Jean Paul Sartre - Zidul

7/30/2019 Jean Paul Sartre - Zidul

1/113

Biblioteca JEAN-PAUL SARTRE


2/113

JEAN-PAUL SARTRE

ZidulTraducere din limba francez\

SANDA OPRESCU


3/113

Olg\i Kosakiewicz

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAOStr. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, Romnia

JEAN-PAUL SARTRELe Mur

ditions Gallimard, 1939`n

Oeuvres romanesques, Bibliothque de la Pliade

Traducere din limba francez\SANDAOPRESCU

RAO International Publishing Company, 2005pentru versiunea `n limba romn\

Tiparul executat deR.A. Monitorul Oficial

Bucure[ti, Romnia

2005

ISBN 973-576-804-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomnieiSARTRE, JEAN-PAULZidul / Jean-Paul Sartre; trad.: Sanda OprescuBucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005

ISBN 973-576-804-6

I. Sanda Oprescu (trad.)

821.133.1-2=135.1


4/113

Zidul

Ne-au `mpins `ntr-o sal\ mare, alb\ [i am `nceput s\clipesc fiindc\ m\ dureau ochii din cauza luminii. Maiapoi am v\zut o mas\ [i patru tipi `n civil, care st\teau lamas\ [i se uitau prin ni[te h`rtii. Ceilal]i prizonieri fu-

seser\ `ngr\m\di]i `n fundul s\lii [i am fost nevoi]i s\str\batem toat\ `nc\perea ca s\ ajungem p`n\ la ei. Pe uniiì cuno[team, pe al]ii nu, erau probabil str\ini. Cei doi dinfa]a mea erau blonzi, cu capete rotunde; sem\nau unul cucel\lalt: francezi, b\nuiesc. Cel mai m\run]el `[i tot ridicapantalonii: era ca un fel de tic nervos.

Toat\ treaba a ]inut aproape trei ore; eram la cap\tulputerilor [i mi se golise capul; `nc\perea era bine `nc\lzit\[i deci mi se p\rea destul de pl\cut: de dou\zeci [i patru deore `ncoace d`rdìsem f\r\ `ncetare. Gardienii ì aduceau peprizonieri unul dup\ altul, `n fa]a mesei. Cei patru tipi le

cereau numele [i profesia. De cele mai multe ori se opreauaici sau, dac\ nu, puneau c`te o `ntrebare r\zlea]\: Ai par-ticipat la sabotarea muni]iilor? Sau: Unde te aflai `n di-minea]a zilei de 9 [i ce f\ceai? Nu ascultau r\spunsul saucel pu]in a[a l\sau impresia: t\ceau un moment, se uitau

Zidu l 7


5/113

Primele cinci zile le petrecusem ntr-o carcer\ de la arhiepis-copie, un fel de `nchisoare subteran\ probabil de pe vremeaEvului Mediu; `ntruc`t erau mul]i prizonieri [i pu]in loc, ìb\gau unde se nimerea. Nu-mi p\rea r\u dup\ carcera mea:nu-mi fusese frig, dar eram singur; cu timpul devine ener-vant. ~n beci aveam companie. Juan nu prea vorbea: ì era

fric\ [i apoi era prea t`n\r ca s\ aib\ dreptul la cuv`nt. Tom,`n schimb, era foarte vorb\re] [i [tia bine spaniola.~n beci se aflau o banc\ [i patru saltele de paie. Dup\ ce

ne-au adus `napoi aici, ne-am a[ezat [i am a[teptat `nt\cere. Peste c`tva timp, Tom a spus:

S-a zis cu noi! A[a cred [i eu, am confirmat, dar presupun c\ pu[tiu-

lui n-o s\-i fac\ nimic. N-au de ce s\ se lege de el, preciz\ Tom. E fratele

unui militant, asta-i tot.M-am uitat la Juan: nu p\rea s\ fi auzit. Tom a continuat: {tii ce fac \[tia la Saragosa? ~i culc\ pe oameni pe

[osea [i-i calc\ pe urm\ cu camioanele. Ne-a spus-o undezertor marocan. Cic\ fac astfel economie de muni]ii.

Dar nu [i de benzin\, am zis eu.Eram sup\rat pe Tom: n-ar fi trebuit s\ spun\ una ca asta. Ni[te ofi]eri se plimb\ pe [osea, continu\ el, [i supra-

vegheaz\ opera]ia asta cu mìnile `n buzunar, fum`nd.Crezi c\ le dau cumva lovitura de gra]ie am\r`]ilor \lora?Nici g`nd! ~i las\ s\ urle. Uneori, c`te un ceas `ntreg. Maro-canul zicea c\ prima dat\ a fost gata-gata s\ verse.

Nu cred c\ o s\ fac\ asta aici, am zis eu. Numai dac\,pe bune, or fi r\mas f\r\ muni]ii.

Lumina p\trundea prin patru r\sufl\tori [i printr-o gau-r\ rotund\ din tavan, mai pe st`nga, prin care se vedea doarun petic de cer. Pe aici, prin gaura asta rotund\, de obicei

Zidu l 9

drept `nainte [i apoi `ncepeau s\ scrie. L-au `ntrebat peTom dac\ e adev\rat c\ face parte din Brigada interna-]ional\: Tom nu putea nega din cauza legitima]iei care i seg\sise `n hain\. Pe Juan nu l-au `ntrebat nimic, dar, dup\ce [i-a spus numele, au scris o gr\mad\.

Fratele meu Jos este anarhist, spuse Juan. {ti]i bine

c\ nu mai e aici. Eu nu s`nt `nscris `n nici un partid, n-amf\cut niciodat\ politic\.Nu i-au r\spuns. Juan a mai zis: N-am f\cut nimic. Nu vreau s\ pl\tesc pentru al]ii.~i tremurau buzele. Un gardian i-a spus s\ tac\ [i l-a

luat. Mi-a venit r`ndul. Te nume[ti Pablo Ibbieta?Am spus c\ da.Tipul s-a uitat `n h`r]oagele lui [i m-a `ntrebat: Unde e Ramon Gris? Nu [tiu. L-ai ascuns `n casa dumitale de pe 6 p`n\ pe 19. Nu.Au scris un moment [i gardienii m-au scos din sal\. Pe

culoar, Tom [i Juan a[teptau `ntre doi geala]i. Am pornit.Tom l-a `ntrebat pe unul din ei:

{i acum? {i acum ce? zise gardianul. E un interogatoriu sau un proces? |sta a fost procesul, spuse tipul. {i? Ce-o s\ se `nt`mple cu noi?

Gardianul a r\spuns sec: O s\ vi se comunice sentin]a `n celul\.De fapt, ceea ce slujea drept celul\ era unul din beciurile

spitalului. Din cauza curentului, era un frig cumplit. Toat\noaptea cl\n]\nisem [i nici peste zi n-o dusesem mai bine.

J E A N - P A U L S A R T R E8


6/113

Steinbock... Steinbock... Aha, uite-l! E[ti condamnatla moarte. Vei fi `mpu[cat mìne diminea]\.

S-a mai uitat o dat\ pe list\. {i ceilal]i doi la fel, spuse el. Nu se poate, zise Juan. Eu nu.Maiorul s-a uitat la el uimit:

Cum te cheam\? Juan Mirbal, r\spunse el. {i numele dumitale e aici, zise maiorul, e[ti condamnat. Dar n-am f\cut nimic, protest\ Juan.Maiorul a dat din umeri [i s-a `ntors spre Tom [i spre

mine. S`nte]i basci? Nimeni nu e basc.P\rea agasat. Mi s-a spus c\ s`nt trei basci pe aici. Doar n-o s\-mi

pierd vremea alerg`nd dup\ ei. Presupun c\ nu vre]i s\ vise trimit\ un preot.

Nici m\car nu i-am r\spuns. A mai zis: Un medic belgian va veni `ndat\. Are aprobare s\

petreac\ noaptea asta cu voi.A salutat milit\re[te [i a ie[it. Ce-]i spuneam eu, spuse Tom. Ne-am ars. Da, zisei eu, dar pentru \sta mic e o porc\rie.Vorbeam a[a fiindc\ voiam s\ fiu drept, dar pu[tiul nu-mi

pl\cea. Avea un chip prea fin, iar frica, suferin]a `l desfi-guraser\, i schimonosiser\ tr\s\turile. Acum trei zile era un

b\ie]andru, genul \la dr\g\la[, dar cam feminin, care unorapoate c\ le place; acum `ns\ ar\ta ca un poponar b\tr`n [imi-a trecut a[a prin minte c\ niciodat\ de acum `nainte,chiar dac\ i s-ar da drumul, n-avea cum s\ mai fie t`n\r. N-arfi stricat s\ am un pic de mil\ s\-i d\ruiesc, dar mi-e sc`rb\ de

Zidu l 11

`nchis\ cu un chepeng, se desc\rcau c\rbunii `n pivni]\.Chiar sub gaur\ se g\sea un strat gros de praf de c\rbune;urma s\ fie utilizat pentru `nc\lzirea spitalului, dar, `nc\ dela `nceputul r\zboiului, bolnavii au fost evacua]i, iar c\r-bunele r\m\sese acolo, nefolosit; uneori, chiar ploua pesteel fiindc\ uitaser\ s\ `nchid\ chepengul.

Tom a `nceput s\ cl\n]\ne. ... mama m\-sii de treab\, iar am `nceput s\ cl\n]\-nesc, zise el.

S-a sculat [i a `nceput s\ fac\ gimnastic\. La fiecare mi[-care, c\ma[a i se `ntredeschidea, sco]`ndu-i la iveal\ pieptulalb [i p\ros. S-a `ntins pe spate cu picioarele `n sus [i af\cut foarfeca: vedeam cum ì tremur\ [alele grase. Tomera voinic, dar avea prea mult\ gr\sime. M\ g`ndeam c\gloan]ele sau baionetele aveau `n cur`nd s\ se `nfig\ `nmasa asta de carne moale ca `ntr-o bucat\ de unt. Dac\ arfi fost slab, nu mi-ar fi venit `n minte aceea[i idee.

Nu-mi era chiar frig, dar nu-mi mai sim]eam umerii [ibra]ele. Din c`nd `n c`nd mi se p\rea c\-mi lipse[te ceva[i `ncepeam s\-mi caut haina pe l`ng\ mine, apoi `mi adu-ceam aminte c\ nu-mi d\duser\ hain\. Chiar c\ era nepl\-cut! Ne luaser\ `mbr\c\mintea ca s-o dea solda]ilor lor [i nune l\saser\ dec`t c\m\[ile [i pantalonii de p`nz\ pe care bol-navii interna]i `n spital ì purtau `n toiul verii. Dup\ o vre-me, Tom s-a ridicat [i a venit s\ se a[eze l`ng\ mine, g`fìnd.

Te-ai `nc\lzit? ... mama m\-sii, nu. Dar `n schimb mi-a ie[it sufletul.

Seara, pe la opt, a intrat un maior, `nso]it de doi falan-gi[ti. Tinea o foaie de h`rtie `n m`n\. L-a `ntrebat pe gardian:

Cum ì cheam\ pe \[tia trei? Steinbock, Ibbieta [i Mirbal, zise gardianul.Maiorul [i-a pus ochelarii [i s-a uitat pe list\:



7/113

S`nt medic, spuse el. Am fost autorizat s\ v\ asist `naceste `mprejur\ri penibile.

Avea o voce pl\cut\ [i distins\. I-am zis: Cu ce scop a]i venit `ncoace? S`nt la dispozi]ia dumneavoastr\. Voi face tot ce se

poate ca aceste c`teva ore s\ v\ fie mai pu]in ap\s\toare.

Dar de ce a]i venit tocmai la noi? Mai exist\ [i al]iam\r`]i, spitalul e plin. Aici am fost trimis, r\spunse el vag. A]i dori s\ fuma]i,

a[a-i? ad\ug\ el repede. Am ]ig\ri, chiar [i trabucuri.Ne-a oferit ]ig\ri engleze[ti, ba [i ]ig\ri de foi Puros, dar

le-am refuzat. M-am uitat `n ochii lui [i am constatat c\p\rea jenat. I-am spus:

N-a]i venit aici din compasiune. De altfel, v\ cu-nosc. V-am v\zut cu fasci[tii `n curtea caz\rmii, `n ziuac`nd m-au arestat.

Era gata s\ mai spun ceva c`nd, brusc, mi s-a `nt`mplatun lucru care m-a uimit: dintr-o dat\, prezen]a acelui me-dic nu m-a mai interesat. De obicei, c`nd `mi c\[un\ pecineva, nu-l sl\besc. {i totu[i, n-am mai avut chef s\vorbesc; am dat din umeri [i m-am uitat `n alt\ parte.Pu]in mai t`rziu am ridicat capul: tipul m\ examina, plinde curiozitate. Gardienii se a[ezaser\ pe saltelele de paie.Pedro, cel `nalt [i slab, st\tea cu m`inile `n s`n, cel\laltd\dea c`nd [i c`nd din cap ca s\ nu-l fure somnul.

Dori]i lumin\? `l `ntreb\ brusc Pedro pe medic.Acesta a dat din cap `n semn c\ da: cred c\ avea cam

tot at`ta inteligen]\ c`t o buturug\, dar sigur nu era r\u.Privindu-i ochii alba[tri [i reci, mi-am dat seama c\ erapericulos mai ales fiindc\ nu avea imagina]ie. Pedro a ie[it[i s-a `ntors cu o lamp\ cu gaz pe care a pus-o pe banc\,`ntr-un col]. Lumina prost, dar era mai bine dec`t nimic:

Zidu l 13

mil\, b\iatul `mi inspira mai degrab\ oroare. Nu mai scosesenici o vorb\, dar devenise p\m`ntiu: fa]a [i m`inile lui eraup\m`ntii. S-a a[ezat la loc [i s-a holbat la podea cu ni[te ochirotunzi de tot. Tom avea suflet bun, a `ncercat s\-l ia de bra],dar pu[tiul s-a tras violent `napoi, str`mb`ndu-se.

Las\-l, i-am zis eu `n [oapt\, c\ o s\ se porneasc\ pe

bocete.Tom s-a supus cu p\rere de r\u; i-ar fi prins bine s\-l

consoleze pe b\iat; [i-ar fi f\cut astfel de lucru [i n-ar fi fostispitit s\ se g`ndeasc\ la el. Pe mine chestia asta m\ irita:nu m\ g`ndisem niciodat\ la moarte pentru c\ nu avu-sesem ocazia, acum `ns\ se ivise [i n-aveam altceva mai bunde f\cut dec`t s\ m\ g`ndesc la ea.

