Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României HAIDT ... fericirii.pdfeste o încercare de a...

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a RomânieiHAIDT, JONATHAN

Teoria fericirii : atinge-¡i scopul cu în¡elepciune /Jonathan Haidt; trad.: Cristina Gabriela Jaleru -

Bucure¿ti : Amaltea, 2008

ISBN 978-973-162-021-3

I. Jaleru, Cristina-Gabriela (trad.)

159.923.2

THE HAPPINESS HYPOTHESISFINDING MODERN TRUTH IN ANCIENT WISDOM

JONATHAN HAIDTCopyright © 2006 by Jonathan Haidt

First published in the United States by Basic Books, a member of ThePerseus Books Group

All right reserved

TEORIA FERICIRIIATINGE-ºI SCOPUL CU ÎNºELEPCIUNE

JONATHAN HAIDT

ISBN 978-973-162-021-3

© 2008 – EDITURA AMALTEA

5

CCCCCuprinsuprinsuprinsuprinsuprins

Cuprins

Introducere: Prea multå în¡elepciune .................................. 7

Capitolul 1Capitolul 1Capitolul 1Capitolul 1Capitolul 1Eul divizat ................................................................... 13

Capitolul 2Capitolul 2Capitolul 2Capitolul 2Capitolul 2Schimbarea min¡ii ..................................................... 41

Capitolul 3Capitolul 3Capitolul 3Capitolul 3Capitolul 3Reciprocitatea ¿i råzbunarea ................................. 69

Capitolul 4Capitolul 4Capitolul 4Capitolul 4Capitolul 4Gre¿elile celorlal¡i ..................................................... 87

Capitolul 5Capitolul 5Capitolul 5Capitolul 5Capitolul 5În cåutarea fericirii ................................................. 115

Capitolul 6Capitolul 6Capitolul 6Capitolul 6Capitolul 6Iubirea ¿i ata¿amentele ........................................... 147

Capitolul 7Capitolul 7Capitolul 7Capitolul 7Capitolul 7Ce dulce-i câteodatå nenorocul! ............................ 181

6

TTTTTeoria fericiriieoria fericiriieoria fericiriieoria fericiriieoria fericirii

Capitolul 8Capitolul 8Capitolul 8Capitolul 8Capitolul 8Bucuria virtu¡ii .........................................................207

Capitolul 9Capitolul 9Capitolul 9Capitolul 9Capitolul 9Divinitate cu sau fårå Dumnezeu ..........................239

Capitolul 10Capitolul 10Capitolul 10Capitolul 10Capitolul 10Fericirea vine dintr-o îngemånare ....................... 279

Capitolul 11Capitolul 11Capitolul 11Capitolul 11Capitolul 11Concluzie: Despre echilibru ................................... 313

Despre autor ......................................................................316

Mul¡umiri .......................................................................... 317

Note ....................................................................................319

Bibliografie ........................................................................332

å7

IIIIIntroducere: ntroducere: ntroducere: ntroducere: ntroducere: Prea multa întelepciune,

INTRODUCERE:

Prea multå în¡elepciune

Ce ar trebui så fac, cine ar trebui så fiu, cum ar trebui såtråiesc? Aceste întrebåri nu se formeazå în mintea tuturor,

¿i nu le este cåutat råspunsul în toate culturile sau epocile cuacela¿i elan, dar ele sunt întrebåri frecvente în ziua de azi. Neîndreptåm pentru sfaturi ¿i råspunsuri spre religie, filozofie,literaturå, ¿tiin¡å sau cåtre cel de lângå noi. Avem momentede iluminare ¿i secunde de epifanie. Hotårâm så ne schimbåmpe noi, så ne schimbåm obiceiurile sau ¡elurile în via¡å. ªitotu¿i, aproape mereu se alege praful de aceste hotårâri. Dece?

În¡elepciunea este ieftinå acum. Nu mai trebuie så batemcale lungå pe un munte îndepårtat pentru a primi vorbe deduh de la un guru; acestea vin în valuri prin intermediulpaginilor de calendare, pe plicule¡ele de ceai, pe capacele debåuturi råcoritoare ¿i în e-mailurile în maså trimise de prietenibine inten¡iona¡i. Suntem acum ca locuitorii cår¡ii BibliotecaBabel de Jorge Luis Borges – o bibliotecå infinitå, ale cåreicår¡i con¡in orice combina¡ie posibilå de litere, ¿i astfel trebuieså existe undeva o explica¡ie a modului de folosire a acesteibiblioteci ¿i a existen¡ei sale. ªi totu¿i, bibliotecarii lui Borgesbånuiesc cå nu vor gåsi niciodatå aceastå carte printre kilo-metrii de nimicuri.

