PARCUL NATURAL PORTILE DE FIER

1

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………….....4

I. CARACTERIZARE FIZICO – GEOGRAFICA…………………………………...…5

II. BIOCENOZA PARCULUI NATURAL PORTILE DE FIER……………….…....9

III. ARII PROTEJATE IN PARCUL NATURAL PORTILE DE FIER…………….….15

IV. PROBLEME ACTUALE IN MANAGEMENT………………………………………20

CONCLUZII…………………………………………………………………………….22

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...23

ANEXE…………………………………………………………………………………...24

2

ARGUMENT

,,Natura este singura carte in care fiecare fila pastreaza cate un adevar’’Johann Wolfgang von Goethe

Cand pronuntam cuvintele "Portile de Fier" ne gandim aproape din reflex la celebra hidrocentrala de pe Dunare. Dar oare cati dintre noi stiu ca "Portile de Fier" este si numele unui minunat parc natural din aceeasi zona pitoreasca a Romaniei, care ofera privelisti cel putin la fel de spectaculoase si unice? Consider ca, frumusetea peisajului si ecosistemele incomparabile pe care le cuprinde fac din acest parc o adevarata bijuterie a naturii.  In primul rand, formele de relief sunt deosebit de spectaculoase: versanti abrupti, chiar prapastiosi, vai inguste, pesteri in peretii stancosi ai defileului. Totul este acoperit de o vegetatie abundenta, submediteraneana care da o impresie de natural, de teritoriu virgin. Totodata peisajul este determinat si de climatul cu nuante submediteraneene, care ofera conditii favorabile de dezvoltare unor plante si animale neintalnite in alte parti ale Romaniei (mojdreanul, liliacul, artarul tatarasc, broasca testoasa, vipera cu corn, gusterul etc.). Asadar, frumusetea si unicitatea zonei impun masuri de conservare si protectie, mai ales ca Sistemul hidroenergetic "Portile de Fier" se afla in imediata apropiere,masuri de protectie pentru care militez in acelasi timp si eu. In al doilea rand ,Parcul National “Portile de Fier” , considerat unul dintre cele mai frumose din Europa si un parc cu cea mai veche istorie geologica de pe continentul nostru, dar si cu cea mai mare suprafata din Romania ar trebui sa fie in adevaratul sens al cuvantului o arie protejata. Am ales sa vorbesc despre acest subiect cu dorinta de a promova o interactiune armonioasa a omului cu natura, un model de gestiune durabila si sociala care sa permita dezvoltarea comunitatilor umane. De asemenea conservarea peisajului, a diversitatii biologice si a celorlalte valori ale mediului natural si cultural sunt esentiale.

3

I. CARACTERIZARE FIZICO – GEOGRAFICA

1. POZITIA GEOGRAFICA (anexa 1)

Parcul Natural Porţile de Fier este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării, între localităţile Buziaş şi Gura Văii. In perimetrul său intră şi prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei si Amăjului) şi Munţilor Mehedinţi, precum şi o parte din podişul Mehedinţi şi fâşia de lac ce aparţine tertoriului naţional.

2. GEOLOGIA

Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor, impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor: geologia, geomorfologia, clima, hidrografia etc.

Din punct de vedere geomorfologic, Parcul Natural Portile de Fier se suprapune  Carpatilor Meridionali (Muntii Banatului) si Podisului Mehedinti. De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti.

Altitudinea variază intre 35-40 m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968 m in Muntii Almajului. In general, relieful este format din culmi rotunjite, cu pante domoale,   vai largi, care este intrerupt pe alocuri de zone calcaroase, intruziuni magmatice, depresiuni sedimentare largi etc.

Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci cristaline, magmatice şi sedimentare) a dus la individualizarea unui peisaj foarte complex, cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase, chei, pesteri, intruziuni vulcanice etc).

Parcul Natural Portilor de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber, existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel naţional (sinclinalul suspendat Munteana, neck-ul vulcanic permian Trescovat, Cazanele Dunarii, formatiunile carstice etc.).

Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic, in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozla (plante fosile jurasic inferioare), Munteana-Dumbravita (nevertebrate din Jurasicul mediu si inferior), Bahna (nevertebrate si vertebrate rare miocene), Baia Noua, Eibenthal, Cucuiova si Povalina (plante fosile din carboniferul superior si permian), Bigar, Stenca, Pietrele Albe, Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). De altfel, doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilifer Bahna si Punctul fosilifer Svinita.

3. RELIEFUL

Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul Parcului ating o altitudine maxima de 545,7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara, calcaroasa, in partea estica.

Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968 m). In cadrul masivului se individualizeaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova.

4

Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief ce se includ in Parc prin compartimentul lor sudic, desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana in extremitatea estica a Parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.

Defileul DunariiCursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de

Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Vaii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza, Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire, unde s-au format depresiuni cum ar fi Moldova Veche sau Liubcova.

De la vest la est, acestea sunt: Ingustarea Valea Nerei - Valea Rilii (peste 3 km lungime); Depresiunea Moldova Veche (situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime de circa

29 km); Ingustarea Pescari - Alibeg (6 km lungime); Depresiunea Liubcova (cel mai larg sector din cadrul defileului); Ingustarea Berzasca - Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de

aproximativ 18 km); Sectorul Greben - Plavisevita (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice, pe circa

25 km); Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare; sunt

separate de bazinetul Dubovei; Depresiunea Ogradena - Orsova; Ingustarea Varciorova - Gura Vaii (circa 9 km).

Relieful carsticCele mai spectaculoase sectoare ale Defileului Dunarii sunt cele unde fluviul traverseaza depozite

groase de calcare. Rezistenta acestor roci la actiunea mecanica si in acelasi timp vulnerabilitatea la actiunea chimica a apei, au dus la individualizarea unor sectoare spectaculoase ale vaii Dunarii.In drumul sau prin defileu, Dunarea strabate patru zone calcaroase:

De la Coronini pana la 2 km amonte de confluenta raului Liborajdea cu Dunarea (in arealul Muntilor Locvei; face parte din zona sedimentara Resita - Moldova Noua);

Aval de localitatea Cozla (in Muntii Almajului, sinclinalul Sirinia din zona sedimentara Svinita - Svinecea Mare);

Zona localitatii Svinita (Muntii Almajului); Zona Cazanelor Dunarii (Muntii Almajului).

Relieful carstic este reprezentat de forme carstice de suprafata (exocarst) si de adancime (endocarst).

In Muntii Locvei, calcarele dau un versant abrupt si inalt de peste 100 m, ce continua pe o distanta de cativa kilometri in aval de localitatea Coronini. In arealul localitatilor Garnic si Padina Matei exista un intins platou carstic. Formele exocarstice sunt reprezentate de lapiezuri, doline si vai de doline, chei scurte si salbatice (Livadica, Alibeg); exista si forme endocarstice, cum ar fi Pestera cu Musca (254 m) si Pestera cu Apa din Valea Polevii (951 m).

5

Calcarele din zona Sirinia sunt slab carstificate, formele carstice fiind reprezentate de lapiezuri pe suprafete restranse si doline de dimensiuni reduse. In peisaj se remarca Cheile Siriniei, cu pereti abrupti, brazdati de diaclaze si de fisuri.

