O instituTie a responsabilitalii

Abstract: in this paper ltyto show how Popper's suggestion to change an optimistic assumption aboutpoliticians can help us to stress the soda! contract between government and citizens. This paper has threeparts The$rst two sections revisit Kar! Popper's epistemotogyin order to bridge the domain of public policieswith his theory. The last section builds upon the institution qaccountabiiity in the potidcat process.

Keywords: optimistic assumption. public policies, faillibility, institution ofaccountability, social contract. representation, popperian epistemology.

Voi incepe demersul de cercetare reconstituind in prima parteepistemologia lui Popper gi paralelele pe care le face el Tntre epis-temologie gi teoria despre politico Tn texte aflame practic in toatelucririle sale, Tncepand cu Log/ca cercefddf gi pina la Conyecfud F/respingeri, t6r6 a aco\l Mizeria istoricismului, Societatea deschisigi du$mani} sii.

Dad nu ar exista lucririle lui Popper gi ar exista doar viata sa:foarte lunge dealtfel, ea singura ar fi extrem de instructive. Tnainte de

virsta majoratului, un adolescent insufletitde idealurile revolutionare mauiste, apoiun tAnir cercetitor in epistemologie, unsavant evreu in formare obligat si se sta-bileasci opt ani in Noua Zeelandi, pen-tru a ajunge Tn cele din urm6, la sfargitul

razboiului, profesor la London School of Economics, pentru a seIntoarce tirziu Tn Viena natan pentru conversatii cu pulinii intelec.tualicare mai traiau din generatia sa, de obicei intorgi gi ei din exil.

Dar exists lucririle gi, mai mult decit ele, ideile, modus provocator ant pentru viziunea traditionala despre cunoagtere cit gi des-pre politico. idei pe care Tncercim si le expunem aid.

Popper reconstitute el insugi pozitla epistemologica pe care ocritics, pozitie pe care o denumegte and feorla adel'3ru/u/ mani-fest, c6nd optimism cognitiv, c8nd peoria curtoa$terii galeata, c6ndvenl#ca!/ons/m (inca o data, unii dintre termenii acestei expuneriaunt introdugi de noi Tn spiritul ideilor lui Popper), ilustrind-o cuteoria despre cunoagtere a lui Descartes.

Pentru teoria adevirului manifest, omul este ficut ca si ajungala cunoagtere, adevirul este la indemana, gi omul nu trebuie sifaa altceva debit si-l culeaga gi si-l ageze in cunoagtere ca Tntr-ogaleata. Garantul acestei operatic este Dumnezeu. acea calitate a

Robert SaboticiSNSPA(robert.sabotici@gmail.com)

60 %oltitorizcW!.2lgli£iblP!!%

acestuia numiti u'eras/fas De/, faptul ci Dumnezeu este sursa adevirului gia fncrederici acesta plate fi atins

Popper observe ci presupozitia teoriei adevirului manifest este aceasta: ci omul esteficut sd ajunga la adevir, gi mai observe ci singura dispute dintre adeptiiteoriei(practicton filosofii, cu exceptia scepticilor gia pragmatigtilor care atari fundationalismul) esteaceea privind calea pe care putem ajunge la adevar; rationaligtii ca Descartes spun ciaceasti cale este ratiunea, empirigtii ca Locke spun ci aceasti Gale consti Tn simturi

Tn conditiile in care omul este ficut si ajunga la adevar. gi constatim totugi ci el ajungela fals de multe ori, mai intii trebuie explicat ce este falsul gi apoi de ce ajunge omul la e

Falsul nu este altceva decat o lipsa, lipsa adevaruluil aceasti lipsa la Descartes aredoug forme: negatia, faptul cg, prin natura sa, omul (adica lui res cog/fans, sufletului:pentru ca asta este omul -- corpul este dear un mecanism, un instrument la dispozitia lui

pentru Descartes) nu plate cunoagte ceea ce este rezervat dear cunoagterii divine, gi

privatia, faptul ci omul nu ajunge sd cunoasci adeviruri care sunt totugi pe misura saTn ceea ce privegte cauza pentru care omul ajunge la falk, aceasta este liberul arbitru

uman; Descartes introduce in joc gi diavolull sub numele de ma//n gen/e (geniu rau), carempinge pe om spre falk, dar omul are liber arbitru in fata acestei actiunDumnezeu, care ii garanteaza omului ajungerea la adevar, nu plate fi cauza pentru care

el ajunge la fals. Nu este mci micar cauza indirect, pentru ci ii da facultati, ratiunea gi vointaperfect proportionate cu scopurile lor naturale; mtiunea, care este mai putin Tntinsi pentrucunoagtere, iar vointa, care este maiTntinsg. pentru ci se aplica tuturor activitatilor umane

