Universitatea Ovidius ConstanţaFacultatea de MedicinăMureşan Ana-Maria MG I, gr.10, seria B

HEART DISEASES

Bibliography: http://en.wikipedia.org/wiki/Heart_diseases

HEART DISEASES

Heart disease or cardiopathy is an umbrella term for a variety of different diseases affecting the heart. As of 2007, it is the leading cause of death in the United States, England, Canada and Wales killing one person every 34 seconds in the United States alone.

Types of heart diseases: Coronary heart disease, Cardiomyopathy, Cardiovascular disease, Ischaemic heart disease, Heart failure Hypertensive heart disease, Inflammatory heart disease, Valvular heart disease.

Coronary heart disease

Coronary heart disease refers to the failure of the coronary circulation to supply adequate circulation to cardiac muscle and surrounding tissue. Coronary heart disease is most commonly equated with Coronary artery disease although coronary heart disease can be due to other causes, such as coronary vasospasm.

Coronary artery disease is a disease of the artery caused by the accumulation of atheromatous plaques within the walls of the arteries that supply the myocardium. Angina pectoris (chest pain) and myocardial infarction (heart attack) are symptoms of and conditions caused by coronary heart disease.Over 459,000 Americans die of coronary heart disease every year. In the United Kingdom, 101,000.

Cardiomyopathy

Cardiomyopathy literally means "heart muscle disease" (Myo= muscle, pathy= disease) It is the deterioration of the function of the myocardium (i.e., the actual heart muscle) for any reason. People with cardiomyopathy are often at risk of arrhythmia and/or sudden cardiac death.

Extrinsic cardiomyopathies – cardiomyopathies where the primary pathology is outside the myocardium itself. Most cardiomyopathies are extrinsic, because by far the most common cause of a cardiomyopathy is ischemia. The World Health Organization calls these specific cardiomyopathies.

Congenital heart disease

A congenital heart defect (CHD) is a defect in the structure of the heart and great vessels of a newborn. Most heart defects either obstruct blood flow in the heart or vessels near it or cause blood to flow through the heart in an abnormal pattern, although other defects affecting heart rhythm (such as long QT syndrome) can also occur. Heart defects are among the most common birth defects and are the leading cause of birth defect-related deaths.

Symptoms and signs are related to the type and severity of the heart defect. Some children have no signs while others may exhibit shortness of breath, cyanosis, chest pain, syncope, sweating, heart murmur, respiratory infections, underdeveloping of limbs and muscles, poor feeding, or poor growth, build up of blood and fluid in lungs, feet, ankles and legs. Congenital heart defects cause abnormal heart structure resulting in production of certain sounds called heart murmur. Doctors can sometimes detect it with stethescope. However, all heart murmurs are not caused by congenital heart defects. CHD symptoms frequently present early in life, but it's possible for some CHDs to go undetected throughout life.

The cause may be due to a genetic predisposition or an environmental exposure during pregnancy.Known genetic causes of heart disease includes chromosomal abnormalities such as trisomies 21, 13, and 18, as well as a range of newly recognised genetic point mutations, point deletions and other genetic abnormalities as seen in syndromes such as Velo-Cardio-Facial Syndrome, familial ASD with heart block, Alagille syndrome, Noonan syndrome, and many more.Known antenatal environmental factors include maternal infections (Rubella), drugs (alcohol, hydantoin, lithium and thalidomide) and maternal illness (diabetes mellitus, phenylketonuria, and systemic lupus erythematosus).

Classification: Hypoplasia can affect the heart, which typically results in the failure of either the

right ventricle or the left ventricle to develop adequately, leaving only one side of the heart capable of pumping blood to the body and lungs. Hypoplasia of the heart is rare but is the most serious form of CHD; it is called hypoplastic left heart syndrome when it affects the left side of the heart and hypoplastic right heart syndrome when it affects the right side of the heart. In both conditions, the presence of a patent ductus arteriosus (and, when hypoplasia affects the right side of the heart, a patent foramen ovale) is vital to the infant's ability to survive until emergency heart surgery can be performed, since without these pathways blood cannot circulate to the body (or lungs, depending on which side of the heart is defective). Hypoplasia of the heart is generally a cyanotic heart defect.

Obstruction defects occur when heart valves, arteries, or veins are abnormally narrow or blocked. Common obstruction defects include pulmonary valve stenosis, aortic valve stenosis, and coarctation of the aorta, with other types such as bicuspid aortic valve

stenosis and subaortic stenosis being comparatively rare. Any narrowing or blockage can cause heart enlargement or hypertension.

The septum is a wall of tissue which separates the left heart from the right heart. It is comparatively common for defects to exist in the interatrial septum or the interventricular septum, allowing blood to flow from the left side of the heart to the right, reducing the heart's efficiency. Ventricular septal defects are collectively the most common type of CHD, although approximately 30% of adults have a type of atrial septal defect called probe patent foramen ovale. Septal defects may or may not cause cyanosis depending on the severity of the defect.

Cyanotic heart defects are called such because they result in cyanosis, a bluish-grey discoloration of the skin due to a lack of oxygen in the body. Such defects include persistent truncus arteriosus, total anomalous pulmonary venous connection, tetralogy of Fallot, transposition of the great vessels, and tricuspid atresia.Defects : Aortic stenosisAtrial septal defect (ASD)Atrioventricular septal defect (AVSD)Brugada syndromeCardiomyopathyDextrocardiaDiGeorge's SyndromeDouble inlet left ventricle (DILV)Double outlet right ventricle (DORV)Ebstein's anomalyHypoplastic left heart syndrome (HLHS)Hypoplastic right heart syndrome (HRHS)levo-Transposition of the great arteries (l-TGA)Patent ductus arteriosus (PDA)Pulmonary atresiaPulmonary stenosistetralogy of Fallot (ToF)pentralogy of Chantralldextro-Transposition of the great arteries (d-TGA)Tricuspid atresiaTruncus arteriosusVentricular septal defect (VSD)Bicuspid aortic valveMitral stenosisShone's syndrome/ Shone's complex / Shone's anomalyScimitar syndrome (SS)

This is an incomplete list, which may never be able to satisfy certain standards for completion. You can help by expanding it with reliably sourced additions. Coarctation of the aorta (CoA)Interrupted aortic arch (IAA)

Sometimes CHD improves with no treatment necessary. At other times the defect is so small and does not require any treatment. Most of the time CHD is serious and

requires surgery and/or medications. Medications include diuretics, which aid the baby in eliminating water, salts, and digoxin and in strengthening the contraction of the heart. This slows the heartbeat and removes some fluid from tissues. Some defects require surgical procedures to repair as much as possible to restore circulation back to normal. In some cases, multiple surgeries are needed to be performed to help balance the circulation. Interventional cardiology now offers patients minimally invasive alternatives to surgery. Device closures can now be treated with a standard transcatheter procedure using a closure device mounted on a balloon catheter.

Nutritional diseases

Ischemic (or non-ischaemic) cardiomyopathy Commonly used term "ischemic cardiomyopathy," referring to myocardial ischemia and infarction, is not supported by current cardiomyopathies classification schemes.

Ischemic cardiomyopathy is a weakness in the muscle of the heart due to inadequate oxygen delivery to the myocardium with coronary artery disease being the most common cause. Anemia and sleep apnea are relatively common conditions that can contribute to ischemic myocardium and hyperthyroidism can cause a 'relative' ischemia secondary to high output heart failure. Individuals with ischemic cardiomyopathy typically have a history of myocardial infarction (heart attack), although longstanding ischemia can cause enough damage to the myocardium to precipitate a clinically significant cardiomyopathy even in the absence of myocardial infarction. In a typical presentation, the area of the heart affected by a myocardial infarction will initially become necrotic as it dies, and will then be replaced by myocardial scarring (fibrosis). This fibrotic tissue is akinetic; it is no longer muscle and cannot contribute to the heart's function as a pump. If the akinetic region of the heart is substantial enough, the affected side of the heart (i.e. the left or right side) will go into failure, and this failure is the functional result of an ischemic cardiomyopathy.In some individuals, severe emotional stress may lead to "takotsubo cardiomyopathy", a specific cardiomyopathy which has a particular aetiology

Intrinsic cardiomyopathies: An intrinsic cardiomyopathy is defined as weakness in the muscle of the heart that is not due to an identifiable external cause. This definition was used to categorize previously idiopathic cardiomyopathies although specific external causes have since been identified for many. For example, alcoholism has been identified as a cause for some forms of dilated cardiomyopathy.To make a diagnosis of an intrinsic cardiomyopathy, significant coronary artery disease should be ruled out (amongst other things). The term intrinsic cardiomyopathy does not describe the specific etiology of weakened heart muscle. The intrinsic cardiomyopathies consist of a variety of disease states, each with their own causes.Many intrinsic cardiomyopathies now have identifiable external causes including drug and alcohol toxicity, certain infections (including Hepatitis C), and various genetic and idiopathic (i.e., unknown) causes.

Intrinsic cardiomyopathies are generally classified into four types,[2][7] but additional types are also recognized:

Dilated cardiomyopathy (DCM), the most common form, and one of the leading indications for heart transplantation. In DCM the heart (especially the left ventricle) is

enlarged and the pumping function is diminished. Approximately 40% of cases are familial, but the genetics are poorly understood compared with HCM. In some cases it manifests as peripartum cardiomyopathy, and in other cases it may be associated with alcoholism.

Hypertrophic cardiomyopathy (HCM or HOCM), a genetic disorder caused by various mutations in genes encoding sarcomeric proteins. In HCM the heart muscle is thickened, which can obstruct blood flow and prevent the heart from functioning properly.

Arrhythmogenic right ventricular cardiomyopathy (ARVC) arises from an electrical disturbance of the heart in which heart muscle is replaced by fibrous scar tissue. The right ventricle is generally most affected.

Restrictive cardiomyopathy (RCM) is an uncommon cardiomyopathy. The walls of the ventricles are stiff, but may not be thickened, and resist the normal filling of the heart with blood. A rare form of restrictive cardiomyopathy is the obliterative cardiomyopathy, seen in the hypereosinophilic syndrome. In this type of cardiomyopathy, the myocardium in the apices of the left and right ventricles becomes thickened and fibrotic, causing a decrease in the volumes of the ventricles and a type of restrictive cardiomyopathy.

Noncompaction cardiomyopathy has been recognized as a separate type since the 1980s. The term refers to a cardiomyopathy where the left ventricle wall has failed to grow properly from birth and has a spongy appearance when viewed during an echocardiogram.

Symptoms and signs may mimic those of almost any form of heart disease. Chest pain is common. Mild myocarditis or cardiomyopathy is frequently asymptomatic; severe cases are associated with heart failure, arrhythmias, and systemic embolization. Manifestations of the underlying disease (e.g., Chagas' disease) may be prominent. Most patients with biopsy-proven myocarditis report a recent viral prodrome preceding cardiovascular symptoms.ECG abnormalities are often present, although the changes are frequently nonspecific. A pattern characteristic of left ventricular hypertrophy may be present. Flat or inverted T waves are most common, often with low-voltage QRS complexes. Intraventricular conduction defects and bundle branch block, especially left bundle branch block, are also common. An echocardiogram is useful to detect wall motion abnormalities or a pericardial effusion. Chest radiographs can be normal or can show evidence of congestive heart failure with pulmonary edema or cardiomegaly.Treatment depends on the type of cardiomyopathy, but may include medication, implanted pacemakers, defibrillators, or ventricular assist devices (LVADs), or ablation. The goal of treatment is often symptom relief, and some patients may eventually require a heart transplant. Treatment of cardiomyopathy (and other heart diseases) using alternative methods such as stem cell therapy is commercially available but is not supported by convincing evidence.Famous cases:

In 1966, the addition of cobalt compounds to stabilize beer foam in Canada led to cardiomyopathy, which came to be known as beer drinker's cardiomyopathyDave Williams of Drowning Pool died of cardiomyopathy in 2002.

Dr. Robert Atkins, inventor of "The Atkins Diet" suffered from cardiomyopathy in the years before his death from a fall. Alexei Cherepanov, 19 year old professional ice hockey player, died of cardiomyopathy during an ice hockey game in 2008. Andy Hallett, a 33 year old actor from the television series Angel, died of congestive heart failure in 2009, brought on by a cardiomyopathy from a tooth infection five years earlier. Michael James Hegstrand aka Road Warrior Hawk an American professional wrestler. Slash, guitarist for Guns N Roses, survived cardiomyopathy . Reggie Lewis, captain and all-star of the Boston Celtics, died from hypertrophic cardiomyopathy at age 27. Marc-Vivien Foe, Cameroonian international & West Ham United professional football (soccer) player, collapsed and died of hypertrophic obstructive cardiomyopathy (HOCM) aged 28 during a FIFA Confederations Cup Match on 26 June 2003. Cuttino Mobley, a retired NBA player who last played for the LA Clippers, was forced to retire after being diagnosed with hypertrophic cardiomyopathy in late 2008. Hank Gathers, a college basketball star recruit who played for Loyola Marymount University, collapsed during a free throw attempt against UCSB and later again against the University of Portland. The second time he never got up and was pronounced dead on arrival. Nick Carter of the Backstreet Boys was diagnosed with cardiomyopathy after suffering chest pains. Katie Gallagher, who placed second on the TV reality show Survivor: Palau, was diagnosed with viral cardiomyopathy several years later. The Amazing Jonathan was diagnosed with "a serious heart condition" in March 2007. The performer's website identified the condition as cardiomyopathy and went on to assert that, due to a combination of weight loss and blood thinners, he was doing well and did not intend to retire.

Hypertensive cardiomyopathy

Symptoms:

FatigueIrregular pulseSwelling of feetWeight gainNauseaShortness of breathDifficulty sleeping flat in bedBloatingGreater need to urinate at night

Conditions (potential complications)

Left ventricular hypertrophyCoronary heart diseaseCongestive heart failureHypertensive cardiomyopathy

Valvular cardiomyopathy

Inflammatory cardiomyopathy

Cardiomyopathy secondary to a systemic metabolic disease

Alcoholic cardiomyopathy

Alcoholic cardiomyopathy is a disease in which the chronic long-term abuse of alcohol leads to heart failure. Alcoholic cardiomyopathy is a type of dilated cardiomyopathy. Due to the direct toxic effects of alcohol on heart muscle, the heart is unable to pump blood efficiently, leading to heart failure. It can affect other parts of the body if the heart failure is severe. It is most common in males between the ages of 35-50.

Symptoms presented by the occurrence of alcoholic cardiomyopathy are the result of the heart failing and usually occur after the disease has progressed to an advanced stage. Therefore the symptoms have a lot in common with other forms of cardiomyopathy. These symptoms can include:Ankle, feet, and leg swellingOverall swellingLoss of appetiteShortness of breath, especially with activityBreathing difficulty while lying downFatigue, weakness, faintnessDecreased alertness or concentrationCough containing mucus, or pink, frothy materialDecreased urine output (oliguria)Need to urinate at night (nocturia)PalpitationsIrregular or rapid pulse

Diagnosis: Abnormal heart sounds, murmurs, EKG abnormalities, and enlarged heart on chest x-ray may lead to the diagnosis. Echocardiogram abnormalities and cardiac catheterization or angiogram to rule out coronary artery blockages, along with a history of alcohol abuse can confirm the diagnosis.

Treatment for alcoholic cardiomyopathy involves lifestyle changes, including complete abstinence from alcohol use, a low sodium diet, and fluid restriction, as well as medications. Medications may include ACE inhibitors, beta blockers, and diuretics which are commonly used with other forms of cardiomyopathy to reduce the strain on the heart. Persons with congestive heart failure may be considered for surgical insertion of an ICD or a pacemaker which can improve heart function. In cases where the heart failure is irreversible and worsening, heart transplant may be considered. Treatment will possibly prevent the heart from further deterioration but is unlikely to reverse the reduced function that has already occurred.

Diabetic cardiomyopathy

Of the causes leading to cardiac dysfunction, diabetes is the most prevalent. Indeed, it is the single most important risk factor for coronary artery disease and over 30% diabetics in the United-States are diagnosed with heart disease. Furthermore, two-thirds of diabetics will eventually die of some sort of cardiovascular disease. Aside from large vessel disease and accelerated atherosclerosis, which is very common in diabetes, diabetic cardiomyopathy (DCM) is a clinical condition diagnosed when ventricular dysfunction develops in patients with diabetes in the absence of coronary atherosclerosis and hypertension.DCM may be characterized functionally by ventricular dilation, myocyte hypertrophy, prominent interstitial fibrosis and decreased or preserved systolic function in the presence of a diastolic dysfunction.Signs & Symptoms:

One particularity of DCM is the long latent phase, during which the disease progresses but is completely asymptomatic. In most cases, DCM is detected with concomitant hypertension or coronary artery disease. One of the earliest signs is mild left ventricular diastolic dysfunction with little effect on ventricular filling. Also, the diabetic patient may show subtle signs of DCM related to decreased left ventricular compliance or left ventricular hypertrophy or a combination of both. A prominent “a” wave can also be noted in the jugular venous pulse, and the cardiac apical impulse may be overactive or sustained throughout systole. After the development of systolic dysfunction, left ventricular dilation and symptomatic heart failure, the jugular venous pressure may become elevated, the apical impulse would be displaced downward and to the left. Systolic mitral murmur is not uncommon in these cases. These changes are accompanied by a variety of electrocardiographic changes that may be associated with DCM in 60% of patients without structural heart disease, although usually not in the early asymptomatic phase. Later in the progression, a prolonged QT interval may be indicative of fibrosis. Given that DCM’s definition excludes concomitant atherosclerosis or hypertension, there are no changes in perfusion or in atrial natriuretic peptide levels up until the very late stages of the disease, when the hypertrophy and fibrosis become very pronounced.Pathophysiology:

While it has been evident for a long time that the complications seen in diabetes are related to the hyperglycemia associated to it, several factors have been implicated in the pathogenesis of the disease. Etiologically, four main causes are responsible for the development of heart failure in DCM: microangiopathy and related endothelial dysfunction, autonomic neuropathy, metabolic alterations that include abnormal glucose use and increased fatty acid oxidation, generation and accumulation of free radicals, and alterations in ion homeostasis, especially calcium transients.Microangiopathy:

Microangiopathy can be characterized as subendothelial and endothelial fibrosis in the coronary microvasculature of the heart. This endothelial dysfunction leads to impaired myocardial blood flow reserve as evidence by echocardiography. About 50% of diabetics with DCM show pathologic evidence for microangiopathy such as sub-endothelial and endothelial fibrosis, compared to only 21% of non-diabetic heart failure

patients. Over the years, several hypotheses were postulated to explain the endothelial dysfunction observed in diabetes. It was hypothesized that the extracellular hyperglycemia leads to an intracellular hyperglycemia in cells unable to regulate their glucose uptake, most predominantly, endothelial cells. Indeed, while hepatocytes and myocytes have mechanisms allowing them to internalize their glucose transporter, endothelial cells do not possess this ability. The consequences of increased intracellular glucose concentration are fourfold, all resulting from increasing concentration of glycolytic intermediates upstream of the rate-limiting glyceraldehyde-3-phosphate reaction which is inhibited by mechanisms activated by increased free radical formation, common in diabetes. Four pathways, enumerated below all explain part of the diabetic complications. First, it has been widely reported since the 1960s that hyperglycemia causes an increase in the flux through aldose reductase and the polyol pathway. Increased activity of the detoxifying aldose reductase enzyme leads to a depletion of the essential cofactor NADH, thereby disrupting crucial cell processes . Second, increasing fructose 6-phosphate, a glycolysis intermediate, will lead to increased flux through the hexosamine pathway. This produces N-acetyl glucosamine that can add on serine and threonine residues and alter signaling pathways as well as cause pathological induction of certain transcription factors. Third, hyperglycemia causes an increase in diacylglycerol, which is also an activator of the Protein Kinase C (PKC) signaling pathway. Induction of PKC causes multiple deleterious effects, including but not limited to blood flow abnormalities, capillary occlusion and pro-inflammatory gene expression. Finally, glucose, as well as other intermediates such as fructose and glyceraldehyde-3-phosphate, when present in high concentrations, promote the formation of advanced glycation endproducts (AGEs). These, in turn, can irreversibly cross link to proteins and cause intracellular aggregates that cannot be degraded by proteases and thereby, alter intracellular signalling. Also, AGEs can be exported to the intercellular space where they can bind AGE receptors (RAGE). This AGE/RAGE interaction activates inflammatory pathways such as NFκB, in the host cells in an autocrine fashion, or in macrophages in a paracrine fashion. Neutrophil activation can also lead to NAD(P)H oxidase production of free radicals further damaging the surrounding cells. Finally, exported glycation products bind extracellular proteins and alter the matrix, cell-matrix interactions and promote fibrosis. A major source of increased myocardial stiffness is crosslinking between AGEs and collagen. In fact, a hallmark of uncontrolled diabetes is glycated products in the serum and can be used as a marker for diabetic microangiopathy.

Myocardial metabolic abnormalities:

Possibly one of the first difference alteration noticed in diabetic hearts were metabolic derangements. Indeed, even in the 1950s, it was recognized that cardiac myocyte from a diabetic patient had an abnormal, energy-inefficient metabolic function, with almost no carbohydrate oxidation. The changes seen in DCM are not dissimilar to those of ischemia, and might explain why diabetics are more susceptible to ischemic damage, and are not easily preconditioned. Further, diabetes leads to a persistent hyperglycemia very often accompanied by a hyperlipidemia. This alters substrate availability to the heart and surely affects its metabolism.

Under normal conditions, fatty acids are the preferred substrate in the adult myocardium, supplying up to 70% of total ATP. They are oxidized in the mitochondrial matrix by the process of fatty acid β-oxidation, whereas pyruvate derived from glucose, glycogen, lactate and exogenous pyruvate is oxidized by the pyruvate dehydrogenase complex, localized within the inner mitochondrial membrane. Substrate choice in the adult heart is mainly regulated by availability, energy demand and oxygen supply. Therefore, it is not surprising that alterations are present in diabetes and contribute greatly to its pathogenesis. Cardiomyocytes, unlike endothelial cells, have the ability to regulate their glucose uptake. Thus, they are mostly spared from the complications associated with hyperglycemia that plague endothelial cells. In order to protect themselves from the extracellular hyperglycemia, cardiac cells can internalize their insulin-dependent glucose transporter, GLUT4. When looking at the carbohydrate utilization of the myocardium, diabetic hearts not only show a decrease in glucose utilization but also a very pronounced decrease in lactate utilization, to a greater extent than glucose utilization. The mechanisms are unclear but are not related to lactate transport or lactate dehydrogenase expression. Further, due to a deficient carbohydrate uptake, the diabetic myocardium shows increases in intracellular glycogen pool, possibly through augmented synthesis or decreased glycogenolysis.

However, as a downside to this decrease glucose uptake, cardiomyocytes are faced with a reduced glucose oxidation rate and a dramatically increased fatty acid β-oxidation to almost 100% of ATP production. This is translated into a dramatic increase of fatty acid transporter, especially CD36 that is postulated to have an important role in the etiology of cardiac disease. Interestingly, it seems that the decrease in carbohydrate oxidation precedes the appearance of hyperglycemia in type II diabetes. It is likely due to the increased β-oxidation due to the hyperlipidemia and altered insulin signaling. The rate of uptake of lipids, unlike that of glucose, is not regulated by a hormone. Therefore, increased circulating lipids will increase uptake and thereby fatty acid oxidation. This, in turn, increases the concentration of citrate in the cell, a very potent inhibitor of phosphofructokinase, the first rate-limiting step of glycolysis. When the rate of uptake is greater than the rate of oxidation, fatty acids are shuttled to the triglyceride synthesis pathway. Increasing triglyceride stores prevent lipotoxicity but decrease heart function.

