capitole3-8.doc

8/18/2019 capitole3-8.doc

1/16

CAPITOLUL 3

GOYA ŞI MIZERIA

Sursa vizuală a celui mai celebru şi mai excelent text

literar în domeniul dramaturgiei absurde, textul

maestrului Samuel Beckett, Aşteptându-l pe Godot, a

fost pentru autor o lucrare a lui Caspar David

Friedric ! Doi bărbaţi contemplând luna."ste straniu,

cum numele acestui mare dramaturg şi g#nditor apare

doar acum, în această lucrare$Samuel Beckett a fost,

care m%a condus din prima clipă în procesul de crea&ie

a acestui spectacol, &in#ndu%mă de m#nă, ciar,p#nă la capăt, fără să mă lase la greu'

(iesa lui )eodor *azilu, aşa cum am văzut%o eu, are la bază o situa&ie beckettiană prin

excelen&ă!două persona+e ini&ial, la *azilu -doi bărba&i . într%un spa&iu bizar, încon+ura&i

de mizerie, de gunoi, de deşeurile şi / resturile0 unei micro%societă&i, stau în acest spa&iu

şi vorbesc despre moarte şi despre sinucidere'

1ceastă situa&ie bizară ini&ială, propusă de )eodor *azilu, între cele două persona+e care

vorbesc despre moarte, am transpus%o din interior în exterior$ 1legerea spa&iului a fosturmat şi direct legat de construc&ia celor două persona+e, construc&ie, care a adăugat acele

picături de mister de care avea nevoie acest spectacol! Salvatorul de meserie era însăşi

*oartea,care , în viziunea mea, de data aceasta a îmbrăcat forma unui vagabond fără

adăpost, trăind pe străzi, în gunoi$ 1cest persona+ trebuia să fie contopit cu spa&iul, să fie

unul şi acelaşi cu acest spa&iu$ Doar costumul, care a fost compus dintr%un palton negru

veci de toamnă, bluză neagră sub&ire de bumbac cu m#neci scurte, tot de culoarea

neagră şi o perece de pantaloni negri sub&iri de p#nză, o perece de pantofi veci de

piele , fără a avea şosete, % doar cromatica acestui costum i%a dat pu&inul contrast de care

a avut nevoie acest persona+ în acel spa&iu misterios$

Cineva întunecat care aşteaptă în întuneric%exact ca publicul de teatru$

1m ales să construiesc spa&iul în ceie realistă cu anumite elemente suprarealiste !)omberonul alb murdar plin de picioare feminine de manecin, colec&ia lui pre&ioasă de

2


2/16

picioare%elementul suprarealist de o for&ă maximă şi de o cruzime maximă, ca trimitere la

cadavrele aruncate la gunoi, victimele lui, Salvatorului de meserie, şi colivia albastră ca

alt element poetic din zona suprarealistă$ (icioarele au o încă o semnifica&ie poetică,una

ascunsă, apropiată de sufletul meu! este o referin&ă la piesa lui Beckett, la Aşteptându-l pe

Godot… Estragon, care la începutul piesei încearcă să se descal&e, care rosteşte prima şi

celebra sa replică! „Nimic de făcut „ pe tot parcursul scenei 3 din actul 3 încearcă să se

descal&e'

Spa&iul a trebuit neaparat să fie /uşor0,le+er$ 1cest text nu ar fi suportat un decor greu,

masiv, monumental$*ai ales pentru faptul, că, a avut o tematică, care tindea spre o

anumită zonă a imaterialului, a spa&iului efemer, putem spune, fiindcă vorbim despre

*oarte ca persona+, o zonă a anumitei direc&ii orientate spre divin, spre sacru$ 1ceastă

impresie a imaterialului nu puteam să o sugerez dec#t cu a+utorul unui spa&iu aproapegol, le+er,impresia spa&iului plin fiind dată de pietrele micu&e albe care acopereau scena

p#nă în fundul scenei, p#nă la uşa din spate a )eatrului de (ăpuşi (uck$

1m descoperit, am /cură&at0 în totalitate pere&ii teatrului, lăs#ndu%i goi, fără pantalonii

negri care ar fi încis spa&iul şi în loc de impresia unui spa&iu descis, exact ca în

compozi&iile descise în pictură sau în grafică . ar fi lăsat impresia unui spa&iu încis,

mort, sufocat, apăsător$

4n st#nga şi în dreapta, în fundul scenei am decis săfolosesc elemente, obiecte mari de lemn rămase din alte

spectacole, făc#nd legătura astfel cu obiectele aflate înscenă care compuneau decorul propriu%zis! gunoiul$