Liberul arbitru uman (sintagma Tn francezg, ca in romana de altfel, are folosirea comu.ni sinonimi cu free w/// in engleza, dar are intelesul tehnic religios conform ciruia toateactele omuluisunt congtiente gi intentionate) se exerciti Tn toate actele omului, inclusiv inacelea de cunoagtere; omul alege in mod congtient, prim vointa sa, lipsa, si ajunga la fals.lar acesta se petrece pentru ci vointa, fiind mai Tntinsi decit ratiunea, omul fie o aplicaacolo unde nu poate cunoagte, gi astfel ajunge la negatie. fie o indeparteazi de la ceeace plate cunoagte gi astfel ajunge la privatie

Se plate observa ci, Tn pofida efortuluifacut, Descartes nu a putut rupe raspundereadivine de alegerile omului, pentru motivul ci apare cu claritate intrebarea: Tn baza a cealege omul si faa un uz nepotrivit de vointa sa? adia problema deciziei se mutt la unalt nivel gi aga mai departe (o discutie tehnici semnificativi apare la William James, undeeste investigate posibilitatea ca omul sg fie influentat din afari si faa aceasti alegere,dar atunci. Tn ultimi instanta, determinirile ajung la Dumnezeu; dupe cum exists posibili-tatea ca alegerea si fie ficuti in mod spontan, ex nihilo, din nimic; James remarci faptulci aceasta este o dilemi pentru ci spontaneitatea exclude personalitatea omului. actuleste ex nihilo, nu ex persona, iar determinarea externi o exclude de asemenea; scopulnostru aid nu este si discutim aceste aspecte)

In schimb, merits si amintim ci modu! de gandire cartezian in privinta cunoagterii areo paralela perfecta in modul religion de a gandi binele gi raull August1n este exemplar inacesti privinta prin tripartitia riului.

Raul metafizic nu exists; adia nu exists un principiu riu alituri de cel bun. Dumnezeulraul este o lipsa, p/foaf/o De/ sau pdvaf/o bon/, intrucit Dumnezeu este binele insugi

Riulmoraleste produsul liberuluiarbitru uman, exact ca falsul; din gregita intrebuintarepe care o da ratiuniigi vointei sale, lisate de Dumnezeu pentru ca omul sa aleaga bineleacesta ajunge la rau, la lipsa binelui

lar raul fizic este pedeapsa divine pentru pacatul moral al omului, pentru faptul ci aales raul. Dad ar fi si glumim, am spune cd pedeapsa divine, pentru faptul ci ajunge lafats - ca si ducem analogia pina la capat - ar fi egecul tehnologic (adica egecul in ceeace Tntreprinde omul gi necesiti cunoagtere, cu sensul vechigrec al termenului fechne).

Dar mult mai relevanti este pentru tema noastri paralela pe care o face Popper insugicu gandirea traditionala despre politico. Acesta observe ca. Tn aceasti chestiune, se facepresupozitia ci exists conducdtori bud; singura dispute este Tn privinta identitatii acesto-'al marxigtii spun ci acegtia sunt proletarii, iar oponentii lor spun ci sunt burghezii.

Popper plaseaza in peisaj gi un analogon pentru mann genie, este vorba despre aceleforte conspirationale, ca de exemplu biserica, foarte influente, care urmiresc, de pildaprin religie, si-i mentina pe muncitori in ignoranta, si-i faa si ajunga la fats (aid trimite-rea este directs la celebrele doug surse marxiste ale religiei, cognitive - religia furnizeaziexplicatii false pentru cauzele naturale - gi socials - religia furnizeazi clasei dominanteun instrument de control asupra celorlalte clare).