Why are all those alterations detrimental to the heart? Emerging evidence supports the concept that alterations in metabolism contribute to cardiac contractile dysfunction. In animal models, contractile failure begins as a diastolic dysfunction, and progresses occasionally to systolic dysfunction ultimately leading to heart failure. Normalizing energy metabolism in these hearts reversed the impaired contractility. During diabetes, metabolic remodeling precedes the cardiomyopathy and it is valid to hypothesize that these changes may contribute to cardiac dysfunction. Indeed, when treating animal models with metabolic modulators at an early age, prior to any sign of cardiomyopathy, improvements of heart function can be noted. Thus, it is evident that metabolic derangements seen in DCM not only precede the pathology, but also contribute greatly to its development.Autonomic neuropathy:

While the heart can function without help from the nervous system, it is highly innervated with autonomic nerves, regulating the heart beat according to demand in a fast manner, prior to hormonal release. The autonomic innervations of the myocardium in

DCM are altered and contribute to myocardial dysfunction. Unlike the brain, the peripheral nervous system does not benefit from a barrier protecting it from the circulating levels of glucose. Just like endothelial cells, nerve cells cannot regulate their glucose uptake and suffer the same type of damages listed above. Therefore, the diabetic heart shows clear denervation as the pathology progresses. This denervation correlates with echocardiographic evidence of diastolic dysfunction and results in a decline of survival in patients with diabetes from 85% to 44%. Other causes of denervation are ischemia from microvascular disease and thus appear following the development of microangiopathy.

Altered ion homeostasisUnlike most other cell types, the heart has constantly and rapidly changing ionic

status, with various ion currents going in out of the cell during each beat cycle. More importantly, calcium is a major player of cardiac electromechanical events, energy metabolism and contractile function. It moves across the sarcolemma, sarcoplasmic reticulum and mitochondrial membranes through various organelle specific channels by active transport as well as passive diffusion. Around 30-40% of the ATP production of a cardiomyocyte is primarily used by the sarcoplasmic reticulum Ca2+-ATPase (SERCA) and other ion pumps. Thus, it is evident that any alteration in homeostasis will have serious consequences on the heart’s function and possibly its integrity and structure.

In DCM, such alterations have been noted since the late 80s. Indeed, studies indicate a decrease in the ability of the cell to remove Ca2+ through Na+-Ca2+ exchange and Ca2+-pump systems in the sarcolemma of diabetic rat hearts. More recently, decreased SERCA activity was shown to be a major contributor to the development of cardiac dysfunction in diabetes and decreased expression of the channel was also reported. These differences are partly explained by altered calcium signaling at the level of the ryanodine receptor, a key regulator of SERCA[37] as well as increases in phospholamban observed in diabetic hearts. Originally, these abnormalities were thought to be associated with intracellular calcium overload; however, subsequent evidence blames altered [Ca2+]i transients with unchanged basal concentrations.

These alterations are not limited to calcium currents. Increases in intracellular sodium concentrations also play a causative role of ischemic damage sensitivity in diabetes and are related to a decrease in the Na+-H+ pump activity due to hyperglycemia. Furthermore, there is a decrease in a Na+-K+ ATPase subunit expression, correlating with a decrease in expression of the Na+-Ca2+ exchanger. More importantly, several potassium current abnormalities are observed. DCM causes alterations in transcription and surface expression of potassium channel proteins, which are theorized to be under the control of insulin-signaling cascade. Indeed, abnormalities in K+ can be restored in vitro following incubation with insulin. Further, altered duration of the action potential, known to be increased in DCM, was shown to result mainly from a decreased K+ transmembrane permeability

Treatment:Conventional therapies

At present, there is not a single clinically effective treatment for diabetic cardiomyopathy. Treatment centers around intense glycemic control through diet, oral

hypoglycemics and frequently insulin and management of heart failure symptoms. There is a clear correlation between increased glycemia and risk of developing diabetic cardiomyopathy, therefore, keeping glucose concentrations as controlled as possible is paramount. Thiazolidinediones are not recommended in patients with NYHA Class III or IV heart failure secondary to fluid retention.

As with most other heart diseases, angiotensin-converting enzyme (ACE) inhibitors can also be administered. An analysis of major clinical trials shows that diabetic patients with heart failure benefit from such a therapy to a similar degree as non-diabetics. Similarly, beta blockers are also common in the treatment of heart failure concurrently with ACE inhibitors. Unfortunately, their use in diabetic patients is more sensitive due to their adverse effect on glycemia. However, one β blocker in particular stands out, carvedilol. Due to its metabolic modulating properties, it was shown to be beneficial in combination with ACE inhibition, without affecting glycemia.Nutritional interventionsTransition metals

Given that many mechanisms involved in the pathogenesis of DCM have a basis in free radical chemistry, and that many of the anti-oxidant defenses of the cells rely on trace metals, it is worthy to consider supplementation of certain metals as part of a potential comprehensive treatment. Indeed, in rats, selenium supplementation had a possible beneficial effect on the electrical activities of the diabetic heart, possibly due to the restoration of the diminished K+ currents and partially related to a restoration of the cell’s glutathione redox cycle . Further, it is known that zinc deficiency is a risk factor for cardiomyopathies. Indeed, studies have shown an increased risk of developing diabetes correlating with decreased Zn concentrations as well as Zn chelators inducing diabetes in some mammalian species. While the potential of Zn to improve DCM symptoms has yet to be evaluated, its benefits have been addressed in another complication of diabetes in patients, peripheral neuropathy where it was shown to help control glycemia and attenuate some of the symptoms. Finally, a robust clinical study, although short-term, has shown that oral magnesium supplementation may be effective in reducing plasma fasting glucose levels and raising HDL cholesterol in patients with Type 2 diabetes, although the long-term benefits and safety of magnesium treatment on glycemic control remain to be determined.

ThiamineAnother nutritional intervention would be thiamine supplementation. As

explained above, endothelial, as well as peripheral nerve dysfunctions are caused by the inability for these types of cells to regulate their glucose uptake. This results in increases of intermediates upstream of the inhibited GAPDH. It was recently shown that high thiamine supplementation activates an enzyme, transketolase, which metabolizes the accumulating glyceraldehyde-3-phosphate. This in turn prevents the complications associated with hyperglycemia. Although no clinical study was performed to corroborate these results in patients, a highly bioavailable version of thiamine was given to diabetic dogs and was shown to prevent retinopathy, a complication of diabetes related to endothelial dysfunction. In vitro, thiamine was also shown to diminish AGE production, PKC activity, inflammation and flux through the hexosamine pathway, the four causes of endothelial dysfunction.

TaurineTaurine is a semi-essential sulphur amino acid derived from methionine and

cysteine metabolism. Recent studies have provided a role for taurine in fetal development and in diminishing the effects of diabetes in a diabetic mother and its offspring. Furthermore, experimental data suggest that taurine could have beneficial effects in diabetes. However, clinical studies have been too small and too short to have any real significance and its effects on the heart have not been documented.

Restrictive cardiomyopathy

Restrictive cardiomyopathy (RCM) is a form of cardiomyopathy in which the walls are rigid, and the heart is restricted from stretching and filling with blood properly.

It is the least common cardiomyopathy.Presentation:

Rhythmicity and contractility of the heart may be normal, but the stiff walls of the heart chambers (atria and ventricles) keep them from adequately filling, reducing preload and end-diastolic volume.

So blood flow is reduced, and blood that would normally enter the heart is backed up in the circulatory system. In time, restrictive cardiomyopathy patients develop diastolic dysfunction and eventually heart failure.Causes

It is possible to divide the causes into primary and secondary.

Primary

Löffler's syndromeendocardial fibroelastosis

Secondary

infiltrative cardiac amyloidosishaemochromatosissarcoidosisinterstitial postradiation fibrosis

Other causes include scleroderma, Churg-Strauss syndrome, cystinosis, lymphoma, Gaucher's disease, hemochromatosis, Fabry's disease, pseudoxanthoma elasticum, hypereosinophilic syndrome, carcinoid, Noonan's syndrome, reactive arthritis, and Werner's syndrome.TreatmentTherapy for restrictive cardiomyopathy is limited.Diuretics may help relieve symptomsHeart failure resulting from restrictive cardiomyopathy will usually eventually have to be treated by cardiac transplantation.

Atherosclerosis

Classification and external resourcesChanges in endothelial dysfunction in atherosclerosis (note text comments about

geometry error)Atherosclerosis (also known as Arteriosclerotic Vascular Disease or ASVD) is the

condition in which an artery wall thickens as the result of a build-up of fatty materials such as cholesterol. It is a syndrome affecting arterial blood vessels, a chronic inflammatory response in the walls of arteries, in large part due to the accumulation of macrophage white blood cells and promoted by Low-density lipoproteins (plasma proteins that carry cholesterol and triglycerides) without adequate removal of fats and cholesterol from the macrophages by functional high density lipoproteins (HDL), (see apoA-1 Milano). It is commonly referred to as a hardening or furring of the arteries. It is caused by the formation of multiple plaques within the arteries.The atheromatous plaque is divided into three distinct components:

The atheroma ("lump of gruel", from ἀθήρα, athera, gruel in Greek,), which is the nodular accumulation of a soft, flaky, yellowish material at the center of large plaques, composed of macrophages nearest the lumen of the arteryUnderlying areas of cholesterol crystalsCalcification at the outer base of older/more advanced lesions.The following terms are similar, yet distinct, in both spelling and meaning, and can be easily confused: arteriosclerosis, arteriolosclerosis, and atherosclerosis. Arteriosclerosis is a general term describing any hardening (and loss of elasticity) of medium or large arteries (from the Greek arteria, meaning artery, and sclerosis, meaning hardening); arteriolosclerosis is any hardening (and loss of elasticity) of arterioles (small arteries); atherosclerosis is a hardening of an artery specifically due to an atheromatous plaque. The term atherogenic is used for substances or processes that cause atherosclerosis.

Atherosclerosis, though typically asymptomatic for decades, eventually produces two main problems: First, the atheromatous plaques, though long compensated for by artery enlargement (see IMT), eventually lead to plaque ruptures and clots inside the artery lumen over the ruptures. The clots heal and usually shrink but leave behind stenosis (narrowing) of the artery (both locally and in smaller downstream branches), or worse, complete closure, and, therefore, an insufficient blood supply to the tissues and organ it feeds. Second, if the compensating artery enlargement process is excessive, then a net aneurysm results.

These complications of advanced atherosclerosis are chronic, slowly progressive and cumulative. Most commonly, soft plaque suddenly ruptures (see vulnerable plaque), causing the formation of a thrombus that will rapidly slow or stop blood flow, leading to death of the tissues fed by the artery in approximately 5 minutes. This catastrophic event is called an infarction. One of the most common recognized scenarios is called coronary thrombosis of a coronary artery, causing myocardial infarction (a heart attack). Even worse is the same process in an artery to the brain, commonly called stroke. Another common scenario in very advanced disease is claudication from insufficient blood supply

to the legs, typically due to a combination of both stenosis and aneurysmal segments narrowed with clots. Since atherosclerosis is a body-wide process, similar events occur also in the arteries to the brain, intestines, kidneys, legs, etc.

Causes:Atherosclerosis develops from low-density lipoprotein molecules (LDL)

becoming oxidized (ldl-ox) by free radicals, particularly reactive oxygen species (ROS). When oxidized LDL comes in contact with an artery wall, a series of reactions occur to repair the damage to the artery wall caused by oxidized LDL. The LDL molecule is globular shaped with a hollow core to carry cholesterol throughout the body. Cholesterol can move in the bloodstream only by being transported by lipoproteins.

The body's immune system responds to the damage to the artery wall caused by oxidized LDL by sending specialized white blood cells (macrophages and T-lymphocytes) to absorb the oxidized-LDL forming specialized foam cells. Unfortunately, these white blood cells are not able to process the oxidized-LDL, and ultimately grow then rupture, depositing a greater amount of oxidized cholesterol into the artery wall. This triggers more white blood cells, continuing the cycle. Eventually, the artery becomes inflamed. The cholesterol plaque causes the muscle cells to enlarge and form a hard cover over the affected area. This hard cover is what causes a narrowing of the artery, reduces the blood flow and increases blood pressure.

Some researchers believe that atherosclerosis may be caused by an infection of the vascular smooth muscle cells. Chickens, for example, develop atherosclerosis when infected with the Marek's disease herpesvirus. Herpesvirus infection of arterial smooth muscle cells has been shown to cause cholesteryl ester (CE) accumulation. Cholesteryl ester accumulation is associated with atherosclerosis.

Also, cytomegalovirus (CMV) infection is associated with cardiovascular diseases.

Symptoms:Atherosclerosis typically begins in early adolescence, and is usually found in most

major arteries, yet is asymptomatic and not detected by most diagnostic methods during life. Atheroma in arm, or more often in leg arteries, which produces decreased blood flow is called peripheral artery occlusive disease (PAOD).

According to United States data for the year 2004, for about 65% of men and 47% of women, the first symptom of atherosclerotic cardiovascular disease is heart attack or sudden cardiac death (death within one hour of onset of the symptom).

Most artery flow disrupting events occur at locations with less than 50% lumen narrowing (~20% stenosis is average). [The reader might reflect that the illustration above, like most illustrations of arterial disease, overemphasizes lumen narrowing, as opposed to compensatory external diameter enlargement (at least within smaller arteries, e.g., heart arteries) typical of the atherosclerosis process as it progresses, see Glagov[5] and the ASTEROID trial,[6] the IVUS photographs on page 8, as examples for a more accurate understanding. The relative geometry error within the illustration is common to many older illustrations, an error slowly being more commonly recognized within the last decade.] Cardiac stress testing, traditionally the most commonly performed non-invasive testing method for

blood flow limitations, in general, detects only lumen narrowing of ~75% or greater, although some physicians claim that nuclear stress methods can detect as little as 50%.Atherogenesis

Atherogenesis is the developmental process of atheromatous plaques. It is characterized by a remodeling of arteries involving the concomitant accumulation of fatty substances called plaques. One recent theory suggests that, for unknown reasons, leukocytes, such as monocytes or basophils, begin to attack the endothelium of the artery lumen in cardiac muscle. The ensuing inflammation leads to formation of atheromatous plaques in the arterial tunica intima, a region of the vessel wall located between the endothelium and the tunica media. The bulk of these lesions is made of excess fat, collagen, and elastin. At first, as the plaques grow, only wall thickening occurs without any narrowing, stenosis of the artery opening, called the lumen; stenosis is a late event, which may never occur and is often the result of repeated plaque rupture and healing responses, not just the atherosclerosis process by itself.

CellularMicrograph of an artery that supplies the heart with significant atherosclerosis and

marked luminal narrowing. Masson's trichrome.The first step of atherogenesis is the development of so called "fatty streaks",

which are small sub-endothelial deposits of monocyte-derived macrophages. The primary documented driver of this process is oxidized Lipoprotein particles within the wall, beneath the endothelial cells, though upper normal or elevated concentrations of blood glucose also plays a major role and not all factors are fully understood. Fatty streaks may appear and disappear.

Low Density Lipoprotein particles in blood plasma, when they invade the endothelium and become oxidized creates a risk for cardiovascular disease. A complex set of biochemical reactions regulates the oxidation of LDL, chiefly stimulated by presence of enzymes, e.g. Lp-LpA2 and free radicals in the endothelium or blood vessel lining.

The initial damage to the blood vessel wall results in a "call for help," an inflammatory response. Monocytes (a type of white blood cell) enter the artery wall from the bloodstream, with platelets adhering to the area of insult. This may be promoted by redox signaling induction of factors such as VCAM-1, which recruit circulating monocytes. The monocytes differentiate macrophages, which ingest oxidized LDL, slowly turning into large "foam cells" – so-described because of their changed appearance resulting from the numerous internal cytoplasmic vesicles and resulting high lipid content. Under the microscope, the lesion now appears as a fatty streak. Foam cells eventually die, and further propagate the inflammatory process. There is also smooth muscle proliferation and migration from tunica media to intima responding to cytokines secreted by damaged endothelial cells. This would cause the formation of a fibrous capsule covering the fatty streak.

Calcification and lipidsIntracellular microcalcifications form within vascular smooth muscle cells of the

surrounding muscular layer, specifically in the muscle cells adjacent to the atheromas. In time, as cells die, this leads to extracellular calcium deposits between the muscular wall

and outer portion of the atheromatous plaques. A similar form of an intramural calcification, presenting the picture of an early phase of arteriosclerosis, appears to be induced by a number of drugs that have an antiproliferative mechanism of action (Rainer Liedtke 2008). Cholesterol is delivered into the vessel wall by cholesterol-containing low-density lipoprotein (LDL) particles. To attract and stimulate macrophages, the cholesterol must be released from the LDL particles and oxidized, a key step in the ongoing inflammatory process. The process is worsened if there is insufficient high-density lipoprotein (HDL), the lipoprotein particle that removes cholesterol from tissues and carries it back to the liver.

The foam cells and platelets encourage the migration and proliferation of smooth muscle cells, which in turn ingest lipids, become replaced by collagen and transform into foam cells themselves. A protective fibrous cap normally forms between the fatty deposits and the artery lining (the intima).

These capped fatty deposits (now called 'atheromas') produce enzymes that cause the artery to enlarge over time. As long as the artery enlarges sufficiently to compensate for the extra thickness of the atheroma, then no narrowing ("stenosis") of the opening ("lumen") occurs. The artery becomes expanded with an egg-shaped cross-section, still with a circular opening. If the enlargement is beyond proportion to the atheroma thickness, then an aneurysm is created.Visible features Severe atherosclerosis of the aorta. Autopsy specimen.Although arteries are not typically studied microscopically, two plaque types can be distinguished:The fibro-lipid (fibro-fatty) plaque is characterized by an accumulation of lipid-laden cells underneath the intima of the arteries, typically without narrowing the lumen due to compensatory expansion of the bounding muscular layer of the artery wall. Beneath the endothelium there is a "fibrous cap" covering the atheromatous "core" of the plaque. The core consists of lipid-laden cells (macrophages and smooth muscle cells) with elevated tissue cholesterol and cholesterol ester content, fibrin, proteoglycans, collagen, elastin, and cellular debris. In advanced plaques, the central core of the plaque usually contains extracellular cholesterol deposits (released from dead cells), which form areas of cholesterol crystals with empty, needle-like clefts. At the periphery of the plaque are younger "foamy" cells and capillaries. These plaques usually produce the most damage to the individual when they rupture.The fibrous plaque is also localized under the intima, within the wall of the artery resulting in thickening and expansion of the wall and, sometimes, spotty localized narrowing of the lumen with some atrophy of the muscular layer. The fibrous plaque contains collagen fibers (eosinophilic), precipitates of calcium (hematoxylinophilic) and, rarely, lipid-laden cells.In effect, the muscular portion of the artery wall forms small aneurysms just large enough to hold the atheroma that are present. The muscular portion of artery walls usually remain strong, even after they have remodeled to compensate for the atheromatous plaques.However, atheromas within the vessel wall are soft and fragile with little elasticity. Arteries constantly expand and contract with each heartbeat, i.e., the pulse. In addition, the calcification deposits between the outer portion of the atheroma and the muscular wall, as they progress, lead to a loss of elasticity and stiffening of the artery as a whole.

The calcification deposits, after they have become sufficiently advanced, are partially visible on coronary artery computed tomography or electron beam tomography (EBT) as rings of increased radiographic density, forming halos around the outer edges of the atheromatous plaques, within the artery wall. On CT, >130 units on the Hounsfield scale (some argue for 90 units) has been the radiographic density usually accepted as clearly representing tissue calcification within arteries. These deposits demonstrate unequivocal evidence of the disease, relatively advanced, even though the lumen of the artery is often still normal by angiographic or intravascular ultrasound.Rupture and stenosis

Although the disease process tends to be slowly progressive over decades, it usually remains asymptomatic until an atheroma ulcerates which leads to immediate blood clotting at the site of atheroma ulcer. This triggers a cascade of events that leads to clot enlargement which may quickly obstruct the lumen (opening) of the artery itself. A complete blockage leads to ischemia of the myocardial (heart) muscle and damage. This process is the myocardial infarction or "heart attack."

If the heart attack is not fatal, fibrous organization of the clot within the lumen ensues, covering the rupture but also producing stenosis or closure of the lumen, or over time and after repeated ruptures, resulting in a persistent, usually localized stenosis or blockage of the artery lumen. Stenoses can be slowly progressive, whereas plaque ulceration is a sudden event that occurs specifically in atheromas with thinner/weaker fibrous caps that have become "unstable."

Repeated plaque ruptures, ones not resulting in total lumen closure, combined with the clot patch over the rupture and healing response to stabilize the clot, is the process that produces most stenoses over time. The stenotic areas tend to become more stable, despite increased flow velocities at these narrowings. Most major blood-flow-stopping events occur at large plaques, which, prior to their rupture, produced very little if any stenosis.

From clinical trials, 20% is the average stenosis at plaques that subsequently rupture with resulting complete artery closure. Most severe clinical events do not occur at plaques that produce high-grade stenosis. From clinical trials, only 14% of heart attacks occur from artery closure at plaques producing a 75% or greater stenosis prior to the vessel closing.

If the fibrous cap separating a soft atheroma from the bloodstream within the artery ruptures, tissue fragments are exposed and released, and blood enters the atheroma within the wall and sometimes results in a sudden expansion of the atheroma size. Tissue fragments are very clot-promoting, containing collagen and tissue factor; they activate platelets and activate the system of coagulation. The result is the formation of a thrombus (blood clot) overlying the atheroma, which obstructs blood flow acutely. With the obstruction of blood flow, downstream tissues are starved of oxygen and nutrients. If this is the myocardium (heart muscle), angina (cardiac chest pain) or myocardial infarction (heart attack) develops.Diagnosis of plaque-related disease Microphotography of arterial wall with calcified (violet colour) atherosclerotic plaque (haematoxillin & eosin stain)

Areas of severe narrowing, stenosis, detectable by angiography, and to a lesser extent "stress testing" have long been the focus of human diagnostic techniques for cardiovascular disease, in general. However, these methods focus on detecting only severe narrowing, not the underlying atherosclerosis disease. As demonstrated by human clinical studies, most severe events occur in locations with heavy plaque, yet little or no lumen narrowing present before debilitating events suddenly occur. Plaque rupture can lead to artery lumen occlusion within seconds to minutes, and potential permanent debility and sometimes sudden death.

Plaques that have ruptured are called complicated plaques. The lipid matrix breaks through the thinning collagen gap and when the lipids come in contact with the blood, clotting occurs. After rupture the platelet adhesion causes the clotting cascade to contact with the lipid pool causing a thrombus to form. This thrombus will eventually grow and travel throughout the body. The thrombus will travel through different arteries and veins and eventually become lodged in an area that narrows. Once the area is blocked, blood and oxygen will not be able to supply the vessels and will cause death of cells and lead to necrosis and poisoning. Serious complicated plaques can cause death of organ tissues, causing serious complications to that organ system.

Greater than 75% lumen stenosis used to be considered by cardiologists as the hallmark of clinically significant disease because it is typically only at this severity of narrowing of the larger heart arteries that recurring episodes of angina and detectable abnormalities by stress testing methods are seen. However, clinical trials have shown that only about 14% of clinically-debilitating events occur at locations with this, or greater severity of narrowing. The majority of events occur due to atheroma plaque rupture at areas without narrowing sufficient enough to produce any angina or stress test abnormalities. Thus, since the later-1990s, greater attention is being focused on the "vulnerable plaque."

Though any artery in the body can be involved, usually only severe narrowing or obstruction of some arteries, those that supply more critically-important organs are recognized. Obstruction of arteries supplying the heart muscle result in a heart attack. Obstruction of arteries supplying the brain result in a stroke. These events are life-changing, and often result in irreversible loss of function because lost heart muscle and brain cells do not grow back to any significant extent, typically less than 2%.

Over the last couple of decades, methods other than angiography and stress-testing have been increasingly developed as ways to better detect atherosclerotic disease before it becomes symptomatic. These have included both (a) anatomic detection methods and (b) physiologic measurement methods.

Examples of anatomic methods include: (1) coronary calcium scoring by CT, (2) carotid IMT (intimal media thickness) measurement by ultrasound, and (3) IVUS.

Examples of physiologic methods include: (1) lipoprotein subclass analysis, (2) HbA1c, (3) hs-CRP, and (4) homocysteine.

The example of the metabolic syndrome combines both anatomic (abdominal girth) and physiologic (blood pressure, elevated blood glucose) methods.

Advantages of these two approaches: The anatomic methods directly measure some aspect of the actual atherosclerotic disease process itself, thus offer potential for earlier detection, including before symptoms start, disease staging and tracking of disease progression. The physiologic methods are often less expensive and safer and changing

them for the better may slow disease progression, in some cases with marked improvement.

