EVALUAREA ECONOMICĂ A RESURSELOR NATURALE

Drd. Aurelia Gabriela ANTONESCU1, Drd. Arghir Vasile CIOBOTARU

2,

Drd. Cosmin POPESCU3

Rezumat

Productive activity of human societies begins through supply of natural resources and

ends with the provision of various utilities and disposal in nature of results waste.

Human-environment relationship is a complex one, which in essence manifests itself by

exploiting and sometimes overexploitation of natural resources. With time this

relationship has evolved according to the needs of society, and depending on several

factors including: traditions, education, culture, belonging to a civilization,

consumption patterns etc.. It was found that a relationship exists between the needs of

society and the levies made from natural resources.

Cuvinte cheie: evaluare economică, gestionare durabilă, resurse naturale, capital natural

Clasificarea JEL: Q01, Q50

INTRODUCERE Resursele naturale sunt aerul, apa sub toate formele, radiaţia solară, biomasa vegetală şi

animală, solurile, substanţele minerale din sol şi subsol, rocile naturale, combustibilii fosili, minereurile feroase şi neferoase (Giraud, 1979).

Relaţia om-mediu este foarte complexă care, în esenţă, se manifestă prin exploatarea şi uneori chiar supraexploatarea resurselor naturale. Odată cu trecerea timpului această relaţie a evoluat în funcţie de necesităţile societăţii. Binenţeles că această relaţie a evoluat în funcţie de mai mulţi factori printre care enumerăm: tradiţii, educaţie, cultură, apartenenţa la o civilizaţie, modele de consum etc. S-a constatat că există o relaţie între satisfacerea nevoilor societăţii şi prelevările efectuate din resursele naturale.

Problemele legate de evaluarea, gestiunea şi conservarea resurselor şi bogăţiilor naturale constituie o preocupare comună a mai multor discipline, pornind de la tehnologie la biologie, trecând prin economie şi drept. Practic, printr-un amplu proces explorare-exploatare-valorificare, resursele naturale devin bogăţii naturale.

În ultimul timp s-a făcut asocierea noţiunii de bogăţie naturală cu cea de materie primă, adică primul mod în care o resursă naturală se constituie ca derivat al operaţionalizării unei activităţi productive - umane. Aceasta poate fi prelucrată mai departe până la obţinerea produsului finit sau poate face obiectul comercializării pe piaţă.

În Carta de la Havana care propunea în anul 1948 organizarea pieţei mondiale a materiilor prime, ONU califica drept produse de bază „toate produsele agriculturii, pădurii şi pescuitului şi toate mineralele, fie că se prezintă sub formă naturală sau prelucrată primar şi care fac obiectul vânzării în cantităţi importante pe piaţa mondială".

1.RESURSELE NATURALE Dimensiunea finală a resurselor naturale, considerate multă vreme ca inepuizabile, a fost

evidenţiată la scară globală din perspectiva ecologică. Implicând dominanta ecologică, conceptul 1 Bucharest University of Economic Studies, Email: gabianto66@yahoo.com

2 Bucharest University of Economic Studies

3Bucharest University of Economic Studies

180

de bogăţii naturale a intrat în sfera geografiei, care a luat înconsiderainterferenţa dintre fenomene, dintre care unele sunt de ordin ninteracţiune în ecosferă, atmosferăcultural-antropic (ce au în vedere tot ceeea ce omul a adşi care se rezumă la valori economice sau efective).

Resursele naturale sunt factori de producDeşi există o gamă largă de resurse naturale care ar putea fi analizate rapoartele specializate pun accentul pe energie şi, într-o măsurătipic incluse în funcţiile de producţSaudită, Canada şi Iran care deţin 95% din rezervele de petrol brut totalul exporturilor de petrol în 2010.

Sursa: prelucrare proprie dupăFig.1 Ţările cu cele mai importante rezerve de

În acest clasament sunt bineîn

repartizare neuniformă din punct de vedere cantitativ existând o discrepanPreţul petrolului exprimă numai într

rezerve. Interacţiunile geopolitice şmajore asupra evoluţiei acestuia. Dintre cele mai cunoscute situacaracteristică menţionăm Primul şOPEC de a majora semnificativ preţ

Fig.

