Constelatii Diamantine Nr 69 2016

8/16/2019 Constelatii Diamantine Nr 69 2016

1/60

Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine

Anul VII, Nr. 5 (69)Mai 2016

Per aspera ad astra

Revist# de cultur# universal#editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Semneaz:

Constantin ArdeleanuEmil BucureteanuElena BuicDino BuzzatiIoan Mete Morar-ChelinanuLivia CiupercDominic DiamantDoina DrguIoan FrenescuPetre Gigea-Gorun

Stelian GomboPetru HamatMihai HorgaMarian HotcaDan LupescuDaniel MarianBoris MarianNicolae Maroga EnceanuGalina MarteaFlorin MceanuNicolae MtcaIrina Lucia MihalcaConstantin MiuMilena MunteanuMarian NencescuJanet NicGeorge PetrovaiGeorge PopaLiliana PopaPaula RomanescuRadu R. RosettiMelania Rusu CaragioiuFlorentin Smarandache

Ioana StuparuCamelia SuruianuMariana Vicky VârtosuLeonard Ionu VoicuConstantin Zavati Ion Andreescu - Stânci


2/60

George Petrovai, Filonismul, fundamentul filo-sofico-dogmatic al Trinit ii cre tine ......pp.3-4Doina Drgu, Din preistoria Daciei i avechilor civiliza iuni .........................................p.5Marian Nencescu, Editorii lui Eminescu - de laPerpessicius la D. Vatamaniuc ....................p.6,7Livia Ciuperc, Shakespeare - 400 ...............p.8Constantin Miu, Politica de tranzi ie .....pp.9,10Daniel Marian, Nea teptate efecte de la ce-o fila o fi ..................................................................p.10George Popa, Despre Deschis .................pp.11,12Constantin Ardeleanu, Risipire .....................p.13Galina Martea, Intelectul uman - între natur i evolu ie ..................................................pp.14-16Petru Hamat, Quo vadis, fragmentarium. Câtevacuvinte despre fericire i dragoste ........pp.17-21Janet Nic, DonAris - eseu dinamic - ........ ...p.22Dan Lupescu, Mihai Pastiea - Fiu al Luminii,

drapat în narator insolit .........................pp.23,24Paula Romanescu, Don Quijote sau În elepciunea morilor de vânt ...............pp.25-28Milena Munteanu, Esen de spiritualitateromâneasc - Nicolae Stan Petru iu ............p.29Stelian Gombo, Despre tinerii de ast zi, afla iîntre libertate i libertinaj... ...................pp.30-32Mihaela Rdulescu, Despre ce vorbim aici? -teatru - ........................................................pp.33,34Ioana Stuparu, Poemul mâinilor mele ..........p.34Ioan Mete Morar-Chelinanu, Poeme .........p.35Marian Hotca, Poeme ......................................p.36Melania Rusu Caragioiu, “De dragoste i de

moarte” - Câteva note i gânduri ................p.37Florin Mceanu, Pictur de pictur - Ion Andreescu .........................................................p.38Dominic Diamant, Poeme ...............................p.39Liliana Popa, Poeme ........................................p.40Boris Marian, Poeme ......................................p.41Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.42Livia Ciuperc, A fi morali ............................p.43Florentin Smarandache, Expedi ie în Antarctica- S înceap aventura! ...................................p.44Camelia Suruianu, Ascensiunea cu ajutorulstatului i a capitalului extern a Bncii Marmorosch-Blank ..................................pp.45-47

Constantin Zavati, Vizita MS Regele Carol II la Regimentul 10 Ro iori din Bacu .........pp.48,49Mihai Horga, Poeme ........................................p.49Elena Buic, Vorbind despre Diversitate ....p.50Nicolae Maroga Enceanu, Poeme ..................p.51Petre Gigea-Gorun, Prizonierul ungur .....p.52Leonard I. Voicu, Voiaj de neuitat .........pp.53,54Nicolae Mtca, Sonete ...................................p.54Dino Buzzati, Arma secret ....................pp.55,56Emil Bucureteanu, Moldova literar ........p.57Mariana Vicky Vârtosu, “Cronica unei mor ianun ate” sau Moartea Revistei Oglindaliterar ...............................................................p.58

Ioan Frenescu, Constela ii epigramatice ..p.59Radu D. Rosetti, Constela ii epigramatice ..p.59

Sumar Constela\ii diamantine Revist de cultur universal

Fondat la Craiova, în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redacie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFIEI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traductor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind coninutul materialelor publicate în revista onstela\ii diamantine aparine strict autorului

care semneaz textul.

ISSN 2069 – 0657

RedaciaRedactor-ef: DOINA DRGUSecretar general de redacie: JANET NICRedactori literari:

Redactor artistic: FLORIN MCEANU

Redactori asociai- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte

- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte

- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,membru al Academiei Americano-Române de tiine i Arte

- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,poet bilingv, critic literar, traductor

Materialele se pot trimite la adresele:[email protected]

[email protected]@gmail.com

Adresa redaciei:Cartier Lpu, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,România, cod: 200440

IULIAN CHIVULIVIA CIUPERCDANIEL MARIANBAKI YMERI

2 Anul VII, nr. 5(69)/2016 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine

Fondatori:Doina Dr#gu], Janet Nic#,N.N. Negulescu, Al. Florin }ene Ilustra ia revistei: Ion Andreescu

mailto:constelatiidiamantine1:@gmail.commailto:const.diamantine:@gmail.commailto:revista.constelatiidiamantine:@gmail.commailto:revista.constelatiidiamantine:@gmail.commailto:const.diamantine:@gmail.commailto:constelatiidiamantine1:@gmail.com


3/60


4/60

4 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul VII, nr. 5(69)/2016

limba greac: În cosmologia stoic el esteîntrebuinat cu sensul de raiune, mai exact„raiuni seminale”, iar în vorbirea curent cusensul de „cuvânt” sau „discurs”.

De precizat c în filonism Logosul sau

întâiul creat al lui Dumnezeu este întrebuinatcu ambele înelesuri: în primul rând el reflectunitatea lumii i, potrivit concepiei platoni-ciene, „locul” ideilor generale al lucrurilor ei particulare; în al doilea rând, potrivit moza-ismului, Logosul este Cuvântul creator, cu-noscându-se faptul c în Genesa actele cre-atoare se reduc la cuvinte imperative de felul„S fie lumin!”.

Fiind conceput filosofic, Dumnezeulabstract al lui Philon nu putea proceda camult mai concretul i omenescul Dumnezeu biblic: El n-a pronunat mai multe cuvintecreatoare, ci doar Cuvântul unic sau Logosul,care cuprindea în sine tot ce trebuia ca pro-cesul creaiunii s se desf oare în conti-nuare, f vreo intervenie din partea Crea-torului!

Numai c prin însi natura lui, Logosulse situa prea departe de lumea ce urma s ianatere. Prin urmare, se impunea un alt inter-mediar, acesta - la fel ca în filosofia stoic -fiind Spiritul. Spre deosebire de Logos, careeste gândit de Philon ca un principiu sau or-gan cosmic de concepie, Spiritul filonian

devine organul de execuie ce trebuie s tindneîncetat spre realizarea ideilor generale din Logos, altfel spus s doreasc transformarealor în lucruri particulare.

Dar în continuare era prea mare distanadintre aceast tendin general a Spirituluii lucrurile particulare pe care, prin aciuneasupra materiei, avea menirea s le produc.a c noii intermediari ai lui Philon suntîngerii sau demonii, fiine eminamente spi-

rituale i cu un indispensabil înveli material,ci numai astfel puteau lucra asupra materieiîntru realizarea ideilor.

La naterea Trinitii cretine a contribuitdecisiv faptul c însui Philon numea Logosul„primul nscut”, i aceasta deoarece era pri-ma entitate cosmic pe care a creat-o Dum-nezeu. Ba mai mult, ne spune P. P. Negulescu,„în limbajul su, mai degrab familiar decâtfilosofic, îi mai zicea i Fiul”.

Iat de ce, la sute de ani dup epopeeaMântuitorului, cretinii L-au identificat peIisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu-Tatl, cu Logosul filonian, iar Spiritul lumii cu Spiritullui Dumnezeu sau Duhul Sfânt.

i aa s-a impus treptat-treptat în lumeacretin aceast dogm peste puterea de în-elegere a minii umane despre Dumnezeulunic i totodat triunic.

Ion Andreescu - La arat

Nota 1: Cu ceva timp în urm, o doamnmi-a oferit urmtoarea explicaie metaforicdespre concomitentul Dumnezeu unic itriunic: „Soarele este unic în Galaxia noastr pentru întreaga via. Dar în acelai timp estei triunic, pentru c din el purced lumina ildura...”

Nota 2: Se tie c Ioan îi deschide Evan-ghelia sa cu Cuvântul, mai exact cu întru- parea Cuvântului: „La început era Cuvântul,i Cuvântul era cu Dumnezeu, i Cuvântulera Dumnezeu”. Dac ne plasm în afara uneiinspiraii miraculoase, atunci e greu de admis un fost pescar neinstruit ar fi putut aveacunotine despre concepte heraclitiene saudespre elemente din filosofia lui Philonalexandrinul. Dar lucrurile se schimb radicalatunci când cineva se integreaz într-un me-diu propice informrii. Taman asta a fost încazul lui Ioan. Ajuns la Efes, este de presupus apostolul a stabilit contacte fecunde cu

secta esenienilor, acetia plecând din Ieru-salim dup cucerirea oraului de ctre romani.(Despre esenieni, gnostici i iudeo-cretini,cu alt ocazie).

Nota 3: Înc din secolul al IX-lea, înOrientul arab circula Teologia lui Aristotel,o culegere de texte extrase din Eneadele luiPlotin. În prefaa la aceste pretinse textearistotelice, traductorul face rezumatulteoriei neoplatonice a celor trei ipostaze(Dumnezeu, Inteligena cosmic, Spiritul

lumii), iar din Natur face cea de-a patra ipo-staz. Apoi ipostazele sunt identificate cucele patru cauze aristotelice: Dumnezeu estecauza final, Inteligena cosmic devine ca-uza formal, Spiritul lumii - cauza eficientsau motrice, iar Natura - cauza material.

Ion

Andr

eescu

-Ghiocei


5/60


Doina DR~GU}

„Un scrib scrie asupra ruinei cet ii Lagash o lamenta iune, care formeazuna din cele mai frumoase pagini aleliteraturii sumeriene...” Este nevoie saruncm o scurt privire asupra vechilor civilizaii spre a ne da seama de aezrilenoastre i de raporturile îndeprtate pecare le-am putut avea cu acele civilizaii.

În Cuvântul editorului ni se spune clucrarea original a aprut în anul 1932 ieste alctuit din dou pi distincte.Prima parte o constituie vechile civilizaiiEgipt, Sumer, Akkad, Assyria, Babilon,Grecia i Roma, iar cea de-a doua parte areca obiect Dacia. Volumul a fost publicat deInstitutul de Arte Grafice „Bucovina”,costa 80 de lei, era semnat de General N.Portocal i purta titlul „ Din PRE- ISTORIA DACIEI i a vechilor civiliza iuni”.

Volumul, editat sub numele „Marileciviliza ii ale traco-ge ilor”, cuprindenou capitole, concepute de editor, pornind de la textul original, la care aadugat din abunden imagini, o parte deînceput semnat de Doina Dr gu,

intitulat „Soarta celor apte minuni”, io parte final, constituit sub form deanexe (Greaca veche - un dialect român;Sanscrita - limba... românilor vedici; Românii din... Nigeria!), semnat de prof.