Disadvantages of these two approaches: The anatomic methods are generally more expensive and several are invasive, such as IVUS. The physiologic methods do not quantify the current state of the disease or directly track progression. For both, clinicians and third party payers have been slow to accept the usefulness of these newer approachesPhysiologic factors that increase risk

Various anatomic, physiological & behavioral risk factors for atherosclerosis are known. These can be divided into various categories: congenital vs acquired, modifiable or not, classical or non-classical. The points labelled '+' in the following list form the core components of "metabolic syndrome".

Factors add to each other multiplicatively, with two factors increasing the risk of atherosclerosis fourfold. Hyperlipidemia, hypertension and cigarette smoking together increases the risk seven times.

Yet, many infarctions involve only very small amounts of tissue and are termed clinically silent, because the person having the infarction does not notice the problem, does not seek medical help or when they do, physicians do not recognize what has happened.ModifiableHaving diabetes or Impaired glucose tolerance (IGT) +Dyslipoproteinemia (unhealthy patterns of serum proteins carrying fats & cholesterol): + High serum concentration of low-density lipoprotein (LDL, "bad if elevated concentrations and small"), and / or very low density lipoprotein (VLDL) particles, i.e., "lipoprotein subclass analysis"Low serum concentration of functioning high density lipoprotein (HDL "protective if large and high enough" particles), i.e., "lipoprotein subclass analysis"An LDL:HDL ratio greater than 3:1Tobacco smoking, increases risk by 200% after several pack years Having high blood pressure +, on its own increasing risk by 60%Elevated serum C-reactive protein concentrationsNonmodifiableAdvanced age Male sexHaving close relatives who have had some complication of atherosclerosis (eg. coronary heart disease or stroke)Genetic abnormalities, e.g. familial hypercholesterolemiaLesser or uncertainThe following factors are of relatively lesser importance, are uncertain or nonquantitated:Being obese (in particular central obesity, also referred to as abdominal or male-type obesity) +A sedentary lifestylePostmenopausal estrogen deficiencyHigh carbohydrate intakeIntake of trans fatElevated serum levels of triglycerides +Elevated serum levels of homocysteine

Elevated serum levels of uric acid (also responsible for gout)Elevated serum fibrinogen concentrationsElevated serum lipoprotein(a) concentrations Chronic systemic inflammation as reflected by upper normal WBC concentrations, elevated hs-CRP and many other blood chemistry markers, most only research level at present, not clinically done.Stress or symptoms of clinical depressionHyperthyroidism (an over-active thyroid)Elevated serum insulin levels + Short sleep duration Chlamydia pneumoniae infectionDietary risk factors

The relation between dietary fat and atherosclerosis is a contentious field. The USDA, in its food pyramid, promotes a low-fat diet, based largely on its view that fat in the diet is atherogenic. The American Heart Association, the American Diabetes Association and the National Cholesterol Education Program make similar recommendations. In contrast, Prof Walter Willett (Harvard School of Public Health, PI of the second Nurses' Health Study) recommends much higher levels, especially of monounsaturated and polyunsaturated fat. Writing in Science, Gary Taubes detailed that political considerations played into the recommendations of government bodies. These differing views reach a consensus, though, against consumption of trans fats.

The role of dietary oxidized fats / lipid peroxidation (rancid fats) in humans is not clear. Laboratory animals fed rancid fats develop atherosclerosis. Rats fed DHA-containing oils experienced marked disruptions to their antioxidant systems, as well as accumulated significant amounts of peroxide in their blood, livers and kidneys. In another study, rabbits fed atherogenic diets containing various oils were found to undergo the greatest amount of oxidative susceptibility of LDL via polyunsaturated oils. In a study involving rabbits fed heated soybean oil, "grossly induced atherosclerosis and marked liver damage were histologically and clinically demonstrated".

Rancid fats and oils taste very bad even in small amounts; people avoid eating them.[19] It is very difficult to measure or estimate the actual human consumption of these substances.[20] In addition, the majority of oils consumed in the United States are refined, bleached, deodorized and degummed by manufacturers. The resultant oils are colorless, odorless, tasteless and have a longer shelf life than their unrefined counterparts.[21] This extensive processing serves to make peroxidated, rancid oils much more elusive to detection via the various human senses than the unprocessed alternatives.

The French paradox is the observation that despite having a diet similar to those United States in terms of fat intake, rates of heart disease are lower in France. There is evidence to suggest the French paradox is due to underestimation of the rates of heart disease in France.Prognosis

Lipoprotein imbalances, upper normal and especially elevated blood sugar, i.e., diabetes and high blood pressure are risk factors for atherosclerosis; homocysteine,

stopping smoking, taking anticoagulants (anti-clotting agents), which target clotting factors, taking omega-3 oils from fatty fish or plant oils such as flax or canola oils, exercising and losing weight are the usual focus of treatments that have proven to be helpful in clinical trials. The target serum cholesterol level is ideally equal or less than 4 mmol/L (160 mg/dL), and triglycerides equal or less than 2 mmol/L (180 mg/dL).

Evidence has increased that people with diabetes, despite their not having clinically-detectable atherosclotic disease, have more severe debility from atherosclerotic events over time than even non-diabetics that have already suffered atherosclerotic events. Thus diabetes has been upgraded to be viewed as an advanced atherosclerotic disease equivalent.Treatment

If atherosclerosis leads to symptoms, some symptoms such as angina pectoris can be treated. Non-pharmaceutical means are usually the first method of treatment, such as cessation of smoking and practicing regular exercise. If these methods do not work, medicines are usually the next step in treating cardiovascular diseases, and, with improvements, have increasingly become the most effective method over the long term. However, medicines are criticized for their expense, patented control and occasional undesired effects.Statins

In general, the group of medications referred to as statins has been the most popular and are widely prescribed for treating atherosclerosis. They have relatively few short-term or longer-term undesirable side-effects, and multiple comparative treatment/placebo trials have fairly consistently shown strong effects in reducing atherosclerotic disease 'events' and generally ~25% comparative mortality reduction in clinical trials, although one study design, ALLHAT, was less strongly favorable.The newest statin, rosuvastatin, has been the first to demonstrate regression of atherosclerotic plaque within the coronary arteries by IVUS (intravascular ultrasound evaluation). The study was set up to demonstrate effect primarily on atherosclerosis volume within a 2 year time-frame in people with active/symptomatic disease (angina frequency also declined markedly) but not global clinical outcomes, which was expected to require longer trial time periods; these longer trials remain in progress.However, for most people, changing their physiologic behaviors, from the usual high risk to greatly reduced risk, requires a combination of several compounds, taken on a daily basis and indefinitely. More and more human treatment trials have been done and are ongoing that demonstrate improved outcome for those people using more-complex and effective treatment regimens that change physiologic behaviour patterns to more closely resemble those that humans exhibit in childhood at a time before fatty streaks begin forming.

The statins, and some other medications, have been shown to have antioxidant effects, possibly part of their basis for some of their therapeutic success in reducing cardiac 'events'.

The success of statin drugs in clinical trials is based on some reductions in mortality rates, however by trial design biased toward men and middle-age, the data is as, as yet, less strongly clear for women and people over the age of 70. For example, in the Scandinavian Simvastatin Survival Study (4S), the first large placebo controlled,

randomized clinical trial of a statin in people with advanced disease who had already suffered a heart attack, the overall mortality rate reduction for those taking the statin, vs. placebo, was 30%. For the subgroup of people in the trial that had Diabetes Mellitus, the mortality rate reduction between statin and placebo was 54%. 4S was a 5.4-year trial that started in 1989 and was published in 1995 after completion. There were 3 more dead women at trial's end on statin than in the group on placebo drug whether chance or some relation to the statin remains unclear. The ASTEROID trial has been the first to show actual disease volume regression (see page 8 of the paper, which shows cross-sectional areas of the total heart artery wall at start and 2 years of rosuvastatin 40 mg/day treatment); however, its design was not able to "prove" the mortality reduction issue since it did not include a placebo group, the individuals offered treatment within the trial had advanced disease and promoting a comparison placebo arm was judged to be unethical.Primary and secondary prevention

Combinations of statins, niacin, intestinal cholesterol absorption-inhibiting supplements (ezetimibe and others, and to a much lesser extent fibrates) have been the most successful in changing common but sub-optimal lipoprotein patterns and group outcomes. In the many secondary prevention and several primary prevention trials, several classes of lipoprotein expression (less correctly termed "cholesterol-lowering") altering agents have consistently reduced not only heart attack, stroke and hospitalization but also all-cause mortality rates. The first of the large secondary prevention comparative statin/placebo treatment trials was the Scandinavian Simvastatin Survival Study. (4S) with over 15 more extending through the more recent ASTEROID trial published in 2006. The first primary prevention comparative treatment trial was AFCAPS/TexCAPS with multiple later comparative statin/placebo treatment trials including EXCEL., ASCOT and SPARCL.While the statin trials have all been clearly favorable for improved human outcomes, only ASTEROID showed evidence of atherosclerotic regression (slight). For both human and animal trials, those which have shown evidence of disease regression had all utilized more aggressive combination agent treatment strategies, nearly always including niacin.Diet and dietary supplementsVitamin B3, AKA niacin, in pharmacologic doses, (generally 1,000 to 3,000 mg/day), sold in many OTC and prescription formulations, tends to improve (a) HDL levels, size and function, (b) shift LDL particle distribution to larger particle size and (c) lower lipoprotein(a), an atherosclerosis promoting genetic variant of LDL. Additionally, individual responses to daily niacin, while mostly evident after a month at effective doses, tends to continue to slowly improve further over time. (However, careful patient understanding of how to achieve this without nuisance symptoms is needed, though not often achieved.) Research work on increasing HDL particle concentration and function, beyond the usual niacin effect/response, even more important, is slowly advancing.Dietary changes to achieve benefit have been more controversial, generally far less effective and less widely adhered to with success. One key reason for this is that most cholesterol, typically 80-90%, within the body is created and controlled by internal production by all cells in the body (true of all animals), with typically slightly greater relative production by hepatic/liver cells. (Cell structure relies on fat membranes to separate and organize intracellular water, proteins and nucleic acids and cholesterol is one of the components of all animal cell membranes.) Caldwell B Esselstyn Jr. MD has

had an article published in Preventive Cardiology 2001;4: 171-177 in which he has published angiograms showing regression of atherosclerosis brought about by a very low fat vegan diet in some cases with cholesterol lowering medications.

While the absolute production quantities vary with the individual, group averages for total human body content of cholesterol within the U.S. population commonly run about ~35,000 mg (assuming lean build; varies with body weight and build) and ~1,000 mg/day ongoing production. Dietary intake plays a smaller role, 200–300 mg/day being common values; for pure vegetarians, essentially 0 mg/day, but this typically does not change the situation very much because internal production increases to largely compensate for the reduced intake. For many, especially those with greater than optimal body mass and increased glucose levels, reducing carbohydrate (especially simple forms) intake, not fats or cholesterol, is often more effective for improving lipoprotein expression patterns, weight and blood glucose values. For this reason, medical authorities much less frequently promote the low dietary fat concepts than was commonly the case prior to about year 2005. However, evidence has increased that processed, particularly industrial non-enzymatic hydrogenation produced trans fats, as opposed to the natural cis-configured fats, which living cells primarily produce, is a significant health hazard.

Dietary supplements of Omega-3 oils, especially those from the muscle of some deep salt water living fish species, also have clinical evidence of significant protective effects as confirmed by 6 double blind placebo controlled human clinical trials. There is also a variety of evidence, though less robust, that homocysteine and uric acid levels, including within the normal range promote atherosclerosis and that lowering these levels is helpful, up to a point.

In animals Vitamin C deficiency has been confirmed as an important role in development of hypercholesterolemia and atherosclerosis, but due to ethical reasons placebo-controlled human studies are impossible to do. Vitamin C acts as an antioxidant in vessels and inhibits inflammatory process. It has therapeutic properties on high blood pressure and its fluctuation, and arterial stiffness in diabetes. Vitamin C is also a natural regulator of cholesterol and higher doses (over 150 mg/kg daily) may confer significant protection against atherosclerosis even in the situation of elevated cholesterol levels. The scale of vitamin C benefits on cardiovascular system led several authors to the theory, that vitamin C deficiency is the primary cause of cardiovascular diseases. The theory was unified by twice Nobel prize winner Linus Pauling and Matthias Rath. They suggest, that clinical manifestations of cardiovascular diseases are merely overshoot of body defense mechanisms, that are involved in stabilisation of vascular wall, after it is weakened by the vitamin C deficiency and the subsequent collagen degradation. They discuss several metabolic and genetic predispositions and their pathomechanism.

Trials on Vitamin E have been done, but they have failed to find a beneficial effect, for various reasons, but for some patients at high risk for atherosclerosis there may be some benefits.Menaquinone (Vitamin K2), but not phylloquinone (Vitamin K1), intake is associated with reduced risk of CHD mortality, all-cause mortality and severe aortic calcification.

It has been suggested that excess iron may be involved in development of atherosclerosis, but one study found reducing body iron stores in patients with symptomatic peripheral artery disease through phlebotomy did not significantly decrease

all-cause mortality or death plus nonfatal myocardial infarction and stroke.Further studies may be warranted.Surgical intervention

Other physical treatments, helpful in the short term, include minimally invasive angioplasty procedures that may include stents to physically expand narrowed arteries and major invasive surgery, such as bypass surgery, to create additional blood supply connections that go around the more severely narrowed areas.Prophylaxis

Patients at risk for atherosclerosis-related diseases are increasingly being treated prophylactically with low-dose aspirin and a statin. The high incidence of cardiovascular disease led Wald and Law to propose a Polypill, a once-daily pill containing these two types of drugs in addition to an ACE inhibitor, diuretic, beta blocker, and folic acid. They maintain that high uptake by the general population by such a Polypill would reduce cardiovascular mortality by 80%. It must be emphasized however that this is purely theoretical, as the Polypill has never been tested in a clinical trial.

Medical treatments often focus predominantly on the symptoms. However, over time, the treatments which focus on decreasing the underlying atherosclerosis processes, as opposed to simply treating the symptoms resulting from the atherosclerosis, have been shown by clinical trials to be more effective.

In summary, the key to the more effective approaches has been better understanding of the widespread and insidious nature of the disease and to combine multiple different treatment strategies, not rely on just one or a few approaches. In addition, for those approaches, such as lipoprotein transport behaviors, which have been shown to produce the most success, adopting more aggressive combination treatment strategies has generally produced better results, both before and especially after people are symptomatic. Because many blood thinners, particularly salicylates such as warfarin and aspirin thin the blood by interfering with Vitamin K, there is recent evidence that blood thinners which work by this mechanism, can actually worsen arterial calcification in the long term even though they thin the blood in the short term.Recent research

An indication of the role of HDL on atherosclerosis has been with the rare Apo-A1 Milano human genetic variant of this HDL protein. A small short-term trial using bacterial synthetized human Apo-A1 Milano HDL in people with unstable angina produced fairly dramatic reduction in measured coronary plaque volume in only 6 weeks vs. the usual increase in plaque volume in those randomized to placebo. The trial was published in JAMA in early 2006. Ongoing work starting in the 1990s may lead to human clinical trials—probably by about 2008. These may use synthesized Apo-A1 Milano HDL directly. Or they may use gene-transfer methods to pass the ability to synthesize the Apo-A1 Milano HDLipoprotein.

Methods to increase high-density lipoprotein (HDL) particle concentrations, which in some animal studies largely reverses and remove atheromas, are being developed and researched.

Niacin has HDL raising effects (by 10 - 30%) and showed clinical trial benefit in the Coronary Drug Project and is commonly used in combination with other lipoprotein agents to improve efficacy of changing lipoprotein for the better. However most individuals have nuisance symptoms with short term flushing reactions, especially

initially, and so working with a physician with a history of successful experience with niacin implementation, careful selection of brand, dosing strategy, etc. are usually critical to success.However, increasing HDL by any means is not necessarily helpful. For example, the drug torcetrapib is the most effective agent currently known for raising HDL (by up to 60%). However, in clinical trials it also raised deaths by 60%. All studies regarding this drug were halted in December 2006.

The ASTEROID trial used a high-dose of rosuvastatin—the statin with typically the most potent dose/response correlation track record (both for LDLipoproteins and HDLipoproteins.) It found plaque (intima + media volume) reduction. Several additional rosuvastatin treatment/placebo trials for evaluating other clinical outcomes are in progress.The actions of macrophages drive atherosclerotic plaque progression. Immunomodulation of atherosclerosis is the term for techniques which modulate immune system function in order to suppress this macrophage action.[56] Immunomodulation has been pursued with considerable success in both mice and rabbits since about 2002. Plans for human trials, hoped for by about 2008, are in progress.Research on genetic expression and control mechanisms is progressing. Topics includePPAR, known to be important in blood sugar and variants of lipoprotein production and function;The multiple variants of the proteins that form the lipoprotein transport particles. Some controversial research has suggested a link between atherosclerosis and the presence of several different nanobacteria in the arteries, e.g., Chlamydophila pneumoniae, though trials of current antibiotic treatments known to be usually effective in suppressing growth or killing these bacteria have not been successful in improving outcomes.The immunomodulation approaches mentioned above, because they deal with innate responses of the host to promote atherosclerosis, have far greater prospects for success.

The National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI) and National Center for Complementary and Alternative Medicine (NCCAM) sponsored The Trial to Assess Chelation Therapy (TACT). The purpose of this study is to determine the safety and effectiveness of ethylene diamine tetra-acetic (EDTA) chelation therapy in individuals with coronary artery disease. EDTA chelation therapy involves repeated administrations of a synthetic amino acid to reduce atherosclerotic plaque and other mineral deposits throughout the cardiovascular system. The results of TACT will provide either a significant positive result or an informative null result upon which rational clinical decision-making and health policy can be based.The Hemorheologic-Hemodynamic Theory

The theory of atherogenesis described above is presented largely as fact. While representing the mainstream view, this theory has several weaknesses. Aggressive reduction of serum LDL-cholesterol using high dose statin therapy still leaves significant risk of adverse cardiovascular events in high-risk patients. Despite lowering serum LDL-cholesterol to less than 100 mg/dL, the estimated risk of adverse events in patients with established coronary artery disease is estimated to be 9% per year. This, in conjunction with the failure of torcetrapib in clinical trials, should prompt reexamination of mainstream atherogenesis theory. Further, oxidized LDL is widely distributed in both arteries and veins, the latter of which do not develop atherosclerosis. The distribution of

the putative precursor lesion, the fatty streak, correlates poorly with the distribution of fibrous plaques. The mainstream theory of atherogenesis does not explain the localization of fibrous plaques to the vicinity of changing arterial geometry, such as branches, curves, and dilatations. Mainstream theory provides no explanation for accelerated atherosclerosis associated with hypertension. Finally, mainstream theory cannot explain the presence of fibrous plaques in synthetic arteriovenous grafts.

The hemorheologic–hemodynamic theory holds that atherosclerosis is a disease of stasis of blood, which promotes the organization of a thrombus into an atherosclerotic plaque.Stasis of blood predisposes to thrombosis, as described in Virchow's triad. Risk factors for atherosclerosis create larger areas of decreased shear (flow) by increasing blood viscosity, arterial stiffness, or both. Both of these abnormalities are seen in association with aging, hypertension, diabetes mellitus, cigarette smoking, and obesity. The hemorheologic-hemodynamic theory posits that the same pathologic process, thrombosis, leads to both plaque development and its complication, superimposed thrombosis and infarction. The name reflects the fact that the interaction of hemorheologic, i.e., blood flow, and hemodynamic, i.e., blood velocity, pulsatility, and arterial geometry, factors lead to atherosclerosis.

Viscosity and localized stasisIn arteries during systole, there is a gradient of blood velocity with the highest

velocity in the center of the vessel and the lowest against the arterial wall. In areas of vascular branching, curving and dilatation, focal blood pooling occurs in the low shear environment against the arterial wall if blood velocity exceeds a critical value of Reynolds number (see below). This phenomenon is seen in nature when rapidly flowing water encounters an obstruction, forming eddies and pools. Blood is a non-Newtonian fluid, and its viscosity progressively increases with decreasing shear. In areas of pooling, a vicious cycle can develop in which increased viscosity leads to decreased flow, further increasing viscosity and decreasing flow, leading ultimately to stasis and thrombosis in the absence of adequate fibrinolytic activity. Decreased blood flow promotes thrombosis by decreasing influx of fibrinolytic molecules and decreasing efflux of activated clotting factors. Platelets activated by high shear in the central column of blood can be directed to the vicinity of the arterial wall by eddy currents. In these areas, decreased blood flow decreases endothelial production of molecules with antithrombotic activity such as nitric oxide and prostacyclin, further promoting thrombosis. This is akin to endothelial dysfunction which in mainstream atherogensis theory is thought to be caused by putative cytopathic effects of oxidized low-density lipoprotein.

Arterial stiffeningIncreased arterial stiffness accelerates atherosclerosis by increasing peak arterial

blood velocity, thereby increasing Reynold's number, which indicates the propensity for a flowing fluid to develop pools and eddy currents in association with changing arterial geometry. In the normally compliant aorta, a portion of each stroke volume is stored in systole and propelled with lower velocity in diastole, creating blood flow throughout most of the cardiac cycle. An area of pooling created by high velocity would disappear during slow diastolic flow, and any accumulated microthrombus would be dispersed. In a perfectly stiff aorta, the entire stroke volume would be expelled in systole. Given

constant stroke volume, conservation of mass requires increasing peak arterial blood velocity with increasing arterial stiffness.[63] In addition, no low velocity diastolic flow will occur, so that a pool formed during high velocity systolic flow will persist throughout the cardiac cycle. This will allow the time necessary for thrombus growth and subsequent organization (see below). Additionally, increased peak arterial velocity will augment shear-mediated platelet activiation.Organization of mural thrombi

J.B. Duguid promoted the idea that atherosclerotic plaques develop from organization of mural thrombi in the 1940s and 50's. Arterial thrombi tend to remain localized to the low shear environment of the arterial wall because of high blood velocity in the central portion of the artery. These thrombi are know as "mural" or "parietal." In veins, the velocity gradient between the center of the vessel and the vessel wall is small. Thus, thrombi in veins are more likely to become occlusive, as in deep venous thrombosis. This is why atherosclerosis is limited to arteries. If thrombi persist, whether in arteries or veins, they undergo organization, in which circulating fibrocytes colonize the thrombus and differentiate into cells capable of producing collagen and markers of smooth muscle differentiation, such as smooth muscle actin.Role of lipoproteins in atherogenesis

The hemorheologic-hemodynamic theory predicts that low-density lipoprotein (LDL) should increase blood viscosity and high-density liporotein (HDL) should decrease blood viscosity, which has been demonstrated experimentally. Erythrocytes are separated by a minimum intercellular distance of approximately 15 nanometers caused by electrostatic repulsion due to sialic acid on the cell membrane surface. LDL has a particle diameter of 18 to 40 nanometers, large enough to simultaneously bind to two erythrocytes and form erythrocyte aggregates. Erythrocyte aggregates increase blood viscosity at low shear by increasing the inertia of the suspended particles. HDL, with a particle diameter of 8 to 12 nanometers, is too small to promote erythrocyte aggregation. Instead, by competing with LDL for binding to erythrocytes, it antagonizes erythrocyte aggregation and decreases blood viscosity. Erythrocyte aggregates are weak, and progressively distrupted with increasing shear. Given the relationship of LDL to blood viscosity, it is not surprising that hypercholesterolemia is a risk factor for both atherosclerosis and deep venous thrombosis.

The hemorheologic-hemodynamic theory explains the significant remaining risk of adverse cardiovascular events in patients with established coronary artery disease despite aggressive lowering of LDL-cholesterol using high dose statin therapy. Despite lowering serum LDL-cholesterol to less than 100 mg/dL, the risk of major cardiovascular events in these patients is estimated to be 9% per year. Such therapy does not address the adverse consequences of arterial stiffening, or increased blood viscosity caused by other factors.

