Eminescu azi - bibliotheca.ro filecând s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, sã...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul X, Nr. 5-6 (110-111) � mai-iunie 2009

Eminescu azi

Zarva stârnitã de alegerile euro-parlamentare, de neînþelegerile din coaliþie, dintre domniiBãsescu ºi Geoanã, vãicãrelile lui Crin Antonescu, zarva stârnitã din te miri ce de posturilenoastre de televiziune, care fac în fiecare secundã din tânþar armãsar, nãucind populaþia maicredulã, nebunia cotidianã pe care o declanºeazã declaraþiile belicoase ale primului ministru,aflat într-un rãzboi de operetã cu beneficiarii salariilor astronomice, la care se adaugã nepãsareanoastrã faþã de lucrurile care s-ar putea sã fie mari ºi importante, au fãcut ca data de 15 iunie,când s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, sã treacã aproape neobservatã.Probabil de vinã va fi, la o adicã, ºi pentru aceastã situaþie, Criza.

Crizã, crizã, dar duduiþa simpaticã din fruntea ministerului ce se ocupã de tineret ºi de sportn-a stat prea mult pe gânduri în a da pe apa sâmbetei (care, se ºtie de când lumea, trece ºi prindiferite buzunare) suma de ºase sute de mii de euro pentru niºte spectacole hãhãite, prezentateca rod al grijii sale pentru noile generaþii. Banii s-au topit într-o singurã zi, iar la manifestãri auluat parte câteva mii de tineri, din cele câteva milioane care se (mai) aflã în þarã. Dar asta nu arenicio importanþã, s-au bucurat cu toþii prin reprezentanþii lor poftiþi sau nimeriþi la hãuliturilerespective, care sunt acte culturale în aceeaºi mãsurã cu mititeii lui Marian Vanghelie.

Acum, fiindcã veni vorba de Eminescu, dacã tot dã cu banii în sus, duduia ministru s-arfi putut gândi cã, dintre milioanele de tineri români, un procent, acolo, vor fi fost iubitori ºi dealtfel de acte de culturã. Ar fi putut sã-ºi aducã aminte cã poetul nostru naþional a murit tânãr,aºa cã opera lui þine (sau ar putea sã þinã) ºi de sectorul dumisale. Astfel, din cele ºase sutede mii de euroi irosiþi pe 2 mai (muncitoresc), ar fi putut rezerva o singurã mie pentru 15 iunie,susþinând financiar, bunãoarã, o ediþie din opera poetului, pe care ar fi putut-o distribuigratuit (cã aºa are dumneaei obiceiul) tinerilor din ºcoli. Sau ar fi putut susþine, cu acelaºiprilej, prin Uniunea Scriitorilor, tipãrirea a douã sau trei volume de poezie aparþinând unortineri. Doar cã, circumspectã faþã de posibile mitizãri, numita Uniune nu se prea dã nici ea-nvânt dupã comemorãri de poeþi naþionali.

Aºa stând lucrurile, cine sã-l celebreze, la 120 de ani de la moarte, pe Mihai Eminescu? Afost sã fie un moderator de la un post de televiziune mai puþin urmãrit, Radu Moraru, zis Naºul.Cam subþirel la culturã, dar nu de tot lipsit de fler jurnalistic, omul nostru a dat-o pe latura desenzaþional, invitând un mic grup de susþinãtori ai aºa-zisei teorii a asasinãrii politice a luiEminescu. Invitaþii n-au prea fost lãsaþi, însã, sã-ºi dezvolte ideile, deoarece moderatorul, ca ºialþii de teapa lui, avea în cap schema lui. Cireaºa de pe tort sau, mai bine, bomboana de pe colivaemisiunii a fost invitarea pitorescului Gigi Becali, pus sã discute despre Eminescu jurnalistul cudoi tineri (ºi cu moderatorul, care continua sã-ºi urmãreascã ideea fixã, tot întrebând ce-ar fiscris Eminescu dacã ar fi trãit azi). Culmea e cã, în aceastã discuþie, mai de bun-simþ ºi chiar maiinformat decât Radu Moraru a fost Gigi Becali, care a observat cã, totuºi, trebuie þinut cont defaptul cã situaþia României din secolul al XIX-lea era, sub multe aspecte, diferitã de cea de azi.

Gigi are, desigur, dreptate, însã în sensul cã atunci erau foarte multe lucruri bune, iar azinu mai sunt. Astfel încât, întrebãrii puse cu atâta obstinaþie, dar fãrã succes, de cãtre modera-tor, eu i-aº rãspunde cã, dacã ar fi trãit azi, Eminescu ar fi scris cam tot ce a scris ieri, ca depildã: �Dintr-aceºtia þara noastrã îºi alege astãzi solii!...�. Sau: �Încât fonfii ºi flecarii, gãgãuþiiºi guºaþii...�. Ori: �Prea v-aþi arãtat arama, sfâºiind aceastã þarã!...�. ªi, în sfârºit: �Cum nu viitu, Þepeº Doamne!...�.

Este ºi motivul pentru care, dupã 1990, ca rezultat al frumoasei noastre democraþii ºi dupão metodã verificatã în anii �50, poemul �Scrisoarea III� a dispãrut urgent din manuale. E deaºteptat ca, în curând, sã fie eliminat ºi din Cartea poetului.

Tudor Cristea

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289EDITORIAL: Tudor Cristea � Eminescu azi ....................................................... 1ACCENTE: Alexandru George � Când vremurile s-au schimbat ........................ 4LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu � Garda de Fier (1) .... 6BREVIAR: Barbu Cioculescu � Ultimul Noica ................................................... 8REVIZUIRI: Tudor Cristea � Petru Dumitriu. Deriva omului ºi rãtãcirile operei (2) .......................................................... 10VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Muzicalizare, prozaizare, intelectualizare (2) ....................................................................................... 15RECITIRI: Henri Zalis � Multivalenþa cristalizãrilor versus drumul doctrinar (1) .. 18STEIURI: GEORGE ANCA � Numãrul de aur al destinului ................................ 20ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Cãderi filmate ............................ 22LECTURI: Daniela-Olguþa Iordache � Trei mãrturii despre Candid .................. 23LECTURI: Niculae Ionel � Al �Cetãþii Târgoviºte�, neobosit ºi romantic ......... 25ESEU: Lilica Voicu-Brey � Alexandru Ciorãnescu: Lecþia de generozitate a unui maestru (1) ................................................... 28ESEU: Georgeta Adam � De la aer la zbor. Breviar al imaginarului liric feminin .......................................................... 31ESEU: Carmen Duvalma � Dracul ºi femeia diabolicã în proza lui Caragiale ... 33ESEU: ªtefania Rujan � Inovaþii lingvistice la Eugen Ionescu ºi Gherasim Luca ......................................................................................... 35POEZIA ACASÃ: Iulian Filip � Iurie Colesnic. Poetul necunoscutelor basarabene ............................................................... 36POESIS: Ioana Geacãr � Beteala ........................................................................ 38POESIS: Angela Nache Mamier � Angelus ......................................................... 40POESIS: Florea Turiac � Adun copilãria ............................................................. 42CÂNTECE ÎN CULORI: Vasile Romanciuc � Ion Hadârcã; �Cartea-om ºi Omul-carte� ......................................................................... 44JURNALUL DE LA MARCONA: Ion Mãrculescu � De la scriitori la artiºti ... 46PROZÃ: Mihai Stan � Carnetul de nunþi ............................................................. 48PROZÃ: ªerban Tomºa � Salonul morþii ............................................................. 51PROZÃ: Dumitru Luca � La medici .................................................................... 54OPINII: Rãzvan Davidescu � Cine se aseamãnã se adunã ................................. 55RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Despre sex (numai de bine) (2) ..... 57George Anca � Avara Global ................................................................................ 60MERIDIANE: Marina Nicolaev � Christine Sourgins ºi �Mirajele artei contemporane� ...................................................................... 61RESTITUIRI: Nicolae Scurtu � Întregiri la biografia lui Mircea Horia Simionescu ......................................................................... 62RESTITUIRI: Iordan Datcu � Radu Petrescu inedit ........................................... 64AMINTIRI LITERARE: George Toma Veseliu � Petre Anton Butucea. Noi contribuþii monografice (2) ..................................................................... 66PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Gheorghe Pituþ .......................... 68DICÞIONAR: Victor Petrescu � Marin Ioniþã în roata lumii ............................... 70GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Caragiale faþã cu istoria. Rãscoala din �Patagonia europeanã� ....................................... 72ISTORIA PRESEI: Dan Gîju � Presa militarilor de altãdatã ............................. 73CLIO: Mihai Gabriel Popescu � Comemorarea unui mare editor: Cornel N. Popescu ....................................................................................... 76CALEIDOSCOP CULTURAL .............................................................................. 77

3Anul X, Nr. 5-6 (110-111) � mai-iunie 2009

2.V.1947 � S-a nãscut Ion Iancu-Vale 3.V.1989 � A murit Sabina Cornelia Stroiescu (n. 1912) 4.V.1902 � S-a nãscut Elena Iordache Streinu (m.1996) 7.V.1946 � S-a nãscut Alexandra Andronescu 9.V.1937 � S-a nãscut Ioan Iovan12.V.1950 � S-a nãscut Ioan Viºtea15.V.1925 � S-a nãscut Alexandru Mircescu16.V.1934 � S-a nãscut Victor Negulescu17.V.1983 � S-a nãscut Sânziana Iulia Antonescu20.V.1905 � S-a nãscut Alexandru Popescu-Runcu20.V.1957 � A murit ªtefan Oprea (n.1901)21.V.1996 � A murit Ion Vrãbiescu (n.1947)22.V.1964 � S-a nãscut Marius Oprea23.V.1902 � S-a nãscut Vladimir Streinu (m.1970)24.V.1953 � S-a nãscut Andrei Grigor25.V.1913 � S-a nãscut Titus Popescu26.V.1982 � S-a nãscut Constantin Virgil Bãnescu27.V.1905 � S-a nãscut Ion I. Ciorãnescu (m.1926)29.V.1950 � S-a nãscut Virginia Mocanu2.VI.1949 - S-a nãscut Pârvan Dobrin3.VI.1947 - S-a nãscut Mihail I. Vlad (m. 2006)4.VI.1945 - S-a nãscut Cornelia Atanasiu5.VI.1943 - S-a nãscut Florea Turiac5.VI.1957 - S-a nãscut Nicolae Calotescu7.VI.1716 - A murit Constantin Cantacuzino-Stolnicul (n.1640)8.VI.1952 - S-a nãscut Mihai Dorel ªanga10.VI.1932 - S-a nãscut Vasile Zamfir (m.1991)11.VI.1943 - S-a nãscut Grigore Arbore12.VI.1998 - A murit Ioan Alexandru Durac (n.1924)13.VI.1920 - S-a nãscut George Colfescu (m. 1985)17.VI.1961 - S-a nãscut Virginia Mateiaº17.VI.2009 - A murit Nicolae Neagu (n. 1931)18.VI. 2004 - A murit Toma Biolan (n. 1941)19.VI.1977 - S-a nãscut Radu Maniþi20.VI.1991 - A murit Vasile Zamfir (n. 1932)21.VI.1946 - S-a nãscut Corin Bianu21.VI.1961 - S-a nãscut Aniºoara Tolea-Burlea22.VI.1912 - A murit I.L. Caragiale (n. 1852)23.VI.1924 - A murit George Grigore Caïr (n. 1876)24.VI.1989 - A murit Ion Ruºeþ (n.1945)25.VI.1988 - A murit ªerban Cioculescu (n. 1902)26.VI.1905 - S-a nãscut Emanoil Dumitrescu (m. 1998)28.VI.1901 - S-a nãscut ªtefan Oprea (m. 1957)29.VI.1951 - S-a nãscut Petre Gheorghe Bârlea30.VI.2003 - A murit Sandu David (n. 1923)

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

R E D A C Þ I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusivsemnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenþia colaboratorilor:Materialele trimise vor avea 1 sau 2 pag. A4 cu literã de 12 la

un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

George Toma VeseliuIon MãrculescuSUBREDACÞIACHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluCULEGERECOMPUTERIZATÃCosmin Sîrbu

DIRECTORTudor CristeaREDACTOR-ªEFMihai StanSECRETAR DE REDACÞIEIon AnghelSENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiNicolae Neagu

Mircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuREDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin Bianu


Alexandru George

CÂND VREMURILES-AU SCHIMBAT

ACCENTE

Semnalam mai deunãzi într-un articoldin Litere un fapt de forþa evidenþei, pecare l-au observat odatã cu mine atâþiaalþi comentatori, anume: rolul eminent pecare fosta Securitate comunistã l-a jucatîn evenimentele din 1989, în tot ce s-anumit, justificat sau nu, RevoluþiaRomânã ºi în aºezarea þãrii noastre pealte principii decât cele care au dominatînainte ºi, în genere, decât marxismul caredevenise o doctrinã obligatorie, de stat,cu privilegiul de a constitui un monopol înmaterie. ªi cu toate cã vremurile s-auschimbat, s-a admis pluralismul în spiritliberal ºi s-au fãcut paºi decisivi spredemocraþie în sensul occidental alcuvântului, mulþi cred cã fosta poliþiepoliticã stãpâneºte în continuare Româniasub forma puterii economice pe care odeþine prin însuºire frauduloasã ºi omenþine printr-o solidaritate de multexersatã, în unele cazuri graþie spirituluiei secretos, mafiot.

Eu am remarcat ºi analizat unelelucruri, dar nu într-un stil prãpãstios ci câtmai moderat; am vorbit ºi de un fapt maigeneral: cã pentru prima datã în istoriacomunismului de pe mai multe continente,poliþia politicã a reuºit în rivalitate cuconducerea politicã ºi cu armata cu carese afla în colaborare ºi rivalitate. Venireala putere a lui Andropov ºi apoi adiscipolului acestuia principal Gorbaciov,la conducerea URSS, revenirea lui Putinºi situaþia de acum din Rusia însemnaceva nou în istoria acestei pãrþi din lume,care avea regimul politic cel mai dur, maibine consolidat ºi mai represiv.

În momentul în care eu constatamaceste lucruri ºi le aºterneam pe hârtiemi-a parvenit printr-o emisiune TV (credcã de la o convorbire cu Ion Cristoiu),intervenþia d-lui Alex. Mihai Stoenescu,

un comentator foarte avizat ºi activ înistoriografia post-decembristã, pe care-lcunoscusem nu doar din scris ci ºi dintr-unincident personal peste care eu trecusemºi-i urmãrisem scrisul, indiferent de opiniainiþialã pe care nu mi-o putuse anula.Domnia sa este un partizan al ideii cãloviturile de stat, comploturile, rivalitãþileoculte ºi planurile tenebroase dominãistoria României moderne ºi ceea ce s-aîntâmplat în decembrie �89 este rezultatulunei acþiuni a Securitãþii conjugate cuN.K.V.D.-ul, în timp ce eroii vizibili ºi defapt doar spectaculoºi, au îndeplinit înconºtient rolul de diversioniºti, pânã cânds-a cãzut de acord asupra �soluþieiIliescu� care, ajutat ºi de situaþiainternaþionalã, s-a menþinut ºi dupãprãbuºirea URSS.

Dl. Alex Mihai Stoenescu este un sa-vant în stil mare, care lucreazã cu oechipã (angajatã?) aºa cum a devenit unmod curent în Occident; a ajuns ºi un omfoarte bogat, ceea ce mie mi l-a fãcut ºimai atractiv. Cãci, în calitate de liberal,consider cã bogãþia este un merit,indiferent cum ar fi fost dobânditã ºitrebuie admiratã ºi respectatã (nu maivorbesc de proprietate, un concept caredepãºeºte vizibilul, dar nu ºi sensibilul ºicare trebuie garantatã ºi încurajatã, nusimplu ocrotitã cãci ea intrã în definiþiaesenþialã a lui homo humanus).

Dl. Alex. Mihai Stoenescu esteaºadar un om bogat sau are aparenþeleunui multimilionar (cineva mi-a pomenitcu invidie cã în faþa domiciliului sãu, ori asediului instituþiei sale, staþioneazã trei au-tomobile lungi, dintre cele care, practicvorbind, nu pot sã circule pe strãzile sauchiar bulevardele istorice aleBucureºtilor). Graþie acestor înlesniri,inteligent coordonate, el izbuteºte sã


foloseascã o documentare uriaºã: numaiultimul sãu op Cele trei dictaturi, RAO,2006, 727 p.) covârºeºte puterea delecturã a unui om, fie el ºi un fenomen detipul lui N. Iorga. Eu îi urmãrescperformanþele, aºa cã, auzindu-l ºivãzându-l la TV, am avut satisfacþia dea mã vedea conformat în ceea cespusesem despre preeminenþa celor dinSecuritate la împãrþirea bunurilor rezultatedin falimentul sistemului pe care ei îlslujiserã cu zel ºi competenþã. Oameniiaceºtia au fost pe fazã, în poziþia cea maifavorizatã ºi aveau experienþa cea maiînaintatã în raport cu capitalismul ºi cuceea ce te poate duce la îmbogãþirearapidã, dintr-o loviturã.

Cei care au operat în Occident, dince în ce mai numeroºi, la ambasade, îndelegaþii prin toate þãrile lumii, cuexperienþa de spioni sau chiar gangsteriobligaþi sã se adapteze �capitalismului�posedau o experienþã mult superioarãsecretarilor de la judeþene, dinadministraþie, chiar decât miniºtrii de re-sort. O experienþã directã, pe care ºi-aufolosit-o oportun dupã cum se vede. Înplus, ºi asta n-o spune dl. Alex. MihaiStoenescu, s-a format în arealulromânesc un tip nou, necunoscut; ºiînainte au existat oportuniºti abili, chiarnecinstiþi, dar acuma a apãrut o categorieumanã nouã care trãia ºi chiar prosperaîntr-un regim pe care-l ºtiau perdant:numai faptul cã erau obligaþiprofesionalmente, dovedea cã pãgubituleste superior celor din �lagãr�. E firescpentru un om inteligent ºi fãrã multescrupule sã profite: �banii nu au miros�

s-a spus cu zeci de veacuri înainte denaºterea capitalismului � revoluþiaacestuia e cã atunci hoþii, jefuitorii,escrocii ºi demnitarii îmbogãþiþi s-aupriceput sã investeascã, cuvânt magiccãci e singurul de care depinde progresuleconomic.

...Voi încheia cu un caz pilduitor,despre care am fost informat din maimulte surse demne de încredere; eu credcã e ºi amuzant, dar n-aº dori sã fieconsiderat o fantezie burlescã a mea (opaginã de artã fiind totdeauna maiadevãratã decât adevãrul). E vorba de osorã (sau o rudã apropiatã) a lui N.Ceauºescu, care a rãmas în satul lor debaºtinã, n-a urcat mai sus decât sãconducã (!?) o cooperativã de consumsau o altã formã pãguboasã de�desfacere� de �produse� � termeni tipicipentru economia comunistã. Cãzândregimul ºi marele ei protector, femeia aluat în anteprizã o dugheanã ºi a dezvoltatun comerþ care s-a dovedit din ce în cemai înfloritor. Nu a revendicat ceva dinuriaºa avere a rãposatului, dar nici nu s-asinucis ca fratele acestuia încã mai greºitinspirat. Posedând ceva capital ºi-agospodãrit o dugheanã, dacã s-a îmbo-gãþit e, ºi mai mult, de felicitat.

...Eu o propun administraþiei publicepe cât îmi îngãduie revista de faþã ºiîmpotriva palavragiilor de la Radio ºi TVpe care-i caracterizeazã, dupã cum ºtim,absolutismul moral. Ei aparþin aceleivaste categorii de neputincioºi careblestemã pe toþi cei care se pricep sã facãbani, pentru ca sã se creadã astfel cã eiînºiºi ar dispreþui banii.

In memoriam NICOLAE NEAGU

(18 iulie 1931-17 iunie 2009)Societatea Scriitorilor Târgoviºteni este în doliu, profund îndureratã

de moartea violentã a scriitorului dr. Nicolae Neagu, membru al UniuniiScriitorilor din România (1973), membru fondator de onoare al SocietatãþiiScriitorilor Târgoviºteni (2005). Om de litere de staturã � poet, dramaturg,romancier, jurnalist � începând cu 1962 (anul debutului sãu în revista�Luceafãrul�) a creat cu talent ºi perseverenþã o operã literarã reunindaproape 50 de titluri, unele dintre cãrþile sale, traduse, depãºind graniþeleRomâniei. Pentru opera sa, a fost încununat cu premii ale AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti (1984, 1995). În 1995 i s-a decernat premiul

Academiei Române pentru romanul �Iubirea ca o mânzã neagrã�. În 2005 i s-a acordat premiul �OperaOmnia� al SST, iar în 2008 premiul revistei �Litere� pentru poezie, revistã al cãrei senior redactor a fost.În perioada 1977-2002 a condus Cenaclul literar �Vasile Voiculescu� al medicilor ºi farmaciºtilor dinBucureºti. Pentru lumea literarã, pentru gãeºteni (scriitorul ºi-a petrecut ultimii ani în Gãeºti), pentrunumeroºii prieteni pe care Nicolae Neagu îi are, pentru cei peste 125 de scriitori grupaþi în SST, pentrunumeroºii sãi cititori de toate vârstele, plecarea sa în lumea umbrelor este o grea ºi dureroasãdespãrþire. În locul sãu, ne va vorbi opera sa literarã lãsatã moºtenire spiritualitãþii româneºti. SST îi vapãstra locul de onoare ºi o recunoºtinþã veºnicã. Adio, iubitul nostru coleg ºi prieten! Fie ca Dumnezeusã-þi odihneascã în lumina Sa eternã sufletul nobil! (SST)


Mircea Horia Simionescu

GARDA DE FIER (1)

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS

Dupã �90, ziarele au publicatfragmente din Cartea albã a Securitãþii,documente în special privitoare la poziþiileºi trecutul scriitorilor. Mi-am întâlnitnumele pe o scurtã sintezã: se afirmã în eacã aº fi fãcut parte din organizaþiatineretului legionar Frãþiile de cruce.

Dupã surpriza întâlnirii numelui meuîntr-un asemenea context, primul lucrucare m-a pus pe gânduri a fost cine ºi înce scop a furnizat nenorocitei instituþiiasemenea informaþii eronate (când ºi în ceîmprejurãri) ºi cine mã urmãreºte încontinuare, astãzi, ºi încearcã sã mã treacãîn haita celor cu vederi de extremã dreaptã,ºtiind cã am fost dintotdeauna animat deconvingeri democratice, net opuse.

Al doilea lucru se poate numi decepþie:pânã la paragraful despre mine, citisemrelatãri despre alþii, avusesem impresia cãmã apropii cu un pas de adevãr, cãdocumentele sunt de necontestat ºi cã, prinele, pot ºti mai multe despre cele ce s-auîntâmplat în istoria þãrii. Or, �dezvãluirea�privindu-mã a ºubrezit încã o datãîncrederea cã se vrea cu adevãrat luminareafaptelor. Negreºit, cineva (persoanãînsemnatã), indispus de prietenia mea cuintelectuali evrei, cunoscându-mi simpatiilepentru opoziþie ºi pe deasupra pentru Rege(nu neapãrat pentru monarhie, ci pentruCel care, spre deosebire de strãmoºii Sãi,a fost ºcolit de mic, timp de peste ºaptedecenii, sã-ºi iubeascã patria, sã apereidealurile democratice ºi sã vegheze laintegritatea þãrii), þine cu tot dinadinsul sãmã compromitã. Vede în mine unPãunescu, un Titus Popovici care, trecândcei cinci ani de purgatoriu, ar intenþiona sãintre în politicã ºi sã le fie rival? Sã ocupeun loc în ierarhii, sã candideze pentru cineºtie ce demnitate?

M-au confundat destui, atribuindu-miintenþii care mai de care mai nepotrivite cuaspiraþiile mele. Se mai adaugã unul?însemnez eu altceva decât un caligrafpreocupat exclusiv de treburile scrisului,

ca sã-ºi ia asemenea mãsuri de precauþie?Sau, tot confundându-mã, îmi atrag atenþiacã locul meu ar fi în tabãra celor care, înpofida oricãrei evidenþe ºi a bunului simþ,încã strigã �trãiascã Cãpitanul!� ºi cred cãLegiunea mai are de spus un cuvânt înaceastã þarã?

Alt cãpitan decât tata n-am cunoscut;prin 1988, lucrând cu Editura Militarã,admirabilul lector al cãrþii mele, PetreRãileanu, n-a izbutit sã mã determine sã-ispun �domnule cãpitan�; m-am adresat luiba �domnule maior�, ba �domnule gene-ral�, ultima adresare iscându-neamândurora zâmbetul. În afarã de acesta,mulþi purtau trei trese pe umeri � Stãncioiu,Vasile Popescu, Belcea, Cãþoiu, Miclescu,Predan �, ei scot capul ici-colo în scrierilemele, sunt simpatici, dar gradul de cãpitannu-1 putea purta decât unul � tata.Cãpitanul legionarilor cu atât mai puþin.

Pânã la moartea tatãlui meu, în 1938,petrecutã, aºadar, pe când aveam zeceani, am primit de la el puþine învãþãturi,pe apucate, dar mi-am dat seama maitârziu cã importante: o simpatie caldãpentru oamenii sãraci sau neajutoraþi denaturã, printre ei se numãrau ºi bietele�noastre� ordonanþe (Vereº Mihaly,Fidosie Lesenciuc, Gheorghe Tudose),�minoritari� neajutoraþi mai ales din pricinapocirii limbii române, ca atare sfioºi ºitonþi, o admiraþie deosebitã pentru mariibãrbaþi care au înfãptuit Unirea sau aubiruit în rãzboi (Iuliu Maniu, Brãtienii,Mareºalul Averescu, I.G. Duca), apoipentru Istrate Micescu, ArmândCãlinescu, Nicolae Iorga, Ion Mihalache,Titulescu ºi o serie de generali (al cãrornume nu l-am reþinut), o antipatielimpede, cu accente ironice, pentru ElenaVãcãrescu (n-am înþeles de ce), ºi unaspecialã (dispreþ ºi iritare) pentru fruntaºiilegionari. Învãþãturile n-au pãtruns înminte ºi în suflet prin � sã zicem � niºtelecþii sau convorbiri între tatã ºi fiul lui,lecþiile propriu-zise se rezumau la câteva


îndemnuri ºi la desprinderea din cuiul dela baie a aprigei curele de remontat briciulde bãrbierit; am înþeles cã n-avea rãbdarepentru dãscãlealã ºi cã principiile (maicurând ideile democrate) se aplicã ºi nuse dezbat. Ele, învãþãturile, le-am reþinutdin reacþiile lui la lectura ziarelor, în timpulmesei, când îi explica mamei ce seîntâmplã pe mapamond ºi izbucnea înmulþime de chipuri (niciodatã nu l-amauzit spunând vreo vorbã urâtã), opiniilefiind mai bine dezvoltate în serile cumusafiri distinºi. Eram numai ochi ºiurechi la discuþiile �oamenilor mari�, nuaveam impertinenþa sã ne fandosim, caatâþia copii, printre ei. Cred cã nu fricade curea, ci curiozitatea pentru cele ce sespuneau cu atâta gravitate mã þintuia într-uncolþ, tãcut ºi plin de admiraþie.

La acele mese, se nimerea sã fie ºiCorneluº, din neamul Cãciuleºtilor, nepotal bunicii Venera. Era cu cel puþin ºapteani mai mare decât mine (dacã fac binesocoteala), el îi simpatiza pe legionari ºi lelua apãrarea de câte ori reveneau în discuþieisprãvile lor. Era desfiinþat pe loc demajoritatea unchilor ºi invitaþilor � toþipartizani ai lui Iuliu Maniu ºi ai luiMihalache. Argumentele celor maturi mise pãreau suficiente, n-am înþeles de cebietul Corneluº era zeflemisit ºi fãcutmucos, prostãnac, ba chiar descreierat. Sãfi fost în locul lui, m-aº fi ridicat ºi aº fitrântit uºa. Ce spunea el nu mi se pãrealipsit de bun-simþ: þara asta, zicea el, e pecale de a pieri din cauza disputelor goaledintre partide, cei care fac politicã n-o facdecât din interese nedeclarate, or, e nevoiede idealism, de sacrificiu, de sfinþenie, el �Corneluº � e gata sã-ºi dea viaþa pentrucurãþirea þãrii de burtã-verzime, de...(memoria nu mã ajutã sã reproduc aidomacuvintele lui, în orice caz cei învinuiþi erauchiar domnii din jurul mesei). L-am admiratpentru ce spunea, dar mai ales pentru cãavea curajul sã vorbeascã tare, deschis,sã-i înfrunte pe comesenii prea plini deei înºiºi, de la un timp plictisitori în adesface firul în patru, a întinde pelteauateoriilor, cât despre burtã-verzime, chiarcã puteau fi numiþi aºa ºi unchiul Sache,ºi Costicã, ºi gemenii Petre ºi Paul, cãciaveau peste o sutã de kilograme, burta lise revãrsa peste betelie, cozondroacelestãteau sã plesneascã.

La moartea lui Corneliu ZeleaCodreanu, acelaºi Corneluº a venit cu unziar în care, spunea el, plângând ca omuiere, sunt numai afirmaþii mincinoase:

Cãpitanul, spunea el hohotind, nu putea sãfugã de sub escortã, cum scria acolo, elnu era un laº: l-au ucis cu sânge rece Vodãºi Camarila (pe-atunci mi s-a pãrut cã evorba de o femeie).

Tata nu mai putea vorbi, eram oriizolaþi de dânsul, ori se prãpãdise. Darspusele lui Corneluº, precum cã ziarul poateminþi, mi s-au pãrut o enormitate, oimpertinenþã ºi, cu toatã pãrerea mea derãu cã a fost ucis un sfânt (aºa mi-1prezentase), l-am lãsat neconsolat. Dar ailui, mi-am zis, n-au tras cu pistoalele? Eraun lucru ºtiut. Tata venise de la regiment,în ziua asasinãrii lui Duca, cu Universul înmânã, nu mai înceta sã-i condamne pe�derbedeii� care i-au pus capãt vieþii ºi sãrepete: �Ce vor ãºtia?�

Curând dupã intrarea la liceu (pânãatunci, preparativele pentru examen,vorbele bune puse profesorului Negoescu� cel luat în vârful peniþei de Arghezi �,îngrijorãrile ºi durerea pentru prãbuºireagraniþelor þãrii) m-am trezit într-o altã lume:legionarii veniserã la putere; uitasem deexistenþa lor. De unde apãruserã?Târgoviºtea era plinã de ei, purtau cãmãºiverzi cu diagonalã, se adunau în piaþaMitropoliei ºi pe la cele douã cofetãrii,aveam surpriza sã vãd îmbrãcate încãmaºa lor persoane onorabile, mulþi dintresãracii ºtiuþi ai oraºului îºi aruncau pe umerifastuoase mantale de domnitori, cãciulimonumentale, bãieþii de prãvãlie (de laProtopopescu, Motrun, Ghidale,Mociorniþa, Petre Popescu-Tipograful)stãteau ore întregi, în grupuri, în grãdinapublicã, mai zgomotoºi când treceam noide la liceu, uneori provocându-ne. Cuscuipãturi ºi puneri de piedicã voiau sãrefacã þara?

Mama fusese avertizatã sã nu maitrateze cu Stark cumpãrarea lemnelorpentru iarnã, unul din unchii mei o sfãtuisesã nu se mai ducã pe la Esthera Marcussau sã intre în magazinele lui Bercovicisau Faibovici, cã nu e bine. Într-o zi, m-amîntors de la liceu pe un drum mai dosnic,pe Justiþiei, ºi am nimerit pe esplanada dinspatele Sãlii de Arme. Acolo, adunare delegionari. Din rândul lor s-a desprins (cumm-o fi vãzut?) unchiul meu Bigi, încãmaºã verde, care, surprinzãtor, m-agonit imediat acasã: �Aici n-ai ce cãuta, astrigat, du-te la carte!� M-am prefãcutdocil, m-am dus prin spatele sãlii ºi,înnebunit de curiozitate, am vrut sã ºtiuce fac acolo sutele de oameni, la ora aceeadeja înaintatã � se lãsa seara.


Barbu Cioculescu

ULTIMUL NOICA

BREVIAR

Una din cãrþile cele mai incitanted.p.d.v. intelectual, prin tematicã ºi,subsumat, bogãþie informativã, prinangajare ºi responsabilitate, apãrute înultima vreme are ca autor pe dl. NicolaeFlorescu ºi se intituleazã, imperativ, Înapoila Aristarc, vol I, Rezistenþa prin culturã,Editura �Jurnalul literar�,Buc., 2009. Pasiunea de po-lemist a autorului estecunoscutã, nu mai puþinacribia cercetãtorului, printrealtele, cu probabilitate, celmai avizat arhivar al literaturiiexilului românesc ºi viuobservator al vieþii culturaledin þara noastrã de dupãdecembrie �89.

Opinia sa referitoare larecolta literarã a tranziþiei �ºi a actualei prelungiri aacesteia � e francã: �Maigrav este cã observãm, cu atenþie, feno-menul literar în dispunerea sa actualã, de otragicã inconsistenþã ºi de o deturnarerevoltãtoare a valorilor�. Constatând margi-nalizarea, în zilele noastre, a scriitoruluiautentic, criticul îºi dezvãluie preferinþele:�Continuãm dansul macabru în jurul poezieidubitative ºi lovite de exces lingvistic a luiNichita Stãnescu sau comprimatã în limbajstereotip a lui Marin Sorescu ºi trecem înumbrã lirica de excepþie a lui Horia Stamatusau a lui Nicu Caranica.�

Problema rezistenþei anticomuniste princulturã se pune altfel în literatura exiluluiºi în cea de acasã, supusã cenzurii �Nicolae Florescu ia în discuþie evoluþia,sub comunism, a unor personalitãþi deseamã, din rândurile celor ce aveau unregim de notorietate stabilit încã înperioada interbelicã: G. Cãlinescu, MirceaEliade, Constantin Noica, destine dinspatele sau din afara cortinei de fier, darprofund tulburate în evoluþia lor. Înprivinþa lui G. Cãlinescu, puternic

contestat de nu puþini, sub unghiulobedienþei faþã de trecutul regim, iar dealþii absolvit, ne-am exprimat ºi noi gândul,ca ºi în cazul lui Mircea Eliade, acestaacuzat de a fi activat la polul opus altotalitarismului de dreapta. ªi pe MirceaEliade, dl. Nicolae Florescu inocenteazã,

în ideea cã legionarismulaceluia se gãseºte doar înjurnalul lui Mihail Sebastianºi într-o duzinã de articole�confuze�, publicate în presaextremei drepte.

În mod paradoxal, maireþinut se aratã exegetul încazul lui Constantin Noica,în cea de pe urmã etapã acreaþiei ºi prestaþiei saleculturale, din adâncii ani aicomunismului. Autorul aredreptate când afirmã cãultimul Noica nu a mai scris

atunci cãrþi filosofice în adevãratul sens alcuvântului, ci doar volume despre teze,stimulând reflexivitatea, când a fãcut ceeace s-ar putea numi, cu un termen, mai multsau mai puþin impropriu, cu vorbeleautorului, dar poate mai sugestiv pentruînþelegerea situaþiei, publicisticã filosoficã,�întrucât numai atâta i-au lãsat posibilitateasã întoarcã, spre perspectivele adevãrateale gândirii, regimul de teroare comunist�.

Dacã lãsãm de o parte latura de martiraja oricãrui exil, de care neîndoielnic a avutparte Mircea Eliade, precum ºi starea deumilinþã, nesiguranþã, inconfort moral alcolaboraþionistului, categorie din care, dinpãcate, G. Cãlinescu nu poate evada,situaþia intelectualului ieºit din temniþã, darcare întâmplãtor n-a pierit, spre a-ºi câºtigatraiul printr-o muncã apropiatã specialitãþiilui, este cea mai grea. În optica noastrã.În exil, Mircea Eliade s-a realizat ca primspecialist în istoria religiilor, deschizãtorde drumuri ºi depunãtor în drepturi al uneidiscipline, continuându-ºi ºi activitate de


scriitor, cu succese variabile, însãtotdeauna deasupra mediei. În patrie, G.Cãlinescu a devenit academician, deputatîn mai multe legislaturi, director de institutacademic, a publicat romane, poezii, piesede teatru, eseuri, într-o vivace prezenþã,în schimbul catedrei pierdute ºi anepublicãrii Istoriei literaturii. În viaþa detoate zilele a trecut prin crize, repedeoblojite, þinând mai cu seamã de patologie.

Situaþia ultimului Noica a fost cu multmai vitregã. El nu fusese niciodatã un omde stânga, precum G. Cãlinescu, cãruialegionarii îi ardeau cãrþile ºi nici nu aleseseexilul, la eliberarea din detenþie. Arestat,judecat, condamnat ca moºier ºi naþionalistîn momentul istoric în care regimulcomunist îºi propunea sã preianaþionalismul pe cont propriu, a fost la unpas de martiriu, alãturi de V. Voiculescu,Dinu Pillat, Vladimir Streinu, AlexandruPaleologu. Nici în perioada interbelicãdestinul filosofic al lui C. Noica nu a fostdintre cele rãsfãþate de ursitoare. Candidatla catedra universitarã, pe care nimeni nui-ar fi putut-o contesta, a pierdut partidaîn faþa unui mediocru, fleuron al clanuluiRarinceºtilor, de altminteri, sub comunismtrecut la istoria teatrului, la teatrologie. Înce punct al admiraþiei sau respingerii seaflã, însã, C. Noica, ultimul Noica mai pre-cis, cel împãcat cu istoricitatea ºi într-unfavorabil armistiþiu cu regimul comunist?Noica al unei fierbinþi activitãþi, ºi nu doaral celei de la Pãltiniº? Iatã rãspunsul luiNicolae Florescu: �Nu dezamãgirea«evoluþiei» gânditorului dupã anii �70 spresensuri atât de improprii viziunii saleiniþiale, nu încercarea lui diminuantasumatã de a prelua, eventual, uneleproiecte ale generaþiei sale interbelice (cuma fost bunãoarã ideea privitoare la Rostireafilosoficã româneascã) s-au impus peprim plan, ci îndeosebi convingerea cã prin

prezenþa ca atare a gânditorului rezistenþaprin culturã poate deveni ºi în cadrulsocietãþii noastre o realitate constructivã�.

Una �în raport cu care marxismulºablonard ºi rudimentar al epocii putea sãcedeze poziþiile inflexibilitãþii sale dogmaticeºi sã lase unele fisuri devenite posibiledeschideri spre lumea adevãratã ºi profundãa reflexivitãþii.� Cu o necesarã reducþie:�mãcar în aprecierea aspectelor sale istorice,dacã nu contemporane.� Era mult? Erapuþin? Merita preþul plãtit? Al înhãmãrii lacarul propagandistic? Verdictul dlui NicolaeFlorescu conþine o surprinzãtoare întorsãturã:�Nu cred, de altfel, cã existã umilinþã maimare ºi totodatã o insultã mai profundãemisã pe adresa prestaþiei noiciene, decâtaceea de a fi socotit «împlinit» într-ununivers concentraþionist�, recte �într-un«lagãr de exterminare» care l-a nenorocit,dacã nu cumva, cum þinem noi sã afirmãm,l-a suprimat chiar.�

Autorul ºtie ceva ce nu cunoaºtem, darîntrebarea rãmâne deschisã. ªi cu atât maimult cu cât din izvoare, chiar din studiulîn care patosul ºi recea judecatã îºi daumâna, ar rezulta cã, spre sfârºitul vieþii,cu bune ºi cu rele, înconjurat de discipoli(pe care dl. Florescu nu-i prea preþuieºte!),filosoful se declara mulþumit. N-am puteaspune cã opresiunea comunistã i-a priit �dar cui, oare? � însã nici cã ambientul,lãsându-i la îndemânã o cãrãruie, l-a înºelat.Vai, o asemenea concluzie, infertilã, seextinde asupra deceniilor de lipsã delibertate în care plante lipsite de soare s-aulungit peste mãgurã, necesitând þãruºi desprijin, ba chiar prãjini, iar altele s-austârpit. Cele 22 de genii care trebuiau, sta-tistic, sã se nascã în societatea româneascãde 22 de milioane de locuitori s-au irosit,în comunism, altor 22 parcã nu le mergebine nici astãzi. Cum zicea ªerbanCioculescu: �Noi ca noi...�

Cãrþi primite la redacþie1. Emil Valeriu Popa, Extraterestrul, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 188 p.2. Valericã Niþu, Polen de gând albastru, Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2009, 150 p.3. Emanoil Toma, Vin florile. Seceraþi-le! roman de atitudine, Ploieºti, Editura

Premier, 2009, 246 p.4. George Coandã, Dacoursitele, Târgoviºte, Editura Transversal, 2009, 170 p.5. Ion Mãrculescu, O iubesc enorm, Domnule Judecãtor, Piteºti, Editura Paralela 45,

2009, 256 p.6. Florentin Popescu, Portrete în peniþã, Bucureºti, Editura Rawex Coms, 2009, 230 p.7. Traianus, Când s-au fost spus Îngerii, Chiºinãu, Editura Epigraf SRL, 2009, 96 p.8. Mihai Stan, Confreria. Convorbiri ºi confesiuni, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,

2009, 386 p.


Tudor Cristea

PETRU DUMITRIU � DERIVAOMULUI ªI RÃTÃCIRILE OPEREI (2)

REVIZUIRI

DIN TOT ce a tipãrit Petru Dumitriupânã la fuga sa neaºteptatã din þarã, în1960, �Cronicã de familie�, vasta frescãîn care destinele personajelor suntproiectate ºi urmãrite de-a lungul a 94 deani de istorie, din 1862 pânã în 1956,momentul tipãririi versiunii integrale acãrþii, rãmâne opera ceamai convingãtoare. Deºi nue, nici ea, scutitã de scãderi,mai ales în ultima sa parte.

Epoca în care a fostscrisã îºi pune amprentaasupra acestei impre-sionante construcþii, cereuneºte 24 de episoade �nuvele, povestiri, miciromane de aspect psiho-logic, social, de formaþie �ºi în care apar (dupãstatistica lui Geo ªerban, fostul redactoral primei ediþii, care a întocmit pentru ceade-a treia, din 1993, de la EdituraFundaþiei Culturale Române, un index)335 de personaje, dintre care unele(Mihail Kogãlniceanu, Carol I ºi Carol alII-lea, prinþul Ferdinand, dar ºi cãpitanulDumitriu, cu soþia sa, Maria-Therezia, dinpovestirea �Salata�) apar cu numele real.Amprenta epocii se vãdeºte a fi, în primulrând, una stilisticã: romanul lui PetruDumitriu este, ca ºi �Moromeþii�,�Groapa�, �Bietul Ioanide� sau �Scrinulnegru�, cel puþin la prima vedere, unultradiþional sau, în terminologia lui N.Manolescu, doric. Pe de altã parte, înformula de cronicã pe care ºi-o declarãprin titlu, înscriindu-se în descendenþabalzacianã în primul rând, dar ºi în cea aautorilor de cronici de familie propriu-zise,de la John Galsworthy ºi Roger Martindu Gard pânã la Thomas Mann, iar, dintreromâni, în cea declaratã a lui DuiliuZamfirescu, dar ºi în cea a Hortensiei

Papadat-Bengescu, scriitorul asimileazãsugestii ale prozei moderne, ºi în primulrând ale romanului proustian. Lumeaevocatã impune ºi ea (ca ºi la G.Cãlinescu) un anumit nivel al tratãrii, careeste, iarãºi, în spiritul modelelor europenetradiþionale sau moderne ºi în primul rând

în spiritul stilisticii lui Proust.A doua amprentã esteideologicã ºi poate fidetectatã la nivelul între-gului text. Mai puþinevidentã, aproape neglija-bilã în primele cincisecvenþe, aceastã perspec-tivã începe sã afecteze, peici, pe colo, viziunea,începând cu poate cam preamult lãudata �Bijuterii defamilie�, publicatã întâi

separat, în 1949, ºi dominatã de secvenþeale rãscoalei din 1907, în care autorul faceeforturi de obiectivare, fãrã a reuºi sãestompeze unghiul ideologizant de privirea faptelor ºi fãrã a avea tãria sã evite,bunãoarã, schema curentã a solidarizãriimuncitorilor cu þãranii ºi, mai ales, ideeaconºtiinþei politice mai înaintate aproletariatului. Aceastã situaþie stârneºterezerve (adesea exagerate) ºi faþã deacest roman ambiþios, cu care autorul aafirmat întotdeauna cã se poate legitimadin punct de vedere valoric.

La nivelul ansamblului, �Cronicã defamilie� împreunã cu urmãtorul ciclu,care n-a fost strâns în volum, dar aapãrut, în cea mai mare parte, în reviste,�Colecþie de Biografii, Autobiografii ºiMemorii contemporane�, ca ºi romanelescrise în româneºte, dar apãrute întraducere francezã, la Paris, �Întâlnirela Judecata de Apoi� (1961) ºi �Incog-nito� (1962), constituie fresca unui veacde istorie româneascã, implicând, prin


urmare, o anumitã viziune asupradestinului individual ºi a celui colectiv.O viziune puternicã, personalã, de marecreator, marcatã, totuºi, din nefericire(situaþie regretatã zadarnic de autorulînsuºi) de presiunea epocii (�Am scris� spune el � cu inima grea, întremârâiturile piticului sinistru Beniuc ºiacreala de sus a cãlãului literaturiiromâne, Rãutu�), dar ºi de un anumeoportunism, de un anume conformismcare nu poate fi trecut cu vederea.

�Cronica de familie�, textul emble-matic al lui Petru Dumitriu, reprezintã,privitã în ansamblu, nu doar o frescã, darºi o meditaþie asupra sensului deveniriiistorice ºi individuale ºi, mai presus deaceasta, asupra condiþiei umane. Viaþapersonajelor fictive este proiectatã peistoria propriu-zisã ºi plasatã într-ogeografie recognoscibilã, dar fictivã ºi ea,memorabil conturatã ºi impusã prin nume,de la satele Dobrunu sau Vãdastrelepânã la la orãºelul N., greu situabil pe ohartã realã, dar foarte bine fixat pe ceaimaginarã ºi, desigur, Bucureºtiul, cuclãdirile sale ºi interioarele descrise cuvoluptate ºi minuþie proustianã.

Cronica lui Petru Dumitriu este, caºi cea a lui Duiliu Zamfirescu, povesteaunui declin al marii aristocraþii româneºti,proiectat pe un declin al civilizaþieieuropene, dar fãrã notele idilizante, fãrãpoezia ºi fãrã melancolia autorului �Vieþiila þarã�. Viziunea autorului este a unuimizantrop înclinat cãtre caricaturã ºigrotesc. Viaþa e, în ochii lui, atât la nivelindividual cât ºi la nivel colectiv, unspectacol lipsit de mãreþie ºi o tragedielipsitã de sublim. Personajele sunt, fãrãexcepþie, nefericite, sunt oameni careaspirã spre iubire ºi nu ajung la eaniciodatã, care cautã adesea un sens alvieþii, dar nu-l gãsesc. Sub acest raport,dacã exceptãm frazele de circumstanþãcare marcheazã în multe locuri romanul,nici comunismul nu e altfel decât epocileanterioare. Mai ales dacã avem în vedereºi �Intâlnire la Judecata de Apoi� ºi �In-cognito�, care trebuie considerateprimele noastre romane pe care criticale considerã �ale obsedantului deceniu�.