In zona Svinita, calcarele jurasice si cretacice au determinat aparitia unui perete masiv, morfologia carstica fiind totusi slab dezvoltata.

In Cazanele Dunarii formele carstice au o dezvoltare deosebita. Lapiezurile formeaza un microrelief caracteristic dezvoltat in partea de SV a Cazanelor Mari si in Cazanele Mici. Dolinele sunt formele ce dau nota caracteristica a carstului din Cazanele Mari (local, ele se numesc vulcane). In masivul calcaros Ciucaru Mare au fost identificate si sapte pesteri, cu o lungime totala de 2155 m, din care cea mai importanta este Pestera Ponicova.

Relieful vulcanic este reprezentat de neck-ul vulcanic Trescovat, principala sursa a rocilor magmatice  permiene din zona Muntilor Almajului. Neck-ul vulcanic reprezinta de fapt lava consolidata pe cosul unui fost vulcan, evidentiindu-se in morfologia zonei printr-un abrupt de 400 m.

Relieful structural se impune prin abrupturi de pană la cateva zeci de metri. Sunt foarte evidente in imprejurimile localitatii Svinita, formand spectaculosul "amfiteatru natural" situat deasupra satului, precum si Cioaca Borii (in zona Trikule), una din putinele statiuni cu Pinus nigra var. banatica (pinul negru de Banat) din Defileul Dunarii.

4. CLIMA

Parcul Natural Portile de Fier se incadreaza in zona cu climat temperat continental cu influente mediteraneene semnificative.

Datorita influentei circulatiei aerului cald de origine mediteraneana, temperatura aerului inregistreaza valori mai ridicate in comparatie cu alte unitati montane. In Defileul Dunarii, climatul este apropiat de cel mediteranean, media multianuala fiind de circa 11°C.

Aflandu-se sub incidenţa maselor de aer vestice si sud-vestice in regiune cantitatile de precipitatii sunt relativ ridicate pentru o zona de pana la 1000 m altitudine de pe teritoriul Romaniei. Cantitatile medii anuale oscileaza intre 800 - 1000 mm.

Directia vanturilor in Defileul Dunarii este  predominant vestica si estica, datorita canalizarii maselor de aer pe acest culoar.

Regimul anual al vitezei vantului se caracterizeaza prin cresteri ale vitezelor primavara (maximele depasesc 20 m/s).

In Parcul Natural Portile de Fier se manifesta vanturi cu caracter local: Brizele specifice defileului datorate diferentelor de temperatura dintre apele fluviului si uscat; Cosava,  bate pe directia SE - NV provocand scaderi semnificative de temperatura cu viteze de

peste 70 km/h; Gorneacul, specific Depresiunii Moldova Noua, bate pe directia NE - SV, cu intensificari ce

depasesc uneori 100 km/h.

5. RETEAUA HIDROGRAFICA

Intrucat limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data de senalul navigabil al Dunarii, fluviul exercita o influenta deosebita asupra componentelor peisajului.

6

In sectorul romanesc al Defileului, Dunarea primeste afluenti, ce isi afla izvoarele in Muntii Semenic, Locvei, Almajului, Cernei si Mehedinti. De la vest la est de principalele cursuri de ape sunt: Nera, Ribisul, Radimna, Moldova, Liborajdea, Camenita, Orevita, Berzasca, Sirinia, Tisovita, Plavisevita, Mraconia, Mala, Ieselnita, Cerna, Bahna si Jidostita.

Dupa construirea barajului de la Gura Vaii si formarea lacului de acumulare, gurile de varsare a tuturor afluentilor directi ai Dunarii au fost inundate si transformate in golfuri de diferite dimensiuni. Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei, Bahnei si Mraconiei. In sectorul Bazias - Camenita, procesul a constat in acoperirea de catre apele Dunarii a conurilor de dejectie formate de rauri la varsarea in Dunare (Liborajdea, Brestelnic, Camenita, Berzasca). In consecinta, a crescut suprafata acvatica, creandu-se noi habitate acvatice si zone umede.

Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania, fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii, care are o inaltime de 60,6 m. Lacul are o lungime de 130 km, o suprafata medie de 700 kmp si un volum mediu de 12 kmc.Construirea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier a determinat stramutarea vetrelor unor localitati (Orsova, Svinita, Eselnita) si disparitia altora (Tisovita, Ogradena, Plavisevita, Ada-Kaleh), vechile vetre fiind inundate de apele lacului de acumulare Portile de Fier I.

In prezent lacul de acumulare Portile de Fier este utilizat pentru producerea de energie electrica, regularizarea debitelor Dunarii, piscicultura, navigatie si agrement, fiind de asemenea un habitat preferat de multe specii de pasari acvatice.

7

II. BIOCENOZA PARCULUI NATURAL PORTILE DE FIER

1. ISTORICUL PARCULUI

În istoria botanicii româneşti, acest teritoriu, caracterizat printr-o floră deosebit de valoroasă şi eterogenă, a cunoscut o concentrare şi proecuare remarcabilă a botaniştilor din ţară, concretizată prin rezultate ştiinţifice deosebite. Botaniştii din trecut, ca Schott, Heufell, Grisellini, Janka, Pančić etc. au semnalat încă din secolul al XIX-lea bogăţia florei, descriind taxoni noi pentru ştiinţă.

Studiile fitosociologice din Defileul Dunării îşi au punctul de plecare în anul 1931, odată cu cu organizarea de către Al. Borza a celei de a VI-a Excursie fitogeografică internaţională în România, când participanţii au parcurs itinerariul Sviniţa-Tricule-Drencova, Cazane, Orşova, Insula Ada-kaleh şi Vârciorova până la Gura Văii. Printre rezultatele acestei excursii, se numără şi o valoroasă contribuţie publicată de K. Domin în 1932 care cuprinde primele informaţii fitosociologice din sectorul Cazane, Insula Ada-Kaleh şi Vârciorova.  

P. Jacuks (1961) consideră că unul dintre cele mai interesante teritorii din sud-estul Europei centrale este Defileul Dunării dintre Porţile de Fier şi Cazanele Mari. Aici se întâlneşte vegetaţia panonică şi transilvanică cu cea central-balcanică şi submediteraneană. Considerând că arcul carpato-balcanic din acest sector a funcţionat ca o importantă cale de migraţie a elementelor montane sudice spre nord cele nordice spre sud, Călinescu şi Iana (1964) arată că Dunărea a favorizat în defileu existenţa elementelor mediteraneene şi termofile endemice şi că defileul Porţile de Fier reprezintă un centru de relicte terţiare şi pleistocene. Pe de altă parte, Dunărea a constituit şi o cale de migraţie pentru elementele pontice de stepă de la este spre vest.

Odată cu construcţia Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţile de Fier s-au efectuat cercetări ştiinţifice multilaterale, în colaborare cu cercetătorii sărbi. Întrucat teritoriul pe care urma să se extindă lacul de acumulare al acestui sistem ducea la inundarea a numeroase zone, investigaţiile trebuia efectuate cu stricteţe şi acurateţe, preconizându-se anumite pierderi în diversitatea specifică. Astfel, după construirea barajului Porţile de Fier, prin imersarea în special a insulei Ada-Kaleh, din flora locală s-au pierdut următorii taxoni: Antirrhinum majus, Astragalus austriacus, Balsamita major, Chaenomeles japonica, Euphorbia peplus, geranium pratense, Helianthus tuberosus, Hemerocalis flava, Kochia prostrata, Maclura pomifera, Morus nigra, Parthenocissus inserta, Parthenocissus quinquefolia, Solidago canadensis, Stachzs atherocalzx, Sternbergia lutea, Tetragonolobus maritimus ssp. Siliquosus, Trigonella coerulea.

