Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

302

GYPSY BREEDING GIRL- BEAUTY AS PART OF PROPERTY

Puskás-Bajkó Albina

PhD, ”Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract: Some unbelievable sexual practices are described, the abuse of the Gypsy woman as a

slave, an extremely attractive woman in her role totally subject to her owner, the “boier”. What

follows from this understanding or misunderstanding of Roma slaves by their owners is an

objectification of all slaves, their reduction to inhuman beings, that can be sold, bought, can be used

but also abused without retaliation, as they constitute part of one’s own fortune. A more sophisticated

objectification can be observed Romanian phenomenon “țiganca de prăsilă”/"Gypsy breeding-girl"

-a double marginalization, which put her in a situation even more vulnerable: "The servant was not

human, but an object, ready to be weighed and priced, bought and sold, so the Roma family itself

was not ascertained as a structure of the community, but as a means of propagating servants, similar

to the breeding domestic animals: a set phrase was Gypsy breeding-girl, meaning Roma woman of

childbearing potential who enjoyed a higher price because she could enlarge the number of

household servants."

Keywords: Slavery, Gypsy girl, breeding, domesticating

În momentul în care boierul Hortopan o zărește pe tânăra țigăncușă sclavă, Anca, în

Țigăncușa de la ietac, de Radu Rosetti, el apreciază frumsețea ei ieșită din comun, verificând

fiecare detaliu pe corpul ei de adolescentă, gâtul, umerii și brațele, sânii, pielea și ochii. În

tot acest interval, țigăncușa își ferește ochii, nu are voie, dar nici nu îndrăznește să se uite în

ochii stăpânului: „De la cap ochii cunoscători ai vornicului trecuse la trup, cercetând gâtul

rotund, umerele și brațele gingașe fără a fi slabe, mâinile mici cu degetele subțiri. Cămeșa

întredeschisă și ruptă lăsa aproape descoperit un sân născând, asămuitor unor mere necoapte,

din catrința veche și peticită ieșeau niște pulpe fragede, dar rotunde, glezne să poată juca în

inelul alcătuit de degetul cel mare și arătător, picioare uimitor de mici, de înguste și frumos

croite.”1 Preocupat de calitatea pielii fetei, boierul se miră că, deși a fost arsă de razele

soarelui, totuși, nu se aseamănă cu pielea celorlalți țigani sclavi de pe moșia lui. În mintea

lui se gândește la posibilitatea amestecării genetice-țiganca Anica fiind prea palidă: probabil

și mama ei a fost o sclavă favorită, adusă la ietac, și Anica trebuia să fie copilul din flori al

vreunui boiar oaspete care putuse să se bucure de serviciile fetei ca semn de recunoștință sau

1Radu Rosetti, Țigăncușa de la ietac în Alte povești moldovenești în Scrieri, Ed. Minerva, București, ed. Cătălina

Poleacov, 1980, p. 311.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

303

ca un simplu cadou din partea gazdei: „Soarele arsese pielea feții, a brațelor și a pulpelor,

dar acea piele era departe de a înfățoșa nuanța arămie obișnuită la țiganii de sânge

neamestecat. Bineînțeles că atât zdrențele ce o acopereau, cât și ceea ce se vedea din pielea

țigăncușei arătau semne neîndoielnice că de mult nu mai venise în atingere cu apa și cu

soponul. Privirea cercetătoare și prelungită a vornicului făcuse pe fată să lese ochii în jos.”2

Conștient de faptul că fata este prea tânără și prea murdară ca să îi devină concubină,

boiarul îi ordonă unei țigănci bătrâne Nastasia, să se apuce pentru aranjarea fetei în vederea

inițierii ei: din acest moment Anica nu avea voie să se comporte ca ceilalți țigan, nu putea

lucra, nu putea ieși la soare, nu mai purta hainele ei țigănești, ci catrințe moldovenești, și era

spălată și unsă în fiecare zi cu aceeași grijă timp de luni de zile, (un an întreg), cu scopul ca

boiarul să o primească gata pentru actul lui râvnit. Andrei Oișteanu scrie că acest obicei de

aranjare a fetei dă impresia de ceva mai mult decât simpla spălare sau ungere a corpului ei