Perspectivele noastre sunt mai luminoase înså. Pu¡inedintre sursele noastre de în¡elepciune sunt ni¿te prostii ¿imulte sunt în întregime adevårate. ªi totu¿i, pentru cå ¿i bi-blioteca noastrå este practic infinitå – nici o persoanå nu poateciti vreodatå mai mult de o micå frac¡iune din numårul de cår¡i

8


existente – ne aflåm în fa¡a paradoxului abunden¡ei: cantitateane submineazå calitatea lecturilor. Pu¿i fa¡å în fa¡å cu o asemeneabibliotecå vastå ¿i minunatå, de cele mai multe ori doar ne uitåmprin cår¡i sau citim recenziile criticilor. Poate cå am întâlnit dejaCea Mai Mårea¡å Idee, lucru care ne-ar fi transformat completdacå am fi savurat-o, dacå am fi luat-o în serios ¿i încorporat-oîn via¡a noastrå.

Aceastå carte pune în discu¡ie zece Mari Idei. Fiecare capitoleste o încercare de a savura o idee care a fost descoperitå decâteva dintre marile civiliza¡ii ale omenirii – de a o pune sublupå în lumina a ceea ce au demonstrat cercetårile ¿tiin¡ifice¿i de a extrage din ea lec¡iile care încå pot fi aplicate vie¡iinoastre moderne.

Eu sunt un psiholog social. Fac experimente pentru a în-cerca så aflu lucruri noi despre un aspect al vie¡ii sociale uma-ne ¿i ceea ce må pasioneazå este moralitatea ¿i sentimentelemorale. De asemenea, sunt ¿i profesor. Predau un cursintroductiv de psihologie la Universitatea Virginia la careîncerc så explic tot domeniul psihologiei în numai 24 de ore.Trebuie så prezint mii de descoperiri despre orice, de lastructura retinei pânå la mecanismele iubirii ¿i så sper cåstuden¡ii mei în¡eleg ¿i re¡in totul. În timp ce må luptam cuaceastå provocare în primul an de profesorat, mi-am dat seamacå existau câteva idei care tot apåreau în timpul seminariilormele ¿i cå aceste idei fuseserå exprimate mult mai elocvent degânditori din trecutul nostru istoric. Pentru a rezuma ideeacå sentimentele noastre, reac¡iile pe care le avem la anumiteevenimente ¿i unele boli mintale sunt cauzate de filtre mintaleprin care noi privim lumea, nu a¿ putea så o spun mai binedecât a spus-o Shakespeare: „Cåci nu se aflå lucru, fie bun, fieråu, pe care gândul så nu-l facå så fie a¿a.“1 Am început såfolosesc astfel de citate pentru a-i ajuta pe studen¡ii mei så-¿iaminteascå marile idei din psihologie ¿i am început så måîntreb câte existå oare.

Pentru a afla, am citit multe lucråri de în¡elepciune anticå,în special din cele trei zone ale gândirii clasice recunoscute:

å9


India (Upani¿adele, Bhagavad Gita, învå¡åturile lui Buddha),China (Analectele lui Confucius, Tao te Ching-ul, scrierile luiMeng Tzu ¿i ale altor filozofi) ¿i culturile Mårii Mediterane(Vechiul ¿i Noul Testament, filozofii greci ¿i romani, Coranul).De asemenea, am citit o varietate de lucråri de filozofie dinultimii 500 de ani. De fiecare datå când am gåsit o afirma¡iede naturå psihologicå – despre natura umanå sau despremecanismele min¡ii ¿i ale inimii – am scris-o pe o coalå dehârtie. De câte ori gåseam aceea¿i idee în mai multe locuri ¿iperioade, am considerat-o o posibilå Mare Idee. Dar în loc såîn¿ir mecanic cele mai råspândite zece idei psihologice ale uma-nitå¡ii, am considerat cå este mai importantå coeren¡a decâtfrecven¡a lor. Am dorit så scriu despre un set de idei care s-arpotrivi bine împreunå, s-ar sprijini ¿i dezvolta reciproc ¿i arputea spune o poveste despre cum fiin¡ele umane pot gåsifericirea ¿i împlinirea în via¡å.