Tom a `nceput s\ vorbeasc\; m-a `ntrebat: Ai cur\]at mul]i tipi, cu m`na ta?Nu i-am r\spuns. A `nceput s\-mi explice c\, de la

`nceputul lunii august, cur\]ase [ase in[i; nu-[i d\dea seama`n ce situa]ie se afla [i vedeam clar c\ nu vrea s\-[i deaseama. Nici eu nu realizam `nc\ pe deplin; m\ `ntrebamdac\ doare r\u, m\ g`ndeam la gloan]e, `mi `nchipuiamgrindina lor care frige trupul, sfredelindu-l. Toate asteaerau `n afara adev\ratei probleme; eram `ns\ lini[tit: aveamtoat\ noaptea la dispozi]ie ca s\ `n]eleg. Dup\ c`tevaminute, Tom a t\cut [i m-am uitat la el cu coada ochiului:am v\zut c\ [i el era p\m`ntiu la fa]\ [i c\ ar\ta `ngrozitor;mi-am zis: Acum `ncepe. Se `nnopta, o lumin\ slab\ [i

mohor`t\ se strecura prin r\sufl\tori, iar gr\mada dec\rbune era ca o pat\ mare sub cer; prin gaura din tavan sevedea deja o stea: noaptea avea s\ fie senin\ [i geroas\.

S-a deschis u[a [i au intrat doi gardieni. ~n urma lor veneaun b\rbat blond, `mbr\cat `ntr-o uniform\ bej. Ne-a salutat.



8/113

Se uita `n continuare la mine, cu ochii lui duri. Am`n]eles imediat [i mi-am pus mìnile pe fa]\: eram leoarc\de sudoare. ~n beciul acela, `n toiul iernii, `ntr-un curentnemaipomenit, transpiram. Mi-am v`r`t mìnile `n p\ruljilav de n\du[eal\; `n acela[i moment mi-am dat seama c\ [ic\ma[a era ud\ [i c\ se lipise de mine: [iroiam de cel pu]in

un ceas [i nu sim]isem nimic. Porcul \la de belgian obser-vase `ns\: v\zuse pic\turile curg`ndu-mi pe obraji [i seg`ndise: Asta e manifestarea unei st\ri de teroare aproapepatologic\; [i se sim]ise normal [i m`ndru de a fi normal,pentru c\-i era frig. Mi-a venit s\ m\ scol [i s\ m\ duc s\-itr\snesc una peste mutr\, dar nici n-am apucat s\ schi]ez ungest c\ at`t ru[inea c`t [i furia mi-au trecut; m-am pr\bu[it laloc pe banc\, indiferent.

M-am mul]umit s\ m\ frec pe g`t cu batista fiindc\ `nce-pusem s\ simt transpira]ia care-mi picura din p\r pe ceaf\,

ceea ce nu-mi pl\cea deloc. De altfel, `n cur`nd am renun]ats\ m\ mai [terg, era inutil: batista ajunsese o zdrean]\ bun\s-o storci, [i eu transpiram `n continuare. P`n\ [i fesele `mitranspirau, iar pantalonul ud se lipea de banc\.

Deodat\, t`n\rul Juan a `ntrebat: S`nte]i medic? Da, r\spunse belgianul. Omul sufer\... mult\ vreme? C`nd...? Ah! Nu, nici vorb\, zise belgianul cu o voce

p\rinteasc\, se termin\ imediat.

Vorbea de parc\ ar fi lini[tit un bolnav care pl\teadin gros. Dar... mi s-a spus... c\ e nevoie deseori de dou\ salve. Uneori, zise belgianul, d`nd din cap. Se `nt`mpl\ c\ la

prima salv\ nu e atins nici un organ vital.

Zidu l 15

`n ajun ne l\saser\ pe `ntuneric. M-am uitat mult\ vreme lacercul luminos pe care lampa `l proiecta pe tavan. Eramfascinat. {i apoi, pe nea[teptate, m-am trezit, cercul lumi-nos s-a [ters [i m-am sim]it strivit de o greutate uria[\. Nuera vorba despre moarte, nici despre fric\: era ceva ano-nim. ~mi ardeau umerii obrajilor [i m\ durea craniul.

M-am scuturat [i m-am uitat la cei doi tovar\[i ai mei.Tom `[i `ngropase fa]a `n mìni, nu-i vedeam dec`t ceafa gras\[i alb\. T`n\rul Juan era de departe cel mai pr\p\dit, st\tea cugura c\scat\ [i-i tremurau n\rile. Medicul s-a apropiat de el [ii-a pus m`na pe um\r, ca [i c`nd ar fi vrut s\-i dea curaj: ochiilui r\m\seser\ `ns\ reci. Am v\zut apoi m`na belgianuluicobor`nd pe furi[ de-a lungul bra]ului lui Juan, p`n\ la `nche-ietura mìnii. Juan, nep\s\tor, nu protesta. Adopt`nd un aerindiferent, belgianul i-a apucat `ncheietura cu trei degete, dar`n acela[i timp s-a tras pu]in `napoi, astfel `nc`t s\ stea cuspatele la mine. Eu `ns\ m-am aplecat un pic [i l-am v\zutsco]`ndu-[i ceasul din buzunar [i uit`ndu-se la el f\r\ s\-i deadrumul mìnii pu[tiului. Dup\ un moment i-a dat totu[i dru-mul [i m`na a c\zut inert\; doctorul s-a dus s\ se sprijine deperete, apoi, ca [i c`nd [i-ar fi adus dintr-o dat\ aminte de cevafoarte important, care trebuia notat pe loc, a scos un carnetdin buzunar [i a scris c`teva r`nduri. Tic\losul, m-am g`nditeu furios, nu care cumva s\ `ndr\zneasc\ s\ vin\ la mine s\-miia pulsul, c\-i ard un pumn peste botul lui `mpu]it!

N-a venit, dar am sim]it c\ se uit\ la mine. Am ridicatcapul [i m-am uitat `n ochii lui. Mi-a spus pe un ton

impersonal: Nu ]i se pare c\ aici e un frig de-]i cl\n]\ne din]ii?P\rea c\ `ntr-adev\r ì era frig; se `nvine]ise.I-am r\spuns: Nu mi-e frig.



9/113

s\ m\ vad\ a[a cum eram acum, p\m`ntiu la fa]\ [i asudat:sem\nam, fiecare dintre noi era mai r\u ca o oglind\ aceluilalt. Se uita la belgian, la omul viu.

Tu `n]elegi? zicea el. Eu, unul, nu `n]eleg.Am `nceput [i eu s\ vorbesc `n [oapt\. M\ uitam la

belgian.

Ce, ce s\ `n]eleg? O s\ mi se `nt`mple ceva ce nu pot s\ `n]eleg.~n jurul lui Tom plutea un miros ciudat. Mi s-a p\rut

c\ am devenit mai sensibil ca `nainte la mirosuri.Am r`njit. Nu mai e mult [i o s\ `n]elegi. Nu mi-e clar, zise el cu un aer `nc\p\]`nat. S`nt dispus

s\ am curaj, dar ar trebui cel pu]in s\ [tiu... Ascult\, ne vorduce `n curte. Bun. Tipii se vor alinia `n fa]a noastr\. C`]io s\ fie?

Nu [tiu. Cinci sau opt. Nu mai mul]i. E-n regul\. Vor fi opt. Li se va da comanda: Foc [i

voi vedea opt pu[ti `ndreptate spre mine. Cred c\ o s\-mivin\ s\ intru `n zid, c\ o s\ `mping din r\sputeri zidul cuspinarea, iar zidul va rezista, ca `n co[maruri. Toate asteami le pot imagina. Ah! dac\ ai [ti ce bine mi le pot imagina!

Termin\! i-am zis. {i eu mi le imaginez. Probabil c\ doare `ngrozitor. {tii, ad\ug\ el cu r\u-

tate, \[tia trag dinadins `n ochi [i `n gur\, ca s\ desfigurezeoamenii. Am [i `nceput s\ simt r\nile; de o or\ m\ doare

`n cap [i `n g`t. Nu s`nt chiar dureri adev\rate; e vorba deceva mai r\u: e vorba de durerile pe care o s\ le simt m`inediminea]\. Dar dup\ aia?

~n]elegeam prea bine ce vrea s\ spun\, dar nu voiam s\par c\ `n]eleg. C`t despre dureri, [i eu le sim]eam `n tot

Zidu l 17

Atunci trebuie s\-[i `ncarce pu[tile [i s\ ocheasc\din nou?

S-a g`ndit ce s-a g`ndit, apoi a ad\ugat cu o vocer\gu[it\:

Dureaz\ ceva!~i era `nfior\tor de fric\ de suferin]\, numai la asta se

g`ndea: a[a e la v`rsta lui. Eu nu prea m\ mai g`ndeam [i, `norice caz, nu teama de suferin]\ m\ f\cea s\ transpir.M-am sculat [i m-am dus p`n\ la gr\mada de praf de

c\rbune. Tom a tres\rit [i mi-a aruncat o privire nc\rcat\de ur\: `l agasam fiindc\ `mi sc`r]`iau pantofii. M-am `ntre-bat dac\ [i fa]a mea era la fel de p\m`ntie ca [i a lui: amv\zut c\ [i el asuda. Cerul era minunat, nici o lumin\ nu sestrecura p`n\ `n acel col]i[or `ntunecos [i-mi era de ajuns s\ridic privirea ca s\ z\resc Ursa-Mare. Dar nu mai era caalt\dat\: cu dou\ zile `nainte, din celula mea de la arhiepis-copie puteam s\ v\d o bucat\ mare de cer [i fiecare or\ azilei `mi aducea aminte de altceva. Diminea]a, c`nd cerulera de un albastru t\ios [i transparent, m\ g`ndeam la c`teo plaj\ de pe malul Atlanticului; la amiaz\, vedeam soa-rele [i-mi aminteam de un bar din Sevilla unde obi[nuiams\ beau manzanilla [i s\ m\n`nc scrumbiu]e [i m\sline;dup\-amiaza, m\ aflam `n zona de umbr\, a[a `nc`t m\g`ndeam la umbra care se `ntindea peste jum\tate dinaren\, `n timp ce jum\tatea cealalt\ sc`nteia `n soare: era`ntr-adev\r trist s\ vezi astfel tot p\m`ntul reflectat pe cer.Acum `ns\ puteam s\ m\ uit `n sus c`t pofteam, cerul nu-mi

mai evoca nimic. Era mai bine a[a. M-am `ntors [i m-ama[ezat iar l`ng\ Tom. A trecut o bun\ bucat\ de vreme.

Tom a `nceput s\ vorbeasc\ `n [oapt\. Trebuia s\ vor-beasc\ `ntruna, altfel i se `nc`lceau g`ndurile. Cred c\ mi seadresa mie, dar nu se uita la mine. ~i era f\r\ `ndoial\ fric\



10/113

Ramon poate c\ m-a[ fi `nduio[at. ~n momentul acela eramteribil de dur [i voiam s\ r\m`n dur.

Tom i-a dat `nainte, morm\ind oarecum distrat. Vor-bea, desigur, ca s\ nu aib\ r\gaz s\ g`ndeasc\. Pu]ea a urin\ca b\tr`nii bolnavi de prostat\. Evident, eram de aceea[ip\rere cu el, tot ceea ce spunea el a[ fi putut s\ spun [i eu:

nu e firesc s\ mori. {i, de c`nd urma s\ mor, nimic nu mise mai p\rea firesc, nici gr\mada aia de praf de c\rbune,nici banca, nici mutra `mpu]it\ a lui Pedro. Faptul c\ g`n-deam la fel cu Tom nu-mi f\cea pl\cere. {i [tiam bine c\,de-a lungul `ntregii nop]i, vom continua s\ ne g`ndim laacelea[i lucruri `n acela[i timp, cu un decalaj de cel multcinci minute, c\ vom continua s\ transpir\m sau s\ cl\n-]\nim `n acela[i timp. M-am uitat la el dintr-o parte [i pen-tru prima dat\ mi s-a p\rut straniu: `[i purta moarteagravat\ pe chip. Orgoliul meu era r\nit: tr\isem dou\zeci[i patru de ore al\turi de Tom, `l ascultasem, vorbisem cuel [tiind c\ nu aveam nimic `n comun. {i iat\ c\ acumsem\nam ca ni[te fra]i gemeni, numai [i numai pentru c\urma s\ cr\p\m `mpreun\. Tom m-a luat de m`n\, f\r\ s\se uite la mine.

Pablo, m\ `ntreb... m\ `ntreb dac\ o fi adev\rat c\s`ntem nimici]i cu totul.

Mi-am retras m`na [i i-am spus: Mai bine uit\-te `ntre picioarele tale, m\garule!~ntre picioarele lui se formase o b\ltoac\ [i din pan-

talonii lui `nc\ mai picura ceva.

Ce-i asta? `ntreb\ el, `nsp\im`ntat. Te-ai pi[at `n pantaloni, i-am zis. Nu-i adev\rat, spuse el furios, nu m\ pi[, nu simt nimic.Belgianul se apropiase. A `ntrebat cu o pref\cut\

bun\voin]\:

Zidu l 19

corpul, ca o mul]ime de t\ieturi mici. Nu m\ puteamobi[nui, dar, ca [i el, refuzam s\ le acord importan]\.

Dup\ aia, am spus dur, dai ortul popii.A `nceput s\ vorbeasc\ numai pentru el: nu-l sl\bea din

ochi pe belgian. Doctorul nu p\rea s\ asculte. {tiam de cevenise; nu-l interesau g`ndurile noastre; venise s\ se uite

cum mor de vii trupurile noastre. E ca `n co[maruri, zicea Tom. Vrei s\ te g`nde[ti laceva, ai tot timpul impresia c\ s-a f\cut, c\ ai s\ `n]elegi, [ipe urm\ alunec\, `]i scap\, dispare. ~mi zic: dup\, nu mai enimic. Dar tot nu `n]eleg ce `nseamn\ asta. Exist\ mo-mente c`nd s`nt gata-gata s\ reu[esc... {i pe urm\ deviez, m\g`ndesc iar la dureri, la gloan]e, la zgomot. S`nt materialist,`]i jur, n-am `nnebunit. Dar e ceva care nu merge. ~mi v\dcadavrul: asta nu e greu, dar eu s`nt cel care `l vede, eu, cuochii mei. Ar trebui s\ fiu `n stare s\ g`ndesc... s\ `n]eleg c\ nuvoi mai vedea nimic, c\ nu voi mai auzi nimic [i c\ lumea vamerge `nainte pentru ceilal]i. Omul nu e f\cut s\ g`ndeasc\una ca asta, Pablo. Po]i s\ m\ crezi: mi s-a mai `nt`mplat s\veghez o noapte `ntreag\ a[tept`nd ceva. Dar asta e cutotul altceva: o s\ ne `nha]e pe la spate, Pablo, [i nu vom fireu[it s\ ne preg\tim.

Tac\-]i fleanca, `i spusei, ce, vrei s\-]i chem un pop\?N-a r\spuns. Observasem c\ avea tendin]a s-o fac\ pe

profetul [i s\-mi zic\ Pablo cu o voce lipsit\ de orice ex-presie. Nu prea-mi pl\cea chestia asta; se pare `ns\ c\ to]iirlandezii s`nt a[a. Aveam vaga impresie c\ miroase a urin\.

