Mormantul de la Mawangdui

The Mawangdui Silk Texts (Chinese: 馬王堆帛書; pinyin: Mǎwángduī Bóshū) are texts of

Chinese philosophical and medical works written on silk and found at Mawangdui in China in

1973. They include some of the earliest attested manuscripts of existing texts such as the I Ching,

two copies of the Tao Te Ching, one similar copy of Zhan Guo Ce, and a similar school of works

of Gan De and Shi Shen, as well as previously unknown medical texts like Wushi'er Bingfang

("Recipes for Fifty-Two Ailments"). Scholars arranged them into silk books of 28 kinds.

Together they count to about 120,000 words covering military strategy, mathematics,

cartography and the six classical arts of ritual, music, archery, horsemanship, writing and

arithmetic.[1]

Contents

Overview of the texts

The Mawangdui Silk Texts were buried in Tomb no. 3 at Mawangdui, which was sealed in 168

BC, and lay hidden in Changsha, Hunan for over 2000 years. Some texts were only previously

known by title; some are previously unknown commentaries on the I Ching attributed to

Confucius. In general, they follow the same sequence as the various received versions – versions

that have been passed down by copying and recopying from generation to generation from texts

collected and collated during the 5th century. However, they are, in some important respects,

notably different from the sundry received texts known before their discovery.

The Chinese characters found in the silk texts are often only fragments of the characters used in

the later versions that tradition has handed down. Many Chinese characters are formed by

combining two simpler Chinese characters, one to indicate a general category of meaning, and

one to give an indication of pronunciation. Where the traditional texts have both components, the

silk texts frequently give only the phonetic half of the intended character. There are several

hypotheses that might explain this fact:

The copyist may have been simply too lazy to write the full form of many of the characters. Perhaps the earlier of the two silk texts (or maybe the text that it was copied from) was simply

the result of someone taking dictation in the fastest way that s/he could write. The scribe wrote down the part of each character that indicates its pronunciation with the idea that s/he could later recopy the text with the appropriate meaning components for those abbreviated characters.

In English, the word "dog" can have two apparently unrelated meanings: "a kind of carnivorous mammal" or "to pursue with unflagging patience." We hardly ever bother to write something like "dog (the mammal)", even when we write something like, "The feral dog dogged the human invaders of its territory until they eventually left the area." Perhaps the same kind of thing was going on in these ancient writings, and people felt that they did not need to add a meaning component to these characters to make their meaning clear.

Or, it could be a jargon system. Similar writings (of partial characters) can be found in ancient Chinese music (e.g., pipa, guqin and guzheng) scores. Partial characters (and their derivations) also provide building blocks for the writing systems of some historical (e.g., Khitan and Tangut) languages and modern (e.g., Japanese) languages.

In addition to the "partial" characters mentioned above, the two-silk-text-characters sometimes

use characters that are different from the ones present in the texts that have come down to us

through consecutive publications of the later version of the 'named work'. In cases where

different traditional versions of the text have characters with different meanings at the same point

in the text, the newly found text can sometimes give us additional evidence. Suppose that we had

two received texts, and one said: "She flowered the table," but the other text said: "She floured

the table." Did she sprinkle flowers on the table? Or did she sprinkle flour on the table? If a

"silk" text were to be discovered, it might say: "She powdered the table," or it might say, "She

blossomed the table." The students of this text would now have an independent opinion, from

much nearer in the history of this book, as to what the original meaning was.

Tao Te Ching

Most of the time the received versions of the Tao Te Ching are in substantial agreement with

each other, and most of the time the text is simple and straightforward. Occasionally, however,

two received versions will write homonyms with entirely different meanings at some point in a

chapter. In such cases, much help can be received from a silk text that gives a third character that

has a different pronunciation but is a synonym for one of the two in the received text.

In recent years several scholars have made new translations of the Tao Te Ching that are based

on the silk text and ignore the received texts entirely or almost entirely. These include works by

D. C. Lau, and by Robert G. Henricks. Henricks' translation does compare received versions of

the Tao Te Ching with the text found in the tomb.

In 1990, the noted sinologist Victor H. Mair translated the Ma-wang-tui version as he considered

this earliest known version (by 500 years) to be far more authentic than the most commonly

translated texts. The two silk books are part of the Cultural Relics from the Mawangdui Tombs

collection at the Hunan Provincial Museum.