în fiecare zi. După cum se știe, aceste bătrâne, cum era și Nastasia, „fuseseră la rândul lor

inițiate de alte femei învățate (cum este grecoaica Hariclea). Pare a fi vorba, dacă nu chiar

de o profesiune, cel puțin de o îndeletnicire. O îndeletnicire cu rădăcini orientale.”3 Din

scrierea lui Andrei Oișteanu aflăm că înainte ca domnitorul musulman, sau un simplu domn

în Orient accepta o nouă femeie în haremul lui, aceasta era pregătită îndelung de către femei

mai în vârstă, care le țineau și o instruire teoretică și practică fetelor, ca domnul să fie

mulțumit ulterior. Într-un cuvânt, o învață cum să devină o fantezie erotică demnă de privirea

și corpul stăpânului ei. Țiganca va învăța cum să își controleze corpul în așa fel încât

rezultatul lunilor întregi de aranjare și instruire să fie încântător pentru boier. Iatacul devine

colivia de aur a fetei, care este privilegiată și invidiată de ceilalți țigani, dar ea devine jucăria

favorită a stăpânului ei.

Din păcate, boierul în vârstă moare și toată pregătirea pare în zadar până când într-o zi,

ajunge acasă tânărul boier Hortopan de la Paris, un tânăr care nu agreează tradițiile

umilitoare de acasă revoltându-se la gândul că ar trebui să abuzeze de tinere fete; și totuși,

în momentul în care o vede prima dată pe Anica, trece prin același proces de recunoaștere

surprinsă a frumuseții ca tatăl lui: „Țigăncușa era nâltuță, o ruptură de tulpan roșu acoperea

capul ei mic, iar din aceea zdreanță ieșeau unde bogate de păr castaniu deschis. Fruntea era

scurtă și lată, sprâncenile frumos zugrăvite și genele, lungi, cu capetele întoarse, încadrau

doi ochi căprii, mari și plini de galeșă lumină. Nasul drept și subțire n-ar fi necinstit nici fața

unei statui grecești, urechile erau mici și sapate cu gingășie, iar gura cu buzele frumos

răsucite, pline și roșii ca cireașa coaptă, o adevărată minune.”4 În portretizarea fetei tinere

contradicția șocantă dintre comportamentul ei exemplar și circumstanțele murdare și

necivilizate în care trăiește sunt într-o opoziție șocantă, fata părând un înger între ceilalți

țigani, dar și între celelalte țigănci. Parcă Radu Rosetti resuscită nedumerirea autorilor ca

Victor Hugo care folosesc această contradicție între țiganii ordinari și țiganca excepțională

2Idem, p. 311. 3http://revista22.ro/19510/7024789/sexualitatea-limbajului.html, accesat pe 11.04.15. 4 Radu Rosetti, op. cit., p. 312.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

304

(ca Esmeralda) tocmai ca să sublinieze teoria lor despre țigani în general: o rasă care nu se

schimbă în bine niciodată, excepția angelică întărind teoria. Tânărul boier Hortopan se

confruntă cu aceleași gânduri contradictorii: cum este posibil ca o fată atât de frumoasă, cu

pielea atât de deschisă la culoare să fie totuși țigancă, din moment ce ea este total diferit de

tot ceea ce se știe despre hoția, minciuna și murdăria țiganilor. Ulterior se îndrăgostește de

ea, amândoi trăind niște clipe de o dragoste fabuloasă în intimitatea ietacului. Dar tânărul

boier superficial se plictisește de jucăria lui, și după ce oricum trebuie să se căsătorească, o

duce pe Anica la țară, să nu o vadă un timp: „O dusese la țară, pentru că se săturase de

ea...altă femeie, altă dragoste.”5 Toate acestea după o iubire exaltată în care perfecțiunea

corporală și spirituală a fetei era exagerată peste măsură de tânărul boier. („O zână! Un

adevărat juvaier! Însăși Hebe nespălată și în zdrențe!”6) inconștient de efectul său asupra

fetei- și inconștient de efectul ei asupra lui în ceea ce privește anii ce urmează să le petreacă

fără dragostea ei.

