No. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUMNo. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUM Scientific Journal of Education,...

No. 2, Vol. XVI, 2015

GYMNASIUM

Scientific Journal of Education, Sports and Health

EDITORIAL BOARD

Tatiana Dobrescu - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania – chief editor Antala Branislav - University of Comenius, Slovakia Chong Yang Kim - University of Hanyang, Seoul, South Korrea Claude Luis Gallien - University of Rene Descarrtes, Paris, France James S. Skinner - University of Indiana, USA Luis Carrasco – University of Seville, Spain Miran Kondric - University of Ljubljana, Slovenia Admir Hadyikadunic - University of Sarajevo, Bosnia and Herzegovina Stavros Douvis - University of Athens, Greece Verena Burk - University of Darmstadt, Germany Jaromír Sedláček - Catholic University in Ruzomberok, Slovakia Adrian Gagea - National University of Physical Education and Sport, Romania Ioan Ion Lador - Ministry of Education, Research, Youth and Sports Pierre Joseph de Hillerin - National Research Institute for Sport, Romania Mugurel Niculescu - University of Piteşti, Romania Dănuţ Nicu Mârza Dănilă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gabriela Ochiană - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gheorghe Balint - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gloria Raţă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania

EDITING TEAM

Bogdan Raţă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania – chief edition Tatiana Balint - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Constantin Şufaru - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania

Responsibility for the content of the articles and iconographic representations for accuracy rests entirely with the authors. (online) = ISSN 2344 – 5645 ISSN-L 1453-0201

ROMANIA „VASILE ALECSANDRI” UNIVERSITY OF BACAU

FACULTY OF MOVEMENT, SPORTS AND HEALTH SCIENCES

SCIENTIFIC COMMITTEE Antala Branislav - University of Comenius, Slovakia Chong Yang Kim - University of Hanyang, Seoul, South Korea Claude Luis Gallien - University of Rene Descarrtes, Paris, France Elisabeth Burge - University of Geneva, Switzerland Francois Plas –Fondation Metallurgique et Miniere pour la Sante, France Gregory Cuvelier - HEPH Condorcet, Belgium James S. Skinner - University of Indiana, USA John Douvis - University of Peloponnese, Athens, Greece Luis Carrasco– University of Seville, Spain Miran Kondric - University of Ljubljana, Slovenia Nenad Zivanovic - University of Nis, Serbia Admir Hadyikadunic - University of Sarajevo, Bosnia and Herzegovina Piotr Glowicki – Ackademia Wychowania Fizycynego we Wroclawiu, Poland Veaceslav Manolachi - State University of Physical Education and Sport, Republic of Moldova Verena Burk - University of Darmstadt, Germany Virginie Cuvelier – University of Applied Sciences Geneva, Switzerland Jaromír Sedláček - Catholic University in Ruzomberok, Slovakia Adrian Gagea - National University of Physical Education and Sport, Romania Alexandru Păcuraru - “Dunărea de Jos” University of Galaţi, Romania Iacob Hanţiu - University of Oradea, Romania Ioan Ion Lador - Ministry of Education, Research, Youth and Sports, Romania Mugurel Niculescu - University of Piteşti, Romania Pierre Joseph de Hillerin - National Research Institute for Sport, Romania Tiberiu Ardelean - National University of Physical Education and Sport, Romania Luminița Georgescu - University of Piteşti, Romania Alexandru Acsinte - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Cătălina Ababei – “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Dănuţ Nicu Mârza Dănilă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Doina Mârza Dănilă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Florin Grapă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gabriela Ochiană - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gabriela Raveica - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gheorghe Balint - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Gloria Raţă - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Radu Ababei –“Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Silviu Şalgău - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania Tatiana Dobrescu - “Vasile Alecsandri” University of Bacău, Romania

„Gymnasium” is indexed in the folowing international databases: Index Copernicus,

J-Gate DOAJ

Ulrich's EBSCO SPORTDiscus with Full Text

ProQuest Scipio

http://www.doaj.org/doaj?func=openurl&issn=14530201&genre=journal&uiLanguage=en

http://www.ebscohost.com/titleLists/s4h-coverage.pdf

SUMMARY

Author Article Pag

Mujea Ana-Maria

Increasing the efficiency of athletic skill learning, by using the differential treatment in the physical education lesson Eficientizarea învătării deprinderilor atletice, prin utilizarea tratării diferențiate în lecția de educație fizică

5

Scurt Mădălina Neamţu Mircea Scurt Corneliu

A comparatative study on the evolution of the motricity level in schoolchildren from urban areas during pubertal stage Studiu comparativ al evoluției nivelului motricității la elevii de vârstă pubertară, din mediul urban

19

Radu Liliana-Elisabeta Făgăraș Pia-Simona Ursanu Grigore

Anthropometric and functional characteristics of track and field athletes in running events

Caracteristici antropometrice și funcționale la atleți în probe de alergări

35

Balint Gheorghe Balint Nela Tatiana Zvonar Martin

Possibilities of assessing the attention and visual memory in primary school children Posibilităţi de evaluare a atenţiei şi memoriei vizuale pentru copiii din ciclul primar

45

Grosu Bogdan-Marius

Experimental study regarding the efficiency of the differential treatment in physical education lesson in the upper secondary education Studiu experimental privind eficienţa tratării diferenţiate în lecţia de educaţie fizică în ciclul liceal

59

Paraschita Florina Scoliosis correction in C long the age of 30-40 years Corectarea scoliozelor în C lungi la vârsta de 30-40 ani

71

Auvray Emmanuel Le savoir nager en éducation physique en France, une histoire au pluriel entre formation d’un baigneur ou d’un nageur (1877-2014)

83

Dobrescu Tatiana Petrovici Amalia Mihaela

Study regarding the progress of somatic parameters in a puberty-age segment of the population Studiu privind evoluţia parametrilor somatici la nivelul unui segment de populaţie de vârstă pubertară

93

Neamţu Mircea Popa Daniela

Dance curriculum model for high schools in palaces students in Romania Model de curriculă de dans pentru ciclul liceal din palatele elevilor din România

105

Pavlovic Petar Pantelic Babic Kristina Pavlovic Danilo

“Serbian sokol” in Barberton (Ohio) 117

Puni Alexandru-Rareş Abălaşei Beatrice Radu Liliana-Elisabeta

Study regarding master students satisfaction levels in relation to university experience Studiu privind nivelul satisfacției masteranzilor în raport cu experiența universitară

125

Țurcanu Dana Simona Neamțu Mircea Țurcanu Florin

Study on the importance of second line attack in volleyball game Studiu privind importanța atacului din linia a II-a în jocul de volei

137

Sava Adrian Mihai

Studiu privind manifestarea forţei explozive la sportivii din judo de 14/16 ani Study regarding the manifestation of the explosive force to judoka aged 14/16 years

149

Popescu Veronica Manolachi Gabriel

Analysis of the moral-volitional implication in the training of performance athletes Analiza privind implicarea moral-volitivă în antrenamentul sportivilor de performanță

161

Ungurean Bogdan Popescu Lucian

Study regarding the amplitude of heart rate and respiratory rate for normal children and children with mental disability Studiu privind amplitudinea frecvenţei cardiace şi a ritmului respirator la copii normali şi copii cu dizabilitate mentală

179

Lupu Gabriel Stănică Dobrescu Tatiana

Research on the influences of spinning during human motor activities on overweight persons Cercetare privind influenţe ale spining-ului in cadrul activităţilor de motricitate umană asupra persoanelor supraponderale

191

Groza Gogean Gina Grosu Florina Emilia

The role of motor skills in improving techniques in Yurcenko jump Rolul calităților motrice în îmbunătățirea tehnicii la săritura Yurcenko

205

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M

Scientific Journal of Education, Sports, and Health

INCREASING THE EFFICIENCY OF ATHLETIC SKILL LEARNING, BY USING THE DIFFERENTIAL TREATMENT IN THE PHYSICAL

EDUCATION LESSON

Mujea Ana-Maria 1* 1 National University of Physical Education and Sports, Bucharest, 060056, Romania

Keywords: differential treatment, physical education lesson, operational modules.

Abstract

This paper aims to highlight the effects of using the differential treatment in physical education lessons, in pre-university education. Used both as a method and a principle, the differential treatment, although it is far from representing a novelty in motor activities, may acquire, through its specificity, multiple valences. In this research, the differential treatment was used according to the motor potential of pupils included in the study. We achieved an initial testing, which comprised events specific to the evaluation of athletic motor skills, namely the 50 m. speed running with a crouch start, oina ball throwing and running long jump. In the research, three samples were evaluated, they being represented by the 6th, 7th and 8th grades. These were the experiment groups, the control groups missing from our study. After applying the differential programme, we made the final testing, which emphasized the efficiency of using the differential treatment in physical education lessons.

1. Introduction The approach of this topic supposes to achieve a theoretical and practical

analysis, pragmatically in both cases, on the education and instruction process specific to the physical education system. In this sense, the paper contains a contextual framework presenting some educative-formative aspects based on information about the differential treatment.

The experimental part includes a longitudinal study that aims to validate the efficiency of applying and/or using the differential treatment in physical education lessons, in pre-university education.

Differential treatment represents a methodological orientation, through which the content of the instruction and education process is focused on the particularities of the subjects one works with (Șerbănoiu & Tudor, 2007). This method also has a diagnosis role, through which the possible differences at the level of subjects’ motricity can be seized (Niculescu, 2002). After establishing

* E-mail: [email protected]

5

Mujea Ana-Maria / Gymnasium

the level of each subject, some groups of values have been created. These groups of values may have either a closed or an open character.

In the case of closed groups, the migration of subjects from one group to another is not possible. The groups of values remain unchanged until the final evaluation is applied.

The open character consists of the fact that the subjects have the possibility to change the groups of values whenever a progress or a regression occurs at the level of one’s own and the teammates’ performances. The groups of values are generically called the 1st group of values, the 2nd group of values and the 3rd group of values.

The tasks to be performed by the subjects differ from one group to another, thus:

- the 1st group of values – characterized by the following: increase in the intensity of effort, execution of some varied structures of exercises, decrease in the volume of effort, progress in the complexity of effort;

- the 2nd and 3rd groups of values – characterized by the following: decrease in the intensity of effort, execution of some standard exercises, decomposition and analytical learning of the skill, increase in the volume of effort, increase in the amount of information received through the visual and auditory pathways, concretized in the utilization of demonstrations and explanations. Demonstrations can be performed by the pupils making part of the 1st groups of values.

These different tasks assigned to the subjects do not represent anything else but a result of each one’s individual particularities.

The differences among individuals turn the differential treatment into a prerequisite for the education efficiency. In this case, the physical education teacher has an important role in the achievement of the proposed objectives, being permanently concerned with choosing the most efficient means and methods specific to the tasks and the pupils’ motor potential (Cârstea, 2000). The content and forms of activity are conditioned by morphological, functional, psychological or social factors. It results that the application of this method claims a good knowledge of the pupils’ individual particularities (Ardelean, 1990).

Differentiation aims at adapting the learning process to the different possibilities of the pupils, to the capacity of understanding and the working rhythm proper to some groups of pupils or even to each pupil separately (Marolicaru, 1986).

Differential instruction, which refers to the personalisation or individualisation of the instructive-educative approach in relation to the set of observations and the examination of individual needs (specific to each child), represents a means for improving the education in general, by reconsidering the particularities pertaining to each pupil’s evolution and development (Gheruț, 2006).

6

No. 2, Vol. XVI /2015

2. Material and methods To conduct our experimental approach, we started from the premise that,

in physical education, the implementation of some operational modules, conceived according to the subjects’ particularities, might lead to the improvement of their performances.

The purpose of this research is to increase the efficiency of the education and instruction process in physical education lessons, by using the differential treatment.

The research hypothesis supposes that approaching the themes of the lessons on groups of values, created depending on the motor potential, has positive effects on the process of learning some athletic skills, such as: 50m speed running with a crouch start, oina ball throwing and running long jump.

The research methods used were the following: bibliographic study, the experiment, statistical-mathematical method and graphical method.

The experimental research took place during the first semester of the school year 2011-2012, at the Lower Secondary School no. 115 of Bucharest.

The sample included in the research was made up of pupils in the 6th, 7th and 8th grades. The pupils participating in the study, whose total number was 35, can be represented as follows (Fig. 1):

Figure 1. Sample included in the research The activity was carried out within some programmes distributed twice a

week, the lessons making part of the common core and having a temporal characteristic of 50 minutes per lesson. Lessons took place on the physical education grounds.

Pupils benefited from the utilisation of differential treatment, depending on their motor potential, and during the lessons, the work was done on groups of values. The classrooms were applied the same trials: speed running with a

7


crouch start, oina ball throwing and running long jump, both at the initial and final testing.

The groups of values have a closed character, which does not allow the pupils to migrate from one status to another while the preparation programme is in progress.

After the initial evaluation, the tested subjects can be framed, for one of the motor skills, within the 1st group of values, and for another motor skill, within the 2nd or 3rd group of values.

The distribution on groups of values was made depending on the performances achieved by the pupils at the applied trials. For each trial separately, some evaluation standards have been conceived, prior to the application of initial evaluation (table 1):

Table 1. Evaluation standards for the applied trials

Classroom 6th grade 7th grade 8th grade

1st 2nd 3rd 1st 2nd 3rd 1st 2nd 3rd Oina ball

throwing (m) 27 – ˃31

22 – 26

<20 – 21

29 –˃33

25 – 28

<22 – 24

31– ˃37

27 – 30

<24 – 26

Speed running (sec)

8.2 – <8.1

8.4 – 8.3

˃8.6 – 8.5

8 – <7.9

8.2 – 8.1

˃8.4 – 8.3

7.8 – < 7.7

8 – 7.9

˃8.2 – 8.1

Long jump (m)

2.75– ˃2.85

2.6 – 2.7

<2.5– 2.55

2.9 –˃3

2.65 – 2.8

<2.55 – 2.6

3.1 –˃3.2

2.8 – 3

<2.6 – 2.7

After establishing the groups of values, the differential programme was

put into practice. The programme complied with the methods of teaching athletics in school and took into account the working technique for learning each motor skill under evaluation.

At the end of each learning unit, we made the final evaluation, which consisted of applying the same initial trials for each classroom separately.

This evaluation has emphasized the migration of groups as follows:

Figure 2. Migration of groups – 6th grade

8

No. 2, Vol. XVI /2015



3. Results and discussions Analysis and interpretation of results for the 6th, 7th and 8th grades, at the

initial evaluation (I.E.) and final evaluation (F.E.) – oina ball throwing (table 2):

Table 2. Results achieved for the oina ball throwing

Statistical Indicators

6th grade 7th grade 8th grade I.E. F.E. I.E. F.E. I.E. F.E.

x̄ 21.1 28.8 27.33 34.25 33.15 42.15 S 7.651 5.808 6.827 4.372 12.12 11.01

Cv 36.26 20.17 24.98 12.76 36.57 26.13

Subsequent to the application of initial and final trials, which assess the

9


motor skill called “oina ball throwing”, it has been found that: - for the 6th grade, the difference is concretized in 7.7 meters, in favour of

the final testing. The coefficient of variability is excessive in the case of initial testing and moderate in the case of final testing;

- for the 7th grade, the difference between the two testing stages is 6.92 meters, a value recorded in favour of the final testing. The coefficient of variability is moderate in the case of initial evaluation and low in the case of final evaluation;

- for the 8th grade, the difference recorded after the final testing is 9 meters. The group homogeneity is excessive after applying the initial evaluation and high after applying the final evaluation.

Analysis and interpretation of results for the 6th, 7th and 8th grades, at the initial evaluation (I.E.) and final evaluation (F.E.) – 50m speed running with a crouch start (table 3):

Table 3. Results achieved for the speed running

Statistical indicators


x̄ 9.29 8.739 8.323 7.792 9.084 8.582

S 1.934 1.261 1.308 1.013 1.909 1.351 Cv 20.82 14.43 15.72 13 21.01 15.74

After the analysis of results, we may conclude that:

- for the 6th grade, the difference is concretized in 0.56 seconds, in favour of the final testing. The group homogeneity is moderate at the initial evaluation and low at the final evaluation;

- for the 7th grade, the difference between the two testing stages is 0.53 seconds, a value recorded in favour of the final testing. The group homogeneity is moderate at the initial evaluation and low at the final evaluation;

- for the 8th grade, the difference recorded after applying the final testing is 0.5 seconds. The group homogeneity is moderate in both of the cases.

Analysis and interpretation of results for the 6th, 7th and 8th grades, at the initial evaluation (I.E.) and final evaluation (F.E.) – running long jump (table 4):

Table 4. Results achieved for the running long jump

Statistical Indicators


x̄ 2.375 2.655 2.763 3.088 2.731 3.138

S 0.315 0.279 0.588 0.431 0.466 0.357 Cv 13.25 10.52 21.29 13.95 17.07 11.38

10

No. 2, Vol. XVI /2015

After applying the differential preparation programme, the following

values have been recorded: - for the 6th grade, a difference of 0.28 meters in favour of the final

testing, compared to the initial testing. The group homogeneity is low after both of the evaluations, namely the initial and final ones;

- for the 7th grade, the arithmetic mean value at the initial evaluation is 2.37 meters, while the mean value at the final evaluation is 2.65 meters. It is recorded an increase of performances by 0.32 meters. The group homogeneity is moderate at the initial evaluation and low at the final evaluation;

- for the 8th grade, the arithmetic mean value at the initial evaluation is 2.73 meters, while the mean value at the final evaluation is 3.13 meters. It is recorded an increase of performances by 0.4 meters. The group homogeneity is moderate at the initial evaluation and low at the final evaluation.

4. Conclusions Differential treatment requires the teacher to have experience, in the sense

of a good knowledge of the pupils he/she works with, from the motor, functional, somatic and psychological points of view.

Following the application of the differential programme to the pupils in lower secondary education, the research hypothesis, according to which approaching the themes of the lessons on groups of values, created depending on the motor potential, has positive effects on the process of learning some athletic skills, such as: 50m speed running with a crouch start, oina ball throwing and running long jump, has been confirmed.

The differential process also stimulated the subjects’ motivation and ambition, so that they wanted to achieve higher performances, which was proved by the values recoded at the three trials.

The instruction and education process is recommended to be made up of the combination between the activity carried out on groups of values and the frontal activity. In this sense, the pupils with clearly better performances, from the motricity point of view, will not stagnate or regress, and the pupils who are less gifted, from the motor point of view, may reach superior values.

Acknowledgements This paper is made and published under the aegis of the National

University of Physical Education and Sports from Bucharest, as a partner of program co-funded by the European Social Fund within the Operational Sectorial Program for Human Resources Development 2007-2013 through the project Pluri- and interdisciplinary in doctoral and post-doctoral programs Project Code: POSDRU/159/1.5/S/141086, its main beneficiary being the Research Institute for Quality of Life, Romanian Academy.

11


References 1. MAROLICARU, M. (1986). Tratarea diferenţiată în educaţie fizică,

Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică, p. 26; 2. GHERUŢ, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale,

Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Bucureşti: Edit. Polirom, p. 144; 3. ARDELEAN, T. (1990). Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în

atletism, București: Edit. IEFS; 4. CÂRSTEA, G. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului,

București:Edit. Anda; 5. NICULESCU, M. (2002). Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie

fizică şi sport, Bucureşti: Edit. ANEFS; 6. ȘERBĂNOIU, S., TUDOR, V. (2007). Teoria și metodica educației fizice și

sportului, București: Edit. Discobolul.

EFICIENTIZAREA ÎNVĂTĂRII DEPRINDERILOR ATLETICE, PRIN UTILIZAREA TRATĂRII DIFERENȚIATE ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE

FIZICĂ

Mujea Ana-Maria 1 1Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport, București, 060056, România

Cuvinte cheie: tratare diferențiată, lecție de educație fizică, module operaționale.

Rezumat

Lucrarea de față își propune să scoată în evidență efectele utilizării tratării diferențiate în lecțiile de educație fizică din învățământul preuniversitar. Folosită atât ca metodă, cât și ca principiu, tratarea diferențiată, deși nu reprezintă deloc o noutate în activitățile motrice, poate căpăta, prin specificul său valențe multiple. În prezenta cercetare am utilizat tratarea diferențiată în funcție de potențialul motric al elevilor cuprinși în cercetare. Am realizat o testare initială, care a cuprins probe specifice evaluării deprinderilor motrice specifice atletismului și anume alergare de viteză 50 de metri, cu start de jos, aruncarea mingii de oină și săritura în lungime cu elan. În cercetare au fost cuprinse trei eșantioane, reprezentate de clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a. Acestea au fost grupe de experiment, neexistând grupe de control. În urma aplicării programului diferențiat am realizat testarea finală, care a evidențiat eficiența utilizării tratării diferențiate în lecțiile de educație fizică.

1. Introducere Abordarea acestei teme propune să realizeze o analiză teoretică și practică,

pragmatică în ambele cazuri asupra procesului de educare și instruire specific sistemului de educație fizică.

În acest sens, lucrarea cuprinde un cadru contextual, prin care se expun aspectele educațional-formative, de natură informațională referitoare la tratarea

12

No. 2, Vol. XVI /2015

diferențiată. Partea experimentală cuprinde un studiu longitudinal, care urmărește

validarea eficienței aplicării și/sau utilizării tratării diferențiate în lecția de educație fizică din învățământul preuniversitar.

Tratarea diferențiată reprezintă o orientare metodologică, prin care conținutul procesului de instruire și educație se adresează particularităților subiecților cu care se lucrează (Șerbănoiu & Tudor, 2007). Această metodă îndeplinește și un rol de diagnosticare, prin care eventualele diferențe la nivelul motricității subiecților pot fi sesizate (Niculescu, 2002). Ulterior stabilirii nivelului fiecărui subiect s-au întocmit grupe valorice. Aceste grupe valorice pot avea un caracter închis sau deschis. În cazul grupelor închise, migrarea subiecților de la o grupă la alta nu este posibilă. Grupele valorice rămân neschimbate până la aplicarea evaluării finale.

Caracterul deschis constă din posibilitatea subiecților de a schimba grupele valorice ori de câte ori se realizează un progres sau un regres la nivelul performanțelor personale și ale colegilor. Grupele valorice sunt denumite generic grupa valorică I, grupa valorică II și grupa valorică III.

Sarcinile pe care subiecţii trebuie să le execute diferă de la o grupă la alta, astfel:

- grupa valorică I – caracterizată prin creșterea intensității de efort, prin efectuarea unor structuri variate de exerciții, prin scăderea volumului de efort, prin progres în ceea ce privește complexitatea efortului;

- grupele valorice II și III – caracterizate prin scăderea intensității de efort, prin efectuarea unor exerciții standard, prin descompunerea și învățarea analitică a deprinderii, prin creșterea volumului de efort, prin sporirea informațiilor pe cale vizuală și auditivă a primirii informațiilor, concretizată în utilizarea demonstrațiilor, explicațiilor. Demonstrațiile pot fi realizate de către elevii componenți ai grupelor valorice I.

Aceste sarcini diferite pe care le primesc subiecții nu reprezintă altceva decât un rezultat al particularităților individuale ale fiecăruia.

Deosebirile dintre indivizi fac din tratarea diferenţiată o condiţie princeps a eficienţei învăţământului. În acest caz, profesorul de educaţie fizică are un rol important în realizarea obiectivelor propuse, fiind permanent preocupat de alegerea celor mai eficiente mijloace şi metode specifice sarcinilor şi potențialului motric al elevilor (Cârstea, 2000). Conţinutul şi formele activităţii sunt condiţionate de factori morfologici, funcţionali, psihologici sau sociali. Rezultă că aplicarea acestei metode reclamă buna cunoaștere a particularităților individuale a elevilor (Ardelean, 1990).

Diferenţierea vizează adaptarea procesului învăţării la posibilităţile diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi ritmul de lucru, proprii unor grupuri de elevi sau, chiar, fiecărui elev în parte (Marolicaru, 1986).

Instruirea diferenţiată semnifică personalizarea sau individualizarea demersului instructiv-educativ în raport cu setul de observaţii şi examinarea cerinţelor individuale (specifice fiecărui copil), constituind un mijloc de

13


ameliorare a educaţiei în general, prin reconsiderarea particularităţilor de evoluţie şi dezvoltare ale fiecărui elev în parte (Gheruț, 2006).

2. Material și metode În vederea desfășurării demersului experimental am pornit de la premisa

conform căreia în educația fizică, introducerea unor module operationale, concepute conform particularităților subiecților poate conduce la îmbunătățirea performanțelor acestora.

Scopul cercetării vizează eficientizarea procesului de educare și instruire în lecțiile de educație fizică, prin utilizarea tratării diferențiate.

Ipoteza cercetării experimentale presupune că abordarea temelor de lecție pe grupe valorice, constituite în funcție de potențialul motric are efecte pozitive asupra procesului de învățare a deprinderilor atletice precum: alergarea de viteză – 50 metri cu start de jos, aruncarea mingii de oină și săritura în lungime cu elan.

Metodele de cercetare folosite au fost reprezentate de metoda studiului bibliografic, experimentul, metoda statistico-matematică și metoda grafică.

Cercetarea experimentală s-a desfășurat pe parcursul primului semestru al anului școlar 2011 – 2012, la Școala Gimnazială nr. 115 din București.

Eșantionul cuprins în cercetare a fost alcătuit din elevi ai claselor a VI-a, a VII-a și a VIII-a. Elevii participanți la studiu, însumând un număr total de 35 pot fi reprezentați astfel (Fig. 1):

Figura 1. Eșantionul cuprins în cercetare Activitatea s-a desfășurat în programe repartizate în două zile pe

săptămână. Lecțiile fac parte din trunchiul comun și au o caracteritică temporală de 50 minute fiecare. Lecțiile s-au desfășurat pe terenul de educație fizică.

Clasele au beneficiat de utilizarea tratării diferențiate în funcție de potențialul motric, iar pe parcursul lecțiilor s-a lucrat pe grupe valorice. Acestor clase le-au fost aplicate aceleași probe de control: alergare de viteză, cu start de jos, aruncarea mingii de oină, săritura în lungime cu elan, atât inițiale, cât și finale.

14

No. 2, Vol. XVI /2015

Grupele valorice au un caracter închis, ceea ce nu permite elevilor migrarea de la un statut la altul pe parcursul derulării programului de pregătire.

Subiecții evaluați, după aplicarea evaluării inițiale se pot regăsi la una dintre deprinderi motrice în grupa valorică I, iar la altă deprindere motrică la grupa valorică II, sau la grupa valorică III.

Împărțirea pe grupe valorice s-a realizat în funcție de performanțele obținute de către elevi la probele de control aplicate. Pentru fiecare probă în parte au fost concepute bareme de evaluare, înaintea aplicării evaluării inițiale (tabel 1):

Tabelul 1. Bareme de evaluare pentru probele de control aplicate

Clasa a VI-a a VII-a a VIII-a I II III I II III I II III

Aruncarea mingii de oină (m)

27 – ˃31

22 – 26

<20 – 21

29 –˃33

25 – 28

<22 – 24

31– ˃37

27 – 30

<24 – 26

Alergare de viteză (sec)

8,2 – <8,1

8,4 – 8,3

˃8,6 – 8,5

8 – <7,9

8,2 – 8,1

˃8,4 – 8,3

7,8 – < 7,7

8 – 7,9

˃8,2 – 8,1

Săritura în lungime (m)

2,75 – ˃2,85

2,6 – 2,7

<2,5– 2,55

2,9 –˃3

2,65 – 2,8

<2,55 – 2,6

3,1 –˃3,2

2,8 – 3

<2,6 – 2,7

Ulterior stabilirii grupelor valorice s-a desfășurat programul diferențiat.

Programul a respectat metodica predării atletismului în școală, a ținut cont de tehnica de lucru pentru învățarea fiecărei deprinderi motrice evaluate.

La sfârșitul fiecărei unități de învățare s-a desfășurat evaluarea finală, care a constat din aplicarea acelorași probe inițiale pentru fiecare clasă în parte.

Această evaluare a evidențiat migrarea grupelor astfel:

Figura 2. Migrarea grupelor – clasa a VI-a

15


Figura 3. Migrarea grupelor – clasa a VII-a

Figura 4. Migrarea grupelor – clasa a VIII-a

3. Rezultate şi discuţii Analizarea și interpretarea rezultatelor la clasa a VI-a, a VII-a și a VIII-a la evaluarea inițială și la evaluarea finală – aruncarea mingii de oină (tabel 2):

Tabelul 2. Rezultate obținute la aruncarea mingii de oină

Indicatori statistici

Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a E.I. E.F. E.I. E.F. E.I. E.F.

x̄ 21,1 28,8 27,33 34,25 33,15 42,15 S 7,651 5,808 6,827 4,372 12,12 11,01

Cv 36,26 20,17 24,98 12,76 36,57 26,13

16

No. 2, Vol. XVI /2015

Ulterior aplicării probei de control iniţiale şi finale, care evaluează deprinderea motrică aruncarea mingii de oină se constată că:

- la clasa a VI-a diferenţa se concretizează în 7,7 metri în favoarea testării finale. Omogenitatea este foarte mică, în cazul testării iniţiale şi moderată în cazul testării finale;

- la clasa a VII-a diferenţa între cele două testări este de 6,92 metri, valoare înregistrată în favoarea testării finale. Omogenitatea este moderată în cazul evaluării inițiale și mare în cazul evaluării finale;

- la clasa a VIII-a diferenţa înregistrată după aplicarea testării finale este de 9 metri. Omogenitatea grupului este foarte mică în urma aplicării evaluării inițiale și mică în urma aplicării evaluării finale.

Analizarea și interpretarea rezultatelor la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a la evaluarea inițială și finală – alergare de viteză, 50 de metri, cu start de jos (tabel 3):

Tabelul 3. Rezultate obținute la alergarea de viteză



x̄ 9,29 8,739 8,323 7,792 9,084 8,582

S 1,934 1,261 1,308 1,013 1,909 1,351 Cv 20,82 14,43 15,72 13 21,01 15,74

În urma analizării rezultatelor putem conchide că:

- la clasa a VI-a diferenţa se concretizează în 0,56 secunde în favoarea elevilor la testarea finală. Omogenitatea grupului la evaluarea inițială este moderată și mare la evaluarea finală;

- la clasa a VII-a diferenţa între cele două testări este de 0,53 secunde, valoare înregistrată în favoarea testării finale. Omogenitatea grupului la evaluarea inițială este moderată și mare la evaluarea finală;

- la clasa a VIII-a diferenţa înregistrată după aplicarea testării finale este de 0,5 secunde. Omogenitatea grupului este moderată în ambele cazuri.

Analizarea și interpretarea rezultatelor la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a la evaluarea inițială și finală – săritura în lungime cu elan (tabel 4):

Tabelul 4. Rezultate obținute la săritura în lungime de pe loc



x̄ 2,375 2,655 2,763 3,088 2,731 3,138 S 0,315 0,279 0,588 0,431 0,466 0,357

Cv 13,25 10,52 21,29 13,95 17,07 11,38

17


În urma aplicării programului de pregătire diferențiat, se înregistrează următoarele valori:

- la clasa a VI-a se înregistrează o diferență de 0,28 metri pentru elevii școlii la testarea finală comparativ cu testarea inițială. Omogenitatea grupului este mare în urma ambelor evaluări, atât inițală, cât și finală;

- la clasa a VII-a media aritmetică a valorilor la evaluarea inițială este de 2,37 de metri, în timp ce media valorilor la evaluarea finală este de 2,65. Se înregistrează o creștere a performanțelor cu 0,32 de metri. Omogenitatea grupului la evaluarea inițială este moderată, în timp ce la evaluarea finală este mare.

- la clasa a VIII-a media aritmetică a valorilor la evaluarea inițială este de 2,73 de metri, în timp ce media valorilor la evaluarea finală este de 3,13 metri. Se înregistrează o creștere a performanțelor cu 0,4 de metri. Omogenitatea grupului la evaluarea inițială este moderată, în timp ce la evaluarea finală este mare.

4. Concluzii Tratarea diferențiată reclamă experiență din partea profesorului, în sensul

unei bune cunoașteri a elevilor cu care se lucrează din punct de vedere motric, funcțional, somatic, psihologic.

În urma aplicării programului diferențiat, la elevii din învățământul gimnazial, ipoteza cercetării, conform căreia abordarea temelor de lecție pe grupe valorice, constituite în funcție de potențialul motric are efecte pozitive asupra procesului de învățare a deprinderilor atletice precum: alergarea de viteză – 50 metri cu start de jos, aruncarea mingii de oină și săritura în lungime cu elan s-a confirmat.

Procesul diferențiat a stimulat motivația și ambiția subiecților, astfel încât ei au dorit obținerea unor performanțe superioare, lucru dovedit prin valorile înregistrate la cele trei probe de control.

Se recomandă ca procesul de instruire și educare al elevilor să fie alcătuit din îmbinarea dintre activitatea desfășurată pe grupe valorice și activitatea frontală. În acest sens, elevii cu performanțe net superioare din punct de vedere al motricității nu vor stagna, sau nu vor înregistra regres, iar elevii mai puțin dotați din punct de vedere motric pot ajunge la valori superioare.

Acknowledgements This paper is made and published under the aegis of the Research Institute

for Quality of Life, Romanian Academy as a part of programme co-funded by the European Union within the Operational Sectorial Programme for Human Resources Development through the project for Pluri and interdisciplinary in doctoral and post-doctoral programmes Project Code: POSDRU / 159 / 1.5 / S / 141086.

18

No. 2, Vol. XVI/2015

G Y M N A S I U M


A COMPARATATIVE STUDY ON THE PHYSICAL FITNESS LEVEL IN PUBERTAL PUPILS FROM URBAN AREAS DURING PUBERTAL STAGE

Scurt Mădălina1* Neamţu Mircea2 Scurt, Corneliu3

1,2,3”Transilvania” University of Braşov, Universităţii Street, no.1, 500068,Romania

Keywords: balance, cardio-respiratory endurance, puberty, fitness, Eurofit tests.

Abstract

This research aims to investigate the evolution of the fitness level in pubertal pupils from urban areas. The measurements addressed the middle school pupils from General School 30, Braşov, and were carried out by applying the Eurofit battery of tests to both genders. A comparative analysis of the avereges has revealed a general deterioration of fitness in final year middle school, illustrated by either a decrease in level, or by negligible increases. The applied tests showed that the general body values, indicate irrelevant evolutions. Similarly, irellevant increases or either decreases were recorded for measuring the palm flexor strength, performing the 10x5m shuttle run, as well as determining the cardiorespiratory endurance test by applying the 24x20m shuttle run. Following physical abilities scored increased values: standing long jump in final grade middle school pupils, girls and boys, upper body reaction time in boys. Improving upgrading fitness requires the development and application of appropriate physical training programmes, within the context of the formal and the informal activities.

1. Introduction Puberty is an important stage in body growth and development entailing

deep going biological as well as psycho-social changes. In terms of body motricity, a major aspect consists in developing basic motrical qualities as well as enhancing specific motrical skills.

During puberty, the development of body and nervous system properties, enhance the posibility of motrical skills quality improvement, especially in terms of speed indicators. Speed indicators are higher in 12 year old girls, in contrast with boys of the same age.

However, as the boys reach ages between 14 and 15 years, they will gradually beat the girls’ performance due to their baggage of acquired strength and motrical skills development (Balint, 2003).


19

Scurt M., Neamţu M., Scurt C. / Gymnasium

Between 8 and 11 years of age, development of speed skills should be achieved based on response time and latency improvement (Markosjan & Wasjutina, cited in Weinek, 1997).

Between 8 and 11 years of age, the stress is laid on acceleration development and enhancement of coordination capacity (Holman & Hitger, 1980, cited in Weinek, 1997). A significant increase in limb speed of execution during puberty was observed along with improved motrical responses to acoustic and movement stimuli (Raţă, 2006).

Dexterity improves in association with velocity, therefore puberty is also known as the „age of dexterity”. Between 12 and 13 years of age, training/developing dexterity is achieved concomitantly with the acquirement of spatial orientation capacity, which almost equates that of adults.

The cardio-pulmonary endurance capacity is poor because of low specific functionality, therefore systematic actions using adequate and appropriately distributed measures must be taken at this age (Balint, 2003; Cârstea, 1999; Demeter, 1979, 1981).

Training/developing strength and velocity-mode strength starts around age 11 and relates with the beginning of body testosterone production. At ages between 11 and 14, the young can withstand strength and speed as well as velocity-mode strength stresses more easily than endurance stresses while the methods and means intended for harmonious body muscle development are based on the concept of general strength training (Raţă, 2006; Scarlat, 2011).

Compared with the other motrical qualities, mobility is less developed as regards girls between 12 and 13, and boys between13 and 14 ani since muscle elasticity fails to adapt immediately after growth spurts (Demeter, 1981; Dragomir & Scarlat, 2004).

Among the basic motrical skills, running is the most frequently used, sometimes erroneously, due to insufficient strength development level: running on heels, insufficient flight phase, sideways torso swing. This age group requires workouts for lower limb spring, and for correct appropriation of jumping techniques. As regards the throws, we emphasize the predilection for toss throws in boys, and push throws in girls (Balint, 2003; Cârstea, 1999).

2. Material and methods This study is based on the assumption that establishing the fitness level in

pubertal youths can be a way to reduce its deterioration through applying training programmes with adequate contents. The study was conducted between 15th May and 15th June 2014 at the General School 30 from Braşov. It consisted in measuring the level of the level fitness applying the „Eurofit” test battery (Eurofit, 1983) on a sample of 173 middle school pupils, of which 83 girls and 90 boys, from 5th to 8th grade.

The level of motrical skills was determined after performing the „Eurofit” battery of tests considering the following: - General balance, applying the Flamingo balance test (number of balance

20

No. 2, Vol. XVI /2015

losses); - Executing speed of the upper limbs applying the Plate tapping test

(seconds/25 cycles); - Torso forward flexibility using the Sit and reach test (cm); - Explosive force of the lower limbs using the Standing broad jump test(cm); - Static strength, using handgrip dynamometers (kg/f); - Strength and endurance of the torso using the Situp test (number of

executions/30 s.); - Strength and endurance of arms and shoulders, using the Bent arm hang test (s); - Running speed, using the Shuttle run test 10 x 5m(s); - Cardio-respiratory endurance, using the Shuttle run test 24 x 20m(s).

The Eurofit battery of tests: - are not regarded as exercises and were not practiced in advance in physical

education classes; - are an educational means intended for measuring the student’s progress as he

gradually develops his attributes; - must be performed in accordance with the sequence recommended in the

user’s guide, - must be performed maintaining identical conditions for each schoolchild in

order to produce comparable results.

3. Results and discussions A comparative analysis of the avereges after applying the Eurofit battery

of tests on a sample including 173 middle school pupils, 83 girls and 90 boys, from General School 30, Braşov (Fig. 1 – 9) showed that:

- for the Flamingo balance test (Fig. 1) used to determine the general level of balance, a large number of lost balance cases was recorded in boys, 12.00, in the 5th grade, and 12.78, in the 8th grade. This situation does not improve over the growth and development period of the puberty phase.

Figure 1. Comparative analysis of result dynamics for the “Flamingo balance test”

21


As regards the girls, the number of lost balance cases decreases from 13.87 in the 6th grade to la 10.88 in the 7th and again an increase, to 13.62, in the 8th grade.

To measure the executing speed of the upper limbs, the Plate tapping test was used. As regards the boys, the results showed an tendency of improvement, from 18.55s in the 5th grade, to 10.59s, in the 8th grade, while for the case of girls, the significant increase measured in the 5th grade, was discontinued in the 6th, a situation which represents a stagnation of fitness development in this ability. (Fig. 2).

Figure 2. Comparative analysis of result dynamics for the “Plate tapping test”

The flexibility of the anterior torso measured by performing the Sit and

reach test shows increased values in girls, from the 5th to the 8th grade, followed by constant values, while for the case of boys this ability shows a tendency of deterioration with some negligible positive changes (Fig. 3).

Figure 3. Comparative analysis of result dynamics for the “Sit and reach test”

22

No. 2, Vol. XVI /2015

Figure 4. Comparative analysis of result dynamics for the “Standing broad jump test”

The explosive force of the lower limbs was evaluated by using the

Standing broad jump test, showing significant increases in both boys, from 144.35 cm in the 5th grade to 191 cm in the 8th grade, as well as in girls, although the values measured for the 6th grade showed a decreasing tendency, however insignificant (Fig. 4).

Figure 5. Comparative analysis of result dynamics for the “Handgrip strength test”

The handgrip strength test values show only a slow year-to-year evolution, except for the case of 7th grade boys, which show some progress compared to the previous study year from 21.73 kgf, to 33.84 kgf (Fig. 5).

The results obtained after applying the Situp test (Fig. 6) used to measure the torso strength and endurance shows significant increases in girls from 5th to 6th grade as well as in boys, followed by constant stagnations and deteriorations of this ability.

23


Figure 6. Comparative analysis of result dynamics for the “Situp test” Arms and shoulders strength were evaluated using the Bent arms hanging

test (Fig. 7). The obtained data indicate only negligible changes from study year-to-study year in both girls as well as in boys, with a large number of girls who failed the test.

Figure 7. Comparative analysis of result dynamics for the “Bent arms hanging test”

The running speed which is evaluated by applying the Shuttle run test

10X5m, showed low values for the considered level of growth and development. The study year-to-study year changes are negligible except for the increase measured in 6th grade girls (Fig. 8).

24

No. 2, Vol. XVI /2015

Figure 8. Comparative analysis of result dynamics for the “Shuttle run test 10 x 5m”

The cardiovascular endurance that was evaluated by applying the Shuttle

run test 24 x 20m, showed a decreased of the fitness at this level, especially in girls, which show a constantly negative level, especially in the 6th and 7th grade, with low values. As regards the boys the values increased up to the 7th grade after which they show a decreasing tendency (Fig. 9).

Figure 9. Comparative analysis of result dynamics for the “Shuttle run test 24 x 20m

4. Conclusions 1. The Eurofit battery of tests is a simple and effective test sistem for

assessing the fitness, available for specialty teachers. 2. The evaluated motrical skills, the general body balance (Fig. 1), the

segmental static strength of the limbs (Fig. 5), as well the cardiovascular endurance (Fig. 9) are components of the physical fitness for which the adequate contents used were insufficient.

25


3. The torso forward flexibility is considerably higher in girls in contrast with boys, with a maximum value of 15.95 cm, in girls, versus 7.43 cm, in the case of 8th grade boys (Fig. 3), in accordance with their growth and development phase.

4. The relatively large percentage of pupils who failed to perform one or several tests, especially as regards the girls, among which we mention the cardiovascular endurance tests (15 girls and 6 boys) and the bent arm hanging test (12 girls and 6 boys).

Recommendations – Promoting the introduction of the Eurofit battery of tests as a way for assessing the fitness level and for measuring the pupils progress as its motrical capacity develops over time, by all the teachers. In order to optimise the fitness in pubertal youths, adequate contents will be applied to improve the level of the lower indicators. These tests are not exercises therefore they need not be trained or learned in order to attain the goal of the applied tests. It is recommendable to perform the fitness test at both the beginning and the end of the study year in order emphasize the performance progresses of the pupils, to enable a comparison with the previous data as well as to sustain the parents’ motivation to encourage the pupils fitness optimization (U.E. (1987). Acknowledgement

This paper is supported by the Sectoral Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD), ID 134378 financed from the European Social Fund and by the Romanian Government.

References 1. BALINT, L. (2003). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Braşov: Edit.

Universităţii Transilvania; 2. CÂRSTEA, G. (1993). Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului,

Bucureşti: Edit. Universul; 3. DEMETER, A. (1979). Fiziologia şi biochimia educaţiei fizice şi sportului,

Bucureşti: Edit. Sport – Turism; 4. DEMETER, A. (1981). Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor

motrice, Bucureşti: Edit. Sport – Turism; 5. DEMETER, A. (1982). Bazele fiziologice şi biochimice ale formării

deprinderilor motrice, Bucureşti: Edit. Sport – Turism; 6. DRAGOMIR, P., SCARLAT, E. (2004). Educaţie fizică şcolară – repere

noi, mutaţii necesare, Bucureşti: Edit. Didactică şi pedagogică; 7. RAŢĂ, G., RAŢĂ, B. C. (2006). Aptitudinile în activitatea motrică, Bacău:

Edit. EduSoft; 8. SCARLAT, E., SCARLAT, B. C. (2011). Tratat de educaţie fizică şi sport,

Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică; 9. SCURT, C., SLĂNICEANU, M. (2012). Condiţia fizică – indicator al

calităţii vieţii, Braşov: Edit. Academiei forţelor Aeriene „Henri Coandă”; 10. WEINECK, J. (1997). Manual d’entrainament sportif, Ed. 4, Paris: Edit. Vigot;

26

No. 2, Vol. XVI /2015

11. EUROFIT. (1983). Eurofit testst of phisical fitness, 2nd edition, Strasbourg; 12. U.E. (1987). Recomandarea nr R (87) 9 a Comitetului Miniştrilor către

statele membre în legătură cu testul de aptitudini fizice EUROFIT.

STUDIU COMPARATIV AL NIVELULUI CONDIȚIEI FIZICE LA ELEVII DE VÂRSTĂ PUBERTARĂ, DIN MEDIUL URBAN

Scurt Mădălina1 Neamțu Mircea2

Scurt Cornel3 1,2,3 Universitatea ”Transilvania” din Brașov, Romania

Cuvinte cheie: pubertate, rezistență cardio-respiratorie, condiție fizică, testare Eurofit. Rezumat

Scopul cercetării îl constituie nivelul condiției fizice elevilor de vârstă pubertară, din mediul urban. Determinarea nivelului fitness-ului a fost realizată la elevii din ciclul gimnazial, de la Școala Generală 30 din Brașov, prin parcurgerea bateriei de teste Eurofit. Analiza comparativă a valorilor medii obținute reliefează diminuarea nivelului condiției fizice elevilor din anii terminali ai ciclului gimnazial, fie prin scăderea nivelului acesteia, fie prin creșteri nesemnificative. Din numărul de teste aplicate, rezultă că valorile echilibrului general al corpului, prezintă evoluții nesemnificative. Creșteri nesemnificative sau scăderi ale valorilor au fost înregistrate la nivelul forței flexorilor palmari, la parcurgerea navetei pe 10X5m, precum și la testul pentru determinarea nivelului rezistenței cardio-respiratorii. Valori ascendente prezintă săritura în lungime de pe loc, atât la fete, cât și la băieți, și viteza de repetiție a membrului superior, la băieți. Pentru optimizarea condiției fizice, este necesară conceperea și aplicarea unor programe fizice adecvate, în cadrul activităților formale și non-formale.

1. Introducere Pubertatea, perioadă importantă a creșterii și dezvoltării organismului, se

caracterizează prin schimbări profunde din punct de vedere bio-psiho-social. Din punct de vedere motric, se pune accentul pe dezvoltarea calităților motrice de bază, precum și pe consolidarea deprinderilor motrice specifice.

La nivelul vârstei pubertare, dezvoltarea organismului și a proprietăților sistemului nervos, cresc posibilitatea de dezvoltare a calităților motrice, mai ales a vitezei. Indicii de viteză sunt mai ridicați la fetele de 12 ani, comparativ cu băieții de aceeași vârstă, urmând ca progresiv, până la 14-15 ani, corelat cu calitatea bagajului motric acumulat și cu nivelul de dezvoltare al forței, băieții să depășească fetele (Balint, 2003).

Între 8 și 11 ani, dezvoltarea vitezei este indicat să se realizeze pe seama îmbunătățirii vitezei de reacție și a perioadei de latență (Markosjan & Wasjutina, citați de Weinek, 1997). Între 8 și 14 ani, se pune accent pe dezvoltarea vitezei

27


de accelerare și îmbunătățirea capacității de coordonare (Holman & Hitger, 1980, citați de Weinek, 1997).

La nivelul pubertății se înregistrează o creștere semnificativă a vitezei de execuție la nivelul membrelor, precum și a capacității de reacție motrică, la stimulii auditivi și motrici (Rață, 2006).

Îndemânarea progresează concomitent cu viteza, pubertatea fiind denumită și „vârsta îndemânării”. Educarea îndemânării se face simultan cu simțul orientării în spațiu, la 12-13 ani fiind apropiat de cel al adultului.

Capacitatea de rezistență cardio-pulmonară este scăzută din cauza funcționalității specifice scăzute, acționarea sistematică cu mijloace adecvate și bine dozate se impune la această vârstă (Balint, 2003; Cârstea, 1999; Demeter, 1979, 1981).

Dezvoltarea forței și a forței în regim de viteză începe în jurul vârstei de 11 ani, odată cu începerea producerii de testosteron de către organism. La vârsta de 11-14 ani, tinerii suportă solicitările cu caracter de viteză și de forță, precum și de forță în regim de viteză, mai ușor decât cele de rezistență, metodele și mijloacele utilizate urmărind dezvoltarea armonioasă a musculaturii întregului corp, realizate pe baza pregătirii forței generale (Rață, 2006; Scarlat, 2011).

Comparativ cu celelalte calități motrice, mobilitatea este cea mai slab dezvoltată, la 12-13 ani, la fete și la 13-14 ani la băieți, deoarece elasticitatea musculară nu se adaptează imediat la puseele de creștere (Demeter, 1981, Dragomir & Scarlat 2004).

Dintre deprinderile motrice de bază, alergarea este mai des utilizată, uneori cu greșeli, datorită nivelului de dezvoltare mai scăzut al forței: alergarea pe călcâie, faza de zbor insuficientă, oscilații laterale ale trunchiului. Se impune la această vârstă lucrul pentru detenta membrelor inferioare, pentru facilitarea însușirii corecte a săriturilor, iar dintre aruncări, remarcăm predilecția pentru aruncările de tip azvârlire, la băieți și aruncările de tip împingere, la fete (Balint, 2003; Cârstea, 1999).

2. Material și metode Cercetarea a plecat de la ipoteza că prin determinarea nivelului condiției

fizice, la nivelul elevilor de vârstă pubertară, putem influența ameliorarea reducerii acesteia prin programe de pregătire cu conținuturi adecvate.

Cercetarea s-a efectuat în perioada 15 mai – 15 iunie 2014, la Școala Generală 30, din Brașov și a constat în măsurarea nivelului condiției fizice, prin intermediul bateriei de teste „Eurofit” (Eurofit, 1983), pe un eșantion de 173 de elevi, 83 de fete și 90 de băieți, din clasele V – VIII.

Nivelul aptitudinilor motrice a fost determinat prin parcurgerea testelor bateriei „Eurofit” care au determinat:

- echilibrul general, prin intermediul testului de echilibru Flamingo (număr dezechilibrări);

- viteza de execuție a membrelor superioare, prin intermediul testului Atinge plăcile (secunde/25 cicluri);

28

No. 2, Vol. XVI /2015

- flexibilitatea trunchiului în plan anterior, prin intermediul testului îndoirea trunchiului din poziția așezat (cm);

- forța explozivă a membrelor inferioare, prin testul săritura în lungime de pe loc (cm);

- forța statică, prin intermediului dinamometriei flexorilor palmari (kg/f); - forța și rezistența trunchiului, prin intermediul testului ridicări ale

trunchiului din poziția culcat dorsal (număr de execuții/30 sec.); - forța și rezistența la nivelul brațelor și umerilor, prin testul menținut în

atârnat cu brațele îndoite (sec.); - viteza de deplasare, prin cursa Naveta 10X5m(sec); - rezistența cardio-respiratorie, prin cursa Naveta 24X 20m(sec). Testele componente ale bateriei Eurofit: - nu au reprezentat exerciții și nu au fost exersate anterior, în lecția de

educație fizică și sport; - reprezintă un mijloc educațional conceput pentru măsurarea progresului

elevului pe măsura dezvoltării atributelor sale; - să fie efectuate în ordina recomandată de ghidul de utilizare, - să fie efectuate în aceleași condiții, pentru fiecare elev, rezultatele

testărilor putând fi comparate.

3. Rezultate şi discuții Din analiza comparativă a valorilor medii obținute în urma aplicării

bateriei de teste Eurofit, pe un eșantion de 173 de elevi, 83 de fete și 90 de băieți, din ciclul gimnazial, de la Școala Generală Numărul 30, din Brașov (Fig. 1 – 9) rezultă că:

- la proba de echilibru Flamingo (Fig. 1), pentru determinarea nivelului echilibrului general, la grupa băieților se înregistrează un număr mare de dezechilibrări, 12.00, în clasa a V-a și 12.78, în clasa a VIII-a, nivel care nu se ameliorează pe parcursul perioadei de creștere și dezvoltare în etapa pubertară.

Figura 1. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Echilibrul FLAMINGO”

29


Evoluția, la nivelul fetelor, este cu o scădere a numărului de dezechilibrări, de la 13.87 în clasa a VI-a, la 10.88 în clasa a VII-a și cu o creștere, la 13.62, în clasa a VIII-a.

Pentru determinarea vetezei de execuție a membrelor seperioare, a fost utilizat testul Atinge plăcile, rezultatele indicând o tendință crescătoare la nivelul băieților de la 18.55 sec., în clasa a V-a, la 10.59 sec., în clasa a VIII-a, în timp ce la nivelul fetelor, creșterea semnificativă din clasa a V-a, la clasa a VI-a nu se continuă, putându-se remarca o stagnare a dezvoltării motrice la această abilitate (Fig. 2).

Figura 2. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Atinge cercurile”

Figura 3. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Întinde mâinile”

Nivelul flexibilității trunchiului în plan anterior, prin parcurgerea testului

Întinde mâinile, indică creștei ale valorilor la nivelul fetelor, de la clasa a V-a la clasa a VIII-a, urmate de valori constante, în timp ce la nivelul băieților putem vorbi de o degradare a nivelului acestei abilități, cu modificări pozitive

30

No. 2, Vol. XVI /2015

nesemnificative (Fig. 3). Forța explozivă a membrelor inferioare a fost testată prin intermediul

săriturii în lungime de pe loc, creșteri semnificative fiind înregistrate atât la nivelul băieților, de la 144.35 cm., în clasa a V-a, la 191 cm., în clasa a VIII-a, cât și la nivelul fetelor, cu toate că la nivelul clasei a VI-a valorile sunt în scădere, dar nu semnificativă (Fig. 4).

Figura 4. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Săritura în lungime de pe loc”

Forța flexorilor palmari au valori evolutive scăzute, de la un an de studiu

la altul, cu excepția băieților din clasa a VII-a, care au o rată a progresului din anul anterior de la 21.73 kg/f, la 33.84 kg/f (Fig. 5).

Figura 5. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Forța de strângere a mâinii”

Rezultatele înregistrate la testul Ridicări de trunchi din culcat dorsal (Fig.

6) pentru determinarea forței și rezistenței trunchiului, indică creșteri semnificative de le clasa a V-a la clasa a VI-a, atît la nivelul fetelor, cât și la

31


nivelul băieților, în continuare fiind constatate stagnări și degradări ale nivelului acestei abilități.

Figura 6. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Ridicări de trunchi din culcat dorsal”

Prin intermediul probei Menținut în atârnat cu brațele îndoite, au fost

testate forța brațelor și umerilor (Fig. 7), datele înregistrate indicând evoluții nesemnificative de la un an de studiu la altul, atât la nivelul fetelor, cât și al băieților, numărul fetelor care nu au reușit menținerea în atârnat fiind mare.

Figura 7. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Menținut în atârnat cu brațele îndoite”

Viteza de deplasare, testată prin intermediul navetei 10X5m, a înregistrat

valori mici pentru acest nivel al creșterii și dezvoltării, evoluțiile valorilor de la un an de studiu la altul fiind nesemnificative, cu excepția creșterii la nivelul fetelor din clasa a VII-a (Fig. 8).

32

No. 2, Vol. XVI /2015

Figura 8. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor

la proba „Naveta 10x5m”

Figura 9. Analiza comparativă a dinamicii rezultatelor la proba „Naveta 24x20m”

Rezistența cardiovasculară, testată prin intermediul cursei navetă 24X20m,

a evidențiat degradarea motricității la acest nivel, mai ales în cazul fetelor, care prezintă un platou constant negativ, cu precădere în clasele a VII-a și a VIII-a, valorile fiind scăzute. În cazul băieților valorile sunt în creștere până în clasa a VII-a, după care nivelul valoric se degradează (Fig. 9).

4. Concluzii 1. Bateria de teste Eurofit reprezintă un sistem de probe simplu și eficient,

pentru evaluarea condiției fizice, aflat la îndemâna cadrelor didactice de specialitate.

2. Aptitudinile motrice evaluate, echilibrul general al corpului (Fig. 1), forța statică segmentară la nivelul membrelor (grafic 5), precum și și rezistența cardiovasculară (Fig. 9) sunt componete ale condiției fizice asupra cărora nu au

33


fost utilizate conținuturi adecvate si suficiente. 3. Nivelul flexibilității trunchiului în plan anterior este considerabil mai

mare la fete, față de băieți, cu un maxim de 15.95 cm, în cazul fetelor, comparativ cu 7.43 cm, în cazul băieților, de clasa a VIII-a (grafic 3), în concordanță cu etapa de creștere și dezoltare în care se află aceștia.

4. Procentul relativ mare al elevilor care nu au reușit parcurgerea unuia sau mai multor teste, în special la nivelul fetelor, printre care menționăm testele de rezistență cardiovasculară (15 fete și 6 băieți) și menținut în atârnat la bară fixă cu brațele îndoite (12 fete și 6 băieți).

Recomandări Promovarea introducerii bateriei de teste Eurofit, ca modalitate de

evaluare a nivelului condiției fizice, pentru măsurarea progresului copilului pe măsura dezvoltării capacității motrice (U.E. (1987), de către toate cadrele didactice.

Pentru optimizarea condiției fizice a populației școlare de vârstă pubertară, cadrele didactice să aplice conținuturi adecvate pentru îmbunătățirea nivelului indicatorilor mai mici.

Testele nu sunt exerciții și nu vor fi exersate sau învățate, pentru ca testarea să își atingă scopul. Testarea nivelului condiției fizice este recomandat să fie realizat la începutul și finele anului școlar, pentru evidențierea progresului elevilor, comparația cu datele anterioare precum și motivația părinților de a încuraja optimizarea condiției fizice a copilului (U.E. (1987). Acknowledgement

Acest document este suportat de Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ID 134378 finanţat de Fondul Social European şi Guvernul României.

34


G Y M N A S I U M


ANTHROPOMETRIC AND FUNCTIONAL CHARACTERISTICS OF TRACK AND FIELD ATHLETES IN RUNNING EVENTS

Radu Liliana-Elisabeta1*

Făgăraș Pia-Simona2 Ursanu Grigore3

1,3”Alexandru Ioan Cuza” University Iași, Toma Cozma, 3, 700554, Romania 2University of Medicine and Pharmacy, Gh. Marinescu, 38, Tîrgu Mureș, 540139, Romania

Keywords: robustness, harmony, body mass index, functional values, runner athletes.