A-i ajuta pe oameni så gåseascå fericirea ¿i sensul în via¡åeste exact scopul noului domeniu al psihologiei pozitive2 , undomeniu în care am fost activ3 , a¿a cå aceastå carte este oare-cum despre începuturile psihologiei pozitive în în¡elepciuneaanticå ¿i despre aplica¡iile psihologiei pozitive în zilele noastre.Majoritatea cercetårilor discutate de mine au fost fåcute decåtre oameni de ¿tiin¡å care nu se considerå psihologi pozitivi.Cu toate acestea, am preluat zece idei antice ¿i zeci de desco-periri moderne pentru a putea spune cea mai interesantåpoveste posibilå despre înflorirea fiin¡ei umane ¿i obstacolelepe care ni le punem în calea bunåstårii proprii.

Povestea începe cu o explica¡ie despre cum func¡ioneazå min-tea omeneascå. Nu este vorba despre o explica¡ie completå,bineîn¡eles, ci doar despre douå adevåruri antice pe care tre-buie så le în¡elege¡i înainte de a profita de psihologia modernåpentru a vå îmbunåtå¡i via¡a. Primul adevår este ideea de bazå aacestei cår¡i: mintea este divizatå în douå pår¡i, care uneori suntîn conflict. Ca un cålåre¡ de pe spatele unui elefant, con¿tientul,

10


partea ra¡ionalå a min¡ii, nu are mare control asupra ac¡iunilorelefantului. În zilele noastre ¿tim cauzele acestei diviziuni ¿i ¿tim¿i cum så facem ca elefantul ¿i cålåre¡ul så lucreze mai bineîmpreunå, ca o echipå. A doua idee îi apar¡ine lui Shakespeare ¿ise referå la faptul cå „gândirea face ca lucrurile så fie într-unanume fel“ (sau cum a spus Buddha4 , „Via¡a noastrå este crea¡iamin¡ii noastre“). Dar putem îmbunåtå¡i aceastå idee veche prina explica de ce majoritatea min¡ilor umane au înclina¡ii înspre avedea unele pericole ¿i se îngrijoreazå de pomanå. Putem faceceva pentru a schimba aceste înclina¡ii folosind trei tehnici cuscopul de a spori fericirea, una veche ¿i douå moderne.

Al doilea pas în povestea noastrå este så descriem vie¡ilenoastre sociale – din nou, nu putem face afirma¡ii complete,ci doar spune douå adevåruri care sunt cunoscute foarte bine,dar nu destul de apreciate ca atare. Unul este Regula de Aur.Reciprocitatea este cea mai importantå unealtå de care nefolosim pentru a ne în¡elege cu oamenii, iar eu î¡i voi aråtacum så o folose¿ti pentru a-¡i rezolva problemele ¿i pentru aevita så fii manipulat de cåtre cei care folosesc reciprocitateaîmpotriva ta. Reciprocitatea este mai mult decât un instrument.Este un indiciu despre cum suntem fåcu¡i noi oamenii ¿i desprelucrurile de care avem nevoie, un indiciu care va fi importantpentru a în¡elege sfâr¿itul povestirii în ansamblu. Al doileaadevår în aceastå parte a povestirii este cå suntem cu to¡ii,prin natura noastrå, ipocri¡i, ¿i de aceea ne este a¿a de greu såurmåm Regula de Aur. Cercetåri psihologice recente au desco-perit mecanismele mentale care ne fac så vedem paiul dinochiul vecinului atât de bine ¿i så nu observåm deloc bârnadin propriul nostru ochi. Dacå ¿tii cum î¡i func¡ioneazå mintea¿i de ce vezi lumea printr-un filtru distorsionat al binelui ¿i alråului, po¡i så faci ceva pentru a reduce din îndreptå¡irea pecare o sim¡i mereu ¿i din frecven¡a conflictelor tale cu ceilal¡i,care sunt la fel de convin¿i de propria lor dreptate.

În acest punct al povestirii vom fi gata så întrebåm direct:De unde vine fericirea? Existå câteva „teorii ale fericirii“ diferite.