The Hunan Provincial Museum notes, "This is called Version A of Book on Silk “Lao Zi”,

because it was copied out in classical official script. The silk is partially damaged, with many

Chinese characters missing. The book, together with “The Yellow Emperor’s Four Canons” in

four chapters following it, was written on half a breadth of silk. The extant version has 464 lines

and more than 13,000 Chinese characters. The book bears no chapter division, with “The Book

of De” preceding “The Book of Dao”. As this version makes no avoidance of the taboo of

mentioning the name of Liu Bang, the founding emperor of the Han Dynasty, the time of

copying this book should be before the death of the Han founding emperor. Therefore, this is the

earliest hand-copied version of “Lao Zi” and will greatly help us to see the authentic version of

“Lao Zi” in the early Han Dynasty. Its discovery not only has important value for the collation of

existing version of “Lao Zi” but also has provided the earliest and most reliable basis for further

studying the thoughts of “Lao Zi”. In August 1991, Fu Juyou, Gao Zhishsan and other experts

determined it as a first-class national cultural relic. It is currently in the collection of Hunan

Provincial Museum."

The museum continues, "This book on silk was discovered in the lower layer of an oblong

lacquer cosmetic box found in the eastern case of the Tomb 3. It was copied onto a breadth of

wide silk together with four ancient canons. As it was folded up, the book broke into 32 pieces

when discovered. There are altogether 160,000 Chinese characters in 152 lines, written with

brush and ink. The book was copied in very neat early official script, making it a precious

material for studying the change of the Chinese character and the art of calligraphy. As this

version avoid the taboo of mentioning the name of Liu Bang but does not avoid mentioning the

name of Liu Hui, Emperor Huidi, the time of its being copied should be during the reign of

Emperor Huidi or Empress Lu. This version has “The Book of De” preceding “The Book of

Dao”. “Lao Zi” is the most important document of China’s Daoism. The discovery of this 2000-

year-old Version B of “Lao Zi” is of great value to the collation of the chapter sequence of

existing versions of “Lao Zi”. It has also provided new resources for studying the ideology of

Daoism and the spread of Daoism in the Han Dynasty. This version has no division of chapters

and the sequence of chapters is exactly the same as Version A, with only some minor

differences. Compared with traditional versions of “Lao Zi”, this silk version shows clearer ideas

and richer contents."

Huangdi Sijing

The Huangdi sijing (simplified Chinese: 黄帝四经; traditional Chinese: 黃帝四經; pinyin:

Huángdì sìjīng; lit. "The Yellow Emperor's Four Classics") are long-lost Chinese manuscripts

that were discovered among the Mawangdui Silk Texts. They are also known as the Huang-Lao

boshu (simplified Chinese: 黄老帛书; traditional Chinese: 黃老帛書; pinyin: Huáng-Lǎo bóshū;

lit. "Huang-Lao Silk Texts"), in association with the "Huang-Lao" philosophy named after the

legendary Huangdi (黃帝 "The Yellow Emperor") and Laozi (老子 "Master Lao"). They are

thought by modern scholars to reflect a lost branch of Daoism, referred to as the "Huang-Lao

school of thought".

The four texts

Part of the list of comet sightings from the Book of Silk (ca. 400 BCE)

Mawangdui is an archeological site, comprising three Han-era tombs, found near Changsha in

modern Hunan Province (ancient state of Chu). In December 1973, archeologists excavating

"Tomb Number 3" (dated at 168 BCE) discovered an edifying trove of silk paintings and silk

scrolls with manuscripts, charts, and maps. These polymathic texts discussed philosophy,

politics, Traditional Chinese Medicine, Daoist yoga, Yin and Yang, and astronomy; ranging from

the familiar (Huangdi Neijing medical classic also attributed to the Yellow Emperor) to the

unknown (Book of Silk that lists three centuries of comet sightings).

The Mawangdui manuscripts included two silk copies of the Daodejing, eponymously titled

"Laozi". Both add other texts and both reverse the received chapter arrangement, giving the

Dejing chapters before the Daojing. The so-called "B Version" included four previously

unknown works, each appended with a title and number of characters (字):

1. Jing Fa (經法 "The Constancy of Laws"), 5000 characters

2. Shi Da jing (十大經"The Ten Great Classics"), 4564

3. Cheng (稱 "Aphorisms"), 1600

4. Dao Yuan (道原 "On Dao the Fundamental"), 464

Due to textual lacunae, that is gaps in the written text due to the fragmentary preservation of the

original ancient silk manuscripts, the original character counts are also uncertain.