Abstract

The aim of our study is to investigate the anthropometric and morphological characteristics of junior track and field athletes and to determine the differences between genders or events. This study included 20 athletes: 10 girls (age=16.20±0.42 years; height=164.45±5.46 cm; weight=52.25±5.68 kg) and 10 boys (age=16.60±0.51 years; height=173.9±5.21 cm; weight=62.52±5.78 kg) who attend running events at LPS Iași. Based on the anthropometric measurements, we calculated the following indices: of nutrition, of harmony, of robustness, of exploring the functional status of the body and of breathing. T test on the equality of means revealed the existence of significant differences between genders on Erisman Index and abdominal tonicity, where p˂0.05.

1. Introduction Anthropometrical measurements are used to determine the level of

morphological development, as well as the constitution and structure of athletes’ body, considering that connections were found between physical development and sports outcome (Singh, Singh & Singh, 2012). Numerous studies in literature review on athletes’ anthropometrical characteristics found close connections between body structure, body mass and performance (Gomez, 2004; Rienzi, 2000; Demuth et al., 2007; Singh, Singh & Singh, 2012).

Running events are characterized by a diversity of distances, by energy consumed and by tempos. It has also been proven that runners have lower body mass index than athletes attending other events (Gore, 2000; Matkovic et al., 2003; Vucetic, Matkovic & Sentija, 2008; Alexandrescu, 1987; Drăgan, 1978).

* E-mail: [email protected], tel.0742018239

35

mailto:[email protected]

Radu L.-E., Făgăraş P.-S., Ursanu G./ Gymnasium

2. Material and methods The purpose of this investigation is to analyze anthropometrically the

somatic model and to interpret the values of somatic and functional indices by gender and sports event.Subjects. This study included 20 athletes, juniors II, who attend running events (yard dash and middle distance-long distance) at LPS Iași. Among them, 10 are girls (age = 16.20±0.42; height = 164.45±5.46 cm; weight = 52.25±5.68 kg) and 10 boys (age = 16.60±0.51; height = 173.9±5.21 cm; weight = 62.52±5.78 kg). All study procedures were approved by an ethics commission according to the Declaration of Helsinki and we have obtained the written consent of the subjects’ parents for their participation to the study.

The measurements were taken with a meter band, an anthropometric calliper and the SpiroTube Primary spirometer, based on which we calculated the somatic and functional indices. • Circumferences: thoracic at rest (TCR), thoracic during inspiration (TCI),

thoracic during expiration (TCE), abdominal in orthostatism (ACO), abdominal in clinostatism (ACC);

• Diameters: biacromial (BAD), bitrochanteric (BTD); • Vital capacity; • Somatic and functional indices: Quetelet, Broca, Erissman, Adrian Ionescu,

difference between biacromial and bitrochanteric diameter (BAD-BTD), Pignet, thoracic elasticity (TE), abdominal tonicity (AT), Demeny.

Statistical analysis: to analyze the results, we used SPSS 20.0 for IBM. We calculated the mean, the standard deviation and the T test on the equality of means, considering as variable the gender and the multiple comparisons with the Bonferoni test between groups (yard dash vs. middle distance-long distance for both girls and boys).

3. Results and discussions Table 1 presents the findings for general measurements (weight, height

and bust), circumferences: thoracic during inspiration (TCI), thoracic during expiration (TCE), thoracic at rest (TCR), abdominal in orthostatism (ACO), abdominal in clinostatism (ACC), diameters: biacromial (BAD), bitrochanteric (BTD), as well as vital capacity. T test on the equality of means pinpoints significant differences between genders concerning general measurements, BAD, ACO, ACC and vital capacity (p<0.05).

Based on anthropometrical measurements, we calculated the somatic and functional indices, illustrated in Table 2. T test on the equality of means underlines significant differences (p<0.05) between genders for the following indices: nutrition indices Broca and Quetelet, as well as the Erisman (body harmony) index.

Table 3 features a multiple comparison made after dividing the subjects into the two categories of events: yard dash (6 boys and 4 girls) and middle distance-long distance (4 boys and 6 girls). From a statistical perspective, in anthropometrical measurements, we found significant differences only for abdominal circumference in clinostatism in male athletes and for the variables chest circumference and vital capacity in female athletes.

36

No. 2, Vol. XVI /2015

Table 1. Anthropometrical measurements

Table 2. Somatic and functional indices

Measurements Gender x SD Mean diff. Sign. p

Weight (kg) M 62.52 ±5.78 10.27 0.001 < 0.05 F 52.25 ±5.68

Height (cm) M 173.90 ±5.21 9.45 0.001 < 0.05 F 164.45 ±5.46

Bust (cm) M 88.10 ±1.44 6.90 0.000 < 0.05 F 81.20 ±4.68

TCI (cm) M 87.75 ±2.71 0.45 0.790 > 0.05 F 87.30 ±4.51

TCE (cm) M 80.85 ±2.72 1.20 0.432 > 0.05 F 79.65 ±3.85

TCR (cm) M 83.40 ±3.09 1.15 0.532 > 0.05 F 82.25 ±4.79

BAD (cm) M 39.85 ±2.55 3.15 0.014 < 0.05 F 36.70 ±2.59

BTD (cm) M 39.85 ±1.25 0.90 0.102 > 0.05 F 36.70 ±2.59

ACO (cm) M 75.50 ±3.38 7.05 0.000 < 0.05 F 68.45 ±2.94

ACC (cm) M 72.75 ±2.53 4.85 0.001 < 0.05 F 67.90 ±2.96 Vital capacity

(cm3) M 4495.00 ±219.15 915.00 0.000 < 0.05 F 3580.00 ±413.11

Indices Gender x SD Mean diff. Sign. p

Broca M 72.30 ±6.81 8.05 0.009 < 0.05 F 64.45 ±5.46

Quetelet M 20.64 ±1.01 1.42 0.029 < 0.05 F 19.22 ±1.58

Erisman M -3.55 ±-3.57 -3.57 0.047 < 0.05 F 0.02 ±4.19 Adrian Ionescu

M 1.25 ±1.43 0.47 0.780 > 0.05 F 0.77 ±5.21

BAD-BBT M 7.95 ±2.52 2.15 0.062 > 0.05 F 5.80 ±2.29

Pignet M 27.98 ±5.66 -0.97 0.748 > 0.05 F 28.95 ±7.50

TE M 6.95 ±1.30 -0.70 0.357 > 0.05 F 7.65 ±1.94

AT M 1.45 ±0.98 1.00 0.111 > 0.05 F 0.45 ±1.60

Demeny M 72.25 ±5.08 3.55 0.176 > 0.05 F 68.70 ±6.14

37


Table 3. Differences between anthropometrical measurements by running events and by gender

Table 4. Differences of somatic and functional indices by running events and by gender

Concerning somatic and functional indices (Table 4), we have not found

Variable Gender Yard dash

Middle distance-long distance

Difference (1-2) Sign. p

Weight (kg) M 63.28 61.37 1.90 1.000 > 0.05 F 52.25 48.91 8.33 0.134 > 0.05

Height (cm) M 175.00 172.25 2.75 1.000 > 0.05 F 166.75 162.91 3.83 1.000 > 0.05

Bust (cm) M 88.66 87.25 1.41 1.000 > 0.05 F 85.00 78.66 6.33 0.001 < 0.05

TCI (cm) M 87.08 88.75 -1.66 1.000 > 0.05 F 90.25 85.33 4.91 0.237 > 0.05

TCE (cm) M 80.16 81.87 -1.70 1.000 > 0.05 F 82.50 77.75 4.75 0.144 > 0.05

TCR (cm) M 82.83 84.25 -1.41 1.000 > 0.05 F 85.62 80.00 5.62 0.177 > 0.05

BAD (cm) M 40.33 39.12 1.20 1.000 > 0.05 F 38.37 35.58 2.79 0.588 > 0.05

BTD (cm) M 31.66 32.00 -0.33 1.000 > 0.05 F 31.37 30.58 0.79 1.000 > 0.05

ACO (cm) M 75.91 74.87 1.04 1.000 > 0.05 F 69.25 67.91 1.33 1.000 > 0.05

ACC (cm) M 74.50 70.12 4.37 0.036 < 0.05 F 69.50 66.83 2.66 0.431 > 0.05

Vital capacity (cm3)

M 4425.00 4600.00 -175.18 1.000 > 0.05 F 3950.00 3333.33 616.66 0.008 < 0.05

Variable Gender Yard dash

Middle distance-long distance

Difference (1-2) Sign. p

Broca M 72.66 72.25 0.41 1.000 > 0.05 F 66.75 62.91 3.83 0.224 > 0.05

Quetelet M 20.69 20.61 0.07 1.000 > 0.05 F 20.04 18.46 1.57 0/789 > 0.05

Erisman M -4.66 -1.87 -2.79 0.625 > 0.05 F 2.25 -1.45 3.70 0.398 > 0.05

Adrian Ionescu

M 1.33 1.12 0.20 1.000 > 0.05 F 1.37 0.37 1.00 0.980 > 0.05

BAD-BTD M 8.50 7.12 1.37 0.808 > 0.05 F 7.00 5.00 2.00 0.572 > 0.05

Pignet M 28.88 26.62 2.25 1.000 > 0.05 F 23.87 32.33 -8.45 0.301 > 0.05

TE M 6.83 7.12 -0.29 0.994 > 0.05 F 7.75 7.58 0.16 0.999 > 0.05

AT M 1.75 1.00 0.75 0.811 > 0.05 F -0.25 0.91 -1.16 0.527 > 0.05

Demeny M 70.00 75.62 -5.62 0.424 > 0.05 F 69.12 68.42 0.70 0.997 > 0.05

38

No. 2, Vol. XVI /2015

significant differences between athletes practicing yard dash and those attending middle distance-long distance.

The Erisman (body harmony) index has a negative value for yard dash male runners, middle distance-long distance male runners, yard dash female runners and a positive value for middle distance-long distance female runners. Low values have an important significance concerning the functional capacity of the breathing system. The evolution of this index draws attention on the need to stimulate thorax development. The values obtained indicate harmony between getting heavier and getting taller, which is also underlined by the proportionality index Adrian Ionescu. The robustness index Pignet is modest in middle distance-long distance female runners and low in the other subjects, while the functional state of the body is good: thoracic elasticity of 6-7 cm. Regarding the resistance capacity, the Demeny index is over 60, which indicates good resistance to effort.

4. Conclusions The study indicates that, from an anthropometrical and functional

perspective, the subjects engaged in yard dash and middle distance-long distance races are well-balanced, that they have a good resistance to effort and that their robustness index is modest to low.

Acknowledgement This paper was published with financial support from the project

“Integrated system for improving the doctoral and postdoctoral research quality in Romania and for promoting the role of science in society”. POSDRU/159/1.5/S/133652, co-funded by the European Social Fund through the Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013. References 1. SINGH, K., SINGH, P., SINGH, C. (2012). Anthropometric characteristic,

Body Composition and Somatotyping of High and Low Performer Shot Putters, International Journal of Sports Science and Engineering, 6(3), pp. 153-158;

2. GOMEZ, A. (2004). Athletes Targeting Healthy Exercise and Nutrition Alternatives, Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, pp. 1084-1086;

3. RIENZI, E. (2000). Investigation of anthropometric and work rate profile of elite South American international soccer players, J. Sports Med. Phys Fitness, 40(2), p. 166;

4. DEMUTH, A., URSZULA, C., MAGDALINA, K., DARIUSZ, W., ERVA, Z. L. (2007). Somatic characteristics of players from chosen national teams of field hockey, Human Movement, 8(1), pp. 27-31;

5. GORE, C. J. (2000). Physiological tests for elite athletes, Champaign IL, Human Kinetics;

6. MATKOVIC, B., MISIGOJ-DURANKOVIC, M., MATKOVIC, B., JANKOVIC, S., RUZIC, L., LEKO, G., KONDRIC, M. (2003). Morphological Differences of Elite Croatian Soccer Players According to the Team Position, Coll. Antropol., 27 Suppl. 1, pp.167-174;

39


7. VUCETIC, V., MATKOVIC, B. R., SENTIJA, D. (2008), Morphological differences of elite Croatian track and field athletes, Coll. Antropol., 32(3), pp. 863-8;

8. ALEXANDRESCU, D. (1991). Atletism-prelegeri, București: Academia de Educație Fizică;

9. DRĂGAN, I. (1978). Selecția medico-biologică în sport, Bucharest: Editura Sport-Turism;

10. THORLAND, W. C., GLEN O. J., THOMAS, G. F., GERARD, D. T., RICHARD, W. H. (1981). Body composition and somatotype characteristics of Junior Olympic athletes. Med Sci Sports Exercise. 13(5), pp. 332-338;

11. MARTIN, D. E., COE, P. E. (1997). Better training for distance runner, Champaign, Illinois, USA: Human Kinetics;

12. GORE, C. J. (2000). Physiological tests for elite athletes. Champaign, Illinois, USA: Human Kinetics;

13. ABRAHAM, G. (2010). Analysis of anthropometry, body composition and performance variables of young Indian athletes in southern region. Indian Journal of Science and Technology, 3(12), pp.1210-1213.

CARACTERISTICI ANTROPOMETRICE ȘI FUNCȚIONALE LA ATLEȚI

ÎN PROBE DE ALERGĂRI

Radu Liliana-Elisabeta1 Făgăraș Pia-Simona2

Ursanu Grigore3 1,3Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași,Toma Cozma, 3, 700554, România

2Universitatea de Medicină și Farmacie, Gh. Marinescu, 38, Tîrgu Mureș, 540139, România

Cuvinte cheie: robustețe, armonie, indice de masa corporală, valori funcționale, atleți.

Rezumat

Scopul acestui studiu este de a investiga caracteristicile antropometrice și morfo-funcționale la nivelul sportivilor juniori ce practică probe de alergări și de a constata care sunt diferențele între sexe și tipuri de probe. La studiu au participat 20 de atleți: 10 fete (vârsta=16.20±0.42 ani; talie=164.45±5.46 cm; greutate=52.25±5.68 kg) și 10 băieți (vârsta=16.60±0.51; talie=173.9±5.21 cm; greutate=62.52±5.78 kg) care practică probe de alergări la LPS Iași. Pe baza măsurătorilor antropometrice au fost calculați următorii indici: de nutriție, de armonie, de robustețe, pentru explorarea stării funcționale a organismului și respirator. Testul t pentru eșantioane independente au scos în evidență existența unor diferențe semnificative la indicele de armonie Erisman și tonicitatea abdominală, unde p˂0.05.

1. Introducere Măsurătorile antropometrice sunt utilizate pentru a determina nivelul de

dezvoltare morfologică, constituția și structura corpului sportivilor, în condițiile în care se cunoaște faptul că există legături între dezvoltarea fizică și rezultatul

40

No. 2, Vol. XVI /2015

sportiv (Singh, Sigh & Singh, 2012). Există numeroase studii în literatura de specialitate despre caracteristicile antropometrice ale sportivilor, care au concluzionat că există relații puternice între structura corpului, masa corporală și obținerea performanțelor (Gomez, 2004; Rienzi, 2000; Demuth et. al., 2007; Singh, Singh & Singh, 2012). Probele de alergări sunt caracterizate printr-o diversitate de distanțe, energie consumată și tempouri. De asemenea, a fost demonstrat faptul că alergătorii au un indice de masă corporală mai mic comparativ cu alte probe atletice (Gore, 2000; Matkovic et. al., 2003; Vucetic, Matkovic & Sentija, 2008; Alexandrescu, 1987; Drăgan, 1978).

2. Material și metode Scopul acestei lucrări este de a analiza din punct de vedere antropometric

modelul somatic, respectiv de a interpreta valorile indicilor somatici și funcționali în funcție de gen și proba practicată.

Subiecți. La acest studiu au participat 20 de atleți, juniori II care practică probe de alergări (sprint-garduri și semifond-fond) la LPS Iași. Dintre aceștia, 10 sunt fete (vârsta = 16.20±0.42 ani; talie = 164.45±5.46 cm; greutate = 52.25±5.68 kg) și 10 băieți (vârsta = 16.60±0.51 ani; talie = 173.9±5.21 cm; greutate = 62.52±5.78 kg). Menționăm că studiul s-a realizat în concordanță cu standardele de etică prevăzute în Declarația de la Helsinki, iar subiecții au fost informați în legătură cu scopul acestui demers, având acordul părinților în vederea participării la studiu.

Măsurătorile au fost realizate folosind banda metrică, compasul antropometric și spirometrul SpiroTube Primary, pe baza cărora am calculat indicii somatici și funcționali. • Perimetre: toracic în repaus (PTR), toracic în inspir (PTI), toracic în expir

(PTE), abdominal în ortostatism (PAO), abdominal în clinostatism (PAC); • Diametre: biacromial (DBA), bitrohanterian (DBT); • Capacitate vitală; • Indici somatici și funcționali: Quetelet, Broca, Erissman, Adrian Ionescu,

diferența dintre diametrul biacromial și bitrohanterian (DBA-DBT), Pignet, elasticite toracică (ET), tonicitate abdominală (TA), Demeny.

Analiza statistică: În analiza rezultatelor am utilizat SPSS 20.0 pentru IBM. Au fost calculate media, deviația standard și testul t pentru egalitatea mediilor, având ca variabilă genul și comparația multiplă cu testul Bonferoni între grupe (sprint-garduri vs. semifond-fond atât pentru fete cât și pentru băieți).

3. Rezultate și discuții Tabelul 1 reprezintă rezultatele obținute la măsurătorile generale (greutate,

talie, bust), perimetre: toracic în inspir (PTI), toracic în expir (PTE), toracic în repaus (PTR), abdominal în ortostatism (PTO), abdominal în clinostatism (PTC), diametre: biacromial (DBA), bitrohanterian (DBT), precum și capacitatea vitală. Testul t pentru egalitatea mediilor relevă diferențe semnificative între genuri la măsurătorile generale, DBA, PAO, PAC și capacitatea vitală (p<0.05).

41


Tabelul 1. Măsurători antropometrice

Tabelul 2. Indici somatici și funcționali

Pe baza măsurătorilor antropometrice am calculat indici somatici și funcționali, care se regăsesc în Tabelul 2. Testul t pentru egalitatea mediilor a scos în evidență faptul că există diferențe semnificative (p<0.05) între genuri la următorii indici: de

Măsurători Gen x DS Dif. medii Sign. p

Greutate (kg) M 62.52 ±5.78 10.27 0.001 < 0.05 F 52.25 ±5.68

Talie (cm) M 173.90 ±5.21 9.45 0.001 < 0.05 F 164.45 ±5.46

Bust (cm) M 88.10 ±1.44 6.90 0.000 < 0.05 F 81.20 ±4.68

PTI (cm) M 87.75 ±2.71 0.45 0.790 > 0.05 F 87.30 ±4.51

PTE (cm) M 80.85 ±2.72 1.20 0.432 > 0.05 F 79.65 ±3.85

PTR (cm) M 83.40 ±3.09 1.15 0.532 > 0.05 F 82.25 ±4.79

DBA (cm) M 39.85 ±2.55 3.15 0.014 < 0.05 F 36.70 ±2.59

DBT (cm) M 39.85 ±1.25 0.90 0.102 > 0.05 F 36.70 ±2.59

PAO (cm) M 75.50 ±3.38 7.05 0.000 < 0.05 F 68.45 ±2.94

PAC (cm) M 72.75 ±2.53 4.85 0.001 < 0.05 F 67.90 ±2.96 Capacitate vitală (cm3)

M 4495.00 ±219.15 915.00 0.000 < 0.05 F 3580.00 ±413.11

Indici Gen x DS Dif. medii Sign. p

Broca M 72.30 ±6.81 8.05 0.009 < 0.05 F 64.45 ±5.46

Quetlet M 20.64 ±1.01 1.42 0.029 < 0.05 F 19.22 ±1.58

Erisman M -3.55 ±-3.57 -3.57 0.047 < 0.05 F 0.02 ±4.19 Adrian Ionescu

M 1.25 ±1.43 0.47 0.780 > 0.05 F 0.77 ±5.21

DBA-DBT M 7.95 ±2.52 2.15 0.062 > 0.05 F 5.80 ±2.29

Pignet M 27.98 ±5.66 -0.97 0.748 > 0.05 F 28.95 ±7.50

ET M 6.95 ±1.30 -0.70 0.357 > 0.05 F 7.65 ±1.94

TA M 1.45 ±0.98 1.00 0.111 > 0.05 F 0.45 ±1.60

Demeny M 72.25 ±5.08 3.55 0.176 > 0.05 F 68.70 ±6.14

42

No. 2, Vol. XVI /2015

nutriție Broca și Quetelet, precum și la indicele de armonie Erisman.

Tabelul 3. Diferențe ale măsurătorilor antropometrice pe grupe de probe și genuri

Tabelul 4. Diferențe ale indicilor somatici și funcționali pe grupe de probe și genuri

Variabila Gen Sprint- garduri

Semifond- Fond

Diferența (1-2) Sign. p

Greutate (kg)

M 63.28 61.37 1.90 1.000 > 0.05 F 52.25 48.91 8.33 0.134 > 0.05

Talie (cm) M 175.00 172.25 2.75 1.000 > 0.05 F 166.75 162.91 3.83 1.000 > 0.05

Bust (cm) M 88.66 87.25 1.41 1.000 > 0.05 F 85.00 78.66 6.33 0.001 < 0.05

PTI (cm) M 87.08 88.75 -1.66 1.000 > 0.05 F 90.25 85.33 4.91 0.237 > 0.05

PTE (cm) M 80.16 81.87 -1.70 1.000 > 0.05 F 82.50 77.75 4.75 0.144 > 0.05

PTR (cm) M 82.83 84.25 -1.41 1.000 > 0.05 F 85.62 80.00 5.62 0.177 > 0.05

DBA (cm) M 40.33 39.12 1.20 1.000 > 0.05 F 38.37 35.58 2.79 0.588 > 0.05

DBT (cm) M 31.66 32.00 -0.33 1.000 > 0.05 F 31.37 30.58 0.79 1.000 > 0.05

PAO (cm) M 75.91 74.87 1.04 1.000 > 0.05 F 69.25 67.91 1.33 1.000 > 0.05

PAC (cm) M 74.50 70.12 4.37 0.036 < 0.05 F 69.50 66.83 2.66 0.431 > 0.05

Capacitate vitală (cm3)

M 4425.00 4600.00 -175.18 1.000 > 0.05 F 3950.00 3333.33 616.66 0.008 < 0.05

Variabila Gen Sprint- garduri

Semifond- fond

Diferența (1-2) Sign. p

Broca M 72.66 72.25 0.41 1.000 > 0.05 F 66.75 62.91 3.83 0.224 > 0.05

Quetelet M 20.69 20.61 0.07 1.000 > 0.05 F 20.04 18.46 1.57 0/789 > 0.05

Erisman M -4.66 -1.87 -2.79 0.625 > 0.05 F 2.25 -1.45 3.70 0.398 > 0.05

Adrian Ionescu

M 1.33 1.12 0.20 1.000 > 0.05 F 1.37 0.37 1.00 0.980 > 0.05

DBA-DBT M 8.50 7.12 1.37 0.808 > 0.05 F 7.00 5.00 2.00 0.572 > 0.05

Pignet M 28.88 26.62 2.25 1.000 > 0.05 F 23.87 32.33 -8.45 0.301 > 0.05

ET M 6.83 7.12 -0.29 0.994 > 0.05 F 7.75 7.58 0.16 0.999 > 0.05

TA M 1.75 1.00 0.75 0.811 > 0.05 F -0.25 0.91 -1.16 0.527 > 0.05

Demeny M 70.00 75.62 -5.62 0.424 > 0.05 F 69.12 68.42 0.70 0.997 > 0.05

43


În tabelul 3 este prezentată o comparație multiplă realizată în urma împărțirii subiecților pe cele două categorii de probe: sprint-garduri (6 băieți și 4 fete) și semifond-fond (4 băieți și 6 fete). Din punct de vedere statistic, la măsurătorile antropometrice am obținut diferențe semnificative doar la perimetrul abdominal în clinostatism pentru atleții de gen masculin și la variabilele bust și capacitate vitală la atleții de gen feminin.

În ceea ce privește indicii somatici și funcționali (tabelul 4), nu am înregistrat diferențe semnificative între subiecții ce practică probe de sprint-garduri și semifond-fond.

Greutatea este indicatorul care condiționează performanțele în multe probe. Desigur, ies în evidență probele de aruncări (Thorland et.all., 1981), la polul opus situându-se alergătorii de semifond-fond (Alexandrescu, 1991). În studiul nostru, practicanții probelor de sprint-garduri sunt mai înalți comparartiv cu alergătorii de semifond-fond, cu indicele de nutriție Quetelet în limite nomale și fără diferențe semnificative între cele două tipuri de alergători. Alergătoarele de semifond-fond au acest indice la limita dintre normal și subponderal. Alte studii anterioare au demonstrat deasemenea că alergătorii au un indice de masă corporală mai mic comparative cu alte probe atletice sau alte sporturi (Martin & Coe, 1997; Gore, 2000; Matkovic et. all., 2003; Abraham, 2010).

Indicele de armonie Erisman are o valoare negativă pentru alergătorii de sprint-garduri, semifond-fond și alergătoarele de sprint-garduri și o valoare pozitivă pentru alergătoarele de semifond-fond. Valorile scăzute au o importantă semnificație în ceea ce privește capacitatea funcțională a aparatului respirator. Evoluția acestui indice atrage atenția asupra necesității de a stimula dezvoltarea toracelui. Valorile obținute indică o armonie între creșterea în grosime și lungimea corpului, fapt scos în evidență și de indicele de proporționalitate Adrian Ionescu. Indicele de robustețe Pignet este mediocru la fetele ce practică probe de semifond-fond și slab la ceilalți subiecți, iar starea funcțională a organismului este bună, cu o elasticitate toracică între 6-7 cm. În ceea ce privește capacitatea de rezistență, indicele Demeny este peste 60, ceea ce indică o rezistență foarte bună la efort la toți subiecții.

4. Concluzii Prezentul studiu indică faptul că din punct de vedere antropometric și

funcțional subiecții care practică probe de sprint-garduri și semifond-fond sunt armonios dezvoltați, cu o capacitate de rezistență la efort foarte bună și cu un indice de robustețe mediocru spre slab.

Acknowledgement Această lucrare a fost publicată cu sprijinul financiar al proiectului

"Sistem integrat de îmbunătățire a calității cercetării doctorale și postdoctorale din Romania și de promovare a rolului științei în Societate", POSDRU/159/1.5/S/133652, finanțată prin Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013.

44

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M Journal of Physical Education and Sport

POSSIBILITIES OF ASSESSING THE ATTENTION AND VISUAL MEMORY IN PRIMARY SCHOOL CHILDREN

Balint Gheorghe1* Balint Nela Tatiana2

Zvonar Martin3 1,2"Vasile Alecsandri" University of Bacau, 157 Marasesti Av., 600115, Romania

3Masaryk University, Brno, Czech Republic

Keywords: attention, memory, children.

Abstract

The attention disorders characterized by diminishing abilities such as perception, thinking, unbalance the children's daily life. The disorders appear as difficulty in concentrating, impulsiveness, and sometimes hyperactivity. Absent minded, unfocused, often agitated, the children can't have continuity in their thoughts and projects. Their intelligence is good, but wrongly used, and their memory is used very little. This study wanted to bring to forefront this particular theme because the mental processes such as attention and memory play an important role in the children's academic results. An increasing number of teachers observed lately a lack of focus in children during classes, and in many of the situations there is no answer when it comes to a correct conduct, many times this leading to unsatisfying academic results.

1. Introduction The evolution of attention in primary school children is based on two

observations: the school permanently and systematically demands the child's attention abilities, and the skills that need to be acquired in this period are absolutely necessary for the children to perform their activities http://www.scritub.com/gradinita/copii/evolutia-copilului-de-ani (2014).

With regards to the relation between the involuntary and voluntary attention it has been observed that if at the beginning of primary school the first one tends to be dominant, over the years, the voluntary one is more frequent and more effective https://ro.wikipedia.org (2013). All the instructive-educational activities consolidate and amplify the voluntary regulation mechanisms related to the emergence and keeping the attention, and to its modulation in concordance with what is requested from the child. If in first grade children the external attention dominates, as the activities become increasingly complicated and thinking and memory are increasingly trained, the internal attention is more frequent, the one


45

http://www.scritub.com/gradinita/copii/evolutia-copilului-de-ani

https://ro.wikipedia.org/

Balint Gh., Balint N.T., Zvonar M./Gymnasium

centered on more or less complex mental performances. There is also an obvious increase in attention focus. If when they start to go to school, children manage to maintain their focus for about 25 minutes, over years of schooling they can reach relatively quickly 45-50 minutes. This quality of attention supports also the independent learning after school hours or other activities in the child's leisure time, according to Creţu (2009). According to the same author, the primary school child's memory is centered at first on details and concretely influenced by emotional experiences that are relatively fragmentary made and mainly involuntary, an uneven recording according to how much the child was impressed when the memory was created, and the predominance of recognition as a form of update. The continuous process of neuro-functional maturing and constant, systematic training in the learning activity changes memory qualitatively over the course of the four years of primary school, and the most important characteristics are gradually acquired.

2. Material and Methods This research started from the premise that attention and memory play an

important role in the children's academic output. Starting from this premise, the following hypothes was formulated: to what extent the proper evaluation of basic mental components (attention and memory) can help improve their functions during the educational process.

The subjects selected for the evaluation were pupils from the "Vasile Alecsandri" School of Sabaoani, county of Bacau, aged between 9 and 11, in third and fourth primary grades. The evaluation was conducted on a number of 52 pupils, out of which: 13 boys and 15 girls in third grade, 12 girls and 12 boys in fourth grade, between January and June, 2014.

The measurement and getting objective values allows the evaluation, systematization and analysis of the data for their interpretation and comparison.

To evaluate the attention and visual memory, we used the attention and visual memory test as described in Vlad (1999).

Necessary materials: 1 model card; 6 working cards.

Figure 1. The sign-concrete correspondence

Technique: the task consists in finding (and grading) the sign-concrete object (its image) correspondence, for the first two lines using the model, and for the next four lines, not using the model (using just the memory). Work time: 3 minutes.

Initially there was a presentation of the role played by the test and a description of it, as follows: the pupils were presented first the card illustrating the objects and the

46

No. 2, Vol. XVI /2015

signs corresponding to each object, after which each of them received a card to memorize the signs in 5 minutes; after the 5 minutes, each pupil received a chart containing 6 tables with randomly arranged objects, and asked to check the respective signs; the first two tables were copied from the card as the test demanded, after which they had to check for themselves the other 4 tables in 3 minutes.

The tests were graded according to Rozore, (1998), as follows: A = no. of right answers (r) – no. of errors (E)

3. Results and Discussions Below are presented the groups of subjects according to gender for the two

selected grades, the graphical representation of the results and their interpretation.

Table 1. The female third grade subjects group

No. Last Name, First Name Gender Initial testing

(12.01.2014) Final testing (11.05.2014)

1. I.A. F 22 22 2. B.Ş. F 16 20 3. M.Y. F 19 24 4. F.R. F 8 22 5. G.I. F 18 18 6. C.A. F 10 6 7. P.B. F 8 18 8. I.R. F 14 24 9. P.E. F 24 24

10. R.R. F 20 24 11. V.S. F 22 24 12. B.A. F 18 24 13. D.R. F 22 24 14. B.M. F 24 24 15. R.D. F 24 24

Table 2. The male third grade subjects group

No. Name Gender Initial testing (12.01.2014)

Final testing (11.05.2014)

1. R.I. M 20 22 2. R.A. M 18 24 3. L.A M 24 24 4. M.E. M 18 24 5. D.D. M 24 18 6. B.C. M 24 22 7. B.R. M 22 24 8. V.E. M 24 24 9. D.D. M 24 24

10. P.D. M 24 24 11. R.S. M 18 24 12. G.P M 24 24 13. D.A. M 20 24

47


0

5

10

15

20

25

30

I.A. B.Ș. M.Y. F.R. G.I. C.A. P.B. I.R. P.E. R.R. V.S. B.A. D.R. B.M. R.D.

I.T.

F.T.

0

5

10

15

20

25

30

R.I. R.A L.A M.E. D.D. B.C. B.R. V.E. D.D. P.D. R.S. G.P. D.A.

I.T.

F.T.

Figure 2. Dynamics of the data recorded during the initial and final tests by the female third grade pupils

This chart was made based on the data recorded during the initial and final

tests by the female third grade subjects. Figure 2 shows that, regarding the female third grade pupils, during the

initial testing, two of the girls (P.B., F.R.) recorded the lowest score (8 points), the maximum score being recorded by 3 girls (R.D., B.M., P.E.), representing 20% of the total number of girls, the rest (10 girls) recording a score between 14-22 points, representing 67% of the total number of girls.

Figure 3. Dynamics of the data recorded during the initial and final tests by the male third grade pupils


tests by the male third grade subjects. Figure 3 shows that, regarding the male third grade pupils, during the initial

testing, three boys (M.E., R.A., R.S.) recorded the lowest score (18 points), the maximum score being recorded by 7 boys (L.A., D.D., B.C., V.E., D.D., P.D., G.P.), representing 54% of the total number of boys, the rest (3 boys) recording a score between 20-22 points, representing 23 % of the total number of male subjects.

After analyzing the two figures, one can observe that during the initial testing, the male third grade subjects recorded a higher score (54%) than the female subjects, who recorded a lower score (20%), the difference between them being of 34%.

Figure 2 shows that, regarding the female fourth grade pupils, during the final testing, one girl (C.A.) recorded the lowest score (6 points), the maximum

48

No. 2, Vol. XVI /2015

score being recorded by 9 girls (R.D., B.M., D.R., B.A., V.S., R.R., P.E., I.R., M.Y.), representing 60% of the total number of girls, the rest (5 girls) recording a score between 18-22 points, representing 33% of the total number of girls.

Figure 3 shows that, regarding the male fourth grade pupils, during the final testing, one boy (D.D.) recorded the lowest score (18 points), the maximum score being recorded by 10 boys (R.A., L.A., M.E., B.R., V.E., D.D., P.D., R.S., G.P., D.A.), representing 76% of the total number of boys, the rest (2 boys) recording a score of 22 points, representing 15% of the total number of boys.

After analyzing the two figures, one can observe that during the final testing, the male third grade subjects recorded a higher score (76%) than the female subjects, who recorded a lower score (60%), the difference between them being of 16%.

The conclusion is that the male third grade subjects have better attention and visual memory.

Table 3. The male fourth grade subjects group

No. Name gender Initial testing (12.01.2014)


1. P.P. M 24 24 2. S.G. M 24 24 3. M.A. M 24 22 4. C.C. M 12 24 5. Ţ.D. M 20 24 6. R.I. M 8 24 7. C.L. M 20 24 8. M.S. M 14 24 9. I.C. M 12 18

10. E.D M 18 22 11. R.A. M 24 24 12. A.A. M 24 18

Table 4. The female fourth grade subjects group

No. Name Gender Initial testing (12.01.2014)


1. E.E. F 22 24 2. D.E. F 24 24 3. D.M. F 24 24 4. D.A. F 24 24 5. S.A. F 16 24 6. M.T. F 24 24 7. B.D. F 24 24 8. C.P. F 12 24 9. V.M. F 14 24

10. D.G. F 12 24 11. F.D. F 24 16 12. G.M. F 16 24

49


Figure 4. Dynamics of the data recorded during the initial and final tests by the male fourth grade pupils


tests by the male fourth grade subjects. Figure 4 shows that, regarding the male fourth grade pupils, during the

initial testing, one subject (R.I) recorded the lowest score (8 points), the maximum score being recorded by 5 boys (P.P., S.G., M.A., R.A., A.A.), representing 42% of the total number of boys, the rest (6 boys) recording a score between 12-22 points, representing 50% of the total number of boys.

Figure 5. Dynamics of the data recorded during the initial and final tests by the female fourth grade pupils


tests by the female fourth grade subjects. Figure 5 shows that, regarding the female fourth grade pupils, during the

initial testing, two girls (C.P., D.G.) recorded the lowest score (12 points), the maximum score being recorded by 6 girls (F.D., B.D., M.T., D.A., D.M., D.E.), representing 50% of the total number of girls, the rest (4 girls) recording a score between 14-22 points, representing 33% of the total number of girls.

After analyzing the two figures, one can observe that during the initial testing, the female subjects recorded a higher score (50%) than the male subjects, who recorded a lower score (42%), the difference between them being of 8%.

Figure 4 shows that, regarding the male fourth grade pupils, during the

0

5

10

15

20

25

30

P.P. S.G. M.A. C.C. Ț.D. R.I. C.L. M.S. I.C. E.D. R.A. A.A.

I.T.

F.T.

0

5

10

15

20

25

30

E.E. D.E. D.M. D.A. S.A. M.T. B.D. C.P. V.M. D.G. F.D. G.M

I.T.

F.T.

50

No. 2, Vol. XVI /2015

final testing, two subjects (I.C., A.A.) recorded the lowest score (18 points), the maximum score being recorded by 8 boys (P.P., S.G., C.C.,R.A., M.S., C.L., R.I.,Ţ.D.), representing 67% of the total number of boys, the rest (2 boys) recording a score of 22 points, representing 17% of the total number of boys.

Figure 5 shows that, regarding the female fourth grade subjects, during the final testing, one girl (F.D.) recorded the lowest score (16 points), the maximum score being recorded by 11 girls (G.M., E.E., D.E., D.M., D.A.,S.A., M.T., B.D., C.P., V.M.,D.G), representing 92% of the total number of girls.

After analyzing the two figures, one can observe that during the final testing, the female subjects recorded a higher score (92%) than the male subjects, who recorded a lower score (7%).

The conclusion is that the female fourth grade subjects have better attention and visual memory, compared to the male fourth grade subjects. 4. Conclusions

The general conclusion that can be drawn is that the attention and the visual memory, in particular during the final testing, were increased, taking into account the education level of the subjects. Therefore, one can say that when the mental functions are matured and inhibition is consolidated against excitation, the control of these mental manifestations becomes better with age. The results recorded during this test represented an interest for teachers both for knowing the possibilities of their own pupils, and the orientation of the instructive-educational process according to their level.

The final conclusion that can be drawn is that the hypotheses were confirmed, thus through a careful evaluation of attention and visual memory one can contribute to their improvement, and also the lack of attention and visual memory for various subjects (mathematics, literature, biology, etc.) can lead to diminished academic output and to a lack of satisfying academic results.

References 1. CREŢU, T. (2009). Psihologia vârstelor, Iaşi: Editura Polirom; 2. VLAD, E. (1999). Evaluarea în actul educaţional terapeutic, Bucureşti:

Editura Prohumanitate; 3. ROZOREA, A. (1998). Deficienţe de vedere, Bucureşti: Editura

Prohumanitate. 4. http://www.scritub.com/gradinita/copii/evolutia-copilului-de-ani,

22.09.2014. 5. https://ro.wikipedia.org, 03.11.2013.

51




POSIBILITĂŢI DE EVALUARE A ATENŢIEI ŞI MEMORIEI VIZUALE

PENTRU COPIII DIN CICLUL PRIMAR

Balint Gheorghe1 Balint Nela Tatiana2

Zvonar Martin3 1,2Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău, Calea Mărăşeşti 157,600115, România

3Universitatea Masaryk, Brno, Cehia

Cuvinte cheie: atenţie, memorie, copii.

Rezumat

Tulburările de atenţie caracterizate prin diminuare a capacităţiilor precum percepţia, gândirea, dezechilibrează viaţa de zi cu zi a copiilor. Ea se traduce prin dificultatea de concetrare, impulsivitate si uneori chiar hiperactivitate. Distrat, împrăştiat, adesea agitat copilul nu reuşeşte să aibă continuitate în gândurile şi proiectele lui. Inteligenţa lui este bună, dar solicitată greşit, iar memoria lui puţin folosită. Am dorit să aducem în vizor această temă deoarece manifestările psihice precum atenţia şi memoria ocupă un rol important în rezultatele şcolare ale elevilor. Tot mai multe cadre didactice constată în ultimul timp o neatenţie la copii în timpul orele de studiu şi în multe dintre situaţii nu există răspunsuri la neândeplinirea corectă a sarcinilor didactice iar în anumite situaţii, mergând până la obţinerea unor rezultate şcolare nesatisfăcătoare.

1. Introducere

Evoluţia atenţiei în perioada şcolarului mic are la bază două observaţii: şcoala solicită permanent şi sistematic capacităţile de atenţie ale copilului şi calităţile care trebuiesc dobândite în această perioadă sunt absolut necesare pentru desfăşurarea activităţilor copilului după http://www.scritub.com/gradinita/copii/evolutia-copilului-de-ani (2014).

În relaţia dintre atenţia involuntară şi cea voluntară, se constată că, dacă la intrarea în şcoală prima tinde să domine, pe măsura parcurgerii următoarelor clase, cea voluntară este mai frecvent prezentă şi din ce în ce mai eficientă după https://ro.wikipedia.org (2013).

Toate activităţile instinctiv-educative consolidează şi amplifică mecanismele de reglaj voluntar în apariţia şi menţinerea atenţiei şi în modularea ei în concordanţă cu cerinţele puse în faţa copilului. Dacă la cei din clasa I domină atenţia externă pe măsură ce activităţile se complică şi gândirea şi memoria sunt mai antrenate, se manifestă frecvent atenţia internă, cea centrată pe desfăşurări mentale mai mult sau mai puţin complexe. Evidentă este şi creşterea stabilităţii atenţiei. Dacă la începutul şcolii copiii reuşesc să-şi menţină atenţia circa 25 de minte sub influenţa anilor de şcoală, se ajunge relativ repede la 45-50 de minute. Aceasta calitate a atenţiei susţine şi învăţarea independentă de după orele de şcoală sau alte activităţi din timpul liber al copilului după Creţu (2009).

52




No. 2, Vol. XVI /2015

După acelaşi autor, memoria şcolarului mic la început este centrată pe detaliu şi concret, influenţată de trăirile afective, realizate relativ fragmentar şi mai ales în formă involuntară, păstrare inegală în funcţie de gradul în care a fost impresionat când s-a făcut întipărirea, predominarea recunoaşterii ca formă de actualizare. Procesul continuu de maturizare neurofuncţională şi antrenarea constantă, sistematică în activitatea de învăţare schimbă calitativ memoria de-a lungul celor patru ani de şcoală însă ele mai importante caracteristici ce se dobândesc treptat.

2. Material şi metode În cercetarea de faţă am pornit de la premisa că cele două componente:

atenţia şi memoria ocupă un rol important în randamentul şcolar al copiilor. Plecând de la aceasta premisă am formulat următoarea ipoteză:

- In ce măsură prin evaluarea corectă a componentelor psihice de bază (atenţie şi memorie) putem contribui la îmbunătăţirea funcţiilor acestora în timpul procesului instructiv-educativ ?

Subiecţii care au fost selectaţi pentru efectuarea evaluării sunt elevii de la Liceul teoretic „Vasile Alecsandri” din Săbăoani, Judeţul Bacău cu vârste cuprinse între 9-11 ani, din clasele primare III – IV. Evaluarea s-a efectuat pe un număr de 52 elevi dintre care: 13 băieți şi 15 fete din clasa a III-a, 12 fete şi 12 băieţi din clasa a IV-a, în perioada ianuarie 2014 – iunie 2014.

Măsurarea prin obţinerea unor valori obiective, permite evaluarea, sistematizarea şi analiza acestor date în scopul interpretării şi comparării lor.

Pentru evaluarea atenţiei şi memoriei vizuale am utilizat proba de atenţie şi memorie vizuală descrisă de Vlad (1999).

Materiale necesare: 1 cartonaş model; 6 cartonaşe de lucru

Figura 1. Corespondenţa semn-obiect

Tehnica: sarcina constă în găsirea (şi notarea) corespondenţei semn-obiect concret (imaginea lui), pentru primele două rânduri folosind modelul, iar pentru următoarele patru rânduri, fără model (din memorie). Timp de lucru: 3 minute.

Iniţial am realizat o prezentare a rolului testului şi descrierea acestuia astfel: elevilor prima data le-am prezentat cartonaşul care ilustra obiectele si semnele corespunzătoare fiecărui obiect, după care fiecare a primit cate unul pentru a memora semnele în 5 minute, după cele 5 minute fiecare din ei au primit cate o fişă în care erau 6 tabele doar cu obiectele aranjate aleatoriu, elevii fiind nevoiţi sa completeze semnele respective, primele două tabele au fost

53


copiate de pe cartonaş conform cerinţelor testului, după care ei trebuiau să completeze singuri celelalte 4 tabele în 3 minute.

Cotarea testului s-a realizat după Rozore (1998), astfel: R= nr. Răspunsuri juste (j) – nr. Erori (E)

3. Rezultate şi discuţii În continuare vom prezenta eşantioanele de subiecţi în funcţie de sex

pentru cele două clase selectate şi de asemenea reprezentarea grafică şi interpretarea rezultatelor obţinute.

Tabelul 1. Eşantionul de subiecţi de sex feminin din clasa a III-a

Nr. Crt.

Nume si prenume sex Testare iniţială

(12.01.2014) Testare finală (11.05.2014)

1. I.A. F 22 22 2. B.Ş. F 16 20 3. M.Y. F 19 24 4. F.R. F 8 22 5. G.I. F 18 18 6. C.A. F 10 6 7. P.B. F 8 18 8. I.R. F 14 24 9. P.E. F 24 24

10. R.R. F 20 24 11. V.S. F 22 24 12. B.A. F 18 24 13. D.R. F 22 24 14. B.M. F 24 24 15. R.D. F 24 24

Tabelul 2. Eşantionul de subiecţi de sex masculin din clasa a III-a

Nr. crt.

Nume şi prenume Sex Testare iniţială

(12.01.2014) Testare finală (11.05.2014)

1. R.I. M 20 22 2. R.A. M 18 24 3. L.A. M 24 24 4. M.E. M 18 24 5. D.D. M 24 18 6. B.C. M 24 22 7. B.R. M 22 24 8. V.E. M 24 24 9. D.D. M 24 24 10. P.D. M 24 24 11. R.S. M 18 24 12. G.P. M 24 24 13. D.A. M 20 24

54

No. 2, Vol. XVI /2015

Figura 2. Dinamica evoluţiei datelor înregistrate la testarea iniţială şi finală la elevele din se sex feminin din clasa a III-a

Acest grafic a fost realizat pe baza datelor înregistrate la testarea iniţială şi

cea finală pe lotul de subiecţi de sex feminin din clasa a III-a. Conform graficului 2 am constatat că pentru subiecţi de sex feminin din

clasa a III-a la testarea iniţială două din fete (P.B.,F.R.) au obţinut punctajul cel mai mic (8 puncte), punctajul maxim fiind obţinut de 3 fete (R.D., B.M., P.E.) reprezentând 20 % din numărul total de fete, restul (10 fete) obţinând un punctaj între 14-22 puncte, reprezentând 67 % din totalul numărului de fete.

Figura 3. Dinamica evoluţiei datelor înregistrate la testarea iniţială şi finală la elevi de sex masculin din clasa a III-a


cea finală pe lotul de subiecţi de sex masculin din clasa a III-a. Conform graficului 3 am constatat că pentru subiecţii de sex masculin din

clasa a III-a la testarea iniţială trei băieţi (M.E., R.A., R.S.,) au obţinut cel mai mic punctaj (18 puncte), punctajul maxim a fost obţinut de 7 băieţi (L.A., D.D., B.C., V.E., D.D., P.D., G.P.) reprezentând 54% din numărul total de băieţi, restul (3 băieţi) au obţinut un procentaj între 20-22 puncte reprezentând 23 % din numărul total de subiecţi de sex masculin.

Analizând cele două grafice am constatat că la testarea iniţială subiecţii de sex masculin din clasa a III-a au obţinut un procentaj mai mare (54%) faţă de subiecţi de sex feminin care au obţinut un procentaj mai mic (20%) diferenţa fiind de 34%.

0

5

10

15

20

25

30

I.A. B.Ș. M.Y. F.R. G.I. C.A. P.B. I.R. P.E. R.R. V.S. B.A. D.R. B.M. R.D.

T.I.

T.F.

0

5

10

15

20

25

30

R.I. R.A L.A M.E. D.D. B.C. B.R. V.E. D.D. P.D. R.S. G.P. D.A.

T.I.

T.F.

55


Conform graficului 2 am constatat că pentru subiecţii de sex feminin din clasa a IV-a la testarea finală o fată (C.A.) a obţinut punctajul cel mai mic (6 puncte), puncatajul maxim fiind obţinut de 9 fete (R.D., B.M., D.R., B.A.,V.S., R.R., P.E., I.R., M.Y.) reprezentând 60% din numărul total de fete, restul (5 fete) obţinând un punctaj între 18-22 puncte reprezentând 33% din numărul total de fete.

Conform graficului 3 am constatat că pentru subiecţi de sex masculin din clasa a IV-a la testarea finală un băiat (D.D) a obţinut punctajul cel mai mic(18 puncte), punctajul maxim a fost obţinut de 10 fete (R.A., L.A., M.E., B.R.,V.E., D.D., P.D., R.S., G.P., D.A.) reprezentând 76% din numărul total de băieţi, restul (2 băieţi) au obţinut 22 puncte reprezentând 15% din numărul total de băieţi.

Analizând cele două grafice am constatat că la testarea finală subiecţi de sex masculin din clasa a III-a au obţinut un procentaj mai mare (76%), iar subiecţi de sex feminin care au obţinut un procentaj mai mic (60%), diferenţa fiind de 16%.

Concluzia este că subiecţi de sex masculin din clasa a III-a au o atenţie şi memorie vizuală mai bună.

Tabelul 3. Eşantionul de subiecţi de sex masculin din clasa a IV-a

Nr. crt

Nume şi prenume sex Testare iniţială

(12.01.2014) Testare finală (11.05.2014)

1. P.P. M 24 24 2. S.G. M 24 24 3. M.A. M 24 22 4. C.C. M 12 24 5. Ţ.D. M 20 24 6. R.I. M 8 24 7. C.L. M 20 24 8. M.S. M 14 24 9. I.C. M 12 18

10. E.D. M 18 22 11. R.A. M 24 24 12. A.A. M 24 18

Tabelul 4. Eşantionul de subiecţi de sex feminin din clasa a IV-a

Nr. crt.

Nume şi prenume

sex Testare iniţială (12.01.2014)

Testare finală (11.05.2014)

1. E.E. F 22 24 2. D.E. F 24 24 3. D.M. F 24 24 4. D.A. F 24 24 5. S.A. F 16 24 6. M.T. F 24 24 7. B.D. F 24 24 8. C.P. F 12 24 9. V.M. F 14 24

10. D.G. F 12 24 11. F.D. F 24 16 12. G.M. F 16 24

56

No. 2, Vol. XVI /2015

Figura 4. Dinamica evoluţiei datelor înregistrate la testarea iniţială şi finală la elevii de sex masculin din clasa a IV-a


cea finală pe lotul de subiecţi de sex masculin din clasa a IV-a. Conform graficului 4 am constatat că pentru subiecţi de sex masculin din

clasa a IV-a la testarea iniţială unul din subiecţi (R.I) a obţinut cel mai mic punctaj (8 puncte), punctajul maxim a fost obţinut de 5 băieţi (P.P., S.G., M.A., R.A., A.A.) reprezentând 42% din numărul total de băieţi, restul (6 băieţi) obţinând un punctaj între 12-22 puncte reprezentând 50% din numărul total de băieţi.

Figura 5. Dinamica evoluţiei datelor înregistrate la testarea iniţială şi finală la elevele de sex feminin din clasa a IV-a


cea finală pe lotul de subiecţii de sex feminin din casa a IV-a. Conform graficului 5 am constatat că pentru subiecţi de sex feminin din

clasa a IV-a la testarea iniţială două fete (C.P., D.G.) au obţinut cel mai mic punctaj (12 puncte), punctajul maxim a fost obţinut de 6 fete (F.D., B.D., M.T., D.A., D.M., D.E.) reprezentând 50% din numărul total de fete, restul (4 fete) obţinând între 14-22 puncte, reprezentând 33% din numărul total de fete.

Analizând cele două grafice am constatat că la testarea iniţială subiecţi de sex feminin au obţinut un procentaj mai mare (50%), iar subiecţi de sex masculin au obţinut un procentaj mai mic (42%), diferenţa fiind de 8%.

Conform graficului 4 am constatat că pentru subiecţii de sex masculin din clasa a IV-a la testarea finală doi subiecţi (I.C., A.A.) au obţinut punctajul cel mai mic (18 puncte) punctajul maxim a fost obţinut de 8 băieţi (P.P., S.G., C.C.,

0

5

10

15

20

25

30

P.P. S.G. M.A. C.C. Ț.D. R.I. C.L. M.S. I.C. E.D. R.A. A.A.

T.I.

T.F.

0

5

10

15

20

25

30

E.E. D.E. D.M. D.A. S.A. M.T. B.D. C.P. V.M. D.G. F.D. G.M

T.I.

T.F.

57


R.A., M.S., C.L., R.I.,Ţ.D.) reprezentând 67% din numărul total de băieţi, restul (2 băieţi) au obţinut 22 puncte reprezentând 17% din numărul total de băieţi.

Conform graficului 5 am constatat că la subiecţii de sex feminin din clasa a IV-a la testarea finală o fată (F.D.) a obţinut cel mai mic punctaj (16 puncte), punctajul maxim a fost obţinut de 11 fete (G.M., E.E., D.E., D.M., D.A.,S.A., M.T., B.D., C.P., V.M.,D.G) reprezentând 92% din numărul total de fete.

Analizând cele două grafice am constatat că la testarea finală subiecţi de sex feminin au obţinut un procentaj mai mare (92%), faţă de cel al subiecţilor de sex masculin care au obţinut un procentaj mai mic (7%).

Concluzia este aceea că subiecţi de sex feminin în comparaţie cu subiecţi de sex masculin au o atenţie şi memorie vizuală mai bună. 4. Concluzii

Concluzia generală ce se desprinde este aceea că gradul de atenţie şi memorie vizuală în special pentru testarea finală a fost crescător ţinând cont de nivelul de studiu. Aşadar putem spune că odată cu maturizarea funcţiilor psihice şi consolidarea inhibiţiei în defavoarea excitaţiei controlul acestor manifestări psihice este mai bun odată cu creşterea vârstei.

Rezultatele obţinute în urma aplicări acestui test au reprezentat un interes pentru cadrele didactice atât în cunoaşterea posibilităţilor propriilor elevi dar şi orientarea procesului instructiv - educativ în funcţie de nivelul acestora.

Concluzia finală ce se desprinde este aceea că ipoteza formulate anterior au fost confirmată, aşadar prin evaluarea atentă a atenţiei şi memoriei vizuale putem contribui la prevenirea sau îmbunătăţirea acestora şi de asemenea lipsa atenţiei şi memoriei vizuale constante pentru domenii diferite (matematică, română, biologie etc.), poate conduce la diminuarea randamentului şcolar şi lipsa rezultatelor şcolare satisfăcătoare.

58

No. 2, Vol. XVI /2015


EXPERIMENTAL STUDY REGARDING THE EFFICIENCY OF THE DIFFERENTIAL TREATMENT IN PHYSICAL EDUCATION LESSON IN

THE UPPER SECONDARY EDUCATION

Grosu Bogdan-Marius1* 1“Ştefan Cel Mare” University of Suceava, 13 Universităţii Str., 720229, România

Keywords: physical education, differential treatment, upper secondary education, students.

Abstract

Approaching this theme aims the demonstration of some didactic strategies that ensure the increase in physical performances and default students’ grades which will be useful and accessible to every physical education teacher. The modality of differential treatment had accomplished through grouping the students by their availabilities and obtained results, known under the name of level groups. There were made three models of methodological approach for the six assessed abilities/skills, which were the following: running (speed and strength), jumping (long jump with elan), throws (weight throw), specific skills to acrobatic gymnastics and specific skills to the sports game-handball. As a result of the implementation of the experiment during a school year, it can be concluded that the experiment group which has been applied the didactic strategy models based on addressing the educational process through differentiated treatment on value groups, it obtained more than average results at evaluation tests and enhancement higher grades towards the control group.

1. Introduction Differentiation requires creating a learning environment to ensure

conditions as students work together, to learn how to learn, to assist each other, to develop respect for themselves and for the rest of the people. If this is not the case, at the students who require a differentiated treatment and they do not receive it, there may appear indifference or even a negative attitude toward their activity to lessons, to study, to colleagues, to teachers, to school in general, that would affect the ability of self-assessment and damaging deeply their psychic condition. (http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-trat-diferentiata-a-elevilor.html, 2013).

The organization system of education on classes and lessons founded by J. A. Comenius in the 17th century, it was imposed from the beginning and it is held till present. Front work, what prevails at lessons, in addition to some

* E-mail: [email protected];

59

http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-trat-diferentiata-a-elevilor.html


Grosu Bogdan - Marius./Gymnasium

indisputable advantages regarding the transmission in economically and systematically way, it shows pronounced trends of leveling and uniformity, because it can adapt to a very small extent to individual peculiarities, to interests, skills, students’ inclinations. As a result, it begins to appear much more the idea of differential training which has its roots in the pedagogical concept of J.J. Rousseau. But the essential contribution in the definition of problems which may arise from the differential treatment it belongs to psychology and it is placed toward the end of the 19th century and at the beginning of the 20th century (Cârstea, 1993, p.76).

Knowing the students represents a particularly important activity regarding the efficiency’s assurance of the instructive-educational process – process which requires the specialist to have both a good professional training, as well as a certain kind of professional behavior, involving the personality features, pedagogical tact, and so on. (http://www.scritub.com/profesor-scoala/Tratarea-Diferentiata-a-e 34963.php, 2014). In this respect, even if classes of students are organized by the criterion "chronological age", they are very heterogeneous. This heterogeneity is given, first of all, by the sex characteristics at the level of the same chronological age (Radu, 1978, p.26).

Secondly, they are presented a series of special features of biological order (level of physical development) and motile (level of the motility’s qualities and of customs and/or motile skills – in terms of volume and performance). Very important are also the peculiarities of psychology nature (attitudes, interests, skills, motivation, temper, and so on.). (Radu, 1978 p.34).

In a first stage – knowledge of students’ class will start from the peculiarities which compose it and from the description of the psycho-social field in which there are exercised the relations between students.

2. Material and methods The research hypothesis: Through application of differential treatment in

physical education lesson, students are provided with equal opportunities of access and efficiency in the process of training.

The research methods used were the following: bibliographic study, the experiment, statistical-mathematical method and graphical method.