å11


Una dintre ele spune cå e¿ti fericit atunci când ob¡ii ceea cevrei, dar ¿tim foarte bine cu to¡ii (¿i cercetårile au demon-strat-o) cå o astfel de fericire nu dureazå foarte mult timp. Oipotezå mai promi¡åtoare spune cå fericirea vine dinlåuntrulnostru, ¿i nu din a face lumea så se conformeze dorin¡elortale. Aceastå idee era foarte råspânditå în lumea anticå, iarBuddha, în India, ¿i filozofii stoici greci ¿i romani î¿i sfåtuiauadep¡ii så rupå orice ata¿ament fa¡å de oameni ¿i evenimente,care sunt mereu imprevizibili ¿i incontrolabili, ¿i så cultiveîn locul acestora o atitudine de acceptare. Aceastå idee anticåî¿i meritå respectul cuvenit pentru cå este adevårat cå un rås-puns mai eficient la frustrare este så-¡i schimbi modul de agândi în loc så schimbi lumea înconjuråtoare. ªi totu¿i, voiprezenta dovezi cum cå aceastå ipotezå a fericirii este gre¿itå.Descoperiri recente aratå cå existå lucruri pentru care me-ritå så te lup¡i; existå condi¡ii externe ale vie¡ii care te potface fericit pentru mult timp. Una dintre aceste condi¡ii esterela¡ionarea – legåturile pe care le formåm ¿i pe care avemnevoie så le formåm cu ceilal¡i. Voi prezenta cercetåri care nearatå de unde provine iubirea, de ce iubirea pasionalå se råce¿teîntotdeauna dupå o vreme, care este iubirea „adevåratå“. Voisugera cå ipoteza fericirii oferitå de Buddha ¿i de stoici artrebui så fie schimbatå pu¡in: fericirea vine dinlåuntru, dar ¿idin afarå. Avem nevoie ¿i de calea în¡elepciunii antice, ¿i decea a ¿tiin¡ei moderne pentru a echilibra lucrurile perfect.

Urmåtorul pas în aceastå poveste despre înflorire este oprivire asupra condi¡iilor dezvoltårii ¿i evolu¡iei umane. Amauzit cu to¡ii cå ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici, daraceastå afirma¡ie este o simplificare grosolanå ¿i periculoasåa faptelor. Multe dintre lucrurile care nu te ucid te pot råni pevia¡å. Cercetåri recente despre „dezvoltarea post-traumå“relevå când ¿i de ce se transformå oamenii în timpuri dificile¿i ce po¡i face astfel încât så fii pregåtit pentru o traumå sau cepo¡i face pentru a trece peste una. De asemenea, ni s-a mai

12


spus så cultivåm virtutea în noi, pentru cå virtutea este propriaei recompenså, dar ¿i aceastå afirma¡ie este o simplificare exa-geratå. Voi demonstra cum conceptele de moralitate ¿i virtutes-au îngustat de-a lungul secolelor ¿i cum ideile antice desprevirtute ¿i dezvoltare moralå î¿i gåsesc locul în zilele noastre.Voi mai aråta cum psihologia pozitivå începe så ofere rezultateprin a-¡i furniza moduri de a diagnostica ¿i de a învå¡a desprepropriile tale calitå¡i ¿i virtu¡i.

Concluzia povestirii este întrebarea asupra sensului vie¡ii:De ce unii oameni gåsesc sens, împlinire ¿i un scop în via¡å, întimp ce al¡ii nu pot? Încep cu ideea potrivit cåreia existå olaturå verticalå, spiritualå a vie¡ii umane. Fie cå se nume¿tenoble¡e, virtute sau divinitate, fie cå Dumnezeu existå sau nu,oamenii percep pur ¿i simplu sacralitatea, sfin¡enia ¿i bunå-tatea ca inerente altora ¿i naturii. Voi prezenta propriile melecercetåri despre sentimentele morale de dezgust, înål¡are ¿iadmira¡ie pentru a explica felul cum func¡ioneazå aceastå di-mensiune verticalå ¿i de ce aceastå dimensiune este atât deimportantå pentru a în¡elege fundamentalismul religios,råzboiul culturilor politice ¿i cåutarea sensului vie¡ii de cåtreom. De asemenea, voi analiza direct ce vor oamenii så spunåcând întreabå „Care este sensul vie¡ii?“ ¿i voi da un råspunsacestei întrebåri – un råspuns bazat pe filozofii antice desprescopul vie¡ii, dar întregit de cercetåri recente care întrec acesteidei vechi sau orice alte idei pe care este posibil ca tu så le fiîntâlnit. Fåcând acest lucru, voi revizui teoria fericirii. A¿putea så vå dezvålui concluzia finalå în câteva cuvinte chiaracum, dar nu a¿ putea så o rezum în aceastå introducere fåråså-i minimalizez valoarea. Cuvinte de în¡elepciune, sensulvie¡ii, poate chiar råspunsul cåutat de bibliotecarii lui Borges –toate aceste lucruri poate trec peste noi de zeci de ori pe zi,dar nu se pot împåmânteni dacå nu ne facem timp så le sa-vuråm, så le punem în aplicare, så le punem la îndoialå, så leîmbunåtå¡im ¿i så le corelåm cu via¡a noastrå. Acesta estescopul meu în aceastå carte.