ROMANUL este, în ansambluprivind lucrurile, istoria familiei Cozianuproiectatã pe istoria realã ºi, cu deosebire,pusã în legãturã cu câteva momentecruciale ale acesteia: reformele lui Cuza,

rãscoalele þãrãneºti de la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi din 1907, primulrãzboi mondial, epoca interbelicã,ascensiunea legionarismului, apariþiastângii ºi impunerea ei dupã cel de-aldoilea rãzboi, decãderea aristocraþiei ºimoartea ei istoricã ºi, în sfârºit, într-oimagine deloc rozã, deºi împãnatã deunele consideraþii de circumstanþã,instaurarea comunismului. Care, dacãavem în vedere ºi unele texte ulterioare�Cronicii..�, ca ºi primele douã romanetipãrite în Franþa, reprezintã un alt mo-ment al derivei istorice ºi existenþiale,marcat de aceeaºi luptã vanã, sfârºitã însentimentul zãdãrniciei ºi al morþii.

Ca procedee, romancierul îmbinãrezumatul cu naraþiunea detaliatã,evocarea documentului sau discursul cuaer de cronicã trimiþând la istoria realã ºivizând efectul de autenticitate, cuficþiunea în formula povestirii sau aromanului social, de dragoste, de formaþie,de rãzboi, politic ºi chiar de senzaþie.Acþiunea începe la 1862, dar naratorulevocã documentar evenimente ante-rioare, vorbind despre strãmoºiiCozienilor ºi evocând ºi vremuri mult maivechi: �În hârtii de vânzare ºi cumpãrarede moºii din vremea principeluiConstantin Brâncoveanu se iveºte întâiaoarã neamul unor Cozieni, numiþi aºa nudupã Cozia de sub munte, unde emãnãstirea de pe malul Oltului, ci dupã oCozie din þinutul dealurilor dintreBucureºti ºi Târgoviºte. Cozia era moºialor atunci; în hrisoave e vorba de o jupâniþãDavida, de un Mihail, de un GreceaCozianul ºi apoi de alþii, urmaºi ai lor, careau stãpânit Cozia, adãugându-ºi moºiaGârla, moºia Slobozia veche, moºiaDârdori ºi altele; nepoþii ºi strãnepoþiiacestora au cumpãrat pãmânturi încâmpie, la Tãtaru ºi alte sate pe care le-auumplut cu þãrani bulgari�. Acesta eînceputul primei povestiri (probabil ceamai bunã din întregul roman), �Davida�,emblematicã atât pentru tehnica narativãcât ºi pentru viziunea scriitorului.Urmeazã, rezumativ, prezentareasuccesiunii generaþiilor, cu �numele lorzgâriate cu litere colþuroase� de prindocumente � ªerban Cozianu serdar,Alexandru Cozianu logofãt, LascaracheCozianu iarãºi logofãt, cu odraslele lorcare erau încã de copii �mumbaºiridomneºti�, cu înrudirile diverse, e fixatdestinul paharnicului Manolache Cozianu,


pribeag dupã revoluþia din 1848, apoiîntors �dar cu frica de revoluþie ºi deîmpãrþire a moºiilor intratã în oase� � iatãvocea supratextualã, a epocii, care induceaºa-numita perspectivã falsã,ideologizatã, inacceptabilã azi, într-olecturã, eventual, re-ideologizatã, dintr-operspectivã deloc dispusã sã perceapãamploarea construcþiei, ea, perspectiva,fiind obsedatã de amãnunte. Se reþindetalii despre averea sa imensã (�cincimii de pogoane la Cozia, trei mii la Gârla,opt mii la Dârdori ºi aºa mai departe�),se face precizarea cã fiul sãu, Alexandru,a dãrâmat casele vechi ºi a zidit o alta,�potrivitã cu marea lui avere�. Apoi iarãºiaspecte documentare ºi chiar trimitereala realitate, dublatã de plãcerea evocãriiºi a reconstituirii balzaciene cu adierimateine, printr-o finã glisare din prezentîn trecut, marcatã, însã, din nou, de micainflexiune supratextualã, care spunedespre trufia devenitã congenitalã aacestei familii (ºi, de fapt, a acestei clase):�Casa aceasta, care existã ºi azi, era înfundul unei curþi pietruite, cu zãbrele înaltede tuci, încoronate cu vârfuri aurite închip de suliþã. De o parte ºi de alta afiecãreia din cele douã porþi cu grilaj defier forjat erau felinare mari, împodobitecu frunze ºi flori, de asemenea de fier.Trãsurile intrau pe o poartã ºi ieºeau pecealaltã; se opreau la peron, la piciorulscãrii ovale cu multe trepte, care duceasus, la unicul cat al clãdirii. Înãuntru era oanticamerã, iarãºi trepte ºi un salon marecu ferestrele de la podea pânã la tavan,împãrþite în multe ochiuri pãtrate ºiîncoronate cu arcade à la française; într-olaturã, douã saloane mai mici, o sufragerieºi o bibliotecã în cealaltã, cãci AlexandruCozianu era un om citit, care învãþase laParis ºi supsese din cãrþi o trufie la fel demare ca zgârcenia lui taicã-sãu; aceastãtrufie înºirase pe pereþi portrete apocrifeale serdarilor, logofeþilor ºi episcopilor dinneamul lui, pictate de Theodor Aman;aceastã trufie înºirase în salon canapeleºi fotolii din tapiserie de Aubusson, cupicioarele rãsucite, acoperite de trandafiriºi ghirlande cioplite în lemnul suflat apoicu aur din ducaþi ºi ludovici. Aceeaºi trufielipise pe pereþi scrinuri pântecoase dinlemn de trandafir, încrustate cu flori ºifiguri din alte esenþe scumpe, atârnasetrei policandre uriaºe de cristal în salonulmare ºi pusese într-un colþ o harfã ºi unpian dreptunghiular ca o ladã pe douã

picioare în chip de X, un pian de o formãciudatã, care apoi n-a mai fost repetatãde fabricantul cu numele gravat subcapac: Caveau, fournisseur de S. M.l�Empereur. Pereþii erau cãptuºiþi cumãtase cu flori în salonul cel mare, cucatifele în cele mici, cu cãrþi în bibliotecãºi cu stejar în sufragerie, unde mâncareavenea pe tãvi din bucãtãria aflatã jos, încurte, în casele slugilor, alãturi de grajduriºi de remiza trãsurilor, clãdiri vãruite ºi cuacoperiºuri strâmbe din ºindrilã, rãmaseîncã de la casele vechi�. De aici, lunecareaîn ficþiune, fixarea pe un moment situattemporal, în stil de asemenea balzacian (cala Filimon, Bolintineanu, Ion MarinSadoveanu ori Cãlinescu): �Într-o searãde la începutul primãverii lui 1862, câtevaechipaje, dintre care douã aveau stemepictate pe lacul negru al uºilor, aºteptaupe partea cealaltã a strãzii Culmea Veche.Caii ciocãneau cu copitele caldarâmul;vizitiii beau vin fiert la bucãtãrie;ferestrele cele înalte strãluceau; seîntrevedeau prin perdele roiurile de luminiale candelabrelor. Afarã cerul era roºula orizont, iar la zenit albastru închis, cucâteva stele. Bãtea un vânt subþire ºirece prin crengile seci ale copacilor dinstradã. Înãuntru însã era cald; sobeledogoreau, ºi cucoanele erau în rochiidecoltate � din întâmplare nu erau decâtaproape numai cucoane, care veniserãîn vizitã în seara aceea la Sofia Cozianu�.

E o scenã cheie a romanului. Doardoi bãrbaþi se aflã, deocamdatã, înaceastã adunare: Alexandru Cozianu,stãpânul casei, ºi Lascãr Lascari, �deputatal unui judeþ de la câmpie�. Cei doi seretrag într-un salonaº, unde vor juca opartidã de cãrþi (Cozianu va pierde, pentrucã Lãscãruº insinueazã cã soþia îl înºealãcu ªerban Vogoride, vãrul ei de-al doilea).Portetul cleiosului Lãscãruº e memorabil,deºi caricat, ca ºi altele, lipsit de simpatie� toþi reprezentanþii clasei avute suntprezentaþi defavorabil, ceea ce poate fipus în legãturã cu comandamentele epocii:�Era mai scund decât stãpânul casei ºifamiliar, unsuros, cleios; se lipea de om,mâna îi era umedã ºi lipicioasã, felul de-avorbi, prietenos, binevoitor, aproapegaleº, zâmbetul ce dovedea dinþi nespãlaþi,obrazul alb cu barbete dese castanii,pãrul rar, rãvãºit ºi cu un început de chelie,totul semãna cu o bucatã de caº care afãcut pãr ºi-þi vorbeºte cu o intimitate ºio indiscreþie insuportabile; te aºteptai ca


domnul Lascari sã miroasã a brânzã; darredingota-i mototolitã, cravata înaltã demãtase prost înnodatã, cãmaºa murdarã,umerii hainei plini de mãtreaþã miroseautare a tutun bun, turcesc ºi a cafea.Domnul Lascari era foarte bogat; aºasoios cum era, îºi juca mereu în buzunarcu sunet muzical câþiva napoleoni din carenu scotea niciodatã vreunul�.

Nicolae Manolescu observa, în 1993,cã aici �metamorfoza romanuluibalzacian se face [...] în sensul înlocuiriimoralului cu senzorialul. Personajele numai sunt tipuri morale, ci fiziologice�;vorbind despre �o poeticã a corpului� ºidespre o chimie a temperamentului. Cuobservaþia cã mai potrivit ar fi o poeticãa corporalului, ºi cã, totuºi, procedeulapare insistent mai ales în primelesecvenþe, ideea e justã. Numai cã apareaici, la mai mulþi comentatori, dar ºi laautorul însuºi, ideea �înnegririi�intenþionate a imaginii aristocraþieinaþionale ºi, mai ales, a politicienilor careau fãcut România modernã. În recentasa �Istorie criticã�, unde multe dintrecalitãþile evidenþiate în postfaþa ediþiei din1993 a romanului îºi schimbã semnul, N.Manolescu se indigneazã chiar cã PetruDumitriu aduce �o viziune tendenþioasãasupra statului român ºi a burghezieinaþionale�, cã, în acest spirit, �aristocraþiaromâneascã este o adunãturã dedetracaþi, melancolilci, sumbri (...), bilioºi,hulpavi, beþivi, curvari� ºi cã el nupãrãseºte, de fapt, nici o clipã, metodarealismului socialist, �fixând pentrudecenii bune o imagine neadevãratã ºitendenþioasã, inspiratã de ideologiacomunistã, a unuia dintre cele maiimportante secole � în care s-a nãscutRomânia modernã � din toatã istorianoastrã�. Este o opinie exageratã (ºiorecum lipsitã de cumpãnire). Sã fi doritcriticul o imagine rozã a sutei de ani decare se ocupã scriitorul?

Revenind la text, reþinem, în conti-nuare, dupã un portret de asemeneaexpresiv al Sofiei Cozianu, realizatprintr-un discret procedeu al focalizãriiinterne, inserarea unei genealogii, dusãpânã în 1950 (metodã utilizatã ºi în altesecvenþe, urmãrind sã inducãautenticitatea documentului). Deºiªerban Vogoride este, în realitate, primul-ministru Barbu Catargiu, ceea cetransformã genealogia personajului într-unprocedeu literar.

Davida, fiica Sofiei ºi a lui Alexandru,îl iubeºte în tainã pe oratorul redutabil(dezagreat de narator), care luptã cususþinãtorii reformei agrare. Vadescoperi, prin intermediul guvernantei,Herminie Marchand, adulterul mamei saleºi îl va urî (deºi va continua, adolescentin,sã-l iubeascã) pe Vogoride, determinândasasinarea acestuia de cãtre �carbonarul�Anghel Popescu. O revoltã þãrãneascãurmãreºte, ca ºi întregul episod al�carbonarilor�, sã insinueze ideea dragãepocii (care va domina multe secvenþeale romanului) cã masele fac istoria. Subraport epic, unsurosul Lascaruº, carecunoaºte implicarea Davidei înasasinarea lui Vogoride, o va sili peaceasta sã-l accepte ca soþ.

EXISTÃ, dincolo de toate pãcatele,în aceastã vastã construcþie, un suflu deviaþã, pastã multã (chiar dacãvituperantã), dar mai ales figurile, carese reþin � Alexandru Cozianu, Sofia, soþiasa, M-lle Marchand, franþuzoaica rãtãcitãpe meleaguri valahe, Lãscãruº Lascari,libarca verzuie ºi lipsitã de scrupule, darcu deosebire Davida, adolescenta cudestin deturnat, Bonifaciu Cozianu,ªerban Romano, superficialul simpaticTitel Negruzzi, Eustaþiu Cozianu,pasionatul de astrologie care înþelegeeronat prevestirile uciderii sale de cãtreþãrani, senzuala lui soþie Cleopatra, Elviraºi alþii, mulþi, umbre pe pânza vremii, careintrã în luminã ºi ies, ritualic, din ea, disparºi revin, ca într-un joc etern, plin deînþelesuri ºi, totodatã, lipsit de sens,fascinant ºi absurd, comic ºi tragic,caraghios, grotesc ºi zadarnic.

Sfârºitul unui personaj nu este ºisfârºitul prezenþei sale în roman. Autorulrealizeazã, întrucâtva proustian,numeroase întoarceri în timp, astfel încâtDavida va fi regãsitã în partea a doua(dar ºi în cea de-a treia ºi a patra). Unepisod le infãþiºeazã pe guvernantele missRose ºi mademoiselle Kessel la plimbarecu cei cinci copii ai lui Lãscãruº ºi aiDavidei. Ies în evidenþã Eleonora(mototoala) ºi Elena, care vor reapãreaîn �Bijuterii de familie� (unde cea de-adoua, devenitã Vorvoreanu, îºi va ucidesora, sufocând-o cu perna, pentru a-i luabijuteriile). Caseta cu bijuterii e un simbolal continuitãþii, iar Elvira, fiica Elenei,prezentã pânã cãtre sfârºitul romanului,e o încarnare a neantului interior, a lipsei


de sens ºi de realizare socialã ºisufleteascã. Visând sã devinã o altã�Elenã a României� ajunge în patul luiCarol al II-lea, care îºi consumase însã,mai înainte, energia cu o prostituatã, astfelcã a doua întâlnire cu frumoasa femeienu va mai avea loc. Moare, dupã venireala putere a comuniºtilor, într-o cãmãruþãsordidã, iar sub o scândurã a duºumeleirãmâne, neºtiutã de nimeni (cu excepþianaratorului!), ca un simbol inutil (sauesopic?), comoara ei strãveche.

Pe mãsurã ce romanul avanseazãcãtre epocile mai apropiate, el începe sãfie tributar nu atât unei viziuni, cât unorconsideraþii ideologizante. Un episodremarcabil este �Datoria�, unde un colo-nel Duca, scoborâtor din DomnulGheorghe Duca, soþ al Olgãi, sora luiManole Cozianu, fiu al Cleopatrei ºi al luiEustaþiu Cozianu, fuge, în timpul primuluirãzboi, la inamic, prin sectorullocotenentului Sterie, un ofiþer model,care va fi executat pilduitor, deºi eraabsolut nevinovat. Sfârºitul nuveleiconsemneazã cronicãresc epilogul:reabilitarea postumã a ofiþerului executat.Cu ceva dostoievskian în analiza trãirilorumane în faþa morþii iminente, �Datoria�este un text excepþional. Dar ºi o partecomponentã a viziunii asupra vieþii ºimorþii, pusã sub semnul absurdului ºi allipsei de sens. În schimb, un alt text, �Au-gusta sau marºul Nupþial�, având casubiect o conspiraþie la care participã maimulþi tineri ofiþeri cunoscuþi din secvenþeanterioare, între care, alãturi de FãnicãNiculescu, sub numele cãruia în episoadedin partea a treia, unde este vizatlegionarismul, îl recunoaºtem pe NaeIonescu, se aflã Ghighi Duca, fiul Olgãi(care va deveni, ulterior, un dezabuzat, unom de prisos, convins cã la noi nu se poateface nimic), suferã de ideologizare prinintroducerea unui ofiþer rus, Golubenko,adept al revoluþiei universale, ca ºi aevreului Friedman, un fel de rebrenian Iþicªtrul, singurul dintre complotiºti care vaplãti cu viaþa, cântând cu gura închisãInternaþionala, înainte de a fi împuºcat,la ordin, de cãtre un plutonier.

Mai curând semnificativã decâtizbutitã este povestirea �Salata�, în careapar pãrinþii scriitorului, cãpitanulDumitriu, care refuzã sã execute niºtecomitagii bulgari (împuºcaþi, totuºi, pânãla urmã, de altcineva) ºi mama, Maria-Therezia, descendentã a Sofiei, fiica lui

Lãscãruº ºi a Davidei, cãsãtoritã cu Carolvon Debretzy. Incipitul acestei povestiridezvãluie surprinzãtoare adierimarqueziene (avant la lettre, desigur).Adãugând la aceasta ºi ultimul text alcãrþii, �Tinereþea lui Pius Dabija�, în caresculptorul care-l cunoscuse cândva peIon Bârlea (alias Constantin Brâncuºi)ajunge, dupã experimente avangardiste,sã se încadreze în canonul comunist (fãrãa reuºi, totuºi, un monument al lui Stalin)ºi al cãrui tatã se credea descendent dedomni, are comune cu prozatorul nu doaranul naºterii (1924) ºi iniþialele numelui,dar ºi destinul artistic ºi social (devinelaureat al Premiului de Stat, se bucurãde prietenia mai-marilor zilei, cãlãtoreºteîn strãinãtate), gãsim justificareaafirmaþiei din 2002, fãcutã într-un articoldin �Le Monde� de cãtre EdgarReichmann, cã �La fel ca Marcel oriSwann, romancierul înclina cãtreomologii moldo-valahi ai familiei desGuermantes, dispreþuindu-i pe Verdurini�ºi cã �pentru România comunistãDumitriu a rãmas pentru totdeauna uncripto-ciocoi�. Mergând mai departe, darinterpretând oarecum diferit observaþia,s-ar putea spune cã acest �cripto-ciocoi�,care juca tenis cu Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi cu Ion Gheorghe Maurer, care afost ridicat în funcþii ºi demintãþi, a primitbani ºi onoruri, era la fel de lipsit descrupule ca înaintaºii sãi reali sauînchipuiþi din roman, la fel de înspãimântatde vidul existenþei ca Bonifaciu Cozianusi ca Elvira Vorvoreanu, la fel de dornicde ascensiune socialã, dar la fel de scep-tic în privinþa fericirii ºi a sensului vieþii.Scrisoarea (înmãrmuritoare!) în limbajde lemn pe care i-o trimite luiGheorghiu-Dej, imediat dupã decizia dea nu se mai întoarce, e una a cuiva careparcã n-a plecat de tot. La fel sunt ºiromanele �Ne întâlnim la judecata deapoi� ºi �Incognito�.

Întreaga operã a lui Petru Dumitriueste expresia unei drame a aspiraþiei sprerealizarea de sine, intelectualã ºi socialã,dar mai ales a indeciziei opþiunii. La fel eºi existenþa sa, care ºi-a pus, dinnefericire, o prea mare amprentã pe totce a scris. Este ºi motivul pentru careacest înzestrat scriitor cu viziuneaparazitatã, chiar ºi în alcãtuirile sale celemai de preþ, de ezitãrile omului, este unînfrânt (nu lipsit, însã, de mãreþie) atât înviaþã, cât ºi în creaþie.


Mihai Cimpoi

MUZICALIZARE, PROZAIZARE,INTELECTUALIZARE* (2)

VALENÞE LITERARE

Perspectiva exegeticã asupra luiGrigore Alexandrescu se cere � azi �rãsturnatã. Nu muzicalitatea este atuul înce priveºte modernitatea, ci prozaicitatea.

De altfel, Vladimir Streinu infirmãverslibrismul fabulelor lui Gr. Alexan-drescu, atrãgând atenþia asupra confuzieice se face între neregularitate ca polimetrieºi verslibrism ca eterometrie: �Sã neînþelegem. Alexandrescu face parte,desigur, dintre cei mai amuzicali poeþi aiveacului trecut (veacul al XIX-lea � n.n.).El avea o ureche atât de nediferenþiatã, cãarmonia versului n-a putut sã-i ajungã lacunoºtinþã decât întâmplãtor. Deºi clasic,prin structurã, el nu-ºi fãcea vreun scrupulde versificaþie nici din constanta ritmicã,nici din numãrul silabelor; iambii ºi troheii,amfibrahii ºi anapeºtii puteau sã se succeadãoricât de anarhic, putea sã se dezlocuiascãreciproc fãrã sã se combine în vreo formãcunoscutã sau sã asculte de legeasubstituirilor posibile, dupã cum ºi mãsurile ise alcãtuiau greoi ºi silnic, abia degeteleservindu-i, în lipsa simþului muzical, la calcululrespectiv� (Vladimir Streinu, Versificaþiamodernã, Bucureºti, 1968, p. 143-144).

Strofa finalã din Inima mea este tristãne dã mãsura justã, considerã criticul, acapacitãþii lui ritmico-metrice: �Inima-mie-ntristatã/ ªi-n lacrimi înecatã,/ La fericiritrecute gândeºte în zadar!/ Plãcere,mulþumire,/ Viaþã, fericire,/ Le-am gustat.A lor lipsã acum o simt amar�.

Criticul gãseºte totuºi o excepþie înstrofa genialã din Umbra lui Mircea laCozia: �Ale furtunilor umbre peste undestau culcate / Cãtre þãrmul dimpotrivã seîntind, se prelungesc / ªi-ale valurilormândre generaþii spumegate / Zidul vechial mãnãstirii în cadenþã îl izbesc�.

Dezordinea ritmicã ºi incorectitudineaversificaþiei devin acceptabile din cauza

comparãrii cu La Fontaine. Superioritateamodelului atestatã de Mihail Dragomirescuîn cazul fabulei Toporul ºi Pãdurea econsideratã o eroare. Citând Ursul ºi Vulpeaºi urmãrind schema mãsurilor, care nusunt libere ºi au ca bazã alexandrinulromanesc, întreg ºi cotalect, conchide cãversificaþia mediocrã, schimbareamãsurilor ºi fragmentarea constituie doaro imitaþie a lui La Fontaine: �La Fontaineversificã familiar ºi nepãsãtor, cu intenþie;Alexandrescu e familiar ºi nepãsãtor fãrãtrebuinþã: versul schimbându-ºi mãsura peneaºteptate, nu semnaleazã la el nicioadãugire nouã la ideea generalã, adãugireasupra cãreia sã atragã prin variaþie metricãmãrirea atenþiei� (Ibidem, p. 145-146).Alexandrescu, Vãcãreºtii, Conachi, HeliadeRãdulescu, Gh. Asachi sunt în acelaºi timppoeþi admirabili ºi versificatori stângaci.

C. Bousoño observa o permanentã�transvazare� ºi transfuzie între poezie ºiprozã, în context spaniol: începând cugeneraþia de la 1898 ºi pânã în 1936 prozaa învãþat de la vers gustul pentru intensitateºi senzaþie, iar începând cu anul 1947poezia a învãþat de la prozã modestia ºinaturaleþea în vocabular, frazare ºitematicã. Eliot este cel care crede, înMuzica poeziei (1942), cã recursul la prozãeste producãtor de revoluþie poeticã.Poetica postmodernã, urmând exemplulpoeziei americane, a exploatat ºi eaprozaicul, biograficul, referenþialul epic.

Epistolele ºi fabulele lui GrigoreAlexandrescu sunt construcþii epice, încare discursul prozastic este dominant. Or,ºi poemele din Suvenire ºi Impresii nu suntdecât naraþiuni; sunt rememorãri ale unorepisoade veriste din copilãrie ºi tinereþe, încare doar ritmarea ºi rimarea sunt semnedoveditoare de poezie.

Procedeul principal utilizat estedescrierea, dupã cum recunoaºte însuºipoetul care cautã sã nu se abatã de la cursul* Din volumul Grigore Alexandrescu, în pregãtirela Ed. Bibliotheca.


ei firesc. Poetul descrie locurile natale ºimomentele trãite, dupã cum am mai spus,sub semnul unui narcisism regresiv:�Aproape de casã-ndatã / Spre miazã-noapte s-aratã / O bisericã smeritã, / Untemplu dumnezeiesc, / Unde muncitorulvine / Prinoasele sã-ºi închine; / Unde rugaumilitã, / Ca tãmâia cea sfinþitã, / Este lacer primitã. / De pãrintele obºtesc. / Totcãtre aceastã parte, / Un sat puþin însemnat,/ În douã rânduri se-mparte, / Pe linieaºãzat. // În vale se vãd desiºuri, / Saduri,livezi, aluniºuri, / Pe urmã ochiul zãreºte /Un deal ce se prelungeºte / Verde ºiîmpestriþat. / Coastele-i sunt învãlite / Devii, de semãnãturi, / De þarine felurite, /De crânguri ºi de pãduri. / Munþii mai îndepãrtare / Se vãd ca tulbure nor; / Vara lee la picioare / ªi iarna pe fruntea lor� (Viaþacâmpeneascã).

Momentele sufleteºti sunt ºi elesurprinse într-un inventar biograficwitmanian cu specificarea schimbãrilor destãri psihice: �Iatã, dup-a mea pãrere,Locul atâta dorit, / Unde zile de plãcere, /Zile scumpe am trãit. / Frumoasãsingurãtate, / Bunurile-adevãrate / În sânultãu le-am simþit; / Pace, liniºte, viaþã, /Toate-acolo mã-nsoþea, / ªi din oricedimineaþã, / Mulþumirea se nãºtea. / Dacãvreo cugetare / C-o umbrã de întristare /Fruntea mea acoperea, / Uºoara-i întipãrire,/ Ca cercul acel supþire, / Ce-aþâþã dinîntâmplare / P-o undã nemiºcãtoare / Unvânt cu linã suflare, / Trecea, se pierdeade sine, / ª-al firei glas simþitor, / ªi ideilesenine / Luã iarãºi cursul lor� (Viaþacâmpeneascã).

Epistolele abundã în astfel deinventare biografice, narând împrejurãrisociale, întâmplãri din viaþa personalã,momente sentimentale, �rãtãciri�, pãreri,atitudini, stãri ale �duhului� propriu,îndoieli: �Poet cum poci a mã crede, cândal lirei dumnezeu / Încã nu vrea sã-mi aratecare este felul meu? / Tot ce-mi place mãaprinde, ºi-n minutul ce citesc, / A putealucra întocmai deocamdatã socotesc. /Apoi vine cugetarea. P-al meu duh îl întreb:ªtii / Dacã tu în felu-acesta eºti nãscut saunu sã scrii? / Câte planuri astã asprã ideemi-a stânjenit! / ªi din ce cãrãri plãcute cuputere m-a oprit!� (Epistolã D.I.V.,autorul �Primãverii amorului�).

Un alt însemn al modernitãþii luiGrigore Alexandrescu este discursulintelectualizat, axat pe un dialog cu scriitoriiºi filosofii lumii, cu ideile ºi conceptelepromovate de aceºtia: �Dar spune-mi, te

rog, Voltaire, tu ce folos ai aflat, / Deºi allegei vrãjmaº, sã critici, sã osândeºti /Acele nalte cântãri, acele gândiri cereºti, /Care-al naturei stãpân el însuºi le-aînsuflat, / Spre slava numelui sãu, poetuluiÎmpãrat (e vorba de David � n.n.)? / Denu ca om, ca creºtin, dar însã ca autor, /Vrednic erai, socotesc, sã simþi înãlþimealor, / ªi geniul tãu frumos, pânã acolo sã-lsui. / Cerul, tãria vestind faptele mâinelorlui, / Din pavilionul de nori, acel prea înalttunând, / Cu fulgerele-i de foc vrãjmaºiilui rãsturnând, / Pãmântul din temelii clãtit,dezrãdãcinat, / Suflarea-acelei mânii cemãrile-a-nstrãinat (e vorba de o parafrazarea versetului psalmilor lui David: �Cerurilepovestesc slava lui Dumnezeu ºifirmamentul destãinuieºte lucrul mâinilorsale� � n.n.), / Aste mãreþe trãsuri tu cumle despreþuieºti? / Idei, icoane, figuri, toateîn ele gãseºti. Racine, pe care-l iubeai, dinele s-a adãpat, / Rousseau, pe care-l urai,adesea le-a imitat: toate acestea le ºtii, darfuria-þi te-a orbit� (Epistolã cãtre Voltaire).

Fiind un prim reprezentant, la noi, alpoeziei de idei (Gedankenlyrik), GrigoreAlexandrescu pãrãseºte faza descrieriiimpresiilor ºi suvenirilor, adicã a ceea ceam numit narcisismul regresiv, ºi pe cea amuzicalizãrii prin îmbrãþiºarea progra-maticã a armoniei naturale romantice ºi aarmoniilor de esenþã clasicã, trecând la undiscurs intelectualizat.

Faptul a fost observat de Eugen Simionîn Dimineaþa poeþilor.

În Epistole, satire, fabule cele douãplanuri � al nestatorniciei poetului ºi alstatornicei lui tristeþi � dispar, dupã cumeste eliminat ºi peisajul, fantezia cãutândalte mijloace pentru a personifica o idee:�Obiectul intim este o abstracþiune, spaþiulsecurizant nu apare pentru cã spiritul cre-ator se confruntã, acum, nu cu un numãrde elemente din universul material, ci cuun numãr de noþiuni, categorii morale ºisociale� (Eugen Simion, Dimineaþapoeþilor, eseu despre începuturile poezieiromâne, Bucureºti, 1980, p. 142).

Figurile spiritului, puþine, nu mai aducdovada unei tendinþe de apropiere auniversului exterior. �Poemul trãieºte lasuprafaþa lui, mesajul este manifest, figuraunui discurs se constituie de obicei dintr-ojuxtapunere de judecãþi morale (simple saudezvoltate)�, observã cu perspicacitatecriticul. Fantezia se pune în slujba unei idei,discursul devine, în ansamblu, ideologic(moral) sau alegoric (moral) prinintermediul unei fabule�.


Ideea este cea care troneazã ºi impuneo construcþie raþionalã, înãlþatã pe observaþiimorale ºi pe întrebãri retorice formulateapoftegmatic. Viziunea asupra lumii, cumult mai nuanþatã atunci când trecea prindurerea poetului, se traduce printr-omeditaþie eticã ce se vrea meditaþieexistenþialã. Totul se reduce la o înlãnþuireschematicã de concepte, de sentinþe.Fondul filosofic e puþin, elementar: �M-aºmângâia d-aceasta, când aº vedea cã,poate, / Prin scrieri vom preface nãravuridesfrânate; / Atunci, lãsând odihna, pentrual multor bine, / Aº zice ºi aº face câtspânzurã de mine. / Acum însã ce iese, d-oialerga prin casã, / De m-oi lovi d-unscaun, de sobã ºi de masã, / Ca sã arãt înversuri, în rânduri mãsurate, / Cã cinsteaºi virtutea sunt lucruri lãudate, / Cã numaifapta bunã este izvor de bine, / Iar cea reaîºi aduce pedeapsa ei cu sine? / Astea suntprea frumoase ºi bune pe hârtie, / Cine însãle-ascultã sau va ca sã le ºtie? / De cândlumea e lume, ce carte omeneascã / Putude fapte rele pe oameni sã opreascã, /Tiranilor sã-nsufle a patriei iubire, / Pe ceifãrã de suflet sã-i facã cu simþire, / Pe hoþisã-i îndemneze cu cinste sã trãiascã, / ªicâþi judec norodul sã nu-l nãpãstuiascã? /Cânte lupii ºi urºii în pilde cât le place, /Omu-ºi cautã treaba ºi tot ce-a-nvãþat face./ Poveþele sunt vorbe, dar fapta e departe;/ ªi prea puþin urmeazã moralul dintr-ocarte� (Epistolã D.V.II).

Nu se poate tãgãdui, lui GrigoreAlexandrescu, un efort de intelectualizarea discursului poetic, constând într-oîncercare de a descifra �mecanismul� lumiiºi raporturile Eului cu acesta.

Alexandrescu foloseºte, devansândpoetica postmodernistã, insertulintertextual: citate din Biblie (�Coloana ceodatã din þara de exil / Din calea mântuireiduce pe Izrail� � Trecutul..., �Sloboade-mã,stãpâne, fiindcã l-am vãzut � Anul 1840),din Homer, Byron sau din poeþicontemporani (Donici, Iancu Vãcãrescu,Ienãchiþã Vãcãrescu, Heliade Rãdulescu).

Ion Negoiþescu desluºea în Alexan-drescu figura unui liric absolut, care se�construieºte� pe baza trecerii de la prozãla muzica profundã a sufletului: �Tinzândmereu sã transfigureze actualul, poezia luiGrigore Alexandrescu împinge tocmaiprin aceastã planare în lirism, expresia înpuritate, simbolic ºi sever, lãsând sã sestrãvadã anume prin ritmul aproape deprozã o muzicã profundã a sufletului,versul lui în care rãzboiul e numit o datã

�sângeraþii dafini�, trece de la sacadarearetoricã, ce umflã pânzele imaginii:�Niciodatã mândrul vultur ce-n vãzduh secumpãneºte, / Acest domn al atmosfereice un veac întreg trãieºte / De o pradã-aºa bogatã încã nu s-a-ndestulat�(Rãsãritul lunii. La Tismana), la evocareaariditãþii sacrului: �ªi-altarul de piatrã pecare stau întinse mãdulare de sfinþi�(Cimitirul) ºi la substanþialitatea poeticãce se reflectã în propriile-i transparenþe:�Ale turnurilor umbre peste unde stauculcate...� (Umbra lui Mircea la Cozia)� vers care plãcea atât de mult lui IonPillat (il brémondiza!). Iatã cum GrigoreAlexandrescu poate consuna sensibilitãþiinoastre estetice ºi morale, ca liric absolut�(I. Negoiþescu, Istoria literaturii române,Bucureºti, 1991, p. 67-68).

Felul de poezie, cultivat deAlexandrescu, nu mai reflectã principiulclasic al specificitãþii genului, ci maidegrabã acela al interferãrii genurilor ºivalorificãrii nonpoeticului.

În Estetica spiritului eroic (1936),Pompiliu Constantinescu considerã cãGrigore Alexandrescu este primul marepoet preeminescian, care ºi-a luat temele totdin material politic. �Creator de fabulã, demeditaþie ºi epistolã, poet superior tuturorcontemporanilor ºi chiar lui Alecsandri (cuexcepþia Pastelurilor), Alexandrescu aridicat totuºi accidentalul la general, mai alesîn fabule�. Structura abstractã a spirituluisãu, manifestat ºi în expresie, îi permite sãaibã ºi �idei generale�. Ia subiecte de laFlorian ºi La Fontaine, dar, pornind de laun incident politic, figureazã prin temaîmprumutatã un moment actual. În Anul1840 conceptualul e realizat prin gãsireafericirii sociale în pacifism ºi democraþie,în spiritul ideologiei progresiste a secoluluial XVII-lea, în Umbra lui Mircea la Coziatrecutul e evocat prin prisma reflexieisociale, iar în Epistola cãtre Vãcãrescu,elogiind poetul mecenat, îºi expune propriaartã poeticã�.

Grigore Alexandrescu îmbinã pathosulpropagandistic ºi moralist cu psihologiculºi artisticul subtil, precum în Ucigaºul fãrãvoie, care are la bazã un fapt divers. �Dinpoezia primei jumãtãþi a veacului al XIX-lea,simbolicã a naþionalului ºi democratului,opera lui Gr. Alexandrescu ºi Pastelurilelui Alecsandri alcãtuiesc singura insulã deartã autonomã, în fluxul ºi refluxul uneiliteraturi propagandistice� (PompiliuConstantinescu, Scrieri, 6, Ed. Minerva,Bucureºti, 1972).


Henri Zalis

MULTIVALENÞA CRISTALIZÃRILORVERSUS DRUMUL DOCTRINAR (1)

RECITIRI

Pentru cei preocupaþi de evoluþia întimp a opþiunilor noastre literare, dincolode încadrarea scriitorilor români în cercultradiþionaliºtilor sau moderniºtilor, seîncheagã ºi o altã posibilã dezvoltare dupãdezlegãri ce nu fuzioneazã obligatoriu.Atunci înlãnþuirile se desfac, factoruldoctrinar absenteazã, deplasarea materieireþine traiectorii integrate în variaþii cufizionomie specificã.

Suntem la nivelul individualitãþii celormai însemnate personalitãþi, sub regimulactivãrii unui criteriu pe care l-aº numi alvocaþiei temperamentelor asupra doctri-nelor. În acest caz, simpla intenþionalitatee depãºitã, tehnici surprinzãtoare,construcþii în pantã îºi cer legitimitatea.

Va fi nevoie de înþelegeri noi. Curajulde a nu fi monoton mutã vechile graniþe.Însuºi modernismul, dacã este doarteoretic, plebiscitat ori decapitat de expu-neri cu iz dezabuzat, renunþã la obiecþii.Amintesc spre exemplificare cazul lui CamilBaltazar pe care simbolismul lui insuficient,anemic nu-l mai aparã, la un moment dat,deºi îºi fãcuse din ramificãrile �Vecerniilor�crez de legitimã apãrare.

În linii mari prevalenþa emoþiei,raporturi inedite între pur ºi impur, cu zeiimaginari, pãcate primare, moravuri tulburinu au nevoie, nu mai au nevoie demecanismele devastatoare ale roman-tismului negru. De unde rezultã cã, spredeosebire de o altã culturã latinã, reputatãpentru câteva linii caracteristice, am învedere literatura francezã pe un lung arcde cerc, la noi clasificãrile doctrinare sepierd faþã cu intervenþia nervozitãþilorpersonale, somaþiilor vehemente, tragerilorla rãspundere. Da, temperamentulacþioneazã decisiv pentru cã trece drept ovaloare majorã. Patetismul lui N. Iorga afost mai mereu nedomolit, astfel cãnaþionalismul marelui istoric s-a vãzutobligat sã i se subsumeze.

Obligatorii în manuale, clasificãriledoctrinare, pe alocuri drastice, pun subtutelã lirismul ºlefuit al lui Octavian Goga

de îndatã ce omul politic din el, cuplat cuA.C. Cuza ºi Nichifor Crainic, ºi-aschimbat concepþiile.

Abstracþie fãcând de teoreticienii�sacrificiului suprem� din anii �30-�40,singura excepþie fecundã s-a constituit dininteresul junimiºtilor, în frunte cu TituMaiorescu, pentru combaterea formelorfãrã fond. Cu efect indirect în structurareadezvoltãrii interne pe plan instituþional.

În fapt, sensibilitatea personalã includeori se desprinde de atracþia exercitatãformativ de marile curente: clasicism,iluminism, romantism, realism, ex-presionism, naturalism. Nu conteazã,esenþial, decât gustul fiecãrui autor pentruconsonanþa cu aventura umanitãþii,aventurã animatã de magice desfãºurãri,surprinse edificator, cum, din cauzestranii, deconcertante, ne putem vedeaproiectaþi, fãrã control, printre nostalgii,captivitãþi, oscilaþii ineficiente. Scrutarealor fãrã complexe ridicã mai multeprobleme. Dacã opereazã practic ºi alteadecvãri/inadecvãri la, sã zicem, simpli-tate, seriozitate ori, contrar tendinþeipomenite, spre încifrare, tezism, trucareamesajului, pãþim precum parnasienii. Nue aici locul sã dezvoltãm subiectul, însã înimediat reþinem cã materia liricã se resimtede absenþa concretului, se ascunde înspatele ornamentelor mãrunte, lesne desacrificat. Ca atare, efortul poate fi pânditde artificial.

Prevenim pe cititor cã existã ºi o altãcheie în prezumþiile pe care le avansãm.Anume cea care se întoarce la izvoarelecivilizaþiei, stãruie asupra lor, le pune îndiscuþie. Pentru a ne face înþeleºi punctãmtelegrafic, voga ortodoxismului în raportcu pledoaria de europenizare.Ca sã îºiprecizeze crezul, Nichifor Crainic va legaortodoxismul de lupta cu �latinitatea goalãde suflet�, mod de a invoca ºi separaoriginalitatea noastrã etnicã de Apus. Deinspiraþie religioasã, teza sunã ºi capolemicã la adresa greco-catolicilor. Marearenaºtere româneascã va fi legatã de


Rãsãrit, de Orient, potrivit ºi unora dintezele susþinute de Mircea Eliade, sfâºiatde lãuntric, în niciun caz de �blestemulspiritului bizantin�.

Paranteza mi-a servit la explicarea, cuprecãdere, a râvnei puse în producerea deprobe pentru creativitatea noastrã literarãîn conjuncþie cu dreptul nostru la prezenþãîn cultura lumii.

Bagajul, esenþialmente individual, alapartenenþei la ortodoxism în numeleorgoliului personal nu-l echivaleazã pe cellegat pânã la detaliu de modernitatea euro-peanã, de contactele cu spiritul european.Din acest punct de vedere aº aminti cu cetãrie au pledat în favoarea progreselorºtiinþelor ºi filosofiei atât G. Cãlinescu oriMihai Ralea, dar ºi Tudor Vianu chiarînaintea lui E. Lovinescu, mai degrabã iritatde excesul de lirism fãrã complexitate, lirismgol de neliniºti metafizice din literatura unuiI. Al. Brãtescu-Voineºti, satisfãcut ca ºi Al.Vlahuþã de apariþii instinctuale. Mai puþin arputea fi implicat în genul acesta de rezolvãriIoan Slavici, probabil ºi pentru cã el aduceîn literatura ardeleanã societatea în cãutarede ieºire spre câmpul prosperitãþii. Adicã aleducaþiei, nu al misticii, al înfruntãriipiedicilor, nu al gestaþiei religioase.

Rodirea sincronismului de aici provine.Între altele, avem de-a face, fãrã cãdereaîn pioºenie, de pedagogia sistemului deoglinzi, graþie cãruia orizontul personajelorrenunþã la superstiþii, lucreazã între real ºisimbolic, disciplineazã comunicarea cuansamblul biografic. Sigur, a funcþionat înce ne priveºte ºi o moºtenire rãsãriteanã,infuzatã în subtext, evidentã la MihailSadoveanu, Eusebiu Camilar, ªtefanBãnulescu, ne oprim la exemplul lor, cumenþiunea cã � dupã învãþãtura moldo-veneascã de sorginte orientalã � aventuraeste sfântã doar dacã aruncã osândãasupra neputinþelor omeneºti. Dacãademeneºte la rugãciune ºi numai apoi lamitosul primordial.

În lumina identificãrii emise laînceputul eseului, anume cea privindvocaþia temperamentelor asupradoctrinelor, mã opresc la trei scriitori, aleºineîntâmplãtor.

Ezit sã deschid excursul cu apelul laI.L. Caragiale, mult invocat pe cele maipuerile canale, însã comediograful nu-miîngãduie sã ratez ºansa demonstraþiei.

Caragiale a avut, simplu spus, geniulinspiraþiei regeneratoare. A scos dinobservarea, din trecerea directã prin lumeaVechiului Regat, atmosfera indispensabilãa douã noþiuni care nu aderã una la alta:concizia ºi verva. A plivit din materia agitatãgenul de pamflet care atinge înãlþimea

moralã dar nu prosperã din afiºarea ei.Din �Momente ºi schiþe�, pe un traseu

anterior, veniserã comediile, iar apoiveniserã nuvelele, celebre în mãsura în careconfirmã grija de compoziþie mai multdecât dominanta anecdoticã: �O fãclie dePaºti�, �Cãnuþã om sucit�, �În vreme derãzboi�. Prin asimilarea variabilitãþiiobiectivelor dã la ivealã comedii decaracter, de moravuri, de situaþii, aºa cumdin pur impuls vizionar se aplicã dramei(�Nãpasta�) iar din vibrare afectivã fulgerãideatic în broºura de cert impact socio-politic �Din primãvarã pânã-n toamnã�,incitat de rãscoala þãranilor, în anul 1907.

Consacrat ca prozator, iniþial junimist,pe urmã antimaiorescian, I.L. Caragiale agãsit drumul, perfect motivat de aspecteledefinitorii ale realitãþii româneºti, înscris înrefuzul junimist al vorbelor mari trase înjos de balastul demagogiei.

Suflul interior îºi poate permite sãîntreþinã substanþa emoþionalã densã ºi sãindice prin contrast rãspunsuri laevenimente, cum s-au dovedit a fipublicarea �momentelor� în cotidianul�Universul�, deschiderea stagiunii TeatruluiNaþional, în 1888, sub direcþia sa, iar pede altã parte, în acelaºi timp, sã primeascãprefaþa lui Titu Maiorescu la volumul de�Teatru� sub forma studiului �Comediiled-lui I.L. Caragiale�.

Intenþii socotite de toatã lumea ca vagrãtãcitoare, nici animate de politic, nici deraþiuni economice, îl duc pe Caragiale pânãla Berlin. Prin deriva berlinezã trecuserã,accelerat, însuºi Titu Maiorescu ºi IacobNegruzzi; Caragiale aflã refugiul dupã caretânjea. Nu face aici niciun fel de studii,însã are abonament la principalele gazetedin þarã ºi când simte nevoia sã-ºi versenãduful publicã în �Die Zeit� celebrul�1907�, expediazã fabule bimensualului�Convorbiri critice�, tipãreºte povestiri ºischiþe în �Noua revistã românã�.

În plin travaliu epistolar încearcã sãadune informaþii pentru piesa �Sotir, Titircãºi comp.�. În dosarul piesei nu s-a gãsitdecât o paginã cu câteva rãzleþe mâzgãleli.Întrepãtrunderile vorbesc despre oconstrucþie literarã alternativã a unui spiritîntrebãtor, rezistent la facilitate, fãcutpentru multivalenþã, în înþelesul cel maistrict al resurselor puse la bãtaie.

Produs al unui societãþi în plinãtranziþie, Caragiale s-a bucurat de multãostilitate, ca unul care a pus ceva ordineîntre nãbãdãioºii ei protagoniºti. Dintr-unpresant sentiment de eliberare Caragiale,dupã Eminescu, întãreºte lucrarea Junimii,împreunã cu ea luptã pentru adevãr, derutatrar de unele orgolii ºi ipocrizii.


George Anca

NUMÃRUL DE AURAL DESTINULUI

STEIURI

Prin 1984-85, fractalii lui Otto Peitgensau Ciprian Foiaº erau împãrtãºiþi, în salade periodice din cupola Politehniciibucureºtene, ºi de custodele acesteia,psihologul Ioan Ciofu, promovat dinfabricã, unde fusese trimis muncitoreºtepentru infracþiunea cu numele de meditaþietrascendentalã. Parcã asemeni fotografuluicare, având gata de tipar un album cu Alpiiºi primind o comandã sã fotografiezeHimalaia, nu a mai semnat niciodatã acelprim album, psihologul, pedepsit deCeauºeºti ºi gonit din laborator, a pornit ºinu s-a mai oprit pânã în ziua de azi în/dinascensiunea numãrului de aur.

