Bucurestiul literar si artistic nr 5 2014 · ale unor mari personalitªþi dedicate lui Mircea...

Bucureºtiul literar ºi artistic, Anul IV, nr. 5 (32), mai 2014

11111

Revistã fondatã la 1 octombrie 2011 de Coman ªova ºi Florentin PopescuApare lunar � Anul IV, nr. 5 (32), mai 2014

Florentin Popescu

Editorial

Dimineaþã de maiPe umerii colinelor din zareSe despletesc ºuviþe de luminã,Cristalul bolþii, aburit, se-nclinãPe-a râurilor albã respirare.

Iar huma se mlãdie moale, finãªi-mi tipãreºte pasul pe cãrare.Vãpaia trandafirilor tresareCând adierea printre foi suspinã.

Ce duh îºi suflã oare-nfrãgezireaPe-aceastã dimineaþã-nrouratã?Mã simt crescând din lut cu-ntreagã firea.

ªi parcã astãzi e întâia datãCând scoate din nimic DumnezeireaPlãmada vieþii-n spaþiu modelatã.

www.bucurestiul-literar.ro

Percepþia publicã a scriitorului român de aziUn ins total strãin de literaturã ºi cãruia probabil i-au ajuns mai demult la ureche fel de fel de

informaþii false despre viaþa scriitorilor m-a abordat direct: �Nu-i aºa cã voi, scriitorii, câºtigaþifoarte mult? Trebuie sã fiþi plini de bani. Mai ceva decât cântãreþii de muzicã uºoarã ºi decât actoriide film!�. Când i-am spus cam cum stau lucrurile în realitate (cã scriitorii nu numai cã nu câºtigãnimic, ci, mai mult, trebuie sã scoatã bani din buzunar ca sã-ºi tipãreascã lucrãrile, cã nu-ºi potpermite decât tiraje mici, confidenþiale, ºi dacã-ºi pun cãrþile în vânzare � chit cã librãriile îi camrefuzã! � nu reuºesc sã distribuie mai mult de câteva exemplare, cã aproape a ajuns de ruºine sã-i spui cuiva cã eºti scriitor etc. etc.) a fãcut ochii mari ºi nu i-a venit a crede. �Cum, a continuat el,atunci de ce se scrie atât de mult? De ce gem librãriile de cãrþi?�.

Pesemne, mi-am zis, omul ori a vãzut prin cine ºtie ce film american cum erau/cum suntremuneraþi scriitorii prin alte þãri, ori i-o fi povestit vreun contemporan mai vârstnic cum la noi,prin deceniul al cincilea al veacului trecut, scriitorii români primeau de la Fondul Literar sumeimportante ºi atunci când publicau un volum erau remuneraþi cu echivalentul unei case ori al uneimaºini.

Altcineva, pare-se o persoanã rodatã prin tranziþia noastrã de aproape un sfert de secol, mi-aspus-o pe ºleau: �Vai de cozonacul vostru cu scrisul! Decât scârþa-scârþa pe hârtie ºi pe urmãbalamucul publicãrii ºi al difuzãrii fãrã sã v-alegeþi cu nimic, mai bine v-aþi apuca de ceva concret:sã începeþi o afacere, sã deschideþi o cârciumã sau un butic, un chioºc, ceva acolo care sã aducãbani!� �Bine, i-am zis, dar dacã nu ne pricepem la asta, ce sã facem?!�. �Lasã, frate, mi-a rãspuns,cã nu-þi trebuie pricepere, ci numai ceva bani ºi curaj! Cãutaþi-vã pe cineva cu parale ºi porniþi latreabã!�

Pesemne cã scrisul literar ºi meseria de scriitor (fiindcã, orice ºi de cãtre oricine s-ar spune, acie vorba de o meserie în sensul cel mai propriu al termenului!) sunt percepute de mulþi, foarte mulþicompatrioþi ai noºtri ca o preocupare de week-end, de timp liber, ca înotul sau schiul, ca ºahul sauturismul, de vreme ce un al treilea mi-a zis: �Bine, bine, înþeleg cã eºti scriitor, dar asta în timpulliber. În rest ce faci? Ai o slujbã, lucrezi undeva? Cum îþi câºtigi pâinea?�

În fine, un alt ins, bãtându-mã protector pe umãr ºi luând un aer prietenos, mi-a zis cu o vocescãzutã: �ªtii ce: mie unul mai cã mi-ar fi ruºine sã spun cã sunt scriitor când strãzile sunt pline cutarabe cu cãrþi pe care nu le cumpãrã nimeni! ªi mai ales azi, când prea puþinã lume mai pune mânape o carte. ªi dacã pune, pune pe cãrþi traduse ºi despre care se spune la televizor cã au succes înOccident ºi nu pe cãrþi ale scriitorilor români�.

Sã generalizez ar fi, însã, o eroare, fiindcã am întâlnit (ºi mai existã!) ºi destui compatrioþi carenutresc respect faþã de scriitori, chiar ºi în cazurile în care nu le cunosc opera îndeaproape. Ei n-auvorbit ºi nu vor vorbi niciodatã fãrã stimã, alunecând în derizoriu, despre Marin Preda ºi ZahariaStancu, despre Nicolae Labiº, Fãnuº Neagu sau alþi scriitori al cãror prestigiu s-a consolidat graþievalorii cãrþilor pe care le-au scris ºi cu care au contribuit la îmbogãþirea tezaurului de valoriculturale naþionale.

Iatã, mi-am zis, ºi o notã pozitivã! ªi poate nu singura.Concluzia? Concluziile în urma celor scrise mai sus?Azi se scrie mult ºi în felurite chipuri. Apar zeci ºi sute de titluri. E bine? E rãu? Viitorul o va

dovedi, sunt sigur, valorile vor fi stabilite de timp � cel care, cum se spune îndeobºte � este cel maibun ºi cel mai drept judecãtor.

În ce-i priveºte pe scriitori (e vorba de cei care s-au nãscut cu harul de a face literaturã adevãratãºi originalã) nu cred cã trebuie sã spunem �Vai de cozonacul lor�. Mai devreme sau mai târziu eivor fi recunoscuþi dupã merite. Se ºtie, de altfel, cã pentru oamenii condeiului vremurile n-au fostniciodatã prielnice. ªi totuºi au apãrut opere de valoare.

Dar pentru cã mi-am propus sã termin într-o notã optimistã, celor care se întreabã dacã are rostsã mai scrie ºi se tem cã nu-i va citi nimeni, am sã le reamintesc un sfat pe care Neagu Rãdulescuîl dãdea cândva, unui tânãr confrate: �Tu scrie! Nu te întreba cine te citeºte. Ce, soarele când rãsareîn fiecare dimineaþã se întreabã dacã se uitã cineva la el?�

Nichifor Crainic

Teodor Viºan - Peisaj

În celelalte pagini:

Marian Nencescu: Tudor Vianu - 50 de ani dela moarte (3)Seniorii literaturii noastre: Petru Demetru

Popescu (4)Prozã de Ioan Dumitru Denciu (6)Mari proiecte culturale: Dicþionarul General

al Literaturii Române, ediþia a II-a (7)Titus Vîjeu: Nobel Prize - 1903: Bjørnstjerne

Bjørnson (8)Poezii de Eugenia Bulat (9)Literaturã universalã: Charles Baudelaire ºi

Jacques Brel (13)Nicolae Dan Fruntelatã: Moartea condorului

(15)Cronici literare, teatrale, de film ºi artã plasticã

(16-17)


22222 AGENDÃ CULTURALÃ

Mihaela Albu ºi Dan AnghelescuMircea Popescu

- un cãrturar, un ziarist, o conºtiinþã -(Ed. Muzeul Naþional al Literaturii

Române, 2014)

Autografeîn premierã

Florentin PopescuCafeneaua literarã ºi boema

din România de la începuturipânã în prezent

(Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2013)

O pasionantã cãlãtorie în lumea cafenelelor de ieri ºide azi, fiind însoþiþi de texte memorabile semnate deArghezi, I. Minulescu, Ion Barbu sau Fãnuº Neagu ºiMircea Micu poate începe ºi cu o astfel de carte...

Un regal editorial: Nicolae Cabel

În zilele de 13 � 14 septembrie 2014, Casa de Culturã �Tudor Vornicu� Adjud, organizeazã ediþia a III � a, a FESTIVALULUINAÞIONAL DE POEZIE �EMIL BOTTA�.

1. La concurs pot participa autori care nu au depãºit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutateditorial ºi nu au obþinut premii la ediþiile precedente ale concursului.

2. Sunt acceptate minim 5 ºi maxim 10 poezii, în 5 exemplare, la un rând, font Times New Roman, dimensiuni 12, obligatoriudiacritice.

3. Lucrãrile dactilografiate în 5 (cinci) exemplare ºi, dacã se poate, pe suport CD sau DVD vor fi trimise pe adresa Casa de Culturã�Tudor Vornicu� � Municipiul Adjud, strada Libertãþii, nr. 7, cod poºtal 625100, cu menþiunea pentru FESTIVALUL CONCURSDE POEZIE �EMIL BOTTA� pânã la data de 1 august 2014.

4. Ele vor purta în loc de semnãturã un motto ales de autor. În coletul poºtal va fi introdus un plic închis (având acelaºi motto), careva conþine un CV al autorului. Se va specifica: numele ºi prenumele autorului; motto-ul pus pe plicul mic ºi grupajul de poezii; loculºi data naºterii; studii; activitate literarã; adresa completã; numãrul de telefon ºi eventual adresa electronicã.

Se vor acorda urmãtoarelor premii: Premiul I � 700 lei; Premiul II � 500 lei; Premiul III � 300 lei; Trei premii de excelenþãpentru scriitori vrânceni care au publicat lucrãri în anul 2013.

Relaþii suplimentare: tel: 0744891319 � prof. Catanã Ion; tel: 0723719439 � prof. Spirescu Paul. (Reporter)

Festivalul Naþional de Poezie �Emil Botta�ediþia a III-a, Adjud, 13-14 septembrie 2014

Primul tom cuprinde un amplu studiu introductiv, articoleale unor mari personalitãþi dedicate lui Mircea Popescu,profesor, critic literar, jurnalist, personalitate de prim rang aculturii române din exil, precum ºi articole ale acestuia.Volumul al II-lea, un grupaj consistent de scrisori inedite,primite de la M. Eliade, Ierunca, Vintilã Horia, Horia Stamatuºi mulþi alþii, încheiat cu amintirile soþiei unuia dintre fiiilui Mircea Popescu, Simona Coleº-Popescu.

Ion HaineºSub semnul mirãrii

(Editura Rawex Coms, Bucureºti, 2014)

�Sub semnul mirãrii�, aprilie 2014, o antologie de autor,care face mãrturisire despre o modalitate poeticã de arecepta lumea ºi frumuseþile ei, miracolul existenþei,spectacolul ei sublim, fascinaþia dragostei.

Aºa ar putea fi numitã - ºi fãrã exagerare! - prezenþa literarã a cunoscutuluiregizor de film ºi scriitor în viaþa culturalã a þãrii din ultima vreme.

Poet de mare sensibilitate ºi rafinament, dar ºi recunoscut ºi mult apreciatregizor de film, discipol al lui Victor Iliu (cãruia, între altele, a reuºit sã-irealizeze ºi un bust la sediul ACIN din Bucureºti), Nicolae Cabel, fostul luistudenta a tipãrit de curând o elegantã monografie intitulatã Victor Iliu fugatemporum, volum în care prezintã biografia cineastului, activitatea sa îndomeniul filmului, precum ºi o serie de consideraþii despre marele regizor. Obogatã iconografie completeazã în chip armonios o carte ce poate fi numitã,fãrã a exagera, drept o bijuterie editorialã. Concomitent cu aceasta, NicolaeCabel a mai tipãrit ºi o �ediþie definitivã� a volumului sãu de versuri intitulat

O cometã în cuºcã ºi a imprimat un CD care cuprinde biobibliografia proprie, Sentimentul clepsidrei.Atât volumele, cât ºi CD-ul, cu o prezentare de excepþie, au fost imprimate la Editura �Tipografia

Intact�. În numerele viitoare ale revistei vom reveni cu prezentãri mai largi. (F. P.)

Festivalul Naþional de Literaturã �Marin Preda�ediþia a XIV-a, 25-26 septembrie 2014

Consiliul Judeþean Teleorman ºi Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Teleorman, în parteneriatcu Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Teleorman ºi revistele: �Luceafãrul de dimineaþã�, �Argeº�, �Bucureºtiul literar ºi artistic�,�Litere�, �Pro Saeculum� ºi �Caligraf�, organizeazã Festivalul Naþional de Literaturã �Marin Preda�, ediþia a XIV-a, ale cãruimanifestãri finale se vor desfãºura la Alexandria ºi la Siliºtea Gumeºti.

Concurenþii vor trimite 1-3 proze scurte, care pot avea în total 20 pagini. Vor fi acordate urmãtoarele premii: Premiul �MarinPreda� ºi Premiul Revistei �Luceafãrul de dimineaþã� (în valoare de 900 lei); Premiul I ºi Premiul Revistei �Argeº� (în valoare de700 lei); Premiul al II-lea ºi Premiul Revistei �Bucureºtiul literar ºi artistic� (în valoare de 600 lei); Premiul al II-lea ºi PremiulRevistei �Litere� (în valoare de 600 lei); Premiul al III-lea ºi Premiul Revistei �Pro Saeculum� (în valoare de 500 lei); Premiul alIII-lea ºi Premiul Revistei �Caligraf� (în valoare de 500 lei).

Prozele scurte premiate vor fi incluse într-un volum, ce va fi lansat în cadrul manifestãrilor finale ale festivalului. Concurenþii vortrimite prozele scurte pe suport de hârtie, culese cu font 12 (Normal, Times New Roman, 1.5 Space), în câte 7 (ºapte) exemplare,semnate cu un scurt motto, acelaºi motto figurând ºi pe un plic însoþitor, în care va fi introdusã o fiºã cu datele de identificare aleautorului. Lucrãrile vor fi trimise, pânã la data de 5 august 2014, pe adresa: Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Teleorman, str. Ion Creangã, nr. 52-54, 140056 � mn. Alexandria, jud. Teleorman, cu menþiunea �pentruconcurs�.

�Rotonda plopilor aprinºi� ediþia a IV-a ºi

�Festivalul cãrþii� la Râmnicu VâlceaÎn perioada 14� 18 mai a.c. la Râmnicu Vâlcea vor avea loc o serie de manifestãri sub genericele de mai sus. În program figureazã

prezentãri de carte, vernisaje de expoziþie, prezentarea unor publicaþii culturale, un simpozion consacrat împlinirii a 300 de ani de lamartirul Brâncovenilor, spectacole de teatru, concerte muzicale ºi altele. La manifestare vor participa academicieni, scriitori, pictori,editori. Vom reveni cu un reportaj despre eveniment în numãrul viitor.

Festivalul Naþional de Literaturã�Agatha Grigorescu Bacovia�, ediþia a VIII-a, Mizil,

Asociaþia Culturalã �Agatha Grigorescu Bacovia� ºi Primãria Oraºului Mizil organizeazã ediþia a VIII-a a Festivalului Naþionalde Literaturã �Agatha Grigorescu Bacovia�. Festivalul se desfãºoarã pe douã secþiuni: poezie ºi prozã.

Pot participa creatori de literaturã din þarã ºi strãinãtate, indiferent de vârstã sau afiliere la U.S.R. Nu pot participa autorii care auobþinut unul din primele trei premii la ultimele trei ediþii anterioare ale festivalului, (cu excepþia celor cãrora li s-a retras premiul înbani, pentru neprezentare).

Lurãrile vor fi expediate (în format electronic) la adresa de e-mail: [email protected], sau prin poºtã - pe CD - la adresa:Asociaþia Culturalã Agatha Grigorescu Bacovia, str. Agatha Bacovia, nr. 13 A, Mizil, judeþul Prahova, pânã la 15 septembrie 2014.

Textele vor fi culese în Times New Roman, corp 14, cu diacritice (cel mult 10 pagini A4 pentru secþiunea prozã (una sau douãproze scurte) sau 15 poezii.

Pentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numele real (dacã autorul doreºte sã fie publicat sub pseudonim va specifica acestlucru).

Se anexeazã un CV, care va cuprinde ºi adresele de corespondenþã (poºtalã, e-mail, nr. de telefon) ºi o fotografie în JPEG sau TIF,cu latura mare de minimum 20 cm.

Juriul va acorda urmãtoarele premii: Marele Premiu Ahata Grigorescu Bacovia, Premiul George Ranetti pentru poezie, PremiulSpirea V. Anastasiu pentru poezie, Premiul revistei Fereastra pentru poezie, Premiul Gheorghe Eminescu pentru prozã, PremiulLeonida Condeescu pentru prozã, Premiul revistei Fereastra pentru prozã. De asemenea vor fi acordate premii speciale ºi menþiuniale unor reviste literare, instituþii de culturã sau sponsori.

Câºtigãtorii vor fi anunþaþi din timp pentru a participa la festivitatea de premiere din luna octombrie 2014, urmând sã confirmeprezenþa. În cazul neprezentãrii la festivitate premiile se redistribuie.


33333ANIVERSÃRI, COMEMORÃRI

Marian Nencescu

Tudor Vianu - 50 de ani de la moarteVirtuþile paideii

Se vorbeºte astãzi, la cinci decenii de la moartea sa,poate chiar mai puþin decât acum douã decenii cândapãrea temeinica antologie Tudor Vianu în conºtiinþacriticii (prefaþã de Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Ed.Floarea Darurilor, Bucureºti, 1997) despre profesorulTudor Vianu ºi despre neclintita sa încredere în virtuþilepaideii, pornitã de la cuvânt, ca expresie a sufletului.Cel care se simþea, ºi era chiar un slujitor al cuvântului,menit sã facã ordine în haos, ordonând ºi armonizândforþele spiritului, considerat în epocã unveritabil umanist, având o propensiunefireascã spre enciclopedism ºiuniversalitate, filosof, istoric al culturii,estetician, axiolog, critic de artã, istoricliterar ºi nu mai puþin dotat poet ºi eseisteste astãzi chiar mai puþin cunoscut decâtcontemporanul sãu, G. Cãlinescu,considerat mai degrabã un �teribilistprovocator�, comparativ cu�cumpãtatul� Vianu, cel cãruia îi revinemeritul de a-i fi familiarizat pe studenþicu nemuritoarele principii ale valorii,infinit mai temeinice decât �ºocanteleincursiuni cãlinesciene� pe tãrâmulistoriei literare.

Meritul esenþial al lui Tudor Vianu (n.la 27 decembrie/8 ianuarie 1898, Giurgiu� d. 21 mai 1964, Bucureºti) rãmâne acelade a fi �profesorul de esteticã al culturiiromâneºti� (apud Camil Petrescu, Opiniiºi atitudini, 1962, Ed. Pentru Literaturã, p. 245), omulcu suflet frumos, dupã expresia construitã de el însuºi,cu referire la Schiller, autorul analizat pe larg în celedouã volume de debut Dualismul artei (1925) ºiFragmente moderne (1925) în care T. Vianu seautoidentifica prin disciplina pe care o profesa, estetica,ºi unde încerca sã contopeascã pasiunea cu instinctele,�biciuind� raþiunea sã devinã mai flexibilã, sã înþeleagãînclinaþiile intime ale omului.

Nãscut la Giurgiu, într-o familie de evrei creºtinaþi(consideraþii fundamentale asupra condiþiei ºi statuluifamiliei sale formuleazã medicul Ion Vianu, fiulcriticului, în volumul Amintiri în dialog cu MateiCãlinescu, 1994, p. 233-238), Tudor Vianu a evoluatafectiv într-un mediu românesc, la adãpost de �coºmarulistoriei� care ar fi trebuit sã-i aminteascã de originilesale etnice, fiind coleg de liceu cu Ion Barbu, iar, maitârziu, de studenþie, cu Mihai Ralea. Atras de timpuriude fenomenul literar, frecventeazã cenaclul lui AlexandruMacedonski, autor care îl va fascina toatã viaþa (�Dupãcursuri, ne întorceam în grup, spre casã. O luam spreDorobanþi. Profesorul se oprea la casa lui Macedonski.Stãteam de vorbã câteva minute ºi ne vorbea despre poetºi despre legãturile sale cu Macedonski. Nu se puteaopri de a sta o clipã în faþa casei unuia dintre maeºtriilui...�. Zoe Dumitrescu-Buºulenga, 13 Rotonde, MuzeulLiteraturii Române, p. 199), dar debuteazã, ca poet, laFlacãra (25 iunie 1916), apoi la Viaþa nouã, a lui Ov.Densuºianu. Dupã rãzboi, când este mobilizat ca elev-ofiþer al ªcolii de Artilerie din Botoºani (dupã pildapaternã, care fusese la rândul lui, voluntar în Rãzboiulde Independenþã), lucreazã (efemer) ca redactor laLiteratorul, pentru ca, dupã 1919, sã semneze �Cronicaideilor� la Sburãtorul lui Eugen Lovinescu, critic decare se va disocia curând, dupã un schimb public descrisori, pe temeiul cã �renunþã la exerciþiul publicangajat în actualitatea imediatã�. În fapt, comunicareasa era un alt mod de a se pronunþa asupra subiectivitãþiiactului critic, nu atât din perspectivã moralã, cât, maiales, pe temei ºtiinþific. Tema îl va urmãri, practic, toatãviaþa, fiind reluatã, cu alte argumente în Prefaþa la Poezialui Eminescu (1930), în care combate critica literarãcurentã, din perspectiva istorismului (cu aluzie la C.Bogdan-Duicã), accentuând pe necesitatea prezenþeicriteriilor temeinice în interpretarea actului literar.

Referitor la aceastã temã, vom constata, la o judecatã

criticã, cã opera istorico-literarã, dar ºi cea eseisticã,a lui Tudor Vianu se încadreazã pe o linie �medianã�,criticul oscilând între cunoaºterea criticã ºi analizaesteticã, având înclinaþie spre �generalitate ºi fricãde judecata nemijlocitã� (apud N. Manolescu, Istoriacriticã a literaturii române. 5 secole de literaturã,Ed. Paralela 45, Piteºti, 2008, p. 904).

Dupã un stagiu la Tubingen (1920-1923), undecontinuã camaraderia cu Ion Barbu, susþine doctoratul

în esteticã cu o tezã despreProblema valorizãrii înpoetice lui Schiller (1924),accentul fiind pe problemaevaluãrii, domeniu deactualitate ce constituiechiar sâmburele disputeiîntre clasici ºi moderni ºiasupra cãreia profesorulsãu de esteticã dinperioada germanã, KarlGross, se va pronunþatranºant: �Cercetarea luiTudor Vianu mi-a oferitceva nou� (T. Vianu, Opere,VII, p. 748). Revine laBucureºti, unde va începeo carierã universitarãstrãlucitã, întreruptã forþat(din motive politice) între1949-50 ºi apoi,

continuatã, cu mici sincope, pânã la moarte. Membrucorespondent al Academiei Române, din 1935, apoimembru titular, din 1955, director al BiblioteciiAcademiei (1958), secretar general pentru UNESCO(din 1958), apoi ambasador UNESCO (numit în 1964,dar fãrã a-ºi exercita efectiv mandatul, ca urmare adecesului prematur), Tudor Vianu rãmâne, în multeprivinþe Profesorul (de esteticã, literaturã comparatãºi stilisticã literarã), omul ce ºtia sã �spunã lucruriprofunde cu destulã simplitate astfel încât sã poatã fiînþelese ºi însuºite încât sã devinã ale altora� (DanGrigorescu, Profesorul, în : Contemporanul, 27 iulie1984, p.5). Cât despre concesiile, puþine, fãcuteregimului comunist reproºate cordial de Virgil Ieruncaîn prima ediþie a cãrþii Româneºte (Paris, 1964,reeditatã la Humanitas, în 1991) rãspunsul cel maipertinent îl oferã, totuºi, fiul criticului, care afirma:�Tudor Vianu a menþinut influenþa culturiioccidentale în România. ªi totodatã respectul faþã decultura naþionalã� (ibidem, p.238)

Concentrate în jurul Esteticii (2 vol., 1934-36)Tudor Vianu publicã în perioada interbelicã o seriecuprinzãtoare de lucrãri (cum îi plãcea sã lenumeascã), care configureazã domeniile sale esenþialede interes, axilogia ºi estetica ºi care îi oferã terenulpredilect de argumentare într-un câmp vast alliteraturii româneºti ºi universale. Dintre acestea,amintim : Introducere în teoria valorilor (Ed.Cugetarea, 1942), Filosofie ºi poezie. Cãtre oconcepþie esteticã a lumii (Ed. Casa ªcoalelor, 1943),Filosofia culturii (Ed. Publicom, 1945), seriecontinuatã ºi dupã rãzboi cu Problema metaforei ºialte studii de stilisticã (E.S.P.L.A., 1957), Studii deliteraturã universalã ºi comparatã (1960 ºi ed. a II-a,revizuitã, 1963. Ed. Academiei), culminând cu celedouã studii de sintezã Arghezi, poet al omului (E.P.L,1964) ºi Despre stil ºi artã literarã. Omagiu lui Al.Philippide (Ed. Tineretului, 1965). Fãrã sã conþinãceea ce s-ar numi criticã literarã propriu-zisã, cãrþilemenþionate au ca trãsãturã comunã ideea cã literaturaeste supusã unui principiu estetic ºi moral dominant,ce condiþioneazã sentimentul adevãrului. Ca ºi critic,Tudor Vianu pune bazele fundamentului moral alactului evaluator, fãcând apel, ca la o instanþã supremã,la frumos, ca expresie a moralitãþii ce creºte petrunchiul adevãrului. Pe lângã aceste noþiuni,

considerate fundamentale ºi obligatorii, criticul adaugãmunca, pe temeiul ideii cã opera de artã este o formã specialãa muncii (�Arta mi se pare o formã a muncii, cãci reprezintãun caz de transformare a materiei, la fel ca ºi oricare dintretehnicile omeneºti�, afirma criticul în Jurnal (Ed. pentruLiteraturã, 1961).

Aplicaþia acestor idei o gãsim atât în Arta prozatorilorromâni (Ed. Contimporanã, 1941, reeditatã în 3 volume,E.P.L., 1966), cât ºi în cãrþile complementare, Trei criticiliterari (Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, EugenLovinescu, Ed. Biblioteca pentru Toþi, 1944), ºi Figuri ºiforme literare (Ed. Casa ªcoalelor, 1946), ca ºi în cãrþiletipãrite dupã 1950.

Meritul fundamental al acestor lucrãri, ce au darul nu doarsã ofere precepte axiomatice, dar ºi sã convingã, este acelade a oferi o perspectivã esteticã asupra unui domeniuîndeobºte evitat de gânditorii ce privesc fenomenul culturalexclusiv din perspectiva clasicã. Este vorba de abordarea ºiinterpretarea operei, inclusiv literare, moderne. Recursul laprincipiul exemplaritãþii îi este strãin esteticianului TudorVianu. Din contrã, mergând pe criteriul lui Husserl; �Înapoila fapte�, Tudor Vianu priveºte opera de artã (inclusiv poeziasau proza) dintr-o perspectivã unitarã, analizând simultanfenomenul producerii, structurii ºi tipurilor caracteristice.Cercetãtorul merge pânã la �rãdãcina� operei de artã,analizând întemeierea sa axiologicã, esteticã ºi, chiar,general integratoare. Cel despre care un contemporansusþinea cã: �îl cunoºtea pe Kant mai bine decât cel mai deseamã kantian, pe Marx mai bine decât marxiºtii specializaþiºi pe Toma d�Aquino mai bine decât tomiºtii...�, (EugenIonescu, în: Viaþa româneascã, 2 februarie 1965, p. 142), îºipropune, în lucrarea sa Estetica, sã depãºeascã principiulkantian al autonomiei valorilor, în favoarea unei viziunitotalitare. Criticând autonomismul artei, Tudor Vianu susþineextragerea literaturii (poeziei, cu prioritate) din perimetrulesteticii ºi punerea ei în configuraþie cu filosofia. Studiind,de pildã, raportul istoric dintre filosofie ºi poezie, TudorVianu deduce situaþia poeticului, interpretând poezia ca peo artã a totalitãþii. Din aceastã stare derivã, susþine criticul,�paradoxul ºi conºtiinþa sa esteticã�. Tipologia clasicã apoeziei analiza forma. Tudor Vianu pledeazã pentru o relaþieesteticã în sine, stilul poetului devenind, în subsidiar, �stilulcolectiv al instrumentului lingvistic pe care îl foloseºte�.