5emnul, ca structură, a creat o legătură frumoasă şi o

rela&ie frumoasă cu obiectele, cutiile de carton, coexistau

într%o armonie perfectă$

6


3/16

Dar elementul principal în acest spa&iu este funia$

Sp#nzurătoarea /improvizată / de persona+ul candidatului

la sinucidere era plasată la mi+loc, agă&ată de prima

ştangă, lăsată să cadă c#t mai +os ca o imagine violentă

care nu a lăsat publicul nici o clipă să îşi găsească

momentul de linişte$ "ra acolo ca coşmarul fiecăruia

dintre noi care ne urmăreşte de o via&ă întreagă$ 5umina plasată pe funie îi acorda o

violen&ă şi mai puternică! umbra funiei era proiectată exact în spatele ei şi a persona+ului

sinucigaşului,în aşa fel, înc#t se vedea în permanen&ă în fundul scenei pe partea st#ngă, ca

o prezen&ă stranie, un al treilea persona+ care nu părăsea scena$ 1l treilea persona+ care

era,iar, însăşi *oartea, sub o altă formă imaterială, ceva, care apar&ine de lumea de

dincolo$4n felul acesta, *oartea îşi făcea apari&ia înainte ca persona+ul propriu%zis săapară pe scenă$ 7n alter%ego al mor&ii$

*isterul spa&iului era dat de lumină$ Straniul sentiment de imaterial, de bizar, a fost creat

cu a+utorul unei lumini albastre care invada scena ca un fel de văl invizibil peste care se

suprapunea un reflector plasat în spate sus la mi+loc, cu filtru galben care a construit aşa%

numitul contra%+ur, care creează pe persona+ un contur creat din umbră şi dă senza&ia unui

desen$1m mai introdus un reflector tot cu filtru galben care a fost plasat în partea st#ngă

a scenei, pus pe +os, care a creat umbre spectaculoase pe pietre $1 sosit timpul să vorbesc despre sursa mea vizuală, care este sursă nu în totalitate, ci

par&ial! Francisco Goya. 4n piesă se vorbeşte mult despre 8o9a, dar nu se specifică o

lucrare concretă$1cest „mic tablou de Goya „ ca imagine scenică a fost compus de

obiectele care alcătuiau ma+oritatea recuzitei ! membrele manecinelor, picioarele,

capetele de păpuşi şi de manecine, mănu&ă de păpuşă$ Dacă în această piesă, )eodor

*azilu a ales să nu fie specificată nici o lucrare concretă a lui 8o9a, eu am luat decizia să

o fac! 1cest „mic tablou de Goya” în varianta mea scenică este cea mai cunoscută

lucrare a lui! Saturn devorându-şi fiii $ 1ceasta a fost inspira&ia, sursa vizuală pe care am

construit ma+oritatea elementelor scenice$

:;


4/16

4n pictura lui 8o9a apare cadavrul unuia dintre copii lui, cu membrele de+a rupte,

devorate, exact acea imagine de care aveam nevoie ca legătură între text,

imagine scenică şi mesa+ artistic vizual şi teatral$

SALVATORUL: S-a întâmpat ceva foarte ciudat!"eşi mi-era #iă

d ac$i%i&ionarea de ta'ouri( deşi #ocoteam acea#tă

îdeetnicire de-o imen#ă vu)aritate(m-am tre%it

într-o %i cumpărând un mic de#en de *o+a,

AN"."ATUL:Sunte&i un ca% particuar!Vă a#cut! ontinua&i(

continua&i,

SALVATORUL:Am vrut #ă nu cumpăr ace#t ta'ou,Am vrut #ă

rămân credincio#ideii mee că ac$i%i&ionarea de ta'ouri e o mare idio&enie!/i totuşi

-am cumpărat,

AN"."ATUL:0oarte tri#t,1n fiecare cumpărător de ta'ouri %ace un viitor

#inuci)aş!