4Negoescu,B., Vlăsceanu, Ghe., (1998),

100

150

200

250

300

ii naturale a intrat în sfera geografiei, care a luat înconsideraţie repartia dintre fenomene, dintre care unele sunt de ordin natural (componentele aflate în

ă, atmosferă, hidrosferă, pedosferă şi biosferă) şi celelalte de ordin antropic (ce au în vedere tot ceeea ce omul a adăugat elementelor naturale ale spa

mice sau efective).4 Resursele naturale sunt factori de producţie, care servesc ca intrări în producţ

ă de resurse naturale care ar putea fi analizate rapoartele specializate pun ăsură limitată, pe uscat şi apă, care sunt resursele naturale în mod

iile de producţie agregate.Ţările care se remarcă cel mai bine i Iran care deţin 95% din rezervele de petrol brut şi au o pondere de 86% din

totalul exporturilor de petrol în 2010.

Sursa: prelucrare proprie după Word Trade Report 2013 Ţările cu cele mai importante rezerve de ţiţei

acest clasament sunt bineînţeles rezervele care sunt declarate. Totuşi, se observ din punct de vedere cantitativ existând o discrepanţă deloc neglijabil

ă numai într-o mică măsură tensiunea dintre cerere şi disponibilul de iunile geopolitice şi deciziile politice la nivel naţional au de multe ori consecin

iei acestuia. Dintre cele mai cunoscute situaţii care ilustreazăm Primul şoc petrolier înregistrat în 1973 ca urmare a deciziei

OPEC de a majora semnificativ preţul petrolului.

Sursa: British Petroleum Fig.2 Evoluţia preţului petrolului

Ghe., (1998), TERRA:Geografieeconomică, Ed. Teora, Bucureşti, pg.11

0

50

100

150

200

250

300

ţiţei

ţie repartiţia spaţială, atural (componentele aflate în

ă şi celelalte de ordin ugat elementelor naturale ale spaţiului

ri în producţie şi servicii. de resurse naturale care ar putea fi analizate rapoartele specializate pun

, care sunt resursele naturale în mod cel mai bine sunt: Arabia i au o pondere de 86% din

eles rezervele care sunt declarate. Totuşi, se observă o ţă deloc neglijabilă.

şi disponibilul de ional au de multe ori consecinţe

ţii care ilustrează această olier înregistrat în 1973 ca urmare a deciziei ţărilor

11-12

181

Ţările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale (top 3reprezintă 91% din rezervele cunoscute pânrespectiv 77% din total.

Sursa: prelucrare proprie dupFig.3 Ţările cu cele mai importante rezerve de gaze naturale

Din reprezentarea grafică se observ

fost favorizate de către evoluţimportante, atât de ţiţei cât şi de gaze naturale.

Fig.4 Dinamica pre În ultimele două decenii preţul gazelor naturale a înregistrat o cre

au existat şi numeroase fluctuaţii (fig.4principalele pieţe, tendinţa fiind opus

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

rile cu cele mai mari rezerve de gaze naturale (top 3) sunt: Federaţia Rusă 91% din rezervele cunoscute până acum, fiind și cele care exportă cel mai mult gaz,

Sursa: prelucrare proprie după Word Trade Report 2013 Ţările cu cele mai importante rezerve de gaze naturale

ă se observă că sunt ţări, de exemplu, Arabia Saudită ştre evoluţia forţelor globale şi ale naturii, acestea deţ

şi de gaze naturale.

Sursa: British Petroleum Dinamica preţului pentru gazele naturale

ţul gazelor naturale a înregistrat o creştere importanti numeroase fluctuaţii (fig.4). După 2010 ritmul creşterii preţului se accelereaz

ţa fiind opusă numai pe piaţa SUA.

gaze naturale

ţia Rusă, Iran şi Qatar ă cel mai mult gaz,

rile cu cele mai importante rezerve de gaze naturale

ri, de exemplu, Arabia Saudită şi Iranul care au i ale naturii, acestea deţinând rezerve

tere importantă, chiar dacă ţului se accelerează pe

182

De asemenea, Statele Unite ale Americii, Federarezervelor de cărbune şi 93 % din totalul

Sursa: prelucrare proprie dupFig.5 Ţările cu cele mai importante rezerve de c

SUA şi Federaţia Rusă se deta

cărbune, fiind urmate îndeaproape de China (fig.cărbune au un conţinut energetic foarte ridicat, utilizarea fiind restricimpactul asupra calităţii mediului prin poluare decât de limitele fizice sau economice ale resurselor.