Aceleaºi preocupãri le regãsim ºi în Arta prozatorilorromâni (1941), al cãrui preambul teoretic, intitulat Dublaintenþie a limbajului ºi problema stilului, relevã disociereadintre limbajul tranzitiv, al comunicãrii curente, ºi celreflexiv, al discursului literar. Dacã în Paradoxul poezieicriticul se limita mai ales la identificarea unei esteticifilosofice, studiile asupra artei prozei relevã un nou paradoxºi anume: �Cu cât creºte valoarea tranzitivã, cu atât scadevaloarea reflexivã, cu atât se împuþineazã ºi pãleºte refluxulvieþii interioare� (T. Vianu, Opere, vol. 2, Ed. Minerva, 1975,p.30).

Cu menþiunea cã acest interes sporit pentru sfera esteticãnu exclude, ci din contrã, valorizeazã analizele sale istorico-literare, vom remarca doar faptul cã Tudor Vianu introduce,definitiv, criteriul estetic în analiza operei literare. În Artaprozatorilor români, criticul grupeazã scriitorii dupã �familii�(�savanþi�, intelectualiºti, �esteþi�, �fanteziºti�, �ironic-humoriºti� etc.) încercând sã dovedeascã o anumeconcordanþã între �tema ºi structura operei� ºi �legile logiceale compoziþiei�. Aºadar, în paralel cu reconstrucþia stilisticãa operelor analizate, autorul introduce ºi elemente cu valoareesteticã, fãrã a ignora însã temperamentul autorilor. Acelaºicriteriu, aplicat la studiul Aspecte ale limbii ºi stilul lui I.L.Caragiale, devenit, pentru Eugen Simion �modelul decercetare al stilisticienilor� (v. Scriitori români de azi, vol.II, p. 369) justificã realismul lui Caragiale prin accesareastilului vorbit, ajungând la concluzia, la fel originalã, anumecã: �I. L. Caragiale nu este un colorist, ci un narator cu simþulauditiv dezvoltat�. De altfel �înzestrarea auditivã a luiCaragiale� i se pare lui T. Vianu elementul stilisticfundamental al operei sale.

Privit de contemporani ca un adevãrat Goethe, practicândo didacticã superioarã ce îi conducea pe studenþi �sã înveþeºi sã gândeascã�, sedus de numele cardinale ale culturiiuniversale, Dante, Shakespeare, Goethe ºi Eminescu pe carei-a analizat ca nimeni altul, Tudor Vianu reprezintã în culturanoastrã modelul superior de �om armonios�, situat întrenevoia de exactitate ºi cea de totalitate.


44444 DIALOGURI CULTURALE LA KM 0

�Am spus mereu adevãrul, nu mi-am trãdatniciodatã iubirile� (I)

Seniorii literaturii noastre:

A consemnat Florentin Popescu

Petru DemetruPopescu

Urmare în numãrul viitor

Florentin Popescu: Stimate d-le Petru DemetruPopescu sunteþi ceea ce s-ar putea numi, fãrã exagerare,un scriitor popular. ªi când spun asta mã gândesc numaila faptul cã aveþi o bibliografie care numãrã nu maipuþin de 134 de titluri, ci ºi la faptul cã de mai mulþi ani,de câteva decenii chiar, creaþiile dvs. se tipãresc în tirajemari, cã unele dintre ele au figurat (nu ºtiu dacã maifigureazã ºi azi) în manualele ºcolare din ciclurile primarºi gimnazial. ªi, cu toate acestea, unele din mariledicþionare literare v-au omis. De aceea, iatã, cred cã avenit momentul ca revista noastrã sã vã facã, într-unanume fel, dreptate, prezentându-vã cititorilor. Aºadar,sã începem cu biografia! De unde veniþi? Ce ne puteþispune despre familia din care vã trageþi?

Petru Demetru Popescu: Nu figurez în mariledicþionare ºi din cauzã cã eu toatã viaþa am fost un ommodest. Nu m-am înghesuit sã-mi fac, sau sã-mi facã alþii,publicitate. Mi-am vãzut de scris ºi de cãrþi.

M-am nãscut în comuna prahoveanã Vâlcãneºti,aproape de Slãnic, Prahova, în anul 1929. Pãrinþii mei,Dumitru ºi Ecaterina, învãþãtori, fãceau parte din strãlucitapleiadã de educatori interbelici. Tatãl meu, �eroul de laMãrãºti� a supravieþuit primului rãzboi ºi a fost numitînvãþãtor titular la Vâlcãneºti , unde a profesat timp de14 ani, timp în care a cunoscut-o ºi pe viitoarea meamamã (slujitoare la o catedrã din comuna apropiatã,Cosmina), cu care s-a cãsãtorit. Ulterior, ambii pãrinþi aufost detaºaþi la Ploieºti.

F.P.: În familia dvs. aþi avut rude care scriau? Pe cine

moºteniþi? De la cine credeþi cã aþi primit o �genã detalent�?

P.D.P.: Un frate al bunicului meu dinspre tatã,Alexandru Popescu a fost preot la mãnãstirea Pantelimon.Avea o voce superbã, o culturã impresionantã, pe care ofolosea ºi în legãturile sufleteºti cu oamenii, dar ºi înactivitatea sa de creator, fiindcã a lãsat trei caiete deînsemnãri pe baza cãrora s-a putut scrie o monografie acomunei, dar ºi gânduri duhovniceºti în versuri (din caremi-a citit ºi mie când eram copil, versuri care, din pãcate,s-au pierdut. El era în strânsã legãturã cu personalitãþimarcante ale timpului). La el veneau adesea în vizitãcelebrul medic Gheorghe Marinescu, directorulspitalului din apropiere, apoi primul patriarh al României,Miron Cristea, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, AurelVlaicu. Cu ei ºi cu alþi iluºtri musafiri se formase unadevãrat cenaclu în care se fãceau schimburi de idei, seciteau texte. Tatãl meu mai avea un vãr dinspre mamã,Petru Popescu, nãscut prin 1887, care începuse studii dedrept, fãrã a le termina. Era, în schimb, un poet înnãscut.A scris versuri ºi prozã, teatru ºi chiar un roman. LaBiblioteca Academiei figureazã în fiºier cu vreo 14 titluri.Îºi luase pseudonimul Petru Popescu Pepo. Din dorinþade a-ºi pune propriile versuri pe muzicã, a început sãstudieze ºi la Conservator, pe care, de asemenea, nu l-aabsolvit, dar a reuºit sã-ºi punã o parte din creaþii peportativ. Una dintre acestea, Cãsuþa noastrã, cuibuºorde nebunii a devenit ºi a rãmas pânã azi ºlagãr.

Tatãl meu îmi spunea adesea: �Urmeazã-þi crezul alespentru a-i da viaþã! Aºa am ºi fãcut eu: am visat sã fiuînvãþãtor ºi nimic altceva!� ªi mai spunea: �Prima ºcoalãe familia ºi nu toþi copiii au cei ºapte ani de acasã!� Larândul ei, mama mea, învãþãtoarea, îmi amintea cã�manierele ºi frumoasele comportãri se învaþã mai întâiîn casã ºi apoi se continuã la ºcoalã!�

În 1917, când la Iaºi a fost înaintatã la gradul desublocotenent Ecaterina Teodoroiu, în lotul acela desoldaþi se mai aflau încã 40 de eroi, printre care ºi tatãlmeu. Festivitatea s-a desfãºurat în prezenþa regeluiFerdinand ºi a reginei Maria, a lui I.C. Brãtianu ºi ageneralilor Averescu ºi Ieremia Grigorescu. Tot atunci,George Enescu a organizat ad-hoc o orchestrã alcãtuitãdin cei care au mãrturisit cã ºtia sã cânte la vioarã,concertând în cinstea înaintaþilor în grad. Se înþelege cãdin formaþia aceea a fãcut parte ºi tata, pe care, la sfârºit,marele Enescu l-a felicitat, atât pentru faptele militare,cât ºi pentru interpretarea muzicalã�

La întoarcerea în Bucureºti, foarte obosit ºi având încãdureri în urma unei rãni de la cap, tatãl meu a îndrãznit sãbatã la uºa doctorului Gh. Marinescu, undeva prin preajmastrãzii Berzei, la ceas târziu din noapte. Celebrul neurologl-a primit cu cãldurã, i-a pus masa ºi i-a poruncit slujniceisã-i pregãteascã patul pentru dormit în camera din faþã:�Pentru eroi camera din faþã!� ar fi spus el vãzând cãfemeia avea oarecari reþineri�

Mama mergea la ºcoalã îmbrãcatã în costum naþionalmuntenesc ºi avea trei mari talente: picta, povestea ºiscria poezii. Era o povestitoare neîntrecutã ºi totodatã obunã regizoare, punând în scenã cu elevii mici piese deteatru. Tot în fiºierul de la Biblioteca Academiei amdescoperit ºi trei cãrþi publicate de ea (Pace ºi bunã învoire� o evocare din noaptea de ajun, Matematica ºi-a spuscuvântul! ºi Cu gramatica nu-i de glumit!). A publicatºi un volum de versuri, Cântecele Prahovei, din care amreþinut aceste versuri dintr-un rondel: �O Prahovãfrumoasã/ Cu unda-þi argintie/ În curgerea voioasã/ Enumai poezie.// La tine, o, crãiasã,/ Românul vrea sã vie/O, Prahovã frumoasã,/ Cu unda-þi argintie�.

F.P.: În perioada interbelicã la Ploieºti exista o miºcareliterarã remarcabilã, întreþinutã de profesori, învãþãtoriºi alþi intelectuali. La dvs. era, ca sã zic aºa, o �miºcareliterarã� ºi în familie, dupã cum se vede. Aþi avut cevade învãþat de la aceste �miºcãri� pentru viitoarea carierãde profesor ºi scriitor?

P.D.P.: De la pãrinþi am învãþat în primul rând cinsteaºi omenia, de la profesorii mei minunaþi �câte în ierburi,flori ºi stele�, iar de la literatorii pe care i-am cunoscutam deprins arta de a scrie�

F.P.: Ce le puteþi spune cititorilor despre copilãriadvs.? A fost una fericitã sau, dimpotrivã, a fost umbritãde împrejurãri ºi evenimente nedorite?

P.D.P.: Graþie pãrinþilor pot spune cã am avut o primãcopilãrie fericitã pentru cã am petrecut-o la þarã. Primaperioadã a celor �ºapte ani de acasã� am trãit-o împletindjocurile specifice vârstei cu strãdania de a-mi însuºisfaturile pãrinteºti. Apoi am început sã învãþ literele�printre picãturi�, privind la fratele meu Paul, careîncepuse ºcoala. Aºa se face cã am început sã scriu de pela cinci ani. ªi dacã scriam ºtiam ºi sã silabisesc. Totatunci, când mama a împlinit 31 de ani i-am dedicat opoezie. Ea a lãcrimat de bucurie când a ascultat-o. Cevamai târziu, dar tot în aceeaºi perioadã, neavând cu cinesã mã lase acasã, mama mã lua cu ea la ºcoalã, mã aºezaîn banca întâi ºi-mi dãdea o foaie de hârtie sã scriu sau sãdesenez în timp ce ea preda lecþia. Atunci am scris eupoezia Tu eºti, mamã!, care avea sã aparã pentru primaoarã în antologia Mamei, tipãritã de Editura Didacticã ºiPedagogicã în 1976 ºi apoi reprodusã în câteva reviste ºiîn manualul de citire pentru clasa a IV-a.

F.P.: Aºadar, aceastã piesã ar reprezenta debutul dvs.poetic?

P.D.P.: Desigur. Un debut de succes, de vreme ceVladimir Streinu scria despre aceastã poezie cã �este adoua ca valoare dupã cea a lui Vasile Militaru, o replicãcu totul izbutitã, deºi situaþiile de mediu sunt totaldiferite� Un critic literar plin de atenþie ar putea spunecã în genul acesta Petru Demetru Popescu alãturã laimensul tezaur al lui Vasile Militaru, o bijuterie liricã�.

F.P.: Visaþi sã deveniþi scriitor? Nutreaþi speranþe deafirmare încã de pe atunci?

P.D.P.: În ºcoalã am continuat sã scriu, însã fãrã a mãgândi cã într-o bunã zi voi ajunge scriitor. În paralelluam lecþii de vioarã cu tata. În liceu am început sã publicversuri în revista ºcolii �Curierul liceului Sf. Petru ºiPavel�.

Prin clasa a IV-a, când aveam 14 ani, cursurile nu s-auîncheiat la 29 iunie, ca de obicei, ci la 1 aprilie 1944.Începuserã bombardamentele masive ºi rãzboiul seapropia de faza lui decisivã. În luna martie, spre sfârºit,profesorul nostru de românã, Constantin M. Râpeanu(unchiul lui Valeriu Râpeanu) ni l-a adus la orã pe I. A.Basarabescu, care mi-a spus: �Tu vei ajunge scriitor!�.Nu ºtiam dacã previziunea lui avea sã se împlineascã,dar prin mine a trecut atunci un fior luminos care-mispunea cã voi ajunge.

F.P.: Din câte ºtim, au urmat numaidecât zile dramatice,zile îngrozitoare de bombardament. Cum au rãmas eleîn amintirea copilului care eraþi?

P.D.P.: La 4 aprilie a fost bombardat Bucureºtiul, la 5aprilie Ploieºtiul. Am trãit drama cel mai puternic atuncicând casa pãrinteascã a cãzut victimã la trei bombeincendiare, flãcãrile mistuind munca de o viaþã apãrinþilor mai. Tata a dat un telefon la primãria dinVâlcãneºti ºi primarul, care îi fusese elev, a trimis cincicãruþe ºi mai mulþi oameni care ne-au ajutat sã încãrcãmce nu arsese. Ne-am retras în comuna natalã ºi am fostgãzduiþi de familiile foºtilor elevi ai tatei. Atunci amvãzut pentru prima oarã ce înseamnã solidaritatea umanãcu cei aflaþi la necaz. Pânã la Paºti, primarul ne-a reparatcasa din curtea ºcolii, din Vâlcãneºti, cea pe care opãrãsisem în urmã cu 12 ani. Tot primarul Vâlcãneºtilorl-a ajutat pe tata sã evacueze ºi mobilierul ªcolii nr. 12de bãieþi din Ploieºti, pentru a nu fi distrus de urmãtoarelebombardamente. Dupã 23 august, acel mobilier, bineinventariat, a fost dus din nou la ºcoalã.

Petru Demetru Popescu s-a nãscut la 29 iulie 1929în com. Vâlcâneºti (Prahova). A urmat ºcoala primarãºi liceul la Ploieºti, apoi Facultatea de Istorie dinUniversitatea Bucureºti (licenþiat în 1952). A predatistoria în învãþãmântul superior (1952-1958) ºi lamai multe Colegii Naþionale din Bucureºti (Sf. Sava,I.L. Caragiale, Ion Neculce, Matei Basarab) timp de50 de ani. S-a pensionat de la Colegiul Naþional�Matei Basarab� în 1990. A debutat cu monografiaRadu de la Afumaþi (1969), dupã care a publicatpeste 130 de volume, dintre care menþionãm:

Prozã: Virtuþi strãmoºeºti (1976, titlu împrumutatapoi de o întreagã colecþie iniþiatã de Editura �IonCreangã�; în cadrul acesteia, autorul de faþã a tipãrit14 volume), Trimisul lui Brâncoveanu, roman (prefaþãªerban Cioculescu, 1985); Legende ºi povestiriistorice (1998), Vieþile voievozilor, domnilor ºi regilorpoporului român (2009), Romanul secolului al XVI-lea (10 volume, 1970-2014)

Poezie: Cântece la naºterea Domnului IisusHristos (1988), Recviem pentru iubire, Balade dinmoºi strãmoºi, Fabule, Adevãratul zbor.

Petru Demetru Popeseu s-a bucurat de prietenia ºiaprecierile lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu,Mihail Drumeº, ªerban Cioculescu, OvidiuPapadima, Vladimir Streinu, Al. Philippide, IorguIordan, Tudor Vianu, A1. Paleologu, VirgilCarianopol, Matei Alexandreseu, Cella Delavranceaºi alþii, cu unii dintre ei participând la numeroasemanifestãri literare.


55555CRONICÃ LITERARÃ LA KM 0

Patriotism local,vocaþie ºi dãruire

O carte întru totul savuroasã

FlorentinPopescu

Ion Rosioru,

Unul din motivele de bucurie ale celor care iubesc cuadevãrat literatura noastrã naþionalã ºi totodatã un motivde speranþã pentru viitorul ei este acela cã � încã! � maiexistã prin oraºele româneºti oameni dãruiþi cu trup ºi sufletvalorificãrii informaþiilor privitoare la scriitori mai vechisau mai noi, la evenimente ºi momente de referinþã dincultura localã, informaþii foarte utile într-o virtualã ºiposibilã istorie a culturii naþionale. Astfel de oameni,hãrãziþi de Dumnezeu cu darul patriotismului local (care nupiere, ci, dimpotrivã, în vremuri precum cele de azi capãtãºi mai mare forþã, mai multã vigoare), cu vocaþia construcþiei

ºi dãruirii întru fapte culturale nu sunt mulþi, dar pronia divinã a fãcut ca ei sã seiveascã ºi sã trudeascã exact în acele locuri în care era nevoie de ei, dupã o logicã ºio raþiune care nu mai au nevoie de demonstraþie.

Este vorba de autorii de dicþionare ºi de istorii literare locale, de monografii,antologii literare, evocãri ºi anuare, dar ºi de editorii unor lucrãri interesante � fie deo noutate editorialã absolutã, fie valoroase fiindcã se reediteazã dupã amar de ani ºireaduc în atenþie scriitori ºi cãrþi pe care s-a aºezat colbul vremii ºi al uitãrii. Iaratunci când se întâmplã ca astfel de oameni sã lucreze decenii în ºir într-o instituþiecum este biblioteca � focar de culturã, tezaurizator de mãrturii ºi documente, dar ºilocul cel mai potrivit pentru pregãtirea unor evenimente ºi pentru organizarea unorcercuri ºi cenacluri literare, întâlniri cu scriitori, lansãri de carte, simpozioane etc.etc. se înþelege aproape de la sine cã aproape toatã lumea (dar mai ales cultura) are/au de câºtigat.

Un împãtimit al cãrþii ºi al tuturor celor legate de lumina ei a fost � ºi a rãmas pânãazi! � dl. Alex. Oproescu, timp de peste trei decenii bibliotecar, mai întâi la RâmnicuSãrat, iar mai apoi, pânã la pensionare la Buzãu, unde a condus Biblioteca Judeþeanã�V. Voiculescu� (denumire adoptatã dupã demersurile lui ºi funcþionând într-o clãdirede patrimoniu obþinutã tot prin demersurile sale).

Animator cultural în sensul cel mai nobil ºi mai deplin al termenului, dl. Alex.Oproescu este recunoscut pe plan local, ca ºi, în bunã parte , pe plan naþional dreptomul care ºi-a urmat cu fidelitate ºi dãruire totalã vocaþia . Spaþiul fatalmente limitatal cronicii de faþã nu ne permite sã evidenþiem toate realizãrile acestui împãtimit alcãrþii. Ele înseamnã înfiinþarea de filiale, organizarea ºi reorganizarea unor bibliotecisãreºti, modernizarea sediului central ºi extinderea activitãþii prin deschiderea uneisecþii de periodice etc. etc. Lor li se adaugã, fãrã îndoialã, cãrþile de autor, peste zecela numãr, o serie întreagã de ediþii pe care le-a alcãtuit, periodicele pe care le-acondus, cercurile literare ºi editura pe care le-a înfiinþat. ªi lista încã nu este completã�

Dupã o prestaþie istorico-literarã prodigioasã ºi care l-a condus la realizarea unorvolume ce vor rãmâne de referinþã pentru cultura noastrã (ar fi de amintit, fie ºi întreacãt, cel puþin cãrþile Scriitori buzoieni(fiºier istorico-literar, de la Mitrofan la IonCaraion , 1980; Salonul literar � o revistã vorbitã, 1993, Presa buzoianã ºirâmniceanã, 3 vol., 1995-2009; V. Voiculescu � Mãrturii ºi documente, 2013) iatãcã un confrate al d-sale, buzoian ºi el, Nistor Tãnãsescu tipãreºte acum o antologiede texte intitulatã Buzãul înainte de toate. Despre Alex. Oproescu ºi cãrþile sale(Editura ALFA MDN, Buzãu, 2014). Sintagma titlului, preluatã dintr-un înscris allui Gheorghe Tomozei, rezumã cum nu se poate mai bine opera lui Alex. Oproescu,cel mai serios, mai competent ºi harnic istoric literar al locului.

Dupã un necesar capitol introductiv, cuprinzând datele biografice ale personajuluiantologiei, ca ºi referinþele critice despre d-sa, dl. Nistor Tãnãsescu procedeazã lainserarea cronologicã � pe dublu plan: cel al apariþiei cãrþilor, dar ºi cel al etapelorbiografice ale d-lui Alex. Oproescu.

Avem a face, aºadar, nu doar cu o simplã crestomaþie, ci ºi cu o istorie literarã,buzoianã ºi râmniceanã, iar în subtext � pentru cine ºtie sã citeascã cu atenþie, sãdiscearnã faptele ºi sã urmãreascã îndeaproape firul narativ (fiindcã existã în subtextºi aºa ceva!) � cu o biografie a celui despre care, de-a lungul vremii, au scrisnenumãraþi critici, ziariºti, ca ºi scriitori de notorietate, cândva oaspeþi ai BiblioteciiJudeþene: Aurel Rãu, Rãzvan Theodorescu, N. Manolescu, Ana Blandiana, IonGheorghe, Marin Sorescu, Gheorghe Istrate ºi mulþi alþii, cu toþii apreciind cu frazeelogioase împlinirile personajului cãrþii.

Pentru noi, cei care i-am citit ºi cãrþile anterioare (ºi despre unele am scris în presãºi în unele volume), Buzãul înainte de toate reprezintã, de fapt, un fel de încununarea apariþiilor editoriale anterioare ale d-lui Alex. Oproescu ºi se poate spune, fãrãteama de a greºi, cã, deºi este vorba de doi autori diferiþi, acelea au pregãtit-o pe ceaprezentã.

Privitã global, antologia d-lui Nistor Tãnãsescu ni se înfãþiºeazã chiar din capullocului ca o oglindã în care se rãsfrâng multiplele faþete ale vieþii ºi muncii unuicãrturar pãtruns pânã în adâncul sufletului de un patriotism local de bunã facturã, aunui ins despre care Gheorghe Tomozei, pe care l-am citat mai sus, scria în 1995:«Generos, optimist, inventiv (cum altfel îi poþi seduce pe sponsori?), Oproescu etipul perfect al marelui animator de fapte culturale ºi truda sa se înscrie, fructuos-epigonic, în galeria de Oameni ai locului ce au pãstrat totdeauna la înalte valoriprestigiul cultural al Provinciei faþã cu iluminãrile, adesea efemere, ale �capitaliºtilor�bucureºteni». ªi parcã anticipându-l pe Tomozei, un alt poet, Ion Gheorghe afirmasemai înainte: �Inima ºi creierul Bibliotecii din Buzãu ºi apãrãtorul scriitorilorneapãraþi�; �Viaþa lui este o jertfã supremã pentru cãrþi, pentru toþi scriitorii acelormeleaguri�.

Articole ºi cronici din presã, extrase din Cartea de Onoare a Bibliotecii judeþene(în 2005 Al. Deºliu ºi Mioara Neagu tipãreau o lucrare intitulatã nici mai mult nicimai puþin decât Un nume sinonim cu Biblioteca: Alex. Oproescu. Bibliografie),fragmente de scrisori, opinii despre �personajul� lucrãrii, exprimate cu diverseprilejuri, multe alte înscrisuri la care se adaugã un bogat material iconografic concurãla �rotunjirea� unei cãrþi valoroase din punct de vedere documentar, dar ºi pasionantãla lecturã.

O carte pentru care buzoienii de azi ºi de mâine, ca de altfel ºi istoria literarã au a-imulþumi cu asupra de mãsurã autorului ei.

O nouã ºi incitantã carte de publicisticã diversã semneazã laEditgraph (Buzãu, 2014) scriitorul Mihai Sãlcuþan: Candelanestinsã.

Scrise cu nerv literar, cu patos argumentativ, precum ºi cu omare admiraþie patrioticã faþã de înaintaºii sãi fãuritori de limbãromâneascã ºi, deopotrivã, promotori ai unitãþii naþionale, o mareparte din articolele ºi eseurile cãrþii sunt ocazionate ºi motivate demersul legãturilor frãþeºte stabilite, cu douã decenii în urmã, întreoraºele Buzãu ºi Soroca, Biblioteca �Basarabia� din acesta din urmãfiind o filialã a Bibliotecii �Vasile Voiculescu� din cel dintâi. Omul de aleasã culturã organicasimilatã e mereu dublat fericit de îndrãgostitul de inebranlabile ºi justiþiare adevãruri istorice,documentele fãcând mereu casã bunã cu exprimarea de elevatã þinutã artisticã. Practicareadiscursului cu care cariera sa avocãþeascã l-a obiºnuit îi fertilizeazã în chip plãcut surprinzãtorelaborarea oricãrui text destinat hârtiei, arta oratoricã conferind netãgãduitã forþã scrisului sãucoerent ºi articulat impecabil la toate încheieturile. În eseul intitulat Avocatura, profesie liberalãde elitã, întâlnim un portret-robot al avocatului de realã vocaþie, demnitate profesionalã ºimoralitate impecabilã, portrert care ar putea fi destul de bine un autorportet al celui ce semneazãCandela nestinsã: �Avocatul este, în egalã mãsurã, un artizan ºi un artist. Este artizan în mãsuraîn care foloseºte un ansamblu de procedee ºi de mijloace tehnice pentru exercitarea profesieisale, iar artist din punctul de vedere al creãrii, al compunerii pledoariilor, ce uneori sunt considerateopere literare, specii ale genului retoric menite sã convingã judecãtorul asupra speþei în cauzã. Caprofesionist al dreptului, ºtiinþa dreptului fiind principala preocupare a avocatului, dar ºi caartizan, avocatului îi este absolut necesarã vocaþia. Ca artist i se cere sã aibã talent, adicã aceaîndemânare, acea uºurinþã de a face mai repede ºi mai bine decât poate sã facã altul acelaºi lucru�(p.43). Întrebat de junele publicist basarabean cu studii liceale la Liceul Pedagogic din Buzãu,Aureliu Perdeleanu, dacã politicul se intruzioneazã în justiþie, Mihai Sãlcuþan nu neagã acestaspect, dar conclude, optimist, cã sistemul juridic, ca întreg, nu e influenþat în mod esenþial deingerinþa în cauzã.

Participarea, în toamna anului 2011, la �Festivalul mãrului de la Soroca�, îi prilejuieºtepublicistului un admirabil eseu despre fructul care poate fi, în textul lumii, de la Biblie, la basme,colinde ºi eresuri, ºi de aur, dar ºi unul al discordiei.