~n fond, Tom nu-mi era grozav de simpatic [i nu vedeamde ce, sub pretext c\ vom muri `mpreun\, ar fi trebuit s\-midevin\. Existau c`]iva tipi cu care totul ar fi fost altfel. CuRamon Gris, de pild\. Dar al\turi de Tom [i de Juan m\sim]eam singur. Pe de alt\ parte era mai bine a[a: cu



11/113

`n]elesese, dintr-o dat\, c\ nu mai eram oameni ca el. Am`nceput s\ r`d [i unul din gardieni a tres\rit. Cel\lalt ador-mise cu ochii deschi[i de i se vedea numai albul ochilor.

M\ sim]eam sleit [i, totodat\, surescitat. Nu voiam s\m\ mai g`ndesc la ceea ce avea s\ se `nt`mple `n zori, lamoarte. Nu avea nici un rost, `nt`lneam `n cale doar vorbe

goale sau vid. Dar, de `ndat\ ce `ncercam s\ m\ g`ndesc laaltceva, vedeam ]evile pu[tilor `ndreptate spre mine. Credc\ mi-am tr\it execu]ia de zeci de ori la r`nd; o dat\ chiaram crezut c\ e pe bune: probabil c\ am a]ipit un minut. M\t`rau spre zid [i eu m\ zb\team; le ceream iertare. M-amtrezit brusc [i m-am uitat la belgian: m\ temeam s\ nu fir\cnit `n somn. Tipul `[i netezea `ns\ musta]a, nu obser-vase nimic. Dac\ a[ fi vrut, cred c\ a[ fi putut s\ dormpu]in: nu `nchisesem ochii de patruzeci [i opt de ore, eramistovit. N-aveam `ns\ chef s\ pierd dou\ ore de via]\: ar fivenit s\ m\ trezeasc\ `n zori, i-a[ fi urmat ame]it de somn[i a[ fi cr\pat f\r\ s\ apuc s\ zic: of, nu voiam una caasta, nu voiam s\ mor ca o vit\, voiam s\ `n]eleg. {i, peurm\, `mi era team\ de co[maruri. M-am sculat [i m-amapucat s\ umblu de colo-colo, iar ca s\-mi abat g`ndurile,am `nceput s\ m\ g`ndesc la via]a mea trecut\. O groaz\ deamintiri mi se `nv`rtejeau `n minte. Unele erau pl\cute,altele, nepl\cute sau cel pu]in a[a le denumeam `nainte.Chipuri [i `nt`mpl\ri. Am rev\zut chipul unui novillerot`n\r pe care taurul `l luase `n coarne la Valencia, la Feria; peal unuia dintre unchii mei, pe al lui Ramon Gris. Mi-am

adus aminte de `nt`mpl\ri: cum am fost [omer trei luni dezile `n 1926, cum era s\ cr\p de foame. Mi-am adus amintede o noapte pe care am petrecut-o pe o banc\ la Granada:nu m`ncasem de trei zile, eram turbat, nu voiam s\ cr\p.Mi-a venit s\ r`d. Ce aprig alergam dup\ fericire, dup\

Zidu l 21

Nu v\ sim]i]i bine?Tom n-a r\spuns. Belgianul s-a uitat `n t\cere la b\ltoac\. Nu [tiu ce-i asta, zise Tom pe un ton s\lbatic, dar

fric\ nu mi-e. V\ jur c\ nu mi-e fric\!Belgianul n-a r\spuns. Tom s-a sculat [i s-a dus `ntr-un

col] s\ se u[ureze. S-a `ntors `ncheindu-se la pantaloni, s-a

a[ezat [i a t\cut m`lc. Belgianul nota de zor `n carne]el.Ne uitam la el; [i t`n\rul Juan se uita: to]i trei ne uitam lael pentru c\ era viu. Avea gesturile unui om viu, grijile unuiom viu; cl\n]\nea `n beciul \sta a[a cum trebuie s\ cl\n]\neoamenii vii; avea un trup ascult\tor [i bine hr\nit. Noi,\[tilal]i, nu ne mai sim]eam trupurile `n orice caz nu `nacela[i fel. ~mi venea s\-mi pip\i pantalonii `ntre picioare,dar nu `ndr\zneam; m\ uitam la belgian, `nfipt bine pepicioarele lui, st\p`n pe mu[chii lui el, unul, putea s\ seg`ndeasc\ la ziua de m`ine. Noi `ns\ eram trei umbre lipsitede s`nge; ne uitam la el [i-i sugeam via]a ca ni[te vampiri.

P`n\ la urm\ s-a apropiat de Juan. O fi vrut poate s\-ipip\ie ceafa din vreun motiv profesional sau o fi fostm`nat de un impuls de mil\? Dac\ a ac]ionat din mil\ afost desigur singura dat\ `n toat\ acea noapte. A m`ng`iatcapul [i g`tul b\iatului. Pu[tiul n-a reac]ionat, dar nu-[i luaochii de la el, apoi, fulger\tor i-a luat m`na [i s-a uitat la eacu un aer ciudat. }inea m`na belgianului `ntre ale sale, iarcele dou\ gheare cenu[ii care str`ngeau m`na aceea gras\ [iro[covan\ nu erau deloc pl\cute la vedere. B\nuiam ceavea s\ se `nt`mple [i Tom b\nuia probabil [i el: belgianul

`ns\ nu-[i d\dea seama de nimic, z`mbea cu o expresiep\rinteasc\. Dup\ c`teva clipe, b\iatul a dus laba mare [iro[ie la gur\, [i a dat s-o mu[te. Belgianul [i-a tras-o repede[i `mpleticindu-se, a f\cut c`]iva pa[i `napoi, p`n\ la perete.Pre] de o secund\ s-a uitat `ngrozit la noi, pesemne c\ atunci



12/113

Uram aceast\ duioas\ complicitate: eu eram de vin\,vorbisem noaptea trecut\ despre Concha, ar fi trebuit s\m\ st\p`nesc. Eram cu ea de un an. ~n ajun, mi-a[ fi t\iatbra]ul cu toporul numai ca s-o mai v\d m\car cinci minute.De aia vorbisem despre ea, nu fusesem `n stare s\ tac. Acumnu mai aveam poft\ s-o v\d, nu mai aveam nimic s\-i spun.

N-a[ fi vrut nici m\car s-o str`ng `n bra]e: `mi era groaz\ detrupul meu fiindc\ se f\cuse p\m`ntiu [i asuda [i, poate c\[i de al ei `mi era groaz\. Concha avea s\ pl`ng\ afl`nd demoartea mea; ì va pieri cheful de via]\ luni [i luni de zile.Totu[i, eu eram cel care urma s\ moar\. M\ g`ndeam laochii ei frumo[i [i calzi. C`nd se uita la mine, ceva din eaajungea p`n\ la mine. M\ g`ndeam `ns\ c\ s-a sf`r[it: acumdac\ s-ar uita la mine, privirea ei ar r\m`ne `n ochii ei, n-armai ajunge p`n\ la mine. Eram singur.

{i Tom era singur, dar `ntr-alt fel. Se a[ezase c\lare pebanc\ [i se uita la ea cu un soi de z`mbet; p\rea uimit. A `n-tins m`na [i a atins lemnul cu mare grij\, ca [i c`nd i-ar fifost fric\ s\ nu sparg\ ceva, apoi [i-a tras repede m`na`napoi; l-a trecut un fior. Dac\ a[ fi fost `n locul lui Tom,nu m-a[ fi jucat de-a atinsul b\ncii cu m`na; [i astea erautot hachi]e de irlandez, dar e drept c\ [i mie mi se p\rea c\obiectele au un aer ciudat: erau mai [terse, mai pu]in densedec`t de obicei. Era de-ajuns s\ m\ uit la banc\, la lamp\, lagr\mada de praf de c\rbune, ca s\-mi g`ndesc lucid moar-tea, dar o vedeam pretutindeni, pe obiecte, `n modul `ncare obiectele se dep\rtaser\ [i se ]ineau deoparte cu dis-

cre]ie, ca ni[te oameni care vorbesc `n [oapt\ la c\p\tìulunui muribund. Tom atinsese propriasa moarte, c`nd pu-sese m`na pe banc\.

~n starea `n care m\ aflam, dac\ cineva ar fi venit s\ m\anun]e c\ m\ pot `ntoarce acas\ lini[tit, c\ sc\pasem cu

Zidu l 23

femei, dup\ libertate! Pentru ce? Voisem s\ eliberez Spania,`l admiram pe Pi y Margall, aderasem la mi[carea anar-hist\, ]inusem cuv`nt\ri `n adun\ri publice: luam totul `nserios, ca [i c`nd a[ fi fost nemuritor.

~n clipa aceea mi s-a p\rut c\ am `n fa]\ toat\ via]a mea[i m-am g`ndit: E o minciun\ sfruntat\. Nu f\cea nici c`t

o ceap\ degerat\, de vreme ce se sf`r[ise. M\ `ntrebam cumputusem oare s\ m\ plimb, s\ m\ hlizesc cu gagicile: dac\mi-a[ fi putut `nchipui m\car o clip\ c\ aveam s\ mor a[a,n-a[ fi mi[cat un deget. Via]a mea se afla `n fa]a mea, `n-chis\, `ncheiat\, ca un sac, [i totu[i, toate c`te erau `n eaerau neterminate. Am `ncercat o clip\ s-o judec. A[ fi vruts\ pot s\-mi spun: e o via]\ frumoas\. Nu putea `ns\ fijudecat\, era doar o schi]\; `mi risipisem timpul semn`ndpoli]e pentru ve[nicie, nu `n]elesesem nimic. Nu regretamnimic: existau multe lucruri dup\ care ar fi putut s\-mi

par\ r\u, gustul manzanillei sau zilele de var\, c`nd m\duceam s\ m\ scald `ntr-un golfule] de l`ng\ Cadix; moar-tea le r\pise tuturor farmecul.

Pe nea[teptate, belgianului i-a venit o idee nemai-pomenit\:

Oameni buni, ne-a spus, pot s\ m\ ofer sub rezervaaprob\rii de c\tre administra]ia militar\ s\ transmit unmesaj, o amintire din partea voastr\ pentru cei care v\iubesc...

Tom a m`rìt:

N-am pe nimeni.N-am r\spuns nimic. Tom a a[teptat pu]in, apoi s-auitat la mine, plin de curiozitate.

Nu-i transmi]i nimic lui Concha? Nu.



13/113

f\cea mai mult zgomot dec`t noi, dar era mai pu]in lovit:era ca un bolnav care se ap\r\ `mpotriva bolii f\c`nd febr\.E mult mai r\u c`nd omul nu mai are nici m\car febra.

Pl`ngea: vedeam prea bine c\-i e mil\ de el; nu se g`ndea lamoarte. Pre] de o clip\, de o singur\ clip\, mi-a venit [i mie s\pl`ng, s\-mi pl`ng de mil\. S-a `nt`mplat `ns\ pe dos: m-am

uitat pu]in la pu[ti, i-am v\zut umerii sl\bu]i zgudui]i depl`ns [i m-am sim]it inuman: nu reu[eam s\-mi fie mil\ nicide ceilal]i, nici de mine. Mi-am zis: Vreau s\ mor curat.

Tom s-a ridicat, s-a dus chiar sub gaura rotund\ dintavan [i a `nceput s\ p`ndeasc\ zorile.

Eu `ns\ m\ `nc\p\]`nasem, voiam s\ mor curat [i num\ mai g`ndeam dec`t la asta. Totu[i, de c`nd ne spusesedoctorul c`t e ceasul, sim]eam `n str\funduri c\ timpultrece, c\ se scurge pic\tur\ cu pic\tur\.

Era `nc\ `ntuneric c`nd am auzit vocea lui Tom: ~i auzi? Da.Ni[te tipi mergeau prin curte. Ce... m\-sa fac? Doar nu au cum s\ trag\ pe `ntuneric.Peste c`tva timp, n-am mai auzit nimic. I-am spus lui

Tom: S-a luminat de ziu\.Pedro s-a sculat c\sc`nd [i a venit s\ sufle `n lamp\. I-a

spus colegului s\u:

Frigul naibii.Beciul devenise cenu[iu. Am auzit, `n dep\rtare,`mpu[c\turi.

A `nceput, `i spusei lui Tom, probabil c\ fac treabaasta `n curtea din spate.

Zidu l 25

via]\, chestia asta m-ar fi l\sat rece: s\ a[tep]i c`teva ore sauc`]iva ani e totuna c`nd ai pierdut iluzia c\ e[ti etern. ~ntr-unanumit sens, nu mai ]ineam la nimic, eram calm. Era `ns\un calm oribil din cauza trupului meu: trupul \sta pecare `nc\ `l foloseam, c\ci vedeam cu ochii lui, auzeam cuurechile lui, nu-mi mai apar]inea; transpira [i tremura

independent, [i eu nu-l mai recuno[team. Eram nevoit s\-lating [i s\-l privesc ca s\ [tiu ce-i cu el, ca [i c`nd ar fi fostal altuia. Uneori `l mai sim]eam `nc\, sim]eam ni[tealunec\ri, un soi de pr\bu[iri, ca atunci c`nd e[ti `ntr-unavion `n picaj, sau `mi sim]eam b\t\ile inimii. Dar nici astanu m\ lini[tea: tot ceea ce venea de la trupul meu avea unaer `mpu]it [i suspect. ~n cea mai mare parte a timpului se`ngr\m\dea, st\tea cuminte, iar eu nu mai sim]eam dec`tun fel de ap\sare, o prezen]\ dezgust\toare lipit\ de mine;mi se p\rea c\ s`nt legat de un vierme uria[. La un momentdat, mi-am pip\it pantalonul [i am constatat c\ e umed; nu[tiam dac\ e ud de transpira]ie sau de urin\, dar mi-am luatprecau]ia [i m-am dus s\ m\ u[urez pe gr\mada de c\rbuni.

Belgianul [i-a scos ceasul, s-a uitat [i a zis: E trei [i jum\tate.Bestia! F\cuse, desigur, dinadins. Tom a s\rit `n sus:

`nc\ nu ne d\dusem seama c\ timpul trece; noaptea ne`mbr\]i[ase ca o mas\ inform\ [i `ntunecoas\, nici nu-miaduceam aminte c`nd `ncepuse.

T`n\rul Juan a `nceput s\ urle. ~[i fr`ngea m`inile,implora:

Nu vreau s\ mor, nu vreau s\ mor!A luat-o la fug\ prin tot beciul cu bra]ele ridicate, apois-a pr\bu[it pe una dintre saltele, pl`ng`nd `n hohote. Tomse uita la el cu o privire posomor`t\, nu mai avea chef nicim\car s\-l consoleze. De fapt, nici nu era nevoie: b\iatul



14/113

din cap. Str`ngeam `ns\ din din]i [i-mi v`r`sem m`inile `nbuzunar fiindc\ voiam s\ r\m`n curat.

Dup\ o or\ au venit s\ m\ ia [i m-au dus la primul etaj,`ntr-o `nc\pere mic\, unde mirosea a tutun [i era o c\ldur\care mi s-a p\rut sufocant\. Doi ofi]eri fumau, st`nd `nfotolii, cu ni[te h`rtii pe genunchi.