The experiment took place during a whole school year (2013-2014) at ”Laţcu Vodă” High school from Siret city, involving four classes, one from each year of study, a IX-a D , a X-a C, a XI-a D and a XII-a F (110 subjects). These four classes have set experimental groups, while other four classes from Technical College Rădăuţi have set the control groups: a IX-a A, a X-a J, a XI-a G and a XII-a A.

The initial testing and the final testing of the selected classes it has been done depending on the data provided in the planning. After the initial testing I elaborated a series of methods of differential treatment which were aimed to improve the results of final tests, of course in conjunction with the methodology provided in the planning. The entire activity took place inside the high school, the school sports hall and on the racetrack treadmill of the city stadium.

60

http://www.scritub.com/profesor-scoala/TRATAREA-DIFERENTIATA-A-E%2034963.php

http://www.scritub.com/profesor-scoala/TRATAREA-DIFERENTIATA-A-E%2034963.php


The used evaluation instruments were the following tests: speed running starting from the bottom – 50 m, long jump with impetus, throwing the weight (7 kg-M, 4kg-W), resistance running (1000 m-M, 800 m-W), acrobatics gymnastics (exercise on the ground with required elements) and technical structure of sports game – handball. Tests were applied in accordance with the detailed rules of application provided by the national school system of evaluation at physical education and sports. (National school system of evaluation at physical education and sports, MEN, National evaluation service and examination, 1999).

After studying the obtained data of initial tests were elaborated three models of methodical approach through differential treatment of the six evaluated capacities/ skills: running (speed and resistance), jumps (long jump with impetus), throwing (throwing the weight), specific skills to acrobatic gymnastics and specific skills to sports game– handball.

First model of approaching was the distribution of students according to their results of the initial testing in ascending order.

The second model of approaching was the distribution of students according to their results of the initial testing in descending order.

The third model consisted of grouping the students according to the grade from initial testing in 3 value groups: from grade 4 to 6 the beginners group, from 6 to 8 the medium group and from 8 to 10 the advanced group. The experiment was made with two variables: the learning time and the quality of learning, considering them as of prime importance in physical education.

For the operational activity and its good organization, each group had named a charged person who, depending on the progress made by the students, was regularly changed. It was found that, being in charge of the group, the student is more active, more concerned about his success and his teammates. As such, in many occasions have been appointed in this position the more comfortable students and who did not have the same possibilities of motility manifestation as the good students. Over this period of experiment there was used group activity even at the themes from sports games (handball, basketball, football), case in which we worked on groups set up preferential or based on value.

3. Results and discussions The speed running obtained an average increase between the experiment

classes and the control classes of 5,5% of performances and a medium progress of 46% regarding the grades.

The long jump on the place obtained an average increase between the experiment classes and the control classes of 3,25% of performances and a medium progress of 2% regarding the grades.

The throwing the weight obtained an average increase between the experiment classes and the control classes of 3,75% of performances and a medium progress of 3% regarding the grades.

61


The sportive game obtained an average increase between the experiment classes and the control classes of 5% of performances and a medium progress of 4% regarding the grades.

The acrobatics gymnastics obtained an average increase between the experiment classes and the control classes of 3,5% of performances and a medium progress of 4% regarding the grades.

Figure 1. The percentage difference of progress between the initial testing and final testing between the experiment class IX D and the control class IX A

Figure 2. The percentage difference of progress between the initial testing and final testing between the experiment class X C and the control class X J

Figure 3. The percentage difference of progress between the initial testing and final testing between the experiment class XI D and the control class XI G

The resistance running obtained an average increase between the

experiment classes and the control classes of 3,25% of performances and a

11%

5%

4%

10%

11%

5%

6%

3%

2%

5%

8%

4%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12%

Speed running

Săritură în lungime

Throwing the weight

Sportive game

Acrobatics gymnastics

Resistance running

IX AIX D

10%

6%

6%

9%

7%

10%

5%

3%

2%

5%

4%

6%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12%

Speed running


Throwing the weight

Sportive game


Resistance running

X JX C

12%

7%

8%

10%

10%

9%

6%

3%

3%

5%

7%

4%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

Speed running

Long jump

Throwing the weight

Sportive game


Resistance running

XI GXI D

62


medium progress of 2% regarding the grades. The average increase between the progress of the experiment classes and

the control classes is 43%. (Fig. 1-5)

Figure 4. The percentage difference of progress between the initial testing

and final testing between the experiment class XII F and the witness class XII A

Figure 5. The growth difference of grade between the initial testing and final testing between experiment classes and control classes

Table 1. The obtained progress between the initial testing and final

testing on each tested sample

Indicators

Experiment classes Differ

ence Diff.%

Control classes Differ

ence Diff.%

Pro gress

%

Pro gress

% Ti Tf Ti Tf

Speed running 12,83 8,86 3,97 81% 10,75 8,74 2,28 35% 1,69 46%

Long jump with impetus 8,20 9,18 0,98 11% 8,38 9,17 0,79 9% 0,19 2%

Throwing the weight 7,65 8,47 0,82 10% 7,10 7,66 0,56 7% 0,26 3%

Sportive game 8,10 8,98 0,88 10% 8,27 8,82 0,55 6% 0,33 4%

Acrobatics gymnastics 7,93 8,86 0,93 13% 7,95 8,67 0,72 9% 0,21 4%

Resistance running 8,80 7,68 1,12 14% 9,23 8,22 1,01 12% 0,11 2%

12%

8%

8%

12%

12%

10%

6%

4%

4%

6%

7%

7%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

Speed running

Long jump

Throwing the weight

Sportive game


Resistance running

XII AXII F

81%

11%

10%

10%

13%

14%

35%

9%

7%

6%

9%

12%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

Speed running

Long jump

Throwing the weight

Sportive game


Resistance running

Class controlClass experim.

63


4. Conclusions If in other disciplines it is more efficient the activity with heterogeneous

groups, in physical education this is less indicated due to the learning specific (obligation to execute fully each motility actions by all students).

Experimental work has demonstrated that work with homogeneous groups proved to be more productive than the front work, with the whole team, when their setting up and the instructive tasks have taken into account the following criteria:

- Work with homogeneous groups established on the physical training criteria, in lessons with instructive objectives, aiming at developing the motility qualities and of contents of athletics tests or planned in curricula;

- Work with homogeneous groups established on the criterion of the development level of motility skills and of the nature of instructive tasks. This sort of thing has been used mainly for learning the elements of acrobatics gymnastics and of jumping;

- Work with homogeneous groups established on the basis of level of skills and the specific skills of sports games. This way of working has been used in the training of sports games' content.

In the way that it was intended the differential treatment, it can be applied independently of the school materials, putting emphasis on the students ' knowledge in terms of physical education activity. Even if there are no conditions for a complex testing (and psychological testing) setting the groups structure can be made according to the criteria: physically, motility and physical skills criterion.

The demands of differential treatment claim the teacher to have a proper training for each lesson depending on the particularities of the class and of his students. Through application of differential treatment in physical education lesson, students are provided with equal opportunities of access and success in the process of training and self-training. By default, students are stimulated in self confidence, being created the premises of a self-assessment and objective appreciation.

The lessons gained through density through a better integration of students in tasks with a high volume of work. The experimental research allows us demonstrates that using the differential treatment in physical education lesson, achieves an improvement and a shade of interpersonal relations at the level of groups, which leads to optimizing teacher's relationship with students, this having with each value group a more direct contact and appropriate to each student.

References 1. CÂRSTEA, G. (1993). Teoria şi metodica Educaţiei Fizice şi Sportului,

Bucureşti: Editura Universul; 2. RADU, T. I. (1978). Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii,

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică; 3. M.E.N. (1999). Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina Educaţie

Fizică şi Sport, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Bucureşti. 4. http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-tratarea-

diferentiata-a-elevilor.html, 4.05.2013;

64

http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-tratarea-diferentiata-a-elevilor.html

http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-tratarea-diferentiata-a-elevilor.html


5. http://www.scritub.com/profesor-scoala/tratarea-diferentiata-a-elevul34963.php, 14.06.2014.

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND EFICIENŢA TRATĂRII

DIFERENŢIATE ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN CICLUL LICEAL

Grosu Bogdan-Marius1

1Universitatea “Ştefan Cel Mare” Suceava, Str.13 Universităţii, 720229, România

Cuvinte cheie: educaţie fizică, tratare diferenţiată, ciclul liceal, elevi.

Rezumat

Abordarea acestei teme are drept scop demonstrarea unor strategii didactice, care să asigure creşterea performanţelor fizice şi implicit a notelor elevilor, care vor fi de folos şi la îndemâna oricărui profesor de educație fizică. Modalitatea de tratare diferențiată s-a realizat prin gruparea elevilor după disponibilităţi şi rezultatele obţinute, cunoscute sub numele de grupe de nivel. S-au realizat câte trei modele de abordare metodică pentru cele şase capacităţi/competenţe evaluate, care au fost următoarele: alergări (de viteză şi de rezistenţă), sărituri (săritura în lungime cu elan), aruncări (aruncarea greutăţii), deprinderi specifice gimnasticii acrobatice şi deprinderi specifice jocului sportiv – handbal. În urma implementării experimentului pe parcursul unui an şcolar se poate concluziona că grupa experiment, asupra căreia s-a aplicat modelele de strategie didactică bazată pe abordarea procesului instructiv-educativ prin tratare diferenţiată pe grupe valorice, a obţinut rezultate peste media obişnuită la probele de evaluare şi implicit note superioare grupei control.

1. Introducere

Diferenţierea impune crearea unui mediu de învăţare care să asigure condiţii ca elevii să lucreze împreună, să înveţe cum să înveţe, să-şi acorde sprijin, să-şi dezvolte respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi. În caz contrar, la elevii care necesită o tratare diferenţiată şi nu o primesc, poate să apară indiferenţa sau chiar o atitudine negativă faţă de activitatea la lecţii, faţă de învăţătură, colegi, cadre didactice, faţă de şcoală în general, care să afecteze capacitatea de autoapreciere şi să deterioreze profund starea lor psihică. (http://www.asociatia-profesorilor.ro/prevenirea-esecului-scolar-prin-trat-diferentiata-a-elevilor.html, 2013).

Sistemul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii fundamentat de J. A. Comenius în secolul al XVII-lea, s-a impus de la început şi se menţine şi în prezent. Munca frontală, ce predomină la lecţii, pe lângă unele avantaje incontestabile privind transmiterea în mod economic şi sistematic a cunoştinţelor, prezintă pronunţate tendinţe de nivelare şi de uniformizare, deoarece se poate adapta în prea mică măsură la particularităţile individuale, la interesele, aptitudinile, înclinaţiile elevilor. Ca urmare, începe să-şi facă tot mai mult loc ideea instruirii diferenţiate care are rădăcini în concepţia pedagogică a

65

http://www.scritub.com/profesor-scoala/tratarea-diferentiata-a-elevul34963.php




lui J.J. Rousseau. Dar contribuţia esenţială în definirea problemelor pe care le ridică tratarea diferenţiată aparţine psihologiei şi se plasează spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea. (Cârstea, 1993, p.76).

Cunoaşterea elevilor reprezintă o activitate deosebit de importantă privind asigurarea eficienţei procesului instructiv - educativ – proces care impune specialistului atât o bună pregătire profesională, cât şi un anumit gen de comportament profesional, implicând trăsăturile de personalitate, tactul pedagogic. (http://www.scritub.com/profesor-scoala/Tratarea-diferentiata-a-e34963.php,2014).

În acest sens, chiar dacă clasele de elevi sunt organizate după criteriul „vârstei cronologice”, ele sunt deosebit de eterogene. Această eterogenitate este dată, în primul rând, de particularităţile de sex la nivelul aceleiaşi vârste cronologice. (Radu, 1978, p.26).

În al doilea rând, sunt prezente o serie de particularităţi de ordin biologic (nivel de dezvoltare fizică) şi motric (nivel al calităţilor motrice şi al deprinderilor şi/sau priceperilor motrice – ca volum, şi execuţie). Foarte importante sunt şi particularităţile de natură psihologică (atitudini, interese, aptitudini, motivaţie, temperament, etc.). (Radu, 1978, p.34).

Într-o primă etapă – cunoaşterea clasei de elevi va porni de la individualităţile ce-o compun şi de la desemnarea câmpului psiho-social în care se exercită relaţiile dintre elevi.

2. Material şi metode Ipoteza cercetării: Prin aplicarea tratării diferenţiate în lecţia de educaţie

fizică, elevilor li se asigură şanse egale de acces şi eficiență în procesul de formare.

Metodele de cercetare folosite au fost reprezentate de metoda studiului bibliografic, experimentul, metoda statistico-matematică și metoda grafică.

Experimentul s-a desfăşurat pe o perioadă de un an şcolar (2013-2014) la Liceul ”Laţcu Vodă” din oraşul Siret implicând patru clase, câte una din fiecare an de studiu, a IX-a D , a X-a C, a XI-a D şi a XII-a F (110 subiecţi). Aceste patru clase au constituit eşantioanele experiment, în timp ce alte patru clase de la Colegiul Tehnic Rădăuţi au reprezentat grupele control: a IX-a A , a X-a J, a XI-a G şi a XII-a A.

Testarea inițială şi testarea finală a claselor selectate s-a efectuat în funcție de datele prevăzute în planificare. După testarea iniţială am elaborat o serie de modele de tratare diferenţiată menite să îmbunătăţească rezultatele testelor finale, coroborate bineînţeles cu metodologia prevăzută în planificare. Întreaga activitate s-a desfăşurat pe terenul din incinta liceului, sala de sport a şcolii şi pe pista de alergare a stadionului din localitate.

Instrumentele de evaluare utilizate au fost următoarele probe: alergarea de viteză cu start de jos – 50 m, săritura în lungime cu elan, aruncarea greutăţii (7 kg-B, 4kg-F), alergare de rezistenţă (1000 m-B, 800 m-F), gimnastică acrobatică (exerciţiu la sol cu elemente impuse) şi structură tehnică joc sportiv – handbal. Probele au fost aplicate în concordanţă cu modalităţile de aplicare prevăzute de

66

http://www.scritub.com/profesor-scoala/Tratarea-diferentiata-a-e34963.php


Sistemul naţional şcolar de evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport. (Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina Educaţie Fizică şi Sport, MEN, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, 1999).

În urma studierii datelor obţinute a testărilor iniţiale s-au elaborat câte trei modele de abordare metodică prin tratare diferenţiată a celor şase capacităţi/competenţe evaluate: alergări (de viteză şi de rezistenţă), sărituri (săritura în lungime cu elan), aruncări (aruncarea greutăţii), deprinderi specifice gimnasticii acrobatice şi deprinderi specifice jocului sportiv – handbal.

Modelul I de abordare a constat în repartizarea elevilor în funcţie de rezultatele de la testarea iniţială în ordine crescătoare.

Modelul II de abordare a constat în repartizarea elevilor în funcţie de rezultatele de la testarea iniţială în ordine descrescătoare.

Modelul III a constat în gruparea elevilor în funcție de nota de la testarea iniţială în 3 grupuri valorice: de la nota 4 spre 6 grupa începători, de la 6 spre 8 grupa medie şi de la 8 spre 10 grupa avansată. În experiment s-a operat permanent cu două variabile: timpul de învăţare şi calitatea învăţării, considerându-le de primă importanţă în educaţia fizică.

Pentru operaţionalizarea activităţii şi buna ei organizare, fiecare grupă a avut numit un responsabil care, în funcţie de progresul realizat de elevi, era periodic schimbat. S-a constatat că, fiind responsabil de grupă, elevul este mult mai activ, se preocupă mai mult de reuşita sa şi a coechipierilor. Ca atare, în multe rânduri au fost numiţi în această funcţie elevii mai comozi şi care nu aveau aceleaşi posibilităţi de manifestare motrică ca elevii buni.

Tot în această perioadă a experimentului s-a folosit activitatea pe grupe şi la temele din jocurile sportive (handbal, baschet, fotbal), caz în care s-a lucrat pe grupe constituite preferenţial sau valoric.

3. Rezultate şi discuţii La alergarea de viteză s-a obţinut o creştere medie între clasele

experiment şi clasele control de 5,5% a performanţelor şi un progres mediu de 46% privind notele.

La săritura în lungime de pe loc s-a obţinut o creştere medie între clasele experiment şi clasele control de 3,25% a performanțelor şi un progres mediu de 2% privind notele.

La aruncarea greutăţii s-a obținut o creştere medie între clasele experiment şi clasele control de 3,75% a performanțelor şi un progres mediu de 3% privind notele.

La jocul sportiv s-a obţinut o creştere medie între clasele experiment şi clasele control de 5% a performanţelor şi un progres mediu de 4% privind notele.

La gimnastică acrobatică am obținut o creştere medie între clasele experiment şi clasele control de 3,5% a performanţelor şi un progres mediu de 4% privind notele.

67


La alergarea de rezistenţă am obținut o creştere medie între clasele experiment şi clasele control de 3,25% a performanţelor şi un progres mediu de 2% privind notele.

Creşterea medie dintre progresul claselor experiment şi clasele control este de 43%. (Fig. 1-5)

Figura 1. Diferenţa procentuală a progresului dintre testarea iniţială şi testarea finală între clasa IX D experiment şi clasa IX A control

Figura 2. Diferenţa procentuală a progresului dintre testarea iniţială şi testarea finală între clasa X C experiment şi clasa X J control

Figura 3. Diferenţa procentuală a progresului dintre testarea iniţială şi testarea finală între clasa XI D experiment şi clasa XI G control

11%

5%

4%

10%

11%

5%

6%

3%

2%

5%

8%

4%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12%

Alergare viteză


Aruncarea greutații

Joc sportiv

Gimnastică acrobatică

Alergare de rezistență

IX AIX D

10%

6%

6%

9%

7%

10%

5%

3%

2%

5%

4%

6%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12%

Alergare viteză



Joc sportiv



X JX C

12%

7%

8%

10%

10%

9%

6%

3%

3%

5%

7%

4%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

Alergare viteză



Joc sportiv



XI GXI D

68


Figura 4. Diferenţa procentuală a progresului dintre testarea iniţială şi testarea finală între clasaXII F experiment şi clasa XII A control

Figura 5. Diferenţa creşterii notei dintre testarea iniţială şi testarea finală între clasele experiment şi clasele control

Tabelul 1. Progresul realizat între testarea iniţială şi testarea finală pe fiecare probă testată

Indicatori

Clase experiment Difer

en-ţă Dif.%

Clase control Difer

enţă Dif.%

Pro gres %

Pro gres % Ti Tf Ti Tf

Alergare de viteză 12,83 8,86 3,97 81% 10,75 8,74 2,28 35% 1,69 46%

Săritura în lungime cu elan 8,20 9,18 0,98 11% 8,38 9,17 0,79 9% 0,19 2%

Aruncarea greutății 7,65 8,47 0,82 10% 7,10 7,66 0,56 7% 0,26 3%

Joc sportiv 8,10 8,98 0,88 10% 8,27 8,82 0,55 6% 0,33 4% Gimnastică acrobatică 7,93 8,86 0,93 13% 7,95 8,67 0,72 9% 0,21 4%

Alergare de rezistență 8,80 7,68 1,12 14% 9,23 8,22 1,01 12% 0,11 2%

81%

11%

10%

10%

13%

14%

35%

9%

7%

6%

9%

12%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

Alergare viteză

Săritură în lungime cu elan

Aruncarea greutății

Joc sportiv

Gimnastică acrobatica


Clase controlClase experiment

12%

8%

8%

12%

12%

10%

6%

4%

4%

6%

7%

7%

0% 2% 4% 6% 8% 10% 12% 14%

Alergare viteză



Joc sportiv



XII AXII F

69


4. Concluzii Dacă la alte discipline este mai eficientă activitatea cu grupe eterogene, la

educaţie fizică acest lucru este mai puţin indicat datorită specificului învăţării (obligativitatea executării integrale a fiecărei acţiuni motrice de către toţi elevii).

Activitatea experimentală a demonstrat că lucrul pe grupe omogene s-a dovedit a fi mai eficientă decât activitatea desfăşurată frontal, cu întreg colectivul, atunci când constituirea acestora şi sarcinile instructive au avut în vedere următoarele criterii:

- lucrul pe grupe omogene constituite după criteriul pregătirii fizice, în lecţii cu obiective instructive, vizând dezvoltarea calităţilor motrice şi a conţinutului probelor de atletism sau preconizate de programă;

- lucrul pe grupe omogene constituite după criteriul nivelului de dezvoltare a aptitudinilor motrice şi de natura sarcinilor instructive. Acest gen de lucru a fost utilizat în special la însuşirea elementelor din gimnastică acrobatică şi din sărituri;

- lucrul pe grupe omogene alcătuite pe baza nivelului de formare a priceperilor şi deprinderilor specifice jocurilor sportive. Această modalitate de lucru s-a utilizat în cadrul instruirii privind conţinutul jocurilor sportive.

În felul în care a fost concepută tratarea diferenţiată poate fi aplicată independent de dotarea materială a şcolii, accentul punându-se pe cunoaşterea elevilor sub aspectul care interesează activitatea de educaţie fizică. Chiar dacă nu sunt condiţii pentru o testare complexă (şi testarea psihică), stabilirea structurii grupelor poate fi făcută în funcţie de criteriile: fizic, motric şi criteriul aptitudinilor fizice.

Exigenţele tratării diferenţiate pretind profesorului o corespunzătoare pregătire pentru fiecare lecţie în funcţie de particularităţile clasei şi ale elevilor săi.

Prin aplicarea tratării diferenţiate în lecţia de educaţie fizică, elevilor li se asigură şanse egale de acces şi reuşită în procesul de formare şi autoformare. Implicit, elevilor li se stimulează încrederea în forţele proprii, create fiind premisele unei autoaprecieri şi aprecieri obiective.

Lecţiile au câştigat în densitate printr-o mai bună încadrare a elevilor în sarcini prin realizarea unui volum sporit de lucru.

Cercetarea experimentală ne demonstrează că utilizarea tratării diferenţiate în lecţia de educaţie fizică, realizează o ameliorare şi nuanţare a relaţiilor interpersonale la nivelul grupelor, ducând implicit la optimizarea relaţiei profesorului cu elevii, acesta având cu fiecare grupă valorică un contact nemijlocit mult mai direct şi adecvat nivelului fiecărui elev.

70

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


SCOLIOSIS CORRECTION IN ”C” LONG THE AGE OF 30-40 YEARS

Paraschita Florina1* 1Ecological University of Bucharest, 1G, Vasile Milea Street, 6th district, Romania

Keywords: spine, scoliosis, curve, exercises.

Abstract

Scoliosis is a condition wherein the backbone is cleared in the frontal plane (on one side). Backbone curve usually shaped ”S” or ”C”. Purpose of this study is to determine the best treatment for pain relief and spinal deviation to prevent aggravation of existing conditions by the appearance of intercostal neuralgia and herniated disc. The hypothesis of the study. It is assumed that scoliosis patients receiving appropriate therapy can improve spinal mobility and may relieve back pain both methods chiropractic, massage and electrotherapy and by adopting correct postures and attitudes. For patients studied is recommended cardiovascular exercises, exercises to strengthen back muscles, thighs and knees, even aerobic exercise. It is advisable to carry at least 20 minutes per day for a walk, a jog, or ride a bicycle. Scoliosis patients receiving appropriate therapy can improve spinal mobility and may relieve back pain through chiropractic methods, massage and electrotherapy and by adopting correct postures and attitudes.

1. Introduction The spine is the cornerstone of maintaining. It has a high degree of

mobility that interest intervertebral joints, with variable amplitude from region to region (Baciu, 1996, pp. 56-80).

The spine has the vertical direction, but it is not right. In length, it curvatures, some in the sagittal plane, known as the anterior-posterior curvature and others which can be observed in the foreground, also known as lateral curvature. Anterior-posterior curvatures of the spine are a human specific character and their appearance is related to bipedal walking (Sbenghe, 2002, pp. 44-95). They have an important role in maintaining normal body position, both static and in motion, having the role to absorb certain forces on the spine. From various causes, spine curvatures can change the radius of curvature becomes more pronounced and giving pathological conditions which deforms the spine.

Scoliosis (scolios in Greek) is a three-dimensional deformity of the spine (three plans) that may occur in the cervical, thoracic or lumbar torsion involving one or more vertebrae and causing deformities of the chest, abdomen or

* E-mail: [email protected], tel.+40723065466

71


Paraschiţa Florina/ Gymnasium

paravertebral areas (near the vertebrae). Scoliosis may be structural, when the column is curved and rotated and unstructured, when the column is only curved (Kiss, 2007, pp. 132-156).

Scoliosis by an orthopedic doctor defines the location, direction and magnitude of curvature and, if possible, through its causes (Albu, Ambrűster, & Albu, 2012, pp. 109-169). The severity of scoliosis is determined by the size of the curvature and the angle of rotation of the trunk.

Scoliosis is the condition in which the spine is tipped to Foreground (in part). Typically, scoliosis occurs in the middle of the back (thoracic spine) or on the bottom of the back (lumbar spine). The backbone is usually shaped curve ”S” or ”C”. Depending on the deviation spinal muscular imbalance appears. Thus, the muscles located on the convexity are elongated, and those located on the groove are shortened (www.spondiloze.info).

Scoliosis is divided into two main groups: functional scoliosis (nonstructural) and structural scoliosis (Sbenghe, 2002, pp. 44-95).

Purpose of this study is to determine the best treatment for pain relief and spinal deviation to prevent aggravation of existing conditions by the appearance of intercostal neuralgia and herniated disc.

2. Material and methods Purpose of this study is to determine the best treatment for pain relief and

spinal deviation to prevent aggravation of existing conditions by the appearance of intercostal neuralgia and herniated disc.

The hypothesis of the study. It is assumed that scoliosis patients receiving appropriate therapy can improve spinal mobility and may relieve back pain both methods chiropractic, massage and electrotherapy and by adopting correct postures and attitudes.

The research methods used were: bibliographic study method, observation method for recovery treatments of patients, method of registration results on separate sheets for each patient.

The study was conducted at the National Institute of Rehabilitation, Physical Medicine and Balneoclimatology in Bucharest between October 2013 and February 2014.Iin the study took part two women aged 32 and 40 years with scoliosis in ”C” long, both having as a profession work office, which requires keeping an asymmetric attitude, which led to worsening scoliosis and the appearance of intercostal neuralgia.

3. Results and Discussions 32 year old patient came to the doctor after a month of the onset of lower

back pain. The medical diagnosis was: left intercostal neuralgia, thoraco-lumbar. Treatment consisted doctor prescribed physical therapy exercises and physio-therapy balneotherapeutical.

The 40 years patient presented lower back pain in November 2013, but only in January 2014 did an MRI. Following him were found two herniated disc

72

http://www.spondiloze.info/

No. 2, Vol. XVI /2015

T6-T7, T8-T9. Complete diagnosis was: chronic back pain exacerbated spine, herniated

thoracic T6-T7, T8-T9, dextro-concave thoracic scoliosis. The data that I wanted to analyze were collected from patient records. Scoliosis in the "C" right or left, depending on which is the convex side, is

a defect of the spine in the form of deviation in the frontal plane, which gives the body an inclination of the groove in relation to the degree of curvature (Plas & Hagron, 2001, pp. 26-49). Compensation initial deviation deviates opposite side causes scoliosis in "S". Correcting these deficiencies is done by positioning the body so as to achieve muscle relaxation and contraction of muscles relaxed contracted by applying toning exercises aimed at under-shortening muscle groups of the back of the convexity, toning muscle lengthening under side groove and the right attitude reflex training of the body, both during gymnastic exercises and during daily activities (www.sfatulmedicului.ro).

The exercises will be performed in seated, standing with support asymmetric, knees, hands on your knees with support and consist of lateral bending of the spine curvature convexity, keeping torso in the correct position and breathing exercises (Wharton & Browning, 2008, pp. 16-47).

To examine scoliosis in "C", we will need: lead wire or ribbon metric; a pencil; a stool.

In the clinical examination will establish "anatomical landmarks" from: cervical area closest to C7; a posterior iliac spines and upper; spina and scapula tip; spina line.

Plumb stretched from external occipital protuberance, running through the trench buttocks by a cross spina line in certain points and removes the others at which the scoliotic curvature arrows are measured in "C" right or left.

It will also monitor and observe: − static disorders: foot, knee; − any inequality of limb lengthening (measurement will be from the

anterior-superior iliac spina, to the top of the internal malleolus; − number of scoliosis curvatures; − direction of scoliosis curvature, which is defined by the direction of

convexity; − level that can be bending simple, two deflections and three curvature.

The 32 years patient is insurance inspector, with office work. It was presented to the doctor with lower back pain occurred a month.

Following evaluation of the physician, the diagnosis was: left intercostal neuralgia, thoraco-lumbar.

Treatment prescribed by the doctor was as follows: − Ultrasound: paravertebral, lumbar dorsal +; − CIF: dorsal subscapular; − Kineto: asuplization backbone; − Massage: CDL paravertebral sedative;

73

http://www.sfatulmedicului.ro/


− Current TRÄBERT dorsal paravertebral subscapular

Figure 1, 2. The 32 years patient

The 40 years patient presented lower back pain in November 2013, but only in January 2014 did an MRI. Following him were found two herniated disc T6-T7, T8-T9. Complete diagnosis was: chronic Dorsolombalgia exacerbated, herniated thoracic T6-T7, T8-T9, dextro - concave thoracic scoliosis.

Treatment prescribed by the doctor was as follows: − CIF: thoracic, interscapular; − Ultrasound: paravertebral thoracic; − Kineto: asuplization backbone; − Current TRÄBERT: thoracic paravertebral left.

Treatment was followed for 10 days in the institute, so that after this period, patients home exercise program to follow medical recovery started in the institute.

Means and methods used: Complex exercises are addressing scoliosis in "C" left, and for scoliosis in

the "C" right will perform the same exercise with the other segments. 1. Walk with right arm up, left on hip runs right to left arm curving steps

pace; 2. Walk with the crown right arm, the left on the hip, every 3 steps arching

torso to the left; 3. Walk with your left foot on the bank of the gym and the right foot on the

ground; right hand on the crown, left on the hip (right positioning); 4. Walking with a cane sitting diagonally from behind, grabbed the upper

right hand and lower left; 5. From standing position, bend trunk to the left, with arching, and his right

hand above, the left on the hip (10 times); 6. From standing position left leg supported on a support side, right foot on

the ground, right hand above the left on the hip; running trunk bending to

74

No. 2, Vol. XVI /2015

the left, with exhalation, return with inspiration (10 times); 7. From the standing position with a cane placed diagonally laid back,

grabbed the upper right hand and lower left hand, stretching arms running back trunk extension - inspiring comeback with exhalation (10 times);

8. From the standing position with the cane grabbed both ends, running carrying cane left side (upper right arm, the left on side), while twisting the torso and slight bend to the left (10 times);

9. From knee position with your right hand on the head and left on the hip, bending the trunk to the left will run with inspiration, comeback, with exhalation (10 times);

10. From knee position, with his left hand on the crown, right on the hip and left knee support with the right laterally extended, bend torso to the right, with inspiration, comeback, with exhalation (10 times);

11. From knee position, with support on your hands, right leg stretched back, inspiration, recovery with exhalation (10 times);

12. From knee position, with support on the palms, running obliquely carrying right arm up, with inspiration, recovery with exhalation (10 times);

13. From knee position, with support on the palms, running the hands towards the left, with a return to the original position (10 times);

14. From knee position, with support on the palms, running simultaneously lifting up his right arm and left leg stretched back (10 times).

In tables 1 and 2 are presented the number of iterations performed by the two patients at the initial and final time of the study, in the 14 used exercises.

Table 1. The number of iterations performed by the 32-year-old patient

Ex. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Inițial 10 7 6 8 6 7 8 6 5 5 4 4 5 2 Final 10 8 10 10 9 10 10 10 8 8 7 7 9 7 Dif. - 1 4 2 3 3 2 4 3 3 3 3 4 5

Table 2. The number of iterations performed of patient 40 years


From the analysis of tables 1 and 2, you can see the following results: the

highest final differences were obtained from exercises no. 3, 8, 13, and 14. The lowest final differences were obtained from exercises no. 2, 4 and 7. The two patients were able to develop with the same number of repetitions of exercises and no. 3, 5, 9, 11, 12 and 13.

75


At the end of treatment, both patients have managed to improve the number of repetitions performed drills used at all (with the exception of the first exercise, which could be powered by both patients since the beginning).

To correct scoliosis in "S" is recommended toning exercises under shortening the muscle groups in the relaxing and stretching convexity and the concavity muscle groups. It works each in curvature after he secured in the correct position or hypercorrection one of them, leaving the possibility of mobilizing other.

As scoliosis in "C" exercises have asymmetric structure and can run comfortably from the sitting position, knees, lying and sitting.

4. Conclusions Following this study, reached the following conclusions: 1. At the end of the treatment the two patients studied were able to develop the

most number of repetitions in drills no. 3, 8, 13 and 14. The lowest final differences were obtained from exercises no. 2, 4 and 7. The two patients were able to develop with the same number of repetitions the exercises no. 3, 5, 9, 11, 12 and 13.

2. After treatment carried out for 10 days both patients have managed to improve the number of repetitions performed drills used at all (with the exception of the first exercise, which could be powered by both patients since the beginning).

3. The pain subsided after treatment performed at INRMFB and succumbed after more than two months, during which patients continued home 3 times / week physiotherapy program started in the institute.

4. In case of scoliosis is required to apply a medical rehabilitation program that will be continued daily, even after treatment performed at INRMFB.

5. Hypothesis is confirmed. Scoliosis patients receiving appropriate therapy can improve spinal mobility and may relieve back pain through chiropractic methods, massage and electrotherapy and by adopting proper positions and attitudes.

References 1. ALBU, C., AMBRŰSTER, ALBU, M. (2012). Kinetoterapie. Metodologie

poziționării și mobilizării pacientului, Iași: Ed. Polirom, pp. 109-169; 2. BACIU, C. (1996). Aparatul locomotor, București: Ed. Medicală, pp. 56-80. 3. KIS, I. (2007). Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală, București: Ed.

Medicală, pp. 132-156; 4. PLAS, F., HAGRON, E. (2001). Kinetoterapie activă, Exerciții terapeutice,

Iași: Ed. Polirom, pp. 26-49; 5. SBENGHE, T. (2002). Kinesiologie, ştiinţa mişcării, Bucureşti: Ed.

Medicală, pp. 44-95; 6. WHARTON, J. P, BROWNING, B. (2008). Cum scăpăm de durerile de

spate, Bucureşti: Reader's Digest, pp. 16-47; 7. www.spondiloze.info, 2013, 19.10; 8. www.sfatulmedicului.ro, 2013, 07.03.

76


http://www.sfatulmedicului.ro/

No. 2, Vol. XVI /2015

CORECTAREA SCOLIOZELOR ÎN ”C” LUNGI LA VÂRSTA DE

30-40 ANI

Paraschița Florina1 1Universitatea Ecologică din București, BV. Vasile Milea 1G, sector 8, România

Cuvinte cheie: coloană vertebrală, scolioză, curbură, exerciții.

Rezumat

Scolioza este afecțiunea în care coloana vertebrală este deviată în plan frontal (într-o parte). Coloana vertebrală se curbează de obicei în forma literei ”S” sau ”C”. Scopul lucrării este determinarea celui mai bun tratament pentru ameliorarea deviației și a durerilor coloanei vertebrale, pentru prevenirea agravării afecțiunilor existente prin apariția nevralgiilor intercostale și a herniilor de disc. Ipoteza lucrării. Se presupune că pacienții cu scolioze cărora li se administrează un tratament corespunzător, pot să-și îmbunătățească mobilitatea coloanei vertebrale și își pot ameliora durerile de spate atât prin metode kinetoterapeutice, masaj și electroterapie, cât și prin adoptarea unor posturi și atitudini corecte. În cazul pacientelor studiate se recomandă exerciții cardiovasculare, exerciții pentru întărirea musculaturii spatelui, coapselor și genunchilor, chiar și exerciții aerobice. Este indicat să efectueze cel puțin 20 minute pe zi pentru a merge pe jos, a face jogging, sau pentru a merge pe bicicletă.

1. Introducere

Coloana vertebrală este elementul esențial de menținere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce interesează articulațiile intervertebrale, având amplitudine variabilă de la regiune la regiune (Baciu, 1996, pp. 56-80).

Coloana vertebrală are direcție verticală, însă nu este dreaptă. În lungimea sa, ea prezintă curburi, unele în plan sagital, cunoscute sub numele de curburi antero-posterioare și altele care pot fi observate în plan frontal, cunoscute sub numele de curburi laterale. Curburile antero-posterioare ale coloanei vertebrale reprezintă un caracter specific omului și apariția lor este legată de mersul biped (Sbenghe, 2002, pp. 44-95). Ele au un rol important în păstrarea poziției normale a corpului, atât în poziție statică, cât și în mers, având și rolul de a amortiza anumite forțe exercitate asupra coloanei vertebrale. Din cauze variate, curburile coloanei vertebrale își pot schimba raza de curbură, devenind mai accentuate și dând stări patologice, care deformează coloana vertebrală.

Scolioza (scolios în greaca) reprezintă o deformare tridimensională a coloanei vertebrale (în trei planuri), ce poate să apară în zona cervicală, toracică sau lombară, antrenând torsiunea uneia sau mai multor vertebre și provocând deformări ale toracelui, ale abdomenului sau ale zonelor paravertebrale (din apropierea vertebrelor). Scolioza poate fi structurală, când coloana este curbată, și rotită și nestructurală, când coloana este numai curbată (Kiss, 2007, pp. 132-156).

77


Medicul ortoped definește scolioza prin localizarea, direcția și magnitudinea curburii și, dacă e posibil, prin cauzele ei (Albu, Ambrűster & Albu, 2012, pp. 109-169). Gravitatea scoliozei este determinată de mărimea curburii și de unghiul de rotație al trunchiului (ATR).

Scolioza este afecțiunea în care coloana vertebrală este deviată în plan frontal (într-o parte). În mod obișnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracică) sau în partea de jos a spatelui (coloana lombară). Coloana vertebrală se curbează de obicei în forma literei ”S” sau ”C”. În funcție de deviația coloanei vertebrale apare un imbalans muscular. Astfel, mușchii localizați pe partea convexității sunt alungiți, iar cei localizați pe partea concavității sunt scurtați (www.spondiloze.info).

Scoliozele sunt împărțite în două grupe principale: scolioze funcționale (nestructurale) și scolioze structurale (Sbenghe, 2002, pp. 44-95).

Scopul lucrării este determinarea celui mai bun tratament pentru ameliorarea deviației și a durerilor coloanei vertebrale, pentru prevenirea agravării afecțiunilor existente prin apariția nevralgiilor intercostale și a herniilor de disc.

2. Material şi metode Ipoteza lucrării. Se presupune că pacienții cu scolioze cărora li se

administrează un tratament corespunzător, pot să-și îmbunătățească mobilitatea coloanei vertebrale și își pot ameliora durerile de spate atât prin metode kinetoterapeutice, masaj și electroterapie, cât și prin adoptarea unor posturi și atitudini corecte.

Metodele de cercetare folosite au fost: metoda studiului bibliografic, metoda observaţiei la tratamentele de recuperare ale bolnavilor, metoda înregistrării rezultatelor, pe fişe separate, pentru fiecare pacient în parte.

Studiul a fost realizat la Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie din București, în perioada octombrie 2013-februarie 2014. La studiu au luat parte 2 femei cu vârste de 32 și 40 ani cu scolioză în ”C” lungă, amândouă având ca profesie munca la birou, care necesită păstrarea unei atitudini asimetrice, ceea ce a dus la agravarea scoliozei, cât și la apariția de nevralgii intercostale.

3. Resultate şi discuţii Pacienta de 32 de ani s-a prezentat la medic după o lună de la apariția

durerilor în zona lombară. Diagnosticul medical a fost: Nevralgie intercostală stânga, toraco-lombară. Tratamentul prescris de medic a constat în exerciții de kinetoterapie și tratament fizio-balneoterapeutic.

Pacienta de 40 de ani a prezentat dureri în zona lombară din luna noiembrie 2013, însă abia în luna ianuarie 2014 a făcut un RMN. În urma acestuia s-au depistat două hernii de disc T6-T7, T8-T9. Diagnosticul complet a fost: Dorso-lombalgie cronică acutizată, hernii toracale T6-T7, T8-T9, scolioză toracală dextro-concavă.

78


No. 2, Vol. XVI /2015

Datele pe care mi-am propus să le analizez au fost culese din fişele pacienţilor.

Scolioza în ”C” dreapta sau stânga, în funcție de partea în care este convexitatea, este o deficiență a coloanei vertebrale sub forma de deviație în plan frontal, care dă corpului o înclinare de partea concavității, în raport cu gradul curburii (Plas & Hagron, 2001, pp. 26-49). Compensarea deviației inițiale de o deviație de partea opusă, determină apariția scoliozei in ”S”.

Corectarea acestor deficiențe se face prin poziționarea corpului de așa manieră încât să obținem relaxarea musculaturii contractate și contractarea musculaturii relaxate, prin aplicarea exercițiilor ce urmăresc tonificarea în regim de scurtare a grupelor musculare ale spatelui de partea convexității, tonifierea în condiții de lungire a musculaturii de partea concavității, precum și prin formarea reflexului de atitudine corectă a corpului, atât pe parcursul exercițiilor de gimnastică, cât și în timpul activităților zilnice (www.sfatulmedicului.ro).

Exercițiile se vor executa din poziția așezat, stând cu sprijin asimetric, pe genunchi, pe genunchi cu sprijin pe palme și constau din aplecări laterale de partea convexității curburii coloanei vertebrale, menținerea trunchiului în poziție corectivă și exerciții de respirație (Wharton & Browning, 2008, pp. 16-47).

Pentru examinarea scoliozei în ”C”, vom avea nevoie de: un fir de plumb, sau o panglică metrică; un creion; un taburet.

În cadrul examenului clinic se vor stabili ”reperele anatomice” începând de la: zona cervicală cea mai apropiată de C7; spinele iliace posterioare și superioare; spina și vârful omoplatului; linia spinoaselor.

Firul cu plumb întins de la protuberanța occipitală externă, va trece prin șanțul interfesier, încrucișând linia spinoaselor în anumite puncte și se îndepărtează în altele, nivel la care sunt măsurate săgețile curburii scoliotice în „C” dreapta sau stânga.

Se vor urmări și observa de asemenea: − tulburările statice ale: piciorului, genunchiului; − eventualele inegalități de lungire a membrelor inferioare (măsurarea se va

face de la spina iliaca antero-superioară, până la vârful maleolei interne; − numărul curburilor scoliozei; − direcția incurbării scoliozei, care este definită prin direcția convexității; − nivelul incurbării care poate fi simplu, în doua incurbări și în 3 incurbări;

Pacienta de 32 de ani este inspector de asigurări, având muncă de birou. S-a prezentat la doctor cu dureri în zona lombară apărute de o lună de zile.

În urma evaluării medicului, diagnosticul a fost: Nevralgie intercostală stânga, toraco-lombară.

Tratamentul prescris de medic a fost următorul: − Ultrasunete: paravertebral, dorsal+lombar; − CIF: dorsal, subscapular; − Kineto: asuplizare coloană vertebrală; − Masaj: sedativ paravertebral CDL;

79


− Curent TRÄBERT paravertebral dorsal subscapular

Figurile 1, 2. Pacienta de 32 de ani

Pacienta de 40 de ani a prezentat dureri în zona lombară din luna noiembrie 2013, însă abia în luna ianuarie 2014 a făcut un RMN. În urma acestuia s-au depistat două hernii de disc T6-T7, T8-T9. Diagnosticul complet a fost: Dorsolombalgie cronică acutizată, hernii toracale T6-T7, T8-T9, scolioză toracală dextro-concavă.

Tratamentul prescris de medic a fost următorul: − CIF: toracal, interscapular; − Ultrasunet: paravertebral toracal; − Kineto: asuplizare coloană vertebrală; − Curent TRÄBERT: stâng paravertebral toracal. Tratamentul a fost urmat timp de 10 zile în cadrul institutului, urmând ca

după această perioadă, pacientele să urmeze acasă programul de exerciţii de recuperare medicală început în institut.

Mijloace și metode folosite: Complexul de exerciții se adresează scoliozei în „C” stânga, iar pentru

scolioza în „C” dreapta se vor executa aceleași exerciții, cu segmentele de partea cealaltă. 1. Mers cu brațul drept sus, stângul pe șold se execută arcuirea brațului drept

spre stânga în ritmul pașilor; 2. Mers cu brațul drept pe creștet, stângul pe șold, din 3 în 3 pași se execută

arcuirea trunchiului spre stânga; 3. Mers cu piciorul stâng pe banca de gimnastică și cel drept pe sol; mâna

dreaptă pe creștet, stânga pe șold (poziționare corectivă); 4. Mers cu un baston așezat diagonal la spate, apucat cu mâna dreaptă de sus și

cu stânga de jos; 5. Din poziția stând, execută îndoirea trunchiului spre stânga, cu arcuire, cu

brațul drept sus, mâna stângă pe șold (de 10 ori);

80

No. 2, Vol. XVI /2015

6. Din poziția stând piciorul stâng sprijinit lateral pe un suport, piciorul drept pe sol, mâna dreapta sus, stânga pe șold; execută îndoirea trunchiului spre stânga, cu expirație, revenire cu inspirație (de 10 ori);

7. Din poziția stând așezat cu un baston așezat diagonal la spate, apucat cu mâna dreaptă de sus și cu stânga de jos, execută întinderea brațelor înapoi cu extensia trunchiului – inspirație, revenire cu expirație (de 10 ori);

8. Din poziția stând cu bastonul apucat de ambele capete, execută ducerea bastonului lateral stânga (brațul drept sus, stângul lateral), concomitent cu răsucirea trunchiului și ușoara aplecare spre stânga (de 10 ori);

9. Din poziția pe genunchi, cu mâna dreaptă pe creștet și stânga pe șold, va executa îndoirea trunchiului spre stânga, cu inspirație, revenire, cu expirație (de 10 ori);

10. Din poziția pe genunchi, cu mâna stângă pe creștet, dreapta pe sold și sprijin pe genunchiul stâng, cu dreptul întins lateral, îndoirea trunchiului spre dreapta, cu inspirație, revenire, cu expirație (de 10 ori);

11. Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută ducerea piciorului drept întins înapoi, inspirație, revenire cu expirație (de 10 ori);

12. Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută ducerea brațului drept oblic sus, cu inspirație, revenire cu expirație (de 10 ori);

13. Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută deplasare mâinilor spre stânga, cu revenire în poziția inițială (de 10 ori);

14. Din poziția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execută simultan ridicarea brațului drept întins sus și piciorul stâng întins înapoi (de 10 ori).

Prezentăm în tabelele 1 și 2 numărul de repetări efectuate de cele două paciente în momentul inițial și final al studiului la cele 14 exerciții utilizate.

Tabelul 1. Numărul de repetări efectuate de pacienta de 32 ani


Tabelul 2. Numărul de repetări efectuate de pacienta de 40 ani


În urma analizei tabelelor 1 și 2 se pot observa următoarele rezultate: Cele mai ridicate diferențe finale s-au obţinut la exercițiile nr. 3, 8, 13 și

14. Cele mai scăzute diferențe finale s-au obţinut la exercițiile nr. 2, 4 și 7. Cele două paciente au reușit să-și îmbunătățească cu același număr de repetări

81


exercițiile nr. 3, 5, 9, 11, 12 și 13. La finalul tratamentului, ambele paciente au reușit să-și îmbunătățească

numărul de repetări efectuate la toate exercițiile utilizate (cu excepția exercițiului nr. 1, care a putut fi realizat de ambele paciente încă de la început).

Pentru corectarea scoliozei în „S” se recomandă exerciții de tonifiere în regim de scurtare a grupelor musculare din partea convexității și de relaxare și alungire a grupelor musculare din partea concavităților. Se lucrează pe rând fiecare curbură, după ce s-a fixat în poziție corectă sau hipercorectă una din ele, lăsând posibilitatea de mobilizare celeilalte.

Ca și scolioza în „C” exercițiile au structură asimetrică și se pot executa din mers, din poziție stând, pe genunchi, culcat și așezat.

4. Concluzii În urma studiului efectuat, s-a ajuns la următoarele concluzii: 1. La finalul tratamentului cele două paciente studiate au reușit să-și

îmbunătățească cel mai mult numărul de repetări la exercițiile nr. 3, 8, 13 și 14. Cele mai scăzute diferențe finale s-au obţinut la exercițiile nr. 2, 4 și 7. Cele două paciente au reușit să-și îmbunătățească cu același număr de repetări exercițiile nr. 3, 5, 9, 11, 12 și 13.

2. În urma tratamentului efectuat timp de 10 zile, ambele paciente au reușit să-și îmbunătățească numărul de repetări efectuate, la toate exercițiile utilizate (cu excepția exercițiului nr. 1, care a putut fi realizat de ambele paciente încă de la început).

3. Durerile s-au ameliorat în urma tratamentului efectuat la INRMFB și au cedat după mai bine de 2 luni, timp în care pacientele au continuat acasă de 3 ori /săptămână, programul de kinetoterapie început în cadrul institutului.

4. În cazul scoliozelor este necesară aplicarea unui program de recuperare medicală ce va fi continuat zilnic, chiar și după tratamentul efectuat la INRMFB.

5. Ipoteza se confirmă. Pacienții cu scolioze cărora li se administrează un tratament corespunzător, pot să-și îmbunătățească mobilitatea coloanei vertebrale și își pot ameliora durerile de spate prin metode kinetoterapeutice, masaj și electroterapie, cât și prin adoptarea unor posturi și atitudini corecte.

82

No. 2, Vol. XVI /2015


LE SAVOIR NAGER EN EDUCATION PHYSIQUE EN FRANCE, UNE HISTOIRE AU PLURIEL ENTRE FORMATION D’UN BAIGNEUR

OU D’UN NAGEUR (1877-2014)

Auvray Emmanuel1* 1UFR STAPS Université de Caen-Basse Normandie, France

Mots clés: Histoire, savoir nager, éducation physique.

Résumé

En France, depuis la fin du XIXe siècle, l’enseignement de la natation scolaire demeure une préoccupation centrale. Or, pour vérifier si les élèves savent nager et mesure et l’efficacité des différentes méthodes d’enseignement de la natation bon nombre de tests et de définitions du savoir nager voient le jour. Si certaines d’entre-elles valident davantage des savoir-faire de baigneur, d’autres certifient que les élèves savent nager et se débrouiller seul sur l’eau et sous l’eau. Tant par ses objectifs que par ses contenus, définir le savoir nager est donc indissociable des connaissances théoriques, des courants pédagogiques, et des missions assignées à l’école. Cette étude vise à formaliser l’évolution du savoir nager scolaire, entre permanences et changements, à partir de l’analyse des textes officiels, des productions écrites en matière d’apprentissage de la natation et des pratiques pédagogiques de terrain chez des enseignants d’éducation physique et sportive.

1. Introduction En France, depuis la fin du XIXe siècle, l’enseignement de la natation

scolaire demeure une préoccupation cardinale en raison principalement des aspects prophylactiques et sécuritaires inhérents à l’acte de nager et de savoir nager. D’hier à aujourd’hui, l’apprentissage de la natation en éducation physique (EP) constitue donc pour le législateur une priorité permanente, comme d’une assurance sur la vie des élèves, qui s’exprime au travers de la maîtrise d’un savoir nager évalué généralement par des tests. En témoignent les débats parlementaires de 1879 jusqu’à l’obligation institutionnelle de la maîtrise du savoir nager inscrit dans Le socle commun des connaissances et des compétences de 2006, puis déclinée, de l’école primaire au collège, selon trois paliers distincts (2010). Mais, que signifie savoir nager ? De manière générale, il renvoie à la capacité d’un personne à se soutenir ou se déplacer dans ou sur l'eau grâce à des mouvements appropriés. Or, cette définition encyclopédique ne distingue pas clairement le baigneur, celui qui nage en permanence la tête hors de l’eau, du nageur, celui qui nage tête dans l’eau en maîtrisant les échanges

* E-mail :[email protected]

83

Auvray Emmanuel/Gymnasium

respiratoires. La natation scolaire n’est pas la seule forme de pratique natatoire a disposé d’une définition évolutive du savoir nager. En effet, d’autres définitions du savoir nager existent chez les militaires, les scouts, les sportifs, les sauveteurs etc. Chacun de ces savoirs nager, à distinguer de leur pratique support, repose sur des exigences culturelles qui traduisent, de manière contextuelle, l’utilité et la légitimité de ces différentes formes de pratique entre une natation de performance, une natation de combat, une natation de sauvetage, une natation utilitaire, une natation scolaire, une natation de l’entraide (scoutisme) etc. C’est pourquoi, entre le Manuel de gymnastique de 1877 et les récents programmes et évaluations certificatives en EP (2008), nous pouvons nous interroger sur la manière dont évolue la définition du savoir nager scolaire qui, selon Raymond Catteau, « est un concept creux qui a la vie dure comme un serpent de mer qui se mord la queue »? C’est dire si l’histoire du savoir nager scolaire ou non ne se conjugue pas au singulier mais au pluriel entre différents types de baigneurs et de nageurs à former au gré des nécessités du contexte historique et pédagogique†. Entre la fin du XIX siècle et nos jours, nous distinguons au moins quatre niveaux de définitions du savoir nager scolaire historiquement et culturellement situées: entre celles données par les théoriciens pédagogues, celles fixées par les exigences certificatives et programmatiques, celles arrêtées pour définir sur un plan sécuritaire un élève non nageur, et enfin celles issues des pratiques pédagogiques de terrain chez des enseignants d’éducation physique et sportive (EPS) anonymes. Nos propos visent à formaliser, de manière comparative, les lignes d’évolution de ces différentes définitions du savoir nager scolaire afin d’identifier les permanences et les changements qui ont jalonné l’histoire de l’enseignement de la natation en EP au moment de circonscrire et de former des élèves non nageurs (baigneurs) ou nageurs dans l’optique de servir les finalités et les enjeux assignés à cette discipline scolaire de masse. Les sources mobilisées proviennent des textes officiels de l’EP, des productions écrites en matière d’apprentissage de la natation et des pratiques pédagogiques de terrain chez des acteurs anonymes.

Le savoir nager chez les théoriciens pédagogues D’une manière générale, pour vérifier leur rationalisme pédagogique et

certifier un niveau de pratique permettant de distinguer le nageur du non nageur, les théoriciens pédagogues de l’EP et de la natation proposent une définition du savoir nager adossée, le plus souvent, à des tests pratiques. Donnons quelques exemples.

Le savoir nager du baigneur Georges Demenÿ (1850-1917), qui vise en son temps à établir une EP

scolaire sur des bases scientifiques pour « augmenter la force de l’homme », défini le fait de savoir nager par la capacité « à associer harmonieusement les mouvements des membres de façon à trouver sur l’eau un point d’appui pour se soutenir, pour progresser et conserver la tête hors du liquide afin de respirer ».

† Ricart, C. (1999). Qu’est-ce que « Savoir nager ?, in Hélal, H. et Boullé, B. L’enseignement de la natation ? Cahiers de l’INSEP. Paris, INSEP, p. 195-221.

84

No. 2, Vol. XVI /2015

Si sa définition est marquée par des préoccupations en matière d’analyse du geste dans un contexte historique en quête d’hygiène scolaire, en revanche, nous constatons qu’elle sous-tend davantage la formation d’un baigneur, se déplaçant sans artefact de flottaison ou de propulsion, qu’un véritable nageur. D’ailleurs, comme bon nombre de ses prédécesseurs (Colonel Amoros) et contemporains, la démarche d’apprentissage qu’il développe, à sec sur des tabourets ou des manèges, puis dans l’eau accompagné d’un aide, ne vise pas la maîtrise de la respiration aquatique, mais l’enseignement de la brasse du baigneur tête hors de l’eau. La brasse, cette nage silencieuse qui offre la possibilité de transporter du matériel (fusil) tout en maintenant un regard hors de l’eau pour observer un ennemi, est davantage une nage stratégique et martiale qu’une nage de vitesse tel l’over-arm-stroke (ancêtre du crawl). On comprend mieux alors les raisons pour lesquelles on préfère enseigner la brasse aux élèves et aux conscrits dans un contexte de désir de revanche suite à la défaite de 1870 contre la Prusse et durant l’entre-deux-guerres face à la montée des nationalismes.

À la même époque, Paul Beulque, directeur technique du club de natation Les enfants de Neptune de Tourcoing, considère qu’un élève nageur est celui qui est capable de parcourir au moins 25m sans soutien et sans appareil de flottaison. Créateur avec Armand Descarpentries d’appareils collectifs à suspension pour enseigner en toute sécurité, à l’école, la brasse à raison de 60 élèves par heure, sa définition du savoir nager s’inscrit dans la lignée de celle de G. Demenÿ pour former un baigneur scolaire capable de se déplacer en brasse la tête maintenue en permanence hors de l’eau. La maîtrise des échanges respiratoires, entre l’air et l’eau, ne constitue pas, chez P. Beulque, un objectif prioritaire pour former un élève sachant, selon ses exigences, nager. Cette conception d’un savoir nager scolaire autour de la brasse du baigneur, acquise par un enseignement à sec puis dans l’eau avec des systèmes à suspension (Paul Beulque, Ernest Trotzier), perdure au moins jusqu’au début des années cinquante comme en témoignent certains articles parus dans la Revue EP.S. Il est patent de constater que ces systèmes d’apprentissage sont séduisants pour l’école qui y trouve un rationalisme pédagogique séduisant et une manière de quadriller les corps des élèves pour leur donner plus de force physique et morale tout en les contrôlant. De nos jours, on peut écrire que le fait de certifier, au travers d’un test de savoir nager, un élève baigneur plus que nageur a presque disparu en l’EP. Cette évolution traduit la volonté de donner aux élèves durant un temps scolaire les moyens techniques de pouvoir utiliser la natation comme d’une activité physique d’entretien au travers de la capacité à nager longtemps, tête dans l’eau, en crawl notamment. Dans cette perspective, la définition du savoir nager scolaire autour de la brasse du baigneur, tête hors de l’eau, n’a plus de raison d’être.