Să ne oprim pu&in asupra persona+ului Candidatului la sinucidere, ca importan&ă maximă

în ideea construc&iei vizuale şi ca mesa+ teatral în acelaşi timp ! am luat decizia riscantăde a transforma persona+ul candidatului în persona+ feminin$Dar ceea ce este special este

faptul, că acest persona+ este o omogenizare, putem spune un persona+ androgin nici

femeie, nici bărbat, sau şi femeie, şi bărbat$ 3deea de androgin este o trimitere către

universalitate, ca idee de persona+ tipar, o victimă urmatoare'


5/16

necesar, de care are nevoie ca să în&elegem că este total ruptde acest context murdar care îi oferă spa&iul de +oc$Femeie

de afaceri tănără, plină de succese în via&ă, independentă, cu

situa&ie materială foarte bună,care a+unge aici, în acest spa&iu

tulburător şi trivial, ca să îşi pună capăt zilelor$*ai +os de

at#t nu se poate pentru ea'>ela&ia ei cu spa&iul şi cu

obiectele vor fi discutate în capitolele care urmează$Florile

uscate, ca simbolul mor&ii,oferide de către moartea însăşi, e

un gest poetic şi simbolic care este transformat în comic, fiindcă ea nu este conştientă de

semnifica&ia acestui dar, şi nici de identitatea persoanei care i le oferă$

1ş mai dori să amintesc momentul în care salvatorul, *oartea, se înveleşte cu un material

imens alb, un văl care ne trimite, iar la o altă imagine clară a mor&ii! imaginea cadavrelor fetelor tinere care sunt înmorm#ntate cu acest văl alb sau cu o rocie de mireasă,

devenind astfel miresele mor&ii$

Concluzia acestui capitol at#t de important pentru mine ar fi, să avem cura+ul să ne

descidem ocii şi să observăm semnele şi presemnele pe care ni le trimite *oartea,să

avem cura+ul să le decodificăm, ca să fim pregăti&i pentru acel moment sau, ştiind că vine,

să o provocăm la +oc'?ocul cu moartea'"i îi plac +ocurile noastre$ "ste fascinată de ele$

"xact ca în capodopera lui 3ngmar Bergman! )e sevent seal, unde *oartea este provocată de către cavalerul templier la un +oc de şa'=mul care +oacă şa cu

*oartea'

:@


6/16

CAPITOLUL !

U" #UFLET ARE "E$OIE %E A&UTOR

4ncep#nd de aici, de la acest capitol, ne vom ocupa de persona+ele noastre at#t de dragi!Un candidat 'a sin(cidr

Un sa')ator d *sri care, aşa cum am precizat în capitolele anterioare este, în

viziunea mea scenică, *oartea'.

)itlul acestui capitol dedicat persona+elor, rela&iei lor cu via&a, rela&iei lor unul fa&ă de

celălalt,rela&iei lor cu spa&iul unde se află, este prima replică a textului mazilian$ >eplică

rostită de către Candidatul la sinucidere!

AN"."ATUL: e nai'a( nu e nimeni pe aici2 Un #ufet are nevoie de a3utor,

>eplică, de altfel foarte controversată$ (ersona+ul nostru intră pe scenă cu funia agă&ată

de g#t, calcul#nd inginereşte locul unde îşi va fixa funia'= încearcă, nu e bine'$"a are

o piele foarte delicată, o +enează la g#t sfoara'1 uitat săpunul')rebuie să facă asta'

)rebuie să caute în gunoiul aflat în acel spa&iu, unde tocmai a a+uns nu se ştie cum, poate

că a vorbit anterior la telefon cu salvatorul pe care îl aşteaptă cu nerăbdare acolo,

încon+urată de gunoi%nu se ştie cum şi nici nu este important să ştim. Caută săpunul, il

găseşte într%un final')oate aceste pregătiri macabre capătă un sens comic în momentul

în care ne dăm seama că persona+ul nostru nu are nici cel mai mic g#nd de a se sinucide$4ncepe a încerca diferite pozi&ii în care ea crede că se va crea o imagine estetică care

capătă acea frumuse&e absolută de care are ea nevoie'4ntr%un fel frumuse&ea *or&ii, aşa

cum îşi imaginează ea'4ncerc#nd diferite pozi&ii corporale, una mai /estetică0 ca

cealaltă, nici nu îşi dă seama că prevesteşte în gestualitatea sa fără cuvinte, replica cea

mai importantă din acest spectacol, replica, care are la bază ceia spectacolului!

Cum arată *oarteaA

=ctavian Saiu, în lucrarea sa despre Beckett, intitulată ! 4ec5ett pur şi #impu , c#nd

scrie despre piesa beckettiană Sfârşit de partidă afirmă că în această piesă este

formulată ars poetica în miniatură defini&ie indiscutabil de simplă a destinului uman!