13

Eul divizatEul divizatEul divizatEul divizatEul divizat

Capitolul 1

Eul divizat

Cåci trupul pofte¿te împotriva duhului, iar duhulîmpotriva trupului; cåci acestea se împotrivesc unul

altuia, ca så nu face¡i cele ce a¡i voi.– Epistola cåtre Galateni a Sfântului Apostol Pavel, 5:171

Dacå pasiunea conduce, fie ca ra¡iunea så ¡inå frâiele.– Benjamin Franklin2

P rima datå am cålårit un cal în 1991, în Parcul Na¡ionalGreat Smoky din Carolina de Nord. Mai cålårisem când

eram copil, iar un adolescent ¡inea calul de hå¡uri, dar astaera prima datå când cålåream fårå så fie cineva care så ¡inåhå¡urile. Nu eram singur – mai erau al¡i opt oameni pe al¡iopt cai ¿i unul dintre acei oameni era paznicul parcului – a¿acå acea experien¡å nu cerea prea mult de la mine. ªi totu¿i, afost un moment dificil. Cålåream câte doi pe cårarea unui ver-sant abrupt al unui deal, iar calul meu se afla în afarå, cam laun metru de marginea cårårii. La un moment dat, cårareacotea brusc la stânga ¿i calul meu a luat-o drept spre margineadrumului. Am înghe¡at. ªtiam cå trebuia så îl îndrept sprestânga, dar mai era un cal la stânga mea ¿i nu voiam så måciocnesc cu el. A¿ fi putut så strig dupå ajutor sau så urlu„Aten¡ie!“, dar o parte din mine a preferat så se pråvåleascå de pecreastå decât så par un idiot. A¿a cå am înlemnit. Nu am fåcut

14


absolut nimic în timpul celor cinci secunde critice în care calulmeu ¿i calul de lângå mine au cotit la stânga, singuri, cu calm.

Cum mi-am mai revenit din panicå, am râs singur de temereamea stupidå. Calul ¿tia exact ce avea de fåcut. Mersese pe cårarearespectivå de sute de ori ¿i nu avea nici un interes så sepråbu¿eascå în håu ¿i så moarå. Nu avea nevoie ca eu så-i spunce så facå; de fapt, de fiecare datå când am încercat så-i spun ceså facå nu prea a pårut så-i pese. Må în¿elasem groaznic pentrucå petrecusem ultimii zece ani conducând ma¿ini ¿i nu cai.Ma¿inile se pråbu¿esc de pe pantå dacå nu le spui tu ce så facå.

Gândirea umanå se bazeazå pe metaforå. În¡elegem lucrurinoi sau complexe în func¡ie de lucrurile pe care le ¿tim deja.3

De exemplu, este dificil så te gânde¿ti la via¡å, în general, darodatå ce aplici metafora „via¡a este o cålåtorie“, aceasta teconduce spre o anumitå concluzie: trebuie så studiezi terenul,så-¡i alegi o direc¡ie, så î¡i gåse¿ti ni¿te tovarå¿i de drum potri-vi¡i ¿i så te bucuri de cålåtorie, pentru cå s-ar putea så nu gå-se¿ti nimic la capåtul drumului. De asemenea, este greu så tegânde¿ti la minte dar, odatå ce î¡i alegi o metaforå ¿i pentruea, aceasta î¡i va ghida gândirea. De-a lungul istoriei, oameniiau tråit cu animalele ¿i au încercat så le controleze, iar acesteanimale ¿i-au gåsit locul în metaforele antice. Buddha , deexemplu, a comparat mintea cu un elefant sålbatic:

În vremuri îndepårtate, mintea mea obi¿nuia såhålåduiascå oriunde dorin¡a egoistå, pofta tru-peascå sau plåcerea o îndemna. Azi, aceastå mintenu mai zburdå ¿i se aflå sub controlul armoniei, lafel cum un elefant sålbatic este controlat de dre-sorul lui.4

Platon a folosit o metaforå similarå în care sinele (sau su-fletul) este o tråsurå ale cårei hå¡uri sunt ¡inute de partea

15


calmå ¿i ra¡ionalå a min¡ii. Birjarul lui Platon trebuia så con-troleze doi cai:

Calul din dreapta e de-un soi mai bun, arestaturå dreaptå, trupul bine tåiat, grumazul falnic,botul arcuit, ochi negri; e dornic de onoruri, dartotodatå cumpåtat ¿i ru¿inos; când îl mâni, biciulnu-¿i are rostul, pentru cå ascultå numai de vorbå.Celålalt cal, dimpotrivå, e ¿ui ¿i greoi... tovarå¿ulinsolen¡ei ¿i al mândriei; e surd la comenzi ¿i doarcu lovituri de bici ¿i îmboldiri îl po¡i mâna.5

Pentru Platon, unele dintre emo¡ii ¿i pasiuni sunt bune (deexemplu, iubirea onoarei) ¿i ajutå sinele så apuce pe drumul corect,în timp ce altele sunt rele (poftele ¿i dorin¡a trupeascå). ºeluleduca¡iei platonice era så îl ajute pe birjar så câ¿tige controlultotal asupra ambilor cai. Sigmund Freud ne-a oferit un modelsimilar 2300 de ani mai târziu.6 Freud a spus cå mintea se divideîn trei pår¡i: eul (eul ra¡ional, con¿tient), supraeul (con¿tiin¡a,un angajament uneori prea rigid fa¡å de regulile societå¡ii) ¿isinele (dorin¡a de a ob¡ine cât mai multå plåcere, cât mai repe-de). Metafora pe care o folosesc când îmi ¡in seminarul despreFreud este så må gândesc la psihic ca la un cal ¿i o cåru¡å (tråsuråvictorianå) în care birjarul (eul) se luptå din råsputeri såcontroleze un cal neascultåtor, nåråva¿ ¿i flåmând (sinele), întimp ce tatål birjarului (supraeul) stå pe scaunul din spate ¿i îirepro¿eazå birjarului tot ce face gre¿it. Pentru Freud, scopulpsihanalizei era scåparea din aceastå stare demnå de milå prinîntårirea eului, oferindu-i astfel un control mai mare asuprasinelui ¿i mai multå independen¡å fa¡å de supraeu.

Freud, Platon ¿i Buddha tråiau în lumi cu animale completdomesticite. Cuno¿teau lupta de a-¡i exercita controlul asupraunei fiin¡e mai mari decât tine. Dar în secolul XX, ma¿inileau înlocuit caii, iar tehnologia le-a dat ¿i mai mult controloamenilor asupra lumii lor fizice. Când oamenii cåutau

16


metafore era u¿or så-¿i imagineze mintea ca pe ¿oferul uneima¿ini sau ca pe un program care ruleazå pe un calculator. Adevenit posibil ca oamenii så uite de incon¿tientul lui Freud,care se baza pe interpretarea unor vise mai dubioase de-alelui oricum, ¿i så studieze doar mecanismele gândirii ¿i aleluårii deciziilor. Asta au fåcut oamenii de ¿tiin¡å din domeniilesociale în ultima treime a secolului trecut: psihologii socialiau creat teorii ale „procesårii informa¡iei“ pentru a explicaorice, de la prejudiciu la prietenie. Economi¿tii au creat modele„de alegere con¿tientå“ pentru a explica de ce oamenii fac ceeace fac. ªtiin¡ele sociale se uneau sub ideea cå oamenii suntagen¡i ra¡ionali care î¿i stabilesc scopuri ¿i încearcå så leatingå folosindu-se de informa¡iile ¿i resursele care le stau ladispozi¡ie.