De 25 de ani, viaþa i s-a metamorfozatîn aurul numãrãtorii de sine ºi de alþii,publicând Numãrul de aur � matrice adevenirii? (1994, ediþie revizuitã ºi adãugitãîn 1997), iar de curând, Ordine ºi destin ,vol I, (2007, pus în circulaþie în 2008, cumici ºanse de a se face vizibil, chiar dacãautorul a fost nominalizat pentru Kyotoprize ca recunoaºtere a teoriei sale asupranumãrului de aur, inclusiv în influenþareadestinul uman). Savantul abia dacã ºi-apermis, în rãstimp, haiku-uri ºi câtevapovestiri, ca pentru a avea de unde sã-ºialeagã motto-uri la diversele capitolesurvenite în cãutarea sa ascensionalã. Anu ne îndoi cã altcineva decât numãrul deaur l-a sfãtuit la aºa ceva, între Alpii realitãþiimundane ºi Himalaia destinelor omeneºti,nou Euclid între medie ºi extremã raþie.

Ca ºi cum n-ar fi fost de ajuns a pierde...cibernetica-diabetica/Odobleja-Paulescu,nu ne lasã vicleanul sã nu luãm seama ºi laSisif-Ciofu în cheie româneascã, vreosinucidere indusã de acum globalist, frate.Mãcar colegul de pedeapsã, cu opt ani maitânãr, Ion Mânzat, în a sa monumentalãIstoria universalã a psihologiei, l-a listatpe Ioan Ciofu printre maeºtrii sãi. Dã,doamne, Freud, Young.

Tragismul, în fine carpato-danubian,se ascunde în matematicã. Supercontrolulconstantei (încã Phi de la Phidias ºi maiales T/tau de la Tomi, tãieturã, secþiune,ba chiar Tomisul unde Medeea ºi-a tãiat-numãr-aurit fratele, tot pe la noi, fraþilor)duce la o teorie cosmologicã nunesprijinitã ºi pe cele 6 numere cosmiceale lui Martin Rees.

Embrionul fiind în grija numãrului deaur personal, perioada intramaternã serevarsã spre lume, spre omenire directîntr-o intoducere la geometria pasiunii �dragoste la prima vedere ºi cuplurianteprogramate, relaþii sentimental-cul-tural (Mihai Eminescu /Veronica Micle),sentimental-savantã (Mircea Eliade/IoanPetru Culianu), sentimental-istoricã(Adolf Hitler/Eva Braun). Laconcordanþele, vrejul matematic pãrinþi-copii-generaþii � un studiu de caz peCoroana Britanicã. Uniþi prin moarte,vide suicid în grup, accident mortal îngrup. Violenþã, defulare, crimã organizatã(victimele ºi perechea lor, asasinii � e.g.J.F. Kennedy/Lee Oswald, Abraham Lin-coln/John Booth). Utopii în cãmaºa deforþã (vitrina totalitarismului exemplar,de la Stalin la Ceauºescu/Elena). În fine,Cosmonautica � oameni ºi fapte (K.E.Þiolkovski ºi Herman Oberth, SergheiKoroliov ºi Wernher Braun). Cam acestae sumarul primului volum, de roman cupersonajele tãiate numerologic în gradareadestul de sezanþionalã, dincolo desobrietatea demonstrativã.

Avem în faþã ºi sumarul volumului aldoilea, în curs de apariþie: mesajeparanormale, ipostaze dihotomice aletimpului trãit (timp vertical, timp orizontal),repetarea cu adevãrat a istoriei, conexiuneaidealã, presiunea numerologicã, încercareade a explica (conceptul de destin, cosmosulîntruchipare a legilor matematice, univers


vibratoriu, ordine numerologicã etc.) Capentru a ne conºtientiza aur.

Începem lectura. Capitolulintroductiv, la rece, despre cum, în carte,�se intenþioneazã închiderea în linii mari,a cercului de realitãþi în care numãrul deaur (NA) monitorizeazã expresia lorcantitativã�. Pasiunea lecturii îl vacaracteriza în primul rând pe autor,încredinþând noutãþi cumva absolute,pasibile de dueluri cu matematicieni,astrofizicieni, confraþi psihologi... Ei ºi?Am citit, pe mãsurã ce se întruchipau,capitol de capitol, chiar la rece, dar întainã proiectând speranþa ºi chiarsimþãmântul, crezãmântul nu chiar numaipe cuvânt, de a fi martor la iureºultumultuos, sacrificial, al creãrii unei teoriinoi, peste ariditãþi de calcul ºi oferte defuncþii (pe ales? numãr total, concordanþaperfectã cu înãlþimea Evei, materiaîntunecatã, fractalii informaþionali, zerotaiat de unu dând phi...). ªi capitolele sederuleazã în lumea numãrului de aur,smulsã autoral, prin calcul ºi anume mag-netism suprapsihologic, din magmarealului cotidian, represiv.

Eliberarea prin numãrul de aur, la IoanCiofu, ambiþioneazã matematic refor-mularea destinului, a destinelor-acþiune, câtsã seducã secund cititorul nespecializat(încã o datã, pura specializare în ordonareadestinului prin numãrul de aur fiind ateoreticianului Ioan Ciofu, atent primordialla �numãr�, apoi, cu noi, la �aur�). Plãcereasau suferinþa ocultã, în linie cu feminismulsau miracolele de tarot ºi ghiciturã, nu-ºiaflã jupânul în Ciofu, chiar dacã ne þine încercul Sitei, anume pentru a ieºi din el, submãrul Evei.

Scriem aici nu o recenzie (intenþionândo prerecenzie la naþionaliºti interbelici, pecare i-am ºi tradus în englezã, apud ocrestomaþie-doctorat, întrebare: cine vacomanda, oare, traducerea acestei teoriiapãrute sub egida Academiei InternaþionaleMihai Eminescu? Nimeni?), mai mult obonjurealã cãtre contesa concurentã, ºtieautorul (sã-i recomande Rusoaica oriMaytreyi?), o rãutate de rãcorire delegatãfaþã de nedreptatea tuturor contrafiecãruia, când domnul Ciofu ºi trage lainfinit spre limanul tot altui pseudonim aldumnezeirii, cã n-o fi numãrul de aur aºanegru. Cât ne (mai) poate iubi!

Anexele i-au luat ani, povestirile necuceresc pe noi, chit cã le ºtiusem ºi nu lecrezusem.

Anexa 8A. Date civile ºi de analizã a NA pentru

cuplul Mihai Eminescu/Veronica MicleMihai EminescuPrima variantã a datei de naºtere:

20.12.1849 � 15.6.1889.�viaþa socialã = 14422 de zile NAp1 =

86,899122...�viaþa socialã = 14422 de zile NAp1 =

86,899122...Veronica Micle: 22.4.1850 � 4.8.1889�viaþa socialã� = 14349 de zile. NAp1

= 86,820756...�viaþa biologicã� = 14615. NAp2 =

87,478646...Alte date despre cuplu:Primele versuri publicate de Eminescu

(nu considerãm poezia de circumstanþãapãrutã anterior, cu ocazia morþii lui AronPumnul, în Bucovina): 25 februarie/9martie 1866, în revista �Familia� careapãrea la Pesta, ulterior la Oradea.

Prima îmbrãþiºare a cuplului: 4/16.8.1879.

Prima noapte de dragoste a cuplului:7/19.9.1879 (p. 347)

Povestirile cu final aºteptat aductenace noutatea teoriei nu fãrãîncrâncenare de cod, grijuliu explicitatãdin capul locului ºi caz de caz, întâmplarede întâmplare (neîntâmplãtoare, cumrepeta Victor Sãhleanu, cãruia îi estededicatã cartea), pe intenþia tacitã a uneiepopei-haiku a numãrului de aur: �Oordine numericã atât de extinsã, de insis-tent prezentã în structuri, evenimente,procese etc. ce nu lasã neinclus nici unaspect al realitãþii care se încadreazã întot ceea ce, ca regulã, normã, legitate estenecesar dezvoltãrii în ansamblu, lasãcâmp deschis apariþiilor cantitative ale«întâmplãtorului» care, pânã la urmã,trebuie inclus ºi el în acest ansamblu. Înatare condiþii, întrebarea care se pune estedacã ºi întâmplãtorul (considerat acauzalîn lipsa unei aparenþe a acesteia legatã desubiectul observat) ar fi monitorizat deconstantã, sau formula dezvoltãrii îl faceanume �scãpat� în rãstimpuri � ca outilitate a procesului privit în ansamblu ºipe termen lung � din moment ce, înreluare, constanta îºi impune, totuºi,ordinea sa� (p. 93).

Tot alt pseudonim al dumnezeirii � nue numãrul de aur aºa negru � iraþionalaconstantã se versificã din adâncime:

(continuare la pagina 27)


Dumitru Ungureanu

CÃDERI FILMATE

ALAMBICOTHECA

Mãrturisesc liniºtit cã am, la fel camulþi oameni, nostalgia timpurilor trecute.Nu fiindcã �înainte era mai bine�, cum seexprimã o parte a lumii noastre, cutrimitere la perioada când �orânduirea destat� era alta. Cât de cât, am habar demiºcarea sistemelor politice, aºa cã nuregret defunctul comunism. Dar cândcomunismul pãrea instaurat pentru o miede ani, eram tânãr, trãiam cum se trãiape-atunci în lumea ruralã din care provin,ºtiam foarte puþine ºi aflam destulechestii deformate. Toate aberaþiilesistemului ºi, mai ales, minciunile asupratrecutului se pierdeau în ceaþa produsã deeducaþie. Iar educaþia nu (mi) se fãceanumai la ºcoalã. Aº spune cã la ºcoalã amînvãþat tocmai inversul a ce mi s-a predat,privilegiul tinereþii fiind sã refuzeoficialismul de orice tip!

Ceea ce nu mi s-a predat � iar asta aºîndrãzni sã presupun cã-i valabil pentrugeneraþia mea � a fost o anume �feldeinþã�româneascã, de care s-a fãcut tapaj camde prin anii �65-�68 pânã în 1990. Ulteriors-a numit propagandã ceauºistã. Era unamestec de adevãr ºi minciunã, o turtãtrasã pe spuza lui Ceauºescu, artizani fiindPopescu-Dumnezeu, Pãunescu, DanZamfirescu, Sabin Bãlaºa etc. Vã amintiþide sintagma �Cârmaciul României�? Darde tabloul cu ºirul domnitorilor, ultimul fiindpreºedintele cu sceptru? S-a întâmplat sãcresc odatã cu dezvoltarea întreprinderiiãsteia, curat socialiste! ªi, fãrã sã amnorocul unui reper orientativ (= unprofesor, un prieten, un cunoscut care sãmã avertizeze cã asist la o mascaradã), înciuda întâlnirilor cu oameni care îmispuneau, totuºi, prea puþine despre lumeaîn care trãiesc, am primit în plin �adevãrul�propagandistic. Mã pot mândri cã suntprodusul perfect al epocii comuniste!

Unul dintre mijloacele folosite înindustria propagandei este, de la�Cruciºãtorul Potemkin� încoace, filmul.Nu cred sã fie o metodã mai eficientã de

influenþare a imaginarului popular. Cu ocondiþie: sã nu fie folositã de români!Pentru cã la noi totul se potriveºte de-a-mboulea. La ruºi, bunãoarã, eroul sovietictrece pe sub gheaþã cu þigara aprinsã ºidãrâmã tot ce întâlneºte în cale, ca sã-ºiatingã steaua (vezi Siberiada). Mãreþiapersonajului derivã mai puþin dingrandoarea þelului propus ºi mai mult dinobstinaþia cu care foloseºte toate mijloacele.În cinematografia româneascã schemafuncþioneazã doar în cazul peliculelor giratede Sergiu Nicolaescu, un profesionist algenului, fãrã dubiu. Dar în restul filmelor� jale! Nici propagandã filmatã nu ºtiau sãfacã deºtepþii noºtri de regizori, care maide care mai genial!

Iatã, de exemplu, un film de MalvinaUrºianu. Subiectul e localizat în perioadacelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, cupersonaje din cercul politico-burgheziei ceconducea þara, fiecare preocupat deinteresele proprii. Ca disecþie a unui mo-ment din istorie, filmul putea fi un fel de�Cãderea zeilor�, al lui Visconti (din care,evident, se inspirã grosier). Pe lângãnelipsitul tânãr personaj cu viziuni pro-comuniste, a cãrui evoluþie musai pune înumbrã restul, scenariul bubuie de ºabloanepatriotarde. Cadrele frumoase, picturalreuºite, sunt spulberate de vocile actorilor.Este atâta afectare, atâta falsitate, atâtapretenþiozitate în tonul cu care sunt rostitereplicile, încât senzaþia imediatã e una degreaþã. Ce-or fi vrut sã spunã cu filmulãsta �realizatorii� (pentru cã, deºi poartã osingurã semnãturã, dincolo de ea se simtmâinile bine pregãtite politico-ideologic ale�aparatului�)?

Nu conteazã. La trecerea nici unuisfert de veac de la apariþia filmului, impresiade zãdãrnicie bate orice poftã polemicã. ªiregizoarea, ºi �opera� ei pier în deplinanonimat artistic. Aproape c-aº repetazicerea biblicã din Eccleziast, dar de lacomunism la ortodoxism au trecut doarcorifeii defunctului sistem...


Daniela-Olguþa Iordache

TREI MÃRTURII DESPRE CANDID*

LECTURI

Întoarcerea din când în când la Candida devenit în literaturã ca ºi-n viaþã onecesitate. Treci prin jungla lumii cãutândcopacii ascunºi în zidul pãdurii ºi simþinevoia sã te recunoºti pe tine, bunulsãlbatic, tresãltând în codul tãu geneticnemodificat (încã) de la începuturile lumii.

Deºi n-ai cum sã mai vezi cu ochii tãide azi aºa cum ai fi putut desluºi cu sufletul,ºtii cã aceastã sete se cereîmpãrtãºitã unei fãpturineimplicate, unui alt Candidneprefãcut, neîncãrcat cuhybris îndãrãtnic, neotrãvit cucianuri ºi stronþiu, neînãbuºitcu fum ºi excremente dedinozauri, nefugãrit de marilepahiderme ale istoriei. Candidîºi face astfel un martor/martirdin cititor, cãlãuzindu-l printreatrocitãþi care nu sunt înmãsurã sã-l sperie ci doar sã-lcontrarieze. Stilul sãu rãmâneelegant si impersonal, cu vaporosul de irisviolet al uimirii liniºtite.

Astfel literatura naºte din când în cândprovocarea numitã Candid, pe care onutreºte cu substanþele malefice ale crizeicare i-a fãcut posibilã apariþia ºi confesiunea.Candid al lui Voltaire, de exemplu, estesecreþia unei lumi bigote, mãrginite ºi crude,o lume cu autodafeuri, inchiziþie, violuri,jafuri, rãzboaie ºi sclavie.

Aceastã lume asistã chiar ºi la crimeinventate cãci, la urma urmei, pânã ºivieþuirea simplã presupune maculãri ºidistrugeri pe care sufletul pur le respingecu oroare. Fãrã a fi pur în absolut, Candideste imun la noxele numite urã, mânie,dezgust, rãzbunare, de aceea el iese dinzoaie ºi dãrâmãturi mai curat ca argintulstrecurat de Maica Sfântã. Reproºul sãu

Motto:�� Asta mai trebuia! zise Cunigunda.De-acum nu mai avem nicio scãpare (...) Cum de-ai putut, tu care eºti aºa de blajin, sã ucizi în douã minute un evreu ºi un preot?� Draga mea, rãspunse Candid, când eºti îndrãgostit, gelos ºi ciomãgit de Inchiziþie, nici nu ºtii ce mai ajungi sã faci! (Voltaire-Candid)nu vizeazã numai robia sau crima ci, maiales catastrofa, un fel de a imputa Divinitãþiiratarea creaþiei universale, ºi asta fiindcãel, Candid, este alcãtuit din multã utopie,întocmai sfinþilor bizantini. Deºi îl plã-mãdeºte, în general, din cearã albã cu reflexealbãstrii de fabulos, Voltaire îl pune pe Can-did al sãu sã ucidã, parcã pentru a spune cãatâta vreme cât mai ai instincte primare bune

ºi, mai ales, fricã de moarte,crima este inevitabilã atâtpentru propria supra-vieþuirecât ºi pentru aceea a femeiiiubite, în cazul nostru�frumuºica� numitã Cunigunda.

Dostoievski face însã dinCandid al lui un prinþ alsublimului, cuceritor prinridicol ºi bizarerie. Pentru adeveni întru-totul sublim,Mâºkin se leapãdã de instincteºi mai ales de fricã. Pentruextrem de frumoasa dar

dezonorata Nastasia Filippovna, Mâºkin sejertfeºte, în sensul cã se decide sã o ia desoþie pentru a o salva de propriile ei spaime.Mâºkin înþelege patimile criminale, fãþãrniciaºi cruzimea neîntrecutã a omului care secrede îndreptãþit sã condamne. Eroul seaºazã sub ghilotinã reflectând cu o nesfârºitãmilã: �Cea mai mare durere nu þi-o provoacãrãnile, ci faptul cã ºtii sigur cã mai întâi pesteun ceas, apoi peste zece minute, pe urmãpeste o jumãtate de minut ºi, în sfârºit, acum,chiar în clipa asta, sufletul îþi va zbura dintrup ºi om nu vei mai fi.� Dostoievski nelasã pe retinã o ultima imagine a lui Mâºkin,disperat de suferinþa celuilalt, pe care îliubeºte mai presus de sine. Amestecându-ºilacrimile cu cele ale criminalului, Mâºkin numai deplânge doar moartea Nastasiei ºiremuºcãrile celui ce a ucis-o din patimã, cidurerea unei umanitãþi întregi copleºite depropria sa violenþã de neînþeles: �Din ochi* Alexandru George, Simplex, Editura Bibliotheca,Târgoviºte, 2008.


îi curgeau lacrimi pe faþa celui de alãturi,dar, poate, el nu-ºi mai simþea lacrimile ºinu mai ºtia nimic de ele...�

Cea mai nouã apariþie a lui Candid neaste prilejuitã de publicarea în 2008 aromanului lui Alexandru George Simplex(Ed. Bibliotheca, 2008).

Naratorul ni se mãrturiseºte cu oneimplicare destul de suspectã, prezen-tându-ne lumea care l-a nãscut pe Simplexdrept un spaþiu unde aceleaºi traume:nebunia, eternele atrocitãþi politice, imora-litatea se ascund sub o epidermã menitã sãle camufleze. Mottoul cãrþii ne avertizeazãînsã cã de data aceasta �investigaþia� intrãpe un alt fãgaº, cel al ironiei ºi al autoironieiparodice: �Pe foarte mulþi oameni ceea ce-iaparã cel mai bine de toate nenorocirile vieþiie prostia� (Alexandru George, Oameni ºiumbre, glasuri, tãceri).

Dacã Mâºkin e înfãþiºat drept idiot,naratorul nostru care cade ca musca înlapte în vârtejurile provocatoare ale vieþiiaflându-se doar la locul nepotrivit ºi înmomentul nepotrivit, este suspectat de aavea �o minte foarte simplã�.

În timp ce primul Candid era învãþãcelullui Pangloss iar al doilea, un prinþ sãrac,Simplex este chiar scriitorul bântuit în chipparodic de demonul sãu detectivistic.Pornitã pe fãgaºul inocenþei privitorului,cartea ne uimeºte prin surprinderea unorrealitãþi care mai sângereazã în adânc dar,devitalizate, nu mai produc discursurivitriolante ci se preling pe peretele realuluiocolind gravele leziuni sufleteºti ºi mentale.Altfel spus, deºi în culisele naraþiuniibrutalitatea fierbe, naratorul rãmâneimperturbabil, el se �intereseazã� abia deevenimentele în derulare.

Simularea, erudiþia, fantezia suntîmbinate în aºa fel încât sã alimentezeconfuzia dintre posibil ºi neaºteptat.

Ce ni se relateazã de fapt în roman?Naratorul/scriitor, cu care se identificã

în final Alexandru George, este invitat la opetrecere unde sperã s-o revadã pe Dora,�femeia mai rãu decât frumoasã� care-iorbeºte pe toþi cei aflaþi prea aproape deea. Personajul este atât de fascinant încâtlipseºte cu desãvârºire. Despre ea ni sespune doar cã n-a venit. Naratorul pleacãîn cãutarea ei în compania personajelor salemai mult sau mai puþin consistente, cumar fi Victor, un alt adorator al fascinanteiDora. Atracþia Dorei este concuratã deatracþia casei familiei Polizu ce înfruntase�insulta timpului�, trecând prin cele douãrãzboaie mondiale dar ºi prin naþionalizareºi acum adãpostea la un loc pe foºtii

proprietari ºi pe noii repartizaþi.Aceasta este de fapt configuraþia lumii

care l-a ivit pe Simplex personajul.Romanul Simplex însã, operã livrescã

în care autorul �textueazã�, se auto-defineºte în funcþie de o istorie ce nu aluat încã sfârºit ca-n teoriile lui Fukuyama,de aceea subiectul se întinde între liberal-ism, comunism ºi social-liberalism vizândsocietatea informaþionalã globalã ºitransnaþionalã a lui Iyotard. Dar sã neîntoarcem la marea absenþã a Dorei.Naratorul ajunge la locul dezastrului, acolounde Dora ºi copiii ei au fost mãcelãriþi deun soþ ºi tatã nebun ºi sinucigaº, doctorulNecºulescu, personaj inconsistent desprecare ºtim cã a fost �consumat� în subte-ranele securitãþii.

Candid/naratorul este aruncat pur ºisimplu într-o debara, de aceea realitateanu mai ajunge pânã la el. Eliberat, el sepomeneºte totuºi direct la parastasul Doreiºi începe sã �investigheze� cazul cu ochiiaproape închiºi, manevrat aºa cum era dinumbrã de nelipsiþii torþionari: Kivu/Kiºu ºiVasi, erou liniar, chintesenþã a abomina-bilului concentrat (i se atribuie o traversarea epocilor de oroare începând cu Troþki ºiHitler ºi pânã la legionarism ºi securitateacomunistã). Aceste personaje sunt tãiateîn douã cu foarfeca de cãtre naratorul/scriitor, fiindcã acesta ºi-a amintit cã lajocul sãu literar trebuie sã participe ºicititorul lui, oricât de leneº ar fi, revenindu-i cam 20% din efortul de constituire almesajului. Acesta este motivul pentru carescriitorul �întârzie� pe drum fie din cauzacasei cu amintirea rãzboaielor, fie a dansuluiprea modern, fie a morþii Dorei sau anebuniei doctorului. Noi, de altfel, nuasistãm la nimic. Aflãm doar din când încând câte ceva ce a scãpat din ghearelefantomaticului �Demon detectivistic�.

Alexandru George se odihneºte uneoriîn obiectul estetic al �investigaþiei� sale,unde ne izbim totuºi de omniabsenþasensului. Dora rãmâne totuºi enigmaromanului: �Dora... În romanul acesta eanu spune nici mãcar o vorbã (...)

� Nu ºtiu ce e cu fata asta... Zãu cãnu-mi place... Nici nu pot spune cã efrumoasã (...)

� E mai rãu decât frumoasã�.Arãtându-ne ce ar fi putut fi Dora sau

romanul întreg, autorul se joacã maideparte cu noi într-un stil savant ºi rafinat.Ne lasã apoi pe mânã, cu graþie ºiamuzament, aceastã bijuterie, o capodoperãde textualism, în sfârºit aceastã carte �mairãu decât frumoasã�.


Niculae Ionel

AL �CETÃÞII TÂRGOVIªTE�,NEOBOSIT ªI ROMANTIC

LECTURI

Întâlnirea mea cu cartea lui GeorgeCoandã, O cetate, o patrie, constituiepentru mine, un sfios îndrãgostit deTârgoviºte, o tardivã ºi foarte fericitãîntâmplare, un noroc. Apãrutã în 2005 (laa treia ediþie, Editura Bibliotheca), includede aceastã datã ºi o seamã de selecþiunidintr-o mai veche carte, Spaþii de suflet(Ed. Sport-Turism, 1985), grupate într-unultim capitol intitulat tot astfel. Conþinutulvolumului, aparent eclectic,cu unele capitole netdiferenþiate stilistic, capãtã,printr-o semanticã intra- ºiintertextualã, forþa întregului,a unei adevãrate epopei amemoriei, �Cetatea mã«cuprinde» dintr-o datã,pãtrund înlãuntrul ei, în sineaei... Este ca o cãlãtorie spreo mare interioarã. Si, astfel,mã pierd în peisajeleimpunându-mi-se-n ochiultreaz al memoriei, desco-perindu-le, de fiecare datã, alte ºi alte«unghiuri de vedere», semnificaþii ºisentimente. (...) Niciodatã n-am gândit ºin-am simþit Târgoviºtea decât ca pe unspaþiu de istorie. Si nu ca pe un spaþiu deistorie oarecare, ci ca pe unul ziditor deÞarã. Pentru cã, aici, nu o datã, þara s-aregãsit pe sine, ºi s-a ctitorit pe sine, ºi s-ailuminat pe sine. (...) Mãrturisindu-mã, îmiasum întregul timp al vieþii mele petrecutîn acest oraº, care mi-a fost ºi-mi esteasemenea unei prispe de þarã de unde, depeste o jumãtate de secol, privesc patria ºilumea.� Acest, în definitiv, atipic ºipoematic jurnal de existenþã îºi încheagãmateria ºi printr-o ingenioasã segmentaretextualã � în orizonturi. Orizonturi,deopotrivã sentimentale, ale privirii de pemarele Valºanþ al Cetãþii, dar ºi ale coborâriiîn timp � orizonturi concentrice, rever-

berând ca unde pânã la hotarele þãrii, avândcentrul în chiar inima autorului.

Lecturând, descoperi cu uimireîncântatã natura paradoxalã a artistuluiCoandã � cronicar obiectiv ºi poet debor-dând de sugestie, în stare sã transfigurezetot ce atinge; observare ascuþitã a faptuluide excepþie extras chiar ºi din banalitate,dar ºi exaltare a frumosului mai sã se re-verse peste limitele îngãduite. Aliajul

acestor dispoziþii antiteticestârneºte adesea resurselecontrastante ale lexicului, cuurmãri dintre cele mai bene-fice. Alãturi de aceasta, isto-ria e muza constantã ascrisului sãu, hrãnit de ocuprinzãtoare erudiþie cultu-ralã. Nu e vorba de o retra-gere paseistã, ci de nevoiaunui izvor curat de întremaremoralã ºi esteticã. Trecutulºi prezentul se explicãreciproc. Nici viitorul nu

poate fi un ºoc pentru autor, el fiindprevizibil, rezultând silogistic din premiseleamintite. �Existã între edificiile trecutuluiºi cele de acum un liant de o compoziþie,de o structurã unicã: omul. Pentru cã,întocmai ca în neîntreruptele ºi impe-tuoasele transgresiuni oceanice, oamenii deieri au urcat ºirag în oamenii de azi într-omiºcare de columnã... Asemenea unuibompres de corabie (privind cãtremiazãnoapte conturul «Þãrii Dâmboviþei»imaginea este izbitoare) pãmântul acestaînainteazã într-o imensã navigare spremâine�. Urmând o astfel de credinþã,întâlnim în descrieri un geologic caregãzduieºte primitor peisajul industrial. Oriceîndeplineºte condiþia mãreþiei este posibilaici, întrucât �Târgoviºtea este oraºulmeditaþiei, al cunoaºterii, al marilor cicluriale istoriei�. Nãzuinþa se statorniceºte pe


meleag dâmboviþean în faptã: �Semnificativpentru biografia acestui pãmânt românesc,de-a lungul istoriei sale multimilenare ºipolivalente, este, ºi rãmâne, nãzuinþa,aspiraþia urcatã din veac în veac ºimaterializatã fertil în construcþiile sale,mãrturii incontestabile ºi revelatoare aleunor oameni a cãror legitimã mândrie a fostºi va fi hãrnicia. Marii ºi iluminaþii voievoziºi-au învrednicit meºterii întru ctitorireaunor zidiri de faimã traversând curgereavremii cu chip de cãrãmidã arsã ºi de piatrãînnobilat de o artã subtilã ºi de clipeleaºternute ceaþã de veac: Turnul Chindia,Ctitoria de la Dealu, Palatul Domnesc dinTârgoviºte sau casa cu filigrane alb-albastre, a Brâncoveanului, de la Potlogi...�

Epicul, în jocul de mixare a nivelurilorstilistice (biograficul ºi istoricul), pare sãcedeze întrucâtva descrierii (adesea defulguranþã metaforicã), lãsând impresia,fãrã a displãcea, cã e frânat în curgerea luide preaplinul memorialistului, care are preamulte de spus. Scriitorul rupe � ca atâþiaalþi memorialiºti � cronologia faptelor, cuintenþia de a justifica retrospectiv unele în-tâmplãri sau de a le sublinia încãrcãturaafectivã. Aºa deschide, mai cu seamã,paranteze reflexiv-lirice de mitizare a unorlocuri din Târgoviºte ºi a anilor de ºcoalãdin copilãrie ºi adolescenþã. �Orizont dehronic� este capitolul cel mai pregnantepic, aºezat, cu justificare esteticã, încentrul cãrþii. În el se desfãºoarã o micãantologie biograficã a autorului, rãstignitã,în intervalul 1964-1989, de calvarultotalitarist. Poetul ºi gazetarul aflat �subvremi�. În 1969 doreºte ºi reuºeºte, dincuriozitate onomasticã ºi de ziarist, sã-lcunoascã pe savantul Henri Coandã, ladomiciliul sãu din Bucureºti. În sfârºit, acelneuitat an � 1989, al Revoluþiei, cupersonajele ei sublime, dar ºi groteºti ºicameleonice. Moartea celor doi: �A douazi, la câþiva paºi de redacþie, într-o cazarmã,soþii Ceauºescu au fost împuºcaþi. A fostcald, ca-n mai. Pe 26 a nins ºi a dat ger. ªim-am gândit cã, la praznicul NaºteriiMântuitorului, niciun creºtin adevãrat nu-ºiîncarcã sufletul fie ºi cu o «execuþie dinnecesitate». S-a justificat oare? Cineva mi-aspus cã �blestemul lui Nifon�, aruncatasupra Târgoviºtei, acum vreo câtevaveacuri, de patriarhul de Constantinopole,supãrat el pe Vodã Radu cel Mare, încãmai bântuie deasupra Cetãþii�. Nu cred, daristoria are bizarele ei coincidenþe.Fermecãtoare astfel de strãpungeri istorice

ale faptului prezent! Sunt de gãsit ºi în altelocuri. Cu iz de mentalitate cronicãreascãeste cãutatã partea de tainã a uneiîntâmplãri, sursa unei predestinãri, precumaceea a ºtergerii, din viaþã a Ceauºeºtilor.

Timpul e vãzut ca o revãrsare heracli-tianã. Poem amplu în prozã, ca o vastãreverie, pe deasupra segmentãrii textuale.Poem din poeme. Scriitorul etaleazã energico misticã a creaþiei, un optimism excesiv(aº îndrãzni sã-l numesc romantic, fãrãurmã de desuetudine), pus în slujba fiinþeiumane. Douã sunt procedeele care impre-sioneazã în chip deosebit: pledoaria patetic-umanitarã de sorginte witmanianã ºi blândaevocare cu patina vremurilor de odinioarã.�ªi, ori de câte ori mã refugiez la mãnãstire,între zidurile ei rãvãºite de rariþa vremii,mã las pãtruns, cu secretã voluptate, deecoul veacului lui Radu cel Mare ºi simtcum mã mângâie boarea foºnitor lenevoasãa nucilor ºi a pãdurii din preajmã, dincolode care, peste vâlnicul câmpiei, se decu-peazã tivirea maiestuos vãluroasã a munþilorpe zare ºi filigranele albe ale Târgoviºteisub Dealul Voievozilor. Miruit sunt atuncide o dumnezeiascã isihie...� Arhitectonicul(element clasic) se naºte acum pentru ochidin naturã, de la care primeºte auracopleºitoare, sublimã, solar sfâºietoare ºistranie � un �surrealism� poetic: �Iulieiradiazã transparent azurul în exploziisolare. Imensã, câmpia din sud intrã înunicul ceas al amiezii sub freamãtul maritimal grâului. Este un flux traversat de strigãtulsubþire al greierilor ºi de vioara discretã aciocârliei. Eram la ceasul acesta al amiezii,acolo, în orizontul fertil al câmpiei din sudºi, nu ºtiu de ce, un sentiment de timpmaterial ºi indestructibil m-a copleºit într-oameþitoare ardere. Priveam cum, parcã, dinmareele grâului se materializau într-un albtemperat ogivele palatului de la Potlogi allui Brâncoveanu.� E un meºteºug cãpãtat,bãnuiesc, nu numai de la mãiestrii prozeiromâneºti, dar ºi inspirat din arta acelorsfinte lãcaºuri cu voievozi încremeniþihieratic în zugrãveli votive. Elegia trecutuluiînfloritã pentru prezent. Iatã poeziavechilor unelte ale tiparului ºi ale scrierii:�...ªi, iatã, tiparniþele. Nu-þi trebuia învremea aceea, în veacurile al XVI-lea ºi alXVII-lea, tehnologia savantã a pagi-natorului, a turnatului în foi de plumbcurbate în cuptoare, nu-þi vibra în auz niciuruitul neostoit al rotativei. Era un lucrulogodit cu migala meºterului cioplitor înpiatrã sau lemn. O casetã cu ape de umbre,


o pârghie, cu altã apã, de mângâiere amâinilor, ºi o apãsare simplã. Fila pãstreazãînsemnul tipografiei din cetate. Este omãrturie trecutã prin vreme ºi înnobilatãde caratele cuvintelor care ne-au rãmaszãlog în marmura unei limbi cu dulceînfrunzire de codru. ªi, iatã, cãlimãrile dinbronz, din argint, inelele sigilare � unelteale cuvântului frumos forjat, sãpate cu râuride filigran, broderii aproape muzicale,manuscrise florale, un Evangheliar ferecatcu drepte liniaturi, cu picturi de aur, cuchipuri iluminate de focul sacru alrevelaþiei; un act din cancelaria voievoduluiMihai: semnãtura are ceva din sufletulfulgerat al domnului ºi este semn de se-cure în lutul cuvintelor.�

Cuvintele-cheie nasc miraculos�sufletul locului�. Bunãoarã, cioplitorii dincariera Cãrpiniº �înjunghie� stâncileBucegilor; �lemnul�, având duh lãuntric, esemn de mare iscusinþã pentru multe satede pe malurile Dâmboviþei. Iatã o imaginerusticã, cuceritoare prin poezia ºisolemnitatea ei simplã: �La moara cu pietre,aºezatã la �907 printre pomi plesnind derod, se macinã încã � ºi desluºeºti un ritmca de arcuº dat cu sacâz de stele risipite �iar bãtrâna Maria Hãbuc îmi spune,trecându-ºi mâna ca o rãdãcinã prinpulberea finã a porumbului zdrumicat de

valþuri: «Ei, maicã, iese mãmãliga pufoasã,are gust dulce»�.

Cu supleþe tematicã ºi formalã, cãlãuzitde emoþie, autorul celebreazã bogãþia vieþii.Interesant cum ficþiunea înaripatã se cui-bãreºte îndeosebi în limbajul figurativ. E unsunet aici de o nobleþe bizarã, aristocraticã,care tensioneazã pânã la neliniºte, în pofidalimpezimii pe care fraza plasticã o are.Realitatea se interfereazã cu visul, epocilese suprapun, se întrepãtrund � fãrã însã aignora un temei documentar. Meditaþia edeseori gravã, cu tâlc. Dragostea faþã deTârgoviºtea voievozilor ºi cãrturarilor (unstrãlucit panteon) e repetatã, asemenea unuiprodigios laitmotiv: �ªi aceastã fericitãCetate � aºa cum mai spuneam � o poþi iubidoar într-un singur fel, ca pe o Patrie. Patriata zilnicã de existenþã ºi de visuri, ºi desperanþã, crescându-þi în suflet ºiîmplinindu-te. În întregul ei, al Fiinþei ei, aleternitãþii ei româneºti, Cetatea este un fun-damental Orizont de suflet...�

Cartea O cetate, o patrie rãmâne olecturã dintre cele mai tulburãtoare, încare George Coandã se cautã necon-tenit pe sine, pentru a ni se dãrui nouãcititorilor în întregul fãpturii sale lãuntrice,ca poet, scriitor ºi gazetar, neobosit ºi ro-mantic explorator ºi fãuritor al faptelormari de culturã.

Stã cuibãrit / lângã pulsul ce bate*

Drumuri sfârºite-n urne / ºi regãsite-ncale / de nepoþi / la joacã

*cruzi vîrcolaci de lapte / hãlãduind prin

noapte*

Lanþul începe / cu prima verigã, / iarveriga / cu ideea înlãnþuirii. / De aceea /lanþul se sfârºeºte / prin a sufoca ideea

Moldoveanul Ion Ciofu a studiat laUniversitatea din Cluj, promoþia 1952, doc-tor în psihologie, ºi a fost zeci de ani, �cuo întrerupere (datoritã unor vicisitudini aletimpului) cercetãtor principal I laInstitutul de Psihologie al Academiei, dinBucureºti. Printre contribuþiile sale în

psihofiziologie experimentalã se numãrã:mecanismele neurofiziologice ale atenþiei,indicatorii de pattern fiziologic al stãriloremoþionale polare, corelatelepsihofiziologice ale simulãrii, relevareainaparenþelor electrofizice ale transpuneriimentale la actori, utilizarea în terapie abiofeedback-urilor multiple, elaborareaunor procedee originale de programare acreierului pentru a obþine stãri speciale deconºtiinþã favorabile precogniþiei provocate(subiectul va fi dezvoltat în volumul II din�Ordine ºi destin�).

�Întreruperea�, despãrþirea de Alpi, ºia noastrã, seduºi de un anahoret aldestinului în cheia numãrului de aur, ne-ofi bucurând fie ºi prea târziu. Mai bine nu-ldecalculãm. Lista, dupã catalog, aautorului, �pentru încredere�: GabrielaAdameºteanu, George Anca, Huquette deBroqueville, Dan Marian Ciofu, IuliaGherguþ, Vladimir Gheorghiu, MãrioaraGodeanu, Mariana Mardale, Carmen MariaMecu, Vasile Moraru, Mircea Popa, Cor-nel Sitaru, Gabriela Stoltz, Al. Surdu)

Numãrul de aural destinului

(urmare de la pagina 21)


Lilica Voicu-Brey

ALEXANDRU CIORÃNESCU:LECÞIA DE GENEROZITATE A UNUI MAESTRU* (1)

ESEU

Lilica Voicu-Brey (Crevenicu, Teleorman, 1959) ºi-a obþinut licenþa în Filologie (spaniolã;francezã) la Universitatea din Bucureºti (1983). Profesoarã de francezã în România ºiulterior în Spania, unde s-a stabilit din 1991. Doctor în Filologie al Universitãþii Rovira iVirgili din Tarragona, Spania (2002), cu o tezã despre A. Ciorãnescu, publicatã de cãtreInstituto de Estudios Canarios, A. Cioranescu: Biografia intelectual de un comparatista, LaLaguna, 2006, 551 p. La aceeaºi Universitate funcþioneazã ºi în prezent. A tradus în spaniolãun roman (Los dos Daniel, La Laguna, 2000), nuvele (Geometría variable, Badajoz, 2002;Los lagartos, Santa Cruz de Tenerife, 2003, etc.) ºi fragmente autobiografice (Recuerdossin memoria, La Laguna, 2004; 2005; 2009) semnate de A. Ciorãnescu, precum ºi uneledin poeziile ºi poemele în prozã scrise în româneºte de Paul Celan (Poemas rumanos,Madrid, 2004), ultimele în colaborare cu poetul spaniol Andrés Sánchez Robayna. (Red.)

Jurnalul Literar (Bucureºti), X (2000),15-18, august-septembrie) îl consideradrept un caz fãrã precedent în Româniapentru harul de a fi avut acces direct laizvoarele majore ºi minore a trei mariliteraturi ºi culturi europene: italianã,francezã, spaniolã, fãrã a socoti propria-iculturã. Andrés Sánchez Robayna (AndrésSánchez Robayna, «Alejandro Cioranescu(1911-1999)», Estudios Canarios. Anuariodel Instituto de Estudios Canarios (La La-guna), XLIV (2000), p. 34) a definitpersonalitatea multilateralã a lui A.Ciorãnescu drept sinteza unui constantproiect de universalitate culturalã, a unuinuanþat enciclopedism ºi a unui umanismintegrator. Aceleaºi circumstanþe politicecare au determinat exilul ºi îndepãrtarealui A. Ciorãnescu de þara natalã au fãcutca rezultatele fecunde ale operei sale sã fiefoarte puþin sau deloc cunoscute înRomânia pânã în perioada postcomunistãcând este recunoscut ca un mare maestru.

Coleg de studii sau de traiectorieintelectualã al unor personalitãþi româneconsacrate la nivel internaþional � MirceaEliade, Eugen Ionescu, E. M. Cioran,Alexandru Busuioceanu, Vintilã Horia,Aurel Rãuþã, George Uscãtescu, între alþii�, A. Ciorãnescu s-a împãrtãºit împreunãcu ei de ºansa de a-ºi realiza studiilesuperioare în cel mai bun moment al

UN DESTIN capricios a vrut ca viaþalui Alexandru Ciorãnescu (Moroeni,Dâmboviþa, 1911 � Santa Cruz de Tenerife,1999) sã fie împãrþitã între patru þãri:România, Italia, Franþa ºi Spania. Îndecursul acestei vieþi, lungi dar mai alescuprinzãtoare, savantul român �a umplutcâteva rafturi din biblioteca umanitãþilormoderne cu cãrþi fundamentale, din celecare dau îndeobºte autorilor lor dreptul dea fi recunoscuþi drept specialiºti îndomeniul investigat; dar profesorul Ciorã-nescu a repudiat în mai multe ocazii, ºi cuoarecare vehemenþã, acest titlu, recunos-cându-ºi doar o neostoitã curiozitate pentruorice manifestare a spiritului ºi dorinþa dea încerca mereu elasticitatea propriilorlimite�, semnala pe bunã dreptate MirceaAnghelescu. (Mircea Anghelescu,«Românism ºi europenism», Luceafãrul(Bucureºti), 48 (1991), p. 4). Aceastãatitudine de autenticã rebeliune împotrivaspecializãrii a fost rezultatul unei îmbinãrisingulare între fatalitatea biograficã siraþiunea vocaþionalã, îmbinare care a fãcutdin A. Ciorãnescu o personalitate intelectualãde excepþie în Europa secolului XX. Vastasa operã se aflã în strânsã legãturã cubiografia sa.

O aventurã umanã ºi o aventurãspiritualã � prolifice. Adrian Marino(Adrian Marino, «Alexandru Ciorãnescu»,* Din volumul Alexandru Ciorãnescu. Bibliografie (1930-2009), în pregãtire la Editura Bibliotheca.


Universitãþii din Bucureºti: �c�était l�époqueoù l�on pouvait être érudit à 20 ans�, cumafirma Eugen Ionescu. (Eugène Ionesco,«Mircea Eliade», Cahiers de l�Herne, Paris,1978, p. 272). A. Ciorãnescu face deciparte din acea privilegiatã generaþie dintrecele douã rãzboaie care s-a putut forma înunicul moment de liniºte al zbuciumateiistorii a României. Mircea Eliade recunoºteala rândul sãu: �Generaþia mea a avut marelenoroc sã se dezvolte ºi sã-ºi înceapã creaþiadupã 1918, adicã dupã prãbuºirea celordouã imperialisme, rus ºi german. Douãzecide ani de libertate, atâta ne-a fost îngãduit!�(Mircea Eliade, Jurnal 1941-1969, ediþieîngrijitã de Mircea Handoca, Bucureºti,Humanitas, 2004, p. 116-117, datat 15 iulie1947). Cu toþii se înscriu în ceea ce s-arputea numi o modalitate culturalãromâneascã de a considera ºi a-ºi însuºilumea ideilor, iniþiatã de Dimitrie Cantemirºi purtatã la nivelul ei cel mai înalt deuniversalitate de cãtre Mircea Eliade, fãrãa uita pe Bogdan Petriceicu Haºdeu ºiNicolae Iorga. (Vintilã Horia, «Au-delà del�humanisme», în volumul omagialAlexandru Ciorãnescu-L�Homme etl�oeuvre, Madrid, Fundaþia CulturalãRomânã, 1991, p. 14). Toþi au simþitnecesitatea de a cuprinde vaste perspec-tive intelectuale ºi culturale fãrã a dispreþuio erudiþie exhaustivã. În aceastã univer-sitate, A. Ciorãnescu a obþinut în 1933 titlulde licenþiat în Filologie Românã, FilologieFrancezã ºi, în paralel, diplome de Istoriaromânilor, Limbã ºi Literaturã italianã,Istoria Artei, Arhivisticã ºi Paleografie.

Este adevãrat cã renumele internaþionalde care s-au bucurat personalitãþilemenþionate se datoreazã, în primul rând,faptului cã s-au îndepãrtat de Româniaîncepând cu anii 1940, în momentul istoricîn care proiectul de demolare a valorilorculturale conceput de comuniºti începeasã ameninþe în mod vizibil libertatea criticãa intelectualilor cu orizonturi deschise.Cum afirma chiar A. Ciorãnescu, �aceastãfugã a inteligenþelor este, pe termen lung,o pierdere greu de recuperat din punctulde vedere al societãþii de care s-auîndepãrtat�. România a câºtigat poate înprestigiu, dar în termeni reali a pierdut multmai mult decât a câºtigat.

Devotat de timpuriu vieþii culturale,captivat de enciclopedismul vertiginos allui Nicolae Iorga, receptiv la ideile ºi opereleprofesorilor sãi ºi comparatiºtilor franceziFernand Baldensperger, Paul Van Tieghemºi Paul Hazard, A. Ciorãnescu a pãstrat cuprimul ºi cu cel din urmã un strâns con-

tact personal ºi a avut acces la splendidelelor biblioteci. Cititor impenitent ai autorilorclasici ºi moderni ºi admirator constant almarilor gânditori ºi autori precumMontaigne, Dante sau Ortega y Gasset, A.Ciorãnescu ºi-a consolidat propria-i opinieconform cãreia istoria ºi literatura pot fimai bine înþelese prin transgresareastrâmtelor limite geopolitice. Compara-tismul a reprezentat pentru el o metodãpracticã de cultivare ºi stimulare a relaþiilorliterare internaþionale. A fost, cum afirmaCrisula ªtefãnescu, un adevãrat �pre-cursor pe plan literar al unitãþii europene�.(Crisula ªtefãnescu, «Alexandru Ciorã-nescu, un precursor pe plan literar alunitãþii europene», Plural. Revistã deculturã ºi civilizaþie (Bucureºti), 2 (2004),p. 148). A avut o contribuþie eminentã lacrearea unei conºtiinþe literare compa-ratiste continentale, reuºitã în bunã mãsurãdintr-un spaþiu � Insulele Canare � foarteîndepãrtat de marile centre de difuziune aculturii de pe continentul european.