Le savoir nager du nageur débrouillard C’est à partir des performances rendues réglementaires dans la Marine (4

avril 1907), que Georges Hébert défini dans Ma Leçon type de natation (1914-1959), le « sujet sachant nager » comme étant celui qui réussit « un parcours de

85


100m en 3 minutes ou sans limite minium de temps et une plongée sous l’eau de 10 secondes, le corps entièrement immergé ». Ces exigences s’inscrivent à l’époque dans un contexte historique marqué par enseignement de gymnastique scolaire pour servir des enjeux militaires et moraux. La maîtrise du savoir nager de G. Hébert suppose de former en amont des sujets capables de nager un 100m, plus ou moins rapidement, en autonomie complète dans n’importe quel style de nage et de s’immerger. Il renvoie donc un à certificat de débrouillardise qui atteste qu’un sujet qui tombe à l’eau, en s’immergeant quelque peu, puisse s’en sortir seul. L’ensemble des propositions de G. Hébert inscrivent la formation du nageur selon son adage « être fort pour être utile ». Autrement dit, une natation qui vise autant la débrouillardise que l’altruisme, comme chez d’ailleurs les scouts « un scout ne peut être vraiment utile tant qu’il ne sait pas nager (…) la brasse et son dérivé, la brasse sur le dos pour les parcours sous l’eau et pour le sauvetage ». G. Hébert, comme ses contemporains d’ailleurs, considère qu’il faut d’abord enseigner en premier nage la brasse sur le ventre ou sur le dos, « cette nage est la plus simple et la plus utile » avant d’apprendre la nage sur le côté et les nages de vitesse. Cette hiérarchisation des techniques de nage à enseigner tend à montrer que, chez G. Hébert, la maîtrise des échanges respiratoires ne constitue pas une priorité pour savoir nager; car les sujets peuvent réussir le test en pratiquant la brasse sur le dos. D’ailleurs, la flottaison debout ou allongée, avec ou sans mouvement, semble plus importante chez le père de la Méthode naturelle d’EP que la maîtrise de la respiration aquatique.

Entre 1943 et 1948, Raymond Siener, moniteur chef d’EP au Collège National de Moniteurs et d’Athlètes (CNMA) d'Antibes sous Vichy (1940-1944), puis Inspecteur de l’Éducation physique à la Libération, fait paraître deux ouvrages sur l’enseignement naturel de la natation. Sa démarche repose sur un enseignement sans appareil à suspension d’élèves ou de flottaison pour enseigner in fine les nages sportives ou utilitaires. Ce procédé constitue une rupture épistémologique dans la manière d’enseigner la natation qui repose sur la théorie des corps flottants d’Archimède datant du IIIe siècle avant J.C ! Pour organiser la distribution de ses progressions d’exercices, il définit, à partir d’épreuves/tests, quatre niveaux de savoir nager allant du non nageur débutant au nageur complet. Il distingue alors le non nageur du premier niveau de nageur par le fait d’être capable de parcourir 25m, sans obligation du style et sans avoir pied, et de plonger ou sauter d’une hauteur de 1 mètre. Finalisé par la maîtrise des nages utilitaires et sportives, le savoir nager de R. Siener traduit sa volonté de vouloir d’abord former un nageur débrouillard, et non pas un baigneur, avant de le spécialiser vers la natation sportive ou utilitaire dans un contexte naissant de guerre froide (1947). Selon lui, pour savoir nager, il faut d’abord maîtriser les invariants aux différentes techniques de nage: corps projectile, corps propulseur, corps flottant, respiration aquatique. En 1999, Didier Chollet, Patrick Pelayo, Dominique Maillard, Denis Rozier proposent leur test Péchomaro dans le souci d’engager, en toute sécurité, les élèves dans le milieu aquatique pour s’y débrouiller seul sans matériel de flottaison ou de propulsion. Nettement plus

86

No. 2, Vol. XVI /2015

complet que les tests du savoir nager (ou se sauver) de leurs prédécesseurs, le Péchomaro renoue avec l’idée de former un élève débrouillard capable d’assurer en grande profondeur des déplacements (50m) sur le ventre ou sur le dos, de s’immobiliser à la verticale, de s’immerger et de nager sous l’eau pour franchir des obstacles. La maîtrise de ce test qui « n’a pas pour ambition de répondre à une définition arrêtée du savoir nager », constitue donc un préalable sécuritaire à des apprentissages moteurs plus culturellement fondées sur les nages sportives et leurs départs et virages respectifs. Notons que ce texte a eu un retentissement sur le déclenchement de la mise en place de nombreux tests de savoir nager ou se sauver tant du côté des fédérations sportives ou non que de l’enseignement de la natation scolaire. L’ensemble des tests proposés reposent globalement sur une trame commune : sécurité, autonomie, débrouillardise sur l’eau et sous l’eau. Plus récemment, Serge Durali et Laurent Fouchard (2010), considèrent que « qu’elle que soit la définition retenue, le savoir nager doit dans tous les cas permettre d’affirmer que l’enfant sera capable de se sauver dans des situations difficiles et imprévues qu’il pourrait vivre en piscine ou dans un espace naturel ». Leur évaluation de ce savoir nager minimal et sécuritaire ressemble à celle du Péchomaro. Elle renoue donc avec la préoccupation d’engager les élèves dans l’eau en toute sécurité et de les préparer à réagir positivement lors d’une chute accidentelle. Viendra ensuite le temps de l‘apprentissage des invariants aux techniques de nage sportives ou hybrides. À l’école primaire, les trois paliers du savoir nager (2010) s’inscrivent dans la même veine que les tests qui visaient précédemment la formation d’un élève débrouillard, faisant preuve d’aisance aquatique sur l’eau et sous l’eau, et non pas un baigneur. Toutefois, la maîtrise de la respiration aquatique n’est pas objectivement mesurée. Ce savoir nager (2010) constitue donc un sésame sécuritaire avant d’aborder des acquisitions techniques plus ciblées tel que le crawl pour nager vite, longtemps ou en durée pour s’entraîner. Il constitue pour l’État, au minimum, une assurance sur la vie des élèves tant durant le temps scolaire qu’extrascolaire. La finalité étant que les élèves se perfectionnent ensuite en natation pour entretenir leur capital santé afin de réduire les inégalités sociales, du point de vue des pratiques physiques et l’espérance de vie, ainsi que la réduction dépenses publiques en ces temps de crises.

Le savoir nager autour d’invariants techniques Si, des théoriciens pédagogues se sont attachés à distinguer, à partir

d’épreuves tests, un élève baigneur d’un élève nageur ou non, d’autres ont préféré établir leur définition du savoir nager sur la maîtrise d’invariants communs à des nages ou à des déplacements variés. Ces définitions se fondent généralement sur une analyse de l’acte de nager comme d’une réponse motrice adaptative à un système de contraintes et de ressources liés aux spécificités du corps humain, aux propriétés de l’eau et à la recherche d’un déplacement autonome efficace et/ou efficient en pratiquant divers modes de déplacement. Ne reposant pas nécessairement sur des tests, ces définitions ne tombent pas ainsi dans la difficulté de définir des exigences planchers pour distinguer un

87


élève nageur d’un non nageur ou d’un baigneur. Donnons quelques exemples, qui s’inscrivent ces théoriciens pédagogues selon une approche structuraliste du savoir nager. En 1922, L.A Grenet, directeur des stages de l’école de Joinville, considère que « l’immersion totale, la coulée ou glissée horizontale, la respiration du nageur sont les trois principaux éléments de l’art de nager, beaucoup plus important que la forme des mouvements de nages ». Les propositions théoriques de R. Siener reposent également sur l’acquisition d’un triptyque autour de « la flottaison naturelle du corps humain, de l’éducation respiratoire, de la pénétration et la propulsion dans un fluide », avant d’acquérir des techniques de nage utilitaire ou sportive. En 1968, selon Raymond Catteau et Gérard Garoff, le savoir nager « consiste à avoir résolu le triple problème du meilleur équilibre, de la meilleure respiration et de la meilleure propulsion dans l’élément liquide ». Cette définition, associée à leur conception dite moderne et synthétique de l’enseignement de la natation, « est celle qui utilise dans sa pédagogie les éléments communs à l’ensemble des nages, respiration, équilibre, propulsion (ERP) qui les aborde simultanément ». D’autres pédagogues comme Jean Vivensang (1978) proposent également une définition du savoir nager basée sur le triptyque ERP pour apprendre la natation avant d’apprendre des nages tant chez les sujets handicapés que valides. La troisième modélisation de R. Catteau (1992), autour du triple corps flottant, projectile et propulseur s’inscrit, tout en la prolongeant, dans la continuité d’une approche structurale de l’acte de (savoir) nager, ou plus exactement de « comment devenir meilleur nageur à l’école ». Nathalie Gal donne également une définition scolaire de l’acte de nager qui repose sur approche structurale. Selon elle, savoir nager (1993), c’est « pourvoir créer différentes formes de déséquilibre et gérer leur enchaînement pour propulser son corps à moindre coût » en réussissant à nager longtemps ou loin en crawl (300 à 400m) sans se fatiguer, à nager vite sur des distances variées, à nager différemment dans divers espaces.

Le savoir nager des tests officiels, du baigneur au nageur débrouillard C’est dans un contexte historique marqué par l’accélération de la

sportivisation de l’EPS et l’accroissement des activités nautiques et aquatiques extrascolaires que le Ministère de la Jeunesse et des Sports met en place, par la circulaire du 15 octobre 1965, un test du savoir nager pour garantir la sécurité des élèves et des pratiquants. Ce dernier distingue les débutants des nageurs par leur capacité, en termes de performance, à « effectuer aisément un 50m en eau profonde ». Mais, ce texte (1965), qui définit le non nageur, ne permet pas de préciser à quoi renvoie le nageur sur un plan technique n termes de savoir-faire. La réussite à ce test, sans exigence technique, valide davantage un niveau de pratique sécuritaire pour s’en sortir que la formation d’un nageur. Il est en de même pour le test anti-panique de 2000 qui prolonge ce texte de 1965. En 2010, le ministère l’Éducation nationale propose, de l’école primaire au collège, trois paliers/tests de savoir nager qui certifient, à la sortie du collège, l'autonomie et l'initiative des élèves pour qu’ils puissent s’engager en toute sécurité dans le milieu aquatique afin d’y vivre des apprentissages et des expériences corporelles

88

No. 2, Vol. XVI /2015

riches et variées. C’est finalement dans le prolongement du Péchomaro que ces trois tests incrémentés entérinent la capacité des élèves à se débrouiller seuls, sans artefact, dans l’eau pour y développer avec de l’aisance aquatique différents projets d’action. Ainsi, depuis 1965 jusqu’à nos jours, le législateur a donc finalement pris la précaution de vérifier au minium que les élèves pouvaient aller dans l’eau, ou s’y retrouver lors d’une subreptice chute, en évitant la noyade. Cette vérification relève de sa responsabilité vis-à-vis des familles qui leur confient leurs enfants. Toutefois, l’évolution de ce savoir nager officiel, sous la forme de tests, bascule (1965-2010) d’une logique du baigneur à celle du nageur débrouillé ayant de l’aisance aquatique sur l’eau et sous l’eau et une certaine polyvalence d’actions.

Le savoir nager des évaluations certificatives et des programmes

Table 1. Evolution du savoir nager d’après les évaluations certificatives et les programmes en EPS (collège, lycée) entre 1941 et 2014

Dates Savoir nager d'après les évaluations certificatives (Baccalauréat)

Savoir nager d'après les instructions et les

programmes (collège, lycée) 1941 25 ou 50m nage libre sans limite de temps

1959 Epreuves d'EP obligatoires : natation 50m NL chronométré départ plongé suivant règlements FFN

1967 50m chronométré départ plongé ou sauté Maîtriser un 50m deux nages

1972 50m chronométré départ plongé en choisissant une nage parmi

les 4 nages sportives suivant règlements (FINA)

Nager 10 minutes ou 400m nage libre. Une épreuve de sauvetage chronométrée : départ

1983 plongé, recherche puis remorquage de mannequin.

Une épreuve de 100m chronométrée dans les 4 nages par fraction de 25m

1995 Une épreuve de 100m au choix (brasse, nage libre, dos, paillon, 4 nages)

Notée sur une base 9 points pour maîtrise exécution et 6 points performance

2003 Une épreuve chronométrée sur un parcours de 250m multi nages :

ventral alterné, ventral simultané, dorsal

Natation vitesse : Les programmes de collège et lycée distinguent :

2008/ Niveau 4 : 3x50m chronométrés (brasse, NL, dos, paillon) avec 10' récupération active dans l'eau

Un savoir nager de vitesse : de 25 à 100m 3 nages

2012 Niveau 5 : 2 X 100m chronométrés 3 nages (brasse, NL, dos, papillon) avec 15'

de récupération active dans l'eau Un savoir nager de distance ou long : de 6' à 12' en

Natation longue : Niveau 4 : 500m chronométré en crawl crawl (collège) et de 500m à 800m en crawl (lycée)

Niveau 5 : 800m chronométré en crawl

89


De la mise en place, en 1941, des épreuves facultatives d’EP au baccalauréat comprenant un parcours optionnel de 25m ou 50m nage libre sans limite de temps, jusqu’aux 3x50m chronométrés entrecoupés de 10 minutes de récupération active dans l’eau (2012)‡, l’évolution des évaluations certificatives et des programmes, nous révèle une autre définition curriculaire du savoir nager en EPS.

Entre 1941 et nos jours, le savoir nager curriculaire (curriculum formel) évolue de la formation d’un « simple » baigneur (50m) pour s’en sortir sur un plan sécuritaire, à celle d’un élève nageur polyvalent capable de nager vite ou longtemps en crawl et dans différents styles de nage. On passe donc d’un savoir nager sécuritaire, comme d’une vaccination, peu fondé culturellement, à un savoir nager visant la polyvalence des élèves pour se sauver, nager vite ou longtemps en pratiquant des nages sportives ou hybrides. La technique du crawl s’impose alors dans les textes officiels de l’EP. Il faut dire qu’elle constitue, de manière objective, la nage la plus efficiente et la plus efficace de l’ensemble des techniques de nage sportives ou non. Cette évolution rend compte finalement de l’utilité et de la légitimité de la natation scolaire partagée entre une préoccupation sécuritaire permanente et le fait de pratiquer différentes formes de natation (vite, longtemps, en durée) pour gérer sa vie physique dans un contexte historique qui voit la trajectoire de l’EP s’éloigner, pour de multiples raisons (sociétale, culturelle, identitaire), de celle du sport de compétition en accordant plus de place aux activités aquatiques d’entretien et aux nages hybrides (crawl). L’enseignement du crawl en EPS s’inscrit dans une période historique marquée par l’accroissement des formes de pratique de la natation pour s’entretenir physiquement et moralement et, parfois, se dépasser sans s’engager nécessairement selon une logiquement purement sportive de classement et de contrôle des techniques de nage utilisées.

Le savoir nager des pratiques de terrain (1945-1995) L’histoire des pratiques pédagogiques de terrain chez des enseignants

anonymes d’EPS permet de formaliser également une (autre) définition du savoir nager au travers des curricula réels. En l’espèce, de 1945 à 1995, si l’enseignement concret de la natation a connu trois périodes distinctes (une natation de la débrouillardise (1945-1960), une natation à l’ombre du sport (1960-1986), une natation « épsienne » (1986-1995) en revanche, nous constatons qu’ils ont toujours au minimum enseigné à leurs élèves, quelle que soit d’ailleurs l’implantation géographique de leur établissement scolaire (mer, montagne, campagne, ville), des éléments techniques pour qu’ils puissent maîtriser, selon eux, un savoir nager sécuritaire adossé à une certaine aisance aquatique leur permettant de se débrouiller seuls sans matériel de flottaison et/ou de propulsion. Bien avant la circulaire de 1965, ces enseignants de terrain ont donc localement mis en place différents types de tests de savoir nager pour

‡ Pour l’épreuve au lycée de natation de vitesse de niveau 3.

90

No. 2, Vol. XVI /2015

s’assurer et certifier que leurs élèves pouvaient s’engager, en toute sécurité, dans l’eau afin d’y développer, maintenant et plus tard, différentes formes de pratique de la natation dans une période historique frappée par l’avènement des loisirs corporels de la masse et du sport de compétition. Ces différentes épreuves ont globalement reposé sur des parcours allant de 25 à 100m, des immersions, des recherches d’objets, des franchissements d’obstacles, des maintiens en surface … en pratiquant différents styles de nage (sportives, hybrides, utilitaires). Leurs tests ont donc précédé celui de la circulaire de 1965 et du « Sauv’nage » (2009) de l’école de natation française pour « acquérir des compétences minimales et assurer sa propre sécurité dans l’eau ». La dimension sécuritaire de ces tests officieux reste première.

2. Conclusions De la fin du XIXe siècle à nos jours, l’enseignement de la natation en EPS a donc été jalonné par plusieurs niveaux et registres de savoirs nager comme en témoigne l’analyse des références programmatiques, des tests officiels, des productions didactiques et des pratiques pédagogiques de terrain. De cet ensemble de définitions historiquement et culturellement situées, il en ressort des permanences et des changements au gré des finalités poursuivies en EPS au cours d’une longue période historique marquée par deux conflits mondiaux, la guerre froide (1947-1991) et l’utilisation du sport comme outil idéologique, et l’avènement des loisirs corporels de masse. Ainsi, s’il apparaît clairement que le législateur, les théoriciens pédagogues et les enseignants de terrain ont continuellement visé au minimum un savoir nager sécuritaire (en brasse) allant du baigneur non sécurisé au nageur débrouillé à l’aise aussi bien sur l’eau et sous l’eau, en revanche, au fil du temps, ce savoir nager minimal s’est accompagné, de manière incrémentée, d’autres savoirs nager plus élaborées entre le nager vite, longtemps ou en durée en crawl principalement. Toutefois, sauf pour les nageurs scolaires formés techniquement en amont dans les clubs civils, les pratiques de terrain en EPS sont restées à l’ombre de la formation d’un nageur sportif pour de multiples raisons: temps effectif d’apprentissage, conditions matérielles, choix pédagogiques des équipes locales, formation polyvalente, choix idéologiques et conceptuels etc. Les enseignants d’EPS de terrain ont d’abord visé un savoir nager de type sécuritaire. Ces lignes d’évolution reflètent finalement l’utilité et la légitimité de la natation à l’école entre d’une part, la culture scolaire et les cultures sportives, et d’autre part, entre le maintien du vital et du capital santé des élèves. Au final, au travers de l’histoire du savoir nager en EPS, nous pouvons y lire en filigrane l’évolution identitaire de l’EPS, depuis la fin du XIXe siècle, entre sa recherche d’orthodoxie scolaire et ses rapports aux techniques du corps développées notamment chez les nageurs sportifs.

91


References 1. AUVRAY, E. (2011). Qu’ont-ils appris et enseigné ? L’évolution des

curricula formels et réels liés à l’enseignement de la natation scolaire (2nd degré) et les identités professionnelles chez des enseignants d’EPS (1945-1995), Thèse de doctorat STAPS, co-dirigée par T. Terret et P. Kahn, Lyon 1;

2. BEULQUE, P., DESCARPENTRIES, A. (1922). Méthode de natation, Tourcoing, Georges Frère;

3. CATTEAU, R., GAROFF, G. (1968, 1974). L’enseignement de la natation, Paris, Vigot,

4. DURALI, S., FOUCHARD, L. (2010). Le guide du savoir nager, Paris, Éditions EP.S;

5. DEMENŸ, G. (1920). Mécanisme et Éducation des Mouvements, Paris, Félix Alcan;

6. GRENET, L. A. (1922). Apprendre à nager seul. Principes de natation. Suisse; cité par Vivensang J. (1978). Pédagogie moderne de la natation. 3e édition. Paris, Chiron;

7. HEBERT, G. (1914). Ma leçon type de natation, Paris, Vuibert; 8. PELAYO, P., MAILLARD, D., ROZIER, D., CHOLLET, D. (1999).

Natation. Au collège et au lycée; De l’école aux associations. Paris, Éditions EP.S;

9. SIENER, R. (1943). L’enseignement naturel de la natation. EGS, Revue officielle du Commissariat Général, CNMAA, Cours de Natation, 19, Nice:Imprimerie l’Éclaireur ; Raymond Siener (1948). L’Enseignement naturel de la Natation Utilitaire. Techniques des nages. Initiation sportive. Paris, Chiron;

10. SCHWOB, V., JONCHERAY, H. (2013). Modèles théoriques et définitions du nageur en France depuis 1960, STAPS, 100 ;

11. TERRET, T. (1998). Une natation sécuritaire c’est-à-dire ? Revue EP.S, n°274;

12. TERRET, T, AUVRAY, E. (2014). « Natation scolaire et épistémologie des savoirs (1879-2010) », in Attali, M. & Saint-Martin, J., (dir.), À l’école du sport. Épistémologie des savoirs corporels du XIXe siècle à nos jours. Bruxelles, De Boeck;

13. RICART, C. (1999). Qu’est-ce que « Savoir nager ?, in Hélal, H. et Boullé, B. L’enseignement de la natation ? Cahiers de l’INSEP. Paris, INSEP.

92

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


STUDY REGARDING THE PROGRESS OF SOMATIC PARAMETERS IN A PUBERTY-AGE SEGMENT OF THE POPULATION

Dobrescu Tatiana1*

Petrovici Amalia Mihaela2 1,2”Vasile Alecsandri” University of Bacau, 157 Marasesti Av., 600115, Romania

Keywords: somatic parameters, progress, puberty age, physical development.

Abstract

Middle school represents an important period in the development of children, and a study on the dynamics of the somatic indices in a puberty-age segment of the population could highlight their progress over the course of an academic year. This research started from the idea to find the most important reference points for physical development between two developmental stages of middle-school students, which could constitute a motivation for an applicative intervention. The experimental study was conducted at the "Ştefan cel Mare" National Pedagogical College of Bacau, on a target group of 75 students, on whom initial and final measurements of their somatic parameters were conducted, over the course of the academic year that marked the initial stage and the final one of the children's physical development. The results of the research constituting arguments for the study of the importance and role played by the specific physical education lesson motor content in the middle school age groups and the recording of their physical development. 1. Introduction

Physical development is the second component of the biological process of growth and development of the human body. Measured through anthropometric indices, it represents a real possibility of assessing the individual and collective biological potential, and the influences of the means within the physical education activities in forming the constitutional type of the middle school student. (Dobrescu, 2008).

In regards to physical activity, studies show that although this age category is recommended to exercise at least a moderate intensity for at least 1 hour per week, for a minimum of 5 days per week, less than half of the subjects are doing it, and regardless their age, girls are less active than boys, and this difference grows with age. (http://www.euro.who.int/document/mediacentre/fs0404e.pdf,WHOEurope. 2013). Physical inactivity, sedentary lifestyle, represents a great danger for the individual and society. WHO estimates that this phenomenon causes 1.9 million


93

Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium annual premature deaths in the world, and something less than 1/3 of them happen in the European Region (Martin, Kahlmeier, Racioppi et al., 2006)

Physical development envisages the proportionality of the body, the creation of a correct posture, the high functional indices and the multilateral development of the basic motor skills. The body is developing correctly and harmoniously during the physical education process, under conditions in which the influences exerted upon it also act somatically.

One study conducted in England, in 1989 on 10 000 children, aged 9 - 15, presented an average number, regardless of gender, of 4.7 hours of physical effort/week, including here also their school physical activity. (http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html#Articol_de_specialitate, 2014).

A harmonious physical development is one of the goals of physical education, together with the prevention and the correction of physical deficiencies. (http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html, 2014).

The investigations conducted usually by fundamental sciences such as biology, physiology, sociology, and biomechanics on physical activity phenomena lead to the expansion of knowledge, however their practical application is not done directly and immediately. That is why the Sport Science and Physical Education specialists need to organize investigations whose results would allow their use in practical activities.

Middle school represents a very important period in the growth and development of children, and a study on the dynamics of the somatic indices in a puberty-age segment of the population could highlight their progress over the course of an academic year. (Demeter, 1982).

2. Material and methods The aim of this research is to study the somatic parameters in middle school

age children, which can highlight the progress of their physical development, through the perspective of the role that the physical education lesson might play in forming the constitution of a generation of middle school children.

The objectives of the research envisaged to: - identify the somatic parameters that can highlight the values in certain

stages of physical development; - identify the progress of anthropometric parameters in middle school

age children over the course of an academic year; - verify the influence of curricular physical activities on the somatic

development of middle school age children. This research started from the idea to find the most important reference points

for physical development between two developmental stages of middle-school students, which could constitute a motivation for an applicative intervention.

The study started from the hypothesis stating that presumably the identification of coordinates regarding the progress of somatic parameters in

94

http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html


No. 2, Vol. XVI /2015

middle school age children could highlight also the effect of the specific instructive process and would determine motivations for a stimulative intervention.

In order to verify this initial hypothesis, an experimental study was conducted at the "Ştefan cel Mare" National Pedagogical College of Bacau, Bacau County, in 2 middle school grades, on a target group of 75 children. The group consisted of a 5th grade of 37 pupils and a 7th grade of 38 pupils (boys and girls), aged 11-14, observed over the course of the academic year 2013-2014.

Initial and final measurements of the somatic parameters were conducted during periods that marked the initial stage (September 2013) and the final one (May 2014) of the subjects physical development. The values of the two series of tests were compared to emphasize their progress and dynamics based on graphic representations.

The research methods used here were: the bibliographical study, the measuring and testing method, the observational experiment, the statistical-mathematical method, and the graphical representation method.

Out of the somatometric measurements, the four most representatives were assessed: height, weight, arm span, Body Mass Index.

Starting from the stated aim, an observational study was conducted, comparing the values of the anthropometric parameters in the two stages of their progress, recorded in two distinct periods. In this sense, initial tests were performed at the beginning of the research and final ones at the end of it, which were ulteriorly analyzed.

3. Results and Discussions From the analysis of the recorded data, it has been observed that out of all

anthropometric indices, the height averages for both experimental groups were of medium statures, with evolving tendencies at puberty. The final values recorded growths of 2 cm both in girls and in boys, this progress being considered both a consequence of growing laws that are specific to the human body at that age, and of the influence of motor activities performed in school. The deviation from the average value and the homogeneity degree are smaller in both groups, the boys having a higher homogeneity.

The weight, at the end of the research, registered a more accentuated increase in girls, in both groups of subjects (2.29 kg and 2 kg., respectively), compared to the boys (2.17 kg and 2.21 kg, respectively). Weight gain is specific to puberty, in this case being caused also by the height increase. The scatter indexes are smaller in both groups and they emphasize closeness to the average value, the male subjects recording a much higher homogeneity than the female subjects.

The arm span registered at the end of the research a higher increase in girls (3 cm and 2 cm, respectively), compared to the boys (0.39 cm and 1cm, respectively) in the two experimental groups. The scatter indexes are smaller in both groups and they emphasize closeness to the average value, the female subjects recording a much higher dispersion than the male subjects.

95

Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium

In regards to the Body Mass Index, calculated according to a formula that took as variables the age and gender, one could say that the recorded values did not fall within the 18.50 - 25 interval, corresponding to a good health, but they indicate a risk of health problems, with tendencies toward weight gain. After analyzing the final results of this indicator, one can see a drop in the values, more obvious in the boys (by 0.08) than in the girls (by 1.04) in the first experimental group. The 7th graders recorded an improvement of the indicator by 0.3 in girls, with one final value comprised within the interval corresponding to a good health (18.6). The standard deviation had somewhat smaller values for this indicator, and the homogeneity of the values was poorer for girls.

In order to emphasize the dynamics of the somatic values between the two stages, graphs were drawn for each analyzed group, both for boys and for girls, and for the progress of the difference between the averages for each grade, for each gender. (Fig. 1-6)

Figure 1. Progress of the boys' somatic development - 5th grade

Figure 2. Progress of the girls' somatic development - 5th grade

14433,89

143,61

16,12

146

36,06

144

16,040

200

400

Height Weight Span BMI

F.T.I.T.

14436,55

143

17,51

146

38,84

146

16,470

200

400


F.T.I.T.

96

No. 2, Vol. XVI /2015

Figure 3. Progress of the boys' somatic development - 7th grade

Figure 4. Progress of the girls' somatic development - 7th grade

Figure 5. Results of the progress from the initial to the final stage – boys

Figure 6. Results of the progress from the initial to the final stage - girls

16650,05

164

18,1

168

52,26

165

18,40

200

400


F.T.I.T.

162

48,53

159

18,3

164

50,53

161

18,60

200

400


F.T.I.T.

2,00 2,000,39 0,08

2,00 2,21

1,000,300,00

2,00

4,00

6,00


7th grade5th grade

2,00 2,293,00

1,04

2,00 2,002,00

0,30

0,00

2,00

4,00

6,00


7th grade5th grade

97

Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium 4. Conclusions

This paper shows the progress of physical development of the pupils through the viewpoint of biological laws and of the effectiveness of the physical activity conducted during the physical education class, a special role at this age (11-14) being played by physical exercise, practiced rationally, according to each individual's morpho-functional particularities, age and gender.

Following the results recorded during the experimental study, several conclusions can be drawn:

- The means used during the physical education class improve the body's morphological line and posture, modifications obtained through a process of growth of the height (2 cm in males and females), and of the arm span (0.39 cm and 1 cm) in males and females (3 cm and 2 cm).

- It has been observed also that in spite of the motor activities performed during the physical education lesson, the biological laws of puberty have influenced the weight, both in girls (2.29 kg and 2 kg) and in boys (2.17 kg. and 2.21 kg). For this reason, it is important that children at this age perform physical exercises independently and rhythmically.

- From the analysis of the anthropometric indices at the end of the research, it has been observed an improvement of the girls' health, assessed through the Body Mass Index (1.04 and 0.3), with the 7th grade girls tending toward a health with values comprised within the good health standards (18.6). From this perspective, it can be said that the values of a favorable threshold are obtained through correlation and by respecting a lifestyle as controlled as possible.

- The results of the research confirm its initial hypothesis, constituting arguments for the study of the importance and role played by the specific physical education lesson motor content in the middle school age school children and the influence it has on their physical development in various developmental stages.

- This research created the premises for several applicative interventions on increasing the influence of physical education activities in the curricular and extracurricular areas on the physical development on middle school age children.

References 1. DEMETER, A. (1982). Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare, Ed.

Station; 2. DOBRESCU, T. (2008). Metodica predării gimnasticii în gimnaziu, Ed.

Tehnopress, Iaşi; 3. DRAGNEA, A, BOTA, A. (1995). Teoria activităţilor motrice, Editura

Didactică RA Bucureşti; 4. MARTIN, B. W., KAHLMEIER, S., RACIOPPI, F., et al. (2006).

Evidence-based physical activity, HEPA Europe, The European Network for the Promotion of Health-Enhancing Physical Activity, J Public Health 14, pp. 53- 57;

98

No. 2, Vol. XVI /2015

5. http://www.euro.who.int/document/mediacentre/fs0404e.pdf,WHO Europe. Young people’s health in context: selected key findings from the Health Behaviour in School-aged Children study, 5/11.2013;

6. http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html#Articol_de_specialitate, Activitatea fizică – factor de promovare a sănătăţii în Europa, Dumitru, G., 26/11/2014;

7. http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html, ...despre dezvoltarea fizica, Panait G., 15/10/2014.

STUDIU PRIVIND EVOLUŢIA PARAMETRILOR SOMATICI LA NIVELUL UNUI SEGMENT DE POPULAŢIE DE VÂRSTĂ PUBERTARĂ

Dobrescu Tatiana1

Petrovici Amalia Mihaela2 1,2Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacau, Calea 157 Marasesti, 600115, Romania

Cuvinte cheie: parametri somatici, evoluţie, vârstă pubertară, dezvoltare fizică

Rezumat

Etapa ciclului gimnazial, reprezintă o perioadă importantă în dezvoltarea copiilor iar efectuarea unui studiu privind dinamica indicatorilor somatici la un eşantion de populaţie de vârstă pubertară ar evidenţia evoluţia lor pe parcursul unui an şcolar. În cercetarea organizată am plecat de la ideea identificării celor mai importante repere ale dezvoltării fizice între două stadii evolutive ale elevilor de vârstă gimnazială, fapt ce ar constitui o motivaţie pentru realizarea unei intervenţii aplicative. Studiul experimental s-a desfăşurat la Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” din Bacău pe un grup ţintă de 75 de elevi la care s-au realizat măsurători iniţiale şi finale ai parametrilor somatici în perioade de timp ale anului şcolar ce au marcat stadiul iniţial (septembrie 2013) şi cel final (mai 2014) ai dezvoltării fizice. Rezultatele cercetării confirmă ipoteza cercetării, constituind argumente pentru studierea rolului şi importanţei conţinuturilor motrice specifice lecţiei de educaţie fizică la colectivele de vârstă gimnazială şi înregistrarea dezvoltării lor fizice în diferite stadii evolutive.

1. Introducere Dezvoltarea fizică este a doua componenta a procesului biologic de

crestere si dezvoltare a corpului omenesc. Evaluată prin prisma indicilor antropometrici reprezintă o posibilitate reală de apreciere a potenţialului biologic individual şi colectiv dar şi a influenţelor mijloacelor din cadrul activităţilor de educaţie fizică în formarea tipului constituţional al elevului de vârstă gimnazială. (Dobrescu, 2008).

Această etapă se caracterizează, după A. Dragnea şi A. Bota (1999, p. 138-139), printr-un ritm accentuat al dezvoltării somatice, în special între 12-14

99

http://www.medicinasportiva.ro/sport/articole/Activitatea%20fizica%20in%20Europa%20I.html





Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium ani, caracterizată prin dismorfism sexual, dezechilibre între proporţiile diferitelor segmente şi între sferele morfologică şi vegetativă.

Privitor la activitatea fizică studiile arată că, deşi acestei categorii de populaţie i se recomandă să efectueze măcar 1 oră de activităţi fizice de intensitate cel puţin moderată, în minimum 5 zile din săptămână, mai puţin de jumătate dintre subiecţi realizează acest lucru şi indiferent de vârsta, fetele sunt mai puţin active decât băieţii, iar această diferenţă creşte odată cu vârsta. (http://www.euro.who.int/document/mediacentre/fs0404e.pdf, 2013)

Inactivitatea fizică, sedentarismul, reprezintă un mare pericol pentru individ și societate. OMS estimează că, anual, acest fenomen reprezintă cauza a 1,9 milioane decese premature la nivelul întregului glob, şi ceva mai putin de 1/3) din acestea, survin în Regiunea Europeană (Martin, Kahlmeier, Racioppi. et al., 2006).

Dezvoltarea fizică, are în vedere proporţionalitatea corpului, formarea ţinutei corecte, indicii funcţionali ridicaţi şi dezvoltarea multilaterală a calităţilor motrice de bază. Organismul se dezvoltă corect şi armonios în procesul de educaţie fizică, în condiţiile în care influenţele exercitate asupra lui influenţează în egală măsură și plan somatic. Un studiu realizat în Anglia în 1989 pe 10 000 de copii de 9 - 15 ani, numărul mediu de ore, indiferent de sex, era de 4,7 ore efort fizic/săptămână, incluzând aici şi activitatea fizică din şcoală. (http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html#Articol_de_specialitate, 2014). Dezvoltarea fizică armonioasă reprezintă un scop al educației fizice alături de prevenirea instalarii si corectarea deficientelor fizice. (http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html, 2014).

Investigaţiile pe care le fac, de regulă ştiinţele fundamentale, biologia, fiziologia, psihologia, sociologia şi biomecanica asupra fenomenelor din domeniul activităţilor fizice, duc la întregirea orizontului cunoaşterii, însă aplicarea lor în practică, nu se face direct şi imediat. De aceea, este necesar ca şi specialiştii domeniului Ştiinţei Sportului şi Educaţiei Fizice, să organizeze investigaţii a căror rezultate să permită utilizarea lor în activitatea practică.

Etapa ciclului gimnazial, reprezintă o perioadă deosebit de importantă în creşterea şi dezvoltarea copiilor iar efectuarea unui studiu privind dinamica indicatorilor somatici la un eşantion de populaţie de vârstă pubertară ar evidenţia evoluţia lor pe parcursul unui an şcolar. (Demeter, 1982)

2. Material și metode Scopul cercetării de faţă îl reprezintă studierea parametrilor somatici la

nivelul elevilor de vârstă gimnazială ce pot evidenţia stadiul evoluţiei dezvoltării fizice a acestora, prin prisma rolului pe care l-ar putea exercita lecţia de educaţie fizică în formarea constituţională al unei generaţii de elevi din gimnaziu.

Obiectivele cercetării au vizat: - identificarea parametrilor somatici ce pot evidenţia valorile în anumite

stadii de dezvoltare fizică; - identificarea evoluţiei parametrilor antropometrici ai elevilor de vârstă

100

http://www.euro.who.int/document/mediacentre/fs0404e.pdf

http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html#Articol_de_specialitate

http://www.pansportmedical.ro/dezvoltare/articole/despre_dezvoltarea_fizica.html#Articol_de_specialitate



No. 2, Vol. XVI /2015

gimnazială pe parcursul unui an şcolar; - verificarea influenţelor activităţilor corporale curriculare asupra

dezvoltării somatice a elevilor de vârstă gimnazială. În cercetarea organizată am plecat de la ideea identificării celor mai

importante repere ale dezvoltării fizice între două stadii evolutive ale elevilor de vârstă gimnazială, fapt ce ar constitui o motivaţie pentru realizarea unei intervenţii aplicative. Pentru desfăşurarea studiului am plecat de la ipoteza potrivit căreia se presupune că identificarea coordonatelor privind evoluţia parametrilor somatici la nivelul elevilor de vârstă gimnazială ar evidenţia şi efectul procesului instructiv specific domeniului şi ar determina motivaţii pentru realizarea unei intervenţii stimulative.

Pentru a verifica ipoteza formulată în prealabil, am organizat un studiu experimental la Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” din Bacău, judeţul Bacău, la 2 clase gimnaziale pe un grup ţintă de 75 de elevi. Acest eşantion a fost constituit dintr-o clasă a V a de 37 elevi şi o clasă a VII a de 38 de elevi (băieţi şi fete) de vârstă 11-14 ani în anul şcolar 2013 –2014.

Am realizat măsurători iniţiale şi finale ai parametrilor somatici în perioade de timp ale anului şcolar ce au marcat stadiul iniţial (septembrie 2013) şi cel final (mai 2014) ai dezvoltării fizice. Valorile celor două serii de testări au fost comparate pentru a evidenţia evoluţia şi dinamica acestora pe baza unor reprezentări iconografice.

Metodele de cercetare folosite au fost: documentarea bibliografică, observaţia, metoda măsurătorilor şi a testelor, experimentului constatativ, metoda statistico-matematică și cea grafică. Dintre măsurătorile somatometrice, am evaluat 4 indicatori din cei mai reprezentativi şi anume: înălţimea (talia), greutatea corporală, anvergura, Indicele masei corporale.

Pornind de la scopul propus, am organizat un experiment constatativ și am comparat valorile parametrilor antropometrici în două stadii ale evoluţiei lor, înregistraţi în două perioade distincte. În acest sens au fost efectuate testări iniţiale la începutul cercetării şi finale la sfârşitul acesteia pe care le-am interpretat ulterior.

3. Rezultate și discuții Din analiza datelor rezultate se constată că dintre indicatorii antropometrici,

mediile taliei (înălţimii) ambelor loturi experimentale se înscriu unor staturi medii cu tendinţe evolutive la vârsta pubertară. Valoarea lor finală a înregistrat creşteri de 2 cm atât la fete cât şi la băieţi, considerând acest progres atât o consecinţă a legilor creşterii organismului uman specifică vârstei, dar şi a influenţelor activităţilor motrice desfăşurate în şcoală. Abaterea de la valoarea mediei şi gradul de omogenitate sunt mici la ambele eşantioane, la băieţi fiind o omogenitate mai bună.

Greutatea corporală la finele cercetării înregistrează o creştere ceva mai accentuată la fete la ambele loturi de subiecți (2,29 kg, respectiv 2kg.) comparativ cu cea a băieţilor (2,17kg, respectiv 2,21kg). Creşterile ponderale sunt specifice perioadei pubertare, în cazul de faţă se datorează şi creşterii în înălţime. Indicii de

101

Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium împrăştiere sunt mici la ambele grupe şi scot în evidenţă o apropiere a valorilor de cea medie, iar la băieţi se constată o omogenitate mult mai bună decât la fete.

Anvergura înregistrează la finele cercetării o creştere mai mare la fete (3 cm, respectiv 2cm) comparativ cu cea a băieţilor (0,39 cm, respectiv 1cm) la nivelul celor două eșantioane experimentale. Indicii de împrăştiere sunt mici la ambele grupe şi scot în evidenţă o apropiere a valorilor de cea medie, iar la fete se constată un grad de dispersie mai mare decât la băieţi.

Urmărind valorile indicele de masă corporală care a fost calculat după o formulă ce a luat ca variabilă şi vârsta şi sexul, putem afirma că valorile înregistrate nu se încadrează în intervalul de 18,50-25 corespunzător unei stări de sănătate bună, ci indică riscul apariţiei problemelor de sănătate cu tendinţe spre deficit ponderal. Dacă analizăm rezultatele finale ale acestui indicator, se constată o scădere a valorilor, mai evidentă la băieţi (0,08) decât la fete (cu 1,04) la primul eșantion experimental. Subiecții din clasa a VII a, au înregistrat o îmbunătăţire a indicatorului cu 0,3, la fete chiar cu o valoare finală cuprinsă în intervalul corespunzător unei stări de sănătate bună (18,6). Abaterea standard are valori ceva mai mici la acest indicator, iar omogenitatea valorilor se constată a fi mai slabă la fete.

Pentru a evidenţia dinamica valorilor somatice între cele două stadii, am configurat grafice pentru fiecare eșantion analizat atât pentru băieţi cât și pentru fete, dar şi evoluţia diferenţei mediilor la fiecare clasă, pe cele două sexe. (Fig. 1-6)

Figura 1. Evoluția dezvoltării somatice la băieţi – Clasa a V a

Figura 2. Evoluția dezvoltării somatice la fete - Clasa a V a

14433,89

143,61

16,12

146

36,06

144

16,040

200

400

Talia Greutatea Anvergura I.M.C

T.F.T.I.

14436,55

143

17,51

146

38,84

146

16,470

200

400

Talia Greutatea Anvergura I.M.C.

T.F.T.I.

102

No. 2, Vol. XVI /2015

Figura 3. Evoluția dezvoltării somatice la băieţi – Clasa a VII a

Figura 4. Evoluția dezvoltării somatice la fete – Clasa a VII a

Figura 5. Rezultatele evoluţiei de la stadiul iniţial - final la băieţi

16650,05

164

18,1

168

52,26

165

18,40

200

400


T.F.T.I.

162

48,53

159

18,3

164

50,53

161

18,60

200

400


T.F.T.I.

2,00 2,000,39 0,08

2,00 2,21

1,000,300,00

2,00

4,00

6,00

Talia Greutatea Anvergura I.M.C

Clasa VIIClasa V

103

Dobrescu Tatiana, Petrovici Amalia Mihaela / Gymnasium

Figura 6. Rezultatele evoluţiei de la stadiul iniţial - final la fete

4. Concluzii Lucrarea de faţă demonstrează evoluţia dezvoltării fizice a elevilor prin

prisma legilor biologice dar şi a eficienţei activităţii fizice desfăşurate în lecţia de educaţie fizică, un rol deosebit în această perioadă (11-14 ani) revenindu-i exerciţiului fizic, care trebuie efectuat raţional în raport cu particularităţile morfo-funcţionale, cu vârsta şi sexul.

În urma rezultatelor obţinute în studiul exeperimental desfăşurat, s-au desprins următoarele concluzii:

- Mijloacele folosite în timpul lecţiei de educaţie fizică conferă organismului îmbunătăţirea şi corectarea linie morfologice, ţinută corectă, modificări obţinute printr-un proces de creştere a valorilor taliei (2 cm la băieţi şi fete) şi implicit a anvergurii (0,39 cm şi 1 cm) la băieţi şi la fete (3 cm şi 2 cm).

- De asemenea se constată că în pofida activităţilor motrice desfăşurate în cadrul lecţiei de educație fizică, legile biologice ale perioadei pubertare au influențat creşterile ponderale ale greutății, atât la fete (2,29 kg şi 2 kg) cât şi la băieţi (2,17 kg. şi 2,21 kg). Din acest considerent este important ca la această vârstă să fie conștientizată practicarea independent și ritmică a exercițiului fizic.

- Din analiza indicilor antropometrici la finele cercetării, se constată o îmbunătăţire a stării de sănătate evaluată prin indicele de masă corporală, la fete (1,04 şi 0,3) cu sensibile tendinţe a elevelor din clasa a VII, spre o stare de sănătate cu o valoare cuprinsă în intervalul corespunzător celei bune (18,6 Din prisma acestui indicator, putem afirma că valorile unui prag favorabil se obține prin corelație și cu respectarea unui regim de viaţă cât mai bine controlat.

- Rezultatele cercetării confirmă ipoteza formulată la începutul experimentului, constituind argumente pentru studierea rolului şi importanţei conţinuturilor motrice specifice lecţiei de educaţie fizică asupra elevilor de vârstă gimnazială şi influențarea dezvoltării lor fizice în diferite stadii evolutive.

- Demersul științific realizat crează premisele unor intervenții aplicative asupra creșterii influențelor activității de educație fizică din aria curriculară și extracurriculară asupra dezvoltării fizice a elevilor de vârstă gimnazială.

2,00 2,293,00

1,04

2,00 2,002,00

0,30

0,00

2,00

4,00

6,00


Clasa VIIClasa V

104

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


DANCE CURRICULUM MODEL FOR HIGH SCHOOLS IN PALACES STUDENTS IN ROMANIA

Popa Daniela 1*

Neamţu Mircea 2 1,2 ”Transilvania” University of Braşov, Universităţii Street, no.1, 500068, Romania

Keywords: dance curriculum, tests, skills, choreography.

Abstract

The research undertaken was intended to achieve a high school dance curriculum educational Palaces pupils for contribute to the knowledge, skills and abilities to the all practitioners participating in these programs. The research was conducted on subjects selected from three centres of our country, namely: Braşov, Sălaj, Vaslui, where were implemented the data proposed by the curricula. Based on the data collection after assessment tests resulted significant figures confirming the proposals. Also, were made the conclusions and suggestions.

1. Introduction Dance is a nonverbal, spontaneous communication that implies both a

conscious and a subconscious participation, a communication that is created by the rhythm of music, and a social convention that regards dancing as a moment of entertaining, or fun (Năstase, 2002).

Dance is emotion, conquering space, it offers multiple satisfactions, including aesthetic ones, it teaches us to be harmonious, and as Mallarme said (quoted by Dobrescu), "every emotion that leaves us expands a space, or it rushes upon us and incorporates that space" (Dobrescu, 2006).

In the "Dictionary of nonverbal communication", dance is explained as "a repetition of a series of rhythmic movements of the body, or parts of the body (legs, arms, shoulders), on a musical beat, being based on an alternative oscillation of walking" (Givens, 2002). Dancing brings these rapports into an expressive program, in an optimal manner (Dobrescu, 2006).

The research starts from the need to develop a methodology to act towards some common skills and knowledge for students, teenagers and young people who wish to participate in the study dance in the Palaces students.

In developing the curriculum for dance discipline, to make light of - mandatory steps to be respected and - according to manual "praxiology and

* E-mail: [email protected]; [email protected]

105


Popa Daniela, Neamţu Mircea / Gymnasium

Design curricular Physical Education and Sports" (Colibaba, 2007).

2. Material and methods The purpose of this research was to make contributions to the

improvement of school performance in dance, acquired through a thorough scientific research study and collection of results from specific tests, suggested as experiment.

Studying the existing documents so far regarding the activities of dance at the palace; studying the documents regarding the vision on other European states in dance education and training activities; finding out the dancers’ opinions and dance professionals through questionnaires in the field, led me to take as task - the designing of a "guide training program for dancers" in the dance curriculum and methodology of application , which was to be experienced in Brasov Students Palace, in order to obtain data to "confirm" or "deny" the hypothesis concerning our proposed initiative.

The application of the Preparation and Curriculum Program held during a school year in Brasov and other centers in the country, after which there was a comparison of the results and their interpretation - in order to have a clear conclusion regarding the educational proposal.

On the basis of the research was the experiment conducted in several centres around the country and the results of questionnaires applied both of those dealing with the preparation of young dancers as the dancers. During the research there were used devices necessary for the preparation or testing (balance board, octojump etc.).

In developing this research, I started from the following hypothesis: Presumably, the application of dance curriculum model for high schools in palaces students in Romania streamline the education process in the circle dance.

The research methods. I used were: study of the bibliographical material, the observation, the experiment, the tests, the statistical-mathematical method and the graphical representation method (Neamțu, 2002).

Tests description and measurement A. Test for verification of - technical training level

− Test 1 – Artistic Jumping - Changemment Jumping, detachment from the earth. Sudden thrust power. Jump changemment changing position of the feet in the air. It runs from pos. V and ends all the pos.V, Echappe Jumping - and other high difficulty jumpings. Test objective is to retain respect, to play, the order of elements, to connect with each other with great fluency and sophistication as if it describes one elemement. Have mobility, technical and artistic execution.

− Test 2 - Mobility Torso - Cambria Ample sites, forward, backward and sideways.

− Test 3 - Amplitude - Grand Battement 180º, lower limb executed, forward, backward, sideways splits - the rope forward and laterally;

106


− Test 4 - Positions of Equilibrium - Attitude forward or backward. Attitude feet.

Sitting position I ballet heels close the tips outwards. Soles describes a continuous straight line. Support on one leg .

B. Test for verification of - artistic training level − Test 1 - Rhythm - Playing rhythm with clap - after a complex rhythm of

a musical phrase unknown. Check rhythmic sense; − Test 2 - Tempo Music - speed under which the respective tracks.

Stepping to the music on piano chords and melodies of unknown different tempos. Check - walking artistic, stage presence and attire, attitude, confidence, safety or provided competitor. Stepping mode. Identify tempo.

− Test 3 - Linking acrobatic elements - used to dance. Check mobility. Items can be: sitting in the string forward and back, pivot the seat lift, standing balance in attitude position - 180º back foot amplitude, slow topple forward. It not only highlights the technical execution and artistic impression but running. Merge with Patiala refined dance.

− Test 4 - Scraps of Dance. The right applying of a complex of exercises 32 – 64 times of an original choreographic composition creation – minicomposition.

C. Tests for verification of - physical training level − Test 1 - detention - necessary in the execution of jumps, jump

changemment. − Test 2 - Crate 5x10 m - made by modern scenic run.

− Sample 1 – Jumping gymnastics bank for 30sec. Speed execution in Rock

− Sample 2 – Push ups – developing strength in your arms for acrobatic exercises in pairs.

The same tests are given in early, mid, at the end of the study to see progress - Initial Testing, Testing Intermediate, Final Testing. “Evidence Control Sheet” with the results obtained shall be attached to the application form for each student.

3. Results and Discussions Test 1- Amplitude of movement − Amplitude - with support from the bar wall, standing on one leg, the

other high; − before 180, held with one hand; passing foot sideways back; − maintaining 180º and return to starting position.

107


100110120130140150160170180

C.A. R.R D.M. N.M. A.I.

GIRLS BRASOV

P. Initial.

P.interm.

P. final

Figure 1. Sample no. 1 - Amplitude Movement - Girls Braşov

100110120130140150160170180

N..R. U.C. B.O. H.A. T.M.

GIRLS SALAJ

P. Initial.

P.interm.

P. final

Figure 2. Sample no. 1 - Amplitude Movement – Girls Sălaj

100110120130140150160170180

M.A. P.D. A.R. C.G. S.I.

GIRLS VASLUI

P. Initial.

P.interm.

P. final

Figure 3. Sample no. 1 - Amplitude Movement – Girls Vaslui

Results of physical test no. 1 – detention

Table 1. Comparison - between Braşov, Vaslui, Sălaj - for girls

GIRLS

BRAŞOV VASLUI SĂLAJ Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C.A 27 35 44 M.A 25 33 40 N.R 30 35 42 R.R 35 41 45 P.D 35 40 44 U.C 35 42 45 D.M 29 36 43 A.R 29 35 41 B.O 32 36 43 N.M 30 34 40 C.G 28 32 39 H.A 28 34 40 A.I 36 41 45 S.I 35 40 44 T.M 36 42 45

Average 31,4 37,4 43,4 30,4 36,0 41,6 32,2 37,8 43,0

108


Table 2. Comparison - between Braşov, Vaslui, Sălaj - for boys

BOYS BRAŞOV VASLUI SĂLAJ

Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C. A 44 51 56 P.M 44 50 54 F.L 45 51 56 B. R 50 53 58 G.I 48 51 57 R.E 50 53 58 R. M 50 58 61 S.G 52 56 60 N.I. 52 58 62 D. A 45 49 55 T.O 45 49 55 D.M 46 54 60 G. R 51 56 60 B.A 51 55 58 V.G 52 56 60

Average 48,2 53,4 58,0 48,0 52,2 56,8 49,0 54,4 59,2 Test 2 - Equilibrium positions The balance elements are characterized by keeping the segments of the

body structure in various positions, high or low and passes from one position to another.

Code of scoring establishes that all elements of balance must be executed on top, have a clearly defined, be clearly kept less than 1 and have amplitude. The amplitude and shape, give the level of difficulty. Sub horizontal leg lift cannot be considered as an element of difficulty. Technical execution of these elements is complex and requires a highly developed sense of dynamic balance, a good spatial orientation and neuromuscular coordination great finesse.

Success is conditional on keeping the centre of gravity over your base of support and the completion of the rotation the fixed point. Results of physical test no. 2 – Pivots Piqué


GIRLS

BRAŞOV VASLUI SĂLAJ Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C. A. 8,40 9,25 9,75 M.A. 8,65 9,05 9,60 N.R. 8,35 9,10 9,45 R. R. 8,65 8,95 9,45 P.D. 8,45 9,00 9,60 U.C. 8,40 8,95 9,35 D. M. 8,25 8,60 9,40 A.R. 8,65 9,45 10,00 B.O. 8,10 8,65 9,25 N. M. 9,20 9,85 10.00 C.G. 9,05 9,60 9,85 H.A. 8,20 8,60 9,10 A. I. 8,40 9,10 9,65 S.I. 8,60 9,20 9,45 T.M. 8,65 9,20 9,85

Average 8,58 9,15 9,70 8,68 9,26 9,61 8,34 8,90 9,40

Table 4. Comparison - between Braşov, Vaslui, Sălaj – for boys


Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C. A. 8,45 9,10 9,60 P.M. 8,80 9,60 10,00 F.L. 8,20 9,00 9,45 B. R. 8,20 8,65 9,45 G.I. 9,05 9,25 9,60 R.E. 8,65 9,05 9,25 R. M. 9,10 9,60 10 S.G. 8,65 9,05 9,85 N.I. 9,10 9,60 10 D. A. 8,65 9,20 9,40 T.O. 8,60 9,10 9,45 D.M. 8,40 9,10 9,60 G. R. 8,10 8,95 9,25 B.A. 8,85 9,60 10,00 V.G. 8,25 9,20 9,35

Average 8,50 9,10 9,64 8,79 9,32 9,78 8,52 9,19 9,53

109


Results of physical test no. 3 – Tempo music. Tempo - the speed and swiftness with running a track, as content and its

character, the rhythm and cadence of the song, the speed in which the tracks are carried out.


GIRLS

BRAŞOV VASLUI SĂLAJ Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C. A. 8,20 9 10 M.A. 8,20 9 10 N.R. 8,20 9 10 R. R. 8,40 9 10 P.D. 8,30 8,80 9,50 U.C. 8,20 9 9 D. M. 8,30 9 10 A.R. 8,20 9 10 B.O. 8,30 9 10 N. M. 8.20 9 10 C.G. 8.30 9 10 H.A. 8.20 9 10 A. I. 8,40 8,80 10 S.I. 8,40 9 10 T.M. 8,40 8,70 10

Average 8,30 8,96 10 8,28 8,96 9,90 8,26 8,94 9,80

Table 6. Comparison - between Braşov, Vaslui, Sălaj – for boys


Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F Name T.I T.Int T.F C. A. 8,20 9,00 10,00 P.M. 8,30 9,00 10,00 F.L. 8,20 9,00 10,00 B. R. 8,40 9,00 10,00 G.I. 8,40 9,00 10,00 R.E. 8,40 8,60 9,00 R. M. 8,40 8,70 10,00 S.G. 8,30 9,00 9,00 N.I. 8,20 9,00 10,00 D. A. 8.20 9,00 10,00 T.O. 8.20 8,70 9,00 D.M. 8.20 8,70 9,00 G. R. 8,40 9,00 10,00 B.A. 8,30 8,70 10,00 V.G. 8,20 9,00 10,00 Average 8,32 8,94 10,00 8,30 8,88 9,60 8,24 8,86 9,60

It should be noted that not all the evidence and the results were presented

because of lack of space.

4. Conclusions Curricula applied in the three centres has improved training program,

result, both values and control tests of results obtained in competitions attended by groups of dancers.

Following steps taken and results from questionnaires coaches and athletes, it is shown an essential need, of prime importance in the introduction of a curriculum in the area of art, in the palaces and clubs, as this curriculum meets the requirements of this discipline.

After applying the Curriculum, preparing lots of dancers approached value, high competitive level. Following evaluation systems that we have proposed has improved and clarified rules of judging.

After the experiment Curriculum applied, was able to achieve scenarios at a level dance evolved, and joint programs for artistic performances and cultural activities and sports.

110


References 1. COLIBABA, E. D. (2007). Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie

fizică şi sport, Craiova: Editura Universitaria; 2. DOBRESCU, T. (2006). Dimensiuni ale comunicării prin limbajul corpului

Iaşi: Editura Tehnopress; 3. DOBRESCU, T. (2006). Expresie corporală, dans şi euritmie, Curs de

specialitate, Iaşi: Editura Pim; 4. GIVENS, B. D. (2002). The nonverbal dictionary of gestures, signs & body

language cues, Spokane, Center for Nonverbal Studies Press, Washington; 5. NASTASE, V. (2002). Tehnica în Dansurile Standard, Piteşti: Editura

Paralela 45; 6. NEAMȚU, M. (2002). Metodologia Cercetării Științifice și Statistica în

Educație Fizică și Sport, Brașov: Editura Omnia Uni S.A.S.T.

MODEL DE CURRICULĂ DE DANS PENTRU CICLUL LICEAL DIN PALATUL ELEVILOR DIN ROMÂNIA

Popa Daniela 1

Neamţu Mircea 2 ¹,²Universitatea ”Transilvania” din Braşov, Strada Universităţii 1, 500068, România

Cuvinte cheie: curricula in dans, teste, competenţe, coregrafie.

Rezumat

Prin cercetarea intreprinsă s-a urmărit realizarea unei curricule de dans pentru ciclul liceal de învăţământ din Palatele Elevilor ce contribuie la obţinerea de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, pentru toţi practicanţii participanţi la aceste programe. Cercetarea a fost realizată pe subiecţi selectionaţi din trei centre din ţară, respectiv: Braşov, Salaj, Vaslui, unde au fost implementate datele din curricula propusă. Pe baza recoltării datelor în urma probelor de evaluare, au rezultat cifre semnificative ce confirmă propunerile făcute. De asemenea, au fost formulate concluzii şi propuneri.