Preţul cărbunelui are o evoluţînregistrează cele mai importante fluctua

Sursa: reprezentare proprie folosind date British Fig.6 Evolu

2. EVALUAREA ECONOMICEvaluarea economică a resurselor se poate face dup� aprecierea valorii absolute

pentru cercetare, valorificare cheltuielile necesare pentru refacerea calitomului - eroziunea solului, tfoloseşte şi metoda evaluă

5http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/world_trade_report13_e.pdf16.04.2014

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

De asemenea, Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă şi China deţin 96% din totalul i 93 % din totalul exporturilor de cărbune în 2010.5

Sursa: prelucrare proprie după Word Trade Report 2013 Ţările cu cele mai importante rezerve de cărbune

ă se detaşează în clasamentul mondial cu rezerve importante de proape de China (fig.5). Se impune şi precizarea că

inut energetic foarte ridicat, utilizarea fiind restricţionatăăţii mediului prin poluare decât de limitele fizice sau economice ale

rbunelui are o evoluţie asemănătoare cu preţul gazelor naturale. Dup cele mai importante fluctuaţii, respectiv creşteri pe toate pieţele importante (fig.

Sursa: reprezentare proprie folosind date British Petroleum Evoluţia preţului cărbunelui (USD/tonă)

EVALUAREA ECONOMICĂ A RESURSELOR NATURALE ă a resurselor se poate face după:

aprecierea valorii absolute - se realizează în conformitate cu mărimea cheltuielilor depuse pentru cercetare, valorificare şi explorarea resurselor date. Se ţine cont, de asemenea, de cheltuielile necesare pentru refacerea calităţilor pierdute ca rezultat al unor ac

roziunea solului, tăierea intensivă a pădurilor. Tot în aceastăi metoda evaluării prin cheltuielile compensatorii, adică cheltuieli pe care

lish/res_e/booksp_e/world_trade_report13_e.pdf, Word Trade Report 2013, accesat în

cărbune

ţin 96% din totalul

în clasamentul mondial cu rezerve importante de i precizarea că rezervele de

ţionată mai mult de ii mediului prin poluare decât de limitele fizice sau economice ale

ul gazelor naturale. După 2000, se ţele importante (fig.6).

ărimea cheltuielilor depuse ţine cont, de asemenea, de

ilor pierdute ca rezultat al unor acţiuni ale durilor. Tot în această accepţiune se

ă cheltuieli pe care

, Word Trade Report 2013, accesat în

183

societatea le va suporta dacă va fi lipsită de diferite resurse. Metoda poate fi aplicată atât pentru o perioadă scurtă, exprimându-se eficienţa anuală a reproducerii resurselor, cât şi pentru o perioadă mai lungă.

� aprecierea comparativă a resurselor naturale- se determină eficienţa suplimentară a producţiei care se obţine în urma folosirii unor resurse mai valoroase în comparaţie cu cele mai puţin valoroase. O astfel de evaluare are un caracter geografic, întrucât se bazează pe influenţa factorilor naturali şi serveşte la identificare variantei optime de utilizare a resurselor, care prin cheltuieli minime pot asigura un profit mai mare.6

Valoarea totală a potenţialului natural depinde de multitudinea şi polivalenţa funcţiilor acestuia, de raportul costurilor - beneficii, şi nu în ultimul rând, de valoarea imanentă a componentelor naturale, indiferent de obiectivismul sau subiectivismul omului. Prin urmare, valoarea integrală aresurselor naturale include: valoarea de utilizare, valoarea de opţiune, valoarea de nonutilizare şi valoarea intrinsecă (fig. 7).

Sursa:elaboratdupă Р. Перелет. Экономика и окружающаясреда. Англо-русскийсловарь-

справочник. М., 1996, citat de Bacal, P., (2007) Fig. 7Structuravaloriiintegrale a potenţialului natural

Valoarea de utilizareindică participarea potenţialului natural la realizarea funcţiilor

economiceale societăţii. Ea include, la rândul său, valoarea de utilizare directă, valoarea de utilizare indirectăşi valoarea de opţiune.Valoarea de utilizare directă determină aportul resurselor naturale în obţinerea funcţiilor economice directe, prin întreţinerea şi menţinerea în permanenţă a procesului economic. Această contribuţie poate fi directă- prin consumul direct al resurselor din natură sau indirectă - prin intermediul prelucrării industriale.