Dupã o scurtã escalã la Paris, ca diplo-mat, a ajuns în Canare în decembrie 1948.Aducea cu sine un curriculum deja impor-tant: un studiu asupra unei perioade tulburia istoriei româneºti pe care autorul oclarificã cu documente inedite, unele dintreele dezgropate în timpul unei ºederi laVeneþia (1932), Documente privitoare ladomnia lui Mihail Radu (Bucureºti,1934); un altul de literaturã românã, Teatrulromânesc în versuri ºi isvoarele lui(Bucureºti, 1943), abordat din perspectivamarilor modele ale epocii studiate,Shakespeare ºi Victor Hugo, ºi consideratca nedepãºit (Mircea Anghelescu, «Unenciclopedist, Alexandru Cioranescu»,România Literarã (Bucureºti), XVI, 22(1983), p. 19); studii despre problemarelaþiilor spiritului naþional cu cel univer-sal, despre aspiraþia europeanã a culturiiromâneºti ºi influenþele europene asupraei, Spiritul european în cultura româneascã(Bucureºti, 1944); o tezã de doctorat laSorbona care este un vast exerciþiu ºiexemplu de studiu de literaturã comparatã:L’Arioste en France, des origines à la findu XVIII-ème siècle (Paris, 1939); primabiografie completã a unui mare umanist,traducãtor al lui Plutarh în francezã, Viede Jacques Amyot, d’après des documentsinédits (Paris, 1941); douã volume deversuri traduse din italianã în românã:Guido Gozzano, Domniºoara Felicita saufericirea (Bucureºti, 1933) ºi din francezãîn românã: Moréas, Stanþe (Bucureºti,1945), versiune, aceasta din urmã,


consideratã la nivelul desãvârºirii(Perpessicius, Jean Moréas, Stane.Traducere de A. Cioranescu, Lumea(Bucureºti), XI (1945), p. 7); aproape osutã de eseuri critice, pe cele mai variatesubiecte, publicate în reviste româneºti ºifranceze. Toate acestea reprezintã o�demonstraþie a excepþionalelor saleaptitudini pentru cercetarea bibliograficã ºipentru cãutarea ºi analiza de documenteutile�, spunea A Sánchez Robayna.(Andrés Sánchez Robayna, art. cit., p. 31).Ciorãnescu trecuse de mult pragul întrecunoºtinþele însuºite la universitate ºicunoaºterea dobânditã la ºcoala erudiþiei.În Insulele Canare, ºi-a dovedit adevãratadimensiune a capacitãþilor sale intelectualeºi a interesului sãu neostoit pentru culturãîn înþelesul cel mai amplu al termenului.Acolo bibliografia sa s-a îmbogãþit cu maimult de patru sute de titluri: monografii,studii, eseuri, articole, ediþii, recenzii,conferinþe, traduceri, colecþii, manualeºtiinþifice despre Insulele Canare al cãrormerit, afirma Carlos Brito Díaz, �nu selimiteazã doar la a situa filologia ºiistoriografia critice în contemporaneitate: leplaseazã în coordonatele unei maturitãþi care,uneori, pe lângã faptul de a consolida tradiþiade cercetare, o întemeiazã�. (Carlos BritoDíaz, «Alejandro Cioranescu y los estudioscanarios», în A. Sánchez Robayna, ed.,Alejandro Cioranescu: De la literaturacomparada a los estudios canarios, La La-guna de Tenerife, Instituto de EstudiosCanarios, 2009, p.50). O analizã înprofunzime a acestei vaste opere ne permitesã observãm, dincolo de o anume predilecþiepentru secolele XVI, XVII, XVIII, un interescultural fecund care vizeazã extinse ariiculturale, de la antichitate la secolele XIXºi XX. Studiile sale despre poeþii româniMihai Eminescu (La Laguna, 1989; Madrid,1990), Vasile Alecsandri (New York, 1973),Ion Barbu (New York, 1981), AlexandruBusuioceanu (París, 1955; Roma, 1966),Elena Vãcãrescu (París, 1946) sau desprepoetul spaniol Andrés Sánchez Robayna(Madrid, 1989) constituie reflecþii de oextraordinarã valoare asupra poezieicontemporane, a fenomenului poetic ºi allaboratorului lui de chintesenþe.

Prima personalitate cu care a intrat încontact la Universitatea din La Laguna �unde a sosit la sugestia prietenului sãuAntonio Tovar, fost student al lui Miguelde Unamuno ºi pe atunci Rector alUniversitãþii din Salamanca � a fostistoricul de origine catalanã Elías SerraRàfols (1898-1972), viitorul sãu prieten ºi

colaborator. Recunoscãtor pentru bunaprimire de care s-a bucurat în Insule, A.Ciorãnescu s-a arãtat imediat interesat sãcunoascã trecutul ºi prezentul noului sãuloc de gãzduire. Dupã cum a afirmat elînsuºi, iubeºti lucrurile ºi locurile în mãsuraîn care le cunoºti mai bine. Fãrã a nutripretenþia de a reforma sau inova, s-aintegrat ºi a participat din plin la cercetãrileasupra istoriei Canarelor iniþiate de SerraRàfols þi care s-au constituit într-oadevãratã ºcoalã. În acest context se poatevorbi de un înainte ºi de un dupã contribuþialui A. Ciorãnescu. Istoriografia spaniolã îngeneral ºi mai cu seamã cea din Insule îidatoreazã lui A. Ciorãnescu a sa Historiade Santa Cruz de Tenerife (Santa Cruz deTenerife, 1977-1978), patru tomuri groaseînsumând mai mult de 2000 de pagini, ooperã consideratã unicã în genul ei.(Domingo Pérez Minik, El Día (Santa Cruzde Tenerife), 10 decembrie 1978). Acesteiai se adaugã un instrument indispensabilpentru cercetare: ediþiile cu studiiintroductive ºi note precum ºi traducereacronicilor cuceririi arhipelagului ºi a textelorcronicarilor ºi istoricilor din Canare,documente care constituie principaleleizvoare privitoare la istoria Insulelor. Dreptexemplu: Historia General (1950) a lui Joséde Viera y Clavijo; La crónica de Gadiferde la Salle (1952); Historia de NuestraSeñora de Candelaria (1952) a lui FrayAlonso de Espinosa; Historia (1955) luiAbreu Galindo; Le Canarien, cronicacuceririi Insulelor Canare scrisã de Jean deBethencourt, (lucrare realizatã în colaborarecu Elías Serra Ràfols între 1959-1965);Descripción e historia del reino de las IslasCanarias (1959) a inginerului italianLeonardo Torriani, ºi un lung etcetera. Pebunã dreptate a afirmat Dolores Corbella(Dolores Corbella, «La investigación canariade Alejandro Cioranescu», Synthesis(Bucureºti), XVIII (1991), p. 21 (numãrînchinat lui A. Ciorãnescu cu ocaziaîmplinirii vârstei de 80 de ani)) cã luiCiorãnescu i se datoreazã în mod decisivfaptul de a fi fãcut cunoscute în exterioristoria ºi cultura Insulelor Canare. Iatã decicele trei merite de necontestat ale istoriculuiromân: impulsul pe care l-a dat cercetãriiîn interiorul Insulelor, abordareaproblemelor din perspectiva deschideriispre exterior ºi punerea la îndemânacercetãtorilor a izvoarelor absolut necesarestudiului. Astfel, timp de cincizeci de ani,Insulele Fericite au avut parte de cercetãrilecare în mod constant le-au fost dedicatede cel mai fidel istoric al lor.


Georgeta Adam

DE LA AER LA ZBOR.Breviar al imaginarului liric feminin*

(Simboluri, elemente, stãri, ritualuri, trasee, tehnici) � I

ESEU

Simbolurile, elementele cosmiceprimordiale (apa, aerul, pãmântul, focul),traseele antropologice ale imaginarului(întoarcerea în copilãrie, spre origini, sprearhetipuri º.a.), stãrile legate de imaginarºi poezie (visul, reveria, coºmarul),ritualurile (botezul, nunta, înmormântareaetc.), jocul au fost constant în atenþianoastrã în cercetarea întreprinsã asuprapoeziei contemporane feminine, din caream ales ca eºantioane reprezentativeoperele poetelor Ana Blandiana, IleanaMãlãncioiu, Angela Marinescu, CarolinaIlica ºi Mariana Marin. Am identificat peparcursul investigaþiei varii structuri,elemente, motive, simboluri sau teme carefac parte din poetica imaginarului aºa cuma fost aceasta fundamentatã de teoreticieniprestigioºi precum Gaston Bachelard, Gil-bert Durand, Mircea Eliade, Jean Burgosº.a. În urma studiului comparativ allucrãrilor acestora am constatatprioritatea ideilor lui Mircea Eliade înconstituirea teoriilor moderne despresimbol ºi imagine, despre arhetipuri ºi amadus, credem, argumente edificatoare.Mai adãugãm acum încã unul. OlivierBeigbeder pleca de la Mircea Eliade încercetãrile sale când elabora un celebrustudiu despre simbolisticã: �MircéaEliade indique, dans le Traité d�Histoiredes religions, les Archétypes suivantsauxquels il attache une importance inégale:le Ciel, le Soleil, la Lune, les Eaux, lesPierres sacrées, la Terre, la Femme, laVégétation, l�Agriculture, chacun d�euximpliquant un complexe d�idées,d�images, de rites et même une attitudemorale.� (Olivier Beigbeder, LaSymbolique. Col. Que sais-je? Troisièmeédition. Paris: Presses Universitaires deFrance, 1968, p. 15.)

Vom dispune dupã criteriul alfabeticsimboluri, elemente, stãri, ritualuri, trasee,tehnici prezente în operele poetice aleautoarelor analizate, acordând o atenþiesuplimentarã felului în care se structureazãîn galaxia ºi polifonia poemelor. Chiar dacãdemersul nostru nu este decât unuldemonstrativ, selectiv, fãrã ambiþii exhaus-tive, dorim sã semnalãm cã l-am întreprinspentru a sublinia ºi pe aceastã cale coerenþasimbolurilor în funcþie de care seorganizeazã imaginarul liric, integrându-seîn structuri, armonizându-se într-o sintaxãbazatã pe un bogat semantism. Niciodatãnu am procedat la decuparea unui motivsau simbol fãrã sã þinem cont de putereairadiantã a semantismului imaginarului,de coerenþa structurilor ºi de convergenþasensurilor poetice. Împãrtãºim întru totulopinia lui Jean Chevalier potrivit cãruiasimbolurile sunt �însãºi inima vieþii imagi-native, cãci dau la ivealã secreteleinconºtientului, pun în miºcare resorturilecele mai ascunse ale unor acþiuni ºi oferãnoi perspective asupra necunoscutului ºiinfinitului.� (Jean Chevalier, Introducere laDicþionar de simboluri, vol. I, A-D,Bucureºti: Editura Artemis, 1994, p. 15).Poezia este, a fost dintotdeauna, omodalitate de cunoaºtere a lumii, deînþelegere a condiþiei umane. Aºadar, o calede acces în antropologic, în destinul omuluiîn cosmos ºi, nu mai puþin, �o invitaþie lacãlãtorie�, cum conchidea GastonBachelard în Aerul ºi visele.

AERUL � Enciclopediile recentevorbesc despre acest element cosmicprezent în visele oamenilor atribuindu-ivalori simbolice utilizate ºi de poeþi: �Aerulera unul din cele patru elemente alefilozofiei clasice greceºti (celelalte eraupãmântul, focul ºi apa). Ca atare, este un

* Fragment adaptat din lucrarea de doctorat a autoarei, Universitatea �Lucian Blaga� din Sibiu, 2008.


simbol complex ºi interpretarea înþelesuluiaerului depinde puternic de mai largul con-text al visului. Elementul clasic aersimbolizeazã intelectul, ideile, creativitatea,comunicarea, cãlãtoria ºi materiileînrudite.� (James R. Lewis, Enciclopediavisului. Traducere din limba englezã deOana Grãdinaru. Bucureºti: Editura Trei,2006, p. 286.). O cunoscutã teoreticianãcontemporanã glosa despre acest termenplecând de la legile imaginaþiei onirice:�Tocmai prin visele sale, omul participã lamarile influenþe ale universului cosmic.Imaginile asociate aerului sunt deciVÂNTUL, PÃSÃRILE; ZBORUL etc. [...]Aerul este un mediu uºor, el evocã sferaideilor, intelectul, spiritul. În mod subtil, eleste în relaþie cu suflul, creatorul vieþii.�(Hélène Renard, Dicþionar de vise.Traducere de Catrinel Auneanu. Piteºti:Paralela 45, 2006, p. 24.)

Ilustrând psihismul ascensional, laIleana Mãlãncioiu [...] aerul este imaterial,diafan, imponderabil. Pentru poeta Arderiide tot ºi, mai ales, pentru autoarea aceleiunice cãlãtorii iniþiatice peste zonainterzisã, aerul e elementul �proaspãt� ceconfirmã supremaþia spiritului, calea, maicurând refugiul absolvitor al spiritului dingroaznica epopee a cotidianului: �Vinsuflete din cer ca pãsãri albe / ªi trec caduhul tãu în tainã peste ape / ªi aripilecare le-aduc cãtre pãmânt / Par niºtevechi lopeþi ce aºteptãm sã scape / [...] /Dar ele vin uºor ºi nu simþim decât / Cãaburul lor cald a fost trecut pe-aproape /Anume sã ne smulgã din amorþeala-n care/ Un calm fãrã speranþã începe sã ne-ngroape. // ªi aripile lor uºoare precumpleoapa / Ce bate peste ochiul deschisîntru mister / Lasã-n vãzduh doar caleaabstractã ca un unghi / Prin care parcãs-au întors în cer.� (Calea, vol. Arderede tot). În Peste zona interzisã �zareaîntunecatã� se însenineazã, spaþiul sedizolvã în contururi ireale, fluide, prielnicezborului (�undeva deasupra�, sub ochiuldumnezeirii), al sufletului desfãcut depovara corporalitãþii. Comparând viziunilepoetei cu acelea din credinþele populareconsemnate de literatura medievalã,criticul Eugen Negrici semnalasimilitudinile de univers artistic ºi dementalitate ºi conchidea memorabil: �Înliteratura românã rareori ne-a fost dat sãîntâlnim texte care sã atingã splendoareapoemelor în care ni se comunicã stareade beatitudine a sufletului învingãtor,eliberat, mântuit, cãlãuzit de luminã, curat

ºi uºor. Sunt acele poeme din volumulPeste zona interzisã în care formele,înãlþându-se în extaz, par sã se topeascã,pierzându-se în luminã.� (Eugen Negrici,Poezia Ilenei Mãlãncioiu. În: IleanaMãlãncioiu, Peste zona interzisã – Àtravers la zone interdite. Ediþie bilingvã.Traducere Annie Bentoiu. Prefaþã EugenNegrici. Bucureºti: Editura Eminescu,1984, p.15.)

APA � Între cele patru elementefundamentale, apa este un simbol cosmic�nictomorf� (Gilbert Durand) legat defeminitate. Bachelard (care o socotea�litera iniþialã a poemului universal�) arãtaîn Apa ºi visele cã ea corespunde chiarprimei litere ale alfabetului: A (aqua, apa,water, Wasser). Lexicografii visului dinproxima contemporaneitate valorificãmoºtenirea lui Bachelard ºi dau definiþiiconvingãtoare: �Apa este lichiduloriginar, matricea vieþii ºi simbolizeazãîn general mediul în care se dezvoltã ºise desfãºoarã viaþa. Un vis în care estevizualizatã apa poate dezvãlui o notãspecificã, aceea a subiectului în propriullui element vital. Se înþelege prin urmarecã, în funcþie de aparenþa ºi natura acesteiape, interpretarea va fi diferitã. Apa uneimãri, unui râu, a unui lac, fântâni, puþ,izvor, piscinã etc. � de la caz la cazlimpede, plinã de noroi, tulbure sau purã �va avea un simbolism specific. [...] Apaeste legatã de ideea de renaºtere, purificare,botez, reînnoire, regenerare. ªi uneori deÎNGHIÞIRE.� (Hélène Renard, Dicþionarde vise, ed. cit., p. 36.).

La Ana Blandiana apa în diversele eimanifestãri izomorfe (ploaia, zãpada,gheaþa, bruma, roua, marea, râul,izvorul, mlaºtina, bãlþile etc.) este o starede agregare femininã, având fluiditatea ºilibertatea acestui principiu intim legat detemporalitate ºi de alteritatea masculin/feminin. Cum altfel am putea interpretaapa matricialã, placentarã sau adolescentinãdecât ca zãmislitoare, ca un principiu fe-cund în ordine cosmogonicã ºiantropologicã? Încã din volumul de debutPersoana întâia plural existã astfel deamprente ale apei ca element identitarfeminin al imaginarului: �Iubesc ploile,iubesc cu patimã ploile, / Înnebunitele ploiºi ploile calme, / Ploile feciorelnice ºi ploile� dezlãnþuite femei, / Ploile proaspete ºiplictisitoarele ploi fãrã sfârºit.� (Descântecde ploaie). Frumuseþea, clasic semn iconical feminitãþii, nu poate face abstracþie defluiditatea obsedantã a apei.


Carmen Duvalma

DRACUL ªI FEMEIA DIABOLICÃÎN PROZA LUI CARAGIALE

ESEU

Dracul ºi femeia diabolicã suntpersonaje care apar la Caragiale numaiîn proza fantasticã, în �La Hanul luiMânjoalã�, �La Conac�, �Calul Dracului�ºi �Kir Ianulea�.

În general, în proza lui Caragialelipsesc portretele fizice, la fel cadescrierile de naturã; fac însã excepþieaceste douã categorii de personaje, înrealizarea cãrora se remarcã folosireaunei tehnici specifice bazate mai mult pemodalitatea de sugerare halucinantã aunui portret prin asocierea cu motivulochiului, ceea ce conferã mister acestorpersonaje, ca în �La Hanul lui Mânjoalã�,în �La Conac� ºi în �Kir Ianulea�.

În �La Hanul lui Mânjoalã�, privireastranie a Marghioalei este remarcatã detânãrul pe care îl ispiteºte; hangiþa estedescrisã sumar de naratorul-personaj,prin asocierea unor trãsãturi banale ��frumoasã, voinicã ºi ochioasã�; însãochii reprezintã trãsãtura ceamai importantã a personajului,înlocuindu-i sugestiv ºi concisportretul: �s-a uitat la minechiorâº��; �straºnici ochi ai,coanã Marghioalo!�; �privindpe femeie drept în lumini,care-i sticleau grozav de ciu-dat� (I.L. Caragiale, �O fã-clie de Paºte�, Editura Miner-va, 1971, p. 97, 98, 101).

Hangiþa este o femeiediabolicã, fiind temutã pentru farmeceleei, mai ales dupã întâmplarea cu hoþiicare au încercat sã-i jefuiascã hanul,aceºtia sfârºind în mod tragic � unul amurit, celãlalt a rãmas mut �; se parecã i-a fãcut cândva farmece ºipolcovnicului Iordache, socrulprotagonistului. Sfârºitul ei a fost pemãsura unei vrãjitoare, aºa cum este

descris de narator: �arsese pânã-npãmânt hanul lui Mânjoalã, îngropând pebiata cocoana Marghioala, acu hârbuitã,subt un morman uriaº de jãratic�.

În �Kir Ianulea�, privirea cruciºã aAcriviþei reprezintã un semn din naºtere;tocmai pentru acest semn îºi alegenevasta Aghiuþã � Kir Ianulea, acestafiind semnul diavolului în credinþa popularã,el nebãnuind cã ea îl va întrece prininteligenþa ei diabolicã, cu care îlmanevreazã dupã interesele sale. În afarãde privire, figura Acriviþei ne rãmânenecunoscutã, în mister: �Fata era vestitãde frumoasã; numai atâta cusur avea ºiea, cã se uita, uneori, nu totdeauna, cruciº;dar tocmai asta îi plãcea lui cu deosebire�;însã dupã fuga lui Kir Ianulea, ea devineºi mai frumoasã, culoarea neagrã aveºmintelor sporindu-i misterul:,,mai alescum se purta ea acum, cernitã de suspânã jos, ca orce vãduvã jalnicã��.

Trãsãturile diabolice aleAcriviþei sunt ascunse înaintede mãritiº; a doua zi dupãnuntã, din �blândã ºi supusãca o mieluºea�, ea devine �cao leoaicã�, privind cruciº ºiameninþând slugile; �asprã ºiþanþoºã�, �posacã ºi-ncrun-tatã�, Acriviþa ajunsese sã-lterorizeze pe Kir Ianulea cu�ifosele� ei, prefãcându-segeloasã, ea �þipa, ocãra ºi

blestema [�] iar dumnealui asculta,înghiþea ºi tãcea�.

Fire imprevizibilã ºi misterioasã,Acriviþa trece uºor de la comportamentultiranic la cel exagerat de iubitor faþã deKir Ianulea, din perfidie, pentru a-lfalimenta. Vorbele cu care îl �vrãjeºte�pe Kir Ianulea au funcþie incantatorie:�fos-mu, parighoria tu kosmu�; aceleaºi


vorbe ea le va folosi la sugestia luiNegoiþã, pentru a �vindeca� femeileposedate, de data aceasta cuvintele fiindasociate cu puterea lor de exorcizare ademonului. Perfidã, Acriviþa îºi ruineazãsoþul, vânzând bijuteriile din casã, prinpetreceri ºi jocuri de noroc, prinînzestrarea surorilor ºi �încãpuirea�fraþilor ei, care dispar cu banii ºi cu marfa.Ultima �ocupaþie� a Acriviþei, preluatã laîndemnul lui Negoiþã, este de a �vindeca�femeile posedate de diavol, cu scopul dea câºtiga bani, astfel devenind femeiacare l-a pãcãlit ºi l-a înspãimântat ºi pedracul prin rãutatea ei.

Baba din �Calul Dracului� este lipsitãde descrierea trãsãturilor fizice, însãnumai pânã la metamorfoza ei în zânãsau în fatã de împãrat; în acel moment,�baba s-a scuturat de zdrenþele ºi deurâciunea ei ºi deodatã s-a prefãcut într-ofemeie tânãrã ºi voinicã, înaltã ºifrumoasã ca o zânã�; se poate remarcafaptul cã metamorfoza babei estecondiþionatã de pãcãlirea dracului ºi demomentul miezului nopþii, prinrespectarea orei magice.

La fel ca hangiþa din �La Hanul luiMânjoalã�, poate chiar mai mult, babaeste vrãjitoare, fiind �omul meta-morfozelor� (Robert Muchembled,�Magia ºi vrãjitoria în Europa din EvulMediu pânã astãzi�, Editura Humanitas,1997; p. 290), deoarece are putereadiavolului de a se transforma; meta-morfoza în bãtrânã cerºetoare esteexplicatã prin blestemul care apasãasupra sa pentru faptele ei vrãjitoreºti.

Diavolul ca personaj apare în �KirIanulea�, �La Conac�, �La Hanul luiMânjoalã� ºi �Calul Dracului�. In LaConac, diavolul este întruchipat într-unnegustor roºcovan, a cãrui privire cruciºãameþeºte pe tânãrul aflat la drum: �cândse uitã drept în ochii tânãrului, îi face aºa,ca o ameþealã, ca un fel de durere laapropietura sprâncenelor.� (I.L.Caragiale, op. cit., p. 132).

Portretul negustorului este realizatsumar, în afarã de privirea cruciºã, avândtrãsãturi obiºnuite, fiind �un roºcodangrãsuliu, cu faþa vioaie; cârn ºi cu pistrui;dar om plãcut la înfãþiºare ºi tovaroºglumeþ�. În rest, privirea lui stranie devineobsedantã prin frecvenþa descrierii ei decãtre narator, influenþând comporta-mentul tânãrului, pe care-l îndeamnã maiîntâi sã rãmânã la han pentru a lua ogustare împreunã, apoi sã joace cãrþi,pierzându-ºi toþi banii, inclusiv banii dearendã daþi de tatãl sãu, ca în final sã-lîndemne sã fure banii celorlalþi jucãtoriîn timp ce aceºtia dormeau.

Diavolul este prezent în �La Hanullui Mânjoalã�, fiind întruchipat în cotoi ºiîn ied, aceste prezenþe sunt asociatefarmecelor hangiþei, natura metamor-fozatã � viscolul �, fiind o manifestare aprezenþei diavolului.

Cei doi diavoli din �Kir Ianulea� ºidin �Calul Dracului�, Aghiuþã ºiPrichindel, sunt descriºi în mod comic, eifiind diavoli � copii puºi pe ºotii, aflaþi într-o cãlãtorie de iniþiere. Aghiuþã estedescris într-un mod comic care mergepânã la grotesc, în scena în care �trãgeacu urechea, îºi cântãrea coada-n mâni�,stând pitit �pântre diavolii mãrunþei de laurmã� în timpul cuvântãrii lui Dardarot;el era �mititelul mucalit� care-i þinea deurât �întunecimii sale�, fãcând glume ºigiumbuºlucuri; în timp ce Dardarot îidescria misiunea pe care o avea deîndeplinit pe pãmânt, el se juca cu codiþa.Prichindel îi seamãnã, nu degeaba îi spunebaba cã l-a cunoscut pe fratele lui,Aghiuþã; el este întruchipat într-un bãiatde ºaptesprezece ani, �crud de tot�, dupãspusele babei; glumeþ fiind, apreciazãglumele ei; pãcãlit în final de babã, dupãce-i descoperã identitatea de diavol,Prichindel pleacã �ºontâc-ºontâc�, fiind�zdruncinat de cãzãturã�14; dispariþia luieste asociatã sugestiv cu ivirea zorilordupã credinþa popularã cã numai în timpulnopþii se pot întâmpla metamorfozelevrãjitoreºti ºi întruchipãrile diabolice.

Universul ocult, reprezentat dediavoli, vrãjitoare sau femei diabolice, esteo sursã a fantasticului în proza luiCaragiale, fiind o lume neterifiantã,umanizatã prin modalitatea comicã aprezentãrii personajelor � drãcuºorisimpatici ºi femei cu puteri demonice �,care alcãtuiesc acest univers fantastic.


ªtefania Rujan

INOVAÞII LINGVISTICE LA EUGENIONESCU ªI GHERASIM LUCA*

ESEU

Unii dintre scriitorii de origine românãºi de expresie francezã se îndepãrteazã de�normele lingvistice�, de acele �sonoritãþipline de sens� atât de îndrãgite de Anna deNoailles. Este cazul lui Eugen Ionescu alecãrui personaje întrebuinþeazã în generalun limbaj ciudat ºi surprinzãtor, în caredominante sunt automatismele ºi cliºeeledezarticulate. Corolar al vidului interior, alabsenþei de afectivitate ºi de logicã apersonajelor care nu gândesc ºi nu vorbescdecât prin ceea ce numim în general �idéesreçues�, un astfel de limbaj dã naºtere unorefecte comice irezistibile. Efecteleumoristice obþinute cu ajutorul enume-rãrilor lungi ºi insolite a cãror logicã esteîntreruptã de unul sau doi intruºi suntincontestabile. Autorului îi plac enumerãrilede acest gen ca ºi jocurile de cuvinte ºiînlãnþuirile verbale insolite. Vrea sã restituielibertatea cuvintelor asociindu-le liber înfuncþie de sonoritãþi. Dar, aºa cum aratãel însuºi, asocierile sonore de acest gennu sunt complet gratuite. Ele au un sens,o semnificaþie, vor, în ultimã instanþã, sãexprime ceva. Aparenta incoerenþã alimbajului ascunde o anumitã realitate, eaare o semnificaþie care poate fi descoperitãcu mai mult sau mai puþinã uºurinþã.Discursul personajului feminin dinJacques sau supunerea (Jacques ou lasoumission), Roberte, aparent incoerent,subliniazã, dupã spusele autorului însuºi,�materialitatea, lipsa de spiritualitate� pecare o pot reprezenta adesea erotismul ºisexualitatea: �Sunt umedã... Am un colierde noroi, sânii mei se topesc, bazinul esteflasc, am apã în crãpãturile pielii. Mãînnãmolesc. Numele meu este Eliza. Înpântecele meu sunt heleºtee, mlaºtini... Amo casã din argilã. Mi-e întotdeauna puþincam frig... Existã muºchi... Muºte grase,gândaci de bucãtãrie, aseli de ziduri,broaºte râioase. Sub cuverturi ude, facem

dragoste... ne umflãm de atâta fericire! Teînlãnþui, cu braþele mele ca niºte nãpârci;cu coapsele mele moi... Te înfunzi ºi tetopeºti în pãrul meu care plouã, plouã. Guramea picurã, picioarele picurã, umerii meigoi picurã, pãrul picurã, totul picurã, totulcurge, cerul picurã, stelele curg, picurã,þârâie.� (Eugène Ionesco, �Între viaþã ºi vis.Convorbiri cu Claude Bonnefoy�,Humanitas, Bucureºti, 1999, p. 129).

Eugen Ionescu criticã cliºeele, automa-tismele, locurile comune care caracterizeazãlimbajul utilizat în anumite metode de învãþarea limbilor strãine (Assimil) dar, de asemenea,�in extenso�, pe cel al oamenilor care vorbescîn acelaºi mod. Viaþa lor convenþionalã aredrept corolar întrebuinþarea unui limbaj la felde convenþional. Sunt marionete care potaparþine, afirmã autorul, �micii burghezii� dinoricare þarã. Plecând de la acest sublimbaj seajunge la absenþa limbajului, ºi anume laindiferenþiere, la �abdicare de la luciditate, laabdicare de la libertate� în faþa a ceea ce estematerial, organic. Este ceea ce face Roberte,al cãrui nume adevãrat este Elise, când vreasã întrebuinþeze un singur cuvânt (�pisicã�)pentru toate celelalte cuvinte: �Pisicile senumesc pisicã, alimentele: pisicã, insectele:pisicã, scaunele: pisicã, tu: pisicã, eu: pisicã,acoperiºul: pisicã, numãrul unu: pisicã,numãrul doi: pisicã, trei: pisicã, douãzeci:pisicã, treizeci: pisicã, toate adverbele: pisicã,toate prepoziþiile: pisicã�. (Ibidem, p. 133).

Dupã Eugen Ionescu, dislocarealimbajului este aparentã, în realitate limbajuldezintegrat se reconstituie dupã alte legi. Înfelul acesta dislocarea apare finalmente ca�o nouã coerenþã, o nouã crustã, o cuirasã�.

În ciuda numeroaselor inovaþii delimbaj existã la Eugen Ionescu o bizarã darputernicã unitate între formã ºi fond.

În fapt, nu autorul a gãsit noi forme delimbaj, limbajul �a aderat�, l-a �urmat�atunci când a vrut sã spunã anumite lucruri,chiar fãrã sã le spunã.* Din volumul Aspecte, portrete ºi peisaje din

Franþa vãzute de scriitorii români de expresiefrancezã în pregãtire la Editura Bibliotheca. (continuare la pagina 53)


Iulian Filip

IURIE COLESNIC(12.VIII.1955, Dereneu, Cãlãraºi)

POETUL NECUNOSCUTELORBASARABENE

POEZIA ACASÃ

Duelul

Nici n-am prins de vestecând s-au provocat la duel.Am zãrit traiectoria mãnuºii,secundanþii numãrând cartuºii...ºi paºii... ºase, ºaptegolurile þevilor � gãuri negreprefãcând lumina în noapte.Eul meu de duzinãºi poetul din minestau faþã-n faþã ºi mã þincu sufletul la gurã...Poeþii sunt þintaºi proºti,mor mai uºorºi eu trãiesc între primaºi a doua împuºcãturã...

Doi nebuni�

În târgul nostrucare mai trãieºte, din amintiri ºi din minciunivãzui cum zboarã peste case plictisite,îmbrãþiºaþi ca douã pãsãri, doi nebuni.Cum trec nepãsãtori prin pânza disperãriiºi savureazã fiecare clipã,ºi îngerii înnebuniþi de gelozies-agaþã ºi-i lovesc peste aripã.

Iar ei, nebunii, zboarã, zboarã, zboarã,împinºi de-un nevãzut motor,ºi retopesc secundã cu secundã,în elixir de nemurire: dor, dor, dor�

Distinsul cercetãtor Nicolae Scurtu îmi solicitã volumele 5, 6, 7 din Basarabianecunoscutã, ultimele din colecþia impresionantã a lui Iurie Colesnic. Apelez la autor, iarautorul nu mai are volumul 5. Poate gãsesc volumul lipsã în altã parte, ca sã pot onoracererea cercetãtorului valoros, redactor la Literele târgoviºtene, interesat ºi în parteanecunoscutelor basarabene. (E ceea ce mã uimeºte permanent în vechea capitalãvoievodalã � interesul real, concret pentru românii basarabeni, cu care conlucrarea efireascã, fãrã exhibãri ºi spectacole mobilizatoare.) * Constantin Stere constituie modelulexcepþional de prezentare a problemei Basarabiei, a efortului Basarabiei prin basarbeniidistinºi, de a depãºi vacanþa impusã de marile cancelarii, de a deranja comoditateanecunoaºterii marginilor sângerânde de cãtre o bunã parte de români (ca sã nu zicmajoritatea) care nu trebuie atât de lesne sã-ºi uite kurilele. Iurie Colesnic îºi poartãcrucea în aceste dimensiuni dramatice, unde eforturile de venire în fire comportã talenteincontestabile, pregãtire temeinicã ºi vocaþia adevãrului. Dragostea de neam, umilinþaistoricã, îndãrãtnicia ºi credinþa în triumful, pânã la urmã, a sfintei dreptãþi � toate-s focalizateîn efortul aplicat, împlinit. * Chiar numai cele ºapte volume impresionante de investigaþiibasarabene ale lui Iurie fac un zid impresionant de cetate, dupã care chipul cercetãtoruluinu pare sã aibã rãgaz ºi pentru respirãrile poietice. Dar opera de istorie a culturii a lui IurieColesnic nu se limiteazã doar la Basarabia necunoscutã în 7 volume. Iar între toate celelaltetitluri aº pomeni (ºi ºtiu de ce) Profetul nemuririi noastre. Constantin Stere (2005). * AbsolventulInstitutului Politehnic S. Lazo din Chiºinãu, membrul Uniunii Scriitorilor din Moldova, directorulediturii Museum, directorul Casei Cãrþii Mitropolit Petru Movilã, proaspãtul parlamentar înlegislativul moldovenesc, Iurie Colesnic este autorul unui impresionant ºir de cãrþi de poezie,inclusiv pentru copii: Puiul îndrãzneþ (1980), Þara cu luceferi (1986), Arta memoriei(1987),Arheologii interioare (1991) Învãþ sã zboare (1992), Spirala lui Arhimede (1994), Necazulariciului(1996), Mi-i dor sã vã spun (2004), Ce viseazã leul? (2004), Note din Arca lui Noe(2006)... * Nu am ce face, dar citesc altfel poeziile celor cu care am mers umãr la umãr oparte din cãile pe care numai noi trebuie sã ne tãbârcim pietrele, iar subtilitãþile biograficeîmi plaseazã lectura în dimensiuni contextuale, pe unde aº vrea sã ajungã ºi lumea dragã,pentru care fac aceastã selecþie. ªi nu mi-i prea uºor... O sã înþelegeþi de ce.


Scrie� Scrie� Scrie�

Aleargã înspre noi un timp pierdut,ca un mastif ce-i rupt din legãtoare,el vrea sã ºtie ce va fi cu noi,acolo, sus, în viaþa viitoare.Cum vom alege clipele apuse,ºi cui vom da tot ce-a rãmas în noi,bãtaia de pe urmã a inimii curateºi sufletul neîntinat de veºnicul gunoi.Mai cred în zbor prin gãuri spaþiale,ºi-n firul vieþii reluat de la-nceput,cãci noi în fond suntem o carte vecheîn care scrie pana timpului pierdut�

Oameni ºi turnuri

Greºeºte amarnic acel care credecã se prãbuºeºte Pisa.El e un copil cu faþa în palme,pus de eternitate sã amije...

Numele tãu

Shopin îmi sunã în urechi,un fel de cod de neuitare,iar eu gravez numele tãu,chiar pe secunde trecãtoare.Pe licãrul sfios din ochi,pe stea ce cade fãrã fricã,cãci veºnicia are nume,dacã trãim aceastã clipã�

Iepuraºul de soare

Dacã aº pune mâna pe creionul cu rujîn mine pe loc s-ar trezi un copil,care pe un perete din preajmã ar desenacu mâna sigurã, un singur profil.ªi lumea trecând grãbitã pe-alãturiconvinsã cã destinul ºi-l triºeazã,ar întreba: � Cine-i Bãiatul, cine e Fata?ªi ce magie din perete lumineazã?Fãcând abstracþie de ei, aº desenade parcã cu Picasso m-aº întrece,ºi aº elibera Iepuraºul de Soare,din peretele acela mare ºi rece.

De iarnã

Lui Emil Loteanu

Pãstraþi-mi iarna asta ca decor,cu troenile mari ºi astrale,eu dacã-o fi ca mâine sã mor,eu dacã-o fi ca mâine sã mor,aº vrea s-o fac doar în braþele tale.Zãpada asta parcã-i o scrisoare,o flacãrã albã arzând vâlvãtãi,eu nu vreau ca nimeni sã plângã,eu nu vreau ca nimeni sã plângã,ci toþi s-asculte �Sanie cu zurgãlãi!�.Iar pân-atunci las viscolul sã urleºi stând întins la cald lângã cãmin,sã-þi ºoptesc cuvinte de iubire,sã-þi ºoptesc cuvinte de iubire -de dincolo de moarte la tine am sã mã-nchin�

De dor

Departe stai pe mal de mareºi valurile cântã monoton,de parcã dincolo de zares-a defectat un camerton.Departe eºti de valul receºi de nisipurile ferbinþi.Un dor ca un copil te-ncearcãºi roagã-ntr-una sã-l alinþi...

Un tren aºteaptã�

Un tren s-aude lin în noapteºi poate zeci de cãlãtorise duc sã-ºi i-a în mâini destinul,se duc spre alte vieþi ºi zãri.Iar într-o garã depãrtatãun tren aºteaptã-n vãl de ceaþãca sã ne ducã-n alte lumiºi sã ne dea o altã viaþã.De zece ani aºteaptã poatecuprins de-o stranie uimire,când lumea-i moartã dupã bani,doar doi vor drum spre fericire�


Ioana Geacãr

POESIS

pun umbrã pe valuri

stau pe malul apeiîn acelaºi ritm ne liniºtimpicãturile ceþii estompeazã ce-ar putea fi o pãdure vineþieprintre frunze � un brotac cu un strop de luminã pe fruntemã uit fix: apa se prãvale din ce în ce mai repedeumbra mea rãmâne scuturatã de vânt

chestii cu care ne-am obiºnuit:

la ºtiri despre victima de pe strada noastrãmedicul zice rar plescãind seminþe cãa trimis-o la bucureºti cã nu ºtie ce are-nãuntru cã se vede doar gaurape unde a intrat ºi a ieºit glontele. la doiceºti blocuri fãrã curent ºi apãcu gunoiul neridicat cât casa o femeie îl invitã pe reporter: ai curaj sã intri la mine sãvezi ce mizerie este?refugiaþii din liban vapoarele avioanele autobuzele distruseinundaþii cu sute de morþi în china tsunami în japonia (nu ca-n indonezia)în românia tatãl unei fetiþe violate ºi ucise se sinucide sãtul de o justiþie atât de-ngãduitoaredoar mânuitorul de cuvinte învinge?le monde: icsulescu care ne-a învãþat o lecþie de eroisma fost testat pozitiv. sistemul nostru solar s-a îmbogãþit cu 3 planete ceres xenacharon /la naiba cu poezia asta vorbitã nu mã prinde deloc/ eºti greºitã zice b/

Profesoarã de scriere literarã la Palatul Copiilor �Elena Vãcãrescu� din Târgoviºte,membrã a Uniunii Scriitorilor din România, a tipãrit, începând cu anul 1988, trei plachetede poezie ºi un volum de prozã pentru copii, ca ºi volumele de versuri �Luminã de sare� ºi�Contre-Jour�, semnate Ioana Dana Nicolae. Începând cu volumul de versuri �Aparté� (Ed.Vinea, 2006), semneazã Ioana Geacãr, nume ce a apãrut anul acesta ºi pe copertavolumului de interpretare criticã �Dictatura auctorialã. Eseu despre proza experimentalã alui Mircea Nedelciu�, tipãrit la Editura Libra. (Red.)

Beteala

flori din gardul viu în vazã neagrãcireºe împrãºtiatedintr-o cochilieun sâmbure-mi face cu ochiul

o masã-nghesuitã-ntr-un colþ ºi euîncerc sã nu ies din cadruplouã în rafale de luminã udã/altcineva înºirã toate astea/pânã mã vede sclipind în oglindãîn peretele sticleise aud zgomote de împerechere.

* * *

de pe balconprivesc cum obiectele se scufundã încetîn întunericcîteva luminiþe mai clipocesc puþinîn vîrtejca un catargmestec în cafea cu linguriþa încetca-ntr-un trandafiram tot timpul din lumepe oasele de peºte de pe platouse sparge o bulã de luminãcândva o sã ajungã la mine


seara un elicopter militar survoleazã de câteva ori pe deasupra noastrã o pasãre depradã mâine o sã aflucã mirii þigani care fac nuntã (lângã halã) l-au închiriat aºa cã ei se dau mai departeîn aer peste noi fãrã sã-i ºtim o pasãre de pradãrepet cu angoasã de cloºcãe noapte pe geam a aterizat o fiinþã ciudatã o desenez de partea ceastãlaltã în aburulverde ea îºi miºcã picioruºele din faþã se spalã ca o felinã mi-eal naibii de sete

ce faci mamaie?

ce sã fac mãi gigi cânt la pian. doctorul nuse supãrã ca l-a confundat. zicea mai devreme cã aºa se-ntâmpla în ultimele clipese uitã cu admiraþie spre noi: �batrâna are pian acasã?�alãturi de patul ei în reanimarea strâmtã un alt pat cu o fetiþã din care ies tuburipicãturi de puroi se rostogolesc într-un lighean de tablã dacãapropii lumina îþi par diamantemama ei se uitã la noi þintã ºi plânge încetiºorîmi plec privirilefiecare în pãtrãþica luinu merit la crimile astea mã uit când la mama meacând la aparatul care-i mãsoarã pâpâitulsufletului sus jos sus jos mi-au lãsat un boþ de lumânare ºi un chibritniºte obiecte sacre iar eu mã fac din ce în ce mai micãºi nu pot sã le apuc când reuºesc cu greu sã le ating mã fac dintr-o datã marepâna la cer ºi-mi scapã printre degete

photoshop. pentru câteva ore

: am ºi eu un maidanez care îmi vine în casã: doarme: la cãldurã: mãnâncã: e pretenþios: pentru câteva ore: i-am dat o ampicilinã odatã: era muºcat: iris i-a bãgat-o pe gât: mã ascultã: nu-l mângâi: cred cã ºtie: când fac curat nu-mi place sã vinã: e singurul câine pe care-l cunosc care nu-ºi apãrã mâncarea: se aºazã pe o cârpã ºi-mi lasã pãr ºi noroi: cred c-a fost de casã: înaite dãdea o labã la uºã intra ºi se aºeza pe cârpa lui: : stã doar acolo ºi doarme: a venit dupã mine în sufragerie ca sã nu fie singur: ºi i-am zis cã n-are voie: ºi i-am arãtat cârpa: stai aici: ºi a stat: iar afarã când mã vede mã latrã: le spune ºi celorlalþi câini: le spune ºi lor ºi toþi mã înconjoarã: cã sunt persoanã importantã: si nu i-am mai dat atenþie când mã latra iar acum doar mã conduce pe unde mã duc


Angela Nache Mamier

POESIS

Angelus

Torenþii muºcã coapse ºi glezneAnunþã culorile directe ale vieþiiCopilul priveºte oamenii mari ai acestei

lumiÞãranul striveºte o ceapãPe pâinea de împãrþealãBucata de slãninã,Mãnâncã cu cei trei dinþiAruncã o privire seninãSpre coaja scrijelitã a pãmântuluiBea apã din ulciorul din argilãSfinx umil, doborât de obosealãAþipitÎn braþele atâtor nobileCãpiþe de fân.Ale vieþii.

Tatãl meu pe stradatraversierã

Fluviul roºu traversatDintr-odatãO, tatãl meuAceastã mare pasãre liberãFãrã întoarcereLa rãspântia emoþiilorÎmi face semn, râde ca un nebunRedevine copilDeloc grãbit sã pleceÎncã ºi încãDeparte, tot mai departeNu am putut face nimicªi nu am înþeles nimicDin absenþã�El râde. Vãd dinþii sãi Mariªi albi.Pe veciOchii sãi mari rãmânÎnchiºiSub pleoape de argintMigratoare

Licenþiatã în filologie la Universitatea din Bucureºti, în 1972, fostã membrã a Cenacluluide Luni, actualmente stabilitã în Franþa, la Frontignan, Angela Nache (Mamier) a debutateditorial în 1982, prin volumul de versuri �Miraculum�, apãrut la Editura Dacia, cu o prefaþãde Mircea Iorgulescu. A mai publicat volumele de versuri �Femina� (Dacia, 1985), �Dolor�,Ediþie bilingvã (Maison d�Éditions Clapas, 2007) ºi �Celebratio� (Ed. Kogaïon, România).A tipãrit versuri în mai multe reviste literare din România ºi din strãinãtate. (Red.)