Popper arab ci ceea ce trebuie facut, ant Tn cazul politicii, cit gi in acela al cunoagterieste si se schimbe presupozitia fundamentals. Tn cazul politicii, si se renunte la ideea ciexists conducitori bud gi si se asume aceea ci once conducitor plate face riu

Tn aceste conditii, oamenii trebuie si caute metode, de fapt aranjamente constitutionale(stat de drept cu separarea puterilor, democratie liberals), pron care si-i impiedice pe con-ducatori, oricare ar fi ei, si faa rau, sau, cel putin, si-i oblige si faa cit mai putin riu.

in mod analog, trebuie asumati in cunoagtere presupozitia ci oamenii ajung la fats:oamenii sunt failibili, supugi erorii, dupe cum demonstreazi istoria cunoagterii umanecare este o succesiune de teorii falsificate in bmp. Tn acest caz, ceea ce trebuie ficut estesi fie criticate diferitele ipoteze si teorii, gi si se ajunga la falsificarea lor.

Aceasti testare urmati de falsificare elimini vechile ipoteze gi teoriigi stimuleazi pro-ducerea de noi ipoteze gi teorii. care la rindul lor suet supuse criticii gi falsificirii. Astfel:are loc progresul cunoagterii, iar falsul are un rol pozitiv Tn cunoagtere.

Popper compare progresul cunoagterii cu ascensiunea unui alpinist care, atuncband se afli la poalele muntelui, crede ci ceea ce are Tn fate este cel maiinalt virf, iar:and ajunge pe el, descopera alt virf gi aga maideparte. Aceastd observatie TI face siafirme ci cunoagterea umani este finite iar ignoranta este infiniti (aceasta sustinerenu este incompatibila cu verificationismult gi pentru verificationi$iti cunoa$terea estemitata, iar ceea ce nu gum nelimitat, cel putin extensional). Aceasti teorie pe care

o descrie Popper se numegte falsificationsim sau rationalism critic, uneoriise maispune gi failibilism, dar termenul se atribuie gi unor pragmatigti ca Peirce sau Deweysau unor sceptics ca Pyron; Popper insugi, folosind o metafora, vorbegte despre feoda cunoaFtedf /antenna, despre purtarea unum fascicol critic de lumini peste diferitele

S-a argumentat Tmpotriva ideilor lui Popper ci, Tn fond, Tntrucdt falsul este dualul ade--arului, ceea ce propune el nu este un alt tip de epistemologie ci dear o reinterpretare din

perspectiva falsuluia epistemologiei traditionale.Dad dorim, putem si ne reprezentam diferenta dintre cede doug moduri de a descrie

cunoagterea prin comparatia dintre inductia pozitiva gi inductia negative. Verificationsitulface inductie pozitiva, igi pune problema adevirului enuntului foafe /ebede/e sant a/6egi cauti inca o lebidi alba gi inca una gi inca una g.a.; in prezenta aceleiagi propozitiifalsificationistul vrea si o falsifice gi cauti o lebidi de alta culoare

teo $i ipoteze

62 $Kottit07izarea poGxticiCor pu6GKe

Trebuie recunoscut ci, intrucit Tn domeniul factual inductia pozitiva complete nufunctioneaza, falsificationistul se afli la prima vedere Tn avantaj, pentru ca, gasind o le-bada de alta culoare, el elimini o anumiti ipoteza. La o a doua priviro, se observe Tnsdca. chiar dupe spusa lui Popper, ignoranta fiend infiniti eliminAnd o ipoteza nu faa niciunprogres pentru ci rimine o infinitate de are ipoteze. lar verificationistul pare Tn avantajcel putin sub un aspect, acela tehnologic al aplicariiteoriei sale dupe ideea sa ci lebedelesunt albe, pina si o gaseasca pe cea de alta culoare, le-a pains pe toate celelate (dacadorim un exemplu mai putin trivial: este drept ci. pentru viteze mai mari de deplasare aleobiectelor, mecanica newtoniani este false, ea este doar un caz particular al celei einste-Iniene. acela Tn care obiectele se deplaseaza cu viteze micil cu toate acestea, racheteleau ajuns pe luna dupe mecanica newtoniana).