Valoarea de opţiunea resurselor naturale reflectă costurile şi beneficiile prezente ale conservării resurselor naturale, ale schimbului scopului agricol şi industrial în avantajul funcţiilor economice indirecte şi a celor ecologice.7

În cazul în care alocarea resurselor naturale ar fi lăsată în exclusivitate pe seama reglementării prin mecanismele pieţei de suprautilizare a serviciilor oferite de mediul natural, ar avea loc o scădere a stocului fizic al acestora, concomitent cu creşterea preţurilor în timp.

Recent s-a înregistrat un progres sesizabil în ceea ce priveşte metodologia de evaluare a resurselor naturale, în ciuda faptului că aprecierea în termeni monetari este foarte dificilă. Din păcate, acum se evaluează doar acele resurse naturale care devin materii prime pemtru activităţile economice fără a se lua în calcul poluarea pe care o generează asupra mediului.

Modalitate de evaluare o reprezintă şi contabilitatea de mediu. Deşi nu se poate evalua, în termeni băneşti, dispariţia unor specii, există o modalitate în sistemul conturilor naţionalecare

6 Bran,F.,Ioan, I.,Rădulescu, C.V., Geografieeconomicăteritorială a României, Ed.ASE, 2000, pg.92-93 7 Bacal, P., (2007), Economia protecţiei mediului, Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, Chişinău, 2007 pg.64-67

Valoarea totală

Valoarea de

utilizare

Valoarea de

opţiune

Valoarea de

conservare

Valoarea de

nonfolosinţă

Valoarea

intrinsecă

184

poate culege informaţii în legătură cu baza de resurse naturale şi de mediu privind disponibilitatea şi utilizarea unor astfel de resurse, prin elaborarea unui bilanţ al stocului natural existent şi al utilizărilor din acest stoc, şi manifestându-se preocuparea de a asigura consistenţa necesară între conturile de stoc şicele de flux.

Contabilitatea de mediu8 în unităţi fizice a fost aplicată în 1974 de către guvernul Norvegiei şi, mai târziu, de către cel al Franţei iar în prezent o serie de instituţii internaţionale recomandă conturile de mediu (verzi) ca o mulţime de „conturi satelite" care se ocupă de problemele mediului şi care parţial pot fi încorporate în sistemul conturilor naţionale. Aceste conturi se exprimă în unităţi naturale (fizice) sau valorice sau în ambele şi au ca scop abordarea problemelor legăturilor dintre baza de resurse naturale şi de mediu, pe de o parte, şi sistemul economic, pe de alta, precum şi estimarea unui bilanţ al resurselor naturale şi găsirea unei măsuri pentru realizarea de venituri sustenabile. Asemenea evaluări se află totuşi într-un stadiu incipient deoarece există multe neclarităţi cu privire la exactitatea măsurătorii şi claritatea obiectivului acesteia (D.W.Pearce, A.Markandya, E.B. Barbces (1989). Până în prezent, nici conturile naţionale convenţionale (PIB, PNB), nici indicatorii fizici de mediu nu sunt în măsură să monitorizeze eficient pe termenele scurt, mediu şi lung dezvoltarea durabilă.

O altă modalitate de evaluare a resurselor de mediu propusă în literatura de specialitate (R. Repetto,R., - World Resource Institute)vizează abordări care permit calculul amortizării resurselor naturalecomercializate. Aceste abordări se potrivesc în mod particular ţărilor în curs de dezvoltare a căror economie se bazează pe resurse naturale, fiind aplicate practic în mai multe economii slab dezvoltate (Filipine, Indonezia, Costa Rica, etc).

Menţionăm existenţa la nivel macroeconomic a mai multor abordări conceptuale foarte diferite privind sistemele integratede contabilitate (evaluare) a resurselor naturale şi de mediu, cunoscute sub denumirea de „PIB verde", în cadrul ţărilor membre ale UE.

O caracteristică a cadrului de contabilizare în SUA a resurselor naturale constă în abordarea serviciilor capitalului natural şi de mediu ca servicii comercializabile. Serviciile oferite de mediu sau prejudiciile aduse mediului, inclusiv ignorarea (negarea) serviciilor pe care mediul le furnizează, se evaluează prin intermediul diferitelor metode deosebite de abordările care includ mărimile valorice, permiţând astfel o estimare a eficienţelor relative ale politicilor de mediu.