The hemorheologic-hemodynamic theory explains the existence of atherosclerotic plaques in synthetic arteriovenous grafts. These provide an extreme hemodynamic environment, where extremely high velocity blood flows through a curved vessel. These vessels are prone to thrombosis and development of atherosclerotic plaques despite anticoagulation. These vessels lack a tunica media, which received wisdom maintains is the origin of smooth muscle cells in atherosclerotic plaques via migration. The identification of the fibrocyte provides an alternative explanation for the origin of smooth

muscle cells in atherosclerotic plaques. Being largely inanimate, the capacity of these vessels to respond to an injury with an inflammatory response, the inciting cause of atherosclerosis according to mainstream atherogenesis theory, would be very limited. Further, this theory explains the benefit of blood donation and drinking large quantities of water. Both of these very low risk interventions reduce blood viscosity.

The hemorheologic-hemodynamic eliminates reliance on the fatty streak in atherogenesis. Fatty streaks routinely resolve without sequelae. This is acknowledged in by mainstream atherogenesis theory, which is unable to predict why a particular fatty streak progresses into an atherosclerotic plaque while the majority regress. Increased HDL particle size and increased low-shear blood viscosity caused by torcetrapib therapy could account for the increased cardiovascular mortality seen in clinical trials.Increased peak arterial blood velocity and arterial stiffening may also play a role in sudden cardiac death associated with physical exertion. Physical exertion results in increased cardiac output and increased blood pressure, both of which could increase peak arterial velocity, although the effect of increased cardiac output on peak arterial blood velocity in this situation has not been studied. Increased Reynolds number could lead to acute coronary thrombosis as described above.The future

Validation of the hemorheologic-hemodynamic theory will require a prospective study to determine if measuring blood viscosity and peak arterial blood velocity identifies subjects at high risk for symptomatic atherosclerosis better than routine markers such as lipid analysis.

Bibliography: http://en.wikipedia.org/wiki/Heart_diseases

WORD DEFINITION TRANSLATION

PHONETIC TRANSLATION

1. Aging The process of becoming older, a process that is genetically determined and environmentally modulated.

Imbatranire edʒɪŋ

2. Arthritis Inflammation of a joint. When joints are inflamed they can develop stiffness, warmth, swelling, redness and pain.

Artrită arθrajtəs

3. Atrophy Wasting away or diminution. Atrofie ætrəfi

4. Ascites Abnormal buildup of fluid in the abdomen.

Ascită æzsajts

5. Asymptomatic Without symptoms. Asimptomatic esɪmptəmætɪk

6. Antidepressant Anything, and especially a drug, used to prevent or treat depression.

Antidepresiv æntidəprɛsənt

7. Bowel Another name for the intestine . The small bowel and the large bowel are the small intestine and large intestine , respectively.

Intestin baʊəl

8. Backbone The spine. Sira spinării bækbəʊn

9. Bathophobia An abnormal and persistent fear of depths.

Batofobia bæθɒfəʊbiə

10. Biotin A water-soluble B-complex vitamin involved in carbon dioxide transfer and therefore essential to the metabolism of carbohydrate and fat.

Botină ˈbīətən

11. Babesiosis An illness caused by the parasite Babesia which is transmitted from animals to humans by ticks.

Babesioza bəˌbēzēˈōsəs

12. Belching  A normal process to relieve distention from the air that accumulates in the stomach. 

Râgâială beltʆ ɪŋ

13. Cachexia Physical wasting with loss of weight and muscle mass caused by disease.

Casexie kəˈkeksēə

14. Carcinoma Cancer that begins in the skin or in tissues that line or cover body organs.

Carcinomul kɑːsˈnəʊmə

15. Cough A rapid expulsion of air from the lungs typically in order to clear the lung airways of fluids, mucus, or

Tuse kɒf

material. Also called tussis.16. Chancre The classic painless ulcer of syphilis. Sancru ˈʆaŋkər17. Chilblain A cold injury which, while painful,

causes little or no permanent impairment.

Degerătură tʆɪlbleɪn

18. Cotinine The major metabolite (breakdown product) of nicotine. 

Cotinina ˈkōtəˌnēn

19. Deafness Partial or complete hearing loss. Surditate defnes20. Dehisce To burst open or gape. A se deschide

bruscdiˈhis

21. Desiccate To remove the moisture from a thing that normally contains moisture, such as a plant; to dry out completely; to preserve by drying.

A deshidrata ˈdesiˌkāt

22. Deuteranopia Colorblindness of the red-green type, also known as deuteranomaly or Daltonism.

Deuteranopie ˌdütərəˈnōpēə

23. Dysuria  Painful or difficult urination. Disurie disˈyuL rēə24. Drain A device for removing fluid from a

cavity or wound.Drena ˈdrān

25. Edema The swelling of soft tissues as a result of excess water accumulation.

Edem iˈdēmə

26. Eardrum The tympanic membrane of the ear, or tympanum.

Timpan ˈiərˌdrəm

27. Eclampsia Convulsions (seizures) occurring with pregnancy-associated high blood pressure and having no other cause.

Eclampsie iˈklampsēə

28. Edentulous Being without teeth. Edentat ēˈdenchələs29. Epistaxis An attack of bleeding from the nosed. Epistaxis ˌepəˈstaksəs30. Enanthem A rash inside the body. Enantem iˈnantəm31. Fatigue A condition characterized by a

lessened capacity for work and reduced efficiency of accomplishment, usually accompanied by a feeling of weariness and tiredness.

Obosealăfəˈtēg

32. Fornix In anatomy, a vaultlike or arched structure.

Fornix ˈfoLrniks

33. Fauces The throat. Beregată ˈfoLˌsēz34. Frostbite Damage to tissues from freezing due

to the formation of ice crystals within cells, rupturing the cells and leading to cell death.

Degeratura ˈfroLsˌbīt

35. Graft Healthy skin, bone, or other tissue taken from one part of the body to replace diseased or injured tissue removed from another part of the body.

Grefa ˈgraft

36. Gait A manner of walking. Păşit ˈgāt

37. Goiter  An enlargement of the thyroid gland , that often results from insufficient intake of iodine.

Gusa ˈgoLitər

38. Galactorrhea The spontaneous flow of milk from the nipple at any time other than during nursing.

Galactoreea gəˌlaktəˈrēə

39. Greensickness An iron-deficiency anemia especially of adolescent girls that may impart a greenish tint to the skin

Cloroza ˈgrēnˈsiknəs

40. Glioma  A brain tumor that begin in a glial cell, in the brain or spinal cord. 

Glioma glīˈōmə

41. Halitosis Bad breath. Halenă ˌhaləˈtōsəs42. Hantavirus A group of viruses that

cause hemorrhagic fever and pneumonia. 

Virusul lui Hantaan

ˈhantəˌvīrəs

43. Hematuria Blood in the urine. Hematurie hēməˈtuLrēə44. Hamstring The prominent tendons at the back of

the knee.Tendon popliten ˈhamˌstriŋ

45. Hemangioma A birth irregularity where a localized tissue mass grows rich in small blood vessels.

Hemangiom ˌhēˌmanjēˈōmə

46. Hysterectomy Surgical removal of the uterus. Bisterectomie ˌhistəˈrektəmē47. Inclusion Something that is included; especially

: a passive usually temporary product of cell activity within the cytoplasm or nucleus.

Incluziune in-ˈklü-zhən

48. Ichthyosis Dry, rectangular scales on the skin. Ihtioză ˌiktēˈōsəs 49. Ileus Obstruction of the intestine due to it

being paralyzed.Ocluzie intestinală ˈilēəs

50. Immunocompromised Having an immune system that has been impaired by disease or treatment.

Imunocompromis ˌimyəˈnäˈkämprəˌmīzd

51. Itching An uncomfortable sensation in the skin that feels as if something is crawling on the skin or in the skin, and makes the person want to scratch the affected area.

Mancarime ɪtʆ ɪŋ

52. Interferon A naturally occurring substance that interferes with the ability of viruses to reproduce.

Interferon ˌintərˈfiərˌän

53. Jaundice Yellow staining of the skin and sclerae by abnormally high blood levels of the bile pigment bilirubin.

Icter ˈjoLndəs

54. Juxtapyloric Means near the pylorus. Juxtapiloric ˌjəkstəpīˈlōrik55. Kinesthesis Sensory experience derived from this

sense.Anestezie ˌkinəsˈtēzə

56. Keratoderma A horny condition of the skin. Keratodermie ˌkerəˈtōˈdərmə57. Kymograph A type of brain damage associated

with athetoid cerebral palsy and Chimograf ˌkīməˌgraf

deafness.58. Kinesin A family of

microtubule motor proteins active in mitosis.

Kinezina kiˈnēsən

59. Kyphosis Outward curvature of the spine, causing a humped back.

Cifoza kīˈfōsəs

60. Leukopenia Lower than the normal amount of white blood cells.

Leucopenie ˌlükōˈpēnēə

61. Lymphoma Tumor of the lymphoid tissue. Limfomul limˈfōmə62. Lithiasis The formation of stony concretions in

the body (as in the gallbladder)Litiaza liˈtīəsəs

63. Laceration The act of lacerating. Rupere ˌlasəˈrāshən64. Laparotomy An operation to open the abdomen. Laparotomie ˌlapəˈrätəmē65. Leptin A hormone that has a central role in

fat metabolism. Leptina ˈleptən

66. Leishmania  A group of parasites causing a disease called leishmaniasis.

Leishmania lēʆˈmanēə

67. Levocardia Reversal of all of the abdominal and thoracic organs except the heart, which is still in its usual location on the left.

Sinistrocardie ˌlēvəˈkärdēə

68. Macrogenitosomia Condition in which the external sex organs are prematurely enlarged or abnormally enlarged.

Macrogenitosomie ˌmakrōˌjenitəˈsōmēə

69. Malaise  A vague feeling of discomfort, one that cannot be pinned down but is often sensed as "just not right."

Indispoziţie mə’leɪz

70. Mycology A branch of biology dealing with fungi.

Micologie mīˈkäləjē

71. Meconium Dark sticky material normally present in the intestine at birth and passed in the feces after birth.

Meconiu miˈkōnēəm

72. Melasma Pigmentation of the face, most commonly on the malar area, bridge of nose, forehead, and upper lip, that occurs in half of women during pregnancy.

Melasma məˈlazmə

73. Menorrhagia Excessive uterine bleeding occurring at the expected intervals of the menstrual periods.

Menoragie ˌmenəˈrājēə

74. Nystagmus A rapid involuntary oscillation of the eyeballs.

Nistagmus nisˈtagməs

75. Nausea The urge to vomit. Greaţă ˈnozēə76. Narcolepsy A condition characterized by brief

attacks of deep sleep often occurring with cataplexy and hypnagogic hallucinations.

Narcolepsie ˈnärkəˌlepsē

77. Neonatal Pertaining to the newborn period which, by convention, is the first four

Neonatală ˌnēōˈnātəl

weeks after birth.78. Noma  A spreading invasive gangrene

chiefly of the lining of the cheek and lips that is usually fatal and occurs most often in persons severely debilitated by disease or profound nutritional deficiency.

Noma ˈnōmə

79. Nexus A connection or link. A causal connection.

Nexus ˈneksəs

80. Omentum A sheet of fat that is covered by peritoneum.

Epiploon ōˈmentəm

81. Omphalocele A birth defect in which part of the intestine, covered only by a thin transparent membrane, protrudes outside the abdomen at the umbilicus.

Omfalocelul ˈämfəˌläˈsel

82. Olfaction The sense of smell, part of the chemical sensing system, or the chemosenses. 

Olfactiv älˈfakshən

83. Oxyuriasis Infestation with or disease caused by pinworms (family Oxyuridae).

oxiuroză ˌäksiyuL ˈrīəsəs

84. Ototoxic Producing, involving, or being adverse effects on organs or nerves involved in hearing or balance.

Ototoxica ˌōtəˈtäksik

85. Platelet An irregular, disc-shaped element in the blood that assists in blood clotting.

Trombocit ˈplātlət

86. Perionychium The tissue bordering the root and sides of a fingernail or toenail.

Perionix ˌperēōˈnikēəm

87. Pyrosis A technical term for what is popularly called heartburn, a burning sensation in the upper abdomen.

Pirozisul pīˈrōsəs

88. Putamen An area in the brain within a structure called the lentiform nucleus. 

Putamen pyüˈtāmən

89. Puerperium The time immediately after the delivery of a baby. 

Puerperiumul ˌpyüərˈpirēəm

90. Pruritus To have an itch. Prurit prüˈrītəs91. Qualm Sickness, disease, pestilence, or

death.Remuşcare ˈkwäm

92. Queasy A feeling of nausea. Greţos ˈkwēzē93. Quadriplegic  One affected with paralysis of both

arms and both legs.Cvadriplegic ˌkwädrəˈplējik

94. Quinacrine An antimalarial drug and, in cytogenetics, a fluorescent dye used to stain chromosomes. 

Chinacrina ˈkwinəˌkrēn

95. Ranula A cyst formed under the tongue by obstruction of a gland duct.

Ranula ˈranyələ

96. Rash Breaking out (eruption) of the skin. Erupţie cutanată ræʆ97. Recurrence The return of a sign, symptom or

disease after a remission.Recurenţă riˈkərəns

98. Reuptake The reabsorption of a secreted substance by the cell that originally produced and secreted it.

Reabsorbtie rēˈəpˌtāk

99. Remission Disappearance of the signs and symptoms of cancer or other disease. 

Remisie riˈmiʆən

100. Resectable Able to be removed by surgery. Sectionabil riˈsektəbəl101. Rib One of the 12 paired arches of bone

which form the skeletal structure of the chest wall.

Coasta rib

102. Rachitis A deficiency disease that affects the young during the period of skeletal growth, is characterized especially by soft and deformed bones, and is caused by failure to assimilate and use calcium and phosphorus normally due to inadequate sunlight or vitamin D.

Rahitism rəˈkītəs

103. Semen The fluid that is released through the penis during orgasm.

Sperma ˈsēmən

104. Serum The clear liquid that can be separated from clotted blood.

Ser ˈsirəm

105. Scoliosis Sideways (lateral) curving of the spine.

Scolioza ˌskōlēˈōsəs

106. Seizure Uncontrolled electrical activity in the brain, which may produce a physical convulsion, minor physical signs, thought disturbances.

Atac de apoplexie ˈsēʒər

107. Shin The tibia, the larger of the two bones in the lower leg.

Tibie ʆin

108. Synesthesia A condition in which normally separate senses are not separate.

Sinestezie ˌsinəsˈtēʒēə

109. Tetany A condition of physiological calcium imbalance that is marked by intermittent tonic spasm of the voluntary muscles.

Tetanie ˈtetənē

110. Taeniasis  Infection with any of the tapeworms of the genus Taenia. 

Teniaza tēˈnīəsəs

111. Taint To poison, infect, or spoil. A infecta teint112. Telomere The end of a chromosome, a

specialized structure involved in the replication and stability of the chromosome.

Telomerul ˈteləˌmiər

113. Trochanter One of the bony prominences toward the near end of the thigh bone.

Trohanter trōˈkantər

114. Trichobezoar A wad of swallowed hair,also called a hairball. 

Tricobezoar ˌtrikōˈbēˌzōər

115. Tarantism  A disease once thought to result from the bite of the tarantula spider.

Tarantism ˈtarənˌtizəm

116. Uricaciduria The presence of excess uric acid in Uricaciduria ˌyuLrikˌasəˈdyuLrēə

the urine, which may be a sign of gout or kidney stones.

117. Urate  A salt of uric acid. Urat ˈyuLrˌāt118. Ubiquitin A small but extremely

important protein that acts the "kiss of death" to other proteins.

Ubiquitin yüˈbikwətən

119. Variolation The old practice of inoculating someone with the virus of smallpox to produce immunity to the disease. 

Variolare ˌvarēəˈlāʆən

120. Vasculitis A general term for a group of diseases that feature inflammation of the blood vessels.

Vasculita ˌvaskyəˈlītəs

121. Viremia The presence of a virus in the blood. Viremie vīˈrēmēə122. Viscus An internal organ of the body,

specifically one within the chest or abdomen.

Viscer ˈviskəs

123. Vertebroplasty A nonsurgical method for the repair of vertebral fractures and compression due to osteoporosis.

Vertebroplastie ˈvərtəbrōˌplastē

124. Vesicant A substance that causes tissue blistering.

Vezicant ˈvesikənt

125. Vitrectomy Removal of the gel (called the vitreous) from within the eyeball.

Vitrectomie vəˈtrektəmē

126. Vallecula An anatomic term for a crevice, furrow or depression. 

Valecula vaˈlekyələ

127. Valetudinarian Someone with a weak or sickly constitution, especially someone whose chief concern is being or becoming a chronic invalid.

Ipohondru ˌvaləˌtyüdənˈerēən

128. Vaginitis Inflammation of the vagina. Vaginita ˌvajəˈnītəs129. Windpipe The trachea, a tube-like portion of the

respiratory tract that connects the larynx with the bronchial parts of the lungs.

Traheea ˈwindˌpīp

130. Wheezing A whistling noise in the chest during breathing when the airways are narrowed or compressed.

Sforait ˈwēziŋ

131. Walleye A dense white opacity (leukoma) of the cornea.

Leucomul ˈwoLˌlī

132. Warble A small hard nodule produced by the larva of a fly that has penetrated the skin. 

Nodul ˈwoLrbəl

133. Wart A local growth of the outer layer of the skin (the epidermis) caused by a virus.

Neg ˈwoLrt

134. Wasting Gradual loss, deterioration, emaciation.

Deteriorare ˈwāstiŋ

135. Wrist The proximal segment of the hand consisting of the carpal bones and the associated soft parts.

Încheietura ˈrist

136. Womb The uterus, is a hollow pear-shaped organ located in a woman's lower abdomen between the bladder and the rectum.

Pântec ˈwüm

137. Xanthopsia A form of chromatopsia, a visual defect in which objects appear as if they have been overpainted with an unnatural color.

Xantopsie zanˈtäpsēə

138. Xanthine A substance found in caffeine, theobromine, and theophylline and encountered in tea, coffee, and the colas.

Xantina ˈzanˌtēn

139. Xenoantigen  An antigen that is found in more than one species.

Xenoantigen ˈzenəˌantijən

140. Xenograft A surgical graft of tissue from one species to an unlike species (or genus or family). 

Xenogrefa ˈzenəˌgraft

141. Xanthoma Yellowish firm nodules in the skin frequently indicating underlying disease, such as diabetes, disorder of fats or other conditions. 

Xantom zanˈtōmə

142. Xerosis Abnormal dryness of the skin, of the conjunctiva of the eye.

Xeroza ziˈrōsəs

143. Xenobiotic Natural substances that are foreign to the body.

Xenobiotici ˌzenōbīˈätik,

144. Yeast A group of single-celled fungi that reproduce by budding.

Drojdie ˈyēst

145. Yaws A common chronic infectious disease that occurs mainly in the warm humid regions of the tropics with characteristic bumps on the skin of the face, hands, feet and genital area.

Framboesia ˈyoz

146. Yawning  Involuntary opening of the mouth with respiration, breathing first inward, then outward. 

Căscat ˈyäniŋ

147. Zoophobia An abnormal and persistent fear of animals.

Zoofobie ˌzōəˈfōbēə

148. Zoonosis An infectious disease in animals that can be transmitted to people. 

Zoonoză ˌzōəˈnōsəs

149. Zolmitriptan A triptan drug for the treatment of migraine.

Zolmitriptan ˌzōlmiˈtripˌtan

150. Zyrtec Used for a preparation of the dihydrochloride of cetirizine.

Zirtec ˈzərˌtek

BOLILE INIMII

Bolile inimii sau cardiopatia este un termen cheie pentru o varietate de boli diferite care afectează inima. Începând din 2007, este principala cauză de deces în Statele Unite, Anglia, Canada şi Ţara Galilor unde o persoana moare la fiecare 34 de secunde în Statele Unite .

Tipuri de boli de inimă: boală coronariană, cardiomiopatie, boli cardiovasculare, boli de inima ischemice, insuficienţă cardiacă hipertensiva, boli inflamatorii de inimă, boli de inimă valvulare.

Boli de inim ă Coronariene Boala coronariană se referă la întreruperea circulaţiei

coronariene de a furniza o circulaţie adecvată a muşchiului cardiac şi ţesutului din jur. Boala coronariană este cel mai frecvent asimilată cu o boală coronariană arterială, deşi această boală coronariană poate fi datorată altor cauze, cum ar fi vasospasmul coronarian.

Boala coronariană arterială este o boală a arterei cauzate de acumularea de plăci ateroamateus în pereţii arterelor care alimentează miocardul. Angină pectorală (durere în piept) şi infarct miocardic (atac de cord) sunt simptomele şi condiţiile cauzate de această boală.Peste 459,000 de americani mor de această boală în fiecare an. În Regatul Unit, 101,000.

CardiomiopatiaCardiomiopatie literalmente înseamnă "boala muşchiului

inimii" (Myo = muşchi, pathy = boala) Este deteriorarea funcţiei de miocard (de exemplu, muşchiul inimii reale) pentru orice motiv. Oamenii cu cardiomiopatie sunt adesea expuşi riscului de aritmie şi / sau moarte subită de cauză cardiacă.

Cardiomiopatia extrinseac ă – cardiomiopatiile erau patologia primară în afara de miocardul în sine. Cele mai multe sunt cardiomiopatii extrinseci, pentru că, de departe, cea mai frecventă cauză a unei cardiomiopatii este ischemia. Organizaţia Mondială a Sănătăţii aminteşte aceste cardiomiopatie specifice.

Boli de inim ă Congenitale Un defect congenital cardiac (DCC) este un defect în structura

inimii si vasele mari de sânge unui nou-născut. Cele mai multe defecte ale inimii, fie obstrucţionează fluxul de sânge în vasele inimii sau în apropierea acesteia sau provocă sângele să curga prin inima într-un mod anormal, cu toate că a altor defecte care afectează ritmul cardiac (cum ar fi sindromul de QT prelungit) pot apărea, de asemenea. Defectele de inima sunt printre cele mai frecvente defecte congenitale şi sunt cauza principala a defectelor de naştere ducand la decese.

Semnele şi simptomele sunt legate de tipul şi severitatea defectului inimii. Unii copii nu au nici un semn, în timp ce alţii pot

prezenta dificultăţi de respiraţie, cianoză, dureri în piept, sincopa, transpiraţii, murmur cardiac, infecţii respiratorii, fără poftă de mâncare, sau creştere slabă , acumularea de sânge şi de lichid în plămâni, picioarelor, gleznelor şi picioarelor. Medicii pot detecta uneori cu stetoscopul. Cu toate acestea, toate murmurele inimii nu sunt cauzate de defecte cardiace congenitale. Simptome CDD frecvent prezente la începutul anului de viaţă, dar este posibil ca unele CDDs pentru a merge nedetectate pe tot parcursul vieţii.

Cauza se poate datora unei predispoziţie genetice sau de o expunere în mediu în timpul sarcinii.Cunoscute cauze genetice ale bolilor de inimă, includ anomalii cromozomiale, cum ar fi trizomiile 21, 13, şi 18, precum şi o gamă de recent recunoscute, mutaţii genetice punct, punct şi eliminările alte anomalii genetice aşa cum se vede în sindroamele, cum ar fi Velo-Cardio-faciala Sindromul, ASD familială cu bloc cardiac, sindrom Alagille, sindrom Noonan, si multe altele. Cunoscut factorilor de mediu antenatale includ infecţii maternă (rubeolic), medicamente (alcool, hydantoin, litiu şi talidomidă), şi a bolilor profesionale maternă diabet (diabet, fenilcetonurie, şi lupus eritematos sistemic). Clasificare:

Hipoplazia pot afecta inima, care de obicei ca rezultat eşecul fie a ventriculului drept sau ventriculului stâng de a dezvolta în mod adecvat, lăsând doar o parte a inimii capabilă să pompeze sânge pentru organism şi plămâni. Hipoplazia inimii este rară, dar este forma cea mai gravă a BIC, ea este numită sindromul hipoplastic stâng când acestea afectează partea stanga a inimii şi sindromul hipoplastic drept I când acestea afectează partea dreaptă a inimii. În ambele condiţii, prezenţa unui brevet canalului arterial (şi, atunci când hipoplazie afectează partea dreaptă a inimii, un foramen ovale patent), este vitală pentru capacitatea copilului de a supravieţui până la chirurgie cardiacă de urgenţă pot fi efectuate, deoarece fără aceste căi de sânge nu pot circula în organism (sau plămâni, în funcţie de care parte a inimii este defect). Hipoplazia inimii este, în general, un defect cianotic.