Tudor Diaconu.Autorul declar c înc de pe vremea

regelui Burebista (anii 60-48 î.Hr.), teritoriulDaciei „se întindea pân în Moravia,Gali ia, Padolia i Chersones, la nord iest; pân în Serbia de Vest, iar la sud trecea dincolo de Hemus, la Mesambria i Apollonia”. Exist probe arheologice itoponimice care atest c tracii au existatanterior pân pe valea Oderului i guraVistulei.

când adeseori referiri la extrase din

lucr rile „L’Italie Primitive” de LéonHomo i „L’Humanité Prehistorique” deJaques de Morgan, autorul (general N.Portocal) ne spune c Italia a fost „lite-ralmente împopulat ” de valuri de popoare venite din Europa Central în timp

Din preistoria Daciei]i a vechilor civiliza\iuni

de circa 2.000 de ani. Aceste popoare auvenit cu limba i civilizaia lor i au adus„piatra lustruit , cre terea animalelor,înhumarea chincit (contractat ); apoiarama, practica agriculturii; urmeaz

bronzul i incinera ia i, în sfâr it, fierul,vasele mortuare bitronconice, decora- iunea geometric , svastica, fibula, br - ara”. Popoarele acestea cu o civilizaiesuperioar , despre care vorbete autorul,erau popoarele etruscilor care erau de ori-gine trac. Suficiente probe toponimice, înaceast privin, ne d i Pârvan în „Getica”.

Pornind de la premisa c, în adânci-mea veacurilor, preistoria neamului nostruse arat foarte confuz, i c asupratrecutului îndeprtat exist tiri de la vechi

autori, în special greci, autorul pledeaz,având la baz constatri arheologice, pentru faptul c „tracii dateaz dintimpuri imemoriale”, fiind „unul din celemai vechi popoare stabilite în Europa,dac n-o fi chiar cel mai vechi.”

Ion Andreescu - durea de aram


6/60

Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 6 Anul VII, nr. 5(69)/2016

Szathmary - trân i copii p sind Constantinopolul

Marian NENCESCU

Una din problemele sensibile ale istorio-grafiei literare recente o reprezint situaiareedit rilor, specialitii având de ales întreautorii reedita i sau doar reconsidera i.Cum Eminescu face parte, neîndoielnic, dinambele categorii, s-a plecat de la ideea, funda-

mental, susinut inclusiv de Dimitrie Vata-maniuc, anume c „nu se poate rediscuta unclasic f o ediie complet a operei sale”(v. ancheta publicat de Luceaf rul, nr. 17/939, din 26 aprilie 1980). În consecin, lamijlocul anilor ’80 s-au dus adevrate lii pentru editarea in integrum a operelor fun-damentale ale literaturii noastre clasice, evi-dent, vârfurile de lance fiind reprezentate de Istoria literaturii... a lui G. Clinescu, i cudeosebire de continuarea seriei Perpessicius,a Operelor lui Eminescu (obligatoriu, în ace-

eai formul editorial impus de cel mai important editor al su. Dac în cazul G. Cli-nescu s-a apelat la un subterfugiu, în sensul Al. Piru i-a asumat unele „modificri”,operate în ediia aprut la Minerva, submotiv c G. Clinescu însui le-ar fi comunicatcriticului, în situaia lui Eminescu acest pre-

cedent nu putea fi aplicat. În consecin, s-aconstituit un colectiv, care a propus, totoda-, i o alt concepie de editare, pornind,evident de la manuscrise, dar i dup caz, dela textele tiprite, risipite în publicaiile vremii,cele mai multe nesemnate, dar care ar fi putut

fi atribuite f dubiu poetului. În acest fel, aieit la iveal o parte consistent a moteniriieminesciene, în mare parte necunoscut atât publicului larg, dar chiari multor speciali ti,nefamiliarizai pe deplin cu mijloacele deinvestigaie istorico-literare iniiate i aplicateconsecvent de Dimitrie Vatamaniuc i colaboratorii si.

Semnificativ este i faptul c mult vreme,i cu deosebire înainte de editarea seriei deOpere, existau voci, chiar i din rândul admi-ratorilor, ce încercau s-1 prezinte pe Emi-

nescu drept un artist dezinteresat de operasa tiprit, eventual un risipitor sau mai de-grab un generos f uritor de nestemate liricesub form de dedicaii pe albume private,sau pe foi volante. Nimic mai adevrat. Încdin timpul vieii, poetul plnuia, atât cât i-au permis puterile i condiiile, s tipreasc o

ediie de autor a Poesiilor (distinct de ediiaMaiorescu, tiprit iniial la Socec, în 1884,dar aprut în libr rii în decembrie 1883),intitulat Lumin de lun (titlu utilizat deIon Scurtu, pentru ediia aprut la Minerva,1920), dar i un volum de publicistic („...

dup articolele mele de la ziar, din aprilie-iunie 1883, eventual revzute i cu o prefaistoric”, cnf. Mss 2257, Vatamaniuc, Emi-nescu, Ed. PortoFranco, Galai, 1993, p. 7).

Întrucât poetul însui nu i-a finalizat proiectele, editorii au avut de ales între a publica tot ce a lsat Eminescu, idee susinut,între alii i de N. Iorga, i continuat de Di-mitrie Vatamaniuc, sau a selecta, i eventuala publica, doar ce a ctat girul literar, respectiv ce se încadreaz în termenul genericde oper (literar ). Pentru aceasta stau la

dispoziie Caietele Eminescu (în numr de44, donate în 1902, de Maiorescu, AcademieiRomâne, alte 6 manuscrise, la fel, nedatate,achiziionate ulterior de Academie, Grama-tica sanscrit (572 p. aflat la B.C.U. Iai)Caietul ro u (320 p., B.C.U. Cluj), un alt setde dosare, documente de familie, corespon-den, pstrate de Arhivele statului. La TurnuSeverin se afl un Album, cu versuri transcri-se de Eminescu, la fel, Muzeul Literaturii dinBucureti deine un manuscris (cu piesa De-votamentul), iar la Freiburg (Germania) existun manuscris al poeziei „Criticilor mei”. Se

pare c s-ar fi pierdut Manuscrisul (inedit)al Prin esei Elisabeta. Arhivele locale dinVaslui dar i din alte localiti mai pstreazrapoarte, coresponden de serviciu, ologra-, redactat de Eminescu în perioada revi-zoratelor colare sau a peregrinrilor prindiferite locaii. Recent, istoricul literar DanToma Dulciu a identificat i a legalizat dourapoarte de serviciu (secrete), redactate deEminescu în perioada cât a funcionat la Le-gaia româneasc din Berlin. Este posibil camanuscrise sau scrisori olografe s mai r z-

bat la lumin, mai ales dup ce ChristinaZarifopol-Illias a publicat, în 2004, la Polirom,corespondena inedit dintre Eminescu iVeronica Micle (Dulcea mea Doamn / Emi-nul meu iubit). Nu este exclus ca mrturii

Editorii lui Eminescu -de la Perpessicius, la D. Vatamaniuc

Ion Andreescu - Potec în p dure


7/60

Anul III, nr. 5(21)/2012 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 7Anul VII, nr. 5(69)/2016

despre Eminescu, sub form indirect denotei rapoarte de urmrire, s se mai afle înarhivele secrete ruseti, germane sau austro-ungare, care l-au avut în eviden.

Din acest amalgam de mrturii, documen-te i manuscrise lipsesc cu siguran celedistruse iremediabil cu prilejul evenimentelor din 1989, pstrate la B.C.U. Bucureti, aaîncât ne întrebm i astzi cum a fost cu pu-tin un asemenea „genocid” cultural, produs parc cu bun tiin.

Acesta este, aadar, fundamentul docu-mentar de la care Perpessicius (1891-1971) aînceput demersul su, ce viza o ediie inte-gral , în 18-20 de volume, organizate pegenuri literare, iar în cuprinsul fiecrui volum,cronologic, având în preambul o scurt pre-zentare, textele propriu-zise fiind însoite

fiecare de un aparat critic (note, comentarii,cronologie), scopul declarat ala acestei ediiifiind acela de a se constitui într-un instru-ment de lucru necesar edificrii unei even-tuale exegeze eminesciene. Interesant desemnalat este c, în 1939, Perpessicius com- pune i o „Scrisoare deschis ctre editorulOperei lui Eminescu din anul 2000” în carespera s salute „în pragul veacului XXI, ediiaintegral critic”.

Pornind de la aceste considerente, Di-mitrie Vatamaniuc reia proiectul, în calitate

de editor-coordonator, obiectivul imediat fiind acela de a finaliza ediia pân în 1989,respectiv anul centenarului mor ii poetului.Fiind vorba, totui de publicistic, pro- blema cu adevrat spinoas r mâneaaceea a identificrii textelor originale.Se tie c, potrivit practicii curente a presei vremii, Eminescu nu îi semnaarticolele. În aceste condiii numrultextelor „incerte” r mânea considerabil.când apel la „elemente stilistice emi-nesciene” (sintagme, expresii, cuvintedisparate, ori metafore) Dimitrie Vata-

maniuc i colectivul su gsesc sufici-ente argumente pentru a înscrie un nu-r considerabil de „incerte”, în cate-goria celor „sigure”. Astfel, patrimoniul publicistic eminescian sporete de lacele 170 de texte publicate de Gr. Pu-cescu în 1891 (Culegere de articoled’ale lui Eminescu, Ed. Wiegand i S-voiu, 134p.) la peste 1700, (numrul ar-ticolelor atribuite depind azi, 2000).Acelai dificulti, de data aceasta deordin grafologic, apar i în privina tran-

scrierii manuscriselor. Poetul obinuia scrie, adesea, noaptea, sub impulsulde moment al inspiraiei, mai degrabinteresat s surprind „ideea”, decât dea elabora un text ordonat. Exist în nu-meroase manuscrise un „haos creator”

(ciorne de versuri, reflexii filosofice, calculematematice, etc.) pe care numai cei familiarizai cu acest mod de elaborare le pot descifra.

În aceste condiii, Dimitrie Vatamaniucintroduce un termen organizatoric cu totulnou, numind aceste produse intelectualeFragmentarium (dup

o expresie a lui Emi-

nescu) i le utilizeaz distinct în volumul XV,al Operelor (Exist chiar i un manuscrisintitulat Iconostas i fragmentarium analizat pe larg în volumul Eminescu. Manuscrisele jurnalul formrii intelectuale..., Minerva,1988, p. 111-116, - n.a.). La fel, sunt incerte,ca fiind originale, multe texte redactate înlimba german, suspectate adesea c ar fisimple transcrieri, a cror surs nu este ade-sea identificat cci, se tie, Eminescu nuobinuia si citeze sursele. Exist, de pild,motiveaz Dimitrie Vatamaniuc în Jurnal(ul)

al formrii intelectuale... un întreg grupajde poezii transcrise din limba german, f nici o indicaie privind titlurile i autorii. R -mâne ca pe viitor, editorii s fac corobor rilenecesare pentru a stabili sursele i, eventu-al, contribuia poetului la elaborarea lor. Totca un element de „bucrie intern” trebuiespus c Eminescu obinuia s scrie pe foivolante. Ulterior manuscrisele (Caietele)aufost legate/împerecheate aleatoriu, sub formde Miscelanee. Or, în acest caz nu se poatevorbi de un criteriu tematic, i nici de un fir

uzitor în acest labirint gigantic de idei.mâne la latitudinea editorului s fac ordi-ne în aceast „sup magmatic” din care au

ieit marile capodopere.Din fericire, Dimitrie Vatamaniuc nu s-a

mulumit doar cu postul de editor, el aspirândadesea i la aceea de critic-comentator aloperei eminesciene. Dovad este seria de vo-lume cuprinzând comentarii asupra creaiilor propriu-zise (cu prec

dere vizând proza li-

terar , dar i traducerile i implicit, publi-cistica i corespondena), inaugurat cu Pu-blicistica lui Eminescu (1985), toate avândca punct de plecare manuscrisele cercetatei editate de el. Ca i critic, Dimitrie Vatama-niuc începe cu o descriere a paginilor emi-nesciene, apoi adaug informaii despre „la- boratorul creaiei”, conturând ceea ce s-ar numi „geografia capodoperei”, continuândcu o critic a variantelor, cu accent pe inter-veniile „certe” ale poetului, ajungând, înfine, la extinse asocierii trimiteri livreti, cu

referire, în principal, la lecturile confirmateale poetului. Niciodat criticul nu face vreoafirmaie gratuit sau neconfirmat. În ciudaacestor precauii, excesive am spune, dar cuatât mai fascinante cu cât vin de la un cu-nosctor „intim” al domeniului, judecilecritice ale editorului sunt impecabile.