Te nume[ti Ibbieta? Da. Unde e Ramon Gris? Nu [tiu.Cel care m\ interoga era mic [i gras. ~n spatele ochela-

rilor avea ni[te ochi duri. Mi-a spus: Apropie-te!M-am apropiat. S-a sculat [i m-a apucat de bra],

uit`ndu-se la mine cu o expresie menit\ s\ m\ fac\ s\ intru`n p\m`nt. Totodat\, m-a ciupit de bra] c`t a putut de tare.

Nu ca s\ m\ doar\, ci ca s\ arate cine e st\p`n: voia s\ m\domine. Considera necesar, de asemenea, s\-mi puf\ie `nfa]\ r\suflarea lui `mpu]it\. Am stat a[a c`teva clipe; mie`mi cam venea s\ r`d. Nu era de-ajuns ca s\-l intimidezi peun om care avea s\ moar\ imediat: nu ]inea. M-a `mpinsviolent [i s-a a[ezat la loc. A zis:

Via]a ta `n schimbul vie]ii lui. Dac\ ne spui unde e, tel\s\m `n via]\.

Ace[ti doi tipi plini de fireturi, cu crava[ele [i cizmelelor, erau [i ei totu[i ni[te oameni care vor muri. Pu]in mai

t`rziu dec`t mine, dar nu cu mult mai t`rziu. {i cu toateacestea se agitau c\ut`nd ni[te nume prin h`r]oagele lor,alerg`nd dup\ al]i oameni ca s\-i bage `n `nchisoare sau cas\-i suprime; aveau p\reri cu privire la viitorul Spaniei, ca [iasupra altor probleme. M\runtele lor activit\]i mi se

Zidu l 27

Tom i-a cerut medicului o ]igar\. Eu nu voiam; nuvoiam nici ]igar\, nici alcool. Din acel moment, `mpu[c\-turile n-au mai `ncetat.

~]i dai seama? zise Tom.A vrut s\ adauge ceva, dar a t\cut, se uita la u[\. U[a s-a

deschis [i un locotenent cu patru solda]i au intrat. Tom a

aruncat ]igara. Steinbock?Tom n-a r\spuns, Pedro l-a ar\tat. Juan Mirbal? E cel de pe saltea. Scoal\-te, zise locotenentul.Juan nu s-a mi[cat. Doi solda]i l-au luat de subsuori [i l-au

ridicat `n picioare. Cum i-au dat `ns\ drumul, a c\zut la loc.Solda]ii au [ov\it. Nu e primul c\ruia i se face r\u, spuse locotenentul,

n-ave]i dec`t s\-l c\ra]i voi doi; vedem noi acolo.S-a `ntors spre Tom. Hai, vino!Tom a ie[it `ntre doi solda]i. Al]i doi solda]i veneau `n

urma lor, ]in`ndu-l pe pu[ti de subsuori [i de picioare.B\iatul nu era le[inat; st\tea cu ochii larg deschi[i, iarlacrimile `i curgeau pe obraji. C`nd am vrut s\ ies [i eu,locotenentul m-a oprit.

Dumneata e[ti Ibbieta? Da. Vei a[tepta aici: vor veni s\ te ia imediat.

Au ie[it. Belgianul [i cei doi gardieni au plecat [i ei; amr\mas singur. Nu `n]elegeam ce se `nt`mpl\ cu mine, dar a[fi preferat s\ se termine imediat.

Auzeam salve la intervale aproape regulate: la fiecaredin ele tres\ream. ~mi venea s\ urlu [i s\-mi smulg p\rul



15/113


pu]in timp `nainte de zorii zilei, odat\ cu dragostea pentruConcha, odat\ cu dorin]a de a tr\i. Desigur, `l stimam `ncontinuare; era un dur. Dar nu pentru asta acceptam s\ mor`n locul lui; via]a lui nu avea mai mult\ importan]\ dec`t amea; nici o via]\ nu avea importan]\. Un om va fi proptitde un zid [i se va trage `n el p`n\ ce va cr\pa: c\ e vorba

despre mine sau despre Gris, sau despre altul e totuna.{tiam, evident, c\ pentru Spania el e mai util dec`t mine,dar mi se rupea de Spania [i de anarhie: nimic nu mai aveaimportan]\. {i totu[i, st\team acolo, puteam s\ scap cuvia]\ pred`ndu-l pe Gris [i refuzam s-o fac. Toat\ treaba mise p\rea mai degrab\ comic\: asta era `nc\p\]`nare sadea.M\ g`ndeam:

~nc\p\]`nat mai e[ti!... {i m-am sim]it cuprins de ostranie veselie.

Au venit s\ m\ ia [i m-au dus din nou `n fa]a celor doi

ofi]eri. Un [obolan ne-a t\iat calea [i mi-a venit s\ r`d. M-am`ntors spre unul din cei doi falangi[ti [i l-am `ntrebat: Ai v\zut [obolanul?Nu mi-a r\spuns. Era posomor`t [i p\truns de impor-

tan]\. Mie tot `mi venea s\ r`d, dar m\ st\p`neam fiindc\-miera team\ c\, dac\ `ncep, nu m\ mai pot opri. Falangistulpurta must\]i. I-am mai spus:

Trebuie s\-]i tai musta]a, prostovane!Mi se p\rea caraghios s\-]i la[i fa]a cotropit\ de p\r. Mi-a

tras un picior f\r\ prea mare convingere, a[a c\ am t\cut.

Ei, zise ofi]erul cel gras, te-ai g`ndit?M-am uitat la el plin de curiozitate, ca [i c`nd ar fi fosto g`nganie dintr-o specie foarte rar\. I-am spus:

{tii unde e. Se ascunde `n cimitir. ~ntr-un cavou sau`n baraca groparilor.

Zidu l 29

p\reau [ocante [i comice: nu mai reu[eam s\ m\ pun `nlocul lor, mi se p\rea c\ s`nt nebuni.

Cel mic [i gras se uita la mine `n continuare, lovindu-secu crava[a peste cizm\. Toate gesturile lui erau calculate,astfel `nc`t s\-i dea `nf\]i[area unei fiare iu]i [i pline deferocitate.

Deci? Ai `n]eles? Nu [tiu unde e Gris, i-am r\spuns. Credeam c\ e laMadrid.

Cel\lalt ofi]er [i-a ridicat alene m`na alb\. Indolen]a luiera [i ea calculat\. Le vedeam micile manevre [i eram uimitc\ exist\ oameni capabili s\-[i piard\ vremea cu a[a ceva.

Ai timp un sfert de or\ ca s\ te g`nde[ti, zise el `ncet.Duce]i-l `n `nc\perea unde se ]ine lenjeria; peste un sfert deor\ `l aduce]i `napoi. Dac\ persist\ `n refuz, va fi executatpe loc.

{tiau ei ce f\ceau: petrecusem toat\ noaptea a[tept`nd;dup\ aceea m\ mai l\saser\ s\ a[tept `nc\ un ceas `n beci, `ntimp ce-i `mpu[cau pe Tom [i pe Juan, [i acum m\ `ncuiauun sfert de or\; sigur c\-[i preg\tiser\ tactica `nc\ din ajun.~[i ziceau c\, `n timp, nervii se uzeaz\ [i sperau s\ m\ deagata `n felul acesta.

Se `n[elau amarnic. M-am a[ezat pe un sc\unel, fiindc\m\ sim]eam foarte sl\bit [i am `nceput s\ m\ g`ndesc. Nula propunerea lor. Evident, [tiam unde e Gris: se ascundeala verii lui, la patru kilometri de ora[. {tiam prea bine c\ nuvoi da `n vileag ascunz\toarea lui, afar\ doar dac\ m\ vor

tortura (dar nu p\reau s\ se fi g`ndit la asta). Toate chestiileastea erau perfect clare, definitive [i nu m\ interesau c`tu[ide pu]in. A[ fi vrut doar s\ `n]eleg motivele purt\rii mele.Preferam s\ cr\p dec`t s\-l tr\dez pe Gris. De ce? Nu-l maiiubeam pe Ramon Gris. Prietenia mea fa]\ de el murise cu


16/113

c`]iva b\tr`ni. Am `nceput s\ dau ocol peluzei centrale, eramca prostit. La amiaz\, ni s-a dat de m`ncare `n sala de mese.Doi sau trei tipi mi-au vorbit. Probabil c\ `i cuno[team, darnu le-am r\spuns: nici nu mai [tiam unde m\ aflu.

Spre sear\, au fost adu[i `n curte vreo zece noi pri-zonieri. L-am recunoscut pe Garcia, brutarul. Mi-a zis:

B\ftosule! Nu credeam s\ te mai v\d `n via]\. M\ condamnaser\ la moarte, am spus, [i pe urm\ s-aur\zg`ndit. Nu `n]eleg de ce.

M-au arestat la ora dou\, zise Garcia. De ce?Garcia nu f\cea politic\. Habar n-am, spuse el. ~i aresteaz\ pe to]i cei care nu

g`ndesc la fel ca ei.Mi-a spus, `n [oapt\: L-au prins pe Gris.Am `nceput s\ tremur.

C`nd? Azi-diminea]\. A f\cut pe nebunul. Mar]i a plecat dela v\ru-s\u fiindc\ s-au cam certat. Erau destui tipi dispu[is\-l ascund\, dar n-a vrut s\ mai datoreze nim\nui nimic.A zis: M-a[ fi ascuns la Ibbieta, dar de vreme ce l-au ridi-cat, o s\ m\ duc s\ m\ ascund `n cimitir.

~n cimitir? Da. E o dobitocie. Evident c\ au c\utat [i acolo azi-di-

minea]\, p`n\ la urm\ trebuia s\ se ajung\ [i la asta. L-aug\sit `n baraca groparilor. Au tras `n el [i l-au lichidat.

La cimitir!

Totul a prins a se `nv`rti `n jurul meu [i m-am pomenitst`nd jos, pe p\m`nt: r`deam at`t de tare, `nc`t mi-au datlacrimile.

Voiam s\ le fac o fars\. S\-i v\d scul`ndu-se, `ncheindu-[icenturile [i d`nd ordine cu un aer agitat.

Au s\rit `n picioare. Hai s\ mergem! Moles, du-te [i cere-i locotenentului

Lopez cincisprezece oameni. Tu, `mi zise m\run]elul gras,bag\ de seam\, dac\ ai spus adev\rul, s\ [tii c\ eu, unul, m\

]in de cuv`nt. Dar dac\ ]i-ai b\tut joc de noi, o s\ mi-opl\te[ti scump.Au plecat f\c`nd g\l\gie, iar eu am a[teptat lini[tit,

p\zit de falangi[ti. Din c`nd `n c`nd, z`mbeam fiindc\ m\g`ndeam la mutrele lor. M\ sim]eam `ndobitocit [i mali-]ios. Mi-i `nchipuiam ridic`nd pietre de morm`nt, des-chiz`nd, r`nd pe r`nd, u[ile cavourilor. ~mi reprezentamsitua]ia ca [i c`nd a[ fi fost un altul: acel prizonier care se`nc\p\]`neaz\ s-o fac\ pe eroul, falangi[tii \ia gravi cumust\]ile lor [i oamenii `n uniform\ alerg`nd printremorminte; era de un comic irezistibil.

Dup\ o jum\tate de ceas, gr\sanul m\run]el s-a `ntorssingur. Am crezut c\ vine s\ dea ordin s\ m\ execute.Ceilal]i, pesemne, r\m\seser\ la cimitir.

Ofi]erul s-a uitat la mine. Nu p\rea c`tu[i de pu]inplouat.

Duce]i-l `n curtea mare cu ceilal]i, zise el. La sf`r[itulopera]iunilor militare, un tribunal obi[nuit `i va decidesoarta.

Am crezut c\ n-am `n]eles bine. L-am `ntrebat: Atunci... nu m\ `mpu[c\...?

~n orice caz, nu acum. Mai t`rziu, nu m\ mai prive[te.Tot nu `n]elegeam. I-am zis: Da de ce?A dat din umeri f\r\ s\-mi r\spund\, iar solda]ii m-au

luat. ~n curtea mare erau vreo sut\ de prizonieri, femei, copii,



17/113

Camera

I

Doamna Darbdat ]inea `n m`n\ o bucat\ de rahat.A apropiat-o cu grij\ de buze [i [i-a ]inut r\suflarea ca nucumva praful fin de zah\r cu care era pudrat\ s\ se `m-pr\[tie: E de trandafiri, [i-a spus. A mu[cat brusc `n car-nea sticloas\ [i gura i s-a umplut de parfum. Ce ciudat `]iascute boala senza]iile! A `nceput s\ se g`ndeasc\ la mos-chei, la orientali slugarnici (fusese la Alger `n c\l\torie denunt\) [i buzele ei palide au schi]at un z`mbet: rahatul era[i el slugarnic.

A fost nevoit\ s\ [tearg\ de mai multe ori cu palmapaginile c\r]ii, c\ci, `n ciuda precau]iilor ei, se umpluser\cu un strat sub]ire de praf alb. St`rnite de m`na ei, infimelecristale de zah\r lunecau, se rostogoleau, scr`[neau pe

h`rtia neted\: Asta-mi aduce aminte de Arcachon, c`ndciteam pe plaj\. ~[i petrecuse vara anului 1907 la mare. Pevremea aceea, purta o p\l\rie mare de pai cu o panglic\verde; se instala chiar l`ng\ dig, cu un roman de Gyp saude Colette Yver. V`ntul `i aducea pe genunchi ploaie de


nisip [i din c`nd `n c`nd scutura cartea ]in`nd-o de c`te uncol]. Era aceea[i senza]ie: gr\unciorii de nisip erau `ns\perfect usca]i, pe c`nd firi[oarele astea fine de zah\r se camlipeau de v`rful degetelor. A rev\zut o f`[ie de cer cenu[iuca o perl\ deasupra unei m\ri negre. Eve nu se n\scuse`nc\. Se sim]ea `nc\rcat\ cu amintiri [i pre]ioas\ ca un

sipet de santal. Brusc, [i-a adus aminte titlul romanului pecare `l citea atunci, Micu]\ Doamn\, care nu era plicticos.De c`nd `ns\ o boal\ necunoscut\ o ]inea `nchis\ `n cameraei, doamna Darbdat prefera memoriile [i lucr\rile isto-rice. ~[i dorea ca suferin]a, lecturile serioase, o aten]ie vigi-lent\ `ndreptat\ spre amintirile [i senza]iile ei cele maiminunate s-o maturizeze ca pe un frumos fruct de ser\.