Simplu spud, aga cum verificationistul are o problems cu teorii considerate lunge vre-me adevirate gi dovedite ulterior false, gi falsificationsitul are o problems cu succcesultehnologic al unor teorii pe care la un anumit punch a reugit sa le falsifice

La drept vorbind, mai are o problems, majors chiar. aceea ci enunturi cum suet ace-ea ale logicii gi matematicii sunt excluse de la falsificare. Ori. a le declara neinteresantepentru cunoagtere, cum face Popper, nu este suficient.

Pe lange aceasta. Popper mai are o problems cu ceea ce el numegto cunoaFtemdana/a, un caz particular de cunoagtere neinteresanta, enunturile cotidiene, considerateaproape intotdeauna adevarate, gi care gi functioneaza ca atari. De fapt. acestea dinurmi sunt un caz trivial al unei situatiimai generale, anume, atunci and exists un dome-niu inches de fapte, o teorie care propune o anumiti sintaxare a acestor fapte plate fi purgi simplu adevirati exact aga cum sunt adevirate ari rest formulele logice gi matematce (Tn fond, mecanica newtoniani este un astfel de exemplu de teorie valabili pentru unanumit domeniu inches de fapte; faptele respective nu trebuie si fie neaparat numarabile,ci tipologizablle)

Se pare ci solutia la aceasti problems este data de Heisenberg care, debi este, proba-bil, cea mai mare monte gi unul dintre cede mai mari caractere din secolul XX (Heidegger,Einstein gi Wittgenstein inclugi), totugi pare si fi avut slibiciuni in speculatii de naturefilosofici; dar a dat o bud sugestie pentru problema noastra, vorbind de un fel de teoriiinchise, vande cum spuneam, pe un anumit domeniu de fapte. Rostul falsificationismuluiar fi tocmai si contureze granitele intre care aceste teorii sunt vande; aceeagi functie ansipoate fi realizati gi pe Gale verificationista (se pare ci este greu si scapi de dualitateadintre adevir ;i fals).

Inspirat de ideea .ci filosofia este nu numaio colectie de raspunsuri, ci, Tn primul rand.un mod de a intreba'l, enuntata de Adrian Miroiu, consider ci putem introduce o definitiea politicilor publice, ca aceea cu care se deschide lucrarea de fate, .politica publica esteceea ce oficialiidin guvern deg si faa sau si nu faa in materie de probleme publice '

dar este mai interesant ca, ficind distinctia dintre domeniul propriu-zis gi disciplina care TI

studiaza, parte a gtiintei politice, teoria despre politici publice, si formulim Tntrebiri des-pre domeniu: ,,ce anume face ca o noun politico si fie necesari? cum pot politicile si fieconstituite pentru a raspunde eficient unor nevoi? ce contribuie la eficienta unei politico?de ce uneori sunt continuate politicile ineficiente? care ar trebui si fie standardele pentruevaluarea politicilor?"a.

O astfel de abordare interogativa are avantajul ci nu se angajeaza fate de o anumitipozitie teoretici gi last deschise optiunile de raspuns. Totugi. putem observa, din pele

citeva intrebiri pe care le-am citat acum dupe ce am ficut o anumiti prezentare a pro-blematicii politicilor publice, ci ele se indreapta Tn primul rind asupra continutul tehnic alelaboririi politicilor publice, acela despre care aminteam ci frecvent este considerat a fio problematica de administratie

intrebiri care ni se par mai sugestive din punctul de vedere al interesului nostru suntacestea: au politicile publice o incircituri ideologica? raspund politicize publice realizateangajamentelor luate de guvernanti? poate fi stability o legatura intre politicile publiceangajate $i intentia de vot? etc. etc.

Dupe cum am mai aratat, nu dorim debit sd mutim atentia spre o zona mai putinInvestigate a politicilor publice gi si vedem cum functioneaza aceasti zona de contactdintre politic gi politico publice in Romania in cazul Legit Educatiei Nationale. Pentru aoferi acesteiaplicatii un back-ground, este potrivit si completam sistematizarea pe care

Odati distins intre domeniul efectiv al politicilor publice, al deciziilor guvernamentalern materie de probleme care privesc afacerile publice, nu pe pele private (de la politica externi gi de securitate, pina la aceea de sinitate sau de educatie), gi teoria des-pre acest domeniu, iar teorie Tnseamni Tn primul rind analiza academia neangajata Tn

influentarea politicilor publice4, constatim existenta distinctiei pe care o aminteam dejadintre politico gi politici publice