Întrebarea care se pune totui, acum în prag de mileniu, este dac ediia Opere, înforma definitivat de Dimitrie Vatamaniuc,este punctul final al cercetrii eminesciene.Deja Constantin Barbu anticipeaz c este

nevoie de o nou ediie de data aceasta, aOperelor complete ale poetului , poate în 50de volume i care „s corecteze mai întâi

ediia academic , întemeiat dePerpessicius i în care se afl peste100.000 de greeli, unele capitale”(Autopsie vie, Ed. Miastra, Craiova,2008, p. 38). În acest sens, criticul cra-iovean a pregtit deja Luceaf rul (vari-ant maximal, cu 23 de strofe în plusi cu strofa final în varianta aleas de poet), apoi rmanul Dionis (cu textcorectat) i Scrisorile (cu precdereScrisoarea V - Dalila - dup o variantmanuscris la care Per-pessicius nu aavut acces”. Astfel de proiecte sunt,desigur, benefice dar ele nu pot umbriefortul lui Dimitrie Vatamaniuc de aaduce la lumin, pentru generaia con-temporan, un Eminescu mai aproapede pathosul su iniial.

Inepuizabil ca un fluviu, criticulstr bate un continent de informaie,adun muni de aluviuni, pentru a lefiltra, în final, în concluzii de o limpezime

diafan.Cinetie, i cine mai ine seam dac

în tot ceea ce afirm Dimitrie Vatama-niuc se afl adevratul Eminescu. Doar spiritul su, din Nirvana, mai poate sne judece.

Ion Andreescu - Stejarul


8/60


Livia CIUPERC~

Indiferent unde ne-am afla - în Angliterra, la Roma sau în Daciaantic - i indiferent când anume se disting Eroii lumilor creatoare,nobleea cuvântului dat are întâietate.

i nu (neaprat) sub jur mânt, cum zice William Shakespeare: „aine drept pravil” 1, ci în numele a ceea ce avem, fiecare, mai sfânt(în fiina noastr ).

Nu „sulul unui zapis” ne leag, ci propria noastr contiin.

În str vechime, înfr irea în cuvântul dat era sinonim cu fr iade cruce.Sfânt parafare, prin sângele învolburând tul unei s bii.Binecuvântat examen de înelepciune. nu uitm: cine se abate de la acest „crez” - o pte! amintii istorisirea lui Aristofan?Asemenea o poate pi orice... tr tor.Atenie: nerespectarea unui legmânt nate montri.Cei care nesocotesc valorile de pe aceast planet, numit,

mânt, ce ar merita primi oare în dar?De dou milenii, încoace, de când tot avem ceva tiin, s-au

creat atâtea nestemate, iar noi, cei de astzi, adic tr itorii acestuimileniu al treilea, nesocotim valorile înaintailor.

Pentru toate ale noastre pasiviti (ca s nu folosim cuvinte maidure), oare care ne-ar fi r splata?Dintr-o f râm sferic, ce-am fost în momentul „creaiei”, cum am

ar ta (conform povestirii lui Aristofan) sfârtecai, adic frâni în dou,în trei, în treizecii trei?!...

Da, frânturi de sfer meritm a deveni! i nu v mirai!Dramaturgia lui William Shakespeare lumineaz - sau ar trebui s

lumineze omenirea. Lecturând, s zicem, Titus Andronicus, vomînelege c acest pmânt este un cuptor venic încins, în care crbuniicare menin flacra vie a urii i a r zbunrii sunt tocmai trupurilenoastre; trupurile noastre - mai mult sau mai puin victime; crbuniîncini de „furie spimoas”; crbuni-viper , crbuni cu inim de piatr , crbuni necretini - prin gând i fapt.

La polul opus, s plasm Iubirea cea pur i neîntinat, luândexemplu (s zicem), Romeo i Julieta?Ce trist! Dragilor, i-aceast felie de via e înconjurat de mult

ur i nesinceritate!Atâtea lacrimi i suferin, încât nici Orpheu, cu miastra-i lir ,

nu mai poate uimi pe nimeni. Din farmecul cântului su - doar legendamas-a!

Se zice c în acordurile lirei sale fermecate slbciunile seîmblânzeau...

Prezentul acesta de mileniul al treilea dovedete, cu vdit-ndu-rerare, presupunând (într-un caz fericit) c lira lui Orpheu de s-ar auzi, în mod real, acum, nu tim prea mult de ne-ar mai putea schimba.

Prea avem sufletul mutilat!

i-atât de mutilat, Doamne!Privii în jur: pduri sterpe, vi pustii, cursuri de ap înroite de

otr vuri, întraripate sfâiate de poluare, nori vijelioi, canicul ver-sus grindin.

N-ai observat? Nici Pmântul nu ne mai dorete.De aceea se svârcolete, destul de des, din încheieturi!...

SHAKESPEARE

– 4

Ce mai poate face-o lir (chiar i a lui Orpheu) în faa unor suflete-scorpie (ce suntem)?!

Ne-nconjoar atâtea viclenii, încât nici un Vincenio, pmân-teanul întrupat de Marele Will, nu mai poate „îmblânzi” ceva anumede pe aceast planet!

Prea multe „Catarine” „îndtnice”. Prea multe înddnicii auîndoliat aceast frumoas planet!

Ba chiar a zice c la sunetele îndumnezeite ale legendarei lire,leviathanii cei vieuitori în adâncurile mrilor (conform cuvântului biblic), ieind la suprafa, tare ar mai sugruma pe toi cei care – dup cum glsuiete Sfântul Anastasie Sinaitul - „înghit cmila istrecoar ânarul”.

i tare-am merita! mai fie vreo salvare, tot cutând i r sfoind pe Shakespeare,

autorul? Probabil (o sugestie, salvatoarea?!), s zicem: doar dac s-ar putea vizualiza vreun urma de Ariel, „furtunatul”, care s preschim- be... ce s-ar mai putea preschimba într-acest arial...

i-au trecut deja 400 de ani de când Marele Will odihnete în mântul care l-a nscut.

400 de ani de când piesele sale au înnobilat scenele lumii.

400 de ani - i câte sute de variante, i-n câte limbi ale lumii - aufost traduse sonetele sale.

400 de ani - i mii i mii de studii universitare.400 de ani de animaie, de iubire, de slav!i totui, în amintirea acestor 400 de ani, numrai, pe muchie,

avem sfânta datorie s fim optimiti, recunoscând, citându-te, petine, Mare Will, c: „Iubirea bun a crescut din ur ” 2.

Suntem vulnerabili, asta e! Mereu, mereu, f -ncetare. i-avemria s recunoatem, mcar în ceasul al patru sutelea de la plecareata pe crarea veniciei:

„Sufletu-mi se zbate în mari-adânci furtuni” 3.i-n adevr, în oricâte variante vom lectura acest vers:„From fairest creatures we desire in crease...”,

el îi va pstra lumina frumuseii. Iat:„Îi vrem pe cei frumoi rodind, am vrea...” 4;„F pturile alese le vrem a druire / Iar sfânta frumusee a înflori...” 5.23 aprilie, zi binecuvântat în calendar, vrem a sublinia, cu

sinceritate:Prin toat creaia ta, William Shakespeare, „podoab eti a firii i

primverii crainic...”Promitem, Mare Will, s repetm acum sfânt mesajul tu ctre

aceast omenire:„Ai grij de al lumii tezaur, nu-l pr da / i nu-l lsa pieirii...” 6.

1. Zadarnicele chinuri ale dragostei (Actul I, Scena 1. TraducereIon Frunzetti i Dan Grigorescu. Opere complete, vol. I, Bucureti,

Ed. Univers, 1983, p. 353)2. Sonet 110 (traducere Radu Cârneci)3. Sonet 144 (traducere Radu Cârneci)4. Traductor: Radu tef nescu5. Traductor: Radu Cârneci6. Sonet 1 (traducere: Radu Cârneci)


9/60


Constantin MIU

Deoarece activitatea/prezena securistu-lui de tranziie (din întreaga trilogie cartea-omonim, semnat de Gh. A. Neagu i apru- la Editura Studis, 2016) este vag conturat,ar fi fost de dorit ca autorul s fi lansat pe pia toate cele trei volume, cum se menio-neaz în caseta editorial (de la p. 2).

Faptele i întâmplrile din preajma, dintimpul i imediat dup marea înghesuial -reia mai marii zilei s-au gr bit s-i spunRevoluia din decembrie 1989 - sunt structu-rate pe trei paliere: stenogramele edinelor CEPEX, din 13 noiembrie 1989, 17 decembrie1989, discuia televizat, din 28 ianuarie 1990,dintre Ion Iliescu et comp. cu reprezentaniicelor trei partide istorice, din opoziie; sesi-unea CPUN din 9, 10, 13, 14 martie 1990, pre-cum i alte luri de cuvânt din Senatul iAdunarea Deputailor, de-a lungul anului

1990; reacia cuiburilor de securiti de pelâng principalele ambasade româneti dinstr intate; întâlnirea regelui Mihai cu efulmasoneriei din Paris, care îi refuz sprijinulîn revenirea în ar ; ecoul evenimentelor dela Bucureti în rândul oamenilor din Focani,Panciu, Odobeti i din comunele din împre- jurimi.

Fiind vorba de o carte de ficiune, nu ve-dem rostul reproducerii stenogramelor amin-

tite. Autorul putea s fi recurs la un artificiu:ecoul acestora printre stenii vrânceni. Undese poate face/ discuta politic decât la cârciu-ma din sat?! inând cont c mai toate dezba-terile din CPUN i apoi cele din Parlamenterau televizate în 1990 - chipurile pentrutransparen - reproducerea stenogramelor cu pricina e superflu. Mai profitabil pentrucititori ar fi fost o dezbatere în stil morome-ian, în parlamentul de la birt, cu privire lamanifestaiile pro i contra FSN, din preajma primelor alegeri libere (de dup Revoluie),ce au avut loc la 20 mai 1990.

În primul volum al noii ci semnate deGh. A. Neagu sunt flash-uri, bazate îndeosebi pe dialog, intrând în alctuirea unui puzzle, pe care l-am putea numi generic Revoluia înprovincie: la Focani, la Panciu, la Odobeti,în sediul judeenei de partid, precum i în

câteva sate ori comune vrâncene. Din acest punct de vedere, cartea scriitorului vrânceanamintete de prozele scurte ale lui IonCristoiu, din volumul Veselie general.