The two longest texts are subdivided into sections. "The Constancy of Laws" has nine: 1. Dao fa

(道法 "The Dao and the Law"), 2. Guo ci (國次 "The Priorities of the State"), 3. Jun zheng (君正

"The Ruler's Government").... "The Sixteen Classics", which some scholars read as Shi da jing

(十大經 "The Ten Great Classics"), has fifteen [sic]: 1. Li ming (立命 "Establishing the

Mandate"), 2. Guan (觀 "Observation"), 3. Wu zheng (五正 "The Five Norms")….

In the decades since 1973, scholars have published many Mawangdui manuscript studies (see

Carrozza 2002). In 1974, the Chinese journal Wenwu (文物 "Cultural objects/relics") presented a

preliminary transcription into modern characters. Tang Lan's influential article (1975) gave

photocopies with transcriptions, analyzed the textual origins and contents, and cited paralleling

passages from Chinese classic texts. Tang was first to identify these texts as the "Huangdi

sijing", a no-longer extant text attributed to the Yellow Emperor, which the Hanshu's Yiwenzhi

(藝文志) bibliographical section lists as a Daoist text in four pian (篇 "sections"). The "Huangdi

sijing" was lost and is only known by name, and thus the Daoist Canon excluded it. While most

scholars agree with Tang's evidence, some disagree and call the texts the Huang-Lao boshu or

the Huangdi shu (黃帝書 "The Yellow Emperor's books").

The first complete English translation of the Huangdi sijing was produced by Leo S. Chang

(appended in Yu 1993:211-326). Subsequent translations include scholarly versions by Yates

(1997) and by Chang and Feng (1998), as well as some selected versions. Ryden (1997) provides

an informative examination of "The Yellow Emperor's Four Canons".

Philosophical significance

The Huangdi sijing reveals some complex connections within Chinese philosophy. Take, for

example, the first lines in "The Constancy of Laws":

The Way generates standards. Standards serve as marking cords to demarcate success and failure

and are what clarify the crooked and the straight. Therefore, those who hold fast to the Way

generate standards and do not to dare to violate them; having established standards, they do not

dare to discard them. [Missing graph] Only after you are able to serve as your own marking cord,

will you look at and know all-under-Heaven and not be deluded. (Dao fa, 1.1, tr. De Bary and

Lufrano 2001:243)

This passage echoes concepts from several rival philosophies, Daoism, Legalism, Mohism,

Confucianism, and School of Names. De Bary and Lufrano (2001:242) describe Huangdi sijing

philosophy as "a syncretism that is grounded in a cosmology of the Way and an ethos of self-

cultivation".

"Prior to the Mawangdui discovery," says Peerenboom (1993:1), "sinologists were more

confused than clear about the school of thought known as Huang-Lao." Sima Qian's Records of

the Grand Historian says many early Han thinkers and politicians favored Huang-Lao doctrines

during the reigns (202-157 BCE) of Emperor Wen, Emperor Jing, and Empress Dou. Sima cites

Han Fei, Shen Buhai, and Shen Dao as representative Huang-Lao philosophers, advocates that

sagely rulers should use wu wei to organize their government and society. However, after

Emperor Wu of Han (r. 141-87 BCE) declared Confucianism the official state philosophy,

Huang-Lao followers dwindled and their texts largely vanished.

The Huangdi sijing texts provide newfound answers to questions about how Chinese philosophy

originated. Carrozza (2002:49) explains that, "For a long time, the focal point in the study of

early Chinese thought has been the interpretation of a rather limited set of texts, each attributed

to a 'Master' and to one of the so-called 'Hundred Schools'." For instance, tradition says Mozi

founded Mohism and his students compiled the Mozi text. Conversely, Mawangdui textual

syncretism reveals "the majority of the ancient texts" are not written by individual authors, "but

rather collections of works of different origins."

BROCARDUL DE AUR ÎN 8 SECŢIUNI (BA DUAN JIN) -

PUŢINĂ ISTORIE DAR MULTE BENEFICII

Folosirea exerciţiilor fizice şi de respiraţie pentru menţinerea unei stări optime de sănătate,

pentru lupta împotriva bolii şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii provine încă din antichitate.

Acest tip de activitate fizică are o îndelungată istorie documentată deopotrivă în China şi India.

