Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor- ELIAS, ToBIAS, FRIEDLANDER

DR. MAURICE J. ELIAS este profesor de psihologiela Rutgers University ºi un expert recunoscut înrezolvarea problemelor legate de copii ºi de edu-caþie.STEVEN E. TOBIAS, doctor în psihologie, directoral Centrului de dezvoltare a copilului ºi a fami-liei din Morristown, New Jersey, este un expertîn probleme privind dezvoltarea copilului, apti-tudinile sociale ºi tulburãrile de deficit deatenþie/hiperactivitate.DR. BRIAN S. FRIEDLANDER este creator de pro-grame pe calculator ºi psiholog ºcolar în NewJersey. Programele sale au fost de ajutor multorelevi ºi educatori.

MAURICE J. ELIAS STEVEN E. TOBIAS

BRIAN S. FRIEDLANDER

Inteligenþa emoþionalãîn educaþia copiilor

Ediþia a III-a

Cuvânt înainte deDANIEL GOLEMAN

Traducere deANDREEA ROSEMARIE LUTIC

BUCUREªTI, 2012

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiELIAS, MAURICE J.

Inteligenþa emoþionalã în educaþia copiilor /Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander ;trad.: Andreea Rosemarie Lutic. - Ed. a 3-a. - Bucureºti :Curtea Veche Publishing, 2012

ISBN 978-973-669-834-7

I. Tobias, Steven E.II. Friedlander, Brian S.III. Lutic, Andreea Rosemarie (trad.)

159.922.7

Coperta: GRIFFON AND SWANS

MAURICE J. ELIAS, Ph.D., STEVEN E. TOBIAS, Psy. D.,and BRIAN S. FRIEDLANDER, Ph. D.Emotionally Intelligent ParentingHow to Raise a Self-Disciplined, Responsible, Socially Skilled Child

Copyright © 1999 by Maurice J. Elias, Steven E. Tobias and Brian S. FriedlanderAll rights reserved.

This translation published by arrangement with Harmony Books, a division of Random House, Inc.

© Curtea Veche Publishing, 2003, 2012pentru prezenta versiune româneascã

ISBN 978-973-669-834-7

Copiilor mei, Sara Elizabeth ºi Samara Alexandra.M-aþi învãþat foarte mult despre ce înseamnã sã fii pã-rinte ºi mi-aþi îmbogãþit viaþa mai mult decât pot spuneîn cuvinte.

MJE

Copiilor mei, Meg ºi Gillian, ºi generaþiei voastre.Încerc sã-mi folosesc inteligenþa emoþionalã ºi sã-i învãþºi pe alþii acest lucru, pentru ca lumea pe care o veþi moº-teni, voi ºi semenii voºtri, sã fie sigurã, sã vã înþelegeþibine între voi ºi sã aveþi o viaþã împlinitã.

SET

Cu dragoste, în amintirea mamei mele, Marylin Friedlander, care mi-a arãtat importanþa iubirii ne-condiþionate, a familiei ºi a faptului de a învãþa. Chiar ºifãrã a mai fi lângã mine, continui sã-mi dai inspiraþiecãtre noi culmi.

BSF

MULÞUMIRI

Îi mulþumesc familiei mele pentru cã s-a împãcat cudezordinea pe care activitatea mea literarã o creeazã

în viaþa noastrã, în camera noastrã de zi ºi în sufragerianoastrã. Soþia mea, Ellen, este partenerul meu în creºte-rea copiilor ºi în toate celelalte activitãþi de peste 348 deluni, iar sprijinul ei neobosit mã ajutã sã merg înainte.De asemenea, vreau sã le mulþumesc colegilor mei de laAsociaþia pentru Progresul Învãþãmântului Social ºiEmoþional, cu care lucrez în continuare pentru a aplicaprincipiile inteligenþei emoþionale în domeniul educaþiei;membrilor harnici ºi dedicaþi ai Secþiei de Rezolvare aProblemelor Sociale de la UMDNJ; extraordinarilor pro-fesori de inteligenþã emoþionalã de la renumitele ºcoliHighland Park, Piscataway, Berkeley Heights ºi CapeMay Courthouse din New Jersey; Institutului Copiilordin Verona, New Jersey ºi Kiryat Ono din districtul ºcolarmetropolitan din Tel Aviv; studenþilor ºi absolvenþilorde la Rutgers, unde am avut privilegiul sã predau ºi sãacord asistenþã în ultimele douã decenii; ºi celor patrucolegi întru totul deosebiþi, cu care sper sã-mi continuicolaborarea multã vreme de acum încolo: Ed Dunkelblau,Tom Schuyler, Linda Bruene-Butler ºi Bernie Novick.Îmi sunt prieteni pe viaþã, iar implicarea lor în ceea cepriveºte copiii ºi crearea unor relaþii sincere ºi profundecu oamenii mi-a propus standarde pe care mã strãdu-iesc continuu sã le respect.

MJE

Aº vrea sã le mulþumesc tuturor profesorilor meipentru cã au fãcut posibilã scrierea acestei cãrþi. Înce-pând cu dra Pazulli de la grãdiniþã ºi pânã la dr. MarvinBram de la colegiu, incluzându-i pe toþi profesorii carem-au stimulat ºi m-au îndrãgit, vreau sã-mi exprimrecunoºtinþa faþã de contribuþia lor la dezvoltarea meapersonalã ºi profesionalã. Soþia mea, Carol, a fost pro-fesorul, suporterul ºi prietenul care m-a încurajat sã-miîndeplinesc scopurile. O apreciez cu adevãrat. Alãturide profesorii mei, aº dori sã-i menþionez ºi pe pãrinþiimei, pe Ruth Zitt, Hersch Zitt ºi George Tobias, care m-auînvãþat despre idealuri ºi rezolvarea problemelor; pesora mea, Susan, care îmi este prietenã; pe colegii mei,de la care am avut de învãþat atât pe plan profesional,cât ºi personal; ºi pe pacienþii mei care, pe lângã faptulcã mi-au acordat încredere, mi-au oferit tot timpul ideinoi ºi m-au învãþat ce înseamnã compasiunea.

SET

Pe parcursul nenumãratelor ore pe care le-am petre-cut lucrând la acest proiect ºi la multe altele, soþia mea,Helene, a fost un izvor nesecat de sprijin ºi de încura-jare. Fãrã ea, aceste proiecte mi s-ar fi pãrut irealizabile.De asemenea, aº vrea sã-i mulþumesc fiicei mele,Chelsea, care mi-a oferit o paletã bogatã de experienþepãrinteºti. Aº dori sã-i mulþumesc ºi tatãlui meu, RobertFriedlander, care mi-a oferit întotdeauna un model ºiun fundament solid referitor la inteligenþa emoþionalãîn creºterea copiilor. Socrilor mei, Hyman ºi RuthGorelick, le aduc multe mulþumiri pentru dragostea ºisprijinul lor. De asemenea, le mulþumesc cumnatuluimeu, Victor, ºi cumnatei mele, Kathie, pentru entuzias-mul de care au dat dovadã. Aº vrea sã le mai mulþu-mesc fratelui meu, Devin, ºi soþiei lui, Sara, surorii

8 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ ÎN EDUCAÞIA COPIILOR

mele, Susan, ºi soþului ei, David, precum ºi familiilorlor, pentru sprijinul, încurajarea ºi încrederea pe caremi-au acordat-o.

BSF

Avem mulþi colegi, prieteni ºi rude ale cãror sprijin ºiinspiraþie ne-au permis sã ducem aceastã muncã la bunsfârºit. Printre ei, vrem sã-i mulþumim în mod speciallui Dan Goleman, ale cãrui extraordinare viziuni ºi apti-tudini de comunicare au deschis drumul cãtre lumeainteligenþei emoþionale ºi sociale pentru milioane deoameni din întreaga lume ºi care ne-a sprijinit în încer-carea de a pune munca noastrã la dispoziþia pãrinþilor.De asemenea, aducem mulþumiri unui grup special decolegi de la Centrul de Psihologie Aplicatã al ªcolii dePsihologie Aplicatã ºi Profesionalã de la RutgersUniversity. Dr. Lew Gantwerk ºi Diane Crino ne-au datposibilitatea sã organizãm ateliere ºi alte tipuri de în-truniri care ne-au permis sã ne perfecþionãm mesajul ºisã consolidãm înþelegerea. Ne aºteptãm sã continuãmcolaborarea cu ei pe termen lung. De asemenea, vremsã-i mulþumim agentului nostru literar, Denise Marcil,pentru încrederea pe care a avut-o în noi, pentru rãb-darea, creativitatea ºi energia ei. Ne-a învãþat o mulþimede lucruri despre ce înseamnã sã fii autor. Mulþumiri ºituturor asistenþilor Denisei, care ne-au ajutat sãrezolvãm numeroase chestiuni legate de logisticã. Înfine, îi mulþumim lui Peter Guzzardi, editor-ºef laHarmony Books, care iubeºte cu adevãrat copiii, vreasã-i ajute sã se descurce în aceste vremuri dificile ºi ºtieatâtea lucruri despre ce înseamnã sã scrii. Peter ne-aajutat sã colaborãm cu un grup de profesioniºti de laHarmony, extraordinar de talentaþi, la editare, marke-ting ºi vânzãri, atât în Statele Unite, cât ºi în strãinãtate.

MULÞUMIRI 9

Fãrã aceastã echipã, cartea noastrã n-ar fi avut o influ-enþã atât de puternicã asupra atâtor pãrinþi ºi educatori.ªi acesta este scopul nostru — sã-i ajutãm pe cei ce seocupã de educaþia copiilor sã foloseascã inteligenþaemoþionalã.


Viaþa de familie este prima ºcoalã a emoþiilor. În acestcreuzet intim, învãþãm sã recunoaºtem atât emoþiileproprii, cât ºi reacþiile celorlalþi la emoþiile noastre; cumsã gândim aceste emoþii ºi cum sã ne alegem reacþiile;cum sã citim ºi sã ne exprimãm speranþele ºi temerile.Aceastã ºcoalã emoþionalã nu înseamnã doar ceea ce lespun pãrinþii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; eapresupune, de asemenea, modelele oferite de pãrinþi înce priveºte felul de a-ºi trata propriile emoþii ºi pe celecare apar în relaþia soþ–soþie.

DANIEL GOLEMAN

CUVÂNT ÎNAINTEde Daniel Goleman

Pãrinþii n-au avut niciodatã atâta nevoie ca înprezent de învãþãturi cum sunt cele din aceastã carte.

Ca pãrinte, mã tulburã în mod deosebit rezultateleunui studiu realizat la nivelul întregii naþiuni, în care ungrup de copii americani, între 7 ºi 14 ani, a fost evaluatde pãrinþi ºi profesori — adulþi care îi cunoºteau bine.Realizat pentru prima oarã la mijlocul anilor ’70 ºi reluatpe un grup similar la finalul anilor ’80, studiul a dez-vãluit cã, în medie, valoarea indicatorilor de bazã aiinteligenþei emoþionale a copiilor din America a scãzutîngrijorãtor.

Au devenit mai impulsivi ºi mai neascultãtori, maiîngrijoraþi ºi mai temãtori, mai singuri ºi mai triºti, maiiritabili ºi mai violenþi. Pe scurt, nivelul a 42 de asemeneaindicatori a scãzut ºi niciunul nu a cunoscut îmbunãtã-þiri. Totodatã, în aceastã perioadã, rata violenþei, a si-nuciderilor ºi a violurilor, în rândul adolescenþilor, aînregistrat un salt uriaº. Cel mai înfricoºãtor mi se parenumãrul în creºtere al crimelor sãvârºite cu arme de foc,care au loc în ºcolile noastre.

Care este motivul acestei degradãri a calitãþilor esen-þiale ale caracterului? Dupã pãrerea mea, copiii suntprada uºoarã a douã forþe care se dezlãnþuie în prezentpe scena lumii — una economicã ºi cealaltã tehnologicã.

Escaladarea concurenþei globale presupune faptul cãgeneraþia actualã de pãrinþi este nevoitã sã munceascãmai mult ºi mai din greu decât generaþia anterioarãpentru a-ºi menþine un standard de viaþã decent; nuvreau sã spun cã ne iubim copiii mai puþin, ci cã avemmai puþin timp liber pe care sã ni-l petrecem alãturi deei decât au avut pãrinþii noºtri pentru noi.

În acelaºi timp, mobilitatea crescândã a familiiloraduce cu sine faptul cã tot mai puþini oameni au rude înapropiere, care sã le preia, parþial, îndatoririle. Foartemulte familii trãiesc în cartiere în care le este teamã sã-ºilase copiii mai mici sã se joace pe-afarã nesupravegheaþi— ca sã nu mai vorbim despre vizitele la vecini.

În ceea ce priveºte aspectul tehnologic, tineretullumii trece printr-o experienþã fãrã precedent: mai multca oricând în istoria omenirii, copiii îºi petrecnumeroase ore din viaþã cu ochii lipiþi de ecranul unuimonitor. Ei preferã sã cadã în mrejele unui CD-ROMeducaþional sau sã vizioneze emisiuni televizate, a cãrorcalitate este de multe ori îndoielnicã, decât sã se joacecu alþi copii.

Pânã la ora actualã, trãsãturile de bazã ale inteli-genþei emoþionale s-au transmis firesc de la o generaþiela alta — în jocurile cu alþi copii, de la pãrinþi, de larude, de la vecini. Copilãria s-a schimbat: în prezentcopiii nu mai au acces în mod firesc la aceste învãþãturicare ne-au însoþit de-a lungul evoluþiei noastre.

Iar aceasta ne sugereazã nouã, pãrinþilor, sã facemtot ce ne stã în putinþã ca sã-i ajutãm pe copiii noºtrisã-ºi însuºeascã aceste aptitudini fundamentale deviaþã. În acest domeniu, suntem principalii dascãli aicopiilor noºtri. Aceste lecþii se învaþã în relaþiile defiecare zi dintre pãrinte ºi copil. Cartea de faþã se referãtocmai la aceste relaþii. Se vorbeºte despre felul în care


pãrinþii pot folosi o metodã foarte eficientã, numitã„Pãstreazã-þi calmul“, atunci când sunt supãraþi, precumºi pentru a-i ajuta pe copii sã-ºi domoleascã furia. Sevorbeºte despre importanþa faptului de a înþelege ºi arespecta simþãmintele membrilor familiei în acestevremuri agitate, oferindu-se numeroase idei pentru areduce stresul activitãþilor casnice ºi pentru a mãritimpul pe care pãrinþii ºi copiii îl petrec împreunã dis-trându-se. Un aspect al acestei lucrãri care îi va ajuta pemulþi pãrinþi îl reprezintã sfaturile din ultimul capitol— idei practice, cu aplicare rapidã, pentru a rezolvaîntr-o manierã inteligentã (din punct de vedereemoþional) problemele care apar — încã de la ivireazorilor; ºi unde mai pui cã uneori problemele nu iausfârºit nici atunci când trebuie sã mergem la culcare,lucru valabil atât pentru preºcolari, cât ºi pentruadolescenþi.

Aº vrea sã adaug cã am lucrat cu Maurice Elias ºi potsã spun cã este o sursã competentã de sfaturi pentrupãrinþi.

Puteþi fi siguri cã sfaturile doctorului Spock pentrupãrinþi sunt adevãrate: „ªtiþi mai mult decât credeþi“despre ceea ce înseamnã a fi pãrinte. Dar orice pãrinte— ºi orice copil — va avea de câºtigat punând înaplicare poveþele sãnãtoase, deosebit de utile ºi bineverificate în practicã, prezentate în lucrarea de faþã.Cred cã doctorul Spock ar fi apreciat aceastã carte. Eu,unul, o apreciez.

CUVÂNT ÎNAINTE 15

1REGULA DE AUR DE 24 DE CARATE:

DE CE ESTE IMPORTANT SÃ-I ÎNVÃÞÃM PE COPII AUTODISCIPLINA,

RESPONSABILITATEAªI SÃNÃTATEA EMOÞIONALÃ

ªtiþi care este Regula de aur? O cunosc mulþi oameni.De obicei, o auzim sub urmãtoarea formã: „Poartã-te

cu alþii aºa cum ai vrea sã se poarte ei cu tine.“ Noi onumim „Regula de aur de 14 carate“. De ce? Pentru cãexistã o regulã mai bunã, care reflectã ceea ce noinumim educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã:

Poartã-te cu copiii tãi aºa cum þi-ai dori sã se poarte alþii cu ei

Þinem foarte mult ca oamenii sã ne respecte copiii, sãle vorbeascã, în general, cu amabilitate ºi consideraþie ºisã nu le facã rãu din punct de vedere fizic. Cum aþireacþionat atunci când cineva a manifestat, într-un felsau altul, lipsã de respect faþã de copilul dvs.? Poate afost vorba despre un profesor, despre o persoanã dintr-unmagazin sau despre pãrintele altui copil. Suntem siguricã aþi fost supãrat ºi, printre altele, i-aþi întrebat ce augândit ºi cum au îndrãznit sã facã aºa ceva. Dar o clipãde reflecþie onestã poate sã scoatã la ivealã momente încare le-am spus ºi le-am fãcut chiar noi copiilor noºtriniºte lucruri pentru care, dacã altcineva le-ar fi fãcut, amfi vrut sã fie cercetat ºi bãgat la puºcãrie.

Diferenþa dintre Regula de aur de 14 carate ºi Regulade aur de 24 de carate este educaþia bazatã pe inteligenþa

emoþionalã. Regula de aur de 24 de carate ne cere sã necunoaºtem bine sentimentele, sã privim lucrurile dinperspectiva copiilor noºtri, sã ne controlãm propriileimpulsuri, sã ne supraveghem cu atenþie ca pãrinþi, sãmuncim în mod susþinut pentru a deveni mai buni înaceastã „meserie“ ºi sã ne folosim aptitudinile socialepentru a ne transpune ideile în practicã.

În prezent, Regula de aur de 14 carate nu este sufi-cient de puternicã pentru a servi drept ghid pentrupãrinþi. Vremurile s-au schimbat. Viaþa este agitatã,complicatã, incitantã, provocatoare ºi extenuantã. Infor-maþiile ne copleºesc. A sosit momentul sã folosim onouã Regulã de aur. N-am mai avut una de pe vremealui Benjamin Spock ºi Haim Ginott — ºi asta a fost înurmã cu mai bine de trei decenii. Este nevoie de o nouãpildã, potrivitã pentru un nou secol ºi un nou mileniu:educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã.

Ce poate face educaþia bazatã pe inteligenþa emoþio-nalã pentru cãminul dvs.? În primul rând, vã va oferimai multã pace ºi mai puþin stres. Este o metodã de a neregãsi simþul echilibrului atunci când îngrijorarea necopleºeºte, copiii încep sã se batã, cooperarea setransformã în conflict, adolescenþii se revoltã, iarmembrii familiei nu ºtiu ce sã facã mai întâi. O oarecaredozã de stres poate sã ne motiveze, dar prea mult stres neîmpiedicã sã fim în forma cea mai bunã. Pentru oameniicuprinºi de nervozitate, este foarte greu sã facã ceea ceºtiu cã este bine în condiþii normale.

Este un moment dificil pentru a fi pãrinte — sau copil

Trãim vremuri în care rolul de pãrinte ne solicitãfoarte mult. Poate singurul lucru mai dificil decât acesta


este sã fii copil. Copiii n-au fost niciodatã supuºi atâtorinfluenþe ºi atâtor surse de distragere. Într-un interviudin 1997, James Comer — profesor de psihiatrie infan-tilã la Centrul Yale de studii pentru copii, autorul cãrþilorSchool Power ºi Waiting for a Miracle: Schools Can’t SolveOur Problems, But We Can ºi totodatã un lider înrezolvarea problemelor tinerilor, în special ale celor dincentrele urbane — a subliniat faptul cã niciodatã înistoria omenirii copiii nu s-au confruntat direct cuatâtea informaþii, nefiltrate de adulþii care le poartã degrijã. Uri Bronfenbrenner, specialist în dezvoltareacopilului la Universitatea Cornell, a remarcat cã trãimîntr-o erã a activitãþii frenetice; ne facem tot timpulplanuri cum sã-i îndrumãm pe copiii noºtri, în aºa felîncât sã fie mereu primii, cum sã facem tot ce avem defãcut, alergând dintr-o parte în alta ºi întrebându-ne dacão vom scoate la capãt cu aranjamentele noastre. Puneþitoate acestea la un loc ºi o sã vedeþi care este situaþiapãrinþilor: tot atât calm ºi aceeaºi ordine ca într-un stor-cãtor de fructe aflat în funcþiune.

Suntem inundaþi de un ºuvoi de pãreri referitor lacreºterea copiilor. ªi aproape fiecare idee nouã esteclonatã, de obicei fãrã autenticitate ºi vreo speranþã de aîndeplini promisiunile fãcute. Stresul nu dã semne cã arscãdea. Pãrinþii nu mai ºtiu încotro s-o apuce. Însã nutrebuie sã pierdem din vedere faptul cã elementelefundamentale ale biologiei omeneºti, ale creºteriicopiilor ºi ale relaþiilor dintre pãrinþi ºi copiii nu s-auschimbat. Bestsellerul internaþional scris de DanielGoleman, Inteligenþa emoþionalã*, subliniazã faptul cãam neglijat biologia simþãmintelor noastre, ca adulþi ºipãrinþi, ºi am neglijat rolul pe care-l au sentimentele în

REGULA DE AUR DE 24 DE CARATE 19

* Cartea apãrutã la ed. Curtea Veche, 2001 (n. red.)

dezvoltarea sãnãtoasã a copiilor noºtri. Iar astãzi plãtimpreþul, ca familii ºi ca societate, datã fiind creºterea vio-lenþei ºi a lipsei de respect. Plãtim acest preþ atunci cândvedem cum adolescenþi în aparenþã sensibili devinpãrinþi, iar apoi încearcã sã scape de nou-nãscuþi ca ºicum ar fi niºte cumpãrãturi nedorite de la supermarket.Plãtim preþul atunci când punem accent pe intelectulstudenþilor, dar uitãm de inimile lor. ªi, bineînþeles, preþulîl plãtesc ºi copiii noºtri, deoarece nefericirea ºi tul-burãrile lor de comportament sunt în continuã creºtere.

Sã folosim inteligenþa emoþionalã în munca noastrã de pãrinþi

Aceastã carte vã cãlãuzeºte mai departe pe drumulpe care aþi pornit citind cartea lui Daniel Goleman. Înpaginile ei, încercãm sã-i ajutãm pe pãrinþi sã înþeleagãde ce inteligenþa emoþionalã este atât de importantã înactivitãþile zilnice legate de creºterea copiilor ºi în resta-bilirea pãcii ºi a armoniei cãminului. Facem asta încunoºtinþã de cauzã, pentru cã am lucrat cu DanielGoleman. De fapt, teoria inteligenþei emoþionale se ba-zeazã pe decenii de cercetãri ºi de practicã profesionalã,inclusiv a noastrã. În plus, ca pãrinþi, înþelegem prin cetrec pãrinþii. ªtim cã educaþia bazatã pe inteligenþaemoþionalã trebuie sã þinã cont de presiunile la caresunt supuºi pãrinþii în fiecare zi ºi sã le ofere un mod derezolvare realist. Timpul pãrinþilor este extrem depreþios; nu-ºi pot permite sã-ºi piardã vremea ºi energiaemoþionalã în harababura casnicã, în relaþii proaste cucopiii lor sau cu alþi copii scãpaþi de sub control ºi lipsiþide responsabilitate, autodisciplinã ºi de capacitatea de a


separa ceea ce este cu adevãrat în interesul lor de valo-rile promovate ºi impuse de colegii lor ºi de mass-media.

Educaþia bazatã pe inteligenþã emoþionalã foloseºtetehnici specifice, simple, dar importante, care pot con-tribui din plin la pacea ºi la armonia familiei. Toateaceste metode reprezintã rodul eforturilor depuse deautori ºi au implicat pãrinþi, familii ºi ºcoli. Ideea debazã este ca pãrinþii sã lucreze cu propriile emoþii ºi cuemoþiile copiilor în mod inteligent, constructiv, pozitivºi creativ, respectând realitãþile biologice ºi rolulsentimentelor în natura omeneascã. Forþa metodeiconstã în practicarea unor schimbãri mãrunte, repetate zidupã zi, în relaþiile cu copiii noºtri. Educaþia bazatã peinteligenþã emoþionalã este, deopotrivã, o nouã para-digmã pentru creºterea copiilor ºi o abordare realistã ºipracticã a acestui lucru. Iar un aspect major al acesteiaeste de a înlãtura mãcar o micã parte din stres ºi de aaduce mai multã bucurie în familiile noastre ºi înrelaþiile cu copiii noºtri.

Nu vorbim despre pãrinþi rãi sau copii rãi

Unii copii au din naºtere un temperament deosebitde dificil, iar alþii par sã dobândeascã un asemeneatemperament în urma unor experienþe dureroase deviaþã. Este important sã reþinem cã ei nu vor sã fie rãi.Un copil rãu nu este fericit, indiferent cum ar puteapãrea în ochii pãrinþilor ºi ai celorlalþi. Un copil care nuse poartã cum trebuie încearcã, deºi fãrã succes, sã-ºiînsuºeascã un mod de a trãi în aceastã lume — careînseamnã, de fapt, a învãþa autodisciplina, responsabi-litatea, inteligenþa socialã ºi emoþionalã.


În aceastã carte nu vorbim despre pãrinþi „rãi“ saucopii „rãi“ ºi nici nu vã sugerãm cã trebuie sã vã simþiþivinovat pentru cã nu sunteþi un pãrinte bun ori sã daþivina pe partenerul de viaþã, pe societate sau pe copil.Intenþia noastrã este sã vã învãþãm cum sã dobândiþiaptitudini concrete. E foarte interesant sã înveþi lucrurinoi în acest domeniu ºi sã-i dezvolþi copilului tãu noiaptitudini emoþionale ºi sociale — deprinderile inteli-genþei emoþionale — pentru cã aceasta poate îmbunãtãþiatmosfera din cãminul dvs., iar copilul va fi mai binepregãtit pentru viaþã. Dar, deºi nu dãm vina pe nimeni,considerãm cã responsabilitatea trebuie sã cadã peumerii pãrinþilor. A fi pãrinte înseamnã sã-þi asumi rolulde lider al casei, sã-i ajuþi pe copii sã-ºi dezvolteinteligenþa emoþionalã. Numai de pãrinþi depinde sãfoloseascã ei înºiºi ºi sã-i înveþe pe copiii lor iscusinþacare le permite sã atingã þelurile pe care le-au stabilitpãrinþii.

Vã recunoaºteþi?

Pentru a examina felul în care putem avea o viaþã defamilie mai armonioasã ºi mai beneficã pentru copiiinoºtri, am dori sã aruncaþi o privire asupra urmãtoa-relor evenimente obiºnuite din familie, ca sã vedeþi dacãvi se par cunoscute:

1. Copilul dvs. preºcolar trebuie sã se îmbrace, daratenþia lui este atrasã de jucãriile din camerã, de noriide pe cer, de absolut orice, iar dumneavoastrã trebuie sãajungeþi la timp la serviciu.

2. Copilul dvs. din ºcoala primarã se întoarce acasãla ora 3 dupã-amiazã. Cursul de sport începe la ora 3:30.Dar, în anumite zile, la ora 4 începe cursul de religie. ªi


mai este ºi proiectul acela care trebuie fãcut împreunãcu alþi doi copii. Copilul nu-ºi mai aduce aminte cândtrebuie sã aibã loc toate aceste lucruri. Este joi, ora 4dupã-amiazã, ºi dvs. nu prea ºtiþi unde trebuie sãmergeþi mai întâi, când trebuie sã ajungeþi acolo ºi cineo sã conducã maºina.

3. Fiica dvs. se pregãteºte sã meargã la petrecereacolegilor din clasa a ºaptea. Dar i-aþi spus ca mai întâisã-ºi facã ordine în camerã, sã-ºi punã toate lucrurile laloc ºi sã-ºi facã lecþiile. Deºi v-a asigurat cã a terminattotul, vã daþi seama cã e departe de a fi aºa cum spuneea ºi cã nu se mai poate face mare lucru în timpulrãmas. Transportul a fost deja aranjat, dvs. aveþi planuripentru disearã, iar ea s-a îmbrãcat ºi, chipurile, estegata, dar încã mai vorbeºte la telefon. Nu ºtiþi ce sãfaceþi ºi simþiþi urgent nevoia sã vã aºezaþi.

4. Ah, liceul! La ora 7 dimineaþa are loc o întâlnire aasociaþiei de elevi. Dupã terminarea cursurilor, repetiþiela cor, apoi o întrunire de grup pentru o ºedinþã delaborator. Iar seara, sunteþi informat cã un grup de copiitrebuie sã meargã în oraº sã cumpere ceva pentru oocazie care s-a ivit pe nepusã masã, dar situaþia v-a fostrelatatã atât de repede, încât nu mai sunteþi sigurdespre ce e vorba. Nu ºtiþi cine o sã conducã — poatedvs., poate copilul dvs. sau unul dintre prietenii lui.Aduceþi vorba despre o compunere la englezã, careparcã trebuia predatã a doua zi, ºi rãspunsul este: „A,da, nu-þi face griji, o s-o fac.“ Tocmai când începeþi sãsimþiþi cã vã cuprinde disperarea, copilul dvs. spune:„ªi îmi trebuie niºte bani, bine?“

5. Trãiþi într-un cartier primejdios. Seara, târziu, seaud focuri de armã ºi pe strãzi se învârtesc mulþi oamenicare nu prea au ce cãuta pe-acolo. Faceþi tot ce vã stã înputinþã ca sã vã descurcaþi, dar nu e deloc uºor. Copiii


dvs. vor sã iasã la plimbare; dvs. vreþi sã fiþi sigur cã îºivor face temele — ºi, apoi, aveþi nevoie de ajutor pentrucopiii mai mici. „Dar, mami, toþi ceilalþi copii ies afarã.Ei nu trebuie sã-ºi facã temele sau sã stea acasã sã ajute.Nu e drept!“ Sunteþi cuprins de valuri de vinovãþie;empatia dvs. e pe picior de rãzboi cu ceea ce v-aþigândit cã este bine pentru copilul dvs.

Care este rolul pãrinþilor pe acest pãmânt? Sã-i înveþe,sã-i sfãtuiascã ºi sã-i îndrume pe copii? Copiii se pare cãnu prea îºi mai doresc acest tip de îndrumare, iar unii serevoltã fãþiº. Poate cã nu trebuie decât sã-i hrãneºti, sã-iîmbraci, sã-i conduci unde vor ei, sã le alcãtuieºtiprogramul, sã le cumperi tot felul de lucruri ºi, din cândîn când, sã le reaminteºti care le sunt reponsabilitãþile.Se pare cã pãrinþii îºi petrec foarte mult timp cu astfelde lucruri, dar probabil cã nu ele reprezintã rolul nostruîn aceastã lume. Atunci care este? Sã ne facem griji! Cândne facem foarte multe griji, mai ales atunci când nune-am lãmurit propriile simþãminte complicate, legatede tot ce se petrece în viaþa noastrã ºi în viaþa copiilornoºtri, probabil cã vom folosi „cuvinte de îngrijorare“.Din nefericire, aceste cuvinte, deºi sunt spuse cu buneintenþii, deseori conduc la ºi mai multã confuzie ºi latulburãri emoþionale. Iatã câteva exemple de „cuvintede îngrijorare“:

1. „De câte ori þi-am spus sã te îmbraci înainte de a tejuca sau atunci când te uiþi pe fereastrã? ªtii cât timppierzi în felul ãsta?“

2. „Nu mai þii minte cã te-am rugat sã pui afiºe pefrigider ºi sã notezi tot ce ai de fãcut? De câte ori trebuiesã-þi spun, ca sã mã asculþi?“


3. „N-o sã ajungi niciodatã nicãieri dacã mã minþi ºinu-þi faci ordine în camera aia care o sã ajungã ca ungrajd. Cum o sã te descurci la facultate, când o sã fiideparte de casã?“

4. „De-asta are acum probleme fratele tãu — preamulte plimbãri, mereu la telefon. Niciodatã nu a învãþatsuficient.“

5. „Când eram de vârsta ta, eram în stare sã-mi faclecþiile, sã am o slujbã ºi sã mai ajut ºi la treburile casei.Nu-mi pierdeam niciodatã vremea afarã, cu prietenii.“

Suntem susþinãtori înfocaþi ai îngrijorãrii pãrinteºti ºiavem obiceiul sã ne facem multe gânduri. Oricât demult ne-ar consuma aceastã îngrijorare, este nevoie deceva mai mult. Imaginaþi-vã cum ar fi dacã, în loc sã neasigurãm cã copiii noºtri ºi-au însuºit niºte cunoºtinþede bazã la ºcoalã ºi niºte obiceuri solide în ceea cepriveºte sãnãtatea, pur ºi simplu ne-am fi fãcut griji înlegãturã cu aceste lucruri, fãrã sã întreprindem nimicaltceva. În jurul nostru ar fi o sumedenie de copii ne-educaþi ºi murdari! Nu suntem atât de cruzi ºi lipsiþi deinimã, încât sã le cerem pãrinþilor sã renunþe la îngri-jorare; ar fi ca ºi cum i-am cere unui copil sã renunþe laun colac de salvare. Cu toate acestea, ca sã ne pregãtimcopiii pentru viitor, trebuie sã-i ajutãm sã-ºi dezvolte oimagine de sine pozitivã ºi puternicã, sentimentul deîncredere în sine ºi (ceea ce le lipseºte adesea)autodisciplina, aptitudini sociale ºi emoþionale ºi simþulresponsabilitãþii.

Pentru toate acestea, este nevoie de un cãmin în carepreocuparea ºi respectul faþã de sentimentele celorlalþisã fie preþuite ºi în care aceste valori sã fie susþinute.Lucrurile pe care le spunem când nu ne folosim preabine inteligenþa emoþionalã îi fac pe copii sã se întrebe


dacã îi respectãm într-adevãr ºi dacã sentimentele lorînseamnã ceva pentru noi. Iatã o scurtã listã cu ceea cese petrece, probabil, în mintea lor în situaþiile pe carele-am descris mai înainte:

1. „Timpul este relativ, lucru pe care Einstein ºi alþiil-au confirmat. Aºa cã a spune cã «îmi pierd» timpulpresupune cã timpul este o entitate fixã, un lucrutangibil, cu anumiþi parametri de funcþionare. Cred cãpãrerea ta nu are nici o bazã ºtiinþificã — nici mãcarculturalã — aºa cã am decis sã mã îmbrac încet sauchiar deloc. Mã îmbrac, deci exist.“

2. „Pe baza experienþei din trecut, aº estima cã tre-buie sã-mi spui un lucru în medie de 4,5 ori ca sã existe50% ºanse sã mi-l reamintesc; cred cã între douã ºiºapte-opt repetiþii sunt suficiente. Numãrul descreºtedacã foloseºti notiþe ºi, la vârsta mea, rãspund destul debine ºi la stimulente tangibile, cum ar fi o gustare, ocarte, niºte poze cu baseball sau ceva de genul ãsta. Fiicreativ! ªtii, nu suntem toþi binecuvântaþi cu o memorieverbalã extraordinarã.“

3. „Dacã n-o sã ajung niciodatã nicãieri, atunci chiarcã n-are niciun sens sã-þi faci griji în legãturã cu muncasau camera mea. Mulþumesc! Mã simþeam prost pentrucã nu reuºeam sã fac ceea ce promisesem ºi încã maiîncercam sã-mi dau seama cum sã rezolv toate treburileastea. Acum nu mai e cazul!“

4. „Fratele meu? Ce-are el de-a face cu ce vorbimnoi? Eu sunt eu, nu sunt nimeni altcineva. Cred cã ºi tueºti tu. Ce-ar fi sã ne ocupãm mai bine de cine suntemnoi? Altfel, o sã încep ºi eu sã-þi povestesc desprepãrinþii prietenilor mei, despre ce fac ei ºi ce nu fac, de-osã-þi vinã sã te urci pe pereþi.“


5. „Tu eºti de-a dreptul perfect, nu-i aºa? Nu hoinã-reai niciodatã, întotdeauna munceai ºi, probabil, te rugaide cinci ori pe zi, iar în timpul liber spãlai toate feres-trele. Cum eu nu pot sã fiu atât de bun ca tine, o sãîncerc, pur ºi simplu, sã nu te mai ascult ºi sã fiu la fel caºi ceilalþi copii.“

Cam asta se petrece, probabil, în mintea copiilor careaud atât de des cuvintele bine intenþionate ce exprimãîngrijorarea ºi preocuparea pãrinteascã. Exemplelenoastre sunt (sperãm!) pline de umor ºi, poate, puþinexagerate, ca sã subliniem faptul cã frazele care„deschid frontierele“ ºi permit un flux real de cuvinte ºiidei sunt mai utile decât frazele ce creeazã neînþelegeriºi duc la stãri conflictuale între membrii unei familii.

ªtim cã atunci când se simt supãraþi ºi frustraþi, pã-rinþii spun lucruri pe care ar vrea apoi sã le „retragã“.Facem ºi noi asta, la fel ca toþi pãrinþii. Dar am desco-perit cã existã un echilibru care reprezintã culmeaeducaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã, iar aceastãcarte vã poate ajuta sã gãsiþi ºi sã pãstraþi armonia încãminul dvs.

Scopuri familiale ºi principiile de 24 de carate ale educaþiei bazate

pe inteligenþa emoþionalã

Aºadar, pãrinþii nu sunt perfecþi. Nimic nou în asta.Cum putem sã abordãm o atitudine pozitivã, având învedere tot ce se petrece în viaþa noastrã ºi a copiilornoºtri? Aºa cum am spus când am prezentat Regula deaur de 24 de carate, aici ne poate ajuta educaþia bazatã peinteligenþa emoþionalã. Aceastã regulã conþine cinciprincipii fundamentale ale educaþiei bazate pe inteligenþa


emoþionalã, care servesc drept scopuri pentru pãrinþi ºicopii. Strãduinþa de a atinge aceste scopuri conduce la ofamilie armonioasã, iar atingerea lor le permite copiilor sãdevinã adulþi responsabili ºi capabili sã adopte odisciplinã. Unul dintre „secretele“ educaþiei bazate peinteligenþa emoþionalã este acela cã progresul pãrinþilordeterminã progresul copiilor, deci ceea ce este bunpentru pãrinþi este la fel de bun ºi pentru copii. Vomîncepe prin a prezenta cele cinci principii ale educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã. Fiecare dintrecapitolele acestei cãrþi se ocupã de o anumitã combi-naþie a acestor principii.

1. Fiþi conºtient de sentimentele dvs. ºi de ale celorlalþi.

Este dificil sã vã conºtientizaþi sentimentele. Ce este,de fapt, un sentiment? Poeþii, filosofii ºi oamenii deºtiinþã au încercat sã-l defineascã, chiar dacã ºtim cu toþiice este. Cum conºtientizãm ceea ce simþim? Oamenii vãîntreabã tot timpul: „Ce mai faci?“, iar dvs. probabil cãrãspundeþi: „Bine, dar tu?“, iar ei spun „Bine“, rãspunscare nu reflectã, poate, adevãrul de nicio parte. Când s-aîntâmplat ultima oarã sã vã întrebe cineva ce mai faceþi,iar dvs. sã-i daþi un rãspuns sincer? „Ce mai faci?“„Sunt dãrâmat. Muncesc pânã nu mai pot, iar în ultimavreme soþia mea ºi cu mine nu prea mai comunicãm, aºacã mã simt ºi mai singur, izolat ºi neîmplinit.“ (Dacã veþirãspunde astfel prea des, probabil cã oamenii n-or sã vãmai întrebe ce mai faceþi.) Data viitoare când cineva vãîntreabã ce mai faceþi, gândiþi-vã puþin ºi spuneþi-i ade-vãrul. Se prea poate ca rãspunsul sã fie ignorat, pentrucã persoana nu vrea cu adevãrat sã ºtie adevãrul, daruneori este posibil ca aceastã atitudine sã conducã la ocomunicare plinã de sens.


„Ce mai faci?“ este o întrebare importantã, indiferentdacã noi îi întrebãm pe alþii sau alþii ne întreabã pe noi.„Ce mai faci?“ ne cere sã ne exprimãm sentimentele, sãle punem etichete care sã le reflecte diversitatea. Foartemulþi copii care prezintã dificultãþi de comportamentau ºi probleme în a-ºi identifica în mod corect sen-timentele. Pentru ei, supãrat ºi furios înseamnã acelaºilucru; la fel se poate spune despre nemulþumit ºi trist,mândru ºi bucuros ºi multe altele. Odatã ce suntemcapabili sã ne recunoaºtem diferitele sentimente, existãºanse mult mai mari sã le controlãm. De ce este impor-tant acest lucru? Felul dvs. de a fi influenþeazã foartemult ceea ce faceþi. Când sunteþi trist, aveþi tendinþa sãvã interiorizaþi. Când sunteþi fericit, aveþi tendinþa sãrãspândiþi în jur voie bunã. Dar dacã nu ºtiþi ce simþiþi— atunci nu sunteþi sigur ce veþi face ºi, prin urmare, nuºtiþi cum sã vã purtaþi.

Totodatã este esenþial sã fim conºtienþi de sentimen-tele celorlalþi. Dacã îl întrebaþi pe un adolescent cum sesimte o persoanã anume, uneori rãspunsul va fi: „Nuºtiu, ºi de ce mi-ar pãsa?“ Ar trebui sã le pese, pentru cãdacã ºtiu cum se simte cel de lângã ei, sunt mai multeºanse sã aibã o relaþie pozitivã cu acea persoanã ºi, even-tual, chiar sã obþinã ceea ce doresc. Sã dãm un exempludin lumea adulþilor. Cum este atunci când vreþi sã-icereþi ºefului o mãrire de salariu? Poate fi util sã ghiciþistarea în care se aflã ºi sã ºtiþi când e bine sã-i cereþi cevaºi când sã-l evitaþi. Adolescentul capabil sã înþeleagãsentimentele profesorului are ºanse mai mari sã obþinã oamânare pentru proiect, un ajutor în plus ºi, poate, chiaro notã mai bunã decât un elev având acelaºi „IQ“(coeficient de inteligenþã academicã), dar nu ºi acelaºi„EQ“ — coeficient de inteligenþã emoþionalã.


2. Fiþi empatic ºi înþelegeþi punctele de vedere ale celorlalþi.

Empatia este capacitatea de a împãrtãºi sentimentelecelorlalþi. Pentru aceasta, omul trebuie mai întâi sã fieconºtient atât de propriile sale sentimente, cât ºi de aleceluilalt, conform principiului numãrul 1. Este intere-sant faptul cã, pe mãsurã ce vã veþi cunoaºte mai binepropriile sentimente, le veþi cunoaºte mai bine ºi pe alecelorlalþi.

A cunoaºte sentimentele celuilalt este o parte impor-tantã a dezvoltãrii sensibilitãþii faþã de oamenii din jurulnostru. Iatã ce înseamnã sã fii „amabil“ cu ceilalþi, oidee departe de a fi nouã. Mulþi înþelepþi au dat acestsfat de-a lungul secolelor. Dintre ei, poate cel mai bine afãcut-o Hillel, care a fost considerat de mulþi unul dintreprincipalii promotori ai principiilor etice ale iudeo-creº-tinismului, iar tehnicile sale sunt citate pe larg în lucrareaEthics of the Fathers: „Nu-i judeca pe alþii pânã când nute pui în pielea lor.“ Reprezintã singurul fel în careputeþi înþelege punctul lor de vedere ºi sentimentele lorlegate de o anumitã situaþie. Aceastã combinaþie esteesenþialã ºi ne ajutã sã ne definim deplin ca fiinþeomeneºti. De exemplu, când doi fraþi se ceartã, e posibilca fiecare dintre ei sã aibã o idee cu privire la punctul devedere al celuilalt, dar, aproape sigur, nu este conºtientde sentimentele celuilalt. Dacã este ajutat sã devinãconºtient de faptul cã sora lui se simte, la rândul ei,tristã sau rãnitã, conºtientizarea s-ar putea sã-idomoleascã mânia. Dacã poate manifesta empatie faþãde sentimentele celuilalt, probabil cã nu va încerca sã-lrãneascã.

Pentru a cunoaºte sentimentele celuilalt ºi a fi alãturide el, trebuie sã înþelegem care sunt acestea. Fapt cepresupune, deopotrivã, sã ascultãm cu atenþie ºi sã citim


indiciile nonverbale. Deseori, limbajul trupului ºi tonulvocii ne transmit emoþiile într-un mod mai eficientdecât cuvintele. Putem considera empatia o înþelegereemoþionalã nonverbalã a celorlalþi. Capacitatea de amanifesta empatie este esenþialã pentru relaþiile pãrin-þilor cu copiii lor ºi mi se pare extrem de important caun copil sã-ºi însuºeascã empatia ca aptitudine socialãpozitivã (ca sã nu mai spunem cã empatia ne permite sãne adaptãm mai bine din punct de vedere emoþional ºisã avem mai mult succes, mai ales în relaþiile de dra-goste).

A înþelege punctul de vedere al celorlalþi ne oferãacces la gândurile lor, la felul în care privesc ºi definesco situaþie ºi la ceea ce au de gând sã facã. Desigur, oasemenea înþelegere sporeºte cu timpul. Ea depinde denivelul de dezvoltare cognitivã al persoanei, iar expe-rienþa de viaþã cu siguranþã cã o întãreºte. Televizorul ºifilmele video le oferã copiilor o falsã perspectivã asuprasentimentelor celorlalþi, pentru cã par a fi reale, dar, defapt, ele sunt nãscocite ºi puse la cale de scenariºti,regizori, actori. Bãnuiala noastrã este cã în ziua de azicopiii par sã se poarte cu mai multã maturitate decât auîn realitate, pentru cã sunt expuºi la atâtea „experienþede viaþã“ într-un mod superficial, prin intermediul mij-loacelor de comunicare în masã.

Copiii mici (ºi adulþii imaturi) au tendinþa sã pri-veascã lumea prin prisma dorinþelor ºi a nevoilor lor. Pemãsurã ce cresc, în jurul vârstei de 7–8 ani, devin maicapabili sã negocieze, sã accepte compromisurile ºi sã fietoleranþi. Dar în adolescenþã, acest proces îºi aresuiºurile ºi coborâºurile lui, dupã cum ºtiu toþi pãrinþii.Cu toate acestea, pãrinþii pot face în fiecare zi foartemult pentru a-i învãþa pe copii sã priveascã lucruriledin diverse perspective. Având în vedere mass-media,


Internetul ºi cultura timpurilor noastre, ce ne transmitatâtea mesaje derutante ºi contradictorii, credem cã estemai important decât oricând ca pãrinþii sã deþinã un rolsemnificativ în îndrumarea copiilor, astfel încât aceºtiasã-ºi gãseascã drumul potrivit. Pentru aceasta, exem-plul pãrinþilor nu este suficient; ei trebuie sã le explicecopiilor comportamentul ºi stãrile lor emoþionale,pentru ca aceºtia sã înþeleagã mai bine „de unde vin“ ºisã nu creadã cã vin cumva din acelaºi loc cu personajelemediatizate. Acest lucru este important ºi pentru cãoamenii care sunt în stare sã priveascã lucrurile dindiferite unghiuri sunt, de obicei, mai capabili sã-ºi con-troleze impulsul de a lua decizii rapide ºi pot rezolvaproblemele într-un mod mai creativ ºi mai eficient —alte aptitudini importante pe care vrem sã ºi le dezvoltecopiii noºtri.

3. Dobândiþi-vã echilibrul ºi faceþi faþã impulsurilor emoþionale ºi comportamentale.

În cartea sa, Inteligenþa emoþionalã, Daniel Goleman apopularizat deja celebrul test al bomboanelor. WalterMischel este un psiholog care, în anii ’60, la UniversitateaStanford, a adresat o provocare unor copii de 4 ani,punându-i sã aleagã între a lua o bomboanã pe momentºi a aºtepta câteva minute, pânã când un cercetãtor aveasã revinã în camerã ºi sã le ofere douã bomboane. Capa-citatea de a aºtepta — ºi copiii au fãcut cele mai nãstruº-nice lucruri pentru a se abþine de la a mânca bomboanelecare erau aºezate pe o masã în preajma lor — a avut olegãturã strânsã cu obþinerea unor rezultate mai bune,psihologice ºi comportamentale. Mischel i-a monito-rizat pe aceºti copii pânã când au absolvit liceul ºi adescoperit cã aceia care fuseserã în stare sã nu mãnâncebomboana imediat nu numai cã stãteau mai bine în


privinþa diverselor teste de comportament pozitiv ºisãnãtate mentalã, dar ºi valorile la testele de cunoºtinþeºcolare (SAT) erau, în medie, cu 200 de puncte mai maridecât cele ale foºtilor lor colegi mai grãbiþi. Aºadar,capacitatea lor de a aºtepta s-a tradus mai târziu într-unavantaj la testele de aptitudini ºcolare, atât de impor-tante pentru admiterea la colegiu.

Ce se întâmplã aici? Oare urmãrim sã-i facem pe copiisã mãnânce mai multe bomboane sau sã-i ajutãm sã-ºidezvolte stãpânirea de sine ºi capacitatea de a rezistaprimului impuls ºi tentaþiilor de moment? Cred cã evorba despre a doua variantã, deºi uneori, o bomboanãde ciocolatã este mult mai atrãgãtoare decât autocon-trolul. În realitate, testul bomboanelor vizeazã un aspectal controlãrii impulsurilor comportamentale, cunoscutsub numele de recompensã întârziatã, relevând capaci-tatea de a aºtepta ceva. Este un concept pe care, înaceastã erã a cãrþilor de credit, chiar ºi numeroºi adulþiîl considerã greu de stãpânit, aºa cã nu e de mirare cãnici pentru copiii noºtri nu este uºor. Dacã nu avemcapacitatea sã aºteptãm o recompensã întârziatã, pânãla urmã obþinem mai puþin decât am fi putut avea. Dacãmunciþi din greu pentru ceva, aveþi tendinþa sã realizaþimai mult ºi, de asemenea, aveþi satisfacþia de a fi muncitpentru ceea ce v-aþi dorit. Copiilor care nu se pot stã-pâni le este nespus de greu sã aºtepte, pentru cã nu suntsiguri cã vor primi vreodatã recompensa.

Un alt aspect al autocontrolului este capacitatea de ane echilibra reacþia emoþionalã faþã de o situaþie, indi-ferent dacã aceastã reacþie este pozitivã sau negativã.De exemplu, copiii se înfurie uºor ºi îºi pierd stãpânireade sine? Devin foarte uºor irascibili ºi surescitaþi ºi leeste greu sã se liniºteascã? Cu siguranþã, sunt momentecând este bine sã „dai totul afarã“, dar sunt ºi multe alte


situaþii când acesta nu este cel mai înþelept lucru. Dacãun copil ºi-a exprimat simþãmintele într-un mod ne-potrivit — de exemplu, a þipat ºi a fost obraznic cu unuldintre pãrinþi — acest fapt poate declanºa reacþii, care,de obicei, nu sunt pozitive. Uneori, în asemenea situaþii,pãrinþii (sau profesorii) ºi copiii ajung sã escaladeze o„spiralã a urletelor“. Când un copil îºi pierde controlul,de obicei pãrinþii încearcã sã-l opreascã, ceea ce pre-supune uneori o remarcã zgomotoasã din partea lor. Încazul anumitor copii, aceastã reacþie le mãreºte ºi maimult anxietatea ºi reactivitatea, în loc sã le micºoreze,aºa cã îºi pierd ºi mai mult stãpânirea de sine. Cândaceste stãri sunt urmate de reacþii pãrinteºti din ce în cemai necontrolate, ajungem la o serioasã „spiralã a urle-telor“. A practica stãpânirea de sine ºi a-i învãþa despreaceasta ºi pe alþii poate fi un lucru dificil, dar strãduin-þele în acest sens ne pot ajuta sã rezolvãm o mulþime deprobleme familiale.

Este foarte important sã ne þinem în frâu impulsurilecomportamentale din mai multe motive. Rãspunsurilenoastre pornite din instinct la o situaþie conflictualã sunt,deseori, ineficiente. Ca fiinþe omeneºti, suntem progra-maþi ca în situaþiile dificile sã avem o reacþie de tipul„luptã sau fugi“. În vremurile preistorice, era un lucruimportant pentru supravieþuire. Dar în societateamodernã, nici lupta ºi nici fuga nu ne sunt de folos.Trebuie sã folosim ceea ce ºtim despre sentimente ºipuncte de vedere — ale noastre ºi ale celorlalþi — pentrua ne controla mai bine impulsurile. În plus, trebuie sãîncepem sã gândim pe termen lung.

4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândiriiomeneºti este acela cã ne putem stabili scopuri ºi neputem face planuri pentru a atinge aceste scopuri.


Aceasta înseamnã cã, în general, lucrurile pe care le facpãrinþii ºi copiii au în vedere un þel. Teoria inteligenþeiemoþionale ne spune cã acest fapt are implicaþii im-portante.

În primul rând, trebuie sã recunoaºtem puterea imen-sã a optimismului ºi a speranþei. Când ne aflãm într-ostare de spirit pozitivã sau ne simþim plini de speranþã,sunt implicate, deopotrivã, mintea, sufletul ºi trupul.Speranþa ºi buna dispoziþie sunt însoþite de o anumitãstare biochimicã ce se manifestã printr-o mai bunãcirculaþie a sângelui, o funcþionare optimã a sistemelorcardiovascular ºi respirator, o activitate mai bunã asistemului imunitar ºi printr-un grad redus de stres.N-ar avea niciun sens sã ne stabilim scopuri dacã nu nedorim sã le atingem ºi sã ne bucurãm de satisfacþiile pecare ni le oferã.

În al doilea rând, ºtim cã în lupta noastrã de a neatinge þelurile nu suntem tot timpul la fel de eficienþi.Sunteþi o persoanã care se trezeºte devreme dimineaþa?Sau preferaþi sã staþi pânã seara târziu? Ori aveþi altemomente pe care le consideraþi „cele mai bune“ pentrua face ce aveþi de fãcut? Educaþia bazatã pe inteligenþaemoþionalã presupune, printre altele, sã recunoaºtem înnoi aceste momente — ºi în copiii noºtri — ºi sãcooperãm cât mai mult cu ritmurile noastre, nu sã neîmpotrivim lor.

În fine, ca pãrinþi ºi ca oameni, ar fi bine dacã ne-amîmbunãtãþi capacitatea de a stabili ºi a planifica — maiales cã aºteptãm acelaºi lucru ºi de la copiii noºtri.Metoda cea mai bunã presupune un proces de auto-monitorizare ºi de feedback — sã ºtim ce anume amîncercat, cum a mers ºi ce putem face ca sã devenim maibuni în diverse situaþii. În viaþa noastrã agitatã, existãpericolul real sã pierdem feedbackul ºi lecþiile pe care ni


le poate oferi. Pãrinþii (ºi copiii) sunt atât de ocupaþi,încât momentele de reflecþie par neproductive ºi, poate,chiar o pierdere de timp. Este o mare greºealã, având învedere ceea ce ºtim despre educaþia bazatã pe inteli-genþa emoþionalã; pe parcursul acestei cãrþi, vom pre-zenta modalitãþi prin care putem deveni pãrinþi maibuni prin metoda feedbackului.

Desigur, nu suntem mereu pe deplin conºtienþi descopurile noastre, iar acestea nu sunt întotdeauna pozi-tive. Scopul unui copil poate fi sã se rãzbune pentru oofensã realã sau imaginarã. Din nefericire, atingereaunui asemenea scop nu va face decât sã provoace ºi alteprobleme. Uneori, pãrinþii îºi propun sã aibã câtevamomente de liniºte tocmai când scopul copiilor lor esteacela de a le atrage atenþia. Mai este cazul sã vorbimdespre problemele care pot apãrea?

Trebuie sã-i ajutãm pe copii sã înþeleagã semnificaþiacuvântului scop. Unii dintre ei îl percep ca pe o þintã însine; pe alþii îi ajutã mai mult imaginea unei cârme, aunui volan sau a unei busole; iar alþii preferã analogiiledin sport. Indiferent de felul în care ne percepem noiscopul, conºtientizarea acestuia ne ajutã sã ne con-struim un plan potrivit, menit sã ne ajute. Dacã, deexemplu, un adolescent a minþit atunci când a spus cãse duce sã doarmã la un prieten ºi, de fapt, a fost la unconcert rock, prima reacþie a pãrinþilor ar fi sã-l doje-neascã ºi sã-l acuze la nesfârºit. Dacã însã pãrinþii îºi facun plan înainte de a reacþiona — poate acela de a-lînvãþa pe copil sã fie sincer ºi sã comunice deschis —atunci o altã acþiune se poate dovedi mai eficientã. Laurma urmei, mustrãrile care nu mai iau sfârºit suntnepractice ºi, deseori, îl vor îndemna pe copil ca dataviitoare sã fie mai ºiret!

În acest exemplu, ar fi fost mai bine pentru copil sã-ºipropunã un scop (sã meargã la concert) ºi sã conceapã


un plan eficient. Adolescenþii care fac tot felul de aran-jamente ca sã ajungã la un concert fãrã acordul pãrin-þilor ºi-au fãcut un plan, dar, de obicei, nu s-au gândit lael suficient. (Dupã cum am menþionat mai devreme,capacitatea de a planifica se leagã de alte aspecte aleinteligenþei emoþionale, cum ar fi echilibrarea impulsu-rilor ºi recompensa întârziatã.) Ceva mai târziu, vã vomarãta felul în care capacitatea de a lua în considerareobstacolele ce apar în calea unui plan este esenþialãpentru a-i asigura succesul. Acest lucru este valabil,deopotrivã, pentru pãrinþi ºi copii.

5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.

Alãturi de faptul de a fi conºtienþi de propriile senti-mente, de autocontrol, de capacitatea de a stabili unscop ºi de empatie, este important sã ºtim cum sã nepurtãm eficient în relaþiile cu ceilalþi. Aceasta presupunedeprinderi sociale cum ar fi comunicarea ºi rezolvareaproblemelor. Pentru a comunica, nu este suficient sã neexprimãm clar, ci trebuie sã ºtim cum sã ascultãm ºi sãoferim rãspunsuri constructive. Aceste aptitudini suntimportante atât pentru pãrinte, cât ºi pentru copil.

Un alt set de aptitudini are în vedere apartenenþa laun grup. Pãrinþii vor ca familia lor sã funcþioneze bineca grup. De asemenea, doresc ca fiii ºi fiicele lor sã aibãdeprinderile necesare pentru a se integra în grupurilede la ºcoalã, de la serviciu ºi din comunitate. A învãþasã-i ascultãm pe ceilalþi cu atenþie, sã vorbim atuncicând ne vine rândul, sã ne armonizãm diversele simþã-minte, sã ajungem la un consens ºi sã ne exprimãmideile cu claritate reprezintã doar o parte a noianului deaptitudini sociale care ne ajutã sã lucrãm mai bineîntr-un grup. ªi, bineînþeles, când membrii unui grup


folosesc aceste aptitudini, grupul respectiv funcþioneazãmai bine — inclusiv o familie.

Vacanþele în familie sunt un moment foarte potrivitpentru a pune în practicã aceste aptitudini. O astfel devacanþã trebuie sã fie beneficã pentru toþi membrii ei,prin urmare, fiecare trebuie sã aibã un cuvânt de spusîn planificarea sa. Înainte de urmãtoarea vacanþã, ar fi oidee bunã ca familia sã se reuneascã ºi sã facã un schimbde idei. Fiecare membru al ei trebuie sã vorbeascã, iarceilalþi sã asculte. De aici se poate ajunge la un consensîn legãturã cu locul ales pentru petrecerea vacanþei ºi cuceea ce veþi face acolo. Bineînþeles cã dacã tata vrea sãmeargã la pescuit, mama vrea sã colinde prin maga-zinele de antichitãþi, Lois tânjeºte dupã un spectacol debalet, iar Artie este adeptul campingului, trebuie sãfaceþi niºte compromisuri. Dar o bunã comunicare ºiîncercarea de a rezolva problemele în mod creativ potface ca nevoia fiecãruia în parte sã fie împlinitã într-ooarecare mãsurã. (Vom discuta mai pe larg despreaceasta în Capitolul 6.)

Alte aptitudini sociale importante sunt reprezentatede capacitatea de a rezolva problemele interpersonale ºide a face alegeri bune, temeinice ºi responsabile în viaþade fiecare zi, precum ºi de capacitatea de a ne reveniatunci când ne lovim de inevitabilele obstacole ºi deblocajele care apar în relaþiile cu ceilalþi.

Gândiþi-vã la momentele în care membrii familieitrebuie sã decidã ce vor face la sfârºit de sãptãmânã.Dacã sunteþi o familie activã, poate va trebui sã alegeþiîntre o excursie cu bicicleta, o cãþãrare pe stânci, schi ºisnowboard sau poate chiar o excursie într-un parc dedistracþii acoperit, pentru o partidã de popice, o cursãde maºinuþe ori un meci de baschet virtual. Este unmoment foarte potrivit pentru ca toatã lumea sã-ºi


exprime punctul de vedere, sã încerce sã facã unelecompromisuri sau sã vorbeascã pe rând ºi sã-ºi aducãaminte cã este vorba despre un scop comun — sã sedistreze în weekend. La fel de important însã este ºicum învaþã copiii sã reacþioneze atunci când deciziamajoritãþii nu este cea mai favorabilã lor — de exemplu,cazul vizitei la un muzeu în locul unui meci de baseballdin liga juniorilor. Pãrinþii trebuie sã recunoascã faptulcã, de obicei, copiii lor vor fi mai întâi supãraþi ºi cã leva fi greu sã se înþeleagã cu ei în clipele de mare dezamã-gire. Dar dupã ce se liniºtesc, îi puteþi ajuta sã aºtepte cunerãbdare evenimentul de care se vor bucura înweekendul urmãtor. Fãcând în mod repetat aceste efor-turi, timp de sãptãmâni ºi luni, copiii dvs. vor deveni maicapabili sã priveascã înainte atunci când nu ºtiu peunde s-o apuce, având astfel capacitatea de a-ºi alungadezamãgirea ºi de a rãmâne orientaþi cãtre scopurile lor,precum ºi aptitudinea de a þine cont de sentimentele ºinevoile celorlalþi membri ai familiei.

Un mod de a estima inteligenþa emoþionalãa membrilor familiei

V-aþi format deja o idee despre ce înseamnã educaþiabazatã pe inteligenþa emoþionalã. Ca sã vã ajutãm sã vãpregãtiþi pentru ideile ºi activitãþile propuse prinintermediul acestei cãrþi, investiþi câteva clipe înevaluarea inteligenþei emoþionale proprii ºi a aceleia acopiilor dvs. Puneþi-vã urmãtoarele întrebãri:

Inteligenþa mea emoþionalã

1. Cât de bine îmi cunosc sentimentele? Cât de binecunosc sentimentele familiei mele? Gândiþi-vã la o


problemã recentã din familie. Cum v-aþi simþit dvs. saucum s-au simþit copiii dvs. sau alte persoane implicateîn aceastã problemã?

2. Câtã empatie simt faþã de ceilalþi? Îmi exprimempatia faþã de ei? Când am fãcut asta ultima datã?Sunt sigur cã ei ºtiu ceea ce fac eu? Sunt capabil sãînþeleg punctul de vedere al altcuiva, chiar dacã necertãm?

3. Cum mã descurc în momentele de furie, anxietatesau în alte situaþii de acest gen? Reuºesc sã-mi menþinautocontrolul atunci când sunt stresat? Cum mã com-port dupã o zi grea? Cât de des þip la ceilalþi? Care suntmomentele mele cele mai bune ºi cele mai proaste ºicum variazã acestea în diferite zile?

4. Ce scopuri am pentru mine ºi familia mea? Ceplanuri am pentru atingerea lor?

5. Cum mã descurc în problemele de fiecare zi legatede relaþiile interumane? Îi ascult cu adevãrat pe ceilalþi?Reacþionez în acelaºi fel în care îmi vorbesc ceilalþi?Abordez conflictele sociale într-un mod chibzuit? Mãgândesc la mai multe soluþii înainte de a lua o decizie?

Inteligenþa emoþionalã a copilului meu

1. Cât de bine reuºeºte copilul meu sã-ºi exprimesentimentele? Dacã îl întreb cum se simte, îmi vorbeºtedespre un sentiment sau îmi spune ce s-a întâmplat?Copilul meu este în stare sã recunoascã anumite emoþii,cu toate treptele intermediare? Poate sã identificesentimentele celorlalþi?

2. Cum îºi manifestã copilul meu empatia? În ce moda acordat importanþã ultima datã sentimentelor alt-cuiva? Îl preocupã sentimentele celorlalþi? Când îi spun


poveºti despre nenorocirile altora, cum reacþioneazã?Poate înþelege diferitele puncte de vedere? Poate vedeatoate faþele unei probleme? Poate face asta în toiul unuiconflict?

3. Are rãbdare sã aºtepte ceea ce doreºte, mai alesatunci când e vorba despre ceva ce-ºi doreºte cu adevã-rat? Are rãbdare sã aºtepte un lucru care e chiar în faþalui, dar nu-l poate avea imediat? Cât de bine acceptãfrustrarea? Cum îºi exprimã furia ºi alte sentimentenegative?

4. Ce scopuri are copilul meu? Ce scopuri aº vrea eusã aibã? Îºi concepe vreodatã un plan înainte de a faceceva? L-am ajutat vreodatã sã-ºi facã un plan pentrua-ºi atinge un scop?

5. Cum rezolvã copilul meu conflictele? Cât deindependent este în rezolvarea conflictelor? Îi ascultãpe ceilalþi sau îi ignorã? Poate imagina diverse moduride a rezolva un conflict?

Atât pentru dvs., cât ºi pentru copiii dvs., gândiþi-vãcare sunt „punctele tari“, domeniile în care sunteþi cuadevãrat buni. Felicitaþi-vã cãlduros pentru atuuriledvs. — vorbim serios! — ºi lãudaþi-vã copiii pentru alelor, cât de des puteþi. De asemenea, gândiþi-vã caremomente ale zilei sunt propice pentru a vã manifestaaceste aptitudini ºi care sunt mai puþin favorabile.Aceste ºabloane sunt foarte importante, deoareceîncercând sã înotãm în direcþia curentului, ºi nu contralui, ne ajutãm pe noi înºine.

S-ar putea sã nu ºtiþi cum sã rãspundeþi la uneledintre întrebãrile pe care vi le-am pus. Asta se întâmplãde multe ori, pentru cã le cerem pãrinþilor sã priveascãlucrurile puþin altfel decât erau obiºnuiþi. O metodã de


a gãsi niºte rãspunsuri este sã înregistraþi pe o casetãvideo un film (neagresiv) ºi sã-l urmãriþi împreunã cucopiii dvs. Sau sã citiþi o poveste împreunã cu ei. Îndiverse momente, opriþi-vã ºi puneþi în discuþie urmã-toarele aspecte:

• Cum se simte personajul principal.• Cum se simt celelalte personaje ºi ce gândesc ele.• Ce crede copilul dvs. despre sentimentele perso-

najelor.• Care sunt scopurile diferitelor personaje ºi ce crede

copilul dvs. despre acestea.• Cum crede copilul dvs. cã poate rezolva situaþia în

care se aflã un personaj.• Ce considerã copilul dvs. cã a fost bun în felul în

care personajele au rezolvat situaþia ºi ce ar fi pututface mai bine.

Sã nu vã mire dacã, la primele încercãri, copilul dvs.vã va rãspunde cu dificultate sau chiar va reacþionanegativ. Acesta este motivul pentru care citiþi aceastãcarte. Vã vom ajuta sã le oferiþi copiilor ocazii ºi expe-rienþe ce le vor dezvolta capacitatea de a rãspunde laaceste întrebãri, nu numai în cazul poveºtilor, ci ºi înviaþa realã. Pentru aceasta, aveþi nevoie de educaþiabazatã pe inteligenþa emoþionalã.

Ce este ºi ce nu este educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã

Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã nu este oabordare în termeni de calcule. Metodele detaliate, pas cu pas — „Un nou cãmin în cinci sãptãmâni“,„Copiii ideali în ºapte etape“ sau „Cum sã deveniþi un


pãrinte-model“ — pot arãta bine pe hârtie ºi sunãatrãgãtor atunci când îi auzim pe autori ºi pe experþivorbind despre ele. Dar aceste tehnici funcþioneazãrareori în cãminul dvs. Vrem sã subliniem faptul cã vinanu vã aparþine.

La fel ca majoritatea lucrurilor care dau un sens vieþiinoastre ºi ne aduc satisfacþie, educaþia este un procesextrem de complex ºi de profund. Educaþia bazatã peinteligenþa emoþionalã porneºte de la faptul cã totali-tatea acþiunilor noastre — atât cele care se axeazã pechestiunile importante, cât ºi cele mãrunte, de fiecare zi— ne permite sã creãm un echilibru mai sãnãtos în cãmi-nele noastre ºi în relaþiile cu copiii. Acþiunile noastretrebuie sã punã accent pe importanþa sentimentelor ºisã ne ajute, pe noi ºi pe copiii noºtri, sã ne þinem subcontrol emoþiile, în loc sã acþionãm impulsiv sau sã nelãsãm copleºiþi de sentimente. (Daniel Goleman numeºteaceastã teorie „suprastimularea emoþionalã“.)

Pentru unii copii, viaþa este durã ºi nesigurã; pentrualþii, este plinã de tensiune. În ambele cazuri, a-ºi pierdecontrolul poate însemna pierderea unor drepturi, pier-derea unor activitãþi extraºcolare sau de îndrumare,pierderea unor oportunitãþi de a-ºi gãsi o slujbã sauchiar plasarea în instituþii ºcolare speciale ori în inter-nate. Copiii au nevoie de un mediu pozitiv, care le oferãnumeroase oportunitãþi.

Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã le poatespori ºansele. Nu este vorba despre detalii referitoare lafelul în care trebuie sã vã purtaþi, dvs. sau copiii dvs. ªinici despre principii vagi sau „filosofii“ despre creºtereacopiilor, fãrã niciun indiciu despre transpunerea lor înpracticã.

Aceastã carte este conceputã în continuare, astfel încâtfiecare capitol sã înceapã cu o scurtã schiþã a acelor


principii ale educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalãpe care se va pune accentul în capitolul respectiv. Deoa-rece emoþiile, gândurile ºi acþiunile se întrepãtrund,strategiile noastre trebuie sã se bazeze simultan pe maimulte principii. Nu este nici foarte simplu, dar nicipeste mãsurã de complex, ci realist ºi practic. De aseme-nea, le permite pãrinþilor sã aleagã între diversele soluþiipropuse. Este mai bine sã folosiþi în mod constantcâteva principii decât sã încercaþi sã le utilizaþi pe toatedintr-odatã.