Haosul din preziua revoltei populare esteelocvent, din momentul decretrii strii denecesitate:

„Primii secretari de jude nu prea tiau cuce se mnânc starea aceasta. Unii s-au re- pezit la telefoane i-au convocat secretariicelor mai mari organizaii ale partidului co-munist. Alii i-au chemat colaboratorii apro-

piai i comandanii de miliie i de securitatedin teritoriu.” (p. 36).La Odobeti, dup ce a transpus în via

ultima indicaie preioas, primit de la Cen-tru - confecionarea de mciuci la atelierelemeteugreti, tovar a primar Emilia”... îistrânse agendele, valuta i documentele maiimportante din seiful „de sub portretul tova-ului.” (p. 40). Cu „zestrea” aceasta în bra-e, femeia se gr bete si fac retragerea lao caban în muni, i pentru c nimeni nutia de existena ei, putea s se fac nevzut,în vremuri de restrite.

La vremuri noi, oportunitii sunt în floare!Bunoar , primarul Sfârc umbl prin sat, sstrâng adeziuni pentru FSN. Nu uit s-ireproeze soiei c fratele ei a refuzat s intreîn noul partid, dar se laud c a strâns peliste destui fraieri. La întrebarea femeii ce-o

fac apoi cu lista dac n-a mai clcat pe la primrie, brbatul se laud c are curaj:

„-Uite c-o s m duc mâine. Îl iau pe vrulnic i pe Tchi, nepotul Zamfirei, peLicsandru al Savetei i pe frate-su, punemde-un comitet i telefonm la jude.” (p. 44).

Cea mai bun dovad c nimic nu s-aschimbat i c oamenii au aceleai nravurieste dialogul între primar i femeia de ser-viciu: „Primarul intr în sediu satisf cut. Nea-murile s-au înscris lesne în Front. Pân ivecinii, ba chiar i ia din conducerea CAP-ului erau gata s-i asculte îndemnurile... (...)

- Ilean, unde eti?! R cni el în cldirea pustie.

- Aici, tov. Primar, aici îs! Se ar ea cutura în mân (...)

- Ce faci?- M înscriu în FSN, zise ea, gata a-i sa-

tisface dorina politic.- Las asta, cine-i prin primrie?- Pi, cin’ s fie, tov. Primar? Nimeni.- Dac te mai aud cu tovia, te dau

afar !- Pi, cum s v spui...- (...) De-acu’ sunt dom’ primar, c s-au

scoborât pe pmânt domnii.- Asta se cam vede, dom’ primar. Nu-s

nici ia cu ar turile, nici ia cu însmânarea.- (...) Dac tot nu-i nimeni pe aici, ia arat-

i fesele, s te însmânez de primvar , f

Ilean!- Asta era valabil pe vremea toviei,dom’ primar...

- i domnii f..., f... i dau salarii. Vrei bani?- Cum s nu!- Atunci, las FSN-ul i arati fesele (...)«Apoi, vd c nu prea s-a schimbat ceva.

Dac i f... va fi ca mai înainte, vai de capulnostru!» îi zise femeia, mimând gemete de plcere, spre a-i satisface poftele primarului.”(p. 104-105).

În acele zile fierbini, dup fuga celor doidictatori i executarea lor prin împucare, pri-

mar „se alegea” cine avea prieteni sau sim- patizani aflai în „pia” ori în faa fostuluisediu comunist, iar acetia urlau mai tare,scandând numele favoritului. Aa se în-tâmpl bunoar la Focani sau Odobeti.

Politicade tranzi\ie


10/60

Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 10 Anul VII, nr. 5(69)/2016

Iat ce s-a întâmplat, spre exemplu, la Odo- beti:

„Pe scrile primriei din Odobeti, au maimas doar directorul Mili oican, direc-torul general Varga de la Staiunea vitivi-

nicol, câiva ingineri de la IAS, funcionariiei de prin birouri i ali gur -casc, ce-lînconjurau pe maiorul David, ca fost coman-dant al miliiei, i c pitanul Rozavlea, de larzile patriotice.

- Tovar i, acum, c suntem liberai detiranie, trebuie s alegem un nou primar, zise pitanul Rozavlea.

- Îl propun pe doctorul Varga, se gr bimaiorul David.

- Stai, stai un pic, eu am treab, eu con-duc o staiune de cercetri.

- Varga, Varga, Varga! Scandau cei din

faa primriei.” (p. 118).La Panciu îns, fiindc nu s-a f cut zarv

la primrie, directorul IAS-ului a devenit su- bit mrinimos, împind butoaie cu vin dup bunul plac, încât ajunseser s vin la în-rcat maini cu numere din Ardeal sau Ba-nat, ai cror proprietari nu aveau rude prin ile locului.

Tot sub forma unui puzzle este evocatactivitatea „cuiburilor” de securiti sub aco- perire, ca atai militari sau culturali, în di-verse coluri ale lumii. Planul diabolic de in-

filtrare a cadrelor acestui „serviciu”, cu remi-niscene i în ziua de astzi este evideniatîntr-una din discuiile efului cu subalterniii:

„- Uite de ce v-am chemat. Trebuie s neapucm de urgen s punem mâna pe bncii s ne apucm de politic. Dac nu noi, ceicare ne pricepem cel mai bine la oameni,atunci cine: Dumneata, de exemplu, trebuie te duci la liberali. Vd c fac înscrieri îndraci, f nici un control. Dumneata la -niti, iar eu i stlaltu’ ne ducem la domnulIliescu. Iar odat ptruni înluntrul lor, timnoi ce-avem de f cut. C altfel, iar încape a-ra pe mâinile unor mar afoi cu pretenii, caremai de care mai rupt de realitate (...) Dar maiîntâi de toate, hai s facem câte un SRL. Strecem acolo de toate. Uite, unul s punmâna pe industria laptelui, altul pe a mai-nilor-unelte, c de-astea avem la noi în jude. Nu uitai de industria vinurilor (...) Cât despre petrol i alte forme de energie, mi s-a spus ctreaba e deja aranjat. N-avem ce cuta acolo.Au intrat efii notri. Ai îneles?”

Aflat în vremuri tulburi - imediat dup

Revoluia din 1989 -, în primul volum al ciilui Gh. A. Neagu aa-zisul securist de tran-ziie are o personalitate nebuloas. Copertaunu este gr itoare în acest sens - „chipul” cap! Vom vedea cum evolueaz el încelelalte dou volume, care vor urma.

Fin pricepere i consecvenial pân lafecund a fi exprimare a realului chiar i mai puin convenabil accentuat cu nativ natu-ralee ce întocmai la îndemân atunci cândse petrec lucrurile foarte aproape. Nici c a

fi putut începe altfel decât printr-o arcuire decarusel a vorbi despre un joc deloc firav alminii translucide prin cuvinte, for a ve-ninddin spaiul interior care nu are suficient timp pentru a fi devreme deopotriv cum nici târziu.

Indiferent c-om fi noi tineri sau relativ trâni, suntem mai tineri decât credem icategoric credem în copilria jocului, fie elde idei ori doar de cuvinte, important e caacest joc s funcioneze la rangul de regula actualizrii, regener rii permanente în fe-nomen flux/reflux, a simurilor.

Fire pe cât de sensibil pe atât de ar -

goas se regsete spre a se renate în po-ezie, Nina Corduneanu mergând pe linie pecerc pe curb nu conteaz ci doar faptul cmerge în sensul ei predestinat. Începândchiar vlurelnic cu „”: „Dansând/ Pe-ace-eai silab neaccentuat,/ Tu rimezi mascu-lin,/ Eu rimez feminin./ O partitur poeticdisonant,/ Cu multe linii de pauz,/ Punctede suspensie i întrebri/ Când eu chiop-tez/ Din piciorul metric,/ Tu zâmbeti alb,/

Cu dinii toi,/ Sincretic,/i-i expui filozofica-i intrig/ Într-un interminabil monolog./ Eu-fonii de versuri mute/ Sentimente în zigzag//Eu în zig/ i tu în zag.”

Matematic m gândeam c ar fi mai greu

s-o descopr pe ea, poeta care înir i deir dup bunul plac tot ce-i cade la îndemân.Dar iat-o cum se d în formule de fie, aparentinofensiv, dar ce s vezi cât de decis... „i-am spus/ Într-o sear banal:/ - Nu te maiiubesc/ M-ai privit geometric,/ În ptratestelare,/ i-ai r spuns impasibil:/ - Arcadia/ N-a existat niciodat.../ Reabilitând dup ovreme/ Amintirile,/ Mai încearc/ Preistoricedoruri.” (Contraofensiv).

Trecând prin timpuri cu nonalan gre-iereasc, aceeai fiin exprimabil ridicatla puterea poetic se întoarce împotriva a

ceea ce tie c n-are rost s se întoarc, serisc i se revolt analizând totui cumvachiar i de hai-s-fie conjunctura existenial.Înfiineaz unele în timp ce desfiineaz altele.

i vine de zice, tot ea, aproape slbatecde frumos spunând, de nu mai prea am euce-a zice când fiind vorba de „Anotimpuricu iubiri”: „M-am iubit, prima oar ,/ C-uncrai verde.../ Avea ochi verzi, mâini verzi, inimaverde.../ Eu stteam stâlp/ În verdele priviriilui.../ Eram la fel de crud,/ La fel de verde.../Uneori îmi înfiorau în inim/ Flori roz de cais/i-mi r reau la urechi/ Ciree de mai.../ Eram

amândoi prea verzi/ i iarna a czut/ Pestemult preaverdele nostru/ i ne-a acaparat cutotul,/ Pe rând, în parte,/ Ca s-nviem pesteani,/ Cu ciree de iunie în sân...// M-asem/ i-mi r riser sâni,/ Fiindcvenise iunie/ Am uitat multpreaverdele demai,/ Cireele sunt mai pietroase,/ Mai ciree/În iunie,/ Gustul lor/ L-am simit în sâmbureleidilei/ Coapte-ntre ciree.../ Apoi am desco- perit/ Cireaa amar a deziluziei - / Fanteluicire i se furaser fructele/ Într-o noapte...”(Anotimpuri cu iubiri).

Nina drag, cu asta chiar c aproape m-

ai înnebunit...; apropierea de Nichita St-nescu este clar evident hotrât, ai gsittangenta care trebuia, tu nici rectilinie, nicicircumsferic, nici cotit-curbat spre turbat.Cam asta ar fi i vreau s vd cartea ta r s-foind-o vântul gândurilor mele...

Nea]teptateefectede la ce-o fi la o fi

Daniel MARIAN


11/60

Anul III, nr. 5(21)/2012 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 11Anul VII, nr. 5(69)/2016

Despre Deschis

Leonida Maniu cãtre George Popa

Din punct de vedere somatic, omul este fiin finit, aser iune

ocupând loc central în filozofia aristotelic i heideggerian. Datfiind c infinitul disperseaz, rezult c lucrurile, f pturile constituiereuite ale naturii de a întruchipa forme - armonios organizate -contracarând astfel risipa în infinitudine. Dar, totodat, noi ne aflmla intersecia a dou infinitudini constituionale: infinitul material -structurile noastre inframoleculare, i infinitul sufletesc - despre carenimeni nu poate spune pân unde se întinde, afirmau, între alii,Heraclit i Eminescu. Pe de alt parte, omul se afl fa în fa de ase-menea cu dou infinituri - spaiul cosmic i spaiul cuantic.

Omul simte propria form ca o înctuare, o temni din care vrea se elibereze. Ca atare nzuina eliber rii metafizice este inerentspiritului uman. S se elibereze ctre Deschis. Ce este acest Deschis,care sunt disponibilitile sale?