Colectivul constituit pentru cercetările botanice în cadrul cercetărilor complexe a obţinut rezultatele uimitoare, dar cunoscând potenialul zonei, deloc surprinzătoare, astfel încât s-au identificat un taxon nou pentru ştiinţă -  Stipa danubialis - 17 taxoni noi pentru flora ţării,  respectiv 25 de taxoni rari găsiţi numai la Porţile de Fier şi o serie de specii endemice.

Pe teritoriul parcului au fost desfăşurate mai multe activităţi de cercetare, finalizate prin teze de doctorat, lucrări de dizertaţie sau licente. De asemenea, rezultatele ştiinţifice fie au fot publicate în articole în reviste ştiinţifice, fie au fost transmise sub formă de raport Administraţiei parcului.

Astfel, în urma cercetărilor, Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier beneficiază de datele ştiinţifice pe următoarele domenii:

8

Biologie/ecologie: Administraţia Parcului deţine rezultate pentru următoarele grupe de cercetare:-    Floră şi vegetaţie: S. Matacă - Parcul Natural Porţile de Fier. Floră, vegetaţie şi protecţia naturii - Teză de doctorat-      Nevertebrate:  Coleoptera, Diptera, Hymenoptera, Arachnida, Decapoda-      Vertebrate: a).reptile - L. Rozylowicz - Metode de analiză a distribuţiei areal-geografice a ţestoasei lui Hermann(Testudo hermanni Gmelin, 1789  în România. Studiu de caz: Parcul Natural Porţile de Fier - Teză de doctorat;

- L. Rozylowicz, C. Tetelea, V. Popescu - Assessing the distribution of Hermann's tortoise (Testudo hermanni boettgeri Mojsisivics, 1888) in the Iron Gates Natural Park, Romania - Articol publicat cu ocazia "Proceedings of the First International Conference on Environmental Research and Assessment",  Bucharest, Romania, March 23-27, 2003.b).păsări - au loc recensământe anuale ale păsărilor de apăc).mamifere - au loc monitorizări ale liliecilor în diferite puncte de pe teritoriul parcului;

Paleotologie/Geologie/GeografiePe teritoriul parcului se derulează practicile de teren ale studenţilor de la diferite facultăţi, de

menţionat fiind Facultatea de Geofizică şi Geologie, ale căror activităţi se pot observa aici.În vederea desfăşurării activităţilor de cercetare pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier este

necesară depunerea la Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier a următoarelor documente:-     cerere prin care se solicită eliberarea acordului/avizului privind desfăşurarea activităţilor/acţiunilor de cercetare.-     Memoriu cu detalierea acţiunilor/activităţilor ce urmează a se efectua, a locaţiilor acestora, a perioadei de desfăşurare, speciile şi habitatele asupra cărora se efectuează cercetări;-      Lista tuturor partenerilor implicaţi în implementarea proiectului;-      Declaraţie pe propria răspundere a managerului de proiect din care să rezulte că:a)  Nu se vor efectua alte activităţi/acţiuni decât cele specificate în memoriu;b) Se va pune la dispoziţia Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier toată baza de date şi rezultatele activităţilor de cercetare/monitorizare, precum şi raportul final (integral al cercetării, cu respectarea drepturilor de autor, în vederea înaintării către autoritatea publică centrală care răspunde de protecţia mediului).

2. BIODIVERSITATEA LOCALA

Parcul Natural Porţile de Fier se remarcă printr-o luxuriantă biodiversitate, fapt ce a facut ca aceasta arie naturală protejată să fie recunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Condiţiile climatice, pedologie, petrografice, geomorfologice, influenţa Dunării asupra acestora, dar şi contextul social au creat locuri unice, care au păstrat de-a lungul secolelor caracteristicile unor habitate specifice.  Ca un veştmânt purtat de secole, dar mereu împrospătat, pădurea îmbracă masivele muntoase ale Munţilor Almăjului şi Locvei în proporţie de 80 %, rămânând versanţii, prin care şi-a creat Dunărea drum, golaşi, dând impresia unor locuri neprielnice, poate chiar respingătoare. Dar doar impresia! Aceste feţe aproape verticale, în ceea mai mare parte calcaroase, sunt populate cu numeroase specii endemice, rare, fire de iarbă, arbuşti şi înmiresmate flori, care parcă poartă taina Facerii Lumii.   Trăsătură caracteristică pentru flora Parcului Natural Porţile de Fier, alături de amestecul de flore boreale, montane cu cele de origine mediteraneană, o constituie coborârea în altitudine a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice (R. Călinescu, S. Iana, 1964). Astfel, inversiunea termică face

9

ca fagul - Fagus sylvatica - să cunoască cea mai joasă altitudine din ţară pe Valea Mraconiei, tisa - Taxus baccata - relict terţiar, pe versanţii ce străjuiesc voiniceşte Cazanele Mari, afinul - Vaccinium myrtillus - populează stâncile golaşe ale Trescovăţului.

În ansamblul ei, flora Parcului Natural Porţile de Fier este reprezentată prin toate cele cinci încrengături ale regnului vegetal, după cum urmează: Phycophyta, cu 71 familii, 171 genuri şi 549 specii; Lychenophyta, cu 34 familii, 67 genuri şi 375 specii; Fungi, cu 48 familii, 252 genuri şi 1077 specii; Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri şi 296 specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114 familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de subspecii şi 5 varietăţi.

Studiul apartenenţei areal geografice a speciilor de plante din arealul Parcului Natural Porţile de Fier relevă o dominanţă netă a elementelor nordice sau apusene (cu un procent de 62,23%), respectiv a celor circumpolare, europene şi continental-europene, medio-europene şi medio-europene-mediteraneene, eurasiatice, inclusiv continentale, arctic-alpine, alpine-balcanice, alpine-carpatice şi atlanto-medio-europene.

Acestea sunt urmate, ca pondere, de elementele sudice şi endemice, respectiv elemente medio-atlantice, medio-eurosiberiene, balcanice şi balcano-pontice, daco-balcanice, carpato-balcane, dacice, balcano-alpino-carpatice şi carpatice, cu un procent de 19,23%.

Elementele orientale sau continental-stepice, respectiv elementele ponto-panonice, ponto-mediteraneene şi ponto-panono-balcanice, totalizează un procent de 11,07 %, iar elementele policore, respectiv cosmopolite şi advenite, un procent de 6,75%.  Numărul de elemente endemice, deşi nu foarte mare, vine ca o completare a  diversităţii mari de elemente fitogeografice.

3. FLORA

Din punct de vedere botanic, există aici una din cele mai bogate şi mai valoroase colecţii de plante din ţară, numărul de specii determinate până în prezent reprezintă 49,9% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre - aproximativ 3500 de specii după Flora R.P.R. şi Flora R.S.R. Cu alte cuvinte, pe 0,48% din suprafaţa ţării, cât reprezintă teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier, se află jumătate din numărul de specii cunoscute în flora ţării noastre, ceea ce explica prestigiul floristic pe care l-a dobândit această zonă. (Matacă, 2003).