Defectele obstrucţionări apar atunci când valvele cardiace, artere, sau venele sunt anormal de inguste sau blocate. Defecte de obstrucţie frecvent, includ stenoza valva pulmonară, stenoză aortică supapă, precum şi înăsprirea aortei, cu alte tipuri, cum ar fi stenoza bicuspidă valva Stenoză aortică şi subaortic fiind relativ rare. Orice îngustare sau blocarea a inimii poate provoca extindere sau hipertensiune arterială.

Septul este un perete, ţesut care separă partea sângă a inimii de cea stângă. Este relativ comun pentru ca defectele să existe în septul interatrial sau septul interventricular, permiţând sângelui trecerea din partea stanga a inimii la dreapta, reducând eficienţa inimii. Defecte septale ventriculare sunt colective, cel mai frecvent tip de CDD, deşi aproximativ 30% dintre adulţi au un tip de defect septal atrial numit

foramen ovale sonda de brevete. Defecte septale pot sau nu pot provoca cianoză, în funcţie de severitatea defectului.

Defectele inimii cianotice sunt numite astfel, deoarece acestea rezultat cianoză, o decolorare gri-albăstruie a pielii din cauza lipsei de oxigen în organism. Astfel de defecte includ arterial TRUNCUS persistente, în total conexiune anormale pulmonar venos, tetralogie Fallot, transpunere a navelor de mare, şi Atrezie tricuspid. Defecte: Stenoză aortică Defect septal atrial (DSA) Defect septal atrioventricular (DSAV) Sindromul Brugada Cardiomiopatie Dextrocardia Sindromul DiGeorge Dubla admisie a ventriculului stâng(DAVS) Dublu admisie a ventriculului drept (DAVD) Anomalia Ebstein Hipoplazica stânga sindromul inimii (HSSI) Sindromul hipoplastic dreptul inimii (SHDI) levo-Transpunerea a arterelor mare (l-TAM) Canalul arterial (CA) Atrezie pulmonară Stenoză pulmonară tetralogie Fallot (TOF) pentralogy de Chantrall dextro-Transpunerea a arterelor mari (d-TGA) Atrezie Tricuspidă Defect septal ventricular (DSV) Bicuspidă valva aortica

Stenoză mitrală Sindromul Iatagan(SI)

Aceasta este o listă incompletă, care nu pot fi niciodată în măsură să îndeplinească anumite standarde de finalizare. Întreruperea arcului aortic (ÎAA) Uneori CDD nu se îmbunătăţeşte cu nici un tratament . Alteori defectul este atât de mici şi nu necesită tratament. De cele mai multe ori CDD este grav şi necesită intervenţii chirurgicale şi / sau medicamente. Medicamentaţia include diuretice, care ajută copilul în eliminarea de apă, săruri, şi digoxină şi în consolidarea contractiilor inimii. Acest lucru incetineşte bătăile inimii şi elimină o cantitate de lichid din tesuturi. Unele defecte necesită proceduri chirurgicale pentru a repara cât mai mult posibil pentru a restabili circulatia reveni la normal. În unele cazuri, mai multe intervenţii chirurgicale sunt necesare pentru a fi

efectuate pentru a ajuta la echilibrarea circulaţiei. Cardiologia oferă acum pacienţilor alternative minim invazive pentru intervenţia chirurgicală. Boli nutri ţ ionale Ischemice (sau non-ischemice) cardiomiopatiiUtilizate frecvent termenul "cardiopatia ischemica,", referindu-se la ischemie miocardică şi infarct, nu este susţinută de schemele curente ale clasificării cardiomiopatiilor.

Cardiopatia ischemică este o slăbiciune în muşchiul inimii din cauza unor lipsei de oxigen necesar, pentru miocardul cu boală coronariană fiind cea mai frecventă cauză. Anemia şi de apneea în somn sunt condiţii destul de comune care pot contribui la miocard ischemiei şi hipertiroidie poate provoca o "relativă "ischemie secundară la insuficienţă cardiacă de ieşire de mare. Persoanele cu cardiomiopatie ischemică de obicei au o istorie de infarct miocardic acut (atac de cord), deşi ischemie mult timp în urmă poate provoca leziuni suficient pentru a miocardului pentru precipitarea o cardiomiopatie semnificativă clinic chiar şi în absenţa de infarct miocardic. Într-o prezentare tipic, zona a inimii afectate de un infarct miocardic va deveni iniţial necrotice în care se moare, şi va fi apoi înlocuit cu cicatrici miocardic (fibroză). Acest tesut fibroase este akinetic; este musculare nu mai este şi nu poate să contribuie la funcţia inimii ca o pompă. Dacă regiunea akinetică a inimii este substanţială de ajuns, partea afectată a inimii (adică partea stânga sau la dreapta) va intra în eşec, iar acest eşec este rezultatul funcţionale ale unui cardiopatia ischemica. La unele persoane , stress-ul emoţional sever poate duce la "cardiomiopatie takotsubo", o cardiomiopatie specifice, care are o etiologie specială.

Cardiomiopatiile intrinseci: O cardiomiopatie intrinsecă este definită ca o slăbiciune musculară a inimii, care nu se datorează unei cauze etxerne. Această definiţie a fost folosită pentru a clasifica cardiomiopatia anterior idiopatică, cu toate că anumite cauze externe au fost identificate, deoarece pentru multi. De exemplu, alcoolism a fost identificat ca fiind un motiv de unele forme de cardiomiopatie dilatate. Multe cardiomiopatii intrinseci au acum cauze externe identificabile, inclusiv droguri şi de alcool ,de toxicitate, anumite infecţii (inclusiv Hepatita C), precum şi diverse genetice şi idiopatică (adică, necunoscut) cauze.

Cardiomiopatiile intrinseci sunt în general clasificate în patru tipuri, dar sunt tipuri suplimentare, de asemenea, recunoscute:

Cardiomiopatie dilatată (CMD), forma cea mai comună, precum şi una dintre indicaţiile de conducere pentru transplant de inima. În CMD inima (în special ventriculul stâng) este extinsă, precum şi funcţia de pompare este diminuat. Aproximativ 40% din cazuri sunt familiale, dar genetica sunt prost înţeleasă în comparaţie cu HCM. În unele cazuri, se

manifestă ca cardiomiopatie peripartum, precum şi în alte cazuri, poate fi asociată cu alcoolism.

Cardiomiopatie hipertrofică (CMH sau CMHO), o tulburare genetică cauzată de mutaţii diferite în genele codare proteine sarcomeric. În HCM muşchiului cardiac este îngroşată, care poate bloca fluxul de sânge şi de a preveni inima de la funcţionarea corectă.

Cardiomiopatiile Aritimice ale ventriculului drept (CAVD), rezultă dintr-un perturbare electrică a inimii, în care muşchiului inimii se înlocuieşte cu ţesut cicatricial fibros. Ventriculului drept este, în general, cea mai afectată.

Cardiomiopatie restrictivă (CMR) este o cardiomiopatie mai puţin frecventă. Pereţii ventriculelor sunt rigizi, dar nu poate fi îngroşaţi, şi să reziste umplere normală a inimii cu sânge. O formă rară de cardiomiopatie restrictivă este cardiomiopatie obliterantă, văzut în sindrom hipereozinofilic. În acest tip de cardiomiopatie:, miocard în apices din ventricule stânga şi din dreapta devine îngroşat şi fibroase, determinând o scădere a volumului de ventricule şi o de tipul de cardiomiopatie restrictive.

Cardiomiopatie noncompactivă a fost recunoscută drept un tip separat din anii 1980. Termenul se referă la un cardiomiopatie în cazul în care peretele din stânga ventriculului nu a reuşit să crească în mod corespunzător de la naştere şi are un aspect spongios când sunt vizualizate în timpul unei ecocardiografie.

Simptomele si semnele pot să mimeze cele de la aproape orice formă de boli de inima. Durere toracică este comună. Miocardită uşoară sau de cardiomiopatie este frecvent asimptomatic; cazurile severe sunt asociate cu insuficienţă cardiacă, aritmii, şi embolizarea sistemice. Manifestări ale bolii subiacente (de exemplu, boala Chagas ') pot fi proeminent. Majoritatea pacienţilor cu biopsie-miocardită dovedit a raporta o prodrome recent virale precedent simptome cardiovasculare. Modificări ECG sunt adesea prezente, deşi modificările sunt frecvent nespecifice. O caracteristică model de hipertrofie ventriculară stângă pot fi prezente. Undele opuse unui T sau plate sunt cele mai comune, de multe ori cu joasă tensiune QRS complexe. Defecte conductei intraventriculare şi ramurile strânse, în special în stânga pachet bloc de ramură, sunt, de asemenea, comune. O ecocardiogramă este utilă pentru a detecta anomalii de perete sau o mişcare efuziune pericardică. Radiografiile toracice pot fi normale sau pot arata dovezi de insuficienţă cardiacă congestivă, cu edem pulmonar sau cardiomegalie. Tratamentul depinde de tipul de cardiomiopatie, dar pot include medicaţie, implantate stimulatoare cardiace, defibrilatoare, sau ventriculare asista dispozitive (LVADs), sau ablaţie. Scopul tratamentului este de multe ori symptom relief, iar unii pacienţi pot solicita în cele din urmă un transplant de inimă. Tratamentul de cardiomiopatie (şi a altor boli de inimă), folosind metode alternative,

cum ar fi terapia cu celule stem este disponibil în comerţ, dar nu este susţinută de dovezi convingătoare. Cazuri celebre:

În 1966, adăugarea de compuşi de cobalt a stabiliza spuma de bere în Canada, a condus la cardiomiopatie, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de cardiomiopatia băutororilor de bere.Dave Williams a Drowning Pool au murit de cardiomiopatie, în 2002. Dr. Robert Atkins, inventator al "Dietei Atkins" a suferit de cardiomiopatie, în ani înainte de moartea sa, de la o cădere. Alexei Cherepanov, 19 ani, jucător profesionist de hochei pe gheaţă, a murit de cardiomiopatie în timpul unui joc de hochei pe gheaţă, în 2008. Andy Hallett, un actor de 33 ani vechi din serialul de televiziune Angel, a murit de insuficienţă cardiacă congestivă, în 2009, a adus pe de o cardiomiopatie de la o infecţie dinte cinci ani mai devreme. James Michael Hegstrand alias Road Warrior Hawk un wrestler american. Slash, chitaristul de Roses Guns N, cardiomiopatie a supravieţuit. Reggie Lewis, căpitan şi All-Star a Boston Celtics, a murit de cardiomiopatie hipertrofica, la vârsta de 27. Marc-Vivien Foe, Camerun internaţionale & West Ham United fotbalul profesionist (fotbal) player, sa prăbuşit şi a murit de cardiomiopatie hipertrofică obstructivă (HOCM), în vârstă de 28 în timpul unui meci Cupa Confederaţiilor FIFA la 26 iunie 2003. Cuttino Mobley, un jucător retras NBA care a trecut a jucat pentru LA Clippers, a fost forţat să se retragă după ce a fost diagnosticat cu cardiomiopatie hipertrofica la sfârşitul anului 2008. Hank Gathers, un star de baschet de colegiu recruta care a jucat pentru Loyola Marymount University, sa prăbuşit în timpul unui drum liber arunca tentativă împotriva UCSB şi mai târziu din nou împotriva Universitatea din Portland. A doua oară, el nu sa ridicat şi a fost declarat mort la sosire. Nick Carter de Backstreet Boys a fost diagnosticat cu cardiomiopatie dupa ce a suferit dureri în piept. Katie Gallagher, care a introdus al doilea pe reality show TV Survivor: Palau, a fost diagnosticat cu cardiomiopatie virale de mai mulţi ani mai târziu. Jonathan Amazing a fost diagnosticat cu "o stare gravă de inimă", în martie 2007. Site-ul interpretului identificat condiţia ca cardiomiopatie şi a continuat să afirme că, din cauza unei combinaţii de pierderea in greutate si diluanti de sânge, el a fost de a face bine şi nu intenţionează să se pensioneze.

Cardiomiopatie hipertensiv ă Simptome: Oboseală Puls neregulat Umflarea picioarelor Creşterea în greutate Greaţa Dificultăţi de respiraţie

Dificultatea de dormit apartament în pat Balonare O mai mare nevoie de a urina pe timp de noapte Condi ţ ii (complica ţ ii poten ţ iale) Hipertrofie ventriculară stângă Boală coronariană de inimăInsuficienţa cardiacă congestivă Cardiomiopatie hipertensivăCardiomiopatia valvular ă Cardiomiopatie inflamatorie Cardiomiopatie secundar ă unei boli sistemice metabolice

Cardiomiopatie alcoolic ă

Cardiomiopatia alcoolică este o boală cronică în care abuzul de alcool duce la insuficienţă cardiacă. Cardiomiopatia alcoolică este un tip de cardiomiopatie dilatată. Datorită efectelor direct toxice ale alcoolului asupra muşchiului cardiac, inima nu este în măsură de a pompa sânge în mod eficient, care duce la insuficienţă cardiacă. Ea poate afecta alte părţi ale corpului în cazul în care este de insuficienţă cardiacă severă. Acesta este cel mai frecvent la bărbaţii cu vârste cuprinse între 35-50.

Simptomele prezentate de apariţia de cardiomiopatie alcoolice sunt rezultatul a inimii şi de faptul că nu apar de obicei după ce boala a progresat la un stadiu avansat. Prin urmare, simptomele au multe în comun cu alte forme de cardiomiopatie. Aceste simptome pot include: Glezne, picioare şi umflarea lor În ansamblu umflarea Pierderea poftei de mâncare Respiraţie dificilă, în special de activitate Dificultăţi de respiraţie în acelaşi timp în poziţie culcată Oboseală, slăbiciune, leşin Vigilenţă scăzută sau de concentrare Scăderea urinării (oligurie) Necesitatea de a urina noaptea (nicturie) Palpitaţii Puls neregulat sau rapid

Diagnostic: sunete anormale ale inimii, murmurele, EKG anomalii, şi inima extins pe piept cu raze X, poate duce la diagnostic. Anomalii Ecocardiografie şi cateterism cardiac sau angiografia pentru a exclude blocajele arterei coronare, împreună cu o istorie de abuz de alcool poate confirma diagnosticul.

Tratamentul pentru cardiomiopatie alcoolică implică modificări stilul de viaţă, inclusiv abstinenţa completă de la consumul de alcool, o dietă săracă în sodiu, şi restricţie de lichide, precum şi medicamente. Medicamente pot include inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi care sunt utilizate în mod curent cu alte forme de cardiomiopatie

pentru a reduce tulpina de pe inimă. Persoanele cu insuficienţă cardiacă congestivă pot fi luate în considerare pentru introducerea chirurgicale a unui ICD sau a unui stimulator cardiac care permite îmbunătăţirea funcţiei cardiace. În cazurile în care insuficienţă cardiacă este ireversibilă şi agravarea, transplant de inimă pot fi luate în considerare. Tratamentul va împiedica, eventual, în centrul de la deteriorarea în continuare, dar este puţin probabil să inverseze funcţia de redusă, care a avut loc deja.

Cardiomiopatie diabetic ă

Dintre cauzele care duc la disfuncţie cardiacă, diabet zaharat este cea mai răspândită. Într-adevăr, acesta este cel mai important factor de risc pentru boli coronariene şi diabetici de peste 30% în Statele Unite-sunt diagnosticaţi cu boli de inima. În plus, două treimi din diabetici vor muri în cele din urmă de un fel de boli cardiovasculare. În afară de boli navă de mari şi ateroscleroza accelerată, care este foarte comună în diabet, cardiomiopatie diabetică (DCM) este o condiţie clinică diagnosticat atunci când se dezvoltă disfuncţie ventriculară la pacienţii cu diabet zaharat, în absenţa unor aterosclerozei coronariene şi hypertension.DCM pot fi caracterizate de vedere funcţional de ventriculară dilatare, hipertrofia myocyte, fibroză interstiţială proeminente şi a scăzut sau conservate în funcţie a tensiunii arteriale sistolice în prezenţa unui disfuncţie diastolică. Semne & Simptome:

O particularitate a CMD este faza lungă latentă, în care boala progreseaza, dar este complet asimptomatică. În cele mai multe cazuri, DCM este detectată cu hipertensiune concomitente sau boală arterială coronariană. Unul dintre primele semne este uşoară disfuncţie ventriculară stângă diastolice, cu un efect redus asupra umplere ventriculare. De asemenea, pacientul cu diabet zaharat pot să prezinte semne subtile ale CMD legate de respectarea ventriculului stâng a scăzut stânga sau hipertrofie ventriculară stângă sau o combinaţie a ambelor. Un proeminent "un val" poate fi, de asemenea, remarcat, în puls venos jugular, şi impulsul cardiace apical poate fi hiperactivă sau susţinute în întreaga systole. După elaborarea de disfuncţie a tensiunii arteriale sistolice, dilatarea ventriculară stângă şi insuficienţă cardiacă simptomatică, presiunea jugulară venoasa poate deveni crescute, impulsul apical ar fi strămutate în jos şi la stânga. A tensiunii arteriale sistolice murmur mitrală nu este mai puţin frecventă în aceste cazuri. Aceste modificări sunt însoţite de o varietate de modificări electrocardiografice, care pot fi asociate cu DCM la 60% dintre pacienţi fără boală cardiacă structurale, cu toate că de obicei, nu în faza de început asimptomatice. Mai târziu, în progresie, o prelungirea intervalului QT poate indica de fibroză. Având în vedere că definiţia lui DCM exclude ateroscleroza concomitente sau hipertensiune arterială,

nu există modificări în perfuzie sau în atrial niveluri de peptid natriuretic până în stadii foarte târzie a bolii, atunci când hipertrofia şi fibroza deveni foarte pronunţată. Fiziopatologie:

Cu toate că a fost evident pentru o lungă perioadă de timp pe care observate la complicaţiile diabetului zaharat sunt legate de hiperglicemie asociate la aceasta, mai mulţi factori au fost implicate în patogeneza bolii. Etiologie, patru cauze principale sunt responsabile pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace la CMD: microangiopatie şi conexe disfuncţii endoteliale, neuropatie vegetativă, alterările metabolice, care includ utilizarea anormale de glucoză şi de oxidare a crescut de acizi graşi, generarea şi acumularea de radicali liberi, şi alterări în homeostaziei Ion , în special tranzitorii de calciu. Microangiopatie:

Microangiopatia poate fi caracterizată ca fibroza subendotelială şi endotelială în microvasculatura coronară a inimii. Această disfuncţie endotelială duce la afectarea rezervei de sânge miocardic fluxul ca mijloc de probă prin ecocardiografie . Aproximativ 50% din diabetici cu DCM, există dovezi pentru microangiopatie patologice, cum ar fi sub-fibroza endoteliale şi endoteliale, faţă de numai 21% de non-diabetice insuficienţă cardiacă pacienţi . De-a lungul anilor, mai multe ipoteze au fost postulat pentru a explica disfuncţii endoteliale observate în diabetul zaharat. S-a emis ipoteza că hiperglicemie extracelulară conduce la o hiperglicemie intracelulare în celule în imposibilitatea de a reglementa asimilarea lor de glucoză, de cele mai multe în principal, celulele endoteliale. Într-adevăr, în timp ce hepatocite myocytes şi dispun de mecanisme care să le permită să interiorizeze transportator lor de glucoză, celulele endoteliale nu posedă această capacitate. Consecinţele de concentrare a crescut de glucoză intracelulare sunt, de patru ori toate rezultă din creşterea concentraţiei de intermediari glycolytic în amonte de rata de-limitarea glyceraldehyde-3-fosfat de reacţie, care este inhibată de mecanisme activat de a crescut formarea radicalilor liberi, comună în diabet zaharat . Patru căi, enumerate mai jos, toate explica o parte a complicaţiilor diabetice. În primul rând, acesta a fost raportat pe larg începând cu anii 1960 că hiperglicemie cauzează o creştere a fluxului prin reductazei aldose şi calea poliol. Activitatea sporită a enzimei de detoxifiere aldoze reductază duce la o epuizare a NADH cofactor esenţial, prin urmare, perturba procesele de celulă cruciale. Al doilea rând, creşterea 6 fructoză-fosfat, o glicoliză intermediară, va duce la creşterea fluxului prin intermediul căii hexosamine. Acest lucru produce N-acetil glucozamina care poate adăuga privind reziduurile de serina şi treonina şi alter căi de semnalizare, precum şi cauza inducţie patologice de factori de transcriptie a anumitor . Treilea rând, hiperglicemie determină o creştere a diacylglycerol care este, de asemenea, un activator al kinazei proteine C (PKC) de semnalizare cale. Inducerea PKC cauze

efecte dăunătoare multiple, inclusiv, dar nu se limitează la anomalii ale fluxului de sânge, ocluzie capilară şi pro-inflamatorii expresia genelor. În cele din urmă, glucoză, precum şi a altor produse intermediare, cum ar fi fructoză şi glyceraldehyde-3-fosfat, când sunt prezente în concentraţii mari, de a promova formarea de produse finite glicozilare avansate (vârstele). Acestea, la rândul lor, poate traversa ireversibil se leagă de proteine şi cauza agregatele intracelulare, care nu pot fi degradate de proteaze şi, prin urmare, să modifice intracelulare de semnalizare. De asemenea, vârstele pot fi exportate în spaţiul intercelular în cazul în care pot receptori obligati AGE (Rage). Această vârstă / interacţiune RAGE activează căi inflamatorii cum ar fi NFκB, în celulele gazdă într-o manieră autocrine, sau în macrofagele într-o manieră paracrine. De activare Neutrofile poate duce, de asemenea, la DNA (P) H oxidaza producţia de radicali liberi mai mult deteriorarea celulelor din jur. În sfârşit, a exportat produse de glicozilare proteine obligati extracelular şi modifice matricea, interacţiunile celulă-matrice şi de a promova fibroză. O sursă majoră de rigiditate a crescut miocardic este crosslinking între vârstele şi colagen. De fapt, un semn distinctiv al diabetului zaharat necontrolată este glycated produse în ser şi poate fi utilizat ca un marker pentru microangiopatie diabetică.

Anormalităţile metabolice ale miocarduluiEventual una dintre primele diferenţe de observat la inimile cu

diabet zaharat au fost derajamentele metabolice. Într-adevăr, chiar şi în anii 1950, s-a recunoscut că micologia cardiacă de la un pacient cu diabet zaharat a avut o anormală, energie-funcţia ineficiente metabolice, cu aproape nici o oxidare carbohidraţi . Schimbările observate la DCM nu sunt diferite de cele ale ischemie, şi ar putea explica de ce diabetici sunt mai susceptibile la daune ischemica, şi nu sunt uşor de testat. În plus, diabet zaharat conduce la o hiperglicemie persistentă foarte multe ori însoţită de un hiperlipidemia. Acest disponibilitatea modifică substrat la inima şi cu siguranţă afectează metabolismul acestuia.

În condiţii normale, acizi graşi sunt substrat preferat în miocard adulte, furnizarea de până la 70% din totalul ATP. Ele sunt oxidate în matricea mitocondrial de procesul de β acid gras-oxidare, în timp ce piruvatului derivat din glucoză, glicogen, a lactatului şi a piruvatului exogene este oxidat de complexe dehidrogenazei piruvatului, localizată în membrana interioară mitocondriale. Substrat alegere în inima pentru adulţi este reglementată în principal, de disponibilitatea, cererea de energie şi aportul de oxigen. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că modificările sunt prezente în diabet şi să contribuie din plin la patogeneza sale. Cardiomicologiile, spre deosebire de celulele endoteliale, au capacitatea de a reglementa asimilarea lor de glucoză. Astfel, ele sunt în mare parte cruţată de la complicaţii asociate cu hiperglicemie că ciuma celulelor endoteliale. În scopul de a se proteja

de hiperglicemie extracelulare, celule cardiace pot interiorizeze insulină lor de-transportor dependente de glucoză, GLUT4. Când uita la utilizarea de carbohidraţi de miocard, nu inimile diabetici numai arată o scădere a utilizării de glucoză, dar şi o scădere foarte pronunţată în utilizarea lactatului, într-o măsură mai mare decât utilizarea glucozei. Mecanisme sunt neclare, dar nu sunt legate de lactat de transport sau de expresie lactat dehidrogenază. Mai mult, datorită o asimilare cu deficit de hidraţi de carbon, miocard cu diabet zaharat arată creşteri în piscina de glicogen intracelulare, posibil prin sinteza crescută sau au scăzut glicogenolizei.