Iubirea este prima deschidere, privilegiu de care dispune prinvocaie fiina omeneasc. Ea însemneaz cutarea unui alter ego, încare s ne eliber m de noi înine, deschizând-ne în altul ca afectivitatei gândire. Aceast deschidere suie îns foarte departe, începând cucrearea lumii, pe care Unul o înf ptuiete pentru a iei din suferinasin-gur ii. Nelimitat deschidere a iubirii o aflm, de pild, în liricaeminescian, mergând de la confundarea cu natura a singur -tii îndoi, precum în poezia Dorin a, aprinderea candelei învenicirii în Pelâng plopii f so , pentru a se îna pân devenim „lumin dinlumin, Dumnezeu din Dumnezeu”, iar apoteotic, substituirea spi-ritului divin dinaintea Creaiei.

George POPA

Eliberarea de strâmtul eu în nesfâr irea cosmic o întâlnim, de pild, în poemul lui Giacomo Leopardi Infinitul - „Ce dulce mi-i snaufragiez în vasta mare a nemrginirii” - iar în poezia Elévation,Charles Baudelaire vorbete de zborul sufletului în eter spre „a

înelege graiul florilor i al lucrurilor mute”‚ pentru ca în poezia Levoyage, s ne invite în marele necunoscut:Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu’importe? Au fond de l’Inconnu pour trouver du nouveau!- S ne scufundm în abis, Iad sau Cer, ce importan are?/ În

adâncul Necunoscutului pentru a afla ceva nou!Deschiderea eliberatoare pe care ne-o druiete noaptea apare

la numeroi poei, precum Novalis, Musset, Rilke, Eminescu .a. Înconcepia lui Hölderlin, noaptea constituie una dintre cele mai ten-sionate deschideri: „Nop ii sublime s-i închinm, a a cum se cu-vine, imnuri i coroane... Noaptea ne d i uitare, dar i be iesacr i nirea verbului” (Pâine i vin): trei trepte purtând ctre onou viziune creatoare, asemtoare beiei îndr gostiilor, doucupe care îi schimb între ele plenitudinea. Noaptea poate luanatere cuvântul pe care ziua cereasc îl ateapt de la poet, cuvântulcel mai temerar fiind i cel mai sfânt.

O alt deschidere se afl spre moarte, nu în sens de extincie, cide existen superioar . Astfel, egipteanul considera c, dup unlung exil, care este viaa pe pmânt, a muri însemneaz „întoarcereaacas” pentru a se contopi cu Amon-Re. Pentru eroul Miori eimoartea este o nunt, o hierofanie cu întreaga Natur . Iar Rilke priveamoartea ca partea cealalt infinit a vieii, pe care noi nu o vedem.

În ce privete deschiderea metafizic, în poemul Pâine i vin,Hölderlin scrie un text fundamental:

Göttlicher Feuer auch treibt, bei Tag und bei Nacht,

Aufzubrechen. So komm! dass wir das Offene schauen Dass ein Eigenes wir suchen so weit es auch ist.„Focul divin însui, zi i noapte nzuiete s izbuc-

neasc! Vino, deci, s ne îndreptm ctre Deschis, pentrua cuta acolo, oricât ar fi de departe, un bun care voim sfie al nostru”. Deschiderea are loc cu ajutorul priviriivizionare, prin „lumina privirii deschise”. „Vino la Deschis, prietene... Deschide-te ctre Totul... ctre Eter”.

Din concepia Deschisului hölderlinian s-a inspiratHeidegger când a postulat c menirea cosmic a omuluiîn lume const în deschiderea spre „pstorirea”, perfec-ionarea Fiinei, precum i Rilke imaginând, pentru a con-

tracara chemarea Îngerului care l-ar putea distruge (ElegiaI-a duinez), deschisul în dumnezeul muzicii, Orfeu.Pentru Hölderlin sublimul constituie una din formele

transin-dividuale de eliberare a sufletului, fenomenologiesubtil descris de Rainer Maria Rilke:

Deschide i metafizicele por i,Ca s suim pre lumile din cer.

Ion Andreescu - Bordei nesc


12/60

12 Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul VII, nr. 5(69)/2016Sublimul este o plecare.Ceva din noi ne depte i luându- i zborul ctre zare,Cu-azurul pur se logode te.

Extrema artei întâlnire

Nu este cel mai dulce-adio? Iar cântu-i ultima privirePe care ne-o vom d rui-o.

Sublimul, este o ieire din noi înine întru contopirea cu eterul,substan a neînceputului, moment în care, afirm poetul, devenim pur substan melodic. Cci muzica este mediul ideal de transcen-dere din lumea limitelor. Tensiune suitoare transfiguratoare, depirecontinu - marea eliberatoare a omului este muzica. „Muzica facespiritul liber” afirma Nietzsche. Ea d aripi gândirii. Devii cu atâtmai filozof, cu cât eti mai iubitor al muzicii. Eliberarea are loc princonvergena unor inefabile energii:

- spre deosebire de celelalte arte, care utilizeaz drept limbajelemente ale lumii vizibile, lumea formelor palpabile - muzica folosete

un grai abstract, invizibilul, impalpabilul;- lucrurile sunt scoase din temnia cuvintelor: le proiecteaz i ne

proiecteaz în spaiul f -de-numelui;- muzica nu deseneaz, nu determin, nu definete - nu se poate

ar ta cu degetul o pies muzical - este domeniul indeterminabilului,a indefinisabilului;

- nu este încremenire, ci un fluid continuu incaptabil;- fiind asubstanial, muzica ne desubstaniaz, devenim incor-

porali i aspaiali într-un timp aflat în afara timpului. plutind între prezen i absen: alternm între fiinare cu fiecare not i neantactiv în fiecare pauz, pentru a reînvia eteric în nota urmtoare prinimpulsul pauzei încrcat de dinamica undei care tocmai s-a stins.

Este o fug în beatitudine spre o suprarealitate care renate mereudin ea însi: „ve nicie pur în mi care”, cum a denumit Platon mu-zica; dezmrginire în mers continuu, în expansiune indefinit ctreun dincolo mai sus i mai în afar , „de nelocuit”. Pentru Rilke muzicaeste un

... t râm str in...inim care scap din noi,spa iul cel mai intim din noi în ine,care, ridicându-se deasupra noastr ,ne expulzeaz: sacr plecare... untricul nostru ne înconjoar ca o deprtare desvâr it încercat ,ca partea cealalt a v zduhului,curat , imens ,de nelocuit.

Generând o stare luntric pur , indepen-dent de vreo reprezentare definit, muzicainduce o micare luntric f obiect. „Mu- zica este total independent de lumea feno-menal i o ignor absolut”, afirm Schopen-hauer. Pe de alt parte, Schelling: „Lepdându-se cel mai mult de corporeitate, muzica reprezint însi mi carea pur , spiritualizat ”.

„Sunetul este nemrginire i depire amor ii”, afirma Platon. O moarte de tip iniiatic,

în sensul c poart la o treapt mai înalt defiinare. Pulsaia sunetelor într-o desf uraremelodic este o zbatere repetat de aripi, o re-luare tot mai înalt a zborului ctre ieirea dinnoi înine. Desf urarea cântului realizeaz oexperien pur a spiritului, o „tr ire a sferelor”

(Sphärenerlebnis),afirm Susanne Larger.Ca atare, muzica lrgete infinit experiena ideal a eliber rii din

sensibil i, prin aceasta, ne ofer deschiderea ctre posibila eliberarespiritual total.

Dar deschiderile supreme imaginate de intelectul uman, ctrecare muzica poate deschide por ile metafizice, sunt spre un Dincoloce dep

te

i fiin

a

i nefiin

a, precum Existen a-care-nu-exist a

viziunii brahmanice, Nirvana budist, Dao din gândirea chinez.Pentru Giordano Bruno eliberarea este un eroism al intelectului,

o curs care nu se oprete niciodat, dincolo de toate cerurile, ctreun nicieri al disponibilitii pure. La rândul su Eminescu, imagineaztranscenderea nu numai a antinomiei fiin/nefiin, dar i a oricreistri ontologice care ar putea alctui o lume - în nelume - precum idincolo de absolut, pentru c absolutul însemneaz oprire, „absolutuleste frate cu moartea”, afirm autorul Luceaf rului, care inteniona înale cu mult finalul capodoperei sale, trecând hyperionic întotala pierdere de sine dincolo de dincolo, în anterioritatea absolut.

Vorbind despre Nietzsche, Karl Jaspers consider supremulDeschis al minii o primejdie în care puini se arunc. Care s fie acea

primejdie? Suind prea departe, Nietzsche nu a maitiut drumul înapoii a r mas pierdut în semiîntunericul minii vreme de zece ani, Kanttot tip de un deceniu, Hölderlin timp de 37 de ani?

În acest context, este de notat c Lucian Blaga, dup ce în prima parte a creaiei sale refuz „s fie” - „Eu, nu! amin!”, iar în a doua parte se deschide infinit ctre iubire - „A iubi aceasta vine tare dedeparte-n mine”, în final prefer s r mân aici „sub crugul ceresc”,renunând la primejdia deschisului: „Eu trepte în sus - nu reiau”(Ecce tempus).

Dar Hölderlin, în acea perioad de înalt desprindere, plecat infinitîn sine însui, a scris aceste gânduri de tulbur toare adâncime, în poezia pe care a intitulat-o Figur i spirit :

Totul este luntric Asta desparte Astfel este ferit poetul

Temerarule! Ai vrea fa în fa S -i vezi sufletulTe-ai ruina în flri.

ci, afirm Karl Jaspers: „Nebunia lui Hölderlin deschidea fe-reastra spre absolut”. Spre Marele Deschis. Spre Transposibil.

Ion Andreescu - Col de p dure


13/60


14/60


15/60

15 Consvela\ii diamantine Constela\ii diamantine Anul VII, nr. 5(69)/2016

dus într-un materialism nelimitat, corelat doar cu esena gândirii i prin esena de a pro-duce mari schimbri în evoluia omenirii i înevoluia intelectului uman. În lumina acestor teorii, cercettorul de la Universitatea Stan-

ford din S.U.A., Gerald Crabtree susine c,anume necesitatea de a supravieui a fostacea care ne-a dezvoltat inteligena (GeraldCrabtree. Our fragile intellect. Studiu publicat în jurnalul Trends in Genetics, S.U.A.,13.11.2012. Disponibil: http://bmi205.stanford.edu/_media/crabtree-2.pdf).

Pe lâng materialismul reprodus de om prin necesitatea de a supravieui în timp, ne-cesitile acestuia treptat s-au transformati într-o necesitate de a-i perfeciona propriile capaciti structurate în propriul in-telect. Fiecare om se afirm în limita i nivelul

propriului intelect, aa cum îl percepe în in-teriorul su în dependen de mediul social prin care tr iete i îi dezvolt existena.Astfel, fiecare persoan încearc si expri-me gândurile i ideile aa cum le simte, fiinddictate instinctiv în msura raiunii creierului.Modificrile produse în dezvoltarea umandintre trecut i prezent au schimbat substan-ial intelectul uman, au schimbat în esennivelul de inteligen al omului, realizate prina-numita evoluie. Nectând la faptul cunii cercettori afirm c inteligena uman

se afl într-un declin (opinia lui GeraldCrabtree), oricum, cred, intelectul uman, prininteligena sa, s-a reprodus ca un factor alschimbrilor prin care a evoluat, indiferentde rezultate, cu efecte pozitive i/sau nega-tive. Oricum, inteligena uman, prin intelec-tul sau, este mereu în schimbare i estesubiectul teoriilor exprimate prin proceseleevoluiei.

Intelectul uman, treptat materializat într-un concept „al inteligenei”, a devenit o nece-sitate real în a depi supravieuirea i, tot-odat, a devenit o necesitate, poate ireal, îna depi existena i subzistena vieii dintrevia i natur . Prin aceast corelaie a vieii

i a naturii a evoluat fiin

a uman

, s-a dezvol-

tat omul, astfel creând i esena frumosului pentru a tr i în aceast galactic. În aceastmetamorfoz a frumosului dintre intelectuluman, natur i evoluie se regsete mereuomul cu aprecierile i subaprecierile sale.