+"i*ic n( *ai co*ic dct n-ricira. Desigur, este în acelaşi timp defini&ia

absurdului prin excelen&ă$ 1ş reformula pu&in, privind prin prisma spectacolului meu, =ctavian Saiu Becett pur şi simplu "d$ (aideia @;;6 volumul @

:


7/16

această defini&ie de altfel perfectă, fără să mă consider c#tuşi de pu&in apropiată de

genialitatea lui! !imic nu e mai comic decăt moartea. 1şa cum am mai precizat în

capitolele anterioare, nu persona+ul în sine este comic, ci el este cel care are sim&tul cel

mai strălucit şi mai iscusit al umorului$ 7mor pervers , macabru şi sadic$

= comedie, prin care se creează un disconfort total al participării la spectacol pe care îl

resimte publicul ca o apăsare$ "xact ca persona+ul nostru, candidatul , care nu ştie ce

simte, dar are o presim&ire stranie încă de la început$ Dar în acelaşi timp devine tot mai

fascinat de salvatorul, care, nu face altceva dec#t /îl convinge de ideile de care e de+a

convins0

4ntr%un spa&iu care nu se scimbă, răm#ne acelaşi p#nă la sf#rşitul spectacolului, avem

două persona+e $ Două persona+e care în ciuda rela&iei bizare care se creează între ei,

rela&ie doar aparent accidentală, înt#lnire doar aparent accidentală,fiecare persona+ arespectacolul său individual în care fiecare încearcă să spună povestea lui, indiferent de

celălalt, sunt două spectacole legate cumva împreună, două monoloage interioare care

capătă glas$ Fiecare rostind povestea individuală într%un context decadent, murdar, nu pot

dec#t să se reducă unul pe celălalt la tăcere$ 1ceastă tăcere apăsătoare care va veni, se

simte de la începutul spectacolului, care şi el, la r#ndul lui, începe cu o /tăcere0$7n

moment lung de tăceri, de şir de ac&iunu fără cuvinte, moment încărcat de tensiune în care

sinucigaşul nostru îşi face toate pregătirile pentru a se sinucide, moment în totalitate mut,am ales să nu folosesc nici un fel de muzică, zgomot artificial sau sunet$ Cineva mi%a

spus o dată, că eu iau toate lucrurile într%un mod at#t de tragic, încăt nu poate fi dec#t

comic$ 1ici e ceia! persona+ul nostru total rupt din contextul în care se află, îmbrăcat

într%un costum scump şi impecabil nu ştie altceva dec#t că acest lucru trebuie să ducă

p#nă la capăt$


8/16

=ctavian Saiu Becett pur şi simplu "d (aideia @;;6

ceilal&i inclusiv de către public., ca în at#tea alte comedii$ Dimpotrivă, azul se naşte din

dega+area cu care persona+ele îşi etalează, fără retuşuri de înfrumuse&are, portretul

interior$ 4ntr%o epocă în care ipocrizia se +ustifica în numele pruden&ei, iar discursul dublu

era de rigoare, auto%dezvăluirea exprimă o luciditate care frizează nu at#t cinismul, c#t

impudoarea$ 4ntruciparea unor asemenea persona+e pune actorilor o sarcină grea,

deoarece ei trebuie să adaoge elemente credibile de limba+ nonverbal unui discurs ieşit

din comun$

Sinucigaşul, prin excelen&ă este modelul acestui tip de persona+ mazilian$eplica ceie pentru acest capitol, "un su#let are ne$oie de a%utor” replica după care am

intitulat capitolul, este dedicat persona+ului sinucigaşului, persona+ prin excelen&ă

beckettian într%un context beckettian! două persona+e într%un spa&iu murdar, aparent

descis, aparent cu posibilită&i de evadare, vorbind despre moarte şi despre absurditatea

existen&ei$ Sinucigaşul nostru asta face!

