de oameni care ma inspira ca de aer. De oameni care stiu sa trezeasca ceva in mine care ma transforma in aurora polara. Aurora polara e rezultatul impactului de vant solar in campul magnetic terestru. In emisfera nordica, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreala. E sesizabila in septembrie-octombrie si martie-aprilie. In emisfera sudica, fenomenul poarta numele de aurora australa. Aceasta minune nu e exclusiv terestra. A fost observata si pe alte planete din sistemul solar. Ma intreb daca tot in septembrie-octombrie si martie-aprilie. Arcurile luminoase isi schima forma permanent.

Vant solar. Nu e asta cea mai ciudata sintagma existenta?

Galileo Galilei e printre primii care au studiat acest fenomen in o mie sase sute douazeci si unu. James Cook a detectat acelasi fenomen in emisfera sudica. Dar stii ce e fascinant? Nu lumina dumnezeiasca care se reveleaza ochiului uman. Ci faptul ca e insotita de sunete! Si, ce ma fascineaza si mai mult, e ca aceste sunete au fost auzite de urechea umana dar niciodata inregistrate. E ca si cum Dumnezeu nu ne lasa sa luam notite. Intelegi? Nu ti se pare asta de o frumusete de neimaginat? Eschimosii din Groenlanda au consemnat aceste sunete in traditiile folclorice. Sunete provocate de aurore. O lumina verde-albastra-rosie sau poate de o culoare necunoscuta noua care tremura in cer. Tremura. Ca o voce care tradeaza nesiguranta de sine. Prima mentiune despre norðurljós (Lumina Nordului) se regaseste intr-o cronica din o mie doua sute cincizeci. Autorul furnizeaza trei explicatii pentru fenomenul inregistrat de semenii sai. Nu am auzit niciodata ceva mai frumos decat ce urmeaza:

1. Oceanul e inconjurat de foc; (apa nascuta din foc fierbinte)

2. Razele solare ating Pamantul noaptea; (un fel de soare secret care se dezvaluie laturii nocturne a lumii)

3. Ghetarii stocheaza energie si devin fluorescenti. (…)

Un alt nume scandinav pentru Lumina Nordului e fulger de scrumbie. Lumina din cer e reflectata de bancuri gigantice de scrumbii. De scrumbii! Mi-ai dauit o carte, iar motanul din cartea respectiva se numea Scrumbie. Ce nume fantastic!

Nu ma cunosti, mi-ai spus. Sunt un ocean inconjurat de un desert in care focul s-a stins. Un Pamant intangibil care respinge razele solare. Un ghetar mat. Opac. Inghetat. O scrumbie lipsita de functionalitate.

I can carry the burden of pain. It inspires me.

Nu eu sunt Lumina Nordului tau. Nici a Manhattan-ului tau. Sau a Levantului.

You are not the one for me…

Inainte sa te intristezi, lasa-ma, te rog, sa iti explic. Sunt o visatoare infasurata in argumente logice ca intr-un giulgiu. Giulgiul nu e neaparat mortuar. Sunt alive. Atat de alive incat imi fac rau mie. Si celor pe care ii iubesc, ii pretuiesc, ii uit, mi-i reamintesc, ii uit din nou, ii ucid prin cuvinte grele, ii ador soptindu-le cuvinte pe care nu le pronunt decat pe jumatate. Sunt atat de simpla in complexitatea mea incat, odata ce m-ai descoperit, sunt ca o insula pustie pe care nu cresc decat flori exotice. Rare si adeseori carnivore. O insula pustie. Pustie de oameni. Sunt goala in plinul meu. Goala pentru ca tot ce dobandesc arunc la gunoi pentru a face loc de nou. Sunt secetoasa in cautarea mea de apa vie. Un desert naiv care asteapta ploaia. Care, in asteptarea sa, a studiat stelele. Care stie ca pana si stelele mor. Si cad din cer.

Sunt singura in Manhattan. In ochii mei, Manhattanul e un loc aglomerat dar poate ma insel. Numara un milion sase sute

douazeci de mii opt sute saisezi si sapte de locuitori. Are o suprafata de optzeci si sapte virgula cinci kilometri patrati din care douazeci si opt de kilometri patrati sunt apa. Sau e apa. E, de fapt, o insula lunga de douazeci si unu virgula cinci kilometri si lata de trei virgula sapte kilometri. Sunt singura in mine. Imi aloc un fel de singuratate care imi permite sa gandesc. Sa regandesc tot ce am gandit. Pentru ca, stii tu, I’m just a fucked up girl looking for her own peace of mind. Am auzit asta intr-un film. Am vazut atat de multe filme depre fete care imi semanau incat nici macar nu sunt special. Nu, nu mi-am dorit niciodata sa fiu special. Si ori de cate ori ma simteamspecial, incercam sa ma lepad de dragostea de sine cum te lepezi de niste haine murdare inainte de a te deda apei semi-fierbinti care iti va curata pielea. In ochii mei dragostea de sine e un pacat. Un pacat care te haituieste, te goleste de esenta si te umple de minciuna. Dragostea de sine e un lup salbatic, infuriat de foame, care te-a adulmecat printre copaci, s-a apropiat imponderabil, si-a fixat coltii din departare pe gatul tau acolo unde osul pieptului se termina. Stii unde? In gropita aia care e mereu fierbinte, acolo unde viata si moartea comploteaza impotriva ta. Acolo unde iti simti inima batand. Acolo unde, atins, se acumuleaza toate simtirile umane. Dragostea de sine te haituieste in salturi uriase, te vaneaza pana cand vei cadea in genunchi si iti vei dezgoli singur gatul pentru a-ti dezvalui punctul slab. Gropita. In adancul careia moartea si viata te-au vandut lupului.

In Manhattan traiesc deopotriva lupi si oameni. Convietuiesc intr-o simbioza pacatoasa. Iar intre lupi si oameni nu se asterne decat solitudine.

O poezie care ma induioseaza e Mistretul cu colti de argint. Un print din Levant indragind vanatoarea/ prin inima neagra de codru trecea. ماشلا sau Levantul este, in esenta, o regiune geografica nedefinita precis, o mare parte din Orientul Mijlociu, marginita de Marea Mediterana la vest si de Desertul Arabiei la est. Un pamant nedefnit intre mare si desert. Ce e mai frumos decat o fasie de pamant care impune printr-un contur nedefinit? Cu totii suntem suprafete delimitate de granite mincinoase intre mare si desert. Un fel de nesiguranta de sine.

Incerc sa ma gandesc la alta zona geografica prin intermediul careia ti-as putea face turul lumii ca sa uiti de mine. Incerc sa fauresc adjective inselatoare despre mine ca sa nu stii cine sunt cu adevarat. Dintr-un singur motiv. Mi-e frica ca, daca ma dezgolesc in fata ta, nu ma vei placea. Mi-e

visatoare infasurata in argumente logice ca intr-un giulgiu. Giulgiul nu e neaparat mortuar. Suntmie. Si celor pe care ii iubesc, ii pretuiesc, ii uit, mi-i reamintesc, ii uit din nou, ii ucid prin cuvinte grele, ii ador soptindu-le cuvinte pe care nu le pronunt decat pe jumatate. Sunt atat decomplexitatea mea incat, odata ce m-ai descoperit, sunt ca o insula pustie pe care nu cresc decat flori exotice. Rare si adeseori carnivore. O insula pustie. Pustie de oameni. Suntmeu. Goala pentru ca tot ce dobandesc arunc la gunoi pentru a face loc de nou. Suntnaiv care asteapta ploaia. Care, in asteptarea sa, a studiat stelele. Care stie ca pana si stelele mor. Si cad din cer.

un loc aglomerat dar poate ma insel. Numara un milion sase sute

Cristina Winters

Contra-declaraţie de dragoste


Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astăzi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi abia mâine.

Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea de astăzi, ştiinţa contemporană şi să se bazeze pe cele mai noi date ale ştiinţei, pentru a dezvolta concepţia noastră despre lume.

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societăţii.

Problema morţii este vie (la o anumită vârstă).

Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

Nici o problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.

Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.

Nu sunt destul de sigur de excelenţa metodelor mele, pentru a deveni martir susţinându-le.

Ştiinţa nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine.

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

Ştiinţa e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e “puneţi fraţilor piedici!”, ci “dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”.

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli…

Acad. Grigore Moisil - panseuri, cugetari(urmare din numărul anterior)


Liviu-Ioan Muresan

Mi-am permis acest joc de cuvinte în urma regretului că mentalitatea estică (mai cu seamă balcanică) pare fatalmente încrustată în calota gînditoare a românului. Bineînţeles că persoanele „educate”, sau cel puţin pretinse astfel, nu fac excepţie. De aceea mă voi referi strict la saiturile cu pretenţii literar-culturale, unde anumiţi utilizatori exploatează aplecarea românilor spre un umor îndoielnic, mai apropiat băşcăliei decît finului simţ ce ar trebui să ne destindă pornirile instinctuale native. Estetica bunului simţ, dacă se permite o astfel de exprimare, în opoziţie cu estetica grotescului pare să fi pierdut definitiv orice şansă de izbîndă. Însă nu între acestea se duce războiul pomenit, ci între cele două laturi ale personalităţii umane, gata a se manifesta ca instinct de supravieţuire. Iar lumea pare tot mai agresivă şi omul tot mai puţin fortificat pentru a reuşi să-şi păstreze umanitatea. Fără a se putea sustrage (decît în sine), omul de litere, indiferent de ceea ce comite ca act, este expus unei agresivităţi absurde, la care însuşi contribuie, involuntar uneori. Însă nu la modul involuntar mă refer, ci la penibilul celui care, în mod voluntar

foloseşte instrumentele grotescului pentru un facil atac la persoană, ascuns în spatele calculatorului personal şi utilizînd reţeaua virtuală pentru a-l ironiza pe celălalt, la fel de ascuns şi la fel de conectat. Nu doresc să amintesc saituri sau personaje, ci doar să atrag atenţia asupra unui fenomen care amplifică, atît cît poate reprezenta, o degradare şi aşa suficient de profundă a societăţii în general. Uneori cel asaltat răspunde în aceeaşi manieră, ca reacţie organică sau ca neputinţă personală, alteori tocmai lipsa de reacţie determină specimenele îndoctrinate ideologiei est/eticii să escaladeze un proces al auto/mutilării, pentru că, nu e aşa, victime sînt deopotrivă şi cei atacaţi în spaţiul public-virtual cît şi atacatorii acestora.

Într-un studiu critic al cărui nume îmi scapă, Gheorghe Grigurcu îşi arăta vădit nemulţumirea faţă de confraţii care se fereau să arate cu degetul, explicit, anumite persoane care nu meritau locul pe care îl ocupă în Pantheon. Şi sublinia că acum e timpul dezgolirii tarelor trecutului. Însă dacă trecutul şi-a pus negativ amprenta asupra valorilor, dacă timpul înfierării se pare că a trecut, e cel puţin la fel de riscant pentru

oamenii zilei să arate cu degetul. Cenzura impusă se impune în autocenzură, pentru că ce e mai grotesc decît să arunci mărgăritare la porci, sau, mai rău, să intri în troacă cu riscul de a fi mîncat. Zona virtualului este şi un teren mişcător, în mulţimea firelor de nisip rişti fie să te scufunzi, fie să îţi intre praful în ochi. Buna obişnuinţă/tară a românilor de a se blama unii pe alţii din diverse motive, nu mai zic de bunul obicei al formării de bisericuţe obsure, completează un peisaj anost pe care numai ridicolul îl poate salva. Şi o face cu onestitatea ridicolului, pentru a nu se dezice.

E doar o constatare pe care mă simţeam dator să o exprim, chiar dacă şi alţii au făcut-o sau ar fi dorit să o facă. Din fericire sînt şi saituri care se respectă (cei ce se află în spatele proiectelor respective) şi numai utilizatorii, prin onestitate şi bună credinţă, pot da sens şi credibilitate unor proiecte viabile şi utile. Mă întreb dacă cei care îşi exersează bruma de umor submediocru prin articolaşe sau comentarii de conjunctură ar fi putut duce un război corect şi susţinut într-o lume a hîrtiei tipărite. Cu siguranţă nu.

Nesimţirea ca exprimare est/etică


(urmare din nr. anterior)

ridicându-se în amfiteatru, moale şi voluptoasă într-o poză de curtezană, orientala cetate a Iaşilor zâmbeşte cochet de departe admiratorilor săi, surâs foarte perfid când o cunoşti de aproape şi răsfrânge fără altă simetrie decât capriciul întâmplării crucile nenumăratelor ei clopotniţe în razele soarelui; zidurile albe, care, se zugrăvesc în partea de sus a amfiteatrului desemnează orizontul; întunecatele şi pitoreştile ruine ale palatului vechi pe o esplanadă prăpăstioasă, în josul căreia se adăpostesc bordeie umile, contrastează cu înfăţişarea proaspătă şi curată a locuinţelor care le împresoară. Apoi la dreapta, vezi cum se alungeşte ca un şarpe în creţuri colăcite şi fantastice un şir de coline ale căror coaste şi vârfuri sunt ocupate de mânăstiri ascunse în vii şi de căsuţe boiereşti. Între aceste coline, sub o înălţime sumbră, ruptă brusc din lanţ şi înaintând în promontoriu, se zugrăveşte graţioasă şi veselă vila domnească. Pe nesimţite platoul înclinat al Iaşilor şi colinele acestea se apropie aicea şi strâmtând valea nu mai lasă decât o privire îngustă spre cerul albastru şi depărtat al Rusiei. Dar niciuna din toate aceste împrejurimi nu înfăţişează acele grădini zâmbitoare, acele pavilioane pitoreşti şi lămpi vesele care fac pe cei ce se plimbă să le placă împrejurimile Vienei, atrăgând mulţimea naivă a târgoveţilor; aici totul e sălbatic, câmpenesc şi incult. Rareori zăreşti câte un neamţ flegmatic cu pantaloni albi şi haină veche, care socoate să găsească pe aici Hitzing ori Brigitenau.

Îndeobşte popoarele copii sunt puţin pornite să se bucure de frumuseţile naturii; tot aşa e şi cu ieşenii aşezaţi mai aproape de natură decât de civilizaţie. Din pricina unei manii pe cât de proastă, pe atât de ridicolă, moldovenii boieri urăsc tot ce le aminteşte de ţară; au dus mania aceasta de contrabandă, aşa bănuiesc, cu multe lucruri bune de altminteri, câteva din somităţile noastre călătoare. Cum vrei dumneata să mă plimb? Dacă nu avem plimbări ! – Blestem! Dar tot ce vă înconjoară nu e alcătuit din locuri frumoase, puncte de vedere când sălbatice, când înveselitoare; şi de păduri cu blânde taine, e adevărat fără artă, fără alei greblate şi năsipite, dar cu ascunzişuri umbrite de stejari, de tei mirositori, îmbălsămate de măcieşi şi toporaşi. Şi valea sfârşită cu iazul zis al Mitropolitului, aşa de poetic, aşa de plăcut în sălbăticia lui, aşa de melancolic în asfinţit, când razele tremurătoare ale soarelui îşi strâng în el ultimele lor locuri! Cu mare cheltuială stăpânirea a plantat o grădină regulată, cu boschete bine îngrijite, pe care picioarele delicate ale cucoanelor noastre pot să le atingă fără a-şi face rău. Ei bine, cea din urmă dată când am fost acolo, am găsit pe un biet neamţ care, fumând tutun turcesc, era disperat că nu găseşte bere Drei König, bucătăreasa unui vecin al meu şi doi ori trei cavalaerşi, slujbaşi prin birouri, - altă rasă cu instincte particulare între rasele şi semi-rasele ciudatului nostru oraş. Domnitorul a deschis publicului grădina lui de la Socola, o grădină ca un trandafir de îngrijit, cu sere, cu ape ţâşnitoare şi răcoroase, cu izvoare care murmură, cu pâraie în cascadă. În cele dintâi zile era îmbulzeală şi toată fantastica bogăţiei de costume se plimba grav în grupe pestriţe pe aleile cotite; acum întâlneşti acolo numai târgoveţi cu caţaveică şi pantaloni strâmţi urmărind cu ochii miraţi plimbările frumoaselor lebede; somităţile puţine care mai vin plimbă un obraz morocănos şi plictisit şi asta mai mult din politică decât din gust. Oare din pricina permisiunii care s-a afişat că nu e învoită plimbarea decât de două ori pe săptămână, - să se fi încetinit înflăcărarea schimbătoare a publicului? Se poate. E şi asta în natura noastră, să părem nepăsători faţă de lucruri adese dorite, de care însă ni se hotărăşte să ne bucurăm la zile ori ceasuri anumite. De altminteri o grădină, oricât de mare ar fi, dacă e închisă şi are margini, ne-ar expune semeţia noastră aristocratică să umble pe jos şi să se amestece cu făpturi obişnuite să se uite de jos la noi;atingându-ni-se hainele, am simţit atinsă mândra noastră demnitate şi, după cum se ştie, nu trebuie să dăm prilej prostimii, astăzi plecată, să se uite prea de aproape la noi. Aşa încât boierimea a preferat grădinii publice, grădinii de la Socola, Copoul, aristocraticul Copou pe care această boierime nerecunoscătoare îl acopere de un ridicol care trebuie să cadă numai asupra ei, pentru că se bucură de el fără să-l înţeleagă. Copoul e o pajişte uşor înclinată, atârnată între râpa Cârligului şi larga vale a Bahluiului pe care o domină măreţ, oprind privirea asupra oraşului, asupra colinelor înconjurătoare, cu mânăstirile singuratice ca nişte măriri decăzute şi asupra leicii întunecate a Socolei, alcătuită din coborâşurile verzi ale dealurilor. Mai mult lungă decât lată, această pajişte ţine de partea de sus a târgului, apoi se întinde, întâi goală şi neroditoare, şi se pierde în păduri tufoase. Ca şi gorilele în ruină, ori mai curând ca generaţiile caduce ale societăţii noastre, care nu mai trăiesc decât din amintiri risipite. Copoul n-are nici umbrare măreţe, nici tufişuri singuratice, nici alei cotite; ci este o câmpie lungă cu iarbă arsă, pe care roţile boiereşti întipăresc urme numeroase seara. Şi toată această simplicitate, la sfârşitul zilei, când obişnuiţii se plimbă în grupe izolate şi când vântul aduce miresme de flori şi parfumuri trecând prin părul frumoaselor noastre cucoane, când lumina îndoielnică se amestecă cu azurul sumbru al munţilor şi de poezie cu neputinţă de exprimat, semănând cu energia unui om pe moarte, ale cărui puteri sporesc în clipa când au să tacă pentru totdeauna – Copoul îşi ridică parcă glasul şi murmură imnurile vieneze care-şi măsoară umbletul după pasul pietonilor. Copoul care împarte pe şesul lui vanităţi, oameni mari şi boierime, femei cu sufletul înfocaţi şi celebrităţi ale zilei, este rând pe rând poetic, suav, tablou de moravuri, îmbrăcat cu haina bizară care poate sluji de cheie caracterului naţional.

Închipuiţi-vă acum amestecul tuturor acestor rase, popoare, caste, cu coloarea lor locală, cu costumele pestriţe, cu moravurile lor particulare, cu înfăţişările toarte deosebite, într-o atingere zilnică, întâlnindu-se, salutându-se pe uliţe, grămădindu-se într-o anticameră, strângându-şi mâna într-un salon fără uimire şi curiozitate. Înfăţişaţi-vă pe cazacul cu pantalonii largi şi fireturi roşii bând cu-n ţigan pe jumătate gol, pe grenadirul din oştire cu un ţăran, un cavaler modern umblând în trăsură alături de o antichitate a cărei haină este un vis al închipuirii pentru alte popoare; un boier cu anteriu dând o audienţă interesată unui ovreu ori armean. Caste, popoare, rase cu trăsuri distincte, care ar merita fiecare câte o carte! Păcat că literatura indigenă nu exploatează mina fecundă pe care o are sub ochi şi petrece scâlciind producţiile străine! Poate aici e momentul prielnic să strecurăm câteva linii ale unuia dintre Dumaşii literaturii moldoveneşti, e o traducţie ad-litteram şi nimic mai mult:

„Nimic, zice d. N., într-o spirituală critică a societăţii ieşene, nimic nu-i mai plictisitor decât oraşul Iaşilor pentru un călător străin care n-ar avea un nume cu particula de şi care ar fi mai ales împovărat de afaceri şi nu şi-ar putea îngădui să cultive pe locuitorii semi-civilizaţi ai acestei capitale. Dar dacă călătoreşte ca poet, ca artist, dacă are avantajul să fie colaboratorul vreunui vodevil monstruos care s-a jucat la Teatrul de varietăţi ieşean, dacă numele lui a fost tipărit în coada câtorva versurele, într-o culegere ori într-un foileton în Journal des Débats, ce fericit muritor! Îndată e bine primit, sărbătorit, plimbat, cocolit; găseşte plăceri în societăţile acestea semi-europene; se obişnuieşte să bea cafea turcească, să fumeze dintr-un ciubuc lung, vede chiar multă poezie în forma işlicului (căruia un rus, om de spirit, i-a zis l’éteignoir du bon sens) şi în îmbrăcămintea antică şi strigă şi el între bărbile bătrâne şi cărunte, numind vandalism mania grozavă a inovaţiilor care le atacă, în sfârşit, dacă e tânăr şi nu tocmai urât, n-o să se poată opri ca să nu mărturisească că străzile oraşelor Europei, trase la linie, au prea multă monotonie, pe când Iaşii, având puncte nouă de vedere din zece paşi, arată o admirabilă varietate. După ce a umblat până la glezne prin colb, cu riscul de a fi călcat de căruţe şi droşte, scapă într-o ulicioară întortocheată a unei mahalale, ajunge la o căsuţă cunoscută, unde era aşteptat, îşi scoate galoşii la scară, intră obosit, zdrobit şi vede că i se înfăţişează tabla cu dulceţuri! Ce bun obicei!

La epoci apropiate trei focuri grozave au distrus Iaşii. Ar fi putut fi reclădit pe un pian nou şi regulat, dar nimeni nu s-a sinchisit şi după a noastră părere foarte bine s-a făcut. Ce să-mi clădesc o casă pe linie dreaptă, aşa ca zgomotul trăsurilor şi a gurilor cască să-mi strice somnul de după masă?!... Ieşenilor le place liniştea ş-un moale farniente care alcătuieşte cea mai mare parte a existenţei lor; osteneala îi ucide. De ce să umblu pe jos, dacă am trăsură? Ce răspuns poţi găsi la o judecată aşa de dreaptă?

Oricum ar fi, bunul nostru oraş începe a-şi schimba straiul oriental; la drept vorbind ne pare rău, căci e urât aşa, pe jumătate în haine europeneşti, jumătate cu şalvari roşii, întocmai ca ofiţerul acela pe care l-am văzut când cu formarea miliţiei, cu pinteni, c-o şapcă roşie şi cu o sabie încinsă peste blană roasă”.

