Per
3
Aspecte generale privind evoluţia atitudinii distincte a României în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia In perioada 1958-1965, poziţia României în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia a evoluat de la sprijinirea necondiţionată a iniţiativelor Uniunii Sovietice, la o atitudine prudentă şi precaută, pentru ca în final să se producă o distanţare faţă de Moscova, care, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a culminat cu opoziţia şi criticarea unor demersuri sovietice. În lunile care au urmat plecării trupelor sovietice din România, relaţiile româno-sovietice au evoluat într-un cadru stabil, liderii comunişti de la Bucureşti continuând să-şi afirme loialitatea faţă de Moscova. Chiar şi în contextul apariţiei primelor divergenţe în cadrul C.A.E.R. (1959) cu privire la integrarea economică şi specializarea pe ramuri a statelor membre, conducerea de la Bucureşti a evitat să forţeze o ruptură cu Uniunea Sovietică, mai ales că, în cadrul „relaţiilor de colaborare frăţească”, C.C. al P.C.U.S. se declarase de acord cu construcţia combinatului siderurgic de la Galaţi şi, în plus, se angajase să livreze cantităţi însemnate de cărbuni cocsificabili, cocs metalurgic, minereu de fier şi fontă. Atitudinea distincta a conducerii de la Bucureşti a fost reconfirmată la Congresul al III-lea al P.M.R. din iunie 1960, ocazie cu care Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost extrem de elogios la adresa Uniunii Sovietice, mulţumind „C.C. al P.C.U.S., guvernului sovietic şi tovarăşului Hruşciov personal, pentru ajutorul
-
Upload
alexandradobre -
Category
Documents
-
view
223 -
download
6
description
bvnbnhm
Transcript of Per
Aspecte generale privind evoluia atitudinii distincte a Romniei n cadrul Organizaiei Tratatului de la Varovia
In perioada 1958-1965, poziia Romniei n cadrul Organizaiei Tratatului de la Varovia a evoluat de la sprijinirea necondiionat a iniiativelor Uniunii Sovietice, la o atitudine prudent i precaut, pentru ca n final s se produc o distanare fa de Moscova, care, dup moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a culminat cu opoziia i criticarea unor demersuri sovietice. n lunile care au urmat plecrii trupelor sovietice din Romnia, relaiile romno-sovietice au evoluat ntr-un cadru stabil, liderii comuniti de la Bucureti continund s-i afirme loialitatea fa de Moscova. Chiar i n contextul apariiei primelor divergene n cadrul C.A.E.R. (1959) cu privire la integrarea economic i specializarea pe ramuri a statelor membre, conducerea de la Bucureti a evitat s foreze o ruptur cu Uniunea Sovietic, mai ales c, n cadrul relaiilor de colaborare freasc, C.C. al P.C.U.S. se declarase de acord cu construcia combinatului siderurgic de la Galai i, n plus, se angajase s livreze cantiti nsemnate de crbuni cocsificabili, cocs metalurgic, minereu de fier i font.
Atitudinea distincta a conducerii de la Bucureti a fost reconfirmat la Congresul al III-lea al P.M.R. din iunie 1960, ocazie cu care Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost extrem de elogios la adresa Uniunii Sovietice, mulumind C.C. al P.C.U.S., guvernului sovietic i tovarului Hruciov personal, pentru ajutorul prietenesc acordat n plus, n momentul cnd Nikita Hruciov a criticat dur conducerea P.C. Chinez (att n cadrul discursului su, ct i n scrisoarea de informare pe care sovieticii au transmis-o celorlalte delegaii sosite la Bucureti), Gheorghe Gheorghiu-Dej a susinut poziia Moscovei artnd c aceasta nu dorea s-i conving pe chinezi c greesc, ci urmrea s ofere celorlalte partide freti o viziune coerent, bine argumentat, asupra abaterilor ideologice de care se fcea vinovat conducerea P.C.C. i a pericolului pe care acestea le reprezentau pentru unitatea micrii comuniste i pentru pacea mondial.
Odat cu criza Berlinului (1961) i criza rachetelor din Cuba (1962) au nceput s apar primele opinii diferite ale conducerii de la Bucureti, dar cu toate acestea Romnia a susinut poziiile sovietice. Ca urmare a dorinei sovieticilor de adncire a integrrii economice a rilor din C.A.E.R (1962-1963) au aprut primele divergene romno-sovietice i, pe msur ce relaiile cu Uniunea Sovietic se deteriorau, s-a produs o apropiere a Romniei fa de statele occidentale i, totodat, o mbuntire a realiilor bilaterale cu China. Manifestrile ce vizau o imaagine aparte a Romniei fa de Uniunea Sovietic au culminat cu adoptarea Declaraiei din aprilie (1964), document prin care au fost stabilite liniile de for ale politicii externe romneti.
Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, n martie 1965, i preluarea treptat a puterii n partid i n stat de ctre Nicolae Ceauescu nu au adus schimbri acestor coordonate, noul lider de la Bucureti punnd accentul pe necesitatea pstrrii independenei i a egalitii n drepturi a tuturor statelor participante la Tratatul de la Varovia. Astfel, noua postur a statului i-a permis Romniei s ia tot mai deschis poziie fa de modul n care Uniunea Sovietic nelegea s foloseasc n interes propriu Organizaia Tratatului de la Varovia.