Neobositul publicist ºi eseist de marcã e ferm convins cã, într-o bunã zi, Basarabia, �fiicaînstrãinatã�, se va întoarce la sânul niciodatã vitreg al mumei sale. Cu astfel de gânduri ºi dintr-o astfel de perspectivã e prefaþatã cartea O lacrimã pentru Basarabia semnatã, în 2012, deSava Bogsiu (Preot Mihail Milea) în colaborare cu tânãrul basarabean Aureliu Pedeleanu careurmeazã Liceul Pedagogic din Buzãu. Cei doi autori, ºi ca ei mii de cetãþeni de dincolo ºi dedincoace de Prut, þin treazã dorinþa legitimã întregirii neamului românesc. Sunt denunþate încã odatã, cu argumente istorice, condiþiile dubioase în care Moldova dintre Prut ºi Nistru a fostcedatã Rusiei þariste în anul 1812. Realipirea Moldovei de peste Prut la România se va faceprintr-un proces de reromânizare ºi de convingere moralã ºi sufleteascã a basarabenilorîndoctrinaþi de ideolgia rusã ºi sovieticã pânã la a fi fost convinºi sã creadã cã aparþin rasei slave.E vorba de �extinderea ºi fortificarea conºtiinþei unioniste� (p.92), dupã cum publicistul temeraro afirmã în interviul acordat aceluiaºi neobosit Sava Bogasiu. Unirea urmeazã sã fie fãcutã prinvoinþa exclusivã a românilor ºi nu a altora care s-au intruzionat vremelnic în soarta lor. Lipsa decuraj unionist a politicienilor care aºteaptã �coacerea� nu se ºtie cãror condiþii istorice prielnicee mereu fletrisatã de intervievatul care crede cã împrejurãrile favorabile vin rareori singure ºi cãmai trebuie, prin urmare, ºi forþate nu doar pe cãi diplomatice.

Multe din piesele recentei cãrþi semnate de Mihai Sãlcuþan sunt, aºa cum am vãzut deja, prefeþecu care onoreazã apariþiile editoriale ale unor confraþi precum: Constantin Voicilaº (Roboþelulde aur - Povestea campioanei Steluþa Duþã), Valeriu ºi Eduard Niculescu (Avocaþii Buzãului(1864-2012)), Cãtãlina Orºivschi (Zâmbete rãsleþe), Any Drãgãnoiu (Piºcãturi de...Þânþãreni). Toate aceste cãrþi devin prtexte pentru suculente, inspirate, avântate ºi documentateeseuri. Cel ocazionat, de pildã de ultima carte are ca temã centralã râsul ºi se încheie cu un citatdin legislatorul Solon care s-a adresat astfel atenienilor atunci când s-a instaurat tirania în patrialor: �Dacã aþi ajuns atât de rãu din pricina greºelilor voastre nu învinuiþi pe zei. Doar voi sunteþivinovaþi� (p.89). Citatul e de stringentã actualitate: toþi corupþii arestaþi dau vina pe alþii: dosarelelor de fraudatori notorii sunt, invariabil �înscenãri politice� ºi toþi baronii locali suferã de boli înfaze terminale.

În discursul sãu eseistic neîntrectul exeget al fenomenului umoristic dintotdeauna insereazã,nu odatã, apetisante meniuri specifice zonelor în care descinde nu doar ca degustãtor, avizat, deesenþe epigramistice, ci ºi de licori ºi preparate culinare ce fac fala ospitalierã a respectivelorþinuturi. Sã ne lãsãm o clipã furaþi de arome culinare, inclusiv lingvistice, bãnãþene: �Dacã vor fipoftoriþi la agapa frãþeascã musai sã fim serviþi cu bunãtãþi specifice bãnãþene, adicã cu vestitelepogãcele cu jumãri la o rãchie cu multe ºtricuri, cu oarece lard, ºfarcã ºi pitã fãcutã din pielm ºilapte cu �Varga Beleº� ºi pe taiere generoase cu crofne ºi plãcinte cu ºeapã ºi cu varzã, tamanpotrivite cu un pahar de Cadarcã de Miniº, din cea purpurie cu reflexe albãstrui, care inspirã ºite poartã spre elanuri lirice greu de povestit altora dacã sunt lipsiþi de o experienþã proprieanterioarã� (p.78). Folosirea unor termeni arhaici, regionali ori din limbajul juridic ar merita unstudiu aparte. Spicuim la întâmplare câteva vocabule savuroase ce îmbie la reverie: a smredui,tãlmãºag, culpaº, stricnit, ºart, zamparlâc, rãspas, zumaricale, a furlandisi, a hiritisi, vladnic,ortaº, zarafir, zãitin, zãnat, bijoi etc.

Ca istoric literar, Mihai Sãlcuþan pledeazã nu o datã cauza unor înaintaºi intraþi pe nedrept înconul de umbrã al uiãrii sau chiar al unor contemporani necunocuþi ºi neapreciaþi pe mãsuraharului lor. Invitaþia la lectura cãrþilor acestui scriitor e demnã de cea mai frumoasã �carte cuprieteni�, în sensul celor scrise de Fãnuº Neagu, Mircea Micu sau Florentin Popescu. Cultulprieteniei ce arde ca o canelã veºnic vie îi smulge din vârful inspirat al peniþei adevãrate poemeîn prozã: �Cu lacrimã din floare de colþ culeasã din grãdina Raiului în care a vecuit în volnicie celcunoscut sub pseudonimul Nicomah, de pe creasta Caraimanului, îmi adun amintirile a mai binede douã decenii, rãmase limpezi ca ºipotul de sub Peleº, în care maestrul cãuta perle de spirit ºiierburi purtãtoare de iluminare, ascunse printre pietre ºi pe sub maluri de nevãzute rusalce sauchiar de Zeul Munte� (p.49). Nu mai puþin savuroase sunt incursiunile în folclorul maramureºan,gândurile sale despre motivul soarelui, al funiei rãsucite sau al arborelui vieþii fiind de mareprofunzime.

Candela aprinsã este o carte întru totul savuroasã ºi nimeni nu va regreta vreodatã cã i-acãzut sub ochi ºi cã s-a cufundat în lectura ei îmbogãþitoare de minte ºi de suflet. Mihai Sãlcuþaneste în egalã mãsurã un scriitor de atitudine civicã ºi un neegalat artist al cuvântului.


66666 PROZÃ ROMÂNEASCÃ LA KM 0

Când a �agãþat-o�, în autobuz, desigur nu s-a uitat binela ea. Faþa ºi bustul i-or fi plãcut, dar dacã ºi-ar fi aruncatprivirile mai în jos, picioarele nefiind acoperite depantaloni ca acum... Va avea grijã sã nu vinã la întâlniri� în caz cã-i va mai da � în fustã. Are deja drept scuzãrigorile toamnei înaintate, iar la varã va vedea cumevoluau lucrurile. La urma urmelor, putea purta o rochieuºoarã care sã-i depãºeascã genunchii, deºi nu mai era lamodã. Apoi, se aºtepta s-o îmbrãþiºeze ºi s-o sãrute timid,nu s-o pipãie. Însã Doamne fereºte de o invitaþie la ºtrandsau într-un pat! Ar trebui sã se învãluie în albiciuneacearºafurilor, în semiîntunericul încãperii... Ar fi o minunesã-l simtã întins lângã sine, netulburat de o dezagreabilãdescoperire. Ar scãpa-o de cumplita neliniºte ºi i-ar oferiocazia de a-ºi lua, în sfârºit, revanºa.

Ah, tenul neted, rozaliu, al mamei! Pãrul ei negrumereu aranjat, prins în agrafe strãlucitoare � credea cã deaur, atunci în copilãrie �, braþele cãrnoase, ºoldurile ºicoapsele puternice. Cu un asemenea trup nu i-a fost greusã atragã un bãrbat mult mai tânãr ºi sã i-l aducã tatã înlocul celui adevãrat, ce dispãruse, fugise în strãinãtate,când ea nu împlinise nici trei ani... Un tatã simpatic, laînceput � ãsta nou. Nu numai cã se învârtea atent, supus,drãgãstos cu nevasta sa straºnic fãcutã ºi cam capricioasã,dar ºi pe fiicã o rãsfãþa ca pe propriul copil, intuind poatecã el n-o sã aibã. O lua în braþe, o alinta, îi dãruia dulciuriºi pãpuºi, îi spunea poveºti, o ajuta sã deseneze. În plus,n-o certa ºi n-a bãtut-o niciodatã, spre deosebire de... Pescurt, o câºtigase. Aºa încât nu presimþea nimic. Doar pela opt ani i s-a pãrut cã mângîierile lui deveniserãinsistente, cã mustaþa i se lipea mai apãsat pe piele. Aîncercat sã se þinã departe, sã-l evite. � De ce te strâmbi,uscãturã micã? a zis mama, observând la un moment datmanevra. De ce te rãsuceºti îndãrãtnicã ºi fugi când�tãticu� vrea sã-þi dea un �pupic�? Nu vezi cã el continuãsã te iubeascã?

Se lãsa mustratã, ca de obicei, fãrã crâcnire. Însã pe lazece ani, ascunzând încã motivul repulsiei, i-a ripostat:Nu mã mai bate la cap, nu-i tatãl meu! � Dar ºtiai, ºi astanu te-a împiedicat sã te bucuri de bunãtatea lui. Nu s-aschimbat; e acelaºi bãrbat bun... ªi-a încleºtat buzele,gândind: O fi, o fi pentru tine!

Totuºi, insul avea sã se dovedeascã destul decumsecade ºi delicat. Sau a atins ºi el vârsta înþelepciunii.Cãci într-un an, doi, a încetat s-o mai hãrþuiascã în joacãºi chiar sã-i mai mãsoare pe sub sprâncene formele încreºtere. Ceea ce era o uºurare ºi în acelaºi timp îi provocaun sentiment de lipsã. Se complãcuse în acea aþâþare?Nelãmurit, se simþea ºi un pic jignitã, alarmatã. Curând,se apucã sã-ºi cerceteze corpul ºi...

Aproape-convingerea infirmitãþii o cãpãtã, însã, îninternat, la paisprezece ani, vãzându-le pe colegedezbrãcate, studiindu-se fãrã sfialã în oglindã, ba ºialergând pe coridor cu plinãtãþile goale cãtre baia(duºurile) de la capãtul palierului. Nu toate fetele erauperfecte � mai ales câte un chip lãsa de dorit, fie prea

pãtrãþos, fie nãpãdit de coºuri �, dar cu niciuna nu seputea compara nestingheritã. Se gãsea mãruntã, întârziatã,neînsemnatã. N-o consola faptul cã o socoteau maideºteaptã. Îºi ascundea în general trupul ºi, pe când eleexperimentau rafinamente ce-i aminteau de mama, seretrãgea umilitã ºi ruºinatã. Impudoarea lor o fãcea sãtrãiascã ºi o ruºine ciudatã, pentru ele, ca ºi cum s-ar fitranspus în mintea ºi nasul bãieþilor care veneau sã lescoatã la plimbare ºi, mãcar unii, ghiceau goliciunea desub veºminte laolaltã cu izurile feminine, nealungatecomplet de pomezi ºi parfumuri. De aceea, ea nu foloseadin astea; se spãla doar, înverºunat, cu sãpunul ei mirosinddiscret a lãmâie, cu care îºi clãtea ºi lenjeria intimã.

Încetul cu încetul devenise paznica dormitoarelor,pustii la sfârºit de sãptãmânã, ºi îngrijitoarea lorsecundarã, luându-ºi sarcini precum netezirea pãturilorpe un pat prost aranjat, dusul gunoiului, ºtergerea depraf a pervazurilor ºi udatul florilor. În special asta îiplãcea când rãmânea singurã, miºcându-se printre razelefiltrate de lamelele draperiilor ale unui soare în amurg.ªi câte laude nu primise pentru îndemânarea, simþul deordine, hãrnicia ei! �Vedeþi, fetelor � îi fãcea rãulinvoluntar pedagoga �, ce gospodinã admirabilã esteFelicia? Ce mâini de aur are, pe lângã cãpºorul isteþ!Niciuna dintre voi nu-i calcã pe urmã. ªi veþi avea nevoiecând vã veþi mãrita.� �Ei, suflet de slugã, cel mult deinfirmierã! � crâcnea Nela, frumuseþea recunoscutã. Sãaducem ºi niºte bãtrâni de la azil, sã i-i dãm în grijã!��Taci tu, clonþoaso, ºi mai coboarã cu picioarele pepãmânt! � o repezea blânda femeie. Cã nu degeaba te-atrimis ºtabul de taicã-tãu la internat, ºi nu þi-a luat gazdã.��Niciodatã!� � scrâºnea colega, îndepãrtându-se sã n-opufneascã râsul chiar în faþa pedagogei. Ea ar fi vrut sãplângã, auzind-o, dar din pãcate nu putea. Nu i sedezlegau lacrimile nici mai târziu, în momentele desingurãtate.

ªi totuºi, o admiraþie ascunsã îi purta opulenta Nelly!Îºi uita rãutatea sau o apuca remuºcarea, sau... Se apropiape neaºteptate de ea ºi o îmbrãþiºa într-un fel straniu,lung, obositor. O fãcea sã-i vâjâie tâmplele ºi sã secutremure. Scãpând din strânsoare, fugea în cel mai obscurungher ºi se chircea, aproape gata sã vomite.

Bineînþeles avea ºi ea vacanþã, ca ºi celelalte. Numaicã îºi propusese sã evite pe cât posibil sã se ducã acasã.Doar dacã se închidea internatul ar fi fost obligatã.Altminteri, era dispusã sã spele duºumelele la rând cufemeile de serviciu, sã vãruiascã, sã vopseascã, spre arãmâne încã un timp ºi a amâna revederea... Ceea ce nuse întâmplã însã, fiindcã în prima ocazie diriginta ºipedagoga o expediarã într-o tabãrã de iarnã, alipind-ocopiilor de la orfelinat, iar în a doua veni mama ºi o luãval-vârtej, mustrând-o: �N-o sã te las sã umbli razna, sãspui mâine-poimâine cã te-am pãrãsit ori chiar cã te-amalungat!�

Adevãrul e cã i-ar fi plãcut s-o poatã spune, sã pozezeîn victimã, dar ºi atunci ºi mai târziu mama s-a strãduitsã-i anuleze acea posibilitate. Studiind-o atent, i s-anãzãrit cã nu se hrãnise cum trebuia ºi a îndopat-o cumâncãrurile de Paºte. Constatând cã nu se �împlinea�, cidoar i se lungiserã puþin �fusele�, o duse la doctoriþa dincomunã s-o examineze ºi dumneaei nu-i gãsi nimic, înafarã de o �anemie congenitalã�, drept care îi recomandãplimbãri în naturã, sport ºi... un prieten. Uºor de zis, dargreu de îndeplinit. Curãþenia ei exemplarã ºi purtarea-i�spãsitã, de cãlugãriþã� (în termenii mamei) nu încurajaubãieþii. Dimpotrivã. Sã încerce cu un pic de sulemenire?A fãcut-o ºi s-a simþit repede dezgustatã. A renunþat,gândind în treacãt cã, dacã ºi-ar fi sãrutat ea buzele, le-arfi preferat naturale, proaspete, roz-umede, cum erau! S-a

retras în lecturi, împrumutând cãrþi de la bibliotecalocalã. ªi, ca urmare, mama cãzu în dilemã: sã semândreascã ºi s-o vadã sortitã unei cariere intelectualepentru care ea însãºi avea unele nostalgii sau s-o opreascãpe motiv cã-ºi strica ochii ºi îºi ofilea boiul? O sili sãmeargã iarãºi la doctoriþã ºi astfel, dupã acea vacanþã, seîntoarse la internat ºi la ºcoalã cu ochelari pe nas.

Împlinise ºaisprezece ani ºi se mai împãcase cuimaginea sa, când îºi uimi consãtenii ºi familia coborânddin autobuz însoþitã de un bãiat înalt ºi frumos, colegmai mare de liceu, pe care îl prezentã scurt, îl conduseacasã ºi-l instalã fãrã fasoane în camera ei, anunþând cãea se muta peste noapte la o prietenã (fata bibliotecarei).Iar lumea se puse numaidecât pe pândã. Dar ce puteasurprinde? Aproape totul, afarã de surogatul de intimitatedin orele când, închiºi în fostul sãu dormitor, ascultândîn surdinã muzicã clasicã la patefon, se încâlceau în niºtediscuþii copilãreºti ºi în acelaºi timp savante, ca întrerãdãcinile de care dãdeau jos la râu, în ghiolul de lacotul Domnaru. Acolo se scãldau, sub privirile a doilungani bruneþi ce alunagau gâºtele ºi încercau sãpescuiascã sub mal cu mâinile goale, ale unor copii care,poate din cauza costumelor de baie, îºi întrerupeau joacaºi-i cercetau cu respect ori aþâþare sau, în sfârºit, ale unorfemei ce treceau ca din întâmplare.

În sat n-aveau unde sã se ducã împreunã, cãminulcultural-cinematograf fiind de vreun an în reparaþie ºitinerii de vârsta lor numãrându-se pe degete, majoritateaþãrãniþi deja sau proletarizaþi. Aºa cã rãstimpul dintrebãile cu plimbãri pe islaz, printre cãtini ºi sãlcii, ºitaifasurile intime vesperale trebuiau sã-l petreacã înfamilie. ªi nimic nu scârþia în modul cum îi întâmpinauºi-i ospãtau... gazdele! Însã ceva era prea apãsat, preacurtenitor. Râvna cu care tatãl adoptiv se întrecea în a leoferi surprize, cum ar fi lichioruri fine ºi bucãþi mari defazan, rumenite, dintr-o pradã a paznicului crescãtorieide la Dumbrava Hulpii, cãruia îi strecura în schimbconiacuri furate de la fabrica unde lucra, fãcând navetape bicicletã. Apoi, agitaþia mamei care, priceputã casnicã,era acum ºi modestã, temându-se sã nu displacã (maiales plãcintele) acestui musafir neaºteptat, dar binevenitmãcar pentru cã o împiedica sã rãmânã singurã cu ea ºisã ajungã la niscai frecuºuri. Începuserã, dumneaei ºi�tata�, sã croiascã planuri? Care dintre ei voia sã scapemai repede de povarã?

Noroc cã bãiatul n-a intrat nici o clipã la bãnuialã.Preocupat sã se apropie firesc, cinstit, de ea ºi nereuºind� perdeaua de vorbe era cam deasã, iar gesturile nude seresimþeau la amândoi de o jalnicã lipsã de experienþã �,a ajuns la capãtul zilelor dinainte stabilite ºi a plecat.Uºor abãtut ºi poate speriat. Nu i-a promis cã-i va scrie.Nu i-a zis �ne revedem la toamnã�. Fapt ce a dezamãgit-o, dar nu atât cât pe pãrinþi. Constatându-ºi relativaindiferenþã, ºi cu ajutorul prietenei (�Nu te-ai moleºitdeloc, Felicia!�), a gãsit exact impulsul pentru ohotãrâre... definitivã: sã nu se îndrãgosteascã niciodatã!

ªi iatã, dupã atâþia ani intrase în fibrilaþie numai fiindcãun student arãtos, cu faþa proaspãt rasã ºi îmbrãcat înhaine sãrãcãcioase însã îngrijite, a catadixit s-o remarceîn fundul atobuzului, s-o învãluie cu umbra sa mirosinda tei sãlbatic, sã se întreþinã un sfert de ceas cu ea ºi sã-idea întâlnire? Coborând, când uºile s-au deschis, ºiaruncând o privire în urmã, sã-i fi vãzut genunchiul mic,pietros ºi pulpele prea subþiri? De ce n-a pus picioruºelepe treapta de fier, îndãrãtul lui, pretextând cã-ºi amintisea avea treabã prin preajma staþiei acelea ºi spre a-l însoþio parte din drum? Alta ar fi fost în momentul acestasituaþia? N-ar mai aºtepta stupidã o nãlucire ce nu vareveni.

ÎNTÂLNIRE DE UMBRE(fragment de roman)

Ioan Dumitru Denciu


77777MARI PROIECTE CULTURALE

În dezbatere, o lucrare fundamentalã:

Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã �G. Cãlinescu� a organizat în ziua de 25 aprilie 2014 Conferinþa Internaþionalã �Dicþionarul General alLiteraturii Române: canon ºi identitate culturalã�, la care au participat numeroºi profesori universitari, cercetãtori, istorici ºi critici literari, chemaþisã-ºi exprime opiniile privind ediþia a II-a a Dictionarului General al Literaturii Române, aflat în pregãtire. Întrucât spaþiul nu ne permite sã inserãmtoate puctele de vedere, ne limitãm la câteva opinii, publicând totodatã alocuþiunea dr. Ion Opriºan, pentru a da o idee de nivelul ºi conþinutuldezbaterilor.

Sub ochii ºi în bunã mãsurã prin contribuþia noastrã � a unoramai mare, a altora mai micã � s-a realizat unul dintre cele maiimportante instrumente de lucru ale culturii române: Dicþionarulgeneral al literaturii române.

Lãudat, pe bunã dreptate, de unii, criticat la fel de îndreptãþit(când intenþia a fost constructivã), de alþii, pentru greºelile deamãnunt observate, pe care ne strãduim sã le eliminãm, printr-omai atentã investigare a fenomenului literar, DGLR tinde spreperfecþiune.

Se ºtie însã cã absolutul e imposibil de atins ºi nu se realizeazãdecât în mod relativ.

Pentru o asemenea relativitate � la urma urmei omeneascã �încercãm sã sugerãm câteva deschideri.

Prea puþin s-a observat cã DGLR nue un dicþionar, ci se vrea o enciclopediea literaturii române, în care cel care oposedã (sau chiar dacã nu o are) poateafla orice îl intereseazã din sfereleliteraturii ºi, pânã la un anumit punct,chiar ale culturii române.

Greºelile erau inerente în cadrul uneiopere de pionierat de-o asemeneaanvergurã.

Dar ele nu vor putea fi eliminate întotalitate numai prin reelaborareaintegralã a lucrãrii din timp în timp,când se vor rotunji articolele despre ceidispãruþi ºi se va face loc în structuravolumelor celor eventual uitaþi saunumeroºilor nou veniþi.

În timpul cercetãrilor noastre înstrãinãtate, când DGLR nu era decât oaspiraþie generalã, neproiectatã, ºi cuatât mai puþin materializatã, am avutcuriozitatea sã merg în �atelierul� unormari enciclopedii de prestigiuBrookhaus Fischer, Meyer, care seautoprefac mereu ºi existã înpermanenþã pe piaþã.

Purtând discuþii în vederea preluãrii copyrightului pentruBrockhausul într-un singur volum � pe care doream sã-l editezîn românã cu introducerea a cel puþin 50 de articole referitoare lapersonalitãþi române inexistente în volum, care sã rãmânã ºi înversiunea germanã ulterioarã ºi în alte limbi �, am cunoscutmodul de lucru continuu în special la aceastã enciclopedie într-un volum.

De când s-a început lucrul la DGLR � sunt de-acum vreodouã decenii � visez la un asemenea ritm care sã înlãture hopurilereluãrii din când în când a dicþionarului � fie ºi la un deceniu(perioadã totuºi scurtã de revenire) �, ºi mã îngrozeºte mai alesgândul cã la un moment dat firul s-ar putea rupe (din multemotive; e de ajuns a fi invocat cel financiar) ºi cine ºtie peste câþiani sã se reia � în cine ºtie ce formulã � de la început� � dacã seva mai relua! � fãrã a mai avea în vedere continuitatea.

Dar fiindcã ne aflãm în plin proces de prefacere ºi actualizarea ediþiei întâi, sã observãm atât pãrþile bune cât ºi eventualeleperspective ce ar putea face DGLR-ul ºi mai bun, aºa cum ni-ldorim fiecare ºi toþi împreunã.

Desigur, e un câºtig imens cã lucrarea a fost încheiatã, încondiþiile apelului la un colectiv aºa de numeros, din mai multecentre ale þãrii, cu orizonturi ºi experienþã profesionalã relativdiversã.

A fost o realizare ºi mai importantã cã aceste voci au fostarmonizate de-o aºa manierã, încât sã nu fie vizibilã diferenþa demetodã ºi mai ales de profunzime a abordãrii.

Fãrã a fi mecanic topite într-un ce stereotip, articolele relevãatât unitatea de concepere, chiar stilisticã într-un anume sens, câtºi un ce distinctiv, care ne face sã bãnuim nu o datã cine esteautorul cutãrui sau cutãrui text.

Subliniem, de asemenea, buna reliefare structuralã a DGLR-ului în funcþie de valoarea scriitorilor, prezentaþi prin multiplemodalitãþi: dimensiunea articolelor (numãr diferit de pagini de lao categorie la alta a scriitorilor), prezenþa sau absenþa tabelelorcronologice, prezenþa sau absenþa ºi chiar dimensiunilereferinþelor critice memorabile, prestanþa personalitãþilor care scriuarticolele în cadrul diverselor grupe valorice, numãrul imaginilorcu care sunt ilustrate paginile dedicate diverºilor autori�

À propos de ilustraþii, am observa, în treacãt, cã portretelescriitorilor nu sunt simple pete de culoare, ci elemente de fond;ele sunt marca vizualã a personalitãþilor despre care se scrie ºi ocât mai cuprinzãtoare prezenþã a lor, pe cât posibil pentru fiecareautor, ar fi binevenitã (inclusiv pentru autorii care uneori sunt ºicolaboratori la DGLR).

Venind la deschiderile care fac, de fapt, obiectul intervenþieide faþã, sugerãm ca DGLR sã se contureze ºi mai hotãrât pedirecþia deja trasatã a cuprinderii, în diverse moduri, a întreguluidomeniu al literaturii, asimilând informaþii din cele mai diverseenciclopedii româneºti, panorame ºi enciclopedii.

Ne gândim în primul rând la fructificarea mai acutã a faptelorde istoria literaturii române vechi, chiar aparent minore, atât de

importante pentru literatura românã, carese înfiripã ca un ce de sine stãtãtor relativtârziu faþã de restul marilor literaturieuropene.

De asemenea, avem în vedererecuperarea pentru DGLR a largului lotde �gazetari�, din secolul al XIX-lea ºiînceputul secolului al XX-lea � existãchiar un dicþionar special în acest sens �perioadã în care nu se fãcuse o diferenþãprea clarã între �literaturã� ºi �jurnalism�.De altfel, mulþi dintre ei, chiar dacã nu aufost scriitori propriu-ziºi, au cochetat ºicu beletristica fãrã a avea uneori volumepropriu-zise. Ei ºi mulþi alþii, poate minori,din punct de vedere al valorii artistice însine, dar importanþi în perspectivã largculturalã, sunt prezenþi în Enciclopediatipãritã ºi mai ales în forma amplã,needitatã, a lui Lucian Predescu.

În sfârºit, ne gândim la includerea îndicþionar a cât mai multor scriitori dintrecei contemporani (actuali), în curs deafirmare, chiar cu un singur volum dintrecare unii vor intra neîndoielnic la o altã

reajustare, dupã zece ani, a DGLR.Când formulãm asemenea sugestii, ce îi vor scandaliza,

desigur, pe colegii care au în vedere o bazã valoricã foarte înaltãpentru includerea unui nume cu articol de sine stãtãtor în dicþionar,nu pledãm nici un moment pentru abandonarea perspectiveipronunþat estetice.

Am sugera chiar scoaterea din corpul propriu-zis al lucrãriia unor nume, cum propunea, la un moment dat, d. prof. EugenSimion � care deºi au mai mult de douã volume publicate (praguladmiterii în DGLR) nu ating o treaptã valoricã minimã, care sãjustifice includerea lor în prestigioasa lucrare.