Atâta am găsit în repertoriul indigen, cu privire la localitate.Dacă din întâmplare faci o plimbare sentimentală pe colinele care

încing Iaşii la apus: dacă-ţi dai osteneala să urci până la feluritele mănăstiri şi cu deosebire la Galata, care, o spunem cu umilinţă, ţine de Sfântul Mormânt, dacă te opreşti la câţiva paşi dedesubtul ruinelor palatului Ispilanti, căzut în zorii lui, ca şi stăpânii, uimirea ce te cuprinde e mare pe cât de frumoasă e panorama pe care o desfăşoară Iaşii. Poetule, ascute-ţi creionul; artistule, pregăteşte-ţi penelul… Apropiat de coborâşul repede al colinei, privirea se cufundă într-o largă şi nemărginită vale cu covor de iarbă, încărcată la hotarul ei din sus de bălţi întinse pe faţă cărora vântul clatină pământurile gingaşe cu puf auriu ale unei păduri de stuf; din vreme în vreme în vreme zboruri de raţe şi singuratice gâşte sălbatice, speriate cu nepusă masă de vreun vânător neamţ, se înalţă chemându-se cu strigăte aspre. Mâlos, Bahluiul ieşind din balta pe care a format-o, străbate domol câmpia scăldând, la dreapta şi la stânga, fâneţe şi imaşuri pe care pasc turme de oi, de vaci şi de bivoli hâzi bălăcindu-se toată ziua în noroi; apoi atinge din fugă poala murdară a mantiei Iaşilor. Culcată alene pe colina ei,

Iaşii în 1840 Tălmăciri de M. Sadoveanu

(Bucureşti 1915)

(text preluat din Piatra Teiului şi Iaşii în 1840 de Al. Russo; tălmăciri de M. Sadoveanu, Bucureşti, 1915;

normele ortografice conform Dicţionarului limbii române actuale).



Au trecut cinci de când poetul Grigore Vieru s-a mutat de la noi şi mare lucru nu s-a schimbat în felul nostru de a privi diluvica lumii. Pământul îşi vede de rostogolirile lui cosmice, ninsorile răspândesc acelaşi alb orbitor, Carul Mare este tot cu oiştea frântă, iar Steaua Polară indică tot nordul de stau bieţii corăbieri cu pupilele larg deschise spre lucirile ei. Era tot iarnă, tot ianuarie şi tot frig când s-a hotărât să se mute într-o altă lumină, într-un alt tărâm, într-o altă zarişte - mai puţin bântuite de năpaste şi ticăloşii zălude.Era atâta căldură în vocea lui, atâta durere cumulată în timp, atâtea lacrimi neuscate că şi Prutul, cutremurat se revărsa peste maluri. Bolnav de românism, de vatră, de glie, de neam, n-a putut supravieţui devălmăşiilor impuse cu anasâna. Prea fusese nedreaptă istoria cu el, cu etnia lui, prea fusese obligată la bejenii şi nevoită să măsoare imensitatea stepelor ruseşti până la gheţurile Siberiei ca să se mai sperie de alte neprevăzuturi Nimeni mai bine ca el n-a înţeles vraja cuvântului acasă, n-a înţeles cât de irizat, de năvalnic şi de tânguitor sună acest cuvânt în gura celor ce-au trecut prin pustietăţile taigalei îngheţate, acolo unde nu pătrunsese niciodată coasa, plugul şi toporul. Grigore Vieru a redat acestui cuvânt încărcătura pierdută şi l-a distribuit în partituri orfice de o mare prospeţime, cum n-o mai făcuse până la el nici un poet basarabean. Toamna târzie/ la noi la Lipcani/ rece ca sfecla de zahăr./ Mă trezesc dimineaţa/ cu toate lăicerele casei pe mine/ ostenit de greul lor colorat./ Mă temeam să nu-ţi fie frig,/ zice mama./ Vin rudele să mă vadă,/ vorbesc în şoaptă afară/ ca la priveghi,/să nu-mi tulbure somnul/ şi ţâştuiesc pe cei mici/ să fie cuminţi./ mă aplec să le sărut mâna,/ ele şi-o smulg îndărăt:/ nu trebuie/ ruşinându-se de pământul/ de sub unghii şi din/ crăpăturile palmelor/ O, neamule, tu,/ adunat pe-o grămăjoară/ ai putea să încapi/ într-o icoană./(Acasă). Cine este neamul acesta care, de-ar fi adunat la un loc, ar putea încăpea într-o icoană? Grigore Vieru l-a cunoscut bine, s–a identificat cu el până la simbioză, a plâns şi s-a bucurat cu el, dar fireşte, motivele de bucurie au fost puţine şi n-au compensat, nici pe departe oceanul durerilor pe care-a trebuit să le îndure. Neam hăituit de destin a trecut prin istorie ca printr-o mare de amar, dar nu şi-a pierdut identitatea şi n-a răspuns niciodată răului cu rău. Buni cât se cuvine/În mijlocul răului/ Răi – niciodată./ Se mira noaptea/ Că a clocit sub ea/ Întuneric,/ Dar au ieşit/ Pui de lumină (Aceştia suntem noi). Basarabia nu este o ţară, ci o provincie şi nu una oarecare, Basarabia, cu zăvoaiele Prutului, cu codrii Orheiului, cu Hotinul, Soroca şi Bugeacul, cu Căpriana şi cu Cahulul este tărâmul mirific de unde îşi trage sevele spiritul nealterat al românismului şi toată zestrea însuşirilor solare cu care ne-am legitimat în istorie şi în lume. Prea a rezistat tuturor hutuchelilor istoriei ca să nu fim încrezători în viitorul ei. Poetul nu s-a lăsat ademenit de istoria falsă, prefabricată în laboratoarele mustăciosului gruzin, a ştiut dintotdeauna că rădăcinile sale sunt dincoace de hotarele vremelnic modificate prin forţa celui mai tare şi n-a contenit să ţină legătura cu obârşia, cu fraţii de dincoace de bulboanele Prutului. Cu vorba strâmbă şi sucită/ Eu ştiu că te-am rănit spunând/ Că mi-aţi luat şi grai şi pită/ Şi-ai năvălit pe-al meu pământ// În vremea putredă şi goală/ Pe mine, frate, cum să-ţi spun/ Pe mine m-au minţit la şcoală/ Că-mi eşti duşman, nu frate bun// Din Basarabia vă scriu/ Dulci fraţi de dincolo de Prut7 Vă scriu cum pot şi prea târziu/ Mi-e dor de voi şi vă sărut (Scrisoare din Basarabia) Pe Grigore Vieru nu l-am cunoscut personal, deşi îmi propusesem să-l caut în una din drumurile la Chişinău. Am tot amânat întâlnirea faţă

Cinci ani fara Grigore VieruCinci ani fara Grigore VieruCinci ani fara Grigore VieruCinci ani fara Grigore VieruCinci ani fara Grigore Vieru

către faţă, dar nu-mi făceam probleme că-l ştiam logodit cu veşnicia. Acum sunt convins că, ghinionist cum mă ştiu, moartea a venit înainte de soroc, numai ca să nu mi se împlinească gândul cel bun, înainte de a-i strânge mâna şi înainte de a-mi exprima gratitudinea că există, că arde, că ţine o făclie nestinsă şi că reuşeşte, ca şi Eminescu în alte vremuri, să legitimeze un neam, o limbă, o suferinţă. Şi-a iubit ţara şi românii din Basarabia cu o exaltare mistuitoare şi toată poezia lui musteşte de cel mai cald şi nedisimulat simţământ patriotic. Se considera legat de etnia sa printr-o coardă de alpinism şi era convins că românii n-au păcătuit în istorie decât prin bunătatea şi cumsecădenia lor. Nu-i pe lume om blajin/ Ca românul cel creştin!/ Măi române şi măi frate/ Ce câştigi prin bunătate?/ Cine-a vrut, cine-a poftit/ Zilele ţi-a otrăvit!/ Cât îi lumea Domnului/ Răbdător ca tine nu-i! Măi române, frăţioare/ Din iubire ce ai oare?!/ Numai lanţul vechi pe os/ Numai timpul scorburos! / Cât îi lumea-n lung şi-n lat/ Om mai paşnic n-am aflat! Măi române, măi creştine/ Că eşti paşnic este bine!/ Dar tu mori şi eu tot mor/ Ce-avem noi din pacea lor?(Cântec basarabean) Era atât de legat de toposul basarabean, tărâm de jale şi întruchipare

a durerii, a nedreptăţilor istoriei, că nu l-ar fi preschimbat cu niciuna din minunile lumii. Basarabie cu jale/ Basarabie,/ Încâlcită-ţi este viaţa/ Basarabie,/ Ca grâul ce-l bate gheaţa/ Basarabie! (Basarabie cu jale). Poetul nu s-a lăsat ademenit de istoria falsă, prefabricată în laboratoarele mustăciosului gruzin, a ştiut dintotdeauna că rădăcinile sale sunt dincolo de hotarele vremelnic modificate prin forţa celui mai tare şi n-a contenit să ţină legătura cu obârşia, cu fraţii de dincoace de bulboanele Prutului. Viaţa nu l-a privilegiat. Ca poet, ca făclier al ideii de românism şi a celor năpăstuiţi de istorie şi de destin, a fost mereu în bătaia vânturilor, a îndurat tot felul de lovituri, chiar şi din partea co-naţionalilor săi, dar nimic nu l-a clintit din simţămintele sale luminoase,şi de la menirea sa liber-asumată de a veghea uleiul din candela celei mai năpăstuite dintre etnii. Biografia sa reconstituie în mic şi la scară redusă tragedia neamului său, o tragedie împărtăşită necurmat, glazurat şi fluidic cu mama sa – şi ea, o vestală genuină la aceeaşi arhitravă valahă. Mama mea viaţa-ntreagă/A trăit fără bărbat/ Singurei eram în casă/ Ploi

cu grindină când bat./ Mama mea viaţa-ntreagă/ Stând la masă ea şi eu/ Se aşază între mine/ Şi Preabunul Dumnezeu/ Oh, şi crede-aşa întrânsul/ Ca-n albastru văzul ei/ Chipul lui de pe icoană/ Se strevede sub scântei. / Şi eu ţin atât la mama/ Că nicicând nu îndrăznesc/ Dumnezeul din privire/ Să mă vâr să-i mâzgâlesc. (Autobiografică) A făcut din chipul mamei sale încărunţite şi cu faţa ridată de încreţiturile istoriei zălude prototip de bunătate, de smerenie şi de îndurare şi n-a încetat nicicând s-o invoce în cuvinte calde şi de o adâncă admiraţie filială. Recunoştea în imaginea ei însăşi destinul naţiei române, mereu sub vremi şi sub vrăjmăşia celor mari şi puternici, care fac şi desfac istoria după bunul lor plac. Mult timp, după săvârşirea ei îi apărea în imagine şi poetul o privea cu aceeaşi înfiorare sifidă. Uşoară maică, uşoară/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ./ În priviri c-un fel de teană/ Fericită totuşi eşti/ Iarba ştie cum te cheamă/ Steaua ştie ce gândeşti. Au trecut cinci ani de la moartea poetului Grigore Vieru şi mare lucru în lume nu s-a schimbat. Ne irosim în aceleaşi metehne ancestrale, Rariţa este tot la locul ei, Zăpada se aşterne tot în straturi, iar corăbierii se ghidează tot după Steaua Polară. Lipseşte poetul Grigore Vieru să dea seama de toate acestea. Noapte bună, dragule!

Ionel Necula


î

XXXXXArkadi Avercenko face parte din

primul val al emigraţiei ruse. Pentru a ajunge în oraşul său natal, Sevastopol, care era ocupat de albi, Avercenko a avut de înfruntat multe pericole, întrucât a fost nevoit să treacă prin Ucraina ocupată de nemţi. La data de 15 noiembrie 1920 roşii au pus mâna pe Sevastopol. Cu câteva zile înainte de această dată, Avercenko se îmbarcă în unul dintre ultimele vapoare şi se îndreaptă spre Constantinopol.

Referitor la activitatea pe care A. Avercenko a desfăşurat-o înainte de emigraţie menţionez că a lucrat în calitate de redactor al revistelor satirice „Ştîk” şi „Meci”(„Baioneta” şi

„Sabia”), devine apoi secretarul revistei satirice „Strekoza” („Libelula”). Mai târziu denumirea revistei se schimbă în „Satiricon”, iar la a cincia ediţie Avercenko devine redactorul acesteia. În această perioadă Avercenko îşi încerca talentul în diverse forme: desena caricaturi, scria povestiri, foiletoane… În revista „Satiricon” apar publicate cele mai reuşite povestiri ale scriitorului; revista devine foarte cunoscută şi datorită faptului că se adresează cititorului clasei de mijloc care se interesează de politică şi de literatură. La această revistă colaborează scriitori cunoscuţi ai vremii respective, precum Osip Mandelştam, Aleksand Kuprin, Leonid Andreev, Aleksei Tolstoi, V. Maiakovski ş.a. Pe motivele povestirilor sale au fost puse pe scenă diverse piese în întreaga ţară. Perioada aceasta (începutul secolului XX) este pentru A. Avercenko foarte roditoare, scrie destul de intens, îşi publică multe povestiri, parodii, piese, scrieri pentru copii, publică mai bine de 40 de cărţi. Dintre aceste amintim trei cărţi publicate în 1910 care l-au făcut renumit în întreaga Rusie. Este vorba de „Vesiolîe ustriţî”, „Raskazî umoristicticeskie” şi „Zaiciki na stene”.

În luna iunie a anului 1918 bolşevicii au închis revista „Novîi Satiricon”, motiv pentru care Avercenko şi întregul colectiv al revistei au menţinut o poziţie negativă faţă de puterea sovietică. A urmat apoi perioada de emigraţie.

În Constantinopol Avercenko nu s-a simţit prea confortabil întrucât acolo se găsea un număr foarte mare de emigranţi ruşi. În anul 1921 apare la Paris pamfletul „Diujina nojei v spinu revoliuţii”, pe care Lenin a găsit-o foarte reuşită.1 Pleacă apoi în Sofia, Belgrad şi în cele din urmă se stabileşte în Praga. Viaţa trăită departe de patrie a fost destul de grea pentru Avercenko chiar dacă se bucura de succes în Cehia şi prin serile literale pe care le ţinea. Multe dintre povestirile sale au fost traduse în limba cehă.

În urma operaţiei pe care a avut-o la ochi, A. Avercenko s-a îmbolnăvit grav, iar în data de 12 martie 1925 a decedat. Ultima lucrarea a autorului a fost „Farsa lui Mecena”, scrisă în 1923 şi editată postum în 1925.

Tematica povestirilor de dinaintea revoluţiei este destul de bogată. Obiectul ironiei usturătoare este reprezentat de diverse realităţi ale societăţii şi desigur viciile particulare umane. În centrul atenţiei autorului se află orăşeanul – omul aparţinând clasei medii, care îşi rezolvă problemele pe termen scurt, având în fundal un context istoric în schimbare. Scriitorul ne prezintă tablouri vii ale marelui oraş, marcat de semnele progresului burghez şi de semnele „înfloririi”culturale.

Microromanul umoristic „Podhodţev şi ceilalţi doi” apare în contextul descris mai sus, în Moscova, anul 1917, în revista „Novîi Satiricon”. Tema prieteniei este reprezentată de grupul celor trei bărbaţi atât de diferiţi unul de celălalt, „care, în mod ciudat, venind pe căi diferite, s-au întâlnit într-unul şi acelaşi punct”. Caracterizat de autor prin atributele „iute” şi „drept”, Podhodţev, asemeni lui Mecena, îi strânge în jurul său pe capriciosul şi nestatornicul Klinkov şi pe domolul şi melancolicul Gromov. Însăşi felul în care cei trei fac cunoştinţă abundă de umor (comic de situaţie). Podhodţev, îndreptându-se cu birja la Harcenko (un amic de-al său) pentru a împrumuta 50 de ruble, îi promite birjarului câte cinci copeici de fiecare cal depăşit. Astfel, în goana nebună a calului, birja atinse un bărbat (pe Gromov ). Luând masa la Podhodţev acasă, dă buzna în apartament un bărbat pe jumătate dezbrăcat cu o vază japoneză în mână (fusese prins de soţul amantei lui). Deşi comicul de situaţie deţine monopolul în microroman, acesta se împleteşte armonios cu comicul de limbaj. La discuţia dintre Podhodţev şi

vizitiul asistăm la următoarele replici: „– Trebuie să te necăjesc, vizitiule, însă mergi de-a dreptul oribil, execrabil./ – S-a scumpit ovăzul, boierule./ – Nu văd nicio legătură logică între preţul ovăzului şi viteza de deplasare a calului./ – Ce-aţi zis?/ – Ce-ai auzit. Asta-i ca şi cum, eu, ajungând la locul destinaţiei, aş refuza să plătesc sub motivul că galoşii s-au scumpit cu o sută la sută.”2

Comicul de situaţie îl întâlnim şi în momentul în care mătuşa îi trimite lui Podhodţev patru sute de ruble, o sumă considerabilă pentru eroii noştri, astfel cei trei se hotărăsc să scoată o revistă umoristică cu denumirea „Portocala”. Grupul vesel se puse pe treabă: Podhodţev alerga într-una pe la tipografii, Gromov compunea poezii, iar Klinkov desena caricaturi. Devenim astfel părtaşi la conceperea revistei: „-Podhoduşka, pot să mă exprim: «buzele ei trandafirii au zâmbit?» /-Poţi! Exprimă-te. Dacă o să mă mai treziţi o dată, o să mă exprim şi eu!...”3

La apariţia „Portocalei”, întreaga redacţie, editorul, şeful sectorului artistic şi redactorul, au pornit o campanie intensivă de promovare a revistei: „Podhodţev mergea înainte şi se prefăcea că citeşte, şi din când în când izbucnea în hohote de râs, tare, demonstrativ”, pe stradă Podhodţev îl mustră pe un domn solid şi cu „faţa atât de neexpresivă” deoarece nu a citit încă „Portocala”, în librării cei trei fac scandal şi chiar leşină la auzul că nu se mai găseşte „Portocala”: „Ruşine, zău! În tot oraşul nu se vorbeşte decât despre revista asta, iar ei, auziţi dumneavoastră, nu ţin! Dar săpun, lumânări, cuie aveţi?! Ptiu!”4

O altă situaţie plină de haz este hotărârea celor trei de a sărbători creştineşte Sfintele Sărbători de Paşti, motiv pentru care Podhodţev şi Gromov s-au apucat de pregătit cozonaci (evident, începători în domeniul culinăriei), iar Klinkov aduce în casă (pentru a întregi atmosfera „apocaliptică”) „o preoteasă a moravurilor uşoare”. La pregătirea şi aşezarea mesei, Marusea descoperă cu stupoare că faţa de masă, cândva albă, este plină de cerneală în afară de o mică bucăţică ce arată culoarea iniţială a acesteia; în casă nu se găseau tirbuşon, pahare şi nici cuţit. Soluţiile date de grupul vesel la aceste neajunsuri sunt absolut comice, dar şi groteşti în acelaşi timp: „- Se poate şi fără cuţit, îşi dădu cu părerea Klinkov. Foarte simplu, muşti o bucată şi o scuipi, muşti şi scuipi. Aşa o să-l tăiem.”(salamul); „…-Fraţilor, nu vă îngrijiţi de mine: eu o să beau din călimară./ -Nu, călimara este a mea, tu poţi să iei scrumiera. Sau fă-ţi un cornet de hârtie.”5

O victimă a şotiilor celor trei este Harcenko, „mitocan bogat şi gros de obraz”, care „se foloseşte de compania” lor „distinsă, spirituală” „pe gratis”. Prin urmare, „a-l ocărî pe Harcenko era de bon ton (…), era supapa lor prin care se scurgeau enervarea şi indignarea generală pe viaţă”. „Moartea surdomutului”, înscenată de Gromov şi ceilalţi doi, l-a costat pe Harcenko patruzeci de ruble şi trei sticle de vin. Însă banii fu cheltuiţi foarte repede şi se iscă necesitatea unei noi jumuliri a zgârcitului. De data aceasta, Gromov îşi tunse mustaţa şi se dădu drept fratele răposatului. Ca să scape de el, Harcenko fu nevoit să mai scoată alţi bani (şaizeci de ruble) necesari chilugului să pornească spre Novocerkassk în căutarea fratelui surdomut.

Peripeţiile celor trei continuă, astfel ei iau rolul de „avocat” al Mariei Nikolaevna, vecina de la etajul trei, alungată de soţul ei din cauza geloziei. Imediat grupul ia atitudine şi recuperează prin ameninţări fetiţa (Valia) în vârstă de patru ani din mâinile tatălui „răufăcător” (Maxim Petrovici Kandîbov). În timp ce prietenii se întreceau care mai de care în a fi serviabili cu doamna, făcându-i cadouri, spunând poveşti pentru a o adormi pe fetiţă şi alte gesturi de curtoazie (comic de situaţie), se dovedeşte că soţul avea dreptate în ceea ce o priveşte. Cei trei se trezesc cu următorul bilet explicativ de la „stimabila doamnă”: „Scuzaţi-mă că nu-mi iau rămas-bun personal, ci în scris. Nu pot să trec pe la dumneavoastră. De ce? Secret. Vă mulţumesc pentru tot ce a-ţi făcut pentru mine. O să trimit pe cineva după lucruri, iar pe Valia duceţi-o tăticului ei. Poate, cândva, mă veţi înţelege….”6 Dându-şi seama că s-au amestecat într-o problemă pe care nu-i privea, cei trei au înapoiat fata şi împăcându-se cu Maxim Kandîbov şi-au înecat împreună amarul cu vin de Madeira.

Deşi ironia la adresa societăţii apare într-un procentaj mai mic decât în „Farsa lui Mecena”, totuşi o descoperim în decursul desfăşurării acţiunii împletindu-se cu sarcasm. Interzicerea editării revistei „Portocala”, imediat după apariţia primului număr, pentru „orientarea ei dăunătoare, antiguvernamentală” este, cred, un element autobiografic. Astfel, autorul ne introduce în atmosfera Rusiei anilor 20 (sec. XX) unde libertatea cuvântului este îngrădită: „-Klinkov, de ce nu m-ai prevenit că noi trăim în Rusia?” Autorul pare să ţină la personajele sale, îi este dragă prietenia dintre ei şi pare să sufere la ideea despărţirii lor. De fiecare dată când cineva dintre ei

A. Avercenko. Comicul în „Podhodţev şi ceilalţi doi”primul val al emigraţiei ruse. Pentru a ajunge în oraşul său natal, Sevastopol, care era ocupat de albi, Avercenko a avut de înfruntat multe pericole, întrucât a fost nevoit să treacă prin Ucraina ocupată de nemţi. La data de 15 noiembrie 1920 roşii au pus mâna pe Sevastopol. Cu câteva zile înainte de această dată, Avercenko se îmbarcă în unul dintre ultimele vapoare şi se îndreaptă spre Constantinopol.