Omul în evoluie, omul cu intelectul uman,omul i natura - toate fac parte din natur ,deoarece natura, la rândul ei, face parte dinnoi, fiina uman. Fiina uman, parte dinnatur , i natura, parte din fiina uman, for-meaz câmpul magnetic corelat prin existen-, formeaz câmpul real al proceselor co-

relate prin micarea timpului. Toate, la rândullor, se compun prin expresia tr irilor, corelatecu realizrile omului prin natur , corelate curealizrile experimentate de om i pentru om.Toate fac parte din frumos, din natur i dintot ceea ce d posibilitate fiinei umane de acrea i evolua. Acest concept „al frumosului” permite omului de a se dezvolta prin micareatimpului ce poart mereu schimbarea, permiteomului de a fi parte din acest frumos i de afi parte component din natur . Fiina umanse regsete mereu prin pasiunea de a-i dez-

volta propriul intelect care, nemijlocit, este onou experien de viat. În aceast expe-rien de viat, proces al evoluiei umane, seregsete omul care exist necontenit pentrunoi ateptri i noi realizri. Omul tr iete iexist pentru a percepe plcerea prin tiini netiin, prin a ti i nu a ti. Omul reali-zeaz noi aciuni pentru a-i perfeciona pre-zentul i viitorul. Prin coninutul su, omul

este creat pentru a schimba mereu câte cevaîn propria via, pentru a inventa mereu „pl-ceri” i „neplceri” în limitele existenei sale.În aceast experien evolutiv a vieii omuleste mereu în cutare de noi întâmplri. Înlumina acestor întâmplri i evenimente omul,cu intelectul s

u, se reg

se

te deseori prin

conceptul dilemei de a tr i i a supravieui,de a submina i a fi subminat. Astfel, fiinauman se regsete în faa dilemei pentru prezentul i viitorul su, pentru prezentul iviitorul naturii. În pofida acestor regsiri, tr irii subminri, oricum, omul nu înceteaz de agândi i a crea, nu înceteaz de a dezvolta propriile capaciti prin aa numitul „conceptal necesitilor” i prin aa numitul „conceptal inteligenei”. Atât conceptul „necesit-ilor”, cât i conceptul „inteligenei” i al „in-telectului uman” toate, la rândul lor, exist

din natur . În aceast teorie a lucrurilor, omul prin intelectul su continu s creeze i, tot-odat, si satisfac necesitile de existenîn msura posibilitilor acumulate din na-tur . Dar, în aceast evoluie a schimbrilor nu ne r mâne decât s ne întrebm: „Dar cese întâmpl cu natura, dar ce se întâmpl cuuniversul? Care este starea lor de spirit în prezent i pentru viitor în condiiile când lesunt exploatate toate ingredientele de exis-ten? Cum le sunt tr irile i puterile pentrua merge înainte prin acest proces al dezvol-

rii umane i acest proces evolutiv al inte-lectului uman?”Întrebri i r spunsuri în faa unei dileme:

„Omul i natura, intelectul uman între evo-luie i natur !”. Destul de sugestiv! Credîns, c între intelectul uman i natur existi vor exista divergene i neînelegeri perma-nente. Vor exista divergene de ordin moralcare pun în pericol o creaie divin prezentîn univers i anume: creaia naturii i a fru-mosului din natur , creaia omului i existenaacestuia de mai departe. În acest context, ar urma fi pus întrebarea privind relaia dintrenatur i om, dintre om i existen. i iar ine întrebm: „Prezena i existena acestor neînelegeri între natur i fiina uman sunt puse pe cântarul argumentelor?”. Consider, da! Prin dezvoltarea uman i a intelec-tului uman omul a pus mereu natura în pericol.Omul i-a creat propriile ambiii din natur ,din spaiu pentru a-i îndestula necesitileexistenei. Natura, utilizat i exploatat înaceste interese i necesiti materialiste aleomului, a cedat mereu poziiile i mai con-tinu s le cedeze, fiind disponibil s se d-

ruiasc omului cu tot întregul. Totodat, o-mul, cu ambiii de necesitate material exage-rat, nici nu sesizeaz c în acest proces aldezvoltrii umane însui „el-omul” este vic-tima acestor ambiii i neînelegeri cu natura.

Ion Andreescu - Iarna la Barbizon

http://bmi205.stan/http://bmi205.stan/


16/60


Astfel, omul i natura r mân mereu în faadilemei: „Cine este victima sau prizonierulintelectului uman? Cine este victima dezvol-rii umane prin evoluia intelectului uman?”.Ar fi greu de r spuns la aceste întrebri, f a grei sau a puncta pe poziia corect a con-ceptelor i argumentelor. În aceast teorie aspunsurilor, atât omul cât i natura sunt prezente pe linie orizontal i vertical în procesele de dezvoltare i evoluie uman,în contextul existenei omului în natur cât iîn contextul de existent a naturii prin evo-luia intelectului uman. S-ar prea c totuleste într-o corelaie absolut i perfect, totuleste într-un proces definit i limitat/nelimitat,totul este într-un proces al perfeciunii i alerorilor, fiind axate pe conceptul intelectului

umani conceptul de existen a fiinei umanei a naturii.Conform acestor idei s-ar putea spune,

echilibrul perfect al dezvoltrii umane ar fii este, poate, în favoarea omului, i ar fi ieste, poate, în defavoarea naturii. Dar, poate,i viceversa? Aceste argumente urmeaz a fidiscutate în opinia cititorului i în opiniacercettorilor. Fiina uman care a depit li-mitele înelepciunii i a existenei, a depit,totodat, încrederea i neîncrederea în totceea ce realizeaz i în tot ceea ce poate fi re-alizat în acest inut al naturii. Omul, cu tehno-logiile moderne avansate, elaborate prinintelectul su, a atins culmile universului, aatins acele valori divine prin care, poate, nuar fi fost în drept s le cuprind. Dar totui,toate astea le-a f cut deja omul! De ce? Pen-tru c omul, fiind parte component a naturii,a fost înzestrat prin creaia divin cu calitii capaciti capabile de a evolua în timp iîn spaiu. Omul, în faa naturii, a fost lsat scucereasc, s se perfecioneze, s utilizezei s foloseasc toate bogiile universului, bogaii ce contribuie la dezvoltarea uman

i evoluia intelectului uman. Natura mereui-a deschis omului por ile i drumurile dinunivers pentru a se realiza din plin de-a lun-gul timpului. Totodat, natura a fost mereuimpotent în faa omului, pentru c acesta atiut mereu cum s-i provoace i s-i cuce-reasc sl biciunile, atiut cum s-i exploateze bogiile. Prin aceasta, omul i-a creat vizi-unea iraional i anume: c este superior naturii. O ipotez destul de absurd: „omulsuperior naturii?!”.

Fiina uman cu necesiti reale i ireale

în faa naturii, cu pierderi i r ciri în faasucceselor i insucceselor. Prin evoluie, o-mul i-a pierdut înelepciunea divin i a pier-dut respectul fa de natur , dar, totodat, a pierdut i respectul fa de sine. Factorul u-man, creat din natur , este fiina care, deseori,

ignoreaz prezena sa în univers i crede car fi superior în toate. Prin aceasta, la rândulei, i natura a pierdut din respectul fa deom, i, probabil, fa de sine. Natura, cu tre-cutul i prezentul, îi simte viitorul pierdut înaceast evoluie a schimbrilor, în acest pro-ces evolutiv al dezvolt

rii umane. Natura de-

vine tot mai trist i mai revoltat fa deomul care îi dorete mereu existena în ne-cesiti nelimitate, astfel intelectul uman fi-indu-i un stimulent mereu în dezvoltare. Re-volta naturii se înscrie tot mai frecvent înviaa omului cu modificri eseniale de formi coninut, cu schimbri direcionate prin puterea vântului, prin cantitatea i mutaiileapelor ce îi revars râurile i mrile în albiacuprinsului i necuprinsului, prin vibraia irespiraia pmântului în clipele de durere imeditaie, prin lumina soarelui ce orbete tot

mai puternic inima i lumina înelepciunii.Revolta naturii vrea s orbeasc i s frâneze pasiunea omului care dorete s realizeze totmai mult i mai mult în procesul schimbrilor evolutive. Dar nectând la toate acestea,natura oricum continu s r mân a fi bun-voitoare i îneleapt în faa fiinei umane.Deci s credem, c i omul exist atât pentrusine cât i pentru bunstarea creaiei divinedin univers. Relaia dintre om i natur esteelementul cheie din care se definete cons-trucia „Intelectul uman - între natur i evo-

luie” sau „Intelectul uman - fenomen natu-ral în procesul evoluiei”.

Natura, fiind lumina real prin care existfiina uman, este, în acelai timp, creaia realîn diversitatea frumosului din univers. Fizi-cianul german Albert Einstein, creatorul teo-riei relativitii, argumenta c: „Fiina umaneste o parte din tot, dintr-un întreg, pe care l-am numit „Universul”. Fiin

a uman

este o

cantitate limitat în spaiu i în timp” (AlbertEinstein. Citat despre Univers. 1905). Este oafirmaie corect, dar cred c fiina umancorelat cu natura prin gândire i micare înspaiu i în timp este o cantitate enorm îndezvoltarea uman, o cantitate enorm în evo-luia intelectului uman. Natura este spaiul prin care omul a reuit s se afirme i s se perfecioneze. Natura este spaiul prin careomul a reuit si modifice structura i con-inutul, în timp, utilizând toate bogiile ne-rginite ale universului. Existena acestora

se axeaz pe coninutul unei puteri divine cetie s creeze lumina spiritual a naturii i afiin ei umane, acesta fiind echilibrul procesului interactiv dintre natur -om-intelect-evoluie. Deci, omul este obligat srespecte natura cu întregul ei coninut, astfelrespectându-se pe sine în tot ceea ce repre-zint necesitate uman pentru propria exis-ten. Respectiv, omul este coninutul caretrebuie s menin corelaia pozitiv dintredezvoltarea personal/social i existenanaturii, astfel creând procesul neîntrerupt al

evoluiei umane prin respectarea valorilor divine ale universului.

Ion Andreescu - dure de mesteceni


17/60


Literatura, ca obiect i subiect al reprezentrii, al formelor concen-trate în jocul cu himerele, se construiete printr-un dublu sens idublu limbaj, într-o metafor , a crei concepie estetic reflect funcia particularizatoare a prozei, a romanului care se devoaleaz prin in-termediul coninutului, prin posibilitatea „de a organiza o naraiune

înzestrat cu o coeren interioar , realizând un real deja structurat”1.Acest real, concret, structurat, cuprinde noiunea de reprezentareestetic, în formele sale cele mai deschise spre împlinirea într-unîntreg. Legtura dintre obiectul i subiectul textului înseamn pre-fabricare a unei lumi, a unui topos, acel aspect plurivalent al sensului,al dedublrii fiinelor-eu, al celor care vorbesc, comunic, prin interme-diul vocilor celorlali. Anume, romanul este actul dinamic i solidcare „aduce marca socialului, a vieii colective, a legturii istorice, aîmpirii cuvintelor i credinelor”2. Lumea romanului este o lumecare poate fi citit, un spaiu i un timp nemsurabile, în fapt, toposulexprim certitudinea strategiilor discursive, a dorinelor i a faptelor,a posibilitii de împlinire a destinului stabilit dinainte. Astfel, ideea

discursiv, de text în proz, se definete i se exprim prin categorienominal, prin specificitatea înscenat a ceea ce numete „îndoiala,spaima, vertijul incertitudinii”, culminând cu asumarea c „romanuli afirm certitudinea c lumea este lizibil”3.