Principalele categorii de elemente fitogeografice care intră în alcătuirea florei sunt: eurasiatice (32%), mediteraneene (12%), europene (12%), pontice (10%), central-europene (8%). Acestea evidenţiează interfenţa floristică a diferitelor elemente pe teritoriul parcului, ce s-au suprapus unui fond local, alcătuit din elmente balcanice, carpatice şi dacice.

Numeroasele specii de plante endemice sau cuprinse pe Lista Roşie Naţională, au determinat ca în arealul Parcului Natural Porţile de Fier să fie desemnate mai multe rezervaţii naturale, astfel pe teritoriul judeţului Mehedinţi aferent parcului se succed de la est la vest următoarele rezervaţii, care ulterior prin planul de management, elaborat în concordanţă cu prevederile OUG 57/2007, au fost declarate zone de protecţie integrală:

- Rezervaţia Naturală Dealul Vărănic - Rezervaţia Naturală Gura Văii-Vârciorova - are o suprafaţă de 305ha, cuprinzând multe

elemente endemice sau cu distribuţie sud-vestică, precum Padus mahaleb- Rezervaţia Naturală Valea Oglănicului - Rezervaţia Naturală Cracul Crucii

10

- Rezervaţia Naturală Dealu Duhovnei  - Rezervaţia Naturală Faţa Virului                                       - Rezervaţia Naturală Cracul Găioara - Rezervaţia Complexă Cazanele Mari şi Mici- Rezervaţia fosiliferă Bahna- Rezervaţia fosiliferă SviniţaPe teritoriul judeţului Caraş-Severin aferent parcului au fost declarate arii protejate în special

pentru conservarea şi protecţia speciilor de păsări de apă şi a habitatelor acestora, dar şi pentru protecţia unr plante endemice precum Paeonia officinalis ssp. banatica, respectiv Daphne laureola.

- Rezervaţia Naturală Valea Mare- Rezervaţia Naturală Baziaş- Rezervaţia Naturală Balta Nera-Dunăre- Zona Umedă Calinovăţ- Zona Umedă Ostrovul Moldova Veche Veche                  - Zona Umedă Divici-Pojejena

- Rezervaţia Naturală Peştera cu Apă din Valea Polevii.Dintre speciile de plante, a căror valoare conservativă este deosebită, putem enumera: Marsilea quadrifolia - trifoiaş de baltă - specie de interes comunitar, este semnalată în arealul

parcului din zonele umede create după construirea barajului porţile de Fier, declarate ari de protecţie specială avifaunistică.

Tulipa hungarica - laleaua bănăţeană sau laleaua de Cazane - specie endemică, de interes comunitar, al cărui habitat prielnic îl constituie versanţii abrupţi, şi la prima vedere, neprietenoşi ai Ciucarului Mare, care străjuiesc semeţ Cazanele Mari.

Tulipa hungarica ssp.undulatifolia - laleaua de Banat - subspecie a lalelei de Cazane, se întâlneşte în Rezervaţia Naturală Valea Oglănicului, una dintre cele mai remarcabile rezervaţii din punct de vedere al biodiversităţii.

Campanula crassipes - clopoţeii de Cazane - specie endemică, relict terţiar, sepoate observa pe versanţii calcaroşi ce descriu Defileul Dunării, începând cu abrupturile Ciucarului Mic până aproape de localitatea Pescari, ai cărui versanţi sunt cunoscuţi sub numele de Feţele Dunării.

Cachrys ferulacaea - mărarul de Cazane - specie endemică, se întâlneşte pe rocile de şisturi cristaline ce caracterizează zona Orşova-Porţile de Fier. Specia putea fi observată încă de pe drumul european E70, însă odată cu consolidarea versanţilor, observarea ei este mai dificilă.

Stipa danubialis - colilie - specie endemică, descoperită în perioada cercetărilor complexe efectuate pentru construirea barajului, creşte pe detritus de conglomerate, caracteristică vegetaţiei xerice de pe coaste însorite.

Iris reichenbachii - stânjenel - endemit cu areal restrâns, se întâlneşte pe versanţii însoriţi, pe coaste ierboase şi stâncării ale Defileului Dunării, mai ales în zona Gura Văii-Orşova.

Paeonia officinalis ssp. banatica - bujorul de Banat - specie pentru a carei conservare a fost declarata Rezervatia Naturala Bazias. Este foarte rara, fiind si la limita estica a arealului in tara noastra. Populatiile sunt sarace, planta fiind pusa in pericol atat de pierderea habitatului, cat si de recoltarea ei ca specie de ornament.

Daphne laureola - iedera alba - specie endemica pentru Parcul Natural portile de Fier, pentru a carei conservare, alaturi de alte elemente, a fost declarata Rezervatia Naturala Valea Mare. Foarte rara,

11

are prorietati vezicante asemanatoarea cu ale cantaridei, producand iritarea tegumentelor, leziuni inflamatorii sau ulcerative.

Euphorbia myrsinites - alior - element mediteranean, intalnit numai in zonele sud/vestica si estica a Romaniei. Este pusa in pericol datorita deteriorarii sau micsorarii suprafetei habitatului specific, prin exploatarea calcarului.

Orchis papilionacea - orchidee - ca toate orchideele, si aceasta specie are arealul de distributie limitat, iar prin frumusete si raritate esteuna din speciile de Orchis cele mai apreciate din flora noastra.

Orchis simia - orchidee - element atlantic-submediteranean, specia este importanta din punctde vedere stiintific datorita raritatii ei, se inmulteste greu, iar populatiile sunt sarace ca numar de indivizi.

4. FAUNA

Parcul Natural portile de Fier, datorita conditiilor climatice, hidrografice, geomorfologice, pedologice, antropice care se imbina armonios cu biodiversitatea floristica, reprezinta un adevarat sanctuar entomologic, ichtiologic, herpetologic, ornitologic, chiropterologic, fauna fiind in continuare un tezaur neexploatat din punct de vedere stiintific.

Nevertebratele reprezinta cea mai mare majoritate din fauna cunoscuta pana in prezent de pe teritoriul parcului. Cu toate acestea, o serie de grupe de nevertebrate nu sunt studiate sau sunt empiric studiate.

Dintre speciile de nevertebrate existente pe teritoriul parcului, urmatoarele sunt de interes comunitar si national:

   Austropotamobius torrentium - racul de ponoare - Habitatul preferat îl reprezintă apele curgătoare reci şi repezi (izvoare, pâraie) dar poate fi întâlnit şi în râuri sau chiar lacuri din zona montană. Contrar numelui popular nu este o specie caracteristică apelor subterane unde poate totuşi ajunge odată cu viiturile. De obicei preferă galeriile pe care le sapă în maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau bolovani. Este activ mai cu seamă noaptea consumând aproape orice fel de hrană, din acest motiv reprezintă un adevărat sanitar al apelor. Juvenilii consumă preponderent hrană animală reprezentate de macronevertebrate acvatice în timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală şi chiar frunze de foioase căzute în apă.

Este foarte sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi chimici, în satele unde se practică spălatul tradiţional în albia râurilor populaţiile pot suferi pierderi masive datorită detergenţilor.