A. Avercenko a desfăşurat-o înainte de emigraţie menţionez că a lucrat în calitate de redactor al revistelor satirice „Ştîk” şi „Meci”(„Baioneta” şi

Aliona Munteanu


se hotărăşte să plece (fie Klinkov, fie Podhodţev) acest lucru nu se întâmplă, prietenia învinge de fiecare dată. Chiar şi căsătoria este neputincioasă în faţa prieteniei. Mai mult chiar – este ironizată cu o mare notă de sarcasm; nici femeia nu scapă de aceste note usturătoare: „Ai venit beat-trosc cu lampa în cap! Ai pus la cale o intriguţă - zdrang cu farfuria după ceafă. Stai acasă – se enervează, ai ieşit afară – o apucă istericalele. Iar în răstimpuri – ba iese cu amantul, ba se îmbracă în altă rochie…”; „…dimineaţa după nuntă, te uiţi şi, lângă tine, doarme o femeie străină. Nici tu n-ai observat când te-ai pricopsit cu ea (…) Intri în camera de lucru – ea după tine; ieşi în stradă – ea după tine. Noaptea te duci în debaraua cu rufe murdare, ca măcar o jumătate de ceas să stai singur, dar ţi-ai găsit! Se deschide uşa şi se aude un chiţăit: «Eşti aici, Jean? De ce ai plecat de lângă mine? O să stau şi eu aici, cu tine!» (…) Nu te lasă nici să te spânzuri, te scoate din ştreang şi te mai şi loveşte cu restul de frânghie: «Cum ai îndrăznit, secătură, să mă laşi văduvă, fără întreţinere?!»”7 Chiar dacă este prevenit asupra acestor aspecte legate de căsătorie, Podhodţev tot se căsătoreşte. Desigur, se întoarce la camarazii lui, nerezistând prea mult în noua atmosferă familială, în care totul se derulează conform unui plan prestabilit, fiind obligat să respecte anumite reguli şi principii. Prietenia lor pare să fie iarăşi în primejdie când Klinkov primeşte vestea moştenirii colosale. Atunci Podhodţev concluzionează că prietenia lor s-a sfârşit: „Din clipa asta noi suntem foarte clar separaţi: un om însurat, un milionar şi un pehlivan de burlac…” Deşi prin plecarea lui Podhodţev (care este mai degrabă o mimare) pare că se destramă triada, cred că prietenia lor va reveni la forma iniţială imediat ce Gromov se va sătura de obligaţiile de soţ, iar Klinkov – de cheltuit banii de unul singur. Toate aceste elemente, menţionate mai sus, construiesc comicul intenţiilor autorului. Cu ajutorul situaţiilor prin care îi poartă, a limbajului colorat şi replicilor usturătoare dintre ei, scriitorul vrea să ne convingă şi pe noi, cititorii, să suferim la eşecurile pe care le suportă cei trei prieteni, dar să şi râdem de năzbâtiile şi şotiile lor.

Supranumit şi „Regele umorului”, A. Avercenko ne prezintă în microromanul „Podhodţev şi ceilalţi doi” peripeţiile pline de haz ale unei găşti neobişnuite. Cu ajutorul comicului de situaţie, de limbaj şi de intenţie facem cunoştinţă cu trei personaje puse mereu pe şotii, cărora le este dragă prietenia dintre ei şi care nu ţin cont de urmările acţiunilor lor întrucât sunt adepţi ai sloganului Carpe diem. Autorul înserează în microromanul său umoristic elemente ale vieţii sociale, cât şi elemente ale politicii menţinute la începutul secolului XX, utilizând cu dibăcie ironia şi sarcasmul spre marea încântare a cititorului.

Bibliografie şi webografie:1. A. Avercenko, “Farsa lui Mecena / Podhodţev şi ceilalţi doi”, Ed.

Paralela 45, Bucureşti, 20022. http://az.lib.ru/a/awerchenko_a_t/3. http://www.russofile.ru/articles/article_90.php#I104. http://ocr.krossw.ru/html/averch/__________________1 В.И. Ленин назвал книжкой „озлобленного почти

до умопомрачения белогвардейца”; „Некоторые рассказы, по-моему, заслуживают перепечатки. Талант надо поощрять”, статья «Талантливая книжка», опубликована в «Правде»

2 A. Avercenko, “Farsa lui Mecena / Podhodţev şi ceilalţi doi”, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2002, pag. 125

3 Ibidem, pag. 1454 Ibidem, pag. 1475 Ibidem, pag. 1566 Ibidem, pag. 2127 Ibidem, pag. 220

După felul cum este structurată și ținând cont mai cu seamă de conținutul polemic, dat de accentele pamfletare, noua carte semnată de Gh. A. Neagu – Tribulații paseiste. Epistolele unui incorect politic către veșnicie… (Editura Pim, Iași, 2014) o putem socoti drept o gâlceavă a cărturarului (poet, prozator, eseist, jurnalist și editor) cu filosoful nihilist – Emil Cioran, amintind de lucrarea lui Dimitrie Cantemir – Gâlceava înțeleptului cu lumea.

Fiecare din cele șase mari secțiuni ale cărții în discuție se deschide cu alt citat din Schimbarea la față a României, al cărui mesaj este problematizat de către cărturarul trăitor

pe meleaguri vrâncene, fiind supus unei critici atent argumentate. Se ajunge astfel la o negare a negației, încât, așa cum opinează Cătălin Mocanu în prefața cărții, Gh. A. Neagu „re-creează, pornind de la paradigma cioraniană, un tablou optimist al culturii române. „ (p. 3).

Este de-a dreptul de mirare (ca să nu spunem jignitoare!) admirația excesivă a lui Cioran față de cultura/ muzica hoardelor din stepele Mongoliei și stabilite în Câmpia Panoniei: „În vreme ce muzica populară românească, cu excepția doinei, mă lasă rece, mă oripilează chiar (?!?! – n. n., C. Miu), cel mai banal refren maghiar mă răscolește (…) dacă <<România>> n-ar fi existat, mi-aș fi făcut studiile la Budapesta și la Viena.” (p. 21).

Nihilismul radical cioranian este pus sub semnul întrebării de către Gh. A. Neagu, acest procedeu având accentele unei ironii de aceeași sorgite – radicală: „Ca să poți afirma că în ultimul secol am ajuns să ne dăm seama că <<n-am făcut nimic>>, trebuie să nu fi fost filosoful tragismului, ci un biet Gagamiță al dreptului de a filosofa.” (p. 21).

În alt loc, bagatelizarea noțiunii de patriotism, considerat de Cioran „sentimentalism fără orientare dinamică, fără voința de realizare” (cf. p. 29), îl determină pe cărturrul vrâncean să considere acest aspect ca „un atentat la democrație și civișizație. „ (p. 29). Silogismul formulat vizează logica absurdului, pe care o propovăduiește în mod exagerat gânditorul de limbă franceză: „Ar însemna – conchide Gh. Andrei Neagu – să acordăm calități barbarismului migrator al lui Attila…” (p. 29-30).

În mai mult rânduri, considrațiile lui Cioran, formulate admirativ față

DEMITIZAREA FILOSOFIEI CIORANIENEținând cont mai cu seamă de conținutul polemic, dat de accentele pamfletare, noua carte semnată de Gh. A. Neagu – incorect politic către veșnicie…(Editura Pim, Iași, 2014) o putem socoti drept o prozator, eseist, jurnalist și editor) cu filosoful nihilist – Emil Cioranamintind de lucrarea lui Dimitrie Cantemir – lumea

secțiuni ale cărții în discuție se deschide cu alt citat din la față a Românieiproblematizat de către cărturarul trăitor

Const. MIU

de forța agresivă a unor popoare, ce au făcut în felul acesta istorie, pot fi socotite o apologie deșănțată a terorii în stare gemă:

- „…teroarea, crima, bestialitatea (…) dacă ajută ascensiunea, ele sunt virtuți. „ (cf. p. 30). Adnotările lui Gh. A. Neagu față de asemenea inepții sunt fie dure, fie ironice: „Nicio minte bolnavă nu poate considera crima o virtute. „ (p. 30).

- „Un popor contează prin număr; dar mai mult prin forța lui agresivă. „ (p. 25). Comentariul scriitorului vrâncean face trimitere la înclinația spre pacifism, ce ar trebui să caracterizeze fibra profundă a fiecărui popor: „Nu agresivitatea, ci comuniunea de interese definesc poporul ca unitate națională. „ (p. 35).

- „Nu se poate concepe devenirea națiunilor fără război.” (cf. p. 61). De astă dată, ironia lui Gh. A. Neagu este una înțelegătoare față de un ben Laden al limbajului: „Nu-l știam pe fragilul Cioran o natură marțială. „ (p. 61).

- „Un popor există întrucât constituie o primejdie. După gradul de amenințare se apreciază capacitatea lui politică. „ (cf. p. 70). Noi socotim că deși au fost o amenințare, fie pentru lumea antică, fie pentru cea medievală, marile imperii – cel persan, cel roman, precum și cel britanic, francez, habsburgic, otoman sau rus – nu au rezistat, pentru că au avut o politică expansivă dezastruoasă. De astă dată, Gh. A. Neagu adoptă un limbaj colocvial – semn al aceleiași ironii înțelegătoare, după ce mai întâi pare a adopta logica gândirii cioraniene : „Dacă noi nu amenințăm pe nimeni, nu suntem popor și nicio mare cultură. Halal, coane Emile, aș zice cu glasul unei cucoane de mahala așezată în fața unei filosofii tot de mahala. „ (p. 70-71).

De la un capăt la altul, pamfletele lui Gh. A. Neagu reușesc, prin procedeele relevate mai sus, demitizare unui psudofilosof, ale cărui ziceri nihiliste extaziau așa-zișii intelectuali, care îngurgitau pe nerăsuflate tot ce mintea încețoșată a lui Cioran scor(mo)nea.

Credem că după o necesară sistematizare a ideilor pe care le incumbă pamfletele, eseurile și sintezele lui Gh. A. Neagu din această nouă apariție editorială, cu siguranță ele pot fi un necesar reper la un seminar (de măcar un semestru) de istorie a culurii românești.


Mitul lui Orfeu, poetul trac, născut din muza Calliope şi zeul Apollon, ce-şi acompania cu vocea şi lira versurile îmblânzind oamenii şi fiarele, a traversat veacurile. Nefericita sa poveste de dragoste precum şi tragicul lui sfârşit au inspirat numeroase creaţii artistice în teatru, film, muzică, literatură etc. Longevitatea şi popularitatea acestui mit se datorează faptului că atât prin viaţa sa dar şi prin polivalenţă, Orfeu este văzut ca arhetip al artistului complet şi etern. Nu puţini sunt cei care şi l-au luat ca model, ca geniu protector. Între cei care îl evocă şi invocă se află şi poeta Elena Armenescu în recenta sa carte, De mână cu Orfeu, apărută la editura Mirabilis, în condiţii grafice deosebite, cu desene semnate de Andrei Câmpan, extrem de potrivite cu substanţa şi tonul poemelor, în pandant. Versurile ample, nesofisticate nu ţin de niciun curent modernist, miza fiind adresarea directă, fără sinuozităţi ideatice, iar opţiunea pentru prozodia clasică este salutară susţinând adecvat retorica plastică, având un mesaj de impact imediat. Cartea poate fi percepută şi ca o ars poetica, în demersul ei curajos şi provocator de a-l apela pe Orfeu, zeul poeţilor şi muzicienilor, pe care autoarea îi numeşte ,,anatomişti ai sufletului“, poate şi în virtutea profesiei sale

de medic, a cărei amprentă se va resimţi pe alocuri, în identificarea şi diagnosticarea negativităţii unui prezent derizoriu.

Poeta ne propune o incursiune în lumea contemporană, deopotrivă seducătoare şi respingătoare, văzută uneori în conexiune cu trecutul ei istoric şi cultural deopotrivă măreţ şi degradant, dar nu lipsit de tentaţiile speculaţiei gnoseologice. Discursul abundent narativ dar şi cu emoţionante inserţii lirice adună gânduri, stări, sentimente, transcrise ,,la cald“ şi chiar datate pentru autenticitate, ivite în timpul unor călătorii, excursii, pelerinaje, în fapt experienţe solicitând receptivitate dar şi spirit de analiză, sinteză şi reflecţie. Parcursul oferă hrană pentru ochi, minte şi spirit. Există descrieri de natură splendidă, consemnări revoltate vizavi de anomaliile prezentului imediat, înălţare şi revelaţie produse în spaţiul religios. Călătoria înseamnă şi iniţiere, de aceea este convocat Orfeu, protagonistul neobişnuitei călătorii de dincolo de spaţiul muritorilor. El coboară în Tartar implorându-l pe zeul Hades să i-o redea pe Euridice, soţia sa care murise. Hades se înduplecă, dar o privire înapoi a lui Orfeu spulberă umbra iubitei sale care îl urma, sugerând între altele evanescenţa vieţii dar şi a morţii. Eroul rămâne să-şi plângă nefericirea şi, refuzând alte femei, provoacă mânia menadelor care îl sfâşie, capul său urmând să plutească pe mare cântând în continuare, îmblânzind valurile, aşa cum se întâmplase în timpul expediţiei argonauţilor care îl luaseră cu ei pe Orfeu, spre a îmblânzi apele şi stâncile din drumul lor. Tragica poveste preluată şi de Elena Armenescu, versificată onest şi sensibil, induce credinţa, între altele, că cel ce cutează cu ardoare spre piscul greu, nevăzut şi enigmatic al poeziei, poate fi luat nesperat şi miraculos sub ocrotirea lui Orfeu: ,,Fără ducerea mea voită, acolo-n înălţimea clară/ Unde puteri fantaste păzesc şi întinderea măsoară/ N-aş fi ajuns miraculos, unde mă ţin de mână, eu/ Copil nostalgic după cer, cu zeul poeziei, cu Orfeu.“

În periplul concret sau imaginar al autoarei, temele culturale universale se asociază uneori cu secvenţe autobiografice care transmit un apel punctual. Poezia având ca titlu versul unui cântec popular, ,,Descunună-mă, părinte“, dezvăluie o dramă personală care este extrapolată la nivel de societate, textul fiind dedicat, după nota din subsol, tuturor femeilor agresate fizic şi psihic, umilite, torturate. Norma morală, postura sapienţială secondează discret poemele în care autoarea nu-şi poate reprima regretul faţă de unele disfuncţionalităţi fiinţiale ale contemporaneităţii, punându-i un diagnostic realist şi neechivoc, atenţionând că lumea de azi se află în pericolul de a-şi pierde tocmai ce o face umană, adică sensibilitatea faţă de creaţia artistică: ,,Lumea de azi nu mai ştie să cânte, doar suspină/ ori geme, strigă, ţipă, crezând că se face înţeleasă aşa“. Într-o astfel de lume ar părea poate desuetă sau hazardată pledoaria Elenei Armenescu pentru încredere în forţa de regenerare morală, îndemnând la trezirea spiritului civic, la respect pentru viaţa ce merită trăită cu bucurie: ,,Iubeşte fiecare anotimp al vremii şi al vieţii/ Chiar când prin ploi şi vânt treci vămile ceţii/ Iubeşte tot ce-au scris profeţii cu tainic înţeles/ Sunt scrise pentru tine, sunt darul tău ales!“ Pentru recuperare purităţii şi păcii sinelui fiecăruia, pentru restabilirea bunelor rosturi, poeta propune revenirea la vechile şi adevăratele izvoare ale frumuseţii şi înţelepciunii prin intrarea în armonie cu divinitatea, care se regăseşte în lăcaşurile de cult, unde ,,răscolitor bate toaca“, dar şi în lucrurile simple din jur, aflate şi ele sub lumina atotprotectoare a creatorului universal. Pelerinajul la Ierusalim, străbaterea Drumului Crucii generează cele mai impresionante trăiri oferind o altă perspectivă de înţelegere a vieţii, a cărei esenţă este iubirea susţinută de credinţa în Dumnezeu: ,,Îndrăzneşte! Crede întotdeauna în iubire/ Crede că Domnul te veghează şi pe tine“. Iubirea se împleteşte cu preţuirea faţă de înaintaşi, faţă de strămoşii noştri în poeziile ce readuc în amintire trecutul eroic al dacilor aflaţi ,,Sub semnul lupului“: ,,Iubire, cheamă-ne pe înălţimi!/ Acolo unde strămoşii mei, mulţimi/ În vechime, ridicau desfătătoare/ Lăcaşuri de-nchinare, altare solare“. Deşi variate, subiectele sunt abordate consecvent nepretenţios, lucid, sincer, invitând la coparticiparea cititorului de bun simţ şi de bună credinţă. Stilul de o naturaleţe empatică inserează şi inovaţii lexicale: ,,tăcere nădăjduitoare“, ,,puteri fantaste“, ,,gândul zburătăcind“, ,,ceruri azure“, unele născute din necesităţi de rimă ca acest ,,chem“: ,,Iar lira ce vibrase doar la al dragostei îndemn/ Acum se tânguie prin codrii seculari, cu groază/ Nu mai aude al păsărilor îmblânzite dulce chem“.

De mână cu Orfeu, poeta străbate cu mult curaj, munţi şi văi, mări şi oceane, trecutul şi prezentul sufletului omenesc într-o lume în permanent zbucium al facerii şi prefacerii. Orfeu dăinuie nu numai ca etalon al nefericirii, ci şi al iubirii devotate, iubirea fiind şi axul pivotant al cărţii, a cărei valoare constă mai ales în mesajul ei – arta şi iubirea se intercondiţionează şi sunt nemuritoare.

Apollon, ce-şi acompania cu vocea şi lira versurile îmblânzind oamenii şi fiarele, a traversat veacurile. Nefericita sa poveste de dragoste precum şi tragicul lui sfârşit au inspirat numeroase creaţii artistice în teatru, film, muzică, literatură etc. Longevitatea şi popularitatea acestui mit se datorează faptului că atât prin viaţa sa dar şi prin polivalenţă, Orfeu este văzut ca arhetip al artistului complet şi etern. Nu puţini sunt cei care şi l-au luat ca model, ca geniu protector. Între cei care îl evocă şi invocă se află şi poeta complet şi etern. Nu puţini sunt cei care şi l-au luat ca model, ca geniu protector. Între cei care îl evocă şi invocă se află şi poeta complet şi etern. Nu puţini sunt cei care şi l-au luat ca model, ca

Elena Armenescu în recenta sa carte, editura Mirabilis, în condiţii grafice deosebite, cu desene semnate de Andrei Câmpan, extrem de potrivite cu substanţa şi tonul poemelor, în pandant. Versurile ample, nesofisticate nu ţin de niciun curent modernist, miza fiind adresarea directă, fără sinuozităţi ideatice, iar opţiunea pentru prozodia clasică este salutară susţinând adecvat retorica plastică, având un mesaj de impact imediat. Cartea poate fi percepută şi ca o a-l apela pe Orfeu, zeul poeţilor şi muzicienilor, pe care autoarea îi numeşte ,,anatomişti ai sufletului“, poate şi în virtutea profesiei sale

Victoria Milescu

ACTUALITATEA UNUI MIT

D e c e n i u l opt. Este cunoscută prietenia de pahar a celor doi mari actori – Gheorghe Cozorici și C o n s t a n t i n Rauțchi. Pînă spre finalul lor, această patimă nici nu avea repercusiuni asupra activității lor artistice.

Dar mai e pînă departe. În deceniul de care vorbesc, cei doi aveau o zi proastă: le era taaareee sete, și nu aveau un chior. Cozorici avea și repetiție. Rauțchi o ia încet spre Peștera, localul unde-și alinau necazurile cotidiene. Trist, ca omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decît pentru una mică. Se așează posomorît la masă, căutînd din priviri vreun Mecena.

La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gîndindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. „Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film”. Factorul este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și promite un bacșiș substanțial. Îl ardea să meargă și el acolo, dar este chemat în scenă. Blestemată soartă! Să ai bani și, în loc să stai în cîrciumă, cu cel mai bun prieten, trebuie să repeți într-un viitor spectacol în care nu se dă de băut!...

Cînd, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la Peștera Rauțchi împarte ...hîrtii de-o sută consumatorilor. Grăbește pasul.

Cînd intră, Rauțchi, care-avea la bord cîteva sute de votcă, înșirase bețivanii la o mică coadă și, după ce-i privea lung, le înmîna cîte-o hîrtie de o sută. Prietenul său fuge spre el să împiedice dezastrul. Costache îi spune, scurt,„treci la rînd!”. Știind că n-are cu cine vorbi, se așează, nervos.

Îi vine rîndul. Rauțchi îl privește lung și spune: „Mă, tu ai o figură cunoscută...cred c-ai mai stat la rînd, o dată!”.

După 1990. Sunt invitat într-un juriu, la un festival al teatrelor populare, la Slănic Moldova. Mai erau Țucu Parhon și Diana Lupescu.

La un moment dat, ca să mă mai destind, îi întind o capcană actriței:

- Diana, tu ai jucat și la Bacău...- Da, desigur, e orașul meu natal.- Aha! L-ai prins în teatru pe Carol

Isac? (cunoscutul secretar literar al instituției).- Da!- Și v-ați înțeles bine?- Da, e un om cumsecade...- Aha! De-aici bîrfele despre Carol și

Lupeasca!...

Bogdan Ulmu

Din istoria subiectiv/anecdotică a teatrului românesc

Bădia Costache împarte bani la

cîrciumă!


GRUP STATUAR Scrijelind pe gheaţa unui gând,îţi scriu dintr-un cafe-bar dela jumătatea kapătului pământului, de unde îţi văd ca în visvorbele plutind pe un fluviu domol,mai adânc decât distanţa ce ne separă acum,când descifrez respiraţia-ţi încifratăîn toate vitraliile katedralelorpe care le-am ridicat până aici,unde gândurile tale se audca nişte tunete pe cer,contrapunctând cu mult aplombo muzică orientală ce altfelar fi părut destul de leşioasă.am descoperit, nu fără o oarecareuimire, şi prima minune ce ne priveşte:într-un grup statuar,cioplit dintr-un pisc de munte, stăm noi amândoipe ţărmul unei lacrimi, dintre hotarele vegherii,şi ne veselim…

CIORNE

Am ajuns la trei sferturi distanţăde capătul pământului,unde spaţiul se comprimăinvers proporţional cu greutateatimpului la puterea 77,de parcă aş fi în grădina casei noastre,de unde te urmăresc printre rândurilecărţii pe care o scriem acumşi te văd cum trebăluieşti prinbiroul meu, ştergând de prafmulţimea de ciorne (zilele mele),punându-le, cică, în ordine şiscuturând săculeţul aspiratorului în care s-au adunat atâtea rime expirate.te văd apoi cum dobori pânzelede păianjen de pe la colţuri,neştiind că acolo prind eutopoii cei mirobolanţi.te rog să fii mai atentă, când ştergi bibelourile,să nu spargi cumva cele două vase comunicante,departele apropierii şiaproapele depărtării! …

OM DE ZĂPADĂ

Am ajuns, în sfârşit,în împărăţia frigului şi a calotei glaciare, unde s-au pierduturmele paşilor lui Prometeu,pe domeniile urşilor albi şi ale păsărilor cu aripi de promoroacă,pe tărâmul fantomelor şial flăcărilor îngheţate,precum valsul stelelor din constelaţii.fiecare pas pe coala albă de omăt

POEZIE

Alexandra MIHALACHE

MIHAI MERTICARU

Daniela dumitrescu

Gândul 3

Şi chiar de-mi întorc ochii inverscând trag perdeaua peste zişi fac pace între raţiune şi simţirearuncând peste ele un curcubeu de fluturi obraznici,eu tot pe tine te văd...

În care limbă să te chem?

În care limbă să te chem?În care limbă voi să pier?Mi-e orice literă blestemŞi-o port pe piept în colier.

Ce vis închis în ochii tăiE alfabetul meu tăcut!Descoperă-l printre văpăiDulci şi timide de sărut.

Otravă cu parfum de miereAscunsă-n fagure trupescPe piept o porţi în coliere,În suflet ai un «Te iubesc».

Gândul 4

În negura dintre noidistanţele zac măsurate în oamenidepărtări cu plus şi minus se zidescdin palme şi apă de trandafiri.Cuvintele se iubesc cu ochiinu se rostesc niciodată.Arzând ca o lumânare vieîntre două respiraţii stă un piept tivit cu dorinţe.Ascunse în colţul buzeizâmbete cu parfumul zilei de ieriapun pe chipul sufletelor-licuricişi rătăcesc în nehotărâre.