Pregãtiþi-vã pentru cãlãtorie: planul cãrþii

Sunteþi pe cale sã începeþi o cãlãtorie în cursul cãreiaveþi examina diverse aspecte ale vieþii dvs. de familie.Aceastã carte nu trebuie cititã neapãrat de la cap la coadã;poate veþi dori sã începeþi cu anumite capitole, pentrucã par sã prezinte chestiuni de cea mai mare importanþãpentru dvs. Iatã planul cãrþii:

În capitolul 2, vom examina modul în care este alcã-tuitã familia. Ce puteþi face pentru ca timpul petrecutîmpreunã sã însemne preocupare faþã de ceilalþi,afecþiune ºi rezolvarea problemelor alãturi de cei dragi?Cum puteþi face ca aceste momente sã fie mai puþinstresante pentru toatã lumea? Vã vom prezenta metodeprin care sã aduceþi în sânul familiei dvs. mai multãdistracþie ºi mai multe râsete. În capitolul 3, vã vomarãta cum puteþi vorbi cu copiii dvs., astfel încât ei sãgândeascã mai mult ºi sã vã rãspundã într-o manierãmai activã ºi mai rezonabilã. Principiile cãlãuzitoare pecare vi le oferã vã vor fi de mare ajutor, indiferent câþiani au copiii dvs. Vor crea, cu siguranþã, niºte schimbãri


apreciabile în cãminul dvs. În capitolul 4, vom examinadisciplina, dar din punctul de vedere al educaþiei bazatepe inteligenþa emoþionalã. Cum putem proceda, astfelîncât copiii noºtri sã dobândeascã un simþ al auto-controlului ºi al responsabilitãþii care sã se manifestepermanent, nu doar atunci când sunt „supravegheaþi“?

În Capitolul 5, facem un pas mai departe ºi vã îm-pãrtãºim cele mai eficiente moduri de a dezvolta auto-controlul ºi aptitudinile sociale ale copiilor, precum ºimodalitãþile de a-i ajuta sã fie mai puþin impulsivi ºi sãse gândeascã mai bine înainte de a face ceva. În acestcapitol vã vom expune „SATGIAPO“ — o strategie derezolvare a problemelor pe care n-o veþi uita! În capi-tolul 6, vom discuta despre situaþii puþin mai com-plicate, care necesitã o gândire atentã atât din parteapãrinþilor, cât ºi a copiilor. Aici, ne vom concentraasupra diferenþelor esenþiale dintre a avea idei bune ºi ale investi în acþiuni responsabile. Pãrinþilor le vor plãceaunele dintre metodele prin care îi ajutãm sã manifestemai multã creativitate în ceea ce priveºte abordareadiverselor situaþii ºi rezolvarea problemelor. Capitolul 7ne oferã ºansa de a oferi exemple referitoare la felul încare pot fi folosite aptitudinile inteligenþei emoþionale,de cãtre pãrinþi ºi copii, pentru a se descurca în situaþiiledificile ce apar în viaþa de zi cu zi, în special în celelegate de ºcoalã, de la fotbal pânã la alegerea carierei ºia facultãþii — bineînþeles, fãrã sã uitãm de temelepentru acasã.

Chestiunile dificile sunt examinate în capitolul 8, undescopul nostru va fi adaptarea principiilor educaþiei ba-zate pe inteligenþa emoþionalã în cazul copiilor dificili.Am selectat ceea ce noi am descoperit cã sunt cele maibune momente ce se pot ivi într-o familie pentru a vorbicu copiii ºi vã arãtãm cum sã puneþi în aplicare aceste


principii, într-un mod cât mai natural. Vrem sã subli-niem faptul cã în aceastã erã a violenþei, a bolilor in-curabile ºi a drogurilor, trebuie sã facem cu toþii maimulte eforturi pentru a ne înþelege cu copiii, iar noi vãîmpãrtãºim cele mai bune strategii pe care le avem laîndemânã.

Capitolul 9 conþine o serie de sfaturi axate pe creº-terea copiilor — exemple de rãspunsuri concise laîntrebãrile pe care ºi le pun, de obicei, pãrinþii. Suntprezentate subiecte cum ar fi izbucnirile de furie alepãrinþilor, plimbãrile cu maºina, temele pentru acasã,ora de culcare, neînþelegerile dintre pãrinþi, ce puteþiface când copiii dvs. sunt foarte triºti, cum sã „daþiafarã“ pe toatã lumea dimineaþa, cum sã stabiliþi anu-mite limite în ceea ce-i priveºte pe adolescenþi ºi ce sãfaceþi atunci când copiii mint, înºalã sau comit alteasemenea lucruri necinstite.

Acum sunteþi gata de start! Citiþi ºi bucuraþi-vã!Împãrtãºiþi aceste idei ºi exemple rudelor ºi prietenilor.ªi, mai presus de toate, încercaþi lucruri noi, adaptân-du-le diverselor situaþii în care vã aflaþi. Am vãzutschimbarea pe care au adus-o principiile educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã în multe cãmine ºiºtim cã acest lucru este posibil ºi în cãminul dvs.


2CUM SÃ AVEM O FAMILIE AFECTUOASÃ,

DEVOTATÃ ªI CAPABILÃSÃ-ªI REZOLVE PROBLEMELE

Familiile în care membrii acestora îºi împãrtãºeºcpunctele de vedere, discutã despre sentimentele lor

ºi fac legãturi între acestea ºi evenimentele petrecutesunt un suport pentru copiii lor. Când pãrinþii creeazã oatmosferã pozitivã ºi îi ajutã pe copii sã-ºi rezolve pro-blemele în loc sã le ofere soluþiile pe tavã sau sã ia toatedeciziile în locul lor, sunt ºanse mult mai mari camicuþii sã-ºi dezvolte simþul responsabilitãþii.

Acest fapt se bazeazã pe o serie de lucruri relativmãrunte, efectuate în mod consecvent ºi, deseori, vremede mai mulþi ani. În particular, acest capitol se referã lafelul în care putem face ca emoþiile mai mult sau maipuþin puternice ale membrilor familiei sã nu scape desub control sau sã nu fie înþelese greºit ori, la fel de rãu,sã fie suprimate ºi chiar ignorate. În limbajul inteligenþeiemoþionale, pãrinþii înºiºi trebuie sã evite „suprastimu-larea emoþionalã“ — adicã sã se lase copleºiþi de emoþiiputernice ºi sã acþioneze în mod nechibzuit — ºi sãcunoascã foarte bine valorile ºi regulile deosebit deimportante pentru familie. Una dintre acestea trebuie sãpunã accentul pe preocuparea faþã de faptele, expe-rienþele, ideile ºi sentimentele celorlalþi. În aceastã erã ainflaþiei informaþionale, nu e greu deloc sã-þi pierzi min-þile ºi sã-þi petreci vremea cu fleacuri. Una dintre cele

mai importante sarcini ale pãrinþilor este de a-i ajuta pecopii sã-ºi cultive aptitudinile sociale ºi sã-ºi pãstrezesãnãtatea emoþionalã. Respectarea regulilor din familie,momentele dedicate discuþiilor ºi rezolvãrii problemelor,precum ºi un spirit de bunãvoinþã ºi de cooperare, toateacestea la un loc îi vor îndruma pe copii spre o caleconstructivã ºi pozitivã.

Principiile inteligenþei emoþionale, evidenþiate în acest capitol

1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de ale celorlalþi.

2. Manifestaþi empatie ºi înþelegeþi punctul de vedereal celorlalþi.

3. Dobândiþi-vã echilibrul ºi faceþi faþã impulsuriloremoþionale ºi comportamentale.

4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.5. Recurgeþi la o conduitã socialã adecvatã în relaþiile

cu ceilalþi.

Cine suntem noi ca familie? Ce înseamnã sã faci parte dintr-o

anumitã familie?

Date fiind problemele cu care se confruntã o familie,sunt necesare anumite mãsuri pentru a evita confuziasau dezorientarea din viaþa copiilor. Pãrinþii trebuie sãfacã mai mult decât sã le ofere un loc unde sã-ºi facãtemele, sã le asigure transportul la meciurile de fotbalsau sã serveascã drept popasuri ocazionale pentru omasã. Am descoperit cã ajutã enorm dacã familiile suntîncurajate sã-ºi defineascã un Motto al familiei, o


Declaraþie de intenþii a familiei ºi o Constituþie afamiliei (sau, dupã cum veþi vedea în cele ce urmeazã,Regulile drumului).

O familie iubitoare are la bazã relaþii pozitive; unaspect esenþial al acestora îl reprezintã valorile ºi scopu-rile pãrinþilor. Ce înseamnã sã faci parte dintr-o anumitãfamilie? Ce credinþe sau Idei Mari au în comun membriiunei familii? Fireºte, acestea se vor schimba pe mãsurãce familia se maturizeazã, dar sã luãm ca exemplu untatã care are patru copii, între 2 ºi 11 ani. El afirmã cumândrie cã vorbind cu oricare dintre copiii lui ºi între-bându-l: „Ce faceþi voi în familia voastrã?“ acesta va rãspunde: „Dãruim unii altora.“ Acesta este doar unexemplu de Motto al familiei, o frazã scurtã, pe care oînþelege toatã lumea ºi poate servi drept cãlãuzã încomportamentul ºi opþiunile de fiecare zi. Alteasemenea mottouri pe care le-am întâlnit au fost: „Nu-ijignim pe alþii“; „Ne pasã de alþii“; „Ne ascultãm unii pealþii“; „Îi respectãm pe ceilalþi ºi punctele lor de vedere.“

O Declaraþie de intenþie a familiei implicã ceva maimult. Când copiii sunt mai mici, de ea vor beneficia înprincipal pãrinþii, ca sã se poatã concentra asupra lucru-rilor ce apar pe parcursul perioadelor agitate în care seclãdesc case, cãmine ºi familii noi. Iatã un exemplu deDeclaraþie de intenþie a familiei:

„Suntem o familie ai cãrei membri sunt dornici sãînveþe, sã râdã, sã se dezvolte împreunã. Vrem sã îm-pãrtãºim totul între noi ºi cu alþii.“

Acestea sunt sugestii foarte nimerite pentru familiilecare nu au timp liber. Unii ar prefera sã adauge ºi altecuvinte, cum ar fi „iubire“, iar familiile cu o credinþã re-ligioasã puternicã pot ilustra acest lucru în declaraþiile lor.

O FAMILIE AFECTUOASÃ ªI DEVOTATÃ 49

O Constituþie a familiei conþine, de obicei, principiispecifice care sunt folosite în tratarea chestiunilor de zicu zi.

Iatã câteva exemple:„Ne vom înþelege între noi ºi nu ne vom certa.“„Ne vom face temele înainte de a ne uita la televizor

sau înainte de a naviga pe Internet.“„Televizorul n-o sã fie deschis în timp ce mâncãm, cu

excepþia ocaziilor speciale, pe care le vom stabiliîmpreunã.“

„Duminica mergem cu toþii la bisericã.“„Când vin prietenii la noi acasã, se vor descãlþa la

intrare.“„Fãrã mâncare în dormitor!“„Când cineva îþi rãneºte sentimentele, nu accepta —

dar spune-i acest lucru într-un mod cât mai amabil.“„Toatã lumea dã o mânã de ajutor la masã.“„La cinã, vom aduce mulþumiri pentru mâncarea

noastrã.“„Bunicii ºi profesorii trebuie trataþi întotdeauna cu

cel mai mare respect!“„Nimeni nu are voie sã înjoseascã un membru al

familiei, mai ales în faþa altor oameni.“Dacã luaþi drept model Constituþia Statelor Unite,

ºtiþi cã nu se intrã în detalii foarte amãnunþite, dar sevorbeºte despre drepturi, responsabilitãþi ºi valorile esen-þiale. Vã recomandãm sã începeþi cu un Motto al familieiºi, apoi, sã adãugaþi o Constituþie cu trei sau patrupuncte. Afiºaþi-o într-un loc vizibil, vorbiþi despre ea ºi,dupã ce aþi folosit-o o vreme, puteþi sã-i aduceþi ce„amendamente“ doriþi. Gândiþi-vã împreunã cu familiacare ar putea fi punctele acesteia, apoi vedeþi cum leputeþi reduce la trei sau patru. Aceastã acþiune va cere


participarea copiilor ºi e mult mai bine decât atuncicând pãrinþii dau un „decret de sus“.

Cum ajungeþi sã discutaþi despre aceste modalitãþide a defini o familie? Pentru început, impuneþi ideea detimp petrecut împreunã. Ea este simplã: iatã, estemomentul în care membrii familiei îºi împãrtãºesc întreei trãirile, vorbesc despre evenimentele importante alezilei, care îi preocupã ºi despre cele viitoare sau chiardespre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Deseori, momen-tul cel mai potrivit este cina sau o plimbare cu maºina.Mai întâi, se creioneazã regula de a-i asculta pe ceilalþiºi a auzi punctul de vedere al fiecãruia. Având în vedereprincipiile prezentate anterior, putem spune cã timpulpetrecut împreunã va da roade atunci când membriifamiliei ºtiu cã îºi pot împãrtãºi fãrã teamã sentimen-tele. Nu vor sã fie insultaþi, pedepsiþi sau ca ideile lor sãfie luate în derâdere. Dacã nu existã un sentiment desiguranþã ºi o tradiþie a împãrtãºirii ideilor ºi a senti-mentelor, va fi greu sã obþineþi participarea tuturor lacrearea unui Motto al familiei sau a unei Declaraþii deintenþie.

Ne mai putem împãrtãºi sentimentele ºi prin inter-mediul unui Cotidian al familiei. Acesta este un caiet cufoi volante, aºezat pe o masã, în care toatã lumea îºipoate nota gândurile, experienþele, întrebãrile, neliniºtile— tot ceea ce vor sã facã astfel cunoscut. Ceilalþi le potrãspunde. Desigur, un asemenea jurnal poate conþine ºidesene, precum ºi imagini decupate din ziare saureviste. O versiune mai structuratã este Jurnalul fami-liei. În acesta, vor fi notate în fiecare zi evenimentelesemnificative sau interesante care au trezit sentimenteputernice, pozitive sau negative. De asemenea, pãrinþiipot lãsa mesaje pentru copii, în care sã le aminteascãdespre temele pentru acasã, despre diversele sarcini ºi


întâlniri, iar copiii le pot reaminti pãrinþilor când ºi undetrebuie sã-i ducã în ziua aceea, pe cine trebuie sã mai iacu ei ºi care temã trebuie verificatã mai întâi, precum ºimotivele pentru care anumite sarcini nu vor fi în-deplinite. Unele familii folosesc pentru aceasta o tãbliþãde scris, pe care o ºterg azi pentru ca mâine s-o ia de lacapãt. Dar alþii vor prefera sã alcãtuiascã o istorie aevenimentelor în ordinea în care s-au petrecut acestea.

În fine, sunt familii care au un Calendar al familiei,care nu este altceva decât un calendar de hârtie saucreat pe calculator, structurat pe casete mari, unde potfi notate evenimentele viitoare ºi cele din trecut. Este ometodã bunã de a þine evidenþa zilelor de naºtere ºi aaltor aniversãri. Multe familii sunt de pãrere cã atuncicând revãd calendarele folosite de-a lungul anilor(meritã sã le pãstraþi!) simt cã regãsesc o comoarãpreþioasã — amintirile ºi istoria familiei.

Copiilor mei n-o sã le placã aceasta. Ce-i de fãcut?

Dintr-o sumedenie de motive, unii copii nu le uºu-reazã deloc sarcina pãrinþilor lor, care încearcã pentruprima oarã sã ducã la îndeplinire un asemenea scop.Câþiva dintre noi au trãit aceastã experienþã atunci cândau propus un timp petrecut împreunã. Ceilalþi fie n-auspus nimic, fie l-au luat în râs pe cel care a venit cupropunerea, au refuzat sã coopereze ori s-au înfuriat —n-a fost nici uºor, nici amuzant. El a insistat ºi nu i-a fostdeloc uºor, ci foarte greu ºi s-a temut sã nu adopte opoziþie defensivã, sã se înfurie sau sã uite totul. Per-severenþa este esenþialã; dacã pãrinþii nu cred învaloarea ei, nu pot obþine rezultate pe termen lung.


Existã mai multe metode de a evita un rãspuns sar-castic din partea copiilor. În primul rând, alegeþi mo-mentul cu atenþie. Nu-i luaþi prin surprindere. Aºteptaþiun moment în care familia se aflã împreunã. Unii pãrinþiau descoperit cã un moment potrivit pentru a începediscuþia despre un Motto al familiei, o Declaraþie deintenþie sau despre împãrtãºirea sentimentelor poate fiacela când se aflã împreunã la restaurant. Un astfel deloc va domoli negativismul ºi nimeni nu va putea sãfugã în camera lui. O altã metodã este folosirea unuimesaj prin e-mail. Mai ales în cazul adolescenþilor, acestmijloc de comunicare oferã ocazia de a purta conver-saþii surprinzãtor de interesante ºi raþionale, care suntdeseori mai eficiente decât o discuþie faþã în faþã.Lãsaþi-l pe copil sã comenteze ideea ºi, treptat, sã ajungãsã o punã în aplicare.

Cu adolescenþii ºi cu unii copii extrem de dificili,negocierea poate fi o metodã salutarã. Încheiaþi o înþele-gere prin care veþi consfinþi cã nu veþi încerca sã faceþiniciunul dintre lucrurile care îl pot supãra pe copil,dacã este dispus sã se angajeze într-o discuþie, apoiîmpãrtãºiþi-i ideile dvs. Sandra ºi Harry Choron, înlucrarea lor, Book of Lists for Kids, Houghton Mifflin,1995, oferã câteva exemple de lucruri pe care le facpãrinþii ºi care nu sunt pe placul copiilor. Iatã câtevaexemple incluse în listele lor ºi câteva incluse în listelenoastre, de la care promiteþi cã vã veþi abþine în cazul încare copiii dvs. sunt dispuºi sã încerce metodadiscuþiilor în familie, a jurnalelor ºi a calendarelor:

• Sã vã criticaþi copilul în faþa prietenilor lui.• Sã-i dezvãluiþi secretele personale în faþa celorlalþi

membri ai familiei.• Sã deschideþi corespondenþa copilului.


• Sã-i cereþi copilului sã facã un anumit lucru ca sãstaþi cu el.

• Sã fiþi în preajmã când vin în vizitã prietenii copi-lului sau sã fiþi prea „curios“.

• Sã uitaþi numele prietenilor copilului sau sã-iconfundaþi între ei.

• Sã încãlcaþi intimitatea copilului dvs. intrând încamera lui fãrã sã bateþi la uºã.

• Sã le puneþi prietenilor copilului multe întrebãripersonale (de exemplu, despre pãrinþii lor, slujbelesau posesiunile lor).

• Sã vã ignoraþi copilul când vin în vizitã prietenii dvs.• Sã întrebaþi aceleaºi lucruri legate de ºcoalã de mai

multe ori într-un rãstimp scurt.• Sã faceþi comentarii critice la adresa a ceea ce

ascultã copilul la radio.• Sã vã cicãliþi copilul cã trebuie sã doarmã mai mult

ºi în acelaºi timp sã-i spuneþi cã trebuie sã facã maimult pentru ºcoalã.

• Sã vã plângeþi în legãturã cu obiceiurile lui de amânca.

O metodã eficientã de a-i antrena pe adolescenþi înalcãtuirea unui Cotidian al familiei este sã mizaþi pecuriozitate. Spuneþi-le cã pot sã-l citeascã indiferent dacãºi ei contribuie sau nu. Folosiþi-l ca pe o metodã de aface reflecþii despre copilul dvs. sau de a-l lãuda. Treptat,începeþi sã puneþi întrebãri prin intermediul caietului.Am descoperit cã deseori curiozitatea este mai puternicãdecât rezistenþa. Nu fiþi surprins dacã veþi gãsi în caietrãspunsuri la întrebãrile dvs. — ºi nu spuneþi „ªtiam cãpânã la urmã o sã scrii în caiet“. Dacã faceþi astfel, efoarte probabil ca altã datã sã nu mai scrie.


Indiferent de metoda folositã, veþi vedea cã simþulumorului e de ajutor. Puþine lucruri sunt mai valoroaseîn educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã decât capa-citatea de a vedea partea luminoasã a lucrurilor. Cevamai târziu în acest capitol vã vom da câteva idei înlegãturã cu acest lucru. (Reþineþi, vã rog, cã în cazulcopiilor care sunt izolaþi de activitãþile familiei ºi poatechiar puþin porniþi împotriva pãrinþilor va fi nevoie demai multe eforturi specializate — vom vorbi despreacest subiect în Capitolul 8.)

Odatã ce am început sã construim un simþ al împãr-tãºirii sentimentelor, al preocupãrii faþã de ceilalþi ºi alrezolvãrii problemelor în familie, a sosit momentul sãdãm la ivealã harta!

Harta care vã ajutã sã deveniþi o familie afectuoasã, devotatã ºi capabilã

sã-ºi rezolve problemele

Ideea hãrþii îi aparþine lui Eliot Malomet, profesor,rabin ºi pãrinte. În cursul cãlãtoriei pe autostrada edu-caþiei bazatã pe inteligenþa emoþionalã, pãrinþii vorîntâlni unele semne de circulaþie. Dacã vor sã ajungã ladestinaþie, este bine sã le respecte. Iatã câteva dintre celemai importante semne pe care le veþi întâlni pe drum,precum ºi câteva sugestii referitoare la cãlãtorie.

Stop!

Cum le arãtãm copiilor cã ne pasã de ei? În modparadoxal, nu dându-le tot ceea ce-ºi doresc sau renun-þând în mod constant la propriile noastre nevoi ca sãfacem ceva pentru ei. Adevãrul este cã atunci cândpãrinþii nu le impun copiilor restricþii, aceºtia cred cã


pãrinþilor nu le pasã de ei. Deºi nu vor spune niciodatãacest lucru, copiii au nevoie ca adulþii sã le impunãanumite graniþe ºi reguli. Pãrinþii trebuie sã fie niºteadevãraþi adulþi, adicã sã-ºi asume responsabilitateapentru fericirea copiilor lor ºi sã ia decizii bazate peînþelepciunea, experienþele ºi valorile proprii. Oricepãrinte trebuie sã impunã anumite graniþe care nu suntnegociabile, mai ales atunci când copiii lor ajung laperioada adolescenþei ºi se confruntã cu decizii ceurmeazã sã aibã consecinþe foarte serioase.

Reduceþi viteza — curbã periculoasã!

A început ºcoala. Sunt teme de fãcut la trei materii. Sedau probe pentru echipele sportive. ªi, mai presus detoate, urmeazã o lucrare la matematicã. Este ziua buni-cului Lou ºi petrecerea lui Bubbe ºi a lui Zeide. Fiinþeleacelea care se târãsc pe pervazul ferestrei sunt furnici?Când lucrurile par sã te copleºeascã, trebuie sã înceti-neºti. A încerca sã faci mereu totul nu duce decât la stresºi harababurã. Nu mai rãmâne decât sã te întrebi la cemedic sau psihiatru sã mergi. Pãrinþii inteligenþi emo-þional ºtiu sã citeascã atât semnele propriilor sentimente,cât ºi pe cele ale copiilor lor. ªtiu cã atunci când îiaºteaptã niºte curbe periculoase, trebuie sã reducãviteza, sã mânuiascã volanul cu mare atenþie ºi sãpriveascã drept în faþã, þinând volanul cu ambele mâini.

Punct de informare

Sunt momente în care pãrinþii, pur ºi simplu, nu ºtiuce sã facã. Este un act inteligent emoþional sã lase deo-parte încãpãþânarea sau falsa mândrie ºi sã afle ce au defãcut. Probabil cã aveþi prieteni ale cãror idei, cel puþinîn anumite situaþii, vã vor fi utile. Poate una dintre


rudele dvs. cunoaºte o tehnicã sau douã care vã pot veniîn ajutor. Alte surse de informaþie sunt psihologii ºcolari,consilierii, lucrãtorii sociali ºi educatorii din domeniulsãnãtãþii. Pediatrii au foarte multã experienþã ºi cunoscsurse de referinþã. Existã reviste specializate ºi site-uripe Internet întreþinute de editorii acestora sau de altepersoane care, deseori, conþin informaþii utile desprerelaþiile cu copiii.

Bãrbaþii au reputaþia cã nu vor sã cearã indicaþiiatunci când se rãtãcesc ºi de multe ori, atât ei, cât ºisoþiile lor, dupã ce devin pãrinþi, au aceeaºi tendinþã.Opriþi-vã ºi cereþi informaþii!

Staþie de verificare

Aici vom aborda lucrurile puþin altfel decât vã aºtep-taþi. O staþie de verificare poate fi consideratã ca unmoment în care sã vedeþi ce este bine ºi ce este rãu, nudoar ca o ocazie de a scoate la ivealã problemele. Demulte ori, sub pretextul eficienþei, pãrinþii reflectã nerãb-darea societãþii de a identifica o problemã ºi de a orezolva. Pentru a deveni pãrinþi mai buni, putem sã nepunem urmãtoarele întrebãri: Când sunt copiii mei încea mai bunã formã? Când mã comport eu cel mai bineca pãrinte? Când se poartã copiii mei cel mai rãu? Cândmã port eu cel mai rãu ca pãrinte?

Dacã vã puneþi aceste întrebãri ºi vã concentraþipentru început asupra a ce este mai bine, examinãmacele stãri care în teoria inteligenþei emoþionale sunt de-numite „stãri de performanþã optimã“. Aceasta în-seamnã cã avem cu toþii momente când ne manifestãmla cel mai înalt nivel de inteligenþã, claritate în gândireºi concentrare în lucrurile pe care le facem. O asemeneastare poate fi greu de identificat; poate cã este mai simplu


sã identificãm momentele când suntem în cea maiproastã formã. De exemplu, când veniþi de la serviciu ºipãºiþi pragul casei, când vã treziþi prea devreme înweekend, când este foarte târziu ºi sunteþi obosit sauînainte de a citi mesajele primite prin e-mail, marcate caurgente. Uneori, pãrinþii se aflã în forma lor cea maibunã dimineaþa devreme ºi seara târziu.

Bineînþeles, acest lucru este valabil ºi pentru copii.Oare e drept sã-i „lovim“ cu programul adulþilor în celmai nepotrivit moment al zilei? Poate fi ceva bun înasta? Puþin probabil. Dacã ne respectãm ºi ne înþelegempropriile noastre momente favorabile ºi nefavorabile,precum ºi pe cele ale copiilor noºtri, le putem integra înconduita zilnicã a familiei, evitând astfel întreagaharababurã emoþionalã care nu ne este de niciun folos ºinici productivã. Asta înseamnã, oare, cã, uneori, trebuiesã aºteptãm ca sã spunem ce gândim? Da. Înseamnã cã,uneori, copiii vor trebui sã aºtepte înainte sã ne cearã ofavoare? Da. De asemenea, înseamnã cã vor fi momentemai bune sau mai proaste pentru discuþiile în familie ºipentru a ajunge în pragul unor hotãrâri importante.Acestea se vor schimba pe mãsurã ce familia sedezvoltã ºi activitãþile zilnice ale membrilor ei autendinþa sã se înlãnþuie sau, dimpotrivã, sã se separe.

Vã putem recomanda ºi metode de reglare avansate.Gândiþi-vã la punctele forte ale copiilor dvs. Unii dintreei nu au darul de a fi oratori. Dar se exprimã prinmuzicã, desen, picturã, interpretând un rol, improvizândceva cu jucãriile sau costumaþiile ori construind ceva.(Pãrinþii poate cã sunt familiarizaþi cu acest lucru dacãla ºcolile unde învaþã copiii lor s-au desfãºurat semi-narii de tipul „inteligenþele multiple“, bazate pe


lucrãrile lui Howard Gardner, psiholog la Harvard ºiscriitor.) Staþiile de verificare le oferã pãrinþilor ºansa dea afla cum sunt copiii lor, nu cum îºi doresc sau cumle-ar plãcea sã fie. Cu aceste informaþii, pãrinþii suntmai bine pregãtiþi pentru a depãºi curbele periculoase.Fiþi sigur de urmãtorul aspect: copiii dvs. au timp sã seimplice în activitãþi care le înalþã spiritul. Depinde depãrinþi sã se asigure cã atuurile copiilor lor nu suntirosite prin activitãþi ce îi solicitã în domenii pentru caremanifestã mai puþinã înclinaþie.

Acest subiect este suficient de important pentru ajustifica o listã scurtã cu exemple. Într-un cãmin, familiaa decis ca, atunci când intrã pe uºã, mama sã poarte oinscripþie pe care este notat „Atenþie la pãrinte“, pentrua-i avertiza pe copiii ei sã n-o bombardeze cu întrebãriºi cereri înainte sã apuce sã-ºi scoatã pantofii ºi sãverifice corespondenþa. Într-un alt cãmin, pe pereteledin faþa uºii de la intrare atârnã un carton pe care a fostlipitã imaginea unui semafor. Când copilul intrã pe uºã,el aºazã lumina roºie, galbenã sau verde, pentru camama ºi tata sã ºtie ce fel de zi a avut sau, cel puþin, sãafle dacã este pregãtit sã vorbeascã despre diverse lu-cruri. Semnificaþia culorilor roºu ºi verde este evidentã.Galben înseamnã cã sunt lucruri de discutat, darpãrinþii trebuie sã procedeze cu atenþie ºi sã fie oricândpregãtiþi sã se opreascã.

Un exemplu referitor la modul în care putem con-solida punctele forte ale celor mici îl poate reprezentaun copil care n-a fost niciodatã bun la matematicã, darcãruia îi place sã deseneze. Strategia tipicã a pãrinþilorar fi sã se asigure cã, înainte de orice, îºi face temele lamatematicã, mai ales înainte „sã uite“ sau sã se apucede altceva. Am descoperit cã este mult mai eficient unaranjament prin care intervalul de 10 sau 15 minute în


care copilul face exerciþii la matematicã sã fie urmat deo pauzã de 10 minute de desen sau muzicã. Alternareaactivitãþilor care implicã nepricepere ºi frustrare cu acti-vitãþile pentru care are înclinaþie pare sã aibã un efectpozitiv asupra copilului: el se va simþi mai puþin des-curajat ºi mai puþin frustrat, tendinþa de a evita sã-ºifacã temele ºi certurile pe marginea acestui lucru vorscãdea semnificativ, iar încrederea lui în sine va creºte.Veþi descoperi cã unii copii au nevoie de o pauzã de lascris pentru a rezolva jocuri matematice, iar pentru alþii,cuvintele încruciºate dupã trei probleme sau ecuaþiifãrã sfârºit sunt ca un baton de ciocolatã — sau cevaasemãnãtor.

Aceste strategii sunt deosebit de importante dacãunul sau mai mulþi copii au probleme cu învãþatul, odificultate emoþionalã sau de comportament, problemede ordin fizic, probleme de atenþie sau în alte domeniiîn care sunt mai slabi. Trebuie sã le oferim un echilibru,iar pentru aceasta trebuie sã ne asigurãm cã îºimanifestã ºi punctele forte în mod regulat.

Punct de taxare

Întreþinerea oricãrei gospodãrii ºi a oricãrei familiipresupune tot felul de sarcini ºi corvezi. Dintre acesteafac parte banii câºtigaþi pentru traiul de zi cu zi, curã-þenia, a face ordine, spãlatul rufelor, gãtitul, spãlatulvaselor, unele reparaþii casnice, vizitele la medic ºi lastomatolog, reciclarea ºi cãratul gunoiului, plantarea ºistropirea florilor, îngrijirea animalelor ºi plata facturilor.Acesta este „preþul“ vieþii de familie. Este ca o taxã pecare o plãtim pentru a trece podul de pe un mal pecelãlalt sau pentru a depãºi o barierã. Este preþul pe caretrebuie sã-l plãtim pentru a ajunge de unde suntem


acum acolo unde ne dorim sã fim. Dar aceste taxe aurolul lor. Ele permit întreþinerea drumului. Datoritã lorse petrec lucrurile pe care le aºteptãm. Acest mod de aprivi sarcinile gospodãreºti le permite membrilorfamiliei sã participe cu toþii la îndeplinirea lor, fãrã aconsidera toate acestea o corvoadã. În acest fel neaducem contribuþia la bunãstarea familiei noastre. Cutoþii facem tot felul de lucruri folositoare ºi fiecaredintre ele este important; pentru a fi o familie, avemnevoie ca totul sã fie dus la capãt. Iar dacã trebuie sãfacem munca altora, asta ne lasã mai puþin timp pentrupropriile noastre treburi ºi familiei îi va fi mai greu sã-ºiatingã þinta. Taxa plãtitã nu trebuie perceputã ca o pena-lizare, ci ca o necesitate. Ea ne ajutã sã ajungem acolounde ne dorim.

Cedeazã trecerea

Devine din ce în ce mai greu sã þinem o evidenþã a totceea ce fac copiii noºtri. Chiar dacã ºcolile dispun depoºtã electronicã vocalã ºi de sisteme de comunicare princare profesorii le lasã pãrinþilor mesaje ce conþin sar-cinile copiilor, precum ºi viitoarele evenimente de laºcoalã, pentru mulþi pãrinþi este greu sã afle ce pot sauce trebuie sã facã, de fapt, copiii lor. Sã redacteze unraport de cinci pagini sau unul de patru? Trebuie sãverifice toate problemele de matematicã ºi sã le arate ceau fãcut? E vreo problemã dacã o lucrare de laborator nueste scrisã atât de clar pe cât ºi-ar dori pãrinþii? Existãvreun profesor care nu are nimic împotriva temelorscrise pe foi rupte dintr-un caiet cu spiralã? De ce a douaparte a capitolului nu este inclusã în test?

Când pãrinþii nu sunt siguri de un anumit lucru, efoarte bine sã foloseascã semnul „Cedeazã trecerea“.Aceasta înseamnã sã îi sugeraþi copilului dvs. ce sã facã,


dar cu atenþie. Nu aveþi motive sã le spuneþi sã seopreascã. În situaþia datã, nu este nevoie. Aºadar, cedaþispuselor lor. Acest fapt clãdeºte un sentiment de în-credere. De asemenea, va fi un lucru mai puþin de supra-vegheat. De exemplu, în legãturã cu ºcoala, de-a lungultimpului, din conversaþiile pe care le veþi avea cu per-sonalul din învãþãmânt, puteþi afla dacã sunteþi lacurent cu tot ceea ce se petrece sau ceea ce ar trebui sãse întâmple. În aceastã lume a vitezei, pãrinþii trebuie sã„cedeze“ mai des — dar sã nu ia niciodatã mâna de pevolan, piciorul de pe frânã ºi sã nu-ºi dezlipeascã ochiide pe geam.

Intersecþie

Orice familie are nevoie de un timp pe care sã-l dediceodihnei. Aceastã necesitate se reflectã în numeroasetradiþii religioase ºi spirituale. În unele religii, vinerea,sâmbãta ºi duminica sunt zile „sacre“. Acestea suntocazii de a ne îndepãrta de rutina zilnicã ºi de a nepetrece timpul în sânul familiei, sãrbãtorind credinþa încare ne-am nãscut. Acest concept integreazã ºi inteli-genþa emoþionalã. Membrii familiei trebuie sã pãstrezeun simþ al empatiei ºi al perspectivei celorlalþi. Nu vremsã lãsãm sã treacã prea mult timp fãrã sã ºtim ce facceilalþi, ce simt despre ceea ce se petrece în viaþa lor, ceprobleme, termene, proiecte au ºi ce scopuri pozitiveºi-au propus. Semnul „intersecþie“ trebuie folosit depãrinþi atunci când simt cã familia se împrãºtie ºi oapucã în mai multe direcþii — indiferent dacã se în-depãrteazã sau se apropie unii de ceilalþi. Trebuie sã neoprim la colþ, sã comunicãm între noi, sã reflectãm, sãfacem planuri ºi apoi sã trecem la acþiune, cu un simþmai clar al ordinii ºi ºtiind spre ce se îndreaptã ceilalþimembri ai familiei. În acest fel, e mai puþin probabil sã-i


pierdem din vedere pe cei pe care îi iubim — sau sã neciocnim de ei. Cum fac pãrinþii acest lucru? Stabilind unmoment potrivit pentru a opri la intersecþie. Miercureaviitoare luãm cina împreunã. Nimeni nu merge la vreoaltã întâlnire. Dacã aveþi o întâlnire, vã duceþi maitârziu. Dacã aveþi teme de fãcut, pregãtiþi-vã sã leîncepeþi dupã aceea. Multor familii le este greu sã facãaceasta în mod regulat. Strãduiþi-vã sã vã faceþi unprogram ºi aveþi grijã sã nu treacã mai mult de douãsãptãmâni fãrã a avea loc aceastã întâlnire. (Pãrinþii carecãlãtoresc pot cel puþin sã dea un telefon cu asemeneaocazii; în prezent, telefoanele mobile sunt la îndemânaoricui. Dacã sunteþi o ciberfamilie, probabil cã puteþipãstra legãtura prin Internet.)

Vedere de ansamblu

Un aspect al educaþiei bazate pe inteligenþa emo-þionalã îl reprezintã faptul cã este necesar sã înþelegemcã membrii familiei trebuie sã iasã din când în când dinrutina zilnicã ºi sã se bucure de frumuseþea lumii dinjur. Nu reprezintã aceasta o vedere de ansamblu? Esteacel loc de pe marginea drumului creat pentru un scurtpopas ca sã admirãm peisajul? Cãlãtorii agitaþi de pesuperautostrada pãrinteascã ar face bine sã se opreascão clipã pentru a aprecia lucrurile pe lângã care trecemcu toþii, adesea în grabã, fãrã sã le luãm în seamã. Priviþicerul noaptea. Examinaþi cu atenþie tablourile din casadvs. ºi bucuraþi-vã din nou de ele. Faceþi acelaºi lucrucu pozele din albume, cu cele strânse în cutiile de pan-tofi sau cu vechile casete video de familie. Plimbaþi-vãîn jurul casei ºi observaþi ceea ce n-aþi mai vãzut înaintesau în ultima vreme. Chiar ºi în oraº sunt plante care sezbat sã iasã la luminã prin crãpãturile asfaltului, flori ºicopaci care aºteaptã sã fie observaþi, porumbei ce nu


vor sã-ºi ia zborul, deoarece simt cã trotuarul este la felde bine al lor, ca ºi al dvs. În suburbii sau în zonelerurale, sunteþi înconjurat de mai multã frumuseþe, darasta nu înseamnã cã v-aþi fãcut timp sã vã bucuraþi deea, sã o priviþi cu surprindere, sã-i permiteþi sã vã ajute,pe dvs. ºi pe familia dvs., sã ajungeþi la mai multãarmonie, recunoscând faptul cã nimic nu este aºa cumpare a fi, cã în jurul nostru existã minuni care aºteaptãsã fie descoperite ºi cã avem foarte mult de pierdutatunci când nu ne oprim din goana vieþii pentru a neforma o imagine mai clarã asupra locului unde ne aflãmºi a ceea ce facem.

Urmãtorul punct de revizie este la peste 2 000 km distanþã

Poate cã exagerãm puþin. Dar aceste semne ne cer sãverificãm rezervorul de combustibil al maºinii.Rezervorul familiei este constituit de valorile ºi regulileei, aºa cã trebuie sã ne mai oprim din când în când ca sãverificãm Mottoul familiei, Declaraþia de intenþii sauConstituþia. Funcþioneazã în continuare? Au nevoie depuþin ulei? Sunt piese care trebuie înlocuite? Este cumvanevoie de reparaþii mai serioase? E mai bine sã aflaþiacum decât în mijlocul pustiului. Revizia este o idee lafel de bunã în cazul familiilor, ca ºi al maºinilor. Indi-ferent dacã indicatoarele de la maºinã vã dau de ºtire cãe timpul sã vã opriþi, dacã vi se pare cã maºina nu mergebine sau ºtiþi cã este momentul unei revizii tehnice,verificaþi ceea ce trebuie ºi faceþi schimbãrile necesare.Dupã verificare, familia dvs. poate sã meargã mai de-parte, iar cãlãtoria va decurge mai lin.


Cum sã descreþiþi frunþile membrilor familiei

Ce credeþi despre râs? Îl consideraþi un semn defrivolitate, de lipsã de serioziate, poate chiar o lipsã derespect? Poate cã, în unele situaþii, chiar aºa este. Darcredem cã râsul lipseºte din viaþa prea multor oameni ºieste singurul lucru care poate conduce, într-adevãr, laun mediu creativ, care ne permite sã rezolvãm pro-blemele.

Potrivit lui Edward Dunkelblau, preºedintele Aso-ciaþiei Americane de Umor Terapeutic, cercetãrile auarãtat cã, în medie, copiii râd de peste 200 de ori pe zi.Adulþii râd cam de 15 ori pe zi. Ce s-a întâmplat încelelalte 185 de ocazii? Ce pierdere imensã! Membriifamiliilor care se distreazã împreunã se pot bucura decompania celorlalþi, pot sã vinã cu idei care, poate, nusunt viabile sau foarte bine elaborate, pot face greºelifãrã sã le fie teamã cã vor fi ridiculizaþi — ºi, chiar dacãmã credeþi sau nu, aceºti oameni sunt mai sãnãtoºi. Oatmosferã destinsã ne face viaþa mai seninã.

Faceþi testul urmãtor, care a fost publicat în The FreeSpirit Newsletter: News and Views on Growing Up (vol. 4,nr. 3, ianuarie-februarie 1991):

Citiþi cu voce tare urmãtorul paragraf:

Ha ha ha ha ha ha ha. Hi hi hi hi hi. Hã-hã-hã. Ha haha hi hi hi hi. He he he hã hã hã hi hi ha ha hi hi. Ho hoho ho ho ho ho. Hã hã. Hi hi hi he he he ha ha ha. Haha ha ho ho ho hi hi hi. Ha ha. Ha!

Aþi început sã râdeþi? Sau poate numai sã zâmbiþipuþin? Poate doriþi sã mai exersaþi, ca sã meargã maibine. Iatã o adaptare care ne place:


Hã hã hã hã hã! Ho ho ho ha ho. Hu hu hu he he he.Ha ha hi hi ha ha. He he he hi hi hi hhe he he hi hi hi.Ha ha ha ha ha hî hî hî hî hî. Hu hu ha ha hi. Hu ha!

E mai bine? Dvs. ºi familia dvs. puteþi sã încercaþi, perând, sã vedeþi cine se descurcã mai bine! Dar de ce amîncerca aºa ceva? Atunci când râdem, în corpul nostruse întâmplã lucruri extraordinare. Inima începe sã batãmai repede, sistemul imunitar este activat, se produchormoni care ne ajutã sã fim mai activi, iar creierul pri-meºte mai mult oxigen. Muºchii se relaxeazã ºi sistemuldigestiv începe sã funcþioneze mai bine. Hi hi hi!

Aceasta duce la alte stãri benefice. Nivelul de stresscade. Atmosfera devine mai destinsã. Avem libertateasã fim mai creativi ºi sã ne lãrgim perspectiva asupralucrurilor; devenim mai capabili sã fim empatici;suntem mai puþin ostili ºi ne creºte capacitatea de a luadecizii bune ºi de a rezolva conflicte. Nu este un mira-col; ci educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã: sã necunoaºtem atât propria noastrã structurã biologicã,emoþionalã ºi intelectualã, cât ºi pe cea a copiilor noºtriºi sã ne folosim de aceastã cunoaºtere, sã nu mergemîmpotriva ei sau sã o ignorãm.

Haideþi sã vedem în continuare dacã ne putem sporicu câteva procente simþul umorului.

Urmãriþi glumele bune (ºi chiar pe cele mai puþinbune). Iatã trei tipuri de glume, adaptate dupã Free Spirit:

MAMA: Keesha, nu fi egoist. Lasã-l ºi pe fratele tãu sãmeargã cu bicicleta.

KEESHA: Dar îl las, mami. Eu cobor cu ea de pe deal ºi elurcã.

ELEVUL: Am probleme cu acest test. Sufãr de amnezie.PROFESORUL: De când þi se întâmplã asta?ELEVUL: De când ce?


LEO: Mami, am luat zece la douã materii.MAMA: Da? La ce?LEO: Patru la istorie ºi ºase la matematicã.

Copiilor le plac glumele ce le stârnesc imaginaþia ºicare se folosesc într-un fel nou de lucrurile familiare,cum ar fi culori, plante, animale, obiecte sau pãrþi alecorpului.

Ce culoare poþi sã mãnânci?Roºie.

Ce întrebare poþi sã bei?Ceai.

Ce parte a corpului face fructe?Pãrul.

Ce are spate ºi patru picioare, dar n-are corp?Scaunul.

Ce poþi avea într-un buzunar gol?O gaurã.

Glumele care conþin paradoxuri ºi aduc pe scenã ani-male ºi obiecte neînsufleþite capteazã imaginaþia multorelevi din ciclul gimnazial. Iatã o glumã simpaticã:

Proprietarul unei staþii de benzinã avea o pisicã.Într-o zi, pe când umplea rezervorul unui client, a scãpatpuþinã benzinã în laptele pisicii. Pisica a bãut tot lapteleºi a început sã alerge ca nebuna prin garaj, apoi s-a opritbrusc ºi a cãzut. Clientul întrebã: „Ce-i cu pisica, amurit?“ „Nu“, rãspunse proprietarul garajului, „cred cãa rãmas fãrã benzinã.“


O altã formã de umor presupune o perspectivã nouãasupra unui lucru familiar. În acest caz, Patty Wootenne oferã un nou punct de vedere asupra cãrþilor. Glumava fi gustatã de adolescenþii de toate vârstele, mai alesde cei pasionaþi de calculatoare.

Prezentarea noului Complex Automat de Redare a Textelor (CARTE)

CARTEA este o adevãratã revoluþie în tehnologie: fãrãcabluri, fãrã circuite electrice, fãrã baterii. Nu are nevoiede conectare sau de butoane. Este atât de simplu de folosit,încât o poate manevra ºi un copil. Compactã ºi portabilã,poate fi folositã oriunde — chiar ºi când stai într-un foto-liu lângã foc — totuºi este suficient de puternicã pentru astoca tot atâtea informaþii cât un CD-ROM. Iatã cum func-þioneazã:

CARTEA este alcãtuitã dintr-o serie de foi numerotate sec-venþial, realizate din lemn presat, material cunoscut ºi subnumele de hârtie (reciclabil), iar fiecare dintre aceste foipoate conþine mii de biþi de informaþie.

Paginile sunt legate la un loc cu ajutorul unui dispozitivspecial care pãstreazã foile în ordinea corectã. Tehnologiahârtiei opace (THO) le permite fabricanþilor sã foloseascãambele feþe ale foii, ceea ce dubleazã densitatea informa-þiilor ºi reduce costurile. Experþii studiazã noi metode demãrire a densitãþii informaþiei; pentru moment, dispozi-tivele numite CÃRÞI, care conþin mai multe informaþii, au,pur ºi simplu, mai multe pagini.

Fiecare paginã este scanatã optic, informaþiile fiind înre-gistrate direct în creierul omenesc. Parcurgerea informa-þiilor se realizeazã digital — este suficientã o miºcare adegetului pentru a trece la pagina urmãtoare. CARTEApoate fi folositã în orice moment prin simpla sa deschidere.


CARTEA nu se blocheazã niciodatã ºi nu necesitã re-pornirea, deºi, la fel ca alte dispozitive de afiºare, poatedeveni inutilizabilã dacã o scãpaþi peste bord. Facilitatea„navigãrii“ vã permite sã vã deplasaþi instantaneu la oricefoaie, dar ºi sã mergeþi înainte sau înapoi. Multe dispo-zitive sunt prevãzute cu o facilitate numitã „index“, careindicã locaþia exactã a unei informaþii selectate, pentru a ogãsi instantaneu.

Un accesoriu opþional, „semnul de carte“, vã permite sãdeschideþi dispozitivul exact acolo unde aþi rãmas în sesi-unea precedentã, chiar dacã acesta a fost închis.

Semnele de carte respectã standardele universale de design;prin urmare, acelaºi semn de carte poate fi folosit însisteme CARTE provenite de la diverºi fabricanþi. ªi, invers,pentru acelaºi dispozitiv CARTE pot fi folosite mai multesemne de carte dacã utilizatorul doreºte sã stocheze simul-tan mai multe informaþii. Numãrul lor este limitat doar denumãrul de pagini al dispozitivului. De asemenea, puteþiface însemnãri personale lângã informaþiile tip text cuajutorul unui instrument de programare opþional, numitCREION (Circuit Realimentabil Elementar de ImprimareOpþionalã a Notiþelor).

Portabil, durabil ºi la un preþ rezonabil, sistemul CARTEeste considerat ca precursor al unei noi tendinþe de a petrecetimpul liber. De asemenea, exercitã o atracþie atât de mare,încât mii de creatori de informaþii sunt dedicaþi deja acesteiplatforme ºi investitorii continuã sã vinã. Ne aºteptãmfoarte curând la o adevãratã avalanºã de titluri noi.

Umorul destinat tinerilor pe cale sã depãºeascã praguladolescenþei este mai greu de caracterizat. Dar un lucrucare le aduce întotdeauna zâmbetul pe buze — chiardacã este însoþit de comentarii — îl reprezintã jocurilede cuvinte, în special cele pline de sarcasm.


„George se întâlneºte pe stradã cu prietenul lui, Mike,ºi-i spune:

— Vii cu mine la sãrbãtoarea trabucului?— Vin, dar ce-i asta?— Mai þii minte cã voiam sã mã las de fumat?

Nevastã-mea mi-a sugerat ca, ori de câte ori am chef deun trabuc, sã iau o acadea.

— ªi aºa ai fãcut?— Da! ªi tocmai de-asta vreau sã fac cinste. Crede-mã,

am încercat, dar ideea cu acadeaua n-a mers. De fiecaredatã când simþeam nevoia sã fumez, îmi cumpãram oacadea. Dar ºtii ceva? Nu reuºeam s-o aprind cu nici unchip!“

„Doi tipi, Pete ºi Dave, lucrau pe o schelã. Tocmaitrecea pe acolo un om care cãuta numere noi pentruspectacole de varietãþi. Ajuns chiar la baza schelei, îlvede deodatã pe Pete cã face un triplu salt, urmat de unsalt înapoi, încã un dublu salt ºi, apoi, aterizeazã înpicioare.

Omul, entuziasmat de ceea ce vãzuse, se duce la Peteºi-l întreabã:

— Vrei sã vii sã faci asta în spectacolul meu?— Da, de ce nu?— ªi cât ceri?— 1 000 de dolari.— 1 000 de dolari???— Da. 500 pentru mine ºi 500 pentru Dave, care mi-a

dat cu ciocanul peste picior.“

„Fred ºi Steve se hotãrãsc sã iasã la pescuit. Închi-riazã o barcã, se duc undeva pe lac, stau toatã ziua ºiprind o grãmadã de peºti, care muºcau momeala într-o


veselie. Când soseºte momentul sã se întoarcã acasã,Fred spune:

— ªtii ceva, Steve? Aici am avut noroc. Ce-ar fi sãînsemnãm cumva locul, ca sã mai venim ºi altã datã?

— Ai dreptate. Cum sã facem?Cei doi se gândesc ºi, pânã la urmã, fac un X mare pe

fundul bãrcii, apoi o iau spre mal. La doar câþiva metride ponton, Steve spune pe un ton îngrijorat:

— Mãi Fred, nu ºtiu dacã e bine. Ce facem dacã nuluãm aceeaºi barcã?“

Care este scopul acestor glume? În primul rând,poate cã unele or sã vã amuze. În al doilea rând, elecreeazã o atmosferã mai destinsã în familie. Se spune cãumorul — chiar dacã rãmâne la stadiul de încercare —este o parte valoroasã în relaþiile dintre oameni ºicontribuie la sãnãtatea familiei.

Iatã alte câteva moduri de a înveseli sala de clasã saucamera în care copiii îºi fac temele:

• Aºezaþi în casã un panou pentru benzi desenate ºicaricaturi având ca tematicã ºcoala. Poate luaþiunul chiar de la ºcoalã.

• Decupaþi poze din revistele de benzi desenate ºialcãtuiþi dvs. textele. Aceasta poate fi o activitatedesfãºuratã în familie sau la ºcoalã.

• Pentru evenimentele curente, decupaþi poze subcare vã puteþi scrie propriile dvs. citate.

• Organizaþi un colþ umoristic acasã sau la ºcoalã.Folosiþi poze, cãrþi sau orice alt lucru amuzant.

• Faceþi o pauzã de râs. Aceasta poate fi de marefolos când copiii se luptã din greu cu temele. Benzidesenate scurte, segmente de benzi audio sauvideo, paragrafe din cãrþi sau reviste umoristice —


toate acestea pot aduce o schimbare imensã. Estegreu, frustrant ºi ineficient sã stai acolo ºi sã „testrãduieºti“ când chiar nu merge. Umorul deschidenoi perspective. Nu e o pierdere de timp!

Umorul nu este acelaºi pentru copiii de toatevârstele. Dupã ce am trecut în revistã câteva exemple,meritã sã urmãrim felul în care este perceput umorulde-a lungul anilor. Înainte de a merge la ºcoalã, glumelesunt legate de joacã ºi de activitatea fizicã. De multe ori,„a te purta prosteºte“ provoacã un râs copios atât înrândul copiilor, cât ºi al adulþilor care îi privesc. Deasemenea, copiilor le place sã-i vadã pe adulþi cã sepoartã caraghios, cã fac lucruri neaºteptate sau cãexagereazã. Ed Dunkelblau îi încurajeazã pe pãrinþi sãfoloseascã diverse costumaþii — pãlãrii caraghioase,lucruri purtate de-a-ndoaselea, cravate fãrã cãmaºã,ochelari puºi peste o mascã sau o pãlãrie — dacã vorsã-ºi audã copiii râzând în hohote. În plus, fiþi pregãtitsã repetaþi. Copiii nu se vor opri din râs pânã când nudaþi jos o furculiþã de pe masã de 10 sau 12 ori.

Când încep sã meargã la grãdiniþã, copiilor le placesã foloseascã alte nume pentru obiecte, cuvinte „tabu“ºi sã nãscoceascã vorbe fãrã sens sau rime ciudate. Leplac cãrþile dr. Seuss, pentru cã tocmai asta fac. „Vulpeaîn ºosete“ sau „Pisoiul cu pãlãrie“ se încadreazã în acestmodel. La ºcoala primarã, devin populare ghicitorile ºibancurile — în special cele de genul „Cioc-cioc! —Cine-i acolo?“ Mai târziu, umorul acesta „copilãresc“începe sã disparã. Copiilor le place în continuare sã seprosteascã, dar îºi fac probleme cã acest lucru n-ar fi„marfã“. Umorul se regãseºte mai mult în povestiri ºi înglume fãcute pe socoteala altora; ele sunt folosite decopii pentru a putea sã-ºi dea seama cine sunt sau nusunt, cine este ca ei ºi cine nu. La aceastã vârstã, a gãsi


defecte la ceilalþi devine o preocupare majorã, iar culturanoastrã încurajeazã acest lucru prin intermediul filme-lor ºi al reclamelor. Copiii trebuie sã ia contact cu diverseforme de umor. Bill Cosby ºi unii dintre comicii maivechi, cum ar fi Lucille Ball, Sid Caesar, Dick van Dykeºi Groucho Marx, au mare succes în rândul copiilor, maiales prin spectacolele televizate. Poate veþi fi surprins sãaflaþi câþi adolescenþi în devenire încã mai aruncãpriviri furiºe la reluarea de la Happy Days sau MuppetShow! De asemenea, pãrinþii trebuie sã ºtie cã, pe mãsurãce copiii încep sã aibã mai multã încredere în ei ºi sã sesimtã mai acceptaþi, glumele pe socoteala celorlalþi vorscãdea ca numãr, deºi, având în vedere cultura noastrã,nu ne putem aºtepta sã disparã în întregime.

Pauzele umoristice în familie: vitamine pentru acþiuni pozitive

Gândiþi-vã la lucrurile pe care le faceþi ºi care vã aduczâmbetul pe buze sau vã oferã un sentiment de cãldurãºi de mulþumire. De exemplu, sã ascultaþi muzicã, sãcitiþi, sã vã uitaþi la un film vechi, sã ascultaþi emisiuneapreferatã la radio, sã priviþi vechi fotografii de familie, sãstaþi pe scaunul preferat, sã reflectaþi la unele lucruri, sãîndepliniþi anumite ritualuri religioase sau spirituale orisã priviþi noaptea cerul înstelat. Apoi gândiþi-vã cât timpdedicaþi, de obicei, acestor lucruri, pe zi sau pe sãptã-mânã. Veþi descoperi, probabil, cã, oricum, mai puþindecât v-aþi imaginat.

Ca sã vã pãstraþi optimismul, încercaþi sã faceþi înfiecare zi unele lucruri care vã aduc buna dispoziþie,chiar dacã numai pentru scurtã vreme — ºi, dacã nu leputeþi face zilnic, încercaþi, cel puþin, sã le faceþi maides. Aceste mici „pauze umoristice“ acþioneazã ca niºte


vitamine puternice, care vã stimuleazã ºi vã susþincapacitatea de a rãspunde pozitiv la diversele provocãriale vieþii, inclusiv educarea copiilor. Pe mãsurã ce copiiitrec prin acest fel de experienþe, pe care ºi dumnea-voastrã le trãiþi împreunã cu familia, e posibil sã desco-periþi cã oamenii devin mai toleranþi unii faþã de alþii,acceptã mai uºor dezamãgirile ºi capãtã mai multãîncredere unii în ceilalþi. Un numãr din ce în ce maimare de cercetãtori studiazã binefacerile unei atitudinioptimiste ºi ale unei vieþi din care nu lipsesc dozeleregulate de umor ºi de fericire. Cei care au scris cãrþipentru publicul larg estimeazã cã pauzele umoristicefrecvente estimeazã doar momentele, destul de rare, defericire intensã.

Iatã câteva sugestii.Gãsiþi-vã timp sã urmãriþi împreunã lucruri amu-

zante, care vor aduce bunã dispoziþie tuturor. Din ne-fericire pentru unii, aceastã delectare poate fi gãsitã în„filmele clasice“, ºi nu în cele care ruleazã în ziua de azi.Bill Cosby este un comic extraordinar pentru viaþa defamilie. Primele sale înregistrãri (da, a trãit în era devinilin) ºi casetele video cu The Bill Cosby Show suntemisiuni clasice. Televiziunile ºi staþiile de difuzare princablu transmit reluãri cu Dick Van Dyke, Mary TylerMoore ºi The Munsters.

Notaþi trei lucruri care s-au întâmplat astãzi ºi v-aufãcut sã vã simþiþi bine. Pot fi lucruri mãrunte: razelesoarelui, aþi vãzut un fluture, aþi primit un compliment,aþi fãcut parte dintr-o echipã câºtigãtoare. Faceþi asta dedouã sau de trei ori pe sãptãmânã. Scrieþi în Jurnalulfamiliei ºi puteþi fi sigur cã toatã lumea va citi. Nu luaþiîn seamã ce spun alþii. Conteazã faptul cã s-au simþitbine — desigur, dacã nu este vorba de ceva ilegal sauprimejdios.


O asemenea listã este foarte valoroasã, pentru cãpoate fi pusã la dispoziþia celorlalþi ºi o puteþi revedeamai târziu. Când cineva este deprimat, poate gãsi în eao ocazie de a se înveseli. De asemenea, ne transmite ideeasubtilã cã putem contribui personal la cel puþin o partedin fericirea noastrã ºi cã nu suntem condamnaþi ladisperare.

Încercaþi ºi alte lucruri care fac apel la umor.

O cutie cu îmbrãþiºãri

Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã poate luamulte forme! De fapt, puteþi sã vã amuzaþi de ziuaSfântului Valentin, sau taþii pot pune la cale, împreunãcu copiii, un cadou extraordinar de Ziua femeii, care vaputea fi pãstrat o viaþã întreagã. (Mamelor, ºi voi puteþiface asta pentru taþi, dar cum mamele au, de obicei, osumedenie de idei grozave referitoare la cadouri, iartaþii nu se supãrã niciodatã dacã îi ajutã cineva în acestsens, vã rugãm sã le lãsaþi lor ideea asta, bine?)

Cãutaþi un suport cum sunt cele pentru cãrþile devizitã, puneþi în el niºte cartonaºe pe care aþi scris înjoacã mesaje care îi dau dreptul persoanei care alegecartonaºul la un anumit numãr de îmbrãþiºãri, în dife-rite circumstanþe. De ce îmbrãþiºãri? Pentru cã acestemanifestãri de iubire întãresc legãturile dintre membriiunei familii. Ele sunt un mod sigur de a împãrtãºi senti-mente cãlduroase ºi exprimã fãrã cuvinte inteligenþaemoþionalã. Iatã câteva exemple de cartonaºe cu îm-brãþiºãri:

O îmbrãþiºare ºi o prãjiturã (mai întâi îmbrãþiºarea, apoimâncaþi împreunã din prãjitura preferatã)

O îmbrãþiºare pentru mama


O îmbrãþiºare pentru tataO îmbrãþiºare pentru copil (poate fi vorba ºi despre doi

fraþi)O îmbrãþiºare-sendviº (din partea a douã persoane)O îmbrãþiºare dublu-sendviº (persoana care primeºte

îmbrãþiºarea stã în mijloc, iar ceilalþi se strâng înjurul sãu ca sã o îmbrãþiºeze)

O îmbrãþiºare în ritm de dans (ca în dansul numit„bump“ — dupã ce îmbrãþiºaþi persoana, îi daþi câteun „ghiont“ cu ºoldul atât în partea dreaptã, cât ºi înpartea stângã)

O îmbrãþiºare ºi o melodie (în timpul îmbrãþiºãrii, per-soana îngânã un cântec)

O îmbrãþiºare ºi un imnO îmbrãþiºare ºi o rugãciune (sau o binecuvântare, sau

o altã vorbã ori urare pozitivã)O îmbrãþiºare dublãO îmbrãþiºare triplãO îmbrãþiºare ºi o sãriturã (sãriþi în sus amândoi în

timpul îmbrãþiºãrii)O îmbrãþiºare mai lungãO îmbrãþiºare mai scurtãO îmbrãþiºare ºezândO îmbrãþiºare în care nu foloseºti braþeleO îmbrãþiºare în care nu îl atingi, dar te apropii cât poþi

de mult de cel de lângã tineO îmbrãþiºare în care deschizi larg braþeleO îmbrãþiºare discretãO îmbrãþiºare zgomotoasãO îmbrãþiºare ieºitã din comun (folosiþi-vã imaginaþia)O îmbrãþiºare în timpul cãreia scoateþi un bâzâitO îmbrãþiºare ºi o gustare (dupã îmbrãþiºare, faceþi

pentru persoana respectivã ori savuraþi împreunã ocanã cu cafea, cu ceai sau cu ciocolatã fierbinte, cucidru de mere sau cu lapte cald)

O îmbrãþiºare aºa cum vrei tuCâteva îmbrãþiºãri aºa cum vrei tu


Cred cã aþi înþeles. Folosiþi aceste sugestii, veniþi cupropriile dvs. idei ºi, din când în când, mai schimbaþicâte ceva, astfel încât totul sã rãmânã proaspãt. Dacãeste oferitã în dar, cutia cu îmbrãþiºãri poate fi decoratãcu ajutorul unor carioci, acuarele, abþibilduri — ceva carenu se ºterge. (Dacã vã iubiþi mama, nu puneþi sclipici.)Pãrinþi, cutia cu îmbrãþiºãri poate fi folositã chiar ºi înlipsa copiilor. Nu ne asumãm responsabilitatea pentruconsecinþe, dar dacã roadele încep sã aparã, puteþi aveaîncredere în noi!

Ce-ar face sau ce-ar spune un erou?

Când copilul dvs. „se blocheazã“ ºi nu reuºeºte sãgãseascã cheia unei probleme — legatã de ºcoalã sau derelaþiile cu ceilalþi — îi puteþi arãta cã vã pasã de elîntrebându-l cum ar proceda un personaj din cãrþi, de latelevizor sau din filme. Din când în când, încercaþi sãalegeþi un personaj comic. Gândiþi-vã la diverselecomedii sau emisiuni distractive pe care le urmãresccopiii. Iatã câteva personaje care ar putea fi date caexemplu:

Ce ar fi fãcut Harry Potter? Dar Luke Skywalker?Ioda? Obi Wan Kenobi? Tarzan? Sindbad Marinarul?…Suntem siguri cã puteþi adãuga pe listã multe altenume, în funcþie de locul unde trãiþi ºi de preferinþeledvs. ºi ale copiilor.

Bineînþeles, este bine ca, din când în când, atunci cândle faceþi educaþie copiilor, sã vã comportaþi ca ºi cum einu ar cunoaºte anumite personaje, dar va fi mai eficientdacã recurgeþi la ceea ce ºtiu. De exemplu, puteþi legaîntrebãrile dvs. de cãrþile pe care le citesc la ºcoalã saude personalitãþi din istoria ºtiinþei.


Alte idei

Acompaniaþi treburile casnice cu muzicã

Cãutaþi piese muzicale al cãror ritm sã se preteze laanumite activitãþi casnice. Lãsaþi-i pe copii sã aleagãmelodiile sau alegeþi-le împreunã. Gãsiþi muzica potri-vitã pentru paºii pe care-i faceþi atunci când aspiraþipraful, muzicã pentru dus gunoiul, muzicã pentrustrâns aºternuturile, muzicã pentru strânsul mesei ºiaºa mai departe. Diversele tonuri muzicale îi semna-leazã copilului cã este momentul sã facã o anumitãtreabã — ºi reprezintã ceva mult mai plãcut ºi maieficient decât cicãleala obiºnuitã sau alte sisteme deconvingere. Este bine dacã adulþii sunt primii care facaceºti paºi, în ritmul muzicii, atunci când se îndelet-nicesc cu anumite treburi gospodãreºti. Nu vã sfiiþi sãcântaþi, sã dansaþi atunci când munciþi!

Puneþi suflet în tot ceea ce faceþi

Iatã câteva exemple:

Dragã Billy,Ieri mi-a fost dor de tine. Eram atât de plin ºi speram

sã mã duci afarã, ca sã fiu golit, sã-mi recapãt liberta-tatea, dar asta nu s-a întâmplat. De patru zile, în inte-riorul meu zace gunoiul familiei. Aº minþi dacã aº spunecã sunt fericit. Nu sunt. Nu numai cã e neplãcut, darmiroase urât. Nu ºtiu ce au gãtit pãrinþii tãi la cinãsãptãmâna asta, dar aº vrea sã cred cã n-ai fost nevoitsã mãnânci. Sper sã ne vedem vineri. Cautã-mã, suntdupã uºa din spate.

Prietenul tãu, Coºul de gunoi

Bunã, Sima. Suntem blugii tãi. Îþi lãsãm acest mesajtelefonic, întrucât vreau sã ºtii cã suntem triºti. Triºti


deoarece credem cã nu îþi pasã de noi ºi de prieteniinoºtri, ºorturile ºi pantalonii. Stãm deja pe-afarã dedouã zile. Nu ne simþim bine. Ba ne e cald, ba ne e frig.Unii dintre noi ar vrea sã fie în dulap. Alþii chiartrebuie sã fie atârnaþi — am început sã avem crampemusculare, pentru cã stãm mototoliþi. Eu am fost alesde ceilalþi sã te rog sã ai grijã de noi: nu avem, oare,grijã de tine? Mulþumim ºi o zi bunã!

Cãtre: JessDe la: vase@chiuvetã.com

Dragã Jess, eu sunt o farfurie. S-a lipit mâncarea demine ºi e tare neplãcut. Din câte am vãzut pe lista depe frigider, trebuia sã ne speli dupã cinã, pe mine ºi peprietenii mei. Asta nu s-a întâmplat încã ºi am prinspojghiþã. O sã fie ºi mai greu sã ne cureþi ºi vom fi multmai nefericiþi dacã n-o vei face. Te rugãm, încearcã sãajungi la noi cât mai repede. Ce e zgomotul ãsta?Doamne, e ceaºca… Laptele din ea începe sã se brân-zeascã. Sunã la buretele de urgenþã! Trebuie sã plec. Terog, vino repede, situaþia e gravã!

Cred cã aþi înþeles. Copiilor le place un cãmin care nueste tot timpul solemn. Iar dacã pot râde împreunã cupãrinþii, înseamnã cã pot ºi sã stea de vorbã cu ei înmomentele dificile.

Cuvânt de încheiere

A fi o familie — în cel mai bun sens al cuvântului —presupune sã te implici ºi acest lucru nu este uºor.Meritã efortul? Da. Veþi fi surprins cât sens ºi câtãîmplinire — ºi distracþie — veþi gãsi în viaþa de fiecarezi. Copiii dvs. probabil cã nu vã vor mulþumi — celpuþin nu înainte de a deveni adulþi. Dar puteþi fi sigur


cã, undeva în profunzime, la un anumit nivel al inteli-genþei emoþionale, se vor simþi mai bine, mai echilibraþi,mai armonioºi, pentru cã în viaþa lor va exista echilibrulpotrivit: cãminul lor va fi un paradis în care se vor simþiîn siguranþã, o sursã de afecþiune, de sprijin, de ajutor înrezolvarea problemelor ºi un loc în care domneºteveselia. În cazurile pe care le-am studiat, am vãzut ce seîntâmplã atunci când aceste lucruri lipsesc, am depistatsituaþii pe care pãrinþii nu le pot vedea clar sau la carenu au acces. Iatã de ce unii dintre vechii înþelepþi auafirmat cã pacea cãminului este una dintre cele maiimportante valori. Ei spuneau cã din acest motiv pã-rinþii nu trebuie sã le vorbeascã direct copiilor despredefectele lor ºi sã nu spunã întotdeauna exact ce simt înlegãturã cu ceea ce fac copiii lor.

Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã presupunecã trebuie sã ne folosim atât capul, cât ºi inima. Desigur,în unele cãmine este mai simplu decât în altele. Cândapar dificultãþi ºi copiii au nevoie de mai mult ajutorpentru treburile zilnice, poate cã problema se referã launa dintre aptitudinile copilului. În capitolul urmãtor,vã vom împãrtãºi câteva metode prin care pãrinþii îºipot ajuta copiii, într-un mod ferm, dar eficient, sã devinãmai stãpâni pe sine ºi sã fie capabili sã-ºi exprime senti-mentele puternice.


3CUM TREBUIE SÃ LE VORBIÞI COPIILOR,

ASTFEL ÎNCÂT SÃ-I DETERMINAÞI SÃ GÂNDEASCÃ?

