8/16/2019 Poeme Raluca Pavel

1/5

 Maturitatea doare 

E greu să ai griji de om mare,mama mi-a repetatşi eu, copil fiind, eram surdă.cutreieram aleile în căutarea fântânii,

copiilor care râdeau şi jucau şotron,fiecare pătrăţică sărită- pas în viitor - bumerang

dacă aş fi ştiut, mamă,că-i aşa de greu să fiu om mare,ţi-aş fi cerut mai multe poveşti,

la gura sobei din Căline ti,șcapul în poala ta,

te joci cu părul meu. spic de grâu.să ne uităm la şi mai multe stele,să mă laşi copil...

de-aş fi ştiut, mamă,că maturitatea doare...aş fi scris eu o povestede care şi timpul s-ar fi speriat

şi ne-ar fi ocolit

 Lumea răsturnată

Tatălui meu cel Mare, Radu Ilie

Mai ai răbdare, tata,să- i aui nepo ii,ț ț

8/16/2019 Poeme Raluca Pavel

2/5

lasă raiul să te mai aştepte.nu vreau să port voal negru,roc!ia - de lacrimi să-mi atârne,mama să nu âmbească.

mai ai răbdare, timpule,cu pământul luptă-te,

să-l lase deasupra,să nu mi se răstoarne lumea.vreau să adorm la gândul căare rădăcini aici şi nu altundeva.

ai, cerule, răbdare,ai îngeri destui.mai lasă-mi-l pe tata,e unul singur 

 De mână cu mama

E nevoie doar de o secundăsă-ţi fie frânte aripile.

mama mi-a spus"oamenii cu speranţă

devin păsări şi se înalţă.am creut-o# m-a ţinut de mână o vreme#apoi, când am privit în dreapta mea,nu mai era. un alai de îngeri

mă adoptase.am întrebat speriată unde este,de ce mi-a dat drumul la mână.

e-acasă, mama ta, e-acasă.rândunicile se-ntorcde unde au plecat.m-am uitat în spate,îmi âmbea. buram.

totuşi, nu-mi venea să credcă am să mor în curând.

e nevoie de o viaţă

să crei că poţi bura,şi uneori, nu e suficient.

e nevoie de mama

să bori

Timpule, frumuse ea ta a obosit ț   

$rumuseţea mamei mele a umilit întotdeauna timpul.furtuna ei de feminitate ţâşneşte în fiecare anotimp,anii rămân uluiţi şi nu îndrănesc să se aşee.

nu ştiu cine e mai frumoasă" mama sau femeia din oglindă pe care ea o priveşte. nici ea nu ştie, cred că nu s-a gândit niciodată

8/16/2019 Poeme Raluca Pavel

3/5

cum sc!imbă destine doar âmbind.când mama se priveşte în oglindă,timpul îşi cere iertare că e%istă.când mama e prin preajmă, aerul are substanţă.

ferice de tata, a ales să respire

Cel mai frumos om Mamei cele Mari, Rodica Ilie

Ca orice femeie, mama

are acea memorie ferocecare iartă totul,fără să uite nimic.lavă de feminitate,

adună detalii, pentru a vedea esenţa şi acesta e paşaportul cel mai de preţ pe care mi l-a dăruit.

mama nu ascultă de istorie,de riduri sau destin,dilată întotdeauna timpul,ascultă doar inimi ce se bat

în căutarea edenului pierdutşi le redă vieţii,

spulberă orice ideologiecu paloşul ei sub formă de âmbet.sunt oameni care-ţi urâţesc sufletulşi oameni care ţi-l însenineaă.

toţi avem un cel mai frumos om.mama e omul meu

 Serenade

&iaţa începe cu un concert şi cu lacrimi. primul recital îl dăruim mamei"

aşteaptă cu sufletul la gurăsă-i cântăm ceva de cum ne vede.nu ştiu de ce îi place şi cum de nu sureşte, ba c!iar plânge de fericire

la primele noastre serenade.mama se bucură când e toamnă,

frunele coboarăc!emate de palmele pe care le întind spre cer 

ca înspre o !arpă.nu-i place când mă ibesc de nori,

cad pe pământ şi-mi julesc sufletul,tobele nu-s pentru mine.trece timpul pe lângă noi fără să ne dăm seama"nu avem nevoie de alte concerte.

noi suntem orc!estra.

8/16/2019 Poeme Raluca Pavel

4/5

mamă, viaţa se termină cu alt concertşi lacrimile sunt de durere

 Mamă, cei de dincolo primesc scrisori  

'm moartea în carne şi în sânge,

nu ştiu, (oamne, de unde putereasă mai pot vorbi despre ea,singurul lucru cert.carnea mi-e brobită

de când a căut toamna peste mine,în dimineaţa în care mama m-a întrebatdacă cei de dincolo pot citi scrisori,

unde să le lăsăm,să o învăţ şi pe ea...suferea de boala sufletului meu.i-am spus, stelele nu au adresă,

ei citesc în timp ce noi le scriem.moartea nu- i sc!imbă culoarea,ș

doar pe cer se vede aur 

Să-mi scrii, fetiţa mea, am să citesc...

 Punct căprui, urma de tine

)e ştiu şi nu mi-e suficient,

mă întreb dacă cerul te-a creatreal pentru toţi ceilalţi,

aspiraţie pentru mine.te caut sub pomul de Crăciun,

în fiecare tată ce-şi ţine de mână copilul,în inima mamei,uneori şi-n a mea.am făcut un pact cu anii

să-mi numere durerile,ţie - gândurile despre mine. poate odată, te voi descoperi altulsub acelaşi c!ip,

îţi voi recunoaşte în suflet punctul căprui din oc!ii mei.

 poate odată, îmi vei fi suficient

 Să nu căutăm vinova iiț 

 *u, nu-s genul care să caute vinovaţi,

sunt obiectivă când e vorba de mine,tu ştii lucrul asta cel mai bine,oc!ii şi durerea-s ca ai mamei,greşelile i teama de viaţăș

ţi le-am tras la indigo.

8/16/2019 Poeme Raluca Pavel

5/5

da, tată, despre tine vorbescşi nu, între noi nu e o relaţie puternică,de-ar fi aşa, probabil, n-ar fi inviibilă,nu mă refer acum, ci în ani.

tată, tată, ai să regreţi că te numeşti aşa,când ai să vei de ce trage iadul de tine

Trage Iadul de tine, tată

M-am întors să te ajut

când iadul trăgea de tine

 pentru că vorba aceea

nu îţi renegi părinţii

degeaba îţi deşarţi tolba cu amintiri

după un sfert de veac

aş fi vrut să le ştiu

fără să mi le spună cinevaici că eram un g!emotoc cu păr de aur 

 poate dacă eram aşa

nu mă lăsai.

alergam cu ibricul după tine

asta mi-ai spus deunăi

 poate nu era doar un ibric vec!i,

ci cutia +andorei.

mă legănai pe picioare

curios, nici asta nu-mi amintesc

nici faptul că la e%amene te descurcai

 pentru că eu trăgeam de cursurişi tu picai pe subiect

râdeai şi credeai că mă joc

dar nu te poţi juca singur 

m-am întors, tată, după tine

să cer îndurare iadului

deşi, el ştie că mint