În perioada în care romii erau încă robi, fiecare boier deținea mai multe servitoare de

etnie romă, care avea mai multe roluri în casa boierească: ”servitoarele, cusătoresele,

spălătoresele, găinăresele, bucătăresele etc. Viața boierilor este înconjurată de aceste femei:

în bucătărie, în camere, îngrijind copiii boierilor, fiind prezente în atelierele de lucru manual

pentru gherghefuri, în atelierele de țesături, de broderii pentru cearșafuri, covoare etc. În

orice casă boierească respectabilă existau ateliere de lucru manual, o adevărată industrie

casnică de țesături cu care cucoanele casei se mândreau.”7 Legăturile indecente dintre boier

și slugă nu sunt întotdeauna privite de sclave ca niște fenomene negative, și dimpotrivă,

raporturile sexuale cu stăpânul se consideră din când în când realizări râvnite. Cu toate că nu

ne vine greu să ne închipuim că unele dintre aceste femei chiar voiau acest lucru, multe dintre

ele nu erau încântate de situație, întâmplarea sfârșindu-se cu o tragedie: „atunci când boierul

Sandu Hortopan se îndrăgostește de Anica, o tânără sclavă de 15 ani, o țigăncușă năltuță, îi

cere bătrânei Nastasia, sclavă romă și ea, să o pregătească timp de un an pentru patul său.

După lungi mustrări de conștiință, Anica se sinucide. Drept răzbunare, vizitiul boierilor,

sclav rom, îi omoară pe stăpâni.”8 Femeia tânără este portretizată ca o frumusețe înnăscută,

fiind evidentă și atracția bărbaților față de ea: În contrast cu cea bătrână care se ocupă de

magie și de prostirea inocenților creștini, cea tânără fermecă numai prin înfățișarea fizică:

„Femeile de țigan, și mai ales, cele bătrâne, se ocupă cu căutarea în cărți, în bobi, în palmă

etc., cu descântecele, fermecătoria etc., tot arte aduse cu sine, încoace, din patria

superstițiilor, din India. (...) Femeile, care nu arareori și, mai ales, în tinerețe, sunt de o

frumusețe rară, arată adesea, la alegerea toaletei lor, mult gust; capul și-l leagă, mai ale în

Bucovina, cu un șal mare, galben sau roșu, de lână, au predilecție pentru culori mult

5 Idem. p.324. 6 Idem, p.313. 7https://seemeasiam.files.wordpress.com/2010/05/priveste-ma-asa-cum-sunt.pdf, accesat pe 10.07.15. 8Dimitrie Dan, paroh în Lujeni, descrie tradițiile acestea în detalii în Țiganii din Bucovina, Cernăuți, Tipo și

Litografia concesionată Arch. Silvestru Morariu-Andrievici, 1892, http://www.dragusanul.ro/wp-

content/uploads/Etnii_bucovinene.pdf, accesat pe 20.07.15.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

305

intensive; ștrengarul este, la ele, numai la caz de ultimă sărăcie întrebuințat ca învelitoare

pentru cap; ele poartă catrințe, adeseori țesute cu fir, iar cu mai multă plăcere, fuste din

materii de lână, cumpărate din oraș, și în fine, un cojoc mare, din piei de oaie; atât fetele, cât