Dupã cum am afirmat, în scopul de a le crea copiiloraptitudini sociale ºi pentru a-i face sã descopere

inteligenþa emoþionalã, este necesarã o abordare nouã.Ideea principalã este sã-i învãþãm sã gândeascã singuriîn loc sã le spunem ce sã facã. Acest lucru poate fi dificilpentru pãrinþi, pentru cã nu se întâmplã în mod firesc.Ca pãrinþi, dorim ca pruncii noºtri sã fie niºte cópii per-fecþionate ale propriilor noastre fiinþe. De asemenea,pentru cã îi iubim, vrem sã îi ferim de toatã durerea ºisuferinþa pe care am trãit-o ca urmare a greºelilor noastre.Prin urmare, avem tendinþa sã le spunem ce sã facã,bazându-ne pe propria noastrã experienþã, care nu afost lipsitã de încercãri grele sau de erori. Însã copiii pro-babil cã nu vor asculta, iar datoria noastrã ca pãrinþieste de a-i învãþa cum sã-ºi rezolve singuri propriileprobleme. Nu putem fi mereu alãturi de ei ca sã lespunem ce sã facã ºi cum sã se poarte — ºi, de fapt, nicinu dorim acest lucru. Scopul educaþiei este de a-i învãþape copii sã gândeascã singuri ºi sã þinã cont de un codalcãtuit din reguli morale, împãrtãºite de pãrinþii lor.

Un alt motiv pentru care este atât de greu sã fiipãrinte îl reprezintã acela cã nu poþi fi obiectiv cu copiiitãi. Legãtura emoþionalã este strânsã, iar natura relaþieivã face sã reacþionaþi faþã de copil într-un mod emo-

þional, ºi nu cognitiv. Când copilul þipã: „Te urãsc!“,pãrintelui nu-i trece prin cap urmãtorul gând: „Copilulmeu este frustrat ºi îºi exteriorizeazã emoþiile negativefaþã de mine pentru cã eu reprezint o þintã sigurã.“Dimpotrivã, pãrintele reacþioneazã în virtutea faptuluicã se simte rãnit, care-i provoacã emoþii puternice, deºiîn mod ideal totul s-ar reduce la o evaluare raþionalã asituaþiei ºi la o acþiune bine gânditã. Aceastã intensitatea emoþiilor îi poate face pe pãrinþi sã reacþioneze instinc-tiv ºi sã alunece din nou pe panta vechilor ºabloanepreluate din propria lor copilãrie. Resentimentele trãitede pãrinþi atunci când se lasã pradã acestor reacþiiemoþionale duc la mânie, ce poate fi chiar nejustificatãfaþã de copilul care este „cauza“ tuturor problemelor,iar toate acestea pot conduce la un ciclu de interacþiunipãrinte–copil neplãcute ºi ineficiente.

Aºadar, atunci când îi învãþaþi pe copii inteligenþaemoþionalã ºi aptitudinile sociale, rolul dvs. nu este dea rezolva problema copilului sau de a lua decizii înlocul lui, chiar dacã doriþi asta. Trebuie sã vã abþineþi ºisã îl ajutaþi pe copil sã gândeascã ºi sã-ºi rezolve singurproblema. În aceste momente, e necesar sã vã separaþiemoþional de problema copilului. Un asemenea rol nupresupune sã fiþi expertul sau salvatorul care îiîmpãrtãºeºte din înþelepciunea sa copilului, oferindu-isoluþia perfectã.

Dacã sunt cãlãuziþi cu pricepere în privinþa aptitudi-nilor sociale, copiii vor înþelege cã o purtare nepotrivitãnu le oferã ceea ce vor cu adevãrat — în principal, sã fieiubiþi ºi acceptaþi. Acesta este un principiu al inteli-genþei emoþionale mai complex decât pare la primavedere. Trãim vremuri în care dominã impulsurile demoment; vrem sã putem fi contactaþi în orice momentprin telefon, pager sau e-mail. Dorim calculatoare câtmai rapide. Foarte mulþi oameni iau supradoze de


megaherþi. ªtirile sunt pline de rãpiri ºi crime odioase,pentru care pedepsele par sã fie prea mici sau inexistente.A-i ajuta pe copii sã-ºi dea seama ce vor ºi sã rezisteimpulsului de a acþiona pe baza emoþiilor puternice saua unor dorinþe inspirate de mass-media ºi în funcþie depresiunea exercitatã de semenii lor este o provocare caresolicitã constant atenþia pãrinþilor.


1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de ale ce-lorlalþi.



4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.

Ce pot face pãrinþii pentru a-i ajuta pe copiii lor sãînveþe sã gândeascã ºi sã-ºi rezolve problemele în modeficient? Experienþele noastre ca pãrinþi, psihologi, me-dici, cercetãtori ºi practicieni ne-au condus la un ansam-blu de principii cãlãuzitoare pentru a pune în aplicareinteligenþa emoþionalã. Dar cei mai mulþi dintre noi aufost deprinºi cu un alt set de principii, care creeazãprobleme pe termen lung pentru pãrinþi ºi copii.

Cum sã vorbiþi pentru a nu-i ajuta pe copii sã gândeascã

1. Spuneþi-le tot timpul exact ce gândiþi.2. Evaluaþi-le ideile sau afirmaþiile imediat ce le ros-

tesc. Etichetaþi-le drept „bune“ sau „proaste“.

CUM TREBUIE SÃ LE VORBIÞI COPIILOR 83

3. Cu fiecare ocazie, împãrtãºiþi-le din înþelepciuneapropriei copilãrii. („Pe când eram de vârsta ta…“)

4. Eliminaþi orice ºansã de dezamãgire, împiedicân-du-i pe copii sã urmeze o cale despre care dvs. credeþicã nu este bunã. „Nu se poate întâmpla aºa ceva.“ „Unom cu minte nici nu s-ar gândi la asemenea lucruri.“

5. Fiþi întotdeauna foarte serios. Temele pentru acasã,treburile casnice, îngrijirea fraþilor, activitãþile extra-ºcolare ºi sportul sunt responsabilitãþi care trebuietratate cu seriozitate, stoicism ºi demnitate.

6. Vorbiþi puþin. Nu este nevoie sã vã repetaþi. Expli-caþiile trebuie oferite o singurã datã. Copiii trebuie sãasculte cu atenþie prima oarã ºi, apoi, ei ºtiu oricum cevor sã spunã adulþii.

7. „Fã aºa cum spun, nu aºa cum fac.“8. Creaþi-vã o imagine perfectã. Nu le arãtaþi niciodatã

copiilor dvs. cã nu înþelegeþi sau cã aþi greºit.

Aceste instrucþiuni întruchipeazã înþelepciuneaconvenþionalã care ne-a fost transmisã de generaþiileanterioare; sunt idei care par sã reziste foarte bine de-alungul timpului. Unele dintre acestea sunt asociate cuanumite contexte culturale. Nu trebuie sã le categorisimnici „corecte“, dar nici „greºite“. Dar trebuie sã ne între-bãm cât de potrivite sunt ele în era în care ne creºtemcopiii ºi în ce mãsurã vor fi potrivite atunci când copiiinoºtri vor deveni adulþi. Dupã pãrerea noastrã,folosirea sistematicã a acestor principii poate provocaprobleme.

Fiecare dintre aceste „antiprincipii“ ridicã blocaje înprocesele de gândire ale copiilor, atunci când este folositprea mult ºi prea des de cãtre pãrinþi. Aceasta se întâm-plã în diverse feluri — nu le oferã copiilor informaþiile


de care au nevoie sau eliminã chiar din start orice posi-bilitate. Unele dintre ele reflectã nesiguranþa în legãturãcu ce trebuie sã facã, de fapt, pãrinþii pentru a le trans-mite copiilor ce au de transmis. Altele îi trateazã pecopii ca pe niºte adulþi în miniaturã, ceea ce cu sigu-ranþã cã nu sunt.

Pentru a-i îndruma ºi învãþa pe copiii lor, pãrinþiitrebuie sã construiascã relaþii prin care sã comunice cuei. În ziua de azi, copiii sunt supuºi atâtor influenþecontradictorii, încât nu este suficient ca pãrinþii sã pre-supunã cã vor fi ascultaþi, din simplul motiv cã suntpãrinþi. Bine sau rãu, trãim în era întrebãrilor. Iar secre-tul pentru a rãspunde la întrebãrile copiilor nu este dea oferi imediat un rãspuns. Secretul constã în a predicamai puþin ºi a asculta mai mult; în a spune mai puþin ºia arãta mai mult; în a înlocui autoritatea de pãrinte cupersuasiunea internã; în a forma caracterul copiluluipornind dinspre interior, nu în a-l impune. Acestelucruri sunt posibile numai dacã între pãrinþi ºi copii s-astabilit o relaþie ºi ambii sunt parteneri inteligenþi (dinpunct de vedere emoþional), plini de dragoste ºi pre-ocupare unul faþã de altul.

Motivul pentru care vã propunem propriul nostruset de principii cãlãuzitoare este acela cã el reprezintãcel mai puternic antidot indicat în familie împotrivaimpulsului de a acþiona fãrã judecatã ºi fãrã dragoste.Principiile se bazeazã pe credinþa cã scopul educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã este acela de a-i ajutape copii sã dobândeascã aptitudinile necesare pentru aaplica în viaþã inteligenþa emoþionalã. Cuvântul aptitu-dini sugereazã un proces de învãþare, cu tot cortegiul deîncercãri ºi de erori pe care le presupune aceasta. Dvs.trebuie sã îndrumaþi ºi sã ajutaþi, în loc sã daþi decretesau sã solicitaþi.


Pãrinþii pot avea un sentiment neplãcut dacã percepaceasta ca pe o pierdere a controlului sau ca pe o re-nunþare la autoritate. Dar nu este cazul. Pãrintele îlîndrumã pe copil în cadrul unui proces, dar trebuie sãfie dispus sã renunþe la ideile preconcepute despre ceînseamnã soluþia „corectã“. Aceasta, la fel ca sugestiilenegative menþionate anterior, nu va face altceva decâtsã înãbuºe gândirea copilului. Când copiii opunrezistenþã ºi pãrinþii încearcã sã-i cãlãuzeascã spre rãs-punsul „corect“, în cele din urmã se vor simþi frustraþi,iar certurile nu sunt prea departe.

Sã nu considerãm însã cã dacã un copil se supune, vafi neapãrat mai bine. Într-adevãr, cooperarea poate fi unmod de a le oferi pãrinþilor ceea ce vor sã audã. Dar astanu spune mare lucru despre ceea ce simte ºi gândeºtecopilul cu adevãrat ºi despre ce-ar face el într-o anumitãsituaþie. A-i spune unui copil ce sã facã în orice situaþieºi a-l determina sã vã urmeze indicaþia nu este acelaºilucru cu a-l învãþa sã-ºi rezolve singur problemele,atunci când niciun adult nu e de faþã ºi este supusinfluenþelor diverse, cum ar fi cele din partea colegilor.

Vrem sã vã asigurãm cã rezolvarea problemelor nuse face într-un vid de valori. Deºi pãrinþii îi încurajeazãpe copii sã gândeascã cu propria lor minte, primii auresponsabilitatea de a crea un cadru moral. Dacã suntcãlãuziþi cu pricepere în procesul de rezolvare a pro-blemelor, copiii îºi pot evalua comportamentul prinprisma acestor valori ºi vor fi în mãsurã sã-ºi stabileascãpropriile scopuri.

De exemplu, când un copil spune cã scopul lui estesã renunþe la ºcoalã, pãrintele nu trebuie sã reacþionezeimediat, certându-l, pedepsindu-l sau þinându-i o pre-legere despre valoarea educaþiei. (Apropo, adolescenþiiîºi înfruntã deseori pãrinþii cu acest tip de respingere


intenþionatã a valorilor pãrinteºti, într-o încercare dea-ºi gãsi propria identitate. Nu vã faceþi griji, de obiceieste o atitudine temporarã, dacã nu îi faceþi sã se în-cãpãþâneze prin atitudinea dvs.) Pãrintele trebuie sã-iexplice copilului cã poate renunþa la ºcoalã pentru a-ºiîndeplini un scop, dar cã abandonul ºcolar nu repre-zintã un scop în sine. Dacã interesul copilului este sã sedistreze, atunci pãrintele trebuie sã-l ajute sã se gân-deascã la alte modalitãþi prin care poate obþine ceeace-ºi doreºte. Apoi, când copilul se gândeºte la even-tualele consecinþe ale acþiunilor sale, pãrintele îl poateîntreba ce se va întâmpla dacã renunþã la ºcoalã. Încazul în care copilul nu s-a gândit deja la acest aspect,pãrintele îl poate ajuta sã-ºi imagineze cum va munciore întregi pe bani puþini, dar de fapt, nu-ºi va permitedistracþiile dorite.

Este important ca pãrinþii sã discute cu copiii lor nunumai pentru ca aceºtia sã-i asculte ºi sã se supunã, cisã se gândeascã ºi sã reflecteze la valorile pe care fami-lia le considerã importante (dupã cum v-am recoman-dat în Capitolul 2). Pãrintele care îºi ajutã copilul sã-ºiimagineze scenarii negative în loc sã-l contrazicãimediat îl va ajuta sã-ºi formeze niºte aptitudini pe carele va folosi atunci când trebuie sã ia decizii dificile pecont propriu, fãrã ca în preajma lui sã fie pãrinþii caresã-l sfãtuiascã.

Principiile cãlãuzitoare ale educaþiei bazate pe inteli-genþã emoþionalã, care îi ajutã pe copii sã gândeascãsinguri, sunt organizate în trei grupe: Principii pentrufiecare zi, Tehnici de a pune a întrebãri ºi Sugestii pentrusuccesul pe termen lung. De asemenea, sunt ordonateîn funcþie de dificultate, de la cele mai simple la cele maidificile. Aveþi rãbdare ºi învãþaþi sã le folosiþi. (În plus,s-ar putea sã vã ajute sã manifestaþi empatie faþã de


greutãþile prin care trec copiii dvs. atunci când trebuiesã-ºi însuºeascã o aptitudine nouã ºi dificilã.)

Principiile cãlãuzitoare ale inteligenþei emoþionale

Principii pentru fiecare zi

1. Modelare2. Îndemnuri ºi indicii pentru a folosi aptitudinile

însuºite anterior3. Parafrazare

Tehnici de a pune întrebãri

4. Întrebãri deschise5. Regula celor douã întrebãri6. Tehnica lui Columbo

Sugestii pentru succesul pe termen lung

7. Rãbdare ºi perseverenþã8. Flexibilitate ºi creativitate9. Adaptare

Principii pentru fiecare zi

Obiceiurile legate de mediul familial ºi relaþiile de zicu zi pe care le avem cu membrii familiei ne oferã celmai bun cadru de a face apel la inteligenþa emoþionalã.Acestea sunt, de fapt, cele mai prielnice momente, careapar destul de des ºi nu necesitã eforturi sau modificãriimportante de program din partea pãrinþilor; printr-orepetare constantã, pot produce o schimbare uriaºã înfamilia dvs. ºi în modul de viaþã al membrilor sãi, dar ºi


în ce priveºte timpul ºi energia (ºi supãrarea) pe care leinvestim în activitãþile obiºnuite, precum ºi în aptitu-dinile pentru viaþa de fiecare zi pe care ºi le însuºesccopiii noºtri.

1. Modelare

În procesul de modelare, un copil poate sã înveþe întimp ce-i urmãreºte pe adulþi cum îºi folosesc aptitu-dinile, iar pãrinþii îi pot îndruma pe copii prin exemple;aceastã practicã este mult mai eficientã decât dacã le-arspune, pur ºi simplu, ce sã facã. Din nefericire, de multeori adulþii nu le dezvãluie copiilor modul lor degândire. Dacã i-ar lãsa sã le cunoascã gândurile, copiiiar ºti cã este perfect normal sã ai emoþii negative, sã tesimþi dezorientat ºi sã nu ai întotdeauna la îndemânãsoluþia idealã. Aceasta le aratã copiilor cã pot sã gãseascãsoluþii. Bineînþeles, pãrinþii trebuie sã dobândeascãprimii autocontrolul ºi aptitudinile de comunicare pecare le aºteaptã de la copiii lor.

O mamã cu care am lucrat ne-a mãrturisit odatã cãbãiatul ei i-a zis cã e „proastã“. Când terapeutul i-a spuscã nu este normal sã se întâmple aºa, tatãl a dezvãluitfaptul cã mama îl fãcea „prost“ pe copil tot timpul.Evident, aceste mãrturisiri nu erau de niciun folos, dar,în condiþiile acelea, erau de înþeles, date fiind frustrareamamei ºi lipsa mijloacelor de a controla purtarea copi-lului ei. Însã dacã scopul mamei era sã schimbe com-portamentul copilului, trebuia mai întâi sã-ºi ºi schimbeea însãºi propriul fel de a fi.

În cazul modelãrii necorespunzãtoare, pãrinþii selovesc de urmãtoarea problemã: ne dorim o schimbarea copiilor noºtri, dar noi vrem sã ne schimbãm? Cinetrebuie sã-ºi revizuiascã mai întâi comportamentul —adultul sau copilul? Din punct de vedere logic, adultul,


care ar trebui sã aibã înþelepciunea, aptitudinile, per-spectiva, disciplina ºi stãpânirea de sine pentru a faceacest lucru. Dar ºtim cu toþii care este, de fapt, situaþia,nu-i aºa? Nu e uºor sã te schimbi. E greu sã renunþi lavechile ºabloane. E nevoie de muncã, de perseverenþã ºide sprijinul ºi rãbdarea celor din jur.

Situaþia este aceeaºi ºi în cazul copiilor noºtri, maiales când nu le este clar ce avantaje extraordinare le vaaduce un nou fel de a se purta. De exemplu, am lucratcu un copil care avea un mod îngrozitor de a învãþa.Citea cu casetofonul lipit de ureche, toate hârtiile zãceaustrânse în mormane uriaºe, ochii îi oboseau repede,pentru cã îi plãcea sã lucreze la o luminã mai slabã.Rezultatele testelor din clasa a noua au fost dezastru-oase, deºi mai înainte nu avusese probleme. Pãrinþii ºiprofesorii nu mai ºtiau ce sã facã, iar copilul nu-ºi dãdeaseama ce e cu toatã agitaþia din jurul sãu.

L-am rugat sã ne spunã cum învaþã, apoi l-amîntrebat cum a ajuns sã studieze în acest fel. Rãspunsul:de la tatãl lui. Copilul ne-a spus unele poveºti pe care ile relatase tatãl sãu despre colegiu ºi, de asemenea, ne-apovestit cum tatãl lui lucra uneori în sufragerie cutelevizorul deschis, cu toate hârtiile împrãºtiate în jur,þinând o canã de cafea într-o mânã ºi în cealaltã, tele-fonul. Ce tatã talentat!

Când i-am adus tatãlui la cunoºtinþã toate acestea, ela rãmas o clipã pe gânduri, apoi a fost de acord cãobiceiurile lui ºi ale fiului lui de a studia erau foarteasemãnãtoare. Dar spunea cã el lucreazã bine ºi eficient.Apoi l-am întrebat dacã a folosit aceleaºi strategii înºcoala primarã ºi la liceu. A rãspuns: „Sigur cã nu. Amînceput sã lucrez aºa când am intrat la facultate.“ Dupãaceea, tatãl ºi-a dat seama cã fiul sãu a preluat modelul


lui actual ºi nu modelele anterioare, care ar fi fost, poate,mai potrivite pentru copil.

Tatãl a înþeles: îi dãdea copilului un exemplu prost.Ceea ce-i arãta copilului în prezent nu îi folosea delocacestuia. Pânã la urmã, a reieºit cã tatãl nu trebuia sã-ºischimbe radical stilul de lucru. Ci sã aibã o discuþie cufiul lui despre modul cum învãþa el în trecut, iar noil-am ajutat sã-l îndrume ºi sã-l corecteze cu rãbdare.Odatã ce tatãl a mãrturisit ce fãcea el (lucru confirmat,la cererea noastrã, de un bunic ºi de un unchi), întreagasituaþie s-a schimbat. S-au redus certurile, tristeþea ºifuria. La rândul lui, tatãl a început sã-ºi poarte mai multde grijã, lucrând cu luminã suficientã ºi cu televizorulînchis.

2. Îndemnuri ºi indicii pentru a folosi aptitudinile însuºite anterior

Nu este suficient sã-i învãþaþi pe copii anumite aptitu-dini; acestea trebuie aplicate în viaþa realã. O metodã dea-i face pe copii sã-ºi foloseascã aptitudinile spontan ºiindependent este sã le reamintiþi acest lucru. Dar existão diferenþã între a aminti ceva cuiva ºi a-l cicãli. Cicãlealaeste asociatã cu diverse cuvinte cum sunt mustrãrile,dojenile, critica. Tare neplãcut! A face atent pe cineva devinesinonim cu a împinge, a înghionti, a stimula. A reamintipoate fi însã asociat cu a sugera, a da un indiciu, a trezi larealitate. Apare astfel o diferenþã esenþialã. Adultul îlajutã pe copil sã se concentreze asupra unui lucru.Când faci atent pe cineva, ideea de bazã este aceeaºi,dar implicã faptul cã mintea are nevoie de mai multajutor. A cicãli sugereazã cã mintea nu funcþioneazãbine, cã tot ceea ce încearcã sã facã cel vizat este „greºit“.Sã nu ne mai mire atunci cã odraslele noastre (ºi soþii?)


spun imediat „nu“ atunci când începe cicãleala. Este oreacþie fireascã.

Existã câteva metode specifice de a reaminti un lucruîn mod eficient — sau chiar de a „înghionti“ pe cineva.Puteþi folosi un îndemn sau cuvinte obiºnuite pentru a-iarãta copilului cã acum este un moment potrivit pentrua-ºi folosi aptitudinile pe care le-a deprins anterior. Sãluãm ca exemplu cina. În multe cãmine, copiii suntobiºnuiþi cu tehnologia Star Trek. Ce vrem sã spunemprin asta? Mâncarea este adusã pe masã prin „tele-portare“, apoi, dupã cinã, resturile, farfuriile ºi tot ce semai aflã pe masã se dematerializeazã.

De unde ºtim asta? De obicei, copiii apar la masã cucâteva secunde înainte sã se serveascã mâncarea ºi „seevaporã“ imediat dupã sau chiar în timp ce mestecã ulti-ma îmbucãturã. Noi, cel puþin, aºa avem impresia. Inter-venþia pãrinþilor, la început ºi la sfârºit, sunã cam aºa:

„Haide, stai jos. De ce nu mã ajuþi ºi tu?“„Nu m-a rugat nimeni.“„Trebuie sã te rog? În fiecare searã avem aceeaºi

discuþie. Trebuie sã te rog? Trebuie sã ºtii. Data viitoare,vreau sã mã ajuþi ºi tu!“

„Bine.“Dupã masã:„A fost bun. (Observaþie: Copiii rareori spun asta,

dar vrem sã fie puþin dialog!) Pa!“„Unde te duci? Cum rãmâne cu farfuriile? Pune

laptele la loc. ªi nu uita sã-þi speli farfuria.“Uneori, în cazul acesta, copilul se întoarce. Dar nu

întotdeauna.„Data viitoare. Acum trebuie sã o sun pe Pat.“ (Un

copil mai înzestrat cu inteligenþã emoþionalã va spunemãcar ceva de genul: „Trebuie sã ascult emisiunea de la


radio“ sau „Am de învãþat. Doar nu vrei sã nu mãdescurc la lucrare, nu-i aºa?“)

Pãrinþilor nu le-a prea rãmas de ales. Aceastã situaþienu are darul de a-i reaminti copilului ce are de fãcut, cimai curând sunã a cicãlealã.

Cum le cerem ajutorul? În primul rând, le spunemclar ce vrem. Vor fi douã cereri; sã ne ajute sã aºezãmmasa ºi, apoi, sã o strângem. În legãturã cu servitulmesei, le puteþi cere orice din ceea ce pot face copiii (sausoþii? — amintiþi-vã prima sugestie!). Indiferent devârsta pe care o au. „Vreau sã ajuþi ºi tu când ne pre-gãtim sã luãm cina. Asta înseamnã cã o sã aranjezi masa(sau o sã aduci apa sau sucurile, o sã împãtureºti ºerve-tele, o sã scurgi legumele sau orice alt lucru pe care-lpoate face copilul).“ Desigur, pe mãsurã ce cresc, îiputeþi învãþa tot mai multe lucruri, pentru ca ei sã vãajute în tot mai multe feluri.

La fel ºi cu strânsul mesei. Iatã o altã formulã. „Dupãmasã, aº vrea sã mã ajuþi sã strâng. Ce þi-ar plãcea sãfaci sãptãmâna asta?“ Odatã stabilit acest lucru, pãrinþiidispun de un îndemn pe care îl vor putea folosi. De ce?Deoarece e puþin probabil cã micuþii îºi vor aminti cã auceva de fãcut. Fie vor uita, fie — pentru cã sunt obiº-nuiþi sã fie cicãliþi ºi „înghiontiþi“ — vor aºtepta acest„stimulent“. Dacã nu se întâmplã nimic înainte, e înordine, înseamnã cã nu trebuie sã facã nimic. Dacã seîntâmplã dupã — bun, ne putem adapta.

Îndemnurile au rolul unui memento — ele le aducaminte copiilor cã trebuie sã facã un anumit lucru.Înainte de masã, pãrinþii spun: „Vreau ca peste zeceminute sã mã ajuþi sã aºez masa.“ Aceasta nu mai este oafirmaþie ambiguã. Înseamnã cã trebuie fãcut unanumit lucru, într-un anumit interval de timp. Acest în-demn este un memento al unei conversaþii precedente.


ªi s-ar putea sã repetaþi îndemnul de mai multe oripânã când el sã ducã la un act permanent, la o acþiunevoluntarã. Dupã cinã, îndemnul este: „Nu uita sãstrângi înainte sã te apuci de altceva.“ Dacã acþiunea nupoate fi efectuatã înainte ca ceilalþi sã-ºi termine de bãutcafeaua sau ceaiul, puteþi adãuga: „O sã te chem cândtoatã lumea e gata — cam în zece minute, aºa cã nu teinstala în faþa calculatorului ºi nu te apuca de un lucrupe care nu poþi sã-l întrerupi.“

Dacã folosesc un îndemn simplu, pãrinþii nu trebuiesã se opreascã ºi pot sã treacã în revistã un set întreg deaptitudini sau o secvenþã de activitãþi. În plus,îndemnul de a folosi o aptitudine este cu totul altcevadecât critica. Un copil care vorbeºte prea tare ºi prearepede poate fi învãþat sã-ºi controleze vocea, deschizândgura mai puþin, respirând între fraze ºi amintindu-ºi de„glasul liniºtit“. Iar toate aceste sfaturi pot fi însoþite deîndemnul de a „se liniºti“. A-i spune unui copil: „Acumar fi un moment potrivit ca sã foloseºti metoda«liniºteºte-te»“ va fi perceput cu totul altfel decât „Nuvrei sã te potoleºti odatã?“ chiar dacã pentru pãrinteambele înseamnã acelaºi lucru.

Probabil cã vã gândiþi deja la vreo 150 de ocazii pe zicând vreþi sã folosiþi aceste îndemnuri. Încercaþi sãrezistaþi. Pentru început, alegeþi douã ocazii — cum arfi cina sau apropierea orei de culcare — ºi aplicaþi-le înmod consecvent. Când constataþi cã îndemnurile dvs.sunt înþelese ºi au devenit un obicei, puteþi începe sãadãugaþi ºi altele, în alte domenii. Încercaþi sã aveþirãbdare — veþi fi rãsplãtit.

Pentru mulþi copii, este util ca persoanele din jurullor sã înveþe aceleaºi reguli ºi sã le foloseascã atuncicând trebuie. Într-adevãr, existã ºcoli în care copiii suntînvãþaþi anumite îndemnuri ce le sunt transmise ºipãrinþilor, pentru a le folosi acasã. În alte cazuri, îndem-


nurile considerate utile de pãrinþi sunt explicate la ºcoalãºi adaptate pentru a fi folosite ºi aici. Vorbind la modulgeneral, cu cât îndemnul de a-ºi folosi aptitudinile estemai puternic, cu atât copilul va învãþa mai repede. Înºcoli, profesorii ºi chiar personalul de la bucãtãrie pot fiînvãþaþi sã foloseascã îndemnuri în loc sã-i cicãleascã peelevi ºi sã þipe la ei sã stea jos ºi sã tacã. Îndemnul de afolosi o aptitudine în loc de a încerca sã câºtigi supu-nerea cu ajutorul invectivelor poate fi o intervenþiepozitivã ºi eficientã.

Dupã cum vedeþi, folosirea îndemnurilor îi ajutã pecopiii dvs. sã-ºi formeze aptitudini importante legate deautocontrol ºi disciplinã. Iatã douã îndemnuri folositepentru a-i ajuta pe copii sã se calmeze atunci când începsã se supere ºi care le reamintesc felul în care trebuie sãse poarte cu ceilalþi: „Pãstreazã-þi calmul“ ºi „Fii la înãl-þime“. „Pãstreazã-þi calmul“ este un exerciþiu de relaxare,care poate fi folosit oriunde, ori de câte ori copiii trebuiesã se liniºteascã în urma unei experienþe ce i-a stimulatprea mult sau atunci când sunt copleºiþi de o emoþie.Vom descrie pe larg acest exerciþiu în capitolul 5.

3. Parafrazare

A parafraza înseamnã a reda acelaºi lucru cu altecuvinte, a reformula, a rezuma sau a repeta cele zise dealtcineva. Cu alte cuvinte, parafrazarea înseamnã sã puiîntr-o altã formã ceea ce s-a mai spus, pentru a teasigura cã ai înþeles ce a vrut sã transmitã vorbitorul ºia-i comunica acestuia cã s-a exprimat clar. Sã maiparafrazãm o datã? Probabil cã nu e cazul. Dar aceastãstrategie este, probabil, familiarã oricãrei persoane cueducaþie în comunicare, management sau supravegheresau care are experienþã în consultanþã maritalã.

Parafrazarea este importantã, deoarece o ajutã pecealaltã persoanã sã se simtã apreciatã ºi înþeleasã. Prin


faptul cã îi repetãm cuiva ceea ce a spus, arãtãm cãluãm în serios acea persoanã, cã sentimentele ºi gân-durile pe care le-a exprimat sunt importante. Repetândcuvintele copilului dvs., vã asiguraþi cã ºtiþi cu adevãratce vrea sã spunã ºi îi comunicaþi astfel cã înþelegeþi.

Un alt aspect util al parafrazãrii este cã pãrintelepoate reformula cu blândeþe afirmaþiile copilului, într-unlimbaj mai exact sau mai potrivit. Copiii au deseoridificultãþi în a-ºi exprima sentimentele. De exemplu,când îl întrebaþi ce mai face, copilul poate rãspunde: „Eun idiot.“ Acest lucru poate fi parafrazat astfel: „Se parecã eºti foarte supãrat pe el.“ De multe ori este necesar sãconvertim modul brut în care copilul îºi exprimãemoþiile în afirmaþii mai precise ºi mai rafinate. Aceastaîi va ajuta pe copii sã-ºi limpezeascã propriile gânduri ºisentimente ºi sã-ºi formeze un vocabular mai potrivitpentru a-ºi rezolva problemele.

Iatã un exemplu puþin exagerat. Puteþi încerca aºaceva pe cont propriu, ca sã vã amuzaþi, când vorbiþi latelefon cu soþia sau cu unul dintre socri, sau când vãderanjeazã de la masã unul dintre telefoanele acelea devânzãri.

SOÞIA: Bunã, dragul meu.SOÞUL: Deschizi conversaþia cu un salut.SOÞIA: A, da… Voiam sã ºtiu cum þi-a mers astãzi ºi ce

s-a întâmplat cu copiii.SOÞUL: Arãþi preocupare faþã de starea sãnãtãþii mele ºi

faþã de soarta progeniturilor noastre. Te porþi grijuliucu noi.

SOÞIA: Te simþi bine? S-a întâmplat ceva? Au intrat hoþiiîn casã? Ai fost rãpit de extratereºtri?

SOÞUL: Faptul cã ai auzit de la mine rãspunsuri neaºtep-tate þi-a stârnit îngrijorarea. Parcã ai cãuta o explicaþie.


SOÞIA: Ce e ãsta, un joc? E mama ta acolo? Sã ºtii cãnu-mi place deloc chestia asta. Ce-i cu tine? Eu încercsã port o conversaþie normalã, iar tu…

În exemplul de mai sus, ultima afirmaþie aratã cã esteun moment potrivit pentru a explica faptul cã exersaþiparafrazarea. Nu uitaþi însã cã folosirea ei în exces fãrãa primi rãspunsuri adecvate îi poate plictisi pe ceilalþi.Poate sã fie bine sau rãu, în funcþie de cel cu care vorbiþi.

Tehnici de a pune întrebãri

Aspectul comun al tuturor acestor tehnici pe care vile recomandãm este acela cã ele se bazeazã pe simpli-ficare, adicã presupun sã-i înveþi pe alþii punând între-bãri, ºi nu spunându-le ceva direct. Un alt aspect inerentacestei abordãri este maniera neautoritarã. Este necesarsã-i conducem sau, uneori, chiar sã-i împingem pe copiisã ia decizii ºi sã facã alegeri pe baza unei strategii: sã-ºidea seama care sunt sentimentele lor, sã-ºi exprimeproblemele verbal, sã-ºi stabileascã scopuri proprii ºi sãdecidã asupra acþiunii potrivite. Este mult mai binedecât sã-i manevraþi mereu în direcþia doritã de dvs. —ºi despre care credeþi cã este cea mai bunã — sau chiarspre cea pe care vã imaginaþi cã ºi-au ales-o ei.

4. Întrebãri deschise

Existã patru tipuri de întrebãri:

• Întrebãri referitoare la cauze: „De ce l-ai lovit?“; „Dece nu-þi aduci aminte ce þi-am spus?“; „De ce nu-þiajuþi sora?“

• Întrebãri cu mai multe variante: „L-ai lovit pentru cãte necãjea, deoarece þi-a luat ceva sau întrucât eraisupãrat din alte motive?“; „Îþi aminteºti ceva atunci


când þip la tine, când repet de 50 de ori sau când îþilas bilete peste tot prin camerã?“; „O sã-þi ajuþi soradacã þip, dacã îþi dau o recompensã sau chiartrebuie sã te ameninþ?“

• Întrebãri de tipul adevãrat-fals: „L-ai lovit, da sau nu?“;„Nu-þi aminteºti ce trebuie atunci când îþi spun?“;„O ajuþi pe sora ta sau nu?“

• Întrebãri deschise: „Ce s-a întâmplat între voi?“; „Cepot face ca sã-þi fie mai uºor sã-þi aminteºti lucru-rile importante, pe care te rog sã le faci?“; „Cumputem gãsi un mod ca sã-þi ajuþi sora, atunci cândare nevoie de tine?“

Celor mai mulþi copii le este greu sã rãspundã laîntrebãri de tipul „de ce“, pentru cã ele ascund deseorio acuzaþie, iar copiii, la fel ca majoritatea adulþilor, începsã se apere atunci când se simt încolþiþi. În plus, cei maimulþi adulþi pun aceste întrebãri atunci când apar pro-bleme. Dupã cum ºtiþi ºi dvs., la o asemenea întrebare,copiii rãspund în general: „Nu ºtiu“ sau „Eu n-am fãcutnimic“.

La drept vorbind, dacã am putea sã citim gândurilecelorlalþi, am observa cã e imposibil de dat un rãspunscorect la întrebarea „de ce“ fãrã a ne recunoaºte propriaslãbiciune în ceea ce priveºte inteligenþa emoþionalã. Oasemenea „citire“ ar scoate la ivealã faptul cã, la între-barea „De ce l-ai lovit?“, rãspunsul corect al copiluluiar fi „Pentru cã nu-mi stãpânesc bine emoþiile ºi amtendinþa sã acþionez impulsiv, în loc sã mã gândesc laalte variante care pot fi mai eficiente în rezolvarea pro-blemei pe termen lung“. Ar fi tare bine dacã am primiasemenea rãspunsuri de la adulþi, ce sã mai vorbimdespre copii!

Bineînþeles, nu ne aºteptãm ca vreunul dintre noi sãrenunþe la întrebãrile referitoare la cauzã, la cele de


tipul adevãrat-fals sau la cele cu variante multiple. Înunele situaþii, asemenea întrebãri sunt folositoare. Darpãrinþii trebuie sã se asigure cã în conversaþiile cu copiiilor existã o proporþie optimã de întrebãri deschise. Estela fel ca în cazul celor patru grupe principale de alimente:o alimentaþie bunã necesitã un echilibru zilnic. Dacã veþiconsidera întrebãrile referitoare la cauzã niºte alimentebogate în grãsime ºi colesterol ºi le veþi elimina, veþievita blocajele din arterele de comunicaþie ale familiei.

Pentru aceasta, este necesar ca pãrinþii sã se obiºnu-iascã sã punã mai multe întrebãri deschise. O primãetapã ar fi sã exerseze moduri de a remodela întrebãrilede tipul „de ce“. Iatã câteva exemple:

„Ce s-a întâmplat?“„Ce voiai sã se întâmple?“„Cum te simþi?“„Ce fãcea cealaltã persoanã?“„Ce s-a întâmplat înainte de asta?“

Deseori, pãrinþii se grãbesc prea tare sã punã între-bãri cu mai multe variante, în special atunci când copiiitind sã opunã rezistenþã. De obicei, pãrinþii înþelegdestul de bine care sunt posibilitãþile ºi le prezintã subo formã succintã. Dar unul dintre scopurile educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã este de a-l ajuta pecopil sã gândeascã eficient ºi sã fie capabil sã ia odecizie bunã atunci când nu sunt în preajmã adulþi caresã-l sfãtuiascã ºi, mai ales, când se aflã în mijlocul celorde-o seamã cu el. Acest lucru este mult mai uºor derealizat atunci când copiii sunt încurajaþi sã gândeascãde la început pe cont propriu.

Excepþie fac copiii mai mici ºi situaþiile care implicão limitã de timp. Aceºtia nu vor fi întotdeauna capabili


sã spunã ce vor sau sã gãseascã cele mai potrivite cuvintepentru a-ºi exprima gândurile ºi sentimentele. Deobicei, vor avea nevoie de îndemnurile pe care le oferãîntrebãrile cu mai multe variante, cel puþin pentru averifica astfel ceea ce au spus. De asemenea, a punenumai întrebãri deschise poate fi o pierdere de timp,mai ales în cazul copiilor refractari. Prin urmare, deºiregula de bazã este sã începeþi cu întrebãri deschise, înunele situaþii sunt preferabile întrebãrile cu mai multevariante. Totodatã, este important sã evitaþi întrebãrilela care se rãspunde prin da sau nu. Dacã cineva întreabã„Eºti supãrat?“ va obþine mult mai puþine informaþiidecât dacã formuleazã întrebarea într-o manierã des-chisã: „Care sunt sentimentele tale în aceastã clipã?“

Dacã pãrintele îºi asumã rolul autoritãþii sau alcenzorului absolut, copiii nu se vor simþi încurajaþi sãgândeascã ºi sã exploreze idei, întrucât acestea nu îi pot„conduce“ nicãieri. În special adolescenþilor nu le placeca alþii sã le spunã ce sã facã. Copiii ºi adolescenþii îi vorispiti deseori pe adulþi cu rãspunsuri nepotrivite,aºteptând cu rãbdare ca ei sã „muºte din momealã“,pentru ca discuþia sã se abatã de la subiect sau sã sfâr-ºeascã printr-o ceartã. Dacã nu vã erijaþi într-un expertabsolut, sunt mai puþine ºanse sã se ajungã la revoltãsau ceartã. De asemenea, aceasta vã pune în postura dealiat al copilului, ºi nu în aceea de „duºman“. Deºinecesitã mai mult timp, întrebãrile deschise creeazã unclimat pozitiv, care le va permite copiilor sã simtã cãdeþin soluþia.

5. Regula celor douã întrebãri

Aceastã regulã simplã, dar eficientã, este rezultatulcercetãrilor efectuate în ºcoli asupra unor întrebãri carepar sã favorizeze cel mai mult procesul de învãþare.


Soluþia nu o constituie doar întrebãrile deschise, ci ºiregula celor douã întrebãri. Regula este simplã: „Dupão întrebare, puneþi-o ºi pe a doua.“ Asta îi reaminteºtepãrintelui cã trebuie sã foloseascã în continuare aceeaºitehnicã. De exemplu: „Cum te simþi?“; „Bine“; „De cesentimente mai eºti conºtient?“; „Ei, sunt puþin nervos.“De aici putem trece la parafrazare ºi, eventual, la alteîntrebãri deschise.

Cum funcþioneazã regula celor douã întrebãri? Gân-diþi-vã la vremea când vã aflaþi la ºcoalã, eraþi aºezaþiîntr-un cerc sau pe rânduri, iar profesorul v-a pus oîntrebare la care toatã lumea trebuia sã dea un rãspuns.Ce aþi fãcut? Majoritatea copiilor îºi formuleazã rãspun-sul în minte, în mod repetat, ca sã fie pregãtiþi sã-lrosteascã atunci când le vine rândul. Dupã aceea,rãsuflã uºuraþi. Nu prea ascultã ce spun cei de dinaintesau de dupã.

Dar regula celor douã întrebãri schimbã foarte multlucrurile. Fiþi atent: „Din ce este formatã pãdurea deconifere?; „Din brazi, pini, molizi“; „Bine! Ce înãlþimeau brazii?“ Haideþi sã mai încercãm o datã sã citim gân-durile: „Aoleu! Vrei sã spui cã trebuie sã gândesc?“ îºispune copilul. „Ce am spus? Brazi. Ce au spus ceilalþi?Of, de ce n-am ascultat? Sammy Deºteptu’ a spus cevadespre copaci ºi ce înãlþime au… cum era? Ah!“ Întimpul acestei activitãþi mentale, ceilalþi elevi observãun copil ºocat care a primit o a doua întrebare. Iatã cegândeºte un alt elev: „Uau! Eu trebuia sã spun «animalepe cale de dispariþie». Dar dacã îmi cere un exemplu? Sãmã gândesc — nu, trebuie sã mã uit în carte. A, da —fluturii. Mda. Acum sunt pregãtit.“ ªi un altul: „Ce norocpe mine cã nu m-a întrebat ceva. Am zis ceva despretãierea ºi arderea pãdurilor, dar asta era pe lucrarea luiRudy — n-am idee ce înseamnã. Data viitoare, ar fi maibine sã fiu atent!“


Acest exerciþiu nu numai cã dã la ivealã mai multeinformaþii, dar le cere copiilor sã gândeascã la un nivelmai profund decât ar face-o de obicei. Iatã un exempludintr-o familie: „Ce ai fãcut azi la sociologie?“; „Amvorbit despre Primul Rãzboi Mondial.“; „ªi ce aþi vorbitdespre asta?“; „Îm?“; „Ce aþi discutat despre asta —cum sau de ce a început, cine a participat, cum a fost,unde a avut loc, ce s-a întâmplat?“; „Îmm, a fost, îmm,cum a început.“; „Asta-i rãzboiul în care cineva a fostucis ºi de la asta a pornit totul?“; „Mda, a fost arhi-episcopul Fordinson sau ceva de genul ãsta.“; „Hmm,poate arhiducele Ferdinand?“; „Mda. Asta e.“; „Ce aspus profesorul vostru, ãsta a fost adevãratul motivpentru care a izbucnit rãzboiul?“; „Îmm, nu sunt sigur.Trebuie sã citim acasã mai mult din manual.“; „Bine,mi-ar plãcea sã recapitulãm împreunã dupã ce termini.Îmi amintesc cã am învãþat aºa ceva, dar mi-ar plãceasã-mi reîmprospãtez puþin memoria — ºtii doar cã suntcam uituc!“

Cu cât copilul vorbeºte mai mult despre problemasau situaþia respectivã, cu atât se va înþelege mai bine cupãrintele sãu. Bineînþeles, asta se poate aplica ºi în cazulproblemelor cu prietenii ºi, de ce nu, cu fratele sau sora.„Ce-i cu plânsetele ºi þipetele astea? Myrtle, ce s-aîntâmplat?“; „Mi-a spus ceva urât.“; „Willow þi-a spusceva urât? Ce?“; „Era ceva urât, o înjurãturã.“; „Chiaraºa? Care?“; „ A fost… rãu.“; „Þi-a spus ceva rãu sau cãeºti rea?“; „Mi-a zis cã sunt rea.“; „Myrtle, ºtii cã astanu-i o înjurãturã, deºi nici frumos nu se poate spune cãeste. Willow, ce s-a întâmplat înainte sã vin eu?“; „Mi-astricat jocul.“; „L-a stricat? Cum? Ce-a fãcut?“; „A încer-cat sã-mi ia maºinuþele.“; „Vrei sã sugerezi cã a venit latine ºi þi-a smuls maºinuþele?“; „Da. Nu. Mi le-a cerutpe toate.“; „Apoi le-a luat?“; „Da. Nu.“; „Da sau nu? Aluat maºinuþele sau le-a atins?“; „Nu.“; „Ce i-ai zis?“;


„I-am spus: «Pleacã de-aici.»“; „ªi, apoi, ce s-a întâm-plat?“; „I-am spus cã este rea. ªi ea a afirmat cã nu este.Iar eu am mai zis cã da.“; „Acum cred cã înþeleg. Nu s-aîntâmplat chiar aºa cum mi-aþi relatat voi. Willow nute-a înjurat. ªi Myrtle nu þi-a stricat jocul. Când te-arugat frumos, cum ai fi putut rãspunde ca sã nu sesupere pe tine?“; „Sã spun nu?“; „Myrtle, crezi cã astaar fi fost de folos?“; „Da.“; „ªi ce-ai fi putut face pentruca Willow sã nu se supere aºa de tare pe tine?“; „Sã nu-icer toate maºinuþele.“; „Copii, sunt mândrã de voi. Dataviitoare, þineþi minte, o sã vã întreb ce s-a întâmplat cuadevãrat, ca sã nu mai pierdem vremea ºi sã spuneþipovestea ca ºi cum aici ar fi fost o camerã video careînregistreazã totul.“

ªirurile de întrebãri, mai ales când sunt combinate cualte principii de îndrumare, îi ajutã pe copii sã-ºilimpezeascã propriile gânduri ºi sentimente, sã înveþesã se exprime mai clar — iar pãrinþilor le oferã un in-diciu despre ce se întâmplã în realitate. Dar ca ºi încazul parafrazãrii, a ºti când ºi cât de mult poþi insistaeste o adevãratã artã. Iatã de ce aceasta este regula celordouã întrebãri, ºi nu a celor patru. În general, cel maibun procedeu este cel cu douã întrebãri la rând.

6. Tehnica lui Columbo

Aceastã strategie a fost alcãtuitã dupã metoda loco-tenentului Columbo, personajul din serialul de televi-ziune cu acelaºi nume. Columbo seamãnã confuzie ºipune indirect tot felul de întrebãri. Se scarpinã în cap ºiînþelege greu. Pare inofensiv ºi, prin urmare, cei pe careîi interogheazã nu intrã la bãnuieli. Pe baza inconsecven-þelor din povestirile martorilor sau determinându-i pesuspecþi sã explice ce s-a întâmplat, el obþine informaþiiesenþiale pentru rezolvarea cazului.


Aceastã strategie este deosebit de eficientã în cazulcopiilor încãpãþânaþi. De exemplu, dacã doi fraþi vitregise bat ºi unul dintre ei susþine cã celãlalt l-a lovit fãrãniciun motiv, pãrintele îl poate întreba: „Vrei sã spui cã,pur ºi simplu, a venit la tine ºi te-a lovit? Este de-adreptul ciudat! Unde erai? Aratã-mi. Aha! ªi el de undea venit? De aici? Nu de aici? A, poate de aici? Oricum,ce-ai spus înainte sã te loveascã?“ ªi aºa mai departe.Cu acest ºir de întrebãri, nu puneþi niciodatã la îndoialãafirmaþiile copilului. Dar le permiteþi inconsecvenþelorsã iasã la ivealã sau continuaþi sã obþineþi informaþii peocolite, pânã când copilul vã spune ce s-a întâmplat cuadevãrat.

Aspectul esenþial al tehnicii lui Columbo este faptulcã evitã confruntarea. Este important sã nu spuneþiniciodatã ceva de genul „Haide, ºtiu cã minþi“, chiardacã ºtiþi cã nu a spus adevãrul. Adevãrul va ieºi laluminã printr-o perseverenþã blândã. La urma urmei,aceasta se întâmplã atunci când oamenii simt cã nu estenicio problemã sau cã este în interesul lor sã spunãadevãrul.

Acest proces poate necesita timp, dar atunci când unpãrinte nu ºtie ce se petrece, de multe ori aceasta estecea mai bunã metodã de a afla. În cazul copiilor refrac-tari, cu cât pãrintele insistã mai mult, cu atât rezistenþacreºte. În cazul tehnicii lui Columbo, spiritul lor decontradicþie îi împinge sã vã arate ceea ce dvs., „adultulfraier“, nu ºtiþi. În cele din urmã, asta îi face sã scoatã laluminã adevãrul.

Sugestii pentru succesul pe termen lung

Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã nu consti-tuie o modã, un instrument sau o tehnicã; este o metodã


de a stabili relaþii cu copiii dvs. ºi de a vã organiza viaþade familie. Nu veþi folosi toate principiile enumerate înlucrarea de faþã tot timpul. Nu este nevoie. Trebuie doarsã folosiþi mai multe principii, ceva mai mult timp, iarcopiii, împreunã cu dvs., nu vor avea decât de câºtigat.Pentru aceasta, am identificat câteva principii cãlãuzi-toare pe termen lung, care susþin educaþia bazatã peinteligenþa emoþionalã.

7. Rãbdare ºi perseverenþã

Dupã cum s-a menþionat anterior, pentru a-i ajuta pecopii sã înveþe sã-ºi rezolve problemele în mod eficientºi sã ia decizii responsabile, este nevoie de timp. Trebuiesã-i învãþaþi un ansamblu complex de aptitudini. Deºitoþi copiii trebuie sã-ºi însuºeascã aceste aptitudini,pentru unii este mai uºor decât pentru alþii. Tot aºa cumunii copii învaþã singuri sã citeascã, iar alþii suferã dedislexie, unii îºi formeazã aceste deprinderi sociale înmod natural sau cel puþin mai uºor, sub îndrumareaadultului, iar altora le este greu sã citeascã diverselesemne, sã înþeleagã problemele legate de relaþii ºi sã seexprime într-un fel care sã le permitã sã-ºi atingã sco-purile.

Aceºti copii suferã de ceea ce noi numim „dislexiesocialã“. Tot aºa cum un copil dislexic are nevoie de maimult timp ºi depune un efort suplimentar pentru aînvãþa sã citeascã, un copil cu dislexie socialã are nevoiede mai mult timp ºi depune un efort pentru a dobândiaptitudinile sociale. Dacã cineva susþine cã existã o me-todã simplã sau rapidã de a face aceasta, nu este sincer.Pentru copiii cu dislexie socialã, progresul este posibildoar printr-o exersare îndelungatã ºi dificilã a acestoraptitudini. Dar vestea bunã este cã acest progres poatefi obþinut. Cum niciunul dintre certificatele de naºtere


pe care le-am vãzut nu include garanþii referitoare lasimplitatea creºterii ºi educãrii unui copil, trebuie sãfim dispuºi sã depunem mult efort.

Din fericire, existã un drum bine bãtãtorit, care con-duce la succes. Este important sã aveþi rãbdare cu copiiidvs. când învaþã aceste deprinderi ºi, de asemenea, sãaveþi rãbdare cu dvs. înºivã în procesul de învãþare aacestor noi metode de educaþie.

Rãbdarea trebuie însoþitã de perseverenþã. Dacã unlucru este înfãþiºat în momente distincte ºi privit dinperspective diferite, existã mai multe ºanse ca el sã fieînsuºit. Ascultaþi ce vrea sã vã spunã cu adevãrat copiluldvs., puneþi-i o întrebare, aºteptaþi rãspunsul ºi explica-þi-i lucrurile pe care nu le înþelege, chiar dacã s-ar puteasã dureze mai mult decât v-aþi fi închipuit.

ªi înarmaþi-vã cu perseverenþã în întreaga perioadãde dezvoltare a copilului dvs. Aceste tehnici nu suntdestinate unei anumite grupe de vârstã. La fel ca ideiledr. Haim G. Ginott, un lider în problema modului încare trebuie sã vorbeascã pãrinþii cu copiii lor pentru aclãdi relaþii mai bune, ºi cele ale lui T. Berry Brazelton,considerat unul dintre cei mai importanþi medici pe-diatri din America, strategiile din aceastã carte pot fifolosite ani ºi ani la rând. Majoritatea pãrinþilor, dupã cecitesc o carte sau participã la un seminar despre creºtereacopiilor, sunt entuziasmaþi de ceea ce au învãþat. Dar,deseori, acestea nu sunt decât „remedii rapide“ ºi, pemãsurã ce timpul trece, nu se mai aplicã, sunt prea greude susþinut sau pãrinþii uitã noua strategie ºi revin lavechile tipare. Ar fi foarte bine dacã aþi reciti pãrþi dinaceastã carte din ºase în ºase luni. Acum ºtim cã educa-þia bazatã pe inteligenþa emoþionalã este un tip de practicãrecunoscutã de multã vreme ca valoroasã. Acum ºtimmai bine cã, în societatea de astãzi, pãrinþii trebuie sã


manifeste rãbdare ºi perseverenþã dacã vor ca mesajullor sã ajungã la copii, strãpungând barajul cultural actual.

8. Flexibilitate ºi creativitate

ªtim cât sunt de ocupate familiile de astãzi ºi cã, înmulte privinþe, nu-ºi mai vãd capul de-atâtea treburi.Am putea sã vã sfãtuim sã o luaþi mai uºor, sã progra-maþi mai puþine activitãþi pentru copiii dvs., sã vã faceþitimp ºi pentru dvs. înºivã, sã vã opriþi, de pildã, sãmirosiþi trandafirii sau sã dedicaþi o orã pe zi pentru ale da un exemplu bun, învãþându-i pe copii tehnicisociale ºi emoþionale, deºi ºtim cã nu veþi face asta (nicinoi n-o facem). Prin urmare, trebuie sã fiþi flexibil ºicreativ în viaþa de familie. Dupã cum vã vom arãta,puteþi exersa aceste aptitudini seara, în jurul mesei,când mergeþi la cumpãrãturi, când staþi la coadã ca sãluaþi bilete la film sau când conduceþi, iar atunci cândapar probleme, trebuie sã vã faceþi timp sã le rezolvaþi.Noi vã sugerãm sã integraþi abordarea educaþiei bazatepe inteligenþa emoþionalã în stilul dvs. de viaþã obiº-nuit, în loc sã recurgeþi la schimbãri dramatice. Pentruasta, aveþi nevoie de flexibilitate.

O mare parte din ceea ce ºtim am aflat de la familiilecu care am lucrat. Suntem observatori ºi colecþionari.Familiile cu care lucrãm vin cu propriile lor tehnici ºiactivitãþi, cu propria lor flexibilitate ºi creativitate. Prin-cipiile cãlãuzitoare enumerate în acest capitol pot figândite ca niºte ingrediente în stare brutã, care vor danaºtere creativitãþii. În acest fel, pãrinþii pot avea încre-dere în ceea ce creeazã! Vã încurajãm sã vã concepeþipropriile dvs. metode pentru educaþia bazatã pe inteli-genþa emoþionalã. Odatã ce înþelegeþi conceptele de bazã,totul se reduce la aplicarea creativã. ªi chiar va fi mai


amuzant aºa. Vã rugãm sã ne trimiteþi adaptãrile dvs.,ca sã avem material pentru urmãtoarea noastrã carte!

9. Adaptare

Acest principiu este o sugestie pe termen lung care neoferã motive suplimentare pentru a cultiva flexibilitatea,creativitatea, rãbdarea ºi perseverenþa. Când suntempãrinþi, trebuie sã creºtem odatã cu copiii noºtri. Iar dacãavem mai mulþi copii, trebuie sã ne adaptãm situaþieiunice a fiecãruia. Pãrinþii nu-i pot trata pe toþi copiii lafel, deoarece, chiar ºi atunci când sunt de aceeaºi vârstã,trãiesc în ere diferite. Ca pãrinþi, nu mai suntem aceleaºipersoane la al doilea sau la al treilea copil. Vârsta de8 ani, de exemplu, nu o percepem la fel în cazul fiecãruicopil. ªi acesta este un lucru bun! Profitaþi de ceea ce aþiînvãþat de la viaþã!

Un cuvânt de încheiere

Niciun pãrinte nu respectã mereu toate principiilecãlãuzitoare. Nici nu este necesar. Observãm însã cãfoarte mulþi pãrinþi respectã doar într-o micã mãsurãaceste principii. În acest caz, copiii au de suferit. Vremsã recreãm un echilibru mai bun, care sã le permitãcopiilor sã se dezvolte pe plan social, emoþional ºi inte-lectual. Pentru aceasta, începeþi cu principiile pe care leputeþi urma, rãmâneþi fidel acestora ºi, treptat, adãugaþiºi altele. Dacã fac ceva mai des câteva lucruri în plus,pãrinþii le pot aduce multã bunãstare copiilor lor!

În capitolul urmãtor, le vom oferi pãrinþilor câtevaidei despre felul în care pot organiza viaþa de familie,astfel încât copiii sã fie mai stãpâni pe sine ºi maidisciplinaþi, sã aducã în casã mai multã ordine ºiînþelegere.


4AUTOÎNDRUMARE ªI AUTODEZVOLTARE:

DISCIPLINA BAZATÃPE INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ

Pãrintele (calm): Te rog, Robbie, nu þipa la sora tacând sunteþi la masã. Dacã nu þi-a dat cartofii când i-aicerut, roag-o din nou.

Pãrintele (peste câteva secunde, mai puþin calm ºivorbind puþin mai tare): Robbie, ºi acum vorbeºti preatare. Trebuie sã ceri mai frumos!

Pãrintele (peste 30 de secunde, cu faþa roºie, cu venelede la gât umflate, cu mâinile încordate atât de puternicpe braþele scaunului, încât oasele par sã-i iasã prin piele,vorbind tare — chiar foarte tare): ROBBIE! AJUNGE! NUªTII SÃ VORBEªTI CU CINEVA FÃRÃ SÃ ÞIPI? TREBUIESÃ ÎNVEÞI CUM SÃ TE CALMEZI CÂND NU OBÞII CEEACE VREI!

Hmmm…Deºi ºtim cã dvs. n-aþi fost niciodatã într-o asemenea

situaþie, sau cel puþin nu foarte des, nu mai mult de odatã pe sãptãmânã sau pe zi, ºtim, de asemenea, cãprintre prietenii dvs. sunt ºi persoane care s-au ambalatla fel ca pãrintele din exemplul nostru.

Este ironic faptul cã un pãrinte îi solicitã strigândunui copil sã nu mai þipe sau îºi altoieºte copilul pentrucã acesta ºi-a lovit fratele. Nu vrem sã le spunem pãrin-þilor sã nu mai þipe sau sã nu-ºi mai loveascã odraslele.Acestea sunt subiecte controversate, pentru care

cercetãrile nu ne oferã o soluþie clarã. Dar vrem sã vãgândiþi la ce învaþã copiii dvs., fãrã sã vrea, din acestetehnici de control al comportamentului ºi de construirea inteligenþei emoþionale. Lecþia desprinsã poate fiaceea cã, pentru a obþine ceea ce vrei de la ceilalþi,trebuie sã-i intimidezi. Dar poate cã pãrinþii nu vor, defapt, sã-i înveþe asta, chiar dacã uneori metoda pare sã„funcþioneze“.

Într-adevãr, mulþi pãrinþi folosesc ceea ce noi numim„tehnici obiºnuite de disciplinare“. În general, acesteanu reflectã altceva decât atitudinea abordatã de pãrinþiilor, inclusiv metode vechi, cum ar fi þipetele, palmele,ameninþãrile, prelegerile, „confiscarea“ unor anumitelucruri sau alte tipuri de pedepse. Vã întrebãm însã dinnou: ce învaþã un copil din toate acestea? „Þi-ai lovitfratele, aºa cã nu primeºti desert.“ Ce-are a face lovitulcu mâncarea? Copilul poate sã-ºi aleagã mai binemomentul ºi sã-ºi batã fratele dupã desert.

Copiii noºtri trãiesc vremuri dificile. Din aceastãcauzã, exemplul pe care îl dau pãrinþii în asemeneasituaþii este mai important decât ne închipuim. În acestcapitol vom trece în revistã cele patru strategii funda-mentale pe care mulþi pãrinþi le considerã mai eficientedecât „tehnicile obiºnuite de a impune disciplina“. Elesunt valabile pentru toþi copiii, dar, în special, pentru ceimai dificili. Copiii „fãrã probleme“ rãspund la aproapeorice metodã, deseori fiind suficientã o „privire“. (ªtiþice înseamnã aceastã „privire“ — specificã unuia dintrepãrinþi ºi, poate, anumitor profesori; îþi îngheaþãsângele în vine, simþi valuri de vinovãþie pentru totce-ai fãcut, chiar ºi pentru lucruri despre care persoanacare te priveºte n-avea cum sã afle.) Dar noi vrem sãpunem în evidenþã aspectul „educativ“ al strategiilorpãrinteºti, pentru ca acesta sã nu se piardã în încercarea


de a „controla“ pe loc un copil nedisciplinat, neascultã-tor. Cele patru strategii urmãresc sã dezvolte conºtiinþasocialã, sensibilitatea emoþionalã ºi capacitatea deautoîndrumare a tuturor copiilor. În cazul copiilor maidificili, va fi nevoie de mai multã consecvenþã ºi de rãb-dare în aplicarea acestor tehnici.

Deºi aceste strategii vã sunt, probabil, deja cunoscute,pot exista unele diferenþe subtile în raport cu modul încare le folosiþi dvs. sau faþã de ceea ce aþi auzit despreele. În general, totul este o chestiune de atitudine ºi descop. Strategiile nu sunt pedepse; ci doar niºte instru-mente care îi învaþã pe copii respectul, responsabilita-tea, autoîndrumarea, conºtiinþa de sine ºi toleranþa.Diferenþa dintre disciplinã, care înseamnã „a educa“, ºipedeapsã, care semnificã „a face sã sufere“, se reduce lamodul în care pãrinþii concep aceste tehnici ºi la felul încare ei le folosesc.






Principiile inteligenþei emoþionale îi ajutã pe pãrinþi:a) sã devinã conºtienþi de propriile sentimente ºi de celeale copiilor lor; b) sã foloseascã strategii care le permitcopiilor sã-ºi controleze emoþiile puternice ºi acþiunile

AUTOÎNDRUMARE ªI AUTODEZVOLTARE 111

impulsive, prin metode pozitive, orientate spre învãþa-re; c) sã se concentreze asupra „procesului educativ“ ºinu a „pedepselor“. Un posibil produs secundar al utili-zãrii principiilor din acest capitol este scãderea numã-rului de conflicte din familie. De ce? Într-o casã în carecopiii au scãpat de sub control sau pãrinþii sunt priviþica niºte despoþi, existã mai puþine ºanse sã întâlnim lacopii o atitudine constructivã, rãbdãtoare, orientatãspre rezolvarea problemelor ºi luarea unor decizii res-ponsabile. Conflictele dure conduc la lupte pentru putereîntre pãrinte ºi copil. În acest fel apar „învingãtorii“ ºi„învinºii“ ºi se creeazã premisele „dorinþei de rãzbu-nare“. Pentru a învãþa sã-ºi rezolve problemele, copiiitrebuie sã creadã ºi sã simtã cã pãrinþii „sunt de partealor“. Aceasta implicã multe alte valori, cum ar fi „since-ritatea“, „încrederea“ ºi „deschiderea“. Principalul scopal strategiilor de disciplinã, din acest capitol, este acelade a îmbunãtãþi relaþiile dintre membrii familiei.

Laude ºi prioritãþi

Noi, oamenii, suntem programaþi sã fim fiinþesociale. Avem nevoie unii de alþii. Avem nevoie unii dealþii pentru a ne împlini nevoile materiale, cât ºi pentrudragoste ºi tovãrãºie. De asemenea, avem nevoie uniide alþii pentru a ne descurca în viaþa de fiecare zi. Copiiidin orfelinate nu suferã din cauza lipsei de hranã, adã-post ºi îmbrãcãminte, ci din cauza absenþei dialogului,a mângâierii ºi a dragostei. Toþi avem nevoie de atenþie,de contactul cu oamenii ºi de relaþii împlinite de iubire.Cãutarea unor legãturi de afecþiune ºi a atenþiei pozitivesunt principalii factori motivaþionali ai comportamen-tului, în special la copii. Deseori, pãrinþii se întreabã:„De ce ar face asta pentru a primi atenþie? Deja am


cheltuit o groazã de timp cu el, iar când are o problemã,toate familia e în jurul lui. De câtã atenþie are nevoiecopilul ãsta?“

Atenþia creeazã dependenþã, nu este, pur ºi simplu,ceva care ne place, ca un desert. Dupã o masã îm-belºugatã, indiferent cât de delicios ar fi desertul, ajun-geþi la punctul la care spuneþi „Ajunge“. Dar copiii vorspune rareori: „ªtii, mami, astãzi mi-ai acordat destulãatenþie. Acum o sã mã joc singur, liniºtit ºi o sã te lassã-þi faci treaba.“ Nu, atenþia le creeazã copiilor depen-denþã, iar ei, prin însãºi structura lor biologicã, doresc ºile place atât de mult atenþia, încât nu par sã se satureniciodatã. Bineînþeles, cu cât primesc mai multã atenþienegativã, cu atât devin mai nesiguri, ceea ce îi face sãcaute sã obþinã ºi mai multã atenþie. Acest ciclu poatedeveni o problemã, deoarece atenþia negativã nu este lafel de satisfãcãtoare ca atenþia pozitivã.

În aparenþã, copiilor nu le prea pasã ce tip de atenþieprimesc, pozitivã sau negativã. Iatã de ce, chiar atuncicând un pãrinte þipã la copil, va descoperi cã acesta nuse opreºte sau foarte curând îºi reia purtarea nepotrivitã.De multe ori, pãrinþii îl întreabã pe copil: „De ce mã facisã þip la tine?“ Rãspunsul poate fi urmãtorul: copilul vreasã i se acorde atenþie. Dar adevãrul profund este cã îilipsesc aptitudinile emoþionale de a atrage atenþia pozitivãsau cã pãrinþii trebuie sã-ºi mai regleze „antenele“ cu carecapteazã dorinþa copiilor de a primi atenþie pozitivã.

Modurile în care pãrinþii preferã sã le acordecopiilor atenþie negativã:

PrelegeriCicãlealãCerturiÞipete


Ceea ce îi face pe copii:

Sã nu-i mai asculte pe pãrinþi;Sã mormãie;Sã fugã sau sã-i evite pe pãrinþi;Sã facã din nou acelaºi lucru pentru care au primitatenþie negativã.

Reglarea antenelor pentru atenþie pozitivã

Modelul pe care îl folosim pentru a le acorda atenþiecopiilor este sã le oferim atenþie pozitivã când se poartãfrumos ºi sã nu le mai dãm nicio atenþie în cazul unuicomportament nepotrivit, dar inofensiv. Când copiii nuse poartã frumos, pãrinþii, de obicei, nu le mai dau niciunfel de atenþie pozitivã, ci, dimpotrivã, negativã, sub fomãde cicãlealã, certuri, prelegeri sau þipete. În mãsura încare este posibil, pãrinþii trebuie sã reducã volumul deatenþie negativã adresatã copilului, deoarece aceastatinde sã producã mai multe conflicte ºi sã reducã stimade sine atât a pãrinþilor, cât ºi a copilului. De ce? Atenþianegativã poate sã creeze dependenþã ºi nu credem cãvreun pãrinte vrea sã þipe sau sã-ºi cicãleascã odrasla oride câte ori trebuie sã o determine sã facã ceva. Dacãînþeleg principiile de funcþionare, pãrinþii pot avea la în-demânã mult mai multe posibilitãþi de a aduce la normalun comportament nepotrivit.

De obicei, pãrinþii nu considerã laudele o strategie înrelaþiile cu copiii. Toþi pãrinþii îºi laudã copiii, dar autendinþa sã o facã în mod reactiv; cu alte cuvinte, dacãse întâmplã sã observe ceva, cum ar fi nota 10 în carnet,îºi vor lãuda copilul. Alþi pãrinþi exprimã tot timpul apre-cieri. „E grozav.“ „Minunat!“ „Sunt foarte mândru.“Dupã pãrerea noastrã, pãrinþii subestimeazã forþa


aprecierilor. Vã încurajãm sã folosiþi atenþia pozitivãsau aprecierea în mod proactiv. Motivul este acela cã,astfel, copiii vor începe sã se poarte în aºa fel, încâtatenþia pãrinþilor lor sã sporeascã. Cea mai bunãmetodã este de a-i propune copilului ca scop anumitecomportamente ºi de a cãuta ocazii pentru a lãudacomportamentele respective. Este foarte bine sã vãconcentraþi asupra unor lucruri mãrunte, cum ar fi sãvorbeascã frumos cu fratele sãu sau sã-ºi punã teniºii laloc dupã ce se descalþã. Ideea esenþialã este: Copiluluitrebuie sã-i fie foarte clar ce comportament anume apreciaþi.Termenii de ordin general cum sunt „grozav“ ºi „bine“,deºi încurajatori, nu-i ajutã pe copii sã înþeleagã ce v-arplãcea sã vedeþi mai des la ei.

Este deosebit de important sã lãudaþi comportamenteincompatibile cu cele pe care vreþi sã le descurajaþi. Deexemplu, într-o familie cu care am lucrat, certurile dintrecei trei fraþi îi aduceau pe pãrinþi la disperare. Când auvenit pentru consiliere, pãrinþii au spus: „Se ceartãmereu.“; „Mereu?“; „Mereu. N-avem nicio clipã deliniºte.“; „Nicio clipã de liniºte? Îngrozitor. ªi nudorm?“ „Sigur cã dorm.“; „Au fost exmatriculaþi de laºcoalã?“; „Nu, n-ar face niciodatã aºa ceva la ºcoalã. Seceartã doar între ei.“; „ªi se ceartã mereu?“; „Mereu.“;„Unde sunt acum?“; „În sala de aºteptare.“ „Aha. Darnu-i aud. Se ceartã în liniºte?“; „Fac o gãlãgie!“; „Acummi se pare cã nu se ceartã sau, cel puþin, nu cine ºtiece…“; „Nu, sigur cã nu…“

Din aceastã conversaþie, am reuºit sã identificãm anu-mite momente în care copiii nu se certau. I-am sfãtuit pepãrinþi — poate cã am insistat este un termen maipotrivit — sã caute momente de cooperare sau cel puþinde coexistenþã paºnicã ºi, apoi, sã-i laude pe copii pentrufaptul cã se înþeleg unii cu alþii. Le-am cerut sã fie preciºi


în aprecierile lor ºi, mai ales, sã se concentreze asupramomentelor când simþeau, într-adevãr, cã odraslele lorerau calme. Este important sã lãudaþi anumite compor-tamente („Eºti atât de drãguþ cu sora ta“), ºi nu calitãþiglobale („Eºti bãiat bun“), pentru cã un cuvânt de apre-ciere bine formulat îi oferã copilului informaþii explicitedespre ceea ce a fost demn de laudã în comportamentulsãu, pentru a-l putea repeta. În plus, prin intermediulaprecierii, îi transmiteþi copilului ce este importantpentru dvs., care sunt valorile dvs. A-l lãuda pe uncopil pentru faptul cã împarte ceva cu alþii îl va învãþacã bunãtatea ºi generozitatea sunt importante, cã vãface plãcere purtarea lui, iar el se va simþi foarte bine.