S-a g`ndit cu o u[oar\ iritare c\ so]ul ei avea s\-i bat\ `ncur`nd la u[\. ~n celelalte zile ale s\pt\m`nii venea doarspre sear\, o s\ruta pe frunte `n t\cere [i citea Le Temps,a[ezat `ntr-un fotoliu drept `n fa]a ei. Joia `ns\ era ziuadomnului Darbdat: se ducea s\ petreac\ o or\ la fiic\-sa,`n general de la trei la patru. ~nainte de plecare, intra lanevasta lui [i am`ndoi vorbeau cu am\r\ciune despreginerele lor. Aceste convorbiri de joia, previzibile p`n\ `ncele mai infime detalii, o istoveau pe doamna Darbdat.Domnul Darbdat umplea cu prezen]a sa calmul `nc\perii.Nu se a[eza, se sucea, se `nv`rtea, umbla de colo-colo.Fiecare izbucnire de-a lui o r\nea pe doamna Darbdat caun ciob de sticl\. ~n joia aceea era mai r\u ca de obicei:numai la g`ndul c\ `ndat\ va fi obligat\ s\-i repete so]ului

ei confiden]ele lui Eve [i s\ vad\ acel trup `nfrico[\tors\rind `n sus de furie, [i pe doamna Darbdat o treceaun\du[elile. A mai luat o bucat\ de rahat de pe farfurioar\;s-a uitat la ea c`teva clipe ezit`nd, apoi a pus-o la loc cutriste]e: nu-i pl\cea s-o vad\ so]ul ei m`nc`nd rahat.

Camera 33


18/113

C`nd a auzit cioc\nind `n u[\, a tres\rit. Intr\, zise ea, cu o voce pierit\.Domnul Darbdat a intrat merg`nd n v`rful picioarelor. M\ duc la Eve, zise ca `n fiecare joi.Doamna Darbdat i-a z`mbit. Pup-o din partea mea.

Domnul Darbdat n-a r\spuns, dar s-a `ncruntat cu unaer de `ngrijorare: `n fiecare joi la aceea[i or\ era b`ntuit deiritare surd\, agravat\ de o digestie anevoioas\.

C`nd plec de la ea trec pe la Franchot, a[ vrea s\vorbeasc\ serios cu ea [i s\ `ncerce s-o conving\.

Se ducea foarte des la doctorul Franchot. Dar tot de-geaba. Doamna Darbdat a ridicat din spr`ncene. Odi-nioar\, c`nd era s\n\toas\, d\dea mereu din umeri. Dec`nd `ns\ boala `i `mpov\rase trupul, `nlocuise gesturilecare ar fi obosit-o peste m\sur\ prin modific\ri ale fiziono-miei: zicea da din ochi, nu din col]ul gurii; ridica dinspr`ncene `n loc s\ dea din umeri.

Ar trebui s\ i-l putem lua cu for]a. }i-am mai spus c\ nu se poate. De altfel, legea e ana-

poda. Franchot mi-a spus deun\zi c\ au necazuri nemaipo-menite din cauza familiilor: oameni care nu se hot\r\sc,care vor s\ ]in\ bolnavul acas\; doctorii s`nt lega]i de m`ini[i de picioare; `[i pot da p\rerea [i cu asta basta. Ar trebui,continu\ el, ca tipul s\ provoace un scandal `n public sauca ea personal s\ cear\ internarea lui.

{i asta, zise doamna Darbdat, n-o s\ se `nt`mple prea

cur`nd. Nu.S-a ntors spre oglind\ [i, nfig`ndu-[i degetele n barb\, a

`nceput s\ [i-o pieptene. Doamna Darbdat se uita f\r\ niciun pic de afec]iune la ceafa ro[ie [i zdrav\n\ a so]ului ei.


Dac\ o mai ]ine mult tot a[a, zise domnul Darbdat,o s\ ajung\ mai ]icnit\ dec`t el, e `ngrozitor de nes\n\tos.Nu se mi[c\ de l`ng\ el, nu se duce nic\ieri, vine doar latine, nu-i intr\ nimeni `n cas\. Atmosfera din camera lor epur [i simplu irespirabil\. Nu deschide niciodat\ fereastrasub cuv`nt c\ nu vrea Pierre. Ca [i c`nd ]i-ai pune mintea s\-l

`ntrebi pe un bolnav. Ard, cred, tot felul de parfumuri, ni[teporc\rii, `ntr-o casolet\, de parc\ ar fi la biseric\. M\ `ntreb,c`teodat\, pe cuv`nt... s\ [tii c\ [i ea are ni[te ochi bizari.

N-am observat, spuse doamna Darbdat. G\sesc c\are un aer foarte natural. Evident, e trist\.

Arat\ ca moartea `n vacan]\. Doarme ca lumea? M\-n`nc\? Nu care cumva s\-i pui `ntreb\ri pe tema asta. Darcu un vl\jgan ca Pierre `n preajm\, cred c\ nu `nchideochii toat\ noaptea.

A dat din umeri. Ceea ce mi se pare `ns\ culmea culmilor este c\ noi,

p\rin]ii ei, noi nu avem dreptul s-o ap\r\m de ea `ns\[i. {ibag\ de seam\, Pierre ar fi mai bine `ngrijit la Franchot. E unparc mare. {i apoi, m\ g`ndesc, ad\ug\ el z`mbind u[or, c\s-ar `n]elege mai bine cu oameni ca el. Fiin]ele astea s`ntexact ca ni[te copii, trebuie l\sa]i `ntre ei, constituie chiarun fel de francmasonerie. Acolo ar fi trebuit dus chiar dinprima zi [i zic: pentru binele lui. Era `n interesul lui,bine`n]eles.

A ad\ugat dup\ un moment: S\-]i spun drept, nu-mi place s-o [tiu singur\ cu

Pierre, mai ales noaptea. ~nchipuie-]i, dac\ se `nt`mpl\ceva! Pierre are o mutr\ `ngrozitor de viclean\. Nu [tiu, zise doamna Darbdat, dac\ e cazul s\ ne

`ngrijor\m prea tare, `ntruc`t mutra asta a avut-o dintot-deauna. P\rea c\-[i bate joc de toat\ lumea. Bietul b\iat,

Camera 35


19/113

urm\ ea oft`nd, c`nd te g`nde[ti ce orgolios era, [i uiteunde a ajuns! Se credea mai de[tept dec`t noi to]i. Avea unfel al lui de-a spune: Ave]i dreptate, c`nd voia s\ pun\punct unei discu]ii... Mare fericire pentru el c\ nu-[i d\seama `n ce hal e!

Doamna Darbdat `[i aducea aminte cu v\dit\ nepl\-

cere de chipul acela prelung [i ironic, totdeauna u[or aple-cat `ntr-o parte. La `nceputul c\sniciei lui Eve, doamnaDarbdat ar fi fost bucuroas\ s\ stabileasc\ o rela]ie ami-cal\ cu ginerele ei. El `ns\ o descurajase: nu vorbea aproa-pe deloc, aproba totdeauna totul, gr\bit [i absent.

Domnul Darbdat `[i dezvolta `n continuare ideea: Franchot mi-a ar\tat a[ez\m`ntul lui, e superb. Bol-

navii au camere separate, cu fotolii de piele, dac\ nu tesuperi, [i cu divane. Exist\ [i un teren de tenis, [tii, [i o s\fac\ [i o piscin\.

Se `nfipsese `n fa]a ferestrei [i se uita pe geam, leg\-n`ndu-se u[or pe picioarele lui arcuite. Brusc a f\cut suplust`nga `mprejur, cu umerii c\zu]i, cu mìnile `n buzunar.Doamna Darbdat a sim]it cum `ncep s-o treac\ n\du[elile:de fiecare dat\ era aceea[i poveste; acum, de pild\, va`ncepe s\ umble de colo-colo, ca un leu `n cu[c\, [i lafiecare pas o s\-i sc`r]ìe pantofii.

Dragul meu, zise ea, te implor, a[az\-te, m\ obose[ti!A ad\ugat [ov\ind: Trebuie s\-]i spun ceva grav.

Domnul Darbdat s-a a[ezat `n fotoliu [i [i-a pusmìnile pe genunchi; pe doamna Darbdat a trecut-o un

fior pe [ira spin\rii: sosise momentul, trebuia s\ vorbeasc\. {tii, spuse ea tu[ind st`njenit\, am v\zut-o mar]i pe Eve. Da. Am tr\nc\nit o gr\mad\, era foarte dr\gu]\, de mult

n-am mai v\zut-o at`t de apropiat\, plin\ de `ncredere. I-am


pus [i eu deci unele `ntreb\ri, am f\cut-o s\ vorbeasc\despre Pierre. Ei bine, am aflat, ad\ug\ ea, cuprins\ dinnou de jen\, c\ ]ine multla el.

Ei bravo, asta o [tiu prea bine, zise domnul Darbdat.Pe doamna Darbdat o cam agasa: trebuia totdeauna s\-i

explici totul cu de-am\nuntul, s\ pui mereu punctul pe i.

Visul doamnei Darbdat era s\ tr\iasc\ `n mijlocul unorpersoane fine [i sensibile, care s-o `n]eleag\ totdeauna chiar[i de la cea mai vag\ aluzie.

Vreau s\ zic, relu\ ea, c\ ]ine la el altfel dec`t ne`nchipuim noi.

Domnul Darbdat se holba, furios [i nelini[tit, a[a cumf\cea de c`te ori nu `n]elegea prea bine sensul unei aluziisau al unei ve[ti:

Ce `nseamn\ asta? Charles, zise doamna Darbdat, m\ obose[ti. Ar tre-

bui s\ `n]elegi c\ o mam\ poate s\ sufere dac\ e obligat\ s\spun\ anumite lucruri.

Nu `n]eleg nici un cuv`nt din toate c`te le spui, zisedomnul Darbdat iritat. Doar n-oi avea de g`nd s\-mispui c\...?

Ba da, exact! zise ea. Au `nc\... `nc\ `n prezent? Da! Da! Da! repet\ ea de trei ori, agasat\.Domnul Darbdat [i-a `ntins bra]ele `n l\turi, a l\sat

capul `n jos [i a t\cut. Charles, zise nevast\-sa `ngrijorat\, n-ar fi trebuit s\-]i

spun. Dar nu puteam s\ p\strez a[a ceva pentru mine. Feti]a noastr\! zise el `ncet. Cu nebunul \la! Nicim\car n-o mai recunoa[te, ì zice Agathe. Trebuie s\-[i fipierdut toat\ demnitatea.

{i-a ridicat capul [i s-a uitat sever la nevast\-sa:

Camera 37


20/113

E[ti sigur\ c\ ai `n]eles bine? Nu e nici o `ndoial\. Ca [i ]ie, a ad\ugat repede, nu

mi-a venit s\ cred [i, de altfel, nici n-o `n]eleg. Eu, una,numai la g`ndul c\ am\r`tul \la ar putea s\ pun\ m`na pemine... ~n sf`r[it, oft\ ea, presupun c\ prin asta o ]ine.

Din p\cate! zise domnul Darbdat. }ii minte ce ]i-am

spus c`nd a venit s\ ne cear\ m`na ei? }i-am zis: Cred c\lui Eve ì placeprea mult. N-ai vrut s\ m\ crezi.A dat cu pumnul `n mas\ [i s-a `nro[it tot. Asta-i perversitate toat\ ziua! O ia `n bra]e [i o s\rut\

zic`ndu-i Agathe [i debit`ndu-i tot felul de aiureli desprestatui care zboar\ [i cine mai [tie ce! {i ea `l las\! Dar ce s-ofi petrec`nd oare `ntre ei? S\-i fie mil\ de el din toat\inima, s\-l interneze `ntr-un sanatoriu unde s\-l poat\vizita `n toate zilele, de acord! Dar nici prin g`nd nu mi-arfi trecut... O consideram v\duv\. Ascult\, Jeannette, ziseel grav, o s\-]i spun sincer: dac\ are probleme din cauzasim]urilor, p`n\ la urm\ a[ prefera s\-[i ia un amant!

Charles, taci din gur\! strig\ doamna Darbdat.Domnul Darbdat [i-a luat, cu un gest obosit, p\l\ria [i

bastonul pe care le l\sase pe o m\su]\, la intrare. Dup\ cele ce mi-ai spus, trase el concluzia, nu prea

`mi mai fac mari speran]e. ~n sf`r[it, o s\-i vorbesc totu[i,fiindc\ asta mi-e datoria.

Doamna Darbdat abia a[tepta s\-l vad\ plecat. {tii, zise ea ca s\-l `ncurajeze, cred c\ la Eve, orice s-ar

zice, e mai degrab\ `nc\p\]`nare dec`t... altceva. {tie c\ e

incurabil, dar se `nver[uneaz\, nu accept\ e[ecul.Domnul Darbdat `[i m`ngìa barba, vis\tor. ~nc\p\]`nare? Da, poate. Ei bine, dac\ ai dreptate,

p`n\ la urm\ o s\ se plictiseasc\. Uneori tipul e insuporta-bil, [i apoi n-are conversa]ie. C`nd ì zic bun\ ziua, `mi


`ntinde o m`n\ moale [i nu scoate o vorb\. Cum r\m`nsinguri, cred c\ se `ntoarce la ideile lui fixe: Eve mi-apovestit c\ uneori Pierre url\ ca din gur\ de [arpe fiindc\ eb`ntuit de halucina]ii. Statui. ~l `ngrozesc, fiindc\ b`zìe.Zice c\ zboar\ `n jurul lui [i se uit\ la el cu ochi albi.

Continu\, pun`ndu-[i m\nu[ile:

O s\ se plictiseasc\, nu zic nu. Dar dac\ `ntre timp sescr`nte[te? A[ vrea s\ mai ias\ pu]in, s\ vad\ oameni: arputea `nt`lni un b\iat dr\gu] de pild\, un tip ca Schrder,care e inginer la Simpson, un om cu viitor, l-ar vedea ba launii, ba la al]ii [i s-ar obi[nui `ncet-`ncet cu ideea c\ [i-arputea reface via]a.

Doamna Darbdat n-a r\spuns, ca nu cumva s\ ali-menteze conversa]ia. So]ul ei s-a aplecat spre ea.

Hai, zise el, trebuie s\ plec. Pa, t\ticule, spuse doamna Darbdat `ntinz`ndu-i

fruntea. Pup-o dulce [i spune-i din partea mea c\ e o biat\scumpete.

Dup\ plecarea so]ului ei, doamna Darbdat s-a `nfundat`n fotoliu [i a `nchis ochii, istovit\. C`t\ vitalitate, [i-a zisea, ca un repro[. De `ndat\ ce [i-a mai tras pu]in sufletul, a`ntins `ncet m`na livid\ [i [i-a luat pe pip\ite [i f\r\ s\deschid\ ochii o bucat\ de rahat.

Eve locuia `mpreun\ cu so]ul ei la etajul cinci al unuiimobil vechi de pe strada Bac. Domnul Darbdat a urcatvioi cele o sut\ dou\sprezece trepte ale sc\rii. C`nd a

ap\sat pe butonul soneriei, nici m\car nu g`fìa. {i-a adusaminte cu satisfac]ie ce-a spus domni[oara Dormoy: Pen-tru v`rsta dumitale, Charles, e[ti pur [i simplu minunat.Niciodat\ nu se sim]ea mai puternic, nici mai s\n\tos dec`tjoia, mai ales dup\ aceste ascensiuni sprintene.

Camera 39


21/113

U[a i-a deschis-o Eve: E adev\rat, nu are servitoare.Fetele astea nu potsta la ea `n cas\: m\ pun `n locul lor.A s\rutat-o.