ªi atunci de ce oare continuå oamenii så facå lucruri pros-te¿ti? De ce unii nu reu¿esc så se controleze ¿i så facå tot ceeace ¿tiu cå este bine pentru ei? Eu, de exemplu, pot så am voin¡aså nu comand nici un desert. Dar când este deja pe maså înfa¡a mea, nu pot så rezist. Pot så må hotåråsc så îndeplinesc oanumitå sarcinå ¿i så nu må scol de la birou pânå nu amterminat ce am de fåcut, ¿i totu¿i cumva må trezesc ducându-måla bucåtårie sau trågând de timp în alte feluri. Må pot hotårîså må scol la 6 diminea¡a pentru a scrie, ¿i totu¿i, dupå ceopresc alarma de la de¿teptåtor, comenzile mele repetate de amå scula din pat nu au nici un efect. Abia atunci în¡eleg ce avrut så spunå Platon când spunea despre calul „netrebnic“ cåeste „surd la comenzi“. Doar atunci când a trebuit så iauhotårâri cu adevårat importante, cum ar fi ce iubitå este maipotrivitå pentru mine, mi-am dat seama cât de neajutorat sunt.ªtiam ce trebuie så fac, ¿i totu¿i, când le spuneam prietenilormei cå voi face lucrul corect, o parte din mine ¿tia deja cå numå voi ¡ine de cuvânt. Sentimentele de vinå, poftå sau teamåerau de cele mai multe ori mai puternice decât ra¡iunea. (Pede altå parte, må pricepeam foarte bine så îi mu¿truluiesc pe

17


prietenii mei care se aflau în aceea¿i situa¡ie). Poetul romanOvidiu a surprins perfect situa¡ia mea într-un vers. În Meta-morfoze, Medeea este sfâ¿iatå între iubirea pentru Iason ¿idatoria fa¡å de tatål ei. Ea plânge:

Sunt târâtå de o nouå for¡å stranie. Dorin¡å ¿ira¡iune må trag în direc¡ii opuse. Våd drumul cel drept¿i vreau så îl urmez, dar tot på¿esc pe cel gre¿it.7

Este greu så explici aceste cazuri de slåbiciune a voin¡ei folo-sind teorii moderne despre alegerea ra¡ionalå ¿i procesulinforma¡ional. Metaforele mai vechi referitoare la controlul ani-malelor sunt mult mai potrivite. Imaginea pe care am inven-tat-o pentru situa¡ia mea, în timp ce må minunam de propriaslåbiciune, era un cålåre¡ pe spatele unui elefant. ºin hå¡urileîn mânå ¿i trågând de ele într-un fel sau altul îl fac pe elefant såse întoarcå, så se opreascå sau så porneascå. Pot dirija lucrurile,dar numai când elefantul nu are dorin¡e proprii. Când elefantulvrea så facå ceva anume, eu nu îl pot opri oricât a¿ încerca.

Am folosit aceastå metaforå pentru a-mi ghida gândireatimp de zece ani ¿i când am început så scriu aceastå carte m-amgândit cå imaginea unui cålåre¡ pe elefant ar fi foarte folosi-toare pentru primul capitol, cel despre eul divizat. În cele dinurmå, ea s-a dovedit folositoare pentru fiecare capitol al acesteicår¡i. Pentru a în¡elege aproape orice idee mare în psihologie,trebuie så pricepi cum mintea este divizatå în pår¡i care uneorisunt în conflict. Presupunem cå existå o singurå persoanå înfiecare trup, dar într-un fel suntem mai mult ca un comitet aicårui membri au fost adu¿i så facå o treabå, dar care se desco-perå uneori cå fac lucruri diferite. Existå patru feluri în caremin¡ile noastre sunt divizate. Al patrulea este cel mai impor-tant, deoarece corespunde cel mai bine cu cålåre¡ul ¿i elefantul,dar ¿i primele trei contribuie la experien¡ele noastre legate detenta¡ie, slåbiciune ¿i conflict interior.