Cerambyx cerdo - croitor - speia poate fi întâlnită mai ales în zonele de câmpie, dar poate fi prezentă şi la altitudini mai mari, în zonele favorabile dezvoltării pădurilor de foioase, şi în special în cele de stejar. Se dezvoltă în lemnul stejarului, castanului, fagului, nucului, ulmului, frasinului, salcâmului, preferând trunchiurile groase ale arborilor în vârstă de 120-140 de ani. În vederea protejării speciei trebuie evitate aplicarea de produse chimice şi înainte de toate interzicerea tăierii arborilor maturi sau bătrâni ale speciilor menţionate mai sus.

Lucanus cervus - radasca - este cea mai cunoscuta specie din familia Lucanidae. Traieste in gaurile copacilor bătrâni sau in trunchiurile moarte, in special in padurile de foioase. A fost introdusa in anexele actelor normative privind protectia mediului datorita declinului populatiei si a deteriorarii sau pierderii habitatului preferat. Managementul padurilor practicat de ocoalele silvice presupune inlaturarea materialului lemnos mort sau imbatranit, odata cu aceasta fiind inlaturat si habitatul numeroaselor insecte xilofage.

12

Morimus funereus - croitorul cenuşiu - traieste in padurile cu esente foioase, preferand in special padurile de cvercinee si fagetele, insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in padurile de conifere. Pentru a evita declinul populaţiilor acestei specii sunt necesare protejarea arborilor batrani din padurile de foioase, interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.

Rosalia alpina - croitorul alpin - Traieste in complexul climatic al fagului si coniferelor, mai rar in cel al stejarului, preferand in special fagetele batrane. Specia este periclitată şi considerată prioritară în toată aria de distribuţie. În ciuda popularităţii sale, informaţii despre habitatul şi plantele gazdă sunt insuficiente, ceea ce poate compromite strategiile de conservare. Rosalia alpina a fost considerată în Europa Centrală, specie montană, asociată îndeosebi cu fagul (Fagus sylvatica), iar în europa de sud şi sud-est este raportată şi din zonele joase de câmpieşi plnatele gazdă aparţin unui spectru mai larg de specii.

Callimorpha quadripunctaria - fluture - specia se intalneste in zona padurilor de foioase. Prefera diferiti biotopi mezofili, lizierele padurilor, poienile, desisurile de arbusti, povarnisurile cu vegetatie abundenta. Specie monogoneutica (prezinta o singura generatie pe an), adultii zboara in decursul perioadei iulie-august. Pentru conservarea si protejarea speciei este necesară conservarea biotopilor caracteristici (padurile cu esente foioase), interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori, cercetarea raspandirii speciei pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere.

Pholidoptera transsylvanica - cosaş - specia este un sbendemit pentru Carpaţii Româneşti, după citaţiile din literatura, în Parcul Natural porţile de Fier este cel mai jos punct ca şi altitudine la care a fost intalnita specia.

5. HABITATE

Vegetaţia din spaţiul Parcului Natural Porţile de Fier este alcătuită din păduri, tufărişuri, pajişti şi grupări ruderale, distribuţia acestora fiind condiţionată de particularităţile oropedoclimatice ale substratului.

Pădurea domină peisajul general, indicele de naturalitate calculat pentru Parcul Natural Porţile de Fier înregistrând valori frecvente de 80%

Conform OM 1964/decembrie 2007, privind declararea siturilor de importanţă comunitară, teritoriul Parcului a fost inclus în totalitate în situl ROSCI0206 Porţile de Fier. Formularul standard al acestui sit certifică prezenţa următoarelor tipuri de habitate de inters comunitar (anexa 2). 

13

III. ARII PROTEJATE IN PARCUL NATURAL PORTILE DE FIER

BALTA NERA-DUNARE

A fost declarata rezervatie prin Hotararea nr. 8 din 20.12.1994 a Consiliului Judetean Caras - Severin, este o conform clasificarii IUCN ocupand o suprafata de 10 ha.

Rezervatia este localizata la sud de localitatea Socol, in zona de varsare a Nerei in Dunare. Importanta rezervatiei este data de zona umeda cu vegetatie hidrofila si higrofila specifica (Typha sp., Phragmites sp., Carex sp., Salix sp.), cu o bogata avifauna acvatica: egreta mica (Egretta garzetta) – anexa 3, starcul cenusiu (Ardea cinerea), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) etc.

REZERVATIA NATURALA BAZIAS

Rezervatia naturala Bazias aflata in apropierea localitatii Bazias (comuna Socol). Este o rezervatie de tip mixt, clasificata in categoria a IV-a conform clasificarii IUCN are profil forestier si a fost delimitata in apropierea localitatii Bazias pentru protejarea asociatiilor vegetale de Fraxinus ornus, Cornus mas, Tilia tomentosa, Quercus cerris cu bujorul banatean in stratul ierbaceu (Paeonia officinalis var. banatica, Paeonia mascula) de pe o suprafata de 170,9 ha. Printre elementele faunistice protejate se numara testoasa lui Hermann (Testudo hermanni) – anexa 4, balaurul (Coluber caspius) etc.

ARIA DE PROTECTIE SPECILA AVIFAUNISTICA-ZONA UMEDA CALINOVAT

Aria de protectie speciala avifaunistica (categoria IV IUCIN),  zona umeda Insula Calinovat are o suprafata de 24 ha si este situata pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena, cuprinde Insula Calinovat situata pe fluviul Dunarea si luciul de apa limitrof insulei pana la o adancime de 2 m. Compozitia faunistica si floristica este asemanatoare cu cea a Ostrovului Moldova Veche. Pe insula Calinovat exista o padure cu consistenta plina avand ca specie preponderenta Salix alba.

RAPA CU LASTUNI

Rezervatia naturala Rapa cu lastuni (de tip mixt) se afla la intrarea in Valea Divici dinspre drumul judetean Moldova Veche - Socol a fost infiintata prin Hotararea nr. 8 din 20.12.1994 a Consiliului Judetean Caras-Severin pe o suprafata de 5 ha, pentru ocrotirea cuiburilor si coloniilor de lastuni (Riparia riparia) – anexa 5 - construite in abrupturile formate in depozite loessoide cuaternare.

ARIA DE PROTECTIE SPECIALA AVIFAUNISTICA DIVICI-POJEJENA

Aria de protectie speciala avifaunistica Divici – Pojejena are o suprafata de 498 ha si se afla pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (localitatile Divici, Belobresca, Susca si Pojejena), judetul Caras-Severin Compozitia faunistica si floristica este asemanatoare cu cea a celorlalte doua arii de protectie speciala avifaunistica. Local, apar palcuri rare de Salix alba si Populus alba.

14

REZERVATIA NATURALA VALEA MARE

Rezervatia naturala Valea Mare a fost declarata prin Decizia 556/1973 a Consiliului Judetean Caras-Severin, confirmata prin Decizia 499/1982, avand in prezent o suprafata de 1179 ha. Se afla la 15 km nord-est de Moldova Noua, in bazinul hidrografic al Vaii Mari. Importanta floristica a rezervatiei este data de proportia insemnata a speciei Daphne laureola (iedera mare), relict tertiar.