1. Introducere Dansul este o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică

participarea atât a conştiinţei cât şi a subconştientului, o comunicare pe care o creează ritmul muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente de divertisment, de "distracţie" (Năstase, 2002). Dansul înseamnă emoţie, cucerirea spaţiului, oferă multiple satisfacţii, fără a le uita pe cele estetice, ne învaţă să fim armonioşi şi cum spunea Mallarme citat de Dobrescu,”orice emoţie ar pleca de la noi, lărgeşte un spaţiu ori se năpusteşte asupra noastră şi îl încorporează" (Dobrescu, 2006). În „Dicţionarul comunicării nonverbale": dansul este catalogat ca „o repetare a unor serii de mişcări ritmice ale corpului sau a unor părţi din corp (picioare, mâini, umeri), într-un tempo muzical, având ca fundament oscilarea

111

http://cod-postal.clubafaceri.ro/cod.postal.adresa.p..cx.500068.html


alternativă a mersului" (Givens, 2002). Dansul marchează optimal aceste rapoarte în serviciul programului expresiv (Dobrescu, 2006).

Cercetarea pornește de la necesitatea elaborării unei metodologii de acţionare în vederea atingerii unor competenţe şi cunoştinţe comune pentru elevi, adolescenţi şi tineri, ce doresc să participe la cercul de dans din cadrul palatelor elevilor.

În elaborarea curriculei pentru Disciplina dans, s-a realiza ținând cont de - obligativitatea pașilor ce trebuie urmați și respectați - conform manualului de "Praxiologie și Proiectare Curriculară în Educație Fizică și Sport" (Colibaba, 2007).

2. Material şi metode Scopul acestei cercetării a fost de a aduce contribuţii la ridicarea nivelului de

performanţă şcolară în dans, dobândite printr-un studiu de cercetare ştiinţifică laborios, şi colectarea unor rezultate în urma unor teste specifice, propuse ca experiment.

Studierea documentele existente privind activitatea de dans la palatul elevilor și a documentelor privind viziunea altor state europene în instruirea şi pregătirea activităţilor de dans, studierea opiniilor dansatorilor şi a specialiştilor din domeniul dansului prin chestionarele efectuate pe teren, m-au determinat să-mi propun ca sarcină - proiectarea unui "Program orientativ de pregătire pentru dansatori" în cadrul Curriculei de dans şi a unei Metodologii de aplicare. El a urmat să fie experimentat la Braşov la Palatul Elevilor, în vederea obţinerii unor date ce "confirmă" sau "infirmă", ipoteza cu privire la iniţiativa propusă de noi. Aplicarea Programului de pregătire şi a Curriculei, a avut loc pe parcursul unui an şcolar în Braşov şi în alte Centre din ţară, în urma căreia s-a făcut compararea rezultatelor şi interpretarea lor - cu scopul de a avea o concluzie clară vis-a-vis de această propunere educativă.

La baza cercetării a stat experimentul realizat în mai multe centre din țară precum și a rezultatele chestionarelor aplicate atât celor ce se ocupă de pregătirea tinerilor dansatori cât și a dansatorilor.

În organizarea cercetării am plecat de la următoarea ipoteză: Se presupune că aplicarea modelului de curriculă de dans pentru ciclul liceal din palatul elevilor din România eficientizează procesul instructiv educativ, la nivelul cercului de dans.

Metodele de cercetare folosite au fost: studiul bibliografic, observaţia, experimentul, metoda testărilor, statistico-matematică şi cea grafică. (Neamțu, 2002) 1. Descrierea şi măsurarea probelor

A. Probe pentru verificarea nivelului de pregătire tehnică − Probă 1 - Sărituri artistice – Săritură Changemment, desprinderea de la

sol. Puterea de împingere bruscă. Săritură changemment cu schimbarea poziţiei picioarelor în aer. Se execută din poz. V şi se finalizează tot în poz.V, Săritură Echappe şi alte sărituri cu grad ridicat de dificultate. Obiectivul probei este: să reţină, să respecte, să redea, ordinea elementelor, să realizeze legătura între ele cu multă cursivitate şi rafinament ca şi când ar descrie un singur elemement. Să dispună de mobilitate, execuţie tehnică şi artistică.

112


− Probă 2 - Mobilitatea trunchiului - Cambré-uri Ample, înainte, înapoi, lateral.

− Probă 3 - Amplitudinea mişcării - Grand Battement 180º, a membrelor inferioare executat, înainte, înapoi, lateral, grand ecart - sfoara înainte şi lateral;

− Probă 4 - Poziţii de echilibru - Attitude înainte sau înapoi. Stând în poziţia I de balet, călcâiele apropiate, vârfurile orientate spre exterior. Tălpile descrie o linie dreaptă neîntreruptă. Sprijin pe un singur picior.

B. Probe pentru verificarea nivelului de pregătire artistică − Probă 1 - Ritmul - Redarea ritmului cu ajutorul bătăilor din palme - după un

ritm complex dintr-o frază muzicală necunoscută. Se va verifica simţul ritmic; − Probă 2 - Tempoul muzical - viteza în care se desfăşoară melodiile

respective. Păşirea pe ritmul muzicii, pe acorduri de pian şi melodii de diferite tempouri necunoscute. Se va verifică - mersul artistic, prezenţa şi ţinuta scenică, atitudinea, timiditatea, siguranţa sau prestanţa concurentului. Modul de păşire. Identificarea tempoului.

− Probă 3 - Legarea elementelor acrobatice - folosite în dans. Se va verifica mobilitatea. Elementele pot fi: stând în sfoară înainte şi înapoi, piruetă pe şezut cu ridicare, stând în echilibru în poziţie attitude - amplitudinea piciorului înapoi la 180º, răsturnare lentă înainte. Se punctează nu numai tehnica execuţiei ci şi impresia artistică în execuţie. Îmbinare rafinată cu paţii de dans.

− Probă 4 - Fragmente de Dans – Redarea corectă a unui complex de exerciţii de 32 – 64 de timpi, dintr-o, compoziţie complexă. Creaţie-minicompoziţie coregrafică originală.

C. Probe pentru verificarea nivelului de pregătire fizică − Proba 1 - Detenta – necesară în execuţia săriturilor, săritură

Changemment. − Proba 2 - Naveta 5x10 m - executată prin fugă scenică modernă. − Proba 3 - Sărituri la banca de gimnastică, timp de 30sec. viteza de

execuţie în Rock − Proba 4 - Flotări - dezvoltarea forţei în braţe pentru exerciţiile acrobatice

în perechi. Aceleaşi probe se dau, la începutul anului, la mijlocul anului, la sfârşitul

anului de studiu pentru a se observa progresul realizat - testare iniţială (TI), testare intermediară (TI), testarea finală (TF). Fişa probelor de control cu rezultatele obţinute se vor anexa la fişa de înscriere a fiecărui elev.

3. Rezultate şi discuţii Testul nr. 1 – Amplitudinea mişcării − amplitudine - cu sprijin la bara de perete, stând pe un picior; − celalalt picior ridicat înainte la 180º, menţinut cu o mână; trecerea

piciorului în lateral, înapoi; − menţinerea la 180° şi revenire în poziţie iniţială.

Pe parcursul cercetării au fost folosite aparate necesare pregătirii și

113


testărilor (placa de echilibru, octojump-ul etc.).

100110120130140150160170180

C.A. R.R D.M. N.M. A.I.

FETE BRASOV

P. Initiala

P.interm.

P. Finala

Figura 1. Proba nr. 1 – Amplitudinea mişcării - fete Braşov

100110120130140150160170180

N..R. U.C. B.O. H.A. T.M.

FETE SALAJ

P. Initiala

P.interm.

P. Finala

Figura 2. Proba nr. 1 – Amplitudinea mişcării - fete Sălaj

100110120130140150160170180

M.A. P.D. A.R. C.G. S.I.

FETE VASLUI

P. Initiala

P.interm.

P. Finala

Figura 3. Proba nr. 1 – Amplitudinea mişcării - fete Vaslui

Rezultatele testului fizic nr. 1 - detenta

Tabelul 1. Comparaţie între Braşov, Vaslui, Sălaj – pentru fete

FETE

BRAŞOV VASLUI SĂLAJ Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C.A 27 35 44 M.A 25 33 40 N.R 30 35 42 R.R 35 41 45 P.D 35 40 44 U.C 35 42 45 D.M 29 36 43 A.R 29 35 41 B.O 32 36 43 N.M 30 34 40 C.G 28 32 39 H.A 28 34 40 A.I 36 41 45 S.I 35 40 44 T.M 36 42 45

Media 31,4 37,4 43,4 30,4 36,0 41,6 32,2 37,8 43,0

114


Tabelul 2. Comparaţie între Braşov, Vaslui, Sălaj – pentru băieţi

BĂIEŢI BRAŞOV VASLUI SĂLAJ

Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C. A 44 51 56 P.M 44 50 54 F.L 45 51 56 B. R 50 53 58 G.I 48 51 57 R.E 50 53 58 R. M 50 58 61 S.G 52 56 60 N.I. 52 58 62 D. A 45 49 55 T.O 45 49 55 D.M 46 54 60 G. R 51 56 60 B.A 51 55 58 V.G 52 56 60

Media 48,2 53,4 58,0 48,0 52,2 56,8 49,0 54,4 59,2 Testul nr. 2 – Poziţiile de echilibru Elementele de echilibru sunt structuri caracterizate prin menţinerea

segmentelor corpului în poziţii variate, înalte sau joase şi treceri dintr-o poziţie în alta. Codul de punctaj stabileşte ca toate elementele de echilibru să fie executate pe vârf, să fie clar menţinută minimum 1” şi să aibă amplitudine. Amplitudinea şi forma, dau nivelul dificultăţii. Ridicarea piciorului sub orizontală nu poate fi considerat ca element de dificultate. Tehnica de execuţie a acestor elemente este complexă şi necesită un simţ al echilibrului dinamic foarte dezvoltat, o bună orientare spaţială şi o coordonare neuro-musculară de mare fineţe. Reuşita este condiţionată de menţinerea centrului de greutate deasupra bazei de susţinere precum şi de finalizarea rotaţiei la punct fix.

Rezultatele testului fizic nr. 2 – Pirueta Piqué


FETE BRAŞOV VASLUI SĂLAJ

Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C. A. 8,40 9,25 9,75 M.A. 8,65 9,05 9,60 N.R. 8,35 9,10 9,45 R. R. 8,65 8,95 9,45 P.D. 8,45 9,00 9,60 U.C. 8,40 8,95 9,35 D. M. 8,25 8,60 9,40 A.R. 8,65 9,45 10,00 B.O. 8,10 8,65 9,25 N. M. 9,20 9,85 10.00 C.G. 9,05 9,60 9,85 H.A. 8,20 8,60 9,10 A. I. 8,40 9,10 9,65 S.I. 8,60 9,20 9,45 T.M. 8,65 9,20 9,85

Media 8,58 9,15 9,70 8,68 9,26 9,61 8,34 8,90 9,40



Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C. A. 8,45 9,10 9,60 P.M. 8,80 9,60 10,00 F.L. 8,20 9,00 9,45 B. R. 8,20 8,65 9,45 G.I. 9,05 9,25 9,60 R.E. 8,65 9,05 9,25 R. M. 9,10 9,60 10 S.G. 8,65 9,05 9,85 N.I. 9,10 9,60 10 D. A. 8,65 9,20 9,40 T.O. 8,60 9,10 9,45 D.M. 8,40 9,10 9,60 G. R. 8,10 8,95 9,25 B.A. 8,85 9,60 10,00 V.G. 8,25 9,20 9,35 Media 8,50 9,10 9,64 8,79 9,32 9,78 8,52 9,19 9,53

115


Rezultatele testului fizic nr. 3 – Tempo-ul muzical Tempo - viteza şi iuţeala cu care se execută o piesă muzicală, conform

conţinutului şi caracterului ei. Ritmul şi cadenţă melodiei. Viteza în care se desfăşoară melodiile respective.


FETE

BRAŞOV VASLUI SĂLAJ Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C. A. 8,20 9 10 M.A. 8,20 9 10 N.R. 8,20 9 10 R. R. 8,40 9 10 P.D. 8,30 8,80 9,50 U.C. 8,20 9 9 D. M. 8,30 9 10 A.R. 8,20 9 10 B.O. 8,30 9 10 N. M. 8.20 9 10 C.G. 8.30 9 10 H.A. 8.20 9 10 A. I. 8,40 8,80 10 S.I. 8,40 9 10 T.M. 8,40 8,70 10

Media 8,30 8,96 10 8,28 8,96 9,90 8,26 8,94 9,80



Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F Nume T.I T.Int T.F C. A. 8,20 9 10 P.M. 8,30 9 10 F.L. 8,20 9 10 B. R. 8,40 9 10 G.I. 8,40 9 10 R.E. 8,40 8,60 9 R. M. 8,40 8,70 10 S.G. 8,30 9 9 N.I. 8,20 9 10 D. A. 8.20 9 10 T.O. 8.20 8,70 9 D.M. 8.20 8,70 9 G. R. 8,40 9 10 B.A. 8,30 8,70 10 V.G. 8,20 9 10 Media 8,32 8,94 10 8,30 8,88 9,60 8,24 8,86 9,60

Trebuie menţionat că nu au fost prezentate toate probele şi rezultatele din lipsă de spatiu.

4. Concluzii Curricula aplicată în cele trei centre, a dus la îmbunătăţirea programului

de pregătire, rezultat - atât din valorile probelor de control cât şi din rezultatele obţinute în competiţiile la care au participat grupele de dansatori.

În urma demersurilor făcute, şi a rezultatelor obţinute din chestionarele adresate antrenorilor şi sportivilor, rezultă o necesitate esenţială, de primă importanţă în introducerea unei Curricule în aria artistică, la nivelul palatelor şi cluburilor, întrucât această Curriculă, corespunde cerinţelor acestei discipline.

În urma aplicării Curriculei, pregătirea loturilor de dansatori, s-a apropiat ca valoare, de nivelul competiţional ridicat. În urma sistemelor de evaluare pe care le-am propus s-a înbunătăţit şi clarificat regulamentul de jurizare.

După experimentul Curriculei aplicate, s-au putut realiza scenarii de dans la un nivel evoluat şi programe comune pentru spectacole şi activităţi cultural-artistice-sportive.

116

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


“SERBIAN SOKOL” IN BARBERTON (OHIO)

Pavlovic Petar1* Pantelic Babic Kristina2

Pavlovic Danilo3 1,2,3Faculty of Physical Education and Sports, V.P.Bojovica 1a, Banja Luka 78 000,

Republic of Srpska

Keywords: Serb, America, Sokols, assembly, Union (Zupa, District).

Abstract

Serbs in America during 1909 began to accept Sokol idea started in 1862 in Prague (Czech Republic). That is the time when also appeared the first initiatives for founding of Serbian Sokol Societies. In the second mid of 1909 two societies were formed, and in the next 1910 five more, so until the end of that year seven societies were active. Serbian Sokol Society in Barberton was founded in 1910, as fifth in a row. After forming of Serbian Sokol District (Union) in America (Union of all Serbian Sokol Societies in America), on October 2nd 1911 in Gary, Society from Barberton became its member. During their existence and work, Sokols from Barberton gave significant contribution to not only Serbian, but also Slavic Sokolism in America. The goal of this research is to highlight and tear off from oblivion formation, work and contribution of this Sokol society to development of Sokolism in America. Numerous primary and secondary historical sources originated in the time of societies’ existence as also the ones originated later, were reviewed and analysed.

1. Introduction Sokol movement started in 1862 in Czech Republic with formation of Prague

Gymnastic Society in January the same year. Two years later, with proposal of Professor Emanuel Toner, the Society changed its name to “Sokol” (Hawk). From that year Sokolism started to spread to all countries inhabited with Slavic people. That is how it came to Slavs who lived in America. During 1909 Serbs in America started to accept the Sokol idea as a new way of gathering and body workout, most of all for body and spiritual strengthening and uprising of their people. In 1909 started also the first initiatives for forming of Serbian Sokol Societies.

In the second mid of 1909 two societies were formed, in Cincinnati (Ohio) and Detroit (Michigan), and in the next 1910 five more in: Gary (Indiana), Chicago (Illinois), Barberton (Ohio), Akron (Ohio) and Indiana Harbor (Indiana). Besides Serbian, societies of other Slavic nations living in America

* E-mail: [email protected], +387 66 678 070

117


Pavlovic P., Pantelic Babic C., Pavlovici D./ Gymnasium

were also formed: Russian, Czech, Slovak, Croatian, Romanian, etc. Serbian sokols had great cooperation with all of them. The subject of this

research is Sokolism in America, and the goal is to highlight and tear off from oblivion the formation and work of Sokol society in Barberton, as also its contribution to development of Sokolism in America.

2. Material and methods Historical method was used in this research. Primary and secondary

historical sources originated in the time of the societies’ existence, as also the ones originated later, were reviewed and critically analyzed.

3. Results and Discussions Foundation of Serbian sokol society and its work until end of 1911 Serbian sokol society in Barberton was founded in 1910, as fifth society in

a row. In reviewed sources we did not find the exact date of foundation, names of initiators, first members as also other details about its work until end of 1911. (Nedeljković, 2006).

By the end of 1910 two more societies were formed, so at the end of the year there were all together seven societies. Until end of September 1911, one more society was formed, society in Sent Luis. As there were already eight functional societies, appeared the need for their representatives to get together and make arrangement about further common work towards achievement of sokol goals.

The initiative for this meeting came from sokols from Cincinnati and Gary. Sokols from other societies accepted this initiative and first meeting of Serbian sokols from America was held on 1st and 2nd October 1911 in Gary. Among others, the meeting also attended the representative of Serbian sokol society (s.s.s.) from Barberton, Petar N. Kumanovac. Mr. Petar, among others, held a speech during dinner on Sunday, October 1st, prepared by sokols from Gary for all sokol representatives and other guests.

During next day, Monday, October 2nd, the representatives started to work at 9 a.m. Inter alia, that day the Serbian Sokol Union in America (SSUA) was formed. Seven s.s.s. joined the Union, among whom also society from Barberton. At the time, this society had 60 members, 32 regular and 28 helpers. From that day all s.s.s. received common name “Serbian Sokol”.

After formation of SSUA, they elected the Board of four members for preparation of Rules for Serbian Sokols, and one of them was sokol from Barberton, Petar N. Kumanovac. At the end, during the last point of the agenda, they elected the Authority of SSUA. Two sokols from Barberton were members of the Authority, Petar N. Kumanovac as a leader of Union, and Velimir Hajdin as a member of Supervising Board. (Prvi sastanak..., 1911)

Velimir Hajdin addressed a wire congratulation card to Serbian sokol meeting in Gary, saying: “To Serbian Sokol meeting in Gary, Ind. Hello, be an example for others, do it the sokol way.” (Pozdravi i čestitke, 1911, p. 13).

118

No. 2, Vol. XVI /2015

Figure 1. The first Serbian sokol meeting in America (Наше слике, 1911, p. 9)

Second person in a first row, from left to right, Petar N. Kumanovac from Barberton. (Ibid, p. 16)

From their very beginning until the end of October 1911, sokols from

Barberton held 3 public exercises. On November 19th 1911 in Cleveland in J. Popovic’s hall (2539 St. Clair Ave) they performed their 4th public exercise. The program had 7 performances. First of all 25 sokols performed “Serbian exercise with bat” from Frantisek Hofman, and after that 20 sokols performed a 4th and 5th form of and exercise from Croatian sokol slet in Zagreb.

After recitation of a poem “Tomb of Sindjelic” by Mitar Manojlovic, there was a competition in wrestling between sokols Milorad Andjelic and Lazar Kozarski, both from Barberton. There is no note who was the winner. After wrestling competition Milan Kacanski recited the poem “Greetings to Vidovdan slet”.

Further on sokols performed exercise “Pyramids” and together with their leader exercises on bars. After exercises leader of SSUA Petar N. Kumanovac welcomed all present and appealed to form the sokol society here as soon as possible. After that started the party accompanied by Tamburitza orchestra from Akron. (Српски Соко у Барбертону, December 1st 1911, p. 30). In November 1911 “Serbian Sokol” had 51 members, 31 regular and 20 helpers.

Regular members were: Milorad Andjelic, Joca Aradjanski, Radovan Bacic, Lazar Vukobratovic, Kosta Gajin, Joca Dragišic, Velja DJurdjev, Vlado, Ilija and Luka Zaharjanski, Velja Jankovic, Nikola Jurišic, Bogoljub Kaludjerski, Milan Kacanski, Lazar Kobiljski, Milan Kovacev, Lazar Kozarski, Lazar Kunic, Petar N. Kumanovac, Paja Makaji, Mitar Manojlovic, Lazar Marinkovic, Nikola Martic, Živa Nešic, Petar Nikolic, Aleksandar Pavlovic, Joca Savic, Luka Stankov, Radovan Stojšic, Manojlo Topalski and Nenad Crnjakov.

Helpers: Milan Berarov, Djoko Bugarski, Triva Bunjevcev, Ljubomir Vuckovic, Vasa Ivanov, Zarko Jakovljevic, Boško Katanic, Vaso Kacanski, Nikola Lazic, Omer Lazic, Ljubomir Pavaški, Mile Paunovic, Lazar Radic,

119


Stevan Rogic, Jovan Rusov, Stevan Cosic, Velimir Hajdin, Nikola Hajdin, Stevan Celic and Sima Sampanjski. Address was: Српски Соко, 620, Cornell Str., Barberton, Ohio. (Ibid, p. 31) Lazar Kozarski was a head of Serbian Sokols. Besides Joca Aradjanski and Petar N. Kumanovac, we did not find any other data about other members of Government.

Work of Society from beginning of 1912 until end of June 1914 In mentioned period Serbian sokols continued their successful work on

pursuing sokol goals on benefit of their members and all Serbs in America. They continued with regular sessions, annual assemblies, they were involved in work of SSUA, they organized public classes, exercises, excursions, shows and parties, common manifestations with other societies and performed in manifestations of other, not only Serbian, but societies of all Slavic nations, they wrote for Journal of Serbian Sokols in America, etc.

Based on the available sources, in the following text we will try to make a reconstruction of those activities and in that way try to take them out of the oblivion.

On their session on January 14th 1912 sokols from Barberton elected new members of the Government. For Government Board were chosen: Vaso Ivanov, supervisor; Novo Lazić, supervisor’s deputy; Ljubomir Glavaski, secretary; and Milorad Andjelic, treasurer. For Supervising Board members: Djoko Bugarski, Trivun Buncev, Bosko Katanic and Velimir Hajdin. (Српски Соко у Барбертону, О., March 1st 1912)

In the late January of the same year on suggestion of Court of Honor of “Serbian Sokol” from Barberton, Joca Aradjanski and Petar N. Kumanovac were excluded from the societies’ Government “[...] due to bad work in Serbian Sokol”. (Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, March 1st 1912, p. 39.)

On session of SSUA on February 15th 1912, after discussion about exclusion of above mentioned sokols, it was decided “[...] that the conviction of society and Court of Honour is valid and that above mentioned sokols have no right to be Serbian Sokol members, what they are until Union assembly in June this year, and then they can address and appeal in their own defence.” (Ibid.)

After exclusion of their leader Petar N. Kumanovac due to certain irregularities, on session of SSUA on February 15th the same year, the communication between excluded sokol and union Government continued. During following month the irregularities were fixed and they reconciled, so the Government of “Serbian Sokol” from Barberton suggested returning the membership to Petar N. Kumanovac.

On session of SSUA on March 15th 1912 was decided to accept the suggestion of Serbian sokols from Barberton and that “[...] brother Petar N. Kumanovac can be a member of their Sokol, as also all other sokol societies in Union, and also their leader.” (Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, April 1st 1912, p. 59) We did not find any source about returning to membership of sokol Joca Aradjanski, so we stay unfamiliar with the fact if he, along with Petar N. Kumanovac, were returned to membership.

120

No. 2, Vol. XVI /2015

During the first half of May 1912, as a part of preparations for First Serbian Sokol Slet in Chicago, Serbian sokols from Barberton received 114 slet badges and instructions for their use from Government of SSUA. (Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, June 1st 1912). On session of SSUA on may 20th 1912 in Gary, Petar N. Kumanovac was re-established as a leader of SSUA, replacing Milan Meandzija. He embraced his duty the same day.

On First Serbian Sokol Slet in Chicago, June 22nd and 23rd 1912, participants from Barberton were: Petar N. Kumanovac, leader; B. Bozin, Milan Kacanski, R. Pacic, Radovan Stojsic, Manojlo Topalski and I. Crnjak, competitors. Besides them, also were present: Vaso Ivanov, head; Milorad Andjelic, Ljubomir Glavaski, Nikola Jurisic and Aleksandar Pavlov, members.

During the first day of the Slet, June 23rd, in the afternoon, the Head of SSUA Luka Grkovic and his deputy Petar Sekulovic assigned rewards (wreaths with golden writings) to winners of that first day. Serbian Sokols from Barberton won the second reword on that first day for their exercise with bats. On the same day sokols from Barberton performed simple exercises, seventh in a row. (Први српски соколкси слет у Чикагу, August 1st 1912, pp. 105 – 110)

On session of The General Assembly of Serbian Sokols in America held on 24th and 25th of June 1912 in Chicago, among other things, the new Government of SSUA was elected. Petar N. Kumanovac was elected as a leader of SSUA and Vasa Ivanov as a member of Supervising committee, both from Barberton. (Нова управа С.С. Жупе у Америци, August 1st 1912; Извјештај и записник Главне Скупштине С.С. Сокола у Америци, August 1st 1912)

On session of SSUA on July 21st 1912, among other things, the letter from sokol Bosko Katanic from Barberton was read. In that letter sokol asked them to send him two sokol youth uniforms. As he did not sign any measures for the asked uniforms, they decided to ask him to do so, and then they will send them. (Поповић & Јокановић, September 1st 1912)

Sokols from Barberton were regular in paying their obligations towards SSUA. Therefore, in the second half of August 1912 they sent to the Union’s Government 16.65 dollars of membership, and informed them that the rest of the money will be sent soon. The letter was read in Union’s session on September 1st 1912. (Поповић & Јокановић, November 1st 1912)

Serbian sokols from Barberton together with s.d.d. “Vojvodina” no. 87 and Union of joined Serbs “Sloga” built “Serbian house” in Barberton were they planned to hold: exercises, meetings, assemblies, parties, gatherings, etc. Throughout “Soko” journal from October 1st 1912, where they published the news about new house built in Barberton, they also sent the appeal to all Serbs in America with note that this should be an example to all Serbian colonies “[...] and especially those that talk a lot and work little” (Српски соко у Барбертону, October 1st 1912, pp. 144–145) that they should also build such houses (institutions) in their places, because they are needed for all Serbian societies, especially Sokol.

During SSUA session on June 24th 1913 in Chicago, among else, was decided to write to Serbian sokols in Farrell (Pennsylvania), Lorain (Ohio),

121


Cleveland (Ohio) and Barberton (Ohio) and ask them to participate in Slet of Slovenske Telocvične Jednote Sokol in Cleveland on July 6th that year. Ljubo Vuckovic, sokol from Barberton, was in charge to represent SSUA during banquet prepared by Slovenian sokols on that same day. (Поповић & Јокановић, September 1913). In annual report of SSUA for period June 25th 1912 – June 25th 1913 stands that “Serbian Sokol” from Barberton on day June 25th 1912 had 37 members, and one year later, on June 25th 1913 that number reduced to 29. (Поповић & Јокановић, August 1913)

During session of SSUA on August 24th 1913 in Chicago, among other things, was elected the Board of six sokols with goal to prepare the exercises for Serbian sokol Slet on June (Vidovdan) 1914 in Cleveland. One of them was also Petar N. Kumanovac, Sokol form Barberton and leader of SSUA. (Поповић & Јокановић, October 1913)

In “Soko” journal from October 1913 was announced that Serbian sokols from Barberton on Saturday, October 19th the same year, plan to hold a public sokol exercise and a party, both in Barberton, and that all earnings from tickets will be a gift to Serbian sokols from Akron.

They will perform as follows: “1) 5 simple exercises (Czech); 2) 5 simple exercises (Slavic); 3) pyramids; 4) on barnams; 5) dance.” (Српски Соко у Барбертону, О., October 1913, p. 249.) In the following number of “Soko” journal we could not find any data if the mentioned exercise was actually performed. Nevertheless, due to the fact that all previously announced exercises and manifestations were regularly performed, we can therefore assume that the same thing happened with this one.

During session of SSUA on December 1st 1913 new members of Union’s Government were elected. From Barberton, as a member of Supervising board, was elected Bosko Katanic, instead of previous member, Vaso Ivanov, also from Barberton. (Нови чланови управе Српске Соколске Жупе у Америци, December 1913; Поповић, Б. Душан & Јокановић, Милош, January 1914)

During session of SSUA on December 28th 1913 in Chicago, inter alia, they also discussed about content of letters from Serbian sokols from: Detroit, Youngstown and , criticizing the work of Union’s leader, Petar N. Kumanovac. After discussion they decided to dismiss the Union’s leader, and replace him with Jovan Papic from Chicago. (Поповић & Јокановић, January 1914)

Head of SSUA, Dusan B. Popovic and secretary, Milos Jokanovic informed all Serbian sokols about this matter throughout announcement in “Soko” journal from January 1914. The text of that announcement is as follows:

“We inform all, due to our clear mind, members of Serbian Sokol Union in America that according to conclusions of sixteenth session held on December 28th 1913, Mr. Petar Kumanovac is no longer a leader of Serbian Sokol Union in America. For Serbian Sokol Union, Secretary Head

122

No. 2, Vol. XVI /2015

M. Jokanovic Dusan B. Popovic” (Поповић & Јокановић, January 1914, p. 18)

4. Conclusions Since 1909, and first initiatives for formation of Serbian Sokol Societies on

the territory of America, started the time of Serbian Sokolism in that area. In the following years a number of societies were formed, and all of them gave their contribution to development and achievement of common sokol goals. Serbian sokol society in Barberton (Ohio) was formed in 1910, fifth in a row, and in 1911 became a member of newly formed Serbian Sokol Union in America (SSUA).

At that time society had 60 members. In the following period “Serbian Sokol” from Barberton performed regular sokol activities, its members actively participated in work of SSUA and in manifestations organised by the Union, they participated on First Serbian Sokol Slet in Chicago on June 22nd and 23rd 1912, cooperated with other Slavic societies, etc. In that way they gave significant contribution to development of Serbian Sokolism in America.

Based on available sources, we could reconstruct work and activities of “Serbian Sokol” from Barberton (Ohio) until January 1914, with the last information available from “Soko” journal from that period. In all reviewed and available sources we did not find more data about work of “Serbian Sokol” until end of June 1914, what will probably be done by future researchers of history of Serbian Sokolism in America.

References 1. NEDELJKOVIĆ, S. 2006). Srpski Soko u Americi pre Prvog svetskog rata

Književne novine, LVIII (1127), Belgrade, p. 20; 2. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1913, August).

Годишњи Извјештај Српске Соколске Жупе у Америци, Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 3 (8), New York, pp. 179 – 180;

3. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1913, September). Записник годишње скупштине Српске Соколске Жупе у Америци, одржате 24. јуна 1913. године у Чикагу, Ил., Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 3 (9), New York, pp. 215 – 216;

4. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1913, October). Записик тринаесте сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, одржате 24. августа 1913. год. у Чикагу, Ил., Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 3 (10), New York, pp. 246 – 248;

5. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1914, January). Записик петнаесте сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, одржате 1. децембра 1913. год. у Чикагу, Ил., Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 4 (1), New York, pp. 18 – 19;

6. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1914, January). Записик шеснаесте сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, одржате

123


28. децембра 1913. год. у Чикагу, Ил., Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 4 (1), New York, pp. 19 – 20;

7. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1914, January). Објава, Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 4 (1), New York, p. 18;

8. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1912, September, 1st). Записик друге сједнице Српске Соколске Жупе, одржане 21. јула о.г. у „Српској Читаоници“ у Чикагу, Ил., Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (9), New York, pp. 132 – 133;

9. ПОПОВИЋ, Б. ДУШАН & ЈОКАНОВИЋ, МИЛОШ. (1912, November, 1st). Записик четврте сједнице Српске Соколске Жупе у Америци, одржате 1. септембра 1912. године у Чикагу, Ил., Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (11), New York, p. 166;

10. Pozdravi i čestitke. (1911, November, 1st). Soko, list srpskih sokola u Americi, 1 (1), New York, p. 13;

11. Права и дужности чланова. (1912, January, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (1), New York, p. 8;

12. Prvi sastanak Srpskih Sokola u Americi. (1911, November, 1st). Soko, list srpskih sokola u Americi, 1 (1), New York, pp. 7 – 11;

13. Први српски соколски слет у Чикагу. (1912, August, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (7 - 8), New York, pp. 105 – 110;

14. Српски Соко у Барбертону, О. (1913, October). Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 3 (10), New York, p. 249;

15. Српски Соко у Барбертону, О. (1912, March, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (3), New York, pp. 41 – 42;

16. Српски соко у Барбертону. (1912, October, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (10), New York, pp. 144 – 145;

17. Српски Соко у Барбертону, О. (1911, December, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 1 (2), New York, p. 30;

18. Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци. (1912, March, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (3), New York, p. 39;

19. Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци. (1912, April, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (4), New York, p. 59;

20. Записник сједнице Српске Соколске Жупе у Америци. (1912, June, 1st),Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (6), New York, pp. 90 – 92;

21. Извјештај и записник Главне Скупштине С.С. Сокола у Америци. (1912 August 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (7-8), New York, p. 114;

22. Naše slike. (1911, November, 1st). Soko, list Srpskih Sokola u Americi, 1 (1), New York, pp. 9 – 16;

23. N Нова управа С.С. Жупе у Америци. (1912, August, 1st). Соко, лист Српских Сокола у Америци, 2 (7 - 8), New York, p. 114;

24. N Нови чланови управе Српске Соколске Жупе у Америци. (1913, December). Соко, орган Српских Сокола у Америци и лист за народно просвјећивање, 3 (12), New York, p. 289.

124

No. 2 Vol.XVI/2015

G Y M N A S I U M


STUDY REGARDING MASTER STUDENTS SATISFACTION LEVELS IN RELATION TO UNIVERSITY EXPERIENCE

Puni Alexandru-Rareş1*

Abălaşei Beatrice2 Radu Liliana-Elisabeta3

1,2,3 ”Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi,3 Toma Cozma Street, 700554, Romania

Keywords: Academic, expectation, professional achievement.

Abstract

The aim of our paper is to identify the level of student satisfaction in relation with their university experience. The satisfaction questionnaire was applied from June 1st to June 15th, 2013 to 126 master students following two masters programs: Fitness and Human Body Aesthetics (FHBA) and Leisure Sports and Extreme Sports (LSES). The respondents answered to a standardized questionnaire structured on interdependent levels. The subjects were asked to assess the level of satisfaction using a Likert scale from 1 to 5. The level of general satisfaction of the students from 2nd year is higher comparative with students from 1st year. In case of the same specialization group, the satisfaction was similar in both years. The results obtained allow us to continue our research in master programs in order to see if the content of study disciplines gave the students satisfactions for their work.

1. Introduction

Romanian higher education entities are, organizationally speaking, rather remote from current marketing trends. Universities, perennial institutions meant to further civilization must align to modern processes of social transformation, where individuals continuously seek new survival and adaptation techniques, based on the ever-changing variables imposed by the environment.

Romanian education is still looking for its own identity, streaming from history, civilization, and culture, without imitating Western models; therefore, those responsible with assessing the quality of the higher education elaborate special procedures and instruments in order to upgrade the higher education environment to the market economy. On the other hand, this adaptation to the market requests fulfils the beneficiaries’ needs (students, economical agents), increasing the levels of personal satisfaction and work productivity, although Zamfir, 1980, p. 31) reinforces an older theory stating that “productivity and


125

Puni Al..R., Abălaşei B., Radu L.E. / Gymnasium

work satisfaction are divergent”, because an increase in work productivity will also determine a decrease in satisfaction.

A university which assumes its own success is one which permanently furthers its capacity to satisfy the needs of its different stakeholders (Deming, 2000). Increased competition between universities and the specializations they offer favours the development of a selective attitude in students when it comes to choosing the right institution to enrol to. Despite the fact that the universities’ main concern is directed towards the didactic dimension of the educational system, studies show that the majority of students, although being fully satisfied with the contents of the curriculum, are less content with the complementary dimensions implied (Kotler & Fox, 1995).

In the 21st century, our students’ satisfaction also speaks about their ability to integrate within the mainframe of the labour market, giving the necessary feed-back in order to adjust eventual flaws causing the discrepancy between the needs and the educational offer. Here, increased satisfaction is related more with production than with consume (Torrabadella, 2009, p.14), therefore it is very important to receive the students’ opinion in what concerns the curriculum.

2. Material and methods Research objective. Identifying the satisfaction in learning is the strategy

used by the Internal Commission for Quality Evaluation in order to monitor the necessary actions for improving the quality of formal education and to highlight the Faculty’s interest to fulfil students’ expectations.

The results represent a crucial input to the elaboration of viable Faculty development strategies, by implementing actions meant to rebalance the deficitary aspects, as signalled by students.

Therefore, the results of our study will underline the students’ perspective regarding: learning experiences, material endowment, administrative services, information and counselling services, extracurricular activities, giving thus some sort of qualification to the chosen institution.

Hypothesis. It is assumed that the investigation of master students satisfaction level looking four dimension, have a positive influence on the academic life, curriculum and educational offer and leisure time.

Subjects. Our present study took place between the 1st and the 15th June 2013, the participants being a number of 127 Master students (Ist year, n=56 students; IInd year, n=70 students) attending at two programs offered by the University: Fitness and Human Body Aesthetics (FHBA), Leisure Sports and Extreme Sports (LSES).

Tests applied. Data were obtained through a questionnaire, developed and validated by the team in charge with a project called University Community for Quality Management (“Alexandru Ioan Cuza” University, Iasi). The questionnaire is standardized, comprising 35 sub-items grouped into four major dimensions: learning experiences, study materials and administrative services, information and counselling services and extracurricular activities. The

126

No. 2, Vol. XVI /2015

participants to the study were asked to respond using a Likert scale on 5 levels, where 1 means Not at all, 2 – Not much, 3 - Somewhat, 4 – Very much, 5 – I do not know.

In our paper we will strictly refer to the four above-mentioned dimensions: (1) learning experiences, (2) material endowment and administrative services, (3) information and counselling services, (4) extracurricular activities, taking into consideration the opinions of the 1st and 2nd year Master students, from the perspective of their satisfaction with their chosen Faculty/specialization.

Statistical analyses. Data processing was performed by descriptive statistics using SPSS version 17.0.

3. Results and Discussions To the learning experience, essential were the following aspects: the

support of the designated mentor, the adaptation of the content of the academic activities to the demands of the labour market, the variety of the optional classes, the accuracy of the evaluation criteria, the disciplinary measures implemented, teaching – learning methods, the work practice included into the curriculum, the available information on the various disciplines taught, official procedures to dispute grades, re-evaluation, the possibility to raise one’s grade, stimulation of the general qualities needed to build one’s carrier, stimulation of the abilities to relate to the others, teachers’ availability outside class, flexibility of the learning path, study opportunities, course pertinence to the field of study, academic obligations/leisure ratio.

Table 1 centralizes the data related to the item Learning experiences on the Likert scale.

Table 1. Results for item Learning experiences

1-Not at all, 2-Not much, 3-Somehow, 4-Very much, 5-I do not know

As is can be observed from the table above, the 1st year students obtained the highest percentage, 41.76% of them being very satisfied with their learning experience, similarly to the 2nd years students; the latter scored 46.96%.

The responders consider that the Material endowment and administrative

Year 1 2 3 4 5

1st year FHBA 3.62% 27.04% 44.19% 29.01% 5.27%

LSES 2.78% 8.86% 39.34% 27.96% 21.03%

I 3.20% 17.95% 41.76% 28.48% 13.15%

2nd year FHBA 3.04% 14.78% 44.69% 27.60% 9.86%

LSES 3.40% 9.09% 49.24% 24.42% 13.63%

II 3.22% 11.94% 46.96% 26.01% 11.74%

127


services could be improved; nevertheless, the results tend towards positive values (table 2). In what concerns their level of satisfaction, 3.20% of the Master students in the 1st year declared being not at all satisfied, compared to the 3.22% of the Master students in the 2nd year; not much satisfied were 17.95% vs. 11.94 of the 2nd year; somewhat satisfied - 41.76% vs. 46.96; very much satisfied, 28.48% vs. 26.01%%; and “I do not know” 13.15% vs. 11.74%. Overall, the 2nd year students are more satisfied with the administrative services and the material endowment than 1st year students.

Table 2. Results for item Material endowment and administrative services


Infrastructure represents the foundation of the teaching-learning act,

therefore Internet access within the Faculty/University, the Faculty’s employees’ attitude towards the students, the comfort of the course halls, the endowment of the course halls with functioning technical equipment, the secretary office opening hours and availability, the enrolment procedure, the compliance with the privacy and confidentiality of the students’ data, they all participate to creating an environment destined to acquiring/improving students’ knowledge.

Table 3. Results for item Information and counselling services


Year 1 2 3 4 5

1st year FHBA 3.94% 13.63% 31.60% 38,42% 12,39%

LSES 2.38% 9.70% 37.67% 30.36% 19.97%

I 3.16% 11.66% 34.63% 34.39% 16.18%

2nd year FHBA 3.20% 12,75% 30,75% 27.76% 25.50%

LSES 3.57% 14.26% 32.73% 28.53% 20.90%

II 3.38% 13.50% 31.74% 28.14% 23.20%

Year 1 2 3 4 5

1st year FHBA 5.26% 9.97% 46.75% 22.43% 15,58%

LSES 4.26% 10.44% 34.86% 30.34% 20.10%

I 4,76% 10.26% 40.80% 26.38% 18.34

2nd year FHBA 4.74% 13.66% 44.78% 29.85% 7.18%

LSES 5.03% 16.37% 46.66% 21.28% 10.64%

II 4.88% 15.01% 45.72% 25.56% 8.91%

128

No. 2, Vol. XVI /2015

Table 3 presents the data corresponding to item Information and counselling services. The numbers show that the students are very much satisfied (40.80% 1st year vs. 45.72% 2nd year). We should also mention that 18.34% of the 1st year students answered “I do not know”.

The results obtained for the item Extracurricular activities follow the same pattern as the answers corresponding to the other 4 items and characterize the employees’ availability to respond to their queries, the information available on the official University/Faculty website, the possibility to access social and emotional professional advice, carrier counselling, the accessibility of the various offices/departments, the visibility of the students’ representatives’ activity.

Table 4. Results for item Extracurricular activities


The students’ satisfaction levels are situated around the values 3 and 4 of the Likert scale, which indicates the fact that they appreciate the University/Faculty efforts directed towards informing them on the activities of the various student organizations, the opportunities to get involved in different events, the chances to participate to research projects at Faculty level, the possibility to practice their favourite sports within the campus, the high-esteem the Faculty has for volunteer work.

The needs to belong to a group it is a human needs that we find in Maslow pyramid (Benson & Dundis, 2003). Handy (1985) consider that one group may become a semnificative force in creating a current change. In the same time one group is efficient and satisfy if take in consideration the aim of the group and the reason for the people from group choose the specialisation and the needs for long tome learning.

4. Conclusions Our present study was aimed at finding out the satisfaction levels

experienced by Master students (1st and 2nd year) attending the two programs proposed by Physical Education and Sports Faculty of Iasi. As expected, the resulting data demonstrated that our students are fairly content with what the

Year 1 2 3 4 5

1st year FHBA 5.58% 17.32% 37.24% 29.45% 10.39%

LSES 4.42% 6.23% 47.14% 27.30% 14.88% I 5.00% 11.77% 42.17% 28.37% 12.63%

2nd year FHBA 4.56% 16.78% 37.75% 25.16% 15.73% LSES 4.36% 5.78% 52.08% 27.34% 10.40%

II 4.46% 11.28% 44.91% 26.25% 13.06%

129


University/Faculty has to offer, since their answers for all items taken into consideration (learning experiences, material endowment and administrative services, information and counselling services, extracurricular activities), in large majority, were either “somewhat satisfied”, or “very much satisfied”, especially when speaking about their learning experiences and the information and counselling services they were provided with.

Moreover, our study also made possible acknowledging the fact that 2nd year students are noticeably more satisfied that their 1st year colleagues; a logical reason for this development could be the fact that all new students have a pretty hard time before getting used with the curriculum, the campus geography and the University/Faculty services and requirements. We consider that, at this stage, it would be useful increasing our efforts for a better relationship between the staff and the new students, as well as making sure that all their queries and eventual integration problems are dealt with as soon as possible.

In the future, we would like to further our research with a questionnaire directed towards finding out what are the aspects the students themselves would like to improve in their Faculty/specialization etc.; their suggestions would be useful to the development of new marketing strategies and the optimization of the existing curriculum.

References 1. BENSON, S., DUNDIS, S. (2003). Understanding and motivating health

care emplyees: integrating Maslow,s hierarchy of needs, training and technology, Journal of Nursing Management, 11:315-320;

2. DEMING, W. (1980), The New Economics for Industry, Government, Education – 2nd edition, Edition MIT Press;

3. HANDY, C. (1985). Understanding Organisation, Penguin, UK; 4. KOTLER, PH., FOX, K. (1995). Strategic Marketing for Educational

Institution, Englewood, Cliffs, New Jersey, Prentice Hall; 5. TORRANBADELLA, P. (2009). Inteligența emoțională la locul de muncă,

București: Editura succesului; 6. ZAMFIR, C. (1980). Un sociology despre muncă și satisfacție, București:

Editura Politică, pp. 31.

130

No. 2, Vol. XVI /2015

STUDIU PRIVIND NIVELUL SATISFACȚIEI MASTERANZILOR ÎN

RAPORT CU EXPERIENȚA UNIVERSITARĂ

Puni Alexandru-Rareș1 Abălașei Beatrice-Aurelia2

Radu Liliana-Elisabeta3 1,2,3Universitatea ”A.I.Cuza” din Iași, Str. Toma Cozma nr. 3, 700554, România

Cuvinte cheie: Academic, aşteptări, realizare profesională.

Rezumat

Scopul acestei lucrări a fost de a identifica nivelul de satisfacție în relație cu experiența universitară. Chestionarul de satisfacție a fost aplicat în perioada 1-15 iunie 2013 pe un număr de 126 de masteranzi ce erau înscriși la următoarele specializări: Fitness și estetică corporală (FEC) și Activități sportive de timp liber și sporturi extreme (ASTLS) Chestionarul aplicat este unul standardizat, structurat pe nivele interdependente. Subiecții au fost chestionați asupra nivelului de satisfacție utilizând scala Likert de la 1 la 5. Nivelul de satisfacție al masteranzilor din anul al doilea a fost mai mare comparativ cu anul întâi. În cazul aceleiași specializări, nivelul de satisfacție a fost similar pentru ambii ani de studiu. Rezultatele obținute ne permite continuarea studiului la programele de master în ceea ce privește conținutul disciplinelor de studiu ce le permite studenților să aibă satisfacția muncii lor.

1. Introducere Instituţiile de învăţământ superior din România sunt, din punct de vedere

organizaţional, departe de cerinţele actuale ale pieţei. Universitățile sunt menite să ajute evoluția civilizațiilor și trebuie să se încadreze în procesele actuale de transformare socială, în care indivizii caută noi posibilităţi de supravieţuire și de adaptare, în baza variabilelor mereu în schimbare impuse de mediu. Învăţământul românesc se află încă în căutarea propriei identităţi, ce rezidă din istorie, cultură, civilizaţie, fără să imite modelele occidentale; de aceea, organismele responsabile cu verificarea calităţii în învăţământul superior elaborează proceduri şi instrumente pentru adaptarea mediului formal superior la economia de piaţă. Pe de altă parte, această adaptare la cerinţele pieţii îndeplineşte şi nevoile beneficiarilor studenţi, agenţi economici), crescând nivelul satisfacţiei personale şi al productivităţii muncii, deşi Zamfir (1980) reiterează o teorie veche care spune că „productivitatea şi satisfacţia muncii sunt divergente”, pentru că o creştere a productivităţii muncii va determina o scădere a satisfacţiei.

O universitate care își asumă succesul este una care în mod permanent își dezvoltă capacitatea de a satisface nevoile diferitelor categorii de skateholders (Deming, 2000). Creșterea competiției între universități și specializările pe care acestea le oferă, favorizează adoptarea unei atitudini selective din partea

131


studenților în alegea unei anumite instituții în care să studieze. Deși preocuparea majoră a universităților este orientată spre dimensiunea didactică a sistemului educațional, studiile arată că majoritatea studenților, deși sunt satisfăcuți de conținutul programelor didactice, sunt mai puțin satisfăcuți de alte dimensiuni complementare (Kotler & Fox, 1995).

În secolul XXI, satisfacţia studenţilor noştri vorbeşte și despre posibilitatea lor de a se integra în piaţa muncii, oferind feed-back-ul necesar pentru ajustarea eventualelor dezechilibre care determină o lipsă de concordanţă între nevoi şi ofertă educaţională. Aici, creşterea satisfacţiei are mai mult de a face producția decât cu consumul (Torrabadella, 2009, p.14) şi de aceea este atât de important să se consulte și opinia studenților cu privire la curriculum.

2. Material și metode Obiectivul cercetării. Identificarea satisfacţiei în învăţare este strategia

prin care Comisia Internă de Evaluare a Calităţii monitorizează acţiunile necesare îmbunătăţirii calităţii educației formale şi evidenţiază interesul facultăţii în împlinirea aşteptărilor studenţilor.

Rezultatele obţinute reprezintă un input esențial pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a facultăţii, prin implementarea unor masuri de reechilibrare a aspectelor deficitare semnalate de către studenţi.

Astfel, rezultatele acestui studiu vor reliefa perspectiva studenţilor cu privire la: experienţa de învăţare, dotarea materială şi servicii administrative, servicii de informare şi consiliere, activităţi extracurriculare, oferind și un calificativ instituției alese.

Ipoteză. Se presupune că, investigarea masteranzilor asupra gradului de satisfacție privind cele patru dimensiuni majore, are o influență pozitivă asupra vieții academice, conținutului programului de studiu și a ofertei educaționale și de timp liber.

Subiecții. Acest studiu s-a desfășurat în perioada 1-15 iunie 2013, participanții fiind un număr de 127 subiecți, studenți la master (anul I, n=56 studenți; anul al II-lea, n=70 studenți) la cele două programe de studiu: Fitness și estetică corporală (FEC) și Activități sportive de timp liber și sporturi extreme (ASTLS).

Teste aplicate. Datele au fost obținute pe baza chestionarului de identificare a gradului de satisfacție a studenților, elaborat și validat de echipa de implementare a proiectului Comunitate universitară pentru managementul calităţii (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi). Chestionarul este standardizat și cuprinde 35 de subitemi grupați în jurul a patru dimensiuni majore: (1) experiența de învățare; (2) dotare materială și servicii administrative; (3) servicii de informare și consiliere; (4) activități extracurriculare. Participanții la studiu au fost rugați să răspundă utilizând scara Likert pe 5 nivele, unde 1 are un nivel de satisfacție În foarte mică măsură, 2 - În mică măsură, 3 - În mare măsură, 4 - În foarte mare măsură și 5 - Nu știu.

132

No. 2, Vol. XVI /2015

În această lucrare vom face referire strict la cele 4 dimensiuni prezentate anterior, luând în considerare opiniile studenților de la master anii 1 și 2, din perspectiva nivelului de satisfacție.

Analiza statistică. Interpretarea datelor a fost realizată utilizând o statistică procentuală pe itemi, în funcție de scala Likert cu ajutorul programului SPSS versiunea 17.0.

3. Rezultate și discuții Au fost esenţiale în experienţa în învăţare următoarele aspecte: sprijinul

îndrumătorilor de an, adaptarea conţinutului activităţilor academice la cerinţele de pe piaţa muncii, ofertă variată de cursuri opţionale, corectitudinea criteriilor de evaluare, măsurile de sancţionare disciplinară a studenţilor, metode de predare-învăţare, practica din timpul facultăţii, informaţii despre fişele disciplinelor, procedee de contestaţie, reevaluare, mărire de note, stimularea dezvoltării abilităţilor generale necesare în carieră, stimularea dezvoltării abilităţilor de relaţionare interpersonală, disponibilitatea profesorilor în afara orelor de curs, flexibilitatea traseului de învăţare, oportunităţi de studiu, relevanţa cursurilor pentru specializarea aleasă, raport obligaţii academice-timp liber.

În tabelul 1 sunt centralizate datele referitoare la itemul Experiența de învățare pe cele cinci scale Likert.

Tabel 1. Rezultate obținute la Itemul Experiență de învățare

1-În foarte mică măsură, 2-În mică măsură, 3-În mare măsură, 4 – În foarte maremăsură, 5-nu știu

După cum se observă, anul I, pe total, a obținut cel mai mare procentaj, respectiv 41.76% fiind satisfăcuți în mare măsură la Itemul Experiența de învățare, la fel ca și studenții din anul al II-lea, aceștia obținând un procentaj mai ridicat, de 46.96%.

Respondenţii consideră că la capitolul „Dotare materială şi servicii administrative” lucrurile se pot îmbunătăţi. Cu toate acestea, nivelul satisfacţie se situează spre extrema pozitivă (tabel 2). Referitor la gradul de satisfacție, 3.20% dintre studenții anului I master au apreciat că sunt mulțumiți „în foarte

Anul 1 2 3 4 5

Anul I FEC 3.62% 27.04% 44.19% 29.01% 5.27%

ASTLS 2.78% 8.86% 39.34% 27.96% 21.03%

I 3.20% 17.95% 41.76% 28.48% 13.15%

Anul II FEC 3.04% 14.78% 44.69% 27.60% 9.86%

ASTLS 3.40% 9.09% 49.24% 24.42% 13.63%

II 3.22% 11.94% 46.96% 26.01% 11.74%

133


mică măsură”, comparativ cu cei din anul al II-lea (3.22%); „în mică măsură” 17.95% vs. 11.94%; „în mare măsură” 41.76% vs 46.96; „în foarte mare măsură” 28.48% vs. 26.01%%; și „nu știu” 13.15% vs. 11.74%. Per ansamblu, studenții anului 2 sunt în mare măsură mai satisfăcuți de serviciile administrative și dotarea materială comparativ cu cei din anul I.

Tabel 2. Rezultate obținute la Itemul Dotare materială și servicii administrative


Infrastructura reprezintă fundamentul actului de predare-învăţare, astfel că

accesul la internet în facultate şi/sau universitate, atitudinea angajaţilor facultăţii faţă de studenţi, confortul din sălile destinate activităţii didactice, dotarea spaţiilor de predare/învăţare cu aparatură tehnică funcţională, intervalul orar în care studenţii se pot adresa secretariatului, procedura de înscriere la facultate, respectarea confidenţialităţii datelor studenţilor, susţin realizarea unui mediu destinat perfecţionării şi acumulării cunoştinţelor.

Tabel 3. Rezultate obținute la Itemul Servicii de informare și consiliere


În tabelul 3 sunt prezentate datele pentru itemul Servicii de informare și

consiliere. Așa cum reiese din studiu, studenții sun satisfăcuți în mare măsură (40.80% anul I vs. 45.72% anul al II-lea). De menționat că studenții anului I au răspuns cu „nu știu” în proporție de 18.34%.

Anul 1 2 3 4 5

Anul I FEC 3.94% 13.63% 31.60% 38,42% 12,39%

ASTLS 2.38% 9.70% 37.67% 30.36% 19.97% I 3.16% 11.66% 34.63% 34.39% 16.18%

Anul II FEC 3.20% 12,75% 30,75% 27.76% 25.50%

ASTLS 3.57% 14.26% 32.73% 28.53% 20.90%

II 3.38% 13.50% 31.74% 28.14% 23.20%

Variabila 1 2 3 4 5

Anul I FEC 5.26% 9.97% 46.75% 22.43% 15,58%

ASTLS 4.26% 10.44% 34.86% 30.34% 20.10% I 4,76% 10.26% 40.80% 26.38% 18.34

Anul II FEC 4.74% 13.66% 44.78% 29.85% 7.18%

ASTLS 5.03% 16.37% 46.66% 21.28% 10.64% II 4.88% 15.01% 45.72% 25.56% 8.91%

134

No. 2, Vol. XVI /2015

Tabel 4. Rezultate obținute la Itemul Activități extracurriculare


Rezultatele obținute la Itemul Activități extracurriculare (tabel 4) se

încadrează în același tipar ca și răspunsurile la ceilalți itemi și caracterizează disponibilitatea personalului de a răspunde la solicitări, informaţii disponibile pe site-ul UAIC, informaţii disponibile pe site-ul facultăţii, posibilitatea de a beneficia de consiliere pe probleme emoţionale şi sociale, posibilităţile de consiliere cu privire la oportunităţi în carieră, uşurinţa identificării birourilor sau departamentelor căutate, vizibilitatea activităţii reprezentanţilor studenţilor.

Nivelul de satisfacţie al studenţilor se situează în jurul valorilor 3 şi 4 al scalei de tip Likert, ceea ce ne indică faptul că studenții apreciază informarea cu privire la activităţile diferitelor organizaţii studenţeşti, oportunităţi de implicare în diferite manifestări studenţeşti, oportunităţi de implicare în proiecte de cercetare la nivelul facultăţii, posibilităţi de practicare a sportului preferat în campus, valorizarea voluntariatului de către facultate.

Nevoia de a aparține unui grup este o nevoie umană naturală, care-și are locul său în cadrul piramidei lui Maslow (Benson & Dundis, 2003). Handy (1985) consideră că un grup poate deveni o forță semnificativă în crearea unei schimbări. De asemenea, un grup este eficient și satisfăcut dacă se ia în considerare scopul constituirii lui, respectiv motivul pentru care a ales specializarea respectivă și necesitatea perfecționării permanente.

4. Concluzii Studiul de față a avut drept scop măsurarea gradului de satisfacție al

studenților la master (anul 1 și 2) ce urmează unul dintre cele două programe propuse de Facultatea de Educație Fizică și Sport în cadrul domeniului Educație Fizică și Sport.