Ea a primit chiar o denumire tehnici, aceea de d/hofomia po//f/ca-admhfsfraf/e, care,se refers la separatia dintre activitatea politico gi administrarea avila"sl aceasti sintagmise refers Tn primul rind la distinctia dintre funcliile politice dintr-un guvern gi functiile ad.ministrative, tehnic, birocratic, formulate printre primii de citre W. Wilson, care sustineaci administratia se afli Tn afara sferei politice

Aceasti separatie este una standard, conform cireia .,departamentele au datoria de aimplementa politicile guvernului curent". dar ea nu Tnseamni Tn niciun fel ci analiza poli-ticilor publice ar trebuisi se concentreze dear pe aspectul pur administrativ, aga cum seintampla cel mai frecvent de peste o jumatate de segal in studierea acestora.

Aga cum am aritat anterior. birocratia, expertiza tehnici au un rol important atAt in ela-borarea cit gi in implementarea politicilor publice, dar decizia Tn privinta treceriianumitorpolitici publice pe agenda inaintea altera apartine politicienilor. the de domeniul politic.Este posibil ca Mill si fi avut dreptate atunci and arita ci o birocratie poate bloca chiardeciziile unui monarh absolut, dar un astfel de caz limits nu elimind in niciun fel rolul giimportanta deciziei politice Tn materie de politici publice.

Caracteristica deciziei in privinta politicilor publice este aceea ci ..Tn societatile plura-liste... sunt formulate intr-un mediu caracterizat in mod tipic de separarea puterii gi de oautoritate controlabili"e.

intr-un stat de drept cu democratie liberals, Tn primul rand, prin mecanismul de vot,se asigura confruntarea diferitelor valori gi pozitii ideologice, politice, gi, dincolo deimprefectiunile votului, de lipsa de informare a alegatorilor (despre care vorbegte inde-lung Downs, primul economist care aplica alegerea ralionala la domeniul politic), de po-sibilitatea obiectivi de cunoagtere a conditiilor societatii gi de predictie asupra evolutiiloracesteia gia intervenliilor posibile, s-a constituit aceasti modalitate de a responsabilizaant puterea, cit gi alegatorii: politicile publice realizate.

Acestea sunt principalul criteriu pe seama ciruia este evaluate o putere gi premiatasau sanctionata la von pentru ca acestea consecinte si functioneze, ca de altfel Tntregul

nceput-oa

64

mecanism, este necesari realizarea unei legaturi Tntre un partid, o putere, o politico pu-blica gi electorii sii.

Tocmai din acest motiv, este deosebit de importanta analiza politicilor publice ca atare:aceea traditionala care a produs in principal frei abordaril prima abordare, aceea care incentru modelul stadial mentionat anterior, are de asemenea Tn vedere ,,felul Tn care fortelepolitice, sociale gi economice... afecteazi modus in care politicile publice aunt propuse gidezvoltate"zl a doua abordare se bazeazi pe imprumuturi conceptuale din economie gi

se concetreazi pe ,,evaluarea sistematici a alternativelor de polltici publice din punctulde vedere al aplicabilitatii eficientei"e; a treia abordare se concentreazi pe .substantapoliticilor publice Tnsele, pe munca in sanatate, Tn gandire, educatie, protectia mediului

Putem constata cu ugurinta ci aceste trei directii de cercetare aferi fiecare o perspectiva asupra politicilor publicel ele trebuie private mai degraba drept complementareAstfel, cercetarea de fate, Tn misura Tn care urmaregte si stabileasci relevanta politicilorpublice pentru contractul de nature politico dintre alegatori gi alegi, se situeazi in primacategories pron aplicatia ei, se Tncadreazi ansi Tn cea de-a treia.

Dupe cum am vazut, prima abordare a politicilor publice are ca principal instrumentmodelul stadial de elaborare gi implementare al acestora; de la stabilirea agendei, tre-cind pron formulare, luarea deciziei. implementare gi pina la evaluare este descris unprobes complex care are o ordonare conventionala, ideals, debi in ,,lumea realm realiza-rea politicilor publice nu urmeazi acesti succesiune de stadii separate"lo. ci consti maidegraba Tntr-o intretaiere, suprapunere, uneori chiar reluare a acestor componente.