Copilul acesta, tatãl meuVine, rãmâne ori pleacã de o mie de oriÎn norul roºuAcoperit de mãri, batistele albe -Infinitul �Ploaia de semnePe strada traversierã

Moºul Ilie

Bãtrânul îmbrãcat în negruProsternat în faþa crucii de lemnA bisericiiCurãþã rând pe rândMormintele fãrã vârstãLe acoperã cu trandafiri bucoliciCu stele pe umeriMantaua sa asprã, greoaieRãspândeºte acest miros acruDe cal sãlbaticCentenarul gemeªi întoarce spateleOchii sãi uscaþi, goiCând bocitoareCu capetele zgâlþâite întreMâiniÎnconjurã mortul descoperitAlungã muºtele insolentePotriveºte fãrã sã le vadãChipurile celor viiLungi aluviuni de lacrimiAcoperã mãºtile alungiteDe tristeþeLa apusul soareluiLa punctul sãu de rupturãCând tot satul se-nchinãÎn sunet de fanfarãLângã groapa proaspãtãAbia deschisã�


Inimi menhiri

A parcurge viaþa, plajele sale de sarePãrinþii trag semnale de alarmãFuniile exiluluiO viaþã nouã într-oBãtaie de pleoapã ciclonicãGhemuiþi, puþin ridiculiCu inimile lor � menhiri de rubinPãrinþii copleºiþi de necazuriUrmãresc zborulFiilor lor rãtãcitoriSe închinã adeseaÎn mica bisericãªi aprindCâtãva vreme alinaþiImense si interminabileLumânãriÎn cearã galbenã�

Ploaie de mãlai

A încãleca poneii inocenþeiA bea spuma caldã, lapteleFloricãi � vaca bunã de lapteDin cãtunA ronþãi merele acidulateA mângâia pãstrãvii sidefaþiSub bolovanii uriaºiAi râului argintatA galopa peste snopii de cânepãCulcaþiÎn albia apei primitoareA exploda culorileCovoarele înflorite, limpeziteÎn roata bãtrânei moriA adulmeca pâinea sacrãAbia scoasã din cuptorBãtrâna înneguratãÎmbrãcatã în negruVarsã întotdeaunaÎn apa sãratãPetale de porumbNãzdrãvanilor le e foame mereuMãmãliga auritã ºi moaleArde fãrã nici o milãPalatele gurilor lorFragede�

Hora �La Ronde�

Rãcoarea, corpuri în ritmOndulate ºi contopiteFemei liane, femei gazeleÎnainteazã monumentale

Cu mâinile pe talieMãresc cadenþaªoldurile lor de granitAmeþesc papucii bãrbaþilorExaltaþi, insolenþiCu mersul mândruLa sezonul dragostelorLa liziera incendiatãA codrilor seculariTinere fecioareIau formã castã, virginalãÎn matricea nopþilorZorile în câmpieIarba e arsã pe alocuriSub paºii nopþiiÎn cercuri perfectePe pãmântul uscatZânele rele �Ielele,Au dansat ieºite din minþiToatã noapteaAu cãzut în misterioaseTranse

Copilul vântului

El întinde paharulDin plasticAre 7 ani ºi 7 centime,Bãnuþi de aramãSi blamulOri indiferenþaTrecãtorilorAtât de grãbiþi si absenþiEl, respirã liniºtitSe joacãªi numãrã naivTobele de eºapamentRoteºte capul în toate sensurileCâteodatã are crampeÎn pântecNiºte domni ar puteaVeniSã-l înhaþe dintr-odatãAcest copil român si þiganSe cramponeazã,Tine strâns paharulDin plasticNu se mirã cã esteÎn acest loc,Abia ieºit din fusteleMamei sale cerºetoare,Aºteaptã ca pãhãrelulSã se umple,Un oarecare puºti murdarSurâzãtor ºi înfricoºat.


Florea Turiac

POESIS

Adun copilãria...

Adun copilãria ca pe un fruct din ramSã-mi limpezeascã ochiul care mereu mã plimbãCând fagurii plãcerii sunt plini ºi-atunci când amLuceferi lini pe tâmple ºi zei cuminþi pe limbãUmblã plãcerea-n mine ca printr-un labirint(Îmi trebuie-un mileniu sã mã descarc de vinã)ªi-mi va fi gura miere când pe Isus nu-L mintCând muºc doar adevãruri din ceruri de luminãCãci vreau sã cresc cu vise ºi ultimul nãscutSã-i înfloreascã-n suflet dorinþe de zãpadãSã nu-ºi ascundã pieptul plãpând sub niciun scutDar sã colinde timpul sub ascuþiº de spadãDe-aceea-mi e puterea ca piatra într-un zidªi rãdãcina cãrnii se roagã blând sub steleFãptura-mi de paradã sã n-aibã niciun ridSã ning cuvinte blânde din cerurile mele...

Sub edenul luminii

Þes pentru veºnicie cuvinte mai complexeCe îmi rãsar pe limbã ca trandafirii-n parcMelancolia vremii trecându-mi prin reflexeToþi sacii împlinirii, cu miere, blând i-ncarcSub edenul luminii, strivit de încordareÎmi îmblânzesc cuvântul hrãnindu-l cu idei �Rãspunsul nu-i tãcerea la nicio abordareCând foamea mai vâneazã nevinovaþii mieiAtâta timp cât zidul nimic n-o sã-l dãrâmeTânjesc sã fug prin lucruri cu steaua-mi de pe cer �Când sângele chemãri-i ursit sã se sfãrâmeSã-l încleieze totuºi un fericit dulgherCã-n meseria-i zestre el numai duh coboarãPânã-n adâncul minþii (ca peºtii-ntr-un ocean)Cãci numai prin putere tot greul se doboarãªi prindem rãsãritul, mirific, în ochean

Târgoviºteanul Florea Turiac (n. 5. 06. 1943), autor, începând cu 1993, al mai multorvolume de versuri, îºi asumã, în timpuri prozaizante, riscul de a scrie o poezie nutritã deîncrederea în cuvintele consacrate, frumoase, în care ameninþarea timpului devine tandrã,iar îndoiala de sine se fluidizeazã în ritmica muzicalã a versului. (Red.)

Fiorul stãrii

Fiorul stãrii face sã mai visãm plãcereCând cercul împlinirii cu mângâieri ne strânge �Zburând pe primãvarã suntem doar adiereªi lacrimile serii ni se preling în sângeCa frunza ne desprindem de ramura uscatãªi în pãmânt de miere norocul îl vom prindeCând roua stând pe floare nu lasã nicio patãªi doar seninu-albastru în sfera-i îl cuprindeMai detunãm în gânduri ºi câte o favoareSã ne simþim mai liberi ca un cuvânt în carte �Când devorãm ca tigrii pãºuni de sãrbãtoarePrin galaxii de muzici vom levita, aparteSpre cerul puritãþii sorbind cu lãcomieLumina ce coboarã ca ploaia pe ogoareFiindcã-am vânat durerea cu flori de insomnieªi anunþãm de moartea tristeþii, cu ardoare...

Linii de-alinare

Trasându-ne doar linii de blândã alinareUitãm cã viaþa nu e pictatã toatã-n în rozCând pescuim în soartã ni-s ochii felinareCãci vipera încinsã pândeºte de sub boz...Peste grãdini de visuri ninge lumini de steleªi ne gândim cu milã la cel nelãmuritCãci inimile noastre deschid porþi mult mai greleDacã oglinda minþii în noi n-am aburitCãci stãpânim regeºte nervii, cu eleganþã,Când îi simþim cum suie spre paradisul lorTãind mereu frânghia ce spânzurã-o speranþãSã facã loc plãcerii spre lungul coridor...Aºa încât din teamã vom îmbarca regretePe-un vas de primãvarã ce va pluti în larg �Când gloanþele pe limbã vor mai vâna soneteDoar valuri de iubire în suflete se sparg


Semne

Mugeºte-n noi avântul ca ochiurile-n apeSãlbatic revãrsate dupã-ndelungi furtuniSã-i împlinim menirea ca-mpodobit sã sapePrin flori o primãvarã ce va nunti în pruniCu muzicã divinã care desfundã veneCa sângele puterii sã se strecoare-n noiUºor ca adierea din nopþile obsceneCând îmblânzim destinul ce-i nins ºi cu nevoiSurâsu-aduce pacea cu-o clipã mai devremeDecât am avea dreptul (întineriþi c-un ser)S-alerge-n noi doar stele când încã facem ghemeDin fire de luminã sã trecem de misterªi-atunci sã punem palma de adevãr pe frunteCând ochii plâng cu rouã ca dintr-un cer plãpând �Sã mai oprim vânatul ozonului de muntePlutind pe-un rai de frunze sintetic ºi flãmând...

Arome de toamnã

Venim întotdeauna doar cãlãrind pe rouãSã priveghem cum plugul arã-n câmpia toamneiªi fericiþi sã strângem cu mâinile-amândouãEdenuri de recolte iubind splendoarea doamneiCare îngreuiazã saci gata sã plesneascãDe-atâta prisosinþã, frângând cu milã pâine �Tot trupul ni se umple cu pace îngereascãHrãnindu-ne cu viaþã sã fim mai tineri mâinePornind frumos maºina în noi mai cuibãritãSpre a vâna lumina doar cu sãgeþi de cearãSimþind melancolia adesea rãvãºitãªi cum iubirea-ºi pune costumul pentru searãCa o incendiere sã fie sãrbãtoareaCare tiptil colindã prin împliniri recente �Sã înfloreascã-n sânge când stãm în scãldãtoareaAromelor culese, mereu mai abundente

Pat curat

M-am tot restrâns în patul meu curatSã-þi fac un loc � statuia mea de piatrã! �Ca vipera în mine-ai strecuratVenin, încât Pygmalion în vatrãÎþi mai sculpteazã trupul în rãsfãþCa-n faþã-mi sã nu-apari o paparudãSã te-ncordezi când te alint (dezmãþ)ªi pipãi lacom carnea ta cea crudãS-o devorez cu patimã de totCât pânza Penelopei se deºirãIar versul meu sã-þi fie antidotCãci Euterpe încã mã inspirã

Cãrþi pentru regescul nimic

Blândeþea ne mai þine-n a ei ghearãPurtându-ne ca zei peste vãzduhSã ne fereascã de ghepardul � fiarãCare pândeºte-n sânge cu nãduhDansând pe libertate s-o distrugãªi-ntregi cetãþi de bucurii, dar lent �Însã puterea noastrã, ca o slugãSe-nfige-adânc în trup de-adolescentC-un înger galopând vrãjit pe vremeSã punã câte-o muzicã-n furtuniDin armonii cu note strânse-n ghemeDe-o mânã-mpodobitã cu pãuniPeste pãmânt sã picure luminãPentru-un ospãþ (oricât ar fi de mic)Ademenind câte-un poet sã vinãSã scrie cãrþi regescului nimic

Un fel de vânãtoare

Mã iartã c-am ieºit la vânãtoareIubita mea cu plânsetul de vântSã-mpuºc (sãlbatic) numai cãprioareCu gloanþe fabricate din cuvântCãci simt dragoni prin sânge cum se plimbãMai aprigi decât niºte lei turbaþiCând vipere mã prind în joc ºi-mi schimbãNedomolirea-n niºte tei curbaþiDe flori cu gânduri lecuind blestemePrin carnea mea sã luneci ca-n trecutCând glasu-þi nãrãvit o sã mã chemeSã vin târâº la tine, ca recrutCu chinul strâns în raniþa din mineSã îl golesc pe fragedul tãu trupLuând zãlog numai ce îmi convineCu lãcomia unui tânãr lup

Tablou votiv

Sã mi se facã un tablou pe-albastru(Un înger din picturi renascentiste)Cu oasele-n schelet de alabastruªi carnea strânsã-n piele ca-n batisteCu grijile plantate-n verdea frunzãSã ocolesc tãcerile de gheaþãCãci primãveri prin pleoapele de pânzãÎn cristaline mi-au plantat doar viaþãDe-aceea scriu sã uit înjunghiereaLovind în mine ca la vânãtoareªi când va fi sã-mi vindec sfâºiereaVoi arunca spre voi cu sfânta floareDe vers cules în nopþile cu lunãCând bântuie sub cer numai dorinþaDe-a ne iubi când soarta ne adunãÎn cercul ei cu-ntreagã-ne fiinþa


Vasile Romanciuc

CÂNTECE ÎN CULORI

Este-un înger pãzitor

ªtii cã Cel de Sus împarte,De la leagãn pân-la moarte,Câte-un înger pãzitorPentru viaþa tuturor?

ªi cum stã mereu de pazã,Numai ochi ºi numai razã,Numai stea înrouratã,El nu doarme niciodatã.

Doar sã-I crezi, la greu ºi bine,Cum ºi El se-ncrede-n tine,Gata sã te ocroteascãSub aripa-I îngereascã.

� Îngeraº la cãpãtâiDin Crãciun pânã-n Florii,Fii la fel de scump ºi bunDin Florii pânã-n Crãciun.

Cartea-om ºi omul-carte

Încã stau timizi, de-o parte,Micul om ºi marea Carte:Ea-ºi viseazã Tatãl-ram,El deschide primul geam!

Prin biblioteci, uitatã,Cartea cea însinguratãFrunzãreºte fãrã vântNegre foi cu alb cuvânt.

Pom cu om ºi încã-un strop,Greu se-aprinde acest GlobDornic lumii sã-nveºminteAdevãrurile sfinte.

Dar minune! Ce-i în mânaCelui rãsfoind lumina?Împreunã-s fãrã moarteCartea-Om ºi Omul-Carte!

ION HADÂRCÃ(17 august 1949, Sângereii Vechi, J. Bãlþi)

�CARTEA-OM ªI OMUL-CARTE...��Însingurat ca Robinson/ªi fericit ca Marco Polo...�, �Cartea-om ºi omul-carte� � douãmemorabile autoportrete ale poetului Ion Hadârcã... * A publicat mai multe cãrþi pentrucopii: �Noiþele�, �Duminica Mare�, �Povestea Cerbului Divin�, �Bunicuþa zburãtoare�, �Aproapetrei cai�, �De ce-i mare soarele?� º.a. * Ion Hadârcã, scrie academicianul Mihai Cimpoi,

�adoptã postura de poet-copil ce priveºte în lume nu atât prin copilãria maturului, cât prinmaturitatea copilului...� * Scrisul sãu este un ales Elogiu adus Ideii, Libertãþii ºi Luciditãþiirostirii poetice, Cuvântului îndelung cãutat, în fine � un Elogiu adus Culturii... Prin Elogiuînþelegând nu cuvântul care laudã, ci fapta care sprijinã... Poemele sale, inclusiv celepentru copii(vezi, spre exemplu, superba feerie �Corãbioare de hârtie�, scrisã cu aproape30 de ani în urmã ºi apãrutã în volumul �Duminica Mare�), dau culturã ºi, totodatã, cerculturã, ele îl �obligã� pe cititor sã-ºi punã în valoare cultura generalã ºi � neapãrat � sã ºi-osporeascã... Personajul principal al cãrþilor sale � chiar dacã cititorul nu-i va uita pe Ionuþcel Nou-Nouþ, pe Tilicã din Sucita, pe celebrul Nastratin º.a. � este Gândul, Gândulneastâmpãrat, iscoditor ºi plin de farmec prin imprevizibilitatea sa. �Dosoftind teii�,�ºtefãnind verbele�, Ion Hadârcã îºi creeazã un limbaj propriu în dialogul sãu cu copiii, elpune în valoare toate �resursele secrete� ale cuvântului, deprinzându-ne ochiul sã priveascãîn adâncul lucrurilor, bucurãndu-ne auzul cu un sunet simplu, curat ºi bogat, comparabilcu muzica spicelor de grâu, atinse de aripa invizibilã a unei brize într-o zi cu soareîmbelºugat: �Mãnãstire-ntr-un picior,/ Clopot greu la poarta lumii,/ Poate-ai fost mai multun dor/ ªi-ai rãmas mai mult o brumã.// Scoate-mi apa din urechi,/ Auraº, pe malul mâinii,/Anul nou cu soare vechi/ Lângã mama sã rãmânã.// Cioarã, cioarã, adã-n poalã/ Lacrimigrele de luminã./ Vine mama de la moarã,/ Scuturând din pãr fãina...� * ªlefuite pânã lasimplitatea adâncã ºi strãlucirea neorbitoare a zicerii populare, versurile pentru copii alelui Ion Hadârcã au ceva din �miezoºenia�(un cuvânt pe care l-am auzit, în copilãrie, numaide la bunica Ioana ºi care ar trebui �tradus� prin �plinãtate, desãvârºire�) proverbelor ºizicãtorilor noastre: �Unul spune/ mai mult decât ºtie/ ºi altul ºtie/ mai mult decât spune�;�Vin de unde nu m-am dus,/ Caut ceea ce n-am pus...�; �Înapoi sã curgã vreme n-am aflat�;�Sã ºtii sã crezi în ce visezi!�; �Mãsura apelor e luntrea./ Mãsura omului e fruntea...� * Mi separe potrivit sã închei aceste scurte însemnãri cu remarcabila constatare a poetului LucianVasiliu: �Când spun Ion Hadârcã, zic: nasc ºi la Basarabia Poeþi! Când spun Ion Hadârcã,deja rostesc un vers în limba românã!�


Nimeni-nimeni singur nu-i

Un drãguþDe ghiocel,Dacã are lângã elUn ieduþOri un miel,Cum sã fie singurel?O furnicãHãrnicicã,Dacã are, cât de micã,O mãmicãLângã ea,Cum sã fie singurea?Doi prâsneiFrumuºei,Cu pãrinþiªi cu bunei,Cum sã fie singurei?Trei laleleOchioºeleCu trei buburuze-n ele,Cum sã fieSingurele?Dacã ai cu tine-o minge,Dacã plouã?Dacã ninge?Dacã ºtii un cântec bun,Singur cum rãmâi?Nicicum!

La cãsuþa cu zorele

La cãsuþa cu zoreleNu-mi pãsa de vânturi rele,N-aveam aere de prinþi �Aveam stimã de pãrinþi;N-aveam aur, nici mãtase,Da-ncãpeam cu toþi la masã.La cãsuþa cu muºcate,Mulþi fiind, aveam de toate:Dinþi de lapte, nas de cearã,Zmei ascunºi în cãlimarã.La cãsuþa cu bujori,Mãrunþei ºi mulþiºori,Legam pinteni la cãlcâiToþi ciulinii din câmpii �Huzuream pãziþi de releLa cãsuþa cu zorele.�La cãsuþa din zãpadãCu gãrduþ ºi cu ogradãPlinã cu iarbã cereascãªi cu milã pãrinteascã�

Cloºca cea cu pui de aur

Cloºca cea cu pui de aurÎn cuibarul de argintE din marele tezaurNoaptea-n ceruri licãrind.Pui zãluzi ºi luminoºi caToate florile gãlbui,Sub aripã-i cheamã cloºcaLa culcare: pui-pui-pui!Iar ei piuie ºi-aleargã,Grãunciori de aur cerNoaptea-n cer ºi ziua-n iarbã,Ziua-n iarbã, noaptea-n cer.

Capricii de trompetã

Din trompeta nouã-nouþãStã sã cânte-o pisicuþã.Ce mai sunete ieºeau �Nici tu ºoareci, nici tu miau!Apoi, de trompeta rarãSe apropie o cioarã �O încearcã, suflã, darDin bojoci ieºea doar: ca-a-rr!Ursuleþu-n douã labeIa trompeta cu trei clape,Bate ritmu-ncetiºor�Ce sã-audã decât� mm-o-o-rr!Un cocoº ce îºi dã seamaCã ºtia mai bine gamaSaltã goarna fãrã fricã�Goarna strigã: cu-cu-ri-gu-u!Elefantul elegantTot se vede muzicant �Chiar cu trompa lui ia tonulªi imitã doar� trombonul.Uite-aºa ratau soliºtiiZurbagiii, �trompetiºtii��La trompeta de argintSe cam bo-suflau pe rand�Când colo, maestrul vine �(Ia, un prichindel ca tine!)De trei ºchioape ºi-o vocalã,Dar cu ºcoalã muzicalã:� Trom-pa-si-do! Sol-fa-re-ta!Cântã minunat trompeta!


Ion Mãrculescu

DE LA SCRIITORI LA ARTIªTI

JURNALUL DE LA MARCONA

1. Despre un scriitor în cãutareafericirii. Domnule Doctor, dã-mi ºi mie opastilã, ceva care sã mã facã sã mi se parãcã viaþa e frumoasã, care sã mã facã sãfiu tot timpul vesel, care sã mã facã sãcred cã eu sunt proprietarul bãncii naþionaleºi n-am nicio problemã de ordin financiar,dã-mi o injecþie dacã ai, Domnule, Doc-tor, înþelegi matale!...

Este adevãrat, Domnule Doctor, cã amauzit, dar am ºi citit, despre oameni careaveau toate astea pe care mi le doresc eu,pe unii i-am ºi cunoscut ºi, deºi aveau ce-midoresc eu, tot mai cârâiau cã le trebuie, selamentau, se plângeau în sânga ºi în dreaptacã aºa ºi pe dincolo. Aº fi vrut sã le spuncã pentru a avea o viaþã atât de seninã îþitrebuie atât de puþin! Cã eu am cunoscut,odatã, un individ care avea vreo treizecide ani ºi era fericit-fericit pentru cã îºigãsise rostul vieþii! Cum? Foarte simplu!In fiecare zi îºi fãcea rost (uneori cu destulãcãutare) de o bucatã de aþã cam de ojumãtate de metru, o prindea de unul dincapete, o ridica ºi râdea de se prãpãdeavãzând-o cum se leagãnã. În hohote râdea!ªi asta de dimineaþa pânã seara! Nu-þi maispun, Domnule Doctor, ce clipe de extaztrãia când sfoara aceea se legãna pentrucã suflase chiar el asupra ei! Ca sã vezi,Domnule Doctor, ce puþin îþi trebuie înviaþã ca sã fii fericit!... De-aia te întrebdaca n-ai cumva o pastilã bunã, DomnuleDoctor, o injecþie, ceva!...

2. Din nou despre roman. Anunþulrespectiv l-am dat aºa, într-o doarã, într-unziar de provincie atât de neînsemnat încâtsã nu existe vreo speranþã cã îl va citicineva. Dar nici holera nu începe cu cevade dimensiunile unui elefant, ci cu unsimplu microb atât de mic încât treci pelângã el ºi nici nu-l bagi în seamã. Abiadacã îl poþi vedea la microscop. Anunþulanunþa, dacã pot sã zic aºa, cã, în sfârºit,mult aºteptatul eveniment s-a petrecut! Iarmult aºteptatul eveniment era nici mai multnici mai puþin decât apariþia primului ro-man pe care nu l-a citit nimeni, dar se

sperã sã aparã cât mai multe de-asteade-acum încolo, sã devinã o adevãratãindustrie! Romanele pe care nu le citeºtenimeni!... Este uºor de imaginat nãvalareporterilor setoºi de senzaþional, acarelor de reportaj, radiouri, televiziunietcetera etcetera etcetera. Vai de viaþacititorilor ºi a ascultãtorilor! Deºi mãascunsesem bine, totuºi m-au gãsit! Cândm-au dibuit, dârdâiam de fricã, aveambuzele vinete de spaimã etcetera etceteraetcetera... Dar, pentru cã s-au purtatfrumos cu mine, m-am liniºtit încetul cuîncetul, deºi mã durea al dracului de tare omãsea, nu ºtiu ce o apucase ºi pe-astatocmai atunci! La sfârºit a trebuit sãrecunosc cã eu însumi sunt uimit deperformanþa mea pentru cã, uitasem sãspun, chiar eu sunt autorul teribilului ro-man. Flori, îmbrãþiºãri, pupaturi, premii,promisiuni cu Nobelul pentru litera-turã!...Aici trebuie sã mã opresc ºi sã zicdin nou etcetera etcetera etcetera, de treiori, pentru cã aºa mi-o impune stilul...Numai cã eu sunt un om cinstit din tatã înfiu ºi nu vreau sã fiu un exemplu negativpentru urmaºii mei ºi pentru urmaºiiurmaºilor urmaºilor mei! Pe scurt, amrecunoscut cã nu este adevãrat! Romanulrespectiv a fost citit, totuºi, de o persoanã.Una singura! Atât! Doar una! Garantez cuonoarea mea... ªi, pentru cã nimeni nuputea ori se prefãcea cã nu poate sã creadã,m-am ridicat pe un dâmb mai înalt, amfãcut semn sã fie liniºte, s-a fãcut liniºtemormântalã ºi atunci am strigat mareleadevãr: eu am scris acest roman!!!! N-amavut încotro, n-am putut proceda altfelpentru cã eu l-am scris!!!! Aºadar, l-am ºicitit! N-aº fi vrut s-o fac, îmi e oroare deasemenea lucruri, dar n-am putut altfel!...Iar liniºtea mormântalã a rãmas aºa cum îispune ºi numele! De-atunci ºi pânã astãziºi pânã în vecii vecilor, amin!

3. Despre televiziune. Astãzi am vãzut-odin nou la televizor pe Vasilica Ochi deMort. Dar cine este Vasilica Ochi de mort?Vasilica Ochi de Mort este nimeni alta decât


Vasilica Ochi de Mort. Unicã ºiinconfundabilã. Adorabilã. Am mai scrisºi altã datã despre ea, dar atunci nu ºtiamcã se numeºte Vasilica Ochi de Mort. Amaflat abia dupã o cercetare aprofundatã.Acuma ºtiu, Vasilica Ochi de Mort aparetotdeauna la televizor exact în momentulcând mã aºez eu la masã sã mãnânc ºi, casã fac economie de timp, priveasc ºiemisiunile de la televizor. Nu de altceva,dar am nevoie ca orice om sã aflu ultimneleºtiri. Cum ar fi, de exemplu dacã ºefulstatului pleacã în vreo vizitã undeva sauîºi dã demisia. Tocmai atunci, fãrã sãrateze vreodatã ocazia, Vasilica Ochi demort apare într-un spot publicitar careface reclamã la un medicament contraconstipaþiei. Doctorie care face din cãcareunul dintre momentele cele mai importanteºi mai sublime ale vieþii. În prima fazã,Vasilica Ochi de Mort se screme, are ovoce pierdutã, venitã parcã de la unul carea decedat din cauza problemelor customacul ºi cu maþele, apoi urmeazãimaginea cu Vasilica Ochi de Mortînghiþind o pastilã, adicã medicamentul dinreclamã ºi se încheie cu imagineadumneaei ieºind fericitã de la closet unde,evident, datoritã miraculoasei pastile s-aprodus miraculosul eveniment. Ah, ceuºurare! O scenã mãreaþã care nevorbeºte despre mãreþia omului care este,fãrã niciun dubiu, un mare învingãtor înlupta cu vitregiile umane atât de omeneºti!Eu stau la masã cu dumicatul oprit în gât.Ochii mei privesc beliþi ºi nu le vine sãcreadã. Ca ºi în alte momente din astea,despre care eu am mai scris de fiecare datã,dumicatul din gâtul meu se întreabã: sãmerg înainte sau sã o ia înapoi?

4. Din nou despre cãrti. Intr-o carte aunui foarte cunoscut scriitor american (eunumai d-ãºtia citesc!) existã un personajobsedat de dorinþa de a demonstra omeniriicã el este bãrbat. ªi, neavând altfel cum ºinici curajul de a deveni homosexual, seapucã de pescuit. Asta spre dezamãgireafiului sãu care zice cã pescuitul este ca ºicum te-ai apuca sã sfãrâmi ceasurimecanice de provenienþã elveþianã care, seºtie, sunt cele mai bune ceasuri mecanicedin lume. Adicã puºtiul voia sã spunã cãun peºte pe care îl prinzi cu undiþa ca sã îlpui în tigaie sã-l prãjeºti sau îl arunci înoala clocotitã pentru un borº pescãresc,este ca un ceas elveþian, adicã perfecþiuneaîntruchipatã.Ceea ce nouã, adicã mie, îmipare a fi o afirmaþie de un bun simþ infinit.Peºtele, mai mult decât un ceas elveþian,ºtie sã înoate, sã alerge, sã se reproducã

eliminând icre ºi lapþi, sã facã tumbe prinvaluri ºi aºa mai departe. ªi nici mãcar nuare gravatã pe el marca, aºa cum seîntâmplã cu ceasurile elveþiene. Evident,când se stricã, un peºte nu mai poate fireparat. Adio, nu existã piese de schimb ºinici mecanici pentru aºa ceva. Urmând însãlogica puºtiului, adicã acea comparaþie carese subînþelege din textul romancierului,anume cã un peºte este un fel de ceaselveþian (dar infinit superior unui ceaselveþian � ceea ce este ºi pãrerea noastrã,adicã a mea) trebuie sã observ cã el, bãiatulromancierului, puºtiul adicã a scãpat, fãrãsã-ºi dea seama, doar o jumãtate de adevãr:niciodatã nu te vei putea desfãtaconsumând un delicios ceas elveþian prãjitîn tigaie, în ulei de floarea soarelui ºi nicinu vei reuºi sã-þi prepari, oricât de dibaciai fi, o ciorbã de ceasuri. Sã zicem cã totuºiîþi imaginezi cã aºa ceva e posibil! Dar maitrebuie sã-þi imaginezi ºi cã, în timp cemãnânci, þi-a rãmas înþepenit între dinþiremontorul ceasului, cã þi-a intrat un ºurubelîntr-o carie a unui molar, cã þi s-a înþepenitîn gât arcul de oþel asemeni unui os depeºte, cã þi s-a lipit de dinþi cadranulceasului ºi când râzi parcã dai ora exactã.

În concluzie, nu este posibil! Cumnaiba sã mãnânci fripturã de ceas? Defapt, eu voiam sã spun cã scriitorul ãlaamerican, pentru care am tot respectul,n-a vrut sã spunã mare lucru cu povesteaasta. Pot zice chiar cã n-a vrut sã spunãnimic, pentru cã aºa e în literaturã. Cum,dealtfel, nici eu nu am vrut sã spun cevaimaginând cam cum ar fi dacã arfi!...Pentru cã n-a fost sã fie! Altfelstãteau lucrurile dacã era!...

5. Despre poveºtile unora. Pusul uneipoveºti pe hârtie este o chestiune foartepericuloasã sub aspect moral. Un clasic ascris povestea unei capre care avea treiiezi pe care i-a mâncat lupul. De rescris opoveste este nu doar imoral, ci ºi foartegreu, îndeosebi când vrei sã respecþiadevãrul istoric, nu aºa cum a fost elmistificat în povestea amintitã mai sus. Defapt, capra era þap. Unul de-ãla care ºtiefoarte bine ce e viaþa. Aºadar, el i-a instruitzi de zi pe cei trei iezi în chestiunea lupul,i-a învãþat cum sã se apere de acesta, numaicã vorbea de felul lui cam fonfãit, eradestul de greu sã pricepi ce spune, înconsecinþã, din simplã neînþelegere a lecþieide cãtre iezi, dublatã ºi de naivitatea lorinfantilã, s-a întâmplat cam ce vedem azila tot pasul, aceºtia au mâncat lupul. L-aumâncat! Trei iezi care au pãpat un lup! Ce,nu s-a mai pomenit aºa ceva?


Mihai Stan

CARNETUL DE NUNÞI

PROZÃ

Privind cerul de deasupra rãzleþelorcase ale Desubdealului, Bãrcãnescu se treziºoptind, mai mult mormãit, fraza deînceput a povestirii lui Sadoveanu pe careelevii sãi o citiserã ºi rãscitiserã în ziuaaceea în clasã: �Trei zile bãtuserã vânturisunãtoare de la miazãzi, pãmântul sezbicise, ºi-n dumbrãvioara din margineasatului, începuserã sã înfloreascã galbencornii�. Memorase inconºtient, dupãlecturile repetate ale copilaºilor din clasa acincia care abia silabiseau gângãvit ºirepetat, nici vorbã de lecturã logicã,expresivã, cursivã cum cerea programapentru absolvenþii ciclului primar. Îi puneasã citeascã în clasã fiindcã acasã n-aveacine-i ajuta � toatã suflarea satului eraprinsã în campania agricolã de primãvarã,cum numea instructorul de partid Tovgheîncercarea de a zgâria cu sapele un podzoldegradat ce primea ostil seminþele deporumb, floarea-soarelui sau soia, � iar laºcoalã fosta lor învãþãtoare, o tânãrã cuvino-n-coace despre care lumea zvoneac-ar fi în graþiile lui Tovghe, îi lãsase înplata Domnului. Se hotãrâse ca, pânã-ideprindea cu cititul pe aceºti copii, de altfelisteþi � se vedea dupã notele de lamatematicã � sã facã numai exerciþii delecturã; primise promisiune de sprijin ºi dela profele de istorie ºi geografie cã-i vorpune pe micuþii handicapaþi sã citeascã ºiiar sã citeascã...

Zâmbi la gândul cã Sadoveanu parcãar fi privit colþul ãsta al Desubdealului;într-adevãr, dupã câteva zile când vântulsuflase mai mai sã îndoaie stejarii secularidin marginea satului, dupã ce ploile seopriserã la fel de brusc cum începuserã,pãmântul se zvântase, cerul senin erasãgetat de mulþime de pãsãri, iar cornii decare era plinã pãdurea în zona numitã LaCoºca prevesteau an bogat, ºi parcã vãzuarbuºtii plini de fructe ca mãslinele numaicã roºii la culoare...

� Sã trãiþi dom� profesor, îl salutãNeluþã Colivã ºi din vocea omului rãzbãtu

o veselie ciudatã, ciudatã fiindcã insul eraun neisprãvit dat în patima suptului; cebucurii sã aibã ãsta?!

� Bunã ziua, tovarãºe Nicolae...� He, he, dom� profesore, te uiþi la

cornii ãia; ei aflã cã în 70 de ani cât am eun-am vãzut aºa bogãþie de flori, dacã,doamne fereºte, nu dã o brumã ne-amumplut de rachiu!

� ?� Cum, ce nu ºtii? Cel mai bun rachiu

sã face dân coarne. ªi, cu un oftat deuºurare, bãtrânul se aºezã lângã profesorpe bancã, în adãpostul clãdit de primãriepentru navetiºti: jumãtate de sat munceaîn capitala judeþului, cealaltã jumãtate înDelureni.

Adãpostul, un fel de refugiu de pe untraseu montan, apãra doar de ploaie nu ºide frig, fiindcã nu avea uºi, iar geamurile,obligatorii pentru a surprinde sosireaautobuzelor, erau de mult sparte de miciicititori care aºa mai uitau de chinul la careerau supuºi. Fusese încropit din uºi defrigider, rebuturi desigur ale renumiteifabrici din Delureni, albe la culoare. Pe ele,la indicaþia instructorului Tovghe, erauînscrisuri moblizatoare pe care nu le citeanimeni. Poate doar profesorii navetiºtibucuroºi sã descopere greºeli de ortografie,dar ºi de construire a enunþului. Era unadintre distracþiile lor favorite, mai ales cândasistau, peste program, la ºedinþele de partidale organizaþiei PCR �Ferma vegetalã nr.1� în cadrul cãrora, ca sã le treacã timpul,bifau pe caiete greºelile fãcute de Ion Ticã,preºedintele cam alcoolic al CAPDesubdeal. Cei atenþi contabilizau pe puþin20-25 de erori grave pe care apoi în cursade muncitori, care-i ducea spre casã, încapitala judeþului sau în Delureni, lecomentau sarcastic. Se rãzbunau astfel pecei care le rãpeau puþinul lor timp liber denavetiºti cu vechi state, pentru care ºi cinciminute contau. Îndemnurile se citeau greufiindcã duºmanii orânduirii socialiste multi-lateral dezvoltate râcâiserã ici-colo literele


pictate cu vopsea roºie ce aluneca uºor pesuprafaþa lucioasã a fostei uºi de frigider.În final rãmãseserã doar douã, în centrulperetelui unde cel care ar fi încercat sãsaboteze tovarãºi eforturile noastre, cumzicea Tovghe, putea fi vãzut de trecãtorisau vecini. Cineva, sigur un rebusistredutabil, se jucase de-a scartul (jocrebusistic în care prin eliminarea unei literese obþine un cuvânt nou). Se puteau citidin loc în loc, acum, vechi cuvintestrãmoºeºti pe care azi doar cei ce suferãde sindromul Turette le pronunþã adeseaîn public, cu voce tare, dar care atunciînsemnau un fel de disidenþã. Ei, navetiºtii,ca sã treacã timpul le citiserã denenumãrate ori.

�Încã în cincinalul urmãtor, agriculturava dispune de îngrãºãminte chimice, in-secticide ºi biostimulatori la nivelulagrotehnicii mondene, iar pânã în 1990 seva asigura irigarea întregii suprafeþe. Înaceste condiþii se poate conta pe realizareaîn 1990 (socialismul se credea, iatã, etern)a unei producþii de 28.000.000-30.000.000de tone de cereale. Faþã de media anualãîn perioada 1966-1970, ne propunem, deasemenea, ca pânã în 1990 sã sporim decâteva ori producþia de sfeclã, de zahãr,legume, fructe ºi struguri.�

Urmase mascarada raportãrii unorproducþii uluitoare, în timp ce produselealimentare erau cartelate.

Pe a doua pancartã rãmasã întreagãse puteau citi alte date despre raiulcomunist ce va sã vinã: �Se va dezvoltaprioritar zootehnia. În acest scop efectivelede animale urmeazã sã creascã la 9-10milioane de bovine, 18-20 de milioane deporcine ºi 18-20 de milioane de ovine.�

Asta pe hârtie, în realitate abia de segãsea carne pentru un botez, pentru o nuntãacolo. Þãranii din Desubdeal, geambaºi dintatã-n fiu, se descurcau ei, dãdeau tainulcuvenit ºi-apoi îºi vedeau de meseria lor.

� Dom� profesor, îl readuse înrealitate, moº Neluþã Colivã, dai bre o þuicãsã-þi zic cine taie mâine porc, cine taie vacãsau viþel; hai cã peste zece zile intrãm înpost ºi nu mai taie nimenea cã rãmâne cucarnea nevândutã.

� De ºtiu eu, o fi scumpã...� Hai dom� profesor cã se meritã,

ascultã aicea la mine; uite dacã iei o pulpãîþi face reducere ºi ieºi bine cã ai oase maipuþine.

Dupã ce-ºi primi cei cinci lei, Neluþãgrãbi spre �Pepsic�, cârciuma-bufet dinDesubdeal numitã aºa fiindcã gestionarul,

un bãiat deºtept, aducea pepsi de laConstanþa � Ovidiu cu tirul încât, o datãpe lunã, se strângeau oamenii ca la bâlciînghesuindu-se sã apuce o lãdiþã dinbãutura capitalistã.

� Domnule Neluþã, hei tovarãºe undepleci?

� Vezi cã taie peste drum de tanti-salu� dom� profesor de sport, la capu�pãdurii, îi aruncã peste umãr Neluþã Colivãzorind spre bufet. Trãgea târâº piciorulstâng � fusese împuºcat la o vânãtoare;desubdelenii erau mai toþi cei de lângãpãdure iscusiþi braconieri � iar mersulsãltat, cu aruncarea piciorului înainte fãrãa-l îndoi din genunchi, miºcare ce antrenatot trupul brusc smuls ca ºi când omul ºi-arfi pierdut echilibrul gata-gata sã cadã înnas ºi care-l zvâcnea într-o sãriturãcaraghioasã, stârnea râsul privitorului careapoi, dându-ºi seama cã omul e beteag, semustra luând un chip serios, grav,compãtimindu-l parcã pe bãtrânul ce pãreao marionetã pe care neîndemânaticul sforaro miºca dezordonat.

Se vede cã dorinþa de a bea un rachiu,un cocârþ cum numeau desubdelenii oricerafinatã sub 30 de grade, era atât de presantãîncât Neluþã Colivã cu mersul lui ca pearcuri dispãru rapid la orizont cotind sprecârciuma aflatã la 50-60 de metri de staþie.

De la un timp, tot privind la ceas,Bãrcãnescu începu sã bodogãnenemulþumit, autobuzul întârzia nepermis demult. În staþie mai apãruserã câteva femeicare, dupã ce-l salutaserã respectuos cusã trãiþi tovarãºe profesor, vorbeau încet,cu teamã, de-ale lor. El nu auzi decât rãzleþ,norme, praºilã, la târg la Delureni, hoþulde Ion Ticã ºi înþelese cã femeile-l bârfeaupe preºedintele CAP-ului.

Scârþâind din încheieturi opri ceva maideparte de staþie un autobuz din carecoboarã smulgându-se cu greu dintreceilalþi pasageri doi bãrbaþi. Bãrcãnescu ºifemeile se îndreptarã aproape fugind spreautobuz, dar pânã sã ajungã ºoferul închiseuºile apoi, nepãsãtor la semnele lordisperate, accelerã, pierzându-se în zare.Bãrcãnescu avu timp sã citeascã pe otãbliþã �cursã FUCD�, adicã Fabrica deUtilaj Chimic Delureni. De regulã, ºoferiimai opreau pentru cei câþiva lei pe care-ilãsau pe bordul autobuzului, dar se vedecã de data asta era arhiplin.

Peste drum, la nici 50 de metri destaþie, zarvã mare, forfoteau de ici-colofemei între care Bãrcãnescu recunoscucâteva mame de-ale elevilor sãi.


� E nuntã la a lui Piele, mormãi NeluþãColivã care se întorsese, pe nesimþite, dela �Pepsic�.

� Cum adicã, întrebã nedumeritBãrcãnescu, cu cine?

� Pãi se mãritã fii-sa Marcela.� Care Marcela? continuã Bãrcãnescu

care se mândrea oricând avea prilejul cãeu cunosc tot satul, mãi tovarãºe, fiecarefamilie, de la recensãminte , de la votare îllãmurea profesorul pe insul cu care dialoga,mai mereu ãsta fiind un activist sau vreunfuncþionar.

� Ei, are Piele ãla de-a fost ºofer ºipompier la Combinat în Delureni o fatãMarcela. E cu prima lui muiere care-amurit, ehei, e ani d-atunci, la naºterea feteiîntr-o iarnã grea, aia de prin �60. Ei, ºi ãstaPiele, Robert parcã-i zice, a dat-o uneiveriºoare de lângã Timiºoara, cã d-acolose trage neamu� lu� ãºtia, lu� Piele...

În staþie se oprirã doi inºi pe careBãrcãnescu îi recunoscu drept rude ale luiRobert Piele. Erau cam fãcuþi, aveau lacãciuli prinse pamblici tricolore ceîmpodobeau ºi ploºtile, fiecare avea câtedouã, una cu vin, alta cu þuicã.

� Hai sã trãiþi ºi la nuntã sã poftiþi!� Ia nea Neluþã!Privirea bãtrânului strãluci, faþa i se

deschise într-un larg zâmbet, repedereprimat, aproape cã-i vãzu apa curgându-idin gurã de poftã, chiar scuipã abundentîn ºanþ.

� Nu iau mãi ticã, nu iau neicã, nu iaumã cã-mi dete doctoriþa aia nouã niºtenasturi de inimã ºi de ulcer, adio bãuturã,cel puþin o lunã...

Bãrcãnescu, în schimb, trase zdravãndin plosca de þuicã, o þuicã bunã se vedeade pe miros, apoi ploscarii se depãrtarã pe

un ne vedem la nuntã tovarãºe profesor...� Ce fãcurãþi, dom� profesor, bãuºi

din ploºtili ãlora?� Pãi, dom� Neluþã, mi-era cam frig

ºi, drept sã-þi zic, era bunã rãu þuica ãlora.� Da, da acu� trebuie musai sã te duci

la nuntã cã altfel ãºtia te-njurã cã te-a pusla numãr ºi n-ai venit, nu e de joacã, cinegustã musai e prezent, aºa e aici obiceiu�,guºti, înseamnã cã accepþi invitaþia, nuguºti, n-ai vãzut ce m-am abþinut eu deºiºtiu cã ai lu� Piele face o þuicã ºi un vinmamã, mamã, cã n-am de ce sã mã duc laãºtia, nici ei n-a venit la mine, aþi încurcat-otovarãºe profesor, ºi Bãrcãnescu înþelesecã aºa e dupã zâmbetele maliþioase alenavetiºtilor, între timp se strânsese multãlume ºi cel puþin zece inºi asistaserã lascena cu plosca ºi la discuþia lor.

� Ei, de unde sã ºtiu eu toate obiceiurilevoastre?!

� Ehe, asta cu nunta e la noi înDesubdeal chestie serioasã. Fiecare casã,adicã familie, are un carnet de nunþi în carenoteazã la cine a fost, când a fost, ce le-adat ãla la masã ºi câþi bani a dat ei la dar,cã la nunþi, la noi se strigã darul de lãutar,nu se bagã banii în plicuri ca la Delureni.

� Chiar aºa dom� Neluþã?!� Aºa, aºa, dom� profesor, e obicei

nu prea vechi, imediat dupã rãzboi cândera mare sãrãcie, foamete, da ºi nunþimulte, se trezea lumea la viaþã, apoi dupãce-a fãcut ãºtia GAC-uri, CAP-uri, IAS-uriºi cum dracu le mai zice, oamenii notautot în aceste carnete, ºtiu eu, cred cã sãfie siguri cã au ceva numai al lor, cã ceînseamnã aia, dom� profesor, proprietatecolectivã, adicã a cui?

Navetiºtii, ºi bãrbaþi ºi femei, ºi tineriºi mai în vârstã, zâmbeau cu gura la urechi,semn cã-l aprobã pe Neluþã Colivã, uniidãdeau din cap cã aºa e, privind cusimpatie pe acest moº nebun ce pãrea cãnu-i pasã de nimeni ºi de nimic, nici deinstructori, nici de miliþieni, nici de delatoriice se înmulþiserã ca ciupercile; nu poþi sãtragi o bãºinã, zisese odatã moºul, cã ºiaflã ãºtia de la partid ºi de la securitate.

� Aºa cã, dom� profesor, sã-þi facicarnet, mai auzi Bãrcãnescu îndemnulironic ºi râsul sardonic al lui Colivã în timpce se urcã cu greu în autobuzul ce opriseîn staþie; ce-i drept oamenii îi fãcurã loc,de era domnul sau mã rog tovarãulprofesor care-i învãþa limba românã, obiectde examen la liceu, pe copii lor ºi ãsta eralucru mare, mai ales cã Bãrcãnescu era unbun dascãl.


ªerban Tomºa

SALONUL MORÞII*

PROZÃ

Cineva mai spune ceva, voceasportivului se îndepãrteazã, împletindu-secu râsul pictorului, ceilalþi se mutã ºi eiparcã mai departe cu o sutã de metri, Tomse lungeºte pe spate, în iarba rarã, ºiînchide ochii. Este ameþit, lucrurile semicºoreazã din nou ºi îºi pierd lumi-nozitatea, ca în perioada în care suferea dedepresie. Oamenii, cerul alunecos, casele,obiectele se urcã într-un coº greu, aºezatpe capul ºi pe omoplaþii lui Tom. El abia îºimai poate trage sufletul, este absolut epuizat,fãrã sã miºte un deget. O presiune imensãîl striveºte ºi Tom aºteaptã din clipã-n clipãsã moarã. Vocile celorlalþi sunt la o distanþãde ani luminã, iar el nu poate da în laturifantasmele care-l împresoarã amenin-þatoare� ªeful secþiei este un chirurg cuochii care au avut, probabil, cândva ºi olicãrire umanã, dar acum sunt reci, minerali,ca ai unei libelule sau ca ai unui peºte gras,de acvariu. Doctorul vine la serviciuîntr-un costum impecabil, din stofã engle-zeasca, purtând o cravatã roºie ºi un bobocde trandafir la butonierã. Pãºeºte rar, caun manechin, cu privirea fixatã înainte,într-un punct nedeterminat. Descuie cugesturi grãbite uºa, o lasã deschisã, seîndreaptã cãtre birou ºi, pânã sã se aºeze,bagã mâna în buzunarul drept, de undescoate un þignal pe care îl bagã în gurã ºidã trei fluiere scurte ºi unul lung. Ia poziþiade drepþi ºi aºteaptã. Pacienþii din faþa uºiio pot vedea pe asistenta-ºefã cum soseºteîn goana cu halatul-uniformã al doctorului,proaspãt cãlcat. Doctorul întinde în laturiîntâi braþul drept, apoi pe cel stâng ºiasistenta îl îmbracã încet, cu atenþie.Halatul are mai multe buzunare largi,nasturi de aur ºi fermoare de platinã. Cândoperaþia se terminã, doctorul o sãrutã peasistenta pe frunte, îi dãruieºte o ciocolatãmare ºi amãruie ºi o expediazã afarã. Odatãuºa trântitã cu autoritate în urma ei, esterândul candidaþilor la internare sã intre încabinet. Candidatul este instruit dinainte sã

respecte ceremonialul. El trebuie sã intrecocoºat de durere ºi vaitându-se în guramare. Cu degetul arãtator al mâinii drepte,el îi indicã doctorului aceeaºi patã de pegeam pe care i-au mai arãtat-o alte zeci demii de pacienþi ºi pe care i-o vor aratã altesute de mii de bolnavi ºi care fusese facutãîn prealabil, cu rujul, de asistenta-ºefã.Doctorul se preface cã se uita într-acolo,în vreme ce-l spioneazã, cu coada ochiului,pe pacient cum scoate plicul sau teancul debani ºi îl îndeasa într-unul din încãpãtoarelebuzunare ale halatului-uniforma. Doctorulse retrage fulgerator dupã o draperie ºinumãrã banii, cu degete experte. Apare lafel de repede, reteazã cu un gest scurtvaietele candidatului care este obligat sã iapoziþia de drepþi, în cea mai deplinã tãcere,ºi sã asculte verdictul. Dacã doctorul estemulþumit de suma primitã, scoate, dintr-unbuzunar cusut în dreptul inimii, un ciocãnelde argint cu care bate de trei ori într-o tobãde piele aºezatã pe birou ºi strigã, adjudecat!Dacã nu este mulþumit, bate cu palma înbirou ºi urlã, mai încercaþi peste douãsãptãmâni! ªi îºi aratã colþii ºi mârâie caun tigru.