Bun\, biata mea feti]\!Eve l-a salutat cu oarecare r\ceal\. E[ti cam palid\, zise domnul Darbdat ating`ndu-i

obrazul cu degetul, nu faci destul\ mi[care.A urmat o clip\ de t\cere. Ce face mama? `ntreb\ Eve. A[a [i a[a. Ai v\zut-o mar]i? E ca totdeauna. M\tu[\-ta

Louise a venit ieri pe la ea, i-a f\cut pl\cere. ~i place foartemult s\ primeasc\ vizite, cu condi]ia ca oamenii s\ nu steaprea mult. Louise a venit la Paris cu \ia mici pentru pro-blema aia cu ipotecile. Cred c\ ]i-am povestit, e o chestiecam ciudat\. A trecut pe la mine, la birou, s\-mi cear\ unsfat. I-am spus c\ nu exist\ dec`t o singur\ solu]ie: trebuies\ v`nd\. De altfel, a [i g\sit un cump\r\tor: pe Bretonnel.~l ]ii minte pe Bretonnel? Acum s-a retras din afaceri.

S-a oprit brusc: Eve nu-l prea asculta. S-a g`ndit cutriste]e c\ n-o mai intereseaz\ nimic. A[a s-a `nt`mplat [icu lectura. ~nainte trebuia s\-i smulgi cartea din m`n\.Acum, nici m\car nu mai cite[te.

Ce face Pierre? Bine, zise Eve. Vrei s\-l vezi? Da, desigur, spuse domnul Darbdat vesel, o s\-i fac o

mic\ vizit\.~i era foarte mil\ de bietul b\iat, dar nu se putea uita la

el f\r\ aversiune. Am oroare de fiin]ele nes\n\toase. Evi-dent, nu era vina lui Pierre: avea o ereditate `ngrozitor de`nc\rcat\. Domnul Darbdat ofta: Oric`te precau]ii ai lua,chestiile astea se afl\ `ntotdeauna prea t`rziu. Nu, Pierrenu era vinovat. Totu[i, purtase mereu `n el aceast\ tar\; ea


constituia baza caracterului s\u: nu era ca un cancer sau catuberculoza, de care po]i perfect s\ faci abstrac]ie c`nd vreis\ judeci omul a[a cum e el `n sine. Acea gra]ie nervoas\ [isubtilitatea care ì pl\cuser\ at`t de mult lui Eve, pe vre-mea c`nd ì f\cea curte nu erau dec`t flori de nebunie. Eradeja nebun c`nd s-a `nsurat cu ea, dar `nc\ nu se vedea. Se

pune `ntrebarea, se g`ndea domnul Darbdat, unde `nceperesponsabilitatea sau mai degrab\ unde se opre[te. ~n oricecaz se analiza prea mult, era tot timpul aplecat asupr\-[i.Dar asta o fi fost cauza sau efectul bolii lui?

Str\b\tea `n urma fiicei sale un coridor lung [i`ntunecos.

Apartamentul \sta e prea mare pentru voi, zise el, artrebui s\ v\ muta]i.

De fiecare dat\ `mi spui acela[i lucru, t\ticule, r\spunseEve, dar ]i-am mai r\spuns c\ Pierre nu vrea s\-[i lase camera.

Eve era uimitoare: ajungeai s\ te `ntrebi dac\-[i d\dearealmente seama de starea `n care se afla so]ul ei. Tipul eranebun de legat, iar ea ì respecta deciziile [i p\rerile ca [ic`nd ar fi fost `n toate min]ile.

Vorbesc pentru binele t\u, urm\ domnul Darbdat u[oragasat. Cred c\, dac\ a[ fi femeie, mi-ar fi fric\ `n `nc\perileastea vechi [i prost luminate. A[ vrea pentru tine un aparta-ment luminos, a[a cum s-au construit `n ultima vreme pe laAuteuil, trei od\i mici, foarte luminoase. Le-a sc\zut chiriafiindc\ nu g\sesc locatari; acum ar fi momentul.

Eve a ap\sat u[or pe clan]a u[ii; au intrat `n camer\.Mirosul greu al t\mìei i-a s\rit `n n\ri domnului Darb-dat. Perdelele erau trase. ~n penumbr\ a z\rit o ceaf\ slab\,deasupra sp\tarului unui fotoliu: Pierre st\tea cu spatele laei: m`nca.

Camera 41


22/113

Bun\ ziua, Pierre, zise domnul Darbdat tare. Ei, cumo mai ducem azi?

S-a apropiat: bolnavul st\tea `n fa]a unei mese mici;avea un aer viclean.

Am m`ncat ou\ fierte, urm\ domnul Darbdat,vorbind [i mai tare. Vai ce bune s`nt!

Nu s`nt surd, zise Pierre cu o voce bl`nd\.Iritat, domnul Darbdat s-a uitat la Eve de parc\ ar fivrut s-o ia ca martor. Eve `ns\ i-a r\spuns printr-o priviredur\ [i a t\cut. Domnul Darbdat a `n]eles c\ a jignit-o.N-are dec`t. A[a-i trebuie. ~i era imposibil s\ g\seasc\ tonulpotrivit c`nd vorbea cu am\r`tul \sta de b\iat: nu avea maimult\ minte dec`t un copil de patru ani, iar Eve voia s\ tepor]i cu el ca [i c`nd ar fi fost un b\rbat adev\rat. DomnulDarbdat a[tepta cu ner\bdare momentul `n care toate acesteridicole menajamente nu vor mai fi de actualitate. Bolnavii `lcam iritau totdeauna `n mod cu totul special nebunii fiindc\ nu aveau dreptate. Bietul Pierre, de pild\, nu aveadreptate, gre[ea pe toat\ linia, nu putea s\ spun\ o vorb\ f\r\s-o ia razna [i, cu toate acestea, ar fi fost zadarnic s\-i ceri ceamai vag\ c\in]\, fie [i o recunoa[tere fugitiv\ a erorilor lui.

Eve a luat cojile de ou [i ouarul. I-a pus `n fa]\ o far-furie cu o furculi]\ [i un cu]it.

Ce mai m\n`nc\? `ntreb\ domnul Darbdat, jovial. Un biftec.Pierre luase furculi]a [i o ]inea cu v`rful degetelor sale

lungi [i albe. A cercetat-o cu de-am\nuntul apoi a r`s u[or.

R\m`ne pe alt\ dat\, [opti el pun`nd-o pe m\su]\;eram prevenit.Eve s-a apropiat [i s-a uitat la furculi]\ cu un interes

pasionat. Agathe, zise Pierre, d\-mi alta!


Eve s-a conformat [i Pierre a `nceput s\ m\n`nce. Luasefurculi]a suspect\, o ]inea str`ns `n m`n\ [i nu-[i lua ochiide la ea: ar\ta ca [i c`nd ar fi f\cut un efort violent. Cesuspecte [i ambigue le s`nt toate gesturile; ca [i raporturilelor de altfel! s-a g`ndit domnul Darbdat.

Era stingherit.

Ai grij\, zise Pierre, apuc-o pe la mijlocul spatelui,are cle[ti.Eve a oftat [i a pus furculi]a pe bufet. Domnul Darb-

dat sim]ea c\-i sare ]and\ra. Considera c\ nu e bine s\ secedeze tuturor fanteziilor acestui nefericit chiar [i dinpunctul de vedere al lui Pierre era primejdios. Franchotspusese clar: Niciodat\ nu trebuie intrat `n delirul bol-navului. ~n loc s\-i dea alt\ furculi]\, ar fi fost mai bines\-l l\mureasc\ bl`nd [i s\-l fac\ s\ `n]eleag\ c\ prima fur-culi]\ e `ntru totul asem\n\toare celorlalte. S-a apropiatde bufet, a luat ostentativ furculi]a [i [i-a plimbat u[ordegetul pe din]ii ei. S-a `ntors apoi spre Pierre. Acesta `[it\ia `ns\ lini[tit carnea; a ridicat spre socrul s\u o privirebl`nd\ [i inexpresiv\.

A[ vrea s\ stau pu]in de vorb\ cu tine, `i zise domnulDarbdat lui Eve.

Eve, supus\, a mers dup\ el `n salon. C`nd s\ se a[ezepe canapea, domnul Darbdat [i-a dat seama c\ r\m\sesecu furculi]a `n m`n\. A aruncat-o enervat pe o consol\.

Aici e mai bine, zise el. Nu vin niciodat\ `n salon.

Pot s\ fumez? Da, desigur, t\ticule, zise Eve cu excesiv\ polite]e.Vrei o havan\?

Domnul Darbdat a preferat s\-[i r\suceasc\ o ]igar\.Se g`ndea f\r\ reticen]e la discu]ia pe care urma s-o aib\.

Camera 43


23/113

C`nd vorbea cu Pierre se sim]ea st`njenit de faptul c\ e`ntreg la minte, dup\ cum un uria[, con[tient de for]a lui,ar putea fi c`nd s-ar h`rjoni cu un copil. Toate calit\]ile lui,claritatea, precizia, limpezimea, se `ntorceau `mpotriv\-i.Trebuie s\ admit, cu biata mea Jeannette, e cam la fel.Desigur, doamna Darbdat nu era nebun\, dar boala o

cam... adormise. Eve, dimpotriv\, sem\na cu tat\l ei, aveao fire dreapt\ [i logic\; cu ea discu]ia devenea o pl\cere.Tocmai de aia nu vreau s\ mi-o strice. Domnul Darb-dat a ridicat privirea; voia s\ revad\ tr\s\turile fine [iinteligente ale fiicei sale. A fost dezam\git: pe chipul acelaalt\dat\ at`t de rezonabil [i de transparent, acum ap\ruseceva opac [i echivoc. Eve era `nc\ foarte frumoas\. Dom-nul Darbdat a observat c\ se fardase foarte `ngrijit,aproape teatral. ~[i d\duse cu albastru pe pleoape [i curimel pe gene. Acest machiaj perfect [i violent i-a f\cut

tat\lui ei o impresie penibil\. E[ti verde pe sub farduri, i-a spus el, m\ tem s\ nu te`mboln\ve[ti. {i `n ce hal te fardezi de la o vreme! Tu, careerai at`t de discret\!

Eve n-a r\spuns, iar domnul Darbdat s-a uitat o clip\jenat la chipul acela str\lucitor [i uzat, sub masa grea dep\r negru. S-a g`ndit c\ arat\ ca o tragedian\. {tiu preciscu cine seam\n\. Femeia aceea, romnca aia care a jucatPhdre `n francez\ la Orange. Regreta c\ i-a f\cut aceaobserva]ie nepl\cut\: M-a luat gura pe dinainte! Ar fi mai

bine s\ n-o indispun pentru fleacuri. Scuz\-m\, zise el z`mbind, [tii c\ s`nt un b\tr`n adeptal lucrurilor naturale. Nu prea-mi plac toate chestiile asteape care femeile de azi [i le pun pe fa]\. Eu `ns\ gre[esc, tre-buie s\ mergem `n pas cu vremea.


Eve i-a z`mbit amabil. Domnul Darbdat [i-a aprins]igara [i a tras de c`teva ori din ea.

Feti]a mea, `ncepu el, tocmai voiam s\-]i spun: o s\ st\mde vorb\, am`ndoi, ca alt\dat\. Hai, stai jos [i ascult\-m\; tre-buie s\ ai `ncredere `n t\ticul t\u.

Prefer s\ stau `n picioare, zise Eve. Ce ai s\-mi spui?

O s\-]i pun numai o `ntrebare, spuse domnul Darb-dat pu]in mai dur. Unde te vor duce toate astea? Toate astea? repet\ Eve mirat\. Ei bine, da, totul, toat\ aceast\ via]\ pe care ]i-ai alc\-

tuit-o. Ascult\, urm\ el, nu care cumva s\ crezi c\ nu te`n]eleg (avusese o inspira]ie subit\). Ceea ce vrei `ns\ s\realizezi dep\[e[te puterile omene[ti. Vrei s\ tr\ie[ti `ntr-ununivers exclusiv imaginar, nu-i a[a? Nu vrei s\ admi]i c\ ebolnav? Nu vrei s\-l vezi pe Pierre cel de azi, a[a e? Nu aiochi dec`t pentru Pierre cel de odinioar\. Scumpa mea,feti]a mea, e un pariu imposibil, continu\ domnul Darb-dat. Ascult\, o s\-]i spun o poveste pe care poate c\ n-o[tii: c`nd eram la Sables-dOlonne, aveai trei ani, mama taa f\cut cuno[tin]\ cu o t`n\r\ doamn\ fermec\toare, careavea un b\ie]el superb. Era]i am`ndoi de o [chioap\, tejucai pe plaj\ cu b\ie]elul, erai logodnica lui. Peste c`tvatimp, la Paris, maic\-ta a vrut s-o vad\ pe cucoan\; i s-aspus c\ a lovit-o o nenorocire cumplit\: copila[ul ei mi-nunat fusese decapitat de aripa din fa]\ a unei ma[ini. I s-aspus mamei tale: Duce]i-v\ la ea, dar s\ nu cumva s\pomeni]i ceva despre moartea copilului, ea refuz\s\ cread\

c\ a murit. Maic\-ta s-a dus, a g\sit o fiin]\ pe jum\tatenebun\: tr\ia ca [i c`nd pu[tiul ar fi fost `nc\ `n via]\; vorbeacu el, `i punea un tac`m la mas\. Ei bine, a tr\it `ntr-o aseme-nea stare de tensiune nervoas\, `nc`t, dup\ [ase luni, au dus-ocu for]a `ntr-un sanatoriu unde a trebuit s\ stea trei ani. Nu,

Camera 45


24/113

feti]a mea, zise domnul Darbdat d`nd din cap, chestiileastea s`nt imposibile. Ar fi fost mai bine s\ recunoasc\ vite-je[te adev\rul. Ar fi suferit foarte r\u c`t\va vreme [i peurm\ timpul ar fi [ters totul cu buretele. Cel mai bun lucrueste s\ prive[ti lucrurile drept `n fa]\, crede-m\!

Gre[e[ti, zise Eve f\c`nd un efort, [tiu prea bine c\

Pierre este...N-a reu[it s\ spun\ cuv`ntul. St\tea foarte dreapt\, cum`inile pe speteaza unui fotoliu: ceva arid [i ur`t ap\ruse`n expresia gurii [i b\rbiei ei.

{i... atunci? `ntreb\ domnul Darbdat, uimit. Atunci ce? Tu...? ~l iubesc a[a cum este, zise Eve repede, pe un ton

plictisit. Nu-i adev\rat, r\spunse domnul Darbdat cu hot\-

r`re. Nu-i adev\rat: nu-l iube[ti; nu se poate s\-l iube[ti.Asemenea sentimente nu se pot nutri dec`t pentru oamenis\n\to[i [i normali. De Pierre ]i-e mil\, nu m\ `ndoiesc, [ip\strezi, f\r\ doar [i poate, amintirea celor trei ani de feri-cire pe care ]i i-a d\ruit. Dar s\ nu-mi spui mie c\ `liube[ti, c\ nu te cred.

Eve t\cea `n continuare [i se uita fix la covor cu oprivire absent\.