Așa cum era de așteptat, rezultatele au demonstrat că studenții noștri sunt destul de mulțumiți cu ceea ce facultatea are de oferit, întrucât răspunsurile lor în ceea ce privește itemii luați în considerare (experiența de învățare, dotare materială și servicii administrative, servicii de informare și consiliere, activitățile extracurriculare) au fost, în mare măsură, fie „destul de mulțumit”,

Variabila 1 2 3 4 5

Anul I FEC 5.58% 17.32% 37.24% 29.45% 10.39%

ASTLS 4.42% 6.23% 47.14% 27.30% 14.88% I 5.00% 11.77% 42.17% 28.37% 12.63%

Anul II FEC 4.56% 16.78% 37.75% 25.16% 15.73%

ASTLS 4.36% 5.78% 52.08% 27.34% 10.40% II 4.46% 11.28% 44.91% 26.25% 13.06%

135


fie „foarte mulțumit”, mai ales atunci când se referă la experiența de învățare și la serviciile de informare și consiliere.

Mai mult decât atât, studiul de față a scos în evidență faptul că studenții anului al doilea sunt considerabil mai satisfăcuți decât colegii lor din primul an; un argument logic pentru aceasta evoluție ar fi acela ca tuturor studenților noi le vine mai greu să se obișnuiască cu curriculumul, geografia campusului sau cu serviciile și cerințele impuse de facultate sau universitate.

Considerăm că la acest nivel, ar fi utilă o creștere a eforturilor depuse pentru a îmbunătăți relația dintre membrii personalului și noii studenți, luându-se măsuri ca atât întrebările lor, cât și eventualele probleme de integrare să fie luate în considerare cât mai curând posibil.

Pe viitor, dorim sa continuăm cercetarea de față prin întocmirea unui chestionar dedicat aflării acelor aspecte pe care studenții înșiși ar dori să le îmbunătățească în cadrul facultății/specializării lor. Sugestiile ar fi utile pentru dezvoltarea unor strategii noi de marketing și pentru optimizarea curriculumului existent.

136

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


STUDY ON THE IMPORTANCE OF SECOND LINE ATTACK IN VOLLEYBALL GAME

Țurcanu Dana Simona1*

Neamțu Mircea2 Țurcanu Florin3

1Medicine and Pharmacy University, 38 Gh. Marinescu St., Tg. Mures, 540139, Romania 2”Transilvania”University of Brasov, 1 Colina Universitatii St., 500036,Romania

3Medicine and Pharmacy University, 38 Gh. Marinescu St., Tg Mures, 540139,Romania

Keywords: volleyball, second line attack, efficiency.

Abstract

The theme aims the progress of volleyball by aligning internal performance strategies to the modern game trends that are based on surprising the opponent. With this study we aim to make a critical analysis of the second line attack at the cadets volleyball team at the University National Center from CSU Tirgu-Mures. The sample of subjects were 12, all female. The research took place from 15 March to 20 May 2014. After implementing a model of training focused of the technical component of the second line attack and quantifying the performance indexes, significant differences were noted between the two trials. Thus, we conclude that an effective quality management of volleyball can be approaching official games through a tactical system oriented on using the second line attack on both phases of the game. This Paper is supported by the Sectorial Operational Programme Human Resources Development, financed from the European Social Fund and by the Romanian Government.

1. Introduction

”The evolution of volleyball knows a great dynamic, both in terms of content and the spectacular development of the game but also in the area ofdistribution and popularity, a natural consequence of the policy FIVB has been practicing consistently in this direction” (Cojocaru, 2007).

”Identifying shortcomings and their causes, weaknesses, and accomplishments are indispensable for creating development strategies Romanian volleyball” (Mârza-Dănilă, 2006).

The constant progress of the volleyball game cannot be designed and built without a coordinated approach, integrative of all components of performance, starting from human resources (athletes, technicians), scientific components


137

Ţurcanu D.S., Neamţu M., Ţurcanu F./ Gymnasium

(research, methodology, medicine), technical-tactical and organizational framework (specialized units, competition systems, management) to ”the intimacies of the preparation process, training and game content - programming methods and tools, control, guidance, assessment, technical and tactical actions, patterns of play”, etc. (Cojocaru, et. al., 2011, p. 285, Ioniță, 2007).

”Some specialized studies refer to the II line of attack as the most dangerous individual action for the opponent, along with the one executed from the first line” (Bâc, 1999). It is the specific action that reflects through execution the cumulative effort of the team to create the attack and has to beat, in terms of theory and in order, blocking, self-doubling, doubling and receiving the attack (Roșca, 2010).

At the same time, if the powerful hits from the II line of attack and the placed hits are alternated it can create a state of uncertainty for defending players. “We believe from experience gained in years in the field that the most effective attack will be accomplished when the way of finalizing is not expected and not when there is no other solution than placing the ball” (Roșca, 2010).

Effective management on how to drive the execution of the attack from the second line, involves the application of a specific management based on the actual implementation of an optimal speed and trajectory because a player surprised by an act of the game will react with delay and his entry into possession of the ball will be altered. ”Of course, the team cannot abuse such executions because it creates a habit that would eventually lead to an adverse effect” (Karageorghis & Terry, 2011).

”Some studies refer to the moment of decision of the II line of attack. So, before responding to a stimuli, the executor must be capable of the taking the following decisions” (Atherton, et. al., 2008):

• Receiving information (through the senses); • Encoding this information using selective attention; • Decision-making, response selection; • Initiating the response by sending impulses to the muscles. In some specialized studies it was determined the duration

(approximately) that frames a complete action from the first phase of the game. Thus, it lasts on an average 1.09 seconds, from the moment of the ball retrieval to the actual hitting of the ball (the second line of attack) to the opponent’s field (Asta, 2011).

The same author, (quoted in Roșca, 2010), makes the following statement: ”this action from the second line should be well concealed and triggered as late as possible to not allow the adversaries to anticipate and therefore intercept it with a suitable placement. The first condition would be (beside a great experience) knowledge of how the adversary reacts to the already taken and conducted action”.

138

No. 2, Vol. XVI /2015

2. Material and methods Observation method was employed by recording efficiency parameters of

the second line of attack. The research was conducted between 15 March – 20 May 2014 (Tournament Semifinal and Tournament Final), at Cadets by University National Center from CSU Târgu Mureș.

The number of 12 subjects were female (Table 1).

Table 1. The subjects

No. Name Age (years) Field position 1. R.L. 15 Setter 2. B.A. 14 Middle-blocant 3. T.B. 15 Wing-spiker 4. A.C. 16 Wing-spiker 5. L.T. 15 Middle-blocant 6. G.K. 14 Wing-spiker 7. T.A. 15 Setter 8. M.C. 16 Opposite 9. B.T. 15 Middle-blocant 10. D.E. 15 Middle-blocant 11. C.A. 14 Opposite 12. B.R. 13 Middle-blocant

The training focused on the tactical component, proposed and

implemented in the process of training at CSU volleyball team Tirgu Mures Medicine was developed based on the game setters’s field position. This training model (Table 2) had been designed according to the records of technical-tacticts parameters of the opponents and implemented starting with the first stage of Return-Match of Cadete’s National Championship, Competitional Season 2013-2014.

Table 2. Training pattern

No. Game situation Tactical situation Attack direction

1. Setter enters from Zone II (phase I)

Attack from zone VI on time 1 Zone I or Zone V

2. Setter enters from Zone VI (phase I)

Attack from zone V on time 2 Zone I

3. Setter enters from Zone V (phase I)

Attack from zone VI on time 2 Zone V

To calculate the coefficient of efficiency of the II line of attack we used

the following formula (Stroe & Lăzărescu, 1989):

139


where: K - coefficient (index) efficiency; X - action won (decisive); Y - actions undecided (neutral); Z - actions lost (wrong).

3. Results and Discussions The initial test has been made at the beginning of Semifinal Tour based on

the results registered on games from Tour Match and Return Match. The final test was made at the end of Final Cup. In each game were registered the attacks from second line, where the following parameters have been followed: decisive attacks, neutral attacks, wrong attacks but also the directions where efficient actions have been registered from.

Centralized results of the first three steps are presented in Table no.3:

Table 3. Coefficient of efficiency

Period Decisive attack

Neutral attack

Wrong attack

Efficiency (K)

Initial testing 39 31 23 0,586

Final testing 48 38 21 0,626

Graphical representation (Figure 1) it shows the upward trace of

efficiency coefficient registered between the Initial Test (1) and Final Test (2).

Figure 1. Coefficient of efficiency

140

No. 2, Vol. XVI /2015

Centralized results in relation with attacks areas from second line, with the best efficiency, are mentioned in Table 4:

Table 4. Zones with decisive attack

Period Decisive attack from zone V

Decisive attack from zone I

Decisive attack from zone VI

Initial testing 9 16 14 Final testing 14 23 11

Interpretation of Table 4 is exemplified by Figure 2, where an obvious development of the attack can be observed in Zone V (1) and Zone I (2). The attack from Zone VI registered a downgrade related to the execution of this technical element.

Figure 2. Zones with decisive attack

4. Conclusions

The efficiency coefficient recorded at the final test was superior to the one recorded at the initial test. This gives us the right to conclude that, the training model elaborated on the tactical component and implemented within the training of cadets volleyball team, has been proved to be beneficial for growth of efficiency coefficient from second line attack.

The values from Area V and Area I recorded at the final test, have also been superior to the ones from the initial test, which actually indicates a progress in collective comprehension tactics related with the attack areas from line II. This will be enforced by the lower percentage of the attack executed from area VI of the ground (area mostly covered by adverse jam) and also from graph representation.

141


These conclusions drawn from the analysis of this material may be transformed into the following proposals:

- Diversification in building the attack by using the second line attack, on both phases of the game and in all areas (zone I, zone VI, zone V);

- Using the second line attack depending on opposing players and the quality of receiving the serve or attack coming from the adversary. Acknowledgements

This Paper is supported by the Sectorial Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD), ID134378 financed from the European Social Fund and by the Romanian Government.

References 1. ASTA, A. (2011). Schema riassuntivo sulla Batutta, Blog technico sul

mondo della pallavolo, set.13, Roma; 2. ATHERTON, C., BURROWS, S., YOUNG, S. (2008). Physical Education.

Philip Allan Updates, part of Hachette Livre. Deddington, Oxfordshire OX 15 OSE, UK;

3. BÂC, O. (1999). Volleyball, Oradea: Edit. Universităţii; 4. COJOCARU, A. (2007). Model şi modelare în voleiul de performanţă,

Craiova: Edit. Universitaria din Craiova; 5. COJOCARU, A., COJOCARU, M., ȚURCANU, F., ȚURCANU, D. (2011).

Actualități și tendințe în voleiul românesc de mare performanță, în Palestrica Mileniului III, Vol. 12, nr. 3;

6. IONIȚĂ, M. (2007). Modelarea pregătirii jocului de volei din perspectiva modificărilor regulamentului, Craiova: Edit. Universitaria;

7. KARAGEORGHIS, C. I., TERRY, P. C. (2011). Inside Sport Psychology, Stanningley: Human Kinetics;

8. MÂRZA-DĂNILĂ, D. N. (2006). Optimizarea și dirijarea pe baze informatice a pregătirii și competiției în jocurile sportive, Iași: Edit. PIM;

9. ROȘCA, E. (2010). Contribuţii privind metodologia dezvoltării atenţiei la jucătoarele de volei de performanţă, Teză de doctorat, Bucureşti: Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport;

10. STROE, Ș., LĂZĂRESCU, D. (1989). Volei – Orientare metodică unitară, București: Federația Română de Volei, Colegiul Central al Antrenorilor.

142

No. 2, Vol. XVI /2015

STUDIU PRIVIND IMPORTANȚA ATACULUI DIN LINIA A II-A ÎN

JOCUL DE VOLEI

Țurcanu Dana Simona1 Neamțu Mircea2 Țurcanu Florin3

1,3Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș, Str. Gheorghe Marinescu 38, cod 540139, Romania

2Universitatea ”Transilvania” Brașov, Colina Universitatii nr.1, 500036, Romania

Cuvinte cheie: volei, atac din linia a II-a, eficiență.

Rezumat

Tema vizează progresul jocului de volei prin alinierea strategiilor performanțiale interne, la tendințele jocului modern care se bazează pe surprinderea adversarului. Prin prezentul studiu ne propunem să facem o analiză critică a atacului din linia a II-a la echipa de volei cadete a Centrului Național Universitar de Excelență din cadrul Clubului Sportiv Universitar Tîrgu Mureș. Eșantionul de subiecți a fost de 12 jucătoare. Cercetarea a avut loc în perioada 15 martie – 20 mai 2014. După implementarea unui model de pregătire axat pe componenta tactică a atacului din linia a II-a și cuantificarea indicilor de performanță, s-au evidențiat diferențe senmificative între testările inițiale și finale. În concluzie, un management eficient al calității jocului de volei îl reprezentă abordarea partidelor oficiale printr-un sistem tactic orientat pe folosirea atacului din linia a II-a pe ambele faze ale jocului. Această lucrare este susținută de către Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane finanțat din Fondul Social European și de Guvernul Român.

1. Introducere ”Identificarea neajunsurilor și cauzelor lor, a deficiențelor, ca și a

împlinirilor, sunt acțiuni indispensabile elaborării strategiilor de dezvoltare a voleiului românesc” (Cojocaru, 2007). ”Evoluţia voleiului la nivel mondial, cunoaşte o deosebită dinamică, atât în privinţa dezvoltării conţinutului şi a spectaculozităţii jocului, cât şi a ariei de răspândire şi a popularităţii, urmare firească a politicii pe care FIVB o practică cu consecvenţă în această direcție” (Mârza-Dănilă, 2006).

Progresul, în continuare ascendent al jocului de volei, nu poate fi conceput și realizat fără o abordare corelată, integratoare, a tuturor componentelor performanței, pornind de la resursele umane (sportivi, tehnicieni), științifice (cercetare, metodologie, medicină), tehnico-tactice și cadrul organizatoric (unități specializate, sisteme competiționale, management) și până la intimitățile procesului de pregătire, conținutul instruirii și al jocului – programare, metode și mijloace, control, dirijare, evaluare, acțiuni tehnico-tactice, modele de joc etc. (Cojocaru et. al., 2011, p. 285; Ioniță, 2007).

143


”Unele studii de specialitate fac referire la lovitura de atac din linia a II-a ca fiind acţiunea individuală cea mai periculoasă pentru adversar, alături de cea executată din linia I-a” (Bâc, 1999). Este acţiunea specifică, care reflectă prin execuţie efortul cumulat al echipei de construire a atacului şi are de învins, din punct de vedere teoretic, în ordine, blocajul, auto-dublarea, dublarea şi preluarea din atac (Roșca, 2010).

În acelaşi timp, dacă se alternează loviturile de atac din linia a II-a efectuate în forţă cu cele plasate, se poate crea o stare de nesiguranţă pentru jucătorii din apărare, prin lipsa şablonismului. “Considerăm, din experienţa dobândită în anii petrecuţi în teren, că cel mai eficient atac plasat se va obţine atunci când se aşteaptă un cu totul alt mod de finalizare şi nu atunci când nu există altă soluţie decât plasarea mingii” (Roșca, 2010).

Gestionarea eficientă a modalităților de acționare prin executarea atacului din linia a II-a, presupune aplicarea unui management specific bazat pe implementarea în execuția propriu-zisă, a unei viteze şi traiectorii optime, deoarece un jucător surprins de o anumită acţiune de joc va reacţiona cu întârziere, iar intrarea lui în posesia mingii va fi alterată. ”Desigur, nu se poate abuza de astfel de execuţii, deoarece se creează o obişnuinţă care ar duce în final la un efect contrar” (Karageorghis &Terry, 2011).

”În unele studii se face referire la momentul decizional al execuției atacului din linia a II-a. Așadar, înainte de a răspunde la un stimul, executantul trebuie să fie capabil de următoarele decizii” (Atherton, et. al., 2008):

• Primirea informațiilor (prin simțuri); • Codificarea acestor informații folosind atenția selectivă; • Luarea deciziei, selectarea răspunsului; • Inițierea răspunsului trimițând impulsurile mușchilor. În anumite studii de specialitate s-a determinat și timpul (aproximativ)

care încadrează o acțiune completă a fazei I-a a jocului. Astfel, acest timp durează în medie 1.09 secunde din momentul preluării şi până la lovirea propriu-zisă (atacul din linia a II-a) a mingii spre terenul adversarului (Asta, 2011).

Același autor, (citat în Roșca, 2010), face următoarea afirmație: ”această acţiune de atac din linia II-a trebuie să fie foarte bine mascată şi declanşată cât mai târziu, pentru a nu permite anticiparea ei şi implicit, interceptarea sa printr-un plasament adecvat”. O primă condiţie ar fi (pe lângă o mare experienţă) cunoaşterea modului de reacţie a adversarului pentru o anumită acţiune de finalizare deja întreprinsă.

2. Material și metode S-a întrebuințat metoda observației, prin înregistrarea parametrilor de

eficiență a atacului din linia a II-a. Cercetarea s-a desfășurat în perioada 15 martie – 20 mai 2014 (Turneul Semifinal și Turneul Final), la echipa de volei cadete a Centrului Național Universitar de Excelență din cadrul C. S. U. Tîrgu Mureș. Subiecții în număr de 12 au fost de gen feminin (Tabelul 1).

144

No. 2, Vol. XVI /2015

Tabelul 1. Eșantionul de subiecți

Nr. crt. Numele Vârsta Postul în teren

1. R.L. 15 Coordonator 2. B.A. 14 Trăgător principal 3. T.B. 15 Trăgător secund 4. A.C. 16 Trăgător secund 5. L.T. 15 Trăgător principal 6. G.K. 14 Trăgător secund 7. T.A. 15 Coordonator 8. M.C. 16 Trăgător universal 9. B.T. 15 Trăgător principal 10. D.E. 15 Trăgător principal 11. C.A. 14 Trăgător secund 12. B.R. 13 Trăgător universal

Modelul de pregătire axat pe componenta tactică, propus și implementat

în cadrul procesului de pregătire sportivă la echipă, a fost elaborat în funcție de poziționarea în teren a coordonatorului de joc. Acest model de pregătire (Tabelul nr. 2) a fost conceput în funcție de înregistrările parametrilor tehnico-tactici ai adversarilor și implementat începând cu prima etapă a Returului Campionatului Național de Cadete, Sezonul Competițional 2013-2014.

Tabelul 2. Model de pregătire

Nr. crt. Situație de joc Combinația tactică Direcția de atac

1. Coordonatorul intrare din Zona 1 (faza I-a)

Atac din Zona 6 pe timpul 1

Zona 1 sau Zona 5


Atac din Zona 5 pe timpul 2 Zona 1


Atac din Zona 6 pe timpul 2 Zona 5

Pentru calcularea eficienței atacului din linia a II-a, am folosit următoarea

formulă de calcul (Stroe, Lăzărescu, 1989):

unde:

145


K - coeficientul (indicele) de eficiență; X – acțiuni câștigate (decisive); Y – acțiuni nedecise (neutre); Z – acțiuni pierdute (greșite).

3. Rezultate și discuții Testarea inițială s-a efectuat la începutul Turneului Semifinal pe baza

rezultatelor înregistrate la partidele din Tur respectiv Retur. Testarea finală s-a realizat la sfârșitul Turneului Final. La fiecare partidă s-au înregistrat atacurile din linia a II-a, unde s-au urmărit următorii parametri: atacuri decisive, atacuri neutre, atacuri greșite dar și zonele de unde s-au înregistrat acțiuni eficiente.

Rezultatele centralizate ale primilor trei parametric sunt prezentate în Tabelul 3:

Tabel 3. Coeficientul de eficiență

Etapa Atac decisiv

Atac neutru

Atac greșit

Eficiența (K)

Testarea inițială 39 31 23 0,586

Testarea finală 48 38 21 0,626

Reprezentarea grafică (Figura nr.1) ne arată traseul ascendent al

coeficientului de eficiență înregistrat între Testarea inițială (1) și Testarea finală (2):

Figura 1. Coeficientul de eficiență

Rezultatele centralizate în relație cu zonele atacului din linia a II-a cu cea

mai bună eficiență, sunt prezentate în Tabelul nr.4:

146

No. 2, Vol. XVI /2015

Tabelul 4. Zonele cu atac decisiv

Etapa Atac decisiv din Zona 5

Atac decisiv din Zona 1

Atac decisiv din Zona 6

Testarea inițială 9 16 14

Testarea finală 14 23 11

Interpretarea Tabelului nr.4 este exemplificat prin Figura nr.2, unde se

vede un progres evident al atacului din Zona V (1) respectiv Zona I (2) între cele două testări. Atacul din zona VI (3) a înregistrat un regres în relație cu ponderea execuției acestui element tehnic.

Figura 2. Zonele cu atac decisiv

4. Concluzii Coeficientul de eficiență înregistrat la testarea finală a fost superior celui

înregistrat la testarea inițială. Acest lucru ne îndreptățește să concluzionăm faptul că, modelul de pregătire elaborat pe componenta tactică și implementat în cadrul pregătirii echipei de volei cadete, s-a dovedit a fi benefic în sensul creșterii coeficientului de eficiență al atacului din linia a II-a.

De asemenea, valorile atacul din zona V și din zona I înregistrate la testarea finală, au fost superioare celor din testarea inițială, fapt ce denotă un progres în concepția tactică colectivă în relație cu zonele de unde se acționează prin atac din linia a II-a.

Acest lucru este întărit din scăderea procentajului de atac executat din zona VI a terenului de joc (zonă preponderent acoperită de blocajul advers) precum și din reprezentarea grafică.

147


Toate aceste concluzii desprinse din analiza prezentului material, se pot transforma în următoarele propuneri:

- Diversificarea construcției atacului prin folosirea atacului din linia a II-a, pe ambele faze ale jocului.

- Folosirea atacului din linia a II-a în funcție de jucătorii adverși și de calitatea preluărilor din servici sau din atacul venit de la adversary.

Acknowledgements Această lucrare este susținută de către Programul Operațional Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), ID134378 finanțat din Fondul Social European și de Guvernul Român.

148

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


STUDY REGARDING THE MANIFESTATION OF THE EXPLOSIVE FORCE TO JUDOKA AGED 14-16 YEARS

Sava Mihai-Adrian1* 1“Vasile Alecsandri” University of Bacau, 157, Calea Marasesti, 600115, Romania

Keywords: judo, explosive force, energetic parameters, control parameters.

Abstract

The purpose of this research is to evaluate the energetical and control parameters of the group studied and to offer solutions of optimization to coaches and judoka aged 14-16 years. For the purposes of this research we used the following methods: study of bibliographic material, observation and experiment, statistical and mathematical methods. Testing consisted of applying the Miron Georgescu Test. Subjects are 12 athletes from CSS Onesti judo club aged 14-16 who practice the sport for at least two years. In judo you may encounter static contractions in the fixation techniques, strangulation and sprain and dynamic contractions in throwing procedures. The static manifestations are characterized by maximum muscle strains in fixed positions, while dynamic contraction are characterized by high execution speed, the degree of muscle tension that can be low, medium or maximum.

1. Introduction The importance of force in judo is coming out from the execution of every

technique. One of the essential aspects of judo is to apply a technique and the opponent to counter it, in this way the opponent will value his psycho-motrical aptitudes acquired through strenuous training. (Deliu, 2008)

The force in judo manifests in different ways while a technique is apllied. Therefore, in judo we can mention the static contractions, during the pinning, strangle techniques, and dynamic contractions in throwing techniques. The static manifestations of the force are characterized by maximum contractions of the muscles in fixed positions, while the dynamic manifestations are characterized by rapid contractions and the level of muscle contraction is low, medium and maximum. (Hantău, 2005).

In 1953, dr. Miron Georgescu published in the Journal of Physical Culture and Sport, the original form of a test which evaluate the motrical skills of an athletes. This appreciation test is well known under the name The 15


149


Sava Mihai-Adrian/ Gymnasium

jumps test, and it is based on the Miron Georgescu modified test. (http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf,).

The 14-16 years old athletes which practice judo have the possibility to improve their explosive force by knowing and evaluating the energetic parameters and the control parameters.

2. Material and methods The aim of this research is to evaluate the energetic parameters and the

control parameters for the experimental group and to propose solutions for their improving which will help the coaches in their work with judoka aged 14-16 years (Bompa, 2003, 2008).

The methods used in this experiment are: the study of the bibliographic materials, observation, the experiment, the method of the tests, the statisc-matematical method. To carry out the experiment we used the Miron Georgescu modified test.

This test highlights the overall resources of energetic nature of an athlete, based on the idea that lower limbs are used in every branch of sport, and jumping on two feet and on one leg are natural. Testing was conducted using a more accurate sensory plate using the method on a facility consisting of a sensory plate, and computer software. The software is designed to transmit data from card to computer.

Testing consists in the execution of three series of "15 jumps like a ball" , with the condition of achieving in each jump, the maximum height of detachment and a minimum time of contact with soil (from where the name " MGM -15 – Miron Georgescu modified test with 15 vertical jumps") (http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf).

Table 1. The characteristics of the expermental group

* X =mean ; MAX=maximum; AS = Standard deviation; MIN = minimum The first series of jumps are executed on both feet. The second series of

Name Age Height Weight Practice in judo CC 14 1,70 53,00 3 BR 14 1,68 48,00 2 AC 14 1,75 61,00 2 RT 14 1,54 72,00 3 BA 14 1,34 34,00 2 DT 14 1,76 73,00 2 AF 15 1,58 43,00 5 BA 15 1,60 44,00 4 SS 15 1,77 55,00 4 AA 15 1,61 58,00 4 DV 15 1,70 52,00 2 LV 16 1,80 90,00 3 X 14,58 1,652 56,92 3

AS 1 0,128 15 1 MAX 16 1,80 90 4 MIN 14 1,34 34 2

150

http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf

Nr. 2, Vol. XVI/2015

jumps are executed on the right leg and the third series consists of jumps on the left leg, with pauses given by the speed at which the data is processed by the computer (30" –1’). The subject 2 of the experiment are 12 judoka from CSS Onești, aged 14-16 years old, which were practicing this sport for at least 2 years.

Following data collection and calculations of mean, standard deviation for the judokas from the experimental group we can notice aspects as: (Tab. 1)

- age is in the range 14-16 years old; - height is in the range 1,34 – 1,80 m; - weight – is in range 34 -79kg; - standard deviation has values as1, 0.128, 15 which highlight a good

homogeneity; - the period length of practicing judo is in the range 2 and 5 years.

3. Results and Discussions

Table 2. The indicators of appreciation in the test of vertical jumps on both feet for judoka athletes

Following the processing of data we can highlight o series of aspects,

which are presented in tables 2, 3 and 4. The average unit power (PU) has values in the range 2,19 and 4,09

W/kg.body for the detachment on both feet , in the range 0,74 and 2,81 W/kg.body for detachment on left leg, between 0,95 and 2,95W/kg. body for detachment on the right leg and the average values of 3,67 W/kg body, 1,92 W/kg.corp and, respectively 1,98 W/kg. body.

Name PU H_flight V_rep CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp CC 4,96 0,38 0,20 2,72 9,10 0,17 0,41 5,24 6,00 5,37 BR 3,51 0,27 0,29 3,57 15,13 0,23 0,31 3,90 2,00 4,12 AC 4,21 0,29 0,20 1,61 9,06 0,19 0,32 4,49 4,00 4,52 RT 2,22 0,14 0,28 4,39 10,05 0,25 0,16 2,48 10,00 2,56 BA 3,66 0,25 0,22 3,45 9,48 0,20 0,29 4,14 2,00 4,16 DT 3,57 0,30 0,34 3,43 12,10 0,26 0,34 4,05 5,00 4,28 AF 3,58 0,25 0,24 5,51 10,21 0,21 0,29 3,96 7,00 4,11 BA 4,77 0,39 0,25 3,82 4,99 0,22 0,45 5,28 10,00 5,37 SS 4,11 0,29 0,22 5,78 9,73 0,19 0,35 4,53 10,00 4,75 AA 0,49 0,24 0,24 3,78 7,93 0,22 0,28 3,77 10,00 3,88 DV 4,12 0,28 0,19 5,12 6,69 0,17 0,32 4,55 3,00 4,60 LV 4,51 0,35 0,24 3,55 7,19 0,20 0,39 4,92 6,00 4,96 X 3,64 0,29 0,24 3,89 9,31 0,21 0,33 4,28 6,25 4,39

AS 1,23 0,06762 0,0433 1,174 2,616 0,02843 0,0738 0,76 3,1659 0,754 Max 0,49 0,14 0,19 1,61 4,99 0,17 0,16 2,48 2,00 2,56 Min 4,96 0,39 0,34 5,78 15,13 0,26 0,45 5,28 10,00 5,37

* Average Unit power (PU), Average flight height (H_zbor), Average ground time (V_rep), Coefficint of energetic variabily (CVE), Coefficient of structural variability (CVS), Minimum time on ground (TSOLm), Maximum height (HMax), Maximum unit power (PMr) , Jump with the maximum unit power (S.PMr). Possible maximum unit power (PMp)

151


The average height of flight (H_flight) has values in the range 0,14 and 0,39 cm and an average value of 0,29 cm at the detachment on both feet , between 0,4 and 0, 21 cm with an average of 0,12 cm at the detachment on left leg, between 0,05 and 0,20 with an average of 0,13 at detachment on right leg.

Table 3. The indicators of appreciation in the test of vertical jumps on left leg for

judoka athletes.

Name PU H_flight V_rep CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp CC 2,3

0,16 0,32 6,89 7,95 0,28 0,19 2,57 8 2,73

BR 1,6 0,1 0,36 8,92 4,01 0,34 0,14 1,96 9 1,98 AC 1,6

0,09 0,31 4,94 4,54 0,29 0,11 1,87 2 1,9

RT 0,7

0,04 0,32 6,64 8,76 0,27 0,05 0,86 1 1,01 BA 1,8 0,11 0,31 13,6

9,74 0,25 0,15 2,26 10 2,41

DT 2,2

0,15 0,32 4,06 7,8 0,29 0,17 2,37 7 2,58 AF 1,8

0,11 0,29 5,57 6,24 0,25 0,13 2,09 2 2,19

BA 2,2

0,18 0,41 5,21 6,44 0,38 0,21 2,5 8 2,65 SS 2,5

0,17 0,29 7,47 7,09 0,26 0,21 2,95 2 3,1

AA 1,4

0,08 0,31 3,37 6,06 0,28 0,09 1,59 6 1,65 DV 1,8

0,09 0,23 7,61 49,1

0,02 0,12 3,32 12 3,6

LV 2,8

0,21 0,34 8,8 12,4

0,29 0,27 3,37 5 3,44 X 1,9

0,12 0,32 6,92 10,8

0,27 0,15 2,31 6,00 2,44

AS 0,5

0,0494

0,04

2,74 12,2

0,08616 0,0604 0,72 3,6181 0,74 Max 0,7

0,04 0,23 3,37 4,01 0,02 0,05 0,86 1,00 1,01

Min 2,81

0,21 0,41 13,61

49,12

0,38 0,27 3,37 12,00 3,60

Table 4. The indicators of appreciation in the test of vertical jumps on right leg for judoka athletes

Name P H_flight V_re CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp

CC 2,4

0,17 0,32 9,12 8,76 0,28 0,22 2,96 5 3,08 BR 1,6

0,11 0,38 6,47 9,31 0,34 0,14 1,93 5 2,02

AC 1,9

0,11 0,29 4,67 6 0,26 0,13 2,18 3 2,22 RT 0,9

0,05 0,34 13,8

10,5

0,26 0,07 1,15 3 1,37

BA 1,5

0,1 0,35 13,8

5,98 0,32 0,14 2,03 5 2,04 DT 2,3

0,17 0,35 4,32 6,93 0,3 0,2 2,66 3 2,84

AF 1,8

0,11 0,27 4,5 5,07 0,25 0,12 2,07 2 2,15 BA 2,5

0,2 0,38 8,28 7,64 0,33 0,24 2,92 9 3,09

SS 2,5

0,16 0,28 5,2 6,35 0,26 0,19 2,81 5 2,89 AA 1,6 0,1 0,32 5,82 6,68 0,27 0,12 1,85 11 2,04 DV 1,9 0,11 0,28 6,85 7,3 0,25 0,14 2,23 1 2,34 LV 2,5

0,17 0,31 6,71 4,19 0,29 0,21 2,89 8 2,91

X 1,9

0,13 0,32 7,47 7,07 0,28 0,16 2,31 5,00 2,42 AS 0,5

0,04306 0,038

3,32

1,80

0,0317

0,050

0,55 2,984

0,53

Max 0,9

0,05 0,27 4,32 4,19 0,25 0,07 1,15 1,00 1,37 Min 2,55 0,20 0,38 13,87 10,57 0,34 0,24 2,96 11,00 3,09

152


Ground times (V_rep) have values in the range 0,19 and 0,34 seconds and

an average value of 0,24 seconds at the detachment on both feet, values in the range 0,23 and 0,41 seconds with an average of 0,32 seconds at detachment on left leg, values in the range 0,27 and 0,38 seconds, with an average of 0,32 at detachment on right leg.

The coefficient of energetic variability (CVE) has values in the range 1,61 and 5,78 seconds with an average value of 3,89 for both feet, range 3,37 and 13,61 with an average value of 6,92 at detachment on left leg , between 4,32-13,87 with the average value of 7,47 for the right leg.

The coefficient of structural variability (CVS) has values 4,99 and 15,13 with an average of 9,31 for jump on both feet, between 4,01 and 49,12 with an average value of 10,85 at detachment on left leg, between 4,19 and 10,57 with an average value of 7,07 at detachment on right leg.

Minimum time on ground (TSOLm) has values in the range 0,17 and 0,26 seconds with an average value of 0,21 seconds at detachment on both feet, 0,02 and 0,38 seconds with an average of 0,27 seconds at detachment on left leg, between 0,25 and 0,34 seconds with an average of 0,28 seconds at detachment on the right leg.

The maximum height (HMax) has values between 0,16 and 0,45 cm with an average of 0,33 cm at detachment on both legs, between 0,05 and 0,27 cm with an average of 0,15 cm at detachment on left leg, between 0,007 and 0,24 with an average value of 0,16 at detachment on the right leg.

The maximum conducted unit power (PMr) has values between 2,48 and 5,28 W/kg.body with an average of 4,28 W/kg body for both legs, between 0,86 and 3,37 W/kg.body with an average of 2,31 W/kg.body for the left leg, between 1,15 and 2,96 W/kg.body with an average of 2,31 W/kg.body for the right leg

Jumping with the minimum conducted unit power (S.PMr) has values between 2 and 10 W/kg.body with an average value of 6,25 W/kg body for detachment on both legs, between 1 and 12 W/kg body with an average of 6 W/kg body at vertical detachment on left leg, between 1 and 11W/kg body with an average of 5 W/kg at detachment on right leg.

Maximum possible power unit (PMp) has values between 2,56 and 5,37 W/kg.body, with an average value of 4,39 W/kg body for jumps on both legs, between 1,01 and 3,60 W/kg.body with an average value of 2,44 W/kg.body at detachment on left leg, between 1,37 and 3,09 W/kg.body with an average body of 2,42 W/kg.body at vertical detachment on right leg.

Following the calculations regarding the energetic parameters we obtained the experimental results as below:

- the difference between the unit power for the left leg and for the right leg PUD-PUS: has a minimal value of -0,26 and a maximal value of 0,26.

- the difference between the unit power for both legs and the sum of unit power for left and right leg (PUA)- (PUD + PUS) has for the majority of subjects values in the interval (-1; 1).

153


Table 5. The energetic parameters obtained from the three tests of the Miron

Georgescu – modified test for the judoka atlets

The results presented in the tables 2, 3 and 4 regarding the control

parameters (the coefficient of energetic variability – CVE and the coefficient of structural variability – CVS) show the following results:

Table 6. Control parameters following the three tests of the M. Georgescu – modified method at judoka athleets

4. Conclusions

From the data analysis we can present the following conclusions: The hypothesis that there is a possibility to improve the explosive force based on the knowledge and the evaluation of the energetic parameters and control parameters for each athlete, was confirmed. The differences between the functional possibilities of the body give the idea that every training process should be individualized and well organized. The perfecting of the psycho-motrical skills in general and of the explosive

Name (PUA) (PUD) (PUS) PUD - PUS

PUD + PUS

(PUA)- (PUD+PUS)

MA 4,96 2,41 2,31 0,1 4,72 0,24 CD 3,51 1,64 1,6 0,04 3,24 0,27 JR 4,21 1,92 1,62 0.3 3,54 0,67 OA 2,22 0,95 0,74 0,21 1,69 0,53 DA 3,66 1,54 1,8 -0,26 3,34 0,32 ZA 3,57 2,36 2,24 0,12 4,6 -1,03 GA 3,58 1,86 1,81 -0,05 3,67 -0,09 PA 4,77 2,54 2,28 0,26 4,82 -0,05 MC 4,11 2,55 2,52 0,03 5,07 -0,96 SS 0,49 1,6 1,43 0,17 3,03 -2,54 AD 4,12 1,9 1,82 0,08 3,72 0,4 AR 4,51 2,53 2,81 -0.28 5,34 -0,83 X 3,64 1,98 1,92 0,07 3,90 -0,26

AS 1,23 0,51 0,56 0,15 1,05 0,9279 Max 0,49 0,95 0,74 -0,26 1,69 -2,54 Min 4,96 2,55 2,81 0,26 5,34 0,67

PUA –average unit power for jumping on both legs, PUD – average unit power for the left leg, PUS –average unit power for the left leg

CVS Less than3 3 – 3,5 Greater than 3,5

Frequency 0 0 12

CVE Great value Small value

Frequency 11 1

154


force in particular, should be done gradually throught general and specific repetitive execises with a grade, which will lead to the improving of the unit power values and will solve many of the imbalances from the process of training of the judoka athletes aged 11-12 years old.

References

1. BOMPA, T. O. (2008). Teoria și metodologia antrenamentului, Periodizarea. Curtea de Argeș: Tana;

2. BOMPA, T. O. (2003). Performanța în jocurile sportive. București: Ex Ponto;

3. DELIU, D. (2008). Antrenamentul Sportiv în Disciplinele de Combat. Editura: Bren, București;

4. HANTĂU, L. (2005). Judo - instruire şi antrenament. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică;

5. http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf HILLERIN, J.P. Despre proba Miron Georgescu modificată. 2011.07.22.

STUDIU PRIVIND MANIFESTAREA FORŢEI EXPLOZIVE LA SPORTIVII DIN JUDO DE 14-16 ANI

Sava Mihai-Adrian1 1Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau, Calea Mărășești, 157, 600115, România

Cuvinte cheie: desprinderi pe verticală, parametri energetici, parametri de control.

Rezumat

Prin această cercetare am urmărit să evaluăm parametrii energetici și de control ai grupului studiat și să oferim soluții de dezvoltare a acestora care să vină în ajutorul antrenorilor și sportivilor din judo cu vârste cuprinse între de 14-16 ani. Pentru buna desfășurare a acestei cercetări am folosit următoarele metode: studierea materialului bibliografic, observația și experimentul, metoda statistico-matematică. Testarea a constat în aplicarea testului Miron Georgescu. Subiecţii sunt 12 sportivi, de la CSS Oneşti secţia de judo în vârstă de 14-16 ani, care practică acest sport de cel puţin 2 ani. În judo se pot întâlni contracții statice, în cadrul tehnicilor de fixare, strangulare și luxare, cât și contracții dinamice în procedeele de aruncare. Manifestările statice ale forței se caracterizează prin încordări maxime ale musculaturii în poziții fixe, pe când contracția dinamica se caracterizează prin mare viteza de execuție, gradul de încordare musculara putând fi mic, mijlociu sau maxim.

1. Introducere Importanţa forţei explozive în judo reiese din execuţia fiecărui procedeu

155


tehnico-tactic. Unul din aspectele esenţiale din judo îl reprezintă aplicarea unui procedeu, pe care oponentul trebuie să îl contracareze punându-şi astfel în valoare aptitudimile psihomotrice motrice dobândite prin antrenament. (Deliu, 2008)

Forţa se manifesta în mod diferit în timpul angajărilor la judo. Astfel se întâlnesc contracţii statice, în cadrul tehnicilor de fixare, strangulare şi luxare, şi contracţii dinamice în procedeele de aruncare. Manifestările statice ale forţei se caracterizează prin încordări maxime ale musculaturii în poziţii fixe, pe când manifestările dinamice se caracterizează prin contracţii rapide, iar gradul de încordare musculara este mic, mijlociu şi maxim. (Hantau, 2003).

În anul 1953, dr. Miron Georgescu publică în revista „Cultura fizica si sport” forma originală a modalităţii testării calităţilor motrice.

Acest test de apreciere, este cunoscut sub numele proba celor „15 sărituri” iar aprecierea are la bază metoda „Miron Georgescu modificată”. (http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf).

Sportivii cu vârste cuprimse între 14-16 ani au posibilitatea de a-şi îmbunătăţi forţa explozivă prin cunoaşterea şi evaluarea parametrilor energetici şi de control.

2. Material și metode Prin această cercetare am urmărit să evaluăm parametrii energetici şi de

control ai grupului studiat şi să oferim soluţii de dezvoltare a acestora care să vină în ajutorul antrenorilor şi sportivilor judoka în vârstă de 14-16 ani. (Bompa, 2003, 2008). Metodele folosite în cadrul acestei cercetări au fost: studiu materialului bibliografic, observaţia, experimentul, metoda testelor, metoda statistic-matematică. Experimentul propriu-zis a constat în aplicarea probei „Miron Georgescu - modificată”. Aceasta probă scoate în evidenţă resursele generale de natură energetică ale unui sportiv, pornind de la ideea că membrele inferioare sunt folosite în orice ramura de sport, iar săriturile pe doua picioare şi pe câte un picior sunt mişcări naturale. Testarea a fost efectuată cu ajutorul unei plăci senzoriale mai exact cu ajutorul metodei, pe o instalaţie formată dintr-o placă senzorială, un soft şi calculator. Softul are rolul de a transmite datele de la placă la calculator.

Testarea constă în executarea a 3 serii de câte "15 sărituri pe verticală", cu condiţia realizării, în fiecare săritură, a înălţimii maxime de desprindere şi a unui timp minim de contact cu solul (de unde şi notaţia MGM-15 - proba "Miron Georgescu Modificată - cu 15 sarituri").

Prima serie de sarituri se executa pe ambele picioare. În a doua serie săriturile se execută pe piciorul drept, iar seria a treia se execută pe piciorul stâng, cu pauze date de viteza de prelucrare a datelor de catre calculator (30" –1’). (http://www.donnamaria.ro/suport/Aplic/MGeorgescu/despre_proba_mgm.pdf).

Subiecţii experimentului sunt 12 sportivi, de la CSS Oneşti secţia de judo în vârstă de 14-16 ani, care practică acest sport de cel puţin 2 ani. (Tab. 1)

Din prezentarea datelor şi ca urmare a calculării mediei şi a abaterii standard pentru sportivii incluşi în testare se pot observa următoarele aspecte:

- vârsta este cuprinsă între 14-16 ani;

156




- înălţimea este cuprinsă între 1,34 – 1,80 m; - greutate corporală este cuprinsă între 34 -790 kg; - abaterea standard are valoarea de 1, 0.128, 15 valori ce subliniază

omogenitate bună; - vechimea în judo este între 2 şi 5 ani.

Tabel 1. Caracteristicile grupului testat

* X =medie ; MAX=maxim; AS = abatere standard; MIN = minim

3. Rezultate și discuții În urma prelucrării datelor s-au desprins o serie de aspecte, evidenţiate în

tabelele 2, 3 şi 4. Puterea unitară medie (PU) are valori cuprinse între 2,19 şi 4,09

W/kg.corp pentru desprinderea pe ambele picioare, între 0,74şi 2,81 W/kg.corp pentru desprinderea pe piciorul stâng, între 0,95 şi 2,95W/kg.corp pentru desprinderea pe piciorul drept şi valoarile medii de 3,67 W/kg corp, 1,92 W/kg.corp şi respectiv 1,98 W/kg.corp.

Înălţimea medie de zbor (H_zbor) are valori cuprinse între 0,14 şi 0,39 cm şi o valoare medie de 0,29 cm la desprinderea pe ambele picioare, între 0,4 şi 0, 21 cm cu o medie de 0,12 cm la desprinderea pe piciorul stâng, între 0,05 şi 0,20 cu o valoare medie de 0,13 la desprinderea pe piciorul drept.

Timpi pe sol (V_rep) au valori cuprinse între 0,19 şi 0,34 secunde şi valoare medie de 0,24 secunde la desprinderea pe ambele picioare, între 0,23 şi 0,41 secunde cu o medie de 0,32 secunde la desprinderea pe piciorul stâng, între 0,27 şi 0,38 secunde, cu o medie de 0,32 la desprinderea pe piciorul drept.

Numele Vârsta Înălţime Greutate Practică în judo CC 14 1,70 53,00 3 BR 14 1,68 48,00 2 AC 14 1,75 61,00 2 RT 14 1,54 72,00 3 BA 14 1,34 34,00 2 DT 14 1,76 73,00 2 AF 15 1,58 43,00 5 BA 15 1,60 44,00 4 SS 15 1,77 55,00 4 AA 15 1,61 58,00 4 DV 15 1,70 52,00 2 LV 16 1,80 90,00 3 X 14,58 1,652 56,92 3

AS 1 0,128 15 1 MAX 16 1,80 90 4 MIN 14 1,34 34 2

157


Tabel 2. Indicatorii de apreciere în proba de desprinderea pe verticală pe două

picioare la sportivii judoka

Tabel 3. Indicatorii de apreciere în proba de desprinderea pe verticală pe piciorul

stâng la sportivii judoka

Numele PU H_zbor V_rep CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp

CC 2,31 0,16 0,32 6,89 7,95 0,28 0,19 2,57 8 2,73 BR 1,6 0,1 0,36 8,92 4,01 0,34 0,14 1,96 9 1,98 AC 1,62 0,09 0,31 4,94 4,54 0,29 0,11 1,87 2 1,9 RT 0,74 0,04 0,32 6,64 8,76 0,27 0,05 0,86 1 1,01 BA 1,8 0,11 0,31 13,61 9,74 0,25 0,15 2,26 10 2,41 DT 2,24 0,15 0,32 4,06 7,8 0,29 0,17 2,37 7 2,58 AF 1,81 0,11 0,29 5,57 6,24 0,25 0,13 2,09 2 2,19 BA 2,28 0,18 0,41 5,21 6,44 0,38 0,21 2,5 8 2,65 SS 2,52 0,17 0,29 7,47 7,09 0,26 0,21 2,95 2 3,1 AA 1,43 0,08 0,31 3,37 6,06 0,28 0,09 1,59 6 1,65 DV 1,82 0,09 0,23 7,61 49,12 0,02 0,12 3,32 12 3,6 LV 2,81 0,21 0,34 8,8 12,41 0,29 0,27 3,37 5 3,44 X 1,92 0,12 0,32 6,92 10,85 0,27 0,15 2,31 6,00 2,44

AS 0,56 0,049

0,042

2,74 12,26 0,0861

0,060

0,72 3,618

0,749 Max 0,74 0,04 0,23 3,37 4,01 0,02 0,05 0,86 1,00 1,01 Min 2,81 0,21 0,41 13,61 49,12 0,38 0,27 3,37 12,00 3,60

Numele PU H_zbor V_rep CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp CC 4,96 0,38 0,20 2,72 9,10 0,17 0,41 5,24 6,00 5,37 BR 3,51 0,27 0,29 3,57 15,13 0,23 0,31 3,90 2,00 4,12 AC 4,21 0,29 0,20 1,61 9,06 0,19 0,32 4,49 4,00 4,52 RT 2,22 0,14 0,28 4,39 10,05 0,25 0,16 2,48 10,00 2,56 BA 3,66 0,25 0,22 3,45 9,48 0,20 0,29 4,14 2,00 4,16 DT 3,57 0,30 0,34 3,43 12,10 0,26 0,34 4,05 5,00 4,28 AF 3,58 0,25 0,24 5,51 10,21 0,21 0,29 3,96 7,00 4,11 BA 4,77 0,39 0,25 3,82 4,99 0,22 0,45 5,28 10,00 5,37 SS 4,11 0,29 0,22 5,78 9,73 0,19 0,35 4,53 10,00 4,75 AA 0,49 0,24 0,24 3,78 7,93 0,22 0,28 3,77 10,00 3,88 DV 4,12 0,28 0,19 5,12 6,69 0,17 0,32 4,55 3,00 4,60 LV 4,51 0,35 0,24 3,55 7,19 0,20 0,39 4,92 6,00 4,96 X 3,64 0,29 0,24 3,89 9,31 0,21 0,33 4,28 6,25 4,39

AS 1,23 0,06762 0,0433 1,174 2,616 0,02843 0,0738 0,76 3,1659 0,754 Max 0,49 0,14 0,19 1,61 4,99 0,17 0,16 2,48 2,00 2,56 Min 4,96 0,39 0,34 5,78 15,13 0,26 0,45 5,28 10,00 5,37

* Putere unitara medie (PU), Inaltime medie de zbor (H_zbor), Medie timpi de sol (V_rep), Coeficient de variabilitate energetica (CVE), Coeficient de variabilitate structurala (CVS), Timp minim de sol (TSOLm), Inaltime maxima (HMax), Putere unitara maxima realizata (PMr) ,Saritura cu puterea unitara maxima realizata (S.PMr). Putere unitara maxima posibila (PMp)

158


Tabel 4. Indicatorii de apreciere în proba de desprinderea pe verticală pe piciorul

drept la sportivii judoka

Numele PU H_zbor V_rep CVE CVS TSOLm HMax PMr S.PMr PMp

CC 2,41 0,17 0,32 9,12 8,76 0,28 0,22 2,96 5 3,08 BR 1,64 0,11 0,38 6,47 9,31 0,34 0,14 1,93 5 2,02 AC 1,92 0,11 0,29 4,67 6 0,26 0,13 2,18 3 2,22 RT 0,95 0,05 0,34 13,87 10,5

0,26 0,07 1,15 3 1,37

BA 1,54 0,1 0,35 13,85 5,98 0,32 0,14 2,03 5 2,04 DT 2,36 0,17 0,35 4,32 6,93 0,3 0,2 2,66 3 2,84 AF 1,86 0,11 0,27 4,5 5,07 0,25 0,12 2,07 2 2,15 BA 2,54 0,2 0,38 8,28 7,64 0,33 0,24 2,92 9 3,09 SS 2,55 0,16 0,28 5,2 6,35 0,26 0,19 2,81 5 2,89 AA 1,6 0,1 0,32 5,82 6,68 0,27 0,12 1,85 11 2,04 DV 1,9 0,11 0,28 6,85 7,3 0,25 0,14 2,23 1 2,34 LV 2,53 0,17 0,31 6,71 4,19 0,29 0,21 2,89 8 2,91 X 1,98 0,13 0,32 7,47 7,07 0,28 0,16 2,31 5,00 2,42

AS 0,51 0,0430

0,0382 3,323 1,80

0,0317

0,05

0,55 2,98

0,53 Max 0,95 0,05 0,27 4,32 4,19 0,25 0,07 1,15 1,00 1,37

Min 2,55 0,20 0,38 13,87 10,5

0,34 0,24 2,96 11,0

3,09

Coeficientul de variabilitate energetică (CVE) are valori cuprinse între 1,61 şi 5,78 secunde cu o valoare medie de 3,89 pentru ambele picioare, între 3,37 şi 13,61 cu o valoare medie de 6,92 la desprinderea pe piciorul stâng , între 4,32-13,87 cu o medie de 7,47 la desprinderea pe piciorul drept.

Coeficientul de variabilitate structurală (CVS) are valori cuprinse între 4,99 şi 15,13 cu o valoare medie de 9,31 pentru ambele picioare, între 4,01 şi 49,12 cu o valoare medie de 10,85 la desprinderea pe piciorul stâng, între 4,19 şi 10,57 cu o medie de 7,07 la desprinderea pe piciorul drept.

Timp minim pe sol (TSOLm) are valori cuprinse între 0,17 şi 0,26 secunde cu o valoare medie de 0,21 secunde la desprinderea pe ambele picioare, între 0,02 şi 0,38 secunde cu o medie de 0,27 secunde la desprinderea pe piciorul stâng, între 0,25 şi 0,34 secunde cu o medie de 0,28 secunde la desprinderea pe piciorul drept.

Înălţimea maximă (HMax) are valori cuprinse între 0,16 şi 0,45 cm cu o valoare medie de 0,33 cm la desprinderea pe ambele picioare, între 0,05 şi 0,27 cm cu o medie 0,15 cm la desprinderea pe piciorul stâng, între 0,007 şi 0,24 cu o valoare medie de 0,16 la desprinderea pe piciorul drept.

Putere unitară maximă realizată (PMr) are valori cuprinse între 2,48 şi 5,28 W/kg.corp cu o valoare medie de 4,28 W/kg corp pentru ambele picioare, între 0,86 şi 3,37 W/kg.corp cu o medie de 2,31 W/kg.corp la desprinderea pe piciorul stâng, între 1,15 şi 2,96 W/kg.corp cu o valoare medie de 2,31 W/kg.corp la desprinderea pe piciorul drept.

Săritură cu puterea unitară maxim realizată (S.PMr) are valori cuprinse

159


între 2 şi 10 W/kg.corp cu o valoare medie de 6,25 W/kg corp pentru ambele picioare, între 1 şi 12 W/kg corp cu o medie de 6 W/kg corp la desprinderea pe piciorul stâng, între 1 şi 11 W/kg corp cu o medie de 5 W/kg la desprinderea pe piciorul drept.

Putere unitară maximă posibilă (PMp) are valori cuprinse între 2,56 şi 5,37 W/kg.corp, cu o valoare medie de 4,39 W/kg corp pentru ambele picioare, între 1,01 şi 3,60 W/kg.corp cu o medie de 2,44 W/kg.corp la desprinderea pe piciorul stâng, între 1,37 şi 3,09 W/kg.corp cu o valoare medie de 2,42 W/kg.corp la desprinderea pe piciorul drept.

Tabel 5. Parametrii energetici în urma celor trei probe ale Testării Miron Georgescu - modificată la sportivii din judo

4. Concluzii Din analiza datelor prezentate se desprind următoarele concluzii: Ipoteza conform căreia există posibilitatea îmbunătăţirii forţei explozive

pe baza cunoaşterii parametrilor energetici şi de control a fiecărui sportiv s-a confirmat.

Diferenţele privind posibilităţile funcţionale ale organismului conduc la ideea că fiecare antrenament trebuie să fie individualizat şi bine planificat.

Perfecţionarea aptitudinilor psiho motrice în general, şi a forţei explozive în special trebuie să se facă treptat prin exerciţii generale şi specifice cu un anumit grad de repetitivitate, ceea ce va conduce la îmbunătăţirea valorilor puterii unitare care va rezolva acele dezechilibre apărute în procesul de pregătire sportivă.

Numele PUA PUD PUS PUD - PUS

PUD + PUS PUA- PUD+PUS

MA 4,96 2,41 2,31 0,1 4,72 0,24 CD 3,51 1,64 1,6 0,04 3,24 0,27 JR 4,21 1,92 1,62 0.3 3,54 0,67 OA 2,22 0,95 0,74 0,21 1,69 0,53 DA 3,66 1,54 1,8 -0,26 3,34 0,32 ZA 3,57 2,36 2,24 0,12 4,6 -1,03 GA 3,58 1,86 1,81 -0,05 3,67 -0,09 PA 4,77 2,54 2,28 0,26 4,82 -0,05 MC 4,11 2,55 2,52 0,03 5,07 -0,96 SS 0,49 1,6 1,43 0,17 3,03 -2,54 AD 4,12 1,9 1,82 0,08 3,72 0,4 AR 4,51 2,53 2,81 -0.28 5,34 -0,83 X 3,64 1,98 1,92 0,07 3,90 -0,26

AS 1,23 0,51 0,56 0,15 1,05 0,9279 Max 0,49 0,95 0,74 -0,26 1,69 -2,54 Min 4,96 2,55 2,81 0,26 5,34 0,67

PUA –puterea unitară medie pentru ambele picioare, PUD – puterea unitară medie pentru piciorul drept, PUS – puterea unitară medie pentru piciorul stâng

160


G Y M N A S I U M


ANALYSIS OF THE MORAL-VOLITIONAL IMPLICATION IN THE TRAINING OF PERFORMANCE ATHLETES

Popescu Veronica1*

Manolachi Gabriel2 1“Al. I. Cuza” University, Iasi, Toma Cozma Street, 3, 700554, Romania

2”Dunărea de Jos”, University of Galați, Domneasca Street no.4, 800003, Romania

Keywords: education, perseverance, competition, success, self-control. Abstract

The study had an exploratory nature, aiming at preparing the moral-volitional implications in training athletes. This was done using the special survey method outlined in construction, questionnaires and their interpretation. The research aimed to highlight the importance of volitional and moral training for athletes. So we started from the consideration that, to practice a sport at a high level, athletes must, in addition to sports training and preparation needed moral will and aware of the need variables. From the research conducted, it was found that the battle with self and self-control are the drivers will educate the athlete and his morality. These issues were highlighted through the behavior of the respondents, finding that self, attitudes, behaviors are prevalent in fair play conduct sports competitions and training.

1. Introduction Mărgineanu N. (1999), in one of his studies on the structure of personality

in terms of individual differences and differences between adaptive and social integration, emphasizing that our conduct intelligence and integration opportunities depend decisively "organization culture and our intellect" and "this culture valued by intellectual organization must be seen in the behavior, not just the storage of information and knowledge" says Professor D. Salade (2000)

Moral-volitional training of the athlete is reflected in his behaviour in training and competitions. Through the behavioural manifestations within training (practice, competitions, social life), it reflects his education level, also determined by his moral-volitional side. We refer here to the moral component within the athlete’s expressions of fair-play, within the perception and application of this popularized concept, supported by all authorized bodies. The volitional component is reflected in results obtained at important competitions, by activating the will efforts in extreme situations (overcoming physiological


161

Popescu Veronica, Manolachi Gabriel / Gymnasium

obstacles, accepting the referee’s decisions, injuries, etc). The athlete training process optimization, transformation requires training in a constructive process to ensure continuity of training being directed towards mobilizing adequate human resources and potentiation Tudos, Şt. (2000).

For sport to promote its performance, educative, social and moral values, it is necessary to respect certain behavioural rules, which involve the volitional act; therefore, sport becomes a promoter of fair-play role models.

By citing Epuran, Holdevici and Scarlat, (2003, p. 59) pinpointed the following: “will is one of the basic mental processes in the human life, in the absence of which no activity would be possible; it is not present only in emotional actions, but also in directing the mental processes of knowledge and activity; it manifests itself at the level of memory, attention, thinking, of controlling the states of consciously formulated purposes and by overcoming obstacles, through effort”.