Padurile de fag, ce coboara de-a lungul vailor pana la altitudini foarte joase, de 150 – 200 m, ocupa o suprafata de circa 400 ha. Alaturi de fag (Fagus sylvatica), vegeteaza carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pucios (Tilia cordata), ciresul (Cerasus avium), paltinul (Acer pseudoplatanus), cornul (Cornus mas), paducelul (Craetegus monogyna) si pe alocuri carpinita (Carpinus orientalis), iedera (Hedera helix), cornisorul (Ruscus hypoglossum), ghimpele (Ruscus aculeatus), drobita (Genista ovata), vinarita (Asperula taurina), curpenul (Clematis vitalba) etc.

Vegetatia abrupturilor calcaroase este foarte diversificata, existand formatiuni specifice de tufarisuri termofile (sibleac). Tufarisurile sunt alcatuite in cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus coggygria), mojdrean (Fraxinus ornus) – anexa 6, visin turcesc (Padus mahaleb) etc. Peretii calcarosi si branele sunt acoperiti cu tufe de Sesleria filifolia sau garofite (Dianthus kitaibelii, Dianthus banaticus), cu endemismele carpatice Erysium saxosum, Draba lasiocarpa, insotite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis), Centaurea atropurpurea etc. Conditii de viata prielnice gasesc si o serie de specii de plante submediteraneene si balcanice, precum : Acanthus longifolius, Allium petraeum, Bupleurum praealtum, Calamintha officinalis, Echinops banaticus.

Importanta geomorfologica se datoreaza reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri, doline, uvale, izbucuri, sorburi, chei, pesteri, avene) intalnit pe Valea Mare sau pe afluentii acesteia (Mudavita Seaca, Ogasul Rau, Ogasul Tisa, Ogasul Greci, Valea Apele Albe). In bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de pesteri si avene, printre acestea numarandu-se pestera Gaura Haiduceasca (1370 m lungime) si Avenul Rosu (149 m diferenta de nivel).

PESTERA CU APA DIN VALEA POLEVII

Rezervatia naturala Pestera cu Apa din Valea Polevii are o suprafata de 3,2 ha si este amplasata pe versantul stang al Vaii Polevii, pe teritoriul administrativ al comunei Coronini, judetul Caras-Severin.

Rezervatia naturala Pestera cu Apa din Valea Polevii cuprinde pestera precum si o suprafata de teren de 3,2 hectare, situata la exterior, care face din unitatea amenajistica nr. 36 A, din U.P. VI - Fetele Dunarii, Ocolul Silvic Moldova Noua. Parcela amenajistica este preluata din amenajamentul silvic intocmit in anul 1996, fiind inclusa si pe harta silvica ce face parte integranta din amenajament.

OSTROVUL MOLDOVA VECHE

Aria de protectie speciala avifaunistica, zona umeda Ostrov – Moldova Veche are o suprafata de 1627 ha din care 345 ha sunt ocupate de insula propriu-zisa si este situata pe teritoriul administrativ al orasului Moldova Noua, judetul Caras- Severin.

Aria de protectie speciala avifaunistica, zona umeda insula Ostrov - Moldova Veche cuprinde insula Ostrov - Moldova Veche situata pe fluviul Dunarea si luciul de apa limitrof insulei, pana la o adancime de 2 m. Pe insula au fost identificate 72 de specii de pasari apartinand la 30 de familii din 14 ordine.

15

Din totalul acestora, 28 de specii sunt incluse in Directiva privind conservarea pasarilor salbatice, printre acestea putând fi citate Phalacrocorax pygmaeus (anexa 7), Phalacrocorax carbo sinensis, Ardea purpurea, Nycticorax nycticorax, - 75 - Egretta garzetta, Oenanthe hispanica, Anas strepera, Anas platyrhynchos, Larus argentatus etc.

Dintre speciile rare de pesti se evidentiaza: Lota lota si Umbra krameri. Flora este reprezentata de elemente arboricole ca Salix alba, Populus alba, Salix purpurea si erbacee ca Salvinia natans, Elodea canadensis, Phragmites australis, Butomus umbellatus, Iris pseudacorus etc.

LOCUL FOSILIFER SVINITA (anexa 8)

Rezervatia naturala Locul fosilifer Svinita (paleontologica)se gaseste in lungul Dunarii, amonte de localitatea Svinita, intre Greben si paraul Iardumovacia – Valea Saraorschi. Este o rezervatie celebra in Europa, cu amoniti din Jurasicul mediu (Dogger). Calcarele feruginoase rosii puternic fosilifere cu cefalopode se gasesc  in faciesul stratelor de Klauss si afloreaza pe o lungime de 5 km, continand peste 60 de forme de amoniti, belemniti, brachiopode, bivalve (printre care Oppelia aspidoides, Lytoceras adeloides, Macrocephalites macrocephalus, Holcophyloceras mediterraneum etc). Este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere mezozoice din Carpati.

CAZANELE MARI SI CAZANELE MICI (anexele 9, 10)

Rezervatia naturala Cazanele Mari si Cazanele Mici a fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, desi importanta acestui spatiu a fost argumentata cu mult timp in urma. Rezervatia are o suprafata de 215 ha si este situata la nord-est de localitatea Dubova intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului.

In aceasta zona Dunarea strabate cea mai ingusta si mai grandioasa zona a Defileului Dunarii, Cazanele Mari fiind despartite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova. Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre Plavisevita si Ogradena, formând o unitate geomorfologica bine individualizata. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunarii in doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei si Plavisevita sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km si o latime de 200 – 350 m, ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai carui pereti abrupti marginesc latura stanga a fluviului si din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe partea dreapta.

Intre bazinetul Dubovei si Ogradena se afla Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime si 150 – 350 m latime. Ele sunt alcatuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) si Dealul Stirbatul Mic (626 m). Flora din zona Cazanelor contine multe elemente submediteraneene in amestec cu cele central-europene. La baza abruptului se intilnesc arborete de fag european (Fagus sylvatica), fag de Crimeea (Fagus taurica), fag oriental (Fagus orientalis), carpinita (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastrul Cazanelor sau artar trilobat (Acer monspessulanum), alun turcesc (Corylus colurna). In zonele cele mai insorite creste cerul (Quercus cerris), alaturi de stejar pufos (Quercus pubescens), gorunul (Quercus dalechampii, Q. polycarpa), liliacul salbatic (Syringa vulgaris).

In zonele umbrite, la numai 120 m altitudine, se dezvolta tisa (Taxus baccata), relict tertiar si monument al naturii. Alte specii de plante ocrotite in cadrul rezervatiei mai sunt: laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica var. undulatifolia), stanjenelul de stanca (Iris reichenbachii), clopoteii Cazanelor (Campanula crassipes), sipica de rape (Cephalaria laevigata), sapunarita rosie (Saponaria glutinosa), cornutul (Cerastium banaticum), colilia (Stipa aristela, Stipa danubialis) etc. Relieful carstic este bine

16

reprezentat atat prin forme de suprafata (lapiezuri si campuri de lapiezuri – specifice mai ales Cazanelor Mici, doline si uvale – ce dau nota dominanta a Cazanelor Mari), cat si de adancime (au fost identificate 7 pesteri, cu o lungime totala de 2155 m, din care cea mai importanta este pestera Ponicova). La intrarea in pestera Ponicova, paraul cu acelasi nume creeaza niste chei scurte si salbatice si un pod natural lung de circa 25 m si inalt de 6 – 8 m. Aceasta pestera are o lungime totala de 1666 m, strabatand Ciucaru Mare si iesind in Dunare.