Urmeazã vizita. Doctorul se aruncã peo motocicletã prevãzutã cu patru locuri.La fluierul sãu, apar în goana cei doichirurugi subordonaþi, mâna a doua ºimâna a treia, ºi douã asistente. Motocicletademareazã în trombã, în timp ce chirurgiiºi asistentele îºi pun cãºtile ºi ochelarii deprotecþie ºi deschid pupitrele cu care suntdotate, pe partea dorsalã, halatele-uniformã. Fiecare cadru medical din spitalare un pupitru încorporat în halat, de carese serveºte subordonatul aºezat în spatelesãu. Motocicleta accelereazã ºi când dãprimul colþ, la stânga, dupã ce strãbate oporþiune intermediarã a holului, are la activcâþiva pacienþi raniþi grav, ce vor fi pregãtiþipentru sala de operaþie de rezervã. Cei maiexpuºi sunt pacienþii care se deplaseazã încãrucioare cu rotile sau cei operaþi decurând, care sunt nevoiþi sã-ºi strângã depe jos mãruntaiele ºi sã se târascã spre sa-lon. Ajuns în linie dreaptã, doctorul tureazã* Fragment din romanul Gheþarul, aflat sub tipar laEditura Cartea Româneascã din Bucureºti


motorul la maximum ºi toþi pacienþii searuncã disperaþi, în lãturi, fiindcã aici seproduc cele mai multe accidente mortale.În faþa primului salon, chirurgul-ºeffrâneazã, aºa încât cei din spate îºi strivescpiepturile de pupitre, deschide uºa, cu oloviturã de picior ºi vireazã înãuntru.Doctorul accelereazã din nou ºi zboarã cumotocicleta printre paturi ºi pe deasupralor, urlându-ºi, cu o rapiditate inimagi-nabilã, diagnosticele, tratamentele ºiindicaþiile, iar bolnavii se ascund sub paturica nu cumva motocicleta zburãtoare sãcadã ºi sã-i striveascã. Chirurgii ºi asisten-tele noteazã de zor, într-un echilibru precar,iar doctorul descrie bolile pacienþilor fãrãcea mai micã ezitare ºi fãrã sã-i priveascãpe niciunul dintre ei. Unii pacienþi strigã cãau probleme, doctorul zboarã însã impe-rial, izbindu-i în bot, cu pantofii sãi scumpiºi lustruiþi, pe cei mai recalcitranþi ºi maizgomotoºi. Motocicleta zboarã, la sfârºit,pe uºa deschisã, opreºte câteva momenteîn dreptul salii de pansamente, doctorul in-troduce un periscop pe gaura cheii ºipriveºte înauntru, ambaleazã motorul ºi seîntorc toþi în cabinet. Chirurgul-ºefcoboarã îndatã la cabinetul de consultaþii.Aici sunt cei care nu au fost internaþi încãºi bolnavii operaþi mai demult care au venitla control. Asistenta aºteaptã, dreaptã ºiautoritarã. În mâna dreaptã þine o tavã dezinc pe care pacientul pune banii, pe cândea duce la buze aratãtorul mâinii stângi,pentru a le sugera bolnavilor sã nu scoatãniciun cuvânt. Pacientul intrã, iar doctorul,ascuns dupã uºã, îl ia pe nepregãtite ºi îlrastoarnã pe canapea, printr-un procedeude judo îndelung exersat. Îi pipãie operaþia,strigã, foarte bine, ºi îl îmbrânceºte pe uºacare nu a apucat sã fie închisã. Nicipacientul nu a apucat sã se îmbrace ºi seridicã de jos, adunându-ºi hainele aruncateîn urma lui.

Tot pe motocicletã, chirurgul-ºef intrãîn sala de operaþii. Niciodatã nu se ºtie cineva fi operat ºi la ce orã. Doctorul are ournã cu bile pe care le amestecã repede ºidin care scoate una care indicã salonul ºipatul viitorului operat. Imediat gealaþii sãiiau urma bolnavului care este surprins întimp ce mânâncã, joacã table sau doarme.Infirmierii tabãrã pe el ºi îl doboarã cucâþiva pumni bine plasaþi. Dacã omul nucade lat, îl bat mai rãu, aducându-l într-ostare de dureroasã inconºtienþã. Este adusrapid pe masa de operaþie ºi doctorul, careºi-a pus masca ºi mãnuºile, îl despicã iute,cu o tãietura fermã ºi maiastrã, cum setranºeazã o vitã în abator. Pacientul vioi ºiroºu la faþã, care înveselise tot salonul cuglumele sale, cu râsetele puternice ºi

prelungi, este adus din sala de terapieintensivã, galben ca turta de cearã,nemiºcat ºi cu o mulþime de furtune dedrenaj introduse în nas, abdomen, urechiºi anus. Va rãmâne nemiºcat câteva zile,iar cei care ºi-au revenit discutã în ºoaptã,privindu-se cu ochi exoftalmici. Furtunelede drenaj se rãsucesc prin salon ºi ies pefereastrã, oprindu-se într-un rezervorîncãpãtor, plin cu puroi.

� O mai duce douã zile? întreabã unulnebãrbierit, cu o figura de dihor hãituit,arãtând cãtre un mustacios numai pieleºi os.

� Cel mult trei, spune capitanul operatde bilã.

� Dar ãlãlalt?� Care?� Ãla cu pancreatitã.� Care pancreatitã, cã e cancer curat�

Mã rog, ce e cu el?� Cât o mai duce?� Eu de unde sã ºtiu, ce, þin evidenþa

morþilor?� O vinit unul pe la el, se dãdea

profesor di sport sau cam aºa ºeva, inter-vine un pacient masiv, cu ochi albaºtri.Când ãsta o ieºit afarã, profesorul o zâs diel cã o fost un mare beþiv.

� Foarte urât din partea lui. Îi eraprieten sau a venit aici sã râzã de el?

� Aºa m-am gândit ºi eu. Profesorulãla nu prea ira di soi, cât o stat aiºi numaidi beuturã o vorbit. Iar ãsta, sãracu, e unamãrât...

� Pe pariu cã nu mai rezistã mai multde o zi ºi jumãtate?

� Pi cât?� Pe cinci perfuzii ºi trei fiole de fortral.� Nþþþ, nu þini.� De ce?� Pai, n-ai fortral.� Atunci zece fiole de piafen ºi trei de

dormicum.� Bun, si faºe!� Staþi puþin, când vã externeazã?� Poimâni.� Pai, vedeþi?� ªi sã vãd?� Plecaþi fãrã sã plãtiþi pariul.� Încã nu l-am pierdut, dar staþi liniºtit,

cã nu-mi uit niºiodatã datoriili. Doar suntlocotinent-colonel, ºi naiba!

ªi se adâncesc în jocul de table.Vocile revin ºi Tom îl aude pe Geronimo

înaintea tuturor.� E ciudat cã gazda noastrã nu-ºi face,

totuºi, apariþia, spune el.� Poate e vreo farsã, spune îngândurat

sportivul.� Sau poate e în cãutare de fonduri.

Le-a terminat pe cele estimate ºi alocate ºi


cautã altele, opineazã doctorul.� Lucrurile merg înainte ca unse ºi fãrã

amfitrion, spune colonelul. Nu e ciudat?� Ba da, foarte ciudat, mai ales cã

amfitrionul ar putea fi unul dintre noi, darnu se dã de gol, spune Tom.

� N-aveþi de unde sã ºtiþi, spuneGeronimo, însã ideea asta de a vã invita a fost,iniþial, a mea ºi cineva mi-a furat-o. Mã veþisocoti nebun dacã va spun pe cine banuiesccã ºi-a însuºit ideea ºi a devenit gazda noastrã.

� Spuneþi.Geronimo îºi plimbã cu viclenie ochii

peste ceilalþi, e cuprins brusc de un hohotde râs, faþa îi este violacee, transpiraþia îiapare pe faþã, în broboane mari ºi dese, se

îneacã, tuºeºte, îºi revine ºi îi priveºte cuun aer vinovat.

� Îmi promiteþi?� Ce?� Cã nu mã veþi considera nebun.� Promitem, spune doctorul puþin

nervos.� Nu, e prea mult, zice Geronimo, mi-e

teamã sã vã spun. Zãu cã mi-e teamã. Eceva cu coasa-n spinare...

Ceilalþi simt cã îi ia cu frig, deºi ecaniculã. Pictorul dã sã râdã, dar nu reuºeºtesã scoatã decât un nechezat sinistru,accentuând spaima din privirile lor.

� Glumiþi, spune doctorul, încercândsã rãmânã calm ºi plin de demnitate...

Prin distrugerea structurilor limbajuluiGherasim Luca ajunge la o eliberare acuvintelor ºi reuºeºte sã creeze imaginisurprinzãtoare, care nu sunt lipsite nici defrumuseþe nici de farmec. Prin ruptura întresemnificat ºi semnificant, el dezgoleºtecuvintele, le dã o libertate care, la o lecturãatentã, se dovedeºte a avea propria sa logicã.Descoperirile sale în materie de limbaj potascunde frumuseþi nebãnuite. De exemplu,celebrul sãu poem �Passionnément� (Chantde la carpe, 1973), din care citãm mai josun fragment, veritabil model de exerciþiustilistic, este în realitate o formã de exprimarea unor sentimente ce dovedesc o rarãsensibilitate. Cu ajutorul unui limbaj dislocatcare are propria sa logicã, diferitã de ceaobiºnuitã, poetul reuºeºte sã creeze un sens;�ne dominez pas vos passions� (nu vãdominaþi pasiunile) trimite la �je t�aimepassionnément� (te iubesc cu patimã) ºi latitlul poemului. Cuvintele se îmbinã unelecu celelalte, silabele de asemenea, formândun cerc care lasã impresia cã nu se maisfârºeºte, dar care se încheie totuºi cuînceputul poemului (�Je t�aime passionnément�� Te iubesc cu pasiune). Se remarcã deasemenea lipsa punctualitãþii ºi dislocareasintaxei: Pas pas paspaspas pas/ Pasppasppas pas paspas/ Le pas pas le faux pas lepas/ Paspaspas le pas le mau/ Le mauve lemauvais pas/ Paspas pas le pas le papa/ Lemauvais papa le mauve le pas/ Paspaspasse paspaspasse/ Passe passe paspaspasse/Passe passe il passe il il pas pas/ Il passe lepas du pas du pape/ Du pape sur le papedupas du passe/ Passepasse passi le sur le/ Le

pas le passi passi passi pissez sur/ Le papesur papa sur le sur la sur/ La pipe du papadu pape pissez en masse/ Passe passe passipassepassi la passe/ La basse passipassepassi la/ Passio passiobasson le bas/Le pas passion le basson et/ Et pas le bassodo pas/ Paspas do passe passiopassion do/Ne do ne domi ne passi ne dominez pas/ Nedominez pas vos passions passives ne.

Astfel, acest poem fãcut dintr-oînlãnþuire de cuvinte ºi silabe, alese înfuncþie de sonoritãþi, capãtã o semnificaþie,transformându-se într-o frumoasãdeclaraþie de dragoste. Poate nu este lipsitde importanþã faptul cã Gherasim Luca afost considerat de Gilles Deleuze �cel maimare poet francez� cu toate cã a fost, aadãugat el, de origine românã. (Jeane-YvesConrad, Roumanie, capitale...Paris,Paris,Oxus, 2003, p. 28). Ni se paresemnificativ sã amintim un discurs recentasupra limbii franceze, cel al LucreþieiBârlãdeanu, scriitoare din Basarabia, care apetrecut câþiva ani la Paris. Cu toatãneîncrederea sa în generalizãrile subiectiveºi în definiþiile limitative, scriitoareadeterminã, printr-o formulã lapidarã darprecisã ºi sugestivã, caracteristicile limbiifranceze, �o limbã neasemuit de frumoasãpe care nu o poþi cuprinde pânã lacapãt�(Lucreþia Bârlãdeanu, Vasile Garnet.«Despre Paris, Franþa ºi mentalitãþile dinhexagon» � Sur Paris, La France et lesmentalités de l�hexagon, le 23 février, 2003),Sourse Internet). Aceastã limbã este un�sanctuar� care trebuie protejat împotrivaameninþãrilor externe � invazia termenilorenglezi � ºi a celor interne �o simplitate aridãºi un accent greu de înþeles�, introduse denumeroºi vorbitori de origine africanã sauarabã. �Limbajul Parisului modern este foartediferit de ceea ce se aude la Televiziunea ºiRadioul francez�, conchide scriitoareabasarabeancã.

Inovaþii lingvisticela Eugen Ionescuºi Gherasim Luca



Dumitru Luca

LA MEDICI

PROZÃ

Hol circular. Prãpãdit. De vechepoliclinicã cu medici neprivatizaþi.

În stânga mea, îmi stã în colþul pãlãrieio doamnã grasã cu coc impozant, la vreo50 de ani, care îºi scoate din când în cândochiul stâng de sticlã ºi albastru, ºi-l ºtergeminuþios cu o batistã albã, apoi ºi-l pune laloc, fãcând o grimasã ca atunci când vreisã strãnuþi sau sã-þi scoþi din ochi �o ceva�.Lângã ea, o bãtrânã þanþoºã procedeazãexact la fel, cu ochiul ei drept ºi verzui,însã cu o batistã albastrã. ªi nu facegrimase, ci procedeazã scurt ºi repede...

În faþã �am� douã fetiþe ºi un bãieþel,toþi trei sunt curãþei ºi eleganþi; stau cuminþipe scaunele lor aºteptând; ºi se uitã la celedouã doamne, la mine, abþinându-se vizibilsã nu bufneascã în râs. Lângã ei, odomniºoarã, picior peste picior, citeºte�Unica� cu ochii ei mari, albaºtri ºisclipitori. Nu e atât de frumoasã, cât deatrãgãtoare ºi blondã.

�...Asearã mi-a vãzut ploaie stângul ºidreptul nu; ºi a plouat, zice grasa cu coc.

� Al meu, nu; da� eram plecatã dinlocalitate.

� Îl aveþi de mult?� De doi ani, de când cu accidentul de

maºinã, rãspunde bãtrâna. Dumneata?� De micã, de când am cãzut din

cireºul cu cireºe negre, cã din celãlalt n-amcãzut. ªi-am cãzut pe uluca gardului. Euîmi ling în gurã, proteza dentarã pentru cãnu ºtiu de ce mã jeneazã. Poate e de laseminþele prãjite pe care le-am mâncat,cãutând policlinica; pe care am gãsit-o greufiindcã are firma veche, scorogitã ºinelizibilã uºor.

...Trei cabinete sunt aici: dentar, ORL,interne.

Domniºoarei îi cade revista jos, la vreonouã ºi jumãtate; eu mã reped sã o ridic ºiîi admir decolteul generos ºi fãrã sutien.Superb! ªi aºa trece timpul mai uºor...Asta, probabil, m-a ajutat sã gãsesc în gurãun rost de coajã de sãmânþã.

Îl înghit. Rãsuflu uºurat. Mã ridic casã mai fac miºcare ºi mã uit pe geamulcabinetului dentar, unde o doctoriþã sechinuie, penibil sã scoatã un dinte (din faþã)unei fetiþe, care seamãnã cu cei trei copii,din sala de aºteptare.

Cabinetul ORL are un holiºor plin delume. N-are fereastrã spre sala mare deaºteptare, iar cabinetul de interne e închis,cu lumina stinsã.

În dreapta mea se aflã dentistul meu,un tip roºcovan, cu barbiºon scurt ºiîndesat cu ochii verzi:

ªi zic:� Este cã am fost trimis degeaba la

duº?� Nu ºtiu. Sã termine colega mea cu

fetiþa ºi mai studiez odatã radiografia cucare aþi fost trimis la mine la dentistul decartier, de care nu sunt sigur dacã-ºi facebine meseria. ª-apoi vã consult loculradiografiat cu aparatul meu.

� V-am spus, mã scuzaþi cã insist, cãam avut ultimul molar (dinte) natural dingura mea pânã când s-a retezat la rãdãcinã,din cauzã cã am mâncat alune de pãdurecu coajã ºi mã doare; ºi...

� Discutãm în cabinet, domnul meu.ªtiþi ceva: eu când stau ºi aºtept (sau nufac nimic), admir din memorie picturile luiÞuculescu. Mã liniºteºte chestia asta.Faceþi ºi dvs. la fel cu un lucru frumos lacare sã vã gândiþi. Vã veþi liniºti singur.Nu mai dureazã mult consultul colegeimele. Ce vreþi, fetiþa e pacienta ei. ªischimbã prima dentiþie. Cã aºa e la copiide vârsta ei.

Poºtaºul Dan veni pe neaºteptate,grãbit, fãrã sã ne lase timp ºi-l întrebãmcum ne-a gãsit.

Domniºoarei i-a adus o nouã revistã�Unica�, mie un �promo� cu �Colgate su-per pentru proteze dentare�.



Rãzvan Davidescu

CINE SE ASEAMÃNÃSE ADUNÃ

OPINII

Destul de frecvent aud exprimatãgreºita sintagmã: �Omul e fãcut dupãchipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu�. Spungreºitã nu din dorinþa de a sidera ci pentrusimplul motiv cã nu este conformã textuluiscripturistic. E adevãrat cã în CarteaFacerii (1, 26) gãsim scris: �ªi a zisDumnezeu: sã facem om dupã chipul ºiasemãnarea Noastrã�. Acest citat sereferã evident la sfatul Persoanelor SfinteiTreimi (vezi: sã facem, Noastrã) cu privirela iminenta creare a omului. Numai cã înurmãtorul verset (27), când actul creãriiomului este deja încheiat, referatul biblicoglindeºte acest moment prin urmãtoarelecuvinte: �ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupãchipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-afãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie�.

Dacã atunci când s-au sfãtuitPersoanele Treimice sã facã omul se spuneasã fie ºi dupã asemãnarea cu Dumnezeu,iatã cã acum, când omul este creat, seaminteºte cã a fost fãcut doar dupã chipullui Dumnezeu, nepomenindu-se absolutnimic de asemãnare. În încheierea versetului� ºi, vom vedea, de o mare împortanþã � sespecificã faptul cã a fost fãcut �bãrbat ºifemeie�, adicã fiinþã complementarã.Categoric, nu poate fi vorba despre nici ogreºealã, omisiune sau inadvertenþã în ceeace priveºte coerenþa textului scripturistic.În acest punct este necesarã o lãmurire: ceînseamnã chip ºi ce înseamnã asemãnare.

Conform învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi aiBisericii, învãþãturã fundamentatã pe SfîntaScripturã, faptul cã omul este dupã chipullui Dumnezeu nu se referã în nici un caz laînfãþiºare, adicã la aspectul fizionomic, civrea sã spunã cã în fiinþa umanã au fostsãdite de Creator aceleaºi daruri, proprietãþisau atribute pe care El Însuºi le posedã,pãstrându-se evident distincþia ontologicã,în sensul cã omul rãmâne întotdeaunafãpturã iar Dumnezeu Creator.

În liniile cele mai generale, teologiaortodoxã identificã chipul lui Dumnezeu dinom cu latura sufleteascã a acestuia, iardarurile chipului cu facultãþile sufletului:raþiunea, sentimentul ºi voinþa.

În ce priveºte înþelesul sau explicareaasemãnãrii cu Dumnezeu, taina pareinsondabilã, de-a dreptul incompre-hensibilã. Din fericire, suntem salvaþi deSfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan care,ex abrupto, ni-L defineºte pe Dumnezeu.Astfel aflãm cã �Dumnezeu este Iubire� (IIoan 4, 16).

Acum ne explicãm ºi de ce în UnicaNaturã dumnezeiascã avem trei Ipostasurisau Persoane. Tocmai pentru cã iubireanu poate apãrea, nu se poate manifestadecât acolo unde existã cel puþin douãpersoane. Dacã formula doimii estenecesarã pentru apariþia iubirii, ea nu estesuficientã manifestãrii iubirii supreme, starece apare doar în formula Treimii. Numaiîn Treime iubirea dintre doi subiecþi (Tatãlºi Fiul) fiind împãrtãºitã unui al treilea(Duhul Sfânt) ajunge sã rezoneze în ceidoi la intensitate absolutã. Deci, în Treime,sau mai bine zis, numai în Treime se oferãiubirii posibilitatea împãrtãºirii. Crescândnumãrul subiecþilor, începând chiar cupãtrimea, calitatea raporturilor iubirii sealtereazã, se diminueazã.

În plan uman, aceastã formulã a iubiriisupreme este aplicabilã în cadrul familiei(bãrbat, femeie ºi copil). Fiind fãpturi, decisubiecþi limitaþi, la noi, rolul celui de-altreilea poate fi deþinut de mai mulþi (copii),sau chiar de întreaga lume.

Aºadar omul a primit prin actul creaþiei,ca ºi dat ontologic, aceastã zestresufleteascã, aceste daruri minunate(raþiune, sentiment ºi voinþã), adicã tot ceîi era necesar pentru a înainta în mod liberspre asemãnarea cu Dumnezeu, spredobândirea stãrii de iubire absolutã.


Menirea omului era ca printr-o prevalarefireascã, pertinentã, sãnãtoasã de darurilechipului, deci printr-un efort personal, sãajungã ºi la câºtigarea asemãnãrii cuCreatorul, Care, aºa cum am vãzut, nu ealtceva decât Iubire.

Acum înþelegem ºi taina complemen-taritãþii fiinþei umane. Dacã Adam rãmâneasingur, nu ar fi putut niciodatã deveniiubire, pentru cã în solitudine, ar fi eºuatîn egoism sau în narcisism. Dându-i-o peEva, Dumnezeu îi oferã lui Adamposibilitatea de a-ºi depãºi propriile interese,de a-ºi evada propriul ego, ºi de a veni înîntâmpinarea rezolvãrii necesitãþilor unuialter-ego. Relaþionarea, interacþiunea,dialogul se constituie aºadar în ocazii idealede a ierta, de a înþelege, de a ajuta, de arespecta, deci în prilejuri de a practicaexerciþiul iubirii sau, cu alte cuvinte, de aaccesa chipul lui Dumnezeu din noi, aceasãmânþã de iubire divinã sãditã în fiecare.În felul acesta ne asemãnãm cât mai multcu putinþã cu Cel dupã al Cãrui chipsuntem, sau al Cãrui chip îl purtãm în noi.În acest punct înþeleg sã definesc chipulca fiind acea matrice a Iubirii (adicã a luiDumnezeu), sãditã în om, iar asemãnareaeste consimþirea ºi valorificarea ei în modliber de acesta.

Astfel, a te mântui înseamnã a teîmplini fiinþial (ontologic), adicã sã parcurgiîn fiinþa ta distanþa de la dispoziþia sauposibilitatea de a iubi (poziþie iniþialã a fiinþeiumane sau starea de asemãnare în potenþã)la iubirea concretã, la iubirea ca act sau laiubirea ca stare de a fi (poziþie fireascã alui Dumnezeu ºi din perspectiva noastrã,chipul în actualitate, adicã sãmânþa deiubire odrãslitã ºi datã-n pârg).

În felul acesta se împlineºte proverbulromânesc : �Cine se aseamãînã se adunã�,în sensul cã numai în mãsura în care, laplinirea vremii, se va constata cã neasemãnãm cu Dumnezeu (adicã am devenitiubire), în aceeaºi mãsurã ne vom ºi puteapune laolaltã cu El, ne vom putea adunapentru eternitate cu Iubirea Absolutã.

Deci, omul este fãcut dupã chipul luiDumnezeu ºi are menirea sã lucreze singurla dobândirea asemãnãrii. Dacã era fãcutdintru început asemenea cu Creatorul,însemna cã Acesta i-ar fi anulat libertateade a alege, de a opta, de a se situaatitudinal pe o poziþie sau alta. Or, acestlucru nu este posibil, pentru cã, dacã nui-ar fi dat ocazia manifestãrii libere, ar fiînsemnat cã Dumnezeu îºi nesocoteºtefãptura privând-o de orice urmã de respectsau demnitate.

Doamnele �cu ochii� au primit ilustrate(inclusiv urãri de bine) de la mare ºi munte,de la rude, ilustrate încheiate invariabil �Vãpupãm dulce pe ochiºori�, cã doar ne-ampovestit conþinutul. Cei trei copii ºi doctoruln-au primit nimic. Iese de la stomatologiefetiþa vãicãrindu-se. Bãiatul o iau protec-tor dupã umeri, liniºtind-o.

Celelalte douã fetiþe o privesc uºorincrustate. Una îi zice: �De ce n-ai stat cuminte.Ea: �Ba am stat. Da� doctoriþa n-arerãbdare...�. Pleacã toþi. Erau pesemne fraþi.

� Haideþi, îmi zice doctorul. Dentistulmã îmbie sã iau loc în scaunul dentar. Dindulap îºi scoate un beþiºor lung, metalic,cu o luminiþã în vârf, pe care mi-l intro-duce în gurã. Deodatã îmi atinge omuºorul.ªi vomit pe el, pe scaun, pe jos, resturi decrochete de conopidã, pe care lemâncasem în ajun. Doctorul calm, seºterge de voma mea cu un prosop ºi mãinvitã din nou sã aºtept afarã.

La un moment dat pe uºa de la intrareaîn sala de aºteptare, intrã un tip de vreo 30de ani cu un aparat de radio dat la maximcu melodii cu Hoocker. Are plete ºi barbãmari. O invitã pe domniºoarã, dupã ce-isãrutã lauguros mâna (ºi pe faþã ºi pe dos),în cabinetul de interne, dupã ce aprindelumina. Apoi lumina se stinge ºi se audchicoteli, cã muzica a fost datã încet.

Era prea de tot!... ªi mã trezescnãduºit. Da! Ãsta a fost visul. ªi realitatea,ca orice realitate, e paralelã cu el. Totuºiîmi pipãi rãdãcina dureroasã a molaruluiretezat. Privesc cum proteza mea stãliniºtitã în pahar (ºi nu sare de acolo ca înFãnuº Neagu). Ce noptierã! Vecinul trageapa la veceu...Viaþã de bloc ceauºist.

La medici



Mircea Constantinescu

DESPRE SEX(NUMAI DE BINE...) � II

RAFTUL DE SUS

Mã-ntreb de ceva vreme cum ar fidialogat Socrate cu Yourcenar...Sunt sacre, aceste raporturi senzuale,

pentru cã ele sunt unul din marile fenomeneale vieþii universale. În opoziþie cu soþiahindusã, care are sentimentul cã este ozeiþã, cã o reprezintã o clipã pe Sita unitãcu Rama, majoritatea amanþilor nu simtnimic asemãnãtor; dimpotrivã, dacã dinîntâmplare unul dintre cei doi are acestsentiment al sacrului, este foarte îndoielniccã celãlalt îl va încerca în acelaºi moment.Existã mai mult un fond ascuns în caresenzualitatea este judecatã drept grosolanã.Sacrul pare destul de absent, înlocuit cupruderia sau deºãnþarea�; �Dar fiecare cartese naºte cu forma ei particularã, cam caun copac. O experienþã transplantatã într-ocarte ia cu sine muºchiul, floricelele decâmp care-l înconjoarã în acea masã depãmânt în care i s-au prins rãdãcinile.Fiecare gând din care se naºte o carteaduce cu sine o serie întreagã deîmprejurãri, un complex întreg de emoþiiºi de idei care nu vor fi niciodatã la felîntr-o altã carte. ªi de fiecare datã, metodaeste diferitã�; �Singurãtatea scriitorului estefoarte adâncã. Fiecare este unic, cuproblemele lui, cu tehnicile lui, pe care le-adobândit cu efort, cu viaþa lui proprie�(subl. mea); �Chiar la Paris, n-am ieºitniciodatã de la o întâlnire <culturalã> fãrãsã stau cu plãcere de vorbã cu ºoferul detaxi, cu bona, cu portãreasa sau primultrecãtor apãrut�; �Dar acum sunt deja aniîntregi de când nu-i dimineaþã în care, cândmã trezesc, sã nu mã gândesc la starealumii, ca sã iau parte o clipã la toatã aceastãsuferinþã. ªi reuºeºti totuºi sã fii fericit,uneori, în ciuda acestor lucruri, deºi esteun altfel de fericire�; �... pentru mine,geologia a învins istoria. ªi atinge cevafoarte profund în mine. Aici a început sãmã intereseze mediul natural, copacii,

animalele. Dar poate cã m-aº fi dezvoltatla fel dacã aº fi trãit în altã parte. Totuºi,cine ºtie? Respect mult hazardul. Cred înacceptarea obiectelor date, ºi a vieþii date,pe care trebuie sã o iei aºa cum vine� (=disting în aceste propoziþii complicitateacu un fatalism naturalist, care, cu niºtedecenii înainte, i-a fost complice ºi unuiFaulkner, ºi acela profitând de experienþaimpardonabilului Zola...); �Oriunde mori,mori pe o planetã� (subl. mea); �Credcã este nevoie aproape întotdeauna deo clipã de nebunie ca sã construieºti undestin� (subl. mea);

...dar ºtiþi, mãcar acum, de ce n-a muritacel Socrate de foame?... nu cumvadeoarece El supravieþuieºte în toþi aceiadintre noi care, subit sau tardiv imuni, amreuºit sã depãºim convingerea cã vomajunge sã ne cunoaºtem pe noi înºine...?(...adicã exact contrazicerea, antiteza,oximoronul cele mai veritabile; nu e lamijloc doar o chestiune de cuvinte, despeculaþii; înaintez ipoteza cã, avansândîn viaþã, m u r i r e a ne viruseazã percepþiileºi mentalul suficient spre a ne determinasã ne hazardãm în generalizãri cu aparenþeplanetare. E doar o scuzã, nu un supozitor,nicidecum un panaceu).

...�În ce mã priveºte, pun tot atât desus negro spirituals ca ºi liedurile germane,cântecele trubadurilor francezi din EvulMediu sau poemele mistice italiene dinsecolul al XII-lea. Mi se pare un maremoment în trãirea umanã�; �Tot ce s-apetrecut este fixat în substanþa noastrãnervoasã ºi poate sã revinã într-o zi:este de ajuns sã laºi amintirile sã setrezeascã� (subl. mea); �Dar mai întâi tesupui unei nevoi de a te exprima, foartemisterioasã. De ce simþi aceastã nevoie,nu ºtiu, dar sunt situaþii, reflecþii care cersã fie scrise, sã fie spuse, în modinexplicabil�; �...deprinderile servesc ºi elecreaþia literarã pentru cã în deprindere


existã ceva ritual�; �Ar trebui ca omul sãparticipe empatic la soarta tuturor celorlalþioameni; mai mult, a tuturor celorlalte fiinþe.Pentru un scriitor, cred cã este vorba dea-ºi ºterge personalitatea lui... pentru a fipe de-a-ntregul al altora. Pe scurt, nu-i cevaatât de diferit de adevãrata iubire, ce constãîn a dori binele unei fiinþe, al fiinþelor�; �Nuva fi niciodatã prea târziu sã încerci sã facibine, atât timp câ pe pãmânt va mai fi uncopac, un animal sau un om�; �Când lovimun copil sau îl înfometãm, când îl creºtemîn aºa fel încât sã-i falsificãm gândirea sausã-ºi piardã gustul pentru viaþã, comitemo crimã faþã de universul pe care ºi el îlexprimã. Acelaºi lucru este adevãrat cândomorâm inutil un animal, sau când, fãrãun motiv serios, tãiem un copac. Defiecare datã, ne trãdãm misiunea de oameni,care ar fi sã organizãm un univers mereumai bun�; �Anumite discipline mentale nesfãtuiesc sã ascultãm liniºtea � tãcerile,cãci existã o mulþime de tãceri. Altele, sãprivim întunericul�; �... cãlãtoreºti ca sãcontempli; orice cãlãtorie este ocontemplare în miºcare... Cãlãtoria este oexperienþã, aºa cum ºi ºederea într-un loceste o experienþã, cum tot experienþã suntprietenia, contemplarea, iubirea, munca,boala, chiar grãdinãritul sau bucãtãreala.Pentru ce sã facem diferenþe între ele?�

...Deºi o meritau, � românii nu au oSimone Weil, nici o Marguerite Yourcenar;deºi o meritau, românii n-au nici un Proustsau un Céline. Consider cã geniul nostrueste unul fulgurant, iar atunci când estebinecuvântat cu substratul duratei, adicãal tragediei, el nu va avea niciodatã ºansaafirmãrii altundeva decât în afarafruntariilor fireºti... Este doar o doxã, �nu o axiomã. Cel puþin fiindcã aº lãcrimala nesfârºit dacã ar fi o axiomã. Privitor laaceste bagatele, nici mãcar un Socrate nune întinde mâna... Au revoir!...

Sfaturi pe gaura cheiiMarturisirile pot fi clasificate în fel ºi

chip (ca multe altele): salubre/insalubre,opo r tune / inopor tune , sub i ec t i ve /ºtiinþifice,ruºinoase/neruºinate,oþioase/îndrãzneþe,benefice/malefice º.a.m.d.Chirurg ºi psihiatru, medic militar în aviaþiaamericanã, Dr. David Reuben comite cubisturiul inteligenþei pagini de literaturãsuperioarã; de altfel, e autorul câtorvabestseller-uri (zeci de milioane de volumevândute, traduse în 52 de limbi), dintre care

detaºez unul, �Tot ce ai vrut sã ºtii despresex. Dar þi-a fost teamã sã întrebi�. Stilulsãu colocvial, plin de humor, lipsit demorga specialistului, se subordoneazã uneiintenþii generoase (ºi deseori riscatã de mulþiautori de ficþiune, care, evident, n-au niciovinã cã nu sunt ºi medici/sexologi), anumeaceea de a (se) mãrturisi în legãturã cu unsubiect intim, dificil, grav, delicat darextrem de important, de peren � raporturilesexuale (interumane). Dr. Reuben este unmeticulos ºi un exhaustiv, deloc sedus desavantlâcuri sau eresuri sau prejudecãþi,prea destule, toatele, în aceste domeniusensibil. Reprecizez, nu-l intereseazã �precum pe medicii legiºti � aberaþiilezoofile, necrofile, gerontofile etc.

Fie ºi simpla citare a sumarului poatesã sugereze cât de scrupulos, exigent ºinesãþios este acest mãrturisitor: �Dincolode poveºtile cu berze � Organele sexualebãrbãteºti � Organele sexuale femeieºti �Actul sexual � Afrodiziacele � Impotenþa� Frigiditatea � Homosexualitatea �Masturbarea � Perversiunile sexuale �Prostituþia � Planificarea familialã � Avortul� Bolile transmisibile sexual � Menopauza� Toamna sexului�.

Probe de humor ºi înþelepciune(didacticã-pedagogicã � în sensul firesc alexpresiei): �Chiar ºi pilotul avionului cureacþie... a devenit acum un cãlãtor înspaþiu ºi îºi conduce nava cãtre vasteleîntunecimi ale Cosmosului. Dar tot nu-ºipoate propulsa penisul cu cei optsprezececentimetri în vasta întunecime a vaginului�;Cât de mare este penisul normal? Iatãîntrebarea secolului. ªi este o întrebarenepotrivitã... Din pãcate, la JocurileOlimpice ale Penisului, nimeni nu câºtigã.ªi ce dacã descoperi cã un penis este mailung ºi mai gros decât al tãu? Îþi stricã ziua,nu-i aºa? ªi apoi, a doua zi observi un pe-nis mic, faþã de care al tãu seamãnã cu alunui taur furios. Te simþi bine pânã înpauza de prânz, când te duci la toaletã ºistai lângã un tip al cãrui organ aratã deparcã ar aparþine unui elefant. Asta îþiterminã dupã-amiaza de tot. ªi majoritateabãrbaþilor o þin aºa toatã viaþa. Ei suferã �ºi nu trebuie sã sufere�; �Soþiile sauprietenele nu mai rãmân cu gâtul înþepenitdimineaþa � sexul oral cu un penis înclinatîn jos este mult mai simplu�; �Un americanviziteazã Franþa ºi rãmâne peste noapteîntr-un orãºel. Se trezeºte dimineaþa ºidescoperã cã i s-a oprit ceasul. Cãutândpe strãduþele înguste, ajunge în sfârºit la oprãvãlioarã care avea deasupra intrãrii o


firmã mare pe care era desenat un ceas.Intrã în magazin, unde dupã tejghea eraun bãrbat bãrbos între douã vârste. Uºurat,îºi pune ceasul pe tejghea. <Când m-amtrezit dimineaþã, ceasul stãtuse.> Domnulcel bondoc dã din cap ºi îi dã ceasul înapoi.<Nu mã pricep la ceasuri. Eu sunt mohel.Fac circumcizii.> <Faceþi circumcizii? ªiatunci de ce aveþi ceasul ãla mare deasuprauºii?> Tipul dã din umeri. <Ce-ai fi vrut sãagãþ acolo?>�; �O femeie poate face sexde douãzeci de ori pe zi, poate naºte oduzinã de copii ºi încã sã-i fluture acel steagal Virtuþii, himenul, la intrarea în vagin.Depinde doar de tipul de himen cu care s-anãscut�; �Câte orgasme poate avea ofemeie? Nimeni nu ºtie Cercetãtoriirecenþi au oprit experimentele dupãcincizeci de orgasme. Tehnicaexperimentalã în sine a fost foarteingenioasã. În condiþii atent controlate, cuobservatori instruiþi, reflectoare,magnetofoane ºi o camerã video, o femeie-voluntar a avut un act sexual cu un voluntarbãrbat. Au fãcut-o pânã când ea a ajuns laorgasm, înregistrat atent de electrozi prinºide diverse pãrþi ale corpului sãu, ca ºi decamera video ºi de magnetofoane. Domnula ieºit imediat din scenã ºi a fost înlocuitde alt voluntar mai mult sau mai puþinnerãbdãtor. Acest proces a continuat pânãcând cincizeci de spirite cutezãtoare au dattot ce aveau mai bune pentru ºtiinþã. Tipaera încã mai mult sau mai puþin dispusã,dar cercetãtorilor le era foame,magnetofoanele rãmãseserã fãrã bandã,camerele fãrã casete iar nevesteleîngrijorate începuserã sã le telefonezesoþilor la laborator�; �Ce este flirtul? � Esteatunci când mâna se aflã în ºtii-tu-ce ºiºtii-tu-ce este în mânã, dar ºtii-tu-ce nueste niciodatã în ºtii-tu-ce�; �Bãrbatultocmai ºi-a introdus penisul erect în vagin,când femeia spune: <Oh, am uitat sã-þispun, dragã. Au venit doi bãrbaþi sã te cautedupã-amiazã. Parcã au spus cã sunt agenþiFBI, sau aºa ceva...> sau <Oh, sexul egrozav cu dumneavoastrã, domnule Wil-son. Chiar ºtiþi sã vã purtaþi cu o fatã. Abiaaºtept sã am optsprezece ani ºi sã fie le-gal...> sau <Doctorul a spus cã mâine sigurvor fi gata rezultatele testului meu SIDA>�;�Oricum, astãzi, sexul oral este legalaproape peste tot � poate cu excepþia celuicu pãsãrile�; �Niºte tinere vin pe scenã ºifascineazã publicul fumând calm o þigarã,pipã sau trabuc. ªi ce e aºa deneobiºnuit? Pur ºi simplu faptul cã elefac asta þinând þigara, pipa sau trabucul în

orificiul vaginului ºi le fumeazãcontractându-ºi ºi relaxându-ºi muºchii dinjurul vaginului... Uneori pot sorbi o bãuturãrãcoritoare printr-un pai introdus într-unpahar ºi care are celãlalt capãt bãgat învagin�; �În domeniul sânilor, se pare cãori e festin, ori e foamete�; �Cãtre sfârºitulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, soþiaîntre douã vârste a unui distins generalfrancez vizita soldaþii rãniþi dintr-un spitalmilitar. S-a oprit la patul unui ofiþer tânãrºi l-a întrebat pe doctorul care o însoþea:<Unde a fost rãnit tânãrul acesta?>Doctorul a ezitat un moment, apoi arãspuns: <Ããã... pãi, de fapt, glonþul atrecut prin penis, doamnã>. Doamna s-aneliniºtit. <Oh! Sper cã nu i-a rupt osul!>Doctorul a înlemnit un moment, apoi ºi-arevenit repede. S-a aplecat uºor cãtredoamnã ºi i-a spus: <Doamnã, dacã v-aconvins cã are un os în penis, trebuie sã-mimãrturisesc admiraþia faþã de soþuldumneavoastrã, generalul, pentruexcelenta sa performanþã!>�; �Fiica uneifamilii regale europene era pe cale sã semãrite. Tânãra prinþesã fusese pusã lacurent de mama sa, regina, cu lucrurile lacare trebuia sã se aºtepte în noaptea nunþii,dar încã mai era oarecum neliniºtitã. Îndimineaþa de dupã nuntã, vorbea cu mamasa. <Mamã>, a spus, <a fost senzaþional!A fost cea mai minunatã experienþã din viaþamea! Dar am o întrebare>. <Da?> ziseregina. <ªi sãracii se bucurã de asta?><Desigur>, rãspunse regina. Tânãraprinþesã se încruntã. <Ce pãcat! E un lucrumult prea bun pentru ei!>�; �Sã ai maniereîn public nu înseamnã cã nu poþi sã tezvârcoleºti ºi sã þipi atunci când faci sexcu soþul�; �Arãta ca decana respectabilã aunui colegiu pentru femei � ceea ce ºi era...<Mi se freacã vaginul de douã ori pesãptãmânã cu un penis alunecos acoperitcu cauciuc ºi presupun cã acel cauciucobþine mai multã plãcere decât mine>�;�Mai existã ceva care poate îmbunãtãþiorgasmele unei femei? Da. Amintiþi-vãpovestea despre tânãrul care ducea o cutiede vioarã ºi a oprit o doamnã în vârstã peo stradã din New York. Se rãtãcise ºi eranerãbdãtor sã ajungã la întâlnire. A spus:<Scuzaþi-mã, doamnã. Îmi puteþi spunecum se ajunge la Filarmonicã?> Ea l-aprivit, s-a uitat la cutia viorii, s-a apropiatde el ºi i-a spus: <Exersând, bãiete!Exersând!>�; �L-am întors cu faþa în jos,am bãgat anuscopul, am aprins lumina, ºiam sãrit în sus � în întregul rect era luminãca ziua!


Cineva îi bãgase bietului om o lanternã� era efectiv cel mai <aprins> domn dinoraº. M-am chinuit îngrozitor sã i-o scot!�;�Dacã îl vezi pe cel de la benzinãriesãrutându-l pe obraz pe un client ºi apoiumplându-i rezervorul, îþi pui întrebãri. Dardacã o vezi pe doamna de la florãrie cã îºiîntâmpinã o clientã cu un sãrut, nici nu-þipasã. Desigur, sunt lesbiene de toate felurile.Unele sunt calme ºi liniºtite, altele suntmilitante ºi agresive�; �Trece pe lângãdormitorul pãrinþilor ºi aude niºte zgomote.Trage cu ochiul prin gaura cheii ºi vede cãaceºtia fac sex. Îºi clatinã capul uluit ºi îºispune: <Ia uite! ªi pe mine mã pedepsesccând îmi bag degetul în gurã!>�; �Motorulunui vibrator obiºnuit va tuºi puþin ºi apoise va opri pentru totdeauna. Dar nu vãîngrijoraþi, puteþi gãsi un falus rezistent laapã care toarce ca un submarin nuclear�;�Ascultã, doctore, ca sã fii o prostituatãbunã, trebuie sã înveþi doar cinci replici. Iatãcare sunt: <Oh, e atât de mare! Niciodatãn-am vãzut una aºa de mare!> <Oh, bagã-mi-o, bagã-mi-o, nu mai rezist!> <Oh! Oh!

Îndeas-o toatã!> <Ahhh! Nu te opri! Îmivine!> <Ai fost extraordinar!> Dar þineþiminte, trebuie sã le spui în ordinea corectã!�;�ªtiþi povestea despre raþa care s-a oprit lafarmacie ºi a cumpãrat un prezervativ?Farmacistul l-a pus pe tejghea ºi a spus:<Poftiþi! Sã vi-l pun pe facturã?> Pasãreas-a încruntat. <Pe ce sã mi-l pui? Ce crezicã sunt, vreo raþã perversã?>�; �Vã amintiþipovestea despre prostituata care fãcea sexoral cu un client fidel? În timp ce îl lucra, elspuse: <Ascultã, sunt cam strâmtoratsãptãmâna asta. E bine dacã doar de dataasta te plãtesc cu un cupon pentru 12 cinela noul restaurant de dupã colþ?> Ea ºi-aoprit puþin activitatea ºi s-a uitat în sus spreel. <Cred cã e bine, doar de data asta �dar eºti sigur cã restaurantul e un loccurat?>�; �Într-o zi, o fetiþã ºi-a întrebatbunica: <Bunico, ai 85 de ani. Când nu lemai place oamenilor sã facã sex?> Bunicaºi-a pus deoparte cartea, a zâmbit ºi arãspuns: <Nu ºtiu, Jennie. Pentru unasemenea rãspuns, trebuie sã întrebi pecineva mai bãtrân decât mine!>�.

Avara, filmul lui Raj Kapur, ne-a fericit pe mulþi acum o viaþã, chiar dacã, separe, ne venea de la ruºi, cu voia lor, toatã lumea îl cânta � într-adevãr, ºi ei, înruseºte, avaraya, cred �, a apãrut Narghita, curând cãlcând pe covor roºu spreIndira Gandhi. Când sã înceapã rãzboiul în Iraq, Abbhay Maurya, într-un simpozionpe hypertext, la Delhi University, constata cã Avara a fost primit numai în þãrilecomuniste, nu ºi în cele capitaliste.