Totugi, acest model este folosit frecvent tocmai pentru ca, permitand descompune-rea politicilor publice Tn elementele componente. oferi un mai bun control asupra lor.Tn acelagi bmp, unele dintre aceste elements, Tn special, stabilirea agendei gi deciziaevidentiaza legatura dintre elaborarea gi implementarea politicilor publice gi puterea poli-tico. adia tocmai tema care ne intereseazi

Debi noi suntem interesati mai ales de legatura dintre politic gi politico publice, estecorect si aritim ca, la nivelul insugi al deciziei, nu actioneaza dear politicianul: .,deciziileguvernamentale sunt mai degraba rezultante decAt alegeri, din moment ce deciziile sunto combinatie a actiunilor numerogilor participanti la proces'

Astfel. atunci and analizim Tn ce misuri politicieniiau respectat promisiunile lor elec-torale, trebuie si avem in vedere acest numir mare de intervenienti pe care noi Ti a;ezamsub categoriile media, lobigti etc. Sunt numeroase mecanisme, de la acelea de culegeregi interpretare a datelor, pina la acelea de finantare a campaniilor, care influenteaza Tnmod sistematic luarea deciziilor Tn privinta politicilor publice, aceasta pentru a nu aminti giinteresele de grup (de parted) gi personale ale decidetilor politici

Politicianul ansi nu este indreptatit si invoce aceasti complexitate de factori atdta bmpcat, evaluind-o sau nu corect, s-a angajat fate de votant. Contractul principal al acestuiaeste cu cetatenii, cu alegatorii. Este limpede ci nu se plate sustine o paralela Tntre pu-terea executive intr-un stat gi managementul executiv al unei corporatii, dar nu ne putemTmpiedica si constatim ci acesta din urmi are nu doar venituri ridicate, ci gi target-uriprecise $i responsabilitati asociate cu ratarea acestora. pe band primul'are dear raspun-derea politico a votului(desigur, cu exceptia raspunderii pron lege Tn cazuri penale)

n pofida faptului ci in ultimii 10-20 de ani exists tot mai multe orientiri in teoriademocratiei care ,,reactioneaza impotriva modelului negocierii care vede politica drept un

etc.

simplu vector-sumo al fortelor politice gi al agregariivoturilor"'', votul este totugi elementulcentral Tn democratia moderns liberals

Numeroase formula, dar Tn primul rind democratia deliberative, au fest propuse, maiales dupe aprofundarea colaboririi in cazul Uniunii Europene, in Tncercarea de a asigurain cit mai mare misuri participarea cetatenilor la luarea deciziilor; termen vechi, cumar fi acela de guvemanfa, care se referea acum 50-60 de ani strict la actiunea guvernu-lui. au inceput si fie folositi, mai ales Tn contextul globalizarii, pentru a desemna actiuniordonatoare alo societatii care sunt realizate nu dear de litre stat, ci gi de organizatiiInternationale, corporatii etc.

in pofida tuturor acestor evolutii care complexifica gi mai mult procesul de realizare apoliticilor publice, rimine un lucru esential faptul ci. in privinta lor. actorul central estestatul. iar puterea in interiorul acestula are caracter politic gi este legitima Tn misura incare Ti reprezinta pe cetateni in baza contractului stabilit cu acegtia prin vot

Nu putem face o democratie direct. mci una cu vot imperativ; abia Tntr-un astfel de cazar trebui si ne conftuntim cu teorema imposibilitatii; in schimb, in limltele functionarii statu-lui de drept gi al democratiei liberale, caracteristici pentru acesta Tn ultimiil 50-200 de ani:ne putem agtepta ca anumite medii academice, think-tank-uri sau chiar agentii de stat sielaboreze studii de tip panel, repetabile pentru fiecare aclu electoral, in care si fie indicatepoliticile care erau relizabile, acelea care au fast propuse gi acelea care au fast realizate.

Desigur. nu numai ci este loc, ci este necesar si se studieze toate elementele pecare le-am enumerat gi noi, care conditioneaza aparitia pe pele trei liste ale unor politicisau ale altera, dar ceea ce ne intereseazi Tn primul rind este ca publicarea unor astfelde liste. asociat cu alegerile pe liste de partid, pot contribui la formarea unei memorii gia unei educatii politice a cetatenilor gi, Tn acela$i bmp, la responsabilizarea politicienilor.