Lucrările de artă, manualele medicale, folclorul, tratatele şi chiar povestirile despre acest subiect

merg până în urmă cu 4 000 de ani. Deasemenea tehnicile militare de antrenament, codurile de

comportament în armată şi antrenamentul militar cu diferite arme (arcul, sabia, suliţa, cuţitul,

etc) sunt la fel de vechi.

De-a lungul multor secole, în China remediile medicale tradiţionale (plantele, masajul, hrana,

acupunctura, exerciţiile fizice, etc) au fost folosite în combinaţie cu practicile ezoterice Taoiste.

În plus, comerţul şi schimburile culturale dintre India, Tibet şi China au transferat teoria şi

practicile buddiste, Tantra, Yoga, Dao-yin, plantele medicinale, tehnicile medicale şi tehnicile de

antrenament în artele marţiale între cele trei regiuni. Astfel s-ar putea spune că yoga este un stil

indian de qigong şi că qigong-ul este un stil chinezesc de... yoga. Ambele practici scot în

evidenţă unitatea omului cu Universul, viaţa în armonie cu Calea sau Tao, evitarea violenţei,

iluminarea, un stil de viaţă sănătos, păstrarea şi circularea energiei (prana în Yoga sau qi în

qigong), practicarea meditaţiei, etc. Aceste metode şi practici au fost studiate şi adaptate de-a

lungul miilor de ani în China pentru a ajuta la menţinerea unei bune stări de sănătate, pentru

prevenirea şi vindecarea bolilor, pentru refacerea vitalităţii, pentru calmarea minţii şi pentru

sporirea spiritului pacientului sau practicantului.

Există mai multe teorii interesante referitoare la originea şi dezvoltarea Brocardului în opt

secţiuni. Se presupune că vechile dansuri, exerciţii şi aplicaţii militare, ritualuri şamanice şi

practici Taoiste au reprezentat rădăcinile mişcărilor de qigong. Scrierile care atestă aceste

exerciţii şi posturi pentru păstrarea sănătăţii, în care se întâlnesc şi anumite mişcări destul de

asemănătoare celor din Brocard, datează de acum 2 150 de ani.

În 1972, arheologii chinezi au descoperit mormântul regelui Ma care a trăit în timpul dinastiei

Han de Vest (206 î.H. - 24 d.H). În acest mormânt de la Mawangdui, la periferia oraşului

Changsha din provincia Hunan, ei au găsit pe lângă manualele medicale şi un sul de mătase pe

care erau desenate 44 de siluete umane în diferite posturi. Sub fiecare siluetă era înscris numele

unui animal sau numele bolii pe care acea postură o putea vindeca.

Hua Tu (110 - 207) este unul dintre cei mai cunoscuţi medici din dinastia Han. În "Istoria

ultimilor ani ai dinastiei Han", Hua To scria: "Corpul omenesc trebuie să aibă parte de mişcare

dar niciodată până la epuizare. În acest fel se îmbunătăţeşte digestia, se deschid vasele de sânge

iar boala este împiedicată să apară. La fel se întâmplă şi cu balamalele unei uşi folosite. Ele nu

ruginesc. Eu am creat arta numită Mişcările (Jocul) celor 5 Animale: tigrul, căprioara, ursul,

maimuţa şi cocorul. Aceasta elimină boala, ajută picioarele şi e şi o formă a Tao Yin (exerciţii de

întindere). În timp ce vei practica această artă vei transpira uşor, obrajii vor roşi, îţi vei simţi

corpul mai uşor şi ţi se va face foame."

Legenda spune că Marele Maestru Bodhidharma (Ta Mo în chineză) i-a învăţat pe călugării

budişti din templul Shaolin un set de 18 exerciţii. Acest set este cunoscut sub denumirea de "Cele

18 mâini ale lui Lohan". Referindu-se la acest set de exerciţii maestrul Wong Kiew-Kit spune că

primele 8 exerciţii sunt aceleaşi cu cele dintr-un set de exerciţii numit "Brocardul în 8 secţiuni".

Profesorul Wang Jiafu spune că desene şi cărţi despre Daoyin au apărut în număr din ce în ce

mai mare în timpul dinastiei Jin de Vest (266 - 316). În timpul dinastiilor Sui şi Tang (581 - 907)

Daoyin s-a împărţit în mai multe tipuri de exerciţii pentru întărirea sănătăţii, printre care şi

renumitul Baduanjin.