Q & A, cartea lui Vikas Swarup s-a tradus în româneºte (Irina Margareta Nistor)ºi a fost publicatã la editura Taj Books & Media 2009 (Adelina Patrichi) cu titlulVagabondul milionar. Filmul Slumdog Millionaire face deliciul nepoþilor celor cepalpitam la iubirea dintre Raj ºi Rita.

A câta lansare, la librãria Cãrtureºti? Ceainãria plinã. Iar India. Ganesh în dans.R.K. Narayan, Raja Rao, necunoscuþi, nici chiar Mulk nu s-ar mai aminti, panimaite.De-acum Amitav Gosh a apãrut ºi în româneºte cu Cromozomul Calcutta ( urmeazã Omare de maci). Titluri de rãsunet: Chaturanga � Rabindranath Tagore, Fortãreaþa deaur ºi vieþile anterioare � Satyajit Ray, Devdas. O iubire indianã � SarathchandraChattopadhyay. Iar Vagabondul milionar n-are decât sã globalizeze India via Holywoodfiecare suflare, cã tot, spune un scriitor aproape tuns, India nu se poate universalizafãrã România. Tocmai cã, venind ea peste noi, americãneºte, nemairuseºte, sã nu neuniversalizãm ºi noi tot Indie.

Atâta glorie �capitalistã� se oferã, însã, pe aceeaºi vagabondare în exotic spremiraje consolatoare. �Nu m-am bucurat de tine îndeajuns. Fie ca tu sã fii al meu ºi înviaþa noastrã urmãtoare� (Rabindranath Tagore). �ªtiam ce este acela un jatignan. E opersoanã care-ºi aminteºte întâmplãri dintr-o viaþã anterioarã� (Satyajit Ray). �Ar fibine sã pleci purtând cu tine în moarte o ultimã imagine � aceea a unei lacrimi, mãcaruna, pe care cineva o varsã în memoria ta.� (Sarathchandra Chattopadhyay). �În platouscrie «Liniºte», dar publicul refuzã sã se supunã� (Vikas Swarup).

AVARA GLOBAL

George Anca


Marina Nicolaev

MERIDIANE

�Les mirages de l�Art contemporain�(Mirajele Artei contemporane) a vãzut lu-mina tiparului la Editura La Table Ronde,Paris în 2005, autoarea acestei cãrþi fiindChristine Sourgins, critic ºi istoric de artã.

Am asistat la una din conferinþele saleanul trecut, în 2008, orga-nizate în jurul tematiciiacestei cãrþi ºi ceea ce m-aatras a fost sinceritatea abor-dãrii subiectului în dorinþa dea explica unui public maimult sau mai puþin avizatresorturile estetice specificeArtei contemporane.

Ce este Arta contem-poranã? ªi de ce ChristineSourgins precizeazã de labun început cã �arta aºa-zisãcontemporanã nu este artacontemporanilor noºtri� ºi eanu trebuie confundatã cu Arta modernã?

Dupã Christine Sourgins, Artacontemporanã, �copilul involuntar al luiMarcel Duchamp� (1887-1968) � cel careexpune în 1917 la New York un pisoar deporþelan având semnãtura unui cunoscutfabricant de obiecte sanitare intitulându-lsimbolic �Fântânã� �, odatã cu începutulanilor �60 tinde sã se transforme într-o�catastrofã intelectualã� (Jean Claire) cevehiculeazã în esenþã un nihilism sumbruºi distructiv.

Arta contemporanã este nu numai omiºcare artisticã, afirmã ChristineSourgins, ci un demers mercantil de celemai multe ori pe banul public; ea constatã,fãrã menajamente, cã un mare numãr de�opere de artã� sunt achiziþionate astfel.Costul �operelor de artã� devine un secretde stat în plinã mondializare. Chiar Bisericaeste flatatã sã gãzduiascã în inima

CHRISTINE SOURGINS ªI�MIRAJELE ARTEI CONTEMPORANE�

sanctuarelor sale prestigioasa �Artãcontemporanã�! L�art, une entreprisecomme une autre...

�Transgresiunea artei devine artatransgresiunii� într-o lume în care tendinþa estespre �faire-savoir� decât un �savoir-faire�, într-

o manipulare absolut conºtientãa spectatorului.

Sub semnul estetizat alalienãrii, de la arta mutantã(Cremaster de MathewBarney), arta torþionarã(Body Art), la arta necrofilã(Damien Hirst cu celebrulFor the Love of God � repli-ca în platinã a unui craniuuman din secolul al XVIII-leaîncrustat de 8601 diamantesau anatomistul germanGunther von Hagens cuexpoziþiile sale terifiante de

cadavre umane ºi animale), Arta contem-poranã desacralizeazã conceptul de Artã.Kitsch-ul devine, din pãcate, de multe oriexponentul valoric al Artei contemporane.

Christine Sourgins comenteazã exemplecare au ºocat publicul de-a lungul timpului,de la celebrul scandal provocat de pisoarul-concept Duchamp, albastrul vid al lui YvesKlein, pãtratele lui Toroni, punctele luiMosset, câmpul de concentrare sub formãde Lego al lui Zbigniew Libera sau camerade gazare cu gaz ilariant expusã de HenrikPlenge Jakobsen º.a.m.d.

Indiferent care sunt pretextele estetice,politice sau morale ale Artei contemporane,ea atacã în fapt umanitatea, însuºi omul,concluzioneazã Christine Sourgins.

Dar sã nu uitãm ce este Arta (l�art c�estla vie) ºi sã ne mai amintim de ceea ce lescria artiºtilor Papa Jean-Paul al II-lea:�Même lorsqu�il scrute les plus obscuresprofondeurs de l�âme ou les plusbouleversants aspects du mal, l�artiste sefait en quelque sorte la voix de l�attenteuniverselle d�une rédemption.�

* Christine Sourgins, Les mirages de l�Artcontemporain, Editions de La Table Ronde,Paris, 2005, ISBN 978-2-7103-2791-2, 270pagini, 20 euro


Nicolae Scurtu

Întregiri la biografia luiMIRCEA HORIA SIMIONESCU

RESTITUIRI

Biografii lui Mircea Horia Simionescu(n. 23 ianuarie 1928, Târgoviºte), ºi nupuþini, la o atentã ºi scrutãtoare privire,ºtiu cã prozatorul, eseistul, jurnalistul ºimemorialistul cel mai însemnat al ªcoliide la Târgoviºte a impus un nou discursnarativ în epica contemporanã ºi cã esteunul dintre cei mai împãtimiþi cunoscãtoriºi comentatori ai capodoperelor literarenaþionale ºi universale. * Eseurile, notelede lecturã ºi chiar, crochiurile saleliterare surprind printr-o anume acuitatea verbului, prin imensitatea lecturilor ºi,mai ales, printr-un echilibru al judecãþilorde valoare, care nu dau greº nici mãcarodatã. * Lectura cãrþii emblematice ~Recitativ1 ~ a poetei, eseistei ºitraducãtoarei Victoria Ana Tãuºan (n. 16septembrie 1937, Borod) îi provoacã oautenticã incizie în structura ºisemnificaþia unor cuvinte ºi sintagme

uzitate de aceastã doamnã a literelorromâne, neglijatã de istoria ºi criticaliterarã atunci ca ºi acum.

Mircea Horia Simionescu, în ipostazade eseist ºi pasionat cercetãtor al unoropere literare, rãmâne uimit de semnificaþiaºi efectul pe care le exercitã anumite cãrþi,precum cea a poetei Victoria Ana Tãuºan.* Epistola lui Mircea Horia Simionescu, cese publicã acum întâia oarã, se constituie,de fapt, într-un microeseu, în care se relevãcâteva dintre trãsãturile esenþiale ale uneicãrþi fundamentale ale poeziei românecontemporane. * Disocierile analitice,judecãþile de valoare, recompunerea întregiicosmogonii, ºi, mai ales, emoþia esteticãprovocatã de lectura acestei bijuteriiideatice ºi stilistice sunt numai câteva dincalitãþile eseului critic încorporat în aceastãmisivã ce meritã sã fie cunoscutã debiografii ambilor scriitori.

Bucureºti, 12 martie [19]80Mult stimatã Victoria Ana Tãuºan,

Am aºezat pe platanul gramofonului meu un disc cu motete2 de Bach ~ evitânddeliberat un Debussy, cu care unele pãrþi ale cãrþii ar fi intrat, m-am temut, însuperrezonanþã, ~ ºi am citit, cu calm, cu înaintare rãbdãtoare, asemenea celei apelerinilor, cu umilinþã ºi infinitã bucurie, admirabilele poeme ale �Recitativului�.

E o carte nu uºor de parcurs, pentru cã poezia, întreagã ºi impetuoasã(impetuozitatea vechilor, biblicelor cântãri), invenþia poeticã te duc repede înainte,de unde, încã de la început, apariþia sentimentului temãtor cã ceva din recurenþavechilor moduri ºi trãiri, ceva din ideile � etern fertile � ale scrierilor esenþiale arputea sã-þi scape, ºi nu voiam sã-mi scape nimic.

Deºi neesenþial, vreau sã spun doar confin3 domeniului estetic, jocul descopeririiizvoarelor ºi al rezolvãrilor cãrturãreºti oferã destule satisfacþii ºi aparþine poeziei.

Nu de mult, o persoanã care se dãdea cultã ºi atoateºtiutoare, exclama, la BibliotecaFrancezã, unde o întâlnisem, relativ la o carte a lui Georges Perec4, carte de cuvinteîncruciºate: «Iatã cum se prostitueazã scriitorii în lumea nu ºtiu care!»

Persoana ignora un lucru important, acela cã poezia a fost întotdeauna joc, cãjoc este însãºi reluarea, peste an ºi peste veac, a marilor teme, cã lectura textului deazi pune la încercare memoria sã-ºi aminteascã de unde ºi de când vine cutare idee ºicutare viziune. În �Recitativ� cuvântul vechi rãsunã de încãrcãturi strãvechi, minuniîngropate � în pãmânt ºi în inimi � se ivesc tulburãtor la fiece vers.


A citi cu un ochi vechi mi se pare o ºtiinþã. Câþi o mai cunosc, aceastã ºtiinþã? Unadintre funcþiile poetului este de-a reînvãþa pe oameni sã ºtie a citi cu ochi vechi. Cãcisunt cam sãtul de îngâmfarea excavatorilor de nou-nouþ.

De-a lungul lecturii, am fost tot timpul ispitit sã scandez. Nu scandare ºcolarã,fireºte, scandare exersatã pe vechile noastre texte. Am greºit? Dacã valul ºi valurile sesucced liturgic, nu se poate vorbi ºi despre o scandare a unei naturi ce neîncãtuºeazã mereu în imaginea spaþiului mioritic? �Cãci forma nu trebuie inventatã,ci sã se-nchege din miºcãrile ei�, spuneþi foarte exact undeva.

Ampla ºi eleganta cosmogonie îmi va însoþi, sunt sigur, mulþi ani singurãtãþile,liniºtile ºi, fãrã îndoialã, neliniºtile. E o binefacere pentru sufletul ºi ochiul meu. Cumsã vã mulþumesc? Aºa cum sunt, de o bunã bucatã de vreme, ºi grãbit spre diminuãrilevârstei, ºi tracasat de o mie de obligaþii, ºi neliniºtit pentru scurtimea timpului faþã decâte mi-am propus sã fac, mã înspãimântã gândul cã puteam scãpa, în librãrie, în

bibliotecã, în ani, acest înalt ºinobil �Recitativ�.

Acum, cã îl am la cãpãtâi,nu-mi rãmâne decât spaima cãn-am sã-l deschid chiar de atâteaori de câte ori sufletul meu va aveanevoie de albele, întinsele ºiadâncile lui frumuseþi. Pentru caautoarea sã nu aibã nici o îndoialãasupra spuselor ºi entuziasmuluimeu, n-am sã mã reþin de a-icomunica ºi o nepotrivire, cusfiala celui ce þine ca frumosul sãnu fie ºtirbit nici de o lamã dedafin ~ am gãsit undeva (deexemplu la pag[ina] 15, pe lamijloc, ºi la pag[ina] 102, spresfârºitul paginii) construcþii ca:este supus la furtuni în loc de supusfurtunii, ºi, respectiv, supuse lanori, în loc de supuse norilor.

Atrag atenþia, nu este exclusca aici sã fie o intenþie ºi mie sã-mi scape. Dacã, dimpotrivã, îmi îngãdui sã argumentezîn ideea cã, într-o limbã exemplarã regionalismul (cãci acesta e cazul), nu face decâtsã ºtirbeascã.

Cer iertare pentru ce mi-am permis. Mã întorc la adevãrurile adânci ºi-mi spun:Cât sunt de la îndemânã ºi câte ocoliºuri facem spre a le întârzia ivirea?

Carte plinã de adevãruri ~ ale vieþii ºi ale artei deopotrivã, ºi identice ~ adevãruriledin �Recitativ� ne-au ocolit majestuos.

Dar nu aceste ocoluri ºi ocoliºuri este, în fond, Arta?Mulþumesc mult pentru frumosul dar. Sãrut mâna care l-a fãurit ºi l-a trimis,

Mircea Horia SimionescuRevelatoare prin ceea ce conþine, misiva aceasta demonstreazã, încã o datã, modul

cum poate sã aprecieze un autentic eseist, dublat de un mare prozator, creaþia poeticãa uneia dintre cele mai interesante scriitoare contemporane.

Epistola se constituie într-un veritabil model de felul cum se apreciau ºi se preþuiau,uneori, scriitorii români din secolul abia încheiat.NOTE* Originalul acestei scrisori, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureºti.1. Victoria Ana Tãuºan ~ Recitativ. [Coperta ºi desenele aparþin autoarei]. Bucureºti, Editura Albatros,1980, 176 pagini. Au scris, elogios, despre aceastã carte ~ Mircea Scarlat, Emil Manu, Dan C.Mihãilescu, Rodica Florea, Luiza Petre Pârvan ºi alþii.2. Compoziþie muzicalã polifonicã, în care fiecare voce îºi are melodia sa, uneori ºi text propriu (DEX).3. În sens figurat semnificã ~ a se limita la o singurã activitate; a se specializa.4. Georges Perec (1936-1982), nuvelist, eseist si critic de film.


Au existat ºi existã scriitori care aurãmas recunoscãtori redactorilor cãrþilorlor. Recunoºtinþã cu atât mai îndreptãþitãpentru cei care le-au redactat cãrþile, cucât acestea au apãrut într-o perioadã extremde dificilã cum a fost aceea de pânã în1990, când redactorul de carte trebuia sãse batã, cu argumente temeinice, pentrutipãrirea unui manuscris, atât cuconducerea editurii cât ºi cu cenzura. Aufost vãzute multe cazuri de redactori careau fost pedepsiþi pentru îngãduinþã ºipentru absenþa... vigilenþei ideologice.

Între cei care nu ºi-au uitat redactorii,s-a aflat ºi regretatul prozator RaduPetrescu, care a avut mereu în memoriesprijinul pe care i l-a dat Ioana Andreescu,redactoare la Editura pentru Literaturã

RADU PETRESCUinedit

(1958-1969) ºi Editura Eminescu(decembrie 1969-1972). Scriitorul a þinutlegãtura cu ea ºi dupã ce aceasta s-astabilit, împreunã cu soþul sãu,compozitorul ºi muzicologul CostinMiereanu, la Paris, în 1972, unde a tipãritdouã cãrþi de prozã, Soleil aride (1972) ºiDiscours sentimental (1984) ºi douã deantropologie culturalã, Mourir a l�ombredes Carpathes, în colaborare cu MihaelaBacou (1986) ºi Où sont passes les vam-pires? (1997). ªi-a dat doctoratul la Écoledes Hautes Études en Sciences Socialesîn 1980, cu profesorul Paul Henri Stahl.

Am amintit recunoºtinþa prozatoruluifaþã de aceea care i-a fost redactor, dar încazul lui Radu Petrescu este vorba de maimult, de eleganþa ºi delicateþea omului.

Iordan Datcu

RESTITUIRI

24 martie 1974Mulþumitã amabilitãþii socrului Dumneavoastrã, Domnul Miereanu, am putut

citi traducerea francezã a Soarelui sec ºi m-am bucurat mult cã în Franþa carteaa avut succes. Cu cât trece vremea, sentimentul meu prim cã aþi scris o carte solidãse confirmã. O trag ades din raftul bibliotecii, poate vã amintiþi cã stã acololângã cãrþile lui Mircea Horia Simionescu ºi ale mele, ºi recitesc cu încântarepagini din ea. Timbrul Dumneavoastrã este inimitabil ºi delicios. Dacã aº fimuzician, l-aº copia.

Radu Petrescu*

[Duminica Floriilor, 1975]Iubitã Doamnã Ioana Andreescu,

Cu aceste patru cuvinte (�Iubitã Doamnã Ioana Andreescu�) am stat mult timppe masã înainte de a putea trece mai departe ºi sã vã mulþumesc cã vã gândiþi cuatâta prietenie la noi. Scrisorile Dumneavoastrã sunt fermecãtoare. Aº vrea sã citescºi eu cartea de care îmi scrieþi. La a mea am fãcut acum zece zile prima corecturã ºiîndatã ce va apare vã voi trimite-o. Anul acesta vor fi în librãrii, în afarã de a mea,cãrþi de Mircea Horia Simionescu, Costache Olãreanu ºi Tudor Þopa. Dacã ºi aDumneavoastrã, la Paris, va apare, în 1975, va fi o sãrbãtoare întreagã! Iar dacã,la New York, m-aº fi aflat în mulþimea aceea de la intrarea teatrului, v-aº fi admiratdin tot sufletul frumuseþea brunã în rochie de aur. Când vã scriu e Duminica Floriilor,ora 6 fãrã un sfert dupã masã, ºi plouã de dimineaþã fãrã oprire.


Vã urez sãrbãtori fericite ºi vã rog sã mã credeþi totdeuna al Dumneavoastrã dintot sufletul,

Radu Petrescu

*Bucureºti, 16 noiembrie 1975

Mult stimatã Doamnã Ioana Andreescu,În timp ce dumneavoastrã ºi Domnul Miereanu vizitaþi Italia, Florenþa, eu ºi

soþia mea cercetam, în nord, câteva oraºe germane, Berlin, Potsdam, Dresda,Eisenach, Weimar, Leipzig ºi trimisesem în rue Xaintraille, pentru Dumneavoastrã,cartea lui Mircea Horia Simionescu ºi a mea. Oare vã vor fi parvenit de la vechea lanoua adresã?

Scot ades din bibliotecã Soare sec, admirabila Dumneavoastrã carte, ºi mãgândesc cu interesul ºi emoþia pe care le bãnuiþi, la cea nouã. Mã bucur cãtraducerea ei se apropie de sfârºit ºi, tipãritã, o voi citi, poate, ºi eu. Între timpa apãrut ºi Încercarea scriitorului, cartea lui Tudor Þopa, cu un frumos articolde dl Nicolae Manolescu.

De douã zile, la recomandarea medicului, fumez doar câte zece þigãri, pentru aajunge la niciuna, la... nimic.

Sãrutare de mânã respectuoasã, Radu Petrescu


George Toma Veseliu

PETRE ANTON BUTUCEA� noi contribuþii monografice � II

AMINTIRI LITERARE

Într-o fericitã coabitare, revista SSTLitere ºi Ed. Bibliotheca, având ca redac-tor-ºef al revistei ºi director al editurii unaºi aceeaºi persoanã, scriitorul Mihai Stan,au constituit, pentru cercetãrile noastrelegate de descifrarea vieþii ºi operei poetuluirãzvedean Petre Anton Butuce un suportbenefic, greu de depãºit în altfel de situaþii.La aceastã activitate de restituire un meritdeosebit îl are prof. dr. Nicolae Scurtu înposesia cãruia se aflã singurul volum deversuri al poetului, precum ºi un impre-sionant material documentar ºi poezieapãrutã în Basarabia, volum ce ar fi trebuitsã vadã lumina tiparului, dar din cauzeobscure, timp de peste 65 ºi de ani, operapoetului aºteaptã încã în sertar într-openitenþã cu explicaþii multiple darnejustificate. Ce înseamnã un poet care atraversat aceastã lume în secolul trecutaidoma unei comete? Nimic pentru cei dinRãzvad, îndrituiþi, prin efectul legii, sã facão minimã reparaþie memoriei poetului PetreAnton Butucea (1920-1945). Nepãsarea seadaugã unui strat gros de praf al uitãriiaruncând curriculumul vitae într-o zonãconflictualã cu valoarea poetului, cunecesitãþile de informare ale cititorului avidde descoperire a scriitorilor dâmbovieni.Viaþa plinã de privaþiuni materiale l-aîmpiedicat pe poetul bolnav sã debutezeantum, sã-ºi definitiveze studiile supe-rioare. În ultimul articol prezentam câtevasecvenþe, în manierã cãlinescianã, legatede activitatea poetului ca pedagog la Liceul�Ienãchiþã Vãcãrescu�. Logic o cercetareºtiinþificã trebuie sã urmeze perioade strictstructurate cronologic pe un toposexistenþial al subiectului cercetat. Cumastfel de încercãri nu pot fi decât teoreticrealizabile sutã la sutã, noi am pãrãsitaceastã �metodã� din cauza determinãrilorei limitative. Conexiunile au întotdeauna uncoeficient al arbitrariului care trebuie atentfolosit. Unele sugestii vin de aiurea sau dincontexte paralele. Bunãoarã, în articolulamintit, din discuþiile �fãrâmiþate�, �þopãite�purtate cu un subiect indirect chestionat,

ing. cercet. ºt. George Petrescu a cãruimemorie a fost necesar s-o reactivãm prindiscuþii colaterale, acesta, dupã ce a relatatcu lux de amãnunte (precizând neclaritãþileîn a doua convorbire telefonicã), vorbindu-idespre situaþia ºcolarã a poetului ºi despreetica învãþãtorului sãu, Ungureanu, aexclamat cu ciudã: �Ungureanu juca copiiiîn picioare!�. Aceastã propoziþie neavândlocul acolo este lait motivul pe careconstruim acum acest material glosândmodest la o biografie care incitã. Despreacest învãþãtor am fãcut vorbire înMonografia comunei Rãzvad. Rãzvad-vatrã voievodalã, Edit. Bibliotheca, Tgv.,2007. Prin 1950, elev în clasa a V-a, l-amcunoscut, mai bine zis, l-am identificatîntr-un grup de cadre didactice, apoi, pestradã, singur. Era un bãrbat înalt, slab,un tip elegant cu trãsãturi fine, nestudiate,chiar plãcut. Am remarcat costumul lui gri-petrol, cu pantalonii cãlcaþi cu o dungãsã-þi taie privirea, pantofii negrii lustruiþichiar pe un praf al strãzii care deterioraluciul. Se ºtia despre el cã este rãu. I-amcãutat acea pornire a caracterului, dar n-amizbutit s-o aflu. Am rãmas, în schimb, cupersistenþa ciudatã în retina ochilor, acãmãºii sale albe, scrobite ºi a cravatei luiuºor pigmentatã de culori care iluminaustofa costumului, un material de bunã ca-litate, cu siguranþã cumpãrat înainte de1947. Aceastã imagine m-a însoþit timp dedouã zile în care �întâlnirea� cu acest oma fost posibilã doar în documentelecercetate la Arhivele Statului, DirecþiaGeneralã, Filiala judeþului Dâmboviþa.Procedând la o cercetare mai amplã înperspectiva reeditãrii monografiei Rãz-vadului ºi a editãrii monografiei operei ºivieþii poetului, am deliberat totodatã,controlând o perioadã integratoare pentruspiritul, educaþia ºi instrucþia poetuluicuprinse ºi extrase din inventarul 1900-1967, prin selecþia dosarelor subscrisecapitolului arhivistic �ªcoala generalãRãzvad nr. L�, Fond 719, anii extremi 1916-1965. O atentã cercetare a cataloagelor


clasei a II-a, 1927 ºi a clasei a IV-a 1929(cataloage însoþite, de regulã, cu situaþiilefinale, prezentate la serbãrile ºcolare deîncheiere a anului, hârtii care adunã în elemomente culminante de trãiri sufleteºti aledascãlilor ºi elevilor precum ºi ale pãrinþilor)relevã faptul cã elevul Butucea A. Petre afost dat la ºcoalã la vârsta de ºase ani înclasa I, ceea ce presupune cã, biologic ºimental, copilul era foarte bine dezvoltat ºicã manifesta pretimpuriu necesitãþi deinstrucþie-educaþie. Mai existã ºi o altãexplicaþie: pãrinþii doreau sã prindã seriaºcolarã a unui anume învãþãtor, renumitpentru severitate, garanþie a succesuluiºcolar. Am aplicat metoda sondajului.N-am reuºit, deocamdatã, sã accesãm încataloagele de la liceu mãcar un catalog încare sã aparã poetul. Cota de documenteaduse din locaþii diferite pentru a doua zide cercetare fiind limitatã la un numãrredus, la 10, a împiedicat abordarea ºi aaltei perioade de ºcolarizare decât cea aclaselor I-IV. Suntem datori însã lectoruluicu o investigare mai detaliatã a personalitãþiiînvãþãtorului Ungureanu care, volens-nolens,va fi lãsat urme în formarea viitorului poetPetre Anton Butucea. Dascãlul, dindocumente, din mãrturisirile subiecþilorchestionaþi, era un spirit de o rarã culturã.Iar elevul va fi preluat rigoarea celui care-lnota doar cu media 7 la matematicã. Nu-iva fi observat oare calitãþile native,explozibile la copiii poeþi? Subiectul IonMihãieseu, ing., autor de cãrþi tehnice, eleval lui Ungureanu, vorbea despre acesta lasuperlativ, apreciindu-i gândirea matematicãºi rigoarea cu care-ºi preda temele la toateobiectele de studiu, dar mai ales, lamatematicã. Aºadar, confruntând celedouã aprecieri: rigoare ºi severitate (a seciti, în primul rând, bãtaia ºi apoi notareaminimalã, discutabile), cu cataloagele pemasã, se impune o concluzie pozitivã ºi oalta defavorabilã: incapacitatea dascãluluide a aplica metode capabile sã ridice nivelulelevilor la învãþãturã. Într-o exigenþãcontemporanã, un astfel de cadru didac-tic, cu o slabã frecvenþã a elevilor la ºcoalã,cu abandon ºcolar, cu repetenþi an de an,cu jumãtate din clasã la limita mediei 5 ºicu o clasã fãrã vârfuri ºi fãrã o bazã deelevi între media 7-8, ar primi calificativulsuficient. Dar aceasta e altã problemã.Atunci penitenþele corporale, notele micifãceau legea. Aºa se explicã faptul cãprocedând involuntar la compararea celordouã cataloage am observat cã din cei 41de elevi înscriºi în clasa a II-a se vorpierde pe drum, în doi ani, 5 elevi,rãmânând înscriºi în clasa a IV-a 36, dincare vor frecventa doar 31 (�regulaþi�),5 îngroºând abandonul ºcolar. Din cei 31

vor promova clasa numai 28 � 3 fiinddeclaraþi repetenþi. Interesant este cãînvãþãtorul a fãcut un �uriaº� efort sãdemonstreze cã sub bagheta sa s-auridicat la învãþãturã 11 elevi, pentru cãcei 41 de elevi din clasa a II-a erau tabularasa notaþi, absolut, toþi numai cu 4-5,inclusiv poetul care va ajunge pe locul abiaal II-lea.

Din �Situaþia elevilor din cls. a IV-a lafinele anului ºcolar 1929-1930�, întocmitãde învãþãtorul Ungureanu, dar nesemnatãºi nedatatã, se poate extrage o concluziemai mult decât evidentã: 11 elevi între 6,09ºi 8,67 ºi 12 elevi între 5,31-5,90. Nimeninu va obþine media generalã 9, nicicum 10,fapt care învedereazã mai vecheaprejudecatã, transformatã în lege: nota 10e a profesorului, care este Dumnezeu înclasã. O polemicã retroactivã este stupidã,dar nu ineficientã. Ea poate da culoare uneiepoci, poate creiona tipologii umane, poateda relief unor spaþii sociale, poate constituirepere ale unei filozofii a istoriei. În cei treiani de ºcoalã elevul Butucea A. Petre îºiva pierde pe drum 11 colegi. Cum vor fifost lecþiile în clasã, care va fi fostatmosfera, zonele de comunicare întredascãl ºi elev nu este dificil de înþeles,autorul acestor rânduri beneficiind de uncontact relativ � un interval de 20 de anide prestaþie a unor contemporani ai luiUngureanu, poate stabili adevãrul cã nu seschimbase aproape nimic, continuitateatradiþiei persistând. Lectura catalogului nedã o idee a modului cum se evaluau unulpe celãlalt: învãþãtor ºi elev. Cum îºi vaprivi elevul dascãlul care-i reteazã aripile,neobservându-i pletele virtuale de poet subtunsura zero a scalpului? Elevul ButuceaA. Petre, în schimb, îl va obliga pe dascãl,prin comportarea sa exemplarã la lecþii, încurtea ºcolii, pe stradã, la Bisericã, laCãminul Cultural, pe uliþa casei (StradaBisericii, casa poetului fiind construitã pelocul primei primãrii a Rãzvadului) sã-iacorde 10 la purtare. Cum procedeazãînvãþãtorul? La limba românã mediiletrimestriale sunt puse ca sã nu depãºeascãnicicum media generalã 8, dupã cumurmeazã: Scriere ºi exerciþii gramaticaleTrim. I � 8, Trim. II � 8, Trim. III � 8;Cetire 9,8,7 ca ºi cum elevul �regreseazã�evident, iar dascãlul un cereber necruþãtãrintrã în alarmã; se ºtie cã citirea nu esterezultatul activitãþii unilaterale, depuse laun obiect, ci este rezultatul multiplu alunei activitãþi de un an la toate obiectelede studiu. Fãrã comentarii!). ªiexemplele abundã. Lãsãm lectoruluiposibilitatea sã mediteze. Poetul îlnemureºte, scoþându-l din uitare peseverul dascãl Ungureanu.


Florentin Popescu

GHEORGHE PITUÞ

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Într-o mai veche carte (Fotoliul deonoare, 2006), apãrutã într-un tiraj aproapeconfidenþial, evocând figura lui GheorghePituþ îmi exprimam, între altele, pãrereacã atunci când se va scrie o monografie aacestui scriitor, dispãrut la o vârstã la carear mai fi avut multe de spus în poezie, vatrebui sã se þinã seama ºi de biografiapoetului, cãci ea poate aduce multe detaliiºi lãmuriri ºi în ce priveºte opera.

ªi iatã cã nu demult, fiind invitat sãparticip la o comemorare a altui om de gândºi condei inspirat, Artur Silvestri, mi-a fostdat sã primesc o carte intitulatã sugestiv�Gheorghe Pituþ sau Ochiul ºi Noaptea�,scrisã de d-na profesoarã Mãria Vaida, înfapt o lucrare de doctorat înfilologie. Este vorba de unvolum în care, în adevãr,autoarea a gãsit de cuviinþãsã foloseascã metoda indi-catã de Paul Ricoeur înabordarea unei biografii ºi aunei opere, adicã privindu-leîn strânsã ºi directã inter-dependenþã. Nici cã se puteagãsi un unghi mai adecvat înce-1 priveºte pe poetulamintit ºi, fãrã îndoialã, cinea citit câte ceva din moºte-nirea lui literarã îmi va da dreptate.

Prin anii 1966-1967 Gheorghe Pituþera student la Facultatea de Limba ºiLiteratura Românã din Bucureºti ºi înlumea Universitãþii (ca ºi la cofetãria�Albina�, din imediata ei vecinãtate) elfãcea o figurã aparte.

Spãtos, bine legat, într-un cuvânt untip robust la care întâi ºi-ntâi te fascinauochii, de un albastru intens ºi neastâm-pãraþi, ca la o veveriþã, el ieºea numaidecâtîn evidenþã, deºi nu era nici pe departe aºade vorbãreþ precum numeroºii lui colegide studii.

Om al pãdurilor, în sensul cel maipropriu al termenului, fiindcã lucrase ovreme ºi ca pãdurar, Gheorghe Pituþdescinsese în Capitalã de puþinã vreme,venind prin transfer de la Cluj, unde

ajunsese dupã ce a plecat din codrii lui dinþinutul Bihorului.

În Bucureºtii tuturor iluziilor ºisperanþelor, unii îl întâmpinaserã cuentuziasm, vãzând în el un fel de întru-chipare a poeziei pure, fruste, nealteratãde influenþele urbanismului. Altora, maipuþin sau deloc receptivi le frumuseþileliterare, le era indiferent, considerându-1un fel de intrus, un rãtãcit pe strãzileoraºului dâmboviþean.

La cofetãria �Albina�, pe la mesele înjurul cãrora se adunau în fiecare dimineaþãcolegi de generaþie, cu un an doi mai miciori mai mari decât el, precum AdrianPãunescu, Petru Popescu, Virgil Mazi-

lescu, Marius Robescu, Du-mitru Dinulescu, DanielTurcea (câteodatã ºi AnaBlandiana ºi Romulus Rusan,veniþi ºi ei de puþinã vremetot de la Cluj), Pituþ era însã,preþuit cum se cuvenea unuipoet care � deºi pârã atuncipublicase relativ puþin �promitea un destin aparte înlirica romaneascã.

Editura pentru Literaturãºi Editura Tineretului aveau,în acea vreme, o foarte fru-

moasã colecþie pentru debutanþi, �Lucea-fãrul� iar unii dintre clienþii �Albinei�apãruserã deja acolo sau aveau manu-scrise depuse la divergi redactori,aºteptând tipãrirea.

Gheorghe Pituþ se numãrã printre ceicare s-au bucurat de �lumina tiparului�,cum se zice îndeobºte, în 1966, cu �Poartacetãþii�. Contextul în care debutase se aflaîntr-o zodie fericitã: deschiderea culturalãa anilor �60-70, cea care facilitase apariþiaunei noi generaþii poetice, de certãoriginalitate, hotãrâtã s-o rupã definitiv cudogma ultimelor douã decenii, cea aproletcultismului. În 1960 debutaserã învolum Nichita Stãnescu ºi Cezar Baltag,în 1964 publicaserã primele lor cãrþi IoanAlexandru ºi Ana Blandiana, iar un an maitârziu Adrian Pãunescu, autori de facturã


diferitã, dar toþi anunþând o nouã erã pentrulirica romaneascã � fapt confirmat ulte-rior ºi de cãtre critica ºi istoria literarã.

În aceastã ambianþã culturalã,Gheorghe Pituþ aducea în Bucureºtiprospeþimea brazilor ºi a munþilor, precumodinioarã Labiº. El, tânãrul bihorean, erahotãrât sã nu abandoneze niciodatã sunetulcurat ºi profund al plaiurilor natale. �Mamã� scria într-o poezie emblematicã pentrupropria-i operã � n-ai vrut sã fiu lemn/ Sãadãpostesc mistreþii,/ Sufletului sã-iînsemn/ Umbra morþii, calea vieþii// ªtii,pãmântul nu-mi dã pace/ Sã mã fluier cãtrestele;/ M-aº desface de pe osii/ ªi topit sãcurg în ele�.

Prefaþându-i cartea de debut, Ion DoduBãlan avea dreptate sã noteze: �Pituþ sevrea un poet a cãrui operã e puternicpãtrunsã de un spirit popular ºi naþional,nerãmânând la treptele primare elesensibilitãþii, ale gândirii ºi ale exprimãrii.Versul sãu e rafinat ºi uneori suav, darniciodatã lipsit de vigoare. Poezia seporneºte din concretul vieþii, e plinã deexperienþã nemijlocitã de observaþii directe,de senzaþii proaspete, dar nicicând nu eternã ºi nu are aripa obositã de prozaic.Caracterizatã printr-o tensiune liricã,adeseori dramaticã, poezia lai GheorghePituþ e tonicã, respirã un aer proaspãt dinpãdurile de brazi, rãscoleºte în cititor seteade viaþã, aspiraþia nobilã de luptã ºi deîmplinire umanã�.

Nu mã pot lãuda cã m-aº fi aflatprintre apropiaþii acestui poet ºi nici n-amzãbovit cu el la o cafea la amintitacofetãrie, sau în jurul unui pahar de vinori de tãrie pe terasa restaurantului UniuniiScriitorilor, la Mogoºoaia sau la casele decreaþie, dar pot � totuºi! � aduce mãrturiidespre sufletul lui curat, despre bunãtateaºi umanismul poetului (ca sã nu mai spuncã ne-am purtat unul altuia un respect decare îmi face plãcere sã-mi amintesc).

ªi cã este aºa, cã Pituþ era un maresufletist o dovedeºte, între multe altele, unfapt de care am aflat recent, stând de vorbãcu soþia lui ºi cu câþiva condeieri ce i-austat în preajmã. Într-o vreme (evident, dupãce poetul era o personalitate recunoscutãpe plan naþional) a fãcut parte dintr-odelegaþie de scriitori care s-a întâlnit cuNicolae Ceauºescu pentru a discuta o seriede probleme ale creatorilor: stare materialã,greutãþi cu editurile ºi revistele etc. ªi fãrãnicio legãturã cu �tematica� pentru care seaflau acolo, Pituþ a cerut cuvântul ºi a expuscazul unui copil bolnav grav ºi care aveanevoie urgentã de o intervenþie chirurgicalãce nu se putea face decât la o clinicã dinstrãinãtate. �Dar avem medici foarte buni

ºi în þarã!� i-a replicat dictatorul. �Da,tovarãºe preºedinte, a rãspuns poetul, ºtiucã avem. Am ºi luat legãtura cu ei, dar n-auaparatura necesarã!�. Ceauºescu aascultat, a privit cu înþeles cãtre cinevacare consemna totul, dupã care s-aadresat poetului: �Tovarãºe Pituþ, în douãsãptãmâni se va rezolva!�. ªi, îmi spuneaValentina, soþia scriitorului, s-a rezolvat.Spitalul în care se afla copilul a fost dotatcu aparatura necesarã, adusã dinstrãinãtate, iar copilul a fost salvat. Dreptrecunoºtinþã, ajuns matur, bolnavul deatunci ºi-a dat doctoratul cu o temã dinoprea lui Gheorghe Pituþ. �ªi totul, adãugaIulian Neacºu, nu s-a oprit aci.

Dupã cea primit promisiunearezolvãrii, Pituþ a mai stat câteva minuteºi a dat sã se ridice. �Pe mine vã rog sãmã scuzaþi, a zis el, trebuie sã plec ca sãprind trenul de Cluj!...�. Ceauºescu i-afãcut semn sã se aºeze: �N-o sã-l pierzi,tovarãºe Pituþ!�. ªi nu l-a pierdut, fiindcãpreºedintele a dat dispoziþie cui trebuia sãdea, poetul a fost dus la garã cu o maºinãa Comitetului Central, iar acolo aproape toþiceferiºtii au fãcut drepþi în faþa lui,rezervându-i cea mai bunã cuºetã lavagonul de dormit, cã doar nu venea deaiurea, ci ca trimis al Comitetului Centralal partidului...

Gheorghe Pituþ n-a avut o viaþã atâtde rozã pe cât s-ar putea crede. Întors dela studii din Germania, a fost o vremeºomer ºi abia apoi angajat la �ViaþaRomâneascã�. Asta pentru a nu mai spunecã avea fel de fel de necazuri, atât în sânulbreslei scriitoriceºti cât ºi în afara ei.Tonusul bãrbãtesc, curajul, forþa ºi maiales robusteþea sufleteascã l-au ajutat decele mai multe ori sã le depãºeascã petoate. Era, de altfel, ceea ce mã îndemnaºi pe mine atunci când pe volumul lui dedebut îmi scria: �Poetului FlorentinPopescu aceastã culegere de semnalare amea pe lume. Doresc talentului tãuafirmare grabnicã, impetuoasã ca marea.Pentru sâmburul de dezastru care trãieºteîn tine. Te îmbrãþiºeazã bãrbãteºte, cudrag, Gh. Pituþ�.

Cartea d-nei Mãria Vaida mi-a readusîn faþa ochilor figura acestui minunatmartir al poeziei noastre. ªi o clipã l-amauzit parcã vorbind din nou, ca odinioarã,cu calm, cu blândeþe ºi bunãtate.

Celor care nu l-au cunoscut peGheorghe Putuþ volumul d-nei Vaida ledeschide o fereastrã cãtre o poezieadevãratã. ªi-n serile de varã prin aceafereastrã pãtrund miresmele pãdurilor ºi seaud cântecele pãsãrilor � semn cã Ochiulºi Noaptea sunt pururi de veghe...


Victor Petrescu

MARIN IONIÞÃîn roata lumii

DICÞIONAR

Prozatorul, ziaristul Marin Ioniþã esteo voce distinctã a breslei scriitoriceºti dinultimele cinci decenii. Nãscut pe 10 iulie1929, în satul dâmboviþean Jugureni (com.Ulieºti). Urmeazã clasele primare în satulnatal, cele liceale în Gãeºti, unde participãla lucrãrile Cenaclului �I.C. Vissarion�.Frecventeazã ªcoala de Literaturã �MihaiEminescu� din Bucureºti (1954), iar înperioada 1956-1960 Facultatea de Filologiea Universitãþii din capitala þãrii. A fost agentagricol, ºef de fermã, ofiþer de artilerie,învãþãtor, profesor, ziarist, ceea ce i-apermis sã cunoascã mediiºi episoade de viaþã di-verse, pe care le va reflectacu talent în proza sa.

Debut literar, încã depe bãncile liceului, în�Almanahul tinerilorscriitori� (1953). Cola-boreazã la �Contem-poranul�, �Luceafãrul�,�România Literarã�, �ViaþaRomâneascã�, �Cronica�,�Orizont�, �Argeº�, �Convorbiri Literare�,�Kalende�, �Iaºul Literar�, �RomâniaLiberã�. Profesor în Piteºti, corespondentde Argeº al ziarului �România Liberã�,�Litere�, apoi realizator TV al Antenei 1din Piteºti, pentru emisiunile culturale.Conduce cenaclul �Sind Junior� de la CasaSindicatelor Piteºti. Consilier editorial alrevistei �Argeº� ºi preºedintele Asociaþiei�Arte. Artiºti. ªtiinþã�.

Debut editorial în 1955 cu volumulde nuvele �Rãdiþa�, urmat de cele depovestiri �Sile voiajorul� (1966), �Cine ºtiemortul?� (1970). Primul roman �Un ºlepîn derivã� (1978). Autor a numeroase altevolume: �Rugurile din zori� (1982),�Bãtrânul ºi umbra� (1984), �Capul luiDecebal� (1985), �Hotel Boccaccio�(1995), �Os de domn� (1995), �Amurgul

zeilor� (1996), �Hotel Tranzit� (1999),�Floarea paºtelui� (1998), �Roata lumii.Roman de buzunar� (2000); �Colivia cumaimuþe� (2002), �Kiseleff 10. Fabricade scriitori� (2003), �Nu trageþi îndinozauri�, vol. I (2004). Primeºte în 1959premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1964pe cel al revistei �Luceafãrul�. Proza seinspirã deseori din mediul atât de cunoscutal satului, personajele sale fiind puse însituaþii de cele mai multe ori neobiºnuite,înscriindu-se în tradiþia prozei de acestgen. �Kiseleff 10. Fabrica de scriitori� e

o carte autobiograficã, înesenþã o confesiune literarãdespre un moment delicat alliteraturii române, creareaunei noi structuri scriito-riceºti, determinantã fiindoriginea socialã. A fost unuldintre cursanþi, alãturi deNicolae Labiº, Lucian Raicu,Gheorghe Tomozei, FlorinMugur, Ion Grecea ºi mulþialþii care s-au afirmat în

peisajul literar de dupã anul 1950. Desprecarte însuºi scriitorul afirma cã: �Dupãapariþia cãrþii «Kiseleff 10 � Fabrica descriitori», în general bine primitã de cititoriºi de critica literarã, am fost întrebat dece nu scriu întreaga poveste a vieþii mele.Trebuie sã spun cã m-a bãtut de mai multeori acest gând, dar de fiecare datã a învinsconvingerea cã povestea vieþii unui omobiºnuit, cum am fost ºi sunt eu, nu arenici o importanþã pentru interesulcititorului, fie el de azi sau de mâine�.Posedã o artã superioarã de a portretiza,de a caracteriza prin naturaleþea comporta-mentalã a eroilor sãi. Abordeazã ºitematica istoricã, mitologicã, ca ºi pe ceaa mediului citadin. Se disting �Un ºlep înderivã�, �Vatra la rãscruce�, �Capul luiDecebal�, �Os de domn�, �Amurgul


zeilor�, cel mai interesant realizat dinpunct de vedere artistic, fiind �Nu trageþiîn dinozauri�. În cel din urmã este unamestec de cotidian ºi rural, descriereacurþii casei natale fiind deosebit desugestivã: �În copilãria mea aveam curteaplinã de pãsãri. Îmi plãcea sã mã þin defusta mamei când le da sã mãnânce. Ieºeacu ºorþul plin de boabe în mijlocul ogrãziiºi începea sã le strige. Veneau în fugãdând din aripi, gãini galbene ºi porumbace,gâºte albe ca zãpada, raþe legãnându-sepe picioare, curcani cu penele înfoiate,bibilici pestriþe, porumbei de toate felurile,ba chiar ºi un pãun cu coadã în evantai�.În romanul �Hotel Tranzit�, pentru autor,curtea, casa în special, sunt simboluri aleexistenþei sãteºti milenare: �Ce sã vã spun?Poate cã acesta este blestemul meu: sãnu cunosc altã fericire în afarã de aceeade a rezista, de a spera, de a o lua mereude la capãt. Este adevãrat cã nu o fac dinporuncã strãinã. Eu singur mi-amporuncit: þine casa, omule, dacã vrei sãexiºti! Cã dacã sufletul casei este omul,când trupul piere, nici el nu mai are undese adãposti�.

De fapt, proza sa în care descrieruralul, satul tradiþional românesc, seapropie, credem de un Zaharia Stancu sauMarin Preda. Este ºi un înzestrat creatorde prozã pentru copii.

Prin ceea ce a întreprins, slujind cudevotament ºi credinþã slova scrisã, MarinIoniþã a trecut prin experienþe existenþialerelevante, cu demnitate ºi seninãtate.