O astfel de sarcini nu este utopica, nu contrazice ideea de democratie gi de stat dedrept ;i nu este mci foarte costisitoare. inca odata, dupe gtiinta mea, exists doan citeva

cerc3ri Tn Statele Unite in acest send, dar nlmic pe scan large.Sunt numeroase puncte slabs intr-un astfel de project: cine stabilegte listele? cum sunt

desemnate acele institutii, persoane? se stabilesc mai multe seturi? dad da, cum stabi-m care suet cele corecte? de ce ar fi nevoie de sistematizarea unei astfel de proceduri

din moment ce fiecare Tgi realizeazi propriile inventare?Dupe cum spune Downs, oamenii nu sunt informati, ci este mai probabil si nu-$i real

zeze propriile inventarel dad sunt mai multe piste. corectitudinea lor este ugor de stabilitin mod public pron confruntare; nimic nu se opine si se stabileasci mai multe seturi, esteun semn de pluralism, iar confruntarea este folositoare; persoanele gi institutiile care sise ocupe cu aga ceva pot fi private sau publica. important ansi este si exists; pina laurmi nu este important cine stabilegte listele. mai ales dad sunt mai multe surse pentruaceasti operatie. important este ca ele si existe gi si se poata confrunta seturile intre

Dad ne-am raporta la ceea ce propun, acele trei piste, ce este realizabil. ce s-a promisgi ce s-a realizat. folosind partea de epistemologie din teoria lui Popper, am observa cieste greu si o aplici pe procesualitatea celor treiliste; ar fi mai ugor si aplicam pe fiecarelists. de exemplu, si falsificim lista a ceea ce este realizabil; ar fi maigreu ansi de farsificat urmitoarele doug liste, tocmai pentru ci gi una gi alta tin de cazul acelei cunoagteribanale. adia sunt doug piste formate pe baza unuinumir finit de promisiuni. respectiv derealiziri; lista cu ceea ce este realizabil este un exemplu de cunoagtere interesanta. Tn

ele

66 @glzltortzarea po/it clhrpzz6/ice

termenii lui Popper. Tn sensul ci se plate Tncerca falsificarea giarata ci ceva nu trebuiesi se able pe lists sau ci ceva trebuie si se afle pe lists; aid domeniul faptelor este des-chis. iar falsificarea este utili

Lectia lui Popper mi se pare msg deosebit de utili pron remarcile despre politico proncare acesta face analogiiTntre modul traditional de a concepe politica gi unul failibilist (fo-osim aid termenul pentru ca, in cazul politicii, nu mai este vorba de falk. ci de bud con-ducere, ori acesta este un concept extrem de provocator, care nu the dear de cunoagtere

ici pe departe).Dad presupunem ci exists conducitori bunt. atunci le dim increderea noastrg gi

agteptam si faa lucruri bune; and se intampla si nu le face. sau si faa lucruri rene, neorientim eventual citre altii

Dad am presupune ci once conducitor poate face rau, atunci am Tncerca si constru-m o institutie prin care sa-i obligam pe politicieni si faa cit mai putin rau; pele trei pistentocmite pe un termen lung pentru fiecare aclu electoral asociat cu sistemul de vot peste de partid reprezinta. Tn opinia mea, ceea ce denumesc o /nsfifuf/e a responsab//ffafi/.nstitutionalizata. adic6 perpetuate in bmp in mod sistematic, eventual cu o organizatie

care si o sprijine, o asemenea procedure ar reugi cu adevirat si influenteze. in sensulca si educe cetatenii. s6-i responsabilizeze pe politicieni

.Adrian Miroiu, Elloso$e. rene de sfudiupent Ifcee f/fco/f nom)ale, tn http://adrianmiroiu.wordpress.com/Michael E. Kraft. Public Policy, Tn The Encyc/oped/a ofPof/t/caf Science, op. cit., p.a386.