Cu toate acestea, ca un dezavantaj în acest scăderea captării glucozei, cardiomyocytes se confruntă cu o rată redusă de oxidare glucoză şi o β a crescut dramatic de acizi graşi-oxidare la aproape 100% din producţia ATP. Acest lucru se traduce într-o creştere dramatică a transportatorului de acizi graşi, în special CD36, care este postulat de a avea un rol important în etiologia de boală cardiacă. Interesant, se pare că scăderea de oxidare carbohidrat precede apariţia de hiperglicemie, în diabetul zaharat tip II. Este, probabil, ca urmare a β-oxidarea a crescut ca urmare a hiperlipidemia şi de insulină modificat de semnalizare. Rata de absorbţie a lipidelor, spre deosebire de cel al glucozei, care nu este reglementată de un hormon. Prin urmare, a crescut lipide circulante va creşte absorbţia şi, prin urmare, de acid gras de oxidare. Aceasta, la rândul său, creşte concentraţia de citrat în celulă, un inhibitor potent al phosphofructokinase foarte, rata de primul-pas de limitare a glycolysis. În cazul în care rata de absorbţie este mai mare decât rata de oxidare, acizi graşi sunt shuttled vedere calea de sinteza trigliceridelor. Creşterea magazine de trigliceride a preveni lipotoxicity, dar scăderea funcţiei cardiace.

De ce sunt toate aceste modificări în detrimentul inima? Dovezi emergente sprijină conceptul că modificările în metabolizarea contribuie la disfuncţia cardiacă contractilă. La modelele animale, insuficienţă contractilă începe ca o disfuncţie diastolice, şi progresează, ocazional, pentru a disfuncţie a tensiunii arteriale sistolice în cele din urmă duce la insuficienţă cardiacă. Normalizare a metabolismului energetic în aceste inimi a inversat contractilităţii depreciat. În timpul diabet zaharat, remodelarea metabolice precede cardiomiopatie şi este valabil la ipoteza ca aceste schimbări pot contribui la disfuncţie cardiacă. Într-adevăr, atunci când se tratează pe modele animale cu Modulatoare metabolice la o vârstă fragedă, înainte de orice semn de cardiomiopatie, îmbunătăţiri ale funcţiei cardiace pot fi observate. Astfel, este evident că derangements metabolice observate la DCM nu numai precede patologia, dar, de asemenea, contribuie foarte mult la dezvoltarea acestuia. Neuropatie autonomǎ:

În timp ce inima nu poate funcţiona fără ajutor din partea sistemului nervos, este foarte innervated autonome cu nervii, inima bate de reglementare în conformitate cu cererea într-un mod rapid, înainte de eliberarea hormonale. Innervations autonom de miocard în DCM sunt modificate şi să contribuie la disfuncţie miocardic. Spre deosebire de creierul, sistemul nervos periferic nu beneficiază de o barieră în calea protejând-o de la nivelurile circulante de glucoză. La fel ca celulele endoteliale, celulele nervoase nu se pot reglementa glucoză lor de absorbţie şi suferă acelaşi tip de daune-interese enumerate mai sus. Prin urmare, inima cu diabet zaharat de denervation arata clar ca patologia progresează. Acest denervation corelează cu dovezi ecocardiografic de disfuncţie diastolică şi rezultate într-un declin de supravieţuire la pacienţii cu diabet zaharat de la 85% la 44%. Alte cauze de ischemie denervation sunt de boli microvasculare şi, astfel, apar ca urmare a dezvoltării de microangiopatie. Homeostazia Ion Altered

Spre deosebire de cele mai multe alte tipuri de celule, inima are în mod constant şi se schimbă rapid statutul de ionice, cu curenţi de ioni diverse merge în afară din celulă în timpul fiecărui ciclu de bătaie. Mai important, de calciu este un jucător major al evenimentelor cardiace electromecanice, metabolismului energetic şi funcţia contractilă. Ea se mută în întreaga sarcolemma, reticulului sarcoplasmic şi membranele mitocondriale, prin diferite canale specifice de către organelle de transport activă, precum şi difuzie pasivă. Aproximativ 30-40% din producţia ATP, a unui cardiomyocyte este utilizat în principal de către CA2 reticulului sarcoplasmic +-ATPase (SERICA) şi pompe de ioni altele. Astfel, este evident că orice modificare a homeostaziei va avea consecinţe grave asupra funcţiei inimii şi, eventual, integritatea şi structura. În DCM, aceste modificări s-au constatat de la anilor '80. Într-adevăr, studiile indică o scădere în capacitatea celulelor de a elimina CA2 + prin intermediul Na +-CA2 + schimb şi CA2 +-sistemelor de pompare în sarcolemma inimilor şobolan diabetice. Mai recent, scăderea activităţii SERCA sa dovedit a fi o contribuţie majoră la dezvoltarea de disfuncţie cardiacă în diabetul zaharat şi au scăzut expresie a canalului a fost de asemenea raportate. Aceste diferenţe sunt parţial explicat de calciu, modificat de semnalizare la nivelul receptorului ryanodine, o autoritate de reglementare cheie al SERICA , precum şi creşterea în phospholamban observate în inimile cu diabet zaharat. Iniţial, aceste anomalii s-au gândit să fie asociată cu supraîncărcare de calciu intracelular; cu toate acestea, dovezi ulterioare da vina modificat [CA2 +] tranzitorii i cu nemodificat concentraţii bazale.

Aceste modificări nu sunt limitate la curenti de calciu. Increases in intracellular sodium concentrations also play a causative role of ischemic damage sensitivity in diabetes and are related to a decrease

in the Na+-H+ pump activity due to hyperglycemia. Furthermore, there is a decrease in a Na+-K+ ATPase subunit expression, correlating with a decrease in expression of the Na+-Ca2+ exchanger. More importantly, several potassium current abnormalities are observed. DCM causes alterations in transcription and surface expression of potassium channel proteins, which are theorized to be under the control of insulin-signaling cascade. Indeed, abnormalities in K+ can be restored in vitro following incubation with insulin. Further, altered duration of the action potential, known to be increased in DCM, was shown to result mainly from a decreased K+ transmembrane permeabilityTratament: Terapiile convenţionale

În prezent, nu există un singur tratament clinic eficient pentru cardiomiopatie diabetică. Centre de tratament în jurul intensa de control glicemic prin dieta, hypoglycemics orale şi în mod frecvent de insulină şi de gestionare a simptomelor de insuficienţă cardiacă. Există o corelaţie clară între creşterea glicemiei şi riscul de a dezvolta diabet zaharat de cardiomiopatie, prin urmare, păstrarea concentraţiile de glucoză în controlate, aşa cum posibil este primordială. Tiazolidinedionele nu sunt recomandate, la pacienţii cu NYHA clasa III sau IV, insuficienţă cardiacă secundar la retenţia de fluide. Ca şi în cele mai multe alte boli de inimă, enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) poate fi, de asemenea, administrat. O analiză a majore studiile clinice arată că pacienţii diabetici cu insuficienţă cardiacă beneficia de o astfel de terapie într-o măsură similară cu cea non-diabetici [48]. În mod similar, beta blocante sunt, de asemenea comune în tratamentul insuficienţei cardiace concomitent cu inhibitori ai ECA. Din păcate, utilizarea lor la pacienţii cu diabet zaharat este mai sensibil din cauza efectul lor negativ asupra glicemiei. Cu toate acestea, o β blocante, în standuri special afară, carvedilol. Datorită proprietăţilor sale metabolice modulant, sa dovedit a fi benefică în combinaţie cu inhibarea ECA, fara a afecta glicemiei.Intervenţiile nutritive Metale de tranziţie

Având în vedere că multe mecanisme implicate în patogeneza DCM au o bază în chimie radical liber, şi că multe dintre apărare anti-oxidant al celulelor se bazează pe urmă metale, acesta este vrednic să ia în considerare suplimentarea de anumite metale ca parte a unei cuprinzătoare potenţial de tratament. Într-adevăr, la şobolani, suplimentarea cu seleniu a avut un posibil efect benefic asupra activităţilor electrice ale inimii cu diabet zaharat, posibil datorită restaurare a diminuat K + curenţi şi parţial legate de o restaurare a ciclului celular de glutation redox . Mai mult, se ştie că deficitul de zinc este un factor de risc pentru cardiomiopatie. Într-adevăr, studiile au arătat un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat de corelare cu

scăderea concentraţiilor de Zn, precum şi chelators Zn induce diabet zaharat, în unele specii de mamifere. În timp ce potenţialul de Zn de îmbunătăţire a simptomelor DCM nu a fost încă să fie evaluate, avantajele sale au fost abordate într-o altă complicaţie a diabetului zaharat la pacienţii, neuropatia periferică unde a fost indicată pentru a ajuta la controlul glicemiei şi a atenua unele simptome. În cele din urmă, un studiu clinic robust, cu toate că pe termen scurt, a arătat că suplimentarea orală de magneziu poate fi eficace în reducerea nivelului glucozei plasmatice à jeun şi creşterea HDL colesterol la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, cu toate beneficiile pe termen lung şi siguranţa tratamentului cu magneziu pe de control glicemic urmează să fie stabilite. Tiamina

O altă intervenţie nutriţionale ar fi suplimentarea tiamină. Aşa cum sa explicat mai sus, endoteliale, precum şi disfuncţii nervilor periferici sunt cauzate de incapacitatea pentru aceste tipuri de celule de a reglementa asimilarea lor de glucoză. Aceasta duce la o creştere a produselor intermediare, în amonte de inhibat GAPDH. Ea a fost recent arătat că suplimentarea de înaltă tiamină activează o enzimă, transketolase, care metabolizeaza glyceraldehyde acumularea-3-fosfat. Aceasta, la rândul său, previne complicaţiile asociate cu hiperglicemie. Cu toate că nici un studiu clinic a fost efectuat pentru a corobora aceste rezultate la pacienţi, o biodisponibilitate foarte versiune a tiaminei a fost dat la câini cu diabet zaharat şi a fost demonstrat pentru a preveni retinopatie, o complicaţie a diabetului legate de disfunctii endoteliale. In vitro, tiamină a fost demonstrat, de asemenea, pentru a diminua producţia de vârstă, de activitate PKC, inflamaţie şi Flux, prin calea hexosamine, patru cauze de disfuncţie endoteliale. Taurină

Taurina este un acid amino –sulfuric semi-esential provenit de la metabolismul metionina şi cisteina. Studii recente au oferit un rol de taurina în dezvoltarea fătului şi în diminuarea efectelor diabetului într-o mama cu diabet zaharat şi a descendenţilor săi. În plus, datele experimentale sugerează faptul că taurina ar putea avea efecte benefice în diabetul zaharat. Cu toate acestea, studiile clinice au fost prea mici si prea scurt pentru a avea vreo importanţă reală şi efectele sale asupra inimii nu au fost documentate.

Cardiomiopatie restrictiv ă

Cardiomiopatie restrictive (RCM) este o formă de cardiomiopatie, în care pereţii sunt rigide, iar inima este restricţionată de la întindere şi umplerea cu sânge în mod adecvat.

Acesta este cel de cardiomiopatie comune. Prezentare:

Ritmicitate şi contractilităţii inimii poate fi normale, dar zidurile rigidă a camerelor inimii (atrii şi ventriculi), păstraţi-le în mod adecvat de la umplere, reducerea preload şi la sfârşitul volumului-diastolice. Deci, fluxul de sânge este redusă, precum şi de sânge care ar intra în mod normal, inima este susţinut în sistemul circulator. În timp, pacienţii cu cardiomiopatie restrictivă dezvoltă disfuncţie diastolice şi în cele din urmă insuficienţă cardiacă. Cauzele Este posibil să se împartă în cauzele primare şi secundare.

Primare Sindromul Löffler fibroelastosis endocardial

Secundară infiltrativă amiloidoză cardiacă haemochromatosis sarcoidoză interstiţial fibroză postradiation

Alte cauze includ sclerodermia, sindromul Churg-Strauss, cystinosis, limfom, boala Gaucher, hemocromatoza, boala Fabry lui, pseudoxanthoma elasticum, sindrom hipereozinofilic, carcinoide, sindromul Noonan lui, artrita reactivă, şi sindromul Werner lui.

Tratament Terapie pentru cardiomiopatie restrictivă este limitată.

Diureticele pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Insuficienţă cardiacă rezultă din cardiomiopatie restrictive, de obicei, în cele din urmă va trebui să fie tratată prin transplant cardiac.

Ateroscleroza

Clasificarea şi resurse extere Schimbări în disfuncţii endoteliului in ateroscleroza (comentarii

nota text despre eroare de geometrie)

Ateroscleroza (de asemenea cunoscute ca Arteriosclerotic vasculare Afectiune sau ASVD) este starea în care se ingroasa un perete al unei artere, ca rezultat al acumulării de materii grase, cum ar fi colesterolul. Acesta este un sindrom care afectează vasele de sânge arterial, un răspuns cronice inflamatorii în pereţii arterelor, în mare parte datorită la acumularea de macrofage celule albe din sânge şi promovat de Low-

lipoproteine cu densitate (proteine plasmatice care transporta colesterol şi trigliceride), fără îndepărtarea adecvată grăsimilor şi colesterolului din macrofage prin funcţionale lipoproteine cu densitate mare (HDL), (a se vedea apoA-1 Milano). Acesta este de obicei menţionată drept o intarire sau blană de artere. Aceasta este cauzată de formarea de plăci în cadrul mai multor artere.

Placa atheromatous este împărţit în trei componente distincte: Atheroma ( "forfetare de terci", de la ἀ θήρα, athera, încasa în

greacă,), care este acumularea nodular dintr-un material moale, cu fulgii, de culoare galben de la centrul de plăci mari, compus din cel mai apropiat macrofagelor lumen al arterei

La baza domenii de cristale de colesterol Calcifiere la baza exterioară a mai în vârstă / leziuni mai

avansate. Următorii termeni sunt similare, dar distincte, în ambele

ortografie şi sensul, şi poate fi uşor confundat: arteriosclerozei, arteriolosclerosis, şi ateroscleroza. Arterelor Arterioscleroza este un termen general care descrie orice călire (şi pierderea elasticităţii), de mediu sau a arterelor mari (de la ARTERIA greacă, sensul artera, şi scleroză, sensul întărire); arteriolosclerosis este orice călire (şi pierderea elasticităţii) din arteriolelor (mici ); Ateroscleroza este o rigidizarea o arteră în mod special din cauza unei plăci atheromatous. atherogenic Termenul este utilizat pentru substanţe sau procese care cauzează ateroscleroza.

Ateroscleroza, deşi de obicei asimptomatic timp de decenii, în cele din urmă produce două probleme principale: în primul rând, plăci aterosclerozatice, deşi mult timp compensate de extindere a arterelor (a se vedea IMT), în cele din urmă duce la rupturile plăci şi de cheaguri în interiorul lumenul arterei peste rupe. Cheaguri de vindeca şi, de obicei termale, dar lasa in urma stenoza (îngustarea) a arterei (atât la nivel local şi, în mai mici ramuri din aval), sau, mai rău, închiderea completă, şi, prin urmare, o cantitate insuficientă de sânge la ţesuturi şi organe se hraneste. În al doilea rând, în cazul în care procesul de artera compensatoare de extindere este excesivă, atunci o rezultate net de anevrism. Aceste complicatii ale aterosclerozei avansate sunt cronică, lent progresivă şi cumulative. Cel mai frecvent, plăci moale brusc rupturi (a se vedea placa vulnerabile), determinând formarea unei trombilor care va incetini rapid, sau a opri fluxul de sânge, ducând la moartea a ţesuturilor alimentat de artera în aproximativ 5 minute. Acest eveniment catastrofic se numeşte un infarct. Unul dintre scenariile cele mai comune recunoscute este numit tromboză coronare ale unei artere coronare, care provoacă infarct miocardic (un atac de cord). Chiar şi mai rău este acelaşi proces într-o arteră la creier, denumită accident vascular cerebral. Un alt scenariu comune în boala foarte avansat este

claudicaţie de la aprovizionarea cu sânge insuficient pentru a picioarelor, de obicei din cauza unei combinaţie a celor două segmente de stenoză şi sa anevrismul redus cu cheaguri. Din moment ce Ateroscleroza este un organism-amplu proces de, evenimente similare au loc, de asemenea, în artere la creier, intestine, rinichi, picioare, etc Cauze:

Ateroscleroza se dezvoltă de la molecule mici: lipoproteine cu densitate (LDL) devenind oxidat (LDL-bou) de radicalii liberi, în special specii reactive de oxigen (ROS). LDL oxidat Atunci când vine în contact cu un zid de arteră, o serie de reacţii apar pentru a repara prejudiciul la peretele arterei cauzate de LDL oxidat. Moleculă LDL este în formă de globular cu un miez gol, pentru a transporta colesterolul în întreg organismul. Colesterol poate muta in sange numai prin a fi transportat de lipoproteine. Sistemul imunitar al organismului raspunde la deteriorarea peretele arterei cauzate de LDL oxidat, prin trimiterea specializate de celule albe din sânge (macrofage şi T-limfocitele), pentru a absorbi oxidat-LDL celule care formează spumă de specialitate. Din păcate, aceste celule albe din sânge, nu sunt capabile să proceseze oxidat-LDL, precum şi în cele din urmă să crească, apoi ruptură, depozitare o cantitate mai mare de colesterol oxidat în peretele arterial. Această situaţie generează mai multe celule albe din sânge, care continuă ciclul. În cele din urmă, artera se inflameaza. Placa colesterol cauze celulele musculare pentru a mări şi de a forma o acoperire tare pe zona afectată. Aceasta acoperă greu este ceea ce determină o îngustare a arterei, reduce fluxul de sânge şi creşte tensiunea arterială. Unii cercetători cred că ateroscleroza poate fi cauzată de o infectie a celulelor musculare netede vasculare. Pui, de exemplu, dezvoltarea aterosclerozei atunci când infectate cu herpesvirusului boala lui Marek. Herpesvirus infecţie a arteriale celulele musculare netede a fost demonstrat de a provoca ester cholesteryl (CE) acumulare. Colesterolul este folosit ca substanţă sau procesele care duc la ateroscleroza. De asemenea, citomegalovirus (CMV), infecţia este asociată cu boli cardiovasculare. Simptome

Ateroslceroza incepe de obicei in adolescenta timpurie, şi este de obicei găsit în cele mai multe artere importante, dar este asimptomatic şi nu a fost detectat de cele mai multe metode de diagnostic în timpul vieţii. Atheroma în braţ, sau mai des, în artere picior, care produce scăderea fluxului de sânge se numeste boala arterelor periferice ocluzivă (PAOD).

Conform datelor Statele Unite pentru anul 2004, pentru aproximativ 65% dintre bărbaţi şi 47% dintre femei, primul simptom al bolii aterosclerotice cardiovasculare este de atac de cord sau moarte subită de cauză cardiacă (moartea în termen de o oră de la debutul simptom). Cele mai multe artere perturba fluxul de evenimente au loc

în locaţii cu lumenul îngustarea mai puţin de 50% (~ 20% este stenoză medie). [Cititorul s-ar putea reflecta faptul că ilustraţia de mai sus, la fel ca cele mai multe ilustraţii de boală arterială, overemphasizes îngustarea Lumen, spre deosebire de compensatorii de extindere diametru extern (cel puţin în artere mai mici, de exemplu, artere, inima), tipice ale procesului de ateroscleroza aşa cum progreseaza, a se vedea Glagov şi proces asteroid, fotografii IVUS la pagina 8, ca exemple pentru o înţelegere mai exactă. Eroarea relativă geometrie în cadrul ilustrare este comună pentru multe ilustraţii în vârstă, o eroare de lent, fiind mai frecvent recunoscut în ultimul deceniu.] Cardiace stres de testare, în mod tradiţional, cel mai frecvent efectuate non-invaziva metoda de testare pentru limitarea fluxului de sânge, în general, detectează lumenul numai îngustarea ~ 75% sau mai mare, desi unii medici susţin că metodele de stres nucleară poate detecta cât mai puţin de 50%.

AterogenezaAterogeneza este procesul de dezvoltare a plăcilor ateromate.

Acesta este caracterizat printr-o remodelare a arterelor care implică acumularea concomitentă de substanţe grase numite placi. O teorie recente sugerează că, din motive necunoscute, leucocitelor, cum ar fi monocite sau bazofile, începe să atace endoteliul a lumenului arterei în muşchiul cardiac. Inflamaţie a urmat duce la formarea de plăci atheromatous în intima Tunica arteriale, o regiune din peretele vasului situat între endoteliul şi mass-media Tunica. Cea mai mare parte a acestor leziuni este fabricat din excesul de grăsime, colagen, si elastina. La început, în calitate de placi cresc, doar de perete îngroşarea apare fără nici o îngustare, stenoză a arterei de deschidere, numit lumenul; stenoză este un eveniment cu întârziere, care niciodată nu pot să apară şi este adesea rezultatul rupturii placii repetate şi răspunsuri vindecare, nu doar procesul de ateroscleroza de la sine.

Celular Micrografia unei artere care alimentează inima cu ateroslceroză

seminificant şi marcată cu semnale luminoase. Trizomia lui Masson. Primul pas al aterogenezei este dezvoltarea aşa-numitele "urme grase", care sunt sub mici depozite endoteliale ale monocite-derivate macrofage. Conducătorul auto documentate primar al acestui proces este oxidat particule de lipoproteine în perete, sub celulele endoteliale, deşi superioară concentraţii normale sau crescute ale glucozei în sânge, de asemenea, joacă un rol major, şi nu toţi factorii sunt pe deplin înţelese. Dungile graşi poate să apară şi să dispară. De joasă densitate lipoprotein particule în plasma de sânge, atunci când acestea invada endoteliul şi a devenit oxidat creează un risc pentru boli cardiovasculare. Un set complex de reacţii biochimice reglementează oxidarea LDL, mai ales stimulate de prezenţa unor

enzime, de exemplu LP-radicalii LpA2 şi gratuit, în endoteliul sau sânge căptuşeală navei.