Atunci cum se poate împãca adãugarea atâtor noi articole cupãstrarea nivelului înalt impus?

Prin sporirea DGLR cu încã un volum, care sã cuprindãinformaþia larg enciclopedicã privitoare la literatura românã, prinmai multe anexe necesare, din rândul cãrora enumerãm:

� un glosar al tuturor celor care au publicat literaturã, istorieliterarã, criticã literarã, folcloristicã sau sunt importanþi printr-olaturã a creaþiei lor pentru literatura românã dar nu sunt incluºi încorpul propriu-zis al lucrãrii;

� un glosar de opere anonime � mai ales pentru epoca veche,dar nu numai � de asemenea cu una sau douã referinþe critice;

� un indice de pseudonime extrase strict din textele incluse înDGLR sau, mai larg, de �pseudonime, alonime, anagrame,asteronime, criptonime� cum îºi intitula Mihail Straje celebruldicþionar;

� un indice cu �Alte reviste literare româneºti� despre care nuexistã articole speciale în DGLR, cu toate trimiterile necesare ºieventual cu câte o referinþã criticã revelatorie, afarã de Dicþionarulpresei literare româneºti, de I. Hangiu;

� un indice general de nume pentru toate volumele DGLR,care sã cuprindã nu numai pagina sau paginile de regãsire aarticolului, ci ºi toate referinþele la scriitorul respectiv;

� un indice de opere ar putea pãrea, poate, excesiv, când pe opaginã se citeazã nenumãrate lucrãri, dar e necesar;

� un indice cronologic al tuturor scriitorilor în funcþie de datanaºterii de la începuturi pânã astãzi.

E o simplã propunere, pe care vã rog s-o luaþi ca atare.

DICÞIONARUL GENERAL AL LITERATURII ROMÂNE, ediþia a II-a

P. S. Ioachim Bãcãuanul(Arhiepiscopia Romanului ºiBacãului): �Ne bucurãm cã înDicþionar figureazã ºi scriitoriibisericeºti ºi sprijinim ºi noi apariþiaacestei lucrãri fundamentele pentrucultura românã�.

Acad. Eugen Simion: �Dorimca Dicþionarul sã devinã un reperpentru veacul ºi mileniul care abiaau început...�

Acad Mihai Cimpoi: �Scriitoriibasarabenii trebuie sã fie binereprezentaþi în aceastã carte! ªi suntsigur cã vor fi!�

Prof. univ. dr. Ion Pop:�Articolele se cuvine sã fie redactatepe un ton neutru!...�

Prof. univ. Ion Simuþ: «Pemine, ca istoric literar, atunci cândconsult un astfel de �instrument delucru� mã intereseazã sã afluinformaþii bibliografice ºi desprescriitorii mai mici, de fundal, datepe care nu le pot gãsi în altã parte!...»

Acad. Vasile Tãrâþeanu:�Situaþie scriitorilor români dinCernãuþi ºi, în general, din Ucrainanu este una fericitã ºi cred cã acestaspect ar trebui reflectat ºi într-oastfel de lucrare!...�

Conf. univ. Dr. Radu Bîlbîie:�Consider cã Dicþionarul ar trebuisã cuprindã ºi articole despreinstituþiile culturale ºi desprecolaborãrile scriitorilor la emisiunileradiofonice!�

Conf. univ. dr. Paul Cernat:�Articolele sã fie unitare ca stil, iarbiobibliografia celor care au scrisfoarte multe cãrþi sredatã selectiv!�

I. Opriºan

Soluþia optimã


88888 CONSEMNÃRI

Nobel Prize - 1903

Titus Vîjeu

BJØRNSTJERNE BJØRNSONContemporan cu Henrik

Ibsen (1828-1906),Bjørnstjerne Bjørnson aavut în epocã o glorieliterarã comparabilã cuaceea a autorului Casei cupãpuºi. Din pãcate, astãzi� în pofida Premiului

Nobel obþinut în 1903 (premiu de care Ibsen n-abeneficiat), � Bjørnson nu mai reprezintã � în afara arieiscandinave � un reper literar de anvergurã. Dar, pentrunordici � ºi în primul rând pentru norvegieni � el rãmâneun autor de referinþã. Autor al imnului naþional alNorvegiei (�Da, noi iubim aceastã þarã...�), scriitorul afost unul din marii luptãtori pentru independenþa patrieisale. Dupã secole de dominaþie danezã ºi dupã un veacde autoritate suedezã (urmare a Uniunii de la 1814)Norvegia ºi-a dobândit suveranitatea abia la începutulsecolului al XX-lea (1905), datoritã unei necurmate luptede emancipare naþionalã în cuprinsul cãreia BjørnstjerneBjørnson a jucat un rol esenþial.

Nãscut la 8 decembrie 1832 la Kvikne în familia unuipastor rural, a fost educat în colegiul din Molden ºi launiversitatea din Cristiania (vechiul nume al oraºului-capitalã, devenit abia în 1925 Oslo). În acel timp îlcunoaºte pe Ibsen, Vinje ºi Lie, apostoli ai renaºteriispirituale a Norvegiei, alãturi de care Bjørnson va strãluciprin însuºirile sale agitatorice manifeste, exprimate înplan politic, social ºi chiar religios. Lupta pentrufundamentarea unui teatru cu adevãrat naþional (încondiþiile influenþei, încã puternice, a culturii daneze)le dãdea celor patru convingerea cã masele pot fi luminateprin piese de teatru noi, menite sã le stimuleze orgoliulnaþional. În paginile ziarului Morgenbladet ºi înconferinþele sale publice, Bjørnstjerne Bjørnson a pledatcu multã convingere pentru o nouã literaturã dramaticã.i pentru a-ºi susþine mai bine punctele de vedere

teoretice, el a trecut la scrierea unor texte care sã poatãrãspunde noilor comandamente. Drama istoricã MèllemSlagene (Între bãtãlii -1856) a fost redactatã în doardouã sãptãmâni. Cam în aceeaºi perioadã, Ibsen � careactiva din 1852 la Bergen în calitate de consilier artistical teatrului de aici � scria Doamna Inger la Osträt �comparatã de G. Cãlinescu al nostru cu Doamna Chiajnaa lui Alexandru Odobescu ºi cu Doamna Clara, personajuldin piesa lui Al. Davila Vlaicu-Vodã. Bjørnson salutã cuentuziasm primele succese ale confratelui. Atunci seproduce ºi strania încruciºare a destinului celor doi: Ibsensoseºte în Cristiania, unde se ºi stabileºte în 1857 întimp ce Bjørnson preia conducerea teatrului din Bergen.În timp, relaþiile profesionale ale celor doi vor cunoaºtemulte momente de relaxare ºi de tensiune. Întors dupãcâþiva ani în capitalã, Bjørnson va polemiza cu Ibsenasupra rosturilor teatrului. Polemica a avut ecouri înîntreaga lume scandinavã.

A urmat pentru Bjørnson o perioadã italicã. Timpul

petrecut în peninsulã s-a soldat cu scrierea unor poemeºi a unor piese de teatru [Kong Sverre (Regele Sverre) ºitrilogia Sigurd Slembe]. Tot la Roma a început elredactarea piesei istorice Maria Suart a Scoþiei, în careinfluenþa lui Friedrich Schiller (cel din Wallenstein) eraîncã robustã. Obþinând o rentã acordatã de guvern,Bjørnson s-a dedicat în exclusivitate scrisului. Cu timpul,atracþia resimþitã în tinereþe faþã de teatrul istoric (reflexal dramei romantice) seestompeazã, autorul norvegiandevenind tot mai captivat deposibilitãþile oferite de realismulliterar. Piese precum Redaktoren(Redactorul -1874) ºi En Fallit(Un faliment -1875) probeazãaserþiunea de mai sus. Scena numai e ocupatã acum de personajede dincolo de timp ci de oameniai prezentului. Societatea nordicã� aflatã la incidenþa cu uncapitalism aºa zis �timpuriu� ºi-aaflat în Bjørnstjerne Bjørnson unobservator lucid care analizeazãliniile de forþã ale acestui �nousistem� (Det ny Systeme -1878),dupã ce în Kongen (Regele -1877)atacase monarhia ºi rânduielilereligioase, exprimându-ºi curajosopiniile democratice. (Abia lasenectute, dupã ce fusese distinscu Premiul Nobel pentruliteraturã el va reveni asuprainstituþiei monarhice, acceptându-i viabilitatea ºistârnind astfel vehemente proteste din partea liberalilor.)

Dramele Over Aevne -I- (Deasupra puterilor noastre-1883) ºi mai ales Over Aevne -II- (1895) par uncompendiu al ideilor sociale ale autorului. Ele îi deschidcalea spre celebritatea continentalã, ultima fiind jucatãcu succes la Paris, pe scena lui Théâtre de l �Oeuvre.

Comediile Geografi og Kjaelighet (Geografie ºidragoste -1885) ºi Naar den ny blurster (Când înfloreºteo viaþã nouã -1909) ne dezvãluie un Bjørnson plin deironie ºi de umor. Aceasta � în timp ce imaginea publicãa scriitorului era mai degrabã una solemnã. Apostol al�norvegitãþii�, el a avut în epocã alura unui tribun politicºi social, apãrând dreptul la autodeterminare al poporuluisãu ºi al altor neamuri. (În acest context se cuvine a amintipoziþia sa întru apãrarea românilor din Transilvania,supuºi la sfârºitul secolului al XIX-lea unui dramaticproces de deznaþionalizare, susþinut instituþional dedualismul austro-ungar).

Bjørnson a mai publicat literaturã liricã (Digte ogsange - Poezii ºi cântece -1877) ºi multe povestiri ºinuvele (Arne-1859, Fiskerjenten - Fata pescarului -1868, Mor �s Haender - Mâinile mamei -1892, Een Dag-O zi -1893).

...Când multe din aceste opere au intrat în penumbrauitãrii, imaginea lui Bjørnstjerne Bjørnson � luptãtor alunor nobile cauze � a continuat sã domine o Europãmereu în cãutarea unor caractere puternice.

Scriitorul s-a arãtat foarte sensibil la evoluþia ideilortimpului sãu. Pozitivismul avea sã-i capteze la un momentdat cu intensitate atenþia, fãcându-l sã abandoneze lumeaidilicã a pãstorilor ºi a miturilor hiperboreene. Trecut

prin ºcoala francezã a dramaturgieitimpului (Dumas, Augier, Sardou) aajuns la înþelegerea unei problematiciteatrale active, menitã sã stimulezedrama burghezã naþionalã. Acelaºi lucruse întâmplã ºi cu Henrik Ibsen, celãlalttitan nordic, evoluând de la teme extrasedin trecutul legendar al þãrii spreproblematica societãþii contemporanelui � a reuºit sã impunã dezbatereamoralã drept ax al dramaturgieisecolului al nouãsprezecelea.

Alãturi de marele Ibsen, BjørnstjerneBjørnson (1832-1910) a contribuit nudoar la naºterea repertoriului naþionalnorvegian (menit sã-l înlocuiascã pe celsuedez, impus de dominaþia politicã ºiculturalã a þãrii vecine) ci ºi laconsolidarea teatrului continental prininducerea unor valori naþionale deevidentã esenþã moralã. Aceastãprezenþã tot mai puternicã a literaturiinaþionale în contextul european aveasã-l determine pe criticul literar danez

Georg Brandes, comentator entuziast al lui Bjørnson sãdeclare cã �literatura europeanã mai nouã este tot atât debogatã ca ºi arca lui Noe�. Marele critic fusese descoperitde confratele norvegian în timpul perioadei petrecute înCetatea Eternã (1873-1875). Teza potrivit cãreia�literatura trebuie sã problematizeze�, sã punã în discuþiechestiuni legate de individ ºi societate, deopotrivã, ºi-aaflat în Bjørnstjerne Bjørnson un susþinãtor activ.

De altfel, scriitorul norvegian fusese mereu atras delupta de idei, exersatã în spaþiul public, alura sa de tribunera cunoscutã pe scena politicã norvegianã. Uluitoareaenergie doveditã în susþinerea unei lumi morale l-a fãcutrepede cunoscut dincolo de fruntarii. Astfel încât, în1903, când primea premiul Nobel pentru literaturã pentruo operã ce se remarcase �prin prospeþimea inspiraþiei ºiprin minunata puritate sufleteascã�, Bjørnson reprezentaun luptãtor al cauzelor naþionale ºi al cauzelorindividuale, supuse toate de cãtre el unei prealabileexaminãri de conºtiinþã.

Din pãcate, tocmai �prospeþimea inspiraþiei� sale aveasã se ofileascã iar postumitatea avea sã-i restrângã gloriadin care se împãrtãºise în timpul vieþii.

Cu totul altfel aveau sã stea lucrurile cu marele sãurival Henrik Ibsen...

Don Basilio

Doamna Veronica Maria Florescu a-nþeles ºi cutimiditae, la început, a citit din cartea sa �Înflorindcuvinte�, frumoase versuri despre �Primãvara, opoveste/ fragilã trecãtoare/ �Magicã încântare/floralaei poveste�. Noi am reþinut finalul unei poezii dinacest recital ad hoc: �Ne-ncântã-n farmec firea, ce toatã-i o grãdinã/ dar mai presus Iubirea, scãldându-se-nluminã�. Nefiind mai multe femei, Marcela Marica,fidelul nostru tipograf, dã o mânã de ajutor, citind dincartea pe care o definitiva, ajustându-i coperþile: �Sãfacem, deci, curat, s-aerisim,/ Sã intre tril de pãsãri înodaie,/ În pragul verii sã ne regãsim/ Frumoºi ºi puri,aducãtori de ploaie�. �Astea-s versurile mele�, sare,trezit parcã din reverie, Ion Haineº. Motiv de aplauze,ca pentru o glumã bunã, dar mai ales pentru versuri ºisurprinzãtorul recitator.

�Mie mi-a dedicat o poezie de primãvarã domnulDumitricã, roºeºte adolescentin Raluca Tudor. Sã v-o

citesc!� Citeºte cu sufletul la gurã. Reþinem concluziasfãtoasã: �Cât de simplã este bucuria vieþii!/ Lasã-þifãrã gratii inima s-o cheme/ Cãci pentru amara lacrimãa tristeþii,/ Vei avea cândva multã, multã vreme��

�În concluzie, zice Basil Rãvescu:�E viaþa iar în toiulei,/ Mai blândã ºi îndurãtoare,/ Când jindium spre alttemei,/ Cãci ºi speranþa dã în floare... Eu mã duc laCarolina!� Se ridicã împreunã cu Tudor Meiloiu,Corneliu Ostahie, Coman ªova ºi cei doi �oaspeþi�,Aurel Ivan ºi Ion Monafu, probabil viitori cenacliºtiai �Catacombei�, în timp ce �corul� animat de MiticãMatalã, Florentin Popescu, N.D. Fruntelatã ºi MihaiJingulescu, devine tot mai frenetic, interpretând o piesãcunoscutã din repertoriul boemei lor studenþeºti: �Eunu merg la Carolina,/ Eu nu merg, nu merg la ea�...

Noi am mers in corpore la Institutul Cultural Român,la întâlnirea cu fosta noastrã colegã ºi dragã prietenãCarolina Ilica, cea care avea sã strãluceascã la

vernisarea propriei expoziþii �Cãrþile de la Vidra�,prezentându-ne, alãturi de istoricul ºi criticul literarIoan Adam, de Profesorii universitari NicolaeGeorgescu ºi Andrei Ionescu, diverse ºi valoroaseobiecte de artã popularã veche, imprimate, de-a lungulanilor, cu versurile proprii, multe premiate laconcursuri internaþionale de poezie, reluate acum într-un inspirat ºi emoþionant microrecital, mãrturisind, ºiîn acest mod, legãtura autoarei cu generaþia anterioarã,cu tradiþia popularã, cu locul natal, fiorulpatriotismului ºi identitãþii naþionale.

Din acest moment, putem spune cã cenaclul nostrua ieºit din catacombã, desprinzându-se de obiºnuiteºuete literare, cantonate într-un spaþiu dat, onorându-ºi mai bine ºi mai larg menirea sa culturalã, exprimatã,în principal, de programul revistei �Bucureºtiul literarºi artistic�.

Cenaclul din Catacombã (V)


99999POEZIE ROMÂNEASCÃ LA KM 0

Eugenia BulatEugenia Bulat s-a nãscut în 1956, în comuna

Sadova, plasa Ungheni, Basarabia, actualmenteRepublica Moldova.

A absolvit Colegiul de Construcþii din Chiºinãu,Universitatea de Stat din Chiºinãu (filologie românã)ºi Universitatea Pedagogicã �Ion Creangã� (filologierusã).

A lucrat în calitate de profesor, jurnalist, editor. Afost primul primar ales în mod democratic în comunasa de baºtinã, Sadova, dupã istoricul an 1989.

A fondat Cenaclul literar �Iulia Hasdeu� (1991) ºirevista �Clipa sideralã� (1995) publicaþie de culturãpentru copii ºi adolescent, sprijinitã de InstitutulCultural Român din Bucureºti.

Este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºiRepublica Moldova.

În perioada 2007-2013 s-a aflat în exodul italian,la Veneþia. A muncit, a scris ºi a lansat, promovândcultura românã ºi adevãrul despre Basarabia.

În 2009 primeºte Ordinul Republicii (Moldova)pentru contribuþia sa la Renaºterea Naþionalã dinBasarabia.

Cãrþi de poezie: �La Putna mi-e drumul� (1994,Premiul I pentru debut la Salonul Naþional de Carteal Republicii Moldova), �Poeme de pe ValeaPlângerii�, �Si-la-bi-sind în tai-ne-le iu-bi-rii (1996),�De dor de voi� (2000), �Stalactite�, �Scrisori dedragoste din Oraºul Libertãþii� (2002), �Venezia ti fudata. Diario di una latitante dell� Est�, 2008, întraducerea Gabriellei Molcsan ºi �În debara. Al doileajurnal al unui evadat din Est�/ �Nello Sgabuzzino�.Il secondo diario di una latitante dell� Est�, versiuneitalianã Geo Vasile.

OREZURI PE VÂNT...

Palatele acestei Veneþii, -ca pomii,

rãdãcini lungi vermuindîn nãmol�

Dacã-ar fi sã inspiri mai adânc,din loc ai putea strãmuta

spaþii de-a valma,ºi-ai putea revedea casele-acestea,

în ºiruri,rãdãcini de lianã prin ceruri

cum poartã�

Apã ºi tu, nesfârºire de ceruri ºi apã,rãdãcinile tale pe vânt,

precum vãluri uºoarede sepie...

Peste dunele-acestui nãmolglorios semãnat, -

o frescã ºi tudintr-un timp nenãscut,

filigran cu þãranul chinez,

orez de cuvinte în spaþii ce-aruncã...

CARUSEL ADRIATIC

Sã þi se facã rãu de atâta stingere,sã cazi într-un plâns de ne-nvins,cu ochii lipiþi de apus sã rãmâi

ca un arbore mut în Giardini*;în apele verzi sã pluteºti ca o alge,cu firul ombilical legat strâns de cord,peste puterile tale viaþa fiind,

moartea fiind,frumuseþea acestei lumi,sluþenia ei.

Alge , alge de mare ºi tu,coardã de sânge, vibrândã,

ciclic murind, - înviind, de trei ori, de trei ori,ca mareea aceasta în cerc...

Sei ore sàle, sei ore càla...**

Etern carusel adriatic�

*Din italianã: Grãdinile. Insulã din arhipelagul venet.** Din italianã: - ªase ore urcã, ºase ore coboarã...

ANCORE ªI DERIVÃ...

ªi atunci, strãinã te simþi,�când vezi lumea aceasta,

din lumi adunatã,Canal Grande ce-o poartã, -

lume din lumi ,prea-divers coloratã, croitã:

Casanova prin ceaþã plutind pe Rialto;un turban sclipitor, florentin, settecento*,sari blând, ºerpuind dinspre Drumul Mãtãsii;piei maro coapte-n Sud,chipuri alb-vineþii, -

mãrturii despre-un soare anemic,deNord...

Totu-i formã, -�nþelegi, -prima coajã pe fructul acestaal Terrei.

Cuvântul, formã-din-formã ºi el,ca matrioºka cea rusã,

precum ceasul Daliprintre paºi se topeºte...

Doar surâsul de vis ce-l surprind ochii tãi,traversând ochii lor,e continuu acelaºi...

O, frunzã umanã,necontenit pe venetul Styx

plutitoare!În porturi de liniºti ancora ta

mai stabilã ca apa lagunei!...

...Din Est, � bãrci izbite de valuri,surâsuri în gol,ancore lipsã la prorã.

Derivã.

*Din italiana: secolul ºaptesprezece.

LUMI PARALELE

...ªi lumea aceasta a noastrã,cu viaþa lãsatã în urmã,spre unde se-ndreaptã?...

Totul pentru acolo,pentru atunci;

nimic pentru azi,pentru aici,pentru clipa prezentã�

Ca o fantasmã, lumea aceasta a noastrãnu-ncape-n chenare,

ºi locul nu-ºi aflãpe hãrþile lumii...

�Desþãraþii: transparente þãri plutitoare,

fãrã pãmânt...

PASTEL CU CAI ªI VIORI

Instrumentiºtilor Petru Dinjos ºi Voichiþa Muntoi

Pãmântul acela al nostru,de dupã cãile lungi,

ape-tãinde,nu ne cunoaºte.

Cãci dacã ar ºticântul întreg

ce prin sânge ne zboarã,aripi ne-ar frânge

mai rãu cum ne-a frânt,în veci talpa din el

nu am smulge,spre zãri sã zburãm.

ªi, o,când sângera-va din nou

duhul nostru rebelpeste corzi de viori,

ar pune pocalele zilei,subþiri,

pe sub degete-aripi,vibrânde,

sã picure negrusângele nostru-�n pocale,

sã-l bea însetaþi barem caiiacelui pãmânt�

Fraþii noºtri � tãcere -cu gândul în ochiul lor dilatat

sã rãmânã�

FIINÞA ÎN FAÞA FIINÞEI

Clipa aceea a revederii,când toate gândurile fug înaintea-þi,ca sã se facã trup

în faþa fiinþei,sã se bucure,

sã jubileze...

Clipa aceea în care,atunci când fiinþa se întrupeazã,toate câte fiinþã nu sunt,

ci doar o spun,o povestesc,

se dizolvã discret ºi dispar,ca sã facã loc altor gânduri, -

mici creaturi efemere...

Pentru cã toate sunt mai miciºi mai neînsemnate

decât fiinþa.Pentru cã toate nu sunt decât

vãzduh ºi aproximaþie,pentru cã nimic nu e mai deplin

ºi mai bucurie,

decât fiinþa în faþa fiinþei.

Ciclul �Orezuri pe vânt�.Din jurnalele venete. Inedite.


1010101010 POEZIE ROMÂNEASCÃ LA KM 0

(continuare în pag. 11)

�Dintre sute de catarge...�

COSTEL STANCU

MOARTEA

Capricioasã ca o cãlãtorie prin sufletul femeii,ori liniºtitã aidoma unei biblioteci vechiunde cititorii pãºesc pe vârfuri sã nuse îngãlbeneascã ºi mai mult paginile cãrþilor,ziua în care uiþi sã îþi speli toate feþele,sau aceea a limpezirii definitive a apelor;sfârºitul piesei despre tine însuþi cândneglijezi arderea mãºtilor, coborârea cortinei,sau, dimpotrivã, începutul când,în loc de gong, e lovitã inima tabang-bang-bang se aude vocea sufleoruluidar tu rãmâi în continuare mutnu poþi repeta. Nu, nu poate fi asta sã mai

încercãm:emoþia celui singur când sare de la uºã zãvorul;ciocãnitul în lemn al celui despre carenu ºtii de construieºte un leagãn ori un sicriu,tot ºi nimic, plin ºi gol, luminã ºi întunericºi câte altele, gãsesc în ochii tãi, acum,Moarte!

RÃDÃCINI

Sunt un sclav fugarde pe plantaþia inimii tale- ai pus sã fiu biciuitpentru îndrãzneala de a te fi privitîn ochi. De ciudã am fugit,nu de durere! Simt ºi acum loviturileca pe mângâieri ale mâinilor tale albe,atât de albe de mã mir cã au umbrã.Ai trimis pe urmele mele vânãtorii de sclavi.Niciunul nu m-a gãsit.Dar într-o zi mi se va face dor de tineºi mã voi întoarce acolo de bunãvoie.Chiar dacã - ºtiu � vei punesã-mi fie tãiatã laba piciorului.

DANIEL ADRIANMARIN

CAPÃT DE LUNÃ PLINÃ

Vinehãmesitul cal de fluturice-a-nfulecat orbeºte

un neam întreg de îngeriimpecabili.

pe când erau lucrurile griDumnezeu picura cernealã.fãrã vântul mãrunt, nimicnu era dinainteafurtunii.

foamea de aripia þinut loc de disperare.

vine, iatã-l.oare ºaua l-ar scoate din minþi ?

a þinut loc de disperare.

vine, iatã-l.oare ºaua l-ar scoate din minþi ?

ARC ELECTRIC

Inimii tale îi veneam ca o mãnuºã,mâinii tale îi veneam ca un inel,ochiului tãu ca o lacrimã blândã,moftului tãu nebun, ca o pradã,era-n zadar, dar euþie îþi veneam.

inimii mele îi veneai ca o zeghe,mâinii mele îi veneai ca o cãtuºe,ochiului meu, ca o secure de luminã,

înverºunãrii mele cãrunteun pãcãtos bumerang.era-n zadar, cãci tumie nu îmi mai veneai.

eu, curentat de iubireaproape inexplicabil �tu, înger îmbrãcat într-un fulgerpe cerul altui saltimbanc.

ALEXANDRU CAZACU

SÃ ZICEM...

Sã zicem Iulia cã nu a venit încã Noiembriedeºi apa ºuºoteºte în jgheaburiºi un pui de alun se zbate în frigul umedZiua se estompeazã încetIar lucrurile încep sã semene între eleSã zicem cã tot ce-a fost între noinu vrea sã-ºi facã singur felulºi sã ne lase odatã

acum când pereþii inimii sunt inundaþide atâta albastruºi toate vietãþiileaºteaptã ziua de mâine cu un mãr pe creºtetDoar gândurile se strâng între ruineca o aþã pe un mosorºi din cãpãtul amieziipotopul ploii continuãiar trupurile noastreau netezimi de corabie

10.

Este iarnã, este ora ºaisprezece Iuliaºi pare cã pânã la cinsprezece treizeci mai este

puþinAºteptãrile te pot la fel de binesalva sau învingeatunci când întelegi cum ne sperietocmai acele gesturi de care putem fiºi noi oricând capabiliîntr-un amurg cafeniuzgâriaþi de curcubeul de griuri stunde totul este zgomot ºi ecou deopotrivãiar linia de sosire o mutãmmereu ºi mereu mai departede efectul încãlzirii globaleascuns în miezul unei gutui feliatecând Decembrie se apropie de noica un tren de mare vitezãde o haltã micãcând albul zãpezii a începutsã semene identiccu scheletele unor pãsãripe o plajã virginã

GABRIEL DRAGNEA

ÎNSÃNÃTOªIREA ÎNGERILOR(a opta coloanã)

La porþi bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Brahms.Îngerii, cãutându-ºi paºii de odinioarãSe-mpiedicã în aripile tot mai grele.Nicio rugãciune nu-ºi mai gãseºte drumulCãtre cerul alungat în uitare.Oraºele se hrãnesc cu vise de-o ziIar pleoapele amorþiteRefuzã somnul nopþilor încã nefurate.

La porþi bat neîncetat negustorii de suflete.