&A!D'DA()*+ … i bine,domnule, dacă $rei să ştii ade$ărul, iată-l+mor ca să mă

deconecte/…

0A*1A(23)*+ 0unteţi primul om care se rela4ea/ă dând ortul popii. Asta mă #ace să

$ă respect…

:


9/16

&A!D'DA()*+ 5erit să #iu respectat. u nu aştept ca moartea să $ină dina#ară, ca o

6otărâre %udecătorească. &um, domnule, să 6otărască alţii când

mor eu7u 6otărăsc când mor. 0inuciderea e o #ormă a libertăţii…

"stragon, prin excelen&ă'1şteptarea unui sf#rşit,a unei înceieri, prin a se elibera singur

de tragediile vie&ii, sau tragediile aparente ale vie&ii$ De fapt, solu&ia absurdului existen&ei$

Sau, aşteptarea tragediei'într%o via&ă lipsită de sens, de tragedii, de suferin&e$ (rin

moartea sa, sinucigaşul, măcar o dată ar putea atinge această măre&ie numită tragedie, în

via&a lui lipsită de orice profunzime sau sacralitate$


10/16

fie exclusă sacralitatea, care doar aparent nu există, dar ea, stă acolo şi aşteaptă, există,

priveşte în întuneric precum publicul$

1+ungem la o formă care îmi este at#t de dragă, ca un fel de concluzie a acestui

capitol!tragicomedia$(iesa este tragicomică$)ragicomedia aici apare ca un fenomen al

nesf#rşirii, al continuită&ii, al indeciziei persona+ului care este captiv în aceste fenomene

ca într%un labirint etern, fără ieşire$De la prima parte a spectacolului la adoua parte

trecerea se realizează nu doar prin ad#ncirea triste&ii sau a tragicului, ci şi prin

amplificarea stranie a comicului, prin atacuri verbale reciproce,ac&iuni scenice

contrafăcute, tacinări -toate acestea au acel sens de a arăta contopirea esen&elor tragice

cu cele comice, o coexisten&ă care ne a+ută să /r#dem cu lacrimi0, o contopire care ne

conduce ,% exact ca persona+ul salvatorului% la o în&elegere mai profundă a lumii în care

trăim, noi exist#nd în persona+ul sinucigaşului$1şa cred'

=ctavian Saiu Becett pur şi simplu Holumul @ "d$ (aideia @;;6

:I


11/16

CAPITOLUL /

$IA0A E O TAI"1

4n capitolele anterioare am vorbit despre *oarte -în cazul nostru persona+ul salvatorului%

ca un persona+ care este fascinat de om, de via&a umană cu toată frumuse&ea ei$


12/16

să îl faci pe spectator să în&eleagă,% atunci c#nd vede un persona+ în carne şi oase,îmbrăcat

din gunoi, ieşind la propriu din gunoi%că este vorba de fapt de un persona+ care este însăşi

moartea$ Ceia analizei acestui persona+ nu este în text ci tocmai în tăceri, în gesturi, înintertextualitate$ De aici trebuie să atacăm problema$ Să analizăm ce face, nu ceea ce

spune$


13/16

privin&a viitorului apropiat, este sigur că celălat va fi următoarea lui victimă, orice va face

sau va spune sinucigaşul$ 8#ndul ascuns, pe care noi, fiind părtaşii lui în crimă, îl putem

descifra, decodifica pe fa&a lui, care este acelaşi cu g#ndul rostit de către Hladimir în

Aşteptându-l pe Godot încă la începutul piesei! „ acum e prea târ%iu6! 1ceastă ac&iune

calmă, fiind sigur pe sine este continuată pentru mult timp, fiind executată cu o precizie şi

o meticulozitate prin excelen&ă, cu obsesie fa&ă de detalii$


14/16

prismă perfectă această risipă a vie&ii trăite, această detaşare fa&ă de propriul nostru eu şi

privirea sa din exterior asemenea propriului / cadavru viitor0 !

„&ând eul se $ede din a#ară, şi, mai mult c6iar, când ;şi pri$eşte, detaşat, propriul $iitor

cada$ru, râ$nita ilu/ie a e4istenţei sale mai poate #i #urni/ată numai de această ima9ine,

autonomi/ată a propriului sine scindat. &li$a%ul eului se menţine şi se accentuea/ă c6iar,

odată ce ima9inea este plasată ;ntr-o postură dominantă şi se a#irmă,;n #ond, pe sine, ;n

de#a$oarea corporalităţii, de$enită #antomă e$anescentă.”I

1ceastă formulare ne oglindeşte cu o claritate şi mai accentuată detaşarea , moartea

sufletească înaintea mor&ii fizice ca o pierdere totală a vie&ii prin căutarea sensului$De

această moarte simbolică se foloseşte persona+ul nostru drag, salvatorul, ca să îşi facă mai

uşoară /sarcina0'(ractic, îl conduce spre prăbuşire, în aşa fel înc#t să îşi găsească singur

calea spre autodistrugere$Salvatorul este sigur pe sine, sigur pe situa&ie, ştie că orice face celălalt , nu are scăpare$