LOCUL FOSILIFER BAHNA

Rezervatia naturala Locul fosilifer Bahna (paleontologica) a fost declarata prin HCM 1625/1955 pe o suprafata de 10 ha in bazinetul depresionar Bahna – Orsova, intre localitatile Bahna si Ilovita, intre paraiele Curchia si Lespezi (comuna Ilovita). Este unul din cele mai cunoscute si mai interesante puncte fosilifere de la noi din tara, cu o mare valoare stiintifica.

Este descrisa o bogata fauna de nevertebrate marine, dominata de bivalve (ostreide), corali si gasteropode. Exista doua puncte de interes: unul la Ilovita, unde depozitele de calcare si argile marnoase contin numeroase moluste, echinide si foraminifere fosile, apartinand Sarmatianului si altul la nord-vest de localitatea Bahna, la Curchia, unde calcarele recifale contin numerosi corali, briozoare, gasteropode, bivalve, echinide, brachiopode etc.

DEALUL DUHOVNEI

Rezervatia naturala Dealul Duhovnei (de tip forestier) a fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, este localizata intre Valea Vodita si afluentul pe dreapta acesteia, Paraul Duhovnei, in apropierea comunei Ilovita. Se intinde pe o suprafata de 50 ha si are ca obiect al ocrotirii padurile seculare de alun turcesc (Corylus colurna) – anexa 11- in amestec cu gorun (Quercus petraea) - paduri de osieci.

REZERVATIA NATURALA GURA VAII – VARCIOROVA

Rezervatia naturala Gura Vaii – Varciorova (floristica si forestiera) se afla in extremitatea estica a Parcului, in apropierea localitatii Gura Vaii. A fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, avand in prezent o suprafata de 305 ha. In cadrul rezervatiei sunt ocrotite paduri cu o compozitie floristica foarte diversificata, cu multe specii rare in flora tarii noastre.

In compozitia acestora intra gorunul auriu (Quercus dalechampii), garnita (Quercus frainetto), visinul turcesc (Padus mahaleb), alunul turcesc (Corylus colurna); in stratul arbustiv si subarbustiv se intalnesc paducelul negru (Crataegus pentagina, Craetegus nigra), scumpia (Cotinus coggygria), smochinul (Ficus carica), iar in cel erbaceu - unghia ciutei (Ceterach officinarum), ruginele (Asplenium cuneifolium), feriga cazanalelor (Cheilathes marantae), camasa romanilor (Tunica saxifraga), garofitele (Dianthus banaticus, Dianthus varciorovensis), viorele de stanca (Viola rupestris, Viola luteola), mararul Portilor de Fier (Cachrys ferulacea), lumanarica (Verbascum varciorovae) etc.

17

FATA VIRULUI

Rezervatia naturala Fata Virului are o suprafta de 6 ha, fiind amplasata la circa 4,5 km aval de gura de varsare a raului Bahna in Dunare, intre paraul Slatinicului si Creasta Virului. Datorita reliefului foarte variat, cu pante de 25 – 45 grade si orientarea sudica si sud-estica s-au format mici cascade si chei de un pitoresc aparte.

Pe fondul unui climat de asemenea variat (central-european si submediteranean), in cadrul rezervatiei se protejeaza o flora caracteristica, cu Cacrhys ferulacea, endemitele Minuartia cataractarum, Rubus severinensis si numeroase specii de arbori – Quercus virgiliana, Corylus colurna, Celtis australis etc. O valoare deosebita o prezinta asociatia relicta tertiara de sambovina cu nuc (Celto – juglandetum regiae).

CRACUL CRUCII

Rezervatia naturala Cracul Crucii este o rezervatie floristica cu o suprafata de 2 ha, amplasata in dreptul barajului, deasupra tunelului “Mosul”, intinzandu-se pana pe platoul denumit de localnici „Crucea Sfantului Petru”, destinata conservarii pajistii de o rara valoare peisagistica cu Minuartia capillacea (anexa 12), Cacrhys ferulacea si Cheilanthes maranthae.

VALEA OGLANICULUI

Rezervatia naturala Valea Oglanicului are o suprafata de 150 ha, avand profil floristic. Situata in aval de localitatea Gura Vaii (comuna Breznita-Ocol), pe versantul drept al Vaii Oglanicului, aceasta zona adaposteste o specie unica in România – Gladiolus illyricus, precum si alte specii endemice precum Tulipa hungarica var. undulatifolia (endemit pentru zona Portilor de Fier), Paeonia dahurica, Stipa eriocaulis (Stipa pulcherima ssp. mediteranea).

CRACUL GAIOARA

Rezervatia naturala Cracul Gaioara este o rezervatie floristica aflata in extremitatea estica a Parcului, in apropiere de localitatea Dudasu Schelei si protejeaza pe o suprafata de 5 ha relictele tertiare Ephedra distachya (carcelul), Scorzonera lanata, Centaurea atropurpurea si endemitele Stipa danubialis, Cephalaria uralensis var. multifida.

DEALUL VARANIC

Rezervatie mixta avand o suprafata de 350 ha, este situata in apropierea comunei Breznita Ocol ce protejeaza habitate de importanta europeana dezvoltate pe calcare - formatiuni de tufarisuri submediteraneene (siblac) cu carpinita (Carpinus orientalis), liliac salbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus). Printre elementele faunistice protejate se numara testoasa lui Hermann (Testudo hermanni boettgeri), vipera cu corn (Vipera ammodytes), etc.

18

IV. PROBLEME ACTUALE IN MANAGEMENT

1. POLUAREA DE LA MOLDOMIN DIN CLISURA DUNARII

Pana la primirea fondurilor pentru ecologizarea iazului, locuitorii zonei trebuie sa suporte zilnic calvarul poluarii cu steril, in timp ce Garda de Mediu da amenzi. Voluntarii Grupului Ecologic de Colaborare Nera raman principalii dusmani ai poluarii fluviului si in acest an.

“In aceasta perioada cea mai afectata de poluare este localitatea Coronini, care este situata la o distanta de aproximativ 3,5 kilometri de iaz si unde in data de 8 aprilie vizibilitatea era redusa sub 10 metri, inclusiv pe portiunea de drum national intre Moldova Noua si Coronini”, a spus consilierul pentru relatii publice al CEC Nera, Doina Margineanu. ONG-ul monitorizeaza de cinci ani nivelul poluarii din Clisura, printr-un proiect finantat de UE.

Voluntarii Grupului Ecologic de Colaborare Nera raman principalii dusmani ai poluarii fluviului si in acest an. Tinerii adunati in jurul lui Cornel Popovici Sturza au inceput la mijlocul lunii decembrie a anului trecut proiectul “Poluarea cu deseuri miniere pe Dunare, realitate si in acelasi timp bomba mediatica”. Proiectul este destinat reducerii poluarii cu deseurile miniere pe care vantul le aduce din Moldova Noua, Pojejena si de pe teritoriul comunelor Veliko Gradiste si Bela Crkva din Serbia.