1111111111POEZIE ROMÂNEASCÃ LA KM 0

(urmare din pagina 10)

Dincolo de ziduri se aude Mahler.Îngerii au uitat cu ce se hrãneºte liniºteaZburând haotic printre grãdinile inodoreÎnsângerându-ºi aripile în gândurilePãmântenilor ce lãcrimeazã mereuCând vine ploaia peste trupuri ºi case.Doar pescãruºii adorm în vãzduhCând cireºii înfloresc ºi se scuturã-n iarnã.

La porþi bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ºi se zbat lãcrimândPeste noaptea în care rugãciunea e vie.Clopotele îºi scuturã praful ºi ruginaSub privirile oraºului, mistuitoareSmerite, corozive cerºind mântuirea.Arhanghelii cântã din nou, renãscuþi deMartorii naºterii coloanei a opta.

La porþi se roagã neîncetatNegustorii de suflete pentruÎnsãnãtoºirea îngerilor.

DUMITRUISTRATE RUªEÞEANU

ÎNDEMN

În rugãciunile meleNu cer minuni,Ci amãnunte.Ce nebun frumos este Dumnezeu,Cum a ºtiut El sã separeDe veºnicieMateria!Ieri mi se strigaBine ai venit în aceastã lume,Astãzi mi-e puþin ruºineCã exist.Urcaþi cu mine pe cruceToþi care nu mai suportaþiSã fiþi materie.

GHEORGHE IFRIM

BINECUVÂNTAREPoetului Coman ªova

Binecuvântare dã-mi,Nu mã lãsa flãmândªi îndrãzneala iartã-miDacã te port în gând.

În orizonturi large,Întinse depãrtãri,P-alte drumuri vei merge,Pe alte noi cãrãri?

În urmã-þi atent, atent,Privesc mersul vremiiªi-þi admir atât cât potCulorile poemei.

PETRU SOLONARU

ÎN TEMEI STAU TOATE

Nenãscutul tace întru cel nãscut....Dincolo de valuri nalt ocean s-a vrutpurure oglindã a se mistui....Sigurã-i doar moartea, restu-i vis pãrut....

Dorul în nepreget de l-ai ºti deºertºi spre-adânc þi-ai spune: �-Umbrã-s ca sã iertmutã�întunecarea celor care-ascundadevãr ºi soare sub al lunii sfert�,

devenirii minþii i-ai aduce gând....Crede-în fapta-þi bunã, lume þie-þi dând!....Rod ce te seduce ca himeric stufîn lãuntru-þi cuget îl vegheazã blând,

nu spre vãl de-afarã!.... Nimeni calea-þi n-arîndrepta-o însã dacã tu mãcarn-ai sã vezi prin tine-al mântuirii chip....În temei stau toate, nu aºa cum par....

DUMITRU ICHIM

APOCRIFÃ

Dupã ce-au mâncatdin pâinile înmulþite,cele cinci mii sãturateºi-au pierdut mulþumirearisipind-o prin sate.

Au rãmas numai cei 12,copilul ºi Domnul.

Iisus îºi aplecã urechea,apoi dând din capI-a zâmbit copilului.

�Dintre sute de catarge...�

Nici Scripturile,nici ucenicii nu ºtiuce la ureche I-a ºoptit.��Strângeþi în coºuritoate fãrmãturile,(dãdu poruncãIisus),nimic din pâine nu se aruncã��.

ªi au fãcut precum li s-a spusºi au strâns - doldora -coºãrcile pline,fiecare pescar câte una.

�Ce o sã facã, întrebã Ioanca apele line,cu-atâtea coºuri de fãrmãturi?�

Inflorise lunasporind întrebareacu o petalã din nepãtruns.

Dar Domnul nu I-a rãspuns.Se ruga pentru Micul Voievodºi neamul lui de pãsãriflãmând prin pãduri.

RÃZVAN IONIÞESCU

ELEGIA COLII ALBE

Penelul se înclinã mereu asupra ta;Te-a întinat chiar acum!Priveºte cum ochii de jãraticCucernic i-adãposteºte din nou în umbra ta.Nu spui nimic;�De parcã nefiinþa ta bleagã i s-ar datora lui!?Eºti un rob� coalã albã, comunã ºi ieftinã!Abandonatã-n lumea noastrã rece, îþi e frig.De aceea-n fiecare rid ce îþi apareTu crezi cã-i dulcea alinareCe o visezi în tainã de vremuri seculareAº� te-am necãjit suficientDar vreau sã înþelegi cã-n lumea aceasta vecheNoi� Timpul îl petrecem împreunã;Eºti singura mea prietenã ºi cea mai bunã!�Hai, crede-mã!N-o sã te-nºel tocmai pe tine,Coalã pãtatã, comunã ºi ieftinã�


1212121212 CONSEMNÃRI

Dulcea povarã a amintirilor

Marian Barbu

Ar fi împlinit 90 de ani...- evocare -

La 14 aprilie 2014, criticul ºi istoricul literar, universitarulbucureºtean de þinutã academicã George Munteanu s-ar ficuvenit sã fie sãrbãtorit ca nonagenar. Dar voia nueste a omului, ci a �Domnului!

Aºa cã i-au rãmas doar cãrþile sã mai dea seamadespre existenþa sa intelectualã, despre gândirea ºiexprimarea meticuloasã a Profesorului, despre scrisu-i olograf, rotunjit, iradiind luminã, chiar dinverticalitatea tuturor literelor, se-nþelege, a consoanelormai ales. Vocalele aveau în scrisul sãu apetenþacercurilor mici, care închid în ele orientarea de suflet,de miºcare permanentã spre înainte, un orizont destare psihicã.

Omul George Munteanu a fost un bãrbat adorabil,mereu sã fie generos, dupã ce te cântãrea din priviri,ascultându-te ca un medic, fãrã sã clipeascã, timp încare îºi formula judecãþi de evaluare, ca ºi când pentrutine începea o nouã viaþã. Dacã nu, oricum un altsens, o altã semnificaþie. Tu studentul, oricare ai fifost, primeai întotdeauna o iluminare de la discuþiileºi sfaturile Dânsului.

Eu am urmat cursurile Facultãþii de Filologie bucureºteanãîntre anii 1959-1964. În perioada celor cinci ani, la catedrele dinamfiteatrele Odobescu, Hasdeu, R

3, BCU º.a. s-au perindat oameni

de carte, nume de referinþã ºtiinþificã, dascãli cu distincþieprofesionalã recunoscutã. Chiar asistenþii noºtri ne ofereau pildavie a vocaþiei lor � nu numai la literaturã, ci ºi la gramaticã, limbalatinã sau slavã, literaturã universalã, limbi strãine.

Perioada marilor clasici români a fost, pentru mulþi dintrenoi, o deschidere fãrã precedent. Peste timp, adicã în zilele noastre,mã gândesc cã ºi literatura veche (aºa se numea atunci !) greoaie

NicolaeConstantinescu

pentru unii dintre noi,dar nu hulitã, ne-a oferit deschideri ºianalize de profunzime pentru ce a reprezentat limba slavonã în

cultura noastrã. Dar literaturauniversalã predatã în BCU de blândulºi încântãtorul Profesor Edgar Papu ?Mã opresc aici cu evocarea mea, ca sãrestabilesc o comparaþie de tinereþe alui George Munteanu cu poliglotul ºidelicatul, parcã sfielnicul Papu.

Venind de la Cluj, unde absolviseFacultatea de Litere ºi Filosofie (culicenþa în 1950), George Munteanu afost un strãlucit cronicar al moderneireviste �Steaua�. Se arãtase de pe atunci� în ciuda perioadei de proletcultismdur � un intelectual de mare onestitate,cu o dignitate verificatã, nu-ncapeîndoialã, cred eu, ºi datoritã studiuluiaprofundat al personalitãþii luiB.P.Hasdeu (multã vreme ºi el un

nonconformist),cam din aceeaºi zonã a Basarabiei.Debutul editoral, în 1963, cu B.P.Hasdeu, a fost lãsat în

urmã ºi imaginea de cercetãtor, stãruitoare a profesorului D.Popovici prinde contur tot mai vizibil, prin studiile sale deeminescologie, determinându-l sã persevereze în aria culturiidin sec. al XIX-lea. Aºa se motiveazã apariþia unor studii despreEminescu , Creangã, Maiorescu, Caragiale ºi Slavici. Publicateseparat, în timp, dar ºi în volumul Istoria literaturii române.Epoca marilor clasici, EDP, 1980 (numãrul de pagini acreditatfiecãruia în parte poate mai spune ºi astãzi foarte multe despretãria opiniilor Profesorului, coborât în arena criticului literar:

165,63, 122, 155, 68. Acum, da. Atitudini (1966), ori Subsemnul lui Aristarc (1975).

Volumul din 1973 � Hyperion I. Viaþa lui Eminescu, urmasã fie poarta de intrare în lumea întregului de cinci componenteale ansamblului �Eminescu.

Premiat de Academia Românã în acelaºi an al editãrii lui,volumul a stârnit comentarii în toate centrele universitare din þarã� Iaºi, Cluj, Timiºoara, Bucureºti, dar peste toate opiniileexprimate în reviste �România literarã�, �Steaua�, �Orizont�,�Amfiteatru�, �Luceafãrul�, �Cronica�. Dar o scrisoare afilosofului Constin Noica l-a bucurat cel mai mult.

Ca lector a fost ºi Dumnealui în Franþa, dar ºi în îndepãrtataºi fascinanta Chinã. Într-o epistolã, datatã Bucureºti 22 oct.1987, îmi scria: �Chinezii mã chemaserã sã îi ajut sã facã 4�doctori� în românã, sã-i �reciclez�, sã le aranjez un noumanual etc., etc., pânã în varã, când m-am întors acasã, destulde bolnav��

Pentru mine, prof. univ. dr. George Munteanu, care mi-aîngãduit sã-i fiu ucenic ascultãtor, nu numai la cursurile de�Eminescu, ori la cenaclul pe faculatte, alãturi de MihaiUngheanu, a fost ºi rãmâne un model de gândire ºicomportament. De aceea, alãturi de Prof. univ. dr. doc. DimitriePãcurariu, mi-a fost un real sfetnic, în realizarea tezei mele dedoctorat, dar ºi lângã acad. Al. Dima ºi învãþatul profesor IonRotaru.

Dupã plecarea la Craiova, construindu-mi un confortintelectual , încet dar sigur, n-am acceptat (din pãcate!) sã-lurmez pe Profesorul George Munteanu, pentru �perioadacontemporanã�, la Univ. Hyperion. Treceam, cum se spune astãzi,de la stat, la privat! No comment!

Iatã scurtisim, ce înseamnã viaþa unui Mare Profesor, evocatla început de primãvarã, când generaþia mea , - GeneraþiaCentenar a Universitãþii Bucureºti -, îºi pregãteºte jubileul lui50, de absolvire a Facultãþii din 1964.

�Sã ard amintirileadesea îmi vine

Cu gândul la tine, cugândul la mine �

Sã mistui în flãcãrinescrisele foi

Cu gândul la tine, cugândul la noi �

Sã ard amintirile, visultrãit,

Încrustate-ntr-un timpireal, infinit.,

Din piatra uitãrii sã facstavili ºi gard -

Mã ard amintirile toate,mã ard�

(Anonim sec. XX. Mss.4110)

Departe de starea de spirit a anonimului autor alversurilor de mai sus, Marian ªtefan (n 1939, Grecii deJos, acum parte a oraºului Fierbinþi-Târg, judeþul Ialomiþalicenþiat ºi doctor în istorie, fost decenii de-a rândulredactor la prestigioasa revistã �Magazin istoric�, autoral unui raft cu cãrþi de reconstituiri istorice docte,documentate, precum, cu titlu de exemplu, Legendelebãtrânei doamne. Oameni ºi întâmplãri din trecutulBãncii Naþionale a României, în colaborare cu CristianPãunescu, 2004, ediþia a 3-a, 2009; Tezaurul BãnciiNaþionale a României la Moscova. Documente 1999,Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã. Cuvânt înainte deAcademician Mugur Isãrescu. Comentariu istoric ºi ediþiede Cristian Pãunescu ºi Marian ªtefan, 2011; Din vremealor, 2012, ediþii critice judicios întocmite precumConstantin Xeni, Figuri ilustre din Epoca RomânieiMari, 2009, A. C. Cuza, Însemnãri din viaþã ºi documenteomeneºti, 2011, dar atras, în egalã mãsurã de literaturãca artã a cuvântului, de scrisul frumos, de o �beletristicã�drapatã, discret, sub semnul non-ficþiunii � jurnal (Trãite,vãzute, auzite (1967-1989), 2004), amintiri (Nucul de lavie. Amintiri, 2009), evocãri (Fierbinþi Târg. Oraºuldintre rãzoare, 2007), portrete (De la un prieten la altul,2014), toate acestea puse uneori în versuri elegantcadenþate ºi atinse pe alocuri de fiorul liric - vezi, de ex.,volumele Umbra dorului, 2008; Calmul tristeþii, 2009 -

, pe care nu ºi-l poate reprima nici în proza lui elegiac-evocatoare) cheamã amintirile, se lasã cuprins de ele, leînvigoreazã, le transformã în tablouri vivante ale unuitrecut nu prea îndepãrtat..

Depune mãrturie, în acest sens, ºi cel mai recent volumal sãu, dãruit mie cu generozitate la sfârºitul acestei ierni,De la un prieten la altul, Editura Oscar Print, 2014, ogalerie de portrete ale unor prieteni, cunoscuþi care, ziceautorul, �mi-au populat mai bine de trei sferturi dinviaþã�. Pe circa jumãtate (n-am numãrat, dar aºa estimez)dintre cei evocaþi cu cãldurã ºi prietenie de Marian ªtefanîn cartea sa îi cunosc, i-am cunoscut, pe unii înainte cadestinele lor sã se fi intersectat cu acela al scriitorului,precum Ion Lãcustã, fost student la Filologiabucureºteanã, sau Titi Damian, scriitorul de la Urziceni,ºi el filolog. Cu alþii am stat mult timp alãturi, precumcolegul Alexandru Dobre, fost ºi el om de presã,redactorul-salvator, în vremuri grele, al �Revistei deEtnografie ºi Folclor� a Academiei Române, aproape uitatacum, în parte ºi din vina lui, retras prea curând dintumultul vieþii active. Sau Dorin Pencu, consãteanul luiMarian ªtefan, fost coleg de clasã cu mine, dintr-a cinciapânã-n a unsprezecea, din ciclul gimnazial pânã laterminarea liceului, ºi �vecini� la Bucureºti, ca sudenþi,eu la Universitate el la Arhitecturã, un tip foarte talentat,cel care asigurã grafica celor douã coperte ale volumuluiîn discuþie.

Pe alþii i-am cunoscut prin intermediul autorului, lalansãri de cãrþi sau sesiuni ºtiinþifice, în biroul sãu de la�Magazin istoric� sau pur ºi simplu întâmplãtor. În fine,pe o parte dintre prietenii autorului îi cunosc abia acumºi le zic cuviincios �Bunã ziua!�. Chiar dacã nu i-amvãzut niciodatã, portretele fãcute de Marian ªtefan aupregnanþã ºi culoare, profunzime caracterologicã ºiparfumul autenticitãþii, aºa cã îi spun �bucuros decunoºtinþã� pictorului Benone ªuvãilã, istoricului IonMamina, domnului George Potra ºi altora.

Cu scriitorii din �zodia Helis� ne-am cunoscut cam înacelaºi timp, prin intermediul consãteanului nostru,poetul Dan Elias (Daniel Teodorescu), al cãrui tatã, NoniTeodorescu, este evocat de Marian ªtefan în câteva frazebine simþite. Cât despre �consãtean�, ce vreþi, acumFierbinþi-Târg este oraº, dar noi, cei mai �vechi�, nesimþim mai bine în atmosfera de acum 50-60 de ani, de

comunã mare decât în aceea de oraº mic, de astãzi, mãcarºi pentru a-i da dreptate lui Creangã care zicea �decâtcodaº la oraº mai bine-n satul tãu fruntaº�! ªi-apoi,Fierbinþi din acele vremuri avea liceu teoretic cu profesoridestoinici, o ºcoalã agricolã ºi o ºcoalã ajutãtoare, uncãmin cultural cât o casã de culturã, un siloz de cereale,printre cele mai mari din þarã, spital, policlinicã, garãCFR, un cor laureat pe þarã ºi soliºti omologaþi pe plannaþional, între care sora lui Marian, Tiþa ªtefan, ºi multealtele, demne de amintit.

�Scriitorii din zodia Helis� � formula îi aparþine unuiadintre ei, lui Titi Damian, care le-a dedicat o �antologiecriticã�, 2013, aproape 350 de pagini � ocupã unsegment semnificativ ºi în �cartea cu prieteni� a luiMarian ªtefan, dupã cum el însuºi îºi are locul bine definitîn constelaþia respectivã, încât, cine ºtie, cândva, cândse va face o reevaluare criticã a ceea ce a însemnat fiecaredintre cei cuprinºi aici în lumea în care au trãit ºi trãiescîncã, vom avea o imagine caleidoscopicã a unui universîn miºcare, acoperit de uitare, cãci cine îºi va mai aminti,peste decenii, de mulþimea de anonimi care bãteau, cudisperare, la porþile eternitãþii, dar din nou, vrednici deamintire..

În finalul capitolului consacrat lui Marian ªtefan,antologatorul Titi Damian reþine o poezie a acestuia,Acasã: �Din sãlcii curg ºuviþe de-ndoialã/ªi mã visez uniaz cu apã strãvezie/Prin care peºti cu ochii mari, rotunzi,/Adulmecã lumina soarelui târzie/Din licãriri molcomede oglinzi.//Trei plopi încremeniþi în neclintealã,/Prinsemeþia lor cutezãtoare,/Þin cerul sus în cer, sã nucoboare./La umbra lor subþire ca sãgeata/Se odihnescbunicul meu ºi tata�. ªi, în replicã, sau în completare,din acelaºi Anonim Sec. XX, Mss. 4110, Acasã: �Tragcaii amintirii la cotigã/Peste vãioaga vremii ºi necheazã/Când simt în nãri miros de mãmãligã/Sub coviltir destele-n noaptea treazã.//Purtat de doruri ºi purtându-mi-le/Ca lemnul de rãchitã cântec vechi/Mã scald în nopþi, mãlimpezesc în zile/Ce n-au avut ºi n-or avea perechi.//Dinlocuri ºi din timp, cu bucurie,/ Revin în Bãrãgan, un alttãrâm:/Macatu-albastru-ntins peste câmpie/Stã sprijinitpe umeri de salcâm.//Aici par toate liniile trase/Sãîntâlneascã-zare infinitul,/Doar Leoºca ºerpuind pe dupãcase/În Ialomiþa-mamã-ºi dã sfârºitul�. Se dedicã luiMarian ªtefan, izvoditorul de amintiri ºi cultivatorul deprieteni!


1313131313LITERATURÃ UNIVERSALÃ

Camera dublã(La chambre double)

O camerã de vis, un locaº cu adevãratspiritual ai cãrui pereþi sunt uºor pastelaþi înroz ºi bleu.

Sufletul coboarã într-o stare de uºor tandúrcu arome de regret ºi plãcere�, cevacrepuscular, o sinealã ºi o tulbure pembé, unnesaþ de voluptate în plin întuneric.

Mobilele au luat forme alungite, lâncezindapatice; un aer visãtor mãrturisind o viaþãsomnambulã, vegetalã sau mineralã. Stofeleºoptesc într-o limbã neauzitã, ca a florilor, caa înaltelor ceruri, ca a soarelui când merge sãse culce.

Peste pastelajul pereþilor, nicio mizerieartisticã, rãmânând în culorile lor curate, fãrãa fi murdãrite de blasfemia unei arte concrete.Aici, totul conduce la o suficientã claritate aformei, ca ºi la o îmbietoare neclaritate aarmoniei.

O delicatã mireasmã se îmbinã cu uºoarãumiditate, plutind prin aerul în care ceva ca

un duh somnolent dã senzaþiile unei sere.Ca valuri de ploaie, muselinele cad în libertate peste ferestre ºi în jurul

patului, împodobindu-le cu plutiri de abur.Pe acest pat stã culcatã Zeiþa, stãpâna viselor. Dar, cum de se aflã aici? Cine

a adus-o? Ce magicã putere a statornicit-o pe acest tron al reveriei ºi alvoluptãþii? Dar, ce importanþã mai are? Este aici! O recunosc.

Iatã-i ochii clari ale cãror flãcãri spintecã amurgul; aceste fine ºi teribilemirettes* recunoscându-le tãietura! Ele te îmbie, te subjugã, mistuie privireanaivului care le contemplã. Le-am cercetat deseori, stelele acestea negre careîndeamnã la curiozitate ºi admiraþie.

Care demon binevoitor mã îmbie de a mã înconjura de mister, de tainã ºi deparfumuri? O, beatitudine! Ceea ce noi numim viaþã, în multitudinea ei plinãde bucurii, nu are nimic în comun cu aceastã supremã existenþã pe care o simtºi pe care o savurez minut de minut, clipã de clipã.

Nu! Nu mai existã minut, nu mai existã clipã! Timpul a dispãrut; doareternitatea este aceea care stãpâneºte, o eternitate a voluptãþilor.

Dar, o loviturã grea, teribilã, s-a auzit în uºã ºi, ca într-un vis infernal, amsimþit cã primesc o alta în stomac, ca de lopatã.

Apoi, o Vidmã ºi-a fãcut intrarea. Pãrea un jude care venise a mã tortura înnumele legii; ca o concubinã abjectã care-ºi þipa mizeriile ºi spurcãciunile cese revãrsau peste durerile mele; însã era doar trepãduºul unui director de ziarcare-mi cerea pe datã manuscrisul întârziat.

Camera paradisiacã, Zeiþa � stãpâna viselor; Silfida � cum spunea mareleRene**; toatã aceastã magie s-a spulberat la brutala loviturã în uºã a Vidmei.

Oroare! Mã voi rãzbuna! Mã voi rãzbuna! Da! Aceastã magherniþã, acestlãcaº de amarã plictisealã, ei bine, este al meu! Iatã mobilele astea meschine,prãfuite, jupuite; cãminul lipsit de jeratic ºi de foc este murdar de scuipaþi;ferestrele triste peste care ºiroaiele ploilor au fãcut dâre prin jegoºeala lor;manuscrisele cu ºtersãturi ori neterminate; sau almanahul în care creionul aînsemnat câteva date funerare.

ªi acest parfum din altã lume, care mã nevrozeazã peste mãsurã, vai! esteînlocuit cu un iz fetid de tabac amestecat cu nu ºtiu ce mucegai greþos. Aici, ºiacum, nu respir decât deznãdejde râncedã.

În aceastã lume strâmtã, plinã de dezgust, un singur obiect cunoscut îmisurâde: fiola de laudarum; vechi ºi nedezminþit prieten, ca toþi prieteniiadevãraþi, dar ºi generos în mângâieri viclene.

Ah, da! Timpul a revenit; Timpul, stãpânul unic acum; iar împreunã cuacest hidos bãtrân, s-a întors întreg cortegiul sãu de Amintiri, de Regrete,Chinuri, Spaime, Neliniºti ºi Coºmare, de Manii ºi Nevroze.

Mãrturisesc cã ultimele au devenit acum mai puternice ºi mai accentuate, iarfiecare dintre ele, cu un ochi la pendulã, spune: �Eu sunt Viaþa, insuportabila,implacabila Viaþã!�

O singurã clipã existã în întreaga experienþã a omului, cu misiunea de aanunþa o veste bunã; care veste bunã produce fiecãruia din noi o teamã deneînþeles.

Da! Timpul este Stãpânul; el ºi-a reluat brutala dictaturã. El mã împinge, cape o vitã, cu furca sa: �Dii, haide dobitocule! Asudã, sclavule! Þine pasul,blestematule!�

* unelte pentru sculpturã** René de Chateaubriand, 1768-1848 autorul Memoriilor de dincolo de

mormânt

Traducere ºi note de Ioan Mazilu CrângaºuTraducerea s-a fãcut dupã: Le Spleen de Paris, Le Livre de Poche,

Librairie Générale Francaise, 1972

CharlesBaudelaire

Jacques Brel �Catedralã-cânt din

Þinutul Plat pânã-nlarg de lume

Jacque Brel

- poeme -

COPILÃRIA MEA(MON ENFANCE)

Mi-am petrecut copilãriaPrintre tãceri ºi reverenþeFalse, prin lupte fãrã þelÎn cenuºiul nesfârºitAl zilelor mereu la fel.Iernile, la cãldurãÎn casa pântecoasã,Cu ancora zvârlitãÎn nord prin ceaþa deasã,Verile, mai mult golDar fãrã strãlucire,Mã credeam indianDeºi primisem ºtireDin tot �naltul ceresculDe la neºtiuþi fraþiCã unchii îmbuibaþiÎmi luaserã Far Westul.

ªi mi s-a dus copilãria.Femeile la vatrã-mbãtrâneau,Eu vise despre China depãnamBãrbaþii, taciturni flamanzi de treabãMâncau brânzeturi, pufãiau în barbãTutun ºi-abia dacã ºtiauDe mine care-n noapte-ngenunchiat,Arpegiam tristeþea lângã patªi tare-aº mai fi vrut sã iau un trenPe care niciodatã nu l-am luat.

ªi mi s-a dus copilãriaDin servitoare-n servitoareCã mã trezeam din când în cândMirat cã nu-s plantã sau floareªi mã miram adeseoriDe întrunirile solemneCând, îmbrãcaþi în haine negre,Duceam pe câte-un mort la groapãªi mã miram mai cu temeiCã fãceam parte dintre ei �Turmã ºtiutã, dinadinsFãcutã parcã sã mã-nveþeSã plâng dar sã rãmân distins.Privirea îmi era de fierªi sufletul blând, ca de miel.

ªi mi-a murit copilãriaªi a urmat inflorescenþaÎn care-a explodat adolescenþa,Zidul tãcerii �naltÎntr-o zi s-a surpatªi-a fost întâia floare,Întâia întâlnireÎntâia sãrutareªi un fel de jar pur�Credeþi-mã, zburam,Puteam sã zbor, v-o jur!Inima-ºi întindeaBraþele ºi era varãDar a venit rãzboiulªi iatã-ne acum,Iatã-ne-n astã searã!...

DE CE?(LA COLOMBE)

De ce fanfare sacreCând ºiruri de soldaþiSub ploi aliniaþiAºteaptã-n gãri masacre?De ce atât de desPufãie la rãscruceCâte-un tren spre-a ne duceÎn zãri de ne-nþeles?De ce cântãri, de undeAtâtea flori se-aducPentru cei ce se ducFãrã sã ºtie unde?

Noi n-om mai merge-n crânguriColumba zace-n ploi.Noi n-om mai merge-n crânguriUcigaºii - chiar noi!

De ce aceastã orãCumplitã-n care pierªi anii noºtri tineriªi dragostea de ieri?De ce acest convoiDe uniforme griCe noaptea le uniPentru soldaþi ca noi?De ce sub ploi, sub nea,De ce un tren delir,De ce ãst cimitirÎn marº prin noaptea grea?

ªi de ce monumentePentru victorii slute,Fraze gata fãcuteSpuse la-ngropãciuni?De ce uitarea rea?Victoria ce este?Gloria, ce povesteCând plata-i mult prea grea!De ce pãmântul golStropit mereu cu sângeLumina când se stingeCu glonþul din pistol?De ce privirea taStinsã de-atâta plânsCând arma mi-ai întinsLa luptã spre-a pleca?De ce chipul tãu mutCe se topeºte amarPân� a rãmâne doarO floare pe-un mormânt?De ce zile ce vinSã mã înveþe cumSã nu-mi cunosc de-acumIubirea pe deplin?