Situa&ie care apar&ine iar de zona absurdului$ 4n acest spectacol formele aparent realiste

capătă sens şi semnifica&ie care ne conduc spre teatrul absurd, prin situaţiile create , nu

prin forma exterioară a persona+elor sau a spa&iului$ *%am ferit de un spectacol care pune

accent foarte mult pe estetica absurdului ca imagine vizuală, de macia+e groteşti sau

spa&iu care are o via&ă independentă$

0ituaţiatextului oricum, este prin excelen&ă o situa&ie care apar&ine de teatrul absurd, şi

nu orice tip de absurd, absurdul de tip ontologic în manieră beckettiană'1ici am putut

găsi solu&ia persona+ului salvatorului ca şi construc&ie vizuală şi nu numai. ! (ersona+

simplu, murdar, gama cromatică simplă, de o culoare, negru., un fel de /omniprezen&ă0

care îi conferă esen&a adevărată ca persona+ ce provine din zona sacrului, prin asta se

transformă într%un caracter ce &ine de absurd, dar nu în totalitate$ &elălalt , sinucigaşul, în

scimb este în totalitate persona+ care apar&ine teatrului absurd, prin felul lui de a fi, de a

g#ndi, prin existen&a problemelor sale de tip ontologic, dar aici nu în sens pur beckettian,

ci într%o manieră care este mai aproape de 3onesco dec#t de Beckett, fiind construită în

ceie comică$

Ca o înceiere a acestui capitol dedicat /mor&ii0, să vorbim pu&in despre acel ritual cu

obiectele , acea rela&ie sacră între salvator şi obiectele care apar&in împără&iei lui$

I 5aura (avel


15/16

*oniJue Borie în cartea omi , statuete, obiecte de lut, etc, care aveau func&ia /mortului dublu0%

av#nd func&ia exactă de a intra în contact cu ei oric#nd, din lumea cealaltă$1cest Komi

poate intra în contact prin diferite moduri cu cei vii! prin vis, apari&ie efectivă, posedare$

Ceea ce îl defineşte este exact această dublă pozi&ie aflat la otarul dintre două

lumi$De&ine cunoaşterea trecutului şi a viitorului, cunoaşterea for&elor universului$ (utere,

Cunoaştere, ambivalen&ă ! iată trăsăturile /salvatorului0 nostru$ 1stfel persona+ul mor&ii

îşi dezvăluie rela&ia secretă cu obiectele$ Fiecare obiect din acea împără&ie a mizeriei

poate fi un Komi, mai ales dacă ne g#ndim la acele membre aruncate în tomberoane carene trimit la păr&ile unor cadavre$ )oate aceste obiecte apar&in unei lumi pe care numai

salvatorul o cunoaşte, care &in de o lume transcendentală, lume a mor&ii, aceste obiecte îl

a+ută să creeze legătura între cele două lumi$ 4n /Cimitirul0 acestor cadavre, sau acestor

rămăşi&e de cadavre se află raportul fundamental dintre vii şi mor&i$2

Cadavrul îmbrăcat şi costumat, devine şi el un obiect, un viitor Komi, care intră în

posesia salvatorului, dar înainte de a%i da sens ritualic, se distrează pu&in cu el, dans#nd

acel dans macabru, apoi dezbrăc#ndu%l par&ial pentru a ob&ine acea cravată roşie care intrăîn colec&ia lui dragă de cravate, adevăratul obiect ritualic, colec&ie, care nu ni se dezvăluie

dec#t la final în valiza aceea plină de mistere care răm#ne intactă p#nă la sf#rşitul

spectacolului fiind punctul forte al finalului$ După ce ni se dezvăluie această colec&ie

macabră a cravatelor luate de pe victime, suntem martorii unei alte dezvăluiri de mistere,

anume , căderea /accidentală0 a funiilor din săcule&ul salvatorului%care este folosit şi ca

pernă pe care doarme $

)oate aceste ac&iuni scenice care devin ritualuri care ne a+ută să pătrundem în lumea

mor&ii, au scopul de a ne arăta semnele trimise de către ea, a+ut#ndu%ne să le descifrăm, să

ne descidem ocii şi recunosc#ndu%le, să devenim părtaşii crimei , a mor&ii'

2 *oniJue Borie


16/16

@

capitole3-8.doc

Documents

Transcript of capitole3-8.doc