și nevestele poartă, la gât, salbe prețioase de monede vechi de argint, adeseori și de aur, în

valoare de mai mulți galbeni; copiii de Țigan, însă, nu se îmbracă, ci aleargă, pe drumurile

satelor, în costumul strămoșului Adam. Un sine qua non al Țiganului și Țigăncii, ba chiar și

al gângurașilor încă sugători, este luleaua, care nu poate să lipsească, nici chiar în somn,

dintre dintâi, deși în ea, poate de săptămîni, nu s-a mai rătăcit nici colb din planta divină,

tutun.”9 În schimb, respectul tribului pentru femeile bătrâne, deținătoare ale tainelor magiei,

este recunoscută și de paroh: „Femeile bătrâne se bucură de-o stimă deosebită și sfaturile lor

se urmează chiar mai curând decât cele ale juzilor.”10 Mai încolo, portretul degenerează într-

o parodie a țigăncii, care-indiferent de vârstă- lucrează în locul soțului, aducându-i mâncarea

primită răsplată pentru serviciile ei. Vrăjitoria ei este demascată de autor, care o vede foarte

deșteaptă și dibace, întinzând capcane creștinilor creduli, prin hocus-pocusul ei denumit

fermecătorie: „Cu cât țiganca e mai dibace la cerșit și la vânzarea acelor și fustelor și mai

isteață la căutarea în palmă, bobi, cărți, spunerea din stele, la vrăjitorii și fărmăcătorii, cu

care câștigă pentru gângurași și dada făină și slănină, căci, Doamne, mult îi mai place dadei

slănina, cu atât e mai dragă Țiganului și cu atât mai tare o frige în bătaie, se-nțelege, însă,

că după ce a mâncat, mai întâi ca un leu din cele aduse de Țigancă, de pe la buni creștini.

(...) Mult hazlii sunt formulele pe care le rostesc Țigăncile, spunând oamenilor de noroc și

din ele se poate cunoaște scopul de a înșela, dar și puțină dibăcie dezvoltată în această

privință. „Ai noroc”, zice cioroaica, „la vite multe, multe mărunțele și cu piciorușe pe-

mprejur. Se ține norocul de tine ca iepurele de câine”. Nu-și bate, oare, cioara joc de cei pe

care îi exploatează atât de ușor?”11

În timpul boierimii, robii se puteau căsători între ei, ceea ce nu însemna că boierul nu

putea continua relațiile sale amoroase cu ibovnica lui. Preocuparea stăpânului era ca ei să se

înmulțească, deoarece mulți dintre ei mureau în tinerețe, ceea ce era o pierdere pentru el.

Bineînțeles, robii și roabele nu puteau să-și aleagă consorții, decizia fiind luată de stăpân,

fără să le ceară părerea. Mama Irina îl instruiește pe un rob ”țigan”, Ion Tiron, care se

împotrivește avansurilor boierului făcute nevestei sale roabe: ”care-i femeia din neamul

nostru care n-ar fi fericită să intre în ietacul boierului? Ce mijloc mai bun are un rob pentru

ca să-și îndrepte soarta decât ca să prindă stăpânul poftă de femeia lui?”12 În cartea lui Radu

Rosetti se găsesc povestioare asemănătoare din belșug, femeile rrome fiind înfățișate ca niște

baiadere extrem de atrăgătoare, singurul lor scop fiind să-l seducă pe boier, să intre în ietacul

lui. Dat fiind că regulile epocii erau stricte, că mariajul era organizat, bazat pe interese

financiare, nu pe dragoste sau atracție: „Boierii amatori de plăceri extraconjugale, din cauza

9Idem, p.319. 10Ibidem, p.320. 11Ibidem, p.323. 12 Radu Rosetti, Scrieri, 1980, Ed. Minerva, București, p. 85.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