Tratatul intitulat Xiu Zhen Shi Shu (Cele 10 Tratate despre Refacerea Vitalităţii Originale)

apărut în secolul VIII atribuie dezvoltarea Brocardului în 8 Secţiuni unuia dintre cei Opt

Nemuritori din folclorul chinez, Chong Li-quan. Între 800 - 1200 variaţii ale acestor exerciţii au

fost folosite în templele Taoiste de pe muntele Wudang în scopul cultivării sănătăţii iar unele

dintre ele au fost folosite ca exerciţii de încălzire de către călugării Shaolin. Desemenea se pot

observa asemănări între posturile şi mişcările din Jocul celor 5 Animale şi cele din Brocard.

Medicii din China au prescris dintotdeauna diferite exerciţii în scopul prevenirii şi vindecării

problemelor de sănătate împreună cu alte metode curative. Multe dintre aceste exerciţii sunt

folosite şi în zilele noastre iar Brocardul în 8 Secţiuni este considerat adesea un exerciţiu medical

Wai Dan (Wai Dan Qigong - metode de înlăturare a starilor tensionale, de observare şi de

control a stărilor emoţionale prin meditaţie şi respiraţie, exercitii de circulatie externa a qi-ului).

În timpul dinastiei Sung de Sud (1177 - 1279) renumitul general Yeuh Fei a dezvoltat un set de

12 exerciţii care erau folosite pentru pregătirea fizică a soldaţilor. Aceste exerciţii erau efectuate

în forţă şi cu greutatea întregului echipament militar. În secolele următoare, opt din aceste

exerciţii, executate mult mai încet şi cu mai puţină forţă, au început să fie folosite ca exerciţii de

încălzire în diferite forme de arte marţiale interne (Taijiquan, Bagua, Hsing I, etc) dar şi în

diferitele stiluri de qigong. Aceste exerciţii au devenit cunoscute sub denumirea de Brocardul în

8 Secţiuni sau Cele 8 Comori.

Maeştrii Taoişti spun că acest set de exerciţii trebuie efectuat cel puţin 100 de zile înainte ca

efectele să apară. Taoiştii din vechime spuneau că: "Doar după 100 de zile de muncă susţinută

lumina e adevărată; doar atunci apare focul spiritului. E nevoie de 100 de zile pentru a

construi Fundaţia." Cultivarea Dan Tien-ului (sau a Câmpului de Cinabru) necesită o practică

îndelungată, de ordinul anilor, dacă se doreşte asigurarea longevităţii şi obţinerea puterilor

speciale. Toate exerciţiile de qigong urmăresc îmbunătăţirea sănătăţii, sporirea energiei interne,

revitalizarea corpului şi a minţii, prevenirea sau controlul bolii, tonifierea organelor interne,

reechilibrarea, reducerea stresului, întărirea sistemului imunitar, îndepărtarea toxinelor din corp,

întărirea muşchilor şi a tendoanelor, îmbunătăţirea stării de spirit, creşterea longevităţii şi oferă o

cale ce duce spre iluminare şi armonie cu Tao.

Unii specialişti afirmă că Brocardul în 8 Secţiuni nu este un exerciţiu de qigong. Ei spun că

acesta e un set de exerciţii de încălzire folosit în artele marţiale predate în templul Shaolin şi că

el poate fi executat şi fără implicarea minţii. Însă când aceste mişcări sunt executate mai rapid nu

e posibil întotdeauna să ne concentrăm mintea pentru a putea conduce energia. Iar beneficiile

suplimentare de pe urma practicării Brocardului (colectarea, circularea, purificarea,

direcţionarea, cultivarea, păstrarea, transformarea sau emiterea energiei) nu pot fi obţinute fără

disciplinarea minţii. Majoritatea practicanţilor vor avea de câştigat de pe urma practicării

Brocardului într-o manieră calmă, relaxată şi naturală. Mişcările rapide şi executate în forţă sunt

contraproductive. Practicantul trebuie să respire natural şi complet, să execute mişcările încet, să

devină ca apa curgătoare, să fie relaxat. Nu trebuie să se gândească la problemele de zi cu zi.

Când acestea îi apar în minte trebuie doar să le observe şi să le lase să treacă mai departe.

Trebuie să-şi simtă corpul, să execute cu plăcere fiecare mişcare şi să devină conştient de mediul

înconjurător.

Vă invit acum să trecem în revistă câteva dintre beneficiile obţinute de pe urma practicării

fiecărei secţiuni în parte.