De multe ori, pãrinþii trec cu vederea un comporta-ment potrivit, îl laudã cu jumãtate de gurã sau folosescvorbe de laudã cu caracter general, pentru cã au obositsã asiste la atâtea comportamente nepotrivite ºi nu seaºteaptã ca laudele sã schimbe ceva. Îi avertizãm cã,dacã nu persevereazã, e puþin probabil sã reuºeascã.Apoi le spunem cã totul este bine, cã probabil va duracel puþin douã sãptãmâni ca sã-ºi formeze noul obicei.

Câteva sugestii referitoare la aprecieri

Când lãudaþi pe cineva, este important sã o faceþinecondiþionat. Cu alte cuvinte, nu adãugaþi cuvinte cumar fi „dar“ sau „de ce“. Ori „Dar cum rãmâne cu asta?“sau „De ce nu te porþi aºa tot timpul?“ Aceste rezervevor estompa aspectele pozitive ale vorbelor de laudã.

Haideþi sã examinãm patru situaþii având în centrucerturile dintre fraþi despre care vorbeam mai înainte.Observaþi urmãtoarele lucruri:


1. Unul dintre copii îºi ajutã fratele sã gãseascã orevistã fãrã a fi rugat sã o facã.

2. Stau cu toþii în jurul mesei ca sã-ºi facã temele — ºichiar ºi le fac.

3. Dupã cinã, când au terminat de mâncat, se ridicãtoþi ºi îºi pun farfuriile în chiuvetã fãrã sã fie rugaþi sausã se înghionteascã ºi sã se îmbrânceascã unul pecelãlalt.

4. Doi copii care stau în aceeaºi camerã îºi fac ordinela rugãmintea dvs. ºi se împacã foarte bine în acest timp.

Gândiþi-vã cum i-aþi putea lãuda în fiecare dintreaceste situaþii. Haideþi sã examinãm câteva dintreexemplele noastre:

1. „Îmi place felul în care v-aþi ajutat unul pecelãlalt.“

2. „Aþi fãcut o treabã grozavã când aþi stat împreunãºi v-aþi fãcut temele, fãrã sã vã bateþi. Bravo!“

3. „Mulþumesc cã aþi dus cu atâta grijã farfuriile laspãlat.“

4. „Aþi muncit atât de bine împreunã ºi camera voastrãaratã grozav.“

Observaþi cât de uºor este sã anulaþi efectele apre-cierilor, adãugând un „dar“ sau un „de ce“:

1. „Îmi place felul în care v-aþi ajutat unul pe celãlalt.De ce nu puteþi face asta tot timpul?“

2. „Aþi fãcut o treabã grozavã când aþi stat împreunãºi v-aþi fãcut temele, dar ar fi fost ºi mai bine dacã n-aþifi vorbit atât.“

3. „Mulþumesc cã aþi dus cu atâta grijã farfuriile laspãlat. De ce nu începeþi sã faceþi asta în fiecare searã?“


4. „Aþi muncit atât de bine împreunã ºi cameravoastrã aratã grozav, dar nu aþi ºters praful de pe dulapaºa cum mi-ar fi plãcut.“

Se vede clar cã, dacã adãugaþi aceste cuvinte, laudelese transformã în critici sau în vorbe de corecþie. Existãun moment potrivit pentru fiecare frazã. Ideea este sãprocedaþi astfel, încât lauda dvs. sã aibã efectul dorit ºisã fiþi mulþumit — face minuni!

Nu este chiar atât de uºor sã ignori

Iritarea nu reprezintã doar o problemã a pielii. Esteceea ce mulþi pãrinþi simt atunci când copiii lor fac totfelul de lucruri mãrunte, neplãcute, supãrãtoare, frus-trante. Când pielea ne este iritatã, deseori ne frecãm saune zgândãrim zona respectivã. Acest tratament nu vin-decã, dimpotrivã, nu face decât sã înrãutãþeascã lucru-rile. Aduce însã o uºurare temporarã. Când copiii noºtrine iritã, noi îi „zgândãrim“, exprimându-ne supãrareasau, poate, doar rotindu-ne ochii ori dând din cap într-unmod care le comunicã faptul cã nu ne place ceea ce fac.

Când vã iritã copiii, încercaþi sã treceþi cu vedereaacest lucru. O purtare neplãcutã, dar inofensivã, cum arfi vãicãreala, întreruperile, toanele ºi cicãleala sunt lu-cruri pe care ar trebui sã le ignoraþi. Trebuie însã sã vãavertizãm cã, la fel ca atunci când vã mãnâncã pielea, aignora toanele copiilor poate fi un lucru extrem de dificil.Ce ironie! Nu-i aºa cã e mai greu sã treci cu vedereadecât sã faci ceva? Dar pentru a ignora e nevoie demultã muncã ºi de inteligenþã emoþionalã.

Înainte de a practica metoda ignorãrii, încercaþi sã vãdaþi seama de câtã stãpânire de sine veþi avea nevoie. Va


trebui sã vã concentraþi asupra scopului dvs., sã învãþaþisã vã pãstraþi calmul când simþiþi cã vã cuprinde supã-rarea ºi sã fiþi pregãtit pentru ce se va întâmpla încontinuare. Când un comportament este ignorat, iniþial,copilul va stãrui în purtarea respectivã, iar în cele dinurmã se va opri. Aceasta este o tendinþã însuºitã, ºi nuo încercare a copilului de a vã face sã vã ieºiþi din minþi.De exemplu, când rãsuciþi cheia în contact, vã aºteptaþisã porneascã motorul. Dacã nu porneºte, încercaþi dinnou, ºi din nou, ºi puþin mai mult, mai mult, ºi începeþisã apãsaþi pedala. Când faceþi ceva, aºteptaþi o replicã,dar când acest lucru nu se întâmplã, amplificaþi acþiu-nea iniþialã. Vã gândiþi: „A mers înainte, aºa cã trebuiesã meargã din nou.“ Copiii gândesc la fel. Dacã ignoraþio toanã de-a lor, ei ºtiu cã mai înainte au reuºit sã vãcapteze atenþia în acelaºi mod ºi presupun cã ºi deaceastã datã va fi la fel. Când nu rãspundeþi, copilulîncearcã din nou, mai mult, mai tare… pânã când fie seopreºte, pentru cã îºi dã seama cã nu merge, fie încearcãaltceva, cum ar fi sã arunce cu ceva în dvs., lucru carenu mai poate fi ignorat, pentru cã nu mai este inofensiv.(Vom vorbi în ultima secþiune din acest capitol desprecum trebuie sã reacþionaþi la acest gen de acþiuni, pecare le considerãm o încãlcare a regulilor din familie.)

Aºadar, ce presupune faptul de a ignora cu adevãrat?Înseamnã sã te faci cã nici nu-þi cunoºti copilul, nici sãnu-l priveºti. De asemenea, se exclud privirile rãutã-cioase, mustrãrile, mormãielile ºi chiar oftaturile; nu-iacordaþi niciun fel de atenþie. (Remarcaþi cã, de obicei,aceste gesturi sunt suficiente pentru a-i informa pe copiicã vor fi ignoraþi.) Fireºte, de îndatã ce copilul înceteazãcu purtarea nepotrivitã, trebuie lãudat pentru faptul cãîncearcã sã se poarte frumos.


Ce funcþioneazã în cazul dvs.?

Pentru a-i ajuta pe pãrinþi sã-ºi consolideze inteli-genþa emoþionalã, le sugerãm un exerciþiu, sã alcãtu-iascã o listã cu toate lucrurile care îi deranjeazã la copiiilor. Poate fi vorba despre certurile dintre fraþi, desprefaptul cã nu ascultã ori cã le ia prea mult timp sã seîmbrace sau cã se plâng în legãturã cu temele pentruacasã. Ordonaþi punctele de pe listã de la cele mai im-portante la cele mai puþin importante. Sfârºitul listei(lucrurile cel mai puþin importante) vã va sugera o ideecu privire la lucrurile pe care le puteþi ignora. Apoifaceþi o listã cu lucrurile opuse, de exemplu, lângã„certuri între fraþi“, puteþi nota „se înþeleg bine unul cualtul“. Aceastã listã paralelã vã va da o idee referitoarela lucrurile pe care le puteþi lãuda. Începeþi cu partea desus a listei (lucrurile cele mai importante), care vaconstitui þinta laudelor dvs.

Reacþiile ºi conºtiinþa de sine

Noi credem cã, în esenþã, copiii sunt buni, cã ºtiu sãdeosebeascã binele de rãu ºi vor sã facã ce este bine. Îipoate împiedica însã faptul cã le lipsesc conºtiinþa propriilor sentimente, capacitatea de a-ºi controla impul-surile, scopurile ºi planurile, sensibilitatea faþã de senti-mentele celorlalþi ºi/sau aptitudinile sociale — elementede bazã ale inteligenþei emoþionale. O metodã de a-i ajutape copii sã-ºi formeze noi aptitudini este aceea de a-isupraveghea ºi de a-i face conºtienþi de propriul com-portament. Acest lucru este valabil indiferent dacã îiînvãþaþi matematicã, golf sau arta conversaþiei. Supra-vegherea comportamentului permite sporirea conºtii-nþei de sine ºi a capacitãþii de autosupraveghere. De


asemenea, îi ajutã pe pãrinþi sã priveascã în mod obiectivun anumit comportament, sã vadã cât este de rãu înrealitate ºi dacã situaþia se îmbunãtãþeºte sau nu.

PÃRINTELE (probabil cã este vorba despre o mamã): Facifirimituri prin toatã casa.

COPILUL: Îmi pare rãu. (Sau „Ba nu“, sau „Nu eu, fratelemeu.“)

Ceea ce vrea, de fapt, sã spunã copilul, dar fie nupoate, fie este suficient de inteligent sã n-o facã, e urmã-torul lucru: „Chiar aºa? Hai sã privim în mod obiectiv.Asta e o bucatã de nuga. Cum nugaua trebuie suptã, estelipicioasã ºi mai puþin probabil sã facã firimituri decât, sãzicem, chipsurile sau sticksurile. E adevãrat, pot sã cadãfirimituri. Acum sã vedem în ce zonã am umblat cusubstanþa ofensivã. Am deschis-o în bucãtãrie. Ammuºcat din ea o datã. În acel moment, eram lângã chiu-vetã. Am fãcut patru paºi pânã în sufragerie, unde ammai luat o înghiþiturã. Apoi am mai fãcut ºapte paºi,mestecând, pânã am ajuns la uºa din spate. În acel mo-ment, tu ai emis acea remarcã acuzatoare ºi inexactã.Dacã nu cumva dimensiunea întregii case a scãzutdramatic ºi ai închiriat tot etajul, camera de zi, holul ºiscãrile, plus pivniþa ºi veranda, cred cã firimiturile nus-au împrãºtiat prin toatã locuinþa. În plus, zona cuconcentraþie maximã de firimituri va fi acolo unde ammuºcat din prãjiturã ºi poate fi indicatã cu precizie. Aºacã nu înþeleg, de fapt, de ce ai fãcut aceastã afirmaþie:poate nu eºti conºtientã de dimensiunile propriei talecase sau chiar crezi cã am umblat peste tot scuturând dinnuga, ca sã fac firimituri, sau vrei doar sã mã acuzi penedrept ºi sã faci ca lucrurile sã parã mult mai gravedecât sunt în realitate. Sunt buimãcit. Vrei sã curãþ toatelocurile unde s-ar putea sã fie firimituri ºi data viitoare sã


încerc sã fac firimituri numai în bucãtãrie? Asta pot sãînþeleg ºi sã accept.“

Supravegherea comportamentului poate fi puþincam dificilã. Este nevoie de organizare, consecvenþã ºiperseverenþã. Dacã o practicaþi în mod inconsecvent, îitransmiteþi copilului mesajul cã nu vã pasã suficientpentru a vã asuma responsabilitatea (de adult) rezol-vãrii problemei sau cã, dacã el are suficientã rãbdare,voinþa pãrinteascã poate fi subminatã. Însã a-i supra-veghea comportamentul ºi a-i oferi copilului informaþiidespre acesta este un instrument puternic care, dupãcum s-a menþionat anterior, poate servi o diversitate descopuri ºi meritã efortul.

Majoritatea comportamentelor pot fi monitorizate cuajutorul unei diagrame. Este destul de simplu sã o definiþi.

Scopuri. În primul rând, stabiliþi-vã niºte scopuri. Cecomportamente vreþi sã supravegheaþi? În mod ideal,acestea trebuie exprimate pozitiv. Vã recomandãm ca,iniþial, sã selectaþi între unu ºi trei scopuri, în funcþie decapacitatea dvs. de a efectua în mod consecvent muncade supraveghere. Odatã îndeplinite scopurile iniþiale,puteþi adãuga oricând obiective noi.

Aceste obiective pot fi: sã împartã ceea ce au cu fraþiilor, sã se poarte frumos la masã ºi sã-ºi facã singuritemele. Este important sã vã exprimaþi scopurile pozi-tive, cum ar fi, de exemplu, „Jucaþi-vã frumos“. Vrem caei sã se poarte frumos cât mai des. Are însã sens ºisupravegherea unor comportamente negative. Dacãalegeþi un asemenea comportament, vã sugerãm sã îlechilibraþi cu unul pozitiv. De exemplu, tachinarea sau„înjosirea“ pot fi echilibrate prin complimente, laudesau „edificãri“. Faptul de a lovi poate fi echilibrat prinoferirea de ajutor. Reþineþi cã în aceastã etapã pãrinþiinu încearcã sã schimbe nimic, ci doar sã-ºi dea seama ce


se întâmplã, cât de des, când ºi unde.Perioada de timp. Perioada de timp selectatã depinde

de scopurile dvs. De obicei, diagrama este trasatã cuzilele sãptãmânii în partea de sus. Apoi, în funcþie descopul ºi obiectivele dvs., puteþi indica o subdiviziune.De exemplu, dacã unul dintre scopuri îl reprezintãtemele pentru acasã, atunci sub „luni“ puteþi introduceo rubricã pentru dupã-amiazã ºi una pentru searã, adicãintervalul creat dupã terminarea cursurilor ºi cel dedupã sfârºitul cinei. Sâmbãta ºi duminica, este suficientsã aveþi „dimineaþã“ ºi „dupã-amiazã“, în funcþie deprogramul familiei. Dacã scopul îl constituie maniereledin timpul mesei, pentru fiecare zi puteþi folosi rubricile„mic-dejun“, „prânz“, „gustare“ ºi „cinã“.

Sisteme de evaluare. Sistemul de evaluare depindeºi el de scopurile stabilite. Pentru unele scopuri, trebuiesã numãraþi de câte ori se întâmplã un anumit lucru. Înaceste situaþii, puneþi un marcaj în rubrica adecvatã oride câte ori observaþi comportamentul respectiv. Cândurmãriþi comportamente negative, uneori poate fi maiuºor sã eliminaþi un marcaj decât sã puneþi unul. Deexemplu, puteþi desena zece „feþe vesele“ într-o rubricãscop/timp ºi, de fiecare datã când copilul nu se poartãcum trebuie (de exemplu, când Todd dã în surioara lui),tãiaþi una dintre feþe sau transformaþi-o într-una tristã.

Diagramele sunt extrem de folositoare ºi pentru supra-vegherea comportamentului din afara casei. Pentru uniicopii, carnetele de note nu sunt utile în acest sens.Copilul nu face nicio legãturã între felul în care s-a purtatazi la ºcoalã ºi nota pe care o va lua peste douã luni. Deasemenea, unii copii se aºteaptã la eºec, aºa cã singurulscop al notelor este de a reflecta ceea ce ei considerãpropria lor neºtiinþã. Diagramele de supraveghere zilnicãnecesitã timp din partea profesorilor, dar pentru unii


copii meritã din plin efortul. Dacã este luat în seamã deprofesor pe parcursul zilei, elevul se poate concentra maibine asupra a ceea ce se aºteaptã de la el, profesorul vaavea atât reacþii pozitive, cât ºi negative, iar pãrintele vaºti ce se petrece cu copilul sãu. De cele mai multe ori, cândun pãrinte întreabã: „Cum a fost la ºcoalã?“ rãspunsuleste: „Bine.“ Apoi, pãrintele întreabã din nou: „Ce ai fãcutastãzi?“ iar copilul rãspunde: „Nimic.“ Pãrintele,preocupat ºi insistent, mai întreabã o datã: „A fost vreoproblemã?“ la care copilul rãspunde plictisit „Nu.“ Dacãfoloseºte o diagramã zilnicã, pãrintele ºtie ce fel de zi aavut copilul lui. Astfel îl va putea lãuda atunci când estecazul ºi îl va ajuta sã depãºeascã problemele.

Vedere din interior: Cum funcþioneazã diagrama fãrã recompense

O greºealã fãcutã de majoritatea pãrinþilor care aufolosit diagrame este cã oferã imediat o recompensãpentru bunã purtare. Suntem categoric împotrivaacestui lucru. Motivaþia poate fi vãzutã ca o þintã (vezifigura urmãtoare). Cercul exterior simbolizeazã motiva-þia materialã — faceþi un anumit lucru, pentru cã veþiobþine ceva în schimb. Motivaþia socialã, reprezentatã încercul din mijloc, apare atunci când facem ceva, deoarecene ajutã sã fim împreunã cu alþii sau sã câºtigãm apro-barea celor pe care-i iubim ori vrem sã îi impresionãm.În centru se aflã motivaþia intrinsecã: facem ceva, dato-ritã sentimentului de satisfacþie pe care ni-l dã îndepli-nirea acelui lucru.


Þelul nostru este motivaþia intrinsecã a copiilor. Dacãaceºtia întreprind ceva pentru ei înºiºi, pentru cã îi facesã se simtã bine ºi sunt mândri de realizãrile lor, atuncinimic nu le va sta în cale. O vor face pentru cã vor sã ofacã. Dacã le oferim informaþii despre performanþa lor,le alimentãm motivaþia intrinsecã de a reuºi.

Gândiþi-vã la copiii dvs. când joacã un joc video. Ceobþin? Un scor. Acest scor îi motiveazã, pentru cã îi facesã se simtã mulþumiþi de realizãrile lor. Dar cum rãmânecu telefonul? Pentru asta nici mãcar nu primesc un scor.(Primiþi o facturã, dar la mult timp dupã ce au avut locconvorbirile, ºi acesta poate fi motivul pentru care nufaceþi mare caz în legãturã cu asta, ca în cazul în care aþiobþine pe loc informaþii despre cât vã costã convorbirilecopiilor dvs.)

Ce-i drept, supraveghind un comportament, veþi în-cerca sã schimbaþi ceva în cel puþin jumãtate din timpulacordat supravegherii. De ce? Sã luãm un exemplu.Dacã vreþi sã slãbiþi, notaþi (în mod onest) tot ce mân-caþi. Curând veþi observa cã faceþi lucruri pe care ºtiþi cãn-ar trebui sã le faceþi. Dacã vreþi sã cheltuiþi mai puþini


MATERIAL

SOCIAL

INTRINSEC

bani, notaþi tot ce cumpãraþi. ªi în acest caz veþi observadiverse cheltuieli fãrã sens.

Faptul de a supraveghea comportamentele ne facemult mai conºtienþi de ele. Acest fapt semnificã, oare, cãsuntem inconºtienþi atunci când ne purtãm într-un felsau altul? Nu chiar. Înseamnã doar cã funcþionãm înregim automat. Facem ceva lãsându-ne pradã primuluiimpuls, fãrã sã ne gândim prea profund, fãrã a reflectadacã este un lucru bun pentru noi, dacã este în deplinacord cu scopurile noastre. Când trebuie sã scriem celucruri am cumpãrat ºi ºtim cã partenerii noºtri de viaþãvor examina ºi ei lista împreunã cu noi ºi va trebui sãdãm explicaþii, vom fi mai puþin tentaþi sã risipim baniicu uºurinþã.

Copiii noºtri nu prea sunt înclinaþi sã „þinã socoteala“a ceea ce fac, dar atunci când ºtiu cã existã o diagramãcare va fi examinatã de un pãrinte, asta le va da degândit. Vor reflecta ceva mai mult — un semn de inteli-genþã emoþionalã — ºi vor fi mai puþin impulsivi.

Motivaþia socialã tinde sã aparã în mod natural ºi îiajutã pe copii sã-ºi dezvolte motivaþia intrinsecã. Atuncicând un copil se poartã cum trebuie, cei din jur vorreacþiona pozitiv. Aºa se petrec lucrurile în lumea asta:dacã te porþi frumos cu ceilalþi ºi ei se vor purta frumoscu tine.

Motivaþia materialã se aflã cel mai departe de þintanoastrã. Copiii care sunt motivaþi în acest fel nu fac cevapentru cã se simt bine sau pentru a le face plãcere celor-lalþi, ci pentru cã primesc ceva în schimb. Atunci cânddispare stimulentul material, ei nu vor mai face lucrulpentru care ar fi trebuit sã fie recompensaþi. Dacã vremca impulsul de a se purta bine sã porneascã din interior,nu recompensele materiale reprezintã soluþia. Esteinteresant de remarcat cã studiile referitoare la motivul


pentru care oamenii îºi dau demisia dintr-o slujbã aurelevat faptul cã nu banii erau principala cauzã, ci lipsaîmplinirii personale sau a aprecierii din partea celorlalþi.

Un alt aspect interesant este acela cã, oferindu-lecopiilor o motivaþie exterioarã de a face un lucru pentrucare aveau deja o motivaþie interioarã, s-ar putea sã lerãpiþi motivaþia proprie. De exemplu, dacã îl rãsplãtiþipe un copil care vã ajutã la bucãtãrie pentru cã aºa îiplace, s-ar putea sã-l lipsiþi de bucuria de a vã ajuta.Apoi, dacã nu-l mai rãsplãtiþi, e foarte posibil ca motiva-þia lui de a vã ajuta sã scadã.

Pe de altã parte, existã situaþii în care recompenselemateriale pot fi valoroase. De exemplu, un copil cu caream lucrat se confruntase cu o mulþime de eºecuri ºcolare,din cauza unei tulburãri legate de citit, nediagnosticatela timp. Acest copil nu voia sã-ºi facã temele, fiindcãpentru el acest lucru era sinonim cu frustrarea ºi eºecul.Temele pentru acasã nu erau asociate cu mândria ºirealizarea. Deºi temele au fost modificate pentru a-lajuta pe copil ca, atunci când reuºeºte sã le facã, sã afle ceînseamnã satisfacþia, iar pãrinþii l-au lãudat ºi l-au în-curajat, pânã la urmã totul se transformã într-o bãtãlie.Dupã cum a spus odatã un copil foarte deºtept, „Prefersã fiu rãu decât prost“. Pentru a-l determina pe acestcopil sã lucreze, soluþia adoptatã a fost aceea a uneirecompense. Cu alte cuvinte, copilul nu avea sã lucrezepentru sine sau în scopul de a fi apreciat de pãrinþi, cipentru a primi un premiu, deoarece succesul sau eºeculnu era legat de simþul propriei persoane, ci de ceva dinexterior. De asemenea, premiul trebuia sã fie valoros,adicã ceva ce el îºi dorea cu adevãrat. Odatã ce copilula câºtigat premiul, l-am putut ajuta sã înþeleagã faptulcã putea, într-adevãr, sã facã ce avea de fãcut. Aceastai-a schimbat percepþia asupra propriei persoane ºi a


început sã se considere competent, în loc sã se maisimtã „ratat“. Au fost sãdite astfel seminþele conºtiinþeide sine ºi ale motivaþiei interioare.

O altã situaþie în care puteþi folosi recompense mate-riale este aceea în care puteþi fi aproape sigur cã, odatãce comportamentul a fost stabilit, motivaþia intrinsecãva putea sã preia controlul. Iatã de ce se pot folosi re-compense materiale pentru a-l determina pe copil sãîntrebuinþeze toaleta. Odatã ce a fost „instruit“, de obiceise simte mândru de sine, pentru cã este „mare“ ºi pri-meºte numeroase semne de atenþie pozitivã din parteacelorlalþi. Acest lucru devine mai important decât re-compensele materiale, dacã aþi folosit aºa ceva. Deasemenea, puteþi folosi recompense materiale pentru a-idetermina pe copiii nehotãrâþi „sã sarã peste buºtean“.Dacã un copil este timid sau inhibat, uneori puteþi sã-idaþi un stimulent ca sã participe la o activitate, ºtiind cãodatã ce a fãcut pasul ºi s-a obiºnuit, îi va plãcea cuadevãrat. Apoi puteþi renunþa fãrã probleme la recom-pensã, iar el va continua sã participe. Când se foloseºteun stimulent material, acesta trebuie retras treptat ºi cuatenþie, imediat ce copilul începe sã aibã reuºite ºiîncredere în sine. Nu uitaþi, recompensele materialereprezintã o soluþie ultimã, nu o stare iniþialã.

„În viaþã se întâmplã tot felul de lucruri“

Dupã cum ºtim cu toþii, „în viaþã se întâmplã tot felulde lucruri“. Aºa e lumea asta. Acþiunile noastre auîntotdeauna consecinþe, unele pozitive, altele negative,unele previzibile, altele nu. Este important ca un copilsã ºtie care sunt consecinþele acþiunilor lui. Aplicândprincipiul „În viaþã se întâmplã tot felul de lucruri“,


pãrinþii îi ajutã pe copii sã înveþe cum sã anticipeze conse-cinþele ºi sã-ºi asume responsabilitatea pentru ceea ce fac.

Ori de câte ori daþi o comandã urmatã de o amenin-þare, ca, de exemplu, „Ar fi bine sã faci asta, altfel eu osã fac cealaltã“, declanºaþi aºa-numitul „reflex contra-dictoriu“. Când suntem intimidaþi sau ni se spune ce sãfacem, tendinþa noastrã fireascã este sã spunem nu.Copiii sunt la fel. Când un pãrinte îi ameninþã „Dacãnu-þi faci curat în camerã, nu mai ai voie afarã!“ copilulîncepe, din reflex, sã þipe, sã se certe sau, pur ºi simplu,refuzã. Îl puteþi obliga sã facã ordine în camerã, darchiar aºa vreþi sã vã creºteþi copiii? (Dacã aþi rãspuns„da“ la aceastã întrebare retoricã, vã rugãm sã recitiþiCapitolul 1.)

Când spunem cã „se întâmplã tot felul de lucruri“, lecomunicãm copiilor noºtri, într-un mod paºnic, „lucru-rile“ care se întâmplã în urma acþiunilor lor. Pentru alãmuri aceste situaþii, puteþi folosi tehnica diagramei,descrisã mai devreme. Suntem cu toþii de partea copiilor,nu împotriva lor. Îi avertizãm în legãturã cu ce s-arputea întâmpla dacã se poartã într-un anumit fel, dar eisunt liberi sã acþioneze cum vor. De exemplu, pãrinþii lereamintesc copiilor cã, dacã le ia prea mult timp sã-ºifacã temele, sau ºi le fac de mântuialã ºi apoi trebuie sãle reia, s-ar putea sã piardã emisiunea de la televizor.

Aspectul important al principiului „se întâmplã totfelul de lucruri“ nu este acela cã pãrintele îl conecteazã pecopil la realitate prin intermediul unei sancþiuni, ci faptulcã pedeapsa, prin consecinþele sale, devine un adevãrat„educator“. Astfel se evitã luptele pentru putere ºi chesti-unile legate de control. Reþineþi, nu este o situaþie pãrintecontra copil. Pãrinþii sunt de partea copiilor, ajutându-i sãevite evenimentele nedorite din viaþã. Rolul lor este de a-iavertiza pe copii în legãturã cu consecinþele, ºi nu de a-iameninþa.


Desigur, în legãturã cu acest aspect existã o serie decontroverse. Nu vrem sã spunem cã tot ce face copiluleste bine. Atunci când este vorba de siguranþã sau delegalitate, sunt necesare eforturi pentru a stopa un anu-mit comportament. Dar aceasta nu se întâmplã prea des.

Când explicã o consecinþã potenþialã, pãrinþii trebuiesã-i informeze pe copii, pe un ton neutru, ce se va întâm-pla dacã ei aleg sã se comporte într-un anumit fel.Copilul trebuie sã aibã posibilitatea de a alege între a sepurta în felul respectiv ºi a suporta consecinþele, saudimpotrivã. Chiar dacã, în cele din urmã, urmarea unorfapte se aflã sub controlul pãrinþilor, alegerea este acopilului ºi, prin urmare, tot lui, ºi nu pãrinþilor, îirevine responsabilitatea pentru ceea ce a fãcut. Cunoºtin-þele noastre despre inteligenþa emoþionalã ne îndeamnãsã afirmãm cã, dacã pãrintele are un comportamentmarcat de furie atunci când îºi avertizeazã copilul sau îiexpune consecinþele neplãcute ale uneia dintre faptelesale, acesta se va concentra asupra pãrintelui furios, ºinu asupra consecinþei. În acest caz, nu va învãþa lecþia.

Când vreþi sã-i spuneþi ce se poate întâmpla, puteþifolosi o exprimare de tipul „Dacã… atunci“.

„Dacã termini de mâncat, primeºti ºi desert.“„Dacã îþi pui haina, o sã-þi fie cald.“„Dacã îþi ia prea mult timp sã te pregãteºti de

culcare, n-o sã mai avem timp pentru poveºti.“„Dacã nu conduci cu atenþie, n-o sã mai poþi folosi

maºina.“În unele cazuri, nu putem fi siguri cã „lucrul“ res-

pectiv se va întâmpla. Prin urmare, vã recomandãm sãfolosiþi o formã de genul „Dacã… s-ar putea“:

„Dacã iei jucãria cu tine, s-ar putea sã o pierzi ºi sã fiitrist.“

„Dacã nu înveþi, s-ar putea sã nu faci bine la lucrare.“


„Dacã nu scrii repede un bilet de mulþumire, peviitor s-ar putea ca oamenii sã nu mai fie la fel de gene-roºi, atunci când îþi vor mai oferi daruri.“

„Dacã citeºti reþeta, s-ar putea ca mâncarea sã fie maiuºor de preparat ºi sã iasã mai bunã.“

„Dacã þipi la prietenii tãi ºi nu împarþi ceea ce ai cuei, poate cã nu vor mai dori sã vinã sã se joace cu tine.“

Când copilul alege sã se poarte necorespunzãtor ºisuferã o consecinþã neplãcutã, este bine ca pãrintele sã-lsprijine, în loc sã fie supãrat. „Sunt sigur cã eºti supãratpentru cã nu ai vãzut emisiunea ta preferatã latelevizor. M-am gândit cã s-ar putea sã se întâmple aºaceva ºi iatã de ce þi-am spus cât este ceasul. Cum o sãfaci data viitoare? Poate vei reuºi sã-þi termini temeleînainte de a începe emisiunea.“

Dupã cum am mai afirmat, pãrinþii nu trebuie sã lepermitã copiilor sã întreprindã acþiuni periculoase ºi sãsufere consecinþe grave. Fraza „Dragul meu, dacã te jocipe stradã, în aglomeraþie, s-ar putea sã fii lovit de omaºinã ºi sã ºtii cã doare foarte tare“ nu reprezintã oabordare potrivitã a acestei tehnici. În acest caz, dacãstrigaþi: „Urcã-te imediat pe trotuar, vin maºini!“ nufaceþi decât sã folosiþi tehnica deja dobânditã a þipetelor,care ne este tuturor atât de cunoscutã. De asemenea, nueste bine sã spuneþi: „Dacã-þi bagi cuþitul în gurã, s-arputea sã te tai ºi toatã masa o sã se umple de sânge.“ Înacest caz, vã sugerãm sã-i luaþi cuþitul din mânã, câtãvreme nu are vârsta potrivitã ca sã-l foloseascã în modcorespunzãtor. În asemenea situaþii ºi în altele care potfi periculoase, trebuie sã vã asumaþi un rol mai activpentru a-l forma, astfel încât sã aibã un comportamentpotrivit.


„Liniºteºte-te“

„Liniºteºte-te“ este varianta pe care noi o propunemîn locul tehnicii „Gata!“, despre care majoritateapãrinþilor cel puþin au auzit, dacã nu au ºi folosit-o. Însãcei mai mulþi pãrinþi nu folosesc foarte bine metoda„Gata!“, în parte întrucât e mult mai greu de aplicat înmod corect decât pare ºi pentru cã funcþioneazã numaiatunci când este aplicatã corect. Am conceput metoda„Liniºteºte-te“ ca pe un mijloc de a promova autoîndru-marea în cadrul familiei — atât pentru pãrinþi, cât ºipentru copii — ºi nu ca pe o pedeapsã.

Puteþi considera varianta „Liniºteºte-te“ un substitutal þipetelor. Primul pas este de a vã antrena sã spuneþicalm „Liniºteºte-te“, în loc sã þipaþi. Aceasta vã va ajutasã vã pãstraþi controlul în prezenþa copiilor. Dacã vãgândiþi puþin, pãrinþii au tendinþa sã þipe la copiii lordin douã motive: în primul rând, pentru cã fac ceva cenu au voie (aceasta înseamnã încãlcarea regulii); în aldoilea rând, deoarece nu ascultã. Din punct de vederetehnic, aceasta înseamnã nerespectarea unei comenzi.În cazul unei încãlcãri a unei reguli, consecinþele suntimediate. Fãrã discuþii, fãrã dezbateri, fãrã avertismente,fãrã negocieri — doar „Liniºteºte-te“. În cazul ne-respectãrii unei comenzi, puteþi sã daþi o comandã, apoisã o repetaþi ºi dupã aceea sã folosiþi „Liniºteºte-te“.Aveþi grijã sã nu repetaþi regulile sau comenzile, pentrucã s-ar putea sã deveniþi puþin mai nervos la fiecarerepetiþie. În cele din urmã, chiar dvs. vã veþi pierdecontrolul. Nu este prea inteligent sã þipaþi la copiii dvs.atunci când le spuneþi „Liniºteºte-te!“

Procedeul schiþat în continuare îi învaþã pe copii cumsã-ºi gãseascã singuri calea, deoarece, dacã au de la 5 aniîn sus, ei se liniºtesc singuri, nu o faceþi dvs. Educaþia


bazatã pe inteligenþa emoþionalã presupune cã sunteþiconºtient de faptul cã nu vã puteþi liniºti copilul; trebuiesã facã el însuºi acest lucru. Evident, putem face lucruricare le dau mai multe ºanse sã-ºi pãstreze stãpânirea desine. La început, au nevoie de timp ca sã înveþe cum sãse calmeze ºi de un stimulent pentru a proceda astfel.„Liniºteºte-te“ vã oferã ºi una, ºi alta.

Cum funcþioneazã, în realitate, metodele „Gata!“ ºi „Liniºteºte-te“

În general, pãrinþii privesc aceste metode ca pe niºtepedepse. În realitate, ele reprezintã instrumente educa-þionale. Ideea fundamentalã este prezentatã mai jos,într-un scenariu pe care pãrinþii îl pot folosi cu copiii lor:

Dragul meu copil,

A fi împreunã cu alþii este un privilegiu. Te joci cuceilalþi, te uiþi la televizor împreunã cu ei, foloseºti jocu-rile ºi jucãriile celorlalþi. Pentru a fi cu ceilalþi, trebuiesã te porþi cu respect ºi sã urmezi niºte reguli de bazã.Dacã nu te poþi comporta într-un mod rezonabil dinpunct de vedere social, într-un fel care sã nu-i rãneascãsau sã-i supere pe ceilalþi, atunci nu vei avea privilegiulde a fi împreunã cu alþii ºi nu vei putea face lucrurilecare se întâmplã atunci când eºti cu ei. Ca sã reuºeºti sãte înþelegi cu ceilalþi, trebuie sã te liniºteºti. Poþi sã staisingur ºi sã te gândeºti ce ai fãcut. Dupã ce te-ai liniºtit,poþi sã te întorci la ceilalþi. Sperãm cã vã veþi înþelege ºivei rãmâne alãturi de ei. Dar dacã se întâmplã din nouacelaºi lucru, probabil cã este felul tãu de a ne spune cãtrebuie sã mai încerci o datã sã te liniºteºti. ªi poþiexersa asta oricât ºi oricând ai nevoie, pânã când vei fisuficient de stãpân pe tine pentru a sta cu ceilalþi copiiºi a te distra împreunã cu ei. Apoi, nu va mai fi nevoiesã te retragi ca sã te liniºteºti. Apropo, dacã încerci sã


eviþi sã te liniºteºti sau dacã nu o faci atunci când îþi zic,este un fel de a spune cã ai foarte multe de învãþat înceea ce priveºte stãpânirea de sine. Nicio problemã! Înacest caz, o sã stau lângã tine sau o sã te þin în braþe pânãcând vei reuºi sã te liniºteºti singur. Îþi voi arãta eu ceeste stãpânirea de sine ºi te voi ajuta sã o dobândeºti.

Tehnica liniºtirii este potrivitã pentru copiii între 2 ºi12 ani. Ea atenueazã un comportament deficitar prinfaptul cã îi distrage în mod convenabil atenþia copiluluicând el se poartã într-un anume fel. Este important cavorbele „Liniºteºte-te“ sã fie sfinte. Când le rostiþi, tre-buie sã credeþi în ele cu adevãrat. Odatã ce le-aþi spus,nu se mai întâmplã nimic pânã când copilul încearcã sãse liniºteascã singur.

Iniþial, va trebui sã faceþi sacrificiile necesare pentrua aplica în mod corect metoda „Liniºteºte-te“. Aºadar,ori vã pregãtiþi sã întârziaþi la serviciu, ori nu spuneþi„Liniºteºte-te“ ºi folosiþi altã tehnicã. Odatã ce aþi fãcuteforturile necesare pentru a-l învãþa pe copil sã se liniº-teascã singur, sã vã accepte autoritatea ºi sã-ºi pãstrezecalmul, tehnica poate deveni un instrument foarte efi-cient, care o sã ia mai puþin timp decât cicãleala, þipeteleºi certurile. Când practicaþi metoda „Liniºteºte-te“,aveþi grijã sã o faceþi astfel încât sã vã pãstraþi controlul,iar copilul dvs. sã înveþe sã-ºi gãseascã singur direcþia.

Când folosiþi aceastã tehnicã, vorbiþi cât mai puþin.Nu-i reamintiþi copilului regula dinainte ºi nu repetaþicomanda la nesfârºit. De asemenea, când îl trimiteþi pecopil sã se liniºteascã, nu aveþi voie sã rostiþi mai multde zece cuvinte. Este important sã nu purtaþi o con-versaþie cu copilul dvs., deoarece metoda se bazeazã pedistragerea atenþiei, iar o discuþie implicã atenþie. Deasemenea, când un copil a fãcut ceva rãu ºi ºtie cã i se


va face moralã, oricum nu vã ascultã, aºa cã nu e cazulsã vã ambalaþi ºi sã agravaþi situaþia. În cazul în carecopilul dvs. vrea sã ºtie de ce este trimis sã se liniº-teascã, explicaþi-i dupã aceea. Dacã vrea sã vã explice dece era perfect justificat sã dea în sora lui, puneþi-l sã-ºiexpunã argumentele dupã ce se liniºteºte. Dacã vãgândiþi: „Da, foarte bine, dar copiii mei n-or sã vrea sãmeargã sã se liniºteascã“, citiþi mai departe. Vom vorbidespre aceasta — ºi despre multe alte posibilitãþi.

Procedeul „Liniºteºte-te“

1. Explicaþi-i copilului cum vã aºteptaþi sã se poarteºi de la ce doriþi sã se abþinã. Vorbiþi-i despre tehnicaliniºtirii ºi momentele când o veþi folosi.

2. Stabiliþi un loc unde va fi aplicatã metoda. Trebuiesã fie un loc sigur ºi plicticos. De asemenea, e necesar sãfie uºor de gãsit ºi sã vã ofere posibilitatea de a vã supra-veghea copilul în timp ce el încearcã sã se liniºteascã.Un scaun aflat într-o camerã în care intraþi mai rar sauo treaptã de pe scarã reprezintã, de obicei, un loc foartebun. Nu folosiþi pentru aplicarea acestui procedeu baia,camera în care se aflã televizorul, bucãtãria saudormitorul copilului.

3. Utilizaþi tehnica liniºtirii în cazuri de încãlcare aregulilor ºi de nesupunere. Puneþi-l imediat pe copil sãse liniºteascã atunci când încalcã o regulã a casei. Dacãnu respectã o indicaþie, trebuie sã o repetaþi, însoþitã deun avertisment, iar dacã nici de data asta nu o respectã,trimiteþi-l sã se liniºteascã.

4. Când copilul a încãlcat o regulã sau nu a vrut sã facãunul dintre lucrurile pe care i le-aþi cerut, spuneþi-i sã seliniºteascã, folosind o frazã scurtã de maximum zececuvinte. Încercaþi sã vã pãstraþi calmul ºi obiectivitatea.


Stabiliþi un rãgaz între douã ºi zece minute, în funcþie devârsta copilului. Dupã ce expirã timpul, copilul se poateîntoarce. Dacã face gãlãgie sau vine înainte de perioadastabilitã, luaþi totul de la început. Nu-l lãsaþi pe copil sã seducã la baie în acest rãstimp. (Nu vã lãsaþi pãcãlit de oasemenea scuzã; se poate abþine.)

5. Dacã un preºcolar opune rezistenþã, poate fi nevoiesã-l reþineþi cu blândeþe pânã când expirã timpul. Dacãun ºcolar opune rezistenþã, adãugaþi câte un minutpentru fiecare refuz, pânã la maximum cinci minutesuplimentare. Dacã totuºi nu vrea, înlãturaþi trei privi-legii, unul câte unul (de exemplu, televizorul, mersulafarã, desertul). Când copilul persistã în încãpãþânarealui, duceþi-l în camera lui pânã când este gata sã sesupunã (timpul petrecut de bunãvoie în camerã nu esteluat în considerare). Aveþi grijã sã nu-i daþi atenþiecopilului atunci când refuzã sã coopereze. Fiþi cât maiconcis cu putinþã. Orice discuþii sau explicaþii trebuie sãaibã loc dupã ce s-a liniºtit.

6. Dupã ce s-a liniºtit, daþi-i voie sã revinã la situaþiadinainte. Dacã se poartã cum trebuie, lãudaþi-l; altfel,aplicaþi din nou metoda liniºtirii.

7. Vegheaþi mereu ºi apreciaþi trãsãturile de caracterpozitive, mai ales dacã ele intrã în contradicþie cu regu-lile de comportament pe care le-a încãlcat copilul. Ime-diat dupã ce aþi aplicat tehnica liniºtirii, încercaþi sã-iscoateþi în evidenþã una dintre pãrþile bune ale carac-terului sãu.


În casele unde se practicã educaþia bazatã pe inteli-genþa emoþionalã, se întâmplã anumite lucruri. Sunt


cãmine în care se aud constant laude; existã un simþ alscopurilor ºi al prioritãþilor care cãlãuzeºte acþiunilefamiliei; nu se prea folosesc ameninþãri ºi se manifestãtendinþa de a-i lãsa pe copii sã înveþe din propriile expe-rienþe. Dar asta nu înseamnã cã totul este bine. Cândcopiii scapã de sub control ºi au nevoie de mai multãautodisciplinã, li se oferã ºansa sã se liniºteascã ºi sã segândeascã la ce au fãcut înainte de a-ºi relua activitatea.În cele din urmã, pãrinþii înþeleg cã, atunci când trebuiesã încurajeze sau sã descurajeze un anumit comporta-ment, le pot atrage atenþia copiilor asupra acestui lucrufolosind un grafic. Reacþiile lor faþã de comportamentulcopiilor determinã mai multã reflecþie ºi conºtiinþã desine, ceea ce conduce la un grad mai mare de auto-disciplinã ºi la un grad mai mare de stãpânire de sine.

Aceste idei vor fi suficiente? Puþin probabil. Dar pemãsurã ce în casã se stabileºte un echilibru între meto-dele obiºnuite ale pãrinþilor de a impune disciplina ºicele pe care vi le-am prezentat, existã mai multe ºanseca fiii ºi fiicele noastre sã ajungã singuri la concluzia cãtrebuie ei înºiºi sã decidã ceea ce au de fãcut — dezide-rate ce reprezintã þelul tuturor pãrinþilor.


5CUM ÎI PUTEÞI AJUTA PE COPII SÃ FIE

MAI PUÞIN IMPULSIVI, SÃ-ªI DEZVOLTESTÃPÂNIREA DE SINE

ªI APTITUDINILE SOCIALE

DAVE (oferind o þigarã): Vrei una?MARK: No!DAVE: De ce nu?Mark dã din umeri.DAVE. Fraiere!MARK: Taci din gurã.DAVE: Nu fumezi?Mark dã iar din umeri.DAVE: Hai, încearcã, nu-i mare lucru.Mark pare uºor jenat.DAVE: Haide! (Îi dã o þigarã ºi i-o aprinde.)Mark tuºeºte.DAVE: Fraiere! (Râde.)Mark continuã sã fumeze.

Existã vreun pãrinte care sã nu se teamã cã fiul luipoate sã ajungã în postura lui Dave sau a lui Mark?Cum vor învãþa copiii sã-ºi controleze sentimentele carepun stãpânire pe ei, sã-ºi menþinã autocontrolul însituaþii stresante ºi sã comunice într-un mod pozitiv cuceilalþi? Este chiar atât de important? veþi întreba dvs.Da! Cercetãrile indicã faptul cã aceste aptitudini suntesenþiale pentru succesul la ºcoalã, în familie, cu prie-tenii ºi pe plan profesional.

Când copiii noºtri nu sunt conºtienþi de propriile lortrãiri, li se va pãrea dificil sã-ºi controleze acþiunilecãlãuzite de primul impuls ºi sã ia deciziile adecvate; înplus, nu vor fi în mãsurã sã comunice cu claritate ceeace vor cu adevãrat. De exemplu, în scena de mai sus,dacã prietenii copilului fumeazã, el s-ar putea sã fieîncercat de sentimente contradictorii. Probabil cã sesimte nesigur ºi vrea sã facã parte din grup, ori îi esteteamã sã nu dea de bucluc dacã fumeazã ºi, de aseme-nea, i se pare incitant sã facã ceea ce fac „oamenii mari“.Pãrinþii vor spera cã el va fi cuprins de fricã, dar existãposibilitatea ca tinerii aflaþi în pragul adolescenþei sã seconcentreze mai curând asupra sentimentelor lor denesiguranþã. Dacã un copil este învãþat sã conºtien-tizeze aceste sentimente, s-ar putea sã-ºi dea seama cã aface ceva dãunãtor pentru propria persoanã nu estechiar modul cel mai inteligent de a-ºi alunga nesiguranþa— ºi nici nu-i va oferi o certitudine solidã pe viitor.

Situaþiile de acest gen implicã ºi stãpânirea de sine.Copiii trebuie sã-ºi stãpâneascã nesiguranþa, frica ºiincitarea. A lua parte la activitãþi cum este fumatul poatefi un mod de a-ºi liniºti emoþiile, dar noi vrem ca ei sãcunoascã alte metode de a-ºi stãpâni stãrile de anxie-tate. În plus, copiii trebuie sã ºtie cum sã spunã nuîntr-un mod cât mai firesc cu putinþã. În fine, vrem ca eisã poatã aborda aceste situaþii înarmaþi cu capacitateade a gândi în mod critic, ca sã ia decizii potrivite pentruei înºiºi ºi sã nu se lase duºi de val.

Echilibrarea emoþiilor, stãpânirea de sine ºi aptitu-dinile sociale prezentate în acest capitol sunt elementelepe care se bazeazã aptitudinile de gândire despre carevom vorbi în capitolul urmãtor. În cazul în care copiiiînvaþã sã-ºi filtreze sentimentele, sã reacþioneze la stresfãrã sã devinã inaccesibili ºi impulsivi ºi sã comunice


eficient cu ceilalþi, atunci vor avea mai multe ºanse sãfacã faþã diverselor situaþii sociale prin chibzuinþã ºiresponsabilitate. Acestea sunt aptitudini care pot fipredate ºi însuºite la fel ca oricare altele. Urmãtoareleactivitãþi vã vor ajuta sã dezvoltaþi aptitudinile copiilordvs. în aceste domenii importante.






Conºtiinþa propriilor sentimente

Sentimentele noastre sunt semnalele care ne averti-zeazã atunci când avem probleme. Evident, este impor-tant ca un copil sã înveþe sã fie atent la sentimentele lui,dar, deseori, acesta este un lucru dificil de înfãptuitchiar ºi pentru adulþi, cu atât mai mult pentru copii.Unii copii par sã aibã probleme de comunicare; întermeni tehnici, ei nu dispun de anumite mecanisme ºinu au la îndemânã mai multe viteze. Sunt fie pe „minim“,fie pe „maxim“, dar le lipseºte întreaga gamã de reacþiiintermediare. De exemplu, unii copii sunt fie „buni“, fie„rãi“. Când cineva îi supãrã, ei trec imediat de la „bun“la „rãu“, fãrã a fi conºtienþi de emoþiile intermediarecum sunt neplãcerea, inconfortul, iritarea, jignirea, supã-rarea, furia.

COPII MAI PUÞIN IMPULSIVI 141

Copiii au nevoie de un „vocabular al emoþiilor“, maielaborat. Dacã faceþi doar câteva schimbãri în obice-iurile dvs., îi puteþi ajuta pe copii sã „schimbe vitezele“mult mai eficient atunci când se confruntã cu diversesituaþii acasã, la ºcoalã sau în relaþiile cu prietenii. Nueste greu de fãcut acest lucru; când familia stã seara înjurul mesei ºi discutã politicã, implicit, copilul va învãþapoliticã. Dacã familia vorbeºte despre sentimente, copiiivor învãþa sã-ºi identifice ºi sã-ºi exprime sentimentele.Când un pãrinte îi întreabã pe copii cum le-a mers înziua respectivã, este important sã-i întrebe ºi ce au simþitîn legãturã cu ceea ce s-a întâmplat.

Pe parcursul zilei, în conversaþiile lor cu copiii, pã-rinþii îi pot întreba ce anume le-a inspirat un anumiteveniment ºi ce cred ei cã au simþit ºi alte persoaneimplicate. De asemenea, este important ca pãrinþii sãvorbeascã despre sentimentele lor atunci când poves-tesc cum le-a mers în ziua aceea — este un exemplu demodelare. Cu ajutorul unor mãsuri mãrunte de acestgen, aplicate atunci când se iveºte ocazia, pãrinþii potface foarte mult pentru a spori conºtiinþa emoþionalã acopiilor lor, capacitatea acestora de a se exprima ºiempatia faþã de sentimentele celorlalþi. Dacã aþi ascultaîndeaproape conversaþiile dintr-o familie, chiar ºi pecele intime, aþi fi surprins cât de rar se vorbeºte despresentimente. Dar sentimentele pot constitui cel maiimportant aspect legat de ceea ce spune cineva, mai alesdin punctul de vedere al inteligenþei emoþionale.

ªarada sentimentelor

ªarada sentimentelor este un joc pe care-l puteþi jucaîn familie pentru a spori conºtientizarea sentimentelor.În acest joc, scrieþi pe niºte bucãþi de hârtie diverse


cuvinte care exprimã sentimente (puteþi folosi ºi ima-gini decupate din reviste, care ilustreazã diferite expresiiale chipului omenesc — uimire, bucurie, tristeþe — maiales în cazul copiilor mici) ºi puneþi-le într-o pãlãrie sauîntr-o pungã. Prima persoanã ia un bilet din pãlãrie ºimimeazã sentimentul respectiv, aºadar, fãrã sã vorbeascã,iar ceilalþi membri ai familiei trebuie sã ghiceascã desprece sentiment e vorba. În acest fel, atât actorul, cât ºipublicul sunt ajutaþi sã identifice denumirea, caracteris-ticile faciale ºi alte indicii nonverbale ale sentimentelor.

Existã ºi o activitate similarã, numitã „Amintirea sen-timentelor“. Pentru acest joc se folosesc aceleaºi biletecu poze sau cuvinte care exprimã emoþii. O persoanã iaun bilet ºi le povesteºte celorlalþi o situaþie în care a trãitsentimentul respectiv. Pentru mai multã precizie, se potfolosi urmãtoarele întrebãri:

a) Cine mai era cu tine?b) Ce fãceai?c) Când s-a întâmplat asta?d) Unde erai?e) De unde ºtii cã te-ai simþit aºa?f) De ce crezi cã te-ai simþit aºa?

Apoi, fiecare membru al familiei poate sã vorbeascãdespre o situaþie în care s-a simþit astfel. Aceasta neînvaþã trei lucruri. În primul rând, membrii familiei îºiîmpãrtãºesc sentimentele într-o atmosferã de siguranþã,în care aceste sentimente sunt percepute ca fiind absolutnormale. În al doilea rând, pãrinþii îºi pot modela pro-priile reacþii, astfel încât copiii sã poatã învãþa mai binecum sã-ºi identifice sentimentele. Iar în al treilea rând,fiecare membru al familiei poate fi ajutat sã-ºi dezvolteo mai mare empatie faþã de ceilalþi ºi sã faciliteze comu-nicarea între membrii familiei.


De exemplu, Maggie, în vârstã de 9 ani, a luat biletulintitulat „Speriat“ ºi a rãspuns astfel la întrebãrile demai sus:

a) „Eram singurã.“b) „Încercam sã dorm.“c) „Noaptea.“d) „La mine în pat.“e) „Mã durea capul, mã durea stomacul ºi plângeam.“f) „Nu ºtiu, mi-era fricã. Nu voiam sã fiu singurã.“

Apoi, tatãl a povestit despre o situaþie în care i-a fostteamã noaptea, când se afla în pat. Mama a relatat ºi eao situaþie similarã, iar sora mai micã a lui Maggie avorbit despre monºtri, moment în care toþi au izbucnitîn râs.

Sentimentele la televizor

O altã activitate importantã referitoare la identificareasentimentelor este sã vã uitaþi la televizor împreunã cucopiii. Televizorul încurajeazã acceptarea pasivã a valo-rilor (sau a lipsei de valori) transmise prin spectacolulurmãrit. Credem cã trebuie sã-i învãþaþi pe copii sãdevinã spectatori activi ºi sã urmãreascã totul cu unochi critic.

De exemplu, chiar ºi la spectacolele dedicate fami-liei, oamenii îºi vorbesc unii altora aspru ºi jignitor, iarrãspunsul publicului care asistã la spectacol îi încura-jeazã pe cei care privesc sã râdã. Copiii sunt învãþaþiastfel cã e bine sã râzi de suferinþa altora. Când vã uitaþila televizor împreunã cu copilul dvs. ºi întrebaþi: „Cumcrezi cã s-a simþit când fratele lui l-a fãcut «idiot»?“, îlînvãþaþi pe copil multe lucruri pozitive. Îl ajutaþi sãînveþe sã-i perceapã pe cei de lângã el identificându-i


emoþional, sã anticipeze reacþiile afective ale celorlalþi,sã-ºi dezvolte empatia ºi gândirea independentã. Dupãîntrebarea de mai sus, puteþi spune ceva de genul:„Dacã asta l-a fãcut sã se simtã prost, atunci de ce toatãlumea a râs?“ Aceasta îl va determina pe copilul dvs. sãgândeascã critic în loc sã râdã împreunã cu mulþimea denenorocirile altora. (Un beneficiu în plus este ºi faptul cãplãcerea, precum ºi motivaþia de a urmãri în continuareaceste emisiuni ar putea sã disparã, încetul cu încetul.Apoi, ei ar putea renunþa la aceste îndeletniciri înfavoarea ocaziei de a exersa aptitudini sociale în lumearealã, eventual, jucându-se cu alþii!)

O imagine valoreazã mai mult decât o mie de cuvinte

Exerciþiile artistice cu copiii sunt o altã metodã de aîncuraja dezvoltarea „vocabularului emoþiilor“. Puteþisã decupaþi imagini dintr-o revistã pentru a alcãtui un„colaj al sentimentelor“ sau sã faceþi un desen careilustreazã un sentiment cum ar fi „entuziasmul“. Folo-sirea unui program de graficã pe calculator sau a unuiprogram cu poveºti este o altã metodã de a-i antrena pecopii într-o activitate motivaþionalã ºi de a promovainteligenþa emoþionalã.

Vitrinele magazinelor

O altã activitate la care familiile pot participa cu plã-cere este aceea numitã „vitrinele magazinelor“, avân-du-ºi originea în strãvechea metodã de relaxare carepresupune a-i urmãri pe cei din jur. Am preferat s-odenumim în acest fel, deoarece în zilele noastre strãzilesunt pline de magazine. Pentru început, arãtaþi-i copilului


vitrina unui magazin ºi întrebaþi ce îi transmite ea despremagazinul respectiv. Încurajaþi-i pe copii sã priveascãtoate aspectele vitrinei — ce se aflã acolo, ce ar fi pututfi acolo, de ce lucrurile sunt amplasate într-un anumitfel, ce culori au fost folosite ºi aºa mai departe. Apoi leveþi spune copiilor cã ºi înfãþiºarea unei persoane poatedezvãlui ceva anume. Alegeþi niºte oameni ca subiectde studiu ºi lãsaþi-i pe copii sã ghiceascã câte cevadespre aceºtia. Urmãriþi-le expresia feþei, þinuta, vocea(dacã îi auziþi vorbind), hainele. Le puteþi ghici senti-mentele? Unde se duc? De cât timp se aflã la cumpã-rãturi? Este deosebit de instructiv sã analizaþi relaþiiledintre copii ºi pãrinþi. Cum aratã copilul, cum vorbeºte?Ce are în comun cu voi?

Culorile emoþiilor

Aceastã variantã, bazatã pe o tehnicã psihologicãdeja consacratã, aceea de asociere a cuvintelor, repre-zintã o metodã de a construi vocabularul emoþiilor. Esteun joc potrivit pentru momentele când mergeþi cuautomobilul sau aºteptaþi la un rând. Începeþi cu ocaracteristicã fizicã ºi asociaþi cu ea o culoare. De exem-plu, o persoanã spune „înalt“, iar cealaltã trebuie sãspunã la ce culoare îl face acest cuvânt sã se gândeascã.Puteþi folosi noþiuni ca fierbinte, rece, gras, mare, subþire,curbat. Deseori, ele vã pot veni în minte dacã, pur ºisimplu, aruncaþi o privire în jur. Dupã aceea, rostiþi uncuvânt care exprimã o emoþie (fericit, supãrat, entuziast,trist) ºi întrebaþi-l pe copil la ce culori se gândeºte. Pentruînceput, puteþi folosi orice fel de cuvinte, cum ar fiforme, copaci, flori sau personaje de la televizor. O altãmetodã este aceea de a-i arãta copilului ceva din jurulsãu ºi de a-l întreba ce emoþie poate asocia cu lucrul


respectiv. De exemplu, dacã vã aflaþi în maºinã ºi treceþipe lângã o casã veche sau pe lângã un copac înalt, întreba-þi-i pe membrii familiei ce sentiment le inspirã.

Pãstraþi-vã calmul

Vi s-a întâmplat vreodatã sã vã certaþi cu cineva ºi sãvi se spunã sã vã pãstraþi calmul? Nu v-a fost de folos?Nu i-aþi mulþumit pentru cã v-a fãcut conºtient defaptul cã eraþi cât pe ce sã vã pierdeþi controlul? Nu? Nune surprinde. Nu ºtiu dacã ne credeþi sau nu, dar nicicopiii nu apreciazã când li se spune sã-ºi pãstrezecalmul. Motivul este cã dvs. nu-i puteþi calma pe alþii;singura metodã este sã te calmezi singur. De exemplu:

JENNY (are 14 ani, tocmai s-a întors acasã din vizita fãcutãla tatãl ei): Îl urãsc. Nu mã mai duc acolo niciodatã.

MAMA: Ce þi-a fãcut?JENNY: Mereu crezi cã a fãcut ceva. De ce îl acuzi tot

timpul? Nu-mi place când faci asta!MAMA. Vrei sã te calmezi? N-am spus nimic. Ce s-a

întâmplat? Spune-mi!JENNY (izbucneºte): Nu. Nimic. Lasã-mã-n pace!

În acest scenariu, nu este de mirare cã mama e supã-ratã. Dar în loc sã înceapã o conversaþie cu fiica ei, easporeºte dimensiunile conflictului care se naºte întremamã ºi fiicã, tatã ºi fiicã ºi, probabil, între mamã ºi tatã.

Un alt exemplu:

TOM (are 9 ani): Sue este stupidã. E atât de rea!MAMA. Dragul meu, care-i problema?TOM (suspinând): Ea e problema.MAMA: Bine, vãd cã te-a supãrat, într-adevãr, ceva în

legãturã cu sora ta. Înainte sã vorbim despre asta, haisã respirãm adânc amândoi… haide, împreunã cu


mine… aºa, e bine… acum expirã încet pe gurã…Cum e? Hai sã încercãm din nou... Bine, poþi sã-mispui ce s-a întâmplat?

TOM (mai calm ºi mai stãpân pe sine): O urãsc.MAMA. Vãd cã eºti chiar supãrat. Vrei sã vorbim despre

asta?TOM: Bine.

În acest caz, mama ºi-a dat seama cã Tom este supãratºi cã nu e încã în mãsurã sã discute despre ceea ce l-afãcut furios. Prin urmare, mai întâi trebuia sã-l ajutesã-ºi redobândeascã stãpânirea de sine. În loc sã-i spunãlui Tom sã se calmeze ca sã poatã vorbi despre necazullui, mama a fãcut împreunã cu el un exerciþiu de cal-mare. Probabil cã tehnica respiraþiei a ajutat-o ºi pe easã-ºi pãstreze calmul în aceastã situaþie.

„Pãstreazã-þi calmul“

Dacã a deveni conºtient de propriile sentimente esteprimul pas, a controla sentimentul de supãrare este celde-al doilea. Activitatea „Pãstreazã-þi calmul“ are rolulde a-i ajuta pe copii ºi pe pãrinþi sã ia o pauzã ºi sã segândeascã înainte de a acþiona. Este un mijloc de areduce comportamentul impulsiv ºi de a separa reacþiaemoþionalã de reacþia cognitivã ºi comportamentalã.Aceasta poate stimula apoi o acþiune bazatã pe gândire,pe lângã ceea ce-l afecteazã pe copil. Obiectivele activi-tãþii „Pãstreazã-þi calmul“ sunt:

1. Sã scoatã în evidenþã situaþiile dificile în care copi-lul îºi poate folosi autocontrolul pentru a se calmaînainte de a reacþiona.

2. Sã-l înveþe pe copil, printr-un exerciþiu care îl obligãsã respire adânc ºi îi abate atenþia de la stres, cum sã se


calmeze ºi sã-ºi pãstreze stãpânirea de sine într-o situaþiedificilã.

3. Practicarea unui exerciþiu care implicã respiraþiaprofundã ºi calmarea.

Iatã cum decurge activitatea „Pãstreazã-þi calmul“:Aceastã activitate vã va ajuta sã rezolvaþi problemele

ºi sã abordaþi în modul potrivit situaþiile în care vãsimþiþi supãrat ºi frustrat. Trebuie sã reþineþi patru etapesimple:

1. Spuneþi-vã: „Opreºte-te ºi uitã-te în jur.“2. Spuneþi-vã: „Pãstreazã-þi calmul.“3. Inspiraþi adânc pe nas, numãrând pânã la cinci,

þineþi-vã respiraþia, numãrând pânã la doi, apoi expiraþi,numãrând pânã la cinci.

4. Repetaþi aceste etape pânã când simþiþi cã v-aþicalmat.*

Trebuie sã-i învãþaþi pe copii metoda „Pãstreazã-þicalmul“ ºi sã o exersaþi împreunã înainte ca ei sã fie înmãsurã s-o foloseascã. Dacã familiile au aplicat aceastãmetodã în situaþii mai puþin stresante, sunt mai multeºanse sã o foloseascã atunci când este neapãrat nevoiede ea.

Cum încep?

Cel mai bun moment pentru a începe îl poate repre-zenta o situaþie similarã cu cea prezentatã mai sus, ai cãreieroi au fost Tom ºi mama lui. Atunci, este în interesul


* M. Elias ºi J. Clabby, Social Decision Making Skills: A CurriculumGuide for Elementary Grades, New Brunswick, N.J.: Centrul dePsihologie Aplicatã, Universitatea Rutgers, 1989.

copilului sã se calmeze pentru a putea povesti ce s-aîntâmplat. Dupã aceea, situaþia poate fi folositã ca unmemento: „Îþi mai aduci aminte când erai supãrat ºi amfãcut un exerciþiu de respiraþie ca sã te calmezi ºi sã-mispui ce s-a întâmplat? Este un lucru care poate fi util ºi înalte momente, când mã simt stresat sau supãrat.“ Pãrinþiiîi pot da apoi câteva exemple, despre întâmplãri pe carecopilul le-a vãzut: cum ar fi acela când ziarele au fostaruncate peste florile din grãdinã ori când þârâitultelefonului i-a întrerupt de la masã, de trei ori în decursde zece minute, sau când aveau foarte mult de lucru. Înacest moment, îi puteþi povesti copilului dvs. de unde ºtiþicând sunteþi stresat.

Amprentele emoþionale

Copiii trebuie sã înþeleagã faptul cã trupurile noastrene trimit semnale când ne aflãm pe punctul de a nepierde controlul. Aceste semnale ne indicã faptul cãsuntem supãraþi sau stresaþi; noi le numim „amprenteemoþionale“. Ca ºi amprentele digitale, aceste „amprenteemoþionale“ sunt unice, manifestându-se sub diferiteforme, în cazul fiecãruia dintre noi. Pe unii oameni îidoare capul, pe alþii stomacul, alþii îºi simt gâtul în-þepenit sau le transpirã palmele. Unii chiar încearcãtoate cele patru senzaþii la un loc. Alþii îºi simt gurauscatã, inima începe sã le batã mai repede, pumnii li seîncleºteazã, faþa li se înroºeºte sau încep sã se scarpine.Când pãrinþii se gãsesc într-o situaþie stresantã sau aude fãcut o alegere dificilã, ei pot sã exprime ceea ce simtºi îºi pot identifica amprentele emoþionale. Apoi, estefoarte firesc sã-ºi întrebe copiii: „Tocmai v-am spus cumorganismul meu mã face sã simt o durere de cap înspatele ochiului stâng ºi o durere de stomac atunci când


sunt supãrat ºi mã simt stresat. Cum vã dau de ºtiretrupurile voastre cã sunteþi supãraþi?“

Apoi, este rândul copiilor sã dea exemple de situaþiiîn care s-au simþit supãraþi ºi sã spunã care au fost am-prentele lor emoþionale. Numim aceste evenimente„situaþii declanºatoare“. Amprentele emoþionale suntutile, deoarece ne avertizeazã cã ne gãsim într-o situaþiedificilã ºi trebuie sã ne folosim autocontrolul pentru arãmâne calmi. Pãrinþii pot folosi aceastã ocazie ca sãdiscute cu copiii lor ºi sã le explice ce înseamnã sã-þipãstrezi controlul. Rugaþi-i sã vã povesteascã despreanumite momente ºi situaþii în care a fost nevoie sã-ºifoloseascã autocontrolul. Apoi, rugaþi-i sã vã spunã cumîºi manifestã acest autocontrol sau ce fac pentru a rãmânestãpâni pe sine.

Dupã aceea, continuaþi prin a sublinia faptul cã,într-un moment sau altul, oricine poate intra într-unconflict care trebuie rezolvat. Pot apãrea probleme laºcoalã sau cu colegii, cu un profesor, cu pãrinþii sau cuprietenii. „Uneori, încercãm sã rezolvãm o problemãimediat, fãrã sã fim pregãtiþi. Exerciþiul de respiraþie pecare l-ai fãcut este o metodã numitã «Pãstreazã-þi calmul»ºi îi ajutã pe oameni — atât pe copii, cât ºi pe pãrinþi —sã înveþe cum sã rãmânã calmi ºi sã fie stãpâni pe reac-þiile lor în cursul unui conflict. În acest fel, vom fipregãtiþi sã ne confruntãm cu necazurile pe care leavem, gândind înainte de a acþiona.“ În fine, subliniaþiîn faþa copiilor faptul cã, atunci când cineva îi supãrã,când se aflã într-o situaþie dificilã, într-o „situaþiedeclanºatoare“ sau când sesizeazã amprentele emoþio-nale, este important sã-ºi regãseascã starea de echilibru înaintede a încerca sã rezolve problema. (Formula „Pãstreazã-þicalmul“ trebuie rostitã ºi de cãtre pãrinþi înainte de a


apela la metoda „Liniºteºte-te“ sau atunci când încearcãsã nu-i dea atenþie copilului.)

Dupã aceastã introducere, putem prezenta ºi practicetapele metodei „Pãstreazã-þi calmul“. Ca activitate defamilie, puteþi realiza un poster (sau douã) cu acesteetape ºi sã îl amplasaþi într-un loc vizibil, în bucãtãriesau în camera de zi. Posterul le va aduce aminte copiilorsã foloseascã aceastã aptitudine.

Tehnica „Pãstreazã-þi calmul“ ne ajutã sã ne regãsimstãpânirea de sine în cadrul unui proces format dinpatru etape:

1. Repetarea cu voce tare a metodei, în care pãrinteleîi cere copilului sã foloseascã în mod individual fiecareetapã.

2. Repetarea etapelor metodei în ºoaptã ºi folosireaîntregii proceduri, atunci când este nevoie.

3. Repetarea spontanã, în liniºte, a metodei de cãtrecopil (ºi pãrinte).

4. Utilizarea unor reamintiri pentru a folosi metodaîn cazul când se manifestã sau sunt de aºteptat situaþiideclanºatoare.

Iatã câteva exemple cu privire la felul cum puteþiparcurge toate cele patru etape:

1. Familia citeºte etapele metodei cu voce tare. Apoi,începe o activitate fizicã (de exemplu, sãriturile sau aler-garea pe loc). Dupã unul sau douã minute de activitate,rostiþi: „Bine, hai sã folosim «Pãstreazã-þi calmul». Spune«stop»… spune «pãstreazã-þi calmul»… inspirã adâncpe nas numãrând pânã la cinci, þine-þi respiraþia, numã-rând pânã la doi, expirã pe gurã, numãrând pânã lacinci. Începi sã te calmezi?“ (dacã este nevoie, repetaþi„Pãstreazã-þi calmul“).


2. Folosiþi o activitate fizicã similarã, dar acum daþi-lestartul copiilor rostind: „Când zic «Acum», folosiþi«Pãstreazã-þi calmul» ca sã vã liniºtiþi. Spuneþi metodaîn ºoaptã. Priviþi posterul, dacã aþi uitat etapele.“

3. În a treia etapã, când copiii încep sã devinã nervoºi,cereþi-le sã foloseascã în liniºte formula „Pãstreazã-þicalmul“. Creaþi semnale sau indicii pe care copiii sã vile transmitã atunci când ºi-au regãsit calmul.