306

moravurilor epocii, erau reduși să-și caute, nu tovarășe, ci unelte de plăcere în poporul de

jos și, mai cu seamă, printre numeroasele roabe țigance care li umpleau curțile.”13 Se descriu niște practici sexuale, abuzurile țigăncii roabe, atrăgătoare în rolul ei de

femeie supusă de tot boierului. Ceea ce rezultă din această înțelegere sau neînțelegere a

robilor romi de către stăpânii lor este o obiectivizare a tuturor sclavilor, o reducere a lor la

ființe inumane, care se pot vinde, cumpăra, se poate folosi de ei dar se poate și abuza de ei,

fără represalii, deoarece ei constituiau parte din averea proprie. O obiectivizare mai

sofisticată observăm în fenomenul românesc „țiganca de prăsilă”-o marginalizare dublă, care

o punea într-o situație și mai vulnerabilă: „Robul nu era om, ci obiect, gata să fie cântărit,

prețuit, vândut sau cumpărat, așadar nici familia de rromi nu era recunoscută ca structură a

comunității, ci ca o metodă de înmulțire a robilor, similară prăsilei necuvântătoarelor

domestice: o expresie des folosită era țigancă de prăsilă, cu sensul de femeie rromă aflată la

vârsta fertilă, care se bucura de un preț mai ridicat, datorită faptului că putea înmulți numărul

de robi ai unei gospodării.”14 Dacă ne gândim la sensul cuvântului prăsilă, vom fi de acord

cu cei care susțin că femeia rom era percepută ca un animal, o iapă de calitate de exemplu,

ceea ce în zilele noastre pare jignitor, dar acum 150 de ani încă era considerat un lucru perfect

natural. Sensurile cuvântului prăsilă sunt: ”1. Reproducere de animale de rasă, 2. Animale

tinere, pui de rasă 3.Animale de soi bun, 4. Descendenții, produșii unui animal de rasă, 5.

Animal din rasă ameliorată.”15 Cuvintele animal și produs ne șochează prin distanțarea

acestor ființe de orice urmă de umanitate. În epoca robiei, femeile rrome, mai ales dacă se

aflau la vârste fragede, se foloseau deseori ca și damele de companie de azi, servindu-și

stăpânul dar ocazional se bucurau de frumusețea lor și musafirii boierilor. ”Efectul acestui

abuz teribil, culminând cu violul, a fost stereotipul țigăncilor frumoase și pasionale,

internalizat sub forma stereotipului aparent pozitiv al femeilor rrome frumoase si pasionale,

conducând însă și el la scăderea stimei de sine etnice a rromilor, în sensul în care frumusețea

și pasionalitatea par a fi cele mai mari, dacă nu singurele calități ale femeii rrome.”16

Anica se sinucide și moartea ei este răzbunată de Grigore surugiul, cel care a iubit-o

sincer, cel care nu a putut să se bucure de norocul fetei de a fi aleasa domnului, cel care a

început să bea din cauza sentimentului de neputință față de evenimentele petrecute în ietac.

Grigore se îmbată și conduce trăsura boierului „într-o fugă sălbatică.”17 Celălalt pol al

viziunii asupra rromilor este cel exagerat în mod voit și programatic de către aboliționiștii

care desfășurau o activitate intensă în domeniile socio-culturale și politice luptând pentru

cauza abolirii sclaviei pe teritoriile Țării Românești. Pledând pentru libertatea tuturor

locuitorilor, argumentul lor fiind fondat pe principii revoluționareinovatoare pentru epoca

13https://seemeasiam.files.wordpress.com/2010/05/priveste-ma-asa-cum-sunt.pdf, p.27, accesat pe 10.07.15. 14Delia Grigore, Consecințele istoriei asupra imaginii de sine și structurării identității rromilor. Heteroidentificare

stereotip-negativă și autoidentificare stigmatizată în mentalul colectiv rrom în Rromii...în căutarea stimei de sine,

Studiu introductiv, București: Vanemonde, 2007, p. 19. 15Dicționarul Limbii Române Moderne, Institutul de lingvistică din București, București, 1958. 16http://www.scritub.com/sociologie/TRADITII-RROME52734.php,accesat pe 05.06.14. 17 Radu Rosetti, Țigăncușa de la ietac, op.cit., p. 333.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

307

respectivă, ei au construit „imaginea exotic-romantică și duios-empatică a rromilor.”18