Discursul din romanul Quo Vadis al lui Henryk Sienkiewicz seconstituie i se percepe printr-un acord stilistic cu eroii, cu perso-najele, care jongleaz, în numele incertitudinii, cu sensurile i gestu-rile. Impactul dublului sens, al dragostei, nu este altceva decât re-descoperirea perspectivei estetice, a proieciei în pasiune, prin ele-

mentul descriptiv al dragostei, al acelei fericiri ce-i caut, în timp i prin spaiu, scenele i scenariile: „Dragostea intervine adesea ca otem într-o construcie romanesc cu ambiii mai mari în care seîntreptrund i uneori se opun alte pasiuni.”4 Transparena prozeiconcepe actualizarea unei modaliti de a reflecta limpede, de a definii de a percepe existena, într-o sintez a gesturilor, tensiunilor, mode-lelor i aspectelor caracteristice, surprinztoare prin atracie i expre-sie. Este acea cutare a imaginarului, pentru c „a inventa” înseamn„a construi” un discurs, prin funcia latent a reprezentrii i a desco- peririi: „În cutarea unei imagini globale, dar definit în existen, pecare se for eaz de fiecare dat s o descopere, s o inventeze însensul literal al cuvântului [...].”5

Romanul lui Henryk Sienkiewicz propune redescoperirea uneiimagini globale, totul arhetipal, în care se deruleaz i se actualizeaz perspectiva unui joc abscons, a unei pulsaii exterioare, în care eul-narator distinge, exercitând suspans i spectacol al gesticii i atitu-dinii, între verbul „a apela” i substantivul „reînvierea”, for a lucru-rilor i faptelor, a oamenilor i a duplicitii acestora. Se produce ofluiditate în dinamica textului, prin gerunziul unei aproximaii, justi-ficate i justificabile, „populând”, astfel, momentul sublim al recreriieste reflectat în vestigiile „cetii eterne”, crora li s-a redat str lucireade odinioar . Contemplarea r elor Romei imperiale nu predi-spune la aride filosof ri melancolice despre efemeritatea celor p-mânteti, despre lucrurile mrunte, nesemnificative, smulse din stra-tagema ficional, din spaiul fantazrii, al unei umile configuraii deteme i motive, de sensuri i replici, de cuvinte i norme, ci, dincontr , stârnete energii asociative.

Atenia noastr se concentreaz spre o discuie a derulrii sce-nice din capitolul XXXIII, un acord cu lumea prozei i cu reprezentareaîn oglind a unui spectacol inedit, o prelungire a spiritului i fiinei,ce întrunesc condiia întregului, a unui singur, simplu, individual,eu-narator, eu-erou, eu-eu. Se insereaz i se regsete figura centrala tânrului tr ibun Marcus Vinicius, un personaj care nu-i cenzuraniciun capriciu în dragoste. Configuraia spiritual a tânrului tribunse justific printr-o prezen tutelar a individualului, ce se recon-struiete în mit i prin intermediul mitului renunrii la imagineacolectivului divin, reconsiderându-i condiia prin psirea zeilor.

Viaa sa devine viaa celorlali, datorit motivelor emoionale, acti-vitatea de a fi cretinat i reflexivitatea de a fi i aciona raional suntelemente ale unei noi dimensiuni, ale exteriorului, acolo unde se prefabric iluzia i dorina. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat dac nu ar fi fost iubirea pentru Ligia, deoarece el, Vinicius, respingea noua

Petru HAMAT

Quo Vadis , fragmentarium.Câteva cuvinte despre fericire]i dragoste

Ion Andreescu - dure iarna


18/60


religie, convins fiind c aceasta nu se potrivete cu firea lui de ce-ean al Romei imperiale, tot aa cum ar primi pe oricare alta dinaceleai pricini. Perspectiva fragmentar a gândirii tribunului nusuplinete dorina, pentru c iubirea, cu duplicitile i complicitilesale, semnific apropiere i atingere a idealului erotic i sufletesc.Dualitatea propus marcheaz posibilitatea de a alege, în final, nu prin gândirea colectiv, focusat pe modelarea i respectul impusede statutul de cetean roman, ci prin individual, prin sufletul-amfor al materiei, ce arde i lumineaz eterna iubire, permanentul spectacolal erosului i al cretinrii, al împlinirii în arca-cetate, în care s-luiete fiorul, artificiu al „animei” romantice.

Cea dintâi zbatere a sufletului romantic, r citor, aflat, mereu, înutare de necunoscut, de perspectiv i iluzie, se propune prinsosirea lui Vinicius la casa în care locuia Miriam, fiind întâmpinat înfaa por ii de ctre Nazarius, cruia îi cere s-l conduc în locuinamamei lui. Imaginea tulbur rii acestuia din urm explic iniierea îndrumul ce trebuie parcurs spre momentul suprem, al justificrii gestu-lui ceteanului roman, este începutul spre intrarea într-o lume nou,

cu norme i jocuri noi, cu arderi i conflicte neînelese, cu modele cese dezluie i se aprind. Ptrunderea în spaiul închis al înc perii,acolo, în spaiul în care îi gsete linitea, izbvirea sufleteasc, lu-mina, ce arde cu flac puternic, face din tânrul alchimist al ero-sului, captat în interiorul altei „anime”, un posibil punct de pornirespre înelegerea nedumeririi, a acelei uimiri, ce preced frumosulestetic, frumosul i arta frescelor cretine, ale organicitii comple-mentare din actul cretinrii. Aici, mai întâlnete pe Petru, Glaucus,Crispus i pe Pavel din Tars, iar uimirea acestora nu poate fi decelabildecât prin simpla atracie în mimetic, pentru c reprezentarea realitiieste punerea în abis a lumii psite i remodelarea cu pai concreia celei pe care urmeaz s o întâmpine, s o înfrunte, dar i creia ur-

meaz s-i fie prta, s o reconstruiasc spiritual.Deschiderea, în imaginarul propriei proiecii în oglind, este por-tretul unei constante uluiri, pentru c actul prezenei lui Vinicius,într-o cas de cretini, stârnete, provoac, nu doar o mare i neatep-tat mirare, ci i admiraie, emoie, poate chiar o uoar tulburare.Bucuria jocului râvnete împlinirea i judecata unei obsesii devenitrealitate, concret i complet, a unui nou început - mimeticul, cutile sale supuse transcenderii spre natural, spre cântul i danulhimerelor îndeprtate. Gestul surprinde prin elegana i naturaleearenunrii la obiectul textului, la adevrata i subtila reprezentare aintr rii într-un alt fel de scenariu, scris i rescris, mereu, de aceiaieroi, acelai eu plurivalent. Vinicius, un roman a crui credin era

politeist6, desvâr te un act neateptat, abrupt, prin decizia de arenuna complet la „anima” roman i acceptând „anima” cretinilor,alta decât cutuma pe care o cunotea i o reprezentase pân atunci.Ruptura, care se produce, semnific un efort de a transcende condiiauman, astfel încât iniierea într-o alt religie modific textura sen-timentelor, a tr irilor i a materiei existeniale, pentru c eroul serecunoa

te pe sine în sinele altora, dore

te acest lucru, îl în

elege

i

îl proiecteaz într-o activitate misterioas, nelinititoare, capabil sdivulge identitatea nou, croindu-i un alt traiect: „O ruptur ineditsepar de acum încolo realitatea devenit misterioas i profund ne-linititoare, de individ, eliberat de preocupri normative i conceputca loca al unei irepresibile activiti senzoriale i lingvistice.”7 Înroman, modelul materiei, ce se sensibilizeaz i se întoarce, de fiecaredat, la sentimente puternice, într-un just spectacol al efervescen eii al luminilor, propune o ardere permanent, din exterior spre interior,un anume fel de a tr i al omului-erou, al celui dispus s renune lastatutul su în numele iubirii, ce i-o poart femeii dorite, idealuluifeminin, pur, neprihnit, pulsând de dorin. Exist o flexibilitate i odinamic a rotirii în text, care manifest o predilect iniiere, pentru

evoluia spiritual a eroului, precum i împlinirea propriei salecondiii, se realizeaz prin verbul tr irii, al perspectivei, care pre-supune bucuria apropierii de acel obiect al nevoii, al captrii în ace-eai dox, pentru c dincolo de moment se afl reprezentarea, pentru „acolo” devine „aici”: „Aceast evoluie îi asigur romanului onou flexibilitate formal, f s-i schimbe totui obiectul de interes:omul individual surprins în efortul su de a tr i în lume.”8

Intrarea într-o cas de cretini, unde religia i practica religioasse încadreaz în perspectiv monoteist, constituie, într-o mare m-sur , momentul de început, arderea exterioar , pentru c stadiul ini-iatic începe cu momentul reprezentrii, cu acea declanare a subti-litii promisiunii, anume, trecerea de la credina în zei la cea în Dum-

nezeu, prin renunarea la cei dintâi, pe care îi venera, i aceasta nu-mai datorit iubirii pe care o purta Ligiei. Observm c se caut uncentru unificator, o îmbinare i o relaxare a ideilor vieii Ligiei, a cre-dinei acesteia, nu doar prin apropiere, ci i prin readucere în planul prim a soluiei cretinrii, pentru c, în afara spectacolului de sensuri,se regsete credina, dar i unitatea devenirii unui singur eu, acelaal evoluiei în univers, al unicei, singularei prefaceri prin iubire: „Eulindividual urmeaz o evoluiei analog celei universului: iubirea în-seamn cutarea unui centru unificator ce va îngdui realizarea sin-tezei dinamice a virtualitilor sale.”9 Virtualitile eului, adiacentdezvluirea dragostei lui Vinicius pentru Ligia, pe care acesta o exprim clar, prin unitatea subiectiv a dorinei de a deveni un totsingular, chiar dac este contient c implic anumite cauze i con-secine, se explic prin atragerea în inima simbolului, a acelei proieciiîn materia ce pulseaz de tr ire suplimentar , de credin i necredin.Adevrul ordoneaz întreaga strategie arhitectural a romanului, prin însuirea învturii lui Hristos, prin cunoatere, prin fiin, ce-i caut în „anima” propria existen, alta, pref cut, prefabricat, îndogma cretin: „Iubirea este sufletul simbolului, actualizarea simbolului, cci acesta este unirea a dou pi separate ale cunoateriii ale fiinei.”10

Experiena cretinrii se combin cu aceea a dragostei, a iubiriifondate pe stabilimente spirituale, imanente, pentru c discursuluiromanesc leag simbolicul de imaginar printr-un artificiu estetic. Ligiai Vinicius devin o singur fiin, fiina-eu, din pi exterioare. Dra-

gostea nu se concepe ca un fulgurant pasaj între „anima” i proieciaîn efemeritate, ci aceasta este un act tainic, dinuitor, deoarece cuplul,ce urmeaz a se forma, tinde s respecte tradiia, s o îneleag i si-o însueasc, într-un joc între imaginar i simbolic, între feelemascate ale eului, ale vocilor, reduse la conjuncia individualului, în

Ion Andreescu - Peisaj din Fran a


19/60

Constela\ii diamantine Constela\ii diamantine 19Anul VII, nr. 5(69)/2016

i prin aceea c: „Experiena amoroas înnoad indisolubil simbolicul(ceea ce este interzis, decelabil, imaginabil), imaginarul (ceea ce Euli reprezint pentru a se susine i a se mri) i realul (acest imposibilîn care afectele aspir la tot i în care nu e nimeni ca s in cont defaptul c eu nu sunt decât o parte).”11 Exerciiul de „a cretina” i de

„a fi lsat s se cretineze” implic parcurgerea etapelor, într-un jocal imaginilor i al dorinelor psuite, a nu fi dumanul celor din casaîn care intri, rostirea acestui fapt, înseamn a ptrunde în universullor de cunoatere. Propunerea lui Vinicius depinde de promisiuneade a se lsa cuprins de încredere i cinste, de actul artistic i estetical vieii în Hristos. A accepta noua religie i crezul într-un Dumnezeusunt, pentru eroul roman, o prim treapt a ascensiunii, nu spre ti-tluri, statute, ci spre devenirea spiritual, sunt încercri datorateînsuirii credinei noi, totul pentru iubirea pentru Ligia, pentru fiinatutelar a structurii sale sufleteti, „anima” bucuriei i fericirii, a cu-vântului, într-o limb pe care nu o cunoate, dar pe care tinde s oîneleag.