4. Este important ca adulþii sã le cearã în continuarecopiilor sã foloseascã metoda „Pãstreazã-þi calmul“,atunci când sunt supãraþi sau încep sã-ºi piardãcontrolul; de asemenea, aceastã tehnicã se poate folosiînaintea lucrãrilor de control, a jocurilor de la ºcoalã saua altor situaþii care provoacã neliniºte (sau situaþii de-clanºatoare). (În cazul adolescenþilor, evenimente cumar fi petrecerile de la ºcoalã, interviurile pentru o slujbãsau insistenþele din partea colegilor de a intra în com-binaþii periculoase sau antisociale sunt momentepotrivite pentru a folosi „Pãstreazã-þi calmul“.) Ora deculcare ºi întrunirile de familie sunt momente foartebune pentru a recapitula modul în care pãrinþii ºi copiiiau folosit metoda ºi cum ar fi putut sã se descurce maibine. Cu cât li se cere mai des sã foloseascã „Pãstreazã-þicalmul“ ºi alte strategii de rezolvare a problemelor, cuatât ºi le vor însuºi mai repede.

În afarã de un poster cu etapele metodei„Pãstreazã-þi calmul“, aceasta mai poate fi pãstratã înatenþie ºi printr-o serie de activitãþi. Cereþi-le copiilor sãfacã o listã cu evenimentele viitoare sau cu cele în careprevãd cã va fi util sã o foloseascã. De asemenea,cereþi-le sã pãstreze evidenþa situaþiilor în care ar fitrebuit sã o utilizeze. Prezentaþi-le copiilor niºte situaþii


dificile ºi pregãtiþi-vã pentru acele situaþii delicate ºistresante întrebuinþând „Pãstreazã-þi calmul“.

Unii copii, mai ales cei mai mari, s-ar putea sã opunãrezistenþã la aceastã metodã. Poate fi util sã o prezentaþidrept un exerciþiu inventat de psihologii sportivi ºi deimpresarii muzicienilor de toate tipurile în vedereaîmbunãtãþirii performanþelor sportive ºi muzicale (ceeace ºi este, de fapt). Discutaþi cu ei despre situaþii careprovoacã anxietate (a-i cere cuiva o întâlnire, a merge laun interviu) ºi despre efectele pe care le are starea deneliniºte asupra performanþelor personale. Cereþi-le sã-iurmãreascã pe atleþi (jucãtorii de baschet care aruncãmingea la coº ºi participanþii la probele olimpice desãrituri în apã oferã demonstraþii foarte bune) înaintede a face o ispravã ce necesitã concentrare ºi rezistenþãla stres. Spuneþi-le copiilor cã atleþii respirã adânc sause angajeazã într-o activitate care îi ajutã sã se calmeze.Este exact ceea ce urmãreºte ºi metoda „Pãstreazã-þicalmul“. Apoi, încurajaþi-i sã aplice aceste lucruri încazul propriilor „evenimente“ sociale ºi ºcolare. Dacã sepoate, sfãtuiþi-l pe antrenorul de sport al copilului sãprezinte tehnica întregii echipe.

Metoda „Pãstreazã-þi calmul“ va fi mai eficientã dacãpãrinþii exemplificã modul ei de utilizare, fac liste cusituaþii critice ºi le aratã copiilor, în diverse moduri, cãautocontrolul nu îi priveºte numai pe ei. Iatã un exemplu încare s-a folosit aceastã metodã cu copiii unuia dintreautori.

„Pãstreazã-þi calmul“, în acþiune

Fiica mea (BSF) participã la repetiþiile unei trupe deteatru împreunã cu alþi copii între 5 ºi 17 ani. Timp depatru luni, copiii realizeazã mai multe spectacole


muzicale, susþinute în faþa pãrinþilor, a elevilor ºi adiverselor grupuri din comunitate. Fiica mea a învãþatsã-ºi controleze emoþiile ºi sã lucreze eficient în acestgrup format din copii de diverse vârste. A trecutrepede prin întreaga gamã de emoþii de îndatã ce aînceput stagiunea de toamnã. Nervii ei sunt puºi lagrea încercare de fiecare datã când trebuie sã-ºipregãteascã o nouã probã pentru audiþie, la fiecareînceput de stagiune. Folosirea metodei „Pãstreazã-þicalmul“ o ajutã, cu siguranþã, sã-ºi potoleascã anxie-tatea care o cuprinde atunci când se apropie de scenãpentru a-ºi susþine proba, în faþa directorului ºi acelorlalþi elevi din program. Cu calm, fata mea urcã pescenã ºi reuºeºte sã se concentreze asupra a ceea ce arede fãcut, ºtiind cã de aceastã scurtã probã depindîntreaga stagiune ºi rolurile pe care le va primi.

Dar acesta este numai începutul! A lucra eficient cuceilalþi copii este o altã aptitudine pe care trebuie sã þi-oînsuºeºti când faci parte dintr-o trupã de teatru. Pemãsurã ce competiþia pentru roluri creºte, sporesc ºigelozia ºi concurenþa între copii. Cum fiecare membrual grupului îºi doreºte unul dintre rolurile principale,copiii trebuie sã înveþe sã-ºi controleze emoþiileputernice. Deºi fiica mea a avut norocul sã primeascãroluri principale, deseori s-a confruntat cu problemamodului în care au reacþionat ceilalþi copii.

În cursul stagiunii trecute, una dintre prietenele ei i-aspus: „Te urãsc. Eu voiam rolul principal din Oklahoma.“Fiica mea ar fi putut foarte uºor sã se apere ºi sã aibã oatitudine ostilã faþã de prietena ei, dar a reuºit sã eviteacest lucru, ceea ce a liniºtit lucrurile. Pe durata stagiunii,apar multe asemenea situaþii, iar felul în care sunt rezol-vate — sau nu — determinã cât de eficient lucreazã copiiiîmpreunã.


Fiþi la înãlþime în comunicarea cu ceilalþi

Conform celor menþionate anterior, inteligenþasocialã ºi emoþionalã este un lucru complex. Nu existãnicio tehnicã, aptitudine sau abordare care sã „rezolve“toate problemele sau sã vã arate cum sã luaþi decizii înmod chibzuit. Inteligenþa emoþionalã se dezvoltã peniveluri care se întrepãtrund, ca o îngheþatã de vaniliepeste care s-a turnat o glazurã de ciocolatã caldã. Iatã oaltã „aromã“ pe care s-o adãugaþi:

Pe lângã conºtientizarea sentimentelor ºi capacitateade a controla emoþiile puternice, copiii trebuie sã seafirme printr-o comunicare încrezãtoare. Ei trebuie sã facãdiferenþa între stilurile de comportament pasiv, agresivºi încrezãtor.

Comunicarea încrezãtoare este un mod de a arãta ceai mai bun în tine. Pentru a comunica în acest fel,trebuie sã fii conºtient de patru elemente esenþiale:

Poziþia (Staþi drept, dovediþi încredere în sine, darfãrã aroganþã)Privirea (Priviþi persoana în mod corespunzãtor; di-versele culturi abordeazã în mod diferit aceastãchestiune)Vorbirea (Folosiþi un limbaj potrivit, spuneþi ce simþiþicu adevãrat, dar fãrã insulte ºi jigniri)Tonul vocii (Folosiþi o voce calmã, nu vorbiþi înºoaptã ºi nu þipaþi)

PPVT este un mod de a dialoga cu ceilalþi care vãpermite sã fiþi sigur pe dvs. ºi sã vã sporiþi ºansele de afi înþeles ºi respectat de ceilalþi.

Pãrinþii le pot spune copiilor cã existã trei metodediferite de comunicare între oameni. Cei care le folosesc


vor fi numiþi Expansivul (agresivul), Introvertitul(pasivul) sau Eu (încrezãtorul).

Expansivul este agresiv, impulsiv ºi dominator cuceilalþi. Nu-i pasã de sentimentele semenilor sãi ºi în-cearcã sã obþinã ceea ce vrea, cãlcându-i în picioare. ªtiece vrea ºi încearcã sã obþinã acest lucru, dar nu ia înconsiderare alþi factori ºi pe ceilalþi oameni. Pãrinþii îipot ajuta pe copii sã prevadã ce se poate întâmpla dacãExpansivul încearcã sã obþinã ceea ce doreºte într-unmod agresiv. Deºi uneori îºi împlineºte dorinþa, ceilalþinu-l plac ºi asta îi poate afecta ºansele de a obþine ce-ºidoreºte pe termen lung. În fiecare cãmin sunt multeexemple de acest gen. Întrebaþi-l pe copil: „Dacã þipi lamine, crezi cã fac ce vrei tu?“ (Noi sperãm cã nu!)

Introvertitul este slab ºi pasiv. Pare sã-i pese maimult de ceea ce vor ceilalþi decât de ceea ce doreºte el.Nu crede în sine ºi nu încearcã cu adevãrat sã obþinãceea ce ºi-ar dori. Îi lasã pe ceilalþi sã-l calce în picioare.Deºi evitã conflictele, nu obþine niciodatã ceea ce ºi-apropus.

Evident, personajul Eu are o abordare mai pozitivãdecât Expansivul ºi Introvertitul. El ºtie ce vrea ºi nu-ieste teamã sã cearã acest lucru. Dar þine întotdeaunacont de sentimentele ºi de drepturile celorlalþi. „Eu“spune ceea ce simte, dar astfel încât sã-l asculte ºi cei-lalþi. ªtie cã nu poate avea mereu ce-ºi doreºte, dar ºtie,de asemenea, cã modul cel mai bun de a încerca sãobþinã ceva este de a colabora cu ceilalþi.

PPVT este un mod de a-i ajuta pe copii sã acþionezeca personajul de tip Eu, nu ca un Expansiv sau ca unIntrovertit. Copiii mai mari considerã cã aptitudinilePPVT sunt importante, dar nu prea fac legãtura cu celetrei personaje — Expansivul, Introvertitul ºi Eu. Însã potda exemple în care aptitudinile PPVT au fost folosite


„prea mult“ sau „prea puþin“ ºi îºi pot crea propriile loretichete. Mulþi copii pot eticheta ca Expansiv sauIntrovertit o persoanã pe care o cunosc ori un personajdin film sau de la televizor. Uneori se poate folosi unexemplu pozitiv pentru a le reaminti comportareapersonajului Eu. De multe ori, este util sã vorbiþi desprePPVT în contextul unei probleme comune, cum ar fidiscuþiile cu prietenii, întâlnirile cu cineva de sex opus,intrarea într-un grup, interviuri pentru slujbã sau de altetipuri ori iniþierea unor noi activitãþi, cum ar fi mersul întabãrã sau înscrierea într-un club sportiv.

Iatã încã douã activitãþi PPVT ce pot fi folosite îndiverse situaþii.

PPVT la Hollywood

Pentru a-i ajuta pe copiii dvs. sã extragã mesajelepozitive din filmele pe care le urmãresc, îi puteþi întrebacum ºi-au exprimat personajele anumite sentimente. Pebaza PPVT, le puteþi pune întrebãri despre limbajultrupului, privirea, felul în care vorbesc ºi tonul vociipersonajelor. Pornind de la impresiile noastre despremomentele importante dintr-un film, putem sã-i între-bãm pe ceilalþi membri ai familiei dacã ei au vãzut lucru-rile în acelaºi fel. Când personajele se comportã violent,este deosebit de util sã-i întrebãm pe copii cum ar fiputut folosi aceºtia PPVT pentru a-ºi atinge scopul, fãrãa se comporta ca un Expansiv.

PPVT în familie

Vin rude în vizitã. Sau poate dvs. mergeþi acasã lacineva. Deºi este un moment dificil, el poate fi abordat cusucces — salutaþi pe toatã lumea, fãrã a ofensa pe nimeni.Nu vã îngrijoraþi — de data asta PPVT va funcþiona mai


bine ca oricând. „Când intrã bunicul Jaime, stai drept,dar nu prea drept, nu-l privi în ochi, ci lasã-þi privirea înjos, spune-i «domnule» ºi ai grijã sã vorbeºti calm, dar nuprea încet. Iar când vine Sheila cu bebeluºul ei, trebuieurmate alte reguli PPVT.“ Cred cã aþi înþeles — când auloc întâlniri cu alte familii, interviuri pentru slujbã,discursuri în public ºi alte asemenea evenimente, PPVTpoate fi integrat în pregãtirile familiei dvs.

Detectoarele de probleme

Detectoarele de probleme reprezintã o metodã de apune la un loc toate aceste aptitudini cu scopul de areduce conflictele din familie ºi de a le permite copiilorsã-ºi rezolve problemele în mod independent. Un detec-tor de probleme este o foaie care poate fi completatã decopii pentru a-i încuraja sã se gândeascã la o problemãºi la modul ei de rezolvare înainte de a discuta despreasta cu un pãrinte. De exemplu, doi fraþi se ceartã.Amândoi sunt trimiºi sã se „liniºteascã“. Dupã aceea,sunt încurajaþi sã foloseascã metoda „Pãstreazã-þi cal-mul“. În continuare, fiecare primeºte o foaie de detec-tare a problemelor, pe care trebuie sã o completeze.Apoi, pãrinþii discutã despre aceste foi cu ambii copii,care sunt îndemnaþi sã-ºi foloseascã aptitudinile PPVT.

Existã douã versiuni pentru detectoarele de pro-bleme, în funcþie de nivelul la care a ajuns copilul cucitirea ºi scrierea (vezi exemplele ce urmeazã). Pentrucopiii mai mici, puteþi desena o imagine a problemei. Încazul altora, poate fi necesar sã-i ajutaþi sã-ºi înregis-treze rãspunsurile. O soluþie poate fi sã le înregistrezepe o casetã sau sã foloseascã un calculator (despre acestaspect vom mai vorbi în Capitolul 7).


Folosirea detectorului de probleme

1. Copilul dvs. se vãicãreºte fãrã încetare? Cereþi-i sãcompleteze un detector de probleme — de preferinþã, înliniºte. Faceþi aceasta în mod consecvent ºi veþi des-coperi cã va renunþa la vãicãrealã ºi cã prin aceastãmetodã va fi încurajat sã gãseascã un alt mod de areacþiona la probleme, frustrãri sau dezamãgiri.

2. Într-o familie, copiii au ajuns acasã cu câteva oreînaintea pãrinþilor ºi, ca mai întotdeauna, s-au luat labãtaie; dupã aceea, au sunat-o pe mamã la birou. Dar,din fericire, acasã exista un fax. Copiii au fost instruiþica înainte de a-ºi suna la telefon pãrinþii, sã completezeun detector de probleme ºi sã li-l trimitã pe fax. Astfels-a redus numãrul apelurilor telefonice, copiii au începutsã se gândeascã cum sã rezolve problema înainte de a-isuna pe pãrinþi, iar aceºtia din urmã au putut afla ce seîntâmplã înainte de convorbirea telefonicã.

3. Când copiii se confruntã cu o situaþie stresantã înafara familiei, ei pot, de asemenea, sã completeze undetector de probleme ºi, apoi, sã discute problema cu unpãrinte.

Un exemplu de detector de probleme

Urmãtoarea foaie de detectare a problemelor a fostcompletatã de un bãiat pe care îl necãjea fratele lui.Pãrinþii au discutat chestionarul cu ambii copii, pentrua-i ajuta sã rezolve divergenþele dintre ei. Ori de câte oriapãrea un conflict, primul pas era completarea unuidetector de probleme. Sau, dacã voiau sã se plângã unulde celãlalt, mai întâi erau nevoiþi sã completeze o ase-menea foaie ºi sã o înmâneze mamei lor (era singurulpãrinte).


Detector de probleme

Nume: Jim Data: luni

UNDE ERAI?Acas„.

CE S-A ÎNTÂMPLAT?Ea a r‚s de mine, iar eu m-am sup„rat, a∫a c„ am lovit-o.

CINE A MAI FOST IMPLICAT?Nimeni.

CE AI FÃCUT?Am lovit-o.

CE AU FÃCUT CEILALÞI?Au r‚s de mine.

CUM TE-AI SIMÞIT? CUM S-AU SIMÞIT CEILALÞI?Au fost furio∫i.

CUM CREZI CA TE-AI PURTAT?

1 2 3 4 5prost nu prea bine biniºor bine grozav

CÂT AI FOST DE SUPÃRAT?

1 2 3 4 5îngrozitor foarte supãrat, puþin deloc

supãrat dar nu supãratfoarte tare

CE ALTE LUCRURI AI FI PUTUT SÃ FACI?S„-i spun mamei, s„ o lovesc mai tare, s„-i dau una s„ m„˛in„ minte.

CE POÞI FACE ACUM, CA SÃ REZOLVI PROBLEMA SAUPENTRU CA EA SÃ NU MAI APARÃ ÎN VIITOR?Nimic.


Exemplul precedent a fost un detector de problemefoarte util, din douã motive. În primul rând, faptul cã afost completat a permis rezolvarea imediatã a conflic-tului. În loc sã fie nevoie ca mama sã încerce sã afle cine,ce, cui i-a fãcut ºi de ce, a aflat mãcar în parte cum audecurs lucrurile. În al doilea rând, deoarece comple-tarea foii a durat câteva minute, copilul s-a calmat ºi adevenit mai receptiv la discuþiile despre problemã. AcestDP ne spune foarte mult ºi despre nivelul de inteligenþãemoþionalã al acestui copil. Este conºtient de sentimen-tele lui, capabil sã-ºi exprime problema ºi sã spunã ce afãcut pentru a o rezolva. Dar îi lipseºte capacitatea de ase autoevalua corect. De exemplu, a considerat cã s-apurtat „grozav“, lucru cu care poate cã nu sunteþi deacord. De asemenea, îi este greu sã gãseascã soluþiieficiente. Soluþia lui „sã-i spun mamei“ este doar defaþadã, iar soluþiile mai realiste ºi agresive nu vor rezolvaproblema, ci dimpotrivã. Însã ultimul lui rãspuns estepoate cel mai concludent. Când a fost întrebat ce poateface în situaþia datã, a rãspuns „Nimic“. Acest rãspunsaratã cã totul i se pare inutil ºi lipsit de speranþã. Credecã nu poate face nimic ca sã rezolve sau sã eviteproblema, aºa cã de ce ar încerca? Aceasta ne sugereazãcã nu are nevoie de o pedeapsã, care n-ar face decât sã-ldemoralizeze ºi mai mult, ci de sprijinul ºi încurajareapãrinteascã.

Dacã îi cereþi copilului sã completeze un detector deprobleme, veþi putea sã-l „descifraþi“ mai bine, ceea cevã va permite sã faceþi ce trebuie ca sã-l ajutaþi sã-ºiformeze aptitudinile de care are nevoie.



Nume: __________________ Data: ___________________

UNDE A AVUT LOC EVENIMENTUL?în autobuz în hol pe terenul de joacãacasã în curte acasã la prietenul meula ºcoalã la masã în camera meaAltele:

CE S-A ÎNTÂMPLAT?cineva cineva cineva m-a m-a supãrat m-a jignit înjurat

cineva cineva m-a cineva mi-a m-a necãjit înghiontit vorbit urât

cineva m-a lovit am fost frustrat am pierdutAltele: ______________________________________________

CINE A FOST? ______________________________________

M-AM SIMÞIT:prost supãrat jenat speriat rãutrist îngrijorat mânios plictisit nervosfurios tulburat jignit deranjat fericitAltele: ______________________________________________

APOI:i-am lovit i-am supãrat nu m-am jucat cu eii-am jignit i-am spus unui am fugit

om marei-am ignorat m-am strâmbat le-am vorbit cu PPVTle-am zis am folosit am plecatceva urât „Pãstreazã-þi

calmul“

CE MI-A PLÃCUT ÎN CEEA CE AM FÃCUT:

CE NU MI-A PLÃCUT ÎN CEEA CE AM FÃCUT:

CE VOI FACE DATA VIITOARE:



UNDE ERAI?

CE S-A ÎNTÂMPLAT?

CINE A MAI FOST IMPLICAT?

CE AI FÃCUT?

CE AU FÃCUT CEILALÞI?

CUM TE-AI SIMÞIT? CUM S-AU SIMÞIT CEILALÞI?

CUM CREZI CÃ TE-AI PURTAT?1 2 3 4 5

prost nu prea bine biniºor bine grozav

CÂT AI FOST DE SUPÃRAT?1 2 3 4 5

îngrozitor tare supãrat, puþin delocsupãrat dar nu supãrat

foarte tare

CE ALTE LUCRURI AI FI PUTUT SÃ FACI?

CE POÞI FACE ACUM CA SÃ REZOLVI PROBLEMA SAUPENTRU CA EA SÃ NU MAI APARÃ ÎN VIITOR?


În acest capitol am prezentat câteva dintre cele maieficiente ºi mai practice instrumente ale educaþiei prininteligenþã emoþionalã: amprentele emoþionale, metoda„Pãstreazã-þi calmul“, PPVT ºi detectoarele de probleme.Prin intermediul acestora, pãrinþii îi pot ajuta pe copiisã-ºi identifice sentimentele ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã auto-controlul. Detectoarele de probleme au fost folosite de


zeci de mii de ori de pãrinþi ºi de copii pentru a þineevidenþa încercãrilor de a-ºi impune autodisciplina ºide a o îmbunãtãþi. Urmãtorul pas este adãugarea uneistrategii, pentru rezolvarea problemelor ºi luareadeciziilor, care poate fi folositã într-o gamã largã desituaþii de fiecare zi — atât simple, cât ºi complicate.Acesta este scopul pe care ni l-am propus pentruCapitolul 6.


6ÎNDRUMAÞI-I PE COPIII DVS.

SÃ-ªI ASUME ACÞIUNI RESPONSABILE: SATGIAPO NE VINE ÎN AJUTOR

SATGIAPO? Cine este SATGIAPO? Ce înseamnã SATGIAPO? De ce este important SATGIAPO? Cum îl

puteþi primi pe SATGIAPO în mijlocul familiei? Suntîntrebãri aflate pe buzele fiecãrei familii, care sunt su-biectul fiecãrui talk-show, sursa tuturor bârfelor dinziare. Am exagerat, probabil cã nu e chiar aºa. Dar poatecã ar trebui sã fie, deoarece acest acronim este deosebitde util.

SATGIAPO reprezintã modul nostru de a vorbi despreetapele pe care le pot parcurge adulþii ºi copiii pentru atransforma ideile în acþiuni responsabile, chibzuite.SATGIAPO este un model pe care îl pot folosi pãrinþii ºicopiii pentru rezolvarea problemelor. Numele repre-zintã un acronim al etapelor necesare pentru abordareaacestor probleme ºi vom vorbi despre asta foarte curând.SATGIAPO poate fi folosit ºi într-o manierã liberã cucopiii; îi cãlãuzeºte pe pãrinþi atunci când le dau exem-plu copiilor ºi când le pun întrebãri ca sã-i ajute sã iadecizii bine întemeiate ºi sã le punã în aplicare. În fine,poate fi folosit într-o oarecare mãsurã ºi de copii, darasta nu se întâmplã, de obicei, în cadrul familiilor (estemult mai probabil sã fie folosit în ºcoli).

Dupã ce aþi început sã clãdiþi o familie mai armoni-oasã, mai iubitoare ºi mai chibzuitã, puteþi face eforturipentru a-i orienta pe membrii ei cãtre acþiuni

responsabile, bazate pe conceptele morale ale familiei.Nu vã faceþi griji dacã nu este încã totul perfect. Înprimul rând, perfecþiunea nu existã; creºterea copiiloreste un proces continuu. Va trebui sã aplicaþi încontinuare toate lucrurile din capitolele precedente,într-o mãsurã mai micã sau mai mare, dar deja sunteþipregãtit sã adãugaþi un nou ingredient — procesul derezolvare a problemelor.

Este important sã reþineþi cã problemele nu se pot re-zolva decât în contextul anumitor relaþii ºi valori. Uneori,copiii se încãpãþâneazã sã nu le vorbeascã pãrinþilordespre o problemã, pentru cã se simt criticaþi ºi, prinurmare, devin defensivi. Oamenii se apãrã când li separe cã sunt atacaþi. De multe ori, pãrinþii au convinge-rea cã îi ajutã pe copii sã devinã conºtienþi de o problemãpentru ca aceºtia s-o poatã rezolva, dar copiii cred cãsunt criticaþi, iar acest gând se adaugã sentimentelorneplãcute legate de ceea ce au fãcut. Ei încearcã sã seapere, refuzã sã-ºi recunoascã vinovãþia ºi cu cât pãrin-tele este mai insistent, cu atât copilul se dezvinovãþeºtemai mult. De obicei, rezultatul final este cearta, ºi nudiscuþia pe care a dorit-o pãrintele.







A pune accentul pe sentimente, scopuri, planuri ºiaptitudini este metoda prin care vã ajutãm sã vã coor-donaþi sentimentele, gândurile ºi acþiunile pentru arezolva eficient problemele cu care vã confruntaþi. Edu-caþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã constituie, maipresus de toate, o abordare realistã. Nu are niciun senssã simplificãm lucrurile în mod artificial sau sã pro-punem niºte idei grozave ºi sã purtãm discuþii extra-ordinare, fãrã a ne gândi cum putem sã le transpunemîn practicã. Haideþi sã examinãm un exemplu care aratãcum putem folosi SATGIAPO în practicã, apoi îl vomexplica în detaliu.

O familie a venit la unul dintre cabinetele noastre sãne cearã ajutorul, deoarece fiul lor de 15 ani furase banide la un prieten de familie. Pãrinþii erau jenaþi, supãraþiºi îngrijoraþi în legãturã cu adolescentul lor. Când auvorbit cu el, la început a negat, apoi, pus în faþa eviden-þei, ºi-a recunoscut furtul fãrã cea mai micã remuºcare.Asta i-a înfuriat ºi mai tare pe pãrinþi ºi a dus la adân-cirea conflictului.

Dar ce se întâmplase, de fapt? Oare pãrinþii fuseserãchiar aºa de nepricepuþi ºi crescuserã un sociopat, caren-avea nici cea mai vagã idee cum sã deosebeascã binelede rãu ºi nici un simþ al vinovãþiei? De multe ori, pãrinþiireacþioneazã faþã de copil de parcã ar fi, într-adevãr,niºte pãrinþi rãi, care nu i-au insuflat valori potrivite sausimþul conºtiinþei ºi au crescut un ucigaº în serie.

Trebuie sã aveþi încredere în dvs. ca pãrinte. Când înmodul de a judeca al copilului dvs. se strecoarã o eroare,indiferent cât este de gravã, aceasta nu indicã, în gene-ral, o tulburare psihopatologicã majorã, care se poatevindeca numai prin ani întregi de terapie, medicamentesau internarea într-o clinicã aflatã departe de casã (chiardacã vreþi sã-l trimiteþi acolo). Trebuie sã o priviþi ca pe

COPIII ªI ACÞIUNILE RESPONSABILE 169

o „greºealã“. Numai rareori se întâmplã ca pãrinþii sãnu le insufle copiilor valorile corecte, dar natura relaþieidintre pãrinte ºi copil poate afecta modul de exprimarea acestor valori.

În exemplul de faþã, pe mãsurã ce conflictul dintrepãrinte ºi copil se adâncea, copilul se apãra tot maimult, iar pãrintele devenea tot mai ofensiv. Era necesarca pãrintele ºi copilul sã gãseascã o cale de a discutaproblema ºi de a decide ce este de fãcut. Era necesar capãrinþii sã fie conºtienþi de propriile lor sentimente ºi sãdecidã care ar fi acþiunea potrivitã, iar fiul, la rândul lui,trebuia sã fie conºtient de propriile-i sentimente ºi sãdecidã care e acþiunea potrivitã. În acest caz, tot ce afãcut terapeutul a fost sã serveascã familiei drept cãlã-uzã în acest proces. Dar, din fericire pentru dvs., noi vãdezvãluim în continuare acest proces, ca un bonusspecial pentru cã aþi cumpãrat aceastã carte. Sperãm caaceasta sã vã scuteascã de ani îndelungaþi de terapiecostisitoare.

Dupã cum am menþionat mai devreme, SATGIAPOreprezintã un acronim al unei metode folosite pentru arezolva probleme, a lua decizii ºi a planifica acþiuni.Este important sã priviþi acest lucru ca pe un proces, nuca pe o formulã. Puteþi sã începeþi cu mijlocul, sã urmaþitehnica în sens invers, de la sfârºit cãtre început sau são luaþi în ordine, pas cu pas. Uneori, veþi pune în apli-care întreaga metodã, alteori numai o parte. În cazulcopiilor mai mici, poate fi nevoie sã munciþi mai mult;copiii mai mari îºi vor asuma mai multe eforturi. Veþiînvãþa o versiune prescurtatã, aplicabilã atunci când vãpreseazã timpul, ºi o versiune extinsã, destinatã proble-melor serioase de viaþã.

Când folosiþi SATGIAPO pentru a rezolva mai uºorproblemele, îl puteþi pãstra în mintea dvs. Când vreþi sã


le arãtaþi copiilor dvs. cum sã-l foloseascã în mod inde-pendent, vã recomandãm sã le prezentaþi metoda.SATGIAPO este la fel ca Jiminy Cricket din filmulPinocchio, realizat de Walt Disney, sau ca un antrenor.Jiminy îi tot ºoptea la ureche lui Pinocchio, dar totPinocchio trebuia sã decidã ce e de fãcut. Un antrenorvã învaþã sã jucaþi, dar stã deoparte în timpul meciului,atunci când sunteþi pe teren. SATGIAPO vã oferã ometodã de a participa cu succes la meciul vieþii.

Dupã cum veþi vedea în continuare, SATGIAPO nece-sitã un ansamblu complex de aptitudini. Similar ca uti-lizare cu metoda „Pãstreazã-þi calmul“, SATGIAPO esteexemplificat mai întâi de cãtre pãrinþi, iar mai apoiaceºtia îi învaþã pe copii ºi îi îndeamnã sã-l utilizeze.Copiii ajung sã foloseascã metoda în mod independent.Apoi devine un mod de a-i îndemna sau de a le re-aminti sã aplice aptitudinile învãþate.

Deºi compus din opt paºi, SATGIAPO este prezentatºi folosit ca un proces unitar. Aptitudinile pe care le im-plicã sunt însuºite prin repetarea întregii metode, fãrã apierde din vedere obiectivul principal — acela de arezolva problema copilului. De fiecare datã când pro-cesul este repetat, poate fi pusã în evidenþã o nouã„aptitudine secundarã“ (cum ar fi identificarea sentimen-telor, stabilirea scopurilor sau un mod de comportarepozitiv). Atât cât este posibil, copilul e responsabil cufurnizarea ideilor care vor fi folosite în acest proces.Este important ca pãrintele sã nu uite cã obiectivul glo-bal îl constituie acela de a dezvolta capacitatea copiilorde a-ºi rezolva singuri problemele, în mod responsabilºi independent. Iatã ce înseamnã SATGIAPO:

1. Sentimentele îmi indicã o acþiune chibzuitã.2. Am o problemã.3. Þelurile îmi servesc drept ghid.


4. Gândesc la ceea ce pot face.5. Imaginez rezultate.6. Aleg cea mai bunã soluþie.7. Planific totul, anticipez capcanele, exersez planul

ºi îl pun în aplicare.8. Observ ce s-a întâmplat — ºi mã gândesc ce

trebuie sã fac mai departe.

În continuare, vã prezentãm câteva caracteristici im-portante ale fiecãrui pas al metodei de rezolvare a pro-blemelor, denumite SATGIAPO.

Sentimentele îmi indicã o acþiune chibzuitã

Sentimentele reprezintã primul pas în rezolvareaproblemelor, deoarece ele ne înºtiinþeazã cã trebuie sãfacem ceva. Dacã starea noastrã generalã este bunã,înseamnã cã nu avem nicio problemã. Dar atunci cândcopiii trãiesc sentimente neplãcute, au tendinþa sã seagaþe de ele ºi sã se blocheze sau sã acþioneze ne-corespunzãtor. De obicei, sentimentele neplãcute repre-zintã pentru ei sfârºitul poveºtii. SATGIAPO îi învaþã sãnu priveascã aceste sentimente ca pe rezultatul final alunui eveniment neplãcut, ci sã le foloseascã pentru aobþine ceea ce vor. O comparaþie potrivitã este durereafizicã. Dacã cineva se taie ºi nu simte durerea, s-ar puteasã nu observe, iar sângerarea sã-i provoace moartea.Durerea pe care o simte dupã ce s-a tãiat îi dã de ºtire cãexistã o problemã ºi trebuie sã facã ceva ca s-o rezolve.Dacã nu o soluþioneazã, probabil cã lucrurile se vorînrãutãþi. La fel e ºi cu sentimentele neplãcute. Dacã eºtisupãrat, ºtii cã te afli într-o situaþie care trebuierezolvatã ºi cã, dacã nu o rezolvi, probabil va fi mai rãu.


Faptul de a folosi sentimentele ca pe o sugestie de aîntreprinde o acþiune chibzuitã modificã perspectivaasupra sentimentelor neplãcute ºi copiii se vor simþi înstare sã acþioneze.

Este important sã fiþi conºtient de sentimente ºi sã leidentificaþi. În general, sentimentele copiilor sunt caniºte comutatoare cu douã poziþii (deschis/închis), fãrãstadii intermediare. Ei sunt fie buni, fie rãi, fie fericiþi,fie triºti, fie sãtui, fie flãmânzi. Este necesar sã înveþe cãîntre cele douã extreme existã o gamã completã de emoþiiºi sã ºtie sã deosebeascã aceste sentimente. De exemplu,deseori, copiii nu fac distincþie între dezamãgire ºi furie.Învãþând sã eticheteze diversele emoþii pe care le în-cearcã, copiii vor putea alege modul potrivit de a acþiona.Nu faceþi acelaºi lucru atunci când sunteþi dezamãgitori furios. A învãþa sã-þi identifici corect sentimenteleînseamnã a-þi forma un vocabular al emoþiilor, conformcelor discutate anterior.

Am o problemã

Asta nu înseamnã cã problema a apãrut din vina co-pilului (chiar dacã aºa a fost), ci cã este responsabilitatealui sã o rezolve. Nu are niciun rost sã încerci sã-l faci peun copil sã-ºi recunoascã vina. Ideea nu este de a-ºirecunoaºte vinovãþia, ci de a-l face sã înþeleagã cã el estecel care se simte supãrat ºi, prin urmare, el este cel caretrebuie sã iasã cu bine din situaþia în care se aflã. Chiardacã va aduce tot felul de argumente pentru ademonstra cã nu din vina lui s-a întâmplat totul, asta nurezolvã lucrurile. De multe ori, copiii dau vina pe alt-cineva ºi, prin urmare, considerã cã este responsabilitateacelor învinuiþi de ei sã rezolve problema. Aceasta îi faceneputincioºi, pentru cã se concentreazã asupra a ceea ce


ar trebui sã facã alþii. Obiectivul acestei etape a metodeide rezolvare a problemelor nu este de a-l face pe copilsã-ºi recunoascã vina, ci de a-l ajuta sã-ºi accepte respon-sabilitatea pentru rezolvarea ei ºi sã o exprime în cuvinte.Un alt aspect important este acela cã problema nu poatefi rezolvatã prin sentimente; tot ce puteþi face este sã vãgândiþi la acþiunile potrivite. A-l face pe copil sã gãseascão exprimare potrivitã pentru situaþia dificilã în care seaflã reprezintã o altã tehnicã de a stimula controlareaimpulsului. Dacã vã gândiþi ºi vorbiþi, probabil cã încãnu acþionaþi.

Este dificil ca în acelaºi timp sã identificaþi o anumitãnemulþumire ºi sã o separaþi de alte probleme sau senti-mente care vã asalteazã. În situaþia aceasta, în cazul încare copiii vorbesc despre probleme care nu sunt rele-vante pentru situaþia respectivã, puteþi face unul dintreurmãtoarele douã lucruri: folosind metoda „Colombo“,sã-l întrebaþi în ce fel se leagã spusele lor de sentimen-tele despre care vorbeau iniþial; sau îi lãsaþi sã continue,fãcând paºii urmãtori. La un anumit moment, poate vorobserva cã soluþia propusã de ei nu rezolvã problema caatare. Atunci, reveniþi ºi reformulaþi enunþul. De ase-menea, este posibil ca noua problemã a copilului sã fie,de fapt, problema realã care îl supãra.

De exemplu, sã zicem cã doi copiii se bat. Pãrintele îiîntreabã ce s-a întâmplat. Unul dintre ei spune cã Johne un bãdãran. Dacã, apoi, încearcã sã propunã soluþiipentru a rezolva acest lucru, s-ar putea sã observe cã,orice ar face, nu e sigur cã-l poate determina pe John sãfie mai puþin bãdãran. În plus, aceste soluþii se bazeazãmai mult pe ideea ca John sã facã ceva, ceea ce este maicurând o dorinþã decât o rezolvare inteligentã a situa-þiei. Îl puteþi ajuta pe copil sã reformuleze problema,astfel încât enunþul lui sã se refere la sine. De exemplu,


el poate spune astfel: „Nu-mi place cã John mã totnecãjeºte“ sau „Când John mã necãjeºte, mã simt prost(sau furios) etc.“

Þelurile îmi servesc drept ghid

Una dintre cele mai importante pãrþi ale SATGIAPOeste T: „Þelurile îmi servesc drept ghid.“ În ziua de azi,sunt mulþi copii cãrora le lipsesc concentrarea, orien-tarea ºi motivaþia. Mulþi pãrinþi sunt îngrijoraþi de felulnepotrivit în care copiii lor îºi folosesc timpul — atât înceea ce priveºte activitãþile ºcolare, cât ºi pe cele re-creative. Un fapt care, deseori, trece neînþeles este acelacã stabilirea scopurilor reprezintã o aptitudine ºi, prinurmare, poate fi învãþatã. Odatã însuºitã, ea va fi folo-sitã, pentru cã ne ajutã sã scãpãm de stres.

De exemplu, când avem foarte multe de fãcut ºi nesimþim copleºiþi, care este cel mai firesc lucru pe care-lputem face? Sã alcãtuim o listã! ªi ce înseamnã sã facemo listã? Este o activitate de stabilire a scopurilor, care necãlãuzeºte în acþiunile noastre. Odatã ce ne-am întocmito listã, avem tendinþa sã ne simþim mai bine, încercãmun sentiment de uºurare. Ca dovadã cã acest lucru estecum nu se poate mai adevãrat, mulþi dintre noi fac opauzã dupã alcãtuirea listei — chiar dacã nu ne-amuºurat povara. Vã vom arãta cum în activitãþile defiecare zi, de la a lua cina în oraº pânã la micul dejun,însoþit de rutina fiecãrei dimineþi ºi rezolvarea temelorpentru acasã, precum ºi a sarcinilor extraºcolare, îiputeþi ajuta pe copiii dvs. sã-ºi dezvolte aptitudinilelegate de stabilirea scopurilor ºi atingerea lor.

Un scop este acel lucru dorit de cineva. Poate fi gânditca o problemã pe dos: problema este cã mi-am fãcut


temele târziu; scopul meu este sã-mi fac temele la timp.În lipsa scopurilor, nu avem nicio direcþie.

Copiii trebuie sã înþeleagã faptul cã scopurile oferã odirecþie acþiunilor noastre, pentru a obþine ceea ce vremcu adevãrat. De asemenea, este important ca ei sã înveþesã-ºi stabileascã scopuri rezonabile ºi tangibile. Acestlucru se va întâmpla cu timpul, pe mãsurã ce copilulexerseazã acest proces. De asemenea, este necesar sãidentificãm scopurile secundare ºi sã ne definim prio-ritatea. De exemplu, poate cã scopul dvs. este sã fiþi opersoanã popularã. Scopurile secundare pot fi sã faceþipe grozavul ºi sã vã plimbaþi cu prietenii, sã luaþi notebune ºi sã câºtigaþi bani (ºi asta poate face pe cinevapopular). Evident, aceste scopuri secundare pot intra înconflict. Dacã devine conºtient de ele, copilul poateînvãþa sã amâne recompensele, iar discuþiile despre elepot constitui o activitate foarte utilã.

Ceva mai devreme, când am vorbit despre scriereaunei Declaraþii de intenþie a familiei, am avut în vedereºi aceste discuþii despre scopuri. În prezent, declaraþiilede intenþie se folosesc mult în cadrul firmelor, pentru aconferi o direcþie unitarã, astfel încât toatã lumea — dela paznicul de noapte pânã la director — sã ºtie ce rolare firma respectivã ºi încotro se îndreaptã. O Declaraþiede intenþie a familiei are acelaºi rol. Este o afirmare avalorilor ºi a þelurilor globale ale familiei. Dacã încãn-aþi fãcut-o, poate cã ar fi un moment potrivit sã vãgândiþi serios la asta.

Mã gândesc la ceea ce pot face

Mãcar de-ar exista o baghetã magicã cu care pãrinþiiating creºtetul copiilor ºi aceºtia încep sã gândeascã! Deobicei, „bagheta magicã“ folositã pentru a-i face pe copii


sã gândeascã sunt pedepsele, iar singurul lucru la carese gândesc copiii în aceastã situaþie este cã pãrinþii lor îiurãsc. Scopul acestei etape din metoda noastrã estemodest: a-l ajuta pe copil sã se gândeascã la diverselelucruri pe care le poate face, fãrã a cataloga ideile dreptbune sau rele. Unul dintre motivele pentru care metodaSATGIAPO este atât de frumoasã e acela cã împarte unproces extrem de complex în secþiuni concrete, uºor demanevrat, care pot fi prezentate ºi însuºite direct. Decâte ori nu v-aþi pus întrebarea retoricã: „De ce nu tegândeºti înainte sã faci ceva?“ SATGIAPO îl învaþã pecopil cum sã facã aceasta, fãrã a presupune cã el poateface aceasta.

Învãþându-i pe copii sã gândeascã înainte sã acþio-neze, îi învãþãm cum sã-ºi controleze impulsurile. Deasemenea, vrem sã-i învãþãm sã gândeascã creativ. Esteceea ce se numeºte „gândire liberã“ (un mod de a gândicare nu se conformeazã ºabloanelor). Pentru aceasta,este necesar un proces de brainstorming*, în care jude-cata criticã nu-ºi are locul. Este important ca nici pãrin-tele ºi nici copilul sã nu-ºi cenzureze gândurile, pentrucã aceasta blocheazã gândirea creativã. Uneori, o ideetrãsnitã vã ajutã sã veniþi cu o idee bunã. De exemplu,dvs. ºi copilul dvs. vã gândiþi cum sã vã faceþi prieteni.Copilul sugereazã cã ar putea sã-i plãteascã pe alþi copiica sã fie prietenii lui. Asta vã face sã vã gândiþi la opetrecere pentru un grup de copii.

Este important sã vã gândiþi la cât mai multe lucruri.Pe parcursul procesului, puteþi sã rafinaþi sau sã com-binaþi idei. În cazul copiilor mai mici sau refractari,poate fi nevoie ca pãrintele sã ofere mai multe sugestii,


* Discuþie în grup pentru stimularea dirijatã a creativitãþiiindividuale (n. red.)

dar nu e nicio nenorocire în acest caz. Dupã o perioadãde „antrenament“, copiii încep sã se descurce biniºor.Cu cât veniþi cu mai multe soluþii, cu atât sunt mai mariºansele sã obþineþi ceea ce vreþi. Viaþa este complexã ºirareori se întâmplã ca o problemã sã aibã o singurãsoluþie corectã.

Imaginez rezultate

Pe lângã o baghetã magicã, n-ar fi grozav sã avem ºiun glob de cristal? Am putea sã ne uitãm în el ca sãvedem ce se va întâmpla. Uneori, ne gândim cã poatene-am ales profesia greºit ºi cã, de fapt, ar fi trebuit sãînfiinþãm un serviciu telefonic de educaþie para-normalã. Dar pânã atunci, va trebui sã vã învãþaþi copiiisã-ºi ghiceascã singuri viitorul. Printre altele, aceastapresupune sã-i învãþaþi sã-ºi închipuie ce se poateîntâmpla înainte de a face ceva. N-ar fi grozav? Dinpãcate, nu vã puteþi aºtepta ca aceasta sã se întâmple dela sine ºi nici nu le-o puteþi cere; trebuie sã-i învãþaþi. Înacest scop, puneþi întrebãri, oferiþi explicaþii ºi exersaþi.Îi ajutaþi pe copii sã înþeleagã consecinþele acþiunilortrecute (vã mai amintiþi cã „În viaþã se întâmplã tot felulde lucruri“?), sã se gândeascã la ce se va întâmpla dupãce aplicã SATGIAPO ºi sã îi lãudaþi atunci când iaudecizii bune.

Dupã ce copilul s-a gândit la lucrurile pe care le poateface pentru a rezolva problema, trebuie sã-ºi închipuiece s-ar întâmpla dacã ºi-ar pune ideile în practicã.Verbul „a imagina“ a fost ales special, pentru cã areconotaþia de a vedea. Poate fi de ajutor atunci când copiiipot sã-ºi imagineze rezultatele, nu doar sã se gândeascãla ele. Acest lucru se poate face dupã fiecare opþiune


(mai ales pentru copiii mai mici) sau dupã alcãtuireaîntregii liste. Când îi prezentaþi copilului aceastã fazã,trebuie sã subliniaþi importanþa faptului de a anticipaconsecinþele acþiunilor întreprinse. Copiii trebuie sãînþeleagã cã orice acþiune are o consecinþã. Puteþi exersaaceasta ca pe un joc, sugerând o acþiune ºi cerându-i co-pilului sã se gândeascã la o consecinþã. De exemplu,dacã acþiunea este „sã împarþi jucãriile cu alþii“, con-secinþa va fi …; dacã acþiunea este „te baþi cu frateletãu“, consecinþa este …

Este necesar sã-l încurajaþi pe copil sã-ºi imaginezemai multe rezultate, atunci când este cazul. Un copil îºipoate imagina cã, dacã îºi loveºte un coleg, acesta nu-lva mai supãra, dar ºi cã poate sã fie lovit la rândul lui ºicã va da de bucluc. De multe ori, pãrintele va trebui sãadauge posibile consecinþe pe care copilul nu le-a pre-vãzut.

Aleg cea mai bunã soluþie

Dacã aþi ajuns pânã aici, copilul dvs. a uitat, probabil,cã aplicaþi metoda SATGIAPO. Poate cã ºi dvs. trebuie sãreveniþi la problema ºi la scopul iniþial. Copiii se lasãdistraºi cu uºurinþã ºi sunt adevãraþi experþi în a leabate atenþia pãrinþilor, mai ales când vorbesc despreproblemele lor. De obicei, cea mai bunã metodã de atrata comentariile care nu au legãturã cu subiectul estesã le ignoraþi, mai ales pe cele cu care doresc sã vã pro-voace. Reamintiþi-le dorinþa pe care ºi-au exprimat-o.Asiguraþi-vã cã aþi gãsit soluþia potrivitã. Poate finevoie sã faceþi din nou unul sau mai mulþi dintre paºiianteriori. Puteþi combina mai multe soluþii. De exem-plu, când scopul copilului este sã treacã un test, soluþiapoate fi sã-ºi alcãtuiascã un program de studiu, sã cheme


un prieten ca sã înveþe împreunã ºi sã recapituleze toateproblemele.

Planific totul, anticipez capcanele, exersez planul ºi îl pun în aplicare

Acesta este un pas destul de cuprinzãtor. Dacã uncopil — sau un adult — ar reuºi sã parcurgã mãcaraceastã etapã a procesului, ar deveni expert în relaþiilesociale. Planificarea nu este un proces la fel de naturalprecum comportamentul impulsiv, din cauza influenþeiemoþiilor. Dar aºa cum am afirmat de mai multe ori înaceastã carte, îl puteþi învãþa pe copil aceste aptitudini.

Trebuie sã le prezentaþi copiilor planificarea ca pe unmod în care îºi pot spori ºansele de a obþine ceea ce vor.De exemplu, dacã un copil vrea sã aibã un tovarãº cucare sã stea peste noapte, poate, pur ºi simplu, sã-ºisune niºte prieteni sau sã facã un plan în legãturã cucine va veni, când va veni, ce vor face, unde vor dormiºi cum le va cere el voie pãrinþilor. Când îi prezintã unuicopil conceptul de planificare, pãrinþii pot folosi analogiidin lumea adulþilor, cum ar fi ce înseamnã sã planificisã-þi cumperi un automobil, în loc sã-l iei pe primulcare-þi iese în cale sau sã planifici o vacanþã, în loc sã teurci, pur ºi simplu, în maºinã ºi s-o iei din loc.

Anticiparea capcanelor sau a obstacolelor ivite în caleaplanului poate evita frustrarea ºi eºecul. Dacã se gândescdinainte la lucrurile ce-i pot împiedica sã-ºi punã planulîn aplicare, copiii vor fi pregãtiþi din timp pentru acestecapcane. Acesta este un alt mod de a reduce reacþiileimpulsive.

La fel ca orice altã aptitudine, nouã sau veche, ºiaceasta trebuie practicatã. Aptitudinile sociale se învaþã


folosindu-le. Dar în loc sã-i aruncãm pe copii în oceanca sã exerseze înotul, îi punem sã joace roluri. Trebuie sãimaginaþi acþiuni cât mai concrete ºi mai apropiate deviaþa realã, pentru ca ei sã le poatã folosi fãrã problemeîn lumea realã. Poate copiii dvs. spun cã vor face ceva,dar când sunt confruntaþi cu realitatea, s-ar putea sã nuºtie cum sã procedeze sau sã acþioneze nepotrivit. Deasemenea, punându-i sã joace un rol, pãrinþii potobserva ºi alte aptitudini care le lipsesc, cum ar fi comu-nicarea pozitivã sau controlarea furiei (folosiþi „Pãstrea-zã-þi calmul“, de exemplu).

„Punerea planului în aplicare“ înseamnã urmãtorullucru: copilul trebuie sã-ºi ia angajamentul cã va face unanumit lucru ºi apoi chiar sã-l punã în aplicare. De ase-menea, copilul trebuie sã spunã exact când va acþionaaºa cum s-a angajat. Nu este suficient sã ºtii ce ai de fãcutºi cum sã rezolvi problema; în lipsa unui angajament dea încerca, sunt mai puþine ºanse de a trece la fapte.

Observ ce s-a întâmplat ºi mã gândesc ce am de fãcut în continuare

Este important ca pãrintele sã discute cu copiluldespre ce s-a întâmplat atunci când ºi-a pus planul înaplicare. Aceastã tacticã are douã scopuri: în primulrând, copilul va ºti sã-ºi ia problema în serios, iar în aldoilea rând, se simte încurajat sã se autoevalueze. Cecrede, aºadar, copilul despre respectiva situaþie? A func-þionat planul? S-au ivit obstacole neaºteptate? Ceea ce aobþinut a fost ceea ce-ºi dorea cu adevãrat?

Un alt aspect al rezolvãrii problemelor este de a-iface pe copii sã înþeleagã cã, în ciuda tuturor eforturilorpe care le fac, s-ar putea ca planurile lor sã nu reuºeascã.


Noi, adulþii, ºtim cã aºa e viaþa. Dinamica socialã sedovedeºte a fi atât de complicatã, încât este imposibil sãdeþinem întotdeauna soluþia idealã. Nu putem facedecât sã ne strãduim. Dacã un copil înþelege aceasta dela început, el va fi mai puþin vulnerabil. Poate fi necesarsã regândiþi problema sau decizia ºi sã vã angajaþi într-unnou proces SATGIAPO, folosind rezultatul procesuluiiniþial ca pe o problemã de rezolvat. Aveþi grijã sã înce-peþi cu sentimentele copilului, legate de faptul cã n-arezolvat problema sau cã nu a luat decizia potrivitã.

Aplicaþii ale metodei SATGIAPOîn viaþa de fiecare zi

Existã trei aplicaþii ale metodei SATGIAPO în viaþa defamilie. Prima este destinatã pãrinþilor care vor sã-ºirezolve propriile probleme. V-am oferit o mulþime destrategii ºi nu este uºor sã decideþi ce sã faceþi ºi când.De exemplu, poate cã mergeþi cu maºina ºi copiii seceartã în spate. Puteþi aplica un proces SATGIAPO rapidpentru dvs. înºivã:

S — supãrat, obositA — copiii se ceartãT — vreþi sã se înþeleagãG — sã trageþi pe dreapta pentru a lua o pauzã

— sã þipaþi la ei— sã-i ameninþaþi cã le luaþi unul dintre lucrurile

la care þin— sã-i întrebaþi care e problema

I — prea periculos— mã simt prost— îi auziþi vãicãrindu-se— aþi rezolvat problema?


A — întrebaþi care e problemaP — „Pãstreazã-þi calmul“, le vorbiþi pe un ton

neutru, le cereþi sã vorbeascã pe rândO — dacã nu merge, îi ameninþaþi cã nu le daþi desert

dupã masã ºi suportaþi vãicãreala

Sugestii pentru pãrinþii care vor sã-ºi îndrumecopiii în vederea luãrii unor decizii

ºi a asumãrii unor acþiuni responsabile

A doua aplicaþie este aceea de a-i cãlãuzi pe copii înprocesul SATGIAPO, încurajându-i sã-ºi conceapã pro-priile acþiuni, bine chibzuite, fãrã a le prezenta procesulîn mod formal. Puteþi face acest lucru într-un fel maispontan decât SATGIAPO. La sfârºitul acestui capitol,vom prezenta o serie de întrebãri pe care le puteþi punela fiecare pas. Puteþi pune întrebãri în fiecare etapã, înfuncþie de situaþie. Uneori, veþi dori sã începeþi de la„A“, pentru a vã face o idee cu privire la problemãînainte de a vorbi despre sentimente. Alteori, puteþi dis-cuta ce a fãcut copilul ca sã rezolve problema (fazele„A„ ºi „P“), trecând apoi la sentimente, problemã, scopºi alte opþiuni (faza „G“). Acest lucru îl puteþi consideraun proces, nu o succesiune care trebuie respectatã pascu pas. Când faceþi asta, amintiþi-vã sã folosiþi principiilecãlãuzitoare. Rãbdarea ºi perseverenþa sunt deosebit deimportante atunci când copilul rãspunde „Nu ºtiu“.

Sugestii generale

Începeþi încet ºi cu rãbdare. Încercaþi sã vã daþi seamaîn ce mãsurã va accepta copilul dvs. sã se gândeascã ºisã rãspundã la întrebãri. Pentru acei copii care nu suntobiºnuiþi cu acest mod de gândire, poate fi obositor din


punct de vedere mental; dacã la început protesteazã, nuconsideraþi cã ei vor sã evite eforturile dvs. Treptat, par-curgeþi cu ei toate etapele sau concentraþi-vã numaiasupra aspectelor care credeþi cã au o importanþã deo-sebitã în situaþia respectivã.

Sugestii, întrebare cu întrebare

S Încercaþi sa-i stimulaþi pe copii sã vã vorbeascãdespre sentimentele lor, nu despre ceea ce au fãcut ºifondul problemei. Poate fi nevoie sã le atrageþi atenþia,sugerându-le „amprenta emoþionalã“. (Te-ai simþitnervos? Ai simþit în stomac un gol? Te-ai înroºit la faþã?)Poate fi dificil, dar pentru copil este important sãînveþe.

A Aveþi grijã sã încurajaþi detaliile ºi strãduiþi-vãsã înþelegeþi succesiunea evenimentelor ºi a acþiunilor:cine ce a fãcut ºi când.

T Determinaþi-i pe copii sã se concentreze asupraa ceea ce îºi doresc; nu asupra a ceea ce vor sã facã ei saualþii, ci asupra scopului, a rezultatului final, dupã cetotul s-a terminat ºi problema s-a rezolvat. Reþineþi cãnu dvs. trebuie sã indicaþi scopul. Aveþi grijã, deoarececopiilor le poate fi greu sã facã deosebirea dintre un scopºi ceea ce pot face pentru a-l atinge.

G Când propuneþi diverse opþiuni, întrebaþi-i ce auîncercat deja. Aceasta le dã încredere sã se gândeascã lasituaþie în mod independent. De asemenea, vã oferã oºansã sã aflaþi cum gândesc copiii dvs. pe cont propriu.Dupã aceea, cereþi-i copilului sã vinã cu cât mai multevariante posibil. Nu criticaþi, oricât v-ar fi de greu; doarascultaþi-l ºi încurajaþi-l sã promoveze ºi alte idei. Cu câtobþineþi mai multe idei, sã zicem patru sau cinci, cu atâtva fi mai eficientã acþiunea pe care o va alege în final.


I Examinaþi fiecare opþiune; uneori este util sã lenotaþi ca sã le þineþi minte. Cereþi-i copilului sã anti-cipeze posibilele rezultate, folosind limbajul imaginilor,pentru ca totul sã fie cât mai viu ºi cât mai real. ªi acesteapot fi notate, ca ºi cum aþi face analiza unei propoziþii.Puteþi arãta eventualele rezultate ale diverselor soluþii.Sau evidenþia rezultatele pe termen lung ºi pe cele petermen scurt, precum ºi consecinþele pentru copii ºicelelalte persoane implicate. Dupã ce aþi exersat puþin,puteþi adãuga rezultate probabile de care dvs. sunteþiconºtient, dar la care copiii poate cã nu s-au gândit.

A Rolul unei soluþii este acela de a atinge un scop.Reamintiþi-le copiilor scopul ºi întrebaþi-i dacã soluþiagãsitã le va permite sã-l atingã.

P Stabiliþi cine, ce, unde ºi cum. Detaliile sunt esen-þiale în alcãtuirea unui plan responsabil ºi chibzuit, darºi pentru a spori ºansele. Anticipaþi problemele care potapãrea atunci când copilul pune planul în aplicare ºimodul în care el le poate rezolva. Folosind simulãri, îlputeþi învãþa pe copil aptitudinile sociale necesarepentru a transpune o idee în practicã, ceea ce îi sporeºteºansele în aplicarea planului. Puneþi-l pe copil sã-ºi iaangajamentul cã va încerca planul. Pregãtiþi-l pentrueventualele frustrãri cu care se va confrunta atunci cândîncearcã sã-ºi atingã scopul. Puneþi-l sã se gândeascã cear face atunci, inclusiv repetarea procesului SATGIAPO.În cazul copiilor mai mici, poate fi nevoie sã sãriþi pesteaceastã etapã, deoarece necesitã un nivel relativ înalt alcapacitãþilor cognitive.

O Dupã ce copilul îºi pune planul în aplicare, dis-cutaþi cu el ce a fãcut ºi ce nu. Nu vã descurajaþi dacã nul-a folosit. Discuþiile ulterioare pot fi extrem de impor-tante: îi aduc aminte copilului cã trebuie sã rezolve pro-blema, îl ajutã sã adapteze planul, dacã este nevoie, ºi îicomunicã faptul cã þineþi la el cu adevãrat.


Povestea unui tatã care a folosit SATGIAPO

Unul dintre autori a combinat metodele SATGIAPO ºi„Pãstreazã-þi calmul“ pentru a rezolva o situaþie delicatã,legatã de fiica lui. Povestea oferã un exemplu sugestivreferitor la modul de aplicare a acestor tehnici.

Fiica mea, care are 9 ani, a participat în ultimele douãveri la o tabãrã recreativã. Punctul culminant al sesiuniide trei sãptãmâni este o piesã sau o satirã pusã în scenãde participanþi ºi prezentatã în faþa pãrinþilor. Fiica meaºi-a adus întotdeauna o contribuþie importantã la pro-ducþie ºi a avut ocazia sã facã o parte din coregrafie ºisã selecteze muzica folositã în cadrul piesei. Anul acestaþinea foarte mult sã punã în scenã o satirã pe muzica dinspectacolul Annie de pe Broadway. Când a ajuns în ta-bãrã, a aflat cã alþi copii voiau sã facã o satirã pe bazafilmului Space Jam. Prin urmare, copiii au supus la vot ºiau hotãrât sã foloseascã muzica din Space Jam. În ziuaaceea, fiica mea a venit acasã foarte supãratã ºi am avutdiscuþia urmãtoare:

TATÃL: Cum a fost azi în tabãrã?FIICA: Aº prefera sã nu vorbesc despre asta.TATÃL: Haide, spune, cum a fost în tabãrã astãzi?FIICA: N-a mers prea bine.TATÃL: Ce vrei sã zici cu asta?FIICA: ªtii, copiii nu se puteau hotãrî ce satirã sã facã, iar

eu voiam foarte mult sã folosim muzica din Annie,dar nimeni altcineva nu mai dorea, în afarã de o altãfatã din grupul meu; aºa cã am supus la vot ºi majo-ritatea copiilor erau de acord sã folosim cântecele ºimuzica din Space Jam, care este de-a dreptul îngrozi-toare. Nu-mi place deloc muzica aia.


TATÃL: Cum te-ai simþi când s-a întâmplat asta?FIICA: M-am simþit furioasã ºi supãratã.TATÃL: Asta-i tot ce-ai simþit? (Reformularea scoate la

ivealã ºi alte sentimente.)FIICA: Pãi, mã simþeam ºi foarte frustratã ºi dezamãgitã.

Aºteptam de multã vreme sã fac asta.TATÃL: Mda, cred cã e greu când eºti sigur cã o sã faci ceva

ºi apoi nu merge. Ce-ai de gând sã faci mai departe?FIICA: Am luat hotãrârea sã nu particip la spectacol!TATÃL: Hai sã examinãm puþin altfel aceastã situaþie.FIICA. Ce vrei sã spui?TATÃL: Mã întrebam dacã ai putea sã-mi explici cu pro-

priile tale cuvinte care crezi cã este problema? (Aicidefinim problema.)

FIICA: Pãi, ceilalþi copii nu vor sã foloseascã muzica dinAnnie pe care am propus-o eu. Asta este, ºi sunt su-pãratã.

TATÃL: Asta-i tot?FIICA: Voiam tare mult sã folosesc muzica asta pentru ca

apoi sã am ºi eu un rol principal ºi sã interpretezunul dintre cântecele mele preferate, „Mâine“.

TATÃL: Deci chiar voiai sã fii în lumina reflectoarelor.FIICA: Cred cã problema este cã voiam sã cânt melodia

asta ºi sã am un rol principal în spectacol! (Ajungemla inima problemei.)

TATÃL: Nu-i nimic rãu în asta. Dar, uneori, sunt ºi alþicopii care trebuie sã aibã ocazia de a juca un rol prin-cipal în piesã. Aºadar, ºtiind care este problema, haisã stabilim niºte scopuri pentru tine — chiar dacã nuvrei sã iei parte la spectacol. (O îndeamnã sã-ºi pro-punã scopuri.)

FIICA: Ce vrei sã spui cu asta?TATÃL: Chiar dacã nu ai un rol principal în spectacol,

sunt ºi alte lucruri pe care le doreºti în legãturã cuspectacolul ãsta?


FIICA: ªtii, nu m-aº fi gândit niciodatã la asta! Cred cãunul dintre scopurile mele ar fi sã vãd cã decorul estebine fãcut ºi cã dansurile ies bine.

TATÃL: Asta e! Hai sã ne gândim la niºte lucruri pe carele-ai putea face! Sã ne punem mintea la contribuþie.(Gândiþi-vã la cât mai multe variante posibile.)

FIICA: Bine! Cred cã aº putea sã-l întreb pe îndrumãtorulmeu dacã aº putea ajuta la pictarea decorului, la co-regrafie sau chiar sã fiu asistent de regie.

TATÃL: Excelent! Ai niºte idei grozave! Hai sã ne ima-ginãm ce presupun aceste idei. De exemplu, ce crezicã se va întâmpla dacã te hotãrãºti sã-i ajuþi la decor?

FIICA: Cred cã, dacã ajut la decor, aº vedea cã ºi ceilalþicopii îmi apreciazã talentele artistice ºi ar fi fericiþicã-i ajut.

TATÃL: Foarte bine! ªi cum e cu coregrafia? (Încurajaþi-osã-ºi imagineze rezultatele.)

FIICA: ªtii, am fost la multe ore de dans ºi cred cã îndru-mãtorilor ºi copiilor le-ar plãcea dacã i-aº ajuta sãpunã în scenã miºcãrile de la diferite dansuri.

TATÃL: ªi cum e sã fii asistent de regie?FIICA: Pãi…, nu ºtiu sigur.TATÃL: Ce vrei sã spui?FIICA: Cred cã ar fi amuzant sã-l asist pe regizor, dar mi-e

teamã cã n-or sã mã asculte ceilalþi copii.TATÃL: Înþeleg ce vrei sã spui. Care crezi cã este cea mai

bunã soluþie pentru tine? (Alege cea mai bunã soluþie.)FIICA: Cred cã mi-ar plãcea sã ajut la coregrafie. În acest

fel, m-aº distra ºi i-aº ajuta pe ceilalþi copii cu spec-tacolul.

TATÃL: Sunã bine, dar cum o sã-i abordezi pe ceilalþi copiiºi pe coregrafi? (Planificarea!)

FIICA: Poate cã mâine aº putea sã vorbesc cu îndrumã-torul meu ºi sã-i împãrtãºesc ideea mea de a-i ajutala spectacol.


TATÃL: Când crezi cã ar fi cel mai bine sã vorbeºti cuîndrumãtorul tãu?

FIICA: Cred cã dupã ce ai sã mã duci tu în tabãrã, înaintesã vinã ceilalþi, aº putea sã vorbesc cu el despre ideeamea. ªtii, s-ar putea sã fiu puþin nervoasã!

TATÃL: Aminteºte-þi cã, înainte de a vorbi cu îndrumã-torul, poþi sã foloseºti oricând strategia „Pãstreazã-þicalmul“ pe care o ºtii deja.

FIICA: E o idee bunã, poate cã acum o sã exersez „Pãs-treazã-þi calmul“ ºi o sã repet cu tine ce o sã spun.

TATÃL: Excelent!FIICA: Bine, acum cã m-am calmat, aº putea sã-l întreb

politicos pe îndrumãtorul meu dacã pot sã ajut lacoregrafie.

TATÃL: Cum te simþi acum?FIICA: Mã simt mai bine în legãturã cu tabãra.TATÃL: Grozav! Mâine poþi sã încerci sã-þi pui planul în

aplicare ºi pe urmã o sã vedem cum a mers. (Observãce se întâmplã ºi se pregãteºte pentru discuþia viitoare.)

FIICA: Mulþumesc, tatã!

Cu ajutorul unor întrebãri simple ºi folosind abor-darea SATGIAPO, am reuºit sã-mi ajut fiica sã rezolveaceastã problemã. Cu cât pãrinþii îi încurajeazã maimult pe copii sã foloseascã SATGIAPO, cu atât este maiprobabil ca aceºtia sã-ºi însuºeascã etapele metodei ºi sãle foloseascã în mod spontan, pe mãsurã ce cresc.

Prezentarea metodei SATGIAPO

A treia aplicaþie este aceea de a-i învãþa pe copii me-toda SATGIAPO în mod formal pentru a o folosi dreptghid în rezolvarea problemelor ºi în a-i ajuta pe copii sãacþioneze pe baza unui plan bine gândit. Pentru aceastã


aplicaþie, mai formalã ºi mai structuratã, mai întâi tre-buie sã prezentaþi tehnica SATGIAPO, folosind analogiacu Jiminy Cricket sau cu antrenorul unei echipe. Apoi,vorbiþi despre modul în care asta îl poate ajuta pe copilsã-ºi rezolve problemele ºi sã obþinã ceea ce vrea. Dupãaceea, vorbiþi despre fiecare literã, scoþând în evidenþãaspectele importante ºi folosind exemple. Spuneþi-i,dupã aceea, cã veþi practica ºi folosi SATGIAPO în diversemoduri.

Dupã prezentarea metodei, faceþi rost de o casetãvideo cu o telenovelã sau un film despre o familie. Urmã-riþi filmul împreunã cu copilul ºi folosiþi SATGIAPOpentru a discuta despre sentimentele, problemele ºi sco-purile personajelor. Când este necesar, folosiþi butonulde pauzã. Când vorbiþi despre sentimente, concentra-þi-vã asupra indiciilor nonverbale, cum sunt mimicafeþei sau gesturile personajelor. Când vorbiþi despre pla-nificarea acþiunilor, identificaþi ce aleg sã facã eroii dinfilm ºi cereþi-i copilului sã se gândeascã la alternative.Filmul vã poate oferi o mulþime de ocazii pentru a vãimagina rezultatele.

În unele privinþe, cu cât filmul este mai prost, cu atâtmai bine. De exemplu, unele filme de desene animatepot fi vizionate cu un ochi critic, folosind SATGIAPO.Vechile telenovele cu stereotipii amoroase (de exemplu,I Love Lucy) sunt, de asemenea, utile pentru a face dis-tincþie între modul în care abordeazã problemele perso-najele de la televizor ºi cum procedeazã familia dvs.Folosirea tehnicii SATGIAPO în cazul a ceea ce vedeþi latelevizor îi ajutã pe copii sã devinã telespectatori activiºi critici, în loc sã accepte în mod pasiv valorile ºi com-portamentul celorlalþi. Când vã uitaþi la televizor în acest


fel, veþi fi chiar surprins de abordarea necorespunzãtoaredin spectacolele dedicate familiei.

Când vizionaþi programele de televiziune împreunãcu copiii dvs. ºi folosiþi SATGIAPO, puteþi pune accentulpe o anumitã literã din acrostih. De exemplu, puteþi sãle spuneþi copiilor cã astãzi veþi gãsi cât mai multe „sco-puri“ cu putinþã. Aceasta sporeºte concentrarea. Puteþiexamina scopurile pe termen lung ºi mediu, precum ºiproblema scopurilor contradictorii.

Alte situaþii în care puteþi folosi SATGIAPO în familie

Puteþi folosi SATGIAPO, într-o manierã formalã saunu, în urmãtoarele situaþii:

• Când discutaþi evenimentele curente, seara, înjurul mesei

• Când planificaþi activitãþi de familie, cum ar fivacanþele

• Când luaþi decizii care se referã la întreaga familie• Când rezolvaþi conflictele între fraþi• Când examinaþi chestiuni legate de educaþie ºi

carierã• Când vorbiþi despre probleme serioase• Când vreþi sã rezolvaþi o situaþie de crizã

1. Discuþii despre evenimentele curente

Acesta este un lucru despre care puteþi vorbi cu pro-fesorii copiilor dvs. În realitate, ceea ce vã spunem noise bazeazã pe ani îndelungaþi de experienþã, care au datroade, în ºcoli de toate tipurile. Copiii pot înþelege maibine evenimentele curente — din ziare, reviste, de la


televizor sau radio — cu ajutorul unor discuþii orientatepe acest subiect. SATGIAPO le permite copiilor sã segândeascã la evenimentele din lume, din þarã ºi la celelocale — chiar ºi la evenimentele de la ºcoalã —actualizându-le ºi ajutându-i sã-ºi exerseze aptitudinilede a rezolva problemele, astfel încât ei sã fie pregãtiþipentru acþiuni responsabile.