Specialiştii olandezi (R.Hueting - Statistical Office of the Netherlands) încearcă să ajusteze venitul naţional printr-o „pierdere a funcţiilor mediului" (loss of environmental functions). Pierderea respectivă se estimează prin preţurile umbră(shadow prices),bazate pe curbele ofertei şi cererii de costuri de protecţie a mediului, determinate prin standardele de calitate a mediului.9

O altă metodă promiţătoare pentru evaluarea daunelor aduse mediuluise bazează pe cercetările experţilor care selectează cele mai dăunătoare forme de poluare şi acordă ponderi diferiţilor factori de poluare individuală. Avantajul acestei metode constă în scurtarea intervalului de timp dintre identificarea problemelor de mediu şi soluţionarea acestora.

Resursele naturale şi de mediu, în economia de piaţă, sunt considerate ca active naturalesau capital natural, cu caracter neregenerabil(zăcăminte minerale) sau regenerabil(pădurile, bancurile de peşte), cel mai frecvent comparându-se nivelul lor de utilizare, faţă de capacitatea acestora, folosindu-se conceptul de valoare de utilizare (use value).

Ecosistemele şi natura, în general, au o uriaşă valoare structurală şi funcţională, îndeosebi ca suport al vieţii pe pământ. Din acest motiv s-a ridicat cu tot mai multă acuitate problema determinării protecţiei şi conservării posibile şi acceptabile, din punctul de vedere al optimului social şi al analizei cost-beneficiu.

8ZAMAN,Ghe., GHERASIM,Z., Evaluarea capitalului natural şi a bunurilor intangibile, domenii majore ale educaţiei pentru dezvoltarea durabilă,http://www.agir.ro/buletine/944.pdf 9 http://archive.rec.org/REC/Publications/PaperSeries/Paper2/assessment.html, Assessment of the Scale of Natural Capital Input

185

CONCLUZII Putem concluziona cu certitudine că există o relaţie directă între rezervele deţinute de către o

ţară şi bogăţia naţiunii sau chiar puterea de influenţă la nivel mondial. În prezent, conştientizarea problemelor de mediu şi, implicit, a consumării resurselor într-un

ritm alert, impune şi transformă, utilizarea raţională a resurselor într-un deziderat unanim. Gestionarea durabilă a resurselor naturale presupune, între altele, o evaluare cât mai reală,

astfel încât să existe normeprecise în fixarea costului şi în clasificarea importanţei unor resurse în economiile ţărilor deţinătoare de rezerve.

În perioada actuală se consumă o cantitate imensă de resurse datorită unor factori care concură la aceasta. Unii dintre aceştia sunt eşecul pieţei şi lipsa proprietăţii private. Acest lucru epuizează foarte repede şi degradează resursele naturale. În acest context sunt necesare măsuri urgente pentru a prezerva resursele naturale şi pentru generaţiile viitoare. Una dintre măsuri şi poate cea mai importantă este evaluarea economică cât mai reală a resurselor naturale.10

Evaluarea economicăa potenţialului natural constă în aprecierea monetară a beneficiilor rezultate din folosirea directă sau indirectă, actuală sau viitoare a componentelor şi funcţiilor acestuia.

BIBLIOGRAFIE

Bacal, P. (2007) Economia protecţiei mediului, Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM, Chişinău. Bran, F., Ioan, I., Rădulescu, C.V. (2000) Geografie economică teritorială a României, Editura ASE, Bucureşti. Negoescu,B., Vlăsceanu, Ghe., (1998), TERRA:Geografieeconomică, EdituraTeora, Bucureşti. Zaman, G., Gherasim, Z. (2009). Evaluarea capitalului natural şi a bunurilor intangibile,

domenii majore ale educaţiei pentru dezvoltarea durabilă, file:///C:/A_Ours/IK/Biblioteca/EconEnv/Zaman.pdf. http://archive.rec.org/REC/Publications/PaperSeries/Paper2/assessment.html, Assessment of the Scale of Natural Capital Input. http://www.researchgate.net/post/Is_economic_valuation_of_natural_resources_necessary, accesat în 16.04.2014. http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/world_trade_report13_e.pdf, Word Trade Report 2013, accesat în 16.04.2014.

10http://www.researchgate.net/post/Is_economic_valuation_of_natural_resources_necessary, accesat în 16.04.2014

186