Statutul de roman, a crui condiie uman i spiritual se deschide

în simbolul reprezentat al pgânului, precum i posibilitatea, iniial,a percepiei sale, prin incapacitatea de a înelege aceast nou religie,se insereaz printr-un justificat act al rupturii de iubire al eului in-dividual. Pentru a-i atinge scopul, acela de a o avea de soie peLigia, Vinicius este dispus s învee i s îneleag învtura luiHristos, chiar dac raional nu gândea i nu simea lucrul acesta12 .Putem afirma c întâlnim, aici, o uoar detaare i o contradicie îngândireai tr irea eroului, pentru c reprezentarea spiritual, în care„se zbate” Vinicius, aceea a trecerii de la condiia de pgân la cea decretin, lucru de care nu e sigur, constituie proiectare într-un toposal decderii din statutul de cetean al Romei. Este, cu alte cuvinte,un act impropriu firii sale de roman, religia nou la care aspir nu

este cretinismul, ci este iubirea, dragostea pentru fiina tutelar , pro-totipul i idealul feminin. „A saluta în numele lui Hristos”, pecare îl cinstesc cei din cas, reprezint un prim pas spre renatere,spre fiinarea într-un alt mediu, o alt condiie, un alt statut, atributeal noii învturi, în care se regsete cuplul pe cale s se împlineascîn dogma cretin, acolo în spaiul i timpul ce r mân suspendate,

cu virtuile, buntatea i adevrurile lor. Tr irea în aceste coordonates-ar întâmpla numai dac îi va fi dat ca soie Ligia, pentru c a ve-dea, a cunoate, a crede, sunt totui, la început, puse sub semnul în-trebrii, de când intr în casa în care locuia Miriam, dac nu cumvalucrul acesta se întâmpla înc de mult mai înainte. Acestea ne suntsugerate de la primele cuvinte, pe care le adreseaz Vinicius celor prezen

i13 , a

a cum am explicat, ini

ierea în fericire este devenirea

fiinei spirituale, este configuraia astrelor supuse nu pr buirii, ciale conceperii unei noi lumi, lumea aceea poziionat între „mimesis”i tr irea „sui generis”. Vine cu sufletul deschis, „ca un prieten”, pentru c a vzut i a reuit s îneleag „virtutea” lor, i, nu înultimul rând, s cunoasc „buntatea” lor, dezvluind c tie undese afl Ligia i c ar fi putut s o ia, dar c nu a f cut i nu va faceacest lucru, motiv pentru care a îndr znit s vin14 . Aadar, capaci-tatea de comprehensiune a dogmelor, bucuria i dinamica persona- jelor, încredineaz aspecte ale substituirii tr irii ascunse cu tr ireaînsi, prin intermediul actului comunicrii, prin prezen i prinatribuirea de logosuri, înelese i justificate, firii umane i spiritului.

spunsul pe care îl primete de la Petru este de o extraordinar

for a maturitii gândirii, putându-se constitui, în acelai timp, i cao prim etap a cretinrii sale, poate chiar punctul culminant, demaxim intensitate, la care este supus Vinicius15. „A primi binecu-vântarea” i împlinirea prin purificare a sufletului construiesc pentru personajul romanului o doxa a cretinrii. Replica lui Petru constituieelementul fundamental al devenirii i al arderii sufletului romanului,axa, pe care se dezvolt evoluia ulterioar , este botezul, cur irea de catele trecutului i proiecia în imaginea prezentului, a omului carese regsete pe sine, eul individual, cu virtuile i bunile sale,ascunse sau absconse. Ecuaia i fraza, în jurul crora se organizeazritualul trecerii de la o religie la alta, sunt elemente care parcurgimaginarul i constituie trepte ale împlinirii, ale întoarcerii la materia

sensibil. Binecuvântarea eului individual i a sufletului, a dragosteiîn numele Mântuitorului, sunt tot atâtea simboluri ale prefaceriitutelare, ale credinei i ale momentului cretinrii. Superbia umanse regsete în ritualul cretinrii i este explicit formulat i exprimat, prin apropiere i devenire, în sens i gest, în exerciiul mimetic, încare îndurarea lui Dumnezeu a coborât i a ptruns în „anima” par-ticular a individului, ce înc se caut i caut în alchimia proprieifiinri, prin lumina sufletului, act suprem al devenirii cu fiina mân-tuitoare, misterioas, supus transcenderii16.

Aceast idee a despicrii tragice a fiinei în cutare de ideal,dogm, soluie, virtute i înelegere a jocului cu iluzia i realitatea, cuadevrul i credina, cu gestul i cunoaterea semnificaiei acesteia,vine ca o completare a ceea ce afirmase Petru, fiind decelabil, înactul discursiv, prin refuzul lui Vinicius de a o lua prin violen peLigia, chiar dac tia unde se afl. Consider m c noutatea nevoii dea crede în adevr i iubire conduce spre capacitatea de a înelege„jocul” cu religia, virtutea i sufletul celor implicai. Se produce o prefacere mascat, din care transpare acest ritual al cretinrii, lacare a fost supus Vinicius, în dorina lui de a-i fi dat ca soie Ligia.Pentru a o lua pe Ligia i a fi împreun cu ea, Vinicius are nevoie de binecuvântare, i de aceea merge în casa în care locuia Miriam, de-oarece îi d seama c, „dei dorul m mistuie”, nu ar putea face unlucru necugetat17 , pentru c schimbarea i dorina de adevr din su-fletul romanului, pe cale de a fi cretinat, sunt inspirate din verbul „adori” i din dinamica acestuia. Motivul punerii în abis a cuplului

este acceptarea identitii, a noii identiti, în numele lui Dumnezeu,act al desvâr irii fiinei umane în fiina divin, în spectacolul lu-minilor i al sufletului însetat de cunoatere. Îi d seama c lucrucare îl apropie, într-un fel, de dogma cretin, dar nu total, ci par ial,este tocmai aceast implicare în toposul i spaiul casei de cretini,

IonAnd

r eescu

-Iarnaînmargineap

durii


20/60


iar a primi binecuvântarea este învarea unei noi religii, dar i a uneinoi limbi, o limb stranie, necunoscut, de un mister neptruns,mas propriu naturii, organicului, dar afectiv, deschis celorlali,atotcunosctoare18: „Ea poate fi factor [...] de bogii materiale ispirituale. Se socotete c nu poate spune, de la ea însi, decât a-

devrul, ea n-are decât o singur culoare i funcia ei social specificeste de a da culoarea ei societii.”19

Întâlnim, aici, un act estetic, ce tinde spre contradictoriu, spre unaspect care ermetizeaz, ca într-un glob de cristal, efemer, iluziaaccederii la noua condiie, impus de tagmele dragostei, pentru ciubirea presupune nu doar actul întâlnirii i uniunii dintre dou piale aceleiai fiine unice, singulare, individuale, ci ea se poate raportai subordona legilor fireti ale religiei cretine, anume, un traiect alspiritualizrii, între „a crede” i „a nu crede”. Chiar dac nu înelegevirtutea i religia celor prezeni în casa de cretini, Vinicius le simteca fiind ceva distinct, diferit, ca nuan i tr ire, ce, pentru moment,nu fac parte din el, nu-i apar in deloc, dar care i-au adus o stare delinite, o relaxare a gândirii i a trupului, pe care nu a mai întâlnit-o pân atunci. Adevrul i încrederea definesc termenii curgerii i de-rulrii artistice a timpului, r mas pentru împlinire erotic i cretinare.Se manifest o pace pe care o simte doar în interiorul dogmei cretine.Prin crezul în divinitatea suprem, singular , se înelege capacitateade a percepe i de a sonda ceea ce i se întâmpl, dar i cum are locaceast iniiere în cretinare. Expresia umanului primete valenelinititoare, profunde, de o calmitate adiacent unei uoare i finesubliniere a strii i a tensiunii20 .

Adevrul, despre care vorbete Vinicius, const într-o subtil proiecie în imaginarul contiinei i al cunoaterii, al cinstei i alîncrederii, pentru c iluzia jocului cu sferele artistice înseamn schimbare a strilor sufleteti. Este modificarea în interior a „animei”, a

faptului creaiei insului prin cretinare, care, contientizând c cevas-a schimbat în sufletul su, simte, probabil, c, alturi fiind de Ligia,ar putea s îneleag, în profunzime, religia cretin i învturacare se propune. Încrederea se câtig i se transform, dup spirituli sufletul celui ce a primit botezul, astfel, „a explica” este, pentru ce-eanul Romei imperiale, un fel anume de a creiona condiia umani bucuria de a se reîntâlni pe sine, în lumea aceea reflectat în oglind,în acel spaiu care se proiecteaz în logos, în cuvântul proprieiredefiniri, propriului aspect ascuns, al fericirii prin iubire. Dei nu ecretin, ci roman, statut care-i confer posibilitatea de a-i asumalibertatea gândirii i dinamica iluziei libertii de a alege, dar o alegere

în materia organic, a convingerii i a religiei, eroul romanului luiHenryk Sienkiewicz, Vinicius, încearc s câtige încrederea celor rora venise s li se adreseze. Procedeaz la aceasta în sperana cva primi mâna Ligiei, dar scopul su secundar este reflectat de inteniasa de a nu închide, de a ermetiza dorinele cretine ale Ligiei, fiinddispus s ptrund în lumea lor, de a fi parte integrant a vieii iadev

rului lor 21 . „A boteza”

i „a explica” sunt coordonate ale ritua-

lului devenirii unui tot unitar, a unei singure fiine, fiina supremîncropit prin i din iubire. Acestui fapt i se datoreaz acceptarea luii începerea cretinrii, pentru c dincolo de idei i de moment al reprezentrii, forma, sensul, gestul i culoarea condiiei de cretin seintersecteaz cu gândirea i iubirea noii învturi22 .

Întâlnim, pentru prima dat, exprimat concis faptul c dorina luiVinicius nu este aceea de a fi botezat, prin urmare cretinat, ci el îidorete, înainte de orice, s i se explice câteva lucruri, care se înca-dreaz în structura estetic i material a religiei cretine. Acceptareanoii cunoateri i a refleciei se subsumeaz idealului iubirii, iar acesteanu sunt decât imagini derulate în faa privirii. Eroul este static, el nudorete s se apropie de ceea ce este ascuns ori abscons, ci ini iaz

un discurs al autocriticii, pentru c trecutul nu mai trebuie s se proiecteze în prezent, iar viitorul este alturi de fiina iubit, adorat,complex. Lucruri pe care el nu le poate înelege, înc, în profunzimealor, ci doar ceea ce a vzut la ei, ceea ce reiese din faptele lor, dindiscuiile avute cu Ligia, îl fac s contientizeze c ferici

Constelatii Diamantine Nr 69 2016

Documents

Transcript of Constelatii Diamantine Nr 69 2016