Daune iniţial la sânge rezultatele nava de perete într-un apel "pentru ajutor", un raspuns inflamator. Monocite (un tip de celule albe din sânge), intra in peretele arterei din fluxul sanguin, cu trombocite care aderă la zona de insultă. Acest lucru poate fi promovată prin inducerea redox de semnalizare de factori, cum ar fi VCAM-1, care a recruta circulant monocite. Monocite diferenţia macrofage, care ingera LDL oxidat, încet se transforma în celule de spumă de mare "" - asa-descris, din cauza aspectului lor a fost schimbat care rezultă din numeroase vezicule citoplasmatice interne şi rezultă un conţinut ridicat de lipide. Sub microscop, leziune acum apare ca o dungă graşi. Spuma de celule mor în cele din urmă, şi în continuare propaga procesului inflamator. Există, de asemenea, proliferarea musculare netede şi a migraţiei de la mass-media Tunica intima pentru a răspunde la citokine secretat de deteriorat celulelor endoteliale. Acest lucru ar duce la formarea unei capsule fibroase care acoperă cu baleiaj gras. Calcificări şi lipide

Formă intracelulară de microcalcificări în termene de celulele vasculare musculare netede ale stratului de înconjurătoare musculare, în special în celulele musculare adiacente ateromate. În timp, după cum celulele mor, aceasta duce la depozitele de calciu extracelular între perete musculare şi Partea exterioară a plăcilor atheromatous. O formă similară de o calcifiere intramural, care prezintă imaginea de o faza timpurie a arteriosclerozei, pare a fi indusă de o serie de medicamente care au un mecanism antiproliferativ de acţiune (Rainer Liedtke 2008). Colesterolul este livrat în peretele vasului de colesterol - cu conţinut de lipoproteine cu densitate joasă (LDL) particule. Pentru a atrage şi de a stimula macrofagelor, colesterol trebuie să fie eliberat din particule LDL şi oxidat, un pas cheie în cadrul procesului inflamator în curs de desfăşurare. Procesul se agravează în cazul în care nu există suficiente lipoproteine de mare densitate (HDL), particula lipoproteină care înlătură colesterolului din ţesuturi şi transportă înapoi la ficat. Celulele spumă şi plachetele să încurajeze migraţia şi proliferarea celulelor musculare netede, care, la rândul său ingera lipide, devenit înlocuieşte cu colagen şi să transforme în celule spuma de ei înşişi. Un capac de protecţie fibroase în mod normal, forme între depozitele graşi şi garnitură artera (intima). Aceste depozite plafonate graşi (numit acum ""), produce enzime care cauzeaza artera pentru a mări în timp. Atâta timp cât artera extinde suficient pentru a compensa grosimea suplimentare de atheroma, atunci nu îngustarea ( "stenoză") de deschidere ( "lumen") are loc. Artera devine extins cu un ou-in forma de cruce-secţiune, încă cu o deschidere circulară. În cazul în care extinderea este dincolo de proporţional cu grosimea atheroma, apoi un anevrism este creat. Caracteristici vizibile

Aterosclerozei severe de aorta. Specimen autopsie. Deşi arterelor de obicei nu sunt studiate la microscop, două tipuri de plăci se pot distinge: Fibro-lipide (Fibro-graşi), placa este caracterizat de o acumulare de lipide-celule încărcat sub intima a arterelor, de obicei fără îngustarea lumenului datorită expansiunii compensatorii a stratului care delimitează musculare din peretele arterelor. Sub endoteliul există un capac "fibros" care acoperă atheromatous "de bază" a placii. Nucleul este format din lipide-celule încărcat (macrofage şi celulele musculare netede), cu colesterolul ţesut crescute de colesterol şi de conţinutul de ester, fibrină, pretoglicani, colagen, elastina, şi resturile celulare. În plăci avansate, nucleul central al placii de obicei, conţine depozite de colesterol extracelular (eliberat din celule moarte), care formează zonele de cristale de colesterol cu gol, ac-ca clefts. La periferia plăci sunt mai mici "spumoase", celule şi capilare. Aceste plăci de obicei produc cele mai multe daune individuale, atunci când ruptura. Placa fibroasă este, de asemenea localizată în cadrul intim, în termen de peretele arterei rezultând îngroşarea şi extinderea de perete şi, uneori, îngustarea plină de coşuri localizate a lumenului cu unele atrofie a stratului de musculare. Placă fibros conţine fibre de colagen (eozinofilică), precipitatii de calciu (hematoxylinophilic) şi, rar, lipidelor-celule încărcat. Într-adevăr, partea musculară a peretelui arterei forme de anevrisme mici, doar suficient de mari pentru a deţine atheroma care sunt prezente. Porţiunea musculară a peretii arterelor de obicei, rămâne puternică, chiar şi după ce acestea au remodeled pentru a compensa placi atheromatous. Cu toate acestea, atheromas în peretele vasului sunt moi şi fragile, cu elasticitate mic. Arterele în mod constant extinde şi pentru fiecare contract cu bătăi de inimă, adică, puls. În plus, depozitele calcifiere dintre partea exterioară a atheroma şi peretele musculare, pe măsură ce progresează, să conducă la o pierdere de elasticitate şi rigidizarea arterelor ca un întreg. Depozite de calcifiere, după ce acestea au devenit suficient de avansate, sunt parţial vizibile pe tomografie coronarian calculat sau tomografie fascicul de electroni (EBT) ca inele de densitate a crescut radiografice, care formează în jurul halouri marginile exterioare ale plăcilor atheromatous, în peretele arterial. La CT,> 130 de unităţi pe scara Hounsfield (unii susţin timp de 90 de unităţi) a fost densitate radiografice acceptat ca de obicei, în mod clar, reprezentând calcifiere ţesut în termen de artere. Aceste depozite demonstreze fără echivoc a bolii, relativ avansate, chiar dacă lumenul arterei este de multe ori încă normal prin ecografie angiografică sau intravasculara.

Ruptură şi stenoză

Deşi procesul de boala tinde să fie lent progresivă a lungul deceniilor, de obicei, asimptomatice, până când rămâne o atheroma ulcerates ceea ce duce la coagularea sângelui imediate la locul de ulcer atheroma. Acest lucru declanşează o cascadă de evenimente care conduce la coagularea de extindere, care poate bloca rapid lumenul (deschidere) a arterei în sine. Un blocaj complet duce la ischemie de miocardic (cardiac) musculare şi daune. Acest proces este infarct miocardic sau "atac de cord." În cazul în atac de cord nu este fatal, organizarea fibroase din cheag în cadrul apare Lumen, acoperind ruptură, dar care produc, de asemenea, stenoza sau închiderea Lumen, sau în timp şi după rupturi repetate, rezultând într-o stenoză persistente, de obicei localizate sau blocare a lumenul arterei. Stenoze poate fi lent progresivă, în timp ce placa ulceraţii este un eveniment care apare brusc în mod special în atheromas cu diluant / capace de mai slabe fibroase care au devenit "instabile". Rupturile plăcii repetată, nu cele rezultate în închiderea totală Lumen, combinate cu patch-cheag de peste ruptură şi de reacţie de vindecare a stabiliza cheag, este procesul care produce cele mai multe stenoze-a lungul timpului. Domeniile stenotic tind să devină mai stabilă, în ciuda vitezele fluxului crescut de la aceste narrowings. Cele mai importante de sânge-flow-ul-oprire evenimente au loc la placi mari, care, înainte de ruptură lor, a produs foarte puţin în cazul în care nici o stenoza. Din studiile clinice, 20% este stenoză de mediu la plachete, care ulterior ruptură cu rezultate închiderea completă a arterelor. Cele mai multe evenimente severe clinice nu apar la plachete, care produc stenoza de înaltă calitate. Din studiile clinice, doar 14% din atacuri cardiace apar de la închiderea arterelor de la producerea unui plachete de 75% sau mai mare stenoză înainte de închidere navei. În cazul în care capacul fibroase de separare un atheroma moale din fluxul sanguin în artera rupe, fragmente de ţesut sunt expuse şi eliberat, şi sângele intră atheroma în perete şi, uneori, rezultate într-o expansiune bruscă a dimensiunii atheroma. Fragmente de ţesuturi sunt foarte cheag de-promovarea, cu conţinut de colagen şi de factorul tisular, ei activa trombocitelor şi a activa sistemul de coagulare. Rezultatul este formarea unui trombilor (cheag de sânge) deasupra atheroma, care blochează fluxul de sânge acut. Cu obstrucţie a fluxului de sânge, ţesuturi aval sunt înfometaţi de oxigen şi substanţe nutritive. În cazul în care acest lucru este miocard (muşchiul cardiac), angină pectorală (durere toracică) sau infarct miocardic (atac de cord), se dezvoltă.

Diagnosticul bolii plăcii relatate Microfotografie de perete arteriale cu calcifiata culoare violet ()

plăci aterosclerotice (haematoxillin & eosin pată)

Domenii de restrângerea severă, stenoza, detectabile de angiografie, şi într-o mai mică măsură "de stres de testare" au fost mult timp în centrul umane tehnicilor de diagnosticare pentru boli cardiovasculare, în general. Cu toate acestea, aceste metode se concentreze pe depistarea doar restrângerea severă, nu bolii subiacente ateroscleroza. Aşa cum sa demonstrat prin studii clinice umane, evenimentele cele mai severe apar in locatii cu plăci grele, dar puţin sau deloc prezente lumenul îngustarea înainte de evenimente debilitante apar brusc. Ruptură Placii poate duce la ocluzia arterei lumen în termen de secunde pentru a minute, şi debilitate potenţial permanentă şi, uneori, bruşte moarte. Plăci care s-au rupt sunt numite placi complicate. Pauzele de lipide matrice prin diferenţa de colagen subţierea şi atunci când a lipidelor vin în contact cu sângele, coagulare se produce. După ruptura de adeziune de trombocite cauzele cascadă coagulare la contactul cu piscina lipide cauzând o trombilor, pentru a forma. Acest lucru trombilor va creşte în cele din urmă şi de călătorie în întreg organismul. Trombilor va călători prin artere diferite şi venele şi, eventual, să devină depusă într-o zonă care se îngustează. Odată ce zona este blocat, de sânge şi de oxigen nu vor fi în măsură să furnizeze navelor şi va cauza moartea de celule şi poate duce la necroză şi a otrăvirii. Plachete complicate grave poate duce la moartea a ţesuturilor de organe, provocând complicaţii grave la acest sistem de organe.

Mai mare de 75% stenoza lumenului folosit pentru a fi luate în considerare de către cardiologi ca însemn al bolii clinic semnificative deoarece este de obicei doar la acest severitatea îngustarea arterelor inimii mai mare ca episoade recurente de angină pectorală şi tulburări de sensibilitate a metodelor de testare de stres sunt văzute. Cu toate acestea, studiile clinice au arătat că doar aproximativ 14% din punct de vedere clinic evenimente debilitante să apară în locuri cu acest lucru, sau de gravitatea mai mare a îngustarea. Majoritatea evenimentelor au loc ca urmare a atheroma ruptură plăci de la zonele fără a îngustarea suficientă pentru a produce orice angină sau stres anomalii de testare. Astfel, din moment ce mai târziu anilor 1990, o atenţie mai mare este axat pe placa "vulnerabile".

Deşi nici o artera în organism poate fi implicaţi, de obicei, doar reducerea severă sau obstrucţie a unor artere, cele care de aprovizionare mai critic-organe importante sunt recunoscute. Obstrucţionare a arterelor care furnizează rezultat muşchiului inimii într-un atac de cord. Obstrucţionare a arterelor care furnizează rezultat creierului într-un accident vascular cerebral. Aceste evenimente sunt schimba viaţa, şi, adesea, duce la pierderea ireversibilă a funcţiei, deoarece a pierdut muşchiului inimii şi celulele creierului nu crească din nou într-o măsură semnificativă, de obicei mai puţin de 2%.

Peste ultimii zeci de ani, alte metode decât angiografia şi de stres-de testare au fost dezvoltate ca din ce în ce mai bune metode

pentru a detecta bolii aterosclerotice înainte de acesta devine simptomatic. Aceste au inclus atât (a) metode de detectare anatomice şi (b) metode de măsurare fiziologic. Exemple de astfel de metode anatomice includ: (1) de calciu coronarian de notare de către CT, (2) IMT carotide (grosime intimal mass-media) de măsurare prin ultrasunete, şi (3) IVUS.

Exemple de astfel de metode fiziologice includ: (1) lipoproteină analiza subclasă, (2) HbA1c, (3) HS-CRP, şi (4) homocisteinei.

Exemplu de sindrom metabolic combină atât anatomice (diametru abdominale) şi fiziologic (a tensiunii arteriale, Valori crescute ale glucozei din sânge) metode. Avantajele acestor două abordări: metodele anatomice măsoară direct unele aspecte ale procesului de real bolii aterosclerotice în sine, prin urmare, oferă un potenţial pentru detectarea anterioare, inclusiv simptome înainte de a începe, a bolilor de aşteptare şi de urmărire de progresie a bolii. Metodele fiziologice sunt adesea mai puţin costisitoare şi mai sigure şi de a le modifica pentru o mai bună pot incetini progresia bolii, în unele cazuri cu o ameliorare marcate. Dezavantaje dintre aceste două abordări: Metodele anatomice sunt în general mai scumpe si mai multe sunt invazive, cum ar fi IVUS. Metodele fiziologice nu cuantifica starea actuală a bolii sau direct de progresie a urmări. Pentru ambele, clinicieni şi contribuabilii părţi terţe au fost lent de a accepta utilitatea acestor abordări mai noi

Factori fizologici care cresc riscul Diverse anatomice, fiziologice si factori de risc comportamental

pentru ateroscleroza sunt cunoscute. Acestea pot fi împărţite în diferite categorii: Vs congenitale dobândite, putând fi modificat sau nu, clasice sau non-clasice. Punctele etichetate ca "+", sub forma următoarea listă componentele de bază de "sindrom metabolic". Factorii adăuga pentru fiecare alte multiplicatively, cu doi factori de creştere a riscului de ateroscleroza patru ori. Hiperlipidemia, hipertensiune arterială şi fumatul, împreună creşte riscul de şapte ori mai. Cu toate acestea, infarctele multe implică doar cantităţi foarte mici de ţesut şi sunt numite clinic tăcut, deoarece persoana care are un infarct nu observaţi problema, nu caută ajutor medical sau atunci când o fac, medicii nu recunosc ceea ce sa întâmplat. Modificabile Având în diabet zaharat sau de toleranţă Alterarea glucoză (IGT) + Dislipoproteinemia (modele vatamati de proteine serice care transportă grăsimi & colesterolului): +Concentraţia serică mare de lipoproteine cu densitate redusă (LDL, "rău în cazul în concentraţii crescute şi mici"), şi / sau foarte lipoproteinelor

de joasă densitate (VLDL) particule, de exemplu, "analiza lipoproteinelor subclasă"

Concentraţia serică scăzuta funcţionării lipoproteine de înaltă densitate (HDL "de protecţie în cazul în care mare şi destul de mare" particule), adică, "analiza lipoproteinelor subclasă"

O LDL: HDL raportul mai mare de 3:1 Tutun pentru fumat, riscul creşte cu 200%, după mai mulţi ani Având în tensiune arterială ridicată +, pe propriul său risc în creştere cu 60% Serice crescute ale concentraţiilor proteinei C-reactive Nonmodifiable De vârstă avansată De sex masculin Având rude apropiate care au avut unele complicaţie a aterosclerozei (de exemplu, boală coronariană sau accident vascular cerebral) Anomalii genetice, de exemplu, hipercolesterolemie familială Mai mică sau nesigur

Următorii factori sunt de o importanţă relativ mai mică, sunt incerte sau nonquantitated: Fiind obezi (obezitate, în special centrale, de asemenea, menţionate în continuare abdominale sau de sex masculin-obezitate de tip) + Un stil de viaţă sedentar În post-menopauză deficit de estrogeni High ingestiei de carbohidraţi Aportului de grăsimi trans Niveluri serice crescute ale trigliceridelor + Niveluri serice crescute de homocisteina Niveluri serice crescute de acid uric (de asemenea, responsabil pentru gută) Concentraţiilor serice de fibrinogenul Lipoproteine serice (a) concentraţiile

Inflamatia cronica sistemică aşa cum sunt reflectate de către superioară concentraţii normale WBC, HS-CRP crescute şi multe alte markeri de sânge chimie, cea mai mare nivel de numai de cercetare, în prezent, nu a făcut punct de vedere clinic. Stresul sau simptome de depresie clinică Hipertiroidie (o supra-tiroidian activ) Niveluri serice crescute de insulină + Durata scurta de somn Infecţiei cu pneumonie Chlamydia

Factori de risc dietetice Relaţia dintre alimentare de grăsimi şi ateroscleroza este un

domeniu contencioase. USDA, în piramida alimentară sale, promovează o dieta saraca in grasimi, bazat în mare măsură pe punctul său de

vedere că, de grăsime în dieta este atherogenic. The American Heart Association, American Diabetes Association şi National Cholesterol Education Program face recomandări similare. În contrast, Prof Walter Willett (Harvard Şcoala de Sănătate Publică, PI Sănătăţii Asistentelor două "Study) recomandă niveluri mult mai ridicate, în special de grăsimi mononesaturate şi polinesaturate. Scrierea în ştiinţă, Gary Taubes detaliate că consideraţii politice a jucat în recomandările de organisme guvernamentale. Aceste puncte de vedere diferite ajunge la un consens, deşi, faţă de consumul de grăsimi trans. Rolul dietetice grăsimilor oxidat / peroxidare lipidelor (grăsimi rânced) la om nu este clară. Animalele de laborator hrănite grăsimi rânced dezvolta ateroscleroza. Soarecilor hraniti cu DHA-care conţin uleiuri experienţă întreruperi marcat pentru sistemele lor antioxidante, precum şi a acumulat un volum semnificativ de peroxid în sânge, ficat şi rinichi. Într-un alt studiu, iepuri hrănite diete atherogenic care conţin uleiuri diferite s-au găsit să se supună mai mare cantitate de sensibilitate oxidativă de LDL, prin intermediul uleiuri polinesaturate. Într-un studiu care a implicat iepuri hrăniţi încălzit ulei de soia, "extrem de indusă de ateroscleroză şi daunele au fost marcate hepatice histologic şi clinic a demonstrat". Rancid grăsimi şi uleiuri gust foarte rău, chiar şi în cantităţi mici; oamenii mananca evita-le. Este foarte dificil să se măsoare sau estima consumul real uman ale acestor substanţe. In plus, majoritatea de uleiuri consumate în Unite Statele sunt rafinate, albită, deodorizat şi degummed de către producători. Uleiurile rezultantă sunt incolor, inodor, insipid şi să aibă o viaţă mai lungă de depozitare decât omologii lor nerafinat. Aceasta extinse de prelucrare serveşte pentru a face peroxidated, uleiuri rânced mult mai evaziv la detectarea, prin intermediul diferitelor simţuri umane decât alternativele neprelucrate. Paradoxul francez este observaţia că, în ciuda care au o dieta similare cu cele Statele Unite, în ceea ce priveşte consumul de grăsimi, ratele de boală de inimă sunt mai reduse în Franţa. Există dovezi care să sugereze paradoxul francez se datorează subestimarea a ratelor de o boală de inimă, în Franţa.

Prognoze Dezechilibrelor lipoprotein, superioară normală şi, în special

crescute de zahăr din sânge, de exemplu, diabetul şi hipertensiunea arterială sunt factorii de risc pentru ateroscleroză; homocisteinei, oprirea fumatului, care iau anticoagulante (anti-agenţi de coagulare), care vizează factori de coagulare, luând în omega-3 uleiuri de la gras peşte sau de uleiuri vegetale, cum ar fi uleiurile de in sau rapita, exercitându-şi pierde greutate sunt concentra obişnuite de tratamente care s-au dovedit a fi de ajutor în studiile clinice. Ţintă colesterolului seric este în mod ideal, egală sau mai mică de 4 mmol / l (160 mg / dl), şi trigliceridelor egală sau mai mică de 2 mmol / l (180 mg / dl).

Dovada a crescut faptul că persoanele cu diabet zaharat, în ciuda lor nu au punct de vedere clinic boala detectabil atherosclotic, au debilitate mai grave, de la evenimente aterosclerotice în timp, decât chiar şi non-diabetici care au suferit deja evenimente aterosclerotice. Astfel, diabet zaharat a fost actualizat pentru a fi privit ca un echivalent avansată a bolii aterosclerotice.

Tratament În cazul în care aterosclerozei duce la simptome, unele simptome

cum ar fi angina pectorală pot fi tratate. Non-preparate farmaceutice sunt, de obicei prima metodă de tratament, cum ar fi renunţarea la fumat şi de a practica exercitii regulate. Dacă aceste metode nu funcţionează, medicamente sunt, de obicei următorul pas în tratarea bolilor cardiovasculare, şi, cu îmbunătăţiri, au devenit din ce în ce mai metodă eficientă pe termen lung. Cu toate acestea, medicamentele sunt criticate pentru cheltuiala lor, patentat de control şi, ocazional, efecte nedorite.

Statinele În general, un grup de medicamente denumite statine a fost cea

mai populară şi sunt larg prescrise pentru tratarea aterosclerozei. Ele au un număr relativ mic pe termen scurt sau pe termen mai lung efecte secundare nedorite, şi tratament multiple comparative / studii clinice sa administrat placebo au destul de constant evidenţiat efecte puternice în reducerea bolii aterosclerotice "evenimente" şi, în general, ~ 25% reducere comparativă a mortalităţii în studiile clinice, cu toate că un studiu de design, ALLHAT, a fost mai puţin puternic favorabil.

Cel mai nou statină, rosuvastatină, a fost primul care a demonstra de regresie a plăci aterosclerotice în arterele coronare de IVUS (evaluare intravasculara ecografie). Studiul a fost înfiinţat pentru a demonstra efectul principal asupra volumului ateroscleroza într-un timp 2 ani-cadru la persoanele cu activă / boală simptomatică (frecvenţă angină pectorală, de asemenea, a scăzut semnificativ), dar nu globale rezultate clinice, care era de aşteptat să se impună perioade de studiu mai mare de timp; acestor studii, mai rămân în curs de desfăşurare.

Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor, schimbarea comportamentelor lor fiziologice, de la riscul de obicei ridicat de risc reduse în mare măsură, necesită o combinaţie de mai multe componente, luate pe o bază de zi cu zi şi de la nesfârşit. Mai mult şi mai multe studii clinice umane de tratament s-au făcut şi sunt în curs de desfăşurare care demonstrează rezultatele cele mai bune pentru persoanele care folosesc mai multe scheme de complexe şi eficace de tratament care fiziologică modificare a modelelor de comportament pentru a mai apropiate de cele om care prezintă în copilărie la un moment dat înainte de a începe dungile graşi care fac .

Statine, şi câteva alte medicamente, s-au dovedit a avea efecte antioxidante, eventual, o parte din baza lor pentru o parte din succesul lor terapeutice în reducerea cardiace "evenimente".

Succesul de droguri statină în studiile clinice se bazează pe anumite reduceri a ratei mortalităţii, cu toate acestea prin designul proces părtinitoare faţă de bărbaţi şi de mijloc de vârstă, de date este ca, încă, mai puţin puternic clare pentru femei şi persoane cu vârsta de peste 70. De exemplu, în scandinave Simvastatin Survival Study (4S), primul mare cu placebo controlat, randomizat, studiu clinic al unui statină la persoanele cu boală avansată care au suferit deja un atac de cord, de reducere a ratei mortalităţii generale pentru cei care au luat statină, vs . placebo, a fost de 30%. Pentru subgrupul de oameni în procesul care a avut diabet zaharat, reducerea ratei mortalităţii între statină şi placebo a fost de 54%. 4S a fost un proces-5.4 ani, care a început în 1989 şi a fost publicat în 1995, după finalizarea. Au fost 3 mai multe femei moarte, la sfârşitul proces pe statină decât în grupul placebo, privind consumul de droguri, dacă şansă sau unele legătură cu statină rămâne neclară. Proces asteroid a fost primul care a arăta de regresie a bolii volumului actual (a se vedea pagina 8 din hârtie, care arata zonele în secţiune transversală a peretelui arterial total de inima, la începutul şi 2 ani de rosuvastatină 40 mg / zi de tratament); cu toate acestea, sa design-ul nu a fost capabil de a "dovedi" problema de reducere a mortalităţii în măsura în care nu au inclus un grup placebo, persoane fizice oferit de tratament în cadrul studiului au avut boală avansată şi de promovare a unui braţ comparaţie cu placebo a fost considerate a fi lipsite de etică.

Prevenirea primară şi secundară Combinaţii de statine, niacina, absorbţia intestinală a

colesterolului-suplimente inhibarea (ezetimibe şi alţii, şi într-o măsură mult mai mică fibraţi) au fost cele mai de succes din schimbarea comune, dar sub-modele optime de lipoproteine şi rezultatele grupului. În multe prevenirea secundară şi de mai multe studii primare de prevenire, mai multe clase de exprimare lipoproteine (mai puţin în mod corect a numit "reducerea nivelului de colesterol") modificarea agenţii şi-au redus în mod constant, nu doar atac de cord, accident vascular cerebral şi de spitalizare, dar, de asemenea, toate-determina ratele de mortalitate. Primul dintre statină mari de prevenire secundară comparative / studiile placebo, tratament a fost scandinave Simvastatină Studiul de supravieţuire. (4S), cu peste 15 mai mult de extindere, prin intermediul mai recent asteroid studiu publicat în 2006. Prima de prevenire primară studiu comparativ de tratament a fost AFCAPS / TexCAPS cu mai multe statine mai târziu comparative / studiile placebo, tratament, inclusiv EXCEL., ASCOT şi SPARCL.While studiile statină toate au fost în mod clar favorabil pentru îmbunătăţirea

rezultatelor umane, numai asteroid a arătat semne de regresie aterosclerotice ( uşoară). Pentru ambele studii umane şi animale, cele care au prezentat semne de boală de regresie au folosit toate mai agresive combinaţie de strategii agent de tratament, aproape întotdeauna, inclusiv niacină.