Prima secţiune

1. respiraţia profundă ajută la reglarea tensiunii arteriale 2. întinderea mâinilor relaxează muşchii tensionaţi 3. poziţia în picioare cu greutatea corpului în mod egal distribuită pe ambele tălpi realiniază

muşchii spatelui şi ai coloanei vertebrale 4. ajută la reglarea energiei inimii, plămânilor, stomacului, splinei şi ficatului. Desemenea

stimulează organele interne din torace (Triplul Încălzitor). 5. sunt puşi în mişcare muşchii umerilor şi tricepşii 6. ajută la creşterea capacităţii pulmonare 7. alungă oboseala

Acest prim exerciţiu pregăteşte muşchii şi organele interne pentru formele următoare. În timpul

practicii gâtul, spatele, picioarele şi mâinile sunt îndoite sau curbate în mod natural. E foarte

important ca pe durata practicii să se menţină aceste curbe naturale. Genunchii şi coatele nu

trebuie să fie blocate.

A doua secţiune

1. poziţia MaBu întăreşte picioarele, genunchii, mijlocul şi muşchii spatelui

2. se întăresc muşchii umerilor, bicepşii şi ai antebraţelor

3. funcţiile creierului sunt îmbunătăţite datorită concentrării pe coordonarea mişcărilor

4. liniştirea minţii reduce stresul din corp

5.datorită mişcării duble (stânga-dreapta) se aliniază corpul şi se îmbunătăţeşte coordonarea

6. respiraţia profundă şi regulată îmbunătăţeşte funcţionarea plămânilor şi îmbunătăţeşte starea

de spirit

7. se exersează muşchii ochilor şi se reduce durerea din muşchii lombari (şale) sau din picioare

8. se spune că acest exerciţiu întăreşte rinichii

9. tonifică meridianele plămânului şi intestinului gros

A treia secţiune

1. se întăresc muşchii braţelor, ai umerilor, ai spatelui şi ai abdomenului 2. prin "deschiderea" pieptului creşte profunzimea respiraţiei 3. ajută la reglarea splinei şi a stomacului 4. îmbunătăţeşte echilibrul şi funcţiile creierului 5. reduce stresul din corp 6. relaxează muşchii tensionaţi 7. reglarea energiei stomacului şi a pancreasului previne bolile gastro-intestinale, îmbunătăţeşte

digestia, tranzitul intestinal şi circulaţia sanguină.

Primele trei secţiuni ale Brocardului destind muşchii pieptului şi ai abdomenului precum şi pe cei

ai umerilor şi ai braţelor. Desemenea şi cuşca toracică are de câştigat de pe urma primelor trei

exerciţii. Toate acestea, combinate cu respiraţia profundă, sporesc capacitatea pulmonară.

A patra secţiune

1. pune în mişcare muşchii gâtului şi pe cei oculari, împiedicând astfel apariţia problemelor la

vertebrele cervicale

2. funcţiile creierului sunt îmbunătăţite datorită concentrării pe coordonarea mişcărilor

3. respiraţia prelungă, profundă şi constantă aduce un aport suplimentar de oxigen în sânge

4. relaxează muşchii tensionaţi şi reduce stresul din corp

5. stimulează circulaţia sanguină la nivelul capului eliminând oboseala, ameţelile şi alte dereglări

funcţionale ale sistemului nervos central

6. este în mod special benefic celor care suferă de hipertensiune şi arterioscleroză

Persoanele cu probleme la nivelul gâtului trebuie să execute mişcarea foarte încet şi să nu

încline capul spre înapoi deoarece acest lucru va induce o tensiune suplimentară în vertebrele

cervicale.

A cincea secţiune

1. întăreşte inima şi ajută la eliminarea "focului inimii" 2. poziţia Ma Bu întăreşte picioarele şi zona lombară 3. se întăresc şi se întind muşchii coapselor, ai abdomenului, ai spatelui şi tricepşii 4. previne apariţia blocării vertebrelor şi le realiniază

A şasea secţiune

1. se pun în mişcare muşchii lombari şi îmbunătăţeşte funcţionarea rinichilor şi a glandelor

suprarenale

2. creşte fluxul sanguin în zona toracelui

3. se antrenează muşchii cvadricepşi şi tendoanele din zona genunchiului

4. arcuirea spre spate întăreşte atât muşchii abdominali cât şi pe cei lombari

5. stimulează diferite meridiane energetice

Persoanele care suferă de hipertensiune arterială sau arteroscleroză nu trebuie să coboare capul

prea mult iar cele care au probleme în zona taliei nu trebuie să se aplece prea mult în faţă sau în

spate.