Noi n-om mai merge-n crânguriColumba zace-n ploi.Noi n-om mai merge-n crânguriUcigaºii - chiar noi!

Traducere de Paula Romanescu


1414141414 CONSEMNÃRI

Dunãrea a pierdut unpumn de apã�

La izvoarele ei mi-am potolit setea. Orãsplãtesc, nu vreau sã-irãmân dator! Drumulde-a lungul acestei razea luminii cereºti a fostlung� I-am cãutatlegenda, dar

n-am gãsit-o.Timpul, poate, apierdut-o, cândva!...

Am pãstrat în minefiecare sãrut al

lacrimilor, am crescut cu amintirile în suflet. În aniiclaselor primare, bunica Ana lua totdeauna un aer serioscând îmi spunea câte-o poveste. Apoi s-a dus. Pe fiecareîl cheamã pãmântul, îmi spunea. Ai mei au îngropat-o larãdãcina unui arbore.

Evrika! Acesta este titlul: ARBORELE DE APÃ!Alãturi, simplu: Povestea Dunãrii. Nu mai caut... Uneori,excesul de severitate îmi stârneºte o mare ºi lungã durerede cap.

Al doilea val de frãmântãri. Cum sã încep povestea?Degeaba! Cuvintele nu curg precum undele acestuiarbore.

Dar, dacã��Dupã Volga, Dunãrea, este al doilea ca lungime între

fluviile Europei. Cele douã Izvoare ale acestui arbore-apã se aflã în Germania, în Munþii Pãdurea Neagrã,coborând de sub piscul Kandel, de la o ameþitoareaînãlþime. Ele au primit câte un nume � Brigach ºi Berg� ºi merg bra la braþ pânã se unesc la ieºirea dinDonaueschingen. De aici, din sudoarea celor douãizvoare îmbrãþiºate, începe Dunãrea. Curge mai departecãtre sud-est, crescând pe mãsurã ce parcurge distanþetot mai mari. Când oboseºte, se pregãteºte de un veºnicsãrut cu apele lumii. Însetatã, ca oricare om pierdut înSahara, soarbe râurile întâlnite în cale. Dupã o lungã ºiobositoare cãlãtorie , uriaºul înþelept al apelor, devenitde-acum viguros ºi bogat, îºi aflã culcuº în Marea ceaMare ºi Neagrã. Dar pânã la sãrutul sãu cu Marea

Maggiore dã naºtere, într-un univers mirific, împãrã ieiDeltei Dunãrii. Între pãmânt ºi cer, o întindere de apã,fãrã seamãn în peisajul continentului�

Înaintez spre inima atomului� Caut soarele, suntîndrãgostit de fiecare cuvânt. Dar, oare, cine spunea cãacolo unde apare dragostea piere raþiunea?

O iau de la capãt. Un sloi de gheaþã mi se prelinge pelentilã, aprinzându-mi focul inspiraþiei.

*Prima zi solarã, dupã o lungã ºi întemniþatã noapte în

abisul întunericului. Dumnezeu se hotãrãºte sã facãlumea. L-a fãcut pe om dupã chipul ºi asemãnarea Sa.Parte bãrbãteascã ºi parte femeiascã a fãcut. L-a plãmãditmai întâi pe Adam, iar pe Eva, mai apoi, dintr-o coastã abãrbatului. Apoi Dumnezeu a zis:

Nu e bine ca oamenii aceºtia sã fie singuri. Am sã lefac un sprijin potrivit pentru ei. Lumini de stele i s-aucopilãrit în preajmã� ªi unind pãrticicã cu pãrticicã dincele lumini, un ºuvoi de argint se nãscu sub straºinacerului. ªi izvoare de parfumuri dinspre rãdãcinilemunþilor se prãvãlirã pe sub stânci. ªi o imaginemagnificã s-a iscat, precum un arbore uriaº cu crengilerãsfirate. ªi valuri de ape se foºneau de-a lungul ramurilorsale pribege. Nici Creatorului nu-i venea sã creadã�Apoi, a dat arborelui suflet de om, înãlþându-l în legendã.ªi aºa s-a întâmplat, cum vã povestesc eu! Dumnezeuiarãºi a zis:

Omule, cu acest arbore de apã poþi sta trup lângã trupºi suflet lângã suflet! Î i este ºi adãpost, î i este hranã.

A fost ca niciodatã!...Aºa s-a nãscut Dunãrea, numitã Istros la începutul lumii.

Se zice cã ar fi botezat-o chiar pãrintele istoriei, Herodotdin Halicarnas.

A mai poruncit Dumnezeu:Istros va fi �zeul fluviilor�! Aºa am spus ºi aºa va

rãmânea cât va exista lumea pe pãmânt!

*

Într-una din zile, Adam observã cã din munte nu maicobora niciun izvor. Florile se ofileau, iarba se usca,pomii se stingeau în picioare. Eva îºi ispãºea dramapãcatului� Adam se usca sub rânjetul ºarpelui, care îiprivea cu un ochi discret.

Un înger le da târcoale. Adam a reuºit sã-i desluºeascãºoaptele:

În vârful Munþilor, dincolo de negurã, existã un Arboreuriaº din care izvorãºte via a. Dacã vei reuºi sã-l cobori,nu ve i mai duce lipsã de apã.

A urcat Adam muntele zile ºi sãptãmâni. Mai sprecoamã, i s-au iscat în cale cele douã izvoare, pe careDumnezeu le numise Brigach ºi Berg. Apa lor era vie caraza luminii. Adam ºi-a fãcut palmele cãuº, le-a vârâtîntr-unul din izvoare ºi a sorbit apa dintr-o rãsuflare. Eradulce ca mierea. N-a stat mult pe gânduri, a smuls lãstarelede apã cu rãdãcini cu tot ºi le-a coborât în GrãdinaRaiului. De-atunci au trecut veacuri. Multe veacuri autrecut, cine le-a putut numãra! Oamenii s-au înmulþit,s-au nãscut popoare, apa vie le-a în elep it viaþa. �Zeulfluviilor� a primit de la romani numele Danubius. Apoi,în limba fiecãrei þãri riverane a devenit Donau la nemþi,Dunaj la slovaci, Duna la maghiari, Dunav la bulgari ºisârbo-croaþi, Dunai la ucraineni� Noi, românii, i-au spusDunãrea.

�Ridicatã pe verticalã, pânã la înãlþimea de 2840 dekilometri, în stratosferã, Dunãrea pare ochilor noºtriuimiþi unul din grandioºii arbori de apã ai lumii. Vârfularborelui, care se aflã în Pãdurea Neagrã, în vecinãtateastelelor, coboarã pe crengi ºi pe braþe toatã lumina sideralãa lumii, ca pe o rãºinã. Trupul sãu strãbate cele maispectaculoase locuri de pe croazierele europene,înfigându-ºi apoi rãdãcinile pãmânteºti în sud-estulRomâniei, la gurile de vãrsare ale fluviului în Marea ceaMare. De aici, din trunchiul uriaºului Arbore de Apã sedesfac braþele Dunãrii, precum cele ale unei balanþe carecântãreºte pãmântul: Braþul Sfânt (Sfântul Gheorghe),Braþul Lunii (Selene, Sulina) ºi Braþul lui Achile (Chilia).Apoi, altele ºi altele, unindu-se cu apele lumii ºiisprãvindu-se în ele.

Isprãvindu-se?

*Din volumul cu acelaºi titlu, în pregãtire

ARBORELEDE APÃ*

Ioan Barbu

Calendar


1515151515PUBLICISTICÃ LA KM 0

PPPPPANTEANTEANTEANTEANTEON - ON - ON - ON - ON - ANOANOANOANOANOTIMPURILETIMPURILETIMPURILETIMPURILETIMPURILE

Viaþa în fiºe de romanCredinþã -

cu dus ºi întors

Vasile Szolga

Zilele trecute am fãcut o excursie în Grecia ºi, printrealtele, o croazierã la Muntele Athos. ªtiam cã femeilenu au voie sã punã piciorul pe acest pãmânt sfânt;chiar ºi bãrbaþii pot, cu aprobãri speciale ºi numai cuun vapor special, sã pãtrundã aici. Din acest motiv, seorganizeazã curse cu un vaporaº care navigheazã pelângã þãrmul acestei republici monastice, ne-avândvoie sã se apropie la mai mult de 500 de metri de

þãrm. De pe vaporaº se vãd cele douãzeci de mãnãstiri, aºezate pe coasta munteluiºi pe þãrm.

Am urcat pe un vapor care era deja ocupat de un grup masiv de pelerini ruºi- în marea lor majoritate femei � însoþit de un grup de cãlugãri cu acele fesurinegre în patru colþuri, care sunt specifice cãlugãrilor pravoslavnici ruºi.Atmosfera pe vapor este plinã de evlavie: peste tot grupuri de femei, cu micicãrþi de rugãciuni în mâini, se roagã cu voce joasã; ba, în unele colþuri, grupuride femei tinere cântã cântece bisericeºti, evident în limba rusã. Nu sunt uncredincios practicant, dar respect credinþa altora ºi manifestãrile lor religioase.

Vaporul porneºte - ºi la difuzor suntem informaþi, în patru limbi, despremãnãstirile pe lângã care treceau. Peste tot, manifestãrile religioase se amplificã:femeile îºi fac cruci cãlugãreºti, foile din cãrþile de rugãciuni sunt frunzãrite cufebrilitate. Pe o bancã, în apropierea mea, o femeie între douã vârste, cu otabletã în mânã, îºi face cruce dupã fiecare atingere a ecranului, pe care citeºtecu fervoare rugãciuni. Mulþi cãlãtori se reped pe partea cu muntele - mie mi seface fricã de faptul cã vaporul se poate debalansa din cauza aglomerãrii pe oparte a vasului � ºi filmeazã sau fotografiazã. Stau ºi eu ºi privesc mãnãstirilede pe þãrm. O femeie în vârstã, din spate, mã atenþioneazã, în ruseºte, sã mã daula o parte (pricep din gesturile ei), pentru cã îi acopãr icoana pe care o þine înmânã - ºi pe care o întinde spre þãrm ºi mãnãstire. Probabil cã prin acest gestcapteazã efluvii de sfinþenie pentru acea icoanã. Mã dau de o parte ºi trag cuochiul la ce face femeia. Dupã puþin timp, bagã icoana într-o sacoºã ºi scoatealta, pe care o întinde spre þãrm. Cred cã are de fãcut câteva comisioane desfinþire a acelor icoane. Cãlugãrii sunt numai ochi: privesc malul, murmurãrugãciuni ºi, din când în când, îºi fac crucile cãlugãreºti, aplecându-se pânã înpãmânt (pardon, pânã la podeaua vaporului).

Manifestãrile se amplificã ºi mai mult când difuzorul anunþã cã trecem prinfaþa mãnãstirii ruse, care într-adevãr este �balºoi�, mai mare decât toate celelalte.

Ajungem ºi la ultima mãnãstire vizualizatã. Vaporul face o întoarcere � ºi oporneºte înapoi, spre portul de plecare.

Minune mare: deºi vaporul parcurge cu aproximaþie acelaºi traseu, trecândprin faþa aceloraºi mãnãstiri, pelerinii au cu totul alt comportament. Femeiacare îºi sfinþea icoanele întinzându-le spre mãnãstirile prin faþa cãrora treceam,acum stã la taclale cu vecinele ei; probabil bârfind pe vreo vecinã de acasã carenu s-a învrednicit sã vinã pânã aici. Cea care se ruga citind rugãciunile de petabletã, acum doarme cu capul lãsat pe spate; probabil epuizatã de sfinþenia pecare a receptat-o din partea mãnãstirilor. Dar cel mai mult mã frapeazã cãlugãriicare au lãsat de o parte aerul de smerenie ºi stau de vorbã, râzând cu poftã lacine ºtie ce glumã. O cãlugãriþã vorbeºte la telefonul mobil de o jumãtate deorã, fãrã sã arunce vreo privire spre þãrmul de pe care aceleaºi mãnãstiri îºirevarsã efluviile de sfinþenie, spre pelerinii obosiþi de atâtea rugãciuni ºi mãtãnii.

Neagu Udroiu

Moartea condorului

Nicolae DanFruntelatã

În Chile a fost, în urmã cu douã sãptãmâni, un cutremur nimicitor.În Mexic, la fel, dupã câteva zile. Un vânt rãu bate prin munþii ºicâmpiile Americii Latine. El n-a fãcut altceva decât sã anunþetragedia care s-a petrecut într-o casã din Mexic: a murit GabrielGarcia Marquez. A plecat sus, în cerul poveºtilor, Dumnezeulcolumbian al unui vis care a îmbolnãvit lumea de frumuseþe.Macondo a fost raiul poveºtilor.

Scria prietenul meu Darie Novãceanu, într-o prefaþã la traducereacapodoperei lui Gabo, �Fantastica poveste a Candidei Erendira ºia nesãbuitei sale bunici�: De la fundarea sa, pe când nu aveadecât douãzeci de case de chirpici ºi trestie, iar lumea era atât detânãrã încât multe locuri nu aveau nume ºi trebuiau arãtate cu degetul, în Macondo a fostmereu luni, a plouat sau, dacã nu, a fost soare, iar aerul a spânzurat ca niºte pânze decorabie peste crengile arborilor bãtrâni, mai întâi salcâmi, apoi migdali eterni, umed ºifierbinte, atât de umed, cã peºtii ar fi putut pluti prin el, aºa cum plutesc în mijlocul mãrii.

Acum, Macondo se întoarce în anonimatul lui greu, el era Marquez, doar Marquez.Am avut bucuria, ca un trãsnet pânã în creier, sã-l citesc în anii �70, când a ajuns la noi, am

înþeles cã lumea toatã nu e decât un veac de singurãtate, am avut ºansa de a cãlãtori înAmerica Latinã, în Columbia chiar, am fost la Zipaquira, la catedrala de sare, acolo unde aînvãþat câþiva ani Gabo Marquez, am simþit soarele cel greu, cel lichid, cotropindu-mi veneleca un sânge strãin ºi dulce în dunga Atlanticului, la Demerara din Caraibi, am fost pe unstadion fabulos, Maracana, în Rio de Janeiro, acolo unde, înainte de meci, detaºamente detineri exaltaþi, cu eºarfe uriaºe, alergau prin tribune, pe eºarfe scria: Cuba si, yankeys no.

Am înþeles de ce Gabo era prieten cu Fidel Castro, cu Torijos, îl admira pe Allende, a trãitmulþi ani ºi a murit chiar în Mexico, în spiritul Americii Latine, pe care l-am simþit ºi care m-a cutremurat în piaþa Catedralei Latinitãþii din Ciudad de Mexico.

Iatã de ce era Gabo antiamerican, iatã de ce-i iubea el pe toþi rebelii Americii Latine, iatãde ce un limbric de pe la noi, trãit un pic din solda S.U.A., se crede dator sã-l înjure la moartepe Gabo Marquez. Urât obicei pe care vãd cã-l þine mereu, sã latri ca un ºacal pe mormântulîn care trupul unui om mare abia s-a rãcit! Dar lãsaþi-l în nemernicia lui...

Când a murit bunica mea, Costandina, regina poveºtilor copilãriei mele ºi a cuvintelorfabuloase care mã hrãnesc ºi acum, am simþit cã mi-a plecat o pasãre frumoasã din trup.Acum, când a murit Gabo Marquez, am simþit cã mi-a plecat din zarea visului celui maifrumos condorul Anzilor. El Condor pasa, noi, fraþilor ºi prietenilor, suntem legaþi prinsoarta noastrã, prin istorie veche ºi prin vrajã, de lumea Americii Latine, de magica einefericire.

Când a primit Premiul Nobel, Marquez a declarat:Într-o zi ca aceasta, maestrul meu William Faulkner a spus chiar aici: �Refuz sã accept

sfârºitul omului�. Nu m-aº simþi vrednic sã ocup acest loc care-a fost al lui dacã n-aº aveape deplin conºtiinþa cã, pentru prima oarã din zorii omenirii, dezastrul uriaº pe care elrefuza sã-l admitã acum treizeci ºi doi de ani nu este astãzi decât o simplã posibilitateºtiinþificã. În faþa acestei realitãþi cutremurãtoare, care, de-a lungul timpului uman, apãrut, pesemne, o utopie, noi, nãscocitorii de poveºti care credem totul, ne simþim îndreptãþiþisã credem cã nu este încã prea târziu pentru a fãuri utopia contrarã. O nouã ºi nãvalnicãutopie a vieþii, unde nimeni sã nu poatã hotãrî pentru alþii pânã ºi felul în care sã moarã,unde iubirea sã fie cu adevãrat sigurã ºi fericirea posibilã ºi unde neamurile condamnatela un veac de singurãtate sã aibã, în sfârºit ºi pentru totdeauna, o a doua ºansã pe Pãmânt.

Dacã nu l-aþi cunoscut pe Marquez, prietenii mei tineri, sunt foarte trist pentru voi. În ziuacând am aflat vestea morþii lui, sufletul meu rãnit s-a întors la Zipaquira ºi a pus un trandafirroºu în faþa catedralei de sare.

Aºa, ca o urmã a sângelui meu pe zãpadã...

Jurnal bãtrân

Sunt evenimente dupã care iþipotriveºti ceasul. Existã locuriunde ajungi pentru a teconvinge cum aratãmãsurãtorile astrale.

Vii în Lunca Siretului pentrua te convinge de rotireaanotimpurilor ºi rostirilor lor.

Ajungeam întâia oarã laMirceºti într-o varã îndepãrtatãîmpins de chemarea

reflectãrilor picturale de bibliotecã. Am privit îndelungcum aburii uºori ai nopþii din fantasme se ridicã ºi,plutind deasupra luncii, printre ramuri se despicã.Reveneam pe când cumplita iarnã cernea norii de zãpadã,într-un ianuarie subjugat de geruri ºi de taine adânci. Mis-a întâmplat sã cobor din trenul cãlcând Moldova pecând oricine observa momentul, semnele lui: s-a duszãpada albã de pe întinsul zãrii, s-au dus zilele Babei ºinopþile vegherii. Cât mai era de aºteptat pânã ce sã seiveascã semãnãtorii harnici cu sacul subsuoarã? ªi, dela sine ºtiut, ea însãºi, Rodica, sensibilã ºi potrivitã lazisele junilor semãnãtori.

Anotimpurile, în mintea mea de adult, mã urmãresc încroiala zilelor ºi nopþilor de la Mirceºti. Orice mersîncoace se înscria în ritualul trasat de Poet. Am taxatorice abatere de la desenul preluat ºi însuºit la ora deromânã o ieºire din paradigmã, abandon de la reguli

compuse odatã pentru totdeauna.Din locul ales de stãpân, din marginea satului, pornesc

drumurile noastre spre Univers. Ai a te sforþa, cu mânastreaºinã, întru cercetarea distanþelor, convocând trãiridepãrtate ºi cantonând în vecinãtatea lor. Când simþi cãritualul aºezãrii la teren ºi-a consumat treptele deaºteptare, de apropiere, te simþi dezlegat sã te apropii,într-un traiect centripet, domol coborâtor, spre uºã.Dincolo, îþi poþi reprezenta interioare gândite cu fast,frânturi de existenþã, alcãtuind prin juxtapunere dioramaunei vieþi de om aºa cum a fost. Scriitorul ºi opera,creatorul ºi viaþa îºi gãsesc semne de comunicare cu noi,definind într-un fel anume pentru fiecare reliefuri,rostogoliri de evenimente, orizonturi ºi transcendenþe.

Celor cu drag de Alecsandri din copilãrie le vin înîntâmpinare, izolate ori �adunate-n cer grãmadã�, liniºtiteori pline de temperament, oricum persuasiv, ademenitor,insistent ºi convingãtor, secvenþe de istorie culturalã ºinaþionalã. Se consumã acest prelung proces de rechemãri,reaºezãri ori impuse iniþieri urmãriþi îndeaproape de gazdainspiratoare. Mai întâi de tânãrul dichisit, cu faþã de arnãutºi priviri haiduceºti. Va apãrea curând ºi statornic înrotunjimea vârstei, luminos, înþelept ºi tãcut. Nu sunt strigãriîn aceste puþine încãperi de conac boieresc devenit celebru.Mai degrabã poþi distinge trageri de mânecã discrete oriºoapte rostite cu priceperea argumentului. Eºti într-un spaþiude creaþie ºi trebuie sã iei în seamã prezenþa în aer a materiei

gândind. Iþi ies în drum stãri alotropice ale existenþeipolifonice pe care o reprezintã în culturã, în istorie, înrãsfrângerea evenimentelor timpului sãu. De privit o faci culuare aminte. Iþi rãmâne ºansa reconstituirilor de tot felul,în registre posibile. Pe aici s-au miºcat aduºi de întâmplãrice nu pot fi descãrnate de semnificaþii mãrimi din epocã.Aici s-au consumat, sub pulpana acestei locuinþe, maidegrabã modeste, zile de prins în calendar. Se adunã întrepereþii rezistenþi la intemperii istorice (le-au traforat existenþadouã rãzboaie mondiale ºi încã multe seisme desprinse dintectonica vremii) respirãri memorabile. Despre ce reprezintãsemnificaþie ºi durata gãseºti îndeajuns pentru a tecircumscrie înþelegerii lor. Muzeul din inima opticã aMoldovei a fost însoþit de noroc. Mai întâi prin reflexul dedonator al proprietarului de drept. Au fãcut-o ºi alþii cugândul la noi, cei de dupã, veþi spune. Aºa este. Dar câþiputeau s-o mai facã ºi au ratat prilejul? A fost pe rol actorulde care au depins multe în drumul spre noi al acestei locuinþede familie - soþia Paulina. A fost Academia Românã cuiniþiative care au potenþat valoarea culturalã aaºezãmântului din Lunca Siretului. (Eu n-aº da cu pietrenici în autoritãþile culturale vremelnic ocupante substreaºina evenimentelor, cãrora muzeul de azi le datoreazãatât de mult). Relaþia noastrã cu Alecsandri - paºoptistul,unionistul, patriotul, diplomatul, poetul, prozatorul,dramaturgul, animatorul cultural câºtigã dimensiuni ºiaccente adiacente ajungând încoace.

Oricum, Dicþionarul consacrat traducerii anotimpurilors-ar lipsi de o filã de album indispensabilã în apropiereaînþelegerii lor. ªi ar fi fost pãcat.


1616161616 TEATRU ªI FILM LA KM 0

Premii ºi cãrþi, filme ºi spectatori

Marginalii la un Cenaclu de teatru (cronicã ironico-fantezistã)

Candid Stoica

Cãlin Stãnculescu

Nu cu mult timp înurmã s-au decernatpremiile Gopo pentrucele mai valoroaserealizãri cinema-tografice ale anuluitrecut. Tot aºa, UniuneaCineaºtilor a hotãrât sãdecerneze pe 5 maipremiile sale, catego-riile celor douã serii de

recompense nefiind diferite decât în micã mãsurã (astfel, la Gopose premiazã ºi filmul strãin, produs în Europa, dar nu se premiazãcea mai bunã carte de film, ca la UCIN, unde se premiazã filmulexperimental ºi de televiziune, dar nu se premiazã machiajul ºicoafura, ca la Gopo). Azi voi evoca doar premiile Gopo, celeUCIN fiind încã sub embargoul secretului juriului.

Dacã filmul Poziþia copilului, regia Peter Cãlin Netzer ºi actriþaLuminiþa Gheorghiu au triumfat firesc la Gopo, acest succes afost urmat ºi de premierea scenariºtilor Rãzvan Rãdulescu ºiCãlin Peter Netzer (pentru acelaºi film), de premierea actorilorIlinca Goia ºi Vlad Ivanov (tot în Poziþia copilului, pentru rolurisecundare), dar ºi de recompensarea autorilor de lacompartimentele de sunet ºi montaj ale aceluiaºi film (CristianTarnoveþchi, Dana Bunescu, Cristinel ªirli ). Prin numãrul despectatori, ºi anume 117.946 , filmul lui Netzer ºi-a adjudecat ºiPremiul publicului.

Pentru rolul din Câinele japonez actorul Victor Rebengiuc acucerit titlul de cel mai bun interpret, unui alt mare actor - RaduBeligan, fiindu-i decernat Premiul pentru întreaga carierã. La

capitolul totalitãþi se poate înscrie ºi regizorul NicolaeMãrgineanu, premiat pentru întreaga activitate, dar eu sper sãmunceascã ºi pe viitor cu aceiaºi tenacitate, talent ºi inspiraþie,dovedite din plin în ultimul pãtrar de secol. Premiul Pro Cinemaa mers la Marian Criºan, autorul filmului Rocker, iar premiulpentru film documentar a fost acordat filmului ExperimentulBucureºti, regia Tom Wilson. Dacã l-a vãzut cineva pe ecrane,rog sã-mi scrie la redacþie impresiile despre acest film premiat,dar neînregistrat în statisticile difuzãrii.

Filmul Domniºoara Christina o interesantã, dar delocmagnificã ecranizare a prozei lui Mircea Eliade, autor AlexandruMatei, a primit premiile pentru coloana sonorã (Jon Wigens),costume (Maria Miu), ºi machiaj ºi coafurã (Cristina Temelie,Nastasia Mateiu).

Nu era greu de ghicit preferatul celor trei sute de profesioniºti,care formeazã Marele juriu la Gopo, la capitolul Film strãin,Amour, semnat de Michael Haneke fiind admirat ºi pe malurileDâmboviþei, pentru marile recitaluri ale lui Jean Louis Trintignantºi Emmanuelle Riva.

Premiul pentru debut a mers la un tânãr cineast din RepublicaMoldova, ºcolit la IATC, Igor Cobileanski, care cu Limita de josa cerului i-a suflat lui Tudor Cristian Jurgiu, (autorul Câineluijaponez), dar ºi Iuliei Ruginã (autoarea excelentului LoveBuilding), mult meritata recompensã Opera Prima.

Regizorul Radu Jude, prezent la multe festivaluri internaþionale,a cucerit premiul pentru scurtmetraj ficþiune cu O umbrã de nor,rol principal Alexandru Dabija, premiul pentru scurtmetrajdocumentar fiind atribuit filmului Vibraþia, regia Germain Kanda.

Un gest extrem de generos din partea organizatorilor a fost ºi

acordarea Premiului special, unei mari doamne din spateleaparatelor de proiecþie care a vegheat decenii la rând la bunalecturã a operelor sau capodoperelor filmice, la mediocritãþilesau prostiile ideologice ale comunismului, având drept unic reperrespectul pentru spectator, doamna Elena Ciocan, pe care o puteþioricând întâlni la cinematograful Uniunii Cineaºtilor, STUDIO.

Dacã premiile Gopo au avut un juriu popular, pe undeva ca laOscar, toþi sau aproape toþi (300 din 1200) membrii breslelorcinematografiei fiind invitaþi sã voteze, premiile UCIN au calitateaunui juriu restrâns de circa 11-13 membri, mult mai aproape decultura cinematograficã decât media juriului anterior citat.

Accederea la premiile UCIN a multor producþii de televiziunemi se pare inoportunã, Asociaþia Profesioniºtilor din TVR, avândla rândul ei sesiune de premii specializate.

Lista premiilor pentru carte la UCIN a fost restrictivã, celpuþin douã titluri semnate de Costion Nicolescu �Tarkovski ºiVictor Ieronim Stoichiþã � Efectul Sherlock Holmes, fiindneincluse, din motive necunoscute.

În schimb. Asociaþia Criticilor de Film, secretar Dana Duma,(care are in aceste zile oaspete pe domnul Klaus Eder, secretarulgeneral al FIPRESCI), va premia pe doamna Dominique Nastapentru cartea dedicatã filmului românesc, dar ºi pe domnul KlausEder, pentru sprijinul constant ºi eficient pentru cei care suntinfanteriºtii criticii de film, domeniul cel mai sensibil al raporturilorautorilor de cinema cu spectatorii.