Dieta si suplimente alimentare Vitamina B3, niacina AKA, in doze farmacologice, (în general,

1000 la 3000 mg / zi), vândute în OTC multe şi formulări bază de prescripţie medicală, tinde să îmbunătăţească (a) nivelurile HDL, mărimea şi funcţia, (b) trecerea de distribuţie a particulelor LDL mai mare mărimea particulelor şi (c) lipoproteine mai mică (a), o ateroscleroza promovarea varianta genetică de LDL. În plus, răspunsurile individuale la niacina de zi cu zi, în timp ce cea mai mare parte evident după o lună la doze eficace, tinde să-şi continue pentru a îmbunătăţi în continuare lent în timp. (Cu toate acestea, înţelegerea atentă a pacientului modul de a realiza acest lucru, fără simptome tulburarea ordinii este necesară, chiar dacă de multe ori nu atins.) Activitatea de cercetare privind creşterea HDL-concentrarea de particule şi funcţia, dincolo de efectul niacina de obicei / răspuns, chiar mai important, avansează lent.

Schimbarile de dieta pentru a obţine beneficii au fost mai controversat, în general, mult mai puţin eficiente şi mai puţin pe scară largă pentru a aderat cu succes. Unul dintre motivele-cheie pentru acest lucru este că cea mai mare de colesterol, de obicei 80-90%, in interiorul corpului este creat si controlat de producţia internă de către toate celulele din organism (valabil pentru toate animalele), de obicei, cu puţin mai mare faţă de producţia de celule hepatice hepatică / . (Structura celulei se bazează pe membrane de grăsime să se separe şi organiza intracelular de apă, proteine şi acizi nucleici şi a colesterolului este una din componentele tuturor membranelor celulare de origine animală.) Caldwell B Esselstyn Jr. MD a avut un articol publicat în Preventivă Cardiologie 2001; 4: 171-177, în care el a publicat angiograms care arată regresia aterosclerozei cauzată de o dieta vegetariana foarte scăzut de grăsime, în unele cazuri, cu medicamente de scădere a colesterolului.

În timp ce cantităţi absolute de producţie varia în funcţie de individ, mediile de grup pentru conţinutul total de organismul uman de colesterol în rândul populaţiei SUA frecvent despre a alerga ~ 35,000 mg (presupunând că macră construi; variază în funcţie de greutatea corporală şi de a construi), precum şi ~ 1000 mg / zi de producţie în curs de desfăşurare. Aportul alimentar joacă un rol mai mic, 200-300 mg pe zi, fiind valori comune; pentru vegetarieni pură, în esenţă, 0 mg / zi, dar acest lucru de obicei nu se schimbă situaţia foarte mult deoarece creşterile de producţie internă pentru a compensa în mare parte pentru consumul redus. Pentru mulţi, în special cele cu mai mare de masă

corporală optimă şi creşterea glicemiei, reducerea glucidelor (în special formele simple) de admisie, nu, grăsimi sau colesterol, este de multe ori mai eficace pentru îmbunătăţirea modelelor de exprimare lipoproteine, de greutate şi valorile de glucoză din sânge. Din acest motiv, autorităţile medicale mult mai puţin frecvent promova conceptele dietetice scăzut de grăsime decât a fost de obicei în cazul anterior cu privire la anul 2005. Cu toate acestea, dovezi că a crescut prelucrate, în special non-industriale hidrogenare enzimatice produse de grăsimi trans, spre deosebire de cis-grăsimi naturale configurat, care celulele vii produc în primul rând, este un risc semnificativ pentru sănătate.

Suplimente nutritive de Omega-3 uleiuri, în special cele din muşchi de nişte apă, sare adâncime de viaţă specii de peşte, de asemenea, au semne clinice de efecte semnificative de protecţie astfel cum a confirmat de 6 dublu-orb, controlate placebo, studiile clinice umane. Există, de asemenea, o varietate de elemente de probă, deşi mai puţin robuste, că homocisteinei şi nivelurile de acid uric, inclusiv în intervalul valorilor normale a promova ateroscleroza si, că reducerea aceste niveluri este util, până la un punct.

La animale deficit de vitamina C a fost confirmată ca un rol important în dezvoltarea de hipercolesterolemie şi ateroscleroza, dar, datorită placebo, din motive etice studii controlate umane sunt imposibil de a face. Vitamina C actioneaza ca un antioxidant în vase şi inhibă proces inflamator. Aceasta are proprietăţi terapeutice pe tensiune arterială crescută şi de fluctuaţie sale, şi rigiditate arterială în diabetul zaharat. Vitamina C este, de asemenea, un regulator natural de colesterol şi doze mai mari (peste 150 mg / kg pe zi) poate conferi o importantă protecţie împotriva aterosclerozei, chiar şi în situaţia de Valori crescute ale colesterolului. Scară de vitamina C pe beneficiile sistemului cardiovascular a condus mai mulţi autori la teoria, că deficit de vitamină C este cauza principală a bolilor cardiovasculare. Teorie a fost unificată de două ori câştigător al Premiului Nobel Linus Pauling şi Matthias Rath. Ei sugerează, că manifestările clinice ale bolilor cardiovasculare sunt depăşire doar mecanismele de aparare ale organismului, care sunt implicaţi în stabilizare a peretelui vascular, după ce este slăbit de deficit de vitamina C , precum şi degradarea ulterioară colagen. Ei discuta predispoziţiile genetice metabolice şi de mai multe şi de pathomechanism lor.

Procesele de la Vitamina E s-au facut, dar ei nu au reuşit să găsească un efect benefic, din diverse motive, dar, pentru unele pacienţii cu risc crescut de ateroscleroza pot exista anumite avantaje.

Menokina (vitamina K2), dar nu filochinonă (vitamina K1), consumul este asociată cu un risc redus de CHD mortalitate, mortalitatea de toate cauzele şi severă calcifiere aortica.

S-a sugerat faptul că excesul de fier pot fi implicate în dezvoltarea de ateroscleroză, dar un studiu a constatat reducerea de

magazine de fier din organism la pacienţii cu boală simptomatică arterelor periferice prin flebotomie nu reduce semnificativ toate mortalităţii generale sau de deces, plus nonfatal infarct miocardic şi stroke.Further studii pot fi justificată.

Interventia chirurgicala Alte tratamente fizice, de ajutor pe termen scurt, să includă

proceduri de angioplastie minim invazive, care pot include Stenturi să extindă fizic arterelor redus şi intervenţii chirurgicale majore invazive, cum ar fi operatie bypass, pentru a crea conexiuni de sânge suplimentare de alimentare cu care să meargă în jurul zonelor mai sever redus.

Profilaxie

Pacienţii cu risc de ateroscleroză legate de bolile sunt din ce în ce în tratament profilactic cu aspirina doze scăzute şi o statină. Incidenţă ridicată a bolilor cardiovasculare Wald a condus şi a Legii să propună un Polypill, o dată pe zi, pilula care conţin aceste două tipuri de droguri în plus faţă de un inhibitor ECA, diuretice, beta-blocant, şi a acidului folic. Ei susţin că absorbţia ridicată de către populaţie, în general de o astfel de Polypill ar reduce mortalitatea cardiovasculare cu 80%. Acesta trebuie să fie subliniat, totuşi, că acest lucru este pur teoretic, după cum Polypill nu a fost testat într-un studiu clinic. Tratamente medicale de multe ori se concentreze în principal asupra simptomelor. Cu toate acestea, în timp, tratamente care se concentrează pe reducerea stau la baza proceselor de ateroscleroza, spre deosebire de pur şi simplu tratarea simptomelor care rezultă din aterosclerozei, s-au dovedit prin studii clinice pentru a fi mai eficiente. Pe scurt, cheia de la abordări mai eficiente a fost mai bună înţelegere a naturii răspândită şi insidioasă a bolii şi de a combina diverse strategii multiple de tratament, nu se bazează doar pe unul sau mai puţine abordări. În plus, pentru aceste abordări, cum ar fi comportamente de transport lipoproteine, care s-au dovedit a produce cel mai mare succes, adoptarea de strategii agresive, mai multe combinaţii de tratament a produs, în general, rezultate mai bune, atât înainte cât şi mai ales după ce oamenii sunt simptomatice. Deoarece subţiază sângele mulţi, în special salicilaţi, cum ar fi warfarina şi aspirina subţire de sânge prin interferarea cu Vitamina K, există dovezi recente care subţiază sângele care locul de muncă prin acest mecanism, de fapt, se poate agrava calcifiere arterială pe termen lung, chiar dacă acestea subţire de sânge pe termen scurt.

Cercetări recente O indicaţie a rolului HDL pe aterosclerozei, a fost cu Apo rare-A1

Milano varianta umană genetic al acestei proteine HDL. Un mic studiu

pe termen scurt, folosind Apo sintetizat bacteriene uman-A1 Milano HDL la persoanele cu angină instabilă a produs o scădere destul de dramatică a volumului măsurat placa coronariană, în doar 6 săptămâni faţă de creşterea volumului de obicei în plăci în aceste randomizaţi la placebo. Studiu a fost publicat în JAMA la începutul anului 2006. Lucrări în curs de plecare în anii 1990, ar putea duce la studiile clinice la om-, probabil, cu aproximativ 2008. Apo Acestea pot utiliza sintetizat-A1 Milano HDL direct. Sau, ele pot folosi metode de transfer a genelor pentru a trece capacitatea de a sintetiza Apo-A1 Milano HDLipoprotein.

Metode de a creşte lipoproteine cu densitate înaltă (HDL) concentraţiilor de particule, care, în unele studii la animale, în mare măsură, inversează şi să înlăture atheromas, sunt dezvoltate şi cercetate. Niacina are efecte creşterea HDL (cu 10 - 30%) şi a demonstrat un beneficiu clinic în proces de droguri coronarian de proiect şi este frecvent utilizat în asociere cu alţi agenţi de lipoproteine pentru a îmbunătăţi eficacitatea lipoproteine de schimbare în bine. Cu toate acestea cele mai multe persoane au simptome tulburarea ordinii pe termen scurt, cu înroşirea feţei reacţii, mai ales iniţial, şi astfel de lucru cu un medic cu o istorie de experienţă de succes cu punerea în aplicare niacina, o selecţie atentă a de brand, strategie de dozare, etc sunt, de obicei critice pentru succes. Cu toate acestea, creşterea HDL prin orice mijloace care nu este neapărat de ajutor. De exemplu, torcetrapib de droguri este agentul cel mai eficient în prezent, cunoscut pentru creşterea HDL (cu până la 60%). Cu toate acestea, în studiile clinice, de asemenea, ridicate Decese cu 60%. Toate studiile cu privire la acest medicament au fost suspendate în decembrie 2006.

Procesul asteroid a folosit o mare doză de rosuvastatină-statină de obicei cu doza cea mai puternică / răspuns de corespondenţă track record (atât pentru LDLipoproteins şi HDLipoproteins.) Aceasta a constatat plăci de reducere (intima + mass-media de volum). Tratament suplimentar mai multe rosuvastatină / placebo, studiile pentru evaluarea rezultatelor clinice, altele sunt în curs de desfăşurare.

Acţiunile de macrofagelor conduce progresie plăci aterosclerotice. Imunomodulare al aterosclerozei este termenul pentru tehnicile care modula funcţia sistemului imunitar, în scopul de a suprima această acţiune macrofage. Imunomodulare a fost urmărit cu succes considerabil în ambele şoareci şi iepuri din moment ce aproximativ 2002. Planuri pentru studii clinice umane, pentru a sperat cu circa 2008, sunt în curs de desfăşurare. Cercetările privind expresie genetică şi a mecanismelor de control progresează. Subiectele includ PPAR, cunoscute ca fiind importante de zahăr în sânge şi variantele de producţie lipoproteine şi funcţia;

Variante multiple de proteine care formează particule de lipoproteine de transport. Unele cercetare controversate a sugerat o legătură între ateroscleroza, precum şi prezenţa mai multor nanobacteria diferite în artere, de exemplu, Chlamydophila pneumoniae, deşi studiile de curent tratamentul cu antibiotice cunoscute a fi, de obicei eficient în creştere suprimarea sau uciderea aceste bacterii nu au fost încununate de succes în îmbunătăţirea rezultatelor . Aabordări menţionate mai sus, pentru că ei se confruntă cu raspunsuri înnăscută de gazdă de a promova ateroscleroză, au perspective mult mai mare pentru a avea succes. National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI) si Centrul National pentru complementare si alternative de Medicina (NCCAM) sponsorizat Proces pentru a evalua chelatizare Therapy (tact). Scopul acestui studiu este de a determina siguranţa şi eficacitatea tetra etilen diamină-acetic (EDTA) chelatizare tratamentului la persoanele cu boala coronariana. EDTA terapia chelatizare implică administraţiile repetată a unui acid amino-sintetic pentru a reduce plăci aterosclerotice şi depozite minerale, altele în întreaga sistemul cardiovascular. Rezultatele tact va oferi fie un rezultat pozitiv semnificativ sau de un rezultat nul informativ, pe care decizie raţională clinice şi de procesul de luare a politicii în domeniul sănătăţii se poate baza.

Teoria Hemorheologic-hemodinamice Teoria atherogenesis descrisă mai sus este prezentat în mare

măsură, ca fapt., Reprezentând totodată opinia majorităţii, aceasta teorie are câteva puncte slabe. Agresive de reducere de ser de LDL-colesterol utilizând terapia doze mari de statine lasă încă risc semnificativ de negative evenimente cardiovasculare la pacienţii cu risc ridicat. În ciuda scădere ser LDL-colesterol la mai puţin de 100 mg / dl, riscul estimat de evenimente adverse la pacienţii cu boală coronariană stabilit este estimată la 9% pe an. Acest lucru, coroborat cu eşecul torcetrapib în studiile clinice, ar trebui să reexaminare promptă a teoriei atherogenesis mainstream. Mai mult, LDL oxidat este distribuită larg în ambele arterele şi venele, aceasta din urmă de care nu se dezvolta ateroscleroza. De distribuţie a leziunilor precursoare presupuse, cu baleiaj gras, slab corelează cu distribuţia de placi fibroase. Teoria curentul principal al atherogenesis nu explică localizarea plăci fibroase la apropierea de schimbare a geometriei arteriale, cum ar fi ramuri, curbe, şi dilatations. Teoria Mainstream oferă nici o explicaţie pentru ateroscleroza accelerată asociată cu hipertensiune arterială. În cele din urmă, teoria mainstream nu poate explica prezenţa plăcilor fibroase în sintetic grefe arterio-venoase.

Hemorheologic-hemodinamice teorie susţine că ateroscleroza este o boală a stază de sânge, care promovează organizarea unui trombilor într-o plăci aterosclerotice. [60] stază de sânge predispune la tromboză, cum este descris în triada Virchow lui. Factorii de risc pentru

ateroscleroză a crea zone mai mari de a scăzut de forfecare (debit), prin creşterea vâscozitate de sânge, rigiditate arterială, sau ambele. Ambele dintre aceste anomalii sunt văzute în asociere cu inaintarea in varsta, hipertensiune arterială, diabet zaharat, fumatul, şi obezităţii. [60] [63] hemorheologic-postulează hemodinamice teoria că acelaşi proces patologică, tromboză, conduce la ambele plăci de dezvoltare şi de complicaţie sale , tromboză suprapusă şi infarct. Numele reflectă faptul că interacţiunea dintre hemorheologic, adică, fluxul de sânge, precum şi hemodinamice, de exemplu, viteza de sânge, pulsatility, si geometrie arterială, factori duce la ateroscleroza. Stază Viscozitate şi localizate

În artere în timpul systole, există un gradient de viteză de sânge, cu cea mai mare viteza in centrul navei şi cel mai scăzut faţă de peretele arterial. În zonele de vasculare ramificat, curbare şi dilatarea, sânge focal punerea în comun a se produce în mediul de scăzute forfecare împotriva peretele arterial în cazul în care viteza de sânge depăşeşte o valoare critică de numărul Reynolds (a se vedea mai jos). Acest fenomen este observat în natură de apa care curge rapid atunci când întâlneşte un obstacol, formând Eddies şi piscine. Sângele este un non-Fluide newtoniene, şi viscozităţii sale creşte progresiv cu scăderea de forfecare. În zonele de punerea în comun, un cerc vicios se poate dezvolta, în care a crescut vâscozitatea duce la fluxul de scăzut, ca urmare a creşterii vâscozităţii şi scăderea debitului, ceea ce duce în cele din urmă la stază şi tromboza, în lipsa de activitate fibrinolitică adecvate. Scăderea fluxul de sânge promovează tromboza prin scăderea aflux de molecule fibrinolitic şi scăderea eflux a activat factori de coagulare. Trombocite activat de forfecare mari în coloana centrală de sânge pot fi direcţionate spre imediata apropiere a peretelui arterial de curenţii de Eddy. În aceste zone, scăderea fluxului sanguin scade producţia endoteliale din molecule cu activitate antitrombotice, cum ar fi de oxid nitric şi de prostaciclină, promovarea în continuare a tromboză. Acest lucru este înrudită cu disfuncţii endoteliale, care, în mainstream teoria atherogensis este considerat a fi cauzate de efectele presupuse cytopathic de joasa oxidat - lipoproteine cu densitate.

Rigidizarea arterialăCreşterea rigiditate arterială accelerează ateroscleroza, prin

creşterea vitezei de arterială de vârf de sânge, crescând astfel numărul de Reynold, care indică tendinţa de un lichid care curge de a dezvolta piscine şi a curenţilor Eddy în asociere cu schimbarea geometrie arterială. În mod normal, aorta conforme, o parte a fiecărui volum accident vascular cerebral este stocată în systole si propulsat cu viteza mai mică în diastolă, crearea de fluxul de sânge în cea mai mare a ciclului cardiac. O zonă de punerea în comun a creat de viteza mare ar dispărea în timpul fluxului de lent diastolice, precum şi orice

microthrombus acumulate ar fi dispersate. Într-o aorta perfect rigid, întregul volum accident vascular cerebral ar fi expulzat în systole. Având în vedere volum constant accident vascular cerebral, de conservare a masei impune creşterea vitezei de arterială de vârf de sânge cu creşterea rigiditatea arterială. [63] În plus, nici o viteză redusă debit diastolice se va produce, astfel încât un bazin formate în timpul fluxului de viteza mare a tensiunii arteriale sistolice va persista pe tot parcursul ciclului cardiac. Acest lucru va permite timpul necesar pentru creşterea economică trombilor şi organizarea ulterioară (a se vedea mai jos). În plus, a crescut viteza de vârf arterială va mări Shear-activiation mediate de trombocite.

Organizarea de trombilor murale JB Duguid promovat ideea că plăcilor aterosclerotice dezvolta de

la organizarea de trombilor murale în anii 1940 şi 50's. Trombilor arteriale au tendinţa de a rămâne localizată la mediul scăzut forfecare a peretelui arterial, din cauza vitezei mari de sânge, în partea centrală a arterei. Aceste trombilor sunt stiu ca "murale" sau "parietale." În vene, gradientul de viteza între centrul navei şi peretele vasului este mic. Astfel, trombilor în vene au mai multe şanse de a deveni ocluzive, la fel ca în tromboză venoasă profundă. Acesta este motivul pentru ateroscleroza este limitat la artere. În cazul în care trombilor persistă, fie în artere sau vene, ei suferă de organizare, în care circulă fibrocytes colonizeze trombilor şi diferenţierea în celule capabile să producă colagen şi a markerilor de diferenţiere musculaturii netede, cum ar fi Actin musculare netede. Rolul lipoproteinelor în aterogeneză

Teoria Hemorheologic- hemodinamice prezice că lipoproteine cu densitate joasă (LDL) ar trebui să crească vâscozitate de sânge şi-liporotein de înaltă densitate (HDL) ar trebui să scadă vâscozitate de sânge, care a fost demonstrat experimental. Eritrocitele sunt separate de o distanţă minimă intercelular de aproximativ 15 nanometri cauzate de repulsie electrostatice, datorită acidului sialic de pe suprafaţa membranei celulare. LDL are un diametru de particule de 18 - 40 nanometri, suficient de mare pentru a lega simultan la două eritrocite şi formularul de agregate de eritrocite. Erythrocyte agregate creştere viscozitate de sânge la forfecare mici, prin creşterea inerţia de particule în suspensie. HDL, cu un diametru de particule de 8 - 12 nanometri, este prea mic pentru a promova agregare eritrocite. În schimb, în competiţie cu LDL de bandaj de eritrocite, acesta antagonizează agregare a hematiilor şi scade viscozitate de sânge. Agregate de eritrocite sunt slabe, şi progresiv distrupted cu forfecare în creştere. Având în vedere relaţia de LDL la viscozitate de sânge, nu este surprinzător faptul că hipercolesterolemie este un factor de risc pentru ambele ateroscleroza şi tromboză venoasă profundă.

Teoria Hemorheologic- hemodinamice explică risc semnificativ rămase din adverse evenimente cardiovasculare la pacienţii cu boală coronariană stabilite, în ciuda agresiv de scădere a colesterolului LDL-utilizând terapia doze mari de statină. În ciuda scădere ser LDL-colesterol la mai puţin de 100 mg / dl, riscul de evenimente cardiovasculare majore la aceşti pacienţi este estimat a fi de 9% pe an. O astfel de terapie nu abordează consecinţele negative de viscozitate de sânge arterial rigidizare, sau a crescut cauzate de alţi factori.

Teoria Hemorheologic- hemodinamice explică existenţa unor plăci aterosclerotice în sintetic grefe arterio-venoase. Acestea oferă un mediu extrem de hemodinamice, în cazul în care extrem de mare viteză de sânge curge printr-un vas curbat. Aceste nave sunt predispuse la tromboză şi de dezvoltare a plăcilor aterosclerotice, în ciuda anticoagulantă. Aceste nave nu dispun de un Tunica mass-media, care a primit înţelepciunea susţine este originea celulelor musculare netede în plăci aterosclerotice, prin intermediul migraţiei. De identificare a fibrocyte oferă o explicaţie alternativă pentru originea celulelor musculare netede în plăci aterosclerotice. Fiind în mare măsură neînsufleţite, capacitatea acestor nave pentru a răspunde la un accident cu un răspuns inflamator, cauza care incită de ateroscleroză conform teoriei integra atherogenesis, ar fi foarte limitate. Mai mult, aceasta teorie explică beneficia de donare de sânge şi de băut cantităţi mari de apă. Ambele al acestor intervenţii risc foarte scăzut a reduce viscozitate de sânge.

Hemorheologic-hemodinamice elimina dependenţa de baleiaj grase în atherogenesis. Graşi dungile în mod obişnuit se rezolvă fără sechele. Acest lucru este recunoscut de către teoria atherogenesis mainstream, care se află în imposibilitatea de a prezice de ce o dungă special graşi avansează într-un plăci aterosclerotice în timp ce majoritatea regres. De creştere a mărimii particulelor şi a crescut de HDL-low-viscozitate de forfecare de sânge cauzate de terapie torcetrapib ar putea considerare pentru creşterea mortalităţii cardiovasculare observate în studiile clinice.

Creşterea vitezei de arterială de vârf de sânge şi rigidizarea arterială poate juca, de asemenea, un rol în moartea subită de cauză cardiacă asociat cu efort fizic. Rezultatele eforturilor fizice în creşterea producţiei cardiace şi creşterea tensiunii arteriale, ambele care ar putea mări viteza de vârf arterială, deşi efectul a producţiei cardiac crescut la viteza de vârf de sânge arterial, în această situaţie nu a fost studiat. Creşterea numărului Reynolds ar putea duce la tromboza coronarian acut aşa cum este descris mai sus. Viitorul

Validarea hemorheologic-teoria hemodinamice va necesita un studiu prospectiv pentru a determina dacă măsurarea vâscozităţii sângelui şi viteza de vârf arterială de sânge identifică subiectele risc crescut de ateroscleroză simptomatic mai bine decât markeri de rutină, cum ar fi analiza lipidelor.