Gândul 6

Ştiai căpe buzele melezâmbetul tău esterege?Sub tălpile goale adun distanţeleca să mi te apropiiprintre respiraţii ce ascundtaine...

OCHII TĂI

Furtună, amintiri, potop de stele,Cristale ochii tăi îmi dăruiesc,Tu eşti lumina dorurilor mele,Oglindă spre tărâm dumnezeiesc.

Când gândul meu te caută în noapte -Un cer se desfăşoară în lumini,Umbrele nopţii se cufundă-n şoapteIar eu trăiesc prin ochii tăi senini.

În ochii tăi mai caut o speranţăŞi mă strecor în luciul lor curat,Găsesc o poartă către siguranţăAl cărei lacăt stă neferecat.

În ochii tăi de caut o iubirePlutind sfioasă înspre veşnicii,Găsind drumeagul către fericireSunt umbra ce te cheamă să revii.

Tu eşti lumina dorurilor mele,Oglindă spre tărâm dumnezeiesc...Furtună, amintiri, potop de steleŞi pace ochii tăi îmi dăruiesc...

DE CE ?

Întreb: de ce te naşti în gândul meu Şi picuri veşnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor.

De ce-mi sculptezi acelaşi suflet dur Din stânci ce le-ai rănit adeseori Şi mă obligi târziul să-l îndur Când risipeşti în mine doar culori?

De ce îngheţi şi timpul ce-a apusLăsând o urmă prinsă-n depărtări Şi-mi scrii cuvinte care nu s-au spus, Redevenind prin umbre doar uitări?

Şi, iar, de ce priveşti marea-n abis Când inima ţi-e mare-nvolburată? Ţi-ai înecat adâncuri într-un vis Strigând iubirea-n valuri câteodată?

Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns.

e pândit de nenumărate primejdii,semnele ceasornicului s-au şters,iar eu mă trezesc om nesimţitor de zăpadă, care poate să vadăorice minune fie şi cu un ochi de cărbune.de aici desluşesc mai uşor cum ai ieşit rană din întunericşi mi-ai căzut zâmbet în gând, aud cum alergi furtună prin zăvoiuluimirilor mele cu o crizantemă brumatăpe un umăr şi cu o catedrală de azurpe celălalt...

Mă pierd în ceaţă ca o destrămare;Misterul tău, încă, nu m-a străpuns, Rămâne-vei în veci o întrebare!

PRIN TINE

Prin tine eu mă nasc a doua oarăŞi nu-nţeleg de ce nu vrei să creziC-al meu destin e să îţi fiu aproapeŞi lumea s-o cuprind în ochii-ţi verzi.

Citesc povestea ierbii în privireaCe sufletul mi l-a învolburat,Sclipiri în care desluşesc pădureaSe-aprind în ochii tăi, verde curat.

Dar poate-ţi va şopti-ntr-o zi destinulSă înţelegi. Nicicând să nu mă pierzi.Ce rost ar mai avea atunci seninulCând eu mă limpezesc în ochii-ţi verzi?


îndepărtarea osândei, adeverind că numărul pământenilor adunaţi din cele trei ţărişoare poate ajunge la de zece ori o sută de mii, întrebându-l apoi pe sultan ce se va întâmpla dacă turcii vor izbuti să-i ucidă pe toţi acei oameni pregătiţi să se jertfească pentru libertate, provocându-i conducătorului otoman o veritabilă problemă morală: În pergamentele cercetate la porunca luminăţiei tale, despre anii care s-au călătorit de la Mahomed Cuceritorul, se află însemnate fapte cu prisos de înţelepciune sau mai puţin înţelepte. S-a vărsat mult sânge nevinovat dar niciunul dintre sultanii pogorâtori nu s-a acoperit de ruşine şi ocară în ochii viitorimii poruncind măcelărirea unui popor. Îmi iau îngăduinţa să poftoresc înălţimii tale ce i-am mai spus deunăzi la judecata din Humayum Seray. Oamenii aceştia, numai inimă, numai credinţă, s-au călătorit spre Dunăre să-şi caute moartea.

În Letopiseţul de argint, Dimitrie Cantemir ne este dezvăluit şi ca bărbat îndrăgostit şi, din această cauză gelos şi ispitit să încurce cărările logofătului Andronic pornit să elibereze cei zece mii de prizonieri creştini dintr-o temniţă turcească din Anatolia. Domniţa Casandra e cea care, lăudându-l pe Radu Andronic într-o scrisoare, stârneşte lupta din sufletul viitorului domn. Se simţea nedrept dinaintea logofătului şi, oricât s-ar fi încredinţat poftorindu-şi că ţelul valahilor îi smintit şi potrivnic unei politichii de cumpănă, ştia că ceea ce-l ţintuise de-a curmezişul şi din bun început era dragul de Casandra7. Cu toate acestea, conştiinţa de bun creştin îşi face simţită prezenţa, Dimitrie Cantemir legându-se să-i elibereze el pe cei a căror eliberare de către logofăt încearcă să o zădărnicească: Când logofătul va fi înfrânt, ne vom căzni noi întru dezrobirea acelor creştini, căci Domnul nu-mi va astâmpăra aleanul din cuget atâta vreme cât cât îi ştiu trudnic urgisiţi.8. Cu toate acestea, când logofătul se află în primejdie de moarte, Dimitrie Cantemir nu pregetă să-i sară în ajutor şi, mai mult, îi mărturiseşte acestuia felul în care încercase să-i încurce treburile şi-i transmite ştirea încredinţată de Casandra despre iscoada pusă pe urmele logofătului de Maria Cantacuzino din dorinţa acesteia de a vâna tronul lui Brâncoveanu. Prietenia lor e, într-adevăr, pe viaţă, iar micile incidente trec ca luate de vânt. Aşa că tot Dimitrie Cantemir este cel care-l ajută pe logofăt să părăsească pământul turcesc şi tot el îl vesteşte unde şi când o poate găsi pe temuta iscoadă a doamnei Cantacuzino, cea care are drept sarcină uciderea lui Andronic, iscoadă pe care acesta o simte dar n-o cunoaşte (şi care se dovedeşte a fi nimeni alta decât contesa Xana, cea de care logofătul este îndrăgostit). Singura răsplată pe care o cere Cantemir este ca prietenia lor să fie aceeaşi, fapt ce mărturiseşte despre deosebitele calităţi ale viitorului domn.

Astfel, cărturar, îndrăgostit, prieten, creştin şi cu o mare iubire de ţară, chipul lui Dimitrie Cantemir se conturează pe parcursul romanelor istorice ale doamnei Rodica Ojog-Braşoveanu ca pildă pentru toţi românii de ieri şi de azi. Gata să renunţe oricând la confortul personal pentru a-şi apăra ţara sau prietenul, nu e de mirare că va rămâne în istoria noastră ca un mare voievod, în ciuda domniei scurte. Iar cuvintele sale despre români şi dragostea lor de libertate pot sta mărturie oricând despre acest popor aflat parcă mereu la cumpănă de imperii şi de vremuri.

_______________1 Ojog-Braşoveanu, Rodica, Ochii jupâniţei, Editura Militară,

Bucureşti, 1980, pag. 642 Idem, pag. 683 Idem, pag. 734 Idem, pag. 785 Opera citată, pag. 159-1606 ibidem7 Ojog-Braşoveanu, Rodica, Letopiseţul de argint, Editura

Militară, Bucureşti, 1981, pag. 1178 Idem, pag. 120

Voievozi români în slujba neamului: Dimitrie CantemirVoievozi români în slujba neamului: Dimitrie CantemirFigura lui Dimitrie Cantemir

apare în romanele doamnei Ojog Braşoveanu aproape la fel de bine conturată ca cea a voievodului Constantin Brâncoveanu, evidenţiindu-i-se atât aspectul fizic, cât mai ales chipul de învăţat cunoscut şi respectat. (Pe Dimitri din neamul Cantemireştilor, osmanlâii şi trimişii curţilor evropene îl porecliseră Cărturarul. Mânuia cu aceeaşi îndemânare limba credincioşilor lui Alah, a vechilor greci, gramatica şi scrierile celor noi, limba arabilor, a persanilor, a franţujilor, lombarzilor

şi a moscoviţilor, fireşte, pe lângă moldoveneasca cea neasemuită în frumuseţe, suptă din pruncie.1)

Deşi nu-l iubeşte pe Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir iubeşte ţările române şi pe locuitorii acestora cu o duioşie care răzbeşte de dincolo de vorbele sale aproape întotdeauna când aminteşte de ele şi care anunţă pe cel care va sorti nemuririi plaiurile moldovene prin vestita Descriptio Moldaviae: Fecioarele noastre sunt mai ademenitoare decât pâinea ieşită din cuptor, pământul e harnic şi supus, dedesubturile lui adăpostesc comori. Ai să întâlneşti la fiecare pas oameni blajini, cu vorba domoală şi inima primitoare, şi flori cu zestre mare de miresme, şi ape şăgalnice în mânia lor, şi munţi vârtoşi, şi codri doldora de bucurii. Dimineţile noastre se trezesc cu zâmbetul pe buze, soarele zilei dovedeşte cuminţenie, serile au pas de cadână…2. De aceea se erijează în apărător al lor la Înalta Poartă ori de câte ori este nevoie.

Astfel, când Ahmed, feciorul Califului, îndrăgostit de jupâniţa Raluca Balş vrea să se lepede de propria credinţă pentru a trece la creştinism, Cantemir nu numai că încearcă să-l facă să se răzgândească arătându-i pericolul la care gestul său îi expune pe creştini (în ziua când îţi vei duce hotărârea până la capăt, primind botezul, creştinii din Pera vor fi descăpăţânaţi3), ci îi cere imediat sprijinul logofătului de taină al lui Constantin Brâncoveanu pentru a îndepărta pericolul (cei doi se ştiu din copilărie, iar păruielile dintre domnii Moldovei şi ai Valahiei nu izbutiseră să le să le betegească prieteşugul. Radu Andronic preţuia cum se cuvine agoniseala cărturarului, Cantemir isprăvile logofătului4).

Aflat în faţa sultanului care-i acuză pe români de nesupunere faţă de turci şi-i ameninţă cu transformarea ţărilor în paşalâc, viitorul principe al Moldovei îşi apără cu patos poporul din care simte că face parte: Este adevărat, voievozii pământeni n-au dovedit întotdeauna credinţă faţă de Înalta Poartă.[…] dumnezeu ne-a aşezat prag la poalele împărăţiilor şi datorinţa noastră este de a veghea să nu-l calce poftalnicii. Se cuvine oare osândit acel norod carele îşi iubeşte pământul şi asudă sânge pentru a-i afla slobozenia? […] Alungă-ţi mânia, o, înţeleptule, şi îngăduie-ne să vieţuim paşnic, să netezim drumurile, să înălţăm ctitorii pentru viitorime, să grijim de roadele pământului. Când am părăsit Moldova, am văzut într-un apus de soare un ţăran măsurând belşugul holdelor cu lacrima bucuriei în ochi. L-am văzut apoi luând o mână de ţarină şi ducând-o la buze. Îngăduie gospodarilor noştri să potolească setea pământului cu apa râurilor şi a bălţilor, nu cu sânge, căci vestea despre osânda poruncită va ridica stavilă la Dunăre întreaga suflare a pământenilor. Ce câştig poate aduce împărăţiei o Modovă şi o Valahie plină de morminte, în care numai păsările cerului vor vieţui?5. Dragostea lui de neam şi ţară câştigă chiar admiraţia sultanului (Îţi preţuiesc lumina minţii, Cantemir effendi, dar şi mai vârtos dragostea domniei tale pentru pământul pe care te-ai născut.6).

Pe ţărmul Dunării, faţă în faţă cu zidul viu ridicat de moldoveni, valahi şi chiar transilvăneni, Cantemir pune din nou umărul la

apare în romanele doamnei Ojog Braşoveanu aproape la fel de bine conturată ca cea a voievodului Constantin Brâncoveanu, evidenţiindu-i-se atât aspectul fizic, cât mai ales chipul de învăţat cunoscut şi respectat. (Cantemireştilor, osmanlâii şi trimişii curţilor evropene îl porecliseră Cărturarul. Mânuia cu aceeaşi îndemânare limba credincioşilor lui Alah, a vechilor greci, gramatica şi scrierile celor noi, limba arabilor, a persanilor, a franţujilor, lombarzilor

Cristina Bîndiu


Marin Preda, făcând apel la Tolstoi, spunea undeva că în dormitor pot avea loc uneori tragedii mai teribile ca în istorie.

În fond ce este “Cel mai iubit dintre pământeni?” O confesiune, o spovedanie sinceră făcută avocatului său înainte de condamnare pentru o crimă sentimentală.

În “Cel mai iubit dintre pământeni” avem o tragedie sentimentală sfâşietoare, marcată de legătura lui Petrini cu cele patru femei din viaţa lui. Ce-i istoriseşte Petrini avocatului său? Un şir de eşecuri sentimentale repetate. Crezând în “marea iubire”, are mereu impresia că o şi trăieşte. În dragoste cunoaşte cumplite dezamăgiri, dar cade mereu pradă aceloraşi iluzii. În primul rând îşi istoriseşte dragostea cu femeia pe al cărei soţ l-a omorât, apoi experienţele amoroase precedente şi rezultatul lor catastrofal, dar şi eşecurile din viaţa socială.

Titlul cărţii, se regăseşte în roman într-o declaraţie de dragoste adresată lui Victor Petrini, la telefon, de Suzy Culala(“Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pământeni?”) ( să nu uităm că aşa i se adresase lui Marin Preda şi iubita lui, Aurora Cornu, citindu-i într-o seară manuscrisele), Suzy, deci, una dintre femeile iubite de către Petrini care-l acaparase sentimental până la subjugare. După cum afirmă Eugen Simion “este desigur ironic. Cel mai iubit dintre pământeni se dovedeşte un om pe care destinul sau hazardul îl privează de iubire”, fiind , de fapt, “cel mai lovit dintre pământeni”. Ideea romanului, este că o societate construită pe abuz, minciună, asasinat politic, ateistă, care promovează bestiile la conducerea societăţii, nu poate exista mult timp şi se autodevorează. Evenimentele se petrec într-un oraş din Transilvania al cărui nume nu este precizat în roman, dar care , după opinia criticii literare, ar putea fi recunoscut Clujul, în perioada de după cel de-al doilea război mondial, mai precis, în anii `50-`60 ai comunismului.

Victor Petrini este închis de două ori, o dată din motive politice minore şi altădată pentru uciderea din gelozie a soţului femeii iubite. Petrini este protagonistul şi, în acelaşi timp, personajul-narator al romanului; reprezintă tipul intelectualului lucid; asistent universitar, profesor de filosofie, el îşi analizează cu luciditate şi îşi problematizează existenţa; conform lui Nicolae Manolescu, Petrini „are ceva din idealismul şi din cavalerismul etic al eroilor lui Camil Petrescu, decât că este ceva mai complex. Dorinţa cea mai mare care-l animă este aceea de a înţelege ce se petrece cu el. Şi e pătruns de credinţa că se poate obţine fericirea prin iubire. Viaţa nu i-a împlinit dorinţele şi Petrini a eşuat acolo unde ţinea cel mai mult să reuşească. Dar nu pierde credinţa lui dintâi.” ; personajul porneşte prin labirintul social şi primeşte iubirea ca pe un fir al Ariadnei, alcatuit din patru secvenţe simbolice: Nineta, Căprioara, Matilda şi Suzy.

Nineta reprezintă dragostea adolescenţei; capriciul care rupe capul, fiindcă Nineta îi impune voinţa ei, adică să-şi părăsească destinul propriu ca să-l urmeze pe al ei .

Căprioara, cea de-a doua iubită îl admiră, fiindcă, devenit asistent la Universitate, crede că poate domina realitatea. Căprioara a fost sedusă de un medicinist şi a rămas însărcinată. Victor Petrini, orgolios, nu acceptă compromisul. Încercând să scape de sarcină, Căprioara moare.

Matilda, reprezintă a treia etapă a drumului prin labirint, când el crede, ca filosof, că poate lua în posesie realitatea prin cunoaştere şi vrea să elaboreze o nouă gnoză. Eugen Simion afirmă despre ea: „...este o fiinţă abisală, imprevizibilă, jucăria unei forţe obscure. […] Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea unui rău incontrolabil şi atunci femeia tandră şi atrăgătoare devine de nerecunoscut”.

Suzy, a patra experienţă îl dezmăgeşte şi mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indentitate. Nu e trufaşă şi n-are crize de demnitate, existenţa ei lunecă la suprafaţa evenimentelor, fără mari traume. Suzy ascunde însă adevăratul ei statut conjugal şi lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”.

La capătul a patru experienţe amoroase catastrofale care l-au implicat existenţial în chipul cel mai adânc amărăciunea ultimei deziluzii de cruzime maximă, fiindcă a luat forma vrăjii , Petrini ajunge la concluzia că dacă dragoste nu e, nimic nu e!

DRAMA EROTICĂ ÎN „CEL MAI IUBIT DINTRE

PĂMÂNTENI”

DRAMA EROTICĂ ÎN „CEL MAI IUBIT DINTRE

PĂMÂNTENI” „CEL MAI IUBIT DINTRE

PĂMÂNTENI” „CEL MAI IUBIT DINTRE

Ion Ionescu-Bucovu

Curajul scriitorului constă tocmai în a arăta mirajul acestei tenace credinţe şi neputinţa realizării ei. Tragismul răscolitor vine din revelaţia simultană că o astfel de veşnică şi neistovită iluzie îi e proprie naturii umane. Toată partea rezervată cronicii sociale contemporane îşi justifică rostul în roman numai prin raportare la tema fundamental: drama erotică.

Petrini mizează totul pe fericirea obţinută prin dragoste, e singura lui şansă de împlinire omenească. Căzut din poziţia lui social de profesor de filozofie în urma pedepsei pentru crimă, Petrini caută scăparea în eros. Dacă primele două femei, Nineta şi Căprioara nu-l afectează prea mult, cîtă vreme şansele lui de realizare rămân posibile, cu Matilda începe adevărata tragedie. Femeia acesta voluntară, descurcăreaţă, pătimaşă, nebună şi rece, calculată totodată, profundă şi superficială în aceeaşi măsură, care trăieşte cu o intensitate extraordinară , întruchipează o fantastică energie subjugatoare şi distructivă pentru el. Unii critici literari îi reproşază lui Preda că a făcut-o prea trivială. Dar trivialitatea animalică, asociată vicleniei, frumuseţii şi deprinderii anumitor comportări ale unei femei de lume îi conferă Matildei o puternică personalitate, o înzestrează cu o fascinaţie tulburătoare, stârnind atracţie şi repulsie, datorită tocmai grosolăniei şi imprevizibilităţii, francheţii şi aerului enigmatic. Ea este o felină care ştie când să iasă la atac şi o pisicuţă blândă când joacă rolul de îndrăgostită.

Suzi nu se compară cu ea. E prea vaporoasă şi corespunde gustului lui Petrini de femeie amoroasă, femeiea-fee.

Dramatismul sentimentului este punctual forte al scriitorului, facultatea iubirii de a îmbrăca nebănuite forme, trecând prin efuziune, pândă, cruzime rece şi violenţă paroxistică, spre a ajunge la ură bestială sau dispreţ total. Sub acest aspect romanul conţine scene antologice, fără pereche în literature noastră română. De la războiul rece al privirilor de la masă de la Tasea, la cearta şi bătaia din birou la vizita la spital, toate scenele merg până la un absurd greu de înţeles.

Revelaţia deziluziilor successive cutremurătoare arată cât de cumplit poate fi infernal iubirii.

Marin Preda, călcând pe urmele marelui său admirator, Dostoievski, vede adâncimi sufelteşti abisale acolo unde omul de rând nici nu le bănuieşte. Bun psiholog, Preda coboară în infernul sufletului , scoţând la suprafaţă tot mâlul care s-a aşezat în om. Mai ales femeile lui sunt magistral descries în astfel de situaţii. Să nu uităm că multe din scenele acestea sunt scene din viaţa lui, experienţe amorose care l-au dezamăgit şi le-a transferat eroului din roman, dându-le strălucire.

Convingerea lui este că dragostea nu este eternă, durează o perioadă şi apoi intervine animalul din om care o destructurează. Şi cu cât iubeşti mai mult cu atât deziluzia este mai mare.

10) Ce-a fost inainte: oul sau gaina? Mai inainte au fost de toate. (cules pe 12 noiembrie 1979)

9) Ce-i mai rece si mai rece decat apa rece? Apa calda. (17 ianuarie 1985)

8) Cand a plecat de-acasa, Prunariu i-a lasat mamei un bilet pe masa: «Am plecat in Cosmos. Vin peste o saptamana». Cand vine, gaseste pe masa un bilet de la maica-sa: «Am plecat dupa branza. Nu stiu cand vin». (26 mai 1981)

7) Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat: «Nu va suparati, de unde l-ati luat?», «Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul......»

6) La usa unui apartament suna un pusti: «Tanti, ai facut supa?», «Da, puisor, vrei sa gusti si tu?», «Nu, multumesc», «Atunci, de ce-ai venit?»,»Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul». (6 decembrie 1982)

5) Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si «Soimii Patriei».. (28 septembrie 1983)

4) Ultima dorinta a romanilor, privind familia Ceausescu: sa moara Nicolae, iar Elena sa traiasca din meditatii la chimie! (28 decembrie 1988)

3) De ce a luat comuna Scornicesti titlul de «Erou al noii revolutii agrare»? Pentru ca a

crescut cel mai mare bou. 2) De ce n-a luat si comuna Petresti titlul

de «Erou al noii revolutii agrare»? Pentru ca anul acesta nu s-a acordat titlul si pentru cea mai mare vaca. (3 ianuarie 1987)

1) Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului.. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina. (17 martie 1984)

Secretul succesului in viata depinde de

cinste si de decenta. Daca nu ai aceste calitati, succesul este garantat.

bancuri de atunci


Sacrificiu, libertate, iubire, moarteAutoarea Iuliana Clima-Caraghin

are capacitatea de a analiza, de a sintetiza, de a se cuprinde de idei anterioare, iar câteodată aceste idei trebuie interiorizare şi puse în valoare în relaţie cu cultura română şi europeană. În volumul Noapte şi gând – eseuri critice observăm preferinţa ei pentru Eminescu, Blaga, Bacovia. Are în vedere subiecte mari: aspiraţia spre totalitate, retorica geniului, eul-metaforă, recitindu-l pe Bacovia. Există câţiva scriitori care o marchează şi care îi marchează gândirea critică, poetică, eseistică. Are aplecaţie şi spre analiza prozei: Preda, Rebreanu, Caragiale, Eliade, Slavici, spre dramaturgie, Marin Sorescu. Prin Eliade prezintă relaţia cu gândirea mitică şi fascinaţia ei pentru mituri şi zei. Este o carte în care autoarea

centralizează articolele şi studiile ei şi îşi exprimă un mod de a fi şi ceea ce aş numi eu personalitatea în devenire a autoarei. Noi suntem încântaţi de această aplecare spre aceste teme.