Orice situaþie implicã, de obicei, diverse persoanecare iau decizii în legãturã cu evenimentele importante.Cine sunt aceste persoane sau grupuri? Care sunt sco-purile lor? Ce simt ei în legãturã cu situaþia curentã? Cear putea sã facã? Care ar putea fi consecinþele diverse-lor opþiuni? Îºi vor atinge scopurile? Cât despre copiiidvs. — care sunt sentimentele lor în legãturã cu chestiu-nea în cauzã? Sunt lucruri pe care le-ar plãcea sã le facã?

Punând copiilor dvs. asemenea întrebãri, îi faceþi sãse gândeascã la evenimentele curente ºi le oferiþi posi-bilitatea sã treacã la acþiune. Printre numeroasele exem-ple la care am fost martori, se numãrã experienþa trãitãde câþiva adolescenþi pe care metoda SATGIAPO i-ainspirat sã proiecteze un centru pentru tineri; aceea aunor elevi de la gimnaziu care au ajutat primãria sãgãseascã un mod de a aduna ºi a recicla ambalajele deplastic; aceea a unor adolescenþi care au decis cã o me-todã bunã de a-i ajuta pe cei în vârstã sã nu le mai fieteamã de tineri ar fi sã se organizeze pentru a-i însoþi ladeplasãrile prin oraº, la cumpãrãturi, la strânsul frun-zelor ºi la îndepãrtarea zãpezii; aceea a unor elevi careau trimis scrisori ºi mesaje prin e-mail funcþionarilorpublici ºi conducerii ºcolilor în legãturã cu niºte lucruricare îi priveau pe ei. Veþi fi surprins într-un mod foarteplãcut de felul în care, datoritã întrebãrilor SATGIAPO,copiii dvs. vor deveni mai implicaþi, mai chibzuiþi ºimai activi în ceea ce priveºte evenimentele curente.


2. Planificarea evenimentelor din familie

Se anunþã cumva o petrecere? Sau o vacanþã? Nustabiliþi încã nimic — metoda SATGIAPO vã poate ajuta.De fapt, aceasta va fi partea cea mai valoroasã. Fiecaremembru al familiei trebuie sã se gândeascã la omulþime de posibilitãþi. Dar nu vã repeziþi. Mai întâi,efectuaþi câteva activitãþi care vã limpezesc mintea ºi vãactiveazã creierul. De exemplu, ce credeþi cã reprezintãurmãtoarea figurã?

Cereþi-i fiecãrui membru al familiei sã examinezeacest desen. Apoi, lãsaþi-l pe fiecare sã-ºi dea cu pãrereace ar putea reprezenta. Cineva trebuie sã noteze toateideile. Reþineþi regulile procesului de brainstorming: Nujudecaþi ce spun ceilalþi, nu criticaþi, nimic nu este o prostieºi nimic nu poate fi „greºit“.

Faceþi acelaºi lucru cu figura urmãtoare:

Sau încercaþi cu aceasta:

Apoi luaþi un obiect casnic — de exemplu, o lingurã,o ruletã, o tigaie, un burete, o pernã, o oalã de gãtit dinaluminiu — ºi puneþi pe fiecare sã spunã la ce poate fiutilizat obiectul, în alt mod decât cel obiºnuit. Deexemplu, o tigaie poate fi folositã ca un coif, ca o rachetãde tenis, ca un plug, ca o casã pentru broaºte, ca un


aspirator — cred cã aþi înþeles. Oamenii pot afirma totce le trece prin minte. Sau faceþi ca obiectul sã circule dela unul la altul ºi fiecare sã spunã ce vrea în legãturã cuel ºi sã îl dea mai departe.

Activitãþile de acest tip relaxeazã gândirea ºi îi ajutãpe oameni sã fie mai creativi, iar când soseºte momen-tul planificãrii unui eveniment de familie, ideile noi saucombinaþiile creative între mai multe idei apar cu maimultã uºurinþã.

3. Luarea deciziilor în familie

Aceasta este o extensie a ideilor pe care le-am descrisanterior, dar se concentreazã asupra unui lucru foartedificil pentru multe familii — sã ia o decizie. În acestcontext, SATGIAPO ne oferã întrebãri cãlãuzitoare. Careeste scopul nostru? Ce idei ne pot ajuta sã-l atingem?Dintre acestea, care pot fi aduse la îndeplinire conformunui plan? Urmeazã apoi întrebarea finalã: Vrem cuadevãrat sã atingem acel scop? Dacã rãspunsul este da,atunci SATGIAPO ne va conduce, de obicei, la o decizie.Dacã rãspunsul este nu, atunci SATGIAPO nu vã poateajuta; numai dvs. puteþi hotãrî ce scopuri aveþi.

4. Conflicte între fraþi

Copiii þipã, se îmbrâncesc, poate chiar se lovesc unulpe altul. Cu siguranþã, este vorba de un conflict. La felca Jiminy Cricket, SATGIAPO ne stã mereu la îndemânã,ajutându-ne sã abordãm situaþia într-un mod care sãconsolideze aptitudinile de inteligenþã emoþionalã alecopiilor. SATGIAPO ne ajutã sã ne limpezim sentimen-tele ºi gândurile. În primul rând, nu-i mai lãsaþi pe copiisã se batã. Vreþi sã aflaþi ce s-a întâmplat, dar fãrã sã vãînfierbântaþi prea tare; în asemenea situaþii, adevãrulpoate fi greu de descoperit. Întrebaþi-l pe copilul mai


mare ce avea, de fapt, cu fratele sau cu sora lui. Voia sãse joace? Sã obþinã ceva? Sã-l facã sã-ºi vadã de treabã?Sã-i punã o întrebare? Cum au ajuns sã se batã? Apoipuneþi-i aceleaºi întrebãri celui mai mic. În continuare,întrebaþi-l pe cel mare dacã prin duritate ºi lovituricrede cã poate obþine ceea ce vrea. (În acest caz, folosiþiatât SATGIAPO, cât ºi principiile cãlãuzitoare.)

5. Îndrumare referitoare la educaþie ºi carierã

În domeniul educaþiei ºi al carierei, SATGIAPO poatefi folositã într-un mod aparte, punând accentul peultimele douã etape: sã planificãm procedura, sã anti-cipãm capcanele, sã exersãm planul ºi sã-l punem înaplicare, apoi sã observãm ce s-a întâmplat ºi sã negândim ce putem face mai departe. Între o idee bunã ºiaplicarea ei într-un mod responsabil existã o distanþã.

„O sã învãþ ºi o sã iau note bune.“„Grozav. Îmi pare tare bine sã aud asta. Spune-mi,

când ai de gând sã te apuci de învãþat?“„A, mai târziu.“„Când dai lucrare?“„Poimâine.“„Unde o sã înveþi?“„Cred cã la bibliotecã. Mã duc mâine dupã ore.“„Hai sã ne gândim puþin care e situaþia. Mâine dupã

ore ai ºedinþã la club. Poþi sã lipseºti?“„Nu, ar fi cam neplãcut.“„ªi cum îþi afecteazã asta planul de a învãþa?“„Uff… mda... cred cã va trebui sã învãþ astãzi.“În acest caz, sarcina pãrintelui este de a-l ajuta pe

copil sã examineze detaliile legate de punerea în apli-care a ceea ce pare a fi o idee extraordinarã. Cunoaºtemfoarte multe despre realitatea înconjurãtoare, despre cumtrebuie fãcute lucrurile, ºtim cã totuºi copiii învaþã. Dacã


îi îndrumãm cu blândeþe în asemenea situaþii, le îm-pãrtãºim ceva din înþelepciunea noastrã ºi, treptat, vomvedea cã aptitudinile lor s-au dezvoltat. Primul indiciude progres apare în momentul în care copiii încep sã-ºifacã autocritica, sã-ºi dea seama, chiar înainte ca dvs. sãspuneþi ceva, cã planurile lor trebuie, probabil, modifi-cate. Aptitudinile de a planifica, inclusiv capacitatea dea înfrunta eventualele obstacole întâlnite în cale, repre-zintã o punte spre acþiuni responsabile.

În ceea ce priveºte planificarea carierei, SATGIAPOpoate fi o cãlãuzã ºi în pregãtirea pentru un interviu. Ceaveþi de gând sã le spuneþi? Cum veþi vorbi cu ei? Ceveþi rãspunde când veþi fi întrebat de ce vreþi slujbaaceea, unde vreþi sã fiþi peste cinci ani, ce-i puteþi oferifirmei respective ºi aºa mai departe? Simulaþi interviulîmpreunã cu copilul dvs., punând accentul pe aptitudi-nile PPVT ºi pe utilizarea metodei „Pãstreazã-þi calmul“,înainte ºi chiar în cursul interviului. Etapa „Observã ces-a întâmplat“ se referã la procesul de analizã de dupãun interviu. Cum au decurs lucrurile? Ce consider cã amers cel mai bine? Ce ar fi putut fi mai bine? A fost cevaneaºteptat? Cum pot aborda un anumit aspect dacãacesta apare ºi cu altã ocazie? Cu ce mã pot înarmapentru urmãtorul interviu? Sunt întrebãri pe care copi-lul ºi le poate pune singur sau chestiuni la care pãrinþiiîl pot ajuta sã se gândeascã în cursul conversaþiilor dedupã interviu.

6. Conflicte de duratã în familie

Aplicaþiile SATGIAPO pentru rezolvarea conflictelorfamiliale de duratã sunt foarte numeroase; ele merg dela a folosi aceastã metodã pentru a ajuta familia sã iasãdintr-o rutinã în care persistã pânã la folosirea ei în cazuriclinice, aºa cum procedãm în profesia noastrã de psiho-


logi. SATGIAPO este aceeaºi în toate situaþiile; însã,deseori, situaþiile clinice prezintã o mai mare încãrcãturãemoþionalã. Una dintre sarcinile majore ale mediculuieste aceea de a-i ajuta pe membrii familiei sã se con-centreze asupra conflictului ºi sã aplice în mod constantSATGIAPO ºi alte aptitudini care pot fi utile.

Pentru a înlesni destrãmarea ºabloanelor conflictualepersistente, un membru al familiei (ºi îi îndemnãm laasta atât pe copii, cât ºi pe adulþi) poate propune oÎntrunire de familie. Dacã familia foloseºte deja Timpulpetrecut împreunã ºi alte idei pe care le-am menþionatdeja, o asemenea întrunire ar constitui ceva foarte firescºi, aºa cum spunem în limbajul de specialitate, „n-ar fimare lucru“. Dacã organizaþi pentru prima oarã o ase-menea întrunire, vã sugerãm sã folosiþi „Pãstreazã-þicalmul“ înainte, în cursul ei ºi dupã ce aceasta ia sfârºit.Aceluia care organizeazã întrunirea, îi recomandãm sãrecurgã la tehnica lui Colombo ºi sã spunã cã nu maiºtie cum sã rezolve problema respectivã (de exemplu,problema cã unii dintre membrii familiei nu-ºi maiîndeplinesc îndatoririle casnice, cã sunt prea multeþipete ºi bãtãi, prea multe vorbe jignitoare, copiii nu sedescurcã bine la ºcoalã ºi nu acceptã ajutorul pãrinþilor,în camere e o dezordine cumplitã, doi membri ai familieipoartã un rãzboi verbal sau alte asemenea ostilitãþi,între pãrinþii divorþaþi existã neînþelegeri). „Aº vrea catoatã lumea sã mã ajute; putem sã ne strângem cu toþiipentru câteva minute, duminicã seara, pe la 8 (sau unalt moment convenabil) ºi sã vorbim despre asta?“ Laîntrunire, poate fi util sã folosiþi Foaia de rezolvare aproblemelor familiei de la sfârºitul acestui capitol.Aceasta prezintã o serie de etape bazate pe SATGIAPO ºiîi încurajeazã pe toþi membrii familiei sã vinã cu idei.Odatã ce ideile sunt puse pe tapet, se poate folosiSATGIAPO în vederea expunerii problemei în cel mai po-


trivit mod, pentru a stabili un scop ºi a cãuta cât maimulte soluþii posibile.

7. Rezolvarea unei situaþii de crizã

Pe scurt, SATGIAPO poate fi folositã pentru a limpezisituaþia ºi a-i cãlãuzi pe toþi cei implicaþi cãtre o acþiuneresponsabilã. Ca sã exemplificãm o situaþie de crizã,putem menþiona cazul în care un copil se îmbolnãveºteîn toiul nopþii, un genunchi julit rãu dupã o cãzãturã depe bicicletã, o bãtaie cu un prieten, o carte de mate-maticã uitatã la ºcoalã cu o zi înainte de lucrare, o ne-înþelegere cu soþul sau soþia referitoare la cheltuireaprimei de Crãciun. În timpul crizei, puteþi folosi me-toda SATGIAPO în întregime sau doar anumite pãrþi aleacesteia pentru a vã limpezi propriile sentimente ºi aacþiona rapid ºi eficient. Iatã elementele-cheie aleSATGIAPO care pot fi folosite când natura crizei nu vãpermite „tratamentul“ complet sau când cineva are SAG(ne plac tare mult acronimele!):

Sentimentele sunt cheia rezolvãrii problemei. Fiþiconºtient de sentimentele dvs. ºi de ale celorlalþi. Exer-saþi „Pãstreazã-þi calmul“ ºi încurajaþi-i ºi pe ceilalþi sãfacã la fel.

Am o problemã ºi îmi este necesar un scop. Aflaþi ces-a întâmplat ºi care este lucrul cel mai important caretrebuie fãcut în continuare.

Gândiþi-vã la ce puteþi face. Puneþi rapid în ordineprincipalele opþiuni ºi reflectaþi care dintre ele este ceamai realistã ºi cum o puteþi aplica. Treceþi la acþiune ºiurmãriþi ce se întâmplã, ca sã vã asiguraþi cã problemaeste pe cale de a fi rezolvatã.

SATGIAPO se aplicã în cazul educaþiei bazate pe inte-ligenþa emoþionalã, deoarece pãrinþii sunt conºtienþi defaptul cã, în momentele de crizã, existã riscul ca emoþiile


sã ne bulverseze. În acest caz, este mai puþin probabil sãacþionãm într-o manierã responsabilã. Prin urmare,pãrinþii înzestraþi cu inteligenþã emoþionalã sunt pre-gãtiþi pentru situaþiile de crizã. Au mereu la îndemânãun bilet cu etapele SAG — pe frigider, în maºinã sau înorice alt loc uºor accesibil, de obicei, nu departe de untelefon. Simplul fapt de a examina biletul le poate da unsentiment de siguranþã, de stabilitate emoþionalã, deîncredere cã, dacã vor pune în aplicare ceea ce ºtiu, voravea ºanse mai mari sã rezolve criza. Cu siguranþã, vomavea mai mulþi sorþi de izbândã decât dacã intrãm înpanicã sau ne lãsãm copleºiþi de sentimente puternice.Cu toþii am trecut prin situaþii de crizã. Ne folosim apti-tudinile pentru a examina viitorul prin lentilele trecu-tului ºi a ne imagina cum vom acþiona dacã se iveºte onouã crizã. Cei mai mulþi dintre noi ºtim cã puþinãorganizare ºi un plan dinainte stabilit ne ajutã sã ieºimmai uºor din încurcãturã.


SATGIAPO este un instrument puternic al educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã. Ca sã fim realiºti, nuvom folosi SATGIAPO tot timpul; însã în cãminele undese aplicã inteligenþa emoþionalã, SATGIAPO este prezentãsub cel puþin douã forme. Cel mai important ar fi sãgãsiþi o cale de a folosi aptitudinile SATGIAPO în familiadvs. într-un mod convenabil ºi consecvent, în felul celmai potrivit pentru dvs. În capitolul urmãtor, vomilustra modul cel mai natural în care pãrinþii folosescSATGIAPO ºi le consolideazã copiilor lor aptitudinile dea lua decizii chibzuite ºi de a întreprinde acþiuni respon-sabile. Acest mod sunt chiar conversaþiile dintre pãrinþiºi copii. Veþi vedea diverse dialoguri între pãrinþi ºi copii,


care se desfãºoarã pe parcursul evenimentelor dintimpul unei zile. Vã vom oferi câteva comentarii, ca sãobservaþi ºabloanele folosite ºi sã vã fie mai uºor sãîncercaþi pe cont propriu. Alegeþi exemplele cele mairelevante pentru familia dvs., apoi încercaþi ºi câtevadintre celelalte variante.

Plan de rezolvare a problemelor din familie

Data: ________________________________________________S Simþim:A Avem urmãtoarea problemã în familie:T Þelul nostru este:G Sã ne gândim la diversele lucruri pe care le putem face:____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

I Sã ne imaginãm rezultatele:_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

A Sã alegem cea mai bunã soluþie pentru familie:__________________________________________________________________________________________________________

P Facem un plan de acþiune, anticipãm capcanele, exersãmºi punem planul în aplicare:

_____________________________________________________

O Observãm ce s-a întâmplat ºi ce trebuie sã facem:_____________________________________________________


Întrebãri

Dacã vreþi sã-i încurajaþi pe copii sã utilizeze acest tip degândire, folosiþi întrebãri de genul urmãtor:

S Sentimentele mã conduc Cum te simþi? Ce altceva maispre rezolvarea problemei. simþi? Observ cã pari…

Cum crezi cã se simte?…

A Am o problemã. Aº vrea sã ºtiu exact ce s-aîntâmplat. Ce s-a întâmplatînainte de asta? Ce fãcea ?…Ce s-a întâmplat dupã asta?Ce ai fãcut atunci?

T Þelurile îmi servesc Ce ai vrea sã se întâmple? drept ghid. Care este scopul tãu?

G Mã gândesc la ceea ce Ce ai încercat sã faci? Ce pot face. te-ai gândit sã faci? Ce

altceva ai putea sã faci?

I Îmi imaginez rezultatele Imagineazã-þi ce s-ar pe termen scurt, dar ºi întâmpla dacã ai… Închide termen lung, pentru ochii ºi încearcã sã-þi închipuicopii ºi ceilalþi. cã faci ce ai spus. Ce observi

cã se întâmplã? Când? Dar mai târziu? Cum te-ar putea afecta aceasta? Dar peceilalþi? Ce s-ar mai puteaîntâmpla? Ce s-ar întâmpladacã ai?… Te-ai gândit laposibilitãþile… ºi… Dar cespui de… ºi?…

A Aleg cea mai bunã soluþie. Dintre lucrurile la care te-aigândit, pe care ar fi bine sã-lîncerci mai întâi? Care dintreele te va ajuta mai bine sã-þiatingi scopul?


P Îmi fac un plan, anticipez Cum ai face asta? Care este capcanele, exersez planul tãu? Aratã-mi ce ai deºi îl pun în aplicare. gând sã faci. Poate ar fi bine

sã exersãm împreunãînainte. Ce s-ar întâmpladacã lucrurile nu ar mergeaºa cum vrei? Ce ai face? Cealtceva ai putea încerca?Dacã s-ar întâmpla?… Cumai rezolva asta?

O Observ ce s-a întâmplat Bine, gândeºte-te ºi încearcã!ºi mã gândesc ce voi face Când vorbim despre cum în continuare. a mers?


7CONVERSAÞII ÎNTRE PÃRINÞI ªI COPII

DESPRE PROBLEME ªI OPÞIUNI IMPORTANTEREFERITOARE LA EDUCAÞIE

Unul dintre lucrurile cu care majoritatea oamenilordin cele mai diverse categorii sociale sunt de acord

este acela cã-ºi doresc o educaþie bunã pentru copiii lor.Pe întreaga perioadã a ºcolii, pãrinþii ºi copiii se con-fruntã cu numeroase evenimente ºi opþiuni. În acestemomente, pãrinþii trebuie sã stabileascã o bunã comuni-care cu copiii lor. Iar acesta nu este deloc un lucrusimplu. Adevãrata comunicare presupune sã ascultãm,sã punem întrebãri, uneori sã ne abþinem sã ne spunempãrerea pentru a auzi ce au de zis copiii noºtri ºi sã neasigurãm cã nu gãsim în mod automat soluþii care,poate, au fost bune pe vremea noastrã ºi presupunemcã sunt bune ºi pentru copiii noºtri.

Trebuie sã le vorbim copiilor noºtri, astfel încât sãpãstrãm deschise canalele de comunicare. Când acestecanale de comunicare existã, avem ºansa sã rezolvãmneînþelegerile; în lipsa lor, problema devine mult maidificilã. Pânã acum, v-am prezentat diferite aspecte aleprincipiilor educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã.Dar, în multe situaþii, va trebui sã le reuniþi. Întrebãrilecare vã permit sã folosiþi SATGIAPO în discuþiile de fa-milie ºi Principiile cãlãuzitoare menþionate mai devreme,mai ales întrebãrile ajutãtoare, le permit copiilor dvs.sã-ºi foloseascã gândirea ºi aptitudinile emoþionale

pentru a face alegeri responsabile ºi a le pune în apli-care într-un mod eficient.

În cele ce urmeazã, vã prezentãm o serie de exemplede conversaþii între pãrinte ºi copil, extrase din situaþiilereale cu care ne-am confruntat în ºcoli, în munca noastrãde medici sau la noi acasã. În timp ce le parcurgeþi, ob-servaþi în special eforturile pe care le fac pãrinþii pentrua asculta, a înþelege punctul de vedere al copilului ºi anu-ºi impune propriul punct de vedere. Desigur, vor fisituaþii în care pãrerile dvs. sunt foarte importante ºi tre-buie prezentate copiilor. Dar momentul potrivit pentrua face aceasta este dupã ce aþi ascultat, fapt care poateschimba ce aveþi de spus ºi modul în care o afirmaþi. Înplus, atunci când pãrinþii se angajeazã într-o discuþieonestã cu copiii lor, vor afla uneori cu surprindere cãideile acestora nu sunt atât de diferite de ale lor. Dacãluaþi în considerare ideile copiilor, aveþi ºanse mult maimari în a-i determina sã creadã ºi sã aplice ceea ceconsideraþi dvs. cã este bine.

Exemplele pe care le prezentãm în acest capitol sereferã la diverse aspecte ale educaþiei, deoarece aceastaare un rol esenþial în aproape orice cãmin. Aplicareaprincipiilor educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalãîn chestiuni legate de ºcoalã le oferã copiilor — ºi fami-liilor — numeroase oportunitãþi de a progresa. Temelede ordin general sunt urmãtoarele:

• mersul la o ºcoalã nouã ºi închegarea de relaþii cuceilalþi copii

• reacþia faþã de notele din carnet ºi rapoartele referi-toare la progresul înregistrat

• temele pentru acasã ºi crearea unui echilibru întreacestea ºi alte aspecte ale vieþii de familie

• alegerea unei cariere


CONVERSAÞIILE ÎNTRE PÃRINÞI ªI COPII 205


1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de alecelorlalþi.




Criza din ºcoala primarã

Clasele primare sunt o perioadã în care copiii învaþãcum sã-ºi facã prieteni ºi sã-i pãstreze, cum sã împartãcu colegii lor ceea ce au, cum sã reacþioneze atunci cândnu obþin ceea ce vor ºi o mulþime de alte aptitudinisociale ºi emoþionale de mare importanþã. Haideþi sãvedem cum Aramas, în vârstã de 7 ani, ºi mama ei,Ellen, abordeazã o situaþie tipicã:

ARAMAS: Îi urãsc! Îi urãsc pe toþi!ELLEN. Ia stai puþin! Vãd cã eºti tare supãratã. Ce s-a

întâmplat?ARAMAS. Daniel ºi Tim, ºi Adam… ºi Scott, ºi Rebecca.

Toþi, în afarã de Danny.ELLEN: Ce-i cu ei?ARAMAS: S-au adunat cu toþii ca sã se joace cu mingea ºi

nu sunt aºa de buni.ELLEN: Îi urãºti pentru cã nu sunt atât de buni? Sau s-a

întâmplat altceva?ARAMAS: Stephanie cu mine ºi Danny ºi Michelle stãteam

pe-acolo. Ei au venit, au luat pe toatã lumea ºi s-audus sã se joace, în afarã de noi.

ELLEN: Cred cã te-a cam înfuriat chestia asta.ARAMAS: Îi urãsc!ELLEN: ªtii, încã nu-mi dau seama foarte bine care e

problema.ARAMAS: Ei se joacã ºi noi nu. Nu e decât un singur joc.ELLEN: ªi tu ce vrei sã se întâmple?ARAMAS: Vreau sã mã joc ºi eu ºi sã mã distrez!ELLEN: Nu-i nimic rãu în asta. ªi la ce te-ai gândit ca sã

te poþi juca data viitoare?ARAMAS: Cred cã o sã dau în Adam, dacã trece pe lângã

mine.ELLEN: Da, asta ar fi o variantã. Ce altceva ai mai putea

face ca sã te poþi juca ºi tu?ARAMAS: Nu ºtiu.ELLEN: Haide, ºtiu foarte bine cã ai idei bune, chiar ºi

când eºti furioasã. Ar fi mult mai util sã foloseºti maiîntâi „Pãstreazã-þi calmul“.

ARAMAS (nu rãspunde imediat, dar începe sã respire mailent): Aº putea sã-i spun lui Adam cã nu mai e prie-tenul meu.

ELLEN: Mã întreb ce altceva ai putea face ca sã te poþijuca. Doar asta vrei, nu?

ARAMAS: Mda, aºa cred. Poate cã aº putea sã-mi aduntoþi prietenii buni ºi sã începem mâine jocul, iar pe eisã-i las pe dinafarã.

ELLEN: Alte idei?ARAMAS: Pãi… aº putea… sã-i spun profesoarei cã Adam

nu e cinstit.ELLEN: Sigur cã da. Dar eu mai am o idee.ARAMAS: Care?ELLEN: Ai putea sã-l întrebi pe Adam ºi, mai ales, sã-i

întrebi pe Tim ºi pe Daniel de ce nu te-au luat ºi petine. Îmi aduc aminte cã, pe când eram la ºcoalã,uneori copiii începeau sã joace un joc ºi aveau nevoienumai de patru sau cinci bãieþi ºi fete, îi întrebau pe


unii dintre prietenii mei dacã vor sã joace, dar pemine nu. M-am supãrat foarte tare pe prietenii mei,care s-au jucat fãrã mine, dar apoi am vorbit cu ei ºiam aflat cã nu aceºtia mã lãsaserã pe dinafarã. Alt-cineva le spusese sã facã acest lucru.

ARAMAS: Ce-ai fãcut?ELLEN: Nu aveam SATGIAPO ca sã mã ajute. ªi o ºtii pe

bunica Myra, era cât pe ce sã-l sune pe director ºi sãfacã un scandal monstruos. Ceva mai târziu, îndupã-amiaza aceea, l-am vãzut pe stradã pe unuldintre bãieþi ºi l-am întrebat ce s-a întâmplat; el nuprea m-a auzit, dar mi-a spus cã, dacã vreau sã mãjoc cu ei a doua zi, trebuie sã fiu la poartã chiar cândîncepe sã adune echipa. Abia mult mai târziu amaflat ce s-a întâmplat de fapt, dar am ºtiut cã n-amfost lãsatã pe dinafarã.

ARAMAS: Ce marfã!ELLEN: Ascultã, trebuie sã mã duc s-o iau pe Sara. Va

trebui sã mergi cu mine, pentru cã dureazã prea multpânã ajung acolo ºi nu pot sã te las singurã. Ce-ar fisã terminãm discuþia în maºinã?

Bineînþeles, discuþia continuã, dar deja se observã cãmama trebuie sã aibã foarte multã rãbdare cu un copilcare îi povesteºte ce se petrece la ºcoalã. Care suntfaptele? Care este adevãrul? Aceste lucruri nu sunt des-coperite aproape niciodatã. Dar, dacã ascultã cu mareatenþie, continuã sã punã întrebãri ºi folosesc metoda„Pãstreazã-þi calmul“, pãrinþii vor afla pânã la urmã sufi-ciente lucruri pentru a-i ajuta pe copii sã gândeascã ase-meni unor oameni responsabili. În cazul de faþã, a fostevitat un potenþial conflict, datoritã faptului cã mamas-a concentrat asupra problemelor pe care le avea copi-lul. Iar în cazul copiilor mici, dacã le spui o poveste


despre propria ta copilãrie, adaptatã eventual la situaþiaºi nivelul de înþelegere al micuþilor, punctul lor de vede-re poate fi dezvoltat ºi vor fi ajutaþi sã vadã ceva care,probabil, ei deja ºtiu, dintr-o altã perspectivã. A-i ajutasã-ºi exprime sentimentele, sã rãmânã concentraþi asu-pra scopurilor, a-i obiºnui sã examineze câteva ideiînainte de a alege una dintre ele ºi, la modul mai gene-ral, a le împãrtãºi înþelepciunea dvs. referitoare la naturaprieteniilor din ºcoala primarã — toate acestea sunt acþi-uni educative care clãdesc în copiii dvs. o fundaþie solidãa inteligenþei emoþionale.

Încurajaþi-i sã-ºi exprime sentimentele

Prin faptul cã-i încurajãm sã-ºi exprime sentimentele,le arãtãm copiilor cã recunoaºtem semnalele pe care nile transmit ºi cã este bine sã vorbeºti despre ceea cesimþi. Nu toate culturile ºi familiile vor fi de acord cuaceastã idee. Dar studiile lui Daniel Goleman axate peinteligenþa emoþionalã ne demonstreazã foarte clar cãsentimentele sunt o parte a noastrã. Nu pot fi suprimate,ignorate sau date la o parte. Sentimentele noastre neinfluenþeazã acþiunile, iar atunci când nu þinem cont deele, nu avem de unde sã ºtim în ce mod ne vor înrâurigândurile, vorbele sau faptele. Aºa cum ºtiu toþi pãrinþii,uneori spunem altceva decât ceea ce simþim. Este ocaracteristicã a naturii umane. Dar, atunci când acestlucru se întâmplã în mod repetat, teoria inteligenþeiemoþionale ne avertizeazã cã s-ar putea sã aparãprobleme, chiar dacã abia peste mai mulþi ani, cândcopiii vor scãpa, în sfârºit, de sub ochii ºi supraveghereapãrinþilor.

Aºadar, dacã în cultura sau credinþa dvs. se considerãcã exprimarea sentimentelor este un lucru neobiºnuit,


iatã ce vã sugerãm, din propria noastrã experienþã. Nuvã gândiþi cã trebuie sã deveniþi imediat ca LeoBuscaglia, Deepak Chopra, Barney sau alþi oameni cu oputernicã orientare emoþionalã. Gândiþi-vã doar sã vãexprimaþi sentimentele puþin mai deschis decât o faceþiîn prezent. Pentru început, deplasaþi uºor punctul deechilibru. În unele cazuri, am observat cã unul dintrepãrinþi face acest lucru cu mai multã uºurinþã. În acestecazuri, este foarte bine dacã începe unul dintre voi, iarcelãlalt se mulþumeºte sã observe, pentru a reuºi sã seacomodeze cu ideea cã trebuie sã procedeze astfel ºi cumodul în care va trebui sã acþioneze. Ca punct deplecare însã, nu existã niciun motiv pentru care unpãrinte sã nu înceapã sã observe supãrarea sau altesentimente negative pe care le încearcã propriii sãi copii.Iatã câteva semne care vã pot sugera sã urmãriþisentimentele copiilor:

• Amprentele emoþionale pe care le afiºeazã.• Cuvintele pe care le rostesc.• Modificãrile ce survin în rutina zilnicã — legate de

momentele când se duc la culcare, când se pregã-tesc sã meargã la ºcoalã, schimbãri în felul de amânca sau de a dormi sau în ceea ce priveºte nive-lurile de energie.

Îndemnuri care încurajeazã exprimarea sentimentelor

• „Cum te simþi? Vreau sã spun, cum te simþi înrealitate?“

• „Pari…“ (trist, supãrat, îngrijorat etc., dupã caz).• „Când sunt trist, uneori nici n-am chef sã mãnânc.“• „Care este problema…? Chiar vreau sã ºtiu.“


• „Parcã te-ar supãra ceva. Nu te porþi ca de obicei.Aº vrea sã vorbesc cu tine despre asta.“

• „Când vãd cã… (descrieþi cum se comportãcopilul, fapt care vã avertizeazã în legãturã cu oposibilã problemã), îmi dau seama cã s-a întâmplatceva. Uneori, asta înseamnã… (spuneþi ce credeþicã ar putea sã semnifice), dar nu sunt sigur. Amdreptate sau e vorba despre altceva?“

Puteþi folosi oricare dintre testele de mai sus, ºi multealtele, pentru a afla care sunt sentimentele copiluluidvs. Dacã acesta opune rezistenþã, nu insistaþi prea mult.În cazul unei probleme serioase, veþi mai avea ocazia sãfaceþi o încercare. Aveþi grijã sã-i transmiteþi copiluluicã, dacã vrea sã stea de vorbã, îi staþi la dispoziþie. Iar,uneori, poate conta foarte mult sã nu spuneþi nimic, ci,pur ºi simplu, sã-i oferiþi o mângâiere sau o îmbrãþiºaretandrã. Este cea mai bunã metodã de a-i transmite copi-lului urmãtorul mesaj: „Îmi pasã de tine.“

Reacþionaþi la cele auzite cu îngãduinþã ºi cu recunoºtinþã

Remarcaþi faptul cã nu v-am spus sã fiþi de acord cuceea ce auziþi; ca pãrinþi, ºtim cã, uneori, nici nu esteposibil sã înþelegem cu adevãrat cele auzite. Dar senti-mentele copilului dvs. nu sunt bune sau greºite. Maiales la o vârstã micã, s-ar putea sã nu se priceapã preabine cum sã îºi exprime sentimentele. În acest proces,este nevoie de ajutorul ºi îndrumarea noastrã. ªi, cusiguranþã, nu vrem ca ei sã aibã încredere în noi ºi sã neîmpãrtãºeascã sentimentele lor, pentru ca apoi sã sesimtã trãdaþi sau umiliþi. Sã examinãm exemplulurmãtor:


TATA: John, ce s-a întâmplat?JOHN: Nimic.TATA: Haide, bãiete, aº vrea sã ºtiu. N-ai mâncat nimic

la prânz ºi asta nu-þi stã în fire.JOHN: E vorba de Gary. Cred cã nu mai vrea sã fie

prieten cu mine ºi sunt îngrijorat.TATA: Cred cã e lucrul cel mai ridicol pe care l-am auzit

vreodatã. Cum sã-þi faci griji în legãturã cu Gary?Sigur cã vrea sã fie în continuare prieten cu tine.

JOHN: Trebuie sã mã duc sã-mi strâng lucrurile. Pa!

Cum ar fi fost dacã tatãl lui John i-ar fi împãrtãºitsentimentele ºi l-ar fi lãudat pentru faptul cã a avutîncredere în el, spunându-i ce are pe suflet?

TATA: Înþeleg de ce eºti supãrat. Îþi mulþumesc cã mi-aispus. Eram îngrijorat cã, poate, te-ai apucat de vreocurã de slãbire.

JOHN: Nu, tatã, nu e vorba despre o curã de slãbire.TATA: Ce s-a întâmplat cu tine ºi Gary?JOHN. Mai nimic. (Tatãl aºteaptã în tãcere.) ªtii, acum îl

sunã pe Chris mult mai des, ºi pe Rick, iar pe minenu mã mai invitã la el, aºa cum fãcea mai demult. Ieril-am vãzut cã lua masa împreunã cu ei.

TATA: I-ai zãrit pe toþi trei luând masa împreunã? Cumte-ai simþit?

JOHN: Am simþit o durere ascuþitã în spatele ochiuluistâng. M-am simþit furios ºi îngrijorat în acelaºi timp.ªi ºtii ce-a mai fãcut Gary?…

Când tatãl i-a recunoscut lui John sentimentele ºi i-aarãtat cã le preþuieºte, bãiatul a început sã-i spunã maimulte. Folosind aceastã abordare, pãrinþii pot obþine,deseori, mai multe informaþii decât se aºteptau. Uneori,dacã n-aþi fãcut-o încã, conversaþiile de acest gen repre-zintã o metodã bunã de a prezenta ideea Amprentelor


emoþionale. În cazul lui John, durerea din spatele ochiu-lui stâng era cel puþin un semn cã sentimentele lui nuerau dintre cele mai fericite.

Cum sã facem faþã trecerii în ciclul gimnazial

Unul dintre cele mai dificile momente cu care seconfruntã copiii este acela în care încep un nou ciclu deînvãþãmânt sau se mutã la o altã ºcoalã. Trebuie sã seadapteze la o mulþime de situaþii, fiecare dintre acesteanecesitând aptitudini de decizie ºi de rezolvare a proble-melor. Trecerea din ºcoala primarã în ciclul gimnazialsau transferul la o altã ºcoalã pune o sumedenie de pro-bleme: de obicei, clãdirea în care se aflã ºcoala este maimare, iar copilul are la dispoziþie mai puþin timp ca sãajungã în locul în care se aflã vestiarul ºi, astfel, îºi pierdevremea aºteptând sã-i vinã rândul pentru a-ºi puteaschimba hainele. În jur se aflã copii mai mari — uneorimult mai mari, care pot sã-l necãjeascã sau sã-l ia pestepicior; sunt mai mulþi profesori decât înainte, are de fãcutmai multe teme ºi materii mult mai numeroase. Uff!

Haideþi sã facem cunoºtinþã cu Glenna, care are 12 aniºi peste douã sãptãmâni va merge la ªcoala PeterGuzzardi. Va trebui sã ia un autobuz, iar acesta este unlucru nou pentru ea. Înainte, a mers la ªcoala primarãMarcil, aflatã în cartierul în care locuieºte. Fratele ei are17 ani ºi este elev la East Central High School. Sora eimai micã are 9 ani ºi învaþã tot la Marcil. Pãrinþii ei,Walter ºi Darlene, au 44 de ani. Darlene a mai trecut prinasta cu fiul ei, Michael, dar atunci a fost altfel, pentru cãbãiatul era destul de matur pentru vârsta lui ºi fãceamult sport, aºa cã îi cunoºtea pe copiii mai mari, aveaîncredere în el ºi aceastã schimbare n-a fost o problemã.


În plus, pe vremea aceea, Walter ºi Darlene nu ºtiau atâtde bine ca în prezent ce înseamnã ciclul gimnazial.

GLENNA: Mã doare rãu capul... ºi burta.MAMA: Amândouã dintr-odatã? De când?GLENNA. Nu ºtiu. Dar nu e ca atunci când sunt bolnavã.MAMA: Aha. Cred cã seamãnã cu durerea de cap care îl

apucã pe tata atunci când îºi face multe griji sau cudurerea de stomac a fratelui tãu, pe care o încearcãadesea înaintea unui meci important.

GLENNA: Da.MAMA: Ce te neliniºteºte?GLENNA: Mi-e puþin fricã de ºcoalã.MAMA: Ce vrei sã spui?GLENNA: În curând începe ºcoala ºi nu cred c-o sã-mi

placã.MAMA: Eºti speriatã ºi, poate, puþin nervoasã, pentru cã

nu eºti sigurã dacã o sã-þi placã la ºcoala cea nouã; ºitoate schimbãrile astea îþi produc o stare de neliniºte.

GLENNA: Da.MAMA: Cum ai vrea sã fie? Ce ai vrea sã se întâmple?GLENNA: Întrucât nu pot sã rãmân acasã ºi sã nu mã mai

duc deloc la ºcoalã, cred cã va trebui sã nu-mi mai fiefricã.

MAMA: ªi la ce te gândeºti sau ce poþi sã faci ca sã fii maipuþin speriatã ºi sã te duci la ºcoalã mai liniºtitã?

GLENNA: Nu ºtiu.MAMA: Gândeºte-te puþin. Cred cã nu eºti prima ºi sin-

gura persoanã de pe pãmânt care se duce la o ºcoalãnouã ºi se simte aºa.

GLENNA: ªtiu, mami! Linda s-a mutat la Guzzardi anultrecut, aº putea sã vorbesc cu ea.

MAMA (dând din cap): Îhî…GLENNA: Aº putea sã mã prefac cã, de fapt, nu mã duc

la o altã ºcoalã.


MAMA: Ai putea încerca…GLENNA: Poate ar fi bine sã mã întâlnesc cu cineva ºi sã

mergem împreunã. Ellen ºi Patrice merg la ºcoalã cuacelaºi autobuz ºi cred cã ºi ele sunt neliniºtite dincauza asta. Aº putea sã le dau un telefon când seîntorc din vacanþã ºi sã le întreb.

MAMA. Care crezi cã e cea mai bunã soluþie?GLENNA: Nu rezolv nimic dacã ignor, pur ºi simplu,

lucrurile.MAMA. Ai ºi alte idei?GLENNA: Nu-mi place prea mult de Linda. Poate cã o sã

vorbesc cu Ellen sau cu Patrice.MAMA: Când te vezi cu ele?GLENNA: O s-o sun pe una dintre ele. De sãptãmâna

viitoare sunt acasã amândouã.MAMA: Cu cine o sã încerci sã vorbeºti mai întâi ºi când

e momentul cel mai potrivit?GLENNA: Uhh… Cred cã Ellen, pentru cã de ea îmi place

mai mult. Dar trebuie sã aºtept pânã dupã ora 11dimineaþa, întrucât ei îi place sã doarmã mai mult!

Mama ºi tata pot sã aprobe ideea cu convorbirile te-lefonice ºi sã urmãreascã ce se întâmplã. Pot verificadacã s-a rezolvat problema. Dacã nu, pot vorbi desprece s-a întâmplat ºi sã foloseascã din nou SATGIAPO. Deasemenea, ar trebui sã consulte niºte cãrþi despre copiiiaflaþi în situaþia Glennei, ºi ar fi indicate cele ale autoa-relor Judy Blume sau Mark Geller. În orice caz, Darlenea folosit SATGIAPO ca sã deschidã un canal de comuni-care cu Glenna ºi s-o ajute pe fiica ei sã alunge senti-mentul de neajutorare.

Haideþi sã recapitulãm pe scurt cum a ajutat-o Darlenepe Glenna, utilizând SATGIAPO, în loc sã încerce sã-irezolve problemele. Prin intermediul întrebãrilor pe


care le-a pus, mama a ajutat-o pe Glenna sã-ºi consoli-deze aptitudinile de decizie în chestiuni sociale ºi capa-citatea de a rezolva probleme, determinând-o sã aibãmai multã încredere în sine ºi în tãria ei de a-ºi rezolvasingurã problemele ºi de a lua hotãrâri. Darlene a ajutat-ope Glenna:

1. Sã caute indicii ale diverselor sentimente (s-a con-centrat asupra lor ºi a amprentelor emoþionale menþio-nate în discuþiile de familie anterioare);

2. Sã spunã care este problema („Ce te supãrã?“);3. Sã aleagã un scop („Cum ai vrea sã fie? Ce ai vrea

sã se întâmple?“);4. Sã se gândeascã la câteva soluþii („ªi la ce te gân-

deºti sau ce poþi sã faci ca sã fii mai puþin speriatã ºi sãte duci la ºcoalã mai liniºtitã?“ Când mama a auzit obiº-nuitul „Nu ºtiu“, ea a recurs la simþul umorului ºi i-adeschis fiicei sale o perspectivã mai largã, pentru a faceloc ºi altor puncte de vedere. „Gândeºte-te puþin. Credcã nu eºti prima ºi singura persoanã de pe pãmânt carese duce la o ºcoalã nouã ºi se simte aºa.“);

5. Pentru fiecare soluþie, sã-ºi imagineze toate conse-cinþele posibile;

6. Sã aleagã cea mai bunã soluþie („Care crezi cã ar ficea mai bunã soluþie?“);

7. Sã facã un plan ºi o ultimã verificare („Cu cine o sãîncerci sã vorbeºti mai întâi ºi când e momentul cel maipotrivit?“);

8. Sã exprime planul în cuvinte ºi sã observe ce seîntâmplã, pentru a-l folosi ºi de acum înainte atât pentrurezolvarea problemelor, cât ºi pentru luarea unor deciziieficiente.


Dificultãþi de ordin ºcolar, la gimnaziu

Harold ºi Cici James au un bãiat care întâmpinã greu-tãþi la ºcoalã. Harold lucreazã la departamentul desalubritate publicã; Cici este angajatã cu jumãtate denormã la un optician. Fiul lor, Frank, are 11 ani ºi ºcoalaînseamnã pentru el un loc ce nu-i este tocmai pe plac.Copiii lor mai mici, Aisha, de 4 ani, Linda, de 5 ani, ºiSwhan, de 7, se descurcã foarte bine deocamdatã cuºcoala. Problemele lui Franklin sunt ceva nou pentrupãrinþi. Sora mamei lui Frank, Ramona, este de faþã ºiîºi dã cu pãrerea.

CICI: Nu înþeleg. Noi ne dãm toatã silinþa, îl ajutãm lateme ºi, la rândul lui, Frank este un copil care mun-ceºte ºi este dornic sã ia note bune. Poate sã piardãtrei clase. Nu ºtiu ce sã spun.

HAROLD: Îþi mai aduci aminte cum era la ºcoalã?RAMONA: Ce sã-mi amintesc? Bãiatul ãsta o sã aibã

probleme serioase. În curând, începe sã iasã seara laplimbare, sã stea pe strãzi…

HAROLD: Ramona, nu asta vrem sã ºtim.CICI: Dar e posibil, nu? Dacã nu-i mai pasã de ºcoalã, de

ce n-ar ieºi afarã cu prietenii?HAROLD: Bine, suntem supãraþi ºi fiecare ºi-a spus

pãrerea. Ce am vrea noi sã facã Franklin?CICI: Dorim sã-ºi revinã ºi sã nu mai aibã probleme cu

ºcoala.RAMONA: O sã-ºi distrugã viaþa, iar noi nu facem nimic.HAROLD: Crezi cã Frank vrea sã-ºi distrugã viaþa?RAMONA: Nu, sigur cã nu, dar…HAORLD: Atunci, hai sã vedem ce are de gând ºi sã vorbim

cu el ca sã ne dãm seama ce se-ntâmplã într-adevãr.


Observaþi cã, în discuþia cu Frank, Harold va folosimodelarea, sugestia ºi întrebãrile deschise pentru a-lajuta pe copil sã-ºi clarifice scopul. Când copiii au pro-bleme la ºcoalã, este important sã lãmurim faptul cãexistã un scop comun — acela de a învãþa. Cu cât abor-dãm mai repede aceste probleme ºi cu cât copilul estemai mic, cu atât aceste conversaþii vor decurge maisimplu. Dar am avut asemenea discuþii ºi cu copii între12 ºi 18 ani, precum ºi cu studenþi. Urmând aceastãmetodã, veþi ajunge la un moment în care SATGIAPO vãva ajuta sã propuneþi un plan de acþiune.

HAROLD: Franklin, nu-mi plac notele tale. Dar sunt aletale ºi vreau sã ºtiu ce crezi tu despre ele.

FRANKLIN: Nu mã mirã. ªtiam cã asta mã aºteaptã.HAROLD: Acum sunt aici. Te simþi mândru, supãrat,

nervos sau cum?FRANKLIN: Sunt nervos ºi supãrat.HAROLD: Bun, hai sã vedem ce putem face. De ce eºti

nervos?FRANKLIN: Sunt nervos pentru cã am auzit tot ce vorbiþi

despre mine ºi nu ºtiu ce vreþi sã faceþi.HAROLD: De ce eºti supãrat?FRANKLIN: Sunt supãrat pentru cã am luat note mici ºi

nu mai pot sã schimb nimic.HAROLD: Nu poþi? Cum adicã?FRANKLIN: Adicã am învãþat ºi am încercat, dar nu mai

merge ca altãdatã.HAROLD: Dacã lucrurile ar merge aºa cum vrei tu, ce ai

dori sã se întâmple?FRANKLIN: Aº vrea sã iau din nou note bune. ªi…HAROL. ªi mai ce?FRANKLIN: Toatã lumea ar fi din nou mândrã de mine

dacã aº face parte dintr-un club, o echipã sau orice


altceva de felul acesta. Voiam sã scriu la ziarul ºcolii,dar nu ºtiu dacã pot cu notele astea pe care le am.

HAROLD: Bãiete, începe sã parã mai complicat. Hai sãluãm o foaie de hârtie, sã scriem care sunt scopuriletale ºi sã facem niºte planuri ca sã iei note mai bune,poate chiar sã te înscrii într-un club ºi sã scrii la ziar.Sã le luãm pe rând…

În continuare, totul depinde foarte mult de familie.Se vor concentra asupra rezultatelor ºcolare? Îl vor sus-þine pe Franklin în încercarea de a scrie la ziar? Indife-rent cum vor decurge lucrurile, realizarea majorã este cãfamilia i-a dat lui Franklin o ºansã sã vorbeascã despresentimentele lui. Faptul cã se gândea la ele zi dupã zifãcea sã-i fie ºi mai greu sã-ºi facã treaba ºi sã înveþe.Este posibil ca, deºi stilurile ºi aptitudinile lui de aînvãþa sã fi dat deja roade, sã aibã nevoie de un ajutorspecial pentru a se adapta noilor cerinþe ºcolare. Cu câtaceasta se întâmplã mai devreme, cu atât sunt maimulte ºanse ca ºcolarii sã abordeze situaþia nutrind osperanþã. Fãrã speranþã, a învãþa este ca ºi cum te-ai urcape munte în pantofi cu toc — alunecos ºi primejdios.

Temele pentru acasã

În unele cãmine, temele pentru acasã nu constituie oproblemã deosebitã. Dar, în majoritatea familiilor, elereprezintã un mod extraordinar de a testa aptitudinileeducaþiei bazate pe inteligenþã emoþionalã. Pentrucopii, a-ºi face temele nu este un lucru prea interesant,mai ales în comparaþie cu a vorbi la telefon, a schimbamesaje prin Internet, a privi la televizor, a asculta muzicãsau a practica un sport. Avantajele pe termen lung aleunor obiceiuri bune referitoare la învãþat, ale faptului


de a-ºi face temele pentru a lua note mai bune, de aînvãþa mai bine sau de a intra la facultate sunt foartegreu de „vândut“, mai ales când copiii au la îndemânãceva mult mai atrãgãtor. Sã nu vã aºteptaþi ca fiul saufiica dvs. sã-ºi facã temele mai degrabã la materiile lacare se pricep decât la cele pentru care manifestã maipuþinã înclinaþie. În ambele cazuri, pot evita sã-ºi facãtemele, deºi din motive diferite: în primul caz, dintr-oîncredere exageratã în sine ºi din plictisealã, iar în celã-lalt caz, din lipsã de încredere sau din frustrare.

Momentul în care trebuie sã-ºi facã temele este celcare va scoate la ivealã cel mai bogat repertoriu de emoþiinegative ale copiilor. Încercaþi sã-l ajutaþi pe copilul dvs.sã-ºi exprime sentimentele ºi apoi sã dea glas situaþieiîn care se aflã. Dupã aceea, puteþi trece la rezolvareaproblemelor ºi la alcãtuirea planurilor într-o atmosferãemoþionalã mult mai liniºtitã — în ceea ce vã priveºtepe dvs. sau pe copilul dvs. Dupã cum veþi vedea înexemplele ce urmeazã, a-þi face temele nu reprezintãdoar munca în sine; înseamnã sã te pregãteºti învederea acestui lucru ºi, de asemenea, sã verifici dacãtotul a fost bine fãcut, într-un fel de care sã fii mândru.

Cum sã abordãm problemele legate de temele pentru acasã?

Un instrument util pentru rezolvarea problemelor le-gate de temele pentru acasã îl constituie Diagrama teme-lor. Rolul acesteia este de a evita ca temele sã devinã unpunct major de neînþelegere între pãrinte ºi copil, trans-formând controversele pe aceastã temã în litigiu. Deºi,de multe ori, pare sã fie tocmai pe dos, temele pentruacasã sunt mai mult obligaþia copilului decât a dvs. Prin


urmare, poate fi de folos sã încercaþi sã rezolvaþi pro-blema aºa cum face Luz cu fiul ei, Ozzie:

LUZ: Ozzie, ce ai notat pe diagrama temelor?OZZIE: Lucram în bucãtãrie ºi mã simþeam furios,

pentru cã voiam sã mã uit la meci, iar cititul ãsta îmiia destul timp ºi nu se mai terminã.

LUZ: Deci ai douã probleme, nu-i aºa? O sã pierzi meciul,iar sã-þi faci temele dureazã prea mult.

OZZIE: Pot sã mã uit la meci, mami?LUZ: De acord, dar mai întâi trebuie sã-þi isprãveºti tre-

burile. Dacã merge bine, poþi sã te uiþi la începutulmeciului, apoi sã-þi faci temele ºi sã urmãreºti ºisfârºitul partidei.

OZZIE: Dar nu am cum sã termin. Uite! Iatã tot ce-am defãcut!

LUZ: Mã întreb la ce s-a gândit profesoara când v-a datfoarte mult de lucru pentru astãzi. Poate o voi sunasã o întreb.

OZZIE: ªtii, temele ni le-a dat luni.OZZIE: Aha! Deci o altã problemã: când laºi aproape totul

pe ultima zi, pierzi distracþia ºi trebuie sã munceºtifoarte mult ºi sub presiune.

OZZIE: Cred cã da.LUZ: Când este cel mai bun moment din zi ca sã faci

tema asta la citire?OZZIE: Nu m-am gândit la asta. Cred cã seara, sau în

weekend, nu dupã-amiaza. Acum e timpul sã neodihnim sau sã ne ocupãm de lucruri mai simple, camatematica sau lucrãrile de laborator.

LUZ. Cum te simþi acum?OZZIE: Sunt puþin supãrat pe mine. Dar n-am putea sã

vorbim mai târziu? Trebuie sã-mi termin lecþiile, iaracum e momentul cel mai potrivit…


Diagrama ne ajutã sã ne concentrãm asupra scopului,reduce tensiunea ºi sentimentele de vinovãþie ºi clãdeºteîn copiii dvs. o serie de aptitudini importante ale inteli-genþei emoþionale, deoarece le cere sã-ºi foloseascã abili-tãþile de planificare ºi îi ajutã sã afle când sunt cele maibune (dar ºi cele mai proaste) momente pentru diverselesarcini ºcolare.

Diagrama temelor: identificaþi problema

Exemplu: Unde încercai sã-þi faci temele? În bucãtãrie.

Cum te simþeai? Frustrat.

De unde ºtii? Loveam creionul de masã ºi eram roºu la faþã.

Care este problema? Mã simt frustrat pentrucã am de rezolvat douãpagini cu probleme dematematicã ºi nu ºtiusã le fac, iar în searaasta vreau sã vorbesc latelefon cu prietenii mei.

Unde erai? ___________________________________________

Cum te simþeai? ______________________________________

De unde ºtii? _________________________________________

Care este problema? Mã simþeam… _____________________(unde sau pentru cã)… __________________________________________________________________________________________________________________________________________


Ajutaþi-i pe copii sã se organizeze mai bine

Temele pentru acasã necesitã ºi anumite pregãtiri.Unii copii sunt foarte dezorganizaþi. Îºi pierd caietele,fac tot felul de lucruri în ultimul moment, iar când, înfine, se aºazã la birou, uneori nu au cartea sau foaia delucru care le trebuie, iar rezultatul final nu este tocmaicel aºteptat. Nu e de mirare cã pãrinþii se întreabã care-iproblema ºi ce este de fãcut.

Vã amintiþi de aºa-numitele „ore de studiu“ dintimpul ºcolii? Pentru majoritatea elevilor, sunt un prilejpentru a-ºi face de cap, a desena ºi a visa cu ochiideschiºi; doar pentru cei mai organizaþi constituie operioadã de muncã. Tot mai mulþi educatori îºi dauseama cã unii copii sunt mai organizaþi ºi alþii maipuþin, iar aceste diferenþe pot fi legate de rezultatelegenerale de la ºcoalã (ºi din viaþã). Un copil care estemai organizat are mai multe ºanse sã ºtie ce teme are defãcut, sã nu rãtãceascã materialele ºi sã nu facã lucrurilede mântuialã — ba poate chiar sã le facã bine!

Atât pãrinþii, cât ºi profesorii ºtiu cã mulþi elevi —poate chiar majoritatea — nu fac „tot ce le stã înputinþã“ ºi nu-ºi folosesc capacitãþile pe deplin. În spe-cial la gimnaziu, o metodã de a-i determina pe copii sãobþinã rezultate mai bune este aceea de a-i ajuta sã seorganizeze mai bine, sã asculte ºi sã se concentreze maimult ºi sã-ºi focalizeze energia în aºa fel încât sã-ºi facãtemele într-un mod eficient ºi într-un timp cât maiscurt. Succesul la ºcoalã, la serviciu, în activitãþile spor-tive ºi în multe alte domenii depinde de capacitateanoastrã de a ne canaliza talentele pentru a face anumitelucruri. ªi date fiind nenumãratele sarcini ºi presiunicontradictorii cu care se confruntã copiii, pãrinþii îi pot


ajuta sã-ºi dezvolte mãcar capacitatea de a se organiza.Iatã cum se poate face acest lucru:

Ajutaþi-i sã-ºi creeze un mediu de studiu corespunzãtor

Unde îºi fac temele copiii dvs.? Pentru mulþi copii,cel mai bine este când dispun de un spaþiu larg, fãrã ele-mente care sã le distragã atenþia (jucãrii, reviste, creioane,jocuri, telefoane), luminã suficientã ºi, bineînþeles, atuncicând nu-i întrerupe nimeni. Unii copii pot avea nevoiede un loc liniºtit. În unele cazuri, a dispãrea în cameralor este o metodã sigurã de a-ºi pierde vremea. Pãrinþiitrebuie sã ºtie ce se petrece — în ceea ce priveºte învã-þarea ºi alte lucruri — atunci când copiii „studiazã“ încamera lor. Alþii preferã sã lucreze într-un spaþiu public,cum ar fi biblioteca de la ºcoalã sau cea publicã. Nuîntotdeauna copiii îºi cautã sau îºi creeazã cel mai potri-vit mediu de studiu. Aºadar, asumaþi-vã un rol activ îna-i ajuta sã planifice, sã gãseascã ºi sã întreþinã un spaþiude lucru potrivit.

Gãsiþi o metodã de a-i supraveghea

Acest lucru e mai uºor de spus decât de fãcut, dar esteimportant sã fiþi perseverent. Primul pas al organizãriiar fi ca ei sã ºtie ce au de fãcut, de ce resurse au nevoieºi când trebuie predatã tema. Deseori, este necesar unsistem de a nota toate sarcinile ºi de a le discuta cu pã-rinþii. În unele ºcoli, se folosesc „agende“, pe care eleviitrebuie sã le completeze la fiecare orã; ei noteazã înacestea temele pe care le au de fãcut ºi sarcinile petermen lung, dar acest lucru este luat în serios doarrareori. E nevoie de disciplinã pentru a avea garanþia cãse noteazã absolut tot, chiar dacã acest lucru înseamnãdoar „Nu sunt teme de fãcut“. Când copiii au nevoie


sã-ºi aminteascã ceva, puteþi stabili împreunã cu ei anu-mite momente în care îºi vor contacta prietenii prinInternet sau prin telefon pentru a se asigura cã n-auuitat nimic. La unele ºcoli, temele pentru acasã sunttransmise printr-un sistem de poºtã vocalã. Dar în unelecazuri, va fi nevoie sã cereþi sã vi se trimitã acasã o listãsemnatã cu temele zilnice sau sã vorbiþi cu consilierulsau psihologul ºcolii pentru a stabili un sistem care vafuncþiona atât pentru dvs., cât ºi pentru copii.

Asiguraþi-vã cã temele sunt fãcute în ordine

De multe ori, copiii au mai multe îndatoriri zilnice ºiunul sau douã proiecte pe termen lung, iar câteodatãtrebuie sã se pregãteascã ºi pentru o lucrare de control.Chiar ºi pentru noi, adulþii, este greu sã ne organizãm ºisã stabilim o ordine a activitãþilor — aºa cã haideþi sã-iajutãm pe copiii noºtri sã-ºi dezvolte aptitudini înaceastã privinþã. Nu existã soluþii simple. Foarte multelucruri depind de rutina zilnicã a familiei, de activitãþilede dupã-amiazã ale copiilor, de orele de culcare ºi aºamai departe. De aceea, este cu atât mai important sã vãajutaþi copiii sã-ºi facã planuri cu privire la ce au defãcut. Pot fi utile întrebãri de genul urmãtor:

• Ce ai de fãcut pentru mâine?• Ce ai de fãcut pânã la sfârºitul sãptãmânii?• Ai teze sau extemporale? Când? Ai lucrãri de

fãcut? Când trebuie sã le dai?

Multe familii apreciazã cã este util sã noteze acesteinformaþii ºi apoi sã verifice programul ºi calendarul petermen lung. Pentru organizarea acestor informaþii, poatefi de ajutor ºi un program de planificare pe calculator.


Urmãtorul pas poate fi mai mult sau mai puþin direct,potrivit necesitãþilor copiilor dvs.

„Bun, uite ce se-ntâmplã. Cum ai de gând sã facitoate aceste lucruri? Ce o sã faci disearã? Ce vei face maiîntâi?“ Sau: „Bun, uite ce se-ntâmplã. Cred cã ar fi maibine sã începi cu asta ºi apoi sã faci asta. Cum o mareparte din weekend o sã fim plecaþi, va trebui sã citeºtipentru proiect în timpul sãptãmânii. Ce-ar fi ca pentrujoi dupã-amiazã sã nu-þi faci niciun plan?…“

Desigur, aceste discuþii variazã în funcþie de vârstacopiilor ºi de cât de organizaþi sunt aceºtia. Dar pãrinþiijoacã un rol major în realizarea programului zilnic ºi arfi bine dacã acest program ar þine cont de îndatoririleºcolare ale copilului. În cazul familiilor cu tradiþii reli-gioase importante sau al copiilor care-ºi petrec timpulîntre doi pãrinþi despãrþiþi, acest tip de planificare esteºi mai important. Iar când copilul dvs. chiar nu arevreme sã facã totul perfect, dvs. veþi ºti acest lucru ºi vãputeþi doza atât aºteptãrile, cât ºi reacþiile.

Deºi s-ar putea ca pãrinþii sã considere cã existãmulte feluri în care copiii lor pot sã se organizeze maibine, sunt necesare unele precauþii. E greu sã renunþi lavechile obiceiuri. Începeþi treptat, folosind una saudouã dintre abordãrile menþionate mai devreme saupropriile dvs. idei. Alegeþi soluþia cea mai bunã ºi strã-duiþi-vã pânã când descoperiþi ceva ce funcþioneazã.Apoi folosiþi metoda respectivã o vreme, pentru ca fiulsau fiica dvs. sã-ºi dezvolte simþul organizãrii. În conti-nuare, încercaþi sã adãugaþi aspecte noi. Ideal ar fi sãîncepeþi sã dezvoltaþi spiritul organizatoric cât maidevreme; intervalul dintre clasele a patra ºi a ºasea este,probabil, cel mai potrivit pentru a examina obiceiurilecopilului dvs. în ceea ce priveºte învãþatul ºi a-l ajutaatât cât este nevoie. Dar amintiþi-vã perioadele când aþi


þinut un regim, aþi vrut sã vã lãsaþi de fumat, sã vãapucaþi de gimnasticã sau sã vã schimbaþi alte vechiobiceiuri — ºi AVEÞI RÃBDARE!

Fiþi mândru de ceea ce aþi realizat!

De multe ori, temele trebuie încheiate cât mai curândposibil, dacã nu cumva mai devreme. ªi dacã suntterminate — ceea ce nu se întâmplã întotdeauna — suntºanse sã arate de parcã ar fi fost fãcute în încercarea dea câºtiga un concurs de scriere rapidã. Temele fãcute cuajutorul calculatorului pot arãta puþin mai bine, dar încazul acesta apar alte probleme. Ce trebuie sã facãpãrinþii? Rãspunsul tradiþional: sã cicãleascã ºi sã ame-ninþe. Uneori, aceasta este o metodã eficientã, dar ceremari eforturi din partea pãrinþilor ºi nu oferã satisfacþie.

A verifica munca altcuiva este un obicei care poate fiînsuºit. Cereþi-le copiilor dvs. sã vã arate temele ºi între-baþi-i lucruri cum ar fi: „Cum ai verificat asta?“; „Deunde ºtii cã profesorul o sã poatã citi aºa ceva?“; „Eºtisigur cã ai rãspuns la întrebãrile potrivite ºi ai urmatindicaþiile? Hai sã vedem…“ Uneori, poate fi utilã veri-ficarea creativã. Vorbiþi cu un vecin sau cu o rudã apro-piatã sã verifice din când în când câte-o temã. Copiii potsã facã schimb de lucrãri cu prietenii sau cu fraþii.Cãutaþi metode de a renunþa la rolul „ofiþerului depoliþie“, mai ales atunci când copilul dvs. este neglijentºi nu reacþioneazã potrivit la cererile dvs. de a-i verificatemele. Secretul constã în a-l ajuta pe copil sã se simtãmândru atunci când vã prezintã rezultatul eforturilorsale; deseori, primul pas este de a considera importantãreacþia celui care le verificã. Iatã o variantã care ne placefoarte mult. Se numeºte „verificare cu mândrie“ ºi sebazeazã pe o idee esenþialã, pe care o adorã, în special,


profesorii de matematicã: Verificarea temei trebuie sãfacã parte din rezolvarea ei!

Cam cu o orã înainte sã meargã la culcare, copiii îiaratã mamei sau tatãlui tema pe care trebuie s-o pre-zinte la ºcoalã a doua zi. Aceºtia trebuie sã verifice dacãeste completã ºi scrisã ordonat. Subliniaþi în faþa copiilorfaptul cã ar fi optim sã fim mândri de eforturile noastre,trebuie sã fie clar faptul cã ne-am îndeplinit sarcina ºi cãne pasã de profesorul care o va examina. Este o chestiunede respect. Nu va fi verificatã neapãrat corectitudinea,aºa cã pãrinþii pot face aceasta, chiar dacã nu sunt siguripe deplin de conþinutul temei. Dar dacã tema este alcã-tuitã din 20 de întrebãri, trebuie sã existe 20 de rãspun-suri. La matematicã, trebuie sã fie vizibile toate marca-jele, fãrã prea multe ºtersãturi. Dacã pare sã fie vreoproblemã, încã mai este timp sã o descoperiþi. Chiardacã asta nu e tot, deja s-a stabilit cã temele trebuie sãarate ordonat.

O variantã este ca toþi copiii sã-ºi aducã temele înacelaºi timp ºi fiecare dintre ei sã comenteze muncaceluilalt; eventual, ºi pãrinþii pot sã aducã ce au avut eide fãcut, ca sã dea exemplul cel bun. Unele familii con-siderã cã este greu sã facã asta în fiecare zi ºi stabilescanumite seri pentru verificarea temelor, de exempluduminica sau duminica ºi miercurea. O altã posibilitateeste de a-i cere copilului sã alcãtuiascã o foaie de eva-luare sau de verificare cu toate temele sau doar cu oparte dintre ele. Unii pãrinþi preferã sã aºtepte sã facãceva de acest gen abia dupã ce apare o problemã. Sfatulnostru este sã nu aºteptaþi prea mult. Obiceiurile pozi-tive legate de muncã sunt greu de obþinut. Când eleurmeazã unor obiceiuri proaste, bine înrãdãcinate, sar-cina este cu atât mai dificilã. Iatã tipurile de întrebãricare pot face parte dintr-o listã de verificare:


1. Am verificat dacã am fãcut fiecare parte a temei:Da… Nu… N-am putut, pentru cã nu ºtiu sigur care este tema.2. Ori de câte ori am putut, am verificat tema ºi am

indicat acest lucru. Am verificat-o ºi am arãtat-o… Am verificat-o, dar nu am arãtat-o… Hopa…3. Tema mea este scrisã clar, îngrijit ºi corect. Îngrijit… Clar… Corect… Verificat…4. Iatã cât sunt de mândru de munca pe care o prezint:1 — foarte mândru2 — destul de mândru3 — puþin mândru4 — nu prea mândru5 — mi-e ruºine

Crearea unui echilibru între temele pentru acasã ºi sarcinile casnice

TATA: Phil, este ora 7 ºi ai o grãmadã de lucruri de fãcutîn seara asta. Ce planuri ai?

PHIL: Nu ºtiu. Cred cã o sã-mi fac temele.TATA: Bunã idee! Ce ai pentru mâine?PHIL: Pãi… matematicã, ºtiinþe, citire.TATA: I-auzi! Cât ai de învãþat la fiecare materie?PHIL: Nu ºtiu.TATA: Ce-ar fi sã-mi arãþi?PHIL: Pãi… nu…


TATA: Bine cã ºtiu cã nu vrei. Dar e nevoie sã mã uit,fiindcã trebuie sã ºtiu ce faci la ºcoalã. Asta e treabamea. Când te-ai nãscut tu, a trebuit sã semnez niºtehârtii cum cã pot fi luat la întrebãri în orice momentdespre cum te descurci la ºcoalã. Nu mi-au spusniciodatã ce pedeapsã mã aºteaptã dacã nu ºtiu, darnu vreau sã aflu.

PHIL: Tatã, vorbeºte serios.TATA: Phil, adu-þi ghiozdanul.

Odatã ce au examinat temele împreunã, tata ºtie cã emomentul sã-i reaminteascã lui Phil cã temele nu suntsingura lui responsabilitate.

TATA: Ai vreo treabã de fãcut acasã în seara asta?PHIL: Nu ºtiu.TATA: Este marþi.PHIL: Mda… trebuie sã duc gunoiul. ªi la ora 10 vreau

sã mã uit la o emisiune la televizor.TATA. ªtii cã n-ai voie sã te uiþi pânã nu-þi termini treaba.PHIL: Dar, tatã, pânã-mi termin temele se face 10. N-ar

putea sã se ocupe altcineva de gunoi?

Aºadar, tatãl are o sumedenie de opþiuni. Phil inten-þioneazã deja sã-ºi facã temele de la ora 7 la ora 10 — orealizare majorã. Tatãl îi poate sugera lui Phil sã-ºi scrieprogramul (dar atunci se va uita la televizor abia la ora 11,ceea ce e prea târziu, aºa cã va trebui sã lase pe o altã zi)sau sã renunþe la începutul emisiunii ºi sã ducã gunoiul(care poate fi o problemã, pentru cã ºi începutul estefoarte important) ori poate sã-i dea un exemplu ºi sã-llase pe Phil sã aleagã. Tatãl opteazã pentru varianta dinurmã ºi îi oferã un exemplu, gândind cu voce tare:

„Mâine este zi de reciclare — a doua zi de miercuridin lunã. Nu-mi place deloc sã fac asta! Dar dacã aºtept


pânã data viitoare, n-o sã putem cãra totul în depozit,nu, nici nu se pune problema! E o emisiune bunã, lacare vreau sã mã uit. Reclamele dureazã cam douã mi-nute. Dacã folosesc acest timp, sã vãd cât pot sã fac. Maiîntâi împachetez ziarele. Pot sã mã ocup de ele ºi întimp ce mã uit la televizor. Aºadar, în timpul reclame-lor, pun sticlele, cãnile ºi bidoanele de plastic în contai-nere ºi le duc în stradã…“

Sunt multe alte ocazii în care trebuie sã „tragem denoi“ ºi este util sã le arãtãm copiilor noºtri cum alegemsã acþionãm — sau sã nu facem nimic. Deosebit de utileste ºi faptul de a le împãrtãºi copiilor noºtri cã putemface un lucru sau putem încerca sã atingem un scopmai bun:

„Aº putea sã stau aici ºi sã citesc, dar o sã sun larestaurant ºi o sã fac o rezervare, pentru cã eu cred cã osã ne simþim bine dacã mergem acolo.“

„Aº putea sã mã uit la televizor, dar în oraº ruleazãun film nou, despre care am auzit cã e foarte bun ºivreau sã mã duc sã-l vãd, aºa cã o sã mã uit între ce oreruleazã ºi o sã mã gândesc când sã merg.“

„Aº putea sã dorm pânã târziu, dar trebuie sã facordine în garaj ºi, în acest fel, putem sã instalãm noulcoº de baschet, sã umflãm toate mingile, sã ieºim afarãºi sã ne distrãm de minune!“

Dupã aceea, este bine sã treceþi în revistã ce aþi fãcutºi sã vã oferiþi dvs. ºi copiilor niºte informaþii despre câtde eficient a fost planul.