In school physical education and mostly in performance sport, will is a quality present in each phase of student training. Qualities of the will manifest themselves in the following: determination, perseverance, courage, self-control, discipline spirit – expressed in punctuality, civilized behaviour, respecting the regulations of the sports event –, wish to be better, audacity, self-trust (Scarlat, 2002, p.59).

In general terms, will is the action of satisfying the needs, for which the main stimulus is obstacle – “psychological barrier”. In sports activity, there is always an obstacle to overcome in order to attain great performance, such as previous performance, the opponent, a momentary situation in the competition/game, etc. Qualities of the will play an essential role in the athlete’s personality structure compared to non-athlete population. Athletes express power to dominate, fighting spirit, perseverance, courage, self-trust far more often than non-athletes do. Research has underlined that athletes above average show tenacity, responsibility, stability in attitude and ambition. Below average level, psychological particularities include a narrow sphere of realistic, practical and formal preoccupations. Sports activity is a heterogeneous group with differentiated manifestations, which objective is to attain great performance; the voluntary activity implies an objective, a goal, considering that the athlete must have an image of what he wants to accomplish. Will is not perceived as the science of coping with hard times and difficulties, but of finding solutions to solve them, or a rational program of overcoming them, of finding proper solutions to a situation. In sport, will is a talent, an individual skill indispensable to performance athletes.

2. Material and methods The study was conducted based mainly survey method through the

construction, application and interpretation of questionnaires after using SPSS statistical analysis, direct observation method, the study of literature.

The investigation followed the degree of moral-volitional implication in the training of performance athletes and it had an exploratory character. The study debuted by collecting the information necessary for elaborating the

162

No. 2, Vol. XVI /2015

questionnaire meant to help analyze the importance of athletes’ moral-volitional training; the questionnaire was applied to 40 athletes.

The purpose was to underline the moral-volitional implication in the training of athletes, materialized in fair-play attitudes and behaviours of athletes in training and competitions. The objective of the research was to emphasize on the importance of volitional and moral training for performance athletes. We have started from the premise that, in order to practice sport at a high level, athletes must benefit from volitional and moral training, besides the necessary sports training.

Hypothesis. He started from the premise that athletes realize the importance of involvement and moral-volitional preparation in practice by forming attitudes and moral values.

The research sample comprised 40 performance athletes, differentiated as follows: by the gender variable, the sample includes 17 female subjects and 23 male subjects; by age, the sample comprises individuals aged between 17 and 35; by sports branch, the sample includes 3 track and field athletes, 10 basketball players, 3 rowers, 10 handball players and 14 volleyball players; by experience in performance sport, the sample includes subjects with 4 to 20 years of experience in high performance sport. By level of sports performance, the sample comprises 24 players of Division A, one of Division B, 9 participants in the National League, one member of the national team and 5 members of the Olympic team.

In order to investigate the opinions of performance and high-performance athletes concerning moral-volitional training, we elaborated the questionnaire targeting the self-assessment of athletes regarding the personal level of moral-volitional training (MVT) and we analyzed the correlation between the variables moral values and self-determination.

The questionnaire comprises 14 items, 2 of which are scalar, while the rest are qualitative. In qualitative items such as “In your opinion, the regulations of the sport you practice are observed because of the following factors?” the possibility of answer varies by subjects’ perception of the phenomenon in question. This type comprises the following items: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12 and 14.

In scalar items such as “Have you ever been in the situation of giving up on a match/ a race/ an event because the referee made an incorrect decision?” the respondent had to choose between “yes”, “sometimes”, “often”, “no, I control myself and go on”. This type includes the following items: 8, 9 and 13. We conducted a statistical analysis for each item.

3. Results and Discussions We have analyzed and interpreted the results with the help of the

specialized psychological statistical software SPSS 11.0 for Windows. In order to analyze the hypothesis, we will interpret the items comprised in the questionnaire.

For item 1 (Fig.1), 52.5% chose “respecting personal principles” – indicating that athletes see morality as a personal, acquired quality; 37.5% chose

163


“respecting rules imposed by society/ community”, while 10.0% chose “respecting decisions taken by others”.

Figure 1. Graphic illustration of findings for item 1

For item 2 (Fig.2), 82.5% chose “respecting the regulation imposed by the

sports branch”, indicating that subjects’ sports behaviour are due to regulations imposed by the sports branch, while 7.5% chose “imposing my own rules”, and 5% chose “respecting the opponent” and another 5%, “all of the above”.



For item 3 (Fig.3), 45% chose “becoming better”, 37.5% chose “managing

to achieve what you want”, 10% chose “being the best at all costs”, while 7.5% chose “being better than the other”.

For item 4 (Fig.4), 52.5% chose “becoming better”, indicating that half of the respondents consider that the athlete’s struggle to succeed is mainly an inner battle; 27.5% chose defeating the opponent at all costs and by all means”, 17.5% chose “being better than the other”, while the rest of 2.5% chose “all of the above”.

I1

10.0%

37.5% 52.5%

I2

5,0%

82.5%

5.0% 7.5%

I3

37.5%

10.0%

45.0%

7.5%

164

No. 2, Vol. XVI /2015


For item 5 (Fig.5), 32.5% chose fair-play, 30% of the athletes chose

athlete’s conscience, while 25% of the subjects believe that referees are the reason; only 12.5% of the subjects believe that “all of the above” contribute to respecting the regulations of their sport.


For item 6 (Fig.6), 45% of the respondents posit that morality is educated

by “overcoming conflicting situations through self-control”; 30% believe it is done by “sharing the joy with the loved ones / respecting the opponent”, while 25% of the subjects consider that “teamwork” favours the education of morality.


For item 7 (Fig.7), 32.50% chose “inner fight in great competition efforts”

as contributing to will education, while 25% chose “all of the above”, 20%

I4

2.5%

27.5%

52.5%

17.5%

I5

12.5%

32.5%

30%

25%

I6

45%

30.0%

25.0%

165


chose “inner fight in great practice efforts” and “overcoming critical situations (injuries, depressions)”. Only 2.5% chose “other aspects” as involved in the education of will.


For item 8 (Fig.8), 42.50% chose “sometimes”, 35% of the athletes chose

“never”, 12.50% opted for “very often”, and 10% chose “often”. This means that most athletes are mentally capable of overcoming struggling moments within competitions.



For item 9 (Fig.9), 50% chose “no, I can control myself and I go on”,

22.5% of the respondents chose “yes”, 17.5% chose “sometimes”, while 10% chose “often”. This suggests that most athletes are mentally capable of getting past controversial decisions of referees.

For item 10 (Fig.10), 70% chose “I control myself and respect his decision”, 25% of the athletes chose “I get mad”, while 5% chose “I want to hit

I7

2.5%

25%

20% 32.5%

20%

I8

35%

12.5% 10%

42.5%

I9

50%

10%

17.5%

22.5%

166

No. 2, Vol. XVI /2015

him”. We conclude that most respondents respect the referee’s decision, because he is the decision factor in the competition and in the athlete’s sports life. However, it is worth underlining that 30% of the subjects chose getting mad and wanting to hit the referee. This suggests that better intellectual and moral instruction of athletes may lead to a decrease in the percentage of athletes who would commit such acts.


For item 11 (Fig.11), 90% of the athletes chose “civilized”, 7.5% chose “I

tell him I am better than him”, while 2.5% chose “I ignore him”. Therefore, we found increased fair-play among the respondents concerning this segment of sports behaviour in competitions.



For item 12 (Fig.12), 82.50% of the subjects chose “I congratulate him” –

which shows the athletes’ fair-play; 10% chose “I do not talk to anybody”, while

I10

70%

5%

25%

I11

7.5% 2.5%

90.0%

I12

10%

7.5%

82.5%

167


7.50% chose “I am very mad and I act as such”. The answers to this item consolidate the findings for the previous item, indicating that fair-play is dominant among performance athletes.

For item 13 (Fig.13), 37.5% chose “75%”, 27.5% chose “50%” and “100%”. The athletes posit that, in moral-volitional training, not only the coach, but also the athlete must participate.



For item 14 (Fig.14), 27.50% believe that morality and will is educated by

“forcing yourself to overcome performance obstacles”; 20% posit that it is possible by “becoming aware of your activity”, while 15% consider that “all of the above” contribute to this process. Moreover, 12.50% believe that “creating problem-situations in training”, “knowing the principles of life” (10%) and “knowing the competition regulations” (2.50%) are involved in educating morality and will.

4. Conclusions Through its orientating and preparing functions, moral-volitional training

has a crucial role in shaping the athlete’s personality structure, thus making him valorise and improve his capabilities.

This research on the self-assessment of moral-volitional training found that, through their aspirations, athletes are situated in the upper part of Maslow’s pyramid of needs; will, represented by becoming better, and morality, represented by self-control, are the characteristics of our respondents.

I13

27.5%

37.5%

27.5%

7.5% 100%

75%

50%

25%

I14

2.5% 15.0%

20%

10% 12.5%

27.5%

12.5%

168

No. 2, Vol. XVI /2015

From the perspective of morality, we conclude that the subjects follow personal principles; however, in sports competitions, their behaviour is determined by respecting the regulations of the sport. We do underline that a more consistent and better-organized moral-volitional training would be necessary.

We found that sports regulations are observed not only because of rules imposed by competition, but also because fair-play is highly present within moral-volitional training; it is apparent in the athlete’s behaviour toward the referee and the opponent, when winning or losing, or in case of favourable/ unfavourable decisions.

Inner fight and self-control represent determining factors in the education of athlete’s will and morality. This is apparent in the behaviour of our respondents; we found self-control and respecting the referee’s decision dominant in sports behaviour.

This analysis found that athletes are aware of the need of moral-volitional training and of the great role played by the coach in training and in competitions. Therefore, after becoming aware of their activity, athletes construct their deep personality, by educating morality and will. Motivation plays an important role in the training of athletes, in their need to become someone, to achieve success.

Preliminary research shows that our hypothesis is confirmed; statistical results show the importance of moral-volitional training in the education of performance athletes.

References 1. EPURAN, M. (2001). Psihologia sportului de performanță – teorie şi

practică, București: Editura Fest; 2. EPURAN, M., HOLDEVICI, I., TONIŢA, F. (2001). Psihologia sportului

de performanță, București: Editura Fest; 3. MĂRGINEANU, N. (1999). Conduita umană, București: Editura Ştiinţifică 4. SALADE, D. (2000). Dimensiuni ale educaţiei, București: Editura Didactică

şi Pedagogică, R.A.; 5. SCARLAT, M. B., SCARLAT, E. (2003). Educație fizică și sport,

București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.; 6. TÜDÖS, Ş. (2000). Criterii psihologice în fundamentarea şi structurarea

pregătirii sportive, București: Editura Paideia.

169


ANALIZA PRIVIND IMPLICAREA MORAL-VOLITIVĂ ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIVILOR DE PERFORMANȚĂ

Popescu Veronica1 Manolachi Gabriel 2

1Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, Str.Toma Cozma , nr.3, 700554, România 2 Universitatea “Dunărea de Jos” din Galati, Str. Domnească nr. 4, 800003,România

Cuvinte cheie: Educație, perseverență, competiție, succes, stăpânire de sine.

Rezumat

Studiul realizat, a avut un caracter exploratoriu, urmărindu-se implicațiile pregătirii moral-volitive în antrenamentul sportivilor de performanță. Aceasta s-a realizat, utilizând în special metoda anchetei, reliefată în construirea, aplicarea chestionarelor și interpretarea acestora. Cercetarea a avut ca obiectiv, evidenţierea importanţei pregătirii volitive şi morale pentru sportivii de performanţă. Astfel, s-a plecat de la considerentul că, pentru a practica un sport la un nivel înalt, sportivii trebuie să beneficieze, pe lângă pregătirea sportivă necesară şi de pregătire moral-volitivă şi să conştientizeze necesitatea acestor variabile. În urma cercetării realizate, s-a constatat că lupta cu sinele şi stăpânirea de sine reprezintă factorii determinanţi în educarea voinţei sportivului, cât şi a moralităţii acestuia; aceste aspecte s-au evidenţiat prin prisma comportamentului subiecţilor chestionaţi, constatând că autocontrolul, atitudinile, comportamentul fair-play sunt predominante în conduita sportivă în competiţii şi în antrenament.

1. Introducere

N. Mărgineanu (1999), într-unul din studiile sale privind structura personalităţii sub aspectul diferenţelor individuale şi deosebirile dintre capacităţile adaptative şi de integrare socială, sublinia că inteligenţa conduitei noastre şi şansele integrării depind în mod hotărâtor „de organizarea culturii şi intelectului nostru” iar „această cultură valorificată prin organizare intelectuală trebuie să se vadă în comportament, nu doar în stocările de informaţii şi cunoştinţe” susţine şi profesorul D. Salade (2000)

Pregătirea moral-volitivă a sportivului se reflectă prin conduita sa în antrenament şi competiţii, iar prin manifestările comportamentale în cadrul pregătirii sale (antrenament, competiţii, viaţă socială) reflectă nivelul său de educaţie determinat și de latura moral-volitivă. Ne referim la componenta morală care apare în spiritul de fair-play al sportivului, în perceperea şi aplicarea acestui concept mediatizat şi susţinut de toate organele abilitate. Componenta volitivă se reflectă în rezultatele obţinute în competiţiile de nivel înalt, prin activarea eforturilor de voinţă în situaţii limită (depăşirea unor obstacole fiziologice, acceptarea deciziilor luate de arbitru, accidentări, etc.). Astfel, optimizarea procesului de pregătire al sportivului, necesită transformarea antrenamentului într-un proces constructiv care să asigure continuitatea formării

170

No. 2, Vol. XVI /2015

lui, fiind îndreptat spre mobilizarea şi potenţializarea corespunzătoare a resurselor umane (Tüdös, 2000).

Pentru ca sportul să-și promoveze valorile performanțiale, educative, sociale, morale se impun respectarea unor reguli comportamentale care pot fi atinse numai cu ajutorul actului volitiv, astfel, sportul să devină un promotor de modele în spiritul fair-play-ului.

Scarlat, citându-i pe Epuran şi pe Holdevici, (2003, p. 59) spunea că „voinţa este unul dintre procesele psihice de bază ale vieţii omului fără de care nu se poate desfăşura nici un fel de activitate; ea nu este prezentă numai în acţiunile afective, ci şi în dirijarea proceselor psihice ale cunoaşterii şi activităţii, manifestându-se la nivelul memoriei, atenţiei, gândirii sau al stăpânirii stărilor unor scopuri conştient formulate şi prin depăşirea unor obstacole, depăşire realizată prin efort”.

În educaţia fizică şcolară şi mai ales în sportul de performanţă, voinţa este o calitate prezentă în fiecare etapă a formării elevului. Calităţile voinţei sunt concretizate în diferite modalităţi de manifestare a ei: hotărârea, perseverenţa, curajul, stăpânirea de sine, spiritul de disciplină manifestat prin punctualitate, comportament civilizat, respectarea regulamentului impus de proba sportivă; dorinţa de autodepăşire, dârzenia, încrederea în forţele proprii (Scarlat, 2002, p.59).

Sub aspect general, voinţa este acţiunea de satisfacere a trebuinţelor, pentru care stimulul principal îl constituie obstacolul – „bariera psihologică”. În activitatea sportivă este prezent în permanenţă un obstacol ce urmează a fi învins pentru a atinge marea performanţă – performanţa anterioară, adversarul, o situaţie de moment din competiție/joc, etc. Calităţile de voinţă ocupă un loc primordial în structura personalităţii sportivului în comparaţie cu populaţia nesportivă. La sportivi se manifestă mai frecvent capacitatea de a domina, combativitatea, perseverenţa, curajul, încrederea în forţele proprii. Cercetările evidenţiază că la sportivii peste nivelul mediu se manifestă tenacitatea, responsabilitatea, stabilitatea în atitudine şi ambiţia. Sub nivelul mediu, ca particularităţi psihologice, se manifestă o sferă îngustă de preocupări cu caracter realist, practic şi formal. Activitatea sportivă este o grupare eterogenă cu manifestări diferenţiate, a cărui obiectiv este tendinţa de a realiza marea performanţă; activitatea voluntară presupune un obiectiv, un scop, fiind necesar ca sportivul să aibă o imagine a ceea ce are de îndeplinit. Voinţa nu este percepută ca o ştiinţă de a suporta greutăţile şi dificultăţile, ci găsirea soluţiilor de a le rezolva, un program raţional de a le învinge, găsirea soluţiilor adecvate la situaţia creată. În sport, voinţa este un talent, o calitate individuală indispensabilă sportivilor de performanţă.

2. Material şi metode Studiul a fost realizat având la bază, în principal, metoda anchetei prin

construirea, aplicarea şi interpretarea chestionarelor în urma analizei statistice utilizând programul SPSS, metoda observaţiei directe, studiul bibliografic de specialitate.

171


Cercetarea a urmărit gradul de implicare moral-volitivă în antrenamentul sportivilor de performanță și a avut un caracter exploratoriu. Studiul a debutat prin culegerea informaţiilor privind construirea chestionarului care vizează analiza importanţei pregătirii moral-volitive a sportivilor și care a fost aplicat pe un număr de 40 de sportivi.

Scopul cercetării a vizat reliefarea gradului de implicare moral-volitivă în pregătirea sportivilor, concretizată în atitudinile şi comportamentele fair-play ale sportivilor în antrenament și în competiții.

Cercetarea a avut ca obiectiv, evidenţierea importanţei pregătirii volitive şi morale pentru sportivii de performanţă. S-a plecat de la considerentul că, pentru a practica un sport la un nivel înalt, sportivii trebuie să beneficieze, pe lângă pregătirea sportivă necesară şi de pregătire volitiva şi morală;

Ipoteza. S-a plecat de la premiza că sportivii de performanţă conştientizează implicarea şi importanța pregătirii moral-volitive în antrenament, prin formarea atitudinilor și valorilor morale.

Lotul de cercetare a inclus un număr de 40 de sportivi de performanţă, diferențiați prin următoarele repere: în funcţie de variabila gen, lotul include 17 subiecţi de gen feminin şi 23 de gen masculin; în funcţie de vârstă, lotul are o distribuţie echilibrată incluzând subiecţi cu vârsta cuprinsă între 17 şi 35 de ani; în funcţie de ramura sportivă practicată, lotul include 3 atleţi, 10 jucători de baschet, 3 canotori, 10 jucători de handbal şi 14 jucători de volei; în funcţie de numărul de ani în care au practicat sportul de performanţă, lotul include subiecţi care sunt angajaţi în performanța sportivă de înalt nivel de la 4 până la 20 de ani; în funcţie de nivelul performanţei sportive, lotul cuprinde 24 de jucători din Divizia A, unul din Diviza B, 9 participanţi în Liga Naţională, un membru al Lotului Naţional şi 5 membri ai Lotului Olimpic.

Pentru a investiga opiniile sportivilor de performanţă şi de înaltă performanţă cu privire la pregătirea moral-volitivă, am elaborat chestionarul ce vizează auto-evaluarea sportivilor în ceea ce priveşte nivelul personal al pregătirii moral-volitive (PMV) și s-a analizat corelaţia între variabilele valori morale și autodeterminare.

Chestionarul cuprinde 14 itemi în majoritate calitativi şi 2 itemi scalari. La itemii calitativi de genul “După părerea dvs., regulamentul ramurii sportive pe care o practicaţi este respectat datorită următorilor factori” posibilitatea de răspuns variază în funcţie de percepţia subiecţilor asupra fenomenului prezentat. În acest gen se încadrează următorii itemi: 1, 2, 3, 4, 5,6, 7, 10, 11, 12, 14.

La itemii scalari de genul “Aţi fost pus în situaţia de a renunţa să finalizaţi un meci / o cursă / o probă sportivă din motivul că decizia arbitrului a fost una incorectă?” posibilitatea de răspuns este “da”, “uneori”, “des”, “nu, mă stăpânesc şi merg mai departe”. În acest gen se încadrează următorii itemi: 8, 9, 13. Analiza statistică s-a realizat pe fiecare item în parte.

3. Rezultate și discuţii Analiza şi interpretarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programului

172

No. 2, Vol. XVI /2015

specializat de statistică psihologică SPSS 11.0 for Windows. Pentru a analiza ipoteza, vom interpreta itemii care compun chestionarul.

La itemul 1 (Fig.1), 52,5% au bifat „respectarea unor principii personale” – ceea ce indică faptul că sportivii privesc moralitatea ca pe o caracteristică personală însuşită – 37,5% au optat pentru „respectarea unor reguli impuse de societate / comunitate”, iar 10,0% au bifat opţiunea „respectarea unor decizii luate de alţii”.

Figura 1. Ilustrarea grafică a rezultatelor de la itemul 1


La itemul 2 (Fig.2), 82,5% au bifat „respectarea regulamentului impus de

ramura sportivă”, ceea ce indică faptul că subiecţii au o conduită sportivă datorită regulamentului impus de ramura sportivă, în timp ce 7,5% au optat pentru „impunerea unor reguli proprii”, iar câte 5% au bifat „respectarea adversarului” şi, respectiv, opţiunea „toate”.


La itemul 3 (Fig.3), 45% au bifat „a se depăşi pe sine”, 37,50% au optat

pentru „a reuşi să înfăptueşti ceea ce-ţi doreşti”, 10% au bifat „a fi cel mai bun cu orice preţ”, iar 7,50% au bifat „a fi mai bun decât celălalt”.

I3

37.5%

10.0%

45.0%

7.5%

I2

5,0%

82.5%

5.0% 7.5%

I1

10%

37.5% 52.5%

173



La itemul 4 (Fig.4), 52,5% au bifat „autodepăşire” ceea ce indică faptul că

jumătate din cei chestionaţi consideră că lupta se produce în interiorul sportivului pentru a obţine rezultatul dorit; 27,5% au bifat „a învinge adversarul cu orice scop şi prin orice mijloace”, 17,5% au optat pentru „a-l depăşi pe celălalt”, iar restul de 2,5% au bifat „toate”.


La itemul 5 (Fig.5), 32,5% au considerat că aceasta se datorează spiritului

de fair-play, 30% dintre sportivi considerând că aceasta se datorează conştiinţei sportivului, în timp ce 25% dintre subiecţi sunt de părere că arbitri sunt cauza acestui lucru şi numai12,5% dintre subiecţi sunt de că „toate” acestea concură la respectarea regulamentului ramurii sportive practicate.


I6

45%

30%

25%

I5

12.5%

32.5%

30%

25%

I4

2.5%

27.5%

52.5%

17.5%

174

No. 2, Vol. XVI /2015

La itemul 6 (Fig.6), 45% dintre cei chestionaţi consideră că moralitatea se educă prin „depăşirea unor situaţii conflictuale prin stăpânire de sine”, 30% fiind de părere că aceasta se realizează prin „împărtăşirea bucuriei cu cei apropiaţi / respectarea adversarului”, iar 25% dintre subiecţi au considerat că „lucrul în echipă” favorizează educarea moralităţii.

La itemul 7 (Fig.7), 32,50% au considerat că „lupta cu sinele în eforturile mari din competiţii” duce la educarea voinţei, pentru acelaşi lucru 25% bifând „toate”, iar 20% optând pentru „lupta cu sinele în eforturile mari din cadrul antrenamentelor” respectiv „depăşirea unor situaţii critice (accidentări, depresii)”. Doar 2,5% au bifat „alte aspecte” ca fiind implicate în educarea voinţei.


La itemul 8 (Fig.8), 42,50% au bifat „uneori”, 35% dintre sportivi au bifat

„niciodată”, 12,50% au ales „foarte des”, iar 10% au bifat „des”. Aceasta înseamnă că majoritatea sportivilor beneficiază de o forţă mentală capabilă să-i ajute să depăşească momentele de cumpănă din competiţii.


La itemul 9 (Fig.9), 50% au bifat „nu, mă stăpânesc şi merg mai departe”,

22,5% dintre cei chestionaţi au bifat „da”, 17,5% au bifat „uneori”, iar 10% au bifat „des”. Aceasta înseamnă că majoritatea sportivilor beneficiază de o forţă mentală capabilă să-i ajute să depăşească deciziile controversate ale unor arbitri.

I8

35%

12.5% 10%

42.5%

I7

2.5%

25%

20% 32.5%

20%

175



La itemul 10 (Fig.10), 70% „mă stăpânesc şi-i respect decizia”, 25% dintre

sportivi au bifat „mă enervez”, iar 5% au optat pentru „vreau să-l lovesc”. Constatăm că majoritatea celor chestionaţi se supun deciziilor arbitrului, datorită faptului că acesta are putere de decizie în competiţie şi în viaţa sportivă a celui implicat (sportivul), totuşi nu trebuie pierdut din vedere faptul că 30% dintre subiecţii anchetaţi au ales ca variante de răspuns enervarea şi chiar lovirea arbitrului. Acest lucru ne duce cu gândul că o educaţie intelectuală şi morală mai bine făcută sportivilor ar putea duce la scăderea procentului sportivilor care s-ar putea deda la astfel de acte.


La itemul 11 (Fig.11), 90% dintre sportivii chestionaţi au bifat „civilizat”,

7,50% au bifat „îi spun că sunt mai bun decât el”, iar 2,50% au bifat „îl ignor”. Constatăm că se evidenţiază un spirit de fair-play crescut în rândul celor chestionaţi la acest segment al comportamentului sportiv din competiţii.


I11

7.5% 2.5%

90%

I10

70%

5%

25%

I9

50%

10%

17.5%

22.5%

176

No. 2, Vol. XVI /2015

La itemul 12 (Fig.12), 82,50% dintre subiecţi au bifat „îl felicit” – ceea ce semnifică prezenţa spiritului de fair-play în educaţia sportivilor – 10% au bifat „nu vorbesc cu nimeni”, iar 7,50% au bifat „sunt foarte nervos şi mă manifest ca atare”. Răspunsurile la acest item întăresc concluziile itemului precedent, adică faptul că fair-play-ul este prezent într-o mare măsură printre sportivii de performanţă.


La itemul 13 (Fig.13), 37,5% au bifat „75%”, 27,5% au bifat „50%”

respectiv „100%”. Constatăm că sportivii consideră că, la pregătirea moral-volitivă nu participă numai antrenorul ci şi cel care se supune pregătirii sportive.



La itemul 14 (Fig.14), 27,50% au considerat că moralitatea şi voinţa se

educă prin “impunerea depăşirii unor obstacole performanţiale”, 20% fiind de

I14

2.5% 15.0%

20%

10% 12.5%

27.5%

12.5%

I13

27.5%

37.5%

27.5%

7.5% 100%

75%

50%

25%

I12

10%

7.5%

82.5%

177


părere că aceasta se realizează “prin conştientizarea activităţii desfăşurate”, iar 15% considerând că “toate” elementele menţionate de noi contribuie la acest proces. Alţi subiecţi, 12,50%, consideră “crearea unor situaţii problemă în antrenament”, respectiv “cunoaşterea principiilor de viaţă” (10%) şi “cunoaşterea regulamentului de concurs” (2,50%) ca fiind implicate în educarea moralităţii şi a voinţei.

4. Concluzii Pregătirea moral-volitivă are un rol însemnat în formarea structurii

personalităţii sportivului, determinând dezvoltarea şi valorificarea capacităţilor acestuia prin funcţiile sale orientative şi preparatorii.

În urma realizării cercetării privind autoevaluarea nivelului de pregătire moral-volitivă se constată că sportivii, prin aspiraţiile lor, se încadrează în treapta superioară a piramidei necesităţilor elaborată de A. H. Maslow; voinţa reprezentată prin autodepăşire şi moralitatea reprezentată prin stăpânirea de sine fiind caracteristicile celor chestionaţi.

Din punct de vedere al moralităţii, concluzionăm că subiecţii chestionaţi se conduc după principii personale, însă, în competiţiile sportive, conduita lor este determinată de respectarea regulamentului ramurii sportive, cu menţiunea necesităţii unei educaţii moral-volitive mai consistente şi mai bine organizate.

Se observă că regulamentul sportiv este respectat nu numai datorită regulilor impuse de competiţie, spiritul de fair-play fiind puternic dezvoltat în cadrul pregătirii moral-volitive; acesta regăsindu-se în comportamentul sportivului faţă de arbitru şi faţă de adversar în cazul pierderii sau câştigării unui meci, a unor decizii favorabile sau nefavorabile.

Lupta cu sinele şi stăpânirea de sine reprezintă factorii determinanţi în educarea voinţei sportivului, cât şi a moralităţii acestuia. Acest lucru se evidenţiază prin prisma comportamentului subiecţilor chestionaţi, constatând că autocontrolul şi respectarea deciziei arbitrului sunt predominante în conduita sportivă.

Ca urmare a analizei efectuate s-a constatat că sportivii conştientizează necesitatea pregătirii moral-volitive şi a gradului de implicare al antrenorului în antrenament și în competiții. Astfel, conştientizarea activităţii sportive desfăşurate conduce la construirea personalităţii profunde a sportivului prin educarea moralităţii şi a voinţei, motivaţia ocupând un loc important în pregătirea sportivilor, în nevoia lor de autoafirmare / autorealizare.

Din cercetarea preliminară ipoteza noastră este confirmată, rezultatele statistice obţinute arătând importanţa educaţiei moral-volitive în pregătirea sportivilor de performanţă.

178


G Y M N A S I U M


STUDY REGARDING THE AMPLITUDE OF HEART RATE AND RESPIRATORY RATE FOR NORMAL CHILDREN AND CHILDREN WITH

MENTAL DISABILITY

Ungurean Bogdan1* Popescu Lucian2

1,2Alexandru Ioan Cuza University Iași, Toma Cozma, 3, 700554, Romania

Keywords: heart rate, respiratory rate, mental disability.

Abstract

Our aim is to evaluate the expression of heart rate frequency and respiratory frequency for normal children and for children with mental disability in order to identify the malfunctions of these physiological parameters. We started from the hypothesis that there are significant differences between children with mental disability and normal children regarding heart rate and respiratory rate at rest. We had 35 subjects for the research, grammar schools students, aged between 12 and 16, with various degrees of mental disability. We could see that there were no significant differences regarding the heart rate among the four groups. Also, the respiratory rate frequency increases at the same time with the degree of mental disability. 1. Introduction

Analyzing various types of disabilities (mental, physical, sensory, language-related or associated) requires and interdisciplinary approach using concepts from general medicine, psychiatry, neurology, psychology, pedagogue, genetics, sociology, etc. (Cozma & Gherguţ, 2000).

The handicap (often improperly used as mental handicap, in order to designate mental deficiency) is a concept covering complex phenomena. It represents the inconvenient resulted from deficiencies and invalidity (Arcan & Ciumăgeanu, 1980). The handicap is thus determined by the rapports and adaptation degree of the individual to his environment, affecting and limiting the handicapped person’s chances to exert his normal role according to his age, gender, social and cultural environment. The handicap is a disadvantage, being characterized by the discordance between the subject’s performances or state and what is expected from him as member of a community (or what he expects from himself) (Năstase, 2003, Rusu & Carantină, 1993).

Mental retardation is largely used as concepts, mainly by the Anglo-Saxon authors. The term is used to define all forms of general intellectual activity way

* Email: [email protected] / Tel.0744424746

179


Ungurean Bogdan, Popescu Lucian / Gymnasium

below the average and it is determined exclusively on the IQ basis (Ceobanu et al., 1996). We reckon the lack of heart rate and respiratory rate in the speciality literature for children with mental disability. As for Down syndrome, we underline below some of the physical, motor and functional characteristics of the subjects (Latash, 1992 Teodorescu & Bota, 2005):

- Low height; - Reduced muscle tone; - Articular hypermobility; - Mongoloid aspect of the face; - Light to moderate obesity; - Underdeveloped cardiovascular and respiratory system; - Short upper and lower limbs; - Lack of balance; - Perception difficulties; - High risk of heart diseases, leukaemia, respiratory infections, rapid

ageing; - High risk of Alzheimer for subjects over 35 years old.

Our aim is to evaluate the expression of heart rate frequency and respiratory frequency for normal children and for children with mental disability in order to identify the malfunctions of these physiological parameters. We started from the hypothesis that there are significant differences between children with mental disability and normal children regarding heart rate and respiratory rate at rest.

2. Material and methods The 35 subjects included in the research are grammar school students with

various degrees of mental disability (table 1). We mention that we had all the agreements necessary for the measurements (of the subjects, of their parents and of their units).

Table 1. Subject repartition on educational unit

No. crt. Education unit No of

subjects Age in years Degree of

disability 12 - 14 14 - 22 1. “G. Ibrăileanu” High-school, Iaşi 10 9 1 No disability

2. “Sf. Andrei” School Group, Gura Humorului 10 6 4 Mild mental

disability

3. “Laurenţia Ulici” Children Institution, Gura Humorului 10 2 8 Severe mental

disability

4. “C. Păunescu” Special School, Iaşi 5 2 3 Down syndrome

Methods. The measurement of heart rate at rest (beatings per minute) was

realized with the Beurer electronic device (figure 1). The respiratory arte at rest was determined by the number of normal breathe in-breathe out cycles per

180

No. 2, Vol. XVI /2015

minute (by putting the palm on the sternum region). The measurements were taken at the same moment of the day (in the morning, between 10 and 12), the subjects sitting on a chair.

Figure 1. Beurer electronic device to measure blood

pressure and heart rate

3. Results and Discussions Heart rate. After measuring the heart rate at rest for the four groups, we

have come to the results presented in table 2.

Table 2. Comparative values of the heart rate for normal children and children with disabilities

Group N M M% E. Std. C.V.% t p

Group 1 10 85.6 100% 3.73 13.78 2.088 0.051

Group 2 10 74.9 87.50% 3.51 14.83 Group 1 10 85.6 100% 3.73 13.78

0.409 0.689 Group 3 10 82.1 109.61% 7.7 29.69 Group 1 10 85.6 100% 3.73 13.78

2.468 0.028 Group 4 5 68.2 79.67% 6.71 22 Group 2 10 74.9 87.50% 3.51 14.83

0.85 0.411 Group 3 10 82.1 109.61% 7.7 29.69 Group 2 10 74.9 87.50% 3.51 14.83

0.983 0.343 Group 4 5 68.2 79.67% 6.71 22 Group 3 10 82.1 109.61% 7.7 29.69

1.158 0.268 Group 4 5 68.2 79.67% 6.71 22

Legend: N – number of subjects; M – arithmetic means; M% - percentage of the first group means; E.Std. – average standard error; C.V.% - variation coefficient; t - student test; p – significance threshold

As we can see in fig. 1, the values of heart arte vary between a minimum

of 68.2 heartbeats per minute for the Down syndrome group and a maximum of 85.6 heartbeats per minute for the normal children group. The difference between these values is of 17.4 heartbeats per minute, highly statistically significant, for p = 0.02. A statistically significant difference is that between the normal children group and group of children with mild mental disability: 10.7 heartbeats per minute, for p = 0.05 (table 2).

181


Figure 1. Average values and standard errors for the four groups regarding the heart rate

With values of the variation coefficient of 13.78% for the normal

children group and 14.83% for the group of children with mild mental disability, these two groups have a good homogeneity. Groups 3 and 4 are heterogeneous, with a variation coefficient of 29.69% and 22% respectively.

Table 3. Central and dispersion values of the heart rate for the four groups

H.R. gr. 1 gr. 2 gr. 3. gr. 4

Minimum 64 54 40 52 Maximum 101 89 112 86

Median 87 76,5 86 63 Module 96 65 * * Average 85.6 74.9 82.1 68.2

Amplitude 37 35 72 34

Respiratory rate. After measuring the respiratory rate at rest for the four groups, we have come to the results presented in table 4.

After calculating the means for the respiratory rate, we may say that the normal children group has a value of 23.4 breaths/minute, and the group of children with Down syndrome a value of 25 breaths/minute, but the difference is statistically insignificant (p>0,05). The differences after comparing the means of the other groups are highly statistically significant (p<0,002). We observe that the group of children with severe mental disability have a respiratory rate by 50.42 % higher than normal children.

182

No. 2, Vol. XVI /2015

Table 4. Comparative values of the respiratory rate for normal children and children with disabilities

Group N M M% E. Std. C.V.% t p

Group 1 10 23.4 100% 0.52 7.04 6.315 p<0.001

Group 2 10 28.2 120.51% 0.553 6.21 Group 1 10 23.4 100% 0.52 7.04

10.873 p<0.001 Group 3 10 35.2 150.42% 0.952 8.55 Group 1 10 23.4 100% 0.52 7.04

1.976 0.07 Group 4 5 25 106.83% 0.447 4 Group 2 10 28.2 120.51% 0.553 6.21

6.355 p<0.001 Group 3 10 35.2 150.42% 0.952 8.55 Group 2 10 28.2 120.51% 0.553 6.21

3.747 0.002 Group 4 5 25 106.83% 0.447 4 Group 3 10 35.2 150.42% 0.952 8.55

7.257 p<0.001 Group 4 5 25 106.83% 0.447 4

The dispersion values for the respiratory rate regarding the four groups are

situated between a minimum of 22 breaths per minute for the normal children group and a maximum of 40 breaths per minute for the group of children with severe mental disability. This group also registers the highest amplitude value, 10 breaths per minute (Table 5).

Table 5. Central and dispersion values of the respiratory rate

for the four groups

Respiratory rate gr. 1 gr. 2 gr. 3. gr. 4

Minimum 22 26 30 24 Maximum 26 32 40 26

Median 23 28 36 25 Module 22 28 36 26 Average 23.4 28.2 35.2 25

Amplitude 4 6 10 2

4. Conclusions The heart rate does not fluctuate significantly among the four groups. The

exception is that between normal children and children with Down syndrome, where p<0.05. The lower values may be determined by the insufficient development of the cardiovascular system, or by a certain type of intervention of the vegetative nervous system upon the heart.

The respiratory rate fluctuates significantly among the four groups, which leads to the idea that the subjects with mental disability breathe more superficially, taking in less oxygen in the lungs (for this conclusion to be

183


objective we need to measure the respiratory volume). The exception is that between normal children and children with Down syndrome, where p<0.05.

The respiratory rate values increase at the same time with the mental disability. There is the possibility for children with mental disability to compensate low heart rates with higher respiratory rates.

The high values of the variation coefficient for the heart rate in the case of children with severe mental disability and with Down syndrome could constitute a future research theme for a more minute exploration of the cardiac function for these subjects.

References 1. ARCAN, P., CIUMĂGEANU, D. (1980). Copilul deficient mintal,

Timişoara: Editura Facla, p. 184; 2. CEOBANU, C., DIAC, G., HRIŢULEAC, A. (1996). Conotaţii

psihosociale ale deficienţei mentale, Iaşi: Editura A 92, p. 28; 3. COZMA, T., GHERGUŢ, A. (2000). Introducere în problematica educaţiei

integrate, Iaşi: Editura Spiru Haret, pp. 28-33; 4. LATASH, M. (1992). Motor control in Down syndrome: the role of

adaptation and practice. In Journal of developmental and physical disability;

5. NĂSTASE, D. V. (2003).Elemente de teorie a activităţilor fizice adaptate din cadrul învăţământului special, Piteşti: Editura Universităţii, p. 37;

6. RUSU, C., CARANTINĂ, D. (1993). Repere semnificative în determinarea stărilor de handicap, Revista de Educaţie Specială, Nr. 1, p.57;

7. TEODORESCU, S., BOTA, A. (2005). Caracteristicile motricităţii la copiii cu sindrom Down, Sesiunea Internaţională a ANEFS, București: CD - ISBN 973-0-03952-6.

STUDIU PRIVIND AMPLITUDINEA FRECVENŢEI CARDIACE ŞI A RITMULUI RESPIRATOR LA COPII NORMALI ŞI COPII CU

DIZABILITATE MENTALĂ

Ungurean Bogdan 1 Popescu Lucian2

1,2Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași,Toma Cozma, 3, 700554, România

Cuvinte cheie: frecvenţă cardiacă, ritm respirator, dizabilitate mintală.

Rezumat

Scopul cercetării este evaluarea fenotipizării frecvenţei cardiace şi a frecvenţei respiratorii la copii normali şi copii cu dizabilitate mentală în vederea identificării eventualelor perturbări ale acestor parametri fiziologici. În efectuarea cercetării am pornit de la ipoteza că există diferenţe semnificative între copii cu dizabilitate mentală şi copii normali în ceea ce priveşte frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie în repaus.

184

No. 2, Vol. XVI /2015

Subiecţii incluşi în cercetare, în număr de 35, sunt elevi de ciclu gimnazial, cu vârste cuprinse între 12-16 ani, cu grade diferite de dizabilitate mentală. S-a constatat că frecvenţa cardiacă la subiecţii celor patru grupe prezintă diferenţe în general nesemnificative. De asemenea, cu cât creşte gradul de dizabilitate mentală, cu atât cresc valorile frecvenţei respiratorii.

1. Introducere Analiza diferitelor tipuri de dizabilităţi (mintale, fizice, senzoriale, de

limbaj sau asociate) presupune o abordare interdisciplinară, utilizând concepte din domeniul medicinii generale, psihiatriei, neurologiei, psihologiei, pedagogiei, geneticii, sociologiei etc. (Cozma & Gherguţ, 2000).

Handicapul (întrebuinţat adesea impropriu, sub forma sa handicap mental, pentru a desemna deficienţa mentală) este un concept care acoperă fenomene complexe. El reprezintă inconvenientul rezultat din deficienţe şi invaliditate (Arcan şi Ciumăgeanu, 1980). Handicapul este deci determinat de raporturile şi de gradul de adaptare al individului la mediul său, afectând şi limitând şansele subiectului handicapat de a-şi exercita rolul său normal în conformitate cu vârsta, sexul, mediul social şi cultural. Handicapul reprezintă un dezavantaj şi este caracterizat prin discordanţa dintre performanţele sau starea subiectului şi ceea ce se aşteaptă de la el ca membru al unei colectivităţi (sau ceea ce aşteptă el însuşi de la sine) (Năstase, 2003, Rusu & Carantină, 1993).

Retardarea (întârzierea) mentală este un concept larg utilizat mai ales de către autorii anglo-saxoni. Termenul este folosit pentru definirea tuturor formelor de activitate intelectuală generală situată semnificativ sub medie si se stabileşte exclusiv pe baza coeficientului de inteligenţă (Ceobanu et.al., 1996).

Remarcăm lipsa de date din literatura de specialitate referitoare la valoriale frecvenţei cardiace şi a frecvenţei respiratorii la copii cu dizabilitate mentală.

În ceea ce priveşte sindromul Down, vom evidenţia câteva dintre caracteristicile fizice, motrice şi funcţionale ale acestor subiecţi (Latash, 1992,Teodorescu & Bota, 2005):

- statură mică; - tonus muscular slab; - hipermobilitate articulară; - aspect mongoloid al feţei ; - obezitate uşoară până la moderată; - sistem cardiovascular şi respirator subdezvoltat; - membre superioare şi inferioare scurte, în raport cu trunchiul; - echilibru deficitar; - dificultăţi de percepţie; - risc crescut de afecţiuni cardiace, leucemie, infecţii respiratorii,

îmbătrânire rapidă; - risc crescut de Alzheimer la subiecţii peste 35 ani.

Scopul cercetării este evaluarea fenotipizării frecvenţei cardiace şi a

185


frecvenţei respiratorii la copii normali şi copii cu dizabilitate mentală în vederea identificării eventualelor perturbări ale acestor parametri fiziologici.

În efectuarea cercetării am pornit de la ipoteza că există diferenţe semnificative între copii cu dizabilitate mentală şi copii normali în ceea ce priveşte frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie în repaus.

2. Material şi metode Subiecţii incluşi în cercetare, în număr de 35, sunt elevi de ciclu gimnazial

cu grade diferite de dizabilitate mentală (tabelul 1). Menţionăm că pentru efectuarea măsurătorilor am avut acordul subiecţilor, al părinţilor şi al conducerii unităţilor de învăţământ din care fac parte aceştia.

Tabel 1. Repartiţia subiecţilor pe unităţi de învăţământ

Nr. crt. Unitatea de învăţământ Nr. de

subiecţi Vârsta în ani Grad de

dizabilitate 12 - 14 14 – 16 1. Liceul”G. Ibrăileanu" Iaşi 10 9 1 Fără dizabilităţi

2. Centrul Şcolar "Sf. Andrei" Gura Humorului 10 6 4 Dizabilitate

mentală uşoară

3. Centrul de plasament"Laurenţia Ulici"Gura Humorului 10 2 8 Dizabilitate

mentală severă

4. Centrul Şcolar"C. Păunescu Iaşi" 5 2 3 Sindrom Down

Măsurarea frecvenţei cardiace în repaus (bătăi pe minut) a fost realizată cu

ajutorul aparatului electronic Beurer (fig. 1). Frecvenţa respiratorie în repaus s-a realizat prin determinarea numărului de cicluri inspir-expir normal pe minut (se determină aşezând palma pe regiunea sternală). Măsurătorile sau realizat în acelaşi moment al zilei (dimineaţa între orele 10-12), în poziţia aşezat pe un scaun.

Figura 1. Aparat electronic Beurer pentru măsurarea presiunii arteriale şi a frecventei cardiace

3. Rezultate şi discuţii Frecvenţa cardiac. Ca urmare a măsurării frecvenţei cardiace de repaus

la cele patru grupe, s-au obţinut rezultatele prezentate în tabelul 2.

186

No. 2, Vol. XVI /2015

Tabel 2. Valorile comparative ale frecvenţei cardiace la copiii normali şi copiii cu dizabilităţi

Grupa N M M% E.Std. C.V.% t p Grupa 1 10 85,6 100% 3,73 13,78 2,088 0,051 Grupa 2 10 74,9 87,50% 3,51 14,83 Grupa 1 10 85,6 100% 3,73 13,78 0,409 0,689 Grupa 3 10 82,1 95,91% 7,7 29,69 Grupa 1 10 85,6 100% 3,73 13,78 2,468 0,028 Grupa 4 5 68,2 79,67% 6,71 22 Grupa 2 10 74,9 87,50% 3,51 14,83 0,85 0,411 Grupa 3 10 82,1 95,91% 7,7 29,69 Grupa 2 10 74,9 87,50% 3,51 14,83 0,983 0,343 Grupa 4 5 68,2 79,67% 6,71 22 Grupa 3 10 82,1 95,91% 7,7 29,69 1,158 0,268 Grupa 4 5 68,2 79,67% 6,71 22

Legendă: N - numărul de subiecţi; M - media aritmetică; M% - procent din media grupei 1; E.Std. - eroarea standard medie; C.V.% - coeficientul de variaţie; t - testul student; p - pragul de semnificaţie.

După cum se observă din Fig. 1, valorile frecvenţei cardiace variază între

un minim de 68,2 bătăi/minut pentru grupa copiilor cu sindrom Down şi un maxim de 85,6 bătăi/minut pentru grupa copiilor normali. Diferenţa dintre aceste valori este de 17,4 bătăi/minut şi este foarte puternică semnificativ statistic pentru p=0.02. O diferenţă semnificativă statistic se evidenţiază şi între grupa copiilor normali şi grupa copiilor cu dizabilitate mentală uşoară, aceasta având valoarea de 10,7 bătăi/minut, pentru p=0.05 (tabelul 2).

Figura 1. Valorile medii şi erorile standard ale celor patru grupe pentru frecvenţa cardiacă

187


Cu valori ale coeficientului de variaţie de 13,78% pentru grupa copiilor normali şi 14, 83% pentru grupa copiilor cu dizabilitate mentala uşoară, aceste două grupe prezintă o omogenitate bună. Grupele 3 şi 4 sunt eterogene având valori ale coeficientului de variaţie de 29,69% respectiv 22%.

Tabel 3. Valorile centrale şi de dispersie ale frecvenţei

cardiace pentru cele patru grupe

F.C. gr.1 gr.2 gr.3. gr.4 Minim 64 54 40 52 Maxim 101 89 112 86

Mediana 87 76,5 86 63 Modulul 96 65 * * Media 85,6 74,9 82,1 68,2

Amplitudinea 37 35 72 34

Ritmul respirator. Ca urmare a măsurării ritmului respirator de repaus la cele patru grupe, s-au obţinut rezultatele prezentate în tabelul 4.

Tabel 4. Valorile comparative ale frecvenţei respiratorii la copiii normali şi

copiii cu dizabilităţi

Grupa N M M% E.Std. C.V.% t p

Grupa 1 10 23,4 100% 0,52 7,04 6,315 p<0,001

Grupa 2 10 28,2 120,51% 0,553 6,21 Grupa 1 10 23,4 100% 0,52 7,04

10,873 p<0,001 Grupa 3 10 35,2 150,42% 0,952 8,55 Grupa 1 10 23,4 100% 0,52 7,04

1,976 0,07 Grupa 4 5 25 106,83% 0,447 4 Grupa 2 10 28,2 120,51% 0,553 6,21

6,355 p<0,001 Grupa 3 10 35,2 150,42% 0,952 8,55 Grupa 2 10 28,2 120,51% 0,553 6,21

3,747 0,002 Grupa 4 5 25 106,83% 0,447 4 Grupa 3 10 35,2 150,42% 0,952 8,55

7,257 p<0,001 Grupa 4 5 25 106,83% 0,447 4

În urma calculării mediilor pentru ritmul respirator, se constată la grupa

copiilor normali valoarea de 23,4 resp./minut, iar la grupa copiilor cu sindrom Down o valoare de 25 resp./min (Graficul 3), însă diferenţa este nesemnificativă din punct de vedere statistic (p>0,05). Diferenţele rezultate în urma comparării mediilor celorlalte grupe sunt puternic semnificative statistic (p<0,002). Remarcăm faptul că grupa copiilor cu dizabilitate mentală severă înregistrează o valoare a ritmului respirator cu 50,42 % mai mare decât cea a copiilor normali.

188

No. 2, Vol. XVI /2015

Figura 2. Valorile medii şi erorile standard ale celor patru grupe pentru ritmul respirator

Calculând coeficientul de variaţie pentru cele patru grupe (Tabelul 4),

putem aprecia ca toate cele patru grupe sunt omogene cu C.V. cuprins între 4% şi 8,55%.

Tabel 5. Valorile centrale şi de dispersie ale ritmului

respirator pentru cele patru grupe

Ritm resp. gr.1 gr.2 gr.3. gr.4

Minim 22 26 30 24 Maxim 26 32 40 26

Mediana 23 28 36 25 Modulul 22 28 36 26 Media 23,4 28,2 35,2 25

Amplitudinea 4 6 10 2

Valorile dispersiei pentru ritmul respirator la cele patru grupe se încadrează între un minim de 22 resp./min la grupa copiilor normali şi un maxim de 40 respiraţii pe minut la grupa copiilor cu dizabilitate mentală severă (fig. 4). La această grupă, se înregistrează şi cea mai mare valoare a amplitudinii, 10 resp./min (tabelul 5).

4. Concluzii Frecvenţa cardiacă la subiecţii celor patru grupe prezintă diferenţe în

general nesemnificative. Excepţia este dată de comparaţia dintre grupa copiilor normali şi cea a copiilor cu Sindrom Down, unde p<0,05. Valorile mai scăzute

189


la aceştia din urmă s-ar putea datora fie insuficientei dezvoltări a aparatului cardio-vascular, fie unui anumit tip de intervenţie a sistemului nervos vegetativ asupra funcţiei cardiace.

Frecvenţa respiratorie la subiecţii celor patru grupe prezintă diferenţe în general puternic semnificative, ceea ar conduce la ideea că subiecţii cu dizabilitate mentală efectuează o respiraţie mai superficială, introducând o cantitate mai redusă de oxigen în plămâni la fiecare inspir (obiectivarea acestei concluzii s-ar putea face prin măsurarea volumelor respiratorii). Excepţia este dată de comparaţia dintre grupa copiilor normali şi cea a copiilor cu Sindrom Down, unde p>0,05.

Cu cât creşte gradul de dizabilitate mentală, cu atât cresc valorile frecvenţei respiratorii.

Există posibilitatea ca, la copii cu dizabilitate mentală, valorile mai reduse ale frecvenţei cardiace să fie compensate prin creşterea frecvenţei respiratorii.

Valorile ridicate ale coeficientului de variaţie pentru frecvenţa cardiacă la copii cu dizabilitate mentală severă şi la cei cu Sindrom Down, ar reprezenta o temă viitoare de cercetare în care să se realizeze o explorare mai amănunţită a funcţiei cardiace la aceşti subiecţi.

190

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


RESEARCH ON THE INFLUENCES OF SPINNING DURING HUMAN MOTOR ACTIVITIES ON OVERWEIGHT PERSONS

Lupu Gabriel Stănică 1*

Dobrescu Tatiana 2 1,2”Vasile Alecsandri” University of Bacau, 157 Marasesti Av., 600115, Romania

Keywords: spinning, overweight, human motor skills.

Abstract

The research methods used to reach the goals of this observational study were: the theoretical documentation method, the direct observation, the inquiry concretized in an interview, specific tests and assessments, and the graphical representation method. The testing method aimed to determined certain morphological-functional indices by using certain control tests such as: the heart rate, the Ruffier test, the supraspinal, tricipital, abdominal, and subscapular skin folds, the Body Mas Index. This study was conducted on 9 subjects from the TNT Sports Club, aged between 25 and 56; even though the number of subjects was small, the research emphasized important aspects regarding the positive reactions of the body to a relatively new (for Romania) form of aerobic effort (spinning) in regards to the improvement of the investigated indices.

1. Introduction Spinning, as an organized activity, is a form of exercise focused on hours

of endurance, strength (especially in the lower limbs), intervals of great intensity and rehabilitation that involve the use of a stationary bicycle and a correspondingly arranged room (Kostman, 1993).

The particularities of spinning training stimulates the participants to maintain focus under conditions where the coach simulates real pedaling situations, such as going up a hill, or acceleration followed by relaxation. The characteristic features of this type of effort are achieved by increasing the cardiac endurance and by influencing various muscle groups that are less demanded in other types of fitness training. The goals of the participants are established based on their heart rate that can be measured using specific means, and on pedaling using simulated ground variations, by alternating endurance and cadence (Richard, 1997).

While some of the participants choose to maintain a moderate level of aerobic intensity, with a heart rate between 50 and 85% of the maximum


191

Lupu Gabriel Stănică, Dobrescu Tatiana / Gymnasium

capacity, others want to have higher heart rates in anaerobe activity intervals, at levels between 85 and 92 %. Thus, one can highlight the fact that one of the advantages of spinning is that each participant can control precisely their level of intensity in order to adapt to their fitness level (Kostman, 1996).

Also, this method allows participants to judge their fatigue level in relation to a scale from 1 (minimal effort) to 10 (maximum effort). Each participant is allowed to choose their work method, with the instructor being involved actively and dynamically with technical and practical advice for the whole group (Şerban, 2006).

Calorie burning during a 60-minute spinning session can reach approximately 700-800, the equivalent of cycling 20-30 km, and this can contribute to losing weight or maintaining it and regaining physical fitness. To these influences, one can add the ones regarding the muscle groups such as the quadriceps, the gluteus muscles, the femoral biceps, the back and the hip muscles (Luca, 2002).

Starting from the idea that obesity doesn't hurt, many patients, most between the age of 25 and 64, according to statistics (25.2%), do not take precautionary measures to diminish the disastrous effects that might occur: cardiovascular disorders, chronic diseases such as type 2 diabetes, hypertension, cerebrovascular accident, and some forms of cancer (Cordun, 2009).

Starting from these premises, this study wants to emphasize the role of spinning in re-balancing the body's energy, in the sense of the energy consumption being greater than the caloric intake. This process of diminishing the adipose tissue cannot be reduced to a simple algebraical sum of ingested and consumed calories, but presupposes a continuous algorithm directed through motor activities (Dobrescu, 2008). 2. Material and methods

The aim of this paper was to create motivations for the practice of spinning in overweight persons with obesity tendencies, using specific programs, identifying the beneficial influences of spinning. In this sense, this research considered the conditions imposed in regards to the investigation of the fitness level through its components.

Hypothesis: Presumably, an aerobic effort using spinning, corroborated with a hypocaloric diet, applied to overweight persons, can influence their fitness and motivation to perform motor activities.

The objectives of this research are as follows: - to emphasize the favourable effects that spinning aerobic physical

exercises have on the obese practitioners' fitness; - to pursue a hypocaloric diet and to increase the metabolic burns with the

help of spinning; - to identify the positive effects resulted from the implementation of

spinning programs, concretized in the obtained investigated parameters. The following tasks were proposed to attain the established objectives:

192

No. 2, Vol. XVI /2015

- to create the instruction programs according to the general aim of the research; - to conceive a hypocaloric diet for losing weight; - to investigate the level of fitness and the value of its components in the subjects, through the application of tests; - mental training - which represents the foundation for everything. Positive thinking must become the first step in the fight against overweight. The power to look in the mirror and see the real state that one is in. - to verify the effectiveness of the intervention programs through the prism of the results recorded during the final tests. Research subjects and location This research had as target group 9 adults, practitioners of spinning, seven

women and two men, not belonging to any sports club and not current or former professional athletes. They were all practicing this kind of fitness training at the TNT Club in Bacau. After the initial measurements, they were all overweight and all agreed to participate in this program.

The research methods used to reach the goals of this observational study were: the theoretical documentation method, the direct observation, the inquiry concretized in an interview, specific tests and assessments, and the graphical representation method.

The testing (measurement) method The proposed tests assessed somatic-functional markers, and the recorded

values represented the influences of the stimuli used during the instruction process.

The anthropometric measurements envisaged: the weight, the thoracic perimeter, the abdominal perimeter, the hip, thigh and arm, the supraspinal, tricipital, subscapular fold, and the Body Mass Index.

Out of all the functional tests, the maximum heart rate was determinant for each participant, with the expression: HR max= (220- age)/100.

The Ruffier test assessed the subjects' adapting ability, using the expression: I.R. = (P1 + P2 + P3) - 200/10 and the values were interpreted according to the following scale:

- values lower than 0 (negative) = very good; - values between 0 - 5 = good; - values between 5 - 10 = average; - values between 10 - 15 = satisfying; - values above 15 = unsatisfying, which imposes supplementary

cardiovascular investigations. In this research, fold measurement was performed initially and finally at a

supraspinal, tricipital, abdominal, subscapular. The following were used for the measurements and testing: the

“Glucobav” measuring tape with multiple functions, the Crivit Sports watch, the chest band, and the caliper.

193


Figure 1. Assessment devices and instruments: the “Glucobav” measuring tape, the Crivit Sports watch, the chest band, and the caliper

The applicative intervention implemented specific programs using

Tomahawk bicycles (2012), with mechanical resistance and belt traction.