Cealaltă carte, Despre mituri şi zei, arată, de asemenea, fascinaţia spre subiectele mari. Cei care au studiat mitologia sunt nume sacre pentru cultura universală. Cu toate acestea, ea cercetează aceste teme fără complexe şi îşi propune mai multe lucruri, ca în cele două cărţi, Despre mituri şi zei şi Despre iubire, moarte şi alte mituri. Spre deosebire de zei, care aleg, omul este ales. Deci ilustrază în aceste două cărţi deosebirea, raportul, corelaţia dintre zei şi oameni. Zeii aleg, oamenii sunt aleşi. Alegem, spune autoarea, prin iubire. Deci, câtă iubire, atâta capacitate de opţiune. Apare deja o mare temă a literaturii universale dintotdeauna, drama opţiunii. Aceasta este o cale de deschidere şi Despre iubire, moarte şi alte mituri este o carte excepţională pe această temă, a iubirii. Are grijă să enumere că nu alegem numai din iubire, alegem şi din orgoliu şi din ură şi din ranchiună sufletească. Există o infinitate de motive care ne determină să alegem ceva, lăsând deschisă problema că orice am alege, eşecul este previzibil. Există o fatalitate în această dramă a alegerilor. Există o idee care mi-a plăcut şi care poate fi o temă pentru o nouă carte: oamenii nu sunt în stare să lege începutul şi sfârşitul. Această incapacitate a noastră ne îngreunează puterea de a alege.

E acea dramă a opţiunii, de care aminteam mai înainte. Ce îşi mai propune ea şi reuşeşte bine, în textul mic, să sacralizeze şi să desacralizeze zeii şi miturile olimpice care sunt de fapt, vom vedea citind cărţile, ipostaze ale puterii şi ale tiraniei. Este sugerată în subtext ideea că omul este tiranizat atât de ceilalţi, cât şi de propiile dorinţe.

O deschidere a celor două cărţi ar putea fi legarea mitologiei antichităţii greceşti, europene, de celelalte mitologii ale lumii. Concluzia fundamentală a celor două cărţi este că nu există civilizaţie în afara religiei şi a mitologiei. Câtă capacitate de cultivare a mitologiei a unui neam, atâta capacitate de a crea o civilizaţie. Imaginaţi-vă această mitologie pe care o ştim din poveste, corelată cu mitologia civilizaţiei lumii: mitologia sumeriană, babiloniană, hitită, etruscă, indiană, iraniană, getodacică. Eminescu nu include întâmplător în Panorama deşertăciunilor aceste civilizaţii şi încearcă să sugereze că civilizaţia geto-tracică are aceeaşi valoare mitologică, pe care noi nu ştim însă să o descoperim şi să o valorificăm. Alte mitologii la care s-ar putea face referire sunt: egipteană, anatoliană, etruscă, mexicană, peruană, aztecă. Ce îmi mai arată mie cartea Despre iubire, moarte şi alte mituri este acea antiteză între omul antic, care credea în miracol, care credea în zei şi omul contemporan, cei ca noi, care nu mai crede aproape în nimic; vidul de miracol din lumea contemporană în antiteză cu miracolul lumii antice. Poate de aceea aceste mitologii domină încă culturile şi civilizaţiile contemporane. În esenţă, sunt două cărţi care deschid teme mari. Tema lor îşi propune să reactualizeze mitologia antică pentru a o expune drept modele de gândire: a gândi asemeni Atenei, a gândi asemeni lui Apolo. Sigur există şi o gândire dionisiacă, la fel de utilă ca şi cea apolinică. Deci această dimensiune simbolică trebuie desprinsă prin aceste două cărţi. Personajul preferat al autoarei este Ifigenia: Ifigenia în Aulida, Ifigenia în Taurida. E Ifigenia ca devenire a feminităţii, Ifigenia care se supune destinului şi se lasă sacrificată – Ifigenia în Aulida. E Ifigenia în care se trezeşte personalitatea, identitatea şi care se revoltă împotriva sacrificiului impus. O altă mare temă în aceste cărţi este cea sacrificiului.

Sacrificiu, libertate, iubire, moarte – idei fundamentale, teme mari pe care autoarea le trece în revistă cu graţie feminină şi care se cer dezvoltate, mai ales că există o mare bibliografie parcursă. Intenţia unui autor este să îşi pregătească teme mari şi să îi pregătească pe cititori pentru ele. Felicit la autoare pentru a curajul de „a intra în război” cu lumea pentru că a face critică şi estetică înseamnă a intra în război cu cititorul, cu autorul, cu timpul. Nu cred totuşi că va abandona poezia. Există totuşi aici şi o poezie a mitului, foarte interesantă.

are capacitatea de a analiza, de a sintetiza, de a se cuprinde de idei anterioare, iar câteodată aceste idei trebuie interiorizare şi puse în valoare în relaţie cu cultura română şi europeană. În volumul şi puse în valoare în relaţie cu cultura română şi europeană. În volumul şi puse în valoare în relaţie cu cultura

şi gând – eseuri criticepreferinţa ei pentru Eminescu, Blaga, Bacovia. Are în vedere subiecte mari: aspiraţia spre totalitate, retorica geniului, eul-metaforă, recitindu-l pe Bacovia. Există câţiva scriitori care o marchează şi care îi marchează gândirea critică, poetică, eseistică. Are aplecaţie şi spre analiza prozei: Preda, Rebreanu, Caragiale, Eliade, Slavici, spre dramaturgie, Marin Sorescu. Prin Eliade prezintă relaţia cu gândirea mitică şi fascinaţia ei pentru mituri şi zei. Este o carte în care autoarea

Petre Isachi

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene.Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor

mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.

Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.

Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet

toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi <politic corect=””>, trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă – avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de

marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi peperfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot

mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă,

O scrisoare emoţionantă a unei tinere studente plecată la studii în Marea

Britanie circulă (…) pe Internet

ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate,Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o

săptămână în munţi cu corturile.Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De

ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin

politica şi educaţie?De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu

suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii,

englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici.

Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…

Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe

aţi lăsat în urmă.Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa

de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Mărcuş


Oamenilor nu le prea place să fie priviți în ochi. Le este frică, li se pare suspect, indecent, prea cu tupeu? Habar n-am de ce, dar, marea majoritate evită astfel de „întâlniri”.

Faceți experimentul ăsta pe stradă, într-o după-amiază de week-end (să n-aibă omul/oama nici măcar scuza șefei isterice sau a băncii care se închide la orele 17).

Alegeți la întâmplare o pereche de ochi și încercați să-i „prindeți”, (cel mai bine e să vă lasați proprii ochi să aleagă, fără să le dați voi vreun criteriu).

Veți avea nevoie de o răbdare de pescar.

Unii se uită țintit înainte, grăbiți … din obișnuință sau poate chiar cu

vreun motiv real, unii vorbesc la telefon și au deja ochii minții ocupați cu „poza” interlocutorului, iar cei care sunt însoțiți … ar părea normal ca atenția să le fie mai degrabă la însoțitor și să nu vă observe, în caz contrar … asta ar fi tema unui alt experiment comportamental.

Ne, nee, neee, un trișați din primele 15 minute încercând asta cu copiii, nu-i cinstit! (Ei sunt o categorie cu totul aparte și mai degrabă cei testați ați fi voi, dacă și cât rezistați ?!)

Booon, să fim optimiști și să presupunem că ați reușit (înainte de a vi se face sete și a da bir cu fugiții la prima terasă pentru a lua de guler o halbă de bere.)

De-abia acum devine interesant jocul. Încercați să vă uitați în ochii celuilalt cât mai mult timp (în cazul în care vă și deplasați, aveți totuși grijă la copaci, gropi, pubele sau borduri – nu pot să vă pretind acum și cască și genunchiere pentru așa o joacă, aș fi chiar culmea!)

Încercați să aveți o atitudine cât mai neutră, ca să nu se lase cu chemat Poliția pentru agresiune sexuală sau Salvarea pentru „dement scăpat de la Spitalul 9”.

Mi-e teamă că foarte puțini vor fi cei pe care vă vor privi în ochi mai mult de 5 secunde, și asta nu înțeleg eu, de ce?

Când, de fapt, nimănui nu-i pică rău un strop de atenție uneori, una total dezinteresată, așa ... ca razele soarelui sau ca picăturile de ploaie. De ce nu ne bucurăm de privirile oamenilor ca de mirosul cafelei sau de o adiere de vânt într-o zi toridă? Ce, toate astea (soare, cafea, briză, ploaie, flori de tei etc) vor ceva de la noi? Au vreo intenție necurată? Ne pot jena cu ceva?

De ce ne e atât de frică de ceilalți? De ce ne educăm copiii în spiritul aceste frici? (Ooof, Sartre, cred c-am luat noi prea ad litteram povestea cu „Infernul e în ceilalți”, habar n-ai cât ne-ai/ne-am scrântit la cap.)

Eu ador jocul ăsta de-a „ochi în ochi”, ...deși poate deveni periculos uneori.

(Așa m-am potcovit eu cu prima îndrăgosteală din viața mea, în clasa a VII-a. Jur, noi eram complet nevinovați, dar laboratorul de chimie n-avea bănci normale, ci niște „mese” de faianță mereu rece...brrrr, mese la care trebuia să stăm față în față....păăăi, na, oricât de pasionant ar fi Mendeleev, tot n-am fost capabilă să stau cu ochii lipiți numai și numai de tabelul lui....„libeborcaenoflornamgalsipeseclor” – asta-i „poezia” cu care a învățat maică-mea elementele de la 3 la 17 și pe care eu o foloseam ca exercițiu de dicție, dacă reușeam să nu pufnesc în râs după primele 3 silabe. Iar ochii colegului din fața mea ... nu i-am uitat nici până acum.)

Deci, grijă mare, ca toate în viață, și jocul ăsta trebuie jucat cu măsură.

În general, e inofensiv, ba chiar reușește să facă oamenii să zâmbească nevinovat, ceea ce nu-i chiar ușor (ori râdem de răul altuia, ori zâmbim ironic, cu superioritate, cinic etc, mai rar ne trezim zâmbind...iac-așa...pur și simplu.)

Mie îmi plac ochii oamenilor. De foarte multe ori câte o „intersectare” dintr-asta cu ochii cuiva,

(ce poate joacă același joc sau e doar o nimereală), reușește să mă scoată din încâlceala mea de gânduri foooooarte importante și mă face să zâmbesc, chiar și o clipă, îmi aduce aminte de privirile oamenilor frumoși și dragidin viața mea.

Și atunci chiar îmi vine să zâmbesc, cu drag!

priviți în ochi. Le este frică, li se pare suspect, indecent, prea cu tupeu? Habar n-am de ce, dar, marea majoritate evită astfel de „întâlniri”.

stradă, într-o după-amiază de week-end (să n-aibă omul/oama nici măcar scuza șefei isterice sau a băncii care se închide la orele 17).

de ochi și încercați să-i „prindeți”, (cel mai bine e să vă lasați proprii ochi să aleagă, fără să le dați voi vreun criteriu).

pescar.

… din obișnuință sau poate chiar cu

Marilena Boeru

Ochi în ochi

Concursul Naţional de Creaţie Literară Ion Creangă, organizat de Şcoala Gimnazială “Ion Creangă” Brăila, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila şi Muzeul Brăilei, se află la ediţia a X-a. Concursul este înscris în Calendarul Concursurilor Naţionale Şcolare din MEN (Nr.243336/08.01.2014).

Invitatul de onoare al ediţiei a-X-a va fi scriitorul şi publicistul Nicolae Băciuţ din Tg. Mureş, membru al Uniunii Scriitorilor din România, în calitate de preşedinte al juriului.

REGULAMENT• Pot participa elevi din clasele II-XII din ţară şi din străinătate la oricare dintre

secţiuni ;• Concursul se va finaliza în perioada “Şcoala altfel”, 2015;• Lucrările se vor expedia numai electronic până la data de 15.III.2015.

SECŢIUNILE CONCURSULUI A. SECŢIUNEA DE CREAŢIE LITERARĂ

I. CICLUL PRIMAR 1.Proză scurtă - Poveşti la gura sobei sau Dascălul (Învăţătorul) meu drag!

(o compunere liberă de 1-2 pagini) 2.Poezie - tema propusă : Vers de cântec, vers de joc (obligatoriu 3 poezii)II. CICLUL GIMNAZIAL CLASELE V-VI 1. Proză scurtă- Elaborarea unei compuneri cu un titlu la alegere (1-2

pagini), având ca temă copilăria, mama, prietenia, timpul..., putând fi inspirată şi de următoarele fragmente din opera lui Creangă:

“Ce-i pasă copilului, când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâne, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire....”

“ Aşa eram eu la varsta cea fericită, si aşa cred ca au fost toţi copiii de cand îi lumea asta şi pămantul, măcar să zică cine ce-a zice... ”

2. Poezie - teme propuse: Călătorii imaginare, Zborul, Prietenia, Natura, Amintiri de neuitat, Copilăria (3 poezii, indiferent de tema aleasă).

CLASELE VII-VIII 1. Proză scurtă - Elaborarea unei compuneri cu un titlu la alegere (1-2...

pagini), având ca temă Timpul, Călătorii imaginare, Zborul, Prietenia, Amintiri de neuitat... alte teme;

2. Poezie - teme propuse: Timpul, Călătorii imaginare, Zborul, Prietenia,

Natura, Amintiri de neuitat, Copilăria, alte teme... (3 poezii, indiferent de tema aleasă).

• Pentru secţiunea Creaţii literare (clasele II-VIII), lucrările vor fi expediate electronic pe adresa e-mail: [email protected], până la data de 15.III.2015.

• Lucrările vor fi tehnoredactate cu font Times New Roman 12 la 1 1/2 rânduri, obligatoriu cu diacritice (lucrările fără diacritice vor fi eliminate din concurs!!), iar în partea de sus a lucrării (partea dreaptă) va fi scris numele şi prenumele elevului, clasa, şcoala, localitatea, judeţul, numele profesorului îndrumător, adresa de e-mail a profesorului, precum şi un număr de telefon pentru a putea fi contactaţi de către organizatori, în eventualitatea anunţării premiului şi a datei exacte a festivităţii de premiere.

• De asemenea, pentru participanţii la secţiunea poezie este important de reţinut că cele 3 poezii trebuie introduse în acelaşi document, nu în 3 documente separate!

B. SECŢIUNEA INTERPRETARE CRITICĂ A UNUI TEXT POETIC CONTEMPORAN (se adresează elevilor din clasele VIII- XII)

La această secţiune, elevii vor interpreta critic,într-un eseu (fără restricţii legate de nr. de pagini), unul dintre textele poetului contemporan Nicolae Băciuţ, scriitor optzecist, membru USR, preşedintele concursului „ION CREANGĂ” din anul 2009. Textul poetic va fi selectat din volumul de versuri Despărţirea de înger, apărut în 2014 la Editura Nico. (volumul va fi anexat la regulament!). Luacrările semnate în colţul din dreapta sus cu toate datele de identificare (numele şi prenumele elevului, clasa, şcoala, localitatea, judetul, numele profesorului îndrumător şi adresa de e-mail a profesorului, precum şi un număr de telefon), la care se va adăuga şi poza inserată direct în lucrare, se vor trimite electronic pe adresa de e-mail [email protected], până la data de 15 .III 2015. Lucrările participanţilor vor fi publicate într-o antologie care va fi prezentată la festivitatea de premiere de către poet şi va fi trimisă (electronic) tuturor participanţilor .

Persoană de contact : prof. iniţiator Angela Olaru [email protected] / [email protected] / poeziile_lui_

[email protected]; site concurs «Ion Creangă»: http://creanga.webs.com; site şcoală: http://scoalaioncreanga.scoli.edu.ro.

Concursul va fi postat si pe adresa cadrelor didactice: didactic.roCoordonatori concurs: prof.Angela Olaru, prof.Mariana Simion, prof. Carmen

Vlad. Secretar de concurs: bibliotecar Dorina Damian.

Concursul Naţional de Creaţie Literară ION CREANGĂEdiţia a X-a, 2015

Concurs înscris în Calendarul Concursurilor Naţionale Şcolare MEN, 2014


supuşi de peste 6 decenii. Familia, părinţii, soţul, fetele poetei, nepoţii, toţi sunt prezenţi în carte, devenind personajele unei saga temporale care ne poartă între nord şi sud, între ocean şi munte. Autoarea va găsi timp pentru mătuşa Rica, introspecţia muncii sale în România, episodul când este învinuită de furt, legătura sa cu muzica, educaţia, profesorii, concertele şi cariera sa de violonistă. Ne redă avatarul plecării din România, apoi viaţa de nou venit în Israel, problemele existenţialiste, chiar şi cum se procură aici carnetul de şofer, sau frustrarea unora şi visul lor de a emigra înapoi în Europa. Autoarea nu precupeţeşte eforturile de a ne purta într-o călătorie în Italia, ne explică scandalul Clinton sau ne oferă discuţii cu oameni, artişti, colegi de condei. În total, cartea produce din plin plăcerea lecturii hedoniste şi demonstrează că Bianca nu este o Rebelă numai a oraşului Haifa dar şi a scriiturii de limbă Română din Israelul secolului XXI.

Iată, în sfârşit, o carte deosebită produsă de condeiul neobositei Bianca Marcovici. Proză “per se”, cartea de faţă este o culegere eclectică de scrieri, impresii, jurnal de război şi reflecţii asupra lumii moderne în care trăim, carte construită cu un ritm şi accent personal, inconfundabil. Textul este puternic îmbibat de atmosfera Israeliană, de parfumul Haifei, el devine de fapt o cronică a ultimilor 20 de ani care au adus familia Marcovici din Iaşi în Israelul şi în realitatea meleagurilor noastre. Percepţia este filtrată de personalitatea şi de charisma specifică autoarei. Ritmul alert, interferenţa cotidianului cu rutina, munca, familia, viaţa sa dublă, simultană, de inginer şi de poet, se împletesc într-un colorat mozaic literar în care Bianca ne conduce cu reală emoţie şi pasiune. Scenele de război sunt autentice, simţim fuga pe scări, spre adăposturi, zgomotul exploziilor, Katiuşele care nedumeresc poeta, care bulversată va întreba retoric: “cum se pot creşte copii aici?”. Limbajul devine fugar, timpul se accelerază între scenele apocaliptice trăite. În graba de narator captivat de evenimente, Bianca goneşte spre miezul lucrurilor. Textul original devine punctuat, sincronizat de zgomotul tunurilor şi al avioanelor. De imposibilitatea rezolvării conflictului la care Israelienii sunt

Rebela din Haifa

După titlu, te-ai aştepta la un volum de poeme în proză ori mustind de ironie. Eroare, căci autorul înfăptuieşte o mică revoluţie în aria sa lirică depăşind volumul de debut Învăţaţi să apuneţi fără profesor, tipic liricii teleormănene şi Mic dicţionar al securităţii eului, carte cu iz gnomic, aventurându-se temerar spre limanul poeziei dezinhibante, albe, şi, mai rar, clasice, oricum înnoitoare prin formă, structură ce s-ar circumscrie neomodernismului.

Prima poezie, Micul rezumat al basmului, din placheta Timpul trece numai pe trecere de pietoni (Ed. Artemis, 2014) dezvăluie reificarea cosmosului în primele trei stihuri („Soarele alerga să nu-l prindă nimeni,/ Cârduri de păsări l-au luat în cioc”), ca apoi în strofa a doua să se producă o cosmicizare a teluricului: „din păsări cădeau mari fulgi de lumină…” sub oblăduirea unui timp muzical pitagoreic: „Când timpul, sus, a început să cânte/ Au început să cadă frunzele din soare pe pământ”, fapt ca îngăduie mici uverturi metaforice.

Poezia omonimă titlului cărţii învesteşte aleatoriul drept principiu al vieţii: „Primeşte întâmplările ca pe nişte oaspeţi,/ De fapt, toată viaţa-i o tandră-ntâmplare”.

Personificarea metaforică „Seara/ În costum de stele” constituie doar un preambul al înlănţuirilor conotative.

Ieşirea din sine devine motiv bine întemeiat: „Dacă pleci din tine, risipeşte-ţi pragul”. Prin succesiunea adiere – copilărie - seară „Mi-a bătut la uşă prima adiere/…A bătut apoi copilăria zglobiu la fereastră/ După atâtea zile,/ A venit şi seara” se încropeşte fieful eului liniştit. Totuşi fâlfâie presupunerea că evadarea, trădarea subiectivităţii („fug parcă de mine”) ar echivala cu alteritatea: „Aici e de tine, şterge-ţi praful vârstei/ Scutură-ţi visarea de întuneric plină,/ Te primim regeşte…/ Asta-i rătăcirea, tu n-ai nicio vină”. Un titlu zâmbăreţ „Viaţa in cazul vocativ” atestă prospeţimea invocaţiei: „Iubito! ţărâno!/ Potriveşte mai repede/ Coroana trupului pe fruntea/ Sufletului meu premiant”. În varianta blagiană din La curţile dorului se apropria şi metrica folclorică. La poetul teleormănean, acest ornament conduce la acumulări agreabile cu vocativul şi oferă lectorului senzaţia de colecţie de sfaturi, sugestii, indicaţii „Noapte frumoasă!/ Eşti acuzată de Poeţi că ai trădat/ Culoarea neagră a luminii” (Interesant oximoronul cromatic din ultimul vers). Ideal şi eşec îşi dau mâna în Ca biblicul Absalom, iar la final „Se împiedică-n stele/ Absalom cel uitat

atârnând între stele şi pământ”.Pesimismul se cuibăreşte în Sticla aruncată în

ocean: „Da, plutesc între zilele ce au guri de rechin/ Şi niciun amurg nu-mi face de pe ţărm un semn mai senin”.

Autorul ştie să revitalizeze unele vocabule nepoetice prozaice (în Cu un rucsac de amurguri), argument că speranţa nu a apus, iar poetul s-a deghizat în „turist al vieţii”. Dinspre Altădată se sugerează că poeţii constituie o categorie privilegiată ce ştiu a savura „simfoniile dimineţii”. Ambiguitatea („cineva la pupitrul infinitului”) îşi găseşte rapid justificarea şi împreună cu stihul următor reconstituie floarea cea rară numită Expresivitate.

Poetul, în Cărţile, se mută în stradă, în actualitate, realizând că ele, cărţile, sunt „alei pentru plimbări elegante”. Cât timp există poeţi, cărţi şi muzică, planul spiritual e salvat, intrarea în noaptea uitării, a anonimatului, se amână. Câteodată protagonistul descoperă un vulcan de iluzii, prilej de repliere în vis (Alunecări). Poetul îşi construieşte o metarealitate, visul, unde se simte tare confortabil. Mesajul: „Deschide visul, cea mai apropiată fereastră…, Nu te îmbrăca în avalanşe.”; „Din stele se

scutură macii/ Copiii desenează în ele cele mai roşii ninsori”. Alcătuită din distihuri, poezia Când am văzut-o că umbra plonjează în zona lucrurilor fundamentale, verdictul liric: Omul se trage din „bulgăre divin”. Un pastel modernizat reuşeşte poetul în Martie. Ceva blagianism şi un strop din filozofia nietzscheniană răzbat din Copii desenează cele mai roşii ninsori.

Cornel Basarabescu nu are trac nici la nivel lexical, nici la cel ideatic, argumentând prin recluziunea în basm, într-un timp edulcorat, ori optând pentru O baladă târzie axată pe motivul fugit irreparabile tempus.

Demitizarea se reliefează în Dumnezeu a facut lumea în alb-negru?, iar recursul la antici (Către Euridice) nu distonează cu palidul tezist din Nebunii. Cartea se poate opri aici, căci de la textul următor până la final se reintră pe o traiectorie arhiştiută: lirismul teleormănean în care vocea individuală se pierde în cor.