„Am terminat cu reciclarea gunoiului. Am pierdutcâteva minute din emisiune, ceea ce n-a fost mare lucru.Dar pot sã pun pariu cã, dacã aº fi început de la primareclamã, n-aº fi pierdut nimic! Data viitoare o sã încercsã fac aºa.“


„Nu se mai fac rezervãri pânã la începutul luniiviitoare. Ei bine, am reuºit totuºi sã rezerv locuri pentrunoi ºi cred cã o sã ne distrãm, dar dacã aº fi fost în staresã termin de citit cu câteva zile înainte, probabil cã amfi putut face aceste rezervãri mai devreme. Data viitoaren-o sã-mi mai permit sã fiu atât de leneº.“

„Oh, mã doare. Dar a fost un meci de baschet grozav!N-ar fi avut loc niciodatã dacã n-aº fi curãþat garajul. Ceharababurã! Nu trebuie sã-l mai las sã ajungã în halulãsta. A fost nevoie sã aruncãm una dintre mingile debaschet, pentru cã se dezumflase ºi se strivise sub niºtescaune, iar supapa era îndoitã. Cã veni vorba, mulþu-mesc cã m-ai ajutat sã instalez coºul…“

Încurajaþi exprimarea planurilor de atingere a scopurilor

Când copiii dvs. spun cã au de gând sã facã ceva saucând aþi recurs la SATGIAPO pentru a întocmi un plan,mai aveþi de parcurs niºte etape. La urma urmei, uniicopii sunt mai refractari decât alþii la a-ºi pune ideile înpracticã. Iar celor mai mulþi copii (ºi celor mai mulþiadulþi) nu le place sã insistaþi prea tare. Aºadar, vãîncurajãm sã îi stimulaþi cu blândeþe. Poate cã dejafolosiþi unele dintre aceste metode.

Amintiþi-i copilului care este scopul:• Ce voiai tu, de fapt?• Ce încerci sã faci?• Ce se va întâmpla dacã planul tãu reuºeºte?

Arãtaþi încurajare, încredere ºi entuziasm:• Abia aºtept sã-mi spui cum a mers!• Sunt sigur cã o s-o scoþi cu bine la capãt.• Poate mâine va fi un moment mai bun.


Scoateþi la ivealã temerile, ajutându-l sã se gândeascãla consecinþe:

• Tu crezi cã ar putea sã dea greº?• Cum ar fi dacã… nu reuºeºte? Ce se va întâmpla?• Care este cel mai rãu lucru care se poate întâmpla?

Care este cel mai bun?

Uneori, stimulentele blânde îl determinã pe copil sã-ºiexprime ezitarea sau nesiguranþa. În acest caz, un exer-ciþiu de simulare se poate dovedi o idee bunã. Ascultaþi:

MAMA: Juan, tot aici eºti?JUAN: Da, încã nu e timpul sã plec.MAMA: Aha! Ce ai de gând sã faci disearã?JUAN: Intenþionam sã mã duc acasã la Marianna ºi sã

vãd dacã vrea sã ne plimbãm.MAMA: Cred cã o sã te distrezi. Abia aºtept sã-mi spui

cum a fost.JUAN: Pãi… nu ºtiu.MAMA: Cum adicã? Ce s-ar putea sã nu meargã?JUAN: ªtii, s-ar putea sã creadã cã sunt un bãdãran.MAMA: Înþeleg. Ce ai de gând sã-i spui când ajungi la ea?JUAN: Pãi… o sã… o sã-i zic: „Salut, Marianna, ce faci?“MAMA: Da. Asta e o variantã. Dar ar fi o idee bunã sã

exersãm puþin, fiindcã mi se pare cã nu eºti preaîncrezãtor…

Fiþi pregãtit sã oferiþi sugestii constructive, alãturi deîncurajãri. Folosiþi-vã simþul umorului ºi, în cazul încare copilul dvs. ºtie metoda „Pãstreazã-þi calmul“, esteun moment extraordinar pentru a o folosi! Poate fi utilchiar sã schimbaþi rolurile.

Când Juan se întoarce acasã, mama îl întreabã cum afost ºi îl pregãteºte pentru întâlnirea viitoare:

JUAN: A fost cea mai îngrozitoare searã din viaþa mea.


MAMA: Ce s-a întâmplat?JUAN: Mi-a spus cã nu vrea sã ne vedem sâmbãtã.MAMA: I-ai propus sã vã vedeþi sâmbãtã?JUAN: Mda.MAMA: Care era situaþia înainte sã o întrebi?JUAN: Destul de bunã.MAMA: Deci, ce s-a întâmplat când i-ai spus asta?JUAN: Mi-a zis cã nu poate, cã are treabã cu familia ei.MAMA: Þi s-a pãrut cã spune adevãrul?JUAN: Acum cã spui tu asta, da. Dar atunci m-am gândit

cã, pur ºi simplu, nu vrea sã ne întâlnim.MAMA: Þinând cont de ceea ce gândeºti acum, ce vrei sã

se întâmple?JUAN: Doresc sã mã întâlnesc cu ea sâmbãtã.MAMA: Este singurul lucru pe care-l vrei — numai

sâmbãtã?JUAN: Nu, vreau s-o mai vãd ºi de acum încolo.MAMA: Cum poþi încerca sã faci asta?

Juan ºi-a revenit, iar SATGIAPO este gata sã-l ajute sãvinã cu alte idei, sã vadã cum le poate aplica ºi sãalcãtuiascã un nou plan.

Un raport din perioada liceului, intitulat „Nu a înregistrat progrese“

A sosit poºta. Aþi primit un raport în care se vorbeºtedespre progresele pe care le-a înregistrat copilul dvs. înal doilea trimestru. Din nefericire, în raport se specificãfaptul cã „nu a înregistrat progrese“ ºi asta vã supãrã.N-aveaþi nici cea mai vagã idee cã ar fi fost vreo pro-blemã. L-aþi întrebat pe copil cum merge cu ºcoala ºi elv-a rãspuns: „Bine.“ Chiar ºi când aþi încercat sã-l testaþi


puþin, nu pãrea sã meargã ceva prost. Copilul este Aron;pãrinþii sunt dl ºi dna Pratt.

Dna Pratt (a aºteptat pânã dupã cinã, pentru cã acestaeste momentul în care toatã lumea pare sã aibã mai multãrãbdare): Aron, astãzi am primit ceva de la ºcoalã.ARON: A, prostia aia de raport. Dã-l încolo!DL PRATT: Aº vrea sã ºtiu mai multe despre asta. În

raport se spune cã nu ai obþinut rezultate bune lafotbal ºi cã vei avea o medie micã la istorie.

ARON: Chiar aºa? Nu ºtiam chestia asta cu istoria. Iar lafotbal… Nagle vrea sã facem toatã încãlzirea aiaciudatã ºi sã strigãm nu mai ºtiu eu ce. Mi se parestupid ºi nu am de gând sã fac aºa ceva.

DNA PRATT: Nu-þi dai seama de câtã lipsã de respect daidovadã?

DL PRATT (o întrerupe): Am putea sã auzim cum e cuistoria, ca sã ne facem o vedere de ansamblu?Mulþumesc.

ARON: Am dat un test ºi am luat nota 7. M-am gândit cãam scris destul de bine, deºi majoritatea prietenilormei au fãcut ºi mai bine. Dar întrebãrile alea teinduceau în eroare. Îmi plãceau mai mult eseurile. Peacelea le înþelegeam! Chestiile astea cu mai multevariante ºi la care trebuie sã completãm rãspunsulmã fac sã mã doarã creierii.

DNA PRATT: ªi eu am avut multe probleme în liceu cutestele astea. Dar îþi spun cã o sã te mai întâlneºti cumulte. Vrei sã te ajutãm, sã vedem cum putem rezolvacu aceste întrebãri?

ARON: Pãi, da, poate. În trimestrul trei o sã fie un proiectde grup despre Peru, ºi mie îmi plac lucrurile astea.Ele ne pot determina pe toþi sã muncim ºi sã ne orga-nizãm ºi o sã avem proiectul cel mai bun!

DL PRATT: Interesant! Hai sã revenim la fotbal.


ARON: Nu pot sã-l sufãr. N-o sã fac ceea ce mi-a cerutantrenorul.

DL PRATT: Asta e o variantã. Te-ai gândit ce se va întâm-pla dacã o þii tot aºa?

ARON: Nu, nu chiar…DL PRATT: Ce notã ai vrea sã iei la sport? Imagineazã-þi

ce ai dori sã vezi în carnetul de note. Când o sã daila facultate — ºi poate o sã te înscrii la o bursãsportivã — cum ai vrea sã fie?

ARON: Vreau sã iau nota 10. Sunt foarte bun la fotbal.DL PRATT: Ce notã crezi cã vei lua dacã nu urmezi

instrucþiunile profesorului?ARON: E aºa de stupid ce ne cere sã facem!DL PRATT: Nu te-am întrebat asta. Te-am rugat sã-mi

spui ce notã vrei sã iei.ARON: S-ar putea sã nu reuºesc. Va trebui sã dau din

nou examenul?DL PRATT: Probabil. Poate se va întâmpla vara. Ceea ce

n-ar fi rãu, pentru cã am economisi o grãmadã debani cu tabãra. Dar…

ARON: Ce?DL PRATT: Mã gândeam cã poþi cere sã mergi la alt pro-

fesor. Ce altceva crezi cã ai putea face ca sã rezolviproblema cu cerinþele ce þi se impun la educaþiefizicã ºi care nu-þi plac?

De aici încolo, Aron este dispus sã se lase antrenat în SATGIAPO. Pãrinþii l-au ajutat sã se concentreze asuprascopului ºi a consecinþelor acþiunilor sale. De obicei,aceasta este cea mai bunã metodã de abordare a rapoar-telor ºcolare negative — sã lucraþi împreunã cu copiluldvs. pentru a face un plan care sã rezolve problema înmod constructiv, fãrã a recurge la alte „soluþii“, cum arfi sã se poarte urât, sã nu înveþe sau alte lucruri al cãrorscop este revolta împotriva profesorilor sau a adulþilor


ce reprezintã autoritatea, dar al cãror rezultat, pe termenlung, nu este benefic pentru copil.

Opþiuni referitoare la facultate ºi carierã

PEG: Mai vrei o felie de pizza?MAMA: Sigur. Janet, am primit astãzi o scrisoare de la

ºcoalã despre examenele la facultate.JANET: Mda, despre asta vorbesc toþi profesorii mei.MAMA: ªi tu ce crezi?

Charlene Patterson, care are 41 de ani ºi lucreazã la oagenþie de voiaj, vorbeºte cu fiica ei, de 17 ani, Janet, ºicu Peg, care are 10 ani. Charlene este divorþatã de soþulei, cu care nu prea a mai pãstrat legãtura ºi care le oferãfoarte puþin ajutor financiar. Tatãl doamnei Patterson,care locuieºte în apropiere ºi petrece foarte mult timp cuele, citeºte scrisoarea în timp ce mãnâncã pizza.

JANET: Nu sunt sigurã.MAMA: Este o decizie dificilã — chiar mai grea decât sã

alegi glazura la îngheþatã sau pantofii pentru rochiade la balul absolvenþilor!

PEG: O sã pleci de-acasã?JANET: Nu sunt sigurã. De fiecare datã când mã gândesc

la asta, mã simt tot mai derutatã.MAMA: Dacã te-ai putea imagina peste cinci ani, fãcând

ceea ce vrei sã faci, cum ar fi? Închide ochii ºiînchipuie-þi cum ai arãta, unde ai fi, cum te-ai simþi.Peg, poþi sã încerci ºi tu.

Charlene foloseºte o metodã importantã pentru a-iajuta pe copii sã aleagã dintr-o serie de posibilitãþiderutante. Dacã utilizãm SATGIAPO, trebuie sã ne ajutãm


copiii sã decidã care este scopul lor. Cum altfel ar puteasã-ºi facã un plan eficient ºi realist? Imaginea viitoruluiîntr-un mod cât mai clar ºi mai precis, cu cât mai multedetalii, îi poate ajuta foarte mult pe adolescenþi. Chiardacã nu vor reuºi de prima datã, imprimaþi astfel înmintea ºi inima lor o direcþie pozitivã. Încercaþi din noupeste câteva zile. Uneori, imaginea este tulbure sauexistã o sumedenie de imagini suprapuse. De obicei,aceasta ne semnaleazã cã avem nevoie de mai multeinformaþii. Iatã câteva lucruri utile: scrieþi la facultãþi,cãutaþi oportunitãþi de angajare, vorbiþi cu un consilierdespre interese ºi vocaþie. Hai sã revenim la familiaPatterson!

JANET: M-am imaginat într-o clasã, lucrând cu copiii, daram ºi o imagine în care predau unor elevi mai mari.

MAMA: Ca sã fii profesoarã, de ce crezi cã ai nevoie?JANET: Trebuie sã merg la facultate, asta-i sigur.MAMA: Altceva?JANET: Sã învãþ bine, bãnuiesc.PEG: Dacã o sã fii profesoara mea, ar fi bine sã te pricepi

la ceva.BUNICUL: Asta-i o idee bunã. Dacã ai de gând sã te faci

profesoarã, trebuie sã te specializezi în ceva. Îmi aducaminte de educatoarea mea de la grãdiniþã, doamnaBerman. Mã ajuta sã-mi pun haina în cui ºi mã întrebacine eram în ziua aceea. În fiecare zi eram altcineva —uneori eram Mickey Mouse, alteori eram Superman,alteori eram poºtaºul — scuzaþi, curierul — iar pe lamijlocul anului, voiam sã fiu dna Berman.

PEG: Bunicule, voiai sã fii propria ta profesoarã? Nu erafurioasã?

MAMA: Ia staþi puþin. Janet, cred cã ai început bine. Haisã vorbim mai mult despre asta — dupã ce strângemmasa, bine?

JANET: Eu sunt de acord.


Metoda SATGIAPO le va fi utilã ºi în continuare,pentru cã au de fãcut foarte multe planuri, trebuie sã-ºianalizeze sentimentele ºi sã reformuleze diferite idei.Dar familia Patterson are o strategie — un mod echili-brat din punct de vedere emoþional de a se gândi latoate aceste lucruri, pentru ca Janet ºi ceilalþi membri aifamiliei, inclusiv Peg, sã nu se simtã copleºiþi sau su-pãraþi ºi sã-ºi urmeze drumul într-un mod chibzuit ºiresponsabil.

Cu fiecare zi, procesul de alegere a facultãþii devinedin ce în ce mai complex ºi mai costisitor. Existã multepuncte de vedere legate de acest lucru, iar noi vi le vomîmpãrtãºi pe ale noastre. Pentru unii copii, existãîntr-adevãr „cea mai bunã facultate“, una care se potri-veºte perfect intereselor, personalitãþilor ºi preferinþelorlor de viaþã, precum ºi valorilor lor. E foarte probabil capentru aceºti copii sã existe câteva facultãþi corespunzã-toare. Uneori, dar nu de obicei, aceasta poate fi facultateape care a urmat-o unul dintre pãrinþi. În majoritatea ca-zurilor, nu existã o opþiune care sã fie în mod evidentcea mai bunã ºi pot exista cinci, zece sau chiar douãzecide posibilitãþi la fel de bune, cel puþin pe hârtie. Dacãpãrinþii se încãpãþâneazã sã-ºi susþinã punctul de vedere,pot apãrea mari probleme. Dovada o reprezintã numã-rul mare de studenþi eliminaþi din facultate, precum ºiprocentul ridicat de elevi care sunt convinºi cã ºtiufoarte bine ce drum vor urma, dar dupã un semestrusau douã îºi dau seama cã urmeazã ideea pe care le-auimpus-o pãrinþii. Rezultatele sunt o risipã de timp ºi debani ºi sentimente rãnite.

Dacã ne-am putea întoarce înapoi în timp ºi am ascultaconversaþiile dintre pãrinþi ºi copii în cursul perioadeide alegere a facultãþii, este puþin probabil sã auzim preamulte sfaturi care respectã principiile inteligenþei emo-


þionale. Desigur, uneori copiii cred în mod sincer cãpãrinþii le-au propus o cale potrivitã ºi abia mai târziuîºi dau seama cã acest lucru nu este adevãrat. Dar,deseori, atât pãrinþii, cât ºi copiii dau semne cã forþeazãlucrurile sau cã se simt forþaþi. Chiar dacã se ia deciziade a urma o anumitã cale, este mult mai uºor sã rezol-vãm dificultãþile în condiþiile unei recunoaºteri a senti-mentelor de ezitare. Un pãrinte poate sã zicã: „Asta afost bine pentru mine ºi cred cã va fi bine ºi pentru tine,dar poate cã tu eºti de altã pãrere.“ Iar copilul poatespune: „Nu sunt sigur de asta. Nu am nimic împotrivã,trebuie sã încep de undeva ºi cred cã asta e bine, dars-ar putea sã nu meargã.“ Acest tip de conversaþiepãrinte–copil deschide canalele de comunicare.


Educaþia ºi chestiunile legate de ºcoalã sunt esenþavieþii de familie în anii în care copiii noºtri traverseazão perioadã criticã ºi pe care îi petrecem împreunã cu eiodatã ce au trecut de vârsta primei copilãrii. Pot fi pe-rioade de tristeþe, tensiune ºi dispute, sau de fericire,dezvoltare ºi afecþiune. În realitate, e sigur cã vom aveaparte de problemele menþionate; provocarea este sã leechilibrãm cu lucruri bune. Aceasta depinde în maremãsurã de cât suntem noi de dispuºi sã vorbim cu copiiiîntr-un mod care-i ajutã sã-ºi exerseze aptitudinile inte-ligenþei emoþionale. În acest fel, vom avea parte de maipuþine cazuri de „suprastimulare emoþionalã“ ºi de omult mai mare înþelegere a sentimentelor ºi a punctelorde vedere ale membrilor familiei.


8RESTABILIREA COMUNICÃRII:

DE UNDE SÃ ÎNCEPEM ÎNTR-O EPOCÃA VIOLENÞEI, A DROGURILOR ªI A SIDA

Toþi pãrinþii angajaþi într-un rãzboi declarat sau ne-declarat cu copiii lor, din cauza îndatoririlor ºi a

responsabilitãþilor fiecãruia, ar trebui sã recunoascãfaptul cã e un rãzboi imposibil de câºtigat. Copiii aumai mult timp ºi mai multã energie sã-ºi organizezerezistenþa decât avem noi pentru a le-o înfrânge. Chiardacã mai câºtigãm bãtãlii ºi reuºim sã ne impunemvoinþa, copiii se pot rãzbuna, devenind pasivi ºi nervoºisau rebeli ºi delincvenþi. Putem câºtiga într-un singurfel: prin puterea de convingere. Poate sã parã o misiuneimposibilã, dar nu este decât una dificilã ºi avem capa-citatea de a o duce la bun sfârºit.

În relaþiile dintre oameni, finalul depinde de mijloace, iarrezultatul, de proces. Personalitatea ºi caracterul înflorescnumai dacã metodele de educare a copilului sunt bazate perespect ºi simpatie.

Haim Ginott, Between Parent and Child Avon, 1969, 84–85, 243.

Unii copii sunt niºte fortãreþe mai greu de cucerit sause dovedesc foarte deschiºi la început ºi par sã seizoleze pe mãsurã ce încep sã creascã. Alþii par închiºiîn sine de la bun început. De multe ori, greutãþile vieþii,cum ar fi bolile, pierderea celor dragi, divorþul, ºomajul,

mutatul lasã urme care la unii copii nu dispar prea uºor.Ideile din capitolele anterioare sunt menite sã-i ajute pepãrinþi sã gãseascã o punte de comunicare cu copiii lor.În multe cazuri, aceste idei sunt valabile ºi pentru relaþiacu copiii care tind sã se izoleze sau cu „copiii dificili“.Am constatat acest lucru din experienþã ºi cercetãri. Ammai vãzut însã ºi cã, uneori, comunicarea nu se poatestabili ºi cã sunt copii care au nevoie de ceva mai multdecât ceea ce am arãtat pânã la acest capitol.

Trebuie sã fim pregãtiþi sã facem paºi noi ºi deosebiþide cei de pânã acum, pentru cã riscul cel mai mare ca uncopil sã se orienteze spre violenþã, droguri ori compor-tamente ce l-ar putea expune pericolului de a contactavirusul HIV apare atunci când nu simte cã face partedin colectivul clasei, din familie, dintr-un grup social sauo comunitate religioasã. Copiii trebuie sã fie implicaþi înfamilii ºi comunitãþi constructive, fiindcã altfel devindistructivi din gelozie ori spirit de rãzbunare sau cautãalte comunitãþi în care sã se simtã apreciaþi, tendinþãexploatatã de numeroase bande ºi secte. Cine ºi-ar doriaºa ceva pentru copilul lui?

Un subtitlu mai potrivit pentru acest capitol ar fi fostpoate „Drumul pânã la steaua de neatins“. Pentru cãfiecare copil este, într-un fel, o stea ºi noi trebuie sãajungem la ea fãrã a fi derutaþi de comportamentul copi-lului, ceea ce este cel mai greu pentru noi, pãrinþii. Aºacum ne aminteºte în cartea sa Reclaiming Youth at Risk:Our Hope for the Future, profesorul, cercetãtorul ºi psiho-logul Larry Brendtro — o figurã proeminentã pe planinternaþional în consultanþa pentru copii ºi tineri — înmomentul în care credem cã orice copil poate fi adus pecalea cea bunã sau cel puþin cã meritã toate eforturilenoastre de a încerca, suntem pregãtiþi ºi pentru urmã-toarele strategii educaþionale.


În acest capitol, vom analiza trei perioade de vârstãºi vom prezenta pentru fiecare dintre ele un set impor-tant de activitãþi care integreazã toate instrumenteleeducaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã. Vom încheiacu câteva metode care sã-i ajute pe pãrinþi sã ia uneledecizii dificile în situaþiile cu care se confruntã sau cucare se vor confrunta atunci când încearcã sã-ºi ajutecopiii sã depãºeascã anumite perioade grele.

Perioada preºcolarã, primele clase elementareMomentul de dialog pãrinte–copil: Ora de culcareScuzeleCititul

A doua parte a ºcolii elementare, ºcoala generalãPrieteniile

ªcoala generalã, liceulÎn serviciul comunitãþii

Toate vârsteleCei patru C — cum pot fi ajutaþi pãrinþii sã-ºiclarifice poziþia ºi sã ia decizii grele, dar necesare,folosind inteligenþa emoþionalã.

Perioada preºcolarã, primele clase elementare

Momentele de dialog pãrinte–copil

Puþine lucruri sunt mai valoroase pentru un copildecât ºansa de a sta de vorbã cu unul dintre pãrinþii sãi.Copilul poate sã nu recunoascã acest fapt, dar fiþi con-vins cã aºa este ºi nici nu vã mai obosiþi sã-l întrebaþi.

RESTABILIREA COMUNICÃRII 243

Cu atât mai mult în cazul copiilor de care e mai greu sãte apropii. De multe ori, aceºtia simt nevoia sã se împacecu unul dintre pãrinþi înainte sã meargã la culcare ºi sãse pregãteascã pentru o nouã zi; alteori, au nevoie deajutor pentru a se împãca fie cu un frate, fie cu o sorãcu care au avut o neînþelegere ori chiar un conflictdeschis. În fine, o altã formã importantã de conversaþiepãrinte–copil este cititul împreunã. Copiii de 4 ºi de 5 ani,care merg la grãdiniþã ºi la cursuri de pregãtire pre-ºcolarã, primesc noutãþile vieþii cu bucurie ºi mirare. Dar,uneori, pot avea momente de ezitare sau se poate sã nule placã schimbãrile ori introducerea de programe noi.Dacã un copil întâmpinã dificultãþi cu cititul, impresiacã rãmâne în urmã poate fi o sursã importantã de ne-liniºte, frustrare ºi neîncredere. De aceea îi vom învãþape pãrinþi câteva metode noi de a citi împreunã cu copiiilor, care sã-i atragã pe cei mici ºi sã-i facã sã se bucurechiar ºi atunci când ei nu pot încã sã citeascã.

Conversaþia la ora de culcare Momentul bilanþurilor ºi al scuzelor

Când observaþi cã unul dintre copiii dvs. este supãrat,cel mai bun moment pentru a vã ocupa de aceastã pro-blemã este, probabil, ora de culcare. Reprezintã o metodãcare dã rezultate mai ales când este vorba de copii aflaþila vârsta preºcolarã sau de cei care urmeazã cursurileºcolii elementare, dar dacã începeþi sã o aplicaþi din timp,copiii dvs. o vor accepta ºi în ºcoala generalã ºi, poate,ºi în liceu, deºi poate cã nu va „þine“ întotdeauna. Dardacã nu aþi încercat-o încã ºi copiii dvs. au fãcut 10 aniºi mai bine, tot meritã sã o încercaþi. Ora culcãrii este,pentru majoritatea copiilor, momentul cel mai potrivitpentru a intra în vorbã cu ei ºi a-i face sã-ºi exprime


sentimentele. De ce? Pentru cã, pe de o parte, sunt obo-siþi ºi vor lãsa garda (puþin) mai jos, iar pe de altã parte,deoarece ora de culcare evocã întotdeauna cãldurã,mângâiere ºi siguranþã. Din acelaºi motiv, adolescenþiipetrec ore întregi la telefon cu prietenii noaptea, cândnouã, pãrinþilor, ni se pare cã ar fi putut sta de vorbã ºimai devreme. Dar asta era înainte sã înþelegem prin-cipiile educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã, iaracum ºtim cã pentru ei acesta este momentul cel maipotrivit de a-ºi exprima sentimentele.

Iatã o conversaþie imaginarã, purtatã la ora culcãriiîntre Isac ºi fiul sãu, Iacob:

ISAC: Parcã n-ai fi în apele tale, Iacob. Agitat, nervos,impulsiv. Nu te-am mai vãzut aºa.

IACOB: Da, tatã, înþeleg ce vrei sã spui.ISAC: ªi? Ce ai de gând? Sã fii întruna aºa, nervos? Ai

putea sã faci ceva mai bun?IACOB: Adicã sã-þi povestesc þie?ISAC: Tu ai zis-o, nu eu. Dar dacã tot ai adus vorba, n-ar

fi rãu, nu? Sunt aici, povesteºte-mi.IACOB: Dar nu e nimic de povestit. Chiar nu e. Tatã, de

ce fratele meu primeºte de toate, ºi eu, atât de puþin?ISAC: Aha! Acum mai vii de-acasã. Aºadar, eºti supãrat

cã fratele tãu primeºte, ºi tu nu. Nici nu mi-a trecutprin cap cã te gândeºti la aºa ceva. Hai sã-þi spun opovestioarã despre bunicul tãu, Avram…

Isac a aflat o informaþie importantã, întrucât a pro-fitat de situaþia de calm de la ora culcãrii pentru a sta devorbã despre ce simte fiul sãu. Greu de crezut cã ar fiputut purta aceastã conversaþie în cursul zilei, cândIacob era agitat ºi supãrat. Noaptea, când nivelul deenergie al lui Iacob a mai scãzut, Isac a aflat o infor-maþie care se poate dovedi foarte valoroasã în educaþia


copiilor lui de acum înainte. Pãrinþii nu au nevoie decâtde o atitudine relaxatã, rãbdãtoare. Dacã sursa preocu-pãrilor nu iese la ivealã astãzi, poate apãrea mâine, înziua urmãtoare; sau poate pe alte cãi, în interacþiuneade fiecare zi cu copiii. Cel mai bun lucru pe care îl potface pãrinþii este sã creeze prilejul ca motivele de pre-ocupare ale copiilor lor sã iasã la suprafaþã.

Un alt scop important al conversaþiilor pãrinte–copilsunt scuzele. Mai precis, scuzele din partea pãrinþilor.Conflictele cu adulþii importanþi din viaþa lui au efectedistrugãtoare asupra lumii unui copil. Ora de culcareeste cel mai bun moment pentru a-l ajuta pe copilul dvs.sã se simtã mai bine. Ocaziile sã te laºi purtat de furiepot fi multe. Poate aþi ridicat vocea, l-aþi lovit, poate preades sau prea tare ori i-aþi fãcut reproºuri neintenþionate.Sau poate, pur ºi simplu, l-aþi ignorat atunci când nu arfi trebuit. Da, poate cã aþi fost provocaþi, dar, ca sã-lcitez din nou pe Haim Ginott, ce limite au pãrinþii? Noisuntem adulþii. Dacã noi nu ne putem controla cândsuntem provocaþi, la ce ne putem aºtepta de la copiiinoºtri, mai ales când sunt foarte tineri?

Scuzele pãrinteºti presupun o profundã înþelegere asentimentelor copilului, foarte mult autocontrol ºi bunecunoºtinþe de… diplomaþie, pentru ca scuzele sã-ºi facãefectul. Rezultatul asupra copiilor este uriaº. Ei primescdin nou garanþia valorii lor în lume, dar ºi asigurarea cãpãrinþii lor þin suficient de mult la ei, încât sã le vor-beascã pe un ton serios ºi sã recunoascã dacã au fãcut ogreºealã. Pot afla ce înseamnã modestia, o rudã a empa-tiei. Mai mult, sunt eliberaþi de apãsarea nesiguranþei, aruºinii ºi a îndoielii pe care le resimt pentru cã au pro-vocat — sau, cred ei, au meritat — o reacþie exageratã —sau lipsã de reacþie din partea pãrinþilor.


Iatã exemplul unui copil de 4 ani:

MAMA: Allison, am venit sã-þi spun noapte bunã.ALLISON (murmurã): Noapte bunã.MAMA: Mã gândeam la ce s-a întâmplat dupã cinã. Îmi

pare rãu cã am þipat la tine, fiindcã nu þi-ai dus far-furiile la spãlat. Te rugasem de douã ori ºi era a treiaoarã, dar oricum, nu era un motiv sã þip aºa cum amþipat. Îmi cer scuze.

ALISON: Bine.MAMA: Te iubesc. Ce zici de-o îmbrãþiºare ºi un pupic de

noapte bunã?ALLISON (îºi deschide braþele): Bine. ªi eu te iubesc,

mãmico.

Iatã exemplul unui copil de 5 ani:

TATA: Karma, aº vrea sã stãm de vorbã.KARMA: Pleacã. Nu mai îmi place de tine!TATA: Plec imediat, Karma. Dar mã gândeam la ce s-a

întâmplat dupã-masã. Îmi pare rãu pentru cuvintelepe care þi le-am spus când încercai sã mergi pebicicletã. Am greºit când am zis cã nu-þi dai silinþa ºicã n-o sã înveþi niciodatã. ªi am greºit ºi pentru cãam vorbit la supãrare. Obosisem sã mã tot þin dupãtine în jurul blocului ºi mã temeam cã n-o sã amdestulã energie sã te învãþ sã mergi. Am vorbit pros-teºte ºi am greºit. De fapt, cred cã te strãduieºti sãînveþi ºi ai sã reuºeºti.

KARMA: Am sã mã plimb cu bicicleta pe stradã!TATA: Ei, da, despre asta vom vorbi mai târziu. Ce-ar fi

sã mai exersãm duminicã dupã-masã?KARMA: Bine!TATA: Noapte bunã, bãiete.KARMA: Noapte bunã.


Remarcaþi expresiile-cheie din formula scuzelor: „Mãgândeam la ce s-a întâmplat …“; „Îmi pare rãupentru…“; „Îmi cer scuze cã…“; „Am greºit.“ Odeclaraþie de încredere ºi aprobare; un „noapte bunã“pe un ton pozitiv! E tot ce poate fi mai bun din experi-enþa noastrã referitoare la educaþia bazatã pe inteligenþaemoþionalã ºi, vã asigurãm, va da rezultate ºi în cazul dvs.

Conflicte între fraþi

Fraþii nu trebuie neapãrat sã se certe, dar se întâmplãde multe ori ca între ei sã existe conflicte. Fireºte cã aþivrea sã se întâmple cât mai rar ºi, dacã se întâmplã, sãnu fie serioase sau îndelungate. Pentru aceasta, puteþifolosi Principiile cãlãuzitoare prezentate în aceastã carte.Iatã un exemplu.

Anthony este cãsãtorit cu Linda. Amândoi sunt învârstã de 27 de ani ºi au doi bãieþi, Anthony Jr. ºi Paul,în vârstã de 8 ºi, respectiv, 5 ani. Anthony Jr., ca mulþialþi copii de 8 ani, mai ales atunci când ºtie cã el este„fratele cel mare“, þine foarte mult la lucrurile lui. Frã-þiorul sãu, ca mulþi alþi copii de 5 ani, este curios ºi vreasã fie ca fratele lui mai mare. E un fel de gelozie, dar, decele mai multe ori, aceasta se bazeazã pe admiraþie. Înorice caz, simptomele sunt aceleaºi. E duminicã ºifamilia, care s-a întors de curând de la bisericã, aºteaptão zi paºnicã, de relaxare. Dar dupã câteva minute,Anthony Sr. ºi Linda sunt asaltaþi de rãsunetul uneidispute aprige.

ANTHONY Jr.: N-o sã rãmânã a ta, porcule!PAUL: O vreau, nesimþitule! Nu þi-o mai dau înapoi.ANTHONY JR.: Mi-o dai înapoi acum sau îþi trag una!PAUL: Nu, ºi n-o sã dai în mine. Te spun mamei.ANTHONY JR.: Dã-mi-o, acuma!


PAUL: Nu! (încep sã tragã unul de celãlalt, sã se îmbrânceascãºi sã þipe).

LINDA: Ce se-ntâmplã aici?PAUL: E un bou!ANTHONY JR.: Bou? Porcule, tu ai început!ANTHONY: Sã nu mai aud un cuvânt, de la niciunul

dintre voi! E duminicã. Ar trebui sã ne comportãm cao familie, nu ca o cireadã de…

LINDA: Junior, ce s-a întâmplat?ANTHONY JR.: Paul mã scoate din sãrite mereu, e o pacoste.LINDA: Gata cu insultele. Gândiþi-vã înainte sã vorbiþi ºi

rãspundeþi la ce vã întreb. Ce s-a întâmplat?ANTHONY JR.: Pãi, voiam sã mã joc cu colecþia mea de

poze de baseball, sã le aranjez ºi sã le pun pe suport,iar Paul a venit peste mine ºi mi le-a luat ºi nu mi lemai dã înapoi.

LINDA: Aºa a fost, Paul?PAUL: Mi-a vorbit urât.LINDA: Þi-a vorbit urât înainte sau dupã ce ai luat pozele?PAUL: Nu ºtiu.LINDA: Eu cred cã mai curând dupã, ceea ce nu e fru-

mos, dar e altceva decât sã se repeadã la tine ºi sã teinsulte aºa, deodatã. Junior, ce-ai simþit când þi-a luatcolecþia?

ANTHONY JR.: M-am înfuriat, tare de tot.LINDA: Nu e prima ºi nici ultima datã când Paul ia un

lucru de-al tãu. Þi-a mai luat jucãriile ºi altã datã ºi osã þi le mai ia. Tu eºti fratele cel mare ºi te ia dreptmodel. Vrea sã fie ca tine! Doreºte sã semene cu tineºi sã-i acorzi atenþie.

ANTHONY: Fratele tãu te iubeºte, aºa cum îi iubesc ºi eupe fraþii mei mai mari, Richie ºi Al. Dar ne certampentru cã voiam ºi eu sã am ce au ei ºi sã fac ce facei. Tatãl meu, bunicul tãu, ne lãsa sã ne certãm, dar


n-a fost prea bine pentru mine. ªi nici pentru noi, cafraþi. Prea multã luptã, în loc sã ne ocupãm timpul culucruri mai bune. Înþelegi ce spun, nu?

ANTHONY JR.: Da, tatã.LINDA: Deci, dacã tu vrei sã te poþi juca liniºtit, ce-ai

putea sã faci dacã e ºi Paul prin apropiere?ANTHONY JR.: Sã mã duc în altã camerã.PAUL: Nu, nu-i corect!ANTHONY: Hei, lasã-l pe fratele tãu sã termine. Altceva,

ce-ai mai face?ANTHONY JR.: Sã mã joc cu ceva ce nu-l intereseazã pe

Paul.LINDA: E o idee. Altceva?PAUL: Ai putea sã te joci ºi cu mine!ANTHONY JR.: Mda, aº putea.LINDA: Ia gândeºte-te ce-ar fi fost dacã l-ai fi lãsat pe

Paul sã se joace ºi el cu tine, sã aranjeze niºte poze, sãorganizeze o echipã, sã le punã pe suport…

ANTHONY JR.: Nu ne-am mai fi certat. Poate data viitoare.LINDA: Ai idei bune! Nu ºtiu ce vreþi voi sã faceþi, dar

mie, una, mi-e foame. Duceþi-vã voi, copii, la bucãtã-rie ºi venim ºi noi imediat. Tony, trebuie sã avem învedere sã-i amintim lui Junior sã-l ia în seamã ºi pePaul când îi trimitem la joacã. N-o sã-ºi aducã amintesingur de fiecare datã.

ANTHONY: Da, ºi va trebui sã-i gãsim activitãþi potrivite,la care sã participe ºi Paul. Altfel, trebuie sã-i lãsãmsã se joace separat. N-ar fi cinstit faþã de Junior sãstea tot timpul cu grija lui Paul.

LINDA: De acord. ªi aº mai vrea sã aflu cum ar putea sãse manifeste Junior atunci când are nevoie de mo-mente de intimitate. Acum, hai la masã.


Cititul împreunã: copilul creºte ºi învaþã

Un tatã îi citeºte fiicei sale dintr-o carte înainte deculcare:TATA: „ªi când scoase Geppetto nãvodul, cine era pe

fundul lui? Pinocchio ºi conºtiinþa lui, greieraºulJiminy.“ Hai sã ne uitãm puþin la poze înainte sãcitim mai departe. Cum crezi cã se simte Geppetto?

SARICA: Fericit.TATA: ªi mai cum?SARICA: Surprins.TATA: De unde-þi dai seama?SARICA: Are sprâncenele ridicate ºi gura e deschisã ºi

zâmbeºte.TATA: ªi Pinocchio?SARICA: ªi el pare fericit. Jiminy pare obosit ºi ud. Dar

sunt sigurã cã e bucuros cã a fost scos din apã.TATA: Cum te-ai fi simþit tu dac-ai fi fost în locul lui

Pinocchio?SARICA: Aº fi zâmbit ºi aº fi fost fericitã, fiindcã l-am

gãsit pe tãticul.

Chiar dacã o carte nu are poze, puteþi pune întrebãriîn acelaºi fel. Asemenea întrebãri îi ajutã pe copii sãînveþe cum se manifestã diferite sentimente, cum îºi potschimba perspectiva din care privesc lucrurile, cumanumite situaþii pot naºte unele sentimente. Trecânddincolo de cuvinte, copiii dvs. îºi pot exersa ºi dezvoltainteligenþa emoþionalã. Pãrinþii pot citi împreunã cucopiii poveºti sau povestiri, ziare, reviste de sport, bio-grafii sau orice altceva le face plãcere copiilor. Este o în-deletnicire potrivitã pentru orice moment, nu neapãratla ora culcãrii. Vã sugerãm, de asemenea, sã nu ezitaþisã citiþi temele de lecturã ale copilului dvs. fie la dezvol-


tarea vorbirii, fie la alte discipline, dar folosind aceeaºitehnicã. Tot ce se poate întâmpla sunt urmãtoarelelucruri foarte bune:

• Vã veþi ajuta copilul sã înþeleagã mai bine ce citeºte.

• Veþi înþelege mai bine cum citeºte copilul dvs. ºigradul în care îl captiveazã materialul sau faceasociaþii, adicã citeºte activ.

• Veþi petrece mai mult timp preþios împreunã.

• Îi veþi dezvolta încrederea ºi experienþa într-un do-meniu de studiu important pentru el.

A doua parte a ºcolii elementare, ºcoala generalã

Prietenia: Cum îi puteþi ajuta pe copii sã-ºi construiascã relaþii pozitive?

Se spune, pe drept cuvânt, cã un cuvânt urât poate sãdoarã mult mai mult decât o agresiune fizicã. Pentrucopii, este extrem de dureros sã fie obiectul glumelor ºial ºicanelor. Acest lucru se poate întâmpla atunci cândau intrat de curând într-un anturaj, sunt diferiþi, maigrãsuþi sau prea slabi, au o altã culoare a pielii; uneori,nu existã niciun motiv concret. Unii copii reacþioneazãizolându-se, alþii trec la atac, iar alþii — cel mai grav —ajung sã se urascã pe sine. Fiecare copil este valoros ºifiecare copil meritã sã fie tratat cu respect de colegii lui,chiar dacã nu devin cei mai apropiaþi prieteni.

Nu vreau sã spun cã toate „întâmpinãrile“ de acestfel sunt rãu intenþionate, copiii trebuie sã fie în stare sãsuporte un pic de duritate sau o atitudine criticã. Sunt lucruri care fac inevitabil parte din procesul de


maturizare. Oricât de jenant ar fi sã ne amintimporeclele pe care le dãdeam colegilor de clasã, am minþidacã am spune cã niciuna nu era nostimã. E uºor deimaginat de ce ajunge cineva sã fie poreclit „Scheleþel“,„Mimoza“ sau „Melcul“. În general, poreclele suntalese fie dupã cum rimeazã cu numele, fie se leagã deaspectul fizic al persoanei ori de atitudinea sa ori sunt ocombinaþie a acestor elemente. Altceva este însã atuncicând un copil continuã sã fie obiectul ridiculizãrilor ºial izolãrii, sãptãmâni sau chiar ani la rând. Educaþiapãrinteascã bazatã pe inteligenþa emoþionalã dispunede metode prin care ne putem apropia de un copil carese simte rãnit sau izolat în plan social ºi îl putem ajutasã-ºi facã prieteni.

Capacitatea de a lega prietenii

Orice pãrinte îºi doreºte sã-ºi educe copilul astfelîncât acesta sã nu fie ameninþat de singurãtate. Dar prie-teniile nu prea pot fi programate. În general, prieteniilepe care le legãm ne oferã ceea ce alte relaþii nu ne potaduce. Tot ce pot întreprinde pãrinþii cu adevãrat estesã-i ajute pe copii sã se înscrie în fluxul social, sã-ºipoatã crea (ºi) relaþii pozitive. De fapt, e vorba de a lespori „capacitatea de a lega prietenii“.

Relaþiile noastrã cu ceilalþi constituie de multe orisursa celor mai mari satisfacþii. Într-o societate din ce înce mai complexã ºi mai confuzã atât pentru noi, cât ºipentru copiii noºtri, este important sã înþelegem ce esteprietenia ºi sã nu transformãm aceastã sursã de bucurie,creativitate ºi profunzime într-o cursã cu obstacole. Darnimeni nu poate fi prieten cu toatã lumea. Prieteniileadevãrate trec prin suflet ºi trebuie ocrotite ºi hrãnite.Pãrinþii îºi pot face lor înºile un mare serviciu, ajutân-du-i pe copii sã-ºi analizeze relaþiile, sã devinã mai


sociabili ºi sã-ºi consacre timpul ºi energia celor maiimportante legãturi.

Cum se dezvoltã capacitatea de a lega prietenii

O perspectivã largã. Nu vã lãsaþi prinºi ºi nu vãlãsaþi copiii sã se prindã în stereotipiile enunþate dediverse persoane în legãturã cu felul în care ar trebui sãfie un prieten. Ceea ce conteazã ºi ceea ce le va deschidenoi orizonturi copiilor noºtri este caracterul oamenilor,felul cum îi trateazã pe ceilalþi ºi ceea ce au de oferit înmaterie de talente, valori ºi interese comune. Nu neputem limita prieteniile în funcþie de vârstã, sex, etniesau rasã.

Creaþi-le copiilor ocazii. Ajutaþi-i sã întâlneascã ºialþi oameni decât colegii de clasã ºi vecinii. Înscrierea lacluburi sau grupuri specializate pe diverse domeniipoate duce la prietenii valoroase ºi durabile.

Învãþaþi-i pe copiii dvs. sã coboare scuturile ºi sã sepoarte prietenos. Vorbiþi cu ei despre cum se vãd pesine ca prieten al altora. Ajutaþi-i sã înþeleagã cã unelecomportamente îi atrag pe ceilalþi, iar altele sunt caniºte opreliºti. Iatã o metodã pe care o puteþi aplica. Estevorba de un mic „test“, bazat pe întrebãri, la carerãspunsurile pot fi „mereu“, „uneori“ sau „niciodatã“.

Îmi þin promisiunile faþã de cunoscuþi.Celor care îmi plac le transmit acest lucru.Ascult cu adevãrat când mi se vorbeºte.Îmi cer scuze atunci când greºesc sau îmi jignesc un

prieten.Mã abat din drumul meu pentru a-mi ajuta prietenii.Înapoiez lucrurile împrumutate de la prieteni în

aceeaºi stare în care le-am luat.


Discut cu prietenii mei despre problemele pe carele avem.

Împart cu prietenii mei ceea ce am.ªtiu ce le place ºi ce nu prietenilor mei.Mã laud faþã de prietenii mei.Spun lucruri nepoliticoase despre prietenii mei.Îi pun în situaþii jenante de faþã cu alþii.

Gradul „incapacitãþii de a lega prietenii“ este indicatde rãspunsuri ca „mereu“ sau „uneori“ la ultimele treiîntrebãri ºi de nu prea multe rãspunsuri „niciodatã“ laprimele nouã. Situaþia inversã aratã cã un copil tinde sãfie prietenos ºi, dacã are ocazia ºi norocul, va stabilimulte relaþii pozitive, valoroase ºi rodnice. Parcurgereaacestei liste, fie mãcar atunci când copilul se plânge cãare probleme cu prietenii, vã poate ajuta atât pe dvs.,cât ºi pe copiii dvs. sã gãsiþi punctele forte ale capaci-tãþii de a lega prietenii ºi punctele asupra cãrora maitrebuie insistat.

Cum ajung copiii sã nu-ºi facã prieteni?

Motivele pentru care un copil nu are prieteni pot fimulte. Nu intenþionãm sã le abordãm pe toate, dar levom discuta pe cele mai frecvente. De multe ori, acesteanu sunt separate, ci se atrag unul pe celãlalt. Totuºi,oricare dintre ele îl poate împiedica pe copilul dvs. sã-ºiconstruiascã relaþii colegiale pozitive. Vom încerca sãvorbim despre ele în felul în care gândesc, în general,copiii, pentru ca pãrinþii sã-ºi facã o idee despre ce sepetrece în mintea lor.

„Eu nu sunt precum ceilalþi“Ei sunt altfel decât mine, aºa cã nu putem fi îm-

preunã. Sau: ei nu vor dori sã fie cu mine. Dar, de fapt,


eu sunt mult mai bun decât ei, aºa cã n-am sã mãînjosesc sã mã asociez cu asemenea forme de viaþãinferioare. Sau: eu nu sunt aºa de bun ca ei. Dar ei nus-au prins de asta, aºa cã, dacã nu mã apropii de ei ºinu-i las sã mã cunoascã, nu vor descoperi cât de in-capabil, excentric, marþian sau, pur ºi simplu, cât deciudat sunt ºi mã vor lãsa în pace.

„Scenariul catastrofic“Nu m-au chemat, ceea ce înseamnã cã nu mã vor.

Ceea ce semnificã, de fapt, cã nu mã plac, adicã, proba-bil, chiar mã urãsc. ªi ei, ºi ceilalþi copii. ªi toþi oameniicu care am sã mã mai întâlnesc. Sau: când au râs demine, am îngheþat. N-am ºtiut ce sã spun. Sau am bocit?Sper cã nu. În orice caz, ei mã considerã un tocilar, undobitoc, un ratat sau toate astea la un loc. Aºa o sã fiemereu, aºa cã va trebui sã mã obiºnuiesc sã fiu singur.Or sã spunã la toatã lumea ce am fãcut. Mâine or sã-ºibatã joc ºi mai tare de mine. Toatã lumea o sã-ºi batã jocde mine, iar cei care n-or sã-ºi batã joc, probabil cã arvrea ºi ei s-o facã, dar nu pot sã rãzbeascã pânã la mine,din cauza mulþimii.

„Nu e vina mea, ei sunt de vinã“Sunt rãi ºi nesuferiþi cu toþii. Chiar duºmãnoºi. Nu

mi se par oameni cumsecade. Cine ºi-ar putea dori sã fiecu ei? Eu n-am greºit cu nimic, e vina lor.

„Nu înþeleg de ce s-au plictisit“Am avut niºte lucruri de spus ºi le-am spus. Nu înþe-

leg de ce sã fi vorbit ei. ªi am vrut sã fiu ascultat primul,de aceea m-am bãgat în faþã. ªi ce, eram nerãbdãtor!N-aveau decât sã vinã ºi ei cu ceva mai nou ºi sã dealecþii; trebuia sã profit de ei ºi nu-mi place sã fiu între-rupt pânã nu termin ce am de spus. Ei? Ce sã-mi batcapul cu ei? S-au supãrat? Nu cred. Cred cã sunt doarcam sensibili.


„Nu ºtiu ce sã spun“Am sã stau acolo ºi n-am sã spun nimic sau am sã zic

vreo prostie ºi ei or sã creadã cã sunt un ciudat. Mãpierd numai gândindu-mã la asta. ªi dacã râd de mine?Sau mã întreabã ceva ce eu nu ºtiu? Sau îmi zic sã facceva ce eu ºtiu cã nu e bine sã fac, sau ceva ce nu ºtiu sãfac, sau nu mã pricep? Mã vor vedea ori mã vor auzi ºivor crede cã sunt cel mai mare idiot de pe planetã. N-aºputea sã suport aºa ceva. N-am sã cunosc pe nimeniacolo ºi n-am sã ºtiu ce sã spun sau cum sã procedez,ce sã fac cu mâinile, cum sã stau, cum sã-mi aºezpicioarele ca sã nu par un neanderthalian. Nu porthaine de firmã ºi or sã râdã de mine ºi din cauza asta.Am sã aºtept pânã mã întreabã. Poate n-or sã mãîntrebe niciodatã, dar cel puþin voi ºti cã vor sã fiu cu eiºi nu-ºi bat joc de mine.

„ªtiu ce sã fac, dar nu pot“Mã duc, pur ºi simplu, la el ºi îl întreb de când e aici.

Sau: o întreb dacã stã cineva lângã ea ºi, dacã nu, îi cervoie sã mã aºez eu. Sau: îi rog sã mã lase ºi pe mine sãmã joc, îl rog pe cel care pare sã fie ºeful. Se pare cã ea epreºedinta clubului. Pe ea trebuie s-o întreb în legãturãcu înscrierea. Voi întreba când au întâlniri, cine mai enou, cine poate sã-mi explice tot felul de lucruri… Darnu pot! Cum încep, parcã îngheþ, mã trec fiori, inimaîncepe sã-mi duduie, îmi þiuie urechile, transpir, îmitremurã mâinile, simt cã leºin, cã mi se face greaþã sauintru în panicã sau toate trei deodatã.

„În niciun caz“Nu, n-o sã meargã, nu va fi aºa, n-or sã vrea în vecii

vecilor. Nu e pentru mine. Au destui oameni, e plin,n-au cum sã mã ia. Nu sunt ca ei, n-or sã-mi spunã „da“nici în vis. Mie? Oricum, nu merit. Eu trebuie sã fiusingur. Aºa mi-a fost scris în viaþã, ãsta-i „destinul“ meu,


cum spun cei din Rãzboiul stelelor. De fapt, chiar îmiplace sã fiu singur. De ce sã am nevoie de alþii? Fac cevreau, când vreau, cum vreau. Nu trebuie sã-mi fac grijipentru nimeni ºi nimic. Nu ºtiu cum aº putea fi maifericit. Aºa sunt eu, aºa m-am nãscut, aºa m-au crescutpãrinþii, altul mama nu mai face.

Ce pot face pãrinþii?Când încep sã se instaleze asemenea imagini de sine,

schimbarea lor se poate dovedi dificilã. Dar pãrinþiinu-ºi pot da seama cât de adânc sunt înrãdãcinate, aºacã meritã încercat, dacã pot „clinti“ lucrurile. Sã vedemce pot face.

Contestaþi imaginile. Afirmaþi lucruri care vin încontradicþie cu ce credeþi cã îºi spune copilul dvs.despre sine.

Aduceþi contraexemple. Asemenea autoportrete ne-gative sunt pline de false convingeri. Existã numeroasedovezi palpabile cã imaginea pe care ºi-au creat-o estegreºitã, dar copiii nu le percep. Aºadar, oferiþi-le exem-ple. Arãtaþi-le cã nu toþi copiii sunt rãi, cã râd o datã decineva ºi pe urmã uitã. Sau le place sã-i tachineze pecopiii care se sperie ºi nu ºtiu cum sã reacþioneze. Re-zultate foarte bune pot da exerciþiile sau interpretareade roluri care sã-i facã sã-ºi transpunã gândurile încuvinte, sã vã arate cum vor sta, pe ce ton vor vorbi,cum vor privi, cât de buni sunt în a da tot ce-i mai bunîn ei. Apoi le puteþi oferi câteva sfaturi specifice pentrua corecta anumite detalii ºi exersaþi în continuare, pânãcând vor cãpãta suficientã încredere, încât sã facã ceºi-au propus.

Unii copii tind sã rãspundã mai bine la sfaturile unuifrate mai mare, ale unui vãr sau bunic decât la cele alepãrinþilor sau preferã sã vorbeascã numai cu unul dintrepãrinþi, în defavoarea celuilalt. Lãsaþi orgoliul deoparte!


Scopul dvs. este de a dezvolta sociabilitatea copilului,nu de a fi dvs. cel care reuºeºte sã facã acest lucru! (Mulþipãrinþi constatã cã sunt de ajutor cãrþile despre prie-tenie, timiditate, comunicarea cu ceilalþi ºi aºa maideparte. Unii copii preferã sã discute mai întâi desprepovestiri ºi despre copiii din povestiri în loc sã vor-beascã despre propria situaþie. Dar, de cele mai multeori, ajung la subiect ºi vorbesc despre ei.)

Identificaþi ºi schimbaþi imaginea de sine a copi-lului. Întrebaþi-i pe copiii dvs. ce anume îi face sã nupoatã lega prietenii sau de ce nu se pot simþi bine într-ungrup. Dacã par sã nu ºtie, încurajaþi-i sã þinã minte ce îºispun când se aflã în compania tinerilor de-o vârstã cu eisau în alte situaþii. Daþi-le un carneþel sau un casetofonpentru a-ºi scrie sau înregistra gândurile care le trecprin minte. Pe urmã puteþi proceda la înlocuirea acestorgânduri cu altele, pozitive, care sã le permitã sã meargãmai departe.

ªcoala generalã, liceul

În serviciul comunitãþii: cum te poþi apropia de inima ºi de mintea adolescenþilor?

Cred cã am auzit rostindu-se în jurul meu, acasã, cuvân-tul „om“ mai des decât orice alt cuvânt. Când am fost lãudatpentru realizãrile mele ºtiinþifice, m-am simþit flatat, darcând am fost recompensat pentru moralitatea mea ºi am fostnumit om, m-am simþit mândru.

(Rabinul Steven Rosman)

A intra în legãturã cu enigmaticii adolescenþi este oadevãratã provocare. De obicei, pãrinþii nu au tot „echi-pamentul“ necesar pentru un contact direct. Acest lucru


se explicã, pe de o parte, prin faptul cã suntem preaaproape de situaþie, prea implicaþi în problemã, cel puþindin perspectiva copilului, pentru a ne putea detaºa ºipropune o soluþie. Suntem „suspecþi“. Dar putem totuºijuca un rol important prin a-i atrage în anumite con-texte, despre care ºtim cã pot aduce o schimbare în bine.Cele mai propice asemenea medii de comunicare cuadolescenþii sunt serviciul comunitãþii, activitatea socialãºi, în cadrul ei, activitatea de voluntariat.

Care este mecanismul? Suntem convinºi cã nu va fi osurprizã pentru dvs. sã aflaþi cã astfel de activitãþi potdezvolta în copiii noºtri calitãþi-cheie ce însoþesc inteli-genþa emoþionalã. Aceste activitãþi le relevã un nivel maiprofund, dincolo de orgoliu, ajungând la cele mai con-structive sentimente ºi instincte. De multe ori, folosimactivitãþile în slujba comunitãþii pentru a vedea cât deadânc s-au instalat umilinþa, neîncrederea ºi ruºinea însufletul unui copil. Când suferinþa este prea adâncã,încercãrile de a-l angaja în activitãþi comunitare suntsortite eºecului. De ce? Pentru cã sentimentul de bine pecare i-l conferã participarea la ele îl incomodeazã. Inimaºi mintea copilului repetã permanent o frazã pe care aþiauzit-o adesea în filme: „Nu merit.“

Copilul chiar aºa simte: cã nu meritã 1) sã se simtãsatisfãcut de sine sau 2) sã se simtã util. Aceste douãsentimente ºi altele similare îi fac pe cei mai mulþi copiisã-ºi conºtientizeze propria valoare. Dar unii copii, maiales cei care au avut parte de un tratament abuziv înprimii ani ai vieþii, nu le vor percepe. De aceea, fie vorrenunþa la activitãþile în serviciul comunitãþii, fie le vorsabota, astfel încât sã fie rugaþi sã renunþe. Indiferentcare este reacþia, ºtim cã ea semnaleazã o problemã maiprofundã care necesitã asistenþã de specialitate serioasãºi intensã.


Eficienþa lucrului în slujba comunitãþii se explicãprin faptul cã presupune dezvoltarea capacitãþii de aprivi din perspectiva altora, a empatiei, conºtientizareaa noi sentimente (sau a unor sentimente înnoite), urmã-rirea faptelor ºi vorbelor celor din jur, deprindereacapacitãþii de adaptare la medii noi ºi toate instrumentelesociale necesare pentru a intra în legãturã cu persoanecare, în mod normal, nu s-ar afla pe lista de „amici“. Carezultat al acestor relaþii, adolescenþii încep sã gân-deascã ºi sã simtã în mod foarte diferit decât înainte.Mai mult, descoperã un sentiment plãcut de utilitate ºiîmplinire. Simt cã fac „ceea ce trebuie“. Nu pot sã ex-prime acest sentiment în cuvinte, dar se simt „morali“,se simt oameni. ªi sunt motivaþi sã înveþe, sã obþinã odiplomã, sã nu abandoneze ºcoala ºi chiar sã comunicecât mai firesc cu pãrinþii sau cu alþi adulþi.

Ce înseamnã experienþa activitãþii în interesul comunitãþii?

Pãrinþii joacã frecvent un rol în aceastã experienþãprin faptul cã le deschid copiilor accesul la oportunitãþide lucru în slujba comunitãþii. Cele mai comune locuriunde se întâlnesc aceste oportunitãþi sunt ºcolile (în SUA,pentru absolvirea liceului, se cere ºi efectuarea de acti-vitãþi în sprijinul sãracilor, al bãtrânilor, al persoanelorfãrã adãpost, al tinerilor, al ecologiei, al drepturilorcivile etc.). Dar nu uitaþi cã implicarea în serviciul co-munitãþii tinde sã dea rezultate mai bune, mai ales încazul adolescenþilor cu tendinþe de izolare, dacã pro-punerea vine din partea altcuiva decât a pãrinþilor.

Dacã aveþi acest rol de „catalizator“, ar fi bine sã ºtiþice presupune o experienþã bunã de lucru în serviciulcomunitãþii. Nu e vorba doar de a da o mânã de ajutorla o cantinã socialã sau de a îndepãrta zãpada de pe o


stradã. E nevoie de o structurã, de unul sau doi mentoricare sã garanteze cã vor fi discutate urmãtoarele ºaptereguli — cei ºapte R — ºi cã ele au fost însuºite de copil.

1. Relaþie. Copilul are posibilitatea de a discuta despreexperienþa lui atât cu mentorii, cât ºi cu alþi tineri aflaþiîn situaþii similare.

2. Recunoaºtere. Contribuþiile, spiritul de iniþiativã, par-ticiparea activã, pragmatismul sau originalitatea suntapreciate.

3. Respect. Este sentimentul de a fi important pentrucolegi ca persoanã, dar ºi datoritã eforturilor depuse.

4. Roluri. Sentimentul de a fi necesar ºi util se dez-voltã doar dacã activitãþile ºi responsabilitãþile cuiva aufost clar definite.

5. Recompense. Tinerii vor continua sã lucreze pentrucomunitate dacã percep un oarecare beneficiu fie mate-rial, fie moral.

6. Rezultate. Ceea ce conteazã sunt realizãrile, produ-sul vizibil ºi tangibil al muncii depuse.

7. Relevanþã. Sentimentul cã munca depusã face partedintr-un tot, dintr-un efort care înseamnã ceva pentruviaþa comunitãþii.

Cum poate alege un tânãr activitatea spre care sã se orienteze?

Nu orice activitate este idealã pentru oricare ado-lescent. Întrebãrile de mai jos pot ajuta la alegerea celeimai bune variante.

• Ce pot sã fac? (talentele unui individ)• Cât de grave sunt problemele/cât de mari sunt

necesitãþile? (perceperea situaþiei)


• În ce mãsurã pot, realist vorbind, sã contribui? (aº-teptãrile personale)

• Cât de importantã este pentru mine aceastã situ-aþie? (valorile individuale)

• În ce mãsurã simt cã e de datoria mea? (standar-dele personale de implicare ºi de acþiune)

Adolescenþii îºi vor asuma aceastã experienþã în mã-sura în care simt cã au un talent de împãrtãºit, percepun motiv de a acþiona, considerã cã un lucru poate firealizat, apreciazã drept importantã o situaþie, se simtresponsabili sã acþioneze ºi constatã cã prietenii lor saualþi oameni pe care îi cunosc ori îi respectã fac la fel, cuatât mai mult dacã gãsesc pe cineva care sã le explice,direct sau indirect, aspectele cuprinse în lista de mai sus.Repetãm, în cazul adolescenþilor necomunicativi, se în-tâmplã rar ca aceastã persoanã sã fie unul dintre pãrinþi.

A-i ajuta pe alþii e de folos doar dacã ºi copilul se ajutã pe sine

Într-un moment în care societatea noastrã este divizatãîn tot felul de grupuri de „noi“ ºi „ei“, e important sã remar-cãm cã, în multe culturi ºi tradiþii, gesturile umanitare ºivoluntariatul au constituit liantul comunitãþii, au afirmat ºiîntãrit legãturile umanitãþii.

(James A. Joseph, vicepreºedinte al Fundaþiei Points of Light)

Doar puþine lucruri aduc mai multã satisfacþie în com-paraþie cu sentimentul de utilitate ºi de apartenenþã adusde activitãþile în slujba comunitãþii. Chiar ºi cei mai rebeliadolescenþi rezistã cu greu acestei tentaþii. Iar ceilalþiadolescenþi au, la rândul lor, foarte mult de câºtigat,pentru cã, prin aceasta, educaþia lor devine multilateralã,


iar sfera de interese nu mai cuprinde doar ultimul numãral revistei preferate, o emisiune tv sau telefoanele laprieteni. Copiii ar putea chiar sã redescopere legãtura cu„misiunile“ ºi valorile familiei ºi ale ºcolii, ce pãrea uitatãpentru totdeauna. Un mic avertisment pentru pãrinþi: nule spuneþi copiilor „Þi-am zis eu“, nu reflectaþi prea multasupra mãreþiei acestor gesturi ºi nu încercaþi sã vãscoateþi în evidenþã propriile merite. Aceste lucruri i-arputea demotiva ºi determina sã renunþe la acesteactivitãþi doar pentru a vã demonstra cã v-aþi înºelat.Lãudaþi-vã singuri, în particular, dacã vreþi, aduceþirugãciuni de mulþumire, dar nu vã grãbiþi sã lãsaþideoparte discreþia ºi modestia pãrinteascã.

Toate vârstele

Cei patru C: clarificarea, coordonarea, conturarea unui plan ºi compasiunea

O femeie disperatã s-a dus sã se plângã Sfatului dinChelm: „O, înþelepþilor, soþul meu a plecat în urmã cu ºaseluni dupã pâine ºi nu s-a întors nici pânã azi. Ce sã fac?“Membrii Sfatului i-au spus sã se întoarcã a doua zi. Au statºi-au cugetat, iar când s-a întors femeia, ºeful lor i-a zis:„Pacea fie cu tine. Colegii mei ºi cu mine am analizat cazultãu pe toate feþele. Nu mai sta pe gânduri. Trimite pe unuldintre copiii tãi dupã pâine.“

(Din legendarele povestiri din Chelm)

Când pãrinþii nu se aflã pe aceeaºi lungime de undã,nici cei mai înþelepþi dintre înþelepþi nu pot oferi soluþiiadecvate. Nu pot decât sã recurgã la instrumenteleeducaþiei bazate pe inteligenþã emoþionalã pentru a-iajuta pe pãrinþi în privinþa comunicãrii ºi a procesului


de luare a deciziilor. În capitolele anterioare am vãzutcum pãrinþii pot face apel la principiile educaþiei bazatepe inteligenþã emoþionalã pentru a dezvolta capacitateacopiilor de a-ºi folosi inteligenþa emoþionalã ºi a crea, încasã, un climat de convingere cã aceasta „funcþioneazã“.Dar cum pot lua pãrinþii deciziile cele mai adecvatecând se confruntã cu simptomele creºterii copiilor ºi cusituaþii neclare, ce par sã le sfideze rolul de educator?

Care trebuie sã fie punctul de pornire? Sperãm cãdvs. sunteþi deja pe cale de a deveni un pãrinte înarmatcu inteligenþã emoþionalã, dar mulþi pãrinþi care citescaceastã carte ºi altele de acelaºi gen ar putea constata cãau atâtea de fãcut sau de încercat, încât nu ºtiu de undesã înceapã. La ce se pot aºtepta? Cum sã procedeze cucopiii de vârste diferite? Existã tehnici speciale pentruanumite vârste?

Înainte de a trece la acþiune acasã, ar fi bine ca pãrinþiisã-ºi limpezeascã gândurile, sã discute despre intenþiilelor cu partenerul de viaþã ºi cu alte persoane importantepentru educaþia copiilor ºi abia apoi sã acþioneze, dacãse decid în acest sens. Cu alte cuvinte, trebuie sã treacãprin etapa celor patru C…

De ce este nevoie de atâta planificare ºi atenþie? Dece nu am face lucrurile din „instinct“, din „feeling“, ºipe urmã am vedea ce se întâmplã? Existã cazuri cândeducaþia instinctualã dã rezultate bune, dar ºtim dinexperienþã cã este vorba despre împrejurãri destul derare, iar pericolele pe care le presupune adoptarea uneidecizii de moment sunt multe.

Familiile de astãzi au componenþe ºi dimensiuni dife-rite. Întâlnim la tot pasul cazuri de separãri, divorþuri,mame sau taþi singuri, aranjamente dintre cele mai di-verse pentru custodia copiilor, familii mixte sau careadãpostesc mai multe generaþii. În comunitãþile ºi ºcolile


noastre existã epidemii de SIDA, abuz de alcool ºi dro-guri, violenþã. Copiii care au deficienþe la capitolul inte-ligenþei emoþionale riscã sã facã alegeri care îi vor marcapentru toatã viaþa. Aºa-zisa „ºcoalã a strãzii“, obiºnuitãîn urmã cu douã-trei generaþii, este deosebit de riscantãastãzi, pentru cã mulþi copii sunt bântuiþi de emoþiinecontrolate ºi de multã confuzie. Nu pot gândi mereucu calm sau clar ºi nu sunt capabili sã evalueze înpermanenþã posibilitãþile ºi opþiunile care li se prezintã.Presiunile colegilor ºi ale mass-media sunt preaputernice.

Þinând cont de aceste lucruri, pãrinþii trebuie sã sepreocupe de menþinerea calmului ºi de reducerea stre-sului în interiorul cãminului; trebuie sã facã din acestao „bazã“, un „refugiu“ pentru copiii lor. Ei au nevoie delocuri unde pot sã judece corect când opþiunile referitoarela violenþã, activitatea sexualã, recurgerea la droguridevin reale ºi nu mai sunt ipotetice. Asemenea realitãþiaccentueazã ºi mai mult importanþa unui cãmin liniºtitºi lipsit de stres; aºadar, este un aspect ce nu trebuieneglijat.

Inteligenþa emoþionalã ne îndreaptã pe calea cea bunãprin faptul cã, utilizând-o, deciziile noastre vor fi luateatât cu mintea, cât ºi cu inima. Exemplele de mai jos,extrase din întâmplãri petrecute în familiile cu care amcolaborat, le oferã pãrinþilor care citesc aceastã carteinstrumentele necesare pentru a se familiariza cu ceipatru C ºi a le putea asigura copiilor sãnãtatea socialã ºiemoþionalã.

Iatã un asemenea exemplu:Joseph are 12 ani ºi cel mai mult timp ºi-l petrece cu

mama lui, Pam. O zi pe sãptãmânã ºi douã weekenduripe lunã ºi le petrece cu tatãl sãu, Larry. La fel ºi sora luiJoseph, Jennifer, care are 8 ani. Joseph nu a primit bine


divorþul pãrinþilor. Petrece mai mult timp singur decâtcu prietenii, cu care se întâlneºte numai dacã îl cheamãei. Ceea ce nu se întâmplã foarte des. Iar când se întâm-plã, Joseph pare sã nu fie în apele lui. Jennifer pare multmai veselã, mai volubilã, se vede des cu prietenii. Temelepentru ºcoalã nu îi iau prea mult timp ºi pare sã se fiadaptat bine noii situaþii.