Consilierul pentru relatii publice din cadrul asociatiei, Doina Margineanu, a spus ca eforturile echipelor din Romania sunt impartasite de colegi de peste granita, din Serbia, dar si de autoritati locale. Pentru toate activitatile antipoluare exista o finantare din partea Uniunii Europene de peste 50.000 de euro. Diferenta o acopera Guvernul Romaniei si Asociatia GEC Nera.

2. GESTIONAREA DESEURILOR LA HIDROCENTRALA PORTILE DE FIER (anexa 13)

Cea mai mare hidrocentrala din Romania, cea de la Portile de Fier I, pierde anual peste un milion de euro din cauza gunoaielor care vin pe Dunare. Fiecare din cele sase hidroagregate este oprita o data pe saptamana pentru a fi curatata de busteni, deseurile menajere si peturi care blocheaza caderea apei. Anual, zeci de mii de tone de busteni, peturi si resturi menajere se opresc pe prizele de apa la Portile de Fier I. Cele mai mari probleme sunt in perioadele ploioase, cand creste debitul si fluviul aduce de pe maluri mii de tone de deseuri.

“Sunt nopti in care pleaca cinci, sase pana la zece masini de plutitori curatati de griferele cu care e dotata centrala”, a spus Mihai Midus – dispecer Hidrocentrala.

La Portile de Fier I, fiecare hidroagregat este oprit o data pe saptamana pentru a fi curatat, dar aceasta masura este costisitoare.

Adunate de-a lungul unui an, toate opririle hidroagregatelor insumeaza aproape 300 de ore. Asta inseamna ca 12 zile dintr-un an, colosul de la Portile de Fier I e oprit de gunoaie. Pierderea se ridica astfel la 120.000 de megawatti ora. Transformate in pierderi banesti, suma depaseste un milion de euro.

3. CONSILIUL STIINTIFIC AL PARCULUI NATURAL PORTILE DE FIER

Unul dintre cele mai importante parcuri naturale din tara, cel de la Portile de Fier, va fi condus de un Consiliu Stiintific, din care fac parte importante personalitati din lumea stiintei si a cercetarii romanesti.

19

Cei mai multi dintre cei 13 membri ai consiliului sunt cunoscuti profesori universitari din Bucuresti, Craiova, Timisoara, Brasov si Drobeta-Turnu Severin. Directorul Consiliului Stiintific al Parcului National PORTILE DE FIER a ramas Nicolae Jiplea, iar ca presedinte a fost aleasa prof. univ. dr. Maria Patroescu, de la Facultatea de Geografie a Universitatii din Bucuresti.Consiliul Stiintific are responsabilitatea de a studia si aproba programele de investitii, de constructii civile si industriale, de amplasari si obiective culturale si stiintifice care se vor realiza in interiorul parcului, a carui suprafata este de 115.655,80 ha si care adaposteste 4.200 de specii de plante si animale ocrotite de lege.

Cu 18 rezervatii naturale unice si cu o natura remarcabila prin frumusetea si salbaticia peisajelor sale, Parcul Natural Portile de Fier beneficiaza si de Defileul Dunarii, cel mai lung defileu din Europa si unul dintre cele mai spectaculoase de pe continent.

Parcul Natural Portile de Fier a fost creat cu scopul protejarii a 332 specii de animale, 208 specii de pasari, peste 17 specii de reptile si 117 specii de plante, toate regasindu-se pe lista plantelor si animalelor amenintate cu disparitia.

20

CONCLUZII

Am inceput realizarea acestui proiect interesat fiind de tot ceea ce presupune un parc natural (de la peisaje, vegetatie, fauna ,clima pana la probleme legate de biocenoza sau managementul actual) si totodata pasionat si intrigat de misterele naturii. Ma declar multumit de cele aflate si cu siguranta Parcul Natural ,,Portile de Fier’’ este un obiectiv turistic special ce merita protejat si admirat de fiecare individ in parte.In mare masura a ocrotii o frumusete a naturii reprezinta a te repecta pe tine, a fi educat. Strict vorbind de Parcul Natural ,,Portile de Fier’’ din punct de vedere istoric acesta a traversat mai multe etape fiind un teritoriu foarte interesant. Cercetările geologice şi arheologice au dus la descoperirea celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa având o vechime de circa 9000 ani. În timpul stăpânirii romane, împăratul Traian a construit un pod care traversa Dunărea şi a cărei structură se poate admira şi astăzi parţial. De asemenea in perioada feudală, s-au construit diferite cetăţi şi mânăstiri, printre care Cetatea Medievală Tricule şi Mânăstirea Vodiţa. Simbolul Parcului indică cele trei trăsături ale sale: cea istorică prin turnurile Tricule, cea botanică prin Laleaua de Cazane şi cea geologică prin fosila unui amonit. Parcul Natural ,,Portile de Fier’’reprezinta un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrării nealterate a tradiţiilor. Imbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor trebuie să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, desfăşurate în armonie cu natura. Intr-un mod unic aceasta zona pitoreasca, inconfundabila cuprinde o multitudine de elemente de interes. Plecand de la valori peisagistice,naturale,antropice si pana la valori stiintifice,culturale si educationale arealul Parcului Natural ,, Portile de Fier’’ capata valoarea unui muzeu geologic in aer liber. Prin intermediul acestui proiect, am staruit in a demonstra ca acest parc natural necesita a fi ocrotit, admirat in adevaratul sens al cuvantului. Nu numai ca ,Parcul Natural ,,Portile de Fier’’ cuprinde peisaje minunate si ecosisteme unice, ci ,acesta reprezinta intradevar un mijloc de promovare a activităţilor turistice si de recreere. De retinut este faptul ca, parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă in diferite nuante. In concluzie, ,, Geniul omenesc nu va putea nicicând nascoci inventii mai desavârsite ca acelea create de natura, în care nu lipseste nimic si nimic nu-i de prisos.’’ (Leonardo da Vinci)

21

BIBLIOGRAFIE

1. Naturalitate şi antropizare în parcul natural "Porţile de Fier", Gabriela Manea, Edit.Univ., 2003

2.Romania, Michelin, Edit. Amazon, 2000

3. http://ro.wikipedia.org

22

ANEXE

Anexa 1. Pozitia geografica a Parcului Natural Portile de Fier

23

Anexa 2. Habitate de inters comunitar

Cod Natura2000

Denumirea tipului de habitat

3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea

3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din

Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion3280 Râuri mediteraneene cu scurgere permanentă cu specii din Paspalo-Agrostidion şi

perdele de Salix şi Populus alba

40A0* Tufărişuri subcontinentale peri-panonice6110 * Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)6210 Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco-

Brometalia)6260* Pajişti panonice şi vest-pontice pe nisipuri6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel

montan şi alpin8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin

(Thlaspietea rotundifolii)8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase8230 Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe

stâncării silicioase8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion9170 Pãduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum;91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion)91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae,

Salicion albae)91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba9530* Vegetaţie forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica

Anexa 3. Egreta

24

Anexa 4. Testoasa lui Hermann

25

Anexa 5. Lastunul

26

Anexa 6. Mojdreanul

27

Anexa 7. Cormoranul mic

28

Anexa 8. Rezervatia fosiliera svinita

29

Anexele 9, 10. Cazanele mari si mici

30

Anexa 11. Alunul turcesc

31

Anexa 12. Minuartia capillacea

32

33

Anexa 13. Campanile de ecologizare in Parcul Natural Portile de Fier

34