Ai putea m\car s\-mi r\spunzi, spuse domnul Darb-dat rece. S\ nu-]i `nchipui c\ aceast\ conversa]ie `mi este

mai pl\cut\ dec`t ]ie. Din moment ce tot nu m\ crezi... Ei bine, dac\ `l iube[ti, strig\ el exasperat, e o mare

nenorocire pentru tine, pentru mine [i pentru biata tamam\, pentru c\ s`nt nevoit s\-]i spun ceva ce a[ fi preferat


s\-]i ascund: `n mai pu]in de trei ani, Pierre va ajunge `nstadiul demen]ei totale, va fi ca o fiar\.

S-a uitat la fiica sa cu ochi duri: era sup\rat pe eafiindc\ `l silise prin `nc\p\]`narea ei s\-i fac\ aceast\ peni-bil\ revela]ie.

Eve nu s-a clintit; nici m\car nu [i-a ridicat privirea.

{tiam. Cine ]i-a spus? `ntreb\ el `ncremenit. Franchot. {tiu de [ase luni. {i eu care `l rugasem s\ te menajeze, spuse domnul

Darbdat cu am\r\ciune. ~n sf`r[it, poate c\ e mai binea[a. ~n aceste condi]ii `ns\ trebuie s\ `n]elegi c\ ar fi ogre[eal\ de neiertat s\-l ]ii pe Pierre acas\, cu tine. Luptala care te-ai `nh\mat e sortit\ e[ecului, boala lui nu iart\.Dac\ s-ar putea face ceva, dac\ ar putea fi salvat cu aju-torul unor `ngrijiri speciale, nu zic nu. Dar uit\-te [i tu:erai frumoas\, inteligent\ [i vesel\, te distrugi cu m`na ta [i

absolut zadarnic. F\r\ discu]ie, ai fost admirabil\, daracum gata, ]i-ai f\cut datoria, mai mult dec`t datoria; `nprezent, ar fi imoral s\ mai insi[ti. Feti]a mea, omul maiare `ndatoriri [i fa]\ de sine. {i apoi, nu te g`nde[ti la noi.Trebuie, repet\ el accentu`nd fiecare cuv`nt, s\-l trimi]i pePierre la clinica lui Franchot. Vei p\r\si acest apartament`n care nu ai avut parte dec`t de suferin]\ [i te vei `ntoarcela noi. Dac\ sim]i nevoia s\ fii util\ [i s\ u[urezi suferin]elesemenilor t\i, ei bine, o ai pe maic\-ta. Biata femeie este`ngrijit\ de infirmiere, ar avea [i ea nevoie de afec]iune. {i

ea, ad\ug\ el, e capabil\ s\ aprecieze ceea ce vei face pentruea [i s\-]i fie recunosc\toare.S-a `nst\p`nit o t\cere `ndelungat\. Domnul Darbdat

l-a auzit pe Pierre c`nt`nd `n camera de al\turi. De altfel,nici m\car nu era un c`ntec propriu-zis: era mai degrab\

Camera 47


25/113

un recitativ acut [i rapid. Domnul Darbdat a ridicatochii spre fiica lui.

Deci, nu vrei? Pierre va r\m`ne cu mine, zise ea cu bl`nde]e, m\

`n]eleg foarte bine cu el. Cu condi]ia s\ te proste[ti c`t e ziua de lung\.

Eve a z`mbit [i i-a aruncat tat\lui ei o privire ciudat\,batjocoritoare [i aproape vesel\. E drept, s-a g`ndit dom-nul Darbdat furios, mai fac [i altceva: se culc\ `mpreun\.

E[ti complet nebun\, zise el scul`ndu-se.Eve a sur`s trist [i a [optit parc\ pentru ea `ns\[i: Nu `ndeajuns. Nu `ndeajuns? Nu-]i pot spune dec`t un singur lucru,

feti]a mea, m\ `ngroze[ti.A s\rutat-o gr\bit [i a ie[it. Ar trebui, se g`ndea el `n

timp ce cobora scara, s\ i se trimit\ doi zdrahoni ca lumea,care s\ ia cu for]a de[eul \la nenorocit [i s\-l bage sub du[

f\r\ s\-i mai cear\ p\rerea.Era o zi frumoas\ de toamn\, lini[tit\ [i f\r\ taine;

soarele `mbujora chipurile trec\torilor. Pe domnul Darb-dat l-a izbit firescul acelor chipuri: unele erau ridate, altele,netede, pe toate se reflectau `ns\ bucurii [i griji cu care eraobi[nuit.

{tiu precis ce-i repro[ez lui Eve, `[i zise el lu`nd-o pebulevardul Saint-Germain. ~i repro[ez c\ tr\ie[te `n afaraumanului. Pierre nu mai e o fiin]\ uman\: toate `ngriji-rile, toat\ dragostea pe care i le d\ruie[te s`nt `ntru c`tva

furate de la to]i oamenii \[tia. Nimeni nu are dreptul s\se refuze oamenilor; fir-ar s\ fie, c\ ne place sau nu, tr\im`n societate.

Se uita la trec\tori cu simpatie; privirile lor grave [ilimpezi ì pl\ceau. Pe str\zile sc\ldate `n soare, printre


oameni, te sim]eai `n siguran]\, ca `n mijlocul uneimari familii.

O femeie cu capul descoperit se oprise `n fa]a uneitarabe de pe strad\. }inea de m`n\ o feti]\.

Ce-i asta? a `ntrebat feti]a, ar\t`nd un aparat de radio. Nu pune m`na, spuse mama, e un aparat; face

muzic\.Au r\mas c`teva clipe t\cute, `n extaz. Domnul Darb-dat, `nduio[at, s-a aplecat spre feti]\ [i i-a z`mbit.

II

A plecat. U[a de la intrare s-a `nchis, tr`ntindu-se sec;Eve era singur\ `n salon: A[ vrea s\ moar\.

{i-a crispat mìnile pe speteaza scaunului: tocmai `[iadusese aminte de ochii tat\lui ei. Domnul Darbdat se

aplecase spre Pierre cu un aer competent; ì spusese: Vaice bune s`nt! ca unul care ar [ti s\ le vorbeasc\ bolnavilor;se uitase la el [i chipul lui Pierre se imprimase `n fundulochilor lui mari [i iu]i. ~l ur\sc c`nd se uit\ la el, c`nd m\g`ndesc c\ `l vede.

Mìnile ei au alunecat de-a lungul fotoliului [i Eve s-a`ntors spre fereastr\. Era orbit\. ~nc\perea era potopit\ deun soare care se `ntinsese peste tot: pe covor sub form\ decercuri luminoase, `n aer, ca un praf orbitor. Eve nu maiera obi[nuit\ cu aceast\ lumin\ indiscret\ [i curioas\ carescotocea peste tot, cur\]a prin col]uri, freca mobilele [i le

lustruia, a[a cum face o gospodin\ bun\. Eve s-a dus totu[ip`n\ la fereastr\ [i a dat deoparte perdeaua de muselin\care at`rna `n fa]a geamului. Chiar `n acel moment domnulDarbdat ie[ea din imobil; Eve i-a v\zut brusc umerii la]i.Tat\l ei a ridicat capul [i s-a uitat la cer clipind des apoi s-a

Camera 49


26/113

dep\rtat cu pa[i mari, ca un t`n\r. Se for]eaz\, se g`ndiEve, imediat o s\-l apuce junghiul \la `n coaste. Nu-l maiura: `n capul acela al lui `nc\pea at`t de pu]in; microscopicagrij\ de a p\rea t`n\r. C`nd l-a v\zut `ns\ c\ d\ col]ul sprebulevardul Saint-Germain [i dispare, a cuprins-o iar m`nia:Se g`nde[te la Pierre. Un pic din via]a lor ie[ise din ca-

mera `nchis\ [i umbla pe str\zi, la soare, printre oameni.Oare n-o s\ ne poat\ niciodat\ uita?Strada Bac era aproape pustie. O cucoan\ b\tr`n\ tra-

versa cu pa[i m\run]i; trei fete au trecut pe strad\ r`z`nd.{i dup\ ele b\rba]i, b\rba]i puternici [i gravi care purtau`n m`n\ serviete [i vorbeau `ntre ei. Oamenii normali!s-a g`ndit Eve, uimit\ c\ g\se[te `n ea `ns\[i o ur\ at`t deputernic\. O femeie frumoas\ [i gras\ a alergat greoi `n`nt`mpinarea unui domn elegant. Acesta a luat-o `n bra]e [ia s\rutat-o pe gur\. Eve a r`s dur [i a l\sat perdeaua `n jos.

Pierre nu mai c`nta, dar t`n\ra de la etajul trei se

a[ezase la pian; c`nta un studiu de Chopin. Eve se mai cal-mase; a f\cut un pas `n direc]ia camerei lui Pierre, dar s-aoprit `ndat\ [i s-a sprijinit de perete cu o oarecare anxi-etate: ca de fiecare dat\ c`nd pleca din camer\, era cuprins\de panic\ la g`ndul c\ trebuie s\ se `ntoarc\. {tia totu[i c\n-ar fi putut tr\i `n alt\ parte: iubea camera. Vr`nd parc\ s\c`[tige pu]in timp, [i-a plimbat privirea cu o curiozitaterece prin aceast\ `nc\pere f\r\ umbre [i miros, `n carea[tepta s\-[i redob`ndeasc\ pu]in curaj. Parc\ ar fi sala dea[teptare a unui dentist. Fotoliile de m\tase roz, divanul,

taburetele erau sobre [i discrete, pu]in cam paterne; pri-eteni buni ai omului. Eve [i-a imaginat c\ ni[te domnigravi [i `mbr\ca]i `n haine de stof\ de culoare deschis\,`ntru totul asem\n\tori cu cei pe care-i v\zuse pe fereastr\,intrau `n salon continu`nd o conversa]ie `nceput\. Nu se


`ntrerupeau nici c`t s\ se uite `n jur; `naintau cu pas hot\r`tp`n\ `n mijlocul `nc\perii; unul dintre ei, care `[i l\sasem`na s\ at`rne `n urma sa, m`ng`ind `n treac\t pernele,obiectele de pe mese, nici m\car nu tres\rea c`nd le atin-gea. Iar c`nd o mobil\ se afla `n calea lor, acei domniserio[i nu numai c\ n-o ocoleau, ci o deplasau, cu calm.

P`n\ la urm\ se a[ezau, cufunda]i `n continuare `n convor-birea lor, f\r\ s\ arunce o privire `n urm\. Un salon pen-tru oameni normali. Se uita fix la clan]a u[ii; anxietatea osufoca: Trebuie s\ m\ duc la el. Nici odat\ nu-l las at`tatimp singur. Ar trebui s\ deschid\ u[a; apoi Eve s-ar opri`n prag, `ncerc`nd s\-[i obi[nuiasc\ ochii cu penumbra, iarcamera ar respinge-o cu `nver[unare. Ar trebui s\ `nving\aceast\ rezisten]\ [i s\ p\trund\ p`n\ `n inima camerei. I s-af\cut dintr-o dat\ un dor cumplit de Pierre; ar fi vrut s\r`d\ cu el de domnul Darbdat. Pierre `ns\ nu avea nevoie

de ea; Eve nu putea s\ prevad\ felul `n care avea s-oprimeasc\. Brusc, s-a g`ndit cu un fel de orgoliu c\ nu-[imai afla locul nic\ieri. Oamenii normali `nc\ `[i mai`nchipuie c\ s`nt de-a lor. Adev\rul e c\ n-a[ putea sta nicim\car un ceas `n mijlocul lor. Simt nevoia s\ tr\iescacolo, de cealalt\ parte a acestui zid. Acolo `ns\ nu s`ntbine venit\.

~n jurul ei se produsese o schimbare profund\. Lumina`mb\tr`nise, albise: se `mb\lo[ase ca apa dintr-o glastr\ cuflori care n-a fost schimbat\. Eve descoperea pe obiecte, `n

aceast\ lumin\ `mb\tr`nit\, o melancolie de mult uitat\:melancolia unei dup\-amieze t`rzii de toamn\. Se uita `njurul ei [ov\itoare, aproape timid\: toate astea erau at`t dedeparte: `n camer\ nici nu putea fi vorba de zi, de noapte,de anotimp, de melancolie. {i-a adus vag aminte de ni[te

Camera 51


27/113

toamne foarte vechi, toamnele copil\riei, apoi s-a crispat:ì era fric\ de amintiri.

A auzit vocea lui Pierre. Agathe! Unde e[ti? Vin acum, strig\ ea.A deschis u[a [i a p\truns `n camer\.

Fumul gros de t\mìe i-a umplut n\rile [i gura, `n timpce-[i `ncorda privirea [i `ntindea mìnile `n fa]a ei demult\ vreme mireasma [i penumbra alc\tuiau pentru ea unsingur element aspru [i totu[i pufos, la fel de familiar caapa, aerul sau focul [i a `naintat prudent spre o pat\ albi-cioas\ care p\rea c\ plute[te `ntr-o p`cl\. Era chipul luiPierre: hainele lui Pierre (de c`nd se `mboln\vise, se `mbr\-ca `n negru) se topiser\ `n `ntuneric. Pierre `[i l\sase capulpe spate [i st\tea cu ochii `nchi[i. Era frumos. Eve s-a uitatla genele lui lungi [i arcuite, apoi s-a a[ezat l`ng\ el pe unsc\unel. Pare a suferi, s-a g`ndit ea. ~ncet-`ncet, ochii i se

obi[nuiau cu penumbra. Biroul s-a deslu[it cel dintì, apoipatul, obiectele personale ale lui Pierre, foarfecele, bor-c\na[ul cu lipici, c\r]ile, ierbarul, toate `mpr\[tiate pecovor l`ng\ fotoliu.

Agathe?Pierre deschisese ochii [i se uita la ea z`mbind. Chestia cu furculi]a, zise el, [tii, am f\cut-o ca s\-l

sperii pe tip. Nu avea aproapenimic.Temerile i s-au risipit [i Eve a r`s u[or. Ai reu[it perfect, zise ea, l-ai `nnebunit complet.

Pierre a z`mbit. Ai v\zut? A pip\it-o destul timp, o ]inea str`ns `nm`n\. Asta e problema, zise el, oamenii nu [tiu s\ apucelucrurile; le `n[fac\.

E adev\rat, zise Eve.


Pierre [i-a lovit u[or palma mìnii st`ngi cu ar\t\torulmìnii drepte.

Cu asta apuc\. ~[i apropie degetele [i, c`nd au apucatobiectul, `[i tr`ntesc palma peste el ca s\-l omoare.

Vorbea repede [i din v`rful buzelor: p\rea nedumerit. M\ `ntreb ce vor, zise el `ntr-un t`rziu. Tipul \sta a

mai venit. De ce mi l-au trimis? Dac\ vor s\ afle ce fac,n-au dec`t s\ citeasc\ de pe ecran, n-ar avea nevoie s\ semi[te de-acas\. Fac gre[eli. Au puterea `n m`n\, dar facgre[eli. Eu, unul, nu gre[esc niciodat\, \sta e atuul meu.Hoffka, spuse el, hoffka. ~[i agita mìnile lungi `n fa]afrun]ii: T`rf\! Hoffka paffka suffka. Mai vrei?