Dacă poetul va revizui unele titluri cam lungi şi va paria în continuare pe elementul surpriză, şoc, livresc şi va înţelege că trebuie să-şi păstreze individualitatea, fie stridentă, detaşându-se de hlamidele teleormănismulul bucolic, dulceag, cu siguranţă că poetul mai are un cuvânt de spus în poezia românească.

CORNEL BASARABESCU – TIMPUL TRECE NUMAI PE TRECERE DE PIETONI

Iulian Bitoleanu


î

Îşi înalţă rugi spre cer… Tabloul ce surprinde „miresa şi alaiul“ – de nuntă postumă – trimite

la sublimul tragicei limite: Sub copaci cuprinşi de spaime, Vin nuntaşii lălăind, Întregind alaiul, Fata plânge-ncetişor, Păru-i despletit în valuri, Ochii cată ajutor... Reamintim că după ritualul valah-arhaic, la nunta mortului, fecioarele

vin cu părul despletit („despletirea părului înseamnă doliu / moarte“). În suprema instanţă a zeilor, poetul face „recurs“, dar nu are câştig

de cauză: În temple, zeii stau la sfat; De data asta-i judecat Gândul tău, poete: – Ce-i asta? Dragoste? Iubire? – Au dreptul muritorii să iubească? – Să piară îndrăzneala nefirească? Mesenii beau din vinul translucid, Curat ca lacrima mireselor jertfite / […] / „Să piară!“ Deci au hotărât… „Mirele-strigoi“, dorindu-şi nespus de mult mireasa din ceremonialul

destrigoirii, face să sticlească lama unui cuţit, lovind „de moarte“ sublima făptură:

Ea doarme – lebădă supusă, Cu trupul părăsit de zbor… Astfel, prin „postuma nuntă“, „mirele-strigoi“ şi „mireasa-postumă“

îşi pro-jetează existenţa „în doi“, în ciuda zeilor, fireşte, între iubirile telurice şi astrale, într-un spaţiu „subceresc“, ce pare a fi nu prea departe de cel edenic:

Încet-încet, în codru, Şi florile se-nchid. Dintre stamine, roua Ne poleieşte drumul Pe care-acum păşim. „Ce puf atât de moale Ne-nvăluie divin?“ Adoarme lin şi cerul Imens, albastru, mare, „Nu te mai văd, iubite, Şi cât regret de tare…“ Ne contopim de-a pururi Sub flori ce nu mai sunt / […] / Nuntaşii stau grămadă – Au capul sub pământ… Se clatină copacii Cutremuraţi de vânt, Din conto-pirea pură A dorului cu iarba, Zac miri ucişi de ură. Plânge pădurea…

„Poliedricul“ între neguroasa nuntă şi templul Cuvântului

Nuntă într-un cer de negru papirus

Motivul romantic al iubirii „strigoite“ (arhicunoscut dinspre poemul «Strigoii, I, II», de Mihai Eminescu), dar şi de maxim rafinament expresionist (ca în nuvela lui Mircea Eliade, «La Ţigănci»), se voltaicizează notabil – la un mod paradoxist, netulburat şi inconfundabil – şi la cunoscutul prozator, dar şi poet, Gheorghe Neagu, autorul admirabilului volum „în şase limbi“ (valahă, engleză – în versiunea Gabrielei Pachia, franceză – în tâlmăcirea Virginiei Bogdan, italiană – în translarea lui I. D. Denciu, rusă – în perevodirea Allei Murafa, spaniolă – în traducerea Mioarei Angheluţă), Nunta Neagră – The Black Wedding – Les noces noires – Le nozze nere – Ciornaia svadba – Boda negra (Râmnicu Sărat, Editura Valman [ISBN 978–606–92272–2–0], 2010; pagini A-5: 106).

Eroul epico-liric din balada Nunta neagră, de Gheorghe Andrei Neagu, pe la gurit de ziuă, «cu ochii plini de patimi», se îndreaptă «spre ea, strigoi…».

E vorba despre „ea“ / „mireasa“, mărturisindu-ne că o „aşteaptă“ – ca, altădată, eroul liric romantic din poemele lui Eminescu:

să se nască din copaci, alergând înfiorată; şi cu buze, ochi de maci, să aprindă iar pădurea ca de-atâtea alte ori, într-un vals nebun, ceresc. La întâlnire, «cerul nu mai e albastru, / ochii sunt văpăi», „mireasa“

îl sărută «cu buze tremurate», cu patimă, subliniindu-i: –Ziua nunţii sorocite a venit ! E azi… „Nunta“ nu „se-mplineşte“ – nu numai pentru că „strigoirea“ dintre

El şi Ea o face „incompatibilă“, nu este admisă „de zei“, ci şi pentru că-l obsedează şi îl cutremură gândul «la nuntaşii clipei, groaznici», pe care-i vede «răscolind pământul» (mai mult ca sigur, dinspre ritualul „destrigoirii“ prin „slujba preotului“, prin dezvelirea mormântului şi prin „bătutul piroiului în inimă“, inimă care-i scoasă apoi din pieptul moroiului şi incinerată; cenuşa rezultată se aruncă pe Râul cel mai mare din zonă, „la Malul ăl Mare“).

În balada supusă analizei noastre, „mireasa“ venise să-i aducă «jertfa jertfelor supreme», dar, după cum ne încredinţează „eroul“ poematic:

Eu cu mintea mea năucă, Am oprit-o între gene. Frunzele privesc în ele Disperarea zilei noastre Când sub otrăvirea brumei Dezgolesc păduri albastre. Cerul, roşu ca o rană, insensibil, hâd, postul Arde lumea vegetală Despletind păduri de fum. Trupul meu, cuprins de jale,

Gheorghe Andrei Neagu „ascuns între pleoape“şi în aşteptarea altui semn al

Papei Benedictal XVI-lea.

Un „poliedric“ este şi Gheorghe Andrei Neagu (născut în zodia Fecioarei, la 4 septembrie 1949, în localitatea Sofroceşti-Trifeşti, din judeţul Neamţ, provincia Moldadava > Moldova-Dacia, cu studii liceale / bacalaureate la Liceul Teoretic Nr. 1 din Roman, cu studii postliceale la Institutul Silvic din Bucureşti, apoi absolvent / licenţiat al Facultăţii de Studii Economice de la Universitatea din Iaşi etc.), opera-i acoperind mai multe domenii.

În orizontul cunoaşterii ştiinţifice, pe domeniul silviculturii, îl aflăm cu două notabile contribuţii: Sistemul informaţional în silvicultură, 1974 şi Raţionalizarea sistemului informaţional în silvicultură, vol. I, II, 1975 (cf. Fişa biografică, în volumul Tribulaţii paseiste..., de Gheorghe Andrei Neagu, Iaşi, Editura PIM [ISBN 978-606-13-2027-1], 2014, p. 120 sq.).

În orizontul cunoaşterii metaforice are o serie de lucrări remarcabile: - în domeniul prozei, fiind autor de schiţe, povestiri, nuvele – Moartea şobolanului, 1997; Crucea lui Andrei, 2003; Purtătorul de

cruce, 2009; etc. – şi de romane – Tempul iubirii, 1992; Arme şi lopeţi, 1995; Tarantula, 1996; etc.;- în domeniul poeziei, fiind autor al câtorva volume de poeme de marcă: Nunta neagră, 2010, Lacrima iubirii, 2013, Poemele din

templu, 2013; etc.; - în domeniul jurnalisticii / publicisticii, fiind fondator / redactor-şef al publicaţiilor de Focşani / Piroboridava-Dacia: Jurnalul de

Vrancea, 1993; Gazeta vrânceană, 1995; Oglinda vrânceană, 1997; Oglinda Moldovei, 1999, şi Oglinda literară, 2001; unde a publicat / publică articole / interviuri – de cele mai multe ori – „de impact“ (ca, de exemplu, serialul „literar-oglindist“, Un securist de tranziţie), unele (Tragedia culturilor mari, Război şi revoluţie, Lumea politicului, Spirala istorică a României etc.) reunite în cărţi, ca, de pildă, în cea „din ultima oră“: Tribulaţii paseiste – epistolele unui incorect politic către veşnicie, 2014.

Ion Pachia-Tatomirescu



DESTINE ÎN IMPAS – George D. Piteş

aceste situaţii,uneori aproape dramatice, prin desfăşurarea lor. Deşi, proza “Picătura de eternitate”se numără printre scrierile de mai

mică întindere, subiectul pe care-l tratează este cel rupt din realitate,astfel de cazuri,nu sunt străine, despre relaţii dintre profesori şi studente,scrindu-se destul de multe pagini.Faptul că, autorul George D.Piteş, se opreşte asupra acestui caz,este un bun câştigat,punându-şi amprenta pe nişte întâmplări omeneşti,şi ce este bine că,şi-n acest caz,se găseşte o rezolvare comună şi fericită ,când, Decanul exclamă;”-Dumnezeule Mare…copilul nostru!”

Întâlnim în această carte,multe glasuri şi gânduri pornite şi aduse în faţa cititorului din cotidianul avut la îndemână de autor.Este cartea cu întâmplări rupte din încercările vieţii,cărora autorul ştie foarte bine cum să le ordoneze şi cum să le apropie de inima cititorilor.

Prozatorul George D.Piteş, anulează riscul clişeelor,dând mai multă importanţă,dialogurilor credibile,dintr-o lume aflată mereu în schimbare.

George D.Piteş, are darul de a scrie limpede,cu multă candoare ,dar şi cu multă frondă umană. Receptarea estetică este una bine cultivată,iar confesiunele îmbrăcate în metafore,stimulează şi mai mult încărcătura emoţională, în timpul lecturării cărţii.

Interesante şi pline de lumină literară sunt şi celelante proze,fie că e vorba de “Lecţia de morală”,”Astă seară”,”Îngerul”,sau “Ce este logica”

Ultima povestire este una autobiografică şi autorul o intitulează “La mormântul tatălui meu”, o proză scrisă după ce a fost la mormântul tatălui, o povestire emoţionantă,cu multe întrebări şi răspunsuri,care reuşeşte să trezească sufletul cititorului.Autorul,exclamă la un moment dat”Iartă-mă,tată! Dumnezeu să te odihnească!Voi reveni!Pe curând!”

Scrisul pentru George D.Piteş,este o infinită prelungire a curgerii timpului prin locurile pe care autorul le durează în pagini deosebit de sensibil, scrise şi cu o adâncă limpezire a gândului şi a vieţii smulse din impas.

Se vede în încercarea resurecţional-baladescă a lui Gheorghe Andrei Neagu, din Nunta neagră, nu numai „erupţia“ firească, „de panou central“, a unui eu epico-liric, nu numai o irepresibilă dorinţă de a da o lecţie unor generaţii de epigoni, de pseudocreatori „manelişti“, „fonfoişti“, „excrementişti“, „fracturişti“ etc., indivizi anticulturali ce au provocat „cancerul artelor“ din ultimele două decenii, îndepărtând Distinşii Receptori întru catharsis, de spaţiile sublime ale poeziei, picturii, sculpturii, muzicii etc., ci şi un avertisment, un semnal de alarmă asupra condiţiei „imoral-umane“ a prezentului reificat / reificator, semănător de moarte în toate ariile civilizatorii, poluând toate regnurile, proliferând / clonând răul, corupţia, escrocheria, într-un ritm diabolic, apocaliptic, la scară planetară, fără precedent.

Spaţiul baladescului – din Nunta neagră, de Gheorghe Neagu – se doreşte al trăirii profund-creştine, de rai teluric, al Iubirii „eterne“, al re-editării „eterne“ a cuplului edenic de dinaintea „căderii în păcat…“

(Gheorghe Neagu, (Cronica Nuntă într-un cer de negru papirus, de I. P.-T., a fost publicată în Anuarul de martie – Timişoara, ISSN 1842-0974, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu –, anul al VI-lea, nr. 6 / primăvară, 2011, pp. 141 –143.)

„Lacrima Iubirii“ din pământ până-n cerul-cuib-de-Cuvânt

Volumul bilingv, în valahă şi engleză (versiunea în limba lui Shakespeare: Patricia Lidia), Lacrima Iubirii / Tear of Love (Adjud, Editura Armonii Culturale [ISBN 978-606-8388-71-7], 2013; pagini A-5: 276), de Gheorghe Andrei Neagu, are „în deschidere“ o „bogată“ Biobibliografie, secundată de un „cuvânt înainte“, Viaţa ca lumina topită-n asfinţit, de Marius Chelaru, din care spicuim pentru Distinsul Receptor de poezie:

«„Din carnea mea / s-au scos cuvinte / ce s-au încins pe jar“, scrie Gheorghe Andrei Neagu, în acest volum în care dominante sunt nostalgia, iubirea – cuvânt întâlnit în carte de peste 70 de ori, dragoste de 12 ori – îmbrăcată în culorile amintirii sau, alteori, în veşminte drapate în nuanţele ruginii ale toamnei» (p. 8).

În „închidere“ / „ariergardă“, sunt două „postfeţe“: Singurătatea scriitorului, de Virginia Bogdan – ce consideră că «...lacrima este puritatea, jertfirea, sacrificiul asumat, surpriza, despărţirea. Însingurarea. Ca o condiţie sine qua non a creaţiei...» (p. 259) şi Revelaţie de suflet pereche,

de Ana Hâncu – unde mai este subliniat faptul că: «Nostalgic, etern visător, poetul îşi conştientizează singurătatea prin care-şi „deşiră“ trăirile, viaţa...» (p. 263). Desigur, „deşiratul“ fir al Ariadnei...

Eroul liric din Lacrima Iubirii / Tear of Love, de Gheorghe Andrei Neagu, fără a fi vreun Făt-Frumos de prin Vlăsie, ori vreo divinitate silvan-faunistică, are în structura-i o bună doză de percepere a cosmicului (de suprafaţă sticloasă mai mult decât de profunzime „croceană“), de vreme ce îşi dă seama că, «de-atâta lumină, / stelele mor / surprinse de spaime, de spaţii» (Lumină ceruită, p. 10), de vreme ce-i „ard în ochi constelaţii“, de vreme ce, neapărat – mult mai la vale de Hercule / Nessus –, simte şi ţine să-i declare oximoronic / paradoxist iubitei, din planul teluric, bineînţeles, că-i timpul de-a muri înşelat de-atâta lumină cernită, ori de vreme ce simte şi ţine să-şi interogheze androginica-i jumătate:

Cu cine-mi înfloreşte timpul când universul moare trist în mine?

(«Marea de cuvinte», p. 14). Pentru că emisferele – autentice, „ideale“ – de la zeiasca despicare

a androginilor s-au regăsit în Marea-Logos («Ne-am întâlnit din nou. / Tu, noaptea înstelată, / Eu, cerul plumburiu...» – Noi, p. 24), întru rost-rostuire, şi bucuria reîntâlnirii / realcătuirii „întregului“ se exprimă prin vocale-lacrimi de dor, din pământ, până-n cerul-cuib-de-Cuvânt, însă, de data asta, într-un decor autumnal, unde-i «copacul cu verdele-n bernă» (Ruga de toamnă, p. 16), ori om-arborele ce «metalice ramuri înalţă spre cer».

În „casa“ eroului liric „din lacrimă“ e-«o mare îngheţată de reproşuri», întrandafiratele jumătăţi de-odinioară se relevă în anotimpul prezent-poematic drept «doi trandafiri leproşi» (Răceala, p. 18).

În „casa“ eroului poematic, un bacovian vânt «suflă rece-n încăpere, / prin crăpături căscate an de an, / gemând stingher printre unghere, / prelins sinistru pe sub geam», dar numai până în zarişte de florar, când «ninge cu irişi de soc» (mai parfumat-romantică ninsoare decât „aşternutul“ eminesciano-hyperionic din flori de tei), pentru că, «Din tufe, mari cupe de soc / Privesc către noi vegetal. / Şi ninge cu boabe de foc.», încât în boji („bozii“ – Sambucus ebulus):

...mai zace senină Întreaga lumină...

(«Vină», p. 34).

Pe domnul George D.Piteş, l-am cunoscut, mai întâi şi mai întâi, în postura de poet, dar, autorul, iată că mă contrazice prin această carte de proză, pe care, mi-o trimite şi care se intitulează ”Destine în Impas”.Parcurgând cele 216 pagini ale cărţii,unde se află cele 15 proze,mi-am dat repede seama, că mă aflu în faţa a 15 întâmplări şi a câtorva personasje,pe care,autorul le scoate din faza de cazuri commune şi poate chiar simple şi,datorită talentului său şi a măiestriei sale,pot să mă declar interesat,ca lector şi să mă apropi de fiecare pagină,să o sorb şi să-i gust frumuseţea, cât şi preţioasele sentimente ce le degajă ,în spiritul lor optimist.

Cea mai întinsă povestire este cea intitulată” Regăsire”, unde eroina principală este Silvia,un personaj bine conturat,o proiectantă care ajunge să lucreze în birourile unei firme judeţene şi care, destul de repede se ataşează de grupul de muncă şi repede este recunoscută de colegi şi trimisă într-o delegaţie la Ministerul Agriculturii, pentru aprobarea unor avize de proiectare.Cu această ocazie, îl cunoaştre pe Directorul Căzănescu, care-i propune o relaţie de căsătorie,relaţie la care eroina este chemată să judece la rece şi în cele din urmă să respingă propunerea celui care era mai mare decât Silvia cu 20 de ani.O regăsim pe Silvia,în preajma inginerului Radu de care repede se îndrăgosteşte şi simte că este alesul inimii sale.

Ce este de remarcat în scrisul lui George D.Piteş? În primul rând, modul cum reuşeşte, în faţa cititorului, să devină interesant şi credibil, prin felul cum îşi grupează povestioarele sale,de modul cum se preocupă de destinul personajelor,cât şi de modul cum reflectă la detaliile şi locurile unde trăiesc aceste personaje.

Sunt interesante întâmplările pe care ni le propune George D.Piteş ,prin mai multe nuanţe de caracter şi principi,fiind în primul rând, credibile prin firescul lor ,cât şi prin frumuseţea cu care au fost puse în paginile cărţii.

Toate aceste proze,deşi, par commune prin desfăşurarea acţiuni şi prin modul cum îşi dezvăluie faptele generoase şi omenşti,care ne fac să descoperim un autor interesant,un prozator, care trăieşte şi se implică în

Miron Ţic


Cândva, toate orașele au fost niște târguri. Copil fiind mergem ”la târg” la iarmaroc. Mergeam și să târguim.Azi mergem la oraș, dar nu să ne orășenim. Păstrăm cuvăntul în numele unor orașe: Târgul Jiu, Mureș, Ocna, Lăpuș, dar e folosit în sintagme diverse

Așa se face că avemTârgul de FETE, care nu are nici o legătură cu Târgul de NUNȚI. (Unde sunt expuse produse textile, mobile și alte accesorii legate de respectivul eveniment).

Trei Feți-Logofeți și poeți isteți care, dorind să se distreze, m-au solicitat să-i ”stărostesc”, deoarece ei au de gând să se strângă de pe drumurile celibatului. Prietenele lor au acceptat

să mergă și ele pe Găina, la Târgul de FETE, unde să concretizeze acest fericit eveniment.

-Poate cineva să dea o explicație de ce s-a ales pentru acest ciudățel târg muntele zis Găina?

-Hai să enumerăm celelalte orătănii de pe lângă casa omului: Muntele Rață? Gâscă? Curcă? Bibilică? Păun, Muntele Hulub. Porumbelul

Piciorul de plai de la poalele Găinii era plin de lume, de mașini, atelaje, tarabe, oameni. Drumul spre tăpșanul era marcat de indicatoare și coloana de oameni, mulți în costume populare, dar și mai mulți, în blugi, tricouri și sandale. Vreme superbă, oameni veseli, în grupuri sau perechi. Locul tărgului era marcat de o scenă joasă, pustie, deși un crainic aproape răgușise poftind sus pe cei care au venit cu fetele în sac.

Lângă scenă erau două tarabe cu saci expuși pentru vânzare. Confcționați din pânză de cânepă, pe care erau țesute inimi cu săgeți, trandafiri, garoafe, sintagme:”Sac pentru fată mare! Sunt frumoasă și harnică! Sunt miloasă și negeboasă!

În spatele scenei era o Cabină de probă. Pentru un euro tineretul putea vedea concurentele. Doi euro ca să vorbească cu aleasa.Să primească o informație despre sacul unde era logodnica.

Ce-i drept, într-o cabină specială erau și văduve și fete mari, la propriu, la fizic, trecute deja în categoria de Fete bătrâne. Ca să se distreze fetele schimbau sacii. Am cerut să inaugurăm târgul, am urcat pe scenă două fete și trei văduve.Cumpărători, numai doi de-ai noștri. Ne ”tocmeam”,eu cu caietul de ”sarcini unde era scrisă dota celor care își doreau bărbați. Unele aveau case, oi, cai, măgari, vite, orătănii. țoale. Fetele noastre doar ”echipamentul din dotarea maternă, trei perechi de bikini și tot atâția budigăi.Plus carduri cu sume de euro cu patru zerouri în coadă.

Auzind de atâta bănet doi flăcăi cu capsa pusă, nu că și ei vor să participe la tocmeală. Le-am întrebat, în limba engleză, pe fetele noastre dacă mergem mai departe sau se retrag.

- Ok!!A urmat ”dialogul pe scenă” între cumpărător și saci, spre distracția

celor de față. Am revenit cu rugămintea să mai vină un client, ca să nu rămână o fată fără norocul ei. N-a venit . Am decis că o voi lua eu acasă. Toate au acceptat. Băieții și-au sunat partenerele la telefon și așa le-au ales, două văduvioaree, reale sau închipuite au plecat cu flăcăii, în aplauzele, fluierăturile și hohotele de râs ale celor de față. Am culcat pe o masă sacul rămas și am început să scot afară conținutul. Au ieșit la iveală o pereche de opinci, ciorapi de lână. Le-am spus celor de față că duc în spate trei sferturi de secol, că baba nu mă mai încălzește, că sper să am noroc... A urmat fustă de lână cu motive din bihor, un cojocel și, smuncind, am trântit jos două cosițe blondee de Ileana Cosânziana.

-Fără ispite, Doamne, strig îngenunchind. -Mă recomand. Sunt Doinița. Hai acasă iubițelule!-Cum o să? Ce-or zice ai tăi?-Nu, dragoste. Acasă la tine! Și-ți promit că te încălzesc.P.S. ”Aleasa” de mine a oprit mașina pe Șoseaua de Centură a

Clujului.-Nu-i ceea ce credeți,a râs în hohote. Pe aici trec multe mașini care traversează comuna unde m-am născut. Salut.

* Nu glumesc. Am stabilit un schimb de experiență ”artistică” cu niște

amici din Ialomița. Ne-au anunțat că primul popas îl vom face la Târgul de FLOCI. Suntem invitați la o Expoziție ... Tranc, s-a întrerupt telefonul. Cinstit vorbind am avut senzația că amicii noștri își bat joc de noi. Problema

târguri. Copil fiind mergem ”la târg” la iarmaroc. Mergeam și să târguim.Azi mergem la oraș, dar nu să ne orășenim. Păstrăm cuvăntul în numele unor orașe: Târgul Jiu, Mureș, Ocna, Lăpuș, dar e folosit în sintagme diverse

FETE, careTârgul de NUNȚI. (Unde sunt expuse produse textile, mobile și alte accesorii legate de respectivul eveniment).

isteți care, dorind să se distreze, m-au solicitat să-i ”stărostesc”, deoarece ei au de gând să se strângă de pe drumurile celibatului. Prietenele lor au acceptat

C.T.Ciubotaru

Târguri şi târgoveţi era dacă le onorăm invitația, și mai ales ce au ei de expus. Am apela la imaginația fiecăruia. Unii s-au întrebat dacă vor fi ”produse naturale”, pe vârste, pe naționalități? Alții au opinat pentr produse de imitație, sintetice. Și alta? Oare vor să ne flocăiască?