A şaptea secţiune

1. întăreşte sistemul cardiovascular 2. antrenează muşchii umerilor, ai taliei, ai feţei şi muşchii oculari 3. îmbunătăţeşte coordonarea şi echilibrul 4. elimină stările interioare negative 5. conform MTC acestă mişcare stimulează şi revitalizează ficatul 6. acest exerciţiu are efect de mărire a qi-ului intern, stimulează cortexul cerebral şi sistemul

neurovegetativ, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, măreşte forţa fizică.

A opta secţiune

1. se pun în mişcare muşchii gambelor, ai spatelui inferior şi ai coapselor 2. întinderea coloanei vertebrale aliniază şi îndreaptă coloana 3. MTC spune că acest exerciţiu stimulează sistemul imunitar şi ajută corpul să se vindece de multe

boli 4. este exersat tendonul lui Ahile 5. acest exerciţiu distribuie energia în tot corpul

După cum am arătat mai sus, originile acestui set de exerciţii nu au fost stabilite clar. Dar dacă e

să privim lucrurile strict din punctul de vedere al restabilirii, menţinerii şi îmbunătăţirii stării de

sănătate, acest lucru nici nu contează prea mult. Importante sunt efectele pozitive care apar în

urma practicării acestui set de exerciţii.

Secretul Doamnei Dai, unul dintre marile

mistere ale lumii

În 1972, lucrările efectuate pentru construirea unui adăpost antiaerian din apropierea oraşului

chinez Changsha au dus la descoperirea unuia dintre cele mai mari mistere ale omenirii: trupul

unei aristocrate din sec. al II-lea î.Hr., incredibil de bine conservat. Pielea fină, articulaţiile

mobile şi organele interne rămase intacte chiar şi după 1.200 de ani constituie şi astăzi o enigmă

pentru cercetători şi oameni de rând deopotrivă.

În anii 70, în timpul Războiului Rece, preşedintele Mao Zedong a dispus construirea de

adăposturi antiaeriene în toate regiunile Chinei. Lucrările efectuate în acest scop lângă oraşul

Changsha, capitala provinciei Hunan din sudul ţării, au dus la descoperirea unuia dintre cele mai

mari mistere ale lumii.

Când pereţii tunelului săpat în dealul Mawangdui au început să se surpe şi din tunel a ieşit o

flacără uriaşă, la faţa locului au venit şi autorităţile, dar şi o echipă de arheologi. Flacăra indicase

prezenţa unor materii organice în descompunere care, la contactul cu aerul, determină producerea

unui gaz inflamabil, fenomen des întâlnit în cazul siturilor arheologice.

Cum banii primiţi iniţial de la Guvern nu erau suficienţi, arheologii au fost ajutaţi de localnici şi

studenţi care au muncit în regim de voluntariat. În 1972, săpăturile au dus la descoperirea unui

mormânt datând din epoca dinastiei Han, iar când specialiştii au fost convinşi că în acelaşi

perimetru se mai află două morminte, guvernul a suplimentat fondurile şi a hotărât să fie

implicate şi echipe specializate ale armatei.

Astfel, în 1973 şi 1974 au fost descoperite încă două morminte: cel al unui nobil pe nume Li

Cang, marchiz al ţinutului Dai, mareşal imperial în Changsha, şi cel al unui tânăr de 30 de ani,

probabil fiul nobilului amintit sau fratele mai mic al acestuia. Cele două locuri de veci nu erau,

însă, la fel de bine conservate.

Marele mister: pielea fină şi articulaţiile mobile după 1.200 de ani!

Primul mormânt reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice nu doar prin

valoarea istorică a obiectelor pe care le conţine, ci şi prin faptul că în sarcofagul din lemn preţios

a fost găsit corpul unei femei din înalta aristocraţie chineză de acum 1.200 de ani, într-o

incredibilă stare de conservare. Atunci când a fost deshumată, pielea acesteia era fină şi

articulaţiile îşi păstraseră mobilitatea, iar cercetările ulterioare au relevat faptul că organele

interne erau perfect conservate şi că în vene exista sânge, grupa A2!

Sarcofagul “doamnei Dai”, cum a fost numită de istorici, era o dovadă a statutului social şi

prestigiului de care se bucurase în timpul vieţii.