În fine, apropo de numãrul de spectatori, acest indicativ aratãfilmul Love Building (regia Iulia Ruginã) drept merituos ocupantal locului doi. De aceea mi se par nedrepte unele premii acordatefaþã de acest excelent film de debut, cu un scenariu original, cu oregie pe mãsurã, care a fost surclasat de alte titluri de marelejuriu colectivist de la premiile Gopo. Ca ºi la Oscar, nu apreciezjuriile cu sute de membri, unde anonimatul se plãteºte gras,pentru rezultate derizorii. Prefer UCIN ºi nu GOPO.

Sunt la modã cenaclurile: detracologie ºi dacologie, defarmacie ºi de poezie. Debrâncuºologie, de bucãtãrie,de gastronomie, de fotografie,de urologie, de coregrafie, deteatrologie ºi de...dramaturgie.

Cenaclurile de dramaturgiesunt multe ºi mãrunte.Aproape toatã þara e împânzitãcu ele pentru cã deºi �românuls-a nãscut poet, scriind versurila closet, vãzând cã banii dinaltã parte curg, a zis: staþifraþilor cã mã fac dramaturg�

a spus un poet popular într-un catren antologic. Dar dincolo detoate consideraþiile, atât serioase cât si ironice, cenaclurile suntsau ar trebui sã fie laboratoarele teatrelor, de unde ele ºi-ar sugeseva ºi ar trebui vizitate în permanenþã de secretarii ºi directoriide teatru. Asta în mod normal. Dar probabil cã cei pomeniþi sugdin altã parte.

De curând la Centrul de culturã al sectorului doi din stradaCalderon, condus cu pricepere ºi entuziasm de d-na Elena Scurtu,în cadrul cenaclului de dramaturgie numit Dragon 2 (adicãdramaturgi refuzaþi) înfiinþat de un grup de oameni de teatruformat din actorul ºi dramaturgul Candid Stoica, scriitorul C.Turturicã ºi de ziaristul Denis Dinulescu, a avut loc lectura piesei,Cel mai bine-i în avion de C. Turturicã. Piesa, având subtitlulde �comedie cu evrei ºi români stresaþi� care are drept subiectfrãmântãrile ºi chinurile unei familii de evrei comuniºti înainteaunei plecãri definitive spre þara sfântã, a fost cititã cu emoþiaprimei lecturi, dar ºi cu aplomb de actorii Candid Stoica, SergiuIonescu, Florentina Tãnase, Izabela Drãgoi, Denis Dinulescu ºiprof. Ion Maftei.

În rândurile ce urmeazã, refac filmul celor douã ore cât s-adesfãºurat lectura, vrând sã scot din anonimat un fapt artistic,cum a fost citirea unei piese de teatru în premierã în cadrul unuicenaclu, care, peste ani, ar putea fi consideratã o capodoperã,acum nemediatizatã, aproape anonimã, acreditând ideea cã a fosttotuºi un eveniment. Iar cei care am participat la lecturã îl vorînscrie în memoria nescrisã a întâmplãrilor, neîntâmplãtoare ºiasemeni lui Miron Costin, m-am înhãmat la sarcina dificilã, de aconsemna evenimentul în hrisovul timpului, chiar dacã secunoaºte din istorie cã respectivul cronicar a fost descãpãþânat�

Prin urmare, notez cã în asistenþã au fost prezenþi dramaturgii.Dinu Grigorescu, Puºi Dinulescu, scriitorul Emil Lungeanu,teleastul Eugen Dumitru ºi bineînþeles autorul care, au ascultat,cu interes lectura incitantei ºi deloc convenþionalei lucrãridramatice, lecturã care, prelungindu-se a pus la grea încercarerãbdarea atât a interpreþilor cât mai ales a celor din asistenþã, uniidintre ei fiind veniþi acolo în speranþa cã la sfârºit li se vor ofericum se obiºnuieºte în genere, plãcinte, fursecuri, un pahar de vinsau mãcar de Coca-cola, o pungã de plastic, un pix, fapt care însãnu s-a întâmplat, deoarece autorului, cam strâns la pungã, i seterminase pensia pe luna în curs ºi noua pensie încã nu-i fuseseadusã de postaº�

Fãrã acest ingredient stimulativ, totuºi asistenþa a fost plãcut

surprinsã de lectura inteligentã, a regizorul TV Sergiu Ionescu,în postura ineditã de actor pe care, din pãcate, nu o mai profesasede mult, ca ºi de a prestaþia cinicului ziarist ºi dramaturg DenisDinulescu, autor al pieselor �Douã zile din viaþa lui N.Ceauºescu�(jucatã la Teatrul Mic ) ºi �6 din 49"(cititã îndeschiderea actualului cenaclu), �care, în lipsa unui interpret, acitit cu excelentã dicþie rolul respectiv, dovedind un talent deosebitde actor, pe lângã cele pe care le are la degetul mic, adicã deziarist, dramaturg ºi� cârciumar,

Dar cinicul ziarist, nu s-a dezminþit ºi la final, a mãrturisitconfidenþial unor apropiaþi cã, deºi a participat cu plãcere, totul afost de fapt un� rahat!

Despre d-na Florentina Tãnase, prezentã pânã de curând peunele imense panouri publicitare ale unei bãnci, nu pot spune cãa citit, ci chiar a interpretat cu un farmec special ºi o intuiþie ieºitãdin comun rolul unei eroine din piesã, ceea ce o recomandã sãatace cu mult curaj ºi alte roluri din dramaturgia naþionalã ºiuniversalã, asta dacã regizorii vor vedea în ea ce este vizibil ºi deaproape ºi de pe panouri: o excelentã actriþã modestã.

Semnatarul acestor rânduri ºi el dramaturg (autorul volumului�6 piese în cãutarea unui teatru�, dar încã nejucat, dominat deambiþie ºi cu experienþa pe care o posedã în îndelungata-i carierãde artist comico, lirico dramatic), m-am strãduit sã fiu la înãlþimearolului fabulos al evreului Herºovici, de fapt marea realizare aautorului, ºi de multe ori, cu modestie recunosc cã am reuºit.

În lipsa unui actor adecvat, prof. Ion Maftei prezent îndistribuþie ca o soluþie de avarie ne-a arãtat o mostrã de amatorismcu toate calitãþie ºi defectele unei asemenea aventuri.

Dar cireaºa de pe tort a fost oferitã de tânãra actriþã IzabelaDrãgoi care a citit rolul tinerei eroine din piesã cu un talent ºi cuo dezinvolturã cu totul ºi cu totul specialã, relevând un maretalent artistic dar mai ales o prezenþã femininã de excepþie.

Cel mai atent, mai în �problemã� dintre toþi cei prezenþi a fostd-l Dinu Grigorescu, un fin recenzent al literaturii dramaticecontemporane, autor al recentului volum apãrut �Rezervaþiadramaturgilor� ºi al piesei �Ciripit de Pãsãrele� ºi mai ales alcâtorva volume cu piese de teatru care aºteaptã de mult sã fiereprezentate de teatrele bucureºtene ºi din þarã, prezent, de altfel,la mai toate manifestãrile de acest gen, care venind puþin maitârziu ºi neajungându-i lectura actorilor, a citit de unul singurtextul, desigur în gând ºi la sfârºit, dupã ce ºi-a exprimat regretulcã directorii de teatru sunt absenþi de la o asemenea manifestare,l-a felicitat pe autor pentru interesanta temã a piesei aproapeunicã în literatura românã dramaticã actualã.

D-l Puºi Dinulescu - ºi el membru fondator al cenaclului,autorul celebrului panseu, �Un bou s-a îndrãgostit de luminiþa,boul sunt eu�, precum ºi a 20 de volume de beletristicã, dintrecare distinge corosivul ºi scandalosul eseu, Gaºca ºi Diavolul,un atac violent împotriva Preºedintelui Uniunii Scriitorilor, d-luiN. Manolescu - a apreciat cã tema de bazã a piesei, e neaºteptatde bunã, dar i-ar mai trebui adãugatã o a doua. În acelaºi timp atransmis ideea cã lecturile cenaclului ar trebui bineînþelescontinuate, dar într-un stil mai alert, mai vivace, îmbinând lecturacu miºcarea ºi vorba cu fapta, esenþialmente fiind de fapt atragereapublicului.

D-l Emil Lungeanu, autor a peste 50 de volume dintre carese distinge eseul exploziv despre Shakespeare ºi poemul întitulat�Odiseea literarã a lui Florentin Popescu�, pe care l-a scris de

bunã voie ºi nesilit de nimeni, fiind foarte obosit dupã o ziextenuantã de muncã, nu s-a pronunþat asupra lecturii, dar apromis cã va transmite consideraþiile sale personal autorului,ceea ce pânã la data când scriu rândurile de faþã nu s-a întâmplat.

La fel ºi ceilalþi spectatori au apreciat, e drept, tacit, calitãþileincontestabile ale textului, promiþând cã vor veni negreºit la ºedinþaurmãtoare a cenaclului însoþiþi de prietenii, vecinii ºi rudeapropiate, mãrturisind, de data asta destul de sonor, cã toþi pleacãcu gândul cã nu e bine, nu e sãnãtos, e chiar pãgubos ºiantinaþional, e chiar �naºpa�, sã-þi renegi credinþa pe care aimoºtenit-o de la pãrinþi, pentru o situaþie socialã, privilegiatã, caºi eroii piesei, pentru cã pânã la urmã, ajungi pe mânadramaturgilor care te freacã ºi te încondeiazã cum vor muºchiilor.

Autorul, devenit cunoscut dupã romanele sale �Nu e totul sãrãmâi tâmpit� ºi �Scula Securitãþii�, în care îºi mãrturiseºteactivitatea de informator, al sinistrei instituþii, dar mai ales dupãreprezentarea piesei sale �Comedie roºie� la Teatrul Naþional dinBucureºti, dar ºi datoritã faptului cã este tatãl incisivului ziaristde la �România liberã�, Dan Turturicã, fiind el însuºi principalulconsumator de cafea al unui grup aparþinând vârstei a treia, careîºi are sediul în zilele de lucru, în Restauranului Boema 131din apropierea Pieþei Romane - dupã ce a observat cu tristeþeabsenþa prietenilor de la numitul restaurant din rândurile cãreiaface parte celebrul general maior de aviaþie (actualmente pensionar)Kuki Borislavski, celebru atât în calitate de cumnat al primulprim ministru al României, dupã numitã de unii, aºa zisa�bulucealã din decembrie 89", cât ºi dupã unele declaraþii aleunor martori oculari, care l-au acuzat cã a condus, cu fervoare ºiabnegaþie echipele de mineri spre sediile partidelor istorice îniunie 90, acuzaþii pe care el le neagã cu vehemenþã.

De asemenea autorul a mai regretat enorm (de altfel altceva nuavea de fãcut) absenþa marelui ºi neobositului editor, fãuritor alunor minunate reviste lunare, Florentin Popescu, autor anenumãrate volume de beletristicã, dar mai ales fiind eroul înviaþã al volumul amintit, pe care din varii motive nu l-a invitat.

Tot la capitolul regrete, autorul l-a amintit pe fostul ziaristeminent al paginii de agriculturã a oficiosului partidului comunist,�Scânteia�, actualmente autor al seriosului roman �Culaie� ºi alaltor interesante volume de prozã, cu care bate de mai mult timpla porþile Uniunii Scriitorilor ºi el lipsã la apel, dar care declarându-se bolnav a fost scuzat apriori.

C. Turturicã, care tot timpul lecturii a fost extrem de atentcorectând câteodatã pronunþia interpreþilor, dupã ce a observat ºiel cu tristeþe lipsa directorilor de teatru ºi a secretarilor literari,deºi era cuprins de o emoþie puternicã, ca ºi altãdatã D Anunzziocare octogenar, asistând la premiera ultimei sale piese s-a întrebat,�eu sã fi scris porcãria asta?�, totuºi a reuºit sã ducã pânã lacapãt o scurtã luare de cuvânt în care a mulþumit actorilor, darmai ales participanþilor, care au reuºit sã rupã din timpul lor liberatât de preþios ca sã asculte modesta lui piesã, mãrturisind cãlectura respectivã a fost pentru el beneficã, descoperindu-i atâtcalitãþile cât mai ales defectele ºi cã deja se gândeºte, ca imediatce ajunge acasã ºi mai ales dupã ce încaseazã pensia pe luna încurs, sã facã profunde schimbãri structurale� ºi a plecat anonim,aºa cum venise de altfel, spre maºina 258, manifestareaterminându-se, de fapt, cum spune românul, fãrã surle ºitromboane., dar cu speranþa cã urmãtoarele ºedinþe al cenacluluivor desfunda urechile directorilor de teatre.


1717171717ARTE PLASTICE ªI MUZICÃ LA KM 0

Corneliu Ostahie

Reproduceri în pag. 20

Teodor Viºan - �monograful vizual� al Galaþiului contemporan

Muzica ºi nostalgia realului

Dan Anghelescu

Arta sunetelor (artã care�în puritatea ei esenþialã� e perceputã ca lume fãrãobiect) pare cã totuºiascunde o paradoxalãnostalgie cãtre ceea cenumim Realitate. ªi astaîn contrast cu toatecelelalte arte care, departea lor, manifestã oirepresibilã nostalgie faþãde puritatea ºi inefabilulmuzicii. ªi, desigur, nueste vorba numai de

poezie unde se proclama arhicunoscuta devizã: de lamusique avant toute chose. Pictori, mai mult ori maipuþin celebri aspirau, chiar cu o anume consecvenþã, lacondiþia seraficã a muzicii. Wassili Kandinsky îºi gândeatablourile ca simfonii cromatice cu titulaturisemnificative în acest sens, ca de pildã Scherzo. Situaþiesimilarã la Rudolf Bauer care-ºi subtitra un tablou Allegro.ªi, tot Kandinsky (împãtimit al muzicii wagneriene), înÜber das Geistige in der Kunst � publicatã în 1911 �iniþia o gândire sinestezicã a sunetelor-culoare ºi aculorilor-sunet. Fascinaþia muzicalitãþii o reîntâlneamºi la Paul Valéry, în Eupalinos, unde cea care tinde cãtrepuritatea muzicalului este arhitectura.

De partea muzicienilor lucrurile s-au desfãºurat în sensinvers: se încerca apropierea realului de muzicã.Resuscitarea tragediei atice de cãtre renascentiºti (îndrama per musica) devenea o veritabilã obsesie ceculmina în opera totalã la Wagner. Orglioasa tentaþie amuzicienilor de a regândi lumea, reimaginând-o prinamplexiunea cu poezia, cu dansul ºi plastica era o(re)situare a artei sunetelor într-o ordine capabilã sãdetermine aspersia (transgresarea) elementelor realuluiîn tãrâmurile spirituale ale muzicii.

Aºa cum deja am amintit, în civilizaþia sonorã a muziciieuropene una dintre primele forme de manifestare aleacestei nostalgii începuse cu acea drama per musicainiþiatã de renascentiºti în casa contelui Giovanni Bardide la Florenþa.

Relaþia dintre muzicã ºi cuvânt era însã cu mult mai

veche, datând din timpurile imemoriale când omul abiadescoperea frumuseþile sunetului. Amplexiunea cuvântmuzicã vãdea nevoia conºtiinþei cugetãtoare de a ieºidin nebuloasa afectivitãþii indeterminate. Sã nereamintim: Wagner considera cã �limbajul muzical esteînceputul ºi sfârºitul limbajului vorbit precumsentimentul începutul ºi sfârºitul intelectului�. Tot elafirma: �...în liricã a fost dizolvatã fecunda legãturãprimordialã care exista între diferitele limbaje: alegesturilor, al sunetelor ºi cel verbal� (Opera ºi drama).Dar cuvântul, evident, trimite cãtre realitate în vreme cemuzica trimite cãtre interioritate, deci cãtre emoþie ºivis. Este o injoncþiune între raþional ºi emoþie cusublinierea aspectului cã muzica nu apeleazã în fond lavorbirea de toate zilele ci la poezie. Ori poezia, scriaJules de Gautier �este emoþia însãºi� cuprinzândelemente apolinice, dar �prin originile ei biologice esteextrem de bogatã în elemente dionisiace� (La viemystique de la nature).

Aspersia realului în muzicã se converteºte într-otransfigurare prin care elementele acestuia capãtã ofiinþare misterioasã: �Ceva care nu mai are nimic comuncu vorbirea, unele ritmuri de viaþã ºi de respiraþie careîi sunt omului mai lãuntrice decât sentimentele lui celemai exterioare.� (H. Bergson- Le rire). Apropiindu-se deopera literarã lumea non-obiectualã (DieGegenstandlose Welt) a muzicii îºi cãuta o iluminare asensurilor ºi a mesajelor subiacente, îºi augmentareceptarea ºi se apropia mai uºor de oameni. În operãaceastã obiectivare îºi va fi gãsit desãvârºirea printeatralizare.

Dacã, luate fiecare în parte, muzica ºi poezia creazã ostare de quietudine, amplexiunea lor cãpãta un efectneliniºtitor, incitant. Spaþiul imaginativ orb al muziciise ridica în conºtiinþã îmbogãþit de iradiaþiile realului.Prin alãturarea, ca suport, a elementelor plastice înprocesul de exprimare teatralã se deschideau nebãnuiteºi fascinante orizonturi sub care deveneau sesizabilemetamorfozele ºi jocul secret dintre vizibilul ºi

invizibilul lumii.P.S. Anul 2014 este anul Shakespeare (nãscut la 23

aprilie 1564) dupã cum ar putea sã fie ºi anul SergheiProcofiev (nãscut la 23 aprilie 1891) compozitor alfastuoasei muzici a baletului Romeo ºi Julieta.

Vorbind despre muzica de operã ºi despre anul WilliamShakespeare ar fi o impietate dacã nu ne-am reaminti deexcepþionala ºi singulara creaþie care este opera Hamletde Pascal Bentoiu. În componistica româneascã apariþiaacestei capodopere a reprezentat un moment fascinantãsintezã personalã care îºi lua sublima libertate de a nuadera la niciun sistem. Aici gândirea muzicalã s-aimaginat ca o configurare paralelã a unei alte (a doua)scene � una desigur virtualã, dar cu atât mai fascinantã �unde evolueazã nu personaje ci stãri, situaþii ºievenimente ale interioritãþii. Textùrile sonore par sãcreeze aproape o spaþialitate în altfel. Acolo efecteleconstrângãtoare, servituþile atât de greu de evitat aleimanenþei � prin puterea iradiantã a spiritului � suntsupuse unor benefice atenuãri. Astfel, amplexiuneaverbului cu muzica devine un mediu capabil sã iluminezeimponderabila miºcare a sufletului. Meditaþia, ezitãrile,interogaþiile, dezlãnþuirea din tenebre a fatumului, iatãmultiplicitatea ºi ambitusul de rezolvãri pe care le-amputut descifra în acest compex discurs artistic. El reuºeºtesã vorbeascã despre invizibilele, secret resimþitele lucrurice aparþin, exclusiv, omenescului.

Iatã ce ne îndeamnã sã punem o întrebare: oare în acestan 2014, anul William Shakespeare, nu se gãsesc resurse,fie la Opera din capitalã, fie într-un alt teatru de operãdin þarã, fie ºi în formula de operã concert sã se oferepublicului posibilitatea de a reîntâlni, în act, aceastãcapodoperã? Slavã Domnului, suntem contemporani cuunul dintre marii maeºtri ai componisticii româneºti, cuun artist savant, inegalabil în subtilitatea analizelor princare s-a ilustrat ca nume de referinþã în muzicologianoastrã. În derizoriul imund al zilnicãriilor noastre unasemenea fapt de artã ar aduce câteva momente delimpezime ºi luminã spiritualã.

Pentru cã de-a lungulcelor peste patru decenii ºijumãtate care au trecut de ladebutul sãu expoziþional s-a simþit în mod constantapreciat ºi sprijinit descriitorii gãlãþeni dingeneraþia lui ori din

generaþii apropiate (dar nu numai din acest motiv, ci ºidatoritã interesului pe care l-a manifestat pentru tot ceeace þine de specificul cultural al urbei natale), pictorul igraficianul Teodor Viºan s-a gândit adesea cum ar puteasã-ºi manifeste recunoºtinþa faþã de cei ce i-au fostsolidari în cele mai importante momente ale deveniriipropriei cariere. Aºa s-a nãscut, în urmã cu doar un an ºicâteva luni, un proiect personal ambiþios care constã înrealizarea unei galerii de portrete ce urmeazã sã reuneascãîntreaga breaslã scriitoriceascã din oraºul de la Dunãre.

Deocamdatã, Teodor Viºan a obþinut acceptul a 21de scriitori dintre cei avuþi în vedere, aceºtia punându-ila dispoziþie documentaþia necesarã (fotografii, cãrþiscrise de ei, aprecieri critice etc.) ; mai mult, unii dintreei i-au pozat chiar în atelierul sãu. Beneficiind din plinde sprijinul directorului Bibliotecii Judeþene �V .A.Urechia�, Ilie Zanfir, pictorul s-a pus pe treabã, astfel cãrecent a deschis o expoziþie cu respectivele portrete laGaleria de Artã �Nicolae Mantu� din centrul Galaþiului.Printre invitaþii care au avut posibilitatea de a se confruntacu propriile chipuri �privind� de pe simezele sãlii deexpoziþii s-au numãrat poetul Corneliu Antoniu,preºedintele Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor dinRomânia, scriitorul ºi cronicarul de artã Corneliu Stoica,prozatorul ºi editorul Theodor Parapiru, poeta ºipublicista Angela Baciu, scriitorul ºi publicistul PompiliuComºa.

Asemenea lor, toþi cei prezenþi la vernisaj au pututremarca firescul ipostazelor în care Teodor Viºan ºi-asurprins sau i-a imaginat subiecþii, capacitatea acestuiade a dezvãlui prin mijloace grafice minime ºi prinapelarea la o recuzitã cromaticã sobrã complexitateapersonalitãþii fiecãruia dintre cei imortalizaþi pe pânzã,precum ºi excelenta sa manualitate rezultatã atât din

folosirea cu maximã eficienþã a înzestrãrii native proprii,cât ºi din îndelungatul exerciþiu în faþa ºevaletului.

În expoziþie mai figureazã ºi câteva lucrãri care aurolul de a sugera vizitatorilor alte aspecte ale gamei deabordãri tematice specifice picturii lui Teodor Viºan,respectiv o serie de peisaje ºi naturi statice. Acestea îmioferã ocazia de a mã referi mai pe larg la creaþia artistului,creaþie care s-a constituit, etapã cu etapã, într-o adevãratãcronicã ilustratã, cu har ºi sensibilitate, a Galaþiuluicontemporan. Peisagist citadin prin vocaþie ºi afinitãþibiografice ºi culturale, Teodor Viºan a creionat ºi coloratde-a lungul anilor chipul în permanentã prefacere aloraºului sãu, înþelegând prin aceastã formulare atenþiacu totul specialã acordatã clãdirilor ºi zonelor ameninþatede povara timpului ce a trecut peste ele, dar ºi de noiledirecþii ºi imperative de dezvoltare urbanã, alãturi deinserþia prezenþei umane în retorica ºi structura celor maireprezentative dintre compoziþii. Cum un astfel derepertoriu tematic îl poate împinge uºor pe un artist, fieel pictor, grafician sau chiar sculptor, spre capcanele abildisimulate ale pitorescului �guraliv� ºi acaparator, TeodorViºan � sesizând de fiecare datã la timp pericolul � aocolit cu multã dibãcie ºi cu mult profesionalismtentaþiile descriptivului ºi ale epicizãrii discursuluiplastic. De aceea, în lucrãrile sale sunt abia vizibileefectele strategiilor rafinate de seducere a privitorului,inerente de altfel oricãrui exerciþiu stilistic, în prim-plansituându-se preocuparea pentru soliditatea ºi temeiniciaconstrucþiei propriu-zise a imaginii. �Neliniºte (StradaDomneascã)�, �Strada eroilor � Galaþi�, �Convoi peDunãre�, �Croitorul�, �Bãtrânã cu flori�, �FalezaDunãrii�, �Repaos pe ponton�, �Dimineaþa în port� suntdoar câteva dintre pânzele care vorbesc de la sine despremodul în care artistul ºtie sã fie spontan fãrã a ignorarigoarea ºi convingãtor fãrã a face exces de piruetestilistice. Dar faptul cã Teodor Viºan a pictat cu precãderepeisaje din Galaþi ºi din împrejurimi (Tuluceºti, luncaSiretului, Cuca etc.) nu trebuie sã ne facã sã credem cã ela devenit captivul acestei teme ºi cã nimic altceva nu-lmai intereseazã din oferta practic inepuizabilã apeisajului citadin ºi semicitadin. Lucrãri la fel devaloroase precum cele amintite au fost inspirate denumeroase alte locuri pe care artistul le-a vizitat, fie în

þarã (Braºov, Constanþa, Cãlimãneºti, Brãila, Sovata,Boholþ-Fãgãraº etc.), fie în Franþa, Belgia, Anglia, Turcia,Slovacia.

Remarcabile sunt la rândul lor naturile statice, înspecial cele cu flori, care ilustreazã aceeaºi nevoieconstantã de proiectare a eului interior în mici universurifamiliare devenite accesibile graþie sentimentuluiparticipãrii la travaliul tãcut al ordinii ºi echilibrului cele asigurã armonia. Ulcele ticsite cu pensule, ºtergare,draperii, coºuri cu fructe, vase de alamã ºi nelipsitelearanjamente florale evocã asocierile de obiectetransformate aproape în cliºee ce pot fi identificate înnaturile statice ale ultimului secol de picturã româneascã,însã Teodor Viºan ºtie ºi de aceastã datã sã se sustragãsubordonãrii stilistice cãreia îi cad victime cei nepregãtiþisã facã faþã puterii excesive a exemplului. Trãirea liricãindusã de astfel de compoziþii este temperatã în cazulsãu nu atât de atmosfera imobilã, încremenitã, cât demoderaþia cromaticã rezultatã din utilizarea frecventã,aº spune chiar sistematicã, a procedeului degradãrii înprofunzime a culorilor. De altfel, aceastã �potolire�deliberatã a registrului energetic al paletei reprezintã ocaracteristicã a întregii creaþii picturale a artistuluigãlãþean. În acelaºi mod, Teodor Viºan aduce înperimetrul decorativului aproape neutru senzualitateaimplicitã a nudurilor, reuºind sã exploateze stilisticîntreaga gamã de sugestii atitudinale specifice corpuluiuman cu pãstrarea unui echilibru perfect între extremelece ar putea sã-i compromitã demersul � expunereaindecentã a graþiilor feminine, pe de o parte, respectivpudibonderia, pe de altã parte.

Continuator dedicat al tradiþiei picturii româneºti,fapt ilustrat deopotrivã de sfera tematicã asumatã ºi desoluþiile compoziþional-cromatice clasice aplicate întratarea acesteia, adjudecându-ºi prin pasiune ºitenacitate titlul informal de �monograf vizual� al urbeiîn care s-a nãscut ºi în care trãieºte ºi astãzi, Teodor Viºanse înscrie firesc în galeria artiºtilor plastici reprezentativiai Galaþiului, alãturi de prestigioºi înaintaºi precumNicolae Mantu, Nicolae Stãnescu, Lelia Opriºan, IonBârjoveanu ori Gheorghe Levcovici.