Această imagine devine un leitmotiv în literatura autorilor ca Radu Rosetti în opera

Țigăncușa de la ietac, Leon Negruzzi în Țiganca, (1877) Vasile Alecsandri, Vasile Porojan,

(1880), Gheorghe Sion în Emanciparea țiganilor, Ion Heliade Rădulescu, Țiganiada și

vodevilul cu cântece al lui Gheorghe Asachi, Țiganii. Acest pol reprezintă o suită de creații

artistice în care predomină personajul rrom spontan și simplu, fără artificii și rafinament care

devine țapul ispășitor în nedreptățile perseverente ale proprietarilor săi și figura femeii

rrome, irezistibil de frumoase și seducătoare, disponibile din punct de vedere sexual, animate

de pasiuni mistuitoare cum ar fi dragostea imposibilă ce o simțeau pentru stăpânul lor. Dar,

„plasați uneori în posturi histrionic mărețe, ca monumente ale durerii sau ale revoluției

pașoptiste, rromii rămân totuși percepuți din perspectiva unei amabile condescendențe, ca

dinspre un boier natural-superior, dar pătruns de idei inovatoare, înspre un om natural-

inferior, dar animat de aspirații posibil mai înalte.”19 Atractivitatea exotică ce emană din

aceste femei țigănci, deși sclave ale boierilor, creează o tensiune incredibil de puternică în

sufletul boierului. Chiar dacă o domină pe această femeie, chiar dacă a cumpărat-o, ea

devenind proprietatea lui, sexualitatea ei nu poate fi dominată. Să presupunem că Anica era

inițiată de bătrânul boier Hortopan; este evident că nu s-ar fi îndrăgostit de el, și în mod

sigur, nu s-ar fi sinucis de supărare. Bătrânul nu ar fi putut face ceea ce a făcut marele

cuceritor de fiul său revenit din Franța: a sedus-o și a lăsat-o pentru alta. Înainte de a lăsa-o,

totuși, a trebuit să recunoască faptul că niciodată nu a fost cucerit și înnebunit de nicio femeie

cum i s-a întâmplat cu această roabă țigancă. În graba lui de a se căsători se observă și un fel

de frică de puterea ei asupra lui. Să ne amintim că în momentul în care noua sa logodnică o

vede pe fată și îi apreciază frumusețea, cerând-o ca sclava ei personală, tânărul boier nu se

simte chiar în largul lui, vrând să scape din situația neplăcută de a o vedea pe Anica în fiecare

zi, pe timp ce el ar trebui să se concentreze asupra nevestei sale. O distragere a atenției lui

de la treburi mult mai importante, oare numai atât a însemnat prezența Anicăi pentru el?

BIBLIOGRAPHY:

Dan, Dimitrie, paroh în Lujeni, Țiganii din Bucovina, Cernăuți, Tipo și Litografia

concesionată Arch. Silvestru Morariu-Andrievici, 1892, http://www.dragusanul.ro/wp-

content/uploads/Etnii_bucovinene.pdf.

Dicționarul Limbii Române Moderne, Institutul de lingvistică din București, București,

1958.

Grigore, Delia, Consecințele istoriei asupra imaginii de sine și structurării identității

rromilor. Heteroidentificare stereotip-negativă și autoidentificare stigmatizată în

18http://www.scritub.com/sociologie/TRADITII-RROME52734.php., accesat pe 23.07.2015. 19Idem.

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: Literature

308

mentalul colectiv rrom în Rromii...în căutarea stimei de sine, Studiu introductiv,

București: Vanemonde, 2007.

Rosetti, Radu, Țigăncușa de la ietac în Alte povești moldovenești în Scrieri, Ed.

Minerva, București, ed. Cătălina Poleacov, 1980.

http://revista22.ro/19510/7024789/sexualitatea-limbajului.html.

http://www.scritub.com/sociologie/TRADITII-RROME52734.php.

https://seemeasiam.files.wordpress.com/2010/05/priveste-ma-asa-cum-sunt.pdf.