18


PRIMA DIVIZIUNE: minte versus trup

Uneori spunem cå trupul are o minte proprie, dar filozofulfrancez Michel de Montaigne a dus teoria mai departe,sugerând cå fiecare parte a corpului nostru are propriile emo¡ii¿i motiva¡ii. Cel mai mult înså, Montaigne a fost fascinat deindependen¡a penisului:

Avem dreptate în a observa necuviin¡a ¿i obråz-nicia acestui membru care se aruncå în fa¡å înmomente nepotrivite, atunci când nu dorim, ¿i carene dezamåge¿te când avem nevoie de el cel maimult. În mod cert se ia la întrecere pentru autoritatecu propria noastrå voin¡å.8

Montaigne a notat, de asemenea, cå expresiile noastre facialene trådeazå gândurile ascunse: ni se ridicå pårul în cap, limbaînlemne¿te, iar intestinele ¿i sfincterele noastre au „dilata¡ii¿i contrac¡ii proprii, independent de dorin¡ele noastre sauchiar împotriva lor“. Unele dintre aceste efecte, ¿tim acum,sunt cauzate de sistemul nervos autonom – re¡eaua de nervicare controleazå organele ¿i glandele din corp, o re¡ea careeste total independentå de voin¡a sau controlul nostru inten¡io-nat. Ultimul lucru de pe lista lui Montaigne, intestinele, reflectåde fapt opera¡iunea unui al doilea creier. Intestinele noastresunt cåptu¿ite de o re¡ea vastå de peste 100 de milioane deneuroni, care se ocupå de ma¿inåria men¡inerii rafinåriei ceproceseazå ¿i extrage din mâncare substan¡ele de care are ne-voie corpul nostru.9 Acest creier al stomacului este ca un cen-tru administrativ regional ce se ocupå de toate treburile cucare creierul nostru nu vrea så-¿i batå capul. Ne-am a¿teptaatunci ca acest creier regional så primeascå ordine de lacreierul central ¿i så facå întocmai cum spune acesta. Dar, defapt, creierul stomacului are un grad mare de autonomie ¿i

19


continuå så func¡ioneze foarte bine chiar ¿i atunci când nervulvag, care face legåtura dintre cele douå creiere, este sec¡ionat.

Creierul intestinelor î¿i face sim¡itå autonomia în mai multefeluri. El cauzeazå sindromul colonului iritabil când decideså î¡i „cure¡e“ intestinele. Cauzeazå anxietate în creierul cen-tral când detecteazå infec¡ii ale sistemului digestiv, fåcându-teastfel så ac¡ionezi mai prudent atunci când e¿ti bolnav.10 ªireac¡ioneazå în moduri nea¿teptate la orice îi afecteazå neuro-transmi¡åtorii, cum ar fi acetilcolina ¿i serotonina. Astfel,multe dintre efectele secundare ini¡iale ale Prozac-ului ¿i alealtor medicamente pe bazå de inhibitori selectivi de refacere aserotoninei sunt grea¡å ¿i schimbåri la nivelul mobilitå¡iiintestinale. Încercarea de a îmbunåtå¡i func¡ionarea creieruluiprincipal poate interfera cu activitå¡ile creierului sistemuluidigestiv. Independen¡a creierului digestiv, combinatå cu naturaautonomå a mi¿cårilor organelor genitale, a contribuit probabilla formarea teoriilor indiene antice care spun cå abdomenulcon¡ine trei chakre joase – centri energetici care corespundcolonului/anusului, organelor sexuale ¿i intestinelor. Desprechakra intestinelor se spune chiar cå ar fi sursa intui¡iilor –adicå a ideilor care par så vinå din altå parte ¿i nu din cap.Când sfântul Pavel se plângea de lupta trupului contra spi-ritului, sigur se referea la aceea¿i diviziune ¿i acelea¿i frustrårica ¿i Montaigne.

A DOUA DIVIZIUNE: stânga versus dreapta

O a doua diviziune a fost descoperitå din întâmplare în anii’60, când un chirurg a început så taie creierul oamenilor îndouå. Chirurgul, pe numele såu John Bogen, avea un motivîntemeiat pentru a face a¿a ceva – încerca så ajute oamenii alecåror vie¡i fuseserå distruse de crize masive de epilepsie. Cre-ierul uman are douå emisfere separate, unite printr-un pachetde nervi – corpul calos. Crizele începeau mereu într-un singurpunct ¿i se împrå¿tiau în zonele învecinate de ¡esut nervos.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României HAIDT ... fericirii.pdfeste o încercare de a...

Documents

Transcript of Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României HAIDT ... fericirii.pdfeste o încercare de a...