-Stop, ne-a oprit profesorul de istorie. Nu-i vorba de prostiile care vă trec prin mintea voastră bolnavă. De fapt, istoricește nici n-a fost vorba de floci, cuvântul este o etimologie populară de la împăratul Flacus, asociat la noi cu ”fleac”, devenit adjectivul flecar, sau substantivul flec de pantofi!

Am reveni cu rugămintea unor lămuriri. Acolo se va organiza o expoziție de produse culinare. Fleoșc, ne-a reaprins inspirația, ucisă de următoarea completare: Cu produse specifice zonei. Sa descoperit niște vestigii din vechiul Târg de Floci, s-a reconstruit Casa Tudorii, mama lui Mihai. cel mai viteaz dintre români.

*Târgul de carte, Gaudeamus, Brumar, 2014, Este al treilea alt fel de târg la care am ajuns mai zilele trecute. Imensa Cupolă a sălii de Expoziție a adunat la toate cele trei nivele

(Cu excepția celor33 de metri la nivelul trei) rămași dspuiați de tarabe, cărți, bufete, dischete, și fete care să zâmbească la vizitatori

Careva observa că și de data aceasta toată ”floarea cea vestită” a editurilor noastre, preponderent din capitală, dar cu vizibile prezențe din marile Centre universitare, de la Iași la Cluj, Timișoara, Sibiu, Brașov, Craiova, Pitești, Târgoviște, Constanța și alte orașe au fost anul acesta la București. Cu prezența unora dintre cele mai vestite nume de exegeți, cu personalități cunoscuțe, dar necunoscuți în postura de autori, de la noul ales Președinte citire au dat auitografe.

Lumea de pe lume.Muzică și vorbe amestecate, transmise de organizatori sau de invitații fiecărui stand.

Ca de obicei îngrămădeală jos, la zisele editurii cu ștaif, unde sute de vizitatori se opreau pentru că o făcuseră alții înaintea lor. Dar și zeci sau unități de curioși care au primit invitații și căutau editurile unde au fost convocați. Plus alte mii de curioși care poposeau pentru puțin timp derutați de mulțimea titlurilor și diversitatea conținutului, de îndemnul prezentatorilor sau chiar al autorilor care hiperbolizau talentul, geniul, originalitatea, specificul cărților sau autorilor.

-Cum să-i numim pe toți acești flîmânzi de cultură, care au amplut Cupola Expoziției aproape o săptînă? Sper să nu se supere, eu i-am văzut ca pe niște TÂRGOVEȚI.

Și culmea, printre aceștia, invitat de Editura SINGUR din TÂRGOVIȘTeam fost și eu.

Am văzut un flim: Dulce și amar. Cam acește senzații gustative mi-a lăsat calitatea de neotârgoveț. Dulce că ”Zarva” mea cea și ”Larva. Fuduliile mele mentale”care a fost pe un stand. A fost prezentată, am avut și invitați care mai mult n-au răspuns la chemare și, culmea, amici care s-au deplasat ”pe banii lor”, care au vorbit despre eu, omul și scriitorul. (Vasile Corneliu, C. Arcu,Lucian Gruia, Mircea Coloșenco. Cristian Gabriel Moraru, Iulian Bitoleanu. Grig Gociu, Dan Șalapa, plus grupul celor care au tipărit cărți a această editură.

*Nu știu ce fel de târgovăț este Domnul Mircea A.Diaconu, unul

dintre exegeții de marcă din Critica literară actuală, care a venit din Suceava să prezinte romanul ”Măștile exiliului”, (Ed. Cartea Româească) de Constantin Arcu, dar pe mine această dovadă de prietenie sau poate de apreciere pentru un scriitor m-a impresionat.(Că a venit să/și lanseze și propriile cărți, asta a fost problema dumnealui, nu?) Alți exegeți au venit de la Bacău, Iași, Turnul Severin Satul Mare, Timișoara șiii mă tem să le scriu numele, fiindcă nu vreau să se creadă altceva. Pur și simplu am constatat că încă mai avem iubitori de cuvânt scris frumos și de cei care o fac.

*Nu știu cine ar putea să adune într-o carte prezentările făcută autorilor

selectați pentru acest târg. Cred că cineva ar trebui să se ofere pentru a da adevărata dovadă a momentului în care se află cartea românească, care este situația culturii noastre în acest moment. O să fac doar o precizare: De la ”Drumul cărții” inițiat de Dan Șalapa Și Șt. Dragon, din Drobeta, în vară, cărțile de la Singur. Prin recunoscuta strădanie a mentorului Ștefan Doru Dăncuș, au ajuns în multe orașe: Sibiu, Satul Mre, Râmnicul Vâlcea, Ploiești, Roșiorii de Vede și acum au poposit pe una din mesele de la Gaudeamus. (Cu un mic ocol prin Spania, apoi Canada). Printre autori am bucuria să-i amintesc pe Domnița Neaga, Ion Drăgjhici, Nicolae Dina, (Alexandria) Sorin Turturică, (La alt stand prezentând o carte despre Istoria Aviației), toți membri ai ASOCIAȚIEI Culturale ”Mileniul 3”, Roșiorii de Vede, după cum se vede, unul din trgurile unde literatura, cultura încă nu moare.


POEZIE

Alensis De Nobilis

ALIN DRÂMBU

Luis Ionuñ PopaFLORIN T. ROMANO nouă viață

I. În capătul străzii m-am împiedicat de semnul stop când voi nu ați fost atenți l-am înlocuit acum este cedează trecerea în momentul în care ea va trece prin dreptul meu imediat o să-l schimb în drum cu prioritate. Am toate actele necesare.

II. Două scaune, o masă și o țigară aprinsă noi doi și lumina stinsă ne fumăm în liniște amorul. Două scaune, o masă noi doi și lumina aprinsă amorul s-a terminat dar începem altul. Două scaune noi doi față în față ne privim trecerea timpului pe chip. Noi doi.

III. Am citit într-o carte că o dată la 100 de ani plouă invers de la pământ spre cer și chiar așa este. Azi ne-am ascuns amândoi în aceeași picătură pentru a ne ridica spre o nouă viață.

Jocul pisicii cu lumina

Privit din vitrină trupul pare a fi o sită prin care se poate cerne sufletul mângâi geamul încercând să-l decupez vreau să ajung la tine trăiesc cu sentimentul că voi cunoaște orgasmul datorită mâinilor pierdute printre sâni te văd precum o cușcă din care nu vreau să mai ies sunt în stare să arunc cheia în neant să acopăr amorul cu o mantie bine capsată de piele nimeni nu are voie să ne deranjeze văd, deja, și finalul în care desenez din fumul unei țigări inimi pe tavan. Jocul pisicii cu lumina îmi deranjează gândurile planurile arătându-mi realitatea care nu face parte din vitrină m-am înșelat sunt un kilogram de firImituri aruncat într-un tablou de Picasso din care porumbeii se hrănesc.

ÎN JURUL FOCULUI

Foşnesc vlăstarii, freamătă iubireala umbra unui carpen izolat,unde ne retrăim copilăriadin când în când, câţiva bărbaţi din sat.

Suntem puţini dar amintiri sunt multe,suntem adulţi şi totuşi tot copii;se pleacă crengile încet, să ne ascultepoveştile trăite-n zori de zi.

Şi ziua scade şi se face searăşi frunzele reintră în extaz;timpul îşi udă pana-n călimarăşi ne pictează riduri pe obraz.

Teuzul curge liniştit, ca anii,pe lângă noi, urmând aceeaşi lege,iar noi părem haiduci de piatră, straniişi doar bătrânul carpen ne-nţelege.

FULG DE NEA

Fulg de nea dintr-o povesteagăţată într-un brad,de ce nu vrei tu să crezică iubirile nu cad?

Fulg de nea frumos, dar rececu origini într-un nor,de ce nu vrei să-nţelegică iubirile nu mor?

Fulg de nea rătăcitor,de ce nu vrei tu să ştiică iubirile curatetoate-s numai flăcări vii?

De ce nu vrei tu să-nveţicând te-aşezi pe văi sau crestecă iubirile-s eterne,fulg de nea dintr-o poveste?

JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ- însemnări pe-un bilet de avion -

Ce poate contempla azi un poetmergând din Bethleem spre Nazaretla început de-octombrie fierbintecu Fiul Omului în suflet şi în minte?

Coline musulmane, cer evreu,ficuşi în floare, Dudul lui Zaheu, fântână, casă, îngerul Gavriil,raze de soare, lacrimi de copil,icoane, cruci şi stele, semiluni,păcate, moarte, credinţă, minuni,pământ fertil, cactuşi şi chiparoşi, creştini tăcuţi, arabi gălăgioşi,tarabe, negustori şi suveniruri,construcţii albe în diverse stiluri,caniculă, călugări şi imami, rabini,spini şi turişti, smochini şi pelerini, livezi sublime de măslini în rod, lanţuri, securi, Palatul lui Irod,Mazal U’ Bracha, pace, fericire,Măicuţă Sfântă şi Bunăvestire,ghizi erudiţi, preoţi evlavioşi,români de-ai mei cuminţi şi credincioşi,finici şi Sfântă Iesle, mir de nard, candele-n care idealuri ard,pustiu, cămile, peşteră de magi,pomelnice cu multe nume dragi.

........................................................

Unde e adevărata Dragoste?(anecdotă)

Rachete de hârtieCe zboară în noapteȘi pun o întrebare: ‘’ Unde e adevărata Dragoste?’’

Trup dezgolit de zorii așteptândca ceața să se lase,căci Ea se strecura....Tăcuți - la așteptarea....la Marea Revedere....

Rachete de hârtieCe zboară către noapteMai pun o întrebare....Dar nu e?!

Fragment *

Motto ‚’ Am experimentat aceste linii străpunse către mine’’

Suflete topite-n linii Reci și calde priviri,Unind o Lume:trecutul - o comoară rarăprin chin,mușcat-am ca din carne, ca din chin *și-acum trecut de dulce-amar,ci fost-a Lume,căci a fost....

*Și-acum cu timpul paralel,avut-am peste toate ‚’fler’’străpuns-am către mine-un VISde ‚’A FI’’.

Ispitǎ

Gol în luminaCe mǎ sǎrutǎ Pe tot trupulCa o amantǎ Care mǎ idolatrizeazǎ

Îmbrǎṭişez luminaCe îmi mȃngȃie pieleaCu raze De la Facerea Lumii

Stau în lumina nudǎDin clipa dintȃiŞi mǎnȃnc mǎrul

Am ucis şarpeleŞi am pǎstrat coasta femeii

Vreau raiul înapoiDrept rǎsplatǎPǎcatelor mele


Paul Filip (76 de ani), cel care de mai bine de 40 de ani vine aproape zilnic aici şi care este supranumit “cronicarul de la Bellu” a acceptat să ne însoţească într-o plimbare prin cel mai important cimitir din ţară şi să ne dezvăluie o parte din misterele celor mai vechi morminte de aici.

Lespede de la 1839 cu mesaj în slavonă

Cimitirul Bellu s-a format în urma unei decizii din jurul anilor 1820 care prevedea ca morţii să nu mai fie îngropaţi lângă bisericile din oraş, ci la marginea acestuia, pentru a evita epidemiile de ciumă şi holeră.

Aşa se face că, prin 1852, lespedea de la mormântul familiei lui Constantin Cantacuzino, fost caimacam al Ţării Româneşti, a fost luată de la biserica Sf. Ioan cel Mare, care se afla pe locul unde e acum Palatul CEC, şi adusă la Bellu.

Pe ea este un mesaj în slavonă: “Sub această piatră zac osemintele roabei lui Dumnezeu, logofeteasa Cantacuzino, soţia marelui logofăt Constantin Cantacuzino, cea care a încetat din viaţă în mai 1839”. La 1877 Constantin Cantacuzino a fost şi el îngropat în acelaşi loc.

Prima înmormântare oficială a fost cea a fiicei lui C.A. Rosetti

Oficial, înmormântările au început în cimitirul Bellu în anul 1859, când primarul de la acea vreme, C.A. Rosetti, şi-a îngropat aici fata, pe Elena, care murise la numai 3 ani. Mormântul ei nu mai există, dar în acel loc stă acum crucea lui Rosetti, decedat la 1885.

Fraţii pe care dragostea i-a unit şi-n moarteLa sfârşitul secolului al XIX-lea, Constantin Poroineanu, fiul unui

moşier oltean, a plecat să studieze la Paris. După o aventură amoroasă în capitala franceză, a avut o fiică, dar nu a recunoscut-o pentru că bătrânul Poroineanu l-a ameninţat că-l dezmoşteneşte.

Anii au trecut şi Constantin Poroineanu a devenit un moşier foarte bogat. Unul dintre fiii săi a plecat la studii, tot la Paris. Băiatul s-a îndrăgostit nebuneşte de o fată şi s-au căsătorit în secret.

Când el s-a întors să i-o prezinte pe soţie tatălui său, bătrânul a înlemnit. A pus cap la cap informaţiile şi a realizat că soţia fiului său este fiica lui, rodul pasiunii trăite la Paris în tinereţe. Cei doi tineri, de acum frate şi soră şi-au pus capăt zilelor, iar imediat, la 15 septembrie 1908, după întocmirea testamentului prin care lăsa toată averea sa oraşului Caracal, Poroineanu s-a sinucis.

Povestea tragică a dragostei celor doi a fost întruchipată pe monumentul din piatră de către artistul italian Raffaello Romanelli.

Doamna cu umbrelaUndeva mai la marginea cimitirului, o siluetă albă stăpâneşte aleea.

Este celebra “Doamnă cu umbrela”, o altă legendă a cimitirului şi una dintre cele mai vechi statui de aici, opera sculptorului italian Raffaello Romanelli. Statuia, în mărime naturală, este reprodusă în cele mai mici detalii, de la cutele rochiei până la arcuirea sprâncenelor.

POVEŞTILE IMPRESIONANTE din Cimitirul Bellu!

Legenda spune ca “Doamna cu umbrela” a fost o guvernantă din înalta societate belgiană, care a avut grijă de copiii medicului român Andrei Popovici şi s-a îndrăgostit de el. Frumoasa Katalina Boschott i-a cucerit inima doctorului. În 1906, cei doi au mers împreună la Băile Herculane. Aici, femeia s-a îmbolnăvit de peritonită. A fost transportată la spitalul din localitate şi se spune că nepriceperea unui doctor a făcut ca aceasta să moară pe masa de operaţie. Iubitul îndurerat a îngropat-o la Bellu.

Potrivit lui Filip, până nu demult, pe peretele monumentului erau scrise în franceză cuvintele pe care femeia le-a spus pe patul de moarte: ”Acest animal de medic m-a ucis!”, dar nu se ştie exact la care medic s-a referit frumoasa guvernantă.

Cei patru evanghelişti îi veghează pe fraţii bulgari GheorghiefMonumentul fraţilor bulgari Gheorghief merită şi el vizitat. Cei

doi s-au refugiat la noi în ţară ca să-şi salveze averea din cauza problemelor pe care le aveau cu turcii. Fraţii au obţinut dreptul la cetăţenie şi au reuşit să-şi facă un cavou impunător după ce, povesteşte Paul Filip, în timpul Războiului de Independenţă, l-au împrumutat pe Carol I cu monezi din aur. Pe mausoleul din marmură, sculptorul Fritz Storck i-a întruchipat pe cei patru evanghelişti.

Monumentul impunător al familiei Ghica

Printre cele mai vechi, dar şi cele mai impunătoare monumente din Cimitirul Bellu este şi mausoleul familiei Ghica, realizat de Ion Mincu. Aici este îngropat marele ban Dimitrie A Ghica, cel care a murit la 1803 (ale cărui oseminte au fost aduse de la biserica Sf. Ioan cel Nou

mult mai târziu) şi rudele acestuia, îngropate până la 1862.

“Nababul”, îngropat în mausoleuMausoleul lui Cantacuzino este printre cele mai vizitate de turiştii

care ajung la Bellu. Acesta a fost realizat de Ion Mincu în 1899. Aici este îngropat Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost prim- ministru al Regatului, cel care, datorită averii sale uriaşe, a fost supranumit “Nababul”. El a murit 1913. “Monumentul are o scară care duce în spate. Nevestele lui sunt deasupra, în sarcofage, şi el este tocmai jos, ultimul de tot, în spatele scării”, ne-a mai povestit Paul Filip cronicarul de la Bellu.

Cronicarul a publicat 4 cărţi despre istoria cimitirului

Paul Filip (76 de ani, foto) a petrecut mii de ore în biblioteci citind despre istoria vechilor familii româneşti îngropate la Bellu.

Atunci când pleca de la serviciu îşi făcea timp să mai caute lucruri noi despre morminte, iar de când a ieşit la pensie a fost şi mai preocupat de povestea lor. Cronicarul are patru cărţi publicate despre istoria cimitirului şi aproape zilnic se plimbă printre locurile de veci, având grijă de mormintele încărcate de istorie.

Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/libertatea-a-aflat-povestea-celor-mai-batrane-monumente-din-cimitirul-bellu-483841.html#ixzz300TzaKLY

Delia ChilianuCând intri în Cimitirul Bellu ai impresia că pătrunzi într-o altă lume. E o linişte profundă în jur. În rest, parcă simţi cum mormintele vibrează şi îţi şoptesc trecutul lor. Sunt peste 300 de monumente istorice în Cimitirul

Bellu şi aproape toate ascund câte o poveste.


1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a „cam” dispărut).

Apa sâmbetei era, într-o veche credinţă, un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. Cred că toată industria românească s-a dus pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a cincea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie îl miruie!

2. Banul n-are mirosImpăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală (na, că

şi la ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar şi pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi! Autostrăzi am zis? Puşchea pe limbă! De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Intr-o zi, fiul său Titus (viitor împărat, nu preşedinte aproape ales de partidul facebook) i-a spus că „boborul”, mai puţin cei din dispora, râde şi îl bârfeşte (nu şi pe facebook) pentru că a scos bani dintr-o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă, nu era euro, şi i-a spus: „Uite, banu’ n-are miros!”. Aici nu comentăm! Nu suntem în spaţiul acela, Schengen, cu EADS!

3. Ii face capul calendarEste o expresie veche şi a pornit de la faptul că, demult, când nu

existau laptop, iphone sau notebook, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor minte. Nu existau telefoane mobile inteligente şi „goagălul” lui Vanghelie. Cum se marcau punctele roşii lunar în calendarele personalizate, nici asta nu ştim! Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi!

4. Nici în clin, nici în mânecăŞtim ca mâneca este partea hainei care acoperă braţul (cam lung la

unii politicieni), iar un clin este o fâşie oarecare de material. Nu este nici o legătură între aceşti termeni şi expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva”. Expresia este veche şi se trage din Transilvania (nu ştim dacă şi în Covasna, în Harghita, la Răchiţelele lui Boc sau în Koloşvarul lui Gherman). Acolo, ţăranii spun „în mânec” când urcă cu carul un deal şi „în clin”, când coboară (la vale, nu vă miraţi, ţineţi cont de „g”, acceleraţia aia gravitaţională, cu legea ei, nevotată în parlamentul bicameral). Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec (cum stau parlamentarii câteodată, în campanie electorală, postează continuu pe facebook, dar „salariile merg”). Expresia a pătruns în toate regiunile ţării, roşii sau albastre la alegeri, şi s-a păstrat până azi, nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus, să nu ai de-a face cu ceva (politica) sau cu cineva (politician) în nicio împrejurare.

5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cerExpresia e bazaţă pe credinţa celor vechi (şi a neşcoliţilor români

de azi cu bacalaureatul sărit sau a pupătorilor de moaşte la îndemnul lui Daniel) că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiţi, aşa că expresia inseamnă ca te afli în culmea fericirii, desfătării şi bucuriei. Dacă urci în Parlamentul ţării sau în viitoarea catedrală a mântuirii neamului, te apropii la propriu, după cota topografică, la figurat mă abţin!

6. în vino veritas – în vin este adevărul (pe când era vinul vin)Expresia, veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec

Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Bărbatul la băutură devine vorbăreţ (astăzi şi femeile, care ieri găteau ca mama, iar astăzi beau ca tata) şi atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz. Nu se ştie ce părere avea Păstorel. De Oprişan de la Focşani ştim. DNA, Codruţa şi tizul meu, procurorul aproape şef, Niţu, ar trebui să

folosească metoda? Dar cât de „curat” este vinul azi?

7. Muncă de SisifSisif a fost un rege legendar (să zicem Năstase), pe care Zeus (să

zicem Traian) l-a osândit pentru nesupunere în Olimp (să presupunem Zambaccian) să urce un deal din infern (nu la Cornu, ci la Rahova) ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, chiar dacă mai scria şi publica o carte, inclusiv pe blog), stânca aluneca sau era împinsă de procurori DNA şi Sisif trebuia sa o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Cum ar fi îndemnul „să trăiţi bine”, ce trebuie înlocuit cu „mai trăiţi?” Nu comentăm. Că munca azi e rară!

8. Piatra de încercareEste o piatră foarte dură, de culoare neagră (cred că ştie borduristul

Videanu). Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari) şi pe fâşia subţire de metal ramasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric, „ştiu colegii mei, intelectualii” – Elena Ceauşescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul şi caratele aurului. Expresia „piatră de incercare” se foloseste când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă (aşa cum era, pe vremuri, la noi, examenul de admitere la facultate; universitatea Spiru Haret şi alte câteva se excud).

9. Ca-n Codrul VlăsieiCodrul se întindea din nordul Bucureştilor până la Cernica, Izvorani,

Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin această pădure era un act de mare curaj, pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n codru’ Vlăsiei” se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Nu mă bag, nu ştiu! Expresia mai inseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi frauda. Pentru alţi codri, îi puteţi întreba pe Verestoy şi Hrebenciuc, dar şi pe anumiţi judecători din Braşov sau din Covasna. O trecere pe timp de iarnă pe autostrada A2 este la fel de riscantă. „Iarna nu-i ca vara!” poate înlocui expresia de mai sus.

10. Pielea ursului din pădureExpresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Eu nu îl citesc pe

Donici! Doi prieteni au vândut unui blănar (nu era din Sibiu) blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, fără să-l consulte pe Ţiriac, că era la Balc, la mistreţi, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de groază, unul, cu pantalonii îngălbeniţi de nu ştiu ce, se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri precum şacalul şi după ce l-a cam prea mirosit pe cel de jos, a plecat nedrogat, spre judeţul Dâmboviţa sau spre tomberoanele din Braşov. Prietenul din pom coboară şi-l intreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte fabule i-ar fi spus să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci când un prieten ne dezamăgeşte. E valabil şi pentru candidaţii cu promisiuni „măreţe” în campania electorală. Excludem „lucrul bine făcut”? Vom vedea! Mai ţineţi minte kilometrii de autostrăzi promişi? Iar vom vedea!