Se apropie vacanþa ºi sãrbãtorile. S-ar putea crede cãe mai mult de lucru ºi la ºcoalã pentru încheierea anului,ºi acasã, fiind sezonul cumpãrãturilor, dar depinde dina cui perspectivã privim. Larry este de pãrere cã priori-tatea sunt temele de la ºcoalã, care trebuie sã fie fãcuteîn continuare cu grijã. Cumpãrãturile ºi cadourile seaflã pe planul doi. Un cadou sau douã, esenþiale, pentrucopii, bunici, mama, tata sau mãtuºa. Cadourile pentruprofesori, veri, cadouri suplimentare ºi hainele noipentru vacanþã pot sã mai aºtepte. Pam are o viziunediferitã. Sãrbãtorile reprezintã momente deosebite.Temele sunt importante, dar nu cele mai importante. Ceconteazã mai mult acum sunt cumpãrãturile. E momen-tul când îþi aminteºti de cei apropiaþi ºi de alte persoanedragi numai cu gânduri bune. Dar ºi vremea diferiteloractivitãþi religioase, la care trebuie sã participi ºi sãcontribui.

Joe va fi considerat copilul „dificil“ în cele ce urmeazã.Sã ne conturãm mai bine exemplul: Joe ºi Jennifer auteme de fãcut înainte de vacanþã ºi nu ºtiu cum sã pro-cedeze. Pentru tata, cuvântul de ordine e muncã, muncãºi iar muncã. Pentru mama, cuvântul-cheie este cumpã-rãturi, cumpãrãturi ºi participarea la diferite evenimentespecifice sãrbãtorilor. Tata se mirã de ce copiii au rãmasîn urmã cu temele, mama se întreabã de ce nu au fãcutîncã atâtea lucruri care se cer de sãrbãtori.

Joe ºi Jennifer resimt „amprentele sentimentale“ alefiecãrui pãrinte. În prezenþa mamei nici nu vor sã aducã


vorba despre ºcoalã, în prezenþa tatãlui nu pomenesc decumpãrãturi sau de vacanþã, fiindcã dialogul ar devenidintr-odatã apãsãtor. Când copiii ºtiu ce înseamnã Men-þinerea calmului ºi se folosesc de aceastã metodã înasemenea situaþii, e foarte bine, dar nu suficient. În astfelde cazuri, copiii au nevoie de instrumentele educaþieibazate pe inteligenþa emoþionalã. Iatã-le la lucru:

Clarificarea

Unul dintre pãrinþi sau amândoi trebuie sã-ºi ia anga-jamentul de a se lãmuri ce se întâmplã cu copiii. Înprimul rând, fiecare pãrinte trebuie sã aibã o viziuneclarã asupra situaþiei. Care este esenþa problemei? Caresunt implicaþiile emoþionale pentru fiecare copil? Careeste, de fapt, pãrerea mea, ca pãrinte, despre cadouri?Dar despre teme? De ce? Chiar aºa cred sau vreau sãcreez cuiva o impresie, sã demonstrez ceva cuiva? Ce aºvrea sã înveþe copiii mei din aceastã situaþie? Am arãtatcã am încredere în ei?

O formulã de abordare care în alte împrejurãri ar darezultate pentru Joe s-ar putea sã nu funcþioneze încazul de faþã. Pãrinþii trebuie sã þinã cont de necesitãþileemoþionale ale copilului; ei nu pot aplica, pur ºi simplu,mereu formula recomandatã. Pentru Joe, temele arputea constitui un refugiu, ca sã nu fie nevoit sã intre îndiscuþii neplãcute cu familia ºi cu colegii. Doar cunoaº-terea detaliilor specifice îi va ajuta cu adevãrat pe pãrinþisã adopte atitudinea potrivitã. Însã pãrinþii trebuie sãfie hotãrâþi sã intre în detalii ºi nu sã se bazeze pe reguligenerale dacã vor sã comunice cu un copil care nudoreºte acest lucru.

Înþelegem bine greutãþile pe care le-ar putea întâm-pina pãrinþii care iau aceastã decizie. Vor avea nevoie


mai întâi de un coeficient ridicat de inteligenþã emoþio-nalã, pentru cã vor fi nevoiþi sã punã pe planul doipropriile sentimente, în favoarea celei mai potrivite atitu-dini faþã de copii; vor fi nevoiþi sã-ºi înfrâneze impulsulde a spune sau de a face anumite lucruri; vor fi nevoiþisã-ºi controleze reacþiile, pentru a nu se lãsa purtaþi deemoþii ºi a nu permite unor evenimente din trecut sãinvadeze prezentul. Li se va cere un grad înalt de em-patie faþã de situaþia copilului ºi sã poatã înþelege pers-pectiva soþiei sau a soþului. Mai mult, când vor lualegãtura prin telefon sau e-mail, vor fi supuºi unui ade-vãrat test de aptitudini sociale.

Dar aºa se întâmplã în viaþã ºi, odatã intrat în joc,trebuie sã mergi pânã la capãt, chiar dacã nu-þi placcãrþile pe care le ai. E greu, dar þi-ar fi putut cãdea cãrþi ºimai proaste.

Coordonarea

Dupã ce fiecare pãrinte ºi-a clarificat rãspunsurile,vine momentul comparaþiei între viziuni ºi al identifi-cãrii unui teren comun. Dacã nu existã un teren comun,e cazul ca pãrinþii sã se întrebe dacã sunt cu adevãratconvinºi cã a gãsi acest teren, oricare ar fi el, reprezintãun lucru esenþial pentru copii. Dacã existã un terencomun, copiii se vor putea simþi în siguranþã din punctde vedere psihologic. Pe acest teren comun, se lasãdezarmaþi ºi pot sã înfloreascã. De pildã, Pam ºi Larryar putea conveni asupra unei liste de persoane cãroracopiii sã le ofere cadouri — ceea ce ar putea presupuneºi o posibilã ieºire la cumpãrãturi cu Larry. De aseme-nea, Pam ºi Larry ar putea stabili anumite proiecteprioritare. Ceea ce s-ar putea traduce prin limitarea, nudrasticã, a timpului afectat cumpãrãturilor, pentru ca


Jennifer sau Joe sã-ºi poatã termina temele. Nu înultimul rând, Pam ºi Larry ar putea sã cadã de acord cãJoe are nevoie de o atenþie ºi de o consideraþie sporite ºiar putea chiar sã-l implice în luarea anumitor decizii.

Conturarea unui plan

Dupã ce s-a ajuns la coordonare, e momentul deci-ziilor: „Iatã ce vom face.“ Pãrinþii trebuie sã-ºi asumeresponsabilitatea. Uneori, copiii pot fi informaþi prindialog în legãturã cu hotãrârile luate, mai ales atuncicând nu mai sunt aºa mici, însã de multe ori pãrinþii tre-buie sã ia, pur ºi simplu, decizia ºi sã o punã în aplicare.E foarte important pentru copii, pentru cã nesiguranþa,neclaritatea, pãrinþii care nu se poartã ca niºte pãrinþiadevãraþi le trezesc copiilor frustrãri, anxietate ºi teamã.Criticile pe care le aduc copiii hotãrârilor luate de pãrinþisunt infime în comparaþie cu uºurarea pe care o simtcând, în sfârºit, lucrurile se mai clarificã ºi apele se liniº-tesc. Acest sentiment va fi mai puternic dacã decizia eluatã de comun acord de ambii pãrinþi.

Compasiunea

Dupã ce s-au luat deciziile, pãrinþii le pot arãtacopiilor cã le pasã de sentimentele lor. Educaþia bazatãpe inteligenþã emoþionalã le oferã ºi o metodã: analizacelor întâmplate. Lucrurile merg mai bine dupã luareahotãrârilor? Rãmâne destul timp pentru teme? Cumpã-rãturile nu au rãmas în urmã? Se pot aranja mici „verifi-cãri“, doar pentru a constata cum decurg lucrurile. Dacãtrebuie, lucrurile pot fi luate de la capãt, cu clarificareanoii situaþii create, coordonarea unor noi idei ºi con-turarea deciziilor. Atenþia, preocuparea, analiza suntsemnale la fel de puternice de afecþiune ca ºi îmbrãþiºã-rile, laudele ºi micile gesturi de încurajare. Reprezintã


felul nostru de a le spune copiilor cã, oricât de ocupaþiam fi, ca adulþi, avem timpul necesar ºi considerãmfoarte important sã vedem cum se descurcã în proble-mele importante de familie.

În cazul unui copil închis în sine, pãrinþii trebuie sã-ºimanifeste explicit grija ºi sã-i redea încrederea. Trebuiesã-i arate cã îºi are rolul sãu în familie ºi sã-l susþinãacolo unde simte cã este neajutorat. Pentru un pãrinte,nu poate exista o altã prioritate.

Pãrinþi divorþaþi sau cu program diferit

Pãrinþii singuri pot folosi cei patru C pentru a seautoanaliza: Chiar fac ceea ce vreau în situaþia datã?Am luat în calcul toate variantele? Am comparat dife-ritele motive de preocupare? Trebuie sã mã consult cualte persoane importante pentru educaþia copilului, maiales cu membri ai familiei? Dar metoda celor patru Ceste la fel de preþioasã ºi pentru cãminele în care pãrinþiilocuiesc împreunã. Mai ales atunci când amândoi mergla serviciu ºi programele lor diferite nu le permit sã þinãlegãtura, cei patru C pot reprezenta un adevãrat liant alrelaþiilor de familie. Pãrinþii au posibilitatea de a luadecizii comune în anumite probleme ºi de a nu mai lãsalucrurile la voia întâmplãrii.

Remarcaþi cã primul dintre cei patru C este „clarifi-carea“ ºi se referã la ceva ce fiecare pãrinte poate sã facãde unul singur. Astfel, nu este nevoit sã aºtepte ca alt-cineva sã facã un pas în prealabil. Când constatã cãºi-au lãsat „amprenta emoþionalã“ într-o problemã a caseisau au un conflict de opinii cu altã persoanã implicatãîn educaþia copilului, pãrinþii trebuie sã-ºi facã timp degândire, sã se detaºeze, sã apeleze la cei patru C ºi apoisã acþioneze. Copiii lor au nevoie de acest lucru ºi meritão asemenea atitudine.



Am început acest capitol cu câteva avertismente le-gate de unele probleme serioase cum sunt violenþa, dro-gurile ºi SIDA. Asemenea probleme apar cu precãderela copiii care s-au rupt de pãrinþi, de ºcoalã, de comu-nitate ºi de valorile pozitive. Ideile ºi activitãþile dinacest capitol urmãresc acelaºi scop ca ºi celelalte, pre-zente în aceastã carte, ºi anume sã le ofere pãrinþilorinstrumentele de care au nevoie când simt cum copiiilor încep sã se „îndepãrteze“. Existã diverse strategiipotrivite pentru diferite vârste. Fireºte, este de preferatca toatã aceastã muncã sã fie, pur ºi simplu, preventivã.Trebuie sã înceapã atunci când copiii sunt mai mici, laprimul semn de dificultate sau chiar dacã nu existãasemenea semne. Meritã ca pãrinþii sã-ºi cheltuiascãtimpul cu pregãtirea copiilor pentru viaþã.

Existã metode de a ne apropia de copii, indiferent demomentul în care luãm aceastã decizie. Nu credem înexistenþa lui „prea târziu“. Aºa cum a afirmat Ginott,este o muncã grea, dar nu imposibilã. Înaintea lui, unînþelept a spus cu mai multe secole în urmã cã putem sãnu ducem la bun sfârºit un lucru, dar nu avem scuzedacã nu am încercat tot ceea ce ne-a stat în putinþã. Astfel,le creãm copiilor noºtri condiþiile de a reuºi: nu garanþiasuccesului, ci cele mai bune condiþii pe care noi, capãrinþi, în împrejurãrile reale ale vieþii, le putem oferi.

La sfârºitul acestui capitol am prezentat cei patru C.Aceastã metodã îi va ajuta pe pãrinþii ce au de luatdecizii dificile cu privire la copiii lor, având în vederefaptul conform cãruia claritatea, coordonarea, contura-rea opþiunilor ºi compasiunea pot schimba în bine viaþacopiilor.


9DOCTORII EDUCAÞIEI BAZATE

PE INTELIGENÞA EMOÞIONALÃVÃ DAU SFATURI PENTRU SITUAÞII

OBIªNUITE DE VIAÞÃ

Exemplele de mai jos sunt aplicaþii scurte, novatoareale tehnicilor de educaþie bazatã pe inteligenþa emo-

þionalã în probleme obiºnuite de familie. Am extras acesteexemple din întrebãrile care ne-au fost puse la cursuri,conferinþe, orele de practicã în ºcoli ºi în familii. Nu tre-buie sã citiþi toatã cartea pentru a le înþelege, dar ele ilus-treazã toate informaþiile, ideile ºi alte exemple prezentate.

Pe mãsurã ce le citiþi, încercaþi sã descoperiþi în eleaplicarea principiilor educaþiei bazate pe inteligenþãemoþionalã. Am urmãrit ca în aceste exemple sã se re-gãseascã cele cinci principii fundamentale ale sale, chiardacã sunt sau nu evidente:

1. Cum vã simþiþi în aceastã situaþie? Cum se simtcopiii dvs.?

2. Cum interpretaþi ceea ce se întâmplã? Ce credeþi cãînþeleg de aici copiii dvs.? Cum v-aþi simþi în locul lor?

3. Care ar fi cea mai potrivitã abordare a situaþiei?Cum reacþionaþi de obicei? Cum vã puteþi scãdea nivelulde stres pentru a gândi clar? Care sunt punctele dvs.forte ºi cum vã pot ajuta? Cum acþioneazã, de obicei,copiii dvs. în asemenea situaþii? Ce puncte forte aucopiii care pot fi de ajutor în situaþia datã?

4. Cum am acþionat pânã acum în asemenea situaþii?A fost un succes? Ce am învãþat? Ce putem schimba?

Cum îi pot inspira familiei încredere cã putem rezolva cubine situaþia? Ce obiective trebuie sã ne stabillim petermen scurt, mediu sau lung? Ce trebuie sã se întâmpleºi ce se poate întâmpla pentru a ne ajuta sã ne înde-plinim obiectivele? Când va fi cel mai bun moment sãîncercãm sã punem în aplicare planul?

5. Cum ne vom îndeplini misiunea asumatã? Ce tre-buie sã facem? Cum trebuie sã-i abordãm pe ceilalþi?Suntem pregãtiþi sã începem? Avem toate instrumentelenecesare? Ce alte cãi de rezolvare mai existã? Dacãîntâmpinãm obstacole, ce putem face? Când ne putemîntâlni cu toþii sã discutãm problema, sã ne comunicãmunii altora ideile ºi sentimentele ºi sã ne punem petreabã, pânã vom reuºi sã fim cu adevãrat o familie?

Dacã aþi citit cartea, veþi percepe altfel sugestiilenoastre. Le prezentãm ca exemple, dar subliniem cãdvs. trebuie sã daþi dovadã de creativitate ºi sã vã dez-voltaþi propriile soluþii, care sã fie cele mai potrivitepentru familia dvs. Fiecare familie e diferitã ºi nu existãun singur „rãspuns corect“ la o problemã datã. Noiv-am pus la dispoziþie harta ºi vehiculul, dar dvs. veþiconduce. Dumneavoastrã trebuie sã ajungeþi la desti-naþie într-un fel care sã vã avantajeze, sã vã respectevalorile ºi sã fie eficient pentru familia dvs.

Temele pentru acasã trebuie sã fie mereu mobilul unei lupte?

Problema: Ne luptãm cu copiii noºtri, din cauza te-melor pentru acasã, cam în fiecare zi. Ei încearcã sã seeschiveze, le rezolvã în ultimul moment, nu le acordãatenþia cuvenitã, cu excepþia cazului în care îi supra-


veghem îndeaproape ºi le organizãm timpul. Dar nu sepoate fãrã presiuni ºi proteste. În prezent, copiii au 13,9 ºi, respectiv, 7 ani. Ne temem mai ales pentru viitor.Ce putem face cu temele copiilor noºtri? Chiar trebuie sãducem mereu aceastã luptã?

Cazul de mai sus se referã la un motiv de nemulþu-mire întâlnit frecvent ºi la unul dintre principalele tere-nuri de luptã între pãrinþi ºi copii. Mulþi copii vin acasãdupã o zi petrecutã la ºcoalã ºi deschid televizorul saucomputerul, neglijând pregãtirea temelor pentru acasã.Dacã sunteþi pãrinte ºi aveþi serviciu, scenariul vã este,fãrã îndoialã, cunoscut: sosiþi acasã dupã o zi de muncãºi, pe când vã pregãtiþi pentru cinã, le puneþi copiilorîntrebarea de 1 milion de dolari: „Þi-ai fãcut lecþiile?“Fireºte, nu vã aºteptaþi sã auziþi cã le-au terminat decâteva ore, dar nu vã puteþi abþine sã nu speraþi. Dinpãcate, veþi avea nevoie de mai mult decât de speranþãpânã când copiii dvs. sã îndeplineascã misiunea extra-ordinarã de a-ºi face lecþiile singuri. Veþi avea nevoie deobiective ºi planuri pozitive concrete.

Temele pentru acasã trebuie privite ca o activitatecare consolideazã cele învãþate la ºcoalã, iar copiii artrebui sã le poatã rezolva cu intervenþii relativ limitatedin partea dvs. În cazul în care constataþi cã nu ºi le potface, primul lucru recomandat este sã staþi de vorbã cuprofesorii sau cu învãþãtorul. Dar lecþiile sunt menite ºisã-i ajute pe elevi sã-ºi sporeascã nivelul de autodisci-plinã, de independenþã ºi capacitatea de administrare atimpului. Din punctul de vedere al educaþiei bazate peinteligenþã emoþionalã, dvs. trebuie sã vã asumaþi rolulde „consultant“, nu de „subcontractant“. Copilul dvs.va depune toate eforturile sã vã plaseze în rolul de„subcontractant“, dar nu acceptaþi aceastã situaþie.

SFATURI DE LA DOCTORII EDUCAÞIEI 275

Trebuie sã fiþi conºtient de obiectivul dvs.: acela de apune în practicã un plan de acþiune care sã-l determinepe copil sã-ºi asume mai multã responsabilitate faþã delecþiile pentru acasã.

Înainte de a vã lansa într-o conversaþie serioasã cucopilul despre spinoasa problemã a temelor, vã va fi demare ajutor tehnica Detectorului de probleme, prezen-tatã în capitolele anterioare. Este vorba de o listã-bilanþcu privire la ce s-a întâmplat, când ºi unde, cum apre-ciazã persoana în cauzã cã s-a descurcat în situaþiarespectivã, ce i-a plãcut ºi ce nu, cum poate proceda dataviitoare. Astfel, emoþiile puternice generate de anumiteîmprejurãri sunt împinse în plan secund ºi, aºezândproblemele pe hârtie, dvs. ºi copiii dvs. veþi putea privilucrurile cu mai mult calm.

Detectorul de probleme îºi dovedeºte cel mai bineutilitatea atunci când constataþi cã aveþi obiectivecomune. Rezolvarea temelor este în interesul copilului,dacã nu de dragul învãþatului ºi al performanþei ºcolare,mãcar de dragul „autorizaþiei“ de a vorbi la telefon, a sejuca la calculator sau de a se uita la televizor.

Urmãtorul pas este schiþarea unui plan prin care toatepãrþile implicate sã-ºi poatã satisface mãcar o partedintre obiective. Detectorul de probleme vã va ajuta sãînþelegeþi mai bine toate aspectele problemei ºi sã gãsiþicel mai bun punct de pornire pentru un plan. În loc sãintraþi în conflict cu copilul din cauza temelor pentruacasã, acum aveþi posibilitatea sã angajaþi un dialogconstructiv, în care dvs. ºi copilul dvs. faceþi parte dinaceeaºi „tabãrã“. Veþi constata cã tot ceea ce aþi învãþatdin rezolvarea problemei „lecþiilor pentru acasã“ vã vafi de folos ºi în alte chestiuni legate de ºcoalã.


Cum îl ajut pe copilul meu sã scape de furie?

Problema: Bãiatul meu are 11 ani ºi în ultima vremeconstat cã este foarte nervos, þipã prin casã, chiar îlloveºte pe frãþiorul lui. Se ceartã des cu prietenii ºi chiarse bate, mai ales la orele de sport. Cum îl ajut sã scape deaceastã furie?

Furia este una dintre stãrile emoþionale cel maifrecvent trãite atât de adulþi, cât ºi de copii; dacã nureuºim s-o domolim, ea provoacã multe încurcãturi.Rãdãcinile ei se regãsesc în adâncurile istoriei noastre ºise bazeazã pe reacþiile de tip „luptã sau fugi“, încercateatunci când simþim cã ne aflãm în pericol. Deºi a avut oserie de motivaþii întemeiate în cazul strãmoºilor noºtriîn lupta lor pentru supravieþuire, astãzi, exprimareaprin forþã ºi încãpãþânare trebuie, evident, reevaluatã.

Toþi am trãit sentimente puternice de furie când, stre-saþi ºi nervoºi fiind, copiii noºtri au început sã plângãsau sã facã lucruri care ne-au iritat, fãrã a rãspundeinsistenþelor noastre de a înceta. Când ia naºtere furia,cel mai mic eveniment e asemeni unui nou impuls careo susþine ºi o intensificã. Iar când furia atinge un anumitnivel, devine extrem de greu de controlat. DanielGoleman numeºte acest fenomen, în cartea sa, Inteli-genþa emoþionalã, „suprastimularea emoþionalã“. Aºa seîntâmplã când constatãm cã facem ºi spunem lucruri lacare nu ne-am fi gândit dacã am fi fost relaxaþi ºi ne-amfi controlat. Din moment ce vedem acest lucru la atâþiaadulþi, sã nu ne surprindã cã li se întâmplã ºi copiilor,care au mult mai puþinã experienþã decât noi în aîncerca sã-ºi „administreze“ furia.

Educaþia bazatã pe inteligenþã emoþionalã dispunede douã tehnici importante cu ajutorul cãrora fiul dvs.


poate scãpa de mânie. „Amprentele emoþionale“ îl în-vaþã sã recunoascã primele semnale trimise de corpcând începe sã se simtã nervos. De exemplu, se înroºeºtela faþã sau începe sã-i fie cald. Unii copii îºi strângpumnii, alþii încep sã respire greu. Întotdeauna existãastfel de semne, iar primul lucru pe care trebuie sã-lfaceþi este sã-l ajutaþi pe copilul dvs. sã depisteze acestesemne personale. Detectorul de probleme prezentat ante-rior vã ajutã pe dvs. ºi pe fiul dvs. sã treceþi în revistãsituaþiile care îl fac sã-ºi piardã calmul ºi sã descoperiþiîn ce moment a început sã-ºi dea seama de ceea ce seîntâmplã.

Dupã ce învaþã sã-ºi urmãreascã „amprentele emoþio-nale“, puteþi sã-i daþi cel de-al doilea instrument, stra-tegia numitã „Pãstreazã-þi calmul“. Aceastã strategieconstã, pur ºi simplu, în respiraþii profunde ºi numã-rarea oilor, de exemplu, ca mijloc de a face sã scadãpresiunea furiei. E foarte eficace, dar trebuie practicatãpentru a ne scoate din încurcãturã. Totodatã, furia tre-buie depistatã la timp, ºi nu dupã ce deja a începutdeturnarea emoþionalã. Anumitor copii le va fi greu sãînveþe aceste tehnici, dar, din nou, Detectorul de pro-bleme îi va ajuta sã înþeleagã genurile de situaþii care îifac, de obicei, sã-ºi piardã calmul ºi îi poate învãþa sãle evite.

Dacã vrem sã-i ajutãm pe copiii noºtri, este foarteimportant sã exersãm aceste strategii atunci când nusunt furioºi. Când încerci sã capeþi noi deprinderi, e maibine sã le exersezi înainte de a le folosi. Începeþi în acelesituaþii cotidiene care nu sunt de naturã sã ducã lapierderea calmului, când dvs. ºi copiii dvs. puteþi vedeamai bine cum începe „deturnarea“. Dar, în cele din urmã,copilul va trebui sã înveþe singur sã fie calm atunci cândpãtrunde în arena vieþii.


Ca remarcã finalã, cunoºtinþele noastre în materie deeducaþie bazatã pe inteligenþa emoþionalã ne îndeamnãla prudenþã. Furia este foarte puternicã ºi va dura multpânã când fiul dvs. sã o poatã controla. Veþi putea acce-lera procesul de învãþare nu doar oferindu-i noi instru-mente, ci folosindu-le dvs. înºivã, pentru ca fiul dvs. sãaibã avantajul de a le vedea puse în practicã.

Când educaþia creeazã dezacorduri între pãrinþi

Problema: Pe mãsurã ce copiii noºtri cresc, constat cãmã aflu tot mai des în dezacord cu soþul meu (bineînþeles,greºeala e a lui) în ce priveºte problemele legate deeducaþia lor. Nu e deloc plãcut ºi simt cã ºi copiii meisuferã din aceastã cauzã. Ce pot sã fac?

Contrar a ceea ce credeþi, în cazul dvs. ar putea fivorba probabil de un punct forte al educaþiei bazate peinteligenþa emoþionalã, ºi nu de o deficienþã. Existenþaunei perspective diferite asupra unei probleme poatecreºte posibilitatea ca pãrinþii sã gãseascã o soluþie efici-entã. Problemele pot apãrea dacã pãrinþii nu comunicãîntre ei. În asemenea situaþii, de obicei fiecare pãrintetinde sã-ºi impunã metoda educaþionalã, încercândastfel sã compenseze stilul („greºeala“) celuilalt. Unuldintre pãrinþi este considerat prea dur, iar celãlalt vadeveni mai tolerant. Ciclul continuã, iar pãrinþii seîndepãrteazã tot mai mult, se situeazã pe poziþii tot maiopuse, pânã când fiecare constatã cã nu aplicã faþã decopii stilul de educaþie pe care l-ar fi dorit ºi cãsniciaîncepe sã aibã de suferit.


Soluþia o reprezintã comunicarea. Veþi avea nevoie de:

• timp pentru discuþii;• modalitãþi constructive de adresare;• o strategie de analizare a problemei;• un motto (cum ar fi „A educa ºi a iubi înseamnã a

te adapta“).

Timpul de discuþii. Pãrinþii au nevoie de timp ºi despaþiu pentru a sta de vorbã între ei. În practica noastrã,de multe ori nu facem decât sã le oferim pãrinþilormediul necesar pentru a comunica. Iatã un mare secret:dacã pãrinþii ar încerca, cel puþin o datã pe sãptãmânã,sã poarte o discuþie „oficialã“, care sã nu dureze maimult de o orã, despre probleme legate de educaþia copi-ilor, foarte mulþi psihoterapeuþi ar da faliment. Nu maitrebuie sã vã spunem cã, desigur, creºterea copiilor im-plicã mult timp, multã energie ºi mulþi bani. Nu puteþiface rabat de la timp, pentru cã, în final, veþi avea maimult de plãtit sub alte forme, de pildã prin stres, copiinefericiþi, onorariul psihoterapeutului, divorþ.

Dialog constructiv. Când discutaþi cu partenerul deviaþã sau cu o altã persoanã importantã în educaþiacopiilor, folosiþi Principiile cãlãuzitoare din Capitolul 3.Adicã, puneþi întrebãri deschise ºi ascultaþi cu adevãratce are de spus celãlalt. Nu faceþi presupuneri sau acu-zaþii. Dupã ce celãlalt a avut cuvântul, repetaþi ce a spusel cu propriile dvs. cuvinte, pentru a verifica dacã aþiînþeles.

Vã mai cerem rãbdare. O asemenea comunicare ne-cesitã timp ºi poate cã nu sunteþi obiºnuit cu acest aspect.

O strategie pentru soluþionarea problemei. E bine sãaveþi o strategie atunci când discutaþi. Vã recomandãmSATGIAPO, un acronim pentru o schemã de rezolvare a


problemelor în opt paºi (prezentatã în Capitolul 6).Constã în a rãspunde la câteva întrebãri: Ce credeþidespre comportamentul copilului dvs.? Ce cred alþii(fraþi, profesori etc.)? În ce constã problema? Cum aþiputea-o exprima clar în cuvinte? Ce obiectiv urmãriþipentru copilul dvs.? (Veþi constata cu surprindere cãdvs. ºi soþul cel încãpãþânat aveþi scopuri similare. Niciel nu vrea ca, atunci când se va face mare, copilul sã fieconsiderat un ratat.) Date fiind aceste pãreri ºi obiective,ce puteþi face? Cu cine aþi mai putea discuta? Ce s-arputea întâmpla dacã aþi încerca sã aplicaþi diferitesugestii? Cum a fost înainte? Ce ar fi cel mai potrivitpentru a-þi atinge obiectivele?

Adaptarea este ca oþelul. Oþelul este un aliaj, o com-binaþie între douã sau mai multe substanþe diferite.Rezultatul este mai puternic decât oricare dintre sub-stanþele componente. La fel funcþioneazã ºi educaþiabazatã pe inteligenþa emoþionalã: dacã nu ajungeþi laconsens asupra unei idei, încercaþi o abordare, vedeþi cese întâmplã, apoi încercaþi alta dacã este nevoie. Plani-ficaþi cine ºi ce anume va face. Anticipaþi obstacolele ºipregãtiþi terenul. La urmãtoarea orã de discuþii întrepãrinþi, treceþi în revistã evoluþia situaþiei ºi, dacã estecazul, revizuiþi-vã atitudinea. Încercaþi sã gãsiþi noi com-binaþii care sã þinã seama de punctele de vedere aleambilor pãrinþi, nu neapãrat în mod egal de fiecare datã.Încercaþi sã fiþi tolerant ºi sã acceptaþi pãrerile celuilalt.Respectaþi opinia soþului dvs. Înaintând pe caleaextremelor, sigur nu veþi ajunge acolo unde doriþi!

Nu mai suport plimbãrile cu maºina!

Problema: De câte ori mergem într-o vizitã, ne urcãmîn maºinã ºi de fiecare datã parcã cineva îi rãpeºte pe


copiii noºtri, care sunt copii buni în general, ºi aºazã înlocul lor, în maºinã, niºte mici monºtri. Civilizaþia parcãdispare. Atâta nerãbdare, atâtea þipete, ce certuri, celimbaj! Ce muzicã, cine pe cine înghesuie… Ajutor!

Spaþiile strâmte sunt cel mai bun „incubator“ de pro-bleme, alãturi de plictisealã ºi de grija pãrinteascã. Dupãcum ºtiþi, camionetele au fost inventate de un pãrintecare a simþit nevoia sã stea separat de copii în timpulplimbãrilor cu maºina. Probabil cã taþii care trec prin„criza celor 50 de ani“ îºi cumpãrã maºini-sport, pentrucã acestea nu au în spate locuri pentru copii.

Dacã sunteþi nevoit sã cãlãtoriþi în acelaºi autoturismcu copiii dvs. — ceea ce este inevitabil, când sunteþipãrinte — acþionaþi inteligent din punct de vedere emo-þional. Trebuie sã aveþi o atitudine pragmaticã, claritateîn obiective ºi siguranþã în planuri. Pregãtiþi-vã înaintede plecare. În cazul în care cãlãtoria va fi lungã, plecaþinoaptea sau dimineaþa devreme, când copiii ar putea fimai somnoroºi. Încercaþi sã ocoliþi aglomeraþia peºosele, chiar dacã va trebui sã întârziaþi sau sã ajungeþimai devreme.

În ce priveºte cãlãtoria propriu-zisã, luaþi cu dvs. câtmai multe jucãrii pentru a le distrage atenþia (e singurajustificare, în opinia noastrã, pentru jocurile video ºiwalkmenuri). Dar nu uitaþi cã sunt copii ºi nu pot stamult timp locului. De dragul lor ºi, implicit, al dvs.,faceþi cât mai des scurte popasuri.

Pregãtiþi-vã copiii dinainte. Amintiþi-vã împreunãcum a fost în alte cãlãtorii. Gãsiþi împreunã idei noipentru evitarea problemelor. Atunci când conduceþi,avertizaþi-i pe copii cã, dacã sunt neastâmpãraþi, dvs. nuvã mai puteþi concentra ºi cãlãtoria se prelungeºte. Dacãsimþiþi cã situaþia se agraveazã, nu ezitaþi sã trageþi pedreapta, pentru a-i lãsa pe copii sã se liniºteascã


(strategia „Pãstreazã-þi calmul“) sau aplicaþi alte metodeînvãþate de rezolvare a problemelor. Nu încercaþi sãfaceþi ordine, întorcându-vã spre ei în timp ce ºofaþi! Maiputeþi face, în prealabil, o „tabelã de marcaj“ pentrudrum: pentru zece minute de liniºte, câºtigã un punct.Punctele acumulate pot însemna un suc sau o îngheþatãla urmãtoarea oprire, dreptul de a alege postul de radiopentru urmãtoarea perioadã de timp, alege un joc, alteprivilegii, ca recompensã pentru maturitatea ºi auto-controlul de care au dat dovadã etc.

Cum facem ca ora de culcare sã fie, într-adevãr, ora de culcare?

Problema: Am neînþelegeri cu soþul meu, legate deorele de somn ale copiilor noºtri. Unul are 2 ani, celãlalt5, ºi ºi-au fãcut obiceiul ca dupã ce îi culcãm sã fugã dinaºternut ºi sã vinã sã ne viziteze. Se întâmplã sã mailucrez noaptea, iar soþul meu nu considerã viziteleacestea nocturne o problemã. Dar mie mi se pare cãsunt o problemã, mai ales când copiii sunt obosiþidimineaþa, din cauzã cã nu s-au odihnit suficient.

Nu e ceva neobiºnuit pentru copii sã aibã problemecu dormitul, de genul celor pe care le-aþi prezentat. Îngeneral, un copil de doi-trei aniºori vede somnul ca peo despãrþire de pãrinþi ºi este cuprins de neliniºte, faptcare îl face sã evite orele de dormit. La copiii depatru-cinci ani e vorba despre probleme mai concrete,cum ar fi frica de întuneric, de umbre, de hoþi sau, purºi simplu, de a rãmâne singuri. Alþi copii tânjesc dupãcãldura ºi siguranþa pe care le simt lângã mama sautata. Date fiind toate acestea, de ce ar mai vrea copiii sãdoarmã în paturile lor?


Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã vã oferãcâteva instrumente pentru a acþiona potrivit în asemeneasituaþii. Încercaþi sã le oferiþi copiilor empatie, sã leînþelegeþi sentimentele ºi sursa acestora, sã observaþi înce momente anume apare o problemã, iar apoi, înarmaþicu optimism, veþi putea lua mãsuri sã-i convingeþi pecopii cã sunt ocrotiþi, sã le daþi metode de verificare ºi— partea cea mai grea — sã vã urmaþi planul.

Mai întâi, trebuie sã vorbiþi cu copiii dvs. despremotivele care îi fac sã plece din camerele lor. Întrebaþi-idacã le e fricã de ceva sau dacã sunt speriaþi oriîngrijoraþi. Copilul mai mare va putea identifica astfelceea ce noi am numit o „amprentã emoþionalã“, adicãacel loc din corp care semnaleazã cã suntem stresaþi sausupãraþi. De exemplu, când dvs. sau soþul dvs. plecaþidin camerã, copilul s-ar putea sã transpire, sã se în-roºeascã, sã simtã o agitaþie interioarã, sã aibã un pulsmai rapid sau alte simptome similare. Întrebaþi-i pe copiice i-ar putea face sã se simtã mai bine când stau în pat.În cazul copiilor mici, se recomandã sã verificaþi cameraîn care dorm, sã lãsaþi o luminã aprinsã sau sã le puneþila îndemânã o lanternã.

La fel de important este sã urmãriþi când ºi unde aparproblemele. Faceþi un tabel din care sã rezulte, pentrufiecare copil, care este ora de culcare, care dintre pãrinþieste acasã, când încep sã vã strige sau când se manifestã„apariþiile“ ºi ce se întâmplã dupã aceea. De foarte multeori, nici pãrinþii nu adoptã o atitudine clarã. Cunoaºtempãrinþi care sunt singuri acasã noaptea ºi pentru cã întimpul zilei nu au timp sã stea cu copiii, se aratã chiarfericiþi de vizitele micilor exploratori, fugiþi din pãtu-þurile lor. De asemenea, ºtim cã momentul apariþiei uneiprobleme legate de educaþia copiilor poate da indicii cuprivire la cauza care o determinã.


Pãrinþii trebuie sã cadã de acord atunci când stabi-lesc ora de culcare, mai ales pentru cã e greu sã te înþelegidimineaþa cu un copil care nu s-a odihnit. Dacã pãrinþiivor sã petreacã mai mult timp cu copiii, e mai corect sãamâne ora de culcare decât sã încurajeze expediþiilenocturne. Când cei doi pãrinþi cad de acord cã obiec-tivul lor este sã-l determine pe copil sã rãmânã în patullui, au la dispoziþie mai multe strategii:

Luaþi mãsuri ca „noapte bunã“ sã însemne „larevedere“ pânã dimineaþa. Spuneþi-le copiilor, dupãîncheierea ritualului de culcare, cã veþi veni sã-i vedeþidimineaþa ºi cã va trebui sã rãmânã în pãtuþurile lor ºisã nu se ducã în altã parte. Spuneþi-le cã aceea esteultima ºansã pentru pupicuri, îmbrãþiºãri, cãutarea even-tualilor intruºi ascunºi prin camerã sau pentru încã ogurã de ceai, apã sau lapte (ceea ce nu se recomandãtotuºi, din alte motive). Dacã se prefigureazã oincursiune la baie, hotãrâþi dacã poate sã meargã singursau dacã e cazul sã vã cheme. În cazul în care copilulprofitã de ieºirea la baie pentru o micã plimbare, aduce-þi-l imediat înapoi în pat, fãrã multã conversaþie (darnici cu supãrare sau glume, faceþi ca ºi cum aþi pune ocarte la loc, pe raft).

Inventaþi un sistem de urmãrire a obiceiurilor noc-turne. Aºezaþi pe frigider o cutie în care copiii sã punãun beþigaº pentru fiecare noapte fãrã excursii. Dacãdoriþi, când se adunã un anumit numãr de beþigaºe pesãptãmânã (puteþi începe de la patru ºi avansaþi treptatla ºapte, în funcþie de frecvenþa problemelor), copilulpoate primi ceva bun, o poveste în plus la culcare, unsfert de orã în plus de joacã înainte de culcare, un puzzleori o carte. Dar majoritatea copiilor sunt încântaþi, purºi simplu, de ideea de a þine evidenþa ºi se vor strãdui


sã „munceascã“ mai mult pentru mai multe beþigaºe.Treptat, veþi constata cã puteþi sã renunþaþi la evidenþã,dar nu vã grãbiþi, aºteptaþi cel puþin câteva luni.

Când copiii opun rezistenþã, fiþi înþelegãtori, darfermi. Unii copii, când aflã cã nu vor mai putea „ieºi“noaptea, nu se mai dau jos din pat, în schimb încep sãplângã — ºi plâng, nu glumã! Sfatul nostru este sã fiþifermi. Încercaþi sã aºteptaþi 15–20 de minute înainte sãmergeþi la ei în camerã. Pare o veºnicie, dar majoritateacopiilor se vor opri din plâns ºi vor adormi înainte de atrece cele 15–20 de minute, iar dacã mai plâng în aceeaºinoapte, nu îi þine mult. A doua zi dimineaþã, spuneþi-lecã sunteþi aproape de ei, camera lor este lângã a dvs. ºisunt în perfectã siguranþã, aºa cum le-aþi mai promis.S-ar putea sã mai treacã o sãptãmânã pânã când vorbeledvs. sã-ºi facã efectul. Dacã auziþi un copil plângândsfâºietor — unii sunt adevãraþi maeºtri! — vã veþi simþi,probabil, obligat sã intraþi totuºi în camera lui, dar înniciun caz nu-l scoateþi din ea. Fiþi laconic; ºtergeþi-ilacrimile, nãsucul ºi spuneþi: „Eºti destul de mare sã staiîn patul tãu. Mama ºi tata sunt aici ºi venim sã te vedemdimineaþa. ªtii ceva? Imediat cum adormi, vin la tine sãverific dacã e totul în regulã.“ Apoi îi spuneþi noaptebunã ºi plecaþi. Veþi fi surprins sã aflaþi cât de mulþicopii de vârstã preºcolarã ºi din clasele micireacþioneazã bine la aceastã strategie. În cazul celor maisuspicioºi, puteþi încheia cu ei o înþelegere ºi sã lespuneþi cã veþi lãsa ceva în camerã când veþi intra încursul nopþii pentru verificarea promisã. Poate fi un ºal,o ºosetã sau altceva moale, care inspirã siguranþã.

Nu uitaþi cã o noapte nedormitã stricã o dimineaþãsau o zi întreagã. Fiþi perseverent ºi vã veþi îndepliniobiectivul propus.


Ce atitudine putem adopta faþã de adolescenþiicare au tendinþa sã fie necinstiþi, sã spunã minciuni sau sã înºele?

Problema: Fiul meu, în vârstã de 17 ani, elev la liceu,mã minte în permanenþã. Copiazã la ºcoalã, îi minte peprofesori ºi este necinstit pânã ºi cu patronul sãu,pentru care lucreazã dupã cursuri. Nu ºtiu cum a ajunssã fie aºa. Ce pot sã fac?

Pãrinþii vor sã poatã avea încredere în copiii lor. Esteunul dintre cele mai importante aspecte din relaþia lor.Când încrederea nu-ºi gãseºte locul, poate fi dureros.Dar nu uitaþi cã la fel este ºi pentru fiul dvs. Nu-i placechiar atât de mult sã mintã, dar, ca în cazul majoritãþiiobiceiurilor — iar minciuna ºi necinstea se „formeazã“în timp — e greu sã renunþi la ele.

Sã lansãm câteva premise. Sã spunem cã fiul dvs. ºtiesã deosebeascã binele de rãu ºi cã, în general, îºi dãseama cã minte. Nu-i nevoie de strategiile fundamen-tale pe care le-am recomanda în cazul unor copii maimici. Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã începe,de obicei, prin a pune întrebãri: „Care este problemadin punctul de vedere al copilului meu?“; „Ce simteel?“; „Când minte ºi când nu? Care este mecanismuldeclanºator?“

Adolescenþii mint, de obicei, pentru cã nu vor capãrinþii lor sã ºtie cã fac un lucru cu care, probabil, nuar fi de acord, pentru cã sunt nesiguri ºi recurg la aceastãtacticã pentru a obþine ceva ce cred cã nu vor puteaobþine prin propriul talent sau ca sã evite situaþii ce lecreeazã disconfort. Anii adolescenþei sunt, mai curând,o perioadã a experimentelor decât a revoltelor. Cei aflaþila aceastã vârstã simt nevoia sã pãstreze diferite secrete


faþã de pãrinþi, deoarece ºtiu cã aceºtia au o anumitãimagine despre ei ºi nu vor sã o strice. Greu de crezut cãdvs. aþi fost altfel când eraþi adolescent.

Minciunile adolescenþilor sunt altfel decât cele alepreºcolarilor sau ale copiilor de pânã la 14 ani. Ele nuau legãturã cu temele, responsabilitãþile, treburile caseiºi aºa mai departe. Posibilitãþile de a adopta o poziþiedurã faþã de aceste minciuni ºi de a pune în practicãrepresaliile sunt nenumãrate, dar înainte de a încercaaceastã metodã, trebuie sã vã amintim cã miza este foartemare: e chiar relaþia dvs. cu copilul. Cum ar putea evoluaaceasta? Cunoaºtem doar atâtea situaþii în careminciunile aspru pedepsite de pãrinþi i-au îndepãrtat pecopii de familie ºi i-au împins spre bande de cartier ºidiverse grupuri antisociale.

Reflectaþi puþin la ce spune un vechi proverb desprerelaþia pãrinþi–copii: Copiii trebuie sã-ºi cinsteascã tatãlºi mama. Remarcaþi cã nu apare nicãieri cuvântul „a sesupune“ ºi cã „a cinsti“ se traduce de multe ori prin a„respecta“. Respectul are întotdeauna douã sensuri:primeºti mai mult atunci când dai mai mult. Supu-nerea, mai ales supunerea datoratã fricii, poate generaresentimente ºi revoltã, manifestate foarte frecvent prinnecinste.

Cum putem câºtiga respectul adolescenþilor noºtri?Arãtându-le cã þinem la ei ºi cã îi preþuim, descoperin-du-le ºi apreciindu-le calitãþile. Trebuie sã le aflãmpãrerile ºi sã le luãm în considerare, sã le acceptãm înviaþa noastrã, în viaþa cotidianã a cãminului, adicã tre-buie sã participe într-un fel la luarea deciziilor care îiprivesc ºi pe ei. Trebuie sã dãm dovadã de toleranþã faþãde comportamentele greºite care însoþesc inevitabil pro-cesul de maturizare ºi experimentare pentru gãsireapropriei identitãþi. Trebuie sã pãstrãm deschise punþile


de comunicare cu adolescenþii noºtri, deºi gãsirea„frecvenþei“ potrivite va cere ceva muncã. Fireºte, vomîncerca sã descoperim momentele cele mai bune în rela-þia cu copiii. Când spunem lucrurilor pe nume? Cândau loc cele mai rodnice conversaþii? Care sunt „terenu-rile neutre“ ºi orele cele mai potrivite, din zi sau noapte?Unii pãrinþi ar putea constata cã mijlocul cel mai bun decomunicare este poºta electronicã sau robotul telefonic.Din pãcate, sunt ºi cazuri când pãrintele ºi adolescentuls-au distanþat atât de mult, încât o apropiere pare sortitãeºecului. În asemenea situaþii, recomandarea noastrãeste sã vã sporiþi eforturile, sã pândiþi momentele pozi-tive ºi sã urmãriþi relaþia adolescentului dvs. cu alþimembri ai familiei. Este o posibilitate de a restabili uncanal de comunicare.

Faceþi „curãþenie“ pe teren. Oricât de greu ar pãrea,am constatat cã, în majoritatea cazurilor, cel mai bunlucru pe care îl pot face pãrinþii este sã se aºeze la masatratativelor cu adolescentul mincinos ºi sã încheie unarmistiþiu: trecutul e trecut, vrem sã construim o relaþiepentru viitor. Dar acest lucru va cere din partea pãrin-þilor o analizã serioasã a propriei corectitudini. Copiii„prind“ foarte uºor diferenþele de atitudine: relaþiile deafaceri, convorbiri telefonice în care cuvintele ºi mimicanu exprimã acelaºi lucru, un comportament al pãrin-þilor diferit faþã de familie, prieteni, ºefi ºi vecini. Trebuiesã dovedim un respect reciproc; or, respectul reciprocîncepe prin sinceritate.

Pãrinþii sunt cei care trebuie sã facã mereu primamutare. Explicaþi-i fiului dvs. cã aveþi încredere în el,scoateþi-i în evidenþã calitãþile. Verificaþi dacã aºteptã-rile dvs. în materie de note sau rezultate sportive suntrealiste. Dezamãgirile au drept sursã aºteptãrile exage-rate. Stabiliþi standarde ºi obiective realiste ºi discutaþidespre cooperarea dintre voi. Deschideþi canalele, dar


arãtaþi-i cã nu-l puteþi apãra de consecinþele lipsei salede corectitudine. Sunteþi alãturi de el, dar legea estelege, regulamentul ºcolar este fãcut sã fie respectat, iaroamenii se poartã cu semenii lor aºa cum considerã cãau fost trataþi la rândul lor de aceºtia.

Esenþial este sã nu vã aºteptaþi ca adolescentul dvs.sã se schimbe imediat. Este un proces treptat, pentru cã,asemenea altor obiceiuri, minciuna poate intra în reflexºi atunci e greu de dezrãdãcinat dintr-odatã ºi definitiv.ªi el simte nevoia sã vã verifice, sã vadã dacã vã þineþipromisiunea ºi vã concentraþi mai mult asupra calitãþi-lor sale, fiind totodatã mai tolerant în privinþa defecte-lor. Respectul atrage respect ºi cinstea apare odatã cu el.

Limite impuse adolescenþilor

Problema: Fiica mea are 15 ani ºi se pare cã prieteniiei au voie sã stea afarã cât vor, sã vorbeascã oricât latelefon, sã stea pe Internet fãrã restricþii, sã se uite lafilme „interzise“ ºi sã-ºi cumpere lucruri mai des decâtspãl eu (ºi spãl des). Nu ºtiu dacã vreunul dintre ei maimerge la ºcoala de duminicã sau dacã mai face câte cevaºi pe-acasã. Sunt eu, oare, de modã veche? Nu cred cãaceste lucruri sunt bune pentru fiica mea sau bãieþii meimai mici.

În niciun caz nu sunteþi de modã veche. Sunteþipregãtitã pentru educaþia pãrinteascã adaptatã secolu-lui XXI! Se pare cã ºtiþi deja rãspunsul: pãrinþii adoles-cenþilor pe care i-aþi descris nu le fac acestora niciunbine. Dar cum sã stabileºti limite? Care trebuie sã fieacestea? Cum hotãrâm? Aceasta este întrebarea pe careaþi vrut, de fapt, sã o puneþi.

Dacã vrem ca adolescenþii noºtri sã fie mai discipli-naþi ºi mai responsabili, trebuie sã le dãm ºansa de a


face alegeri ºi de a conºtientiza faptul cã existã limite. Ebine sã creionãm aceste limite cât mai devreme, pentrucã se prefigureazã multe probleme — maºini, întâlniri,bãuturi, petreceri; cu unele dintre ele poate v-aþi con-fruntat deja ºi ele devin tot mai serioase, pe mãsurã cecopilul creºte.

Am observat cã unul dintre principalele motive dincauza cãruia pãrinþilor le vine greu sã stabileascã limiteeste faptul cã nu au obiective clare pentru familiile saucopiii lor. De câte ori un copil are prilejul de a ieºi dincasã, de a vorbi la telefon, de a se juca pe calculator, nu-igreu pentru pãrinþi sã se uite unul la altul ºi sã-ºi spunãcã nu e nimic grav, dar ce este grav e cã nu îºi pun pro-blema unde duc toate acestea. Cum influenþeazã toateacestea familia? Dar pe copil? Banii pe care îi cheltuimsunt bine cheltuiþi sau existã un obiectiv pe care sã-lavem în vedere când cheltuim bani? Dorim sã avem uncopil citit sau doar un bun cunoscãtor de filme? Nu nederanjeazã faptul cã este expus violenþelor de limbaj ºipornografiei, vizionând filme interzise minorilor?

Pãrinþii trebuie sã conºtientizeze care sunt obiectivelepe care le urmãresc pentru ei înºiºi ºi pentru copii. Existãlucruri care contribuie la îndeplinirea respectivelorobiective ºi lucruri care nu le sunt de niciun folos. Unelelucruri sunt ºi trebuie sã rãmânã tabu. Este vorba despreaspectele în care se regãsesc cele mai importante valoriale dvs., ce adãpostesc cele mai puternice sentimente ºiîn privinþa cãrora nu vã puteþi rãzgândi. Fireºte, pemãsurã ce copilul creºte, lucrurile interzise trebuie re-vizuite ºi discutate, cum ar fi, de pildã, filmele ne-recomandate minorilor, când acesta ajunge la vârsta de17–18 ani. Nu înseamnã însã cã dvs. trebuie sã vãschimbaþi pãrerea despre ele.


Principiul „nonnegocierii“ înseamnã mai mult decâtdecalogul obiºnuit al familiei. Poate doriþi ca adolescen-tul sã-ºi continue într-un anume fel pregãtirea religioasã,sã se implice într-o activitate de voluntariat sau umani-tarã, sã-ºi asume responsabilitatea pentru anumitetreburi din gospodãrie, sã viziteze rude mai îndepãrtateale familiei sau sã facã alte lucruri pe care le consideraþiimportante. Trebuie sã stabiliþi cu el cã aceste acþiuni auprioritate în faþa altora, cum ar fi telefoanele sau cum-pãrãturile. Aveþi tot dreptul sã-l învãþaþi pe copilul dvs.sã fie responsabil ºi acesta este unul dintre principalelemijloace de a-l învãþa.

Câteva mici avertismente. Cu cât începeþi mai de-vreme, cu atât copiii vor fi capabili sã priceapã logica pecare o urmaþi ºi o vor accepta. Nu cãdeþi în capcanailuziei unei acceptãri fãrã proteste. Principalul lucru pecare îl urmãriþi este acceptarea. Nu neglijaþi sã vãaduceþi în discuþie ideile ºi valorile cel puþin de douã oripe an. Ascultaþi ce au de spus copiii dvs. atunci când vãcer sã vã schimbaþi poziþia. Întrebaþi care sunt motivelelor ºi ascultaþi-i din nou cu atenþie. Poate cã veþi gãsi decuviinþã sã faceþi unele schimbãri. Când acestea au locîn urma unei discuþii bine argumentate, de obicei, totuliese bine. Dar aplicaþi schimbãrile treptat ºi nu vã temeþisã reveniþi la vechile limite, dacã vi se pare cã estenevoie. Nu-l lãsaþi pe copilul dvs. cu impresia cã olimitã, odatã schimbatã, rãmâne aºa pentru totdeauna.

Obiective, comunicare, aspecte care nu pot fi nego-ciate — instrumentele fundamentale ale educaþiei bazatepe inteligenþã emoþionalã!


Ce sã fac atunci când copilul meu e trist?

Problema: Am citit mult în ultimul timp despre de-presia la copii ºi sunt nelãmuritã. Uneori, copilul meupare foarte trist. E ceva grav? Ce trebuie sã fac? Careeste cea mai potrivitã atitudine atunci când copilul meutrece prin aceastã stare?

Nu e ceva neobiºnuit pentru un copil sã resimtãtristeþe faþã de diferite lucruri pe mãsurã ce creºte. Uniicopii au o sensibilitate deosebitã ºi tind sã-ºi interio-rizeze sentimentele, în loc sã le exprime. Mulþi sunttriºti când au impresia cã au pierdut ceva sau chiar s-aîntâmplat acest lucru. Foarte des, tristeþea este rezul-tatul unor probleme legate de relaþiile cu colegii. Acestlucru se întâmplã la ºcoalã, când copiii încep sã seautodefineascã ºi schimbã grupurile cu care se asociazã.Ne putem aºtepta la scurte episoade de tristeþe pe par-cursul copilãriei, dar trebuie sã ne asigurãm cã nu estevorba de depresii clinice.

Tristeþea este una dintre emoþiile umane funda-mentale, cu care copiii se vor întâlni într-un momentsau altul. Încã de când apare pentru prima datã, pãrinþiicare cunosc instrumentele educaþiei bazate pe inteli-genþã emoþionalã se duc direct la „lada cu scule“ ºi oaleg pe cea potrivitã pentru rezolvarea problemei. Înprimul rând, trebuie sã deschideþi canalul de comuni-care cu copilul dvs. ºi sã descoperiþi ce simte. Când îlîntrebaþi despre sentimentele sale, veþi folosi serii deîntrebãri, cum am vãzut la Regula celor douã întrebãri.Întrebaþi-l mai întâi cum se simte ºi apoi repetaþi între-barea, rugându-l sã fie sincer; sau daþi-i câteva repere:„Am observat cum arãtai când te-ai întors de la ºcoalã.


Ce s-a întâmplat?“ Aveþi grijã sã pãstraþi înlãnþuireaîntrebãrilor pentru a vã putea forma o imagine a proble-mei cu care se confruntã.

Cel mai probabil este ca tristeþea copilului dvs. sã fiegeneratã de conºtientizarea pierderii unor prieteni, aunui statut, a siguranþei, a stimei de sine. Misiunea dvs.este ca, prin tehnica întrebãrilor ajutãtoare, sã ascultaþiproblema copilului dvs. ºi sã-i transmiteþi faptul cã îlînþelegeþi. Încercaþi sã priviþi din perspectiva lui ºi sã vãimaginaþi cum aratã lumea sa. Uneori, simpla înþelegerea tristeþii copilului dvs. va aduce o mare uºurare.

Dacã aveþi un copil mai mic de 5 ani care se simte trist,aºezaþi-vã alãturi de el, cu hârtie ºi creioane colorate ºiîncurajaþi-l sã-ºi exprime sentimentele prin desene. Dese-natul este o activitate foarte bine-venitã pentru copiiicare se simt triºti ºi au nevoie de o supapã pentru senti-mentele lor. În plus, e ca un barometru a ceea ce se întâm-plã în interior. Când copilul începe sã se simtã mai bine,acest lucru se reflectã imediat în desene. Tot aºa se în-tâmplã cu cãrþile pentru cei mai mari: titlurile preferatese schimbã odatã cu ameliorarea stãrii de spirit.

Ca pãrinte, va trebui sã evaluaþi care este cea maipotrivitã metodã pentru copilul dvs. în momentele luide tristeþe ºi sã-l ajutaþi sã o învingã. Tristeþea este desîntâlnitã la copii, dar, în general, ei nu rãmân mult timpîn aceastã stare. În aceste cazuri, este suficient sã clari-ficaþi cu copilul dvs. sentimentul pe care îl încearcã. Dardacã starea se prelungeºte, va trebui, probabil, sã încer-caþi sã-i schimbaþi perspectiva asupra lucrurilor. Cerce-tãrile în domeniul inteligenþei emoþionale au arãtat cãuna dintre cele mai eficiente metode de combatere atristeþii este distragerea atenþiei. Distragerea atenþieiopreºte forfota gândurilor negative, care alimenteazãde cele mai multe ori starea de tristeþe.


ªtiind acest lucru, puteþi încerca sã vã orientaþi copilulspre altã stare de spirit. Cele mai potrivite „distracþii“sunt cele fizice, cum ar fi gimnastica, practicarea unuisport sau chiar dansul. Pentru copiii mai mari, acelaºirol îl pot juca activitãþile de voluntariat sau un anumitfel de muncã în serviciul comunitãþii. Dar ºi vechile„distracþii“ — televizorul, filmele, jocurile video,puzzle-urile — pot da un brânci tristeþii.

Nu uitaþi cã aceste instrumente ale educaþiei bazatepe inteligenþã emoþionalã pot alunga tristeþea numaidacã este vorba de o stare de spirit trecãtoare. Cândaceste strategii nu dau rezultate, când tristeþea nu vreasã plece ºi copilul nu mai are poftã de mâncare, nu maidoarme, nu mai vrea sã iasã cu prietenii sau nu-ºi maiface temele câteva sãptãmâni, nu staþi pe gânduri ºidiscutaþi cu un consilier ºcolar, cu un psiholog sau cualþi specialiºti.

Cum sã fac sã-i dau pe toþi afarã din casã dimineaþa, inclusiv pe mine?

Problema: Sunt o persoanã inteligentã. Lucrez, facactivitate de voluntariat ºi multe lucruri complicate.Dar simt cã mã epuizeazã psihic ºi fizic fiecare dimi-neaþã în care trebuie sã-mi pregãtesc pentru plecarecopiii ºi soþul. Eu tot încerc sã-i zoresc, ei parcã se miºcã,într-un fel, cu încetinitorul. De ce nu pot sã fac faþã maibine acestor situaþii?

Psihologii au descoperit ceva cu care i-au luat-oînainte lui Einstein. M = 1/TP ºi SVP = 1/M. Adicã:viteza de miºcare a copiilor (M) este invers proporþio-nalã cu timpul de care dispun pãrinþii. Cu alte cuvinte,cu cât tu ai mai puþin timp, cu atât copilul tãu va avea


nevoie de mai mult timp sã se pregãteascã. Interesanteste ºi faptul cã stimulentele verbale ale pãrinþilor(SVP), cum ar fi „mai repejor“, sunt, la rândul lor, inversproporþionale cu viteza copilului, deci îl fac sã se miºteºi mai încet. În aceeaºi ordine de idei, cu cât importanþapunctualitãþii pãrinþilor (IPP) e mai mare, cu atât scadeprobabilitatea eficienþei matinale a copilului, adicã M =1/IPP. Pe scurt, stresul + graba matinalã = probleme ºipierdere de vitezã.

Pe tema acestui fenomen al „alergãrii cu încetinito-rul“ s-au fãcut multe speculaþii, dar cea mai bunãexplicaþie este stresul. Extrem de puþini dintre noi, fie cãeste vorba despre pãrinþi, fie despre copii, pot darandament în condiþii de stres intens. Reacþia tipicã lastres este încetinirea reacþiilor, pentru a putea controlaceea ce se întâmplã. De aici spirala vicioasã: cu câtpãrintele e mai stresat sã plece, cu atât copilul se miºcãmai încet; cu cât stresul pãrintelui creºte, cu atât vitezacopilului scade etc.

Opriþi-vã o clipã din forfota de fiecare zi ºi întreba-þi-vã care sunt problemele. De cele mai multe ori, pur ºisimplu, nu este timp suficient pentru pregãtirilenecesare. Acceptaþi aceastã realitate ºi revizuiþi pro-gramul. „Uºor de zis“, aþi putea spune. Educaþia bazatãpe inteligenþa emoþionalã înseamnã sã fim realiºti ºiconºtienþi de sentimentele noastre. Gândiþi într-omanierã preventivã. Dacã devansarea cu 30 de minute aorei la care se culcã ºi se trezesc copiii vã poate scuti deprotestele ºi þipetele de dimineaþã, dar ºi de pericolulîntârzierii la serviciu, ar merita sã încercaþi, nu? Iar dacãnu le convine, tot ce au de fãcut pentru a putea revenila vechiul program este sã fie gata la timp, dimineaþa,cu minimum de proteste. Viaþa depinde mereu de ale-geri ºi de consecinþe. Rezolvaþi problemele cu copiii


dvs., dar urmaþi mereu un obiectiv clar. Luaþi deciziiconºtiente ºi nu lãsaþi lucrurile la voia întâmplãrii.Gândiþi-vã ce alte ajustãri ar mai putea suporta pro-gramul pentru a câºtiga mai mult timp dimineaþa.

Dar nu ajunge doar sã câºtigaþi mai mult timp.Apelaþi la instrumentele educaþiei bazate pe inteligenþãemoþionalã pentru reconversia timpului recuperabil(Capitolul 4). Lãudaþi-i pe cei care fac eforturi sã fie gataîn timp util. Avertizaþi cã se pot întâmpla lucruri ne-plãcute, cum ar fi sã piardã micul dejun, sã plãteascãbenzina, dacã trebuie sã-i duceþi (iarãºi) dvs. sau cã vorfi pedepsiþi dacã întârzie la ºcoalã. O mamã i-a spusbãiatului ei cã vor pleca la ora 8 fãrã 10 minute, dimi-neaþa, indiferent dacã este sau nu îmbrãcat. A fostde-ajuns ca o singurã datã mama sã-i împachetezebãiatului hainele într-o pungã ºi sã-l urce în maºinã înpijama ºi povestea nu s-a mai repetat. Alcãtuiþi o listãcu toate lucrurile care sunt de fãcut dimineaþa ºi urmã-riþi mãsura în care copilul reuºeºte sã o respecte (setrezeºte la timp, face duº, se îmbracã, îºi face patul, iamicul dejun etc.). Folosiþi ocazional mici stimulente,cum ar fi o gustare deosebitã la micul dejun, chiar dacãva trebui sã aºtepte pânã la sfârºitul sãptãmânii.

În cazul adolescenþilor, vã recomandãm sã-i deter-minaþi sã-ºi asume responsabilitatea pentru rezolvareaproblemei, utilizând schema SATGIAPO (Capitolul 6).Este un acronim în care S se referã la afirmarea Senti-mentelor, A la faptul cã Am o problemã, T la afirmareaunui Þel clar, pozitiv, G la faptul de a ne Gândi la cãilede a atinge acel obiectiv, I la a ne Imagina rezultatelefiecãrei acþiuni, A la Alegerea celei mai bune soluþii, P laPlanificarea aplicãrii soluþiei, anticipând ºi posibileleobstacole, ºi, în fine, O la rezultat: „Cum a fost, cum amputea proceda data viitoare?“


De exemplu, un adolescent ar putea rãspunde:

S: Sunt obosit, n-am niciun chef de ºcoalã.

A: Nu sunt o fiinþã matinalã.

T: Vreau sã iau bacalaureatul.

G: Sã-mi iau un ceas I: Am sã uit sã-l deºteptãtor. programez.SauSã vorbesc cu pãrinþii I: Nu vor fi de acord.sã mã trezeascã. SauSã rog un prieten sã I: Nu se trezeºte nici el.mã sune. SauSã mã culc mai I: ªi sã pierd serialul?devreme.

A: Bine, încerc sã mã culc ceva mai devreme ºi sã pun ceasulsã sune.

P: Mã culc înainte de miezul nopþii, pun ceasul la ora 7, îlprogramez sã sune tare — ºi dacã tot nu mã scol, iar mãsancþioneazã la ºcoalã — ºi nu-þi cer sã mã duci tu laºcoalã, dar dacã mi-ai cumpãra o maºinã, nu ar mai trebuisã apelez la tine ºi aº ajunge mereu la timp.

O: Rãmâne de vãzut.

Rezolvaþi problemele pe care le întâmpinaþi cuaceeaºi flexibilitate, creativitate ºi perseverenþã. Meritãsã încercaþi ºi veþi vedea cã nivelul de stres scade ºilucrurile vor merge mai bine. Pânã ºi Einstein ºtia asta!


CUPRINS

Mulþumri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Cuvânt înainte de Daniel Goleman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

1. Regula de aur de 24 de carate: De ce este important sã-i învãþãm pe copii autodisciplina, responsabilitatea ºi sãnãtatea emoþionalã . . . . . . . . . . . 17Poartã-te cu copiii tãi aºa cum þi-ai dori

sã se poarte alþii cu ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Este un moment dificil pentru a fi

pãrinte — sau copil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18Sã folosim inteligenþa emoþionalã în munca

noastrã de pãrinþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Nu vorbim despre pãrinþi rãi sau copii rãi . . . . . . . . . . . 21Vã recunoaºteþi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Scopuri familiale ºi principiile de 24 de carate

ale educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . 27Un mod de a estima inteligenþa emoþionalã

a membrilor familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39Ce este ºi ce nu este educaþia bazatã

pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Pregãtiþi-vã pentru cãlãtorie: planul cãrþii . . . . . . . . . . . . 44

2. Cum sã avem o familie afectuoasã, devotatã ºi capabilã sã-ºi rezolve problemele . . . . . . . . 47Cine suntem noi ca familie? Ce înseamnã

sã faci parte dintr-o anumitã familie? . . . . . . . . . . . . . 48Copiilor mei n-o sã le placã aceasta. Ce-i de fãcut? . . . . 52Harta care vã ajutã sã deveniþi o familie afectuoasã,

devotatã ºi capabilã sã-ºi rezolve problemele . . . . . . . 55

Cum sã descreþiþi frunþile membrilor familiei . . . . . . . . . 65Pauzele umoristice în familie: vitamine

pentru acþiuni pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73O cutie cu îmbrãþiºãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Ce-ar face sau ce-ar spune un erou? . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Alte idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78Cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

3. Cum trebuie sã le vorbiþi copiilor, astfel încât sã-i determinaþi sã gândeascã? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Principiile cãlãuzitoare ale inteligenþei

emoþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

4. Autoîndrumare ºi autodezvoltare: disciplina bazatã pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Laude ºi prioritãþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Reacþiile ºi conºtiinþa de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120„În viaþã se întâmplã tot felul de lucruri“ . . . . . . . . . . . 128„Liniºteºte-te“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

5. Cum îi puteþi ajuta pe copii sã fie mai puþin impulsivi, sã-ºi dezvolte stãpânirea de sine ºi aptitudinile sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Conºtiinþa propriilor sentimente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Pãstraþi-vã calmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147„Pãstreazã-þi calmul“, în acþiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Fiþi la înãlþime în comunicarea cu ceilalþi . . . . . . . . . . . 156Detectoarele de probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

6. Îndrumaþi-i pe copiii dvs. sã-ºi asume acþiuniresponsabile: SATGIAPO ne vine în ajutor . . . . . . . . . . . 167Sentimentele îmi indicã o acþiune chibzuitã . . . . . . . . . 172Am o problemã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Þelurile îmi servesc drept ghid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Mã gândesc la ceea ce pot face . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176


Imaginez rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Aleg cea mai bunã soluþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Planific totul, anticipez capcanele,

exersez planul ºi îl pun în aplicare . . . . . . . . . . . . . . 180Observ ce s-a întâmplat ºi mã gândesc

ce am de fãcut în continuare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181Aplicaþii ale metodei SATGIAPO în viaþa

de fiecare zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Sugestii pentru pãrinþii care vor sã-ºi îndrume

copiii în vederea luãrii unor decizii ºi a asumãrii unor acþiuni responsabile . . . . . . . . . . . 183

Povestea unui tatã care a folosit SATGIAPO . . . . . . . . . . 186Prezentarea metodei SATGIAPO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189Alte situaþii în care puteþi folosi

SATGIAPO în familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Întrebãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

7. Conversaþii între pãrinþi ºi copii despre probleme ºi opþiuni importante referitoare la educaþie . . . . . . . . 203Criza din ºcoala primarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205Încurajaþi-i sã-ºi exprime sentimentele . . . . . . . . . . . . . . 208Cum sã facem faþã trecerii în ciclul gimnazial . . . . . . . 212Dificultãþi de ordin ºcolar, la gimnaziu . . . . . . . . . . . . . 216Temele pentru acasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Crearea unui echilibru între temele

pentru acasã ºi sarcinile casnice . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Încurajaþi exprimarea planurilor de atingere

a scopurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Un raport din perioada liceului,

intitulat „Nu a înregistrat progrese“ . . . . . . . . . . . . . 233Opþiuni referitoare la facultate ºi carierã . . . . . . . . . . . . 236Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

8. Restabilirea comunicãrii: de unde sã începem într-o epocã a violenþei, a drogurilor ºi a SIDA . . . . . . 241Perioada preºcolarã, primele clase elementare . . . . . . . 243

CUPRINS 301

A doua parte a ºcolii elementare, ºcoala generalã . . . . 252ªcoala generalã, liceul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259Toate vârstele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272

9. Doctorii educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã vã dau sfaturi pentru situaþii obiºnuite de viaþã . . . . . 273Temele pentru acasã trebuie sã fie mereu

mobilul unei lupte? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274Cum îl ajut pe copilul meu sã scape de furie? . . . . . . . 277Când educaþia creeazã dezacorduri între pãrinþi . . . . . 279Nu mai suport plimbãrile cu maºina! . . . . . . . . . . . . . . . 281Cum facem ca ora de culcare sã fie, într-adevãr,

ora de culcare? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283Ce atitudine putem adopta faþã de adolescenþii

care au tendinþa sã fie necinstiþi, sã spunã minciuni sau sã înºele? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287

Limite impuse adolescenþilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290Ce sã fac atunci când copilul meu e trist? . . . . . . . . . . . 293Cum sã fac sã-i dau pe toþi afarã din casã

dimineaþa, inclusiv pe mine? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295


Editor: GRIGORE ARSENE

CURTEA VECHE PUBLISHING

str. Aurel Vlaicu, nr. 35, Bucureºti, 020091tel: 021 260 22 87, 021 222 57 26

redacþie: 0744 55 47 63fax: 021 223 16 88

distribuþie: 021 222 25 [email protected]

www.curteaveche.ro

Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor- ELIAS, ToBIAS, FRIEDLANDER

Documents

Transcript of Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor- ELIAS, ToBIAS, FRIEDLANDER