Figure 2. Tomahawk bicycles (2012)

The Body Mass Index (BMI) values were assessed according to a grid representing the body mass degree of the subjects, as follows (http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html#ixzz2sNq3WTTQ):

- 18.49 or less - Underweight - between 18.50 and 24.99 - Normal weight - between 25.00 and 29.99 - Overweight - between 30.00 and 34.99 - Obese Class I - between 35.00 and 39.99 - Obese Class II - 40.00 or more - Obese Class III (Very severely obese)

194

http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html#ixzz2sNq3WTTQ

No. 2, Vol. XVI /2015

Applicative intervention During the observational experiment, programs were applied that were

especially conceived for the particularities of the investigated subjects, envisaging at the beginning of the research:

- the selection of the overweight persons who wanted to participate in the proposed program;

- the study of the training programs and methods (the specific exercises for each action in the program, the cadence, the wheel resistance, the subjects' positions, the number of training sessions per week, the combination of anaerobe and aerobic effort, etc.)

The spinning training sessions applied in this study, corroborated with indications for a corresponding diet and adequate rehabilitation time, envisaged:

- the loss of weight and adipose tissue, - the increase of endurance, - the adaptation of the body to prolonged effort, - the optimization of the height-weight ratio through the assessment of

the Body Mass Index. The sessions organized during the research comprised many stages,

starting from warm-up, going through moments of maximum demand, and climaxing with a peak effort, followed by a relaxation period. The proposed program observed an effort that graphically looked like a Gaussian curvature.

The subjects participated in two sessions per week in the first two months, and three times per week in the following two months. The duration of the spinning sessions was between 45 and 60 minutes. The heart rate, in the most intense moment of the sessions reached between 160 and 190 b/min, 65-75% of FCM throughout the session, during aerobic effort, aiming to burn the adipose tissue. In order to measure the heart rate in real time, the subjects wore the Crivit Sports watch and a chest band, displaying the burnt calories, audio and visual warning through a LED about the heart rate being too high, and the pause interval within the selected program.

3. Results and Discussions At the end of the research, it has been observed that although there were

no amazing results, the weight loss was achieved constantly, a total average of 11.94 kg, without any other intervention (drugs, nutritional supplements, controversial diets, etc.).

According to the Crivit Sports watch measurements, the calorie consumption was between 400 and 500 at the beginning of the program, and between 700 and 800 calories at the end, which represents an optimal ratio between time and effort.

Due to the specific demands, a slight muscular hypertrophy was observed in the lower limbs, which suggests an obvious strengthening of the thighs, and at the end, an improved looks, a fact emphasized by the average centimeter loss in the thigh, of only 3.5 cm.

195


There have been recorded positive results during the final measurements also in regards to the abdominal perimeter, this being diminished in average by 9.95 cm, the arm perimeter, by 2.22 cm, the hip perimeter, by 8.89 cm, the hip perimeter, by 6.11 cm.

There was also an improvement in the body composition, according to the measurement of the cutaneous folds, recording values within the normal weight range, 23.33 BMI, which confirms the effectiveness of spinning.

The adaptation of the body to the effort, highlighted by the final results of the Ruffier test, recorded an average value of 11.36, corresponding to the "satisfying" mark, an aspect that is motivating for persons who are susceptible of overweight.

Table 1. Data recorded during the initial testing

Name Weight KG BMI Rufier

Test

Cutaneous folds Anthropometric measurements Perimeter (cm)

Tricipital

Supraspinal

Subscapular

Abdominal Thigh Chest Height Hip Thigh Arm

B. M. 85 34.9 19.8 26 19 28 42 33 112.5 96 117 70 36 C. M. 80 27.7 17.6 29 16 18 36 26 107 93.5 114 55 31 C. R. 77 28.6 15.4 26 22 16 30 19 105 91.5 113 55.5 32 P. D. 68 25.1 15 23 11 14 34 23 99 72 101 57 32 U. F. 62 26.6 13.1 21 17 20 28 24 95 84 100 55 30 N. R. 60 27 10.2 21 11 15 27 17 93 73 96 54 29 H. C. 102 36 14.8 26 21 15 46 28 109 118 106 60 43 L. S. 110 28 10.0 16 19 11 39 20 115.5 108 103 62.5 46 N. A. 82 30.1 16 28 17 22 37 29 101 94 115 69 33

X 80.66 29.33 14.65 24 17 17.66 35.44 24.33 104.1 92.22 107.22 59.77 34.66 AS 15.93 3.52 3.01 3.88 3.68 4.78 6.03 4.89 7.26 14.05 7.23 5.79 5.61

Table 2. Data recorded during the final testing

Name Weight KG BMI Rufier

Test

Cutaneous folds Anthropometric measurements Perimeter (cm)

Tricipital

Supraspinal

Subscapular

Abdominal Thigh Chest Height Hip Thigh Arm

B. M. 66.5 20.1 15.4 14 14 16 21 24 101 78 99 55 32 C. M. 69 20 14.5 23 14 13 29 23 97 90 114 55 30 C. R. 62 23.6 12.4 21 16 13 25 16 100 86.5 100 49 30 P. D. 59 21 10 16 11 9 28 20 92 67 97 50 30 U. F. 53 23.6 10 19 14 18 20 20 88 78 89 50 29 N. R. 53 25 10 15 10 12 20 12 90 66 91 51 27 H. C. 90 24.5 11 26 17 13 28 23 105 99 101 58 41 L. S. 102 27 7.0 12 15 10 22 18 112.5 98 99 60 44 N. A. 64 25.2 12 20 12 16 21 17 81 78 95 55 29

X 68.72 23.33 11.36 18.44 13.66 13.33 23.77 19.22 96.27 82.27 98.33 53.66 32.44 AS 15.71 2.31 2.41 4.29 2.16 2.74 3.52 3.67 9.04 11.34 6.74 3.65 5.55

196

No. 2, Vol. XVI /2015

Figure 3. Results recorded at the end of the research

4. Conclusions

The recorded results allow the statement that spinning offers an optimal effort-duration-results ratio, in the sense that in just 140 minutes per week, over the course of six months, multiple effects were obtained, from an anthropometric and vital parameters point of view.

At the end of the research, improvements were recorded in the weight, body mass, and anthropometry.

The results recorded for all the investigated parameters confirm the initial hypothesis, emphasizing the beneficial role of spinning sessions in modeling the body to acceptable parameters, eliminating the overweight tendencies in some subjects.

The recorded performances prove to be even more valuable as they were obtained within a relatively short period of time, but which can stimulate the desire to exercise, motivating overweight persons.

References 1. CORDUN, M. (2009). Kinantropometrie, București: CDPress; 2. DOBRESCU, T. (2007). Optimizarea condiției fizice prin mijloacele

gimnasticii aerobice, Iași: PIM; 3. KOSTMAN, C. (1993). Spinning, the Stuff of Life, The BOB Gazette, Issue

4, September 1993; 4. KOSTMAN, C. (1996). The Fitness Phenomenon - Start Spinning and

Winning, Fitness Plus, Vol. 7, No. 3, March, 1996; 5. LUCA, A. (2002). Fitness și Aerobica, Iași: Altius Academia; 6. RICHARD, T. (1997). Personal Trainer Manual, American Council on

Exercise, Cotton Editor; 7. ŞERBAN, D. (2006). Superfit – esenţialul în fitness şi culturism, București:

Corint; 8. http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html#ixzz2sNq3WTTQ

Weight BMI Ruffiertest Tricipital Supraspi

nalSubscap

ularAbdomin

al Thigh Chest Height Hip Thigh Arm

IT 80,66 29,33 14,65 24 17 17,66 35,44 24,33 104,1 92,22 107,22 59,77 34,66FT 68,72 23,33 11,36 18,44 13,66 13,33 23,77 19,22 96,27 82,27 98,33 53,66 32,44

020406080

100120

197

http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html


CERCETARE PRIVIND INFLUENŢE ALE SPINING-ULUI IN CADRUL

ACTIVITĂŢILOR DE MOTRICITATE UMANĂ ASUPRA PERSOANELOR SUPRAPONDERALE

Lupu Gabriel Stănică 1

Dobrescu Tatiana 2 1,2Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacau, Calea Mărășești 157, 600115, Romania

Cuvinte cheie: spinning, supraponderal, motricitate umană.

Rezumat

Metodele de cercetare utilizate in vederea atingerii obiectivelor studiului constatativ au fost urmatoarele: metoda documentarii teoretice, observatiei directe, anchetei concretizate in interviu, experimentului, metoda testelor si evaluarii specifice, precum si metoda reprezentarii grafice. Metoda testelor a urmărit determinarea unor indicatori morfo-funcţionali cu ajutorul unor probe de control şi teste precum: frecvenţa cardiacă, testul Ruffier, măsurararea plicilor supraspinal, tricipital, abdominal şi subscapular, indicele de masă corporală. Prezentul studiu realizat pe 9 subiecţi din cadrul Clubului Sportiv TNT din Bacău, cu vârste cuprinse între 25 şi 56 de ani, deşi a fost efectuat pe un număr mic de subiecţi, a evidenţiat aspecte importante privind reacţiile pozitive ale organismului la o formă relativ nouă la noi în ţară de efort aerobic (spinning), în ceea ce priveşte îmbunătăţirea indicatorilor investigaţi.

1. Introducere Spinning-ul, ca o activitate organizată, este o formă de exercițiu cu

focalizare pe ore de anduranţă, forță (în special a trenului inferior), intervale de mare intensitate şi de recuperare, care implică folosirea unei biciclete staționare, special construită și o sală amenajată corespunzător (Kostman, 1993).

Particularitățile antrenamentului de spinning stimulează cursanţii pentru menținerea concentrării în condițiile simulării de către antrenor a unor situaţii reale de pedalat, cum ar fi urcarea unei pante sau de accelerare, urmate de etape de relaxare. Caracteristicile acestui tip de efort se realizează prin creşterea rezistenţei cardio şi influențarea diverselor grupe musculare solicitate mai puțin prin alte metode de fitness. Participanţilor le sunt stabilite obiectivele pe baza ritmului cardiac care poate fi măsurat cu mijloace specifice şi pedalarea prin variatii simulate pe teren prin alterarea rezistenţei şi a cadenței (Richard, 1997). Dacă unii participanți aleg să mențină un nivel moderat de intensitate aerobă, cu un ritm cardiac între 50 şi 85% din capacitatea maximă, alții doresc să aibă ratele mai mari în intervale de activitate anaerobă la niveluri între 85 şi 92 %. Astfel se poate sublinia că unul dintre avantajele spinning-ului este acela că fiecare cursant poate controla exact nivelul lui de intensitate pentru a se adapta la capacitatea nivelului sau fitness (Kostman, 1996).

198

No. 2, Vol. XVI /2015

De asemenea, această metodă permite participanţilor să judece nivelul lor de oboseală relativ, la o scară care percepe efortul de la 1 (efort minim) la 10 (efortul maxim). Fiecărui participant îi este permisă sa aleagă modul de lucru cu implicarea activă și dinamică a instructorului cu tehnică și sfaturi practice pentru toată grupa (Şerban, 2006).

Arderea caloriilor în timpul unei sesiuni de 60 de minute de spinning poate ajunge la aproximativ 700-800 de calorii, echivalentul parcurgerii a 20-30 de km poate contribui la scăderea în greutate sau menținerea ei și recăpătarea formei fizice. La aceste influențe se pot adăuga cele privind tonificarea grupelor musculare precum cvadricepșii, gluteii și bicepșii femurali, cele ale spatelui și ale șoldurilor (Luca, 2002).

Plecând de la considerentul că supraponderabilitatea nu doare, mulți suferinzi, cei mai mulţi dintre persoanele cu vârste între 25-60 ani conform statisticilor efectuate (25,2%) nu iau măsuri de prevenție sau diminuare a efectelor dezastruoase ce pot apărea, precum afecțiunile cardiovasculare, maladiile cronice de tipul diabetului, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale şi unele forme de cancer (Cordun, 2009).

Pornind de la aceste premise studiul de față dorește să reliefeze rolul spinning-ului în echilibrarea balanței energetice a organismului, în sensul realizării unui consum energetic mai mare decât aportul caloric. Acest proces de diminuare a depozitelor adipoase nu poate fi însă redus la o simplă sumă algebrică a caloriilor îngerate și a celor consumate, ci presupune un algoritm continuu și dirijat prin activități de motricitate umană (Dobrescu, 2008).

2. Material și metode Scopul lucrării a fost acela de a crea motivații pentru practicarea spinning-

ului, de către persoane supraponderale și tendințe spre obezitate, prin programe specifice, identificând influențele benefice ale spinning-ului. În acest sens efectuarea cercetării de față a avut în vedere condițiile impuse privind investigarea nivelului fitness-ului fizic prin componentele sale.

Ipoteza cercetării. Se presupune că susținerea unui efort aerob prin metoda spinning-ului coroborată cu un regim alimentar hipocaloric aplicat persoanelor supraponderale poate influența fitnessul și motivația pentru a promova activitățile de motricitate umană.

Obiectivele cercetării pot fi delimitate astfel: - sublinierea efectelor favorabile pe care exercițiile fizice de tip aerob

prin metoda spinning-ului le produc asupra fitness-ului fizic la practicanții supraponderali;

- urmărirea unei alimentații hipocalorice și creșterea arderilor din organism cu ajutorul spinning-ului;

- identificarea efectelor pozitive rezultate în urma implementării programelor de spinning, concretizate în parametrii investigați obținuți.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite am propus realizarea următoarelor

199


sarcini: - alcătuirea programelor de instruire conform scopului cercetării; - conceperea unui program alimentar hipocaloric în scopul scăderii în

greutate; - investigarea nivelului fitness-ului fizic, respectiv valoarea

componentelor sale la subiecții cuprinși în cercetare prin aplicarea testelor; - pregătirea mentală - reprezintă suportul de bază în tot ceea ce facem.

Gândirea pozitivă trebuie să devină primul pas în lupta împotriva supraponderabilității. Puterea de a ne uita în oglindă și de a vedea stadiul real în care ne aflăm.

- verificarea eficientei programelor de intervenție prin prisma rezultatelor obținute la testările finale.

Subiecții și locul de desfășurare În cercetarea de față, grupul țintă a fost alcătuită din 9 adulți, practicanți ai spinning-ului, șapte femei și doi bărbați, persoane nelegitimate la vreun club sau foști sportivi de performanță. Toți frecventează și practică această formă de fitness în cadrul Clubului Sportiv TNT din Bacău. După măsurătorile inițiale, toți erau supraponderali și au fost de acord să participe în programul propus.

Metodele de cercetare utilizate în vederea atingerii obiectivelor studiului constatativ au fost următoarele: metoda documentarii teoretice, observației directe, experimentului, metoda testelor și evaluării specifice, statistico-matematică precum și metoda reprezentării grafice.

Metoda testelor (masurătorilor) Testele propuse au evaluat indicatori somato-funcționali, iar valorile

obţinute au reprezentat influențele stimulilor utilizaţi în procesul de instruire special organizat.

Măsurătorile antropometrice au vizat: greutatea, perimetrele toracal, abdominal, șold, coapsă și braț, plicele supraspinal, tricipital, abdominal, subscapular și indicele de masă corporală.

Dintre testele funcționale, Frecventa cardiacă maximă, a fost determinantă pentru fiecare participant prin formula: FC max= (220- vârsta)/100.

Prin testul Ruffier s-a evaluat capacitatea subiectului de adaptare la efort prin formula: I.R. = (P1 + P2 + P3) - 200/10 și au fost interpretate după următoarea scală:

- valori mai mici de 0 (negative) = foarte bine; - valori intre 0 - 5 = bine; - valori intre 5 - 10 = mediu; - valori intre 10 - 15 = satisfăcător; - valori peste 15 = nesatisfăcător, ceea ce impune investigații

cardiovasculare suplimentare. În această cercetare măsurarea plicilor a efectuată inițial și final la nivel

supraspinal, tricipital, abdominal,subscapular.

200

No. 2, Vol. XVI /2015

Pentru efectuarea măsurătorilor și a testărilor cercetării au fost folosite: ruleta medicală “Glucobav” cu multiple funcţiuni, ceas Crivit Sports, chast band-ul și calipetrul.

Figura 1. Aparate și instrumente de evaluare: ruleta medicală “Glucobav”, ceas

Crivit Sports, chast band-ul și calipetrul În intervenția aplicativă au fost implementate programe specifice cu

bicicletele model Tomahawk (2012), cu rezistență mecanică și tracțiune pe curea.

Figura 2. Biciclete model Tomahawk (2012)

Valorile indicelui de masă corporală (IMC) au fost evaluate după o grilă de

valori ce reprezintă gradul de corporeitate a subiecților experimentați, după cum urmează (http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html#ixzz2sNq3WTTQ):

- 18,49 sau mai puțin - Subponderal - între 18,50 si 24,99 - Greutate normală - între 25,00 si 29,99 - Supraponderal

201

http://www.doctor.info.ro/calculator_imc.html#ixzz2sNq3WTTQ


- între 30,00 si 34,99 - Obezitate (gradul I) - între 35,00 si 39,99 - Obezitate (gradul II) - 40,00 sau mai mult - Obezitate morbidă Intervenție aplicativă În cadrul experimentului constatativ organizat au fost aplicate programe

special concepute pentru particularitățile subiecților investigați care au vizat la începutul cercetării:

- selecționarea persoanelor supraponderale ce doreau sa participe la programul propus;

- studierea programelor și a metodelor de antrenament (exercițiile specifice pentru fiecare acțiune din program, cadența, rezistența la roată, pozițiile practicantului, numărul de antrenamente / săptămână, combinarea efortului anaerob cu cel aerob, etc);

Antrenamentele de spinning aplicate în acest studiu, coroborate cu indicații pentru o alimentație corespunzătoare și timp de refacere adecvat, au urmărit:

- scăderea în greutate și a țesutului adipos, - creșterea anduranței, - adaptarea organismului la efort prelungit, - optimizarea raportului înălțime greutate prin evaluarea IMC.

Ședințele organizate în cadrul cercetării au cuprins mai multe etape, plecând de la încălzire, trecând prin momente de maximă solicitare şi culminând cu un vârf de efort, urmate de o etapă de relaxare. Programul propus a urmărit un efort care s-a configurat grafic după „Curba lui Gauss.”

Subiecții cercetării au participat la câte doua ședințe pe săptămână în primele două luni și de trei ori pe săptămână în următoarele două. Durata ședințelor spinn a fost de la 45 min. până la 60 min. Frecvența cardiacă, în punctul cel mai intens al ședinței a fost de la 160 la 190 bat/min, respectându-se un procent de 65%- 75% din FCM pe parcursul ședinței, în efort aerob, cu scopul de ardere a țesutului adipos. Pentru măsurarea în timp real a frecvenței cardiace, practicanții au purtat ceas modelul Crivit Sports și chast band, cu afișarea caloriilor arse, avertizare sonoră și optică prin Led puls prea ridicat și intervalul de staționare în programul selecționat. 1. Rezultate și discuții

La sfârșitul cercetării se constată că deși nu s-au înregistrat rezultate uimitoare, pierderea în greutate s-a realizat in mod constant, în medie de 11,94 kg, fără alte intervenții (medicamentație, suplimente nutritive, diete controversate, etc).

Conform măsurătorilor cu ceasul Crivat Sport, consumul caloric a fost intre 400 - 500 de calorii la începutul programului, 700-800 calorii spre finalul acestuia, ceea ce reprezintă un raport optim între unitatea de timp şi efortul prestat.

Datorită solicitărilor specifice, s-a observat o ușoară hipertrofie musculară la nivelul trenului inferior, ceea ce presupune o evidență tonifiere a coapselor și

202

No. 2, Vol. XVI /2015

în final o estetică îmbunătățită, lucru evidențiat de media centimetrilor pierduți la nivelul coapsei, de doar 3,5 cm. S-au înregistrat de asemenea rezultate pozitive la măsurătorile finale în ceea ce privește perimetrul abdominal cu o scădere în medie de 9,95 cm, a perimetrului brațului în medie cu 2,22 cm, a șoldului cu 8,89 cm, la coapsă 6,11cm.

De asemenea se constată îmbunătățirea compoziției corporale rezultate în urma măsurării plicilor cutanate, înregistrând media valorilor în intervalul de normoponderabilitate, 23,33 IMC, ceea ce confirmă eficiența spinning-ului.

Adaptarea organismului la efortul evidențiat prin rezultatele finale ale testului Ruffier, a înregistrat valoarea medie de 11,36 corespunzătoare calificativului satisfăcător, aspect motivant pentru persoane susceptibile de supraponerabilitate.

Tabelul 1. Date înregistrate la testarea inițială

Nume Greuta

te KG

IMC Test Rufier

Plici cutanate Masuratori antropometrice Perimetru (cm)

Tricipitală

Suprasinală

Subscapulară

Abdominală Coapsă Piept Abdo

men Sold Coapsă Braț

B. M. 85 34,9 19,8 26 19 28 42 33 112,5 96 117 70 36 C. M. 80 27,7 17,6 29 16 18 36 26 107 93,5 114 55 31 C. R. 77 28,6 15,4 26 22 16 30 19 105 91,5 113 55,5 32 P. D. 68 25,1 15 23 11 14 34 23 99 72 101 57 32 U. F. 62 26,6 13,1 21 17 20 28 24 95 84 100 55 30 N. R. 60 27 10,2 21 11 15 27 17 93 73 96 54 29 H. C. 102 36 14,8 26 21 15 46 28 109 118 106 60 43 L. S. 110 28 10,0 16 19 11 39 20 115,5 108 103 62,5 46 N. A. 82 30,1 16 28 17 22 37 29 101 94 115 69 33

X 80,66 29,33 14,65 24 17 17,66 35,44 24,33 104,1 92,22 107,22 59,77 34,66 AS 15,93 3,52 3,01 3,88 3,68 4,78 6,03 4,89 7,26 14,05 7,23 5,79 5,61

Tabelul 2. Date înregistrate la testarea finală

Nume Greutate KG IMC Test

Rufier

Plici cutanate Masuratori antropometrice Perimetru (cm)

Tricipitala

Suprasinala

Subscapulara

Abdominala Coapsă Piept Adom

en Sold Coapsa Brat

B. M. 66,5 20,1 15,4 14 14 16 21 24 101 78 99 55 32 C. M. 69 20 14,5 23 14 13 29 23 97 90 114 55 30 C. R. 62 23,6 12,4 21 16 13 25 16 100 86,5 100 49 30 P. D. 59 21 10 16 11 9 28 20 92 67 97 50 30 U. F. 53 23,6 10 19 14 18 20 20 88 78 89 50 29 N. R. 53 25 10 15 10 12 20 12 90 66 91 51 27 H. C. 90 24,5 11 26 17 13 28 23 105 99 101 58 41 L. S. 102 27 7,0 12 15 10 22 18 112,5 98 99 60 44 N. A. 64 25,2 12 20 12 16 21 17 81 78 95 55 29

X 68,72 23,33 11,36 18,44 13,66 13,33 23,77 19,22 96,27 82,27 98,33 53,66 32,44

AS 15,71 2,31 2,41 4,29 2,16 2,74 3,52 3,67 9,04 11,34 6,74 3,65 5,55

203


Figura 3. Rezultatele obținute la finele cercetării

4. Concluzii și propuneri Rezultatele obținute și centralizate ne îndreptățesc să afirmăm că prin

spinning se oferă un raport optim între efort, durată și rezultate în sensul că în doar 140 min pe săptămână pe parcursul celor șase luni s-au obținut efecte multiple din punct de vedere antropometric și al parametrilor vitali.

În urma cercetării întreprinse au fost înregistrate ameliorări din punct de vedere al greutății, compoziției corporale sau antropometriei.

Rezultatele obținute la toți indicatorii investigați confirmă ipoteza lucrării evidențiind rolul benefic al ședințelor de spinning în modelarea corporală la parametrii acceptabili, eliminând tendințele de supraponderabilitate ale unor practicanți.

Performanțele înregistrate se dovedesc a fi cu atât mai valoroase cu cât ele au fost obținute într-o perioadă de timp relativ scurtă, dar care poate stimula dorința de practicare a activităților de motricitate umană, motivând persoanele supraponderale.

Greutate IMC TestRufier

Tricipitala

Suprasinala

Subscapulara

Abdominala Coapsa Piept Abdomen Sold Coapsa Brat

TI 80,66 29,33 14,65 24 17 17,66 35,44 24,33 104,1 92,22 107,22 59,77 34,66TF 68,72 23,33 11,36 18,44 13,66 13,33 23,77 19,22 96,27 82,27 98,33 53,66 32,44

0

20

40

60

80

100

120

204

No. 2, Vol. XVI /2015

G Y M N A S I U M


THE ROLE OF MOTOR SKILLS IN IMPROVING TECHNIQUES IN YURCENKO JUMP

Groza Gogean Gina1* Grosu Florina Emilia2

1“1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Romania 2“Babeş Bolyai” University of Cluj Napoca, Romania

Keywords: movement qualities, jumps, Yurchenko, development.

Abstract

I approach this work from the point of view of the importance given to the accurate learning of this jump, which further offers the possibility of succeding in some other high difficulty jumps. For learning and improving the jumps through Yurchenko in the artistic gymnastics, the development of the following movement qualities is necesary: strength, speed, mobility and skill fulness, which are specific to the jumps through rondat flick-flack testing, and the means used in our experinment have an important contribution in the significant increasing of the strengh indicators, speed indicator and scapulo-humeral mobility, after which a progress or 0,62 points in the technical execution of the jump has been registered, compared to the initial testing of the experimental group, and 0,48 points compared to the withness group, during the 4 months of training.

1. Introduction According to the Bompa “the physical preparing stands at the basis of the

pyramid, a base on which performance is being built. The more powerful the base of the pyramid is, the higher will be the levels of the technical, tactical and psycholocical prepaing” (Bompa, 2006, p. 48).

For increasing the sportive performance, studies have been made within-gymnast analyses of biological movement variability in impact forces, elbow joint kinematics and kinetics of expert gymnasts in the execution of the round-off with different hand positions, (Roman, Gareth, Jandacka, Uchytil & Mullineaux, 2015). Other research in the domain had to determine the incidence and risk factors for injury associated with the performance of acrobatic gymnastics. (Purnell, Shirley, Nicholson & Adams, 2010).

In what concerns the artistic gymnastics, we cannot speak only about one movement quality or physical quality necessary to obtain superior results, but of


205

Groza Gogean Gina, Grosu Florina Emilia / Gymnasium

a mixture of psycho-movement qualities. The qualities must be continuously developed so as to be at the level of the technical requests and of the category the gymnast competes. The level of development of the movement qualities in the gymnasts training for the “jumps” apparatus, together with the movement experience previously achieved, represent the main conditional factors for approaching the training on this apparatus with maximum efficiency.

Vieru N. considered that” the speed also depends on a series of biochemical, physical and morphological factors, regarding the quality of the muscular fibers, and on the level of the other movement qualities, like the somato-morphological ones (the length of the segments, the mobility, the thinness), (1997, p. 45).

In the artistic gymnastics, at the “vault” testing, the speed behaves as it follows:

- at the upsurge stage – under the shape of the moving speed offering the necessary conditions for performing the other stage of the jump, (the testing can be found in charts 2 and 3);

- in the first flight – the execution and the reaction speed ( the testing can be found in charts no. 4 -5);

- in the second flight – the execution speed necessary for performing the actions of capsizing and landing preparation.

From another point of view, of combining of speed, the coordination of strength, and the coordination of resistance. (Dragnea & Bota, 1999, p. 244). In performing the jumps with support, the skill fullness in all it means is of utmost importance, because it assures the optimum execution of each stage of the jump.

The strength is improvable only through a continuous, rigorous training, being considered the fundamental movement quality in gymnastics, positively, influencing the safetyness, of the execution. The gymnasts need muscular strength in order to perfectly posses the accurate technique of the acrobatic elements and of the jumps with a support.

According to Todea (2006) “the strength” depends also on the degree of development of the other movement qualities. From all movement qualities, the capacity of intended activation is a compulsory condition of the capacity of maximum strength. The maximum strength must be considered a basic quality of strength – speed (table 1).

At the “vault” apparatus an optimum level of development of the strength is requested, especially at the level of the inferior and superior limb it’s the basic movement quality, and without it the upsurge couldn’t be realized, and nor could beat on springboard, the impulse from the vault table and the landing be performed. The upsurge and the beat on the springboard are directly influenced by the level of the dynamic and explosive strength indicators of the lower limb.

The explosive strength is also met at the level of the upper limp in the moment of impulse from the vault table. According to Cuk and Karacsony, (2004), “the maximum strength shown during a short time, is considered a necessary ability in performing the jumps.

206

No. 2, Vol. XVI /2015

In artistic gymnastics, the mobility must be permanently balanced and coordinated in relation to the strength, which must be the muscles, can create great difficulties in controlling the movements and keeping in balance. Thus, we may distinguish between two types “the general mobility present all the joints and the special mobility, which assures a high, maximum amplitude only from the joints implied in the technical skills requested by the testing” (Nicu, 2002, p. 163).

In the jumps testing, the joints mobility has got a major importance for performing the Yurchenko jump (rondat flic-flac, back layout vault in the second flight). The mobility at the scapulo-humeral level and the lumbar level is necessary for performing the back flic - flac with hand support on the jumps, by comparing the results from figure 3 and the means used for improving this quality in table 1.

2. Material and methods The purpose of the work: - the means used for increasing the indicators for

the physical training which must be found in the technical progress and in the execution of the jump through rondat back flick-flac. The objectives of the experiment: stand in the increasing of the physiological potential of the gymnast and also in the development of the movement qualities at a very high level.

Hypothesis: We consider that the development of the movement qualities proper to the jumps testing, at superior indicators, will improve the execution technique of the jumps through Yurchenko.

The experiment took place at the sportive club “Cetate” Deva, where we have registered, in the first stage of the experiment, the initial marking in February 2015, or the experimental group from Deva, and the witness group, also from Deva, in the same time. The final marking took place in may 2015 for both groups: experimental and control.

Measurings and check tests During the experiment as series of tests were done which consisted in

initial measuring in order to follow the starting point, and final measurings, evaluating the progress, the qualitiy and the efficiency of methods and means for achieving the final objectives. (table 2 -5)

- Tets 1 – raising the legs from hanging position 30 sec. - Test 2 – raising the body from having position 30 sec. - Test 3 – raising the legs from the board 30 sec. - Test 4 – raising the legs from the board 30 sec. - Test 5 long jump - Test 6 speed running 25 m - Test 7 scapulo- humeral mobility

207


Table 1. Programme for physical training regarding the development of the movement qualities

No. Name of the exercise No. of

repeatings

No. of series

Repeated program

me of week

Total no. of

repeatings on week

Total no. repeatings experiment

1 Legs raise on the espalier 15 5 3 225 3,600 2 From having laydown on the

espalier – raising the body to the espalier

15 5 3 225 3,600

3 On the gymnastic board – raising the body to vertical position 25 5 3 375 6,000

4 Speed run on slope 25 m 25m 10 2 500m 8,000 m 5 Step running 25m 10 2 500m 8,000 m 6 Straight jumps on two legs on

steps 20 trepte 10 2 400

trepte 6,400

7 Back walking in bridge 12 m 3 3 108 m 1728 m 8 Back to the spalier – bend

position for performing the bridge with support on one slat – bended arms

30 3 3 270 4,320 m

Table 2. Tests centralizer – physical training experimental group

In table 2, a series of norms for physical training and mobility, after some

initial and final testings of the experimental group. In table 3, a series of norms of physical training and mobility are realized,

after certain initial and final testing of the control group.

No. Name Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6 Test 7

1. A.R. TI 18 TF 23

TI 19 TF 20

TI 29 TF 32

TI 50 TF 55

TI 192 TF 194

TI 3,99 TF 3,92

TI 193 TF 195

2. G.D TI 20 TF 22

TI 24 TF 26

TI 30 TF35

TI 61 TF 61

TI 201 TF 205

TI 3,75 TF 3,68

TI 186 TF 192

3. I.R TI 20 TF 25

TI 21 TF 24

TI 32 TF 36

TI 50 TF 52

TI 188 TF 192

TI 3,75 TF 3,72

TI 191 TF 195

4. D.C. TI 21 TF 24

TI 20 TF 20

TI 34 TF 34

TI 61 TF 65

TI 201 TF 205

TI 3,78 TF 3,73

TI 188 TF 193

5. B.A. TI 17 TF 18

TI 19 TF 22

TI 28 TF 31

TI 55 TF 54

TI 205 TF 207

TI 3,98 TF 3,88

TI 195 TF 198

X TI 19,2 TF 22,4

TI 20,6 TF 24,4

TI 30,6 TF 33,6

TI 55,4 TF 57,4

TI 197,4 TF 200,6

TI 3,85 TF 3,79

TI 190,6 TF194,6

S TI 1,64 TF 2,7

TI 2,07 TF 3,06

TI 2,4 TF 2,07

TI 5,5 TF 5,41

TI 6,12 TF 7,02

TI 0,11 TF 0,1

TI 1,86 TF 2,3

CV TI 8,54 TF 12,05

TI 10,04 TF 13,66

TI 7,84 TF 6,16

TI 9,92 TF 9,42

TI 3,1 TF 3,5

TI 2,86 TF 2,64

TI 0,98 TF 1,18

208

No. 2, Vol. XVI /2015

Table 3. Centralizer of tests- physical training control group

No. Name Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6 Test 7

1. L.I. TI 15 TF 6

TI 18 TF 20

TI 33 TF 34

TI 47 TF 50

TI 187 TF 191

TI 3,90 TF 3,90

TI 190 TF 191

2. N.M. TI 21 TF 18

TI 12 TF 13

TI 29 TF 30

TI 36 TF 38

TI 201 TF 201

TI 3, 99 TF 3,98

TI 194 TF 196

3. B.A. TI 21 TF 23

TI 19 TF 19

TI 27 TF 29

TI 40 TF 44

TI 196 TF 200

TI 3,89 TF 4,00

TI 199 TF 201

4. A.C. TI 15 TF 17

TI 17 TF 20

TI 33 TF 32

TI 33 TF 35

TI 202 TF 205

TI 4,05 TF 4,03

TI 186 TF 186

5. G.S. TI 20 TF 20

TI 19 TF 21

TI 30 TF 39

TI 53 TF 54

TI 198 TF 200

TI 3,89 TF 3,87

TI 190 TF 191

X TI 18,4 TF16,8

TI 17 TF 18,6

TI 30,4 TF 32,8

TI 41,8 TF 44,2

TI 196,8 TF 199,4

TI 3,94 TF 3,96

TI 191,8 TF 193

S TI 3,13 TF 6,45

TI 2,91 TF 3

TI 2,61 TF 3,96

TI 8,17 TF 7,95

TI 5,97 TF 5,13

TI 0 TF 0

TI 4,92 TF 5,7

CV TI 17 TF 38,4

TI 17,11 TF 16,13

TI 8,58 TF12,07

TI 19,54 TF 17,99

TI 3,03 TF 2,57

TI 0 TF 0

TI 2,56 TF 2,95

3. Results and discussions After the interpretation of the statical indicators, in the tests for physical

training, significant increasings wehe emphasized for the experimental group at the speed running tests from 3,85 sec. At the initial testing to 3,79 sec., at the final testing, and the variability coeficient indicates an homogenity from 2,86 which lowers to 2,64, in the long jump testing from 197,4 cm for the initial testing to 200,6 cm at the final testing, with a coeficient of variability from 3,1 to 0,35 and the testing for the scapulo-humeral mobility from 190,6 cm testing, with a variability coeficient from 0,98 to 1,18, which indicates good results in obteining the mobility necessary for performing the back flic-flac and the jump through Yurchenko. (fig. 1, 2)

Figure 1. Results obtained after the initial and final tests of the

experimental group in physical testing

0

50

100

150

200

250

Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6 Test 7

Initial testing

Final testing

209


Figure 2. Results obtained after the initial and final tests of the

control group in physical testing

Table 4. Centralized of the technical Table 5. Centralized of the testing of the experimental group technical testing of the control group

Figure 3. Comparative results of the experimental and control groups in the technical testing

This progress from the testing of the movement qualities necessary for

approacing the jumps, through rondat. Has improved the execution technique of the jumps through Yurchenko. Thus, in the technical testings a progress was achieved in the execution marks with 0,62 points compared to the initial testing

No. Name Initial testing

Final testing

Progres obtaining

No. Name Initial testing

Final testing

Progres obtaining

1. A.R. 8,10 P. 8,80 P. 0,70 P. 1. L.I 7,90 p. 8,10 p. 0,20 p. 2. G.D. 8,30 P. 8,90 P. 0,60 P. 2. N.M. 8,20 p . 8,20 p. 0,00 p. 3. I.R. 8,50 P. 9,00 P. 0,50 P. 3. B.A. 8,30 p. 8,50 p. 0,20 p. 4. D.C. 9,10 P. 9,30 P 0,20 P 4. A.C. 8,20 p. 8,40 p. 0,20 p. 5. B.A. 8,20 P. 9,00 P. 0,80 P 5. G.S. 8,60 p. 8,70 p. 0,10 p.

X 8,44 p. 9,06 p. 0,62 p. X 8,24 p. 8,38 p. 0,14 p. S 0,80 0,48 0,58 S 0,225 0,48 0,18

CV 9,48 5,3 93,55 CV 2,73 5,73 128,6

7,58

8,5

9

9,5

INITIAL TESTINGFINAL TESTING

EXPERIMENTALGROUP

WITNESS GROUP

0

50

100

150

200

250


Initial testing

Final testing

210

No. 2, Vol. XVI /2015

and o,48 points compared to the witness group where the progress is of only 0,14 points compared to the initial testing, fact which may be noticed and compared the results of the two groups in graphic 3. The variability coeficient indicates a homogenity of the performances which lowers from 9,48 to 5,3 for the experimental group compared to the witness group which indicates a coeficient from 2,73 to 5,73.(table 3, 4, fig. 3)

4. Conclusions The international gymnastics has reached a very high level of dificulty in

the execution for the apparatus, fact which rrequest exceptional movement qualities for the success of approaching the technical elements. The jumps through Yurchenko are the most approachable ones. In the feminine gymnastics, reason for which its learning has a great importance even from the begining. Each sportiv, on this turn, stands s an individuality from the point of view of the movement behaviour showing movement qualities that can be developed through methods of specific training.

A significant progress has been noticed in performing the jump through Yurchenko, especiality in the first flight, by the improvement of mobility at the scapulo-humeral level so that the gymnasts improved their back flic-flac, allowing then the execution of turning vaults in the second flight. The level of the strenght indicators have contributed to the successful performance of the second flight by taking the corect and controlled position of the body. The development of the movement strenght and speed has controbuted to the approach with maximum efficiency to this jump.

The research and the findings complement the understanding of neuromuscular activation patterns during rotational movements around fixed axes and will help to form the basis of more direct and better teaching methods regarding earlier optimization and facilitation of the motor learning process concerning fundamental movement requirements, (Laßberg, Rapp & Krug, 2014).

References 1. BOLLING, C., LEITE, M. (2012). Difference in injury profile in

Trampoline and Artistic Gymnastics, Journal of Science and Medicine in Sport, Vol. 15, Supplement 1, December 2012, pp. S127-S128;

2. BOMPA, T. (2006). Teoria şi Metodologia Antrenamentului, Periodizarea, Ediţia – II-a, Bucureşti: Edit. Tana, p. 48;

3. CUK, I., KARACSONY, I. (2004). Vaut Methods, Ideas, curiosities, History, Published by STD Sangvincki, p. 60;

4. DRAGNEA, A., BOTA, A. (1999). Teoria activităţilor motrice, Bucureşti: Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A., p. 244;

5. LAßBERG, C., RAPP, W., KRUG, J. (2014). Patterns of anterior and posterior muscle chain interactions during high performance long-hang elements in gymnastics, Journal of Electromyography and Kinesiology, Vol. 24, Issue 3, June 2014, Pages 359-366;

211


6. NICU, A. (2002). Teoria şi metodica antrenamentului sportiv modern, Bucuresti: Editura Fundaţiei România de Mâine, p. 163;

7. PURNELL, M., SHIRLEY, D. NICHOLSON, L., ADAMS, R. (2010). Acrobatic gymnastics injury: Occurrence, site and training risk factors, Physical Therapy in Sport, Vol. 11, Issue 2, May 2010, pp. 40-46;

8. ROMAN, F., GARETH, I., JANDACKA, D., UCHYTIL, J., MULLINEAUX, D. R. (2015). Elbow joint variability for different hand positions of the round off in gymnastics, Human Movement Science, Vol. 39, pp. 88-100;

9. TODEA, S. F. (2006). Teoria Sportului, Editura Fundaţiei România de Mâine, p. 157;

10. VIERU, N. (1997). Manual de Gimnastică Sportivă, Bucureşti: Edit. Driada, p. 45.

ROLUL CALITĂȚILOR MOTRICE ÎN ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNICII LA SĂRITURA YURCENKO

Groza Gogean Gina1

Grosu Florina Emilia2 1Universitatea ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Romania

2Univeristatea ”Babeş Bolyai” Cluj Napoca, Romania

Cuvinte cheie: calităţi motrice, sărituri, Yurchenko, perfecționare

Rezumat

Gimnastica artistică a înregistrat schimbări majore la nivel mondial iar pentru îndeplinirea cerinţelor tehnice la aparate este nevoie de o dezvoltare a calităţilor motrice la un nivel foarte ridicat. Abordez această lucrare din punctul de vedere al importanţei date în învăţarea corectă a acestei sărituri, dând posibilitatea în perspectivă a reuşitei unor sărituri de mare dificultate. Pentru învăţarea şi perfecţionarea săriturilor prin Yurchenko în gimnastica artistică este necesară dezvoltarea calităţilor motrice de: forţă, viteză, mobilitate şi îndemânare, specifice probei de sărituri prin rondat flic –flac înapoi, iar mijloacele folosite in experimentul nostru au contribuit la creşteri semnificative a indicilor de forţă, viteză şi mobilitate scapulo-humerală în urma căreia s-a rezultat un progres în execuţia tehnică a săriturii cu 0, 62 puncte faţă de testarea iniţială la grupa experimentală şi 0,48 puncte faţă de grupa martor, pe perioada celor 4 luni de pregătire. 1. Introducere

După Bompa, “pregătirea fizică stă la baza piramidei, bază pe care se construieşte performanţa. Cu cât este mai solidă baza pregătirii fizice, cu atât mai înalte vor fi nivelurile pregătirii tehnice, tactice, psihologice” (Bompa, 2006, p. 48). Pentru creșterea performanței sportive au fost făcute studii, analizându-se

212

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1466853X10000039

No. 2, Vol. XVI /2015

variabilitatea motrică biologică, în contact cu forţele de impact, kinematica şi kinetica articulaţiilor cotului la gimnastele profesioniste în execuţia rondatelor din diferite poziţii ale mâinilor. (Roman, Gareth, Jandacka, Uchytil & Mullineaux, 2015). Alte cercetări din domeniu au avut în vedere pentru a determina incidenţa şi factorii de risc pentru prejudiciu asociate cu performanţele acrobatice în gimnastică (Purnell, Shirley, Nicholson & Adams, 2010).

În gimnastica artistică nu se poate vorbi doar despre o singură calitate motrică sau psihică necesară obţinerii rezultatelor superioare, ci de o îmbinare de calităţi psiho-motrice. Calităţile trebuiesc dezvoltate în mod continuu în aşa fel încât să fie la nivelul cerinţelor tehnice cât şi a categoriei la care concurează gimnasta. Nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice în pregătirea gimnastelor pentru proba “Sărituri”, alături de experienţa de mişcare dobândită anterior, reprezintă principalii factori condiţionali în abordarea cu maximă eficienţă instruirii la acest aparat.

N. Vieru consideră că “viteza mai depinde de o serie de factori biochimici, psihici, morfologici privind calitatea fibrei musculare de nivelul celorlalte calităţi motrice, de tipul somato-morfologic (lungimea segmentelor, mobilitatea, supleţea), (1997, p. 45)

În gimnastica artistică la proba de “sărituri” viteza se manifestă în felul următor:

- în faza de elan – sub forma vitezei de deplasare asigurând condiţiile necesare pentru realizarea celorlalte faze ale săriturii; (testările se regăsec în tabelele 2 şi 3)

- în zborul I viteza de execuţie şi viteza de reacţie; (testările se regăsec în tabelele 4şi 5)

- în zborul al II-lea – viteza de execuţie necesară efectuării acţiunilor speciale de răsturnare şi de pregătire a aterizării.

Din alt punct de vedere, al combinaţiilor cu alte calităţi motrice, se distinge coordonarea în regim de viteză, coordonarea în regim de forţă şi coordonarea în regim de rezistenţă, (Dragnea & Bota, 1999, p. 244). În realizarea săriturilor cu sprijin, deosebit de importantă este îndemânarea sub toate aspectele ei, deoarece asigură execuţia optimă a fiecărei faze a săriturii.

După Todea (2006) „ forţa” depinde şi de gradul de dezvoltare al celorlalte calităţi motrice. Dintre toate calităţile motrice, capacitatea de activare intenţionată este o condiţie indispensabilă a capacităţii de forţă maximă. Forţa maximă trebuie văzută ca o calitate de bază a forţei – viteză, iar aceasta din urmă ca o condiţie a detentei.” (tabelul 1)

La proba “sărituri” se impune un nivel optim de dezvoltare a forţei, mai ales la nivelul membrelor superioare şi inferioare. Este calitatea motrică de bază fără de care nu s-ar putea realiza elanul, bătaia pe trambulină, impulsia de pe masa de sărituri şi aterizarea. Elanul şi bătaia pe trambulină sunt influenţate direct de nivelul indicilor de forţă dinamică şi explozivă ai trenului inferior. Forţa explozivă o întâlnim şi la nivelul membrelor superioare în momentul impulsiei pe masa de sărituri. După Cuk and Karacsony (2004), „Puterea

213


maximă arătată într -o perioadă scurtă de timp, este considerată o abilitate necesară şi importantă în efectuarea săriturilor”.

În gimnastica artistică trebuie în permanenţă echilibrată şi coordonată mobilitatea în raport cu forţa, care trebuie atent lucrată, deoarece o mobilitate exagerată, fără tonifierea grupelor musculare, poate crea mari dificultăţi în controlul mişcărilor şi menţinerea echilibrului. Distingem doua forme: “mobilitatea generală înregistrată din toate articulaţiile şi mobilitatea specială, care asigură o amplitudine mare şi maximă doar din articulaţiile solicitate de deprinderile tehnice proprii probei” (Nicu, 2002, p.163).

În proba de sărituri, mobilitatea articulară are o importanţă majoră în vederea realizării săriturii “Yurchenko”(rondat flic-flac înapoi, salt întins înapoi în zborul al II-lea) este necesară mobilitatea la nivelul centurii scapulo-humerale şi la nivelul lombar, când se execută flic-flac-ul înapoi cu sprijinul mâinilor pe masa de sărituri, regăsim de altfel în testările tehnice importanţa acesteia prin compararea rezultatelor din graficul 3 cât şi a mijloacelor folosite pentru îmbunătăţirea acestei calităţi în tabelul 1.

2. Material și metode Scopul lucrării: mijloacele folosite în creşterea indicilor de pregătire fizică

ce trebuie să se regăsească în progresul tehnic şi în execuţia săriturii prin rondat flic-flac.

Obiectivele experimentului constau în creşterea potenţialului fiziologic al gimnastei, dar şi în dezvoltarea calităţilor motrice la un nivel cât mai înalt.

Ipoteza: Considerăm că dezvoltarea calităţilor motrice specifice probei de sărituri, la indici superiori, va îmbunătăţi tehnica de execuţie a săriturilor prin Yurcenko.

Experimentul s-a desfăşurat la Colegiul Naţional Sportiv „Cetate” din Deva unde am înregistrat în prima etapă a experimentului notarea iniţială în perioada februarie 2015, a grupului experimental de la Deva cât, şi a grupului martor tot de la Deva, având loc în aceeaşi perioadă. Înregistrările finale au avut loc în perioada mai 2015 pentru ambele grupuri: experimental și control.

Măsurători şi teste de verificare În cadrul experimentului s-a efectuat o serie de teste care au constat în

măsurători iniţiale pentru a urmări stadiul de unde am pornit şi măsurători finale, evaluând progresul, calitatea şi eficienţa metodelor şi a mijloacelor pentru atingerea obiectivelor finale. (tabele 4 şi 5)

- Test 1 – Ridicarea picioarelor din atârnat 30sec.; - Test 2 – Ridicarea trunchiului din atârnat 30 sec.; - Test 3 – Ridicarea trunchiului de pe bancă 30 sec.; - Test 4 – Ridicarea picioarelor de pe bancă 30 sec.; - Test 5 – Săritură în lungime de pe loc; - Test 6 – Alergergare de viteză 25 m.; - Test 7 - Mobilitate scapulo- humerală.

214

No. 2, Vol. XVI /2015

Tabelul 1. Program de pregătire fizică privind dezvoltarea calităţilor motrice

Tabelul 2. Centralizator teste pregătire fizică - grupa experimentală

În tabelul nr. 2 sunt efectuate o serie de norme de pregătire fizică şi de mobilitate în urma unor testări iniţiale şi finale ale grupei experimentale.

În tabelul nr. 3 sunt efectuate o serie de norme de pregătire fizică şi de mobilitate în urma unor testări iniţiale şi finale ale grupei control.

Nr. Ctr. Denumire exerciţiu Nr.

repetări Nr. serii

Program repetat pe săptămână

Total nr. Repetări pe săptămână

Număr total repetări

experiment 1 Ridicări de picioare la spalier 15 5 3 225 3,600

2 Din atrânat culcat la spalier – ridicarea trunchiului spre spalier 15 5 3 225 3,600

3 Pe banca de gimnastică – ridicarea trunchiului la verticală 25 5 3 375 6,000

4 Alergare de viteză în pantă –distanţă 25 m 25m 10 2 500m 8,000 m

5 Alergare în trepte 25m 10 2 500m 8,000 m

6 Sărituri drepte pe două picioare în trepte

20 trepte 10 2 400 trepte 6,400

7 Mers în pod cu spatele 12 m 3 3 108 m 1728 m

8 Cu spatele la spalier – în poziţie arcuită de plecare în pod cu sprijin pe o şipcă-arcuirea braţelor

30 3 3 270 4,320 m

Nr. Crt. Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6 Test 7

1. A.R. TI 18 TF 23

TI 19 TF 20

TI 29 TF 32

TI 50 TF 55

TI 192 TF 194

TI 3,99 TF 3,92

TI 193 TF 195

2. G.D TI 20 TF 22

TI 24 TF 26

TI 30 TF35

TI 61 TF 61

TI 201 TF 205

TI 3,75 TF 3,68

TI 186 TF 192

3. I.R TI 20 TF 25

TI 21 TF 24

TI 32 TF 36

TI 50 TF 52

TI 188 TF 192

TI 3,75 TF 3,72

TI 191 TF 195

4. D.C. TI 21 TF 24

TI 20 TF 20

TI 34 TF 34

TI 61 TF 65

TI 201 TF 205

TI 3,78 TF 3,73

TI 188 TF 193

5. B.A. TI 17 TF 18

TI 19 TF 22

TI 28 TF 31

TI 55 TF 54

TI 205 TF 207

TI 3,98 TF 3,88

TI 195 TF 198

X TI 19,2 TF 22,4

TI 20,6 TF 24,4

TI 30,6 TF 33,6

TI 55,4 TF 57,4

TI 1 97,4 TF 200,6

TI 3,85 TF 3,79

TI 190,6 TF 194,6

S TI 1,64 TF 2,7

TI 2,07 TF 3,06

TI 2,4 TF 2,07

TI 5,5 TF 5,41

TI 6,12 TF 7,02

TI 0,11 TF 0,1

TI 1,86 TF 2,3

CV TI 8,54 TF 12,05

TI 10,04 TF 13,66

TI 7,84 TF 6,16

TI 9,92 TF 9,42

TI 3,1 TF 3,5

TI 2,86 TF 2,64

TI 0,98 TF 1,18

215


0

50

100

150

200

250


Testare initiala

Testare finala

Tabelul 3. Centralizator teste pregătire fizică - grupa control

3. Rezultate şi discuții

În urma interpretării indicatorilor statistici în testele de pregătire fizică s-au evidenţiat creşteri semnificative la grupa experimentală în testarea de alergare de viteză de la 3,85 sec. la testarea iniţială la 3,79,sec. la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate indică o omogenitate de la 2,86 şi scade la 2,64, la în testarea de săritura în lungime de la 1,97 4 cm. la testarea iniţială la 200,6 cm. La testarea finală, cu un coeficinet de variabilitate de la 3,1 la 35 şi testarea de mobilitate scapulo - humerală de la 190,6 cm. la testarea iniţială la 194,6 cm. la testarea finală., cu un coeficient de variabilitate de la 0,98 la 1,18 ceea ce indică o rezultate bune în obţinerea mobilităţii necesare excutării flic-flac-ului înapoi în săritura prin Yurchenko. (fig. 1, 2)

Figura 1. Rezultate obţinute în urma testărilor iniţiale şi finale ale

grupei experimentale în testările fizice

Nr. crt. Nume Test 1 Test 2 Test 3 Test 4 Test 5 Test 6 Test 7

1. L.I TI 15 TF 6

TI 18 TF 20

TI 33 TF 34

TI 47 TF 50

TI 187 TF 191

TI 3,90 TF 3,90

TI 190 TF 191

2. N.M. TI 21 TF 18

TI 12 TF 13

TI 29 TF 30

TI 36 TF 38

TI 201 TF 201

TI 3, 99 TF 3,98

TI 194 TF 196

3. B.A. TI 21 TF 23

TI 19 TF 19

TI 27 TF 29

TI 40 TF 44

TI 196 TF 200

TI 3,89 TF 4,00

TI 199 TF 201

4. A.C. TI 15 TF 17

TI 17 TF 20

TI 33 TF 32

TI 33 TF 35

TI 202 TF 205

TI 4,05 TF 4,03

TI 186 TF 186

5. G.S. TI 20 TF 20

TI 19 TF 21

TI 30 TF 39

TI 53 TF 54

TI 198 TF 200

TI 3,89 TF 3,87

TI 190 TF 191

X TI 18,4 TF16,8

TI 17 TF 18,6

TI 30,4 TF 32,8

TI 41,8 TF 44,2

TI 196,8 TF 199,4

TI 3,94 TF 3,96

TI 191,8 TF 193

S TI 3,13 TF 6,45

TI 2,91 TF 3

TI 2,61 TF 3,96

TI 8,17 TF 7,95

TI 5,97 TF 5,13

TI 0 TF 0

TI 4,92 TF 5,7

CV TI 17 TF 38,4

TI 17,11 TF 16,13

TI 8,58 TF 12,07

TI 19,54 TF 17,99

TI 3,03 TF 2,57

TI 0 TF 0

TI 2,56 TF 2,95

216

No. 2, Vol. XVI /2015

0

50

100

150

200

250


Test Initial

Test final

Figura 2. Rezultate obţinute în urma testărilor iniţiale şi finale ale grupei control în testările fizice

Tabelul 4. Centralizator al testărilor Tabelul 5. Centralizator al testărilor tehnice a grupei experimentale tehnice a grupei control

Figura 3. Rezultatele comparative ale grupelor experiementale şi control în testările tehnice

Nr. Crt

Nume Testare iniţială

Testare finală

Progres obţinut

Nr. Crt

Nume Testare iniţială

Testare finală

Progres obţinut

1. A.R. 8,10 P. 8,80 P. 0,70 P. 1. L.I 7,90 p. 8,10 p. 0,20 p. 2. G.D. 8,30 P. 8,90 P. 0,60 P. 2. N.M. 8,20 p . 8,20 p. 0,00 p. 3. I.R. 8,50 P. 9,00 P. 0,50 P. 3. B.A. 8,30 p. 8,50 p. 0,20 p. 4. D.C. 9,10 P. 9,30 P 0,20 P 4. A.C. 8,20 p. 8,40 p. 0,20 p. 5. B.A. 8,20 P. 9,00 P. 0,80 P 5. G.S. 8,60 p. 8,70 p. 0,10 p.

X 8,44 p. 9,06 p. 0,62 p. X 8,24 p. 8,38 p. 0,14 p. S 0,80 0,48 0,58 S 0,225 0,48 0,18

CV 9,48 5,3 93,55 CV 2,73 5,73 128,6

7,58

8,5

9

9,5

TESTARE INITIALATESTARE FINALA

GRUPAEXPERIMENTALA

GRUPA MARTOR

217


Acest progres ale parametrilor calităţilor motrice necesare abordării săriturilor prin rondat au îmbunătăţit tehnica de execuţie a săriturilor prin Yurchenko. Astfel în testările tehnice s-a realizat un progres în nota de execuţie cu 0,62 p. faţă de testarea iniţială şi 0,48 p. faţă de grupa de control unde progresul lor este de doar 0,14 p. faţă de testarea iniţială ceea ce se poate observa şi compara rezultatele celor două grupe din graficul nr. 3. Coeficientul de variabilitate indică o omogenitate a performanţelor foarte bună şi scade de la 9,48 la 5,3 la grupa experimentală faţă de grupa martor ceea ce indică un coeficient de la 2,73 la 5,73. (tabele 3, 4. Fig. 3)

4. Concluzii Gimnastica mondială a ajuns la un nivel foarte ridicat în dificultatea

execuţiei la aparate ceea ce necesită calităţi motrice excepţioanale în reuşita abordării elementelor tehnice. Săriturile prin Yurchenko sunt cele mai abordare în gimnastica feminină, motiv pentru care învăţarea acestei sărituri are o importanţă deosebită încă de la începutul învăţării ei. Fiecare sportiv la rândul său, reprezintă o individualitate din punct de vedere al comportamentului motric, dispunând de calităţi motrice care pot fi dezvoltate prin metode de antrenament specific.

S-a constatat un progres semnificativ în execuţia săriturii prin Yurchenko în special în primul zbor, prin îmbunătăţirea mobilităţii la nivelul scapulo-fumerale astfel încât gimnastele au corectat flic-flac-ul înapoi permiţând mai apoi în zborul al –II-lea să se efectueze şi salturi cu întoarcere.

Nivelul indicilor de forţă au contribuit la efectuarea cu succes a zborului al II-lea prin luarea unei poziţii corecte şi controlate a corpului. Dezvoltarea calităţile motrice de forţă şi viteză au contribuit la abordarea cu maximă eficienţă a acestei sărituri.

Cercetarea şi rezultatele ei completează modelele activităţii neuromusculare în timpul mişcărilor de rotaţie în jurul unei axe şi vor ajuta la formarea bazei unei metode mai directe şi mai bune în ceea ce priveşte predarea timpurie şi facilitarea procesului de învăţare a elementelor motrice specifice, în ceea ce priveşte cerinţele fundamentale ale mişcărilor. (Laßberg, Rapp & Krug, 2014).

218

No. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUMNo. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUM Scientific Journal of Education,...

Documents

Transcript of No. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUMNo. 2, Vol. XVI, 2015 GYMNASIUM Scientific Journal of Education,...