11. Dacă tăceai, filozof rămâneaiMaxima este extrasă din lucrarea „Mângâierile filozofiei”, care

aparţine filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în imprejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decat cuvântul. Aţi văzut că a avut efect pe 16 noiembrie, în turul 2? O completare azi ar fi cu expresia „dacă nu foloseai telefonul mobil, nu erai ascultat (de SRI) şi nu erai învinuit (de DNA)”!

12. Vorbe de clacăCu înţelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este

legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă (la mine se numea „hopşe”). Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. Nu existau încă partide. Acum acolo se bârfeşte. Munca era reală, nu virtuală! Nu existau facebook, tweeter, Linked in sau chat! Şi campania electorală conţine „vorbe de clacă”? Dacă da, atunci suntem în România „lucrului bine făcut” şi…… „Să trăiţi bineeeeee!!

12 EXPRESII ROMÂNEŞTI APROAPE COMENTATE„cam” dispărut).

credinţă, un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI), deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. Cred că toată industria românească s-a dus pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a cincea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie îl miruie!

Constantin Nițu


Ascensiunea sentimentului naţionalist în Rusia este aproape de a face din doctrina tradiţionalistă-conservatoare o politică de stat. În acest sens, parlamentarii din Moscova au iniţiat o discuţie publică privind elaborarea de noi manuale de istorie, “care să arate trecutul glorios al ţării” şi care ar urma să educe copii în spirit patriotic.

Deputatul Veaceslav Nikonov, preşedintele Comitetului pentru educaţie din cadrul Dumei de stat a declarat că aceste manuale ar trebui să arate că “Patria noastră are un trecut măreţ“, scrie Adevărul. “Astfel o ramură din tribul arienilor a coborât din Munţii Carpaţi şi a populat pe cale paşnică Marea Câmpie Rusă, Siberia, cea mai rece parte a planetei, a ajuns la Oceanul Pacific, a fondat Fortul Ross (o fortăreaţă rusă la 80 kilometri de San Francisco), a absorbit seva celor mai importante civilizaţii din Bizanţ, Europa şi Asia, a învins cel mai rău duşman al omenirii – nazismul, a deschis drumul în spaţiu“, a declarat Nikonov.

În acelaşi timp Irina Iarovaya, şefa Comitetului pentru securitate a declarat la rândul ei că nu doar manualele de istorie trebuie refăcute. Aceasta consideră că este nevoie de un nou sistem integrat în şcolile din Rusia, care să afirme patriotismul. “Toţi copiii, de la Kaliningrad şi până la Kamciatka, trebuie să înveţe din aceleaşi manuale, scrise de pe poziţii politice corecte“, a susţinut deputata.

Noua politică este susţinută şi de Biserica Ortodoxă. Arhimandritul Tihon a ţinut să accentueze necesitatea “eroizării istoriei“, pentru că tinerii de azi pun pe prim-plan valori precum banii, casa, sănătatea, şi doar pe ultimul loc este dragostea pentru patrie. “Glorificarea istoriei ar fi tratamentul pentru aceasta“, a afirmat arhimandritul citat de Adevărul, care a propus crearea unui “Panteon al eroilor”.

Pe de altă parte, istoricul Serghei Mironenko a îndemnat să nu se uite şi despre adevăr. “Atunci când părintele Tihon vorbeşte despre eroi, el ar trebui să nu uite şi despre antieroi. Istoria Rusiei nu este doar o istorie a victoriilor, ci şi a înfrângerilor, iar patriotismul se educă prin studierea istoriei familiei, a satului sau oraşului natal“, a afirmat acesta.

Sursa: FrontPress.ro

.Considerata de nazisti ca fiind rasa pura, se pare ca arienii ar fi existat de fapt conform ultimelor descoperiri ale arheologilor ruşi.

Arheologii au descoperit in sudul Siberiei, la granita cu Kazastanul, o civilizatie veche care ar fi trait in zona in urma cu 3.000 pana la 4.000 de ani, in urma sapaturilor efectuate in mai multe site-uri arheologice, scrie MaxiSciences.

Observand simillaritati dintre sanscrita si vechi texte religioase indiene si europene, lingvisti britanici si germani estimeaza ca aceste limbi si-ar putea avea ca origine cultura Ariana. Se presupune ca civilizatia ariana ar fi invadat mai apoi Europa si India in cel de al doilea mileniu i.Hr.

Arkaim este cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea Celiabinsk, in sudul Uralilor, si a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din apropiere, care urma sa fie inundata (foto).

Asezarea se pare ca apartine culturii

Sintashta-Petrovka, iar artefactele gasite fac ca site-ul in sine sa aiba o vechime mult mai mare decat se anticipase initial. Oamenii de stiinta sunt de acord ca site-ul de la Arkaim este cel putin la fel de vechi ca Troia si piramidele egiptene, si dateaza din mileniul al patrulea i.Hr, avand o varsta comparabila cu Stonehenge (3.300 i.Hr.).

Descoperirea s-a realizat atunci cand autoritatile locale ruse au dorit sa construiasca un rezervor imens de apa, pentru irigarea campurilor aride din zona. De atunci, istorici, arheologi si numerosi cercetatori au incercat sa inteleaga secretele acestei cetati circulare, mai ales pe cele legate de natia care a locuit aici in urma cu peste 4000 de ani. Inclusiv Vladimir Putin a inspectat zona in 2005, pe vremea cand era presedinte.

Sapaturile au scos la iveala o structura bazata pe cercuri concentrice, cu scop presupus ritualic, precum cele care fac parte din cultul Soarelui, descoperit peste tot in lume. La prima datare, orasul Arkaim s-a dovedit a fi de-o varsta cu Egiptul si Babilonul. Gennady Zdanovich, de la Universitatea din Celiabinsk, presedintele asociatiilor de arheologi care cerceteaza Uralii, a sustinut “importanta arheologica a asezarii ca fiind inestimabila”.

S-a avansat ipoteza ca populatia care a intemeiat Arkaimul apartinea celei mai vechi civilizatii indo-europeana, desi, daca luam in calcul ordinul de vechime, ar trebui redefinita ca europeano-indiana. Vadim Cernobrovi este de parere ca cei care au intemeiat acest oras antic pe valea Arkaim ar fi arieni. Tipic pentru cultura ariana, si in Arkaim se afla un templu solar si un observator astronomic de “tip Stonehenge”.

Cetatea a fost construita pe un deal, dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de copac, dar in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent. Cetatea circulara contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia,

fiecare constructie avand spatii structurate in jurul unei vetre deschise, precizeaza site-ul Svet999.

Specialistii de la statiile de monitorizare a anomaliilor din Urali au semnalat o serie de fenomene curioase, care se manifesta in aria orasului-cetate: fluctuatii ale parametrilor magnetici si de temperatura, care se mareste sau scade cu 5 grade Celsius

spontan, fara sa fie un efect al schimbarii atmosferice, precum si fulgere globulare.

Inca nu se cunoaste cu certitudine importanta cercurilor descoperite la Arkaim, daca erau facute in scop defensiv, stiintific, educational sau pur si simplu tineau de vreun ritual necunoscut.

Noi manuale de istorie la Moscova:

“ARIENII din Carpati au fondat RUSIA”


I-am cerut câteva cuvinte despre carte domnului Marcel Petrişor, prezent în paginile Marelui Manipulator. Deci, de la Marcel Petrişor citire:

„Ion Coja a făcut multe lucruri la viaţa sa pe care numai el

putea să le facă!… Marele Manipulator, o carte de care aveam cu toţii nevoie, numai Ion Coja o putea scrie. Cine-l cunoaşte în persoană pe Ion Coja va zice ca mine după ce va citi voluminosul tom: o carte care îţi pune în palmă sufletul şi zbaterea unui om care niciodată n-a trecut neobservat pe scena vieţii. Îi dau dreptate lui Fănuş Neagu în portretul pe care i-l face autorului: „Un val de mare sculptat umblă prin Bucureşti şi se numeşte Ion Coja!” (Am citat din memorie…) Și această carte nu este exclus să fie şi ea un …tsunami!

Mai presus de orice, prin această carte Ion ridică moralul naţionaliştilor, de pretutindeni, nu numai din România. Ion Coja este pe deplin convingător, cu o sumedenie de argumente, atunci când afirmă că a fi naţionalist înseamnă să fii un om normal, care te supui firii sădite în tine de Dumnezeu!…

Mi-aduc aminte, în 1990, când am scos revista „Veghea”, i-am cerut lui Ion Coja un text. Mi l-a adus a doua zi, intitulat Sunt naţionalist! Nu m-a mirat deloc titlul. Am ţinut minte vorbele care au însoţit textul: „Marcele, nenorociţii ăştia vor prigoni şi ei naţionalismul!” De altfel, naţionalismul, ca doctrină şi ca mod de comportament a fost un subiect pe care deseori l-am discutat, teoretic mai ales, în colocvii „moderate” de Petre Ţuţea şi Simion Ghinea, cei doi mentori ai autorului fiind prezenţi în numeroase pagini ale cărţii! Autorul le recunoaşte rolul important pe care l-au avut în viaţa sa, în definirea profilului său moral şi politic.

Am o singură nedumerire: ştiu bine că prin această carte Coja îşi va face mulţi prieteni şi mulţi duşmani!… Care vor fi mai mulţi şi mai eficienţi: amicii sau inimicii?…”

*

Domnului Ion Coja, autorul Marelui Manipulator, i-am

cerut pentru site-ul nostru să ne recomande câteva citate din carte, edificatoare. Iată-le:

(1) Prietene dragă, lumea este condusă într-adevăr de nişte

oameni a căror profesie, al căror mod de a acapara puterea nici nu este înregistrat în manualele şcolare, despre ei copiii nu învaţă în şcoală, ei nu sunt niciodată oferiţi ca modele umane, într-atât este de dezonorant ce fac ei, cămătarii! Şi tocmai ei conduc lumea!… Cămătarii, pe care toate religiile lumii îi stigmatizează cu dispreţ, ca fiind cea mai decăzută postură a omului!… Şi tocmai pe mâna lor să încapă destinele lumii!… (pag.282)

(2) Iar dintre popoarele care au suferit cel mai mult de pe

urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii, ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi suferit mai mult! (p.382)

(3) Faptul că „naţionalismul este ultimul refugiu al

comunismului” dovedeşte că lupta dintre naţionalism şi comunism, după trei sferturi de veac, se încheie cu izbânda naţionalismului. Înşişi comuniştii, pentru a mai supravieţui în istorie câţiva ani, s-au văzut nevoiţi să devină naţionalişti, formula comunistă,

Marele Manipulatorşi asasinarea lui Iorga, Ceauşescu, Culianu!!!

internaţionalistă, dovedindu-se falimentară! (p.82) (4) Asasinatele legionare au fost executate cu sentimentul că

se produce astfel o execuţie publică, a unor oameni foarte vinovaţi faţă de poporul român! Execuţia nu urmărea batjocorirea mortului! Era un asasinat în demnitate, dacă pot spune aşa! Povestea cu Stelescu, că a fost hăcuit şi împuşcat cu zece revolvere, sunt nebunii inventate de aşa zişi reporteri, gen Brunea Fox!… Dintre cei zece decemviri care l-au vizitat pe fostul lor camarad la spital, numai unul avea asupra sa un revolver cu care a tras asupra victimei. Ceilalţi nouă au participat ca să-şi arate solidaritatea cu cel care a mânuit revolverul pedepsitor, justiţiar! Şi pentru a împărtăşi aceeaşi soartă! Nu au fugit de la locul faptei, nu s-au ascuns, dimpotrivă, au ţinut să se ştie că ei au făcut-o şi de ce! Idealism legionar!… Stelescu îşi trădase camarazii, încercase de mai multe ori să-l asasineze pe Căpitan prin otrăvire… La fel, nicadorii au fost trei persoane cu un singur revolver. Ceilalţi doi l-au însoţit pe …asasin, hai să-i zicem asasin!, ca să se solidarizeze cu fapta acestuia, considerând-o perfect îndreptăţită, cum şi era. Asasinatul legionar a avut, putem zice, o valoare educativă, simbolică, urmărind să descurajeze actul trădării, atât de frecvent în istoria noastră… (p.302)

(5) Ar trebui să te mai familarizezi cu istoria PCUS, măcar ca

să pricepi înţelesul cu care să-ţi rămână în minte definiţia pe care Rakovski o dă Revoluţiei franceze: „primul Komintern”! Cred că ar fi murit de plăcere Petre Ţuţea să ştie de această definiţie! Petre Ţuţea nu dădea nici doi bani pe Revoluţia franceză, una dintre marile erori ale istoriei! (p.273)

(6 )Elena Lupescu a făcut din acel moment o sărbătoare,

şi-a pregătit din timp o rochie, după tabloul lui Rembrandt Aman implorând iertare Estherei, apoi şi-a invitat toţi prietenii, avea casa plină şi ea nu s-a arătat musafirilor decât după miezul nopţii, îndată ce a primit telefon că Zelea Codreanu şi-a lui ceată au fost omorîţi. A coborît majestuoasă scara interioară a locuinţei îmbrăcată ca a doua Esthera, închipuindu-şi că prin asasinarea mişelească a Căpitanului se salva neamul evreiesc! Câtă demenţă!… Aceeaşi demenţă, aş zice, în 1938, în 1989, în 1991! Căci moartea Căpitanului face serie cu celelalte asasinate!(…)

– O întrebare: de ce ziua de Sf Andrei este atât de importantă, de emblematică pentru români? (…)

– Este o legătură foarte mare între noi, românii, şi acţiunea Sfîntului Apostol Andrei, al cărui nume este păstrat în memoria românilor sub forma de nume al lunii decembrie: Ândrea. Crezi că este o întâmplare că dintre toţi sfinţii numai lui Andrei românii i-au făcut această cinste?!… Şi că dintre toate popoarele lumii, numai românii păstrează, pe cale exclusiv orală, populară, amintirea unui sfînt apostol? Andrei, primul care s-a băgat ucenic la Iisus, primul care l-a „mirosit” pe Mesia! Primul care a purtat Cuvîntul Domnului în Nordul geto-dacic al Dunării… Era ziua de Sf Andrei cea mai potrivită pentru a o pângări prin uciderea unui om atât de religios cum fusese Corneliu Zelea Codreanu!… Au ales-o bine nemernicii! La fel de bine cum au ales şi ziua de Crăciun în 1989 şi ziua de Sf Constantin şi Elena în 1991. Mesajul este clar, deopotrivă anti-creştin şi anti-românesc! (p.278)

Petre Burlacu


Descendent al unei familii boiereşti cu strămoşii pomeniţi încă de pe vremea domniei lui Ştefan cel Mare (familia marelui vornic Boldur), Manolache I. Costache Epureanu, s-a născut după unele surse la Iaşi dar cu certitudine copilăria şi-a petrecut-o la Bârlad.Din aceeaşi familie s-a ridicat şi cărturarul Veniamin Costache, ajuns ulterior mitropolit al Moldovei.

Tatăl, marele vornic Ion Costache la rândul său, era descendent din familia de boieri Costache care a dominat viaţa socială a Moldovei încă din secolul al XVII – a.

Mama,fiica spătarului Costache Negel, Catinca era şi rudă apropiată a lui Costache Negre (Negri).

Împreună cu fratele său Grigore încep studiile în Franţa apoi la Heidelberg, Berlin, Gottingen şi Jena. În 1839 îşi ia doctoratul în drept şi se întoarce în ţară.

Anul 1846 îi aduce numirea ca” prezident” al Tribunalului Tutova unde s-a remarcat prin corectitudine şi profesionalism.

Se implică alături de Alexandru Ioan Cuza ( tot bârlădean), fraţii Rosetti şi alţi boieri în lupta împotriva domniei lui Mihail Sturza (1834 – 1849) şi la evenimentele revoluţionare de la Iaşi din 1848.

Referitor la anul 1848 cunoscut în istoria noastră drept revoluţia” paşoptistă”,ca o expresie a eliberării naţionale de sub dominaţia străină ,în realitate s-a încheiat un alt pact îndrepta spre un curent european mai voalat, prin aderarea la mişcarea masonică europeană .Acest moment se produce în timpul domniei lui Mihail Sturza,el însuşi propagator al ideilor masonice.

Chiar el,Manolache Epureanu semnează ” Petiţiunea – proclamaţie” în care militează pentru Unirea Principatelor.

În ciuda înăbuşirii în sânge a revoluţiilor europene, problemele revoluţionarilor din Moldova s-au rezolvat doar prin arestări,el (Manolache I. Costache Epureanu) fiind reţinut în casa lui Alexandru Mavrocordat şi trimis la Brăila. De aici împreună cu alţi cinci revoluţionari şi cu ajutorul consulului englez evadează şi se îmbarcă spre Giurgiu.

După ce a luat legătura cu revoluţionarii români din Banat, împreună cu Lascăr Rosetti la 3-5 mai 1848 participă la Adunarea Naţională de la Blaj unde s-a întâlnit cu Alecu Russo, Vasile Alecsandri ş.a.Fuga în exil a fost totuşi o şansă şi un prilej de întâlnire între masonii paşoptişti. Între ei se afla şi Alexandru Ioan Cuza – venerabil al lojei Steaua Dunării din Galaţi.

Alături de viitorul domnitor şi alte personaje cheie ale vremii,Mihail Kogălniceanu,Vasile Alecsandri,Costache Negri,masoni şi ei,cu sprijinul Franţei au militat pentru interesele naţionale, în perioada în care Moldova era teatrul luptelor pentru putere între diferitele obidienţe masonice.

Există dovezi că mişcarea masonică pro-unionistă din Principatele Române a fost coordonată chiar de Napoleon al III – lea dar şi prin reprezentanţii lui.

Manolache I.C. Epureanu se întâlneşte cu viitorul domnitor al Principatelor Unite la Viena în 15 august 1849 cu care revine în ţară odată cu domnia în Moldova a lui Grigore Al.Ghica.

În 1851, Epureanu se căsătoreşte cu Maria,fiica lui Alexandru Sturza şi a Smarandei Sturza Bârlădeanul.Împotriva căsătoriei a fost chiar viitoarea soacră.logofeteasa Sturza care-l dorea pe Lascăr Rosetti ca ginere.În ciuda acestui fapt, Maria fuge împreună cu viitorul şoţ de la un bal ţinut în casa Sturza din Bârlad.În prezenţa prietenilor a doua zi cei doi se cunună în biserica familiei Epureanu din Borăşeşti ( azi comuna Epureni).

Dintre cei trei copii ai lor,Catinca, Elena şi Ioan se remară în mod deosebit Elena,devenită principesă prin căsătoria cu prinţul Alexandru Ghe.Bibescu şi care se stabileşte la Paris.Aici principesa Elena studiază pianul cu Anton Rubinstein şi participă activ la viaţa culturală

Ca publicist şi jurnalist,Manolache Epureanu a colaborat cu studii şi articole la « Steaua Dunării « ,ziarul junimismului „Tera” iar mai târziu la periodicul conservator ” Timpul”.

Elaborează broşuri legate de starea proprietăţilor funciare – „Ţăranul proprietar” la Iaşi 1864, în care arată modalităţi concrete prin care ţăranii pot fi împroprietăriţi, urmând ca moşierimea să fie despăgubită de către stat.

MANOLACHE I. COSTACHE EPUREANU(1820 – 1880)

Pasionat de muzică (Beethoven) şi lectură. deţinea la vremea respectivă una dintre cele mai mari biblioteci din Moldova. Fiind înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun ,N.G.Rădulescu cel care l-a cunoscut îndeaproape, îi descrie o particularitate – intuiţia. Când citea o carte, Epureanu…”ghicea la citirea primelor pagini restul cărţii aproape în întregime”.

După 1856 se implică în luptele pentru Unire în calitate de membru al Adunării Ad-hoc din Moldova (1857) şi al Adunării Elective a Principatelor (1858).

Ca membru al Adunării Ad-hoc contribuie la realizarea Regulamentului Divanului având şi sarcina de a întocmi un « Raport » cu

12 principii care au stat şi la baza viitoarei Constituţii.De la 24 ianuarie 1859 odată cu alegerea lui

Al.I.Cuza ca domnitor al celor două principate şi înfrăţirea Moldovei cu Muntenia pe 14 nartie a fost ales membru al Comisiei Centrala din Focşani

Între 27 sept.1859 şi 3 apr.1860 Manolache I.C. Epureanu este prim-ministru în Moldova.Face primii paşi către împlinirea privilegiilor fiscale,a coordonat secularizarea averilor mânăstireşti,a modernizat armata înfiinând un batalion de geniu, a creat prima formă a instituţiilor de credit ( Banca Naţională de Credit Funciar).

La 14 iulie 1860 a devenit singurul prim-ministru moldovean al Ţării Româneşti.

Militeazăt pentru recenzarea populaţiei, fiscalitate unitară, înfiinţarea unei universităţi la Iaşi, a elaborat un proiect privind înfiinţarea unei bănci naţionale cu capital privat dar sub controlul statului.

Conflictul cu Adunarea Legislativă munteană a făcut ca la 14 apr. 1851 cabinetul său să primească vot de blam şi să fie dat în judecată pentru presupuse nereguli în alegeri şi abuzuri legislative.În sept.1862 este achitat de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Din anul 1862 Al.I.Cuza intră în conflict cu masoneria,devine persoana non-grata şi este înlăturat prin lovitura de stat din 1866 când este înlocuit cu Carol I de Hohenzollern.După abdicarea lui Cuza,Epureanu împreună cu M.Kogălniceanu – ministru de externe,a activat în vederea realizării Independenţei Româniai,pe cale diplomatică printr-un memoriu adresat puterilor europene.

Tot în această perioadă reorganizează cluburile conservatoare şi înfiinţează Partidul Conservator în februarie unde activează ca preşedinte.

Chiar şi adversarii politici îi apreciau cavalerismul, onoarea şi demnitatea.Astfel deputatul Nicolae Fleva spunea despre Epureanu: “acea personalitate francă şi loială, care când întinde mâna, e gata să răspundă la obligaţia ca a luat”.

Din aprilie 1880 bolnav de tuberculoză Epureanu se retrage din viaţa publică. Pleacă la un sanatoriu din Viena. Ultimile săptămâni le petrece la Schlangenbad unde la 7 sept.1880 moare.

Este adus în ţară şi înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Bârlad iar din ordinul primului ministru autorităţile i-au organizat funeralii naţionale unde au participat reprezentanţii Casei Regale ,ai Parlamentului şi Guvernului.

Principesa Elena Bibescu îşi descria astfel tatăl: ”Arzătoarea lui dragoste pentru ţară şi devotamentul său pentru naţiune şi Tron au fost dominantele existenţei sale. Nici un sacrificiu nu-i părea prea greu pentru progresul şi gloria României”.

Bibliografie

1. Emil Ioachimovici, O pagină din istoria politică a României,Manolache Costache Epureanu,Bucureşti

2. Ion Bulei, Conservatori şi conservatorism în România,Bucureşti,2001

3. Elena Monu,Istoria unei familii – Costache,Iaşi4. Iacov Antonovici,Documente bârlădene,Bârlad 19125. Traian Nicola,Valori spirituale tutovene,Bibliografii6. N.G.Rădulescu,Manolachi Kostachi Epureanu,Bârlad 1885

Constantin Toma

REVISTĂ DE CULTURĂ, CIVILIZAŢIE ŞI...

Documents

Transcript of REVISTĂ DE CULTURĂ, CIVILIZAŢIE ŞI...