3 Ellen Grimsby, AnalW/ng Po/ftics. Wadsworth. London. zoom, p.a4-4 Interesant este cielaboririle think-tank-urilor aunt ele tnsele teoretice. dar 6nalitatea lor este impactul

iborBrea proprio-zis5 a pollticilor publice; dealtmintert, este grey de exclus faptul ci. micar Into-omanier5 indirect5, cercetarea academiciinfTuenteazi;iea politicile publice efective; de aceea, in aceastiprivinti, este maigreu de ficut distinctia dintre obiectul unum studiu ;i teoria despre elS Geoff Edwards, Politics-Administration Dichotomy. In Ecyctopedia of Public Administration and PublicPolicy. OP. cit.. P. 33t.6 Jeffrey S. Luke. Policy I.eadenhlP. Tn Dean/ng Public Administration. ed. Jay M. Shafrltz, Westview Press,

7 Michael E. Kraft. Public Policy, Tn 7he Engfclopedfa of Political Science, op. cit.. p. i377.B lbidem, p. t388.

lo WernerJann. KaiWegrich. Theories ofthe PolfcyCycle, ?n Handbook ofPubllc PofiqAnalWB, op. cit., p. 44

u Carxdace C.Young. Public Policy andAdministration. Ir\ zlsiCenturyPotiticat Science: A ReferenceHandbook. op. clt. p. 79].-

iz Robert E. Goldin. Martin Rein. Michael Moran. The Public and /ts Pol/cues, Tn The Oj€ford Handbook crPublic Polfcyi Oxford Univeristy Press, Oxford. 2006. p. g.

Bould zooo. P. 44

q lbidem. p. t388

Bibliogra$e

Bozeman Barry. Public Va/ues and Pu6//c /nterest, Georgetown University Press, Wasghinton. zoo7Callaghan Karen. .Agenda Setting, tn The fr?cyclopedfa afro/ftfca/ Sc/ence. ed. George Thomas Kurian. (.Q.Press, Washinghton, zoiz

Foster James C.. RegulatoyCapture. tn Enqfctopedia ofPubiic Administration and Public Policy. ed. Dav\dSchultz, Facts On Fire. Newyork, 2004Goldin Robert E., Rein Martin. Moran Michael, the Public and /ts Po/;c/es,Po//cy, Oxford Univeristy Press, Oxford, 2006.Grimsby Ellen. .Analysing Po//t/cs, Wadsworth. London. 200gJuan Werner, Wegrich Kai, theories of the Policy Cycle. Tn Handbook ofPub/fc Polfqr.4na/isis. eds FrankFischer. Gerald J. Miller. Mara S. Sidney, C. R. C. Press, Boca Raton. 2007.

Little 1. M. D., EthIcS Econ/mcs and Po/ftks. Prfnc@/es ofPt/b/h: Po#qi O#ord University Press, Oxford, zoom.

Luke Jeffrey S., Policy I.eadershiP, Tn Dean/ng Puh/fc 4dm/nistrat/on. ed. Jay M. Shafritz, Westview Press,

Miroiu Adrian. FHosoPe. rene de stadia pantry l;cee {/ }co// normafe. Tn http://adrianmiroiu.wordpress.com/Popper K R.. Canductures and Rl:lutaf/ons. 3rd edition (revised), ed. Kegan Paul, Routledge, zg6gPopper. K R., The Log/c ofSc/entPc D/scovely, 4th impression, Hutchinson & Co. Ltd., , ig65Popper K R., The Open Soc;ey audits fnem/es, 5th impression (revisited), ed. Kegan Paul, Routledge, xg66.Rich Andrew, rh/nk-Tanks Pub/f( Po/fcy arid the Po//t/cs ofExpertke. Cambridge University Press,Cambridge. zoom

Smith James Allen. The/dea Broken. th/nkTanks and the R/se of the New Polfry E//te. The Free Press, New

Tansey Stephen. Jackson Nigel, Po//t;cs, 7'he Basics, Routledge. London. zoo8TeR\ock Ph\ip E.. The Virtues ofCognitive Humility: For Us As Welt ForThem, irt Judgments, Decisions andRuhr/c Pal;ql eds. Rajeev Gowda. Jefrey C. Fox, Cambridge University Press, Cambridge. 200zYoon g Candace C.. Public Policy aildAdministration, Irt 2zst CenturyPolitica{ Science: A RejbrenceHandbook, eds. JohnT. lshiyama. Marijke Breuning, Sage. Thousand Oaks, 20u.

2QC

99a

The O4ord Handbook ofPubtic