Scrieri:Rãdiþa: nuvele. Bucureºti, Editura

Tineretului, 1955; Sile voiajorul: povestiri.Bucureºti, Editura Tineretului, 1966; Cineºtie mortul? : povestiri. Bucureºti, EdituraAlbatros, 1970; Un ºlep în derivã: ro-man. Bucureºti, Editura Albatros, 1978;Soldatul ca soldaþii. Bucureºti, EdituraMilitarã, 1978; Vatrã de rãscruce.Bucureºti, Editura Albatros, 1979; Vatrade la rãscruce: roman. Bucureºti, EdituraAlbatros, 1979; Povestiri din þara decremene: prozã scurtã. Bucureºti, EdituraIon Creangã, 1980; Rugurile din zori:roman. Bucureºti, Editura Albatros, 1982;Bãtrânul ºi umbra: roman. Bucureºti,Editura Eminescu, 1984; Capul luiDecebal: roman. Bucureºti, EdituraAlbatros, 1985; Detronarea familiei re-gale: prozã scurtã. Piteºti, Editura Exas,

1992; Hotel Boccaccio: roman. Piteºti,Editura Argeºpress, 1995; Os de domn:roman. Piteºti, Editura Brio Star, 1995;Amurgul zeilor, Piteºti, Editura Intact,1996; Lacrima de gheaþã. Piteºti, EdituraZodia Fecioarei, 1997; Floarea paºtelui,Piteºti, Argeºpress, 1998; Cântãreaþachealã. Piteºti, Editura Zodia Fecioarei,1998; Hotel tranzit, Piteºti, EdituraCultura, 1999; Roata lumii. Roman debuzunar. Vol. I. Piteºti, Editura Tiparg,2000; Pasãrea cu clonþul de oþel(Povestiri). Piteºti, Editura Tiparg, 2001;Colivia cu maimuþe. Piteºti, EdituraTiparg, 2002; Kiseleff 10. Fabrica descriitori. Piteºti, Editura Paralela 45, 2003;Nu trageþi în dinozauri. Piteºti, EdituraParalela 45, 2004.

Referinþe:Iordache, Aurel. Gãeºti 500. File de

monografie. 1998, p. 189-190; Petrescu,Victor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar deliteraturã al judeþului Dâmboviþa. 1508-1998. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,1999, p. 129-130. *** Marin Ioniþã, învolumul omagial al Fundaþiei Culturale�Liviu Rebreanu�. La 55 de ani. Piteºti,[2003], p. 82-84. Petrescu, Victor.Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni. 1900-2004. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,2005, p. 125-127. Cristea, Tudor. Un ro-man reuºit al eºecului, în vol. De laclasici la contemporani. Târgoviºte,Grupul Editorial Bibliotheca & Marcona,2008, p. 266-273.

Lãncrãnjan, Ion. Profil. Luceafãrul,26 oct. 1963; Bãnulescu, ªtefan.Debuturi în prozã. Luceafãrul, 9 ian.1964; Ioniþã, Marin - biografie. Cerc, nr.3-4, mai 1971, p. 16; Mihãescu, Valentin.Secvenþe din 1907. Luceafãrul, 8 apr.1978; ªtefãnescu, Alexandru. Adevãr ºiconversaþie. România liberã, 23 iun. 1983,p. 6; Trandafir, Aurelian. Un reprezentativvolum de prozã: �Sile voiajorul�.Realitatea dâmboviþeanã, 9 ian. 1991, p.2; Cristea, Tudor. Imaginaþia realitãþii.Litere, nr. 8, nov. 2000, p. 6-7; Stãnescu,Bogdan Alexandru. Ferma scriitorilor.Inginerii de suflete. Luceafãrul, nr. 12,31 mar. 2004, p. 5; Ionescu, Dana. Orememorare necesarã. Cultura, nr. 12,2-8 iun. 2004, p. 5; Talpalaru Val. Kiseleff10. Fabrica de scriitori. Cronica, nr. 7,iul. 2004, p. 9.


George Coandã

CARAGIALE FAÞÃ CU ISTORIA (V)Rãscoala din �Patagonia europeanã� (1)

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

1. Despre succintul studiu, cu evidenteaccente pamfletare, �1907. Din primãvarãpânã-n toamnã�, subtitrat gazetãreºte�Câteva note�, apãrut � prima parte � înziarul vienez �Die Zeit� (anul IV, nr. 624,3 aprilie 1907) sub titlul �Rumänien, wieest ist�, apoi în �Monitorul� craiovean (anulII, nr. 144, 6 aprilie 1907), în �Suplimentulpolitic� al revistei �Convorbiri� (anul I, nr.19, 1 octombrie 1907) ºi în publicaþia �LaRoumanie� (X-e année, no. 2590, 7/20octombrie 1907), I.L. Caragiale semnând...conspirativ �Un patriot român�, ºi publicat,cu adãugirile din septembrie ºi octombrie,în broºurã la Tipografia cotidianului�Adevãrul� (noiembrie 1907), deci, despreaceastã atipicã luare de atitudine politico-istoricã s-au spus fel ºi chip de opinii. ªiînainte de 23 august 1944, ºi în cei 45 deani de regim comunism, ºi dupã, în vremeademocraticã post-revoluþia din decembrie1989, dar n-am sã intru acum în analizalor. Amintesc doar pe aceea a lui G.Cãlinescu din adãugirea fãcutã dupã 1945� concesie de conjuncturã, �divinul critic�dorindu-ºi sã fie în graþiile noului regim�democrat popular� � la �portretul� lui I.L.Caragiale: �La 1907, ca toþi intelectualiisensibili ºi cinstiþi, scriitorul luã poziþie înlegãturã cu rãscoalele a cãror reprimaredin pãcate o recunoscu necesarã� (G.Cãlinescu, �Istoria literaturii române de laînceputuri pânã în prezent�, ediþia a II-a,Editura Minerva, Bucureºti, 1982, p. 490).Dar ºi pe aceea a unor istorici conjuncturali,ºi anume cã rãscoala a fost pusã la cale deagenþii bolºevici leniniºti (!?) �decretând�cã �I-L. Caragiale ar fi condamnat rãzmeriþaþãranilor din «vechiul regat»�. Or, conformmãrturiei fiului sãu Luca, în clipa când aaflat de vâlvãtaia rãvãºitoare din þarã dintr-un ziar nemþesc � pe atunci scriitorul seafla în autoexilul de la Berlin �, �A stat zileîntregi nemiºcat, cu capul sprijinit înmâini. Când îi vorbeai, se trezea ca dinvis ºi rãspundea întrebãrilor cu glasul

obosit. Pe urmã deznãdejdea era înãbuºitãde revoltã. Striga cã bine le face ciocoilor.Voia sã plece, sã vazã ce se întâmplã înþara lui, ºi deznãdejdea iar îl paraliza.Într-o noapte, febril ºi iritat, a scrisbroºura «1907, din primãvarã pânã-ntoamnã»�. (Luca Ion Caragiale, �Amintiridespre Caragiale�, în �Ideea europeanã�,I, nr. 29-30, 4-11 ianuarie 1920, p. 2)

Aºadar, I.L. Caragiale nu a condamnatrãscoala, ci a fost profund revoltat. Orevoltã cãreia i-a dat glas vituperant într-unstudiu analitic în înveliº de pamflet ºi pecare Mihail Dragomirescu, într-o notã aredacþiei din numãrul din �Convorbiri� încare i l-a publicat îl considerã encomias-tic, �un grandios capitol din Tacit�.

2. Sã vedem, însã, cum ºi-a exprimatrevolta Caragiale ºi cum ºi-a construitstudiul-pamflet. Care � este bine sã precizez� nu este altceva decât o creaþie a unei speciiliterar-publicistice-ºtiinþifice. ªi marelescriitor o face cu rigoare. Iatã începutul:

�Europa era deprinsã de atâþia anisã ºtie cã tânãrul Regat Român e cel maisolid element de civilizaþie între statelebalcanice, iubitor de pace ºi bunãînþelegere, atât în relaþiile claselor salesociale, cât ºi în relaþiile internaþionale,� un stat de ordine par excellence�.(Caragiale, �Opere III. Publicisticã�,Academia Românã, Ed. Universenciclopedic, Bucureºti, 2001, p. 122).

Caragiale este sedus de acest �stat deordine par excellence�, instaurat de regeleCarol I � de altminteri, scriitorul erafascinat de rigoarea ºi disciplina germanãa muncii �, care stat deodatã, �trebuia sãproducã în Europa emoþiune ºi uimire�prin �recentele rãscoale ale maselorþãrãneºti, care au luat proporþiile uneihotãrâte revoluþiuni teroriste, aproape aleunui crunt rãzboi civil�. (Ibidem)



Dan Gîju

PRESA MILITARILOR DE ALTÃDATÃ*

ISTORIA PRESEI

În ceea ce priveºte cel de-al doileapunct al intervenþiei noastre, anume revistaFrize, apãrutã la Braºov sub girul edituriicu acelaºi nume, între 1 martie 1934 ºi31 mai 1935, sub conducerea triouluiNiculae Cantonieru (prozator), AurelMartin (poet) ºi a sublocotenentuluiMihail Chirnoagã (poet, prozator, darºi critic literar de conjuncturã), subiectulmeritã ceva atenþie fie ºi pentru simplulfapt cã din finalitatea sa se detaºeazã cazultipic al militarului de carierã, dar ºi cucerte valenþe literar-gazetãreºti, prins întrerigoarea (sau mai degrabã obtuzitatea)mediului cazon ºi perfidia lumii aºa-zisculte, declarat intelectualã, care populaorgolioasele târguri provinciale ºi,îndeosebi, capitala României interbelice.

Aºadar Frize, revistã lunarã deliteraturã ºi cronicã, 23/30 cm, 12 pagini(de la 1 februarie 1935, redimensionatãla formatul tabloid ºi limitatã ca numãr depagini la patru, excepþie ultimul numãr �dublu � de la finele lui mai, 1935, careare ºase pagini), era genul de publicaþieprovincialã cu oarece pretenþii în care seregãsesc contribuþiile relativ cuminþi, maidegrabã tradiþionaliste decât avangardiste,ale unor publiciºti, prozatori ºi poeþiprecum Saºa Panã, Constantin Salcia,ªtefan Baciu, Pavel Nedelcu, IonManolescu, Geo Bogza, MirceaPavelescu, Elena Farago, M. Blecherº.a., o micã parte dintre ei militari deprofesie, deºi cam greu de depistat în masacolaboratorilor întrucât, ipotezã valabilãpentru cei mai puþin notorii, erau nevoiþisã publice sub pseudonim. Evident, nueste cazul unui Ion Manolescu sau,îndeosebi, al lui Saºa Panã (în al cãrui�roman� confesiv, Nãscut în 02, apãrutîn 1973, aveam sã citesc pentru primaoarã despre împrejurarea care m-a fãcutsã insist ulterior asupra revistei Frize,n.m., D.G.). Mai întâi însã precizãm cã

din punctul de vedere al cronicilor literare,revista braºoveanã, prin pana sublo-cotenentului Chirnoagã � îndeosebi, caresemna de regulã sub pseudonimulEmanoil Radian º. a. �, era cât se poatede acidã cu nulitãþile literare ale vremii,dar ºi cu aceia dintre condeieri care-ºipermiseserã sã-i atace în vreun fel saualtul pe �muºchetarii� ei. În special peliteraþii din capitalã �avea boalã�, ca sãspunem aºa, Emanoil Radian. ªi aceastaîntrucâtva motivat deoarece, aidoma unoriluºtri contemporani gen Horia Gârbea,de pildã, gata oricând, în virtutea unui jusloci prost înþeles � de n-ar fi vorba maidegrabã de acele �aere� tipice tuturor��trepãduºilor de redacþie� �, fãceau cefãceau ºi, cum li se oferea prilejul, nu-ºiputeau permite sã rateze perversa plãcerede a mai trage câte o copitã, cu iluzia cãtrântesc un verdict decisiv, la adresaprovinciei retrograde. În virtutea acestuigen de duel, în limite rezonabile, totuºi,este mitraliat, alãturi de mulþi alþii, celebrulscriitor de mai târziu Zaharia Stancu, peatunci încã destul de �deficitar în creaþiileproprii� ºi care, pentru cã îºi permisesesã ciupeascã Frizele într-o notã dinNaþionalul nou, cu a doua ocazie (înprima este doar preavizat!) este trecut înplutonul scriitorilor cu mentalitate�capºistã� ºi cu �moravuri detestabile�.Nu sunt iertaþi cu atât mai mult scriitoriimilitari, indiferent de grad ºi funcþie,exemplul cel mai la îndemânã fiind I.Valerian, unul dintre puþinii ofiþeri demeserie din perioada interbelicã întâlniþiîn Istoria de mai târziu a lui G.Cãlinescu, dar care în viziunea�diletanþilor� de la Frize, la acea orãconducea �gloaba cu numele Viaþaliterarã�. Mircea Eliade ºi PetruComarnescu, în schimb, consideraþirataþi în alte cronici literare gãzduite derevistele rivale, pentru Radian et Co. facparte deja din �glorioasa falangã aînvingãtorilor�, ceea ce demonstreazã,întrucâtva, flerul deloc ofilit al cronicarilor

* Fragment din volumul Istoria presei militare înpregãtire la Editura Bibliotheca.


�braºoveni�. Nu mai comentãm�rubricuþa� din josul paginii de criticãunde, de regulã, sunt enumerate fãrãmenajamente �cãrþile proaste� (între careConvoiul flãmânzilor de G. Acsinteanu,roman fãcut þãndãri de E. Radian în nr.4 din 1 mai 1935, ca ºi Pe frontulMãrãºeºti învie morþii, de GabrielDrãgan, ºi multe altele). Desigur, încontrabalanþã, existã ºi �semirubrica�intitulatã �cãrþi bune�. Dintotdeauna însãcritica de întâmpinare, mai ales când estedirectã, fãrã milã ºi îndurare la adresaimposturii ºi a oportunismului, nu maispunem de lipsa talentului, a nãscutduºmãnii ºi rivalitãþi cel puþin notabile, casã nu spunem memorabile. ªi aºa se facecã tocmai de la o astfel de criticã avea sãi se tragã sublocotenentului Chirnoagã,alias poetul ºi criticul literar Emanoil Ra-dian (n. 1913, infanterist). Punctul deplecare l-a constituit �cronica� intitulatãReviste ºi moravuri literare în anul 1934,apãrutã în nr. 10/ 1 decembrie 1934, pag.8, evident sub semnãtura sus-numituluicare, dupã ce comenteazã laudativ RevistaFundaþiilor Regale (pe atunci subconducerea lui Camil Petrescu),catalogatã drept �cea mai bunã revistã cares-a scris ºi se scrie în limba româneascã�,dupã ce se mai dã ºi la revistele dinCapitalã mai puþin valabile, bagã în malaxorambele reviste literare ale Sibiului de laacea orã, Provincia literarã ºi Sibiulliterar, pe aceasta din urmã scoþând-oºifonatã biniºor, de maniera: �hârtiamizerã ºi tiparul de-a dreptul sãlbatec, nune-a excitat niciodatã curiozitate. De altfelnumai numele colaboratorilor ne-au fostîndeajunse�). Acum, peste ani, dacãanalizãm bine � comparativ ºi cu ceea cecomenteazã de-alde meºterul H. Gârbeadespre noi, cei din gruparea SST, cândmai primeºte vreo comandã (pãrerea meaumilã, D.G.), dar mai ales cu ceea cepãþiserã, în vitriolanta Frize, alte publicaþii;ºi încã unele cu ºtaif �, Sibiul literarscãpase ieftin, expediat lapidar în douãpropoziþii, deºi la obiect, din câte se pare(n-am cercetat încã vreun eºantion, avizamatorilor de critici� sângeroase). Dara fost suficient ca sã-l irite pe un anumeP. I. Comnen, alias Pimen Constan-tinescu, profesor la ªcoala Superioarã deComerþ din Sibiu, conducãtorul aceleireviste, care a replicat imediat printr-unarticol þâfnos, dar nu în Sibiul literar, ci�într-o ºi mai mizerã foaie de la Sibiu,Cuvântul poporului, care viza unele

lipsuri gramaticale din articolul lui M. C.�.Fireºte, era dreptul lui ºi se pare cãintransigentul Radian (Chirnoagã) l-atolerat cu înþelegere. Numai cã dupã treiluni, profesorul Pimen lanseazã un altatac, de astã datã clar ofensator (probabilîntre timp se mai documentase), în caresublocotenentul Chirnoagã era acuzat cãeste homosexual, bolnav, necinstit,canalie, putregai sufletesc, deficientmintal, cã mânjeºte onoarea literarã acãpitanilor, cã e comunist etc. Ca loviturasã fie simþitã la efectul maxim scontat, unexemplar din revista cu pricina, cu articolulrespectiv �chenãrit cu roºu�, a fost expediat�miºeleºte� (pe lângã cele trimise ziarelordin garnizoanã), ºi comandantului Corpului5 Armatã din localitate, via biroul deinformaþii, insistându-se pe ideea cãsublocotenentul este comunist ºi cã a�mânjit onoarea literarã a 2 cãpitani� (estevorba despre Ion Focºeneanu ºi mult maicunoscutul I. Valerian). Care comandantal Corpului bineînþeles cã l-a chemat pesublocotenent (pe atunci încadrat înbatalionul de vânãtori de munte din Braºov)la raport ºi, pe scurt, l-a pus ca sã aleagãîntre �ofiþerie ºi poezie�. Baºca faptul cãavea sã-l mute ºi din garnizoanã. Aºa cãrevista Frize a mai ieºi preþ de un� numãr,ce-i drept dublu, în ºase pagini, cât sãpublice materialele programate ºi, în plus,replica Protest contra lichelii culturale (nr.5-6/ mai 1935, pag. 6), redactatã cu multãinspiraþie, încrâncenare, dar mai ales cuneconsolatã durere. Evident cã, pe un altpalier, lucrurile vor lua o turnurã demnã devremurile eroice care aveau sã urmeze cevamai târziu. Cu aprobarea generalului-comandant, sublocotenentul Chirnoagã l-aprovocat la duel pe Pimen Constan-tinescu, dar acesta, precaut, a refuzat sã-idea satisfacþie, aºa cã în respectivul numãral Frizelor, la urmã de tot, a apãrut inclu-siv procesul-verbal de descalificare aprofesorului, semnat de martorii celuiinsultat. Vagã ºi tardivã consolare. Deºimult mai interesant este �protestul�propriu-zis al gazetarilor ºi poeþilor care-ºivedeau astfel nãruite, odatã cu revista,multe din visele lor, pentru ineditulevenimentului ce a fost cât pe ce sã afecte-ze liniºtea patriarhalã a acelei garnizoanede provincie ºi pentru savoarea tipicã uneiastfel de scrieri perfect posibilã, totuºi,odinioarã, încheiem cu ultimul act care aveasã parafeze istoria cãderii de pe scenapublicisticii interbelice a ceea ce s-a numitsimplu ºi pur, în cinci litere, Frize.


PROCESUL VERBALde descalificare a prof. Pimen Constantinescu � 26 mai 1935, orele 22

Domnul sublocotenent Chirnoagã Mihail, fiind ofensat de domnul P. I. Comnen (PimenConstantinescu), prin faptul cã într-un articol publicat în gazeta �Cuvântul poporului�din Sibiu, i-a contestat prin grave injurii valoarea moralã precum ºi activitatea ostãºeascãºi literarã, ne-a însãrcinat pe noi, sublocoteneþii Sârbu Ion ºi ªerbu Constantin, sã ceremdomnului P. I. Comnen (Pimen Constantinescu) satisfacþia corespunzãtoare obiceiurilorcavalereºti, pentru reabilitarea onoarei sale. Subsemnaþii sublocotenenþi Sârbu Ion ºiªerbu Constantin am adus în scris la cunoºtinþã domnului P. I. Comnen (PimenConstantinescu) mandatul nostru. Domnul P. I. Comnen (Pimen Constantinescu) a declaratcã nu e dispus sã dea ascultare dorinþii domnului sublocotenent Chirnoagã Mihail dincauzã cã nu are timp pentru asemenea chestiuni ºi cã nu împãrtãºeºte calea cavalereascãa Codului de onoare, pe care a declarat cã nu-l recunoaºte. Subsemnaþii martori aidomnului sublocotenent Chirnoagã Mihail, declarãm în urma acestui refuz mandatulnostru ca terminat ºi predãm prezentul proces verbal domnului sublocotenent ChirnoagãMihail pentru a se folosi de el la reabilitarea onoarei sale.

(ss) Sublt. Sârbu Ion; (ss) Sublt. ªerbu Const.

ªi aceastã rãzmeriþã cu aspect terorist(la acea epocã termenul avea altã conotaþiedecât astãzi, ºi anume aceea de îngrozire alevantinizaþilor proprietarilor de marilatifundii pentru care sfidarea ºi spolierea�clasei þãrãneºti� era un mod de a fi � n.n.)îl determinã pe Caragiale sã deconspirecauzele, reuºind astfel o analizãpsihoistoricã extrem de pertinentã, o�portretizare� în acvaforte ºi care este per-fect aplicabilã ºi la acest început de mileniuºi la un veac de la teribila ºi rãvãºitoarearãscoalã. Iar paradigmele caragialiene nepot da de gândit ºi în aceste zile tulburatede o crizã economicã apocalipticã, anul2009 amintind, la o altã, ºi mai complexãdimensiune, cutremurarea din 1907, cât ºijocul de �fete morgane� caracteristic

De acum încolo, se va mai vorbi doarde Editura Frize, cu noul sediu în Iaºi,specializatã în publicarea cãrþilor de poezie,condusã de acelaºi Mihail Chirnoagã ºi, înlocul suferindului Niculae Cantonieru, întretimp trecut la cele veºnice mai înainte de aapuca mãcar sã-ºi publice anunþatul romanRegimentul 3, de George Vaida (ºi acestatot ofiþer, promoþia 1936, �proprietar� alpseudonimelor George ªerbu, M. M. ºiAlexandru Bottoº, colaborator la multe dinrevistele vremii, cãzut pe front, în 1941). Valupta în rãzboi de unde se întoarce mutilat, acontinuat sã frecventeze saloanele literare,chiar sã punã bazele unui cenaclu literar înBucureºti (împreunã cu prietenul sãu, poetulºi reporterul de front Ion LarianPostolache), ca sã sfârºeascã în 1948, cãlcatde un mãrfar. Postum, i se va publica volumul

de criticã literarã Basoreliefuri (1977).În ceea ce-l priveºte pe profesorul

Pimen Constantinescu (n. 1905), carenu era un oarecine, totuºi, acesta ºi-a vãzutnestingherit de apucãturile publicistice,conducând reviste ºi editând cãrþi, inclusivîn italianã, ca unul ce-ºi obþinuse unelelicenþe în Italia ºi chiar predase aceastãmaterie (limba italianã) în liceele dinRomânia. Din punct de vedere alcaracterului, însã, a demonstrat cã esteperfect nul deºi foºtii lui studenþi îipãstreazã amintiri duioase acestui �marelatinist� destul de inofensiv, în aparenþã,fost ambasador cultural la Roma în 1940,ca în 1952 sã ajungã un �umil funcþionar�la Muzeul Brukenthal. Fireºte, nu a rãmasun caz izolat în literatura ºi, mai ales, înistoria presei din România.

Rãscoala din �Patagoniaeuropeanã� (1)

(urmare de la pagina 72)societãþii româneºti de la epoca fanarioþilorla epoca democraþiei perverse:

�Cine însã cunoaºte ca noi de aproapeorganele acestui stat ºi funcþionarea lor,se mirã acum, nu de ce se-ntâmplã, ci (...)cum de n-a izbucnit acest enorm scandalpublic cu mult mai înainte. În adevãr, poatecã nici într-un stat din Europa cel puþin,nu existã atâta extravagantã deosebire întrerealitate ºi aparenþã, între fiinþã ºi mascã�.

Este o criticã durã, o �portretizare�, cumspuneam, în acvaforte, ºi care ni-l recomandãpe Caragiale un psihosociolog sincer cucaracterul unei societãþi al cãrei fiu este,patriotismul sãu neîmpiedicându-l sã toarnesare pe cangrenã. Cãci, fie ºi de la Caragialeîncoace, între realitate ºi aparenþã, între fiinþãºi mascã, românii ºi, cu deosebire, clasapoliticienilor lor, au tot încercat sã pãcãleascãistoria, propriul destin naþional.


Mihai Gabriel Popescu

CLIO

Se împlinesc anul acesta zece ani dela plecarea aceluia care la înmormântareacelebrului scriitor Marin Preda spunea: �amurit la datorie având în vedere cã pe masade lucru se gãsea manuscrisul unui nouvolum la care lucra�.

Cornel Popescu a fost un apropiat alscriitorului aºa cum vom vedea în celece urmeazã. Se trage dintr-o veche familiede preoþi care a dat þãrii o serie deintelectuali valoroºi, specialiºti în multedomenii de activitate din satul Cucuteni,comuna Moþãeni, jud. Dâmboviþa. S-anãscut la 17 ianuarie 1930 în aceastãlocalitate din nordul judeþului de unde îºiare originea ºi Diaconul Coresi, pãrintelelimbii române literare, în familia preotuluiNicolae Popescu.

Îºi petrece copilãria pe plaiurilemioritice ale satului în care absolvã ºiclasele primare. Liceul îl terminã laTârgoviºte (Ienãchiþã Vãcãrescu), fãcândparte dintr-o promoþie de �aur� a vestiteiºcoli dâmboviþene ce poartã numelepãrintelui Testamentului.

Dupã terminarea liceului este admisprintre primii candidaþi la Facultatea deFilologie a Universitãþii Bucureºti, absol-vind-o cu media maximã. Nu i se dã repar-tizare în învãþãmânt fiind �fiu de preot�.

Lucrarea de licenþã cu titlul �Mono-grafia revistei Vatra� este apreciatã deprof. univ. dr. Zoe Dumitrescu Beºulenga,determinând-o sã intervinã în favoarea luiCornel Popescu pentru a fi angajat laEditura de Stat pentru Literaturã ca re-dactor la secþia �prozã originalã�.Desfãºoarã o remarcabilã activitate detipãrire a cãrþilor de la consacraþii ZahariaStancu ºi Geo Bogza, pânã la mai tineriiFãnuº Neagu, Augustin Buzura, PopSimion, Petre Sãlcudeanu ºi alþii careîncepuserã sã se afirme.

În anul 1969 este numit ºef de redacþie

Comemorarea unui mare editor:CORNEL N. POPESCU

la nou înfiinþata editurã �Minerva�, redacþialiteraturã comparatã, iniþiind tipãrireaediþiilor definitive ale unor scriitori ca MariaBanuº, Mihai Beniuc, Radu Tudoran,Sergiu Dan º.a.

Scriitorul Marin Preda, director alEditurii �Cartea româneascã�, îl numeºteîn anul 1977 redactor-ºef al acestei editurice, în scurt timp, va deveni cea maiimportantã editurã de literaturãcontemporanã din România, unde vorvedea lumina tiparului operele scriitorilorMarin Preda, Marin Sorescu, Ion Caraion,Nicolae Breban, Ana Blandiana, CostacheOlãreanu, Mircea Horia Simionescu, EugenSimion, cât ºi cele ale tinerilor MirceaDinescu, Mircea Cãrtãrescu, StelianTãnase, Traian Cosovei º.a. Dupãdecembrie 1989, scriitorul AugustinBuzura, preºedintele Fundaþiei CulturaleRomâne l-a numit directorul EdituriiFundaþiei pe care o înfiinþase.

Pe timpul mandatului sãu ministerial,scriitorul Marin Sorescu l-a numit direc-tor în Ministerul Culturii de unde s-apensionat.

Cornel Popescu a fost cel care a ajutat,în condiþiile când putea sã-ºi piardã slujbaºi libertatea, o serie de oameni în a-ºivalorifica rezultatele muncii intelectuale.

A fost prezent la numeroasemanifestãri culturale din þarã ºi în specialdin judeþul Dâmboviþa.

Scriitorii dâmboviþeni au gãsit la elsprijin în editarea unor lucrãri. Bolnav, cutoate îngrijirile familiei, va înceta din viaþãîn ziua de 7 septembrie 1999, fiindînmormântat la cimitirul Strãuleºti.

Cuvântul de adio a fost rostit de FãnuºNeagu, Ion Dodu Bãlan ºi alþi scriitori.

Cornel Popescu, de la a cãrui plecarecomemorãm zece ani, a fost unul dintrecei mai mari editori din România secoluluiXX de care ne amintim cu respect.


RUBRICÃRUBRICÃRUBRICÃCALEIDOSCOP CULTURAL

Ciclu de dezbateri literare. Miercuri,20 mai, la Centrul Internaþional deConferinþe (Casa Universitarilor) s-ainaugurat ciclul de dezbateri (studenþi,cadre didactice universitare, scriitori �membri ai SST). �Literatura românã laînceputul mileniului 3�, în organizareaSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni ºi aUniversitãþii �Valahia�, cu o temã incitantã� �Cazul Eugen Barbu�. Dezbaterea,interactivã, a fost susþinutã de istoricii ºicriticii literari Henri Zalis, Emil Vasilescu,de profesorii universitari Lucian Chiºu ºiGheorghe Petre Bârlea, de scriitorii RaduCârneci ºi Mircea Constantinescu. Dupãcuvântul de deschidere al istoricului ºicriticului literar Gheorghe Bârlea(preºedintele filialei Dâmboviþa a Societãþiide ªtiinþe Istorice) dezbaterea a fostmoderatã de scriitorul Mihai Stan,preºedintele executiv al SST. Au fostprezenþi scriitorii membri ai SST: VictorPetrescu, George Coandã, Daniela-OlguþaIordache, Emil Stãnescu, Dan Gîju, CorinBianu, Florea Turiac, Constantin Voicu,George Toma Veseliu (purtãtorul de cuvântal SST), Vali Niþu (directorulsãptãmânalului �Impact�), Mircea Bãdoiu,Gandi-Romulus Gergescu. De menþionatcã �invitaþii� bucureºteni sunt membri aiSST. Toþi cei prezenþi au relevat aspectedefinitorii ale literaturii române la începutde mileniu ºi dupã 20 de ani de contactdirect cu literatura europeanã. Înintervenþiile lor vorbitorii au comentat eseulmonografic �Contur Eugen Barbu.Prozatorul între hotarele adevãrului� deHenri Zalis (Editura Bibliotheca, 2008)dãruit cu generozitate de editor studenþilorde la facultãþile umaniste ale Valahiei,participanþi la dezbaterea interactivã în dia-log cu autorul care i-a rãsplãtit cu autografe.În cadrul dezbaterii �cazului Eugen Barbu�,dupã ce s-au fãcut trimiteri la �discutabilul�plagiat, au fost �disecate� celebrele romane�Groapa�, �Princepele� ºi �Sãptãmânanebunilor�. Majoritatea comentatorilor auconchis cã cele douã decenii în care EugenBarbu a fost supus unui dirijat proces deuitare sunt suficiente ºi cã trebuie sã i serecunoascã locul meritat între prozatoriide valoare naþionalã. Este onorant gestul

autorului ºi al editorului care ºi-au asumat�riscul sinucigaº� � cum a remarcat unuldintre vorbitori � de a iniþia �reabilitarea�lui Eugen Barbu. Excelente condiþiile asi-gurate de rectorul Universitãþii �Valahia�,prof. univ. dr. Ion Cucui cãruia îi adresãmmulþumirile SST pentru deschidereadoveditã în sprijinirea iniþiativei SST ºi aUniversitãþii �Valahia� de a antrena studenþiifacultãþilor umaniste ale UVT într-un ciclude dezbateri menite sã-i apropie de litera-tura românã contemporanã. (Observator)

*Salonul Literar al Societãþii Scriito-

rilor Târgoviºteni � ediþia a 36-a. ªi deaceastã datã, 32 de scriitori (mai puþini cade obicei) au înfruntat ploaia nemiloasã ºi,ca în fiecare ultimã sâmbãtã a lunii, au fostprezenþi în sediu SST. Din întâmplãrile zilei:a fost vernisatã, în cadrul de acumobiºnuitului dialog al artelor, o expoziþie depicturã (au expus peisaj ºi naturã staticãcunoscutele artiste Ana Amuzescu ºi MariaGardan); au citit din viitoarele lor cãrþiCorin Bianu ºi Dumitru Luca (prozã),Voicu Constantin, Ion Enescu-Pietroºiþa,Geo Olteanu (versuri) ultimul pasionattraducãtor al lui Hakim Omar Khayyam; afost �disecatã� cartea lui Alex Vâlcu, Paºi(versuri ºi proze) apãrutã la Editura Tiparg,Piteºti, în 2008. A 36-a ediþie a SalonuluiSST a fost, cu siguranþã, cea mai�încrâncenatã� întâlnire, tema discuþiilorla care au participat toþi cei prezenþi,gravitând în jurul ideii de calitate acolaborãrilor la Litere. Revistã lunarã deculturã a SST. (Observator)

*�Primãvara Albastrã� a reînflorit

ºi în 2009. Cu toate cã era în pericol sã numai reînfloreascã în acest an, Festivalulnaþional de culturã ºi literaturã �PrimãvaraAlbastrã�, totuºi, a avut loc ºi cu succes,datoritã gestului Consiliului JudeþeanDâmboviþa, unul dintre organizatori, de a-lfi susþinut. ªi tot la organizatori, au maifost Centrul Cultural �I. Al. Brãtescu-Voineºti� din Pucioasa � care, de fapt, agãzduit acest eveniment între 7 ºi 8 maia.c. � ºi Societatea Scriitorilor Târgoviºteni.

SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIo prezenþã cotidianã în viaþa culturalã a Târgoviºtei


RUBRICÃRUBRICÃRUBRICÃCALEIDOSCOP CULTURALPartenerii s-au numit Direcþia Judeþeanãpentru Culturã Culte ºi Patrimoniul Cul-tural Naþional Dâmboviþa, ComplexulNaþional Muzeal �Curtea Domneascã� dinTârgoviºte, Biblioteca Judeþeanã �IonHeliade Rãdulescu� Dâmboviþa, S.C.�Ceres� S.A. din Pucioasa, ColegiulNaþional �Nicolae Titulescu� ºi BibliotecaOrãºeneascã �Gheorghe N. Costescu� dinPucioasa. * Preºedintele festivalului a fostiniþiatorul sãu de acum 45 de ani, scriitorulGeorge Coandã iar director prof. RodicaCojocaru, directoarea Centrului Cultural�I. Al. Brãtescu-Voineºti�. * Iatã ºi juriulfestivalului: Mircea Horia Simionescu �preºedinte de onoare; Tudor Cristea �preºedinte executiv; Mihai Stan, DanGîju, Lucian Grigorescu � membri;Alexandrina Dinu � secretar. * Salonulliterar, de altfel tradiþional, a fost ilustratde prezenþa standului Editurii Bibliothecadin Târgoviºte ºi a Bibliotecii �GheorgheN. Costescu� a oraºului Pucioasa, prilejcu care au avut loc numeroase lansãri decarte. * Au reþinut atenþia douã excelentespectacole de teatru: �Cuvinte adoles-cente�, al elevilor actori de la ColegiulNaþional �Nicolae Titulescu� din Pucioasa,în regia lui Doru Mareº, ºi �Istoria numinte niciodatã� � Compania Civic ArtBucureºti, în regia lui Marian Ciprian. *�Seara de poezie de pe Valea Naparisului�a încheiat cea de-a VI-a ediþie din a douaserie a �Primãverii Albastre�, �personaje�fiind poeþii Viorica Pop, Valeria Arsene,George Toma Veseliu, Emil Stãnescu,Florea Turiac, Corin Bianu, ConstantinVoicu, Dan Gîju, Lucian Grigorescu ºiTudor Cristea. (Observator)

*În cadrul Festivalului �Pãpuºilor

Vii� � ediþia a V-a �, organizat înTârgoviºte (29 mai-1 iunie 2009) deTeatrul Municipal pentru Copii ºi Tineret�Mihai Popescu�, Societatea ScriitorilorTârgoviºteni a fost prezentã la invitaþiadirectorului teatrului, regizorul Dan Þopa,iniþiatorul festivalului. Pe scena 2, într-oîntâlnire interactivã cu mulþimea copiilorparticipanþi la sãrbãtoarea lor (1 iunie, ZiuaCopilului), a fost lansatã cartea Cu lunileprin târg, alunecând..., autor ConstantinVoicu (Editura Bibliotheca, 2008). PoetulFlorea Turiac a recitat din versurile salededicate copiilor încântaþi cã pot intra îndialog cu niºte poeþi cunoscuþi. (F.T.)

*Prima istorie a unui ziar târgo-

viºtean. Este vorba despre volumulDâmboviþa. De la organ la o beþie culibertate cu subtitlul: Istoria sentimentalãºi anecdoticã a unui fenomen de presã.Ziarul �Dâmboviþa�, a cãrui primã serie aapãrut la 24 mai 1879, reluat în alte patruserii, cea de-a cincia, care continuã ºi înprezent, fiind lansatã în februarie 1968,într-un moment de oarecare liberalizare aregimului comunist, s-a constituit într-unveritabil fenomen ºi ºcoalã de presã.Lansarea acestei istorii (vineri 21 mai2009), apãrutã la Editura �Transversal� (di-rector, dr. Eduard Samoilã), a fost deschisãde drd. Ovidiu Cîrstina, directorulComplexului Naþional Muzeal �CurteaDomneascã�, la Muzeul Tiparului ºi CãrþiiVechi Româneºti � gazda evenimentului,ºi a fost moderatã, rând pe rând, de ceidoi autori ai cãrþii: George Coandã ºi LucianGrigorescu, ultimul fiind cel care a propusproiectul. Reiterând cu emoþie vãditã aniide început ai seriei a cincia, GeorgeCoandã a fost, evident, marcat deeveniment, iar Lucian Grigorescu a evocatnãzdrãveniile �nepartinice� ale celor careau alcãtuit �echipa de aur� a ziarului.Teodor Vasiliu, fondator, dupã 1989, alaltui fenomen de presã � trustulARTPRESS � loc unde s-au refugiat uniidintre cei ce au pãrãsit � din ce pricini, nuconteazã � �Dâmboviþa�, a evocat, larându-i, colaborarea sa din tinereþe cuziarul. Scriitorul Mihai Stan, preºedinteleSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni, adeconspirat cã a cochetat cu acelaºi ziar;Nicu Tecºan, Petre Staicu (nea Petricã),George Toma Veseliu, foºti redactori, ºiGabriela Niþulescu, colaboratoare, audepãnat câteva mãrturisiri de suflet. S-apãstrat ºi un moment de reculegere pentrucei plecaþi � mulþi, din pãcate � în eternitate.Pãrtaºe la eveniment au fost ºi doamneleStepanka Cârsteva, membru al Academieide ªtiinþe a Bulgariei, ºi MargaritaKovalenko, o binecunoscutã artistã liricãºi manager cultural, aflate în vizitã laTârgoviºte. (G.C.)

*Miercuri, 29 aprilie 2009, Centrul

Europe Direct Târgoviºte din cadrulBibliotecii Judeþene Ion Heliade RãdulescuDâmboviþa, a organizat simpozionul 20 de


RUBRICÃRUBRICÃRUBRICÃCALEIDOSCOP CULTURAL

Uniunea Naþionalã a Tinerilor Basarabeni din România (UNTB ) a lansat miercuri,3 iunie 2009, Campania �Carte Româneascã pentru Basarabia�. * Acþiunea constãîn colectarea de carte româneascã la nivel naþional în România cu scopul de acompleta fondul de carte din ºcolile ºi bibliotecile din Basarabia. * Se ºtie desprecriza de carte româneascã în Republica Moldova. ªi cu cât aceasta se adânceºtemai mult, cu atât setea de carte ºi de culturã este mai mare. Deficitul actual decarte româneascã în ºcolile din Basarabia � ºi mai ales din zona transnistreanã �aminteºte de realitãþile sovietice. * Noi, membrii UNTB, îi îndemnãm pe toþi cei ceau bunãvoinþã ºi o carte pe care o pot dãrui, sã nu ezite sã o facã. * Haideþi sãredãm românilor de peste Prut dreptul lor firesc de a-ºi cunoaºte istoria, limba, dea învãþa în grafie latinã. * Credem cã acþiunile de deznaþionalizare trebuie contracarate,însã doar prin acte de culturã. * Responsabilii de campanie la nivelul marilor oraºedin România aºteaptã sã fie contactaþi pentru donaþii ºi la cerere se pot deplasa ºi ladomiciliile donatorilor: Târgoviºte +40765782135; Bucureºti +40730868274;Iaºi+40728868247; Timiºoara +40751165385; Cluj-Napoca +40753615455; Braºov+40765547765; Sibiu +40720868276; Târgu Mureº +40753511624; Alba Iulia+40752408543; Galaþi +40751537910.

Uniunea Naþionalã a TinerilorBasarabeni TârgoviºteUNTB Târgoviºte

CAMPANIACARTE ROMÂNEASCÃ PENTRU BASARABIA

ani de la cãderea comunismului în cadrulZilelor Bibliotecii Ion Heliade Rãdulescu,moderat de doamna Carmen Vãdandirectoare bibliotecii. A fost invitat prof.univ. dr. Mihai Andreescu de laUniversitatea Bucureºti, care a oferitpublicului materiale informative (cãrþi,reviste, publicaþii), utile elevilor ºistudenþilor prezenþi prin informaþiile ineditepentru mulþi dintre ei. * Prof. univ. dr.Silviu Miloiu, de la Universitatea Valahiadin Târgoviºte, a evocat momente ineditepentru auditoriu din postura de participantdirect la revoluþie, în oraºul Târgoviºte.Denisa Paºalan, voluntar la Centrul Eu-rope Direct Târgoviºte ºi elevã aColegiului Naþional Constantin Carabella,a prezentat într-un eseu o comparaþie întreperioada comunistã ºi cea democraticã.Au fost prezenþi reprezentanþi ai SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni care au împãrtãºitopiniile lor pe tema în discuþie; acestora lis-a alãturat ºi Valentin Grigore,preºedintele Fundaþiei pentru TineretDâmboviþa. O altã temã pusã în discuþiea fost Libertatea de creaþie ºi comunicaredupã 1989. O expoziþie de carte ºimateriale despre perioada comunistã ºipost-decembristã au putut fi cercetate decãtre participanþi. (V. Andreescu)

*Simpozion �Climate literare� � La

noi acasã. 4 iunie 2009 � Liceul �MirceaVoievod� din Târgoviºte. Cu câteva excepþii�elitiste�, mai toþi scriitorii târgoviºteni �majoritatea membri ai Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, au participat la Simpozionul�Climate literare � La noi acasã�, înmemoria scriitorului ºi editorului Mihail I.Vlad (iunie 1947-iunie 2006). Simpozionula fost organizat de neobositul director alrevistei �Climate literare�, care a aniversatdoi ani de la apariþie, poetul Ion Iancu Valeºi de jr. Geo Popescu, prieten apropiat al luiMihail I. Vlad. * Despre ziaristul Mihail Vladºi revista �Târgoviºtea�, a cãrei conti-nuatoare este, aºa cum a mãrturisit I.I.V.,revista de culturã �Climate literare�, cel puþinîn menþinerea corespondenþilor dinstrãinãtate, despre Ed. Macarie, primaediturã târgoviºteanã, înfiinþatã de Mihail I.Vlad, au vorbit scriitorii Corin Bianu, FloreaTuriac, Victor Sterom, Mihai Stan, MirceaDrãgãnescu, Emanoil Toma, MirceaCotârþã, Monica Mureºan, Mihai Antonescuº.a. Un grup de elevi ai liceului, membri aicenaclului înfiinþat de poetul omagiat, aprezentat un recital de poezie din scrierileacestuia. (Observator)

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãriaMuzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,la librãria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Revista revistelor

Multe lucruri bune ºi foarte bune de citit în �România literarã� (nr. 17/ 1 mai ºi 18/8 mai 2009). * Spicuiesc. * Serialul lui Cosmin Cioltoº, ajuns la episodul al VIII-lea,despre �Istoria criticã� a lui N. Manolescu, prin lectura cãruia ne putem amuza de felulîn care, uneori, negrul devine luminos; versurile unor vârste: cea în declin, a lui C.Abãluþã (nr.17) ºi cea în urcare, a Svetlanei Cârstean, cu un grupaj în care poemul�Portretul tãu sau Când mi-ai povestit despre Gertrude� este chiar excelent; nu se poatetrece peste articolele dlui Gh. Grigurcu (care scrie despre �trãiristul� Arºavir Acterian,�un personaj relevant al aºa-numitei generaþii 27�, ºi apoi despre ardeleanul MirceaPetean, poet care �se joacã de-a gravitatea fãrã a o pãrãsi� nici atunci când parodiazã);

nici peste cele ale lui Daniel Cristea-Enache (care descoperã încartea lui Dan C. Mihãilescu, �Despre omul din scrisori. MihaiEminescu�, �nu doar un personaj din teatrul lui Caragiale� sau�«un suspinãtor de mahala, fie ºi în regim privat»�, cum îl vedeaCristian Tudor Popescu, spre a observa, cu justeþe, ºi a ne convingeprin exemple, analizând, în celãlalt numãr, volumul de versuri�Poeme amniotice� cã, în cazul lui Mihail Gãlãþanu, �când suntrele, versurile lui sunt foarte rele. Dar atunci când sunt bune,sunt foarte bune...�; ºi încã alte texte, între care fragmentele dinvolumul �Pe scurt, vã rog�, de Václav Havel, în curs de apariþiela Curtea Veche. * Nu pot fi sãrite nici spiritualele note de cãlãtorie

în SUA ale lui Alex ªtefãnescu, care constatã, între altele, cã poliþiºtii americani nu suntsensibili la literaturã, de vreme ce n-au agreat formularea cã autorul român va locui �îninima americancelor� ºi i-au cerut, cu seriozitate, street & number. * Asta, spre deosebirede poliþiºtii români, se poate spune, dacã avem în vedere articolul aceluiaºi din nr. 17, dincare aflãm, între altele, cã, într-o bunã zi, pe când era la volanul maºinii sale, un agent decirculaþie l-a fluierat strident, dar, în loc de a-i aplica o amendã ºi câteva puncte depenalizare, i-a explicat cã voia de multã vreme sã-l cunoascã ºi sã-i citeascã versuriproprii... * Altminteri, tocmai asupra acestui text intenþionam sã mã opresc mai peîndelete. * E un text, cum se spune, dulce ºi amar, despre îndeletnicirea de critic ºi, ladrept vorbind, mai curând amar decât dulce, astfel încât tânãrul care i l-a provocat,întrebându-l la ce vârstã ar fi recomandabil sã se apuce de criticã, s-ar putea apuca dealtã meserie. * În orice caz, nu poþi sã nu zâmbeºti aflând cã un critic e dependent derevista la care lucreazã, dacã te gândeºti la serialul din pagina 7. ªi nu poþi sã nuconstaþi o abia sesizabilã contradicþie: pe de o parte, Alex se bucurã cã în România sunt(dupã socoteala sa) peste 10.000 de oameni care scriu literaturã; pe de altã parte, eldeplânge diminuarea numãrului de cititori. * Aº zice cã problema ar fi mãcar pe sfertrezolvatã dacã cei 10.000 de oameni care scriu ar mai ºi citi câte ceva...

Tiparul:S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L. Târgoviº[email protected]

80 pag. � 6,60 RON

O problemã de...matematicã

LECTOR

REVISTA �LITERE�APARE CU SPRIJINUL

CONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞAªI AL EDITURII BIBLIOTHECA

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245.212241; mobil 0765.453089; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245.713234,0722.686856, e-mail: [email protected] � Redacþia Chiºinãu � str. 31 August 1989,nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Eminescu azi - bibliotheca.ro filecând s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, sã...

Documents

Transcript of Eminescu azi - bibliotheca.ro filecând s-au împlinit 120 de ani de moartea lui Mihai Eminescu, sã...