E clopotul? `ntreb\ Eve. Da. A plecat. A continuat sever: Tipul \la e un subal-

tern. Tu `l cuno[ti: te-ai dus cu el `n salon.Eve n-a r\spuns.

Ce voia? `ntreb\ Pierre. Sigur ]i-a spus.Eve a ezitat o clip\, apoi a r\spuns brutal: Voia s\ te `nchid\.Dac\ i se spunea adev\rul cu bini[orul, Pierre nu avea

`ncredere, trebuia s\ i se tr`nteasc\ violent ca s\-l ame]easc\[i s\-i paralizeze b\nuielile. P`n\ la urm\, Eve prefera s\-lbrutalizeze dec`t s\-l mint\: c`nd `l min]ea [i c`nd el p\reac\ o crede, nu-[i putea st\p`ni o foarte u[oar\ senza]ie desuperioritate care o f\cea s\ se simt\ `ngrozitor.

S\ m\ `nchid\! repet\ Pierre ironic. Deraiaz\. Ce con-

teaz\ pentru mine ni[te pere]i! ~[i `nchipuie c\ m\ potopri. Uneori, m\ `ntreb dac\ nu e vorba de dou\ bande.Cea adev\rat\, a negrului. {i apoi banda de neispr\vi]i care`ncearc\ s\-[i bage nasul `n aceast\ treab\ [i face t`mpeniedup\ t`mpenie.

Camera 53


28/113

Cioc\nea cu m`na bra]ul fotoliului [i se uita `nveselit lam`n\:

Pere]ii se traverseaz\. Ce i-ai r\spuns? `ntreb\ el,`ntorc`ndu-se plin de curiozitate spre Eve.

C\ nu vei fi `nchis.A dat din umeri.

Nu trebuia s\ spui asta. {i tu ai f\cut o gre[eal\, afar\doar dac\ n-ai f\cut dinadins. Trebuie s\-i la[i s\-[i dema[tebateriile.

A t\cut. Eve l\sase capul `n jos cu triste]e: Le `n[fac\!Pe ce ton de dispre] spusese vorba asta [i c`t\ dreptateavea! Oare [i eu `n[fac obiectele? Degeaba m\ suprave-ghez, cred c\ majoritatea gesturilor mele `l agaseaz\. Darnu mi-o spune. Dintr-o dat\ s-a sim]it mizerabil, ca pevremea c`nd avea paisprezece ani [i doamna Darbdat,vioaie [i sprinten\, ì spunea: Parc\ n-ai [ti ce s\ faci cumìnile. Nu `ndr\znea s\ fac\ nici o mi[care [i chiar `n

clipa aceea i-a venit s\-[i schimbe pozi]ia. {i-a tras u[orpicioarele sub scaun, abia ating`nd covorul. Se uita lalampa de pe mas\, lampa al c\rei soclu Pierre `l vopsise `nnegru [i la tabla de [ah. Pierre nu l\sase pe tabl\ dec`tpionii negri. Uneori, Pierre se ridica din fotoliu, se duceap`n\ la mas\ [i lua pionii `n m`n\, unul c`te unul. Vorbeacu ei, le zicea Robo]i, [i pionii se `nsufle]eau cumva `nmìnile lui. Dup\ ce-i punea la loc, Eve se ducea s\-i ating\la r`ndul ei (se considera pu]in cam ridicol\): erau din nouni[te buc\]ele de lemn mort, dar pe ei st\ruia parc\ ceva

vag [i insesizabil, ceva ca un fel de sens. S`nt obiectele lui,s-a g`ndit ea. ~n camer\ nu mai e nimic de-al meu. Odi-nioar\, avusese c`teva piese de mobilier. Oglinda [i toaletadin marchet\rie, care apar]inuser\ bunicii ei [i pe carePierre o numea `n glum\: toaleta ta. Pierre le luase cu el:


obiectele `[i dezv\luiau adev\ratul lor chip numai luiPierre. Eve putea s\ stea ceasuri `ntregi s\ se uite la ele:neobosite [i r\ut\cioase, se `nver[unau s-o dezam\geasc\,oferindu-i mereu doar o `n[el\toare aparen]\ la fel [i doc-torului Franchot [i domnului Darbdat. {i totu[i, `[i ziseea anxioas\, nu le mai v\d chiar ca tata. Nu e cu putin]\ s\

le v\d exact ca el.{i-a mi[cat un pic genunchii: ì amor]iser\ picioarele.Tot trupul, `n]epenit [i `ncordat, o durea: `l sim]ea preaviu, indiscret. A[ vrea s\ fiu invizibil\ [i s\ stau aici; s\-lv\d f\r\ s\ m\ vad\. N-are nevoie de mine; s`nt `n plus.A `ntors pu]in capul [i s-a uitat la peretele de deasupra luiPierre. Pe perete erau scrise ni[te amenin]\ri. Eve [tia, darnu le putea citi. Deseori se uita la trandafirii mari, ro[ii, depe tapet p`n\ ce `ncepeau s\-i joace `n fa]a ochilor. ~npenumbr\, trandafirii ardeau ca o flac\r\. De cele mai mul-

te ori amenin]area era scris\ l`ng\ tavan, `n st`nga, dea-supra patului; uneori `ns\, se mai deplasa. Trebuie s\ m\scol. Nu pot nu pot s\ mai stau pe scaun. Pe perete maierau [i ni[te discuri albe, care sem\nau cu ni[te felii deceap\. Discurile au `nceput s\ se roteasc\ [i Eve a v\zut c\-itremur\ mìnile: S`nt momente c`nd simt c\ `nnebunesc.Ba nu, s-a g`ndit cu am\r\ciune, eu, una, nu pot s\ `nne-bunesc. E pur [i simplu o stare de nervozitate.

Pe nea[teptate, a sim]it m`na lui Pierre peste a ei. Agathe, i-a zis Pierre cu duio[ie.

~i z`mbea, dar ì ]inea m`na doar cu v`rful degetelor, cuun fel de repulsie, ca [i c`nd ar fi luat de spate un crab [i arfi vrut s\ se fereasc\ de cle[tii lui.

Agathe, zise el, a[ dori a[a de mult s\ am `ncredere`n tine!

Camera 55


29/113


D\-mi ziutrul, zise Pierre.Eve s-a sculat [i a luat ziutrul: era o `ngr\m\dire de

buc\]i de carton pe care Pierre le lipise `ntre ele cu m`nalui: `l folosea ca s\ se apere de statui. Ziutrul sem\na cu unp\ianjen. Pe una din buc\]ile de carton Pierre scrisese:Putere asupra capcanei [i pe alta: Negru. Pe a treia

desenase o figur\ z`mbitoare cu ochii miji]i: era Voltaire.Pierre a apucat ziutrul de o lab\ [i s-a uitat sumbru la el. Nu-l mai pot folosi, zise el. De ce? L-au inversat. Faci altul?S-a uitat lung la ea. Ai vrea tu, [uier\ el printre din]i.Eve era sup\rat\ pe Pierre. E avertizat de c`te ori vin;

oare cum procedeaz\ de nu gre[e[te niciodat\?Ziutrul at`rna jalnic `n v`rful degetelor lui Pierre.

Totdeauna g\se[te motive valabile ca s\ nu-l folo-seasc\. Duminic\, atunci c`nd au sosit, pretindea c\ nu [tieunde l-a pus, dar eu, una, `l vedeam `n spatele borc\na[uluicu lipici [i era imposibil s\ nu-l vad\ [i el. M\ `ntreb dac\nu le atrage chiar el. Niciodat\ nu se putea [ti dac\ e `ntrutotul sincer. ~n anumite momente, Eve avea impresia c\Pierre e cotropit, `n ciuda voin]ei sale, de o mul]ime for-fotitoare de idei [i viziuni nes\n\toase. ~n altele `ns\, p\reac\ n\scoce[te totul. Sufer\. Dar p`n\ unde crede cuadev\rat `n statui [i `n negru? Statuile, `n orice caz, [tiu c\

nu le vede, le aude doar: c`nd trec, `ntoarce capul; zicetotu[i c\ le vede, le descrie. Eve `[i aduce aminte de figura`mbujorat\ a doctorului Franchot: Dar bine, scump\doamn\, to]i aliena]ii s`nt mincino[i; v-a]i pierde timpuldac\ a]i `ncerca s\ departaja]i ceea ce simt cu adev\rat de

Camera 57

Eve a `nchis ochii [i a respirat ad`nc: Nu trebuie s\-ir\spund, altfel devine b\nuitor [i nu mai spune nimic.

Pierre `[i luase m`na de pe a ei. ~mi e[ti foarte drag\, Agathe, ì zise el. Dar nu pot s\

te `n]eleg. De ce stai tot timpul `n camer\?Eve n-a r\spuns.

Spune-mi de ce. {tii bine c\ te iubesc, zise ea dur. Nu te cred, r\spunse Pierre. De ce s\ m\ iube[ti? Ar

trebui s\-]i inspir oroare: s`nt b`ntuit.A z`mbit, dar brusc a redevenit grav. ~ntre noi exist\ un zid. Te v\d, vorbesc cu tine, dar e[ti

de partea cealalt\. Oare care e piedica din calea dragosteinoastre? Parc\ era mai u[or odinioar\. La Hamburg.

Da, zise Eve cu triste]e.Iar\[i Hamburg. Niciodat\ nu vorbea despre trecutul

lor adev\rat. Nici Eve, nici el nu fuseser\ la Hamburg.

Ne plimbam de-a lungul canalelor. Era un [lep, `]iaduci aminte? {lepul era negru; pe punte st\tea un cìne.

Inventa pe m\sur\ ce vorbea; avea un aer fals. Te ]ineam de m`n\, aveai alt\ piele. Credeam tot ce-mi

spuneai. T\ce]i din gur\! strig\ el.A ciulit urechea. Vor veni, zise el cu o voce moroc\noas\.Eve a tres\rit: Vor veni? ~ncepusem s\ cred c\ nu vor mai veni

niciodat\.

~n ultimele trei zile, Pierre fusese mai calm; statuilenu veniser\. De[i nu recuno[tea niciodat\, lui Pierre ìera o fric\ teribil\ de statui. Ea nu se temea, dar c`nd sta-tuile `ncepeau s\ zboare prin camer\ zb`rnìnd, ì erafric\ de Pierre.


30/113

ceea ce pretind c\ simt. A tres\rit: Ce caut\ Franchot `ntoat\ povestea asta? Doar n-o s\ m\ apuc s\ g`ndesc ca el.

Pierre s-a sculat [i s-a dus s\ arunce ziutrul `n co[ul deh`rtii: Ca tinea[ vrea s\ g`ndesc, [opti ea. Pierre mergea`n v`rful picioarelor, f\c`nd pa[i mici, str`ng`ndu-[i coatelepe l`ng\ corp, `ncerc`nd s\ ocupe c`t mai pu]in loc. S-a

`ntors la loc, s-a a[ezat [i s-a uitat la Eve cu o expresienecomunicativ\. Va trebui s\ punem draperii negre, zise el, `n camera

asta nu e destul negru.Se ghemuise `n fotoliu. Eve s-a uitat cu triste]e la acel

trup zg`rcit, totdeauna gata s\ se retrag\, s\ se chirceasc\:bra]ele, picioarele, capul sem\nau cu ni[te organe retractile.Pendula a b\tut de ora [ase; nu se mai auzea pianul. Eve aoftat: statuile nu vor veni imediat; se l\sau a[teptate.

Vrei s\ aprind lumina?Eve prefera s\ le a[tepte pe lumin\.

F\ ce vrei! zise Pierre.Eve a aprins lampa mic\ de birou [i camera s-a umplut

de o cea]\ ro[ie. Pierre a[tepta [i el.Nu vorbea, dar buzele lui se mi[cau alc\tuind dou\

pete `ntunecate `n cea]a ro[ie. Eve iubise buzele lui Pierre.Odinioar\, fuseser\ `nduio[\toare [i senzuale; `[i pier-duser\ `ns\ senzualitatea. Se dep\rtau una de cealalt\ fre-m\t`nd pu]in, apoi se apropiau, se str`ngeau strivindu-se, [iiar se dep\rtau. ~n acest chip `mpietrit, numai ele erau vii;sem\nau cu dou\ animale `nfrico[ate. Pierre putea s\

morm\ie astfel ceasuri `n [ir, f\r\ s\ scoat\ nici un sunet, [iadesea Eve se l\sa fascinat\ de aceast\ mi[care `nd`rjit\.~mi place gura lui. N-o mai s\ruta deloc; avea oroare deorice contact fizic: noaptea sim]ea c\ e atins, mìni deb\rba]i, puternice [i uscate `l ciupeau pe tot corpul; mìni


de femei cu unghii foarte lungi `l m`ngìau `ntr-un felneru[inat. Deseori se culca `mbr\cat, dar mìnile se furi[aupe sub haine [i-l tr\geau de c\ma[\. Odat\ auzise r`sete [ini[te buze puhave se lipiser\ de buzele lui. ~ncep`nd dinnoaptea aceea n-o mai s\ruta pe Eve.

Agathe, zise Pierre, nu te mai uita la gura mea!

Eve plec\ privirea. N-am uitat c\ se poate citi pe buze, continu\ el cuimpertinen]\.

M`na i tremura pe bra]ul fotoliului. Degetul ar\t\tor s-a`ntins [i a cioc\nit de trei ori degetul mare, pe c`nd celelaltedegete s-au crispat: era un fel de exorcism. Acum `ncepe,s-a g`ndit ea. ~i venea s\-l ia `n bra]e pe Pierre.

Acesta a `nceput s\ vorbeasc\ foarte tare, pe un tonmonden:

~]i aduci aminte de San Pauli?

Nu trebuie s\-i r\spund\. E poate o capcan\. Acolo te-am cunoscut, zise el cu un aer satisf\cut.Te-am suflat unui marinar danez. Era c`t pe ce s\ ne lu\mla b\taie, dar i-am dat de b\ut [i m-a l\sat s\ te iau. Nufusese dec`t teatru.

Minte, nici el nu crede nimic din tot ce spune. {tie c\nu m\ cheam\ Agathe. C`nd minte, `l ur\sc. I-a v\zut `ns\privirea fix\ [i toat\ furia i s-a topit. Nu minte, s-a g`nditea, e la cap\tul puterilor. Le simte cum se apropie; vor-be[te ca s\ nu le aud\. Pierre se crampona cu am`ndou\

mìnile de bra]ele fotoliului. Era livid; z`mbea. Aceste `nt`lniri s`nt adesea stranii, zise el, dar eu nucred `n `nt`mplare. Nu te `ntreb cine te-a trimis, [tiu c\ numi-ai r\spunde. ~n orice caz, ai fost destul de abil\ ca s\ m\`mbrobode[ti.

Camera 59


31/113

Vorbea greu, cu o voce pi]ig\iat\ [i gr

Jean Paul Sartre - Zidul

Documents

Transcript of Jean Paul Sartre - Zidul