Xin Zhui, soţia marchizului Dai, a fost înmormântată în trei sicrie aşezate unul în altul (privilegiu

destinat doar nobililor; în cazul împăratului, numărul sicrielor era 5): cel exterior, acoperit cu lac

negru este decorat cu imagini ale unor zeităţi protectoare; cel din mijloc este acoperit cu lac roşu

şi decorat cu dragoni, animale care simbolizează puterea, iar cel interior, nedecorat, este realizat

din lemn de pin.

Şi, cum numai familia imperială putea fi înmormântată cu obiecte din aur sau argint, nobilii

foloseau mătasea ca simbol al fastului şi al puterii. Din acest motiv, în mormântul doamnei Dai

nu au fost găsite bijuterii din metale preţioase, dar au fost descoperite peste 100 de obiecte din

mătase, cel mai interesant fiind un voal de 1,20 m care cântăreşte doar 49 de grame, amintind de

regula potrivit căreia mătasea de calitate este “mai uşoară decât fumul şi mai subţire decât aripa

unui fluture”.

Alături de voal, au fost descoperite rochii de mătase, tunici, eşarfe, mănuşi, lenjerie, şosete, dar şi

46 de role de suluri de material necroit.

Cosmeticele şi accesoriile erau păstrate într-o casetă compartimentată, unde au fost găsite cutii

cu pudră, roşu pentru obraji, o pensulă pentru fardat, ornamente pentru păr, o meşă de păr lung,

piepteni şi perii.

Obiectele descoperite refac atmosfera de la curtea Doamnei Dai În sarcofagul doamnei Dai s-au găsit alte câteva sute de obiecte care, conform tradiţiei, aveau

rolul de a-i asigura o viaţă plină de belşug şi după “plecarea din această lume”. Se pare că

doamna Dai a fost o mare amatoare de banchete, aşa că în mormântul ei s-au găsit atât vase şi

ustensile de bucătărie obişnuite, cât şi obiecte valoroase din bambus şi ceramică, frumos colorate

şi decorate, special destinate petrecerilor la care, în timpul vieţii sale, invita doar oameni de vază.

Mai mult, au fost descoperite şi 30 de mici containere din ceramică pline cu diferite ingrediente

necesare gătitului, cum ar fi rădăcini de lotus, linte, grâu, fructe etc.

Iar în aproape 50 de cutii de bambus au fost descoperite nu doar alimente (de exemplu, fructe

uscate), ci şi plante medicinale şi alte leacuri.

Doamna Dai era, cu siguranţă, o femeie fină şi elegantă, care iubea florile, motiv pentru care a

fost înmormântată ţinând în mâini flori şi beţişoare parfumate, iar pentru că iubea arta şi cărţile,

alături i-au fost aşezate broderii fine, bibelouri delicate şi caligrafii pe hârtie de mătase.

Alături de doamna Dai au fost aşezate în sarcofag şi peste 160 de statuete din lemn,

reprezentându-i pe servitorii care au slujit-o în timpul vieţii, rangul acestora fiind sugerat de

înălţimea figurinelor. 10 dintre figurine sunt îmbrăcate în rochii sau uniforme din mătase

indicându-le pe doamnele de onoare ale marchizei şi pe servitoarele mai apropiate de aceasta. Şi

pentru că iubea muzica, din sarcofagul doamnei Dai nu puteau lipsi statuete reprezentând un

grup de muzicanţi şi de dansatoare.

Toate acestea redau atmosfera de la curtea unui nobil chinez din sec. al II-lea î.Hr şi oferă

informaţii suplimentare despre perioada dinastiei Han (care a condus China între anii 206 î.Hr şi

220 d.Hr.).

Chipul doamnei Dai, reconstruit pe calculator

Cea mai fascinantă este, însă, Doamna Dai. O echipă de specialişti a reuşit să “reconstruiască” pe

calculator acest personaj istoric, ţinând cont şi de detaliile descoperite în urma cercetărilor

minuţioase, inclusiv a autopsiei.

Echipa a obţinut şi trei variante ale chipului ei, aşa cum arăta la 18, la 30 şi la 50 de ani, vârstă la

care a murit, în urma unui infarct.

Pe baza acestei remarcabile realizări, în Muzeul Provinciei Hunan se păstrează o statuie în

mărime naturală, care o reprezintă pe Doamna Dai la vârsta de 30 de ani. Îmbrăcată într-o rochie

din mătase aurie, ea este un simbol al eleganţei şi frumuseţii, dar şi al unei lumi de acum peste

1.200 de ani, încă plină de mistere.