1818181818 CÃRÞI, PERIODICE, ALTE PUBLICAÞII

(Review of South-East Spiritualityand Culture)

Directori fondatori Mihaela Albu ºi Dan Anghelescu, continuãºi amplificã dialogul intercultural cu minoritãþile din Romania.Nr.12 (mai 2014) al revistei îºi concentreazã atenþia asupra culturiiminoritãþilor italiene, macedonene ºi maghiare, publicând deosebitde interesante studii, evocãri, prezentarea de publicaþii, pagini deliteraturã semnate, printre alþii de Ioana Grosaru, Emilian Mirea,Tapodi Zsuzsa, Egyed Emese.

nr. 1 (ianuarie-martie 2014)De fiecare datã când apare (trimestrial adicã), aceastã publicaþie

subintitulatã �revistã de spiritualitate româneascã�, oblãduitã depreotul ºi poetul Theodor Damian, prietenul nostru, ne producemari surprize ºi bucurii, fiindcã ni se prilejuiesc întâlniri cuprelaþi, poeþi, prozatori ºi critici literari români trãitori peste oceanºi care simt ºi scriu animaþi de profunde sentimente patriotice.Alãturi de ei întâlnim, cum este ºi firesc de vreme ce redactoriinu fac niciun fel de discriminãri, nume de scriitori de aici dinþarã. La rubrica de teologie Prof. Dr. Theodor Damian scriedespre �Botez, pocãinþã, mãrturisire�, 1a cea de eseuri VasileAndru gloseazã pe tema �Cãsãtoria ca ascetism pozitiv� iar TeodorCodreanu vorbeºte despre �Creºtinismul eminescian�. Poeziaeste bogat reprezentatã în acest numãr, între alþii, de PaulinaPopa,George V. Precup, Ion Haineº, Passionaria Stoicescu, iarproza de Vasile Ioan Ciutacu, Liviu Nicolae Modrean ºi AndreiDamian. Revista mai cuprinde rubricile Cãrþi în agora,Universalia, Prozopoeme, Aniversãri, Biografii culturale,Reportaje.

nr. 1 (39), ianuarie-februarie 2014Foarte interesantã aceastã �revistã interculturalã independentã�,

care apare la Vaslui (Director onorific: Mihai Cantuniari, redactorºef: Daniel Dragomirescu), ajunsã în cel de a1 ºaptelea an deexistenþã. Lansarea celui mai nou numãr la Muzeul Naþional alLiteraturii ne-a prilejuit cunoaºterea mai îndeaproape a profiluluiºi preocupãrilor ei. Am aflat, astfel, cã între revistã ºi alte publicaþiide pe mapamond, ca ºi între scriitorii-colaboratori ai ei ºi confraþide pe alte meridiane s-au stabilit legãturi trainice ºi au locfructuoase schimburi de experienþã. Publicaþia militeazã pentrumulticulturalitate ºi publicã poeþi, prozatori ºi critici din toatãlumea. Aºa, bunãoarã, în numãrul pe care îl prezentãm acifigureazã cu texte beletristice în versiuni bilingve; Donald Riggs,Michael Rothenberg, Joy Johnson (SUA), Owen Sheers, MennaElfyn, Gillian Clarke, Patrick Jones (Marea Britanie), MarinaCentero (Mexic), Cesar Augusto Valdivia Carrasco, RenatoSandoval (Peru), Anna Francisca Rodas Iglesias, Manuel FelipeAIvarez (Columbia), Nedda Gonzalez Nunez, Luis Benites(Argentina), Antonio Arroyo Silva, Luis Marin Ibanez (Spania),Carmen Troncoso (Chile) ºi alþii. Dintre poeþii români semneazãTatiana Rãdulescu, Cãtãlin Afrãsinei ºi Liliana Corobca. Fiecareautor beneficiazã de un scurt �Profil cultural�, La secþiuneaOrizonturi teatrale este prezentatã o piesã de Tennessee Williams,Mã ridic din flãcãri, a strigat fenixul, în traducerea Oanei MariaBadea.

Interesante sunt ºi Orizonturile critice, unde întâlnim intervenþiipe teme diverse, dar toate incitând la lecturã, stârnind curiozitateacititorilor.

nr. 33Din publicaþia care apare la Râmnicu Sãrat am reþinut în mod

deosebit articolul lui Emil Niculescu, intitulat Octavian Moºescu,un amfitrion râmnicean de altãdatã, din care am aflat o serie deinformaþii despre unul dintre cei mai rasaþi ºi vestiþi oameni deculturã de odinioarã. Fost, cândva, primar al Balcicului, OctavianMoºescu s-a bucurat de prietenia a aproape tuturor marilor scriitoriºi pictori interbelici. Puþinã lume mai ºtie astãzi cã din dragostepentru oraºul aflat azi în Bulgaria, el ºi-a botezat unica fiicãBalcica, iar unor scriitori ºi pictori le-a oferit acolo terenuri gratuitepentru a-ºi construi vile ºi case de vacanþã. Articolul lui EmilNiculescu mi-e trezit, pe de altã parte, nostalgia unei toamneînfrigurate, din veacul trecut, când am poposit la R. Sãrat cu oechipã a Televiziunii Române ºi m-am plimbat împreunã cu O.Moºescu pe strãzile oraºului cu ultima trãsurã, condusã de unbirjar vestit, Carabela...

Numãrul mai curprinde poezii de calitate, purtând semnãturile:Radu Cârneci, Leo Butnaru, Valeria Manta Tãicuþu, N. GrigoreMãrãºanu.

Bune texte de poezie francofonã traduce Ion Roºioru.

nr. 24 - 2014Cu un sumar bogat ºi variat, într-o policromie ce sporeºte

farmecul numeroaselor ei pagini, aceastã revistã editatã de CentrulCultural Municipal Bistriþa prezintã - într-o succesiune fireascãºi atractivã - principalele activitãþi ale instituþiei editoare. Astfel,rubrica de literaturã cuprinde poezii, dar ºi articole (reportaje,interviuri) despre istoria culturalã a locurilor, despre artiºtii careduc mai departe tradiþiile populare, despre spectacolele care auavut loc pe scenele din reºedinþa judeþului. Capitolul rezervatmuzicii se referã la premierele ºi succesele formaþiilor artisticebistriþene atât pe plan local cât ºi în turneele efectuate în strãinãtate.Articole inspirate descriu bogãþia folcloricã a zonei ºi pun înluminã succesele unor formaþii folclorice vestite, precum.�Cununa de pe Someº�, care a împlinit de curând venerabilavârstã de 45 de ani. În fine, Festivalul Internaþional al Fanfarelor,concertele, spectacolele în aer liber de lângã vestita BisericãEvanghelicã, desfãºurate în cadrul �Zilelor Bistriþei� - veritabilãdesfãºurare de forþe ºi talente, succesele repurtate de mesageriiacestui municipiu în Spania sau Argentina justificã pe deplinceea ce se poate numi �Mândria de a fi bistriþean�. Toate acesteîmpliniri ºi-au gãsit o reflectare pe mãsurã în acest numãr derevistã, coordonat îndeaproape de însuºi directorul CentruluiCultural Municipal, profesor dr. Dorel Cosma.

nr. 67, martie 2014Revista publicã un articol al lui Minai Eminescu (Patologia

societãþii noastre) de actualitate ºi azi - ceea ce demonstreazã,dacã mai era nevoie capacitatea vizionarã, pe toate planurile, apoetului nostru naþional.

Apropiata împlinire a 300 de ani de la martiriul Brâncoveniloreste pregãtitã de publicaþie prin articole de larg interes: Stilulbrâncovenesc în arhitecturã (semnat de arh. CristianConstantinescu), Renaºterea Naþionalã a Þãrii Româneºti subConstantin Brâncoveanu în context internaþional prinintroducerea limbii române în cãrþile de cult (autor Traian Tr.Cepoiu) ºi Urmaºii lui Constantin Brâncoveanu împrãºtiaþi azipe continertele european, american ºi asiatic (autor Cezar Dobre).

nr. 2, aprilie-iunie 2014Aceastã �revistã cultural-religioasã� editatã de Seminarul

Teologic �Chesarie Episcopul� din Buzãu are un sumar bogat ºiinteresant pentru toate categoriile de cititori.

Cum era ºi firesc, cele mai multe dintre articolele acestui numãrsunt consacrate Sãrbãtorii Paºtelui. Alãturi de ele au fost publicate,însã, ºi materiale privitoare la unii sfinþi din Calendarul ortodoxsau la unele sãrbãtori, ori la practici din biserica noastrã, ori lasãrbãtori cu caracter laic (Ziua Muncii, Ziua Eroilor). Iatã, spreedificare, doar câteva titluri: Învierea lui Lazãr (Avram Paul),Pe drumul Golgotei (Gavrilã Ciprina), Sfântul Mare MucenicGheorghe (Tãrâncã Gheorghe), Duminica Sfântului ApostolToma (Petre Mihai), Duminica orbului din naºtere (Rãuþã Alin),Sfânta Tainã a Spovedaniei ºi a Împãrtãºaniei (Albu Mircea),Duminica Sfinþilor Români (Eugen Neagu).

Am mai reþinut ºi o ingenioasã �organigramã� a clasei a X-a de laacest Seminar, o schemã în cere ni se propun nici mai mult nici maipuþin decât 9 ministere, fiecare cu atribuþiile lui §i, fireºte, cu desemnãriexacte de persoane. Iatã, de pildã, care sunt atribuþiile MinisteruluiCulturii: Rãspunde de revista clesei, Lacrima româneascã, caretrebuie sã aparã trimestrial; actualizeazã periodic gazeta clasei,prezintã recenzii la cãrþi de culturã, organizeazã evenimente culturale,þine legãtura cu Biblioteca Judeþeanã, Casa de Culturã, Teatrul dinBuzãu. Interesant, nu?

nr. 1, ianuarie-aprilie 2014Cu totul meritorie, aceastã revistã pe care prozatorul ºi

publicistul Dan Gîju (n-am sã înþeleg niciodatã de ce în calitatealui de director fondator semneazã cu pseudonimul BogdanDidescu?! de vreme ce face un act de culturã mai mult decâtlãudabil?!) reuºeºte s-o scoatã trimestrial de ºase ani încoaceºi-a aflat, încã de la început un coridor, o stradã de neconfundat:�cultura militarã ºi patrioticã�, dupã cum citim chiar sub titlul ei.

Un interviu cu Andreea Marin, cândva vedetã la TVR, uneseu - Imperiul Rãsãritenilor (autor Ion �Petrescu), apoiCinstirea sfinþilor militari în cultul Bisericii Ortodoxe Române.Mãrturii din Scythia Minor (autor teologul Bogdan Stoica-Gãeºti) formeazã stâlpii de rezistenþã ai prezentului numãr. Mai

sunt de citit poezii (Zaharia Potârniche, Doina Bârcã, MonicaMureºan, George Anca, Liviu Zamfirescu, Ion Iancu Vale),precum ºi recenzii, amintiri, medalioane.

Mai conservatori decât alþii, buzoienii, neavând ei o revistãliterarã în care sã se �producã� mai des ºi mai mult, îºi unesceforturile ºi editeazã o datã pe an un almanah. Instituþia editoareeste Asociaþia Culturalã �Renaºterea Buzoianã�, condusã deinimosul fost parlamentar Ovidiu Cameliu Petrescu, secondat fiindde scriitorii Marin Ifrim, Stelian Grigore, Stanciu Laura, Teo Cabelºi Nistor Tãnãsescu, unii dintre aceºtia recidivând de mai multe oriîn materie de carte ºi de publicisticã.

Acum, ce sã zic, ediþia actualã a almanahului se prezintã încondiþii grafice elegante, iar sumarul - deh, ca 1a orice almanah! -este ºi bogat ºi variat, cuprinzând de la poezii ºi proze ºi pânã leinterviuri ºi evocãri, recenzii ºi epigrame. Colaboratorii sunt, înmarea lor majoritate, autori locali, cãrora li se adaugã ºi câteva�nume� venite dinafarã: Liviu loan Stoiciu, Adrian Alui Gheorghe,Cezarina Adamescu.

Pledând pentru o �culturã de almanah�, încã de la primele paginiOana Camelia ªerban este de pãrere cã o asemenea culturã pãstreazãdemnitatea unei societãþi �editoriale� care îºi poate scrie destinul launison, urmând cãi diferite� ºi propune cititorilor o singurã�credinþã� - aceea potrivit cãreia trebuie sã consumaþi cu mãsurã.Chiar ºi literaturã. Este, de fapt, �reþeta� care se impune ºi aci,almanahul fiind de parcurs în �doze� mici ºi la anume intervale.Altfel pot apãrea, Doamne fereºte!, intoxicaþii, balonãri etc.

A citit pentru dvs. Florentin Popescu


1919191919PE ULTIMA SUTÃ DE METRI

Revista apare cu sprijinulFundaþiei Avocat HURMUZ AZNAVORIANDirector: COMAN ªOVA (Tel: 0212101693; 0722623622)Redactor ºef: Florentin Popescu (Tel: 0213177508; 0762865074)Seniori editori: Acad. Mihai Cimpoi, Acad. Nicolae Dabija, Acad.Valeriu Matei, Acad. Gh. Pãun, Acad. Vasile Tãrâþeanu, IonBrad, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Adrian Dinu Rachieru, IonDodu BãlanCorespondenþi speciali: Theodor Damian (New York),Alexandru Cetãþeanu (Canada), Jean-Yves Conrad (Paris),Leo Butnaru, Vasile Cãpãþânã (Chiºinãu)Compartimente:Literaturã, criticã ºi istorie literarã: Florentin PopescuPublicisticã: Ion AndreiþãTeatru: Candid StoicaFilm: Cãlin StãnculescuArte plastice: Corneliu OstahieMuzicã: Dan AnghelescuRedacþia: Florea Burtan (Alexandria), Aurel Sasu (Cluj-Napoca),Gheorghe Andrei Neagu (Focºani), Ovidiu Dunãreanu (Constanþa),Ion Haineº (Bucureºti), Aurel Pop (Satu Mare), George Vulturescu(Satu Mare), Iuliana Paloda-Popescu (Bucureºti), Romulus Lal(Bucureºti), Valeriu Stancu (Iaºi), Valeria Manta-Tãicuþu (RâmnicuSãrat), Florea Miu (Craiova), Virgil Diaconu (Piteºti), LucianMãnãilescu (Mizil), Gheorghe Dobre (Slobozia), Ioan Barbu (Rm.Vâlcea), Mihai Stan (Târgoviºte), Mariana Pândaru-Bârgãu(Deva), Ioan Radu Vãcãrescu (Sibiu)Culegere, machetare ºi prezentare graficã:

Raluca Tudor (Tel: 0720773209)Manuscrisele se primesc pe adresele de e-mail ºi site: [email protected] [email protected]

www.bucurestiul-literar.roÎntreaga responsabilitate pentru conþinutul textelor revineautorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã.

VitraliiNavigând printre ispite

Revista poate fi procuratã de la Librãria Muzeului Naþionalal Literaturii (Bd. Dacia nr. 12, Bucureºti) sau direct de laredacþie (Calea Griviþei nr. 403, Bl. R, Sc. 1, sector 1,Bucureºti, tel.: 0720773209)

Ion Andreiþã

George Theodor Popescu

Colonia Vlãsia� Mã � zicea � voi n-aþi vãzut bobocu� ãsta dã

gâscã?!Trage de-un fir de troscot pânã dã-n cur ºi tot el se

mirã de ispravã. Ptiu, ãsta-i mai prost ca Vasilica lu�Grãdinaru!! ªi ne lãsa aºa mascã, fãrã sã ducãraþionamentul pânã la capãt. Încât puteam sã facemtot felul de presupuneri.

Cãrui fapt, se datora cã aia lu� Grãdinaru deveniseetalon de prostie ºi cãtre ce înþelegere se arunca gândullui, greu de spus.

Alt� datã, de bine ce Mogleaþã, câinele, se învârteaîn jurul cozii ca nãucu� plin de-ncântare numai cã-laud:

� Pãzea, a cãpiat nebunu�, parcã-ar fi Nandy. ªitot aºa þintea înadins c-o vorbã ºi se ducea într-ale lui.

� Io-te la alde Is, a uitat de ce-a plecat de-acasã.Hei, pãlãrie zãrghitu�, ziua de ieri e-n partea ailaltã.ªi arãta malu� dimpotrivã al gârlii, pe Golãºeanca.

Unchiul meu Nicu Butimanu � cã despre el estevorba, pãrea înclinat cãtre acea parte chisnovatã alucrurilor ºi întâmplãrilor.

Asta... în particular, cum ar fi zis într-un anumecontext Fane Articol � fiindcã pe fond trãia �nehotãrât�ºi în �falº�. Slujind, cu silnicie, nevoilor sale.

Galeria Senso (Bd. Unirii 15) s-a redeschis, dupã o lungãabsenþã, timp în care s-au desfãºurat lucrãri de modernizare ºiextindere a spaþiului expoziþional. În demersul de a sprijini ºipromova arta contemporanã de calitate, galeria a ales sãgãzduiascã, la inaugurare, Expoziþia internaþionalã de picturã ºisculpturã Poduri Europene, aflatã la cea de a XI-a ediþie,organizatã de Fundaþia Fildas Art, Asociaþia Femeilor Creatoarede Artã Plasticã din România ºi Programul Catena pentru Asssrtã.

Expoziþia reuneºte 112 lucrãri, executate de 40 de artiste plasticedin spaþiul european � Franþa, Olanda, Germania, Bulgaria ºiRomânia, dar ºi din Turcia. Lucrãrile au fost realizate în cadrulAtelierelor de Varã, desfãºurate în anii 2012 ºi 2013 la EforieSud. Datoritã faptului cã nu a existat restrângerea uneiobligativitãþi tematice, s-a dat frâu liber creativitãþii, într-oatmosferã de comunicare ºi prietenie interculturalã, care le-aînlesnit artistelor cu personalitãþi ºi registre diferite abordareaunei varietãþi de teme ºi de palete coloristice.

La vernisaj a luat cuvântuldoamna Anca Vlad, sponsoral expoziþiei, preºedintãFildas Art, care a precizat cãmisiunea Senso TV estereinventarea produsuluicultural, spargerea cliºeelorºi schimbarea gândiriiconvenþionale; doamnaRodica Xenia Constantin,preºedinta Asociaþiei

Femeilor Creatoare de Artã Plasticã din România a reamintit, totîn calitate de amfitrioanã a evenimentului, dar ºi de artist plastic,cum s-a nãscut colaborarea domniei sale cu d-na Vlad ºi cum,prin aceastã adevãratã operã de mecenat, s-a concretizat ideeaAtelierelor Internaþionale de Creaþie de la Eforie Sud, în cooperareºi cu Federaþia Internaþionalã Culturalã Femininã � Paris (FICF)ºi Gedok � Karlsruhe, Germania.

Prestigiul Podurilor Europene a crescut în timp, iar AteliereleInternaþionale au devenit o adevãratã tradiþie. Anual, Muzeul deArtã din Constanþa expune lucrãrile artistelor europeneparticipante la atelier, iar artistele românce au fost invitate, înrepetate rânduri, sã expunã în galerii de renume din Europa, înspecial în Germania, Olanda ºi Franþa.

În acest an, expoziþia ne propune o incursiune în universuripersonale, fãrã a ne prezenta doar micro-recitaluri individuale,deoarece existã un ansamblu coagulator al acestor talente ºipersonalitãþi feminine, o elegantã sintezã cromaticã ºi o simfoniea culorilor nãscute în atmosfera unicã de emulaþie, care le-aînvãluit ºi le-a inspirat pe artiste acolo, la marginea mãrii.

Expoziþia nu propune doar o incursiune la þãrm de mare, ci ºio apropiere de fiecare creatoare în parte, într-o aventurã cromaticãspecialã ºi incitantã: vâltoarea focului evocatã de Carmen Poenaru(Vibraþii- Foc); realul disipat în poezia unei lumi aparte, la RodicaXenia Constantin (Portret, Dincolo de orizont); uluitoarelemetamorfoze ale Daliei Bialcovski, care transfigureazã þãrmul,valul sau cochilia într-un halucinant univers oniric, guvernat deo pasionantã vigoare solarã ºi de apoteotica biruinþã a culorii(Metamorfoze la marginea Apei, Þãrm); sinergia unor cromaticiîndrãzneþe, armonizate perfect la artista plasticã olandezã EllenGertz (Capul Turcului, Marea neagrã); confruntarea cu ochiimãrii ºi cu nuanþe unice de albastru, la Paula Vlãdescu (Un colþde mare, Ochii Mãrii); puterea secretã a fragilitãþii lumii, atât deplastic exprimatã de Bodgana Contraº (Cuiburi); elegantulunivers al plantelor ºi reinventarea formelor la Marinela Mantescu(Floarea soarelui, Orhidee în fereastrã); mitul regatului fabulosºi tainic al Shambalei, ca loc secret de guvernare a planetei, iafiinþã în creaþia vizionarã a Cristinei Ciobanu (Shambala I-II-III); culorile par sã prindã rãdãcini neºtiute ºi misterioase formeonirice, la Karin Welke � Germania (Old Secret); spiritul inovatorrecreeazã un nou univers al duetului cromatic la Karla Kassenaar� Olanda (compoziþiile din �Fãrã titlu�).

Dacã mirajul cromatic invitã la un adevãrat bal al primãverii,sculpturile odihnesc retina ºi îndeamnã la ascultarea vibraþieineºtiute a tãcerii formelor. �Piciorul lui Mercur�, al EleneiDumitrescu, stã parcã sã-ºi ia zborul, evocând însuºirile curieruluizeilor. Sfios, �Veºmântul spiritului�, al Getei Caragiu, nedezvãluie motivul încarcerãrii în mortalitate. Ca degetele aceleiaºimâini sau ca ramurile aceluiaºi trunchi sunt înfãþiºate personajelesculpturii �Prietenia�, temã tratatã cu inspiraþie de Berika,Ipekbayrak-Kyram � Turcia. Siluetele delicate ale Zoiei Lekova-Bulgaria, puncteazã cu graþie spaþiul. �Meduza� Mariellei vanden Bergh (Olanda) întruchipeazã o misterioasã lume a formelormarine ºi pare a fi fost aruncatã din valuri direct pe soclu.

Primãvarã Europeanãla Galeria Senso

Daniela Albu

Expoziþia Internaþionalã �PoduriEuropene�, ediþia a XI-a

Dalia Bialcovski - Þãrm

Cartea universitarei craiovence Gabriela Rusu-Pãsãrin ��Ispitele identificãrii ºi creaþia. Ipostaze ale actului critic�, EdituraScrisul Românesc, 2014 � întãreºte un gând mai vechi ºi împlineºteun deziderat: �Actul critic� (ca) implicare ºi raportare la ambelepoziþii ale creaþiei, cea a creatorului ºi cea a lectorului,receptorului�. Aºadar, �tentaþia de a descifra dincolo de text�fizionomia� scriitorului�. Iar acest demers � atenþie! � nu neapãratcând avem în vedere opere mãrturisitoare (de viaþã, de credinþã)jurnale sau (auto)biografii etc. Nu. Desigur, pot fi avute (ºi sunt)ºi acestea în vedere, dar ambiþia este sã-l �descifrezi�/sã-ldescoperi pe scriitor în operele aºa-zise de ficþiune ºi, uneori,chiar de purã ficþiune. În oricare din aceste situaþii s-ar aflaîntreprinzãtorul � fie în faþa unui jurnal, fie a unei opere deficþiune � trebuie sã recunoaºtem, odatã cu autoarea, cã o astfelde aventurã presupune �tot atâtea ispite în demersul critic�. Chiaracceptând cu modestie rolul de �cenuºãreasã�, în comparaþie cugravitatea criticii analitice, care �presupune studiu de maridimensiuni pentru a defini un scriitor�. ªi, totuºi, navigând printreispite, autorii ce-ºi propun asemenea abordãri � �foiletonulcritic� fãrã a avea pretenþia de a epuiza� (subiectul) � nu suntdeparte de temerarul Ulysse, printre Scylle ºi Charybde. Pentrucã � zice autoarea în �Prefaþã� � ispita nu-i doar o tentaþie, oademenire; ea este, în egalã mãsurã, o �ispitã-probã�. Tentaþiatrebuie justificatã, ademenirea depãºitã; altfel, rãmâi captiv în�insula bacantelor�.

Întrebarea care se pune, acum, este: Izbuteºte autoarea sã treacãde insula tentaþiilor, sã culeagã înþelepciunea ademenirilor?Trebuie spus din capul locului cã da, izbuteºte: cu mãsurã, cuasupra de mãsurã � niciodatã sub mãsurã. Pentru aceasta îºialege ispite nu doar tentante, ci chiar periculoase. Cã nu-i uºor sãrevii �cu scutul�, dupã confruntarea cu �Sunetul fundamental alspiritualitãþii româneºti�, probeazã cu brio autoarea, dupã ce citeºteºi reciteºte cartea lui Fãnuº Bãileºteanu, �Marin Sorescu. Ironicaregie a unui spectacol esenþial� � doi combatanþi puternici ºidificili (ºi Bãileºteanu, ºi Sorescu) ºi atunci, ºi acum, dupã ce auurcat �scara la cer�. Când e vorba de �jurnal� � �Romanulcãlãtoriilor. Jurnal inedit III� ºi �Romanul cãlãtoriilor. Jurnalinedit IV�, apãrute la �Scrisul Românesc�, editor Florea Firan,îngrijitor George Sorescu (fratele poetului) � autoarea observãºi dovedeºte (probeazã) cum prin acest roman al cãlãtoriilor sestabileºte �o relaþie de complementaritate cu întreaga sa operã�;�Scris nu pentru a fi publicat, el poate constitui un reper dereinterpretare a receptãrii operei în epocã, o reevaluare a impactuluila public�.

Pornind de la cercetarea operei scriitorului Ioan Barbu, GabrielaRusu-Pãsãrin aduce în atenþia criticã un alt reper important îndescifrarea �fizionomiei� scriitorului: locul; acea acasa a luiNichita Stãnescu. Un �termen-cheie� care jaloneazã nu doarpledoaria pentru �explicitarea pierderii unui loc simbolic�, ciînsãºi pledoaria pentru cãutarea unui �loc simbolic�, a unui locanume, a locului; acasa fiecãruia, Ithaca mult doritã. În acestsens, mai larg, mai complex, mai copleºitor, stârneºte revelaþiiopera unui foarte important scriitor contemporan, Dumitru Matalã,care în mai toate scrierile sale � nuvele, romane � este obsedat decãutarea ºi aflarea acestui loc (unele cãrþi ale sale chiar aºanumindu-se: �Locul�, �Locul al doilea�).

În altã ordine de abordare, sã ne amintim cum Marin Sorescu,într-o convorbire oficialã � care nu excludea ipostaza de scriitor;dimpotrivã � susþinând cã el nu este �specialist în politicã�,mãrturisea: �ºi-apoi, eu sunt bãnuitor ca un þãran de la Dunãre�.Câte �dialoguri� nu se pot închega între aceastã mãrturisire ºiopera sa!

În cam aceeaºi ordine de abordare se înscrie ºi eseul, care nueste scutit nici el de retroversiune. În capitolul IV, �Reflexivitateacomunicãrii ºi universul creaþiei�, Gabriela Rusu-Pãsãrin consacrãun �foileton� profund ºi analitic lui Octavian Paler � �viaþa dedincolo de oglindã�, dezvoltând o tezã a lui Dan C. Mihãilescu:�Deºertul pentru totdeauna este unul din cele mai copleºitoareeseuri confesive ale literaturii române�.

Genul critic folosit de Gabriela Rusu-Pãsãrin în aceastã cartear (mai) putea sã aibã un �tovarãº de drum� în aºa-numita �cronicãde întâmpinare� � ºi ea lipsind aproape cu desãvârºire în presanoastrã literarã post-decembristã. Critici mari nu s-au sfiit s-opractice înainte; critici mici se aruncã astãzi, fãrã sã ºtie bine sãînoate, în oceanul criticii de analizