energiile necreate

8/16/2019 energiile necreate

1/32

VIII. ENERGIILE NECREATE CA PUNCTE DE LEGĂTURĂ ÎNTRE

DUMNEZEU ŞI LUME

Descoperirile oamenilor de ştiinţă din ultima vreme au evidenţiat necesitatea

energiei la apariţia lumii. Au scos din uz veşnicia materiei, demonstrând că materia

nu este în ultimă instanţă decât energie suficientă injectată în atomi pentru că întreg

universul nu-i decât atomi şi chiar particule mai mici, având în ei energie suficientă.

Aceste descoperiri s-au făcut prin fizica cuantică. nergia stă şi la !aza

descompunerii materiei care odată luată dispare materia. "hiar legea ## a

termodinamicii scoate în evidenţă rolul important al energiei. Deşi au constatat căe$istă, totuşi, fizicienii n-au reuşit să-şi dea seama de unde provine şi cine

injectează în atomi atâta energie cât este necesar să apară fiinţele şi lucrurile.

nergia e$istă peste tot în univers, cum se păstrează, cum se pierde nimeni nu ştie,

e$istă acest %zid al lui &lan'( peste care nu se poate trece. Dincolo de zid este

)aţiunea *upremă care a ordonat totul, a întregului univers. +oate au o raţionalitate,

nimic nu este întâmplător şi fără sens.*finţii &ărinţi călăuziţi de Duhul *fânt au arătat de la început necesitatea

energiei la crearea lumii. Această energie vine din fiinţa divină, dar nu-i fiinţa

divină, este necreată. a fel şi teologii răsăriteni contemporani au continuat să

susţină opera *finţilor &ărinţi că energia este necreată şi că toate se împărtăşesc din

ea. #ată că înaintea ştiinţei a fost învăţătura isericii. tiinţei i-a tre!uit ani !uni să-

şi dea seama de rolul atât de mare al energiei.nergia care este capacitatea de acţiune, este constatată de ştiinţă că e$istă

dar nu şi de unde e$istă, este fundamentul creaţiei. "reaţia este opera divină, este

lucrarea divină, ea nu-i din fiinţa divină, ci din ceea ce se poate împărtăşi adică

energiile divine.


2/32

nergiile divine necreate sunt lucrări ale Dumnezeirii în creaţie şi în lume.

ste modul de a ne împărtăşi adică Dumnezeu se face transparent după lucrările

sale şi nu după fiinţa *a./

Aceste lucrări sunt energiile divine, pentru că în traducere din lim!a greacă,

energie înseamnă lucrare, iar lucrurile necreate sunt nedespărţite de fiinţa

dumnezeiască, chiar manifestarea 0iinţei Divine înainte de lume şi după creaţie. 1n

lucrarea divină energiile necreate fac posi!ilul nu numai de a apare lumea, ci şi

împărtăşirea de după "reaţie. &entru că energiile divine rămân întotdeauna şi ni se

împărtăşesc prin iserică. &rin ele devenim fiii lui Dumnezeu. &rin ele primim

îndumnezeirea. +ot ce este creatură participă la energia "reatorului nu şi la fiinţalui, chiar şi *finţii se împărtăşesc de energia dumnezeiască şi nu din 0iinţa Divină.2

3mul este creat să participe la natura dumnezeiască prin energiile divine care

sunt insepara!ile de fiinţa dumnezeiască, prin care Dumnezeu i se comunică şi i se

dăruieşte fiind o lucrare comună a +reimii în care se arată în mod deplin Dumnezeu

este în mod deplin, prezent în fiecare rază a dumnezeirii *ale, şi nu este micşorat în

energiile *ale.4

Dumnezeu creează prin energiile sale care pătrund în tot ceea ce e$istă, dar

energia nu-i o funcţie divină faţă de creatură. 5 "reaţia este un su!iect nou în afara

fiinţei divine care vine la e$istenţă prin energiile divine. nergiile mărturisesc

despre unitatea fiinţei lui Dumnezeu.6 ste antinomică învăţătura despre energii

prin modul lor de purcedere, anunţă o deose!ire negrăită - nu sunt fiinţa divine dar

sunt nedespărţite de fiinţa divină şi mărturisesc despre unitatea fiinţei lui

Dumnezeu.7 le anunţă distincţia dar nu admit separarea şi nici divizarea în fiinţa

dumnezeiască.8 le dezvăluie atri!utele divine, dar nu sunt atri!ute sunt fără de

/ Manual de Dogmatică pentru Institutele Teologice, p. 4272 9ichiofor "rainic, Sfinţenia, împlinirea omului , #aşi /::4, d. +rinitas, p. /;64


3/32

număr.; 3rice energie provine de la +atăl prin 0iul şi Duhul *fânt. *unt deose!ite

de natură. Dar şi natura se împărtăşeşte de energiile divine, ele duc la cunoaşterea

lui Dumnezeu. le sunt în toate, peste tot şi în afară de toate, iar actul creaţiei

sta!ileşte legătura dintre creatură şi Dumnezeu, ele trag lumea la e$istenţă prin

voinţa Divină.

+eologia răsăriteană face distincţie clară între fiinţa dumnezeiască şi lucrările

sale, adică energiile care au rolul de a face cunoscut pe Dumnezeu, dar în acelaşi

timp protejează fiinţa divină.: &rin nergiile divine se produce transfigurarea naturii

umane întregi din interior fără vreo constrângere sau altă intervenţie, pentru că

energiile divine vin şi îndumnezeiesc pe om în ?ristos./> le ne arat că dumnezeireanu-i identică cu lumea, iar lumea în acest caz este gândirea *f. +reimi eterne şi

neschim!ate şi nu fiinţa divină.// #deile, gândirea divină nu sunt însuşi Dumnezeu,

sunt separate prin mijlocirea voinţei şi lumea în acest caz nu se poate identifica cu

divinitatea, nici divinitatea nu-i panteistă, ci este actul voinţei divine. /2 +otodată

energiile necreate ne arată că raţiunile sau ideile divine cuprinse în planul veşnic al

lui Dumnezeu nu ţin de fiinţa lumii sau a cosmosului. #deile sunt separate decreaţie, au darul de a fi mai înainte ca faptă, de lucrări. ucrarea apare ulterior ideii,

devine realitate, se transformă în raţionalitate, devine raţiune cu înţeles propriu, care

păstrează întru totul ideea sau voinţa de la cine o gândeşte, dar nu se identifică cu

ea, devine independentă. #deea, voinţa ţin, sau mai !ine zis rămân înscrise în

energiile necreate în ogosul Divin,/4 prin care s-a creat lumea şi se va judeca.

Duhul *fânt păstrează identitatea fiecărei idei sau raţiuni divine, dar le şi corelează

între ele, în unitatea întregului Duh al comuniunii, pentru că este întreg în fiecare

parte şi este întreg peste tot./5 nergiile necreate sunt suportul prin care Dumnezeu a

; #!idem, p. />;9 &r. &rof. D. &opescu, Hristos, Biserica, Societate, d. #[email protected].)., ucureşti, /::;, p. />//> #!idem, p. />/// &r. &rof. D. &opescu, Creaţia lumii în lumina Sf. Scripturi şi a ştiinţei contemporane , în %>>, p. 6/2

#!idem/4 #!idem/5 #!idem.


4/32

creat lumea iar creaţia nu este rezultatul unei forţe oar!e şi haotice, şi tocmai a unei

gândiri şi voinţe deose!ite, pline de iu!ire, iar energiile necreate arată acest lucru.

le sunt rădăcinile creaţiei. &entru că odată apărut omul, el se mişcă tocmai datorită

energiilor necreate. 3rice formă de viaţă are la !ază energiea. +oată creaţia tre!uie

să stea în legătură cu Dumnezeu pentru ca şi ea la rândul ei să poată crea, nu viaţă,

ci civilizaţie şi o duce şi pe ea în lumina !ucuriei. &entru că Dumnezeu este lumină,

iar creaţia se luminează de lumina dumnezeiască, care vine din energiile necreate.

"reaţia apărută stă în strânsă legătură cu creatorul, nu se poate rupe de "reator. i

aceasta se poate e$plica prin faptul că nu provine de la sine şi nici nu este spontană.

1n întreaga creaţie se găsesc energiile divine. Demn de amintit este faptul că nunumai omul se împărtăşeşte de energiile divine, ci şi celelalte fiinţe, de fapt întreaga

creaţie. "elelalte fiinţe !eneficiază de energiile divine prin faptul că ele sunt acele

instincte care menţin speciile, dar le şi dirijează, ce tre!uie să facă ca să trăiască. Au

uimit şi încă uimesc prin felul cum instinctul dat celorlalte fiinţe le conduc la

înmulţire şi să găsească cele necesare vieţii. nergiile necreate îl fac pe foton să-şi

aleagă fanta dorită este şi aici inteligenţă, deşi nu-i fiinţă, chiar pomii şi florilerodesc şi înfloresc cu o e$actitate foarte mare şi ele se împărtăşesc de energiile

divine. i ele au înţelepciunea sau mai !ine zis raţionalitatea lor. +oate, a!solut

toate privite, scot în evidenţă raţionalitatea sau vin din )aţiunea Divină, deşi nu sunt

din 0iinţa Divină. i anotimpurile ascultă de glasul lui Dumnezeu, adică se

împărtăşesc de energiile divine, ca şi ele să arate măreţia lucrării divine. Această

raţionalitate a întregii creaţii scoate în evidenţă tocmai că ea vine din energiile

divine şi nu din fiinţa divină. &rin energii Dumnezeu este prezent în "reaţie, dar în

acelaşi timp este şi transcendent în fiinţa *a. 9u se poate spune că este identic cu

lumea, nu are cum să fie, este mai presus de lume. nergiile de care ne împărtăşim

îl fac cunoscut de Dumnezeu "reator prin revelaţia divină. Dumnezeu se face

cunoscut tocmai prin aceasta. )evelaţia ne dă posi!ilitatea cunoaşterii lui

Dumnezeu. *puneam că energiile divine vin şi îndumnezeiesc pe om prin ?ristos.

le produc comuniunea cu ?ristos. Această unire este şi orizontală, nu numai


5/32

verticală, adică se produce şi între credincioşi./6 1n toţi e$istă o singură lucrare a lui

Dumnezeu şi a celor vrednici de Dumnezeu.

E Energiile necreate nu sunt entităţi separate între ele ca şi cum ar fi

separate de Dumnezeu şi nici lucrarea Duhului, inclusă individualist în fiecare

persoană umană, ci putere spirituală, superioară, care îmbrăţişează în Hristos

comunitatea credincioşilor în mod dinamic şi perihoretic. Energiile necreate sunt

punţi dinamice interpersonaleF./7

"omuniunea orizontală o dovedeşte şi faptul că unitatea de natură a isericii

care a dat-o ?ristos nu se separă de diversitatea persoanelor dată în Duhul *fânt./8

E Duhul Sfnt este cel ce introduce în mod special energiile necreate încreaţie şi le face intime şi proprii creaturii. El se face punte între separaţia dintre

Dumnezeu şi creaţie. El îndumnezeieşte şi eternizează creaturaF./;

nergiile pornesc din +atăl, sunt primite de 0iul în modul său propriu şi de

Duhul *fânt în modul său propriu, dar împreună cu 0iul./: ste !ucuria lui

Dumnezeu Duhul *fânt care aduce energiile divine în intimitatea conştiinţei

umane,2>

producând o dezvoltare în om, spre a ajunge către Dumnezeu. @odul demanifestare al energiilor divine este iserica, trupul tainic al lui ?ristos. Dumnezeu

este transcendent faţă de lume prin fiinţa *a, dar din aceasta izvorăsc energiile

divine ca razele soarelui, care îl aduc pe Dumnezeu în lume şi are darul de a milita

pentru transfigurarea omului şi prin el a întregii creaţii, numai în ?ristos şi iserică

prin lucrarea Duhului *fânt. nergiile umane primesc energiile divine tocmai pentru

a-l face pe om mai !un şi să-şi îndrepte privirea către Dumnezeu. 2/ Duhul *fânt se

uneşte cu su!iectivitatea noastră prin energiile divine, ca noi să ne îndumnezeim. l

este su!iectul principal al energiilor divine, pentru că omul a fost adus la viaţă prin

Duhul *fânt când i s-a dat suflare de viaţă. 3mul este conştient că lucrările Duhului

15 &r. &rof. D. &opescu, Hristos, Biserica, Societate, d. #@3), ucureşti, /::;, p. />8/7 #!idem/8 #!idem, p. />:18 &r. Dumitru *tăniloaie, Sf. Du în re!elaţie ..., /:85, ucureşti, p. 224/:

I !idem2> I !idem, p. 22;2/ &r. Dumitru &opescu, "rtodo#ie şi contemporaneitate, ucureşti, /::7, p. /;7


6/32

*fânt sunt în sufletul lui, deoarece sufletul este cel care primeşte aceste lucrări. "ea

mai de seamă lucrare este întărirea relaţiei cu Dumnezeu pentru că sufletul este cel

care vine direct prin energiile divine. l se face transparent pentru Dumnezeu

depărtându-se de patimi şi primind rugăciunea. )ugăciunea aduce pe om în

apropierea lui Dumnezeu, pe drumul greu dar sigur că numai apropierea de

Dumnezeu avem sigură viaţa veşnică.

)evenirea deplină a Duhului *fânt în fiinţa umană are loc în ?ristos, pentru

că are cu sine şi din stare de om pe Duhul *fânt. 1n 0iul lui Dumnezeu întrupat se

află ipostatic, cum se află în el chiar şi înainte de întrupare.22 ?ristos ca om este cel

care înalţă pe om prin jertfa *a, ca să se împărtăşească de energiile divine. Dar celcare le aduce omului este Duhul *fânt, după înălţarea lui ?ristos, însă lucrarea este

comună treimii. &rin Duhul *fânt suntem ţinuţi în legătură cu ?ristos.24 &rin

e$perienţa puterii Duhului, prin transparenţa sa, prin prezenţa *a, ne este

tarnsparent ?ristos. Atât prezenţa lui ?ristos cât şi lucrarea Duhului *fânt sunt în

iserică. iserica este mediul de manifestare al Duhului *fânt. ste revelaţia

întrupată şi activă a lui Dumnezeu. "hiar e$istenţa isericii în chip văzut s-a produs prin Duhul *fânt, fiind un act de revelaţie şi de putere Dumnezeiască. nergiile

divine se revarsă peste credincioşi prin *f. +aine pentru că la fiecare taină se cere

invocarea Duhului *fânt pentru a sfinţi atât pe credincioşi cât şi materia necesară

tainelor. #nvocarea aparţine isericii în totalitate pentru că cel ce primeşte energia

devine mem!ru al isericii. nergiile divine se dau din trupul lui ?ristos.

"redincioşii sunt mădulare ale lui ?ristos prin împărtăşirea de energii divine,

prin epicleza de la *fânta iturghie, când se preface pâinea şi vinul în trupul şi

sângele lui ?ristos. "redincioşii se schim!ă prin atingerea Duhului *fânt de ei, se

îndumnezeiesc, se produce marea iu!ire între ei, dar şi între ?ristos şi credincioşi.

"redincioşii devin şi ei mai sensi!ili, făcându-se mai înţelegători. *e poate spune că

şi cultul creştinilor este o comuniune a credincioşilor prin împărtăşirea lor din

energiile necreate. iserica este mediul în care vieţuieşte ?ristos, pe care îl trăieşte22 &r. &rf. D, *tăniloae, Duul Sf$nt în re!elaţie, p. 24624 I !idem, p. 248


7/32

în Duh. Duhul ne dă energiile necreate care deschid porţile pentru ?ristos şi rămâne

tezaurul nesecat prin *fintele +aine.

"eea ce se revarsă peste noi prin 0iul nu este ipostasul Duhului, ci harul

dumnezeiesc care nu-i creat. ?arul dă contemplaţie şi se manifestă ca o lumină

ta!orică, este energie necreată cu efecte necreate. 25 ?arul are calitatea lui de

sfinţenie fără sfârşit şi perspectiva comuniuni cu ?ristos. 26 După har cunoaştem pe

Dumnezeu, atât puterea cât şi lucrarea *a. 1ntreaga *fântă +reime este cunoscută

după har, deşi au ipostasul lor propriu fiecare, şi toate persoanele au laolaltă fiinţa

nerevelată, căci prin har oamenii devin părtaşi cu *finţii 1ngeri.27 &ărinţii îl numesc

îndumnezeire sau principiul îndumnezeiri, iar Dumnezeu este mai presus de el. 28

Acest lucru se poate vedea şi din #oil 2,2;, unde Dumnezeu spuneG voi turna din

Duhul meu, şi nu voi turna Duhul meu.2; Deci, nu-i Duhul *fânt, este lucrarea

*fintei +reimi harul şi este necreat, şi nedespărţit de Duhul *fânt. Darul Duhului

*fânt este numai o părticică care se împărtăşeşte creaturilor. Atunci Dumnezeu este

mai mult decât lumina dumnezeiască. 2: ?arul Divin care îndumnezeieşte intră în

relaţie cu cele create de Dumnezeu prin lucrarea Duhului Dacă îndumnezeirea esteo lucrare a lui Dumnezeu, iar pe de altă parte este creată, căci o are omul în natura

sa, atunci însuşi Dumnezeu este creat. !u poate fi doar necreată natura, care are

lucrări create. 4> 9umai natura omenească a lui ?ristos, s-a îndumnezeit de fiinţa

lui Dumnezeu, acest fapt fiind de neconceput printre oameni. ?arul văzut de

Apostol pe muntele +a!or este necreat, fiind lumina dumnezeiască negrăită a

naturii dumnezeieşti. Dar nu natura *a, căci acesta este mai presus de orice

manifestare. 4/

25 9ichifor "rainic, Sfinţenia..., p. /;626 &r. &rf. D. *tăniloae, Teologie Dogmatică, vol. ##, p. 2>>27 *f. Hrigorie &alama, "milii , vol. #, +rad. Dr. "onstantin Daniel, ucureşti 2>>>, d. Anastasia, p. /228 &r. &rf. D. *tăniloae, %iţa şi în!ăţătura Sf. &rigore 'alama, ucureşti /::4, d. *cripta, p. 772; #!idem.2:

#!idem, p. 784> #!idem, p. 8>4/ #!idem, p.276


8/32

?arul divin este calea care duce către infinitatea lui Dumnezeu ca persoană,

satisfăcând dorinţa umană de a se uni cu Dumnezeu, nu în fiinţa sa ci în energiile

divine necreate. ?arul îl uneşte pe om cu ?ristos, împărtăşindu-se de sfinţenie prin

taina *f. uharistii. &entru că ?ristos este prezent în harul invocat de Duhul *fânt

care sfinţeşte darurile, prefăcându-le în trupul şi sângele @ântuitorului. ?arul care

se revarsă peste credincios are o du!lă lucrare. &rima este puterea dumnezeiască

prin Duhului *fânt care se imprimă în om. A doua, prezenţa asimilată de om ca

lucrare, prin lucrarea sa. 42

Acestea sunt darurile date prin lucrările *f. +aine, care sunt lucrări săvârşite

de Duhul *fânt. Din cola!orarea omului cu harul, vin darurile care îl fac mai puternic în lupta pentru a se de!arasa de patimi, ca să meargă pe drumul care duce

spre veşnicie. &rimele daruri sunt date prin +aina *fântului otez. l este poarta

care se deschide pentru credincioşi şi începe lucrarea Duhului. ?arul este lucrarea

lui ?ristos şi săvârşitorul tainelor nevăzute este tot ?ristos. De aceea ?ristos s-a

făcut om, ca să adune în sine nu numai sufletele, ci şi trupurile.44 ?ristos sfinţeşte

trupul omenesc prin materia de la *fintele +aine, care şi ea la rândul ei este sfinţită prin rugăciunea săvârşitorului, prin invocarea Duhului *fânt. Hristos pătrunde cu

trupul Său, sau cu energia trupului Său, în trupul nostru tocmai prin materia

folosită la Sfintele "aine. Este clar că tainele fiind întemeiate de Hristos, ele sunt

hristologice pentru că sunt punţi de legătură către mntuire.

#el ce mănncă trupul $eu şi bea sngele $eu, are viaţă veşnică, Eu îl voi

învia în ziua cea de apoi. %& &rin taine ?ristos e$tinde şi dezvoltă iserica, nu

numai comuniune ci şi trup al *ău. l este primul săvârşitor al tainelor. *ă ne

aducem aminte că pe toţi vindecaţii, i-a între!at dacă ei cred că l poate săvârşi

aceasta. #ar vindecarea este precedată de iertarea păcatelor. l se !otează primul

prin participarea Duhului *fânt, şi apoi după înviere îndeamnă pe Apostoli să

propovăduiască vanghelia şi !otezându-i pe cei care cred. ste necesar ca cei care

42

&r. &rof. *tăniloae, Dogmatica, vol ##, p.2>>44 #dem, Dogmatica, vol. ###, p. /545 #oan, 7 , 65.


9/32

primesc +ainele, tre!uie să creadă în importanţa decisivă a actelor acestea, când acel

părtaş face şi mărturisirea de credinţă, căci elementele constitutive ale +ainelor sunt

mijloace materiale prin care ?ristos îşi comunică harul. %' De aceea se poate vor!ii

de o stare de har, sau de harul care îm!racă pe om. %( 3mul primeşte la !otez

pecetea harului Duhului *fânt, care are posi!ilitatea să-l transforme, dar şi omului îi

revine sarcina să cola!oreze, ca astfel pecetea să-l ducă la unirea cu ?ristos. 1n

acest caz putem spune că ?arul cu toate darurile date prin *fintele +aine, este atât al

Duhului *fânt cât şi al lui ?ristos. Duhul *fânt ne ajută să mergem pe calea spre

?ristos, să ducem o viaţă fără păcat. Duhul nu are alt rol, decât acela să ne facă

proprii acestei energii a lui ?ristos, şi darurile care ne aproprie de asemănarea cu l."ăci fără însuşirea lor din partea noastră nu ne-am putea desăvârşii propriu-zis. &rin

Duhul, noi stăm într-un dialog cu ?ristos, în care ni se comunică puterea şi lumina

cunoaşterii lui, a cunoaşterii treptate a infinităţii dumnezeieşti, care sălăşluieşte în

umanitatea ui, accesi!ilă nouă. 9oi imităm şi primim prin Duhul cele ale lui

?ristos, într-un dialog li!er într-un nesfârşit progres. %)

* face, ţine de lucrare, a naşte de natură. !atura şi lucrarea nu sunt acelaşilucru. *ltceva este voinţa şi altceva voitorul, voinţa este puterea de a voi, voitorul

cel care are puterea. *ltceva este ceea ce lucrează la Dumnezeu şi altceva

lucrarea, cea dinti este natura, iar lucrarea mai degrabă e lucrată dect

lucrează.%+

&entru a înţelege şi mai !ine energiile divine care sunt lucrări ale Duhului

*fânt, tre!uie spus că Duhul *fânt, care purcede de la +atăl, are rol deose!it atât în

revelaţie, cât şi în creaţie, fiind realitatea prin care Dumnezeu crează, se poate

spune că este împreună creator, pentru că Duhul se plim!a pe deasupra apelor.

Duhul *fânt s-a pogorât peste 0ecioara @aria, ca mai apoi să nască pe

?ristos. +ot Duhul *fânt co!oară peste #isus ?ristos la otez. A avut rol deose!it la

46 &r. &rof. D. *tăniloae 3p. cit.,p. 2447

#dem , Dogmatică, vol. ##, p. 2>/48 #!idem, p. 2>24; &r. &rof. D. *tăniloae , %iaţa şi în!ăţătura Sf. &rigorie 'alama, p. 78


10/32

întemeierea isericii în chip văzut, când s-a co!orât în chip de lim!i de foc peste

apostoli şi cei împreună cu ei.

Duhul *fânt sfinţeşte materia de la *f. +aine ca prin acestea credinciosul să se

împărtăşească, făcându-l sensi!il la cele sfinte. &entru că prin acestea îşi croieşte

drumul către veşnicie. &uterea Duhului *fânt apare şi la *finţii Apostoli când

aceştia vor fi întăriţi şi vor fi ajutaţi să grăiască EDuhul Adevărului va călăuzi la tot

adevărulF#oan, /7, /4C

Duhul *fânt continuă opera @ântuitorului pe pământ, păstrând iserica şi

învăţătura adevărată a lui ?ristos. ste cel care veghează la trupul tainic a lui

?ristos ca iserica să nu fie !iruită de porţile iadului. 1n iserică, Duhul *fânt îlsfătuieşte pe om, aici îl primeşte în viaţa aceasta, aici îl pregăteşte pentru viaţa

viitoare, pentru că l este vistierul bunătăţilor şi este chemat să sălăşluiască în noi,

tocmai pentru a noastră mântuire, dând afară de sufletele noastre, toată întinăciunea

ca noi să ne ridicăm la slava lui Dumnezeu, la o nouă viaţă.

Această viaţă nouă care curge înlăuntrul nostru, vine de la Dătătorul de

viaţă, se uneşte tainic cu noi, şi se face a noastră, aşa cum ?ristos uneşte în ipostaza*a, firea noastră şi o face a *a. Duhul *fânt ne este mai intim decât noi înşine, l ne

devine lăuntric. &rologul vangheliei *fântului #oan vor!eşte despre "uvântul şi

precizează că viaţa era în El. Duhul era lăuntric cuvântului, viaţa noastră însăşi se

înfiripează la nivelul Duhului şi în această copătrundere se atinge realitatea ei

îndumnezeitoareIIcăci Duhul face să strălucească tainic în suflete unica natură a

+reimii. De energiile Duhului *fânt s-au împărtăşit şi prorocii. i au fost cei care -

au vestit pe ?ristos, dar au avut alături pe Duhul *fânt ca ei să nu greşească #ăci

Duhul Sfnt îl mărturiseşte pe iul, îl arată într-un anumit fel la naştere..şi

conduce totul la Hristos.564 "a toţi să devenim mădulare ale lui ?ristos, iar prin

aceasta să primim îndumnezeirea care este viaţa veşnică. &rezenţa permanentă a lui

?ristos în mijlocul nostru este în chip tainic prin lucrarea Duhului *fânt. #ar

lucrarea specifică a Duhului *fânt este 'oinonia unde se adună toţi credincioşii în

564 #!idem, p./72


11/32

iserică pe calea sacramentală, prin comuniunea cu ?ristos în Duhul *fânt în

iserică, suntem purtaţi într-un continuu proces de îndumnezeire. 4: i îl face pe

creştin să se întâlnească cu ?ristos în chip duhovnicesc, în dialogul rugăciunii sale,

în locaşul de cult, în /iserică în Sfintele "aine. 5> &rin !otez creştinul este renăscut

la viaţa nouă. "ând primeşte harul divin, mai e$act prin primirea pecetei harului

Duhului *fânt, cu ajutorul rugăciunii intră în dialog cu Dumnezeu, dar unirea cu

?ristos se face prin *fânta uharistie. Atât tainele cât şi rugăciunea sunt pătrunse de

energiile divine, lucrările Duhului *fânt. iserica este locul de acţiune al harului

divin, unde se revărsară prin Duhul *fânt. Aici credinciosul pe lângă faptul că

primeşte energiile divine, devine mem!ru al isericii, dar mai presus de toateniciodată nu va cădea din dreptul de a fi mem!ru al isericii, prin faptul că el a

primit la !otez şi trupul şi sângele lui ?ristos. "hir dacă în viaţă nu va mai păstra

legătura cu iserica, el este aşteptat în permanenţă să-şi reia locul !ine sta!ilit prin

!otez ca mem!ru, pentru că şi atunci când trece la cele veşnice, tot de iserică are

parte, iar iserica prin preoţi se roagă să fie iertat şi prin faptul că a primit prin

!otez ?arul Divin încă de la început. A rămas un punct de comciere între el şiiserică. Aceasta implică o reciprocitate dar şi o împreună acţiune. De aceea

energiile pornesc din +atăl, sunt primite de 0iul şi de Duhul *fânt, dar lucrarea

aparţine Duhului *fânt, în !ucuria atât a +atălui cât şi a 0iului. nergiile divine

aduse de Duhul *fânt în iserică au tocmai menirea de a pătrunde în sufletele

credincioşilor, ca aceştia să poată deveni fii ai lui Dumnezeu. Dar pentru acesta este

nevoie ca şi credincioşii să contri!uie la primirea energiilor divine care îi

luminează. umina vine din lumina dumnezeiască. umina este fără de început, iar

pe cel care îl luminează are un început şi se împărtăşesc numai şi numai prin

rugăciunea isihastă, pe care o văd sfinţii. &rin trăirea lor şi prin rugăciunea isihasta,

sfinţii contemplă lumina ta!orică. Dar şi creştinii se împărtăşesc din ?arul Divin

prin credinţă. "redinţa resensi!ilizează inima creştinului şi-l face primitor de

4:

Arhimandrit Dr. "hesarie Hheorghescu, (n!ăţătura "rtodo)ă despre iconomia di!ină şi iconomia*isericească, )âmnicu J >/, p. /2:5> #!idem, p. /4>


12/32

energiile divine. De la credinţă creştinul face un progres în a deveni cât mai

apropiat de cele sfinte, caută autodepăşirea, care dezvoltă gustul rugăciunii trăirea

vengheliei prin ?ristos şi Duhul *fânt. &rin credinţă se ajunge la rugăciunea care

duce la transformarea morală a credinciosului, făcându-l să trăiască conform

vangheliei prin ?ristos în Duhul *fânt. Duhul *fânt îl face să înţeleagă ce

înseamnă unirea cu Dumnezeu prin energiile necreate. &entru că Dumnezeu îl

umple pe credincios de toată !ucuria şi pacea de a fi unit cu l prin puterea Duhului

*fânt. ucuria dumnezeiască îl transformă pe credincios atât sufleteşte cât şi

trupeşte, dar nu înlătură înclinările şi lucrările trupului, ci le îndreaptă spre a primii

!ucuria dumnezeiască în suflet şi de aici în trup pentru a trăi o viaţă nestricăcioasăcare aduce viaţa de veci şi fericirea.

nergiile divine sunt numite şi relaţiile fiinţei divine celei mai presus de

relaţie care sunt înainte de creaţie, unele se pot numi relaţii în raport cu lumea în

sensul că de ele se pot împărtăşi. Knele lucrări divine din ele, Dumnezeu le are ca

relaţii cu ideile eterne ale lumii, iar pe de altă parte, ca implicate în mod virtual, în

relaţia cu ideile lumii, ca posi!ilităţi de a activa la crearea lumii.5/

nergiile divine sunt înainte de lume, după cum am spus, deşi nu toate au fost

activate de Dumnezeu. $empleG mila este activată după creaţie, deşi a fost înainte

de lume ca potentă, sunt deodată cu fiinţa divină, pentru că din ea provine şi se fac

active atât la creaţie cât şi după creaţie prin voia lui Dumnezeu.0 Energiile divine

sunt pe de o parte posibilităţile lui Dumnezeu de a se manifesta în chipuri

nesfrşite, posibilităţile fiinţei 1ui de a se manifesta, bogăţiile ei inepuizabile, iar

pe de altă parte, actele în care se manifestă aceste posibilităţi. iinţa dumnezeiască

trebuie să aibă prin fire infinite posibilităţi de a se manifesta, dar şi posibilitatea de

a activa din aceste posibilităţi, pe cele pe care le vrea. ără aceste posibilităţi n-ar

fi nesfrşit de bogată şi dacă nu le-ar putea activa pe care le vrea, n-ar fi liberă, ci

ar fi monotonă şi supusă aceleaşi manifestări în vecie0. 52 +oate acestea sunt la

nivelul de gândire al omului, el este limitat, dar prin descoperirea făcută de5/ Manual de dogmatică, /:6;, p. 427.52 #!idem, p. 44>


13/32

Dumnezeu poate să facă posi!ilă înţelegerea 0iinţei Divine, nu în profunzimea ei ci

atât cât este necesar de a fi înţeleasă. 1mpărtăşirea am spus, se face din energiile

divine, care sunt manifestări necesare ale 0iinţei. &entru că fiinţa înseamnă un izvor

de lucrări !atură fără putere şi lucrare, nu poate e2ista, precum nici putere sau

lucrare fără fiinţă.&% #ăci o fiinţă fără energie, fără lucrări este o fiinţă inertă o

formă abstractă posibilă de gndit, dar nu de e2istat, iar o energie fără fiinţă este

inconsistentă, este lipsită de suport. && &utem afirma căG energiile necreate nu sunt

separate nici cauzate pur şi simplu de fiinţa dumnezeiască, ci numai distincte

deosebite de ele. &' Duhul Sfnt primeşte de la "atăl aceeaşi energie necreată cu

iul, dar fără ca "atăl şi iul să se confunde ca persoane în comunicarea acestaenergică către Duhul, sau ca Duhul să se confunde cu iul, odată ce nu se

confundă nici cu "atăl. Duhul primeşte această energie în modul său propriu, şi în

modul său propriu este posesor al aceleaşi forţe în energia divină. 57

0iinţa şi energia Duhului nu sunt deose!ite de ale 0iului nici de ale +atălui. 58

ste săvârşită de +oţi +rei, dar fiecare o săvârşeşte în poziţia lui, Duhul *fânt o duce

la capăt în !ucuria +reimii. Această !ucurie este orientată către "reaţie, dar şi spreopera de mântuire. 5; nergia divină este puterea lui Dumnezeu care produce

mişcarea în creaţie, mai e$act sunt raţiunile divine în acţiunea lor creatoare, căci

Dumnezeu creează prin energii. le sunt energiile atât creatoare cât şi proniatoare,

având grijă de creaţie dar şi de judecată. le sunt contemplate la cele +rei &ersoane

+reimice în mod real şi nu sim!olic. 5: nergiile nu constituie o persoană nu au

ipostasul lor propriu şi nu sunt independente. *unt contemplate în ipostasurile

*fintei +reimi.6> &rin energii Duhul *fânt păzeşte iserica, până la a doua venire a

lui ?ristos, pregăteşte pe credincioşi pentru acest eveniment. 9u lasă trupul lui

54 #!idem.55 #!idem.56 #!idem, p. 45457 &r. &rf. D. *tăniloae, Sf$ntul Du în +e!elaţie, p. 22658 #!idem.5;

#!idem, p. 22;5: &r. &rf. #oan ria, Dicţionar de Teologie "rtodo)ă, ucureşti /:;/, p. /526> #!idem.


14/32

Hristos - iserica fără prezenţa *a. Duhul *fânt aduce prin iserică energia divină

în noi ca dezvolte rugăciunea noastră, îndreptată atât către Dumnezeu direct, cât şi

@aicii Domnului, *fintei "ruci, *finţilor pentru a primii şi puterea lui ?ristos. &rin

această rugăciune se face transparent şi activ Dumnezeu, lucrător ?ristos prin

Duhul *fânt. 6/ )ugăciunile au legătură cu persoanele care sunt chemate pentru

ajutor, iar ele la rândul lor se adresează lui ?ristos, ca cererile să se împlinească

prin puterea dată de la ?ristos.

&uterea lui ?ristos este transmisă tuturor credincioşilor, nu numai la unii.

3rice credincios primeşte această putere prin rugăciune în iserică. iserica este

centrul spiritual al trăirii puterii lui Dumnezeu în lume. Aici Duhul face puterea lui?ristos să fie simţită de credincioşi. )ugăciunile particulare credincioşi lor fac

parte din iserică, sunt pline de învăţături dogmatice ceea ce a născut pe ăcătorul

de bine care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine, izvorăşte-o tuturor, că

toate le poţi, că aceea ce ai născut pe Hristos cel puternic în tărie '3 4sau "ela ce în

toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, ?ristoase

Dumnezeule, îndelung ră!dătorule, multmilostive şi mult înduratei "arele pe cei drepţi îi iu!eşti şi pe cei păcătoşi în

miluieşti "arele pe toţi îi chemi la @ântuire întru făgăduinţa !unătăţilor ce vor să

fie 1nsuţi Doamne primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează

viaţa noastră spre poruncile +ale *ufletele noastre le sfinţeşte trupurile curăţeşte-le,

cugetele îndreptează-le, gândurile curăţeşte-le şi ne îz!ăveşte pe noi de tot necazul

cel din rele şi durere. 1nconjoară-ne pe noi cu *finţii +ăi 1ngerii, ca prin mijlocirea

lor fiind păziţi şi povăţuiţi să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei +ale

celei neapropiate, că !inecuvântat eşti în vecii vecilorF. 64 "redincioşii în tot timpul

se îndreaptă în rugăciunile lor către @aica Domnului, ca mijlocitoare către ?ristos,

datorită legăturii ei cu ?ristos prin naşterea @ântuitorului din 0ecioara @aria. 9u

este o laudă a ei, din contră este o cerere de ajutor în momente grele ale

6/

#!idem, p. 27262 'araclistul Maicii Domnului , cântarea a ###-a, - @olitfeltnic,64 )ugăciunile către @ântuitorul ?ristos, în Cartea de +ugăciune, d. Arhiepiscopia +gv, p.


15/32

credincioşilor, pentru că 0ecioara @aria este /ucuria tuturor credincioşilor celor

necă5iţi.

nergiile necreate de care ne împărtăşim prin Duhul *fânt în iserică au

menirea de a ne de!arasa de patimi ca să devenim mădulare ale trupului lui ?ristos

prin *fintele +aine. 0iecare taină deschide o poartă spre luminarea noastră. 9oi

tre!uie să ne purificăm de orice înclinare rea ca astfel să primim darurile Duhului

*fânt. 3dată primite aceste daruri iz!ucnesc în noi având menirea de a reface şi

intensifica puterile de cunoaştere ale sufletului. 9e luminează mintea spre a ne

îndrepta către Dumnezeu. le se fac !ine cunoscute numai când s-au dezvoltat

suficient în puterile intelectuale care le primeşte.65 Dacă energiile sunt date prin+aine, darurile Duhului *fânt sunt date numai prin +aina *fântului @ir, unde noul

credincios primeşte ungerea cu *fântul @ir pecetluindu-l. Acest dar al duhului sfânt

dezvoltat aduce după sine şi celelalte daruri ale Duhului *fânt care sunt în număr de

8 înţelepciune, înţelegerii, sfatului, tăriei , cunoştinţei, al !unei credinţe şi temeri de

Dumnezeu. 66

?arul !otezului pune în mişcare darurile *fântului Duh ca să putem deveniivirtuoşi, şi astfel darurile să apară, să se dezvolte. 0iecare dar îl face pe credincios,

mai puternic, mai înţelept, ca la urmă să-şi dea seama de temerea de Dumnezeu,

căci pe Dumnezeu nu-l poate vede nimeni. #ar odată primite darurile şi dezvoltându-

se îl fac pe credincios să înţeleagă ce departe este de Dumnezeu, că-# în tot timpul

păcătos, tocmai acesta este temerea de Dumnezeu. i el chiar dacă ne împărtăşeşte

de lumina ta!orică, tot îl roagă pe Dumnezeu să-l ierte că-# păcătos. +răirea cu

teamă de Dumnezeu în suflet că este su! păcat. &rin temere ne dăm seama de păcat

mai !ine şi astfel se poate înlătura. Duhul înţelegerii este în strânsă legătură cu

temerea de Dumnezeu, deoarece înţelegem rostul păcatului în viaţa noastră care ne

trage în jos şi rostul virtuţilor care ne apropie de Dumnezeu. *untem conştienţi că

depărtându-ne de Dumnezeu nu face decât să ne adâncim mai mult în greşeli. 0rica

de Dumnezeu ne îndeamnă la !ine, ne ţine conştiinţa trează că e$istă Dumnezeu şi65 &r. &rf. D. *tăniloae, scetica şi Mistica "rtodo)ă, vol ##, Al!a #ulia, /::4, p. 666 #saia, //-2


16/32

nu avem altă mângâiere şi devenim tari în virtuţi cunoscând tot ce este !ine,

ducându-ne la !inele a!solut Dumnezeu.

3 înţelepciune deose!ită poate înţelege sfaturile care # se dă să devină tărie

credinţa în Dumnezeu prin do!ândire, cunoştinţelor virtuoase, ca să se înţeleagă

!una credinţă şi astfel să se teamă de Dumnezeu când face păcat. *ă fie conştient că

alături de el întotdeauna păcatul este mai aproape.

Aceste daruri ale Duhului *fânt date prin +aina *fântului @ir, sunt şi ele tot

energii divine, dar au rolul de a face din om să înţeleagă şi adevărata credinţă, ca

astfel să devină fiu al lui Dumnezeu. Darurile Duhului *fânt nu sunt din fiinţa

Duhului ci din energiile Duhului. Darurile Duhului *fânt odată primite sedo!ândeşte discernământul fiecărui lucru şi cunoştinţa lui. Discernământul este

născut din virtuţi practica!ile iar cunoştinţa vine din credinţă. &rima

discernământul este de ordin practic, a doua de ordin contemplativ.67 6rin cea

dinti deosebim binele de rău, prin cea de-a doua cunoaştem raţiunile realităţilor

văzute şi nevăzute, avndu-şi fundamentul în Dumnezeu. *m putea să identificăm

pe cea dinti cu darurile sfatului ştiinţei, cunoştinţei şi înţelegerii, iar pe cea dinurmă cu darul înţelepciunii. 68

+oate darurile Duhului *fânt duc la cunoaşterea lui Dumnezeu, o cunoaştere

prin minte. ste o cunoaştere interioară, din inima omului luminată de aceste daruri.

&rin lumina acesta păcatul nu-şi mai are sens, stră!ate dincolo de patimi, iar

virtuţile sunt pârghiile care îl face să fie luminat. *ufletul se deschide şi primeşte

cunoaşterea în Duh.

"unoaşterea mijlocită a lui Dumnezeu se datorează Duhului *fânt, adică

darurilor lui, deci este o cunoaştere în Duh, evident după ce omul se leapădă de

orice patimă şi are virtuţile sprijinul cunoaşterii, făcând în inima sa loc necesar

pentru daruri, ca să poată vedea pe Dumnezeu. Duhul *fânt se face cunoscut numai

după ce se activează Duhul uman. A vedea în duh înseamnă că toate lucrurile devin

transparente şi nimic nu mai este opac, trece dincolo de înţelegerea umană a vederii67 &r. &rf. D. *tăniloae, op. "it. p. :68 #!idem.


17/32

propriu-zise. ste o mare taină în a vedea dincolo de lucruri şi de fapte, deja

depăşeşte naturalul. 6; Acesta este viaţa duhovnicească care este în afară de opoziţia

dintre su!iect şi o!iect, prinde su!iectul şi o!iectul la o adâncime mare. 9u mai

e$istă separaţia dintre o!iect şi su!iect, deşi sunt deose!ite dar nu despărţite, fără să

ai!e limite, este e$tinsă peste toate cele cu care se uneşte prin curăţie şi dragoste. 585

#ată aşadar puterea energiilor divine care pe lângă faptul că sunt în toate şi au

stat la !aza creaţiei, ele se manifestă şi în continuare. +răind în Duh, se poate

depăşii normalul uman, cunoscând pe Dumnezeu şi puterile lui făcând din tot ce ne

înconjoară transparenţă văznd în profunzime dincolo de real. i toate acestea

prin credinţă şi darurile Duhului *fânt care nu sunt decât energii divine. +răind înDuh putem spune muntelui să se mute şi se mută, dar având o viaţă fără de păcat şi

plină de virtuţi.

CONCLUZII

Din cele relatate mai sus se poate spune că, e$istă raţionalitate în Knivers şi

în lume aşa cum ne spune *fânta *criptură, *finţii &ărinţi şi +eologia )ăsăriteană.

6; #!idem, p. //585 #!idem, p. /4


18/32

După îndelungi cercetări şi ştiinţa a ajuns să spună că în Knivers e$istă ordine şi

armonie, că toate au fost create de o )aţiune *upremă.

Astfel fizica cuantică este cea care a demonstrat că materia nu este veşnică,

nu-şi are izvorul său propriu ci este consecinţa atomilor care au primit o energie

suficientă. @ateria nu este altceva decât energie suficientă injectată în atomi.

9imicul !i!lic apare elocvent în acest caz *fânta *criptură este cea care la făcut

cunoscut de la început. A fost nevoie de ani !uni până ce oamenii de ştiinţă au ajuns

la acelaşi răspuns cu *fânta *criptură. "ercetările lor au scos în evidenţă şi faptul că

această energie ca să fie, şi cât să fie injectată îi tre!uia mişcare, iar aceasta vine de

la o inteligenţă pe care nu o putem e$plica. $istă dincolo de zidul lui &lanc'."hiar imensitatea Kniversului care nu are margini şi este infinit aşa cum îi

arată legea gravitaţională este greu de e$plicat. "u toate cercetările făcute sunt

foarte multe mistere nedezlegate legate în univers. +otuşi cele descoperite până

acum scot în evidenţă armonia, ordinea şi chiar raţionalitatea atât a constelaţiilor cât

şi a gala$iilor. ocul lor este !ine sta!ilit pentru că orice deviere de /L sau un grad

ar produce mari pertur!ări. &laneta noastră are locul de aşa natură încât numai aicieste posi!ilă viaţă. Acestea şi încă multe altele arată cât de mare este puterea

dumnezeiască M#t de minunate sunt lucrurile "ale toate, cu înţelepciune 1e-ai

făcut076salmul 89%:. i mai interesant este faptul că fizică cuantică a demonstrat

li!ertatea creaţiei şi inteligenţa, atunci când un foton rămas singur şi-a ales fanta

prin care să treacă parcă cineva l-a determinat să meargă după ceilalţi fotoni, şi să-

şi determine drumul propriu.

*e poate spune că nu este neconcordanţă între ştiinţă şi *fânta *criptură,

am!ele demonstrează creaţia, deşi nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord. ste

firesc să fie aşa deoarece li!ertatea dată nouă la "reaţie îşi spune cuvântul, iar

faptele o demonstrează. Dar cu fiecare descoperire se face şi mai cunoscut rolul pe

care îl are Dumnezeu în creaţie, făcând să se înţeleagă raţionalitatea lumii. &entru că

toate au un scop, acela de a se îndrepta spre cel care e-a creat, iar cei care încă mai


19/32

tăgăduie "reaţia Divină, va venii cu siguranţă vremea, când vor înţelege realitatea

sau mai !ine zis adevărul, fiindcă adevărul ne va face liberi.

9u numai în ceea ce priveşte materia, fizica cuantici face lumină, ci şi alte

demonstraţii ne aduc în faţă, cum ar fi li!ertatea noastră inteligenţa care e$istă în

univers, şi multe altele. 1nsă tre!uie spus că şi alte discipline ştiinţifice, scot în

evidenţă raţionalitatea dar şi unicitatea speciilor cum ar fiG !iologia, geografia,

chimia chiar şi medicina. Astfel medicina vor!eşte de factori de risc pentru

sănătatea omului, care îl fac să-şi piardă controlul şi să devină patimă. Dar aceşti

factori de risc au fost anunţaţi mai demult de către *finţii &ărinţi care în toate

recomanda cumpătarea şi ră!darea iar ce trace dincolo de cumpătare este patimă, păcat. Deşi de multe ori s-a încercat să se atri!uie că !oala vine datorită patimei,

*finţii &ărinţi au făcut distincţie între păcat şi !oală, căci nu întotdeauna !oala este

e$presia păcatului, având la !ază şi cauze naturale, intervenite în procesul de

adaptare la mediu, dar şi motive de încercare a virtuţilor, şi e$emplu îl avem pe

#ov.6:

Dar mai presus de toate, medicina scoate în evidenţă faptul că omul este unicîntr-o umanitate universală. Are specificul lui propriu aşa cum a fost la creat. Aici

arată că omul de la creaţie este unicat şi nu arată nici urmă de evoluţionism. Dacă ar

fi evoluţionism n-ar mai fi unicat şi ar semăna cu alt om, dar medicina nu-şi arată

e$act unicitatea lui. Astfel în transplantul de organe, efectuate la persoane care nu

mai are nici o scăpare de viaţa, sunt într-o stare foarte gravă, pacienţilor salvaţi li se

administrează toată viaţa anumite medicamente pentru a împiedica organismul să

respingă transplantul, şi aceasta datorită faptului că nu e$istă indivizi perfecţi

identici, din punct de vedere genetic la care se şi poate face un transplant perfect.

3mul este un mare mister, nu numai prin faptul că nu seamănă cu altul, ci şi din

punct de vedere neurologic. @ilioanele de neuroni cere!rali constituie un fel de

maşină pe care un spirit ar putea să o facă să funcţioneze. #hiar dacă spiritul,

raţiunea intrinsecă a materiei, este agentul care pnă acum a scăpat cercetărilor 6: Dr. @ihai +eodorescu, Teodiceea factorilor de risc a *olilor cronice în Mitropolia "lteniei , 9r. 6-7, p.52, "raiova /:::.


20/32

făcute cu instrumentele, cele mai rafinate.(9 Deşi e$istă unicitatea indivizilor,

creaţia nu-i perfectă, totuşi este prima faptă plină de bunătate a Dumnezeului

"reime. Este chemarea lui Dumnezeu 1a e2istenţa lucrurilor ce nu e2istă.."reaţia

lumii, mântuirea ei în #isus ?ristos, şi promisiunea reînoirii..., ele toate arată

generozitatea uimitoare şi folositoare a lui Dumnezeu, 7/ care nu-l lasă pe om, deşi

în viaţa lui e$istă factori de risc. Dar aceşti factori nu au fost creaţi în defavoarea

omului ca el să ai!ă de suferit, din contră răul apare datorită li!ertăţii noastre de a

alege ce este !un sau nu. 72 9u e$istă predeterminare spre rău, din contră se poate

evita răul, dar pentru aceasta tre!uie o voinţă puternică. De multe ori acelaşi om la

început poate fi un om !un cu un caracter deose!it, cumpătat, dar mediul în care sedesfăşoară activitatea are influenţă asupra lui şi din omul !un îl face pătimaş, ne

mai fiind în stare să tracă peste patimi. &atimile îl cuprind aşa de mult până şi

fizicul degenerează. *tarea aceasta a răului în lume se datorează păcatului lui Adam.

9u Dumnezeu a hotărât durerea şi moartea, Adam a fost cel care a ascultat de

diavol şi nu de "reatorul *uprem, sau de pactul cu Dumnezeu. i totuşi acestea,

durerea, moartea nu sunt veşnice, ci Dumnezeu preschim!ă destinaţia lor castăvilire 74 omul înmulţindu-se după păcat, creşte su! păcat, viaţa lui este o luptă

împotriva păcatului ca să scape de ro!ia lui, să se apropie de Dumnezeu, de cel ce l-

a creat. @oartea pe care şi-a ales-o, Dumnezeu a îngăduit-o, ca răul să nu fie fără de

moarte. 75 "u toate acestea nu se pierde chipul lui Dumnezeu, el s-a slă!it, pentru că

omul nu şi-a pierdut dorinţa de Dumnezeu, din contră şi după păcat omul îl caută pe

Dumnezeu. Dar căutarea se datorează lui Dumnezeu, căci a trimis pe 0iul său în

lume ca să surpe tirania morţii, pentru că Dumnezeu nu poate rămâne de o parte la

drama omului, creat cu toată dragostea. ?ristos a ridicat pe om din ro!ia păcatului,

deschizându-# omului drumul spre Dumnezeu.

7> *ir. Nohn ccles, -io e il sua cer!ello, d. Armando, )oma /:;/, vol. ##7/ Daniel . @igliore, /ait See0ing, 1nderstanding n introducţion to Cristian, +heolog= in Oiliam .erdmans, pu!lishing "ompan= Hrand )apids, @ichigan /::/, p. ;>.72

Dr. @ihai +eodorescu, op. "it., p. 6/74 &r. &rf. D. &opescu, Teologie şi cultură, p. /5675 #!idem.


21/32

)ăscumpărarea adusă de @ântuitor, are două aspecte principaleG Munul

îndreptat către Dumnezeu, şi altul îndreptat către natura umană a lui Hristos. Dacă

se face abstracţie de cel de-al doilea aspect şi se rămne numai la primul, adică la

o satisfacţie dată de Hristos, lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor, atunci

suferinţa îndurată de Hristos apare ca o suferinţă care vine asupra lui din afara sa,

adică de la cununa de spini, de la flagerare, de la cruce, piroane şi răstignire0. 1n

acest caz idealul spiritualităţii creştine rămâne viitoarea patimă cu ?ristos, prin

mortificarea violenţei a trupului. Dacă se ia în considerare şi cel de-al doilea aspect,

atunci suferinţa suportată de ?ristos vine asupra sa nu numai din afară ci din

adâncul fiinţai sale umane, lipsită de orice păcatI.. el a suportat durerea în toată puritatea şi mărimea ei, a rămas treaz în toată viaţă ui care a fost o viaţă de

durere.76 &rin divinitatea şi omenitatea sa ?ristos îl face pe om să intre în

comunicare cu Dumnezeu, eli!erându-l de su! dominaţia plăcerilor care-l duc la

pieire.

+oate disciplinele ştiinţifice, după cercetări îndelungate au ajuns la concluzia

că nu întâmplarea şi haosul au adus la e$istenţă lumea, ci o )aţiune *uperioară carea creat întreg Kniversul, într-o armonie şi ordine. vident că nu toţi au ajuns la

această e$traordinară dovadă, dar important este că e$istă şi persoane care au dat, şi

dau atenţie creaţiei.

3amenii de ştiinţă fascinaţii de rezultatele cercetărilor în domeniul creaţiei, a

ordinii şi armoniei ei, au afirmat că aceasta este perfectă. &rea multe legii care

gravitează lumea, sunt aşa de !une date încât scot în evidenţă perfecţiunea, susţin

ei. Dar nu se are în vedere că tocmai aceste descoperiri duc la inevita!ilul, că lumea

nu-# curată perfectă ci !ună, aşa cum arată *fânta *criptură şi *finţii &ărinţi.

"hiar legile termodinamicii demonstrează că totul duce la un sfârşit, şi în

acest caz dacă ele demonstrează aceasta, atunci având sfârşit nu poate fi perfectă.

Dacă era perfectă numai ar fi un sfârşit. egea gravitaţiei demonstrează că

Kniversul nici el nu-# perfectă prin faptul că stelele îşi vor pierde lumina lor şi

76 #!idem, p. /57


22/32

atunci vor dispărea. &erfecţiunea creaţiei nu poate fi datorată sfârşitului ei, căci

orice început are şi sfârşit, şi având sfârşit nu se poate spune că este perfect.

@edicina aduce şi ea la cunoştinţă că e$istă răul în detrimentul omului, iar dacă răul

apare, evident că dispare noţiunea de perfect. "reaţia nu poate fi perfectă deoarece

ea apare din li!ertatea divină şi ei îi este dată li!ertatea. 1n acest caz are

posi!ilitatea de a alege, iar când se alege una din două, atunci dispare noţiunea de

perfect.

&utea să devină perfectă din !ună aşa cum a fost creată. Dar păcatul omului a

adus stricăciunea firii, adică moartea, care prin jertfa lui ?ristos şi lucrarea omului

păstrând 1egea şi prorocii , în lumea materială, poate !eneficia de perfecţiuneavieţii veşnice.

"reaţia este adevărat, este opera *fintei +reimii, care este transcendentă, dar

şi imanentă, se poate spune că este o teologie teonomă. 77 &e lângă faptul că

divinitatea este transcendentă, totuşi este prezentă în creaţie prin energiile sale

necreate. 1n acest caz putem afirma că *fânta *criptură ne arată parado$ul creaţiei.

Acesta depăşeşte raţiunea umană limitată, pentru că cele două transcendenţa şiimanenţa divinităţii sunt în acelaşi timp, şi mintea omenească dacă nu-# călăuzită de

credinţă n-o poate înţelege. +ocmai acest parado$ arată dinamica creaţiei.78

$emplul cel mai concludent de parado$ care vine şi întregeşte dinamica creaţiei

este ogosul divin, care întrupându-se, "el prin care s-a creat să poată lumea să se

mântuiască. ste mai presus de lume dar din lumea altfel nu a r fi fost posi!ilă

răscumpărarea. Acesta este )aţiunea creaţie, din care vin toate raţiunile tuturor, dar

şi raţionalitatea lor, fiindcă au un scop !ine precizat. +oate sunt în l şi de la l, îşi

primesc e$istenţa la timpul potrivit.7; 9u se mai dezvoltă autonom, ci prin voia

"reatorului, iată raţionalitatea, dar şi dinamica creaţiei.

)aţionalitatea "reaţiei a fost pusă în evidenţă de &ărinţii !isericeşti ai

secolelor #


23/32

nevăzute ale 1ui se văd de la facerea lumii înţelegndu-se din făpturi, adică

veşnica 1ui putere şi dumnezeire.(; a este e$presia voinţei, căci prin credinţă omul

merge spre Dumnezeu.

i raţionalitatea creaţiei a fost o!servată de oamenii de ştiinţă, chiar Dadid

ahm mare fizician a o!servat ordinea, armonia dar şi inteligenţa care se simt în tot

universul. 8> Dar ştiinţa nu poate să se ridice dincolo de imanenţa divină care

se manifestă în lume prin inteligenţa oricărei particule, nu înţelege transcendenţa

pentru că nu este urmărită de credinţă. Aici este punctul cel mai de seamăG că ştiinţa

vine şi constată raţionalitatea creaţiei, dar nu înţelege rolul şi rostul energiilor

divine, deşi aminteşte de ele mai e$act de energie, dar nu cu înţeles teologic ciştiinţific, arătând rolul deose!it, mai e$act că energia este la !aza creaţiei din nimic,

dar îi lipseşte credinţa. "redinţa aduce în faţă rolul divinităţii în creaţia lumii plină

de raţionalitate, dar fără să cerceteze, pentru că este suficientă credinţa. "ercetarea

aparţine ştiinţei care nu se mulţumeşte cu credinţa, vrea ca +oma să se convingă de

acesta. i aşa cum @ântuitorul #-a spus lui +oma să vină să se convingă, deci a lăsat

cercetarea să-l lămurească. Aşa şi ştiinţa este lăsată să cerceteze, dar cu siguranţă vaajunge tot acolo, că raţionalitatea aparţine lumii create de Dumnezeu. &utem spune

că cele două se completează, sau mai !ine zis ştiinţa ajunge unde *finţii &ărinţi au

spus deja. ste de remarcat faptul că şi ştiinţa se convinge de zidul neştiinţei, aşa

cum spune &lan', adică acolo unde mintea omenească este depăşită, e$act ce spune

credinţa fiinţa lui Dumnezeu nu-# accesi!ilă omului, ci numai energiile divine.

&rin aceasta lumea nu-# redusă la dumnezeirea ei materială, ea primeşte şi o

semnificaţie spirituală datorită raţionalităţii ei interioare care îl face pe om să

meargă spre cunoaştere prin ştiinţă dar şi spre Dumnezeu. .8> David ohm, op. "it.8/ &r. &rf. D. &opescu, "rtodo)ie şi contemporaneitate, p. 2>6


24/32

*poi această raţionalitate a creaţiei cu centrul ei de gravitaţie în 1ogos,

oferă posibilitatea să depăşească separaţia dintre om şi natură şi să-l înfăţişeze

pe om în lumina lui Hristos, ca persoană capabilă să cuprindă întreaga creaţie şi

să înainteze cu ea către Dumnezeu, ca un inel de legătură între lumea văzută şi cea

nevăzută.82 i atunci omul şi ştiinţa tre!uie să-l ai!ă pe Dumnezeu, care ne aduce în

faţă mereu creativitatea şi ne-a dat-o şi nouă odată cu libertatea.84

#ată că începutul este făcut, ştiinţa îşi dă seama de raţionalitatea creaţiei şi

este un lucru foarte !un, tre!uie continuat, nu lăsat deoparte ca o prezentare de

moment. a tre!uie să afişeze spiritualitatea să o facă din ce în ce mai cunoscută, ca

astfel omul cel care s-a aşezat o perioadă pe un piedestal care nu i-a aparţinut să-şidea seama că-# creat şi că drumul lui este spre "el ce l-a creat, ca astfel să ai!ă

rostul cuvenit, în viaţa de veci. *ă fie conştient că dincolo de viaţa materială e$istă

şi viaţă spirituală. *ă ai!ă curajul să se întoarcă la puritatea spirituală a lui ?ristos.

Aceasta o va avea în iserică şi numai în iserică.

*ă redescopere iserica zidită în ?ristos, nu numai a unei simple clădiri, ca

şi iserica nevăzută, tocmai această legătură dintre cele două iserici cea văzută şicea nevăzută, sau mai e$act iserica luptătoare şi iserica triumfătoare.85 1n

iserica luptătoare se împărtăşesc energiile divine, cele pe care ştiinţa le-a

descoperit că stau la !aza creaţiei. #ar înţelepciunea !ună nu este decât energiile

necreate date de Dumnezeu prin Duhul *fânt. +ocmai aici este rolul ştiinţei să

remarce e$istenţa energiei cu esenţa principală a creaţiei, dar şi posi!ilitatea de a se

împărtăşii omul la ea în iserică. *ă se înlăture starea mecanicistă a cosmosului şi

să se întoarcă la e$istenţa divină, fiindcă fizica modernă deschide drumul spre

mistică în detrimentul materialismului, arătând rolul deose!it al energiei care luată

din fiinţă sau lucruri acestea se descompun.

82 #!idem.84

@itropolitan Anthon= of *ourozh, &od and Man, *t. ;


25/32

*şa că teologia răsăriteană are posibilitatea să afirme prin intermediul

energiilor divine necreate att transcendenţa lui Dumnezeu faţă de cosmos, după

natura necreată a dumnezeirii, dar şi imanenţa lui Dumnezeu în creaţie ca e2presie

a lucrărilor sale în creaţie. 86 &rin energiile necreate se depăşeşte atât panteismul

cât şi deismul. Astfel divinitatea se face cunoscută şi înţeleasă ca fundament al

creaţiei, dar rămâne în afara energiilor necreate în 0iinţa sa necunoscută. &rin

energie lumea poate să se înalţe la divinitate, iar iserica cuprinde întreg cosmosul

prin calitatea ei, triumfătoare şi luptătoare. Această energie, care este lumina lumii

începe să fie înţeleasă tot mai mult de ştiinţă.

nergiile sunt punţi de legătură între Dumnezeu şi om. le sunt energii createca legături interne între particulele microcosmosului, dar şi energii necreate care îşi

au izvorul în *fânta +reime şi se oglindesc în creaţie.

+re!uie spus că +eologia )ăsăriteană a avut acest mare merit de a prezice

prin credinţă toate acestea. A arătat cum nu se poate mai !ine atât rolul divinităţii în

creaţie cât şi importanţa energiilor divine.

A anticipat ceea ce fizica cuantică mai târziu a descoperit, atât energia casursă necesară creaţiei cât şi inteligenţa particulelor din univers. Dar până a înţelege

rolul omului în creaţie şi raţionalitatea lui mai este mult, pentru că +eologia

)ăsăriteană a evidenţiat că atât omul cât şi creaţia nu vor pierii contra creaţia divină

răsăriteană va rămâne veşnic prin răscumpărarea ogosului şi prin împărtăşirea

energiilor divine prin Duhul *fânt.

Aşa cum spuneam materialismul a do!ândit o propagandă puternică, iar

creaţionismul nu s-a !ucurat de aceeaşi propagandă. *perăm că şi creaţionismul nu

panteist sau deist cu concepţia lui de creaţie perfectă, să înţeleagă rolul

transcendent şi imanent al divinităţii în creaţie, care este !ună şi nu perfectă, să

ajungă la gândirea +eologică )ăsăriteană. &e lângă acesta să ai!ă în vedere şi rolul

deose!it al *fintei *cripturi, !aza întregii învăţături creştine.

86 #!idem, p. 2/>


26/32

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI PATRISTICE

2. *f. *criptură


27/32

3. *f. Atanasie cel @are, Scrieri partea #, +rad. &r. &rf. D. *tăniloae, ucureşti

/:;8 &.*..

4. *f. Atanasie cel @are, Scrieri partea a ==-a, +rad. &r. &rf. D. *tăniloae, ucureşti

/:;; &.*. .

5. *pologeţii de limbă greacă, +eofil al Antiohiei, +rei cărţi către *utolic, +rad. &r.

&rf. Dr. D. 0ecioru, &.*.. ucureşti /:;>.

6. *pologeţii de limbă greacă, Atenagora, Despre învierea morţilor, +rad. &r. &rf.

Dr. D. 0ecioru, &.*.. ucureşti /:;>.

7. *ntologie din Scrierile 6ărinţilor 1atini, +rad. &r. >>,

d. Anastasia.8. *f. "hiril al Ale$andriei , Scrieri partea a ==-a, +rad. &r. &rf. Dr. Dumitru

*tăniloae, ucureşti /::2, "olecţia &.*..

9. *f. #oan Damaschin, Dogmatica, +rad. &r. &rf. Dr. D. 0ecioru, ucureşti /::4

:. *f. Hrigore de 9=ssa, Scrieri e2egetice dogmatice, polemice şi morale, +rad. &r.

&rf. +eodor odogae, ucureşti /::;, &.*.. partea a ##-a.

2;. *f. #oan Hură de Aur, Scrieri = , +rad, &r. &rof. D. 0eciorul, ucureşti, /:;8,&*.

22. *f. Dionisie Areopagitul >pere complete, +rad. #ntoducre si note &r &rof. D.

*tăniloae, ucureşti /::7, &*.

23. Dionisie pseudo-Ariopagitul, Despre numele divine, "eologia mistică, +rad.

"icerone #ordăchescu, +eofil *imensch=, #aşi /::4.

24. #dem, =erarhia cerească, ierarhia bisericească, +rad. "icerone #ordăchescu,

+eofil *imensch=, #aşi /::4.

25. ilocalia, vol ##, +rad. D. *tăniloae, ucureşti /:::, ?umanitas, Sfintelor

nevoinţe ale desăvrşirii.

26. @a$im @ărturisitorul, *mbigua, partea #, ucureşti /:;4, +rad. D. *tăniloae.

&.*. .

27. *f. @a$im @ărturisitorul, Scrieri partea a ##-a, +rad. &r. &rf. D. *tăniloae,

ucureşti /::>, &.*..


28/32

28. *f. @a$im @ărturisitorul,


29/32

45. Danies &aul, ?od and !eA 6hB2ies, @andahari, @ilano /:;5.

46. &aul vdochimov, >rtodo2ia, ucureşti /::7, +rad. #rineu #oan &opa.

47. All!ert instein, $ein Aeltbild , d. *ttutgard J Uurich J Oien /:64.

48. *ir. Nohn cclese, 1Cio il sua cervello, d. Armando, )oma /:;/, vol ##.49. 0lorea &etru, >pera e2egetică a Sf. $a2im $ărturisitorul, +ârgul @ureş /::;,

d. Academus.

4:. &r. #ova 0irca, #osmogonia /iblică şi teoriile ştiinţifice, ucureşti /::;, d.

Anastasia.

5;. Arhimandrit, Dr. Hheorghiescu "hesarie, nvăţătura >rtodo2ă despre iconomia

divină şi iconomia bisericească, )âmnicu >/.52. Huitton Nean, Dumnezeu şi ştiinţa, +rad. &r. #oan uga, ucureşti /::2,

?arisma.

53. Haleriu "onstantin, &r. &rof., ertfă şi răscumpărare, /ucureşti, /::/, d.

?arisma.

54. VVV#storia isericească Kniversală vol. #, ucureşti /:86, $anual pentru

=nstitutele "eologice.55. ndrumări misionare, coordonator &r. &rf. D. )adu, ucureşti /:;7.

56. oss'= rtodo2ă, +rad. idia şi )emus )us,

ucureşti /::4, nciclopedică.

58. @e=endorff Nean, 1e #rist dans le "heologie bizantine, "erf &aris /:7:.

59. ?enr= @. @orris, Evoluţion and the $odern #hristian, 9eQ Nerse=,

&hillips!urg, /:78

5:. ?enr= @, @orris, /azele /iblice ale ştiinţei moderne, *ocietatea @isionară

)omână, #llinois K.*.A. /::4. &r. #ova 0irca, #osmogonia /iblică şi teoriile

ştiinţifice, ucureşti /::;, d, Anastasia.

6;. ?enr= @. @orris, Har= &ar'er, =ntroducere în ştiinţa creaţionistă, ucureşti

2>>>, d. Anastasia, +rad. mil *ilvestru.


30/32

62. @igliore Daniel ., aith seeFing understanding *n introducţion to #hristian

"heologB in Oilliams . erdmans, &u!lishing "ompan= Hrand )apids

@ichigam /::/.

63. @artinetti Hiovani, *. N. >>,

d. Anastasia.

67. &opescu Dumitru &r. &rf. Dr., >mul fără rădăcini, 9emira 2>>/, ucureşti68. &opescu Dumitru &r. &rf. Dr., "eologie şi cultură, ucureşti /::4.

69. &opescu D. &r. &rf., Hristos, /iserică, Societate, ucureşti /::;, d. #nst. i!lic

.3.).

6:. &opescu D. &r. &rf., >rtodo2ie şi #ontemporaneitate, ucureşti /::7, d.

Diogene.

7;. &opescu. Aurel J ălceşti, Enigma vieţii şi a morţii, d. ar= "ort, ucureşti/::>

72. &lan' @a$, Scienze ilosofia


31/32

79. &r. &rf. D. *tăniloae, =isus Hristos sau restaurarea omului, vol. ## "raiova,

/::6, d. 3mniscop.

7:. &r. &rf. D. *tăniloae, =isus Hristos, 1umina lumii şi îndumnezeitorul omului,

ucureşti /::4, d. Anastasia.

8;. &r. &rf. D. *tăniloae, Giaţa şi învăţătura Sf. ?rigorie 6alama, ucureşti /::4,

d. *cripta.

82. &r. &rof. D. *tăniloae, *scetica şi $istica >rtodo2ă, vol. ##, Al!a #ulia, d.

Deisis.

83. Studiul !oului "estament, @anual pentru #nstitutele +eologice, ucureşti

/:88.84. "eologia Dogmatică şi Simbolică, manual pentru #nstitutele +eologice,

alcătuit deG &rf. 9. "hiţescu, &rf. #sitor +eodoran, &r. &rf. &etruţă, ucureşti

/:6:, d. i!lică

85. "eologie $orală >rtodo2ă, pentru #nstitutele +eologice, vol #, ucureşti,

/:8:, d. #. . al 3).

86. +hun!erg ars, >mul şi #osmosul în viziunea Sf. $a2im $ărturisitorul, +rad.)emus )us, ucureşti /:::.

87. +ofană *telian &r. "onf. Dr., =ntroducere în Studiul !oului "estament, "luj

9apoca 2>>>, &resa Kniversitară "lujeană.

88. &ierre +eilhard de "hardin, 1e 6henomene humain, &aris /:5;, Xeuvre.

89. Dr. 3ctavian Kdrişte, #um a creat Dumnezeu, universul din nimic, )âmnicu


32/32

93. &r. &rof. D. *tăniloae, Sf. "reime şi creaţia lumii din nimic în timp, în mitropolia

3lteniei, BBB, pag.

"ultura.

97. &r. &rf. D. &opescu, #reaţia lumii în lumina sfintei lumini şi a ştiinţei

contemporane în vestitorul >rtodo2iei, nr. 252, @artie 2>>>.98. Dr. @ihai +eodorescu, "eodiceea factorilor de risc al bolilor cronice în

$itropolia >lteniei, nr. 6-7, "raiova /:::

energiile necreate

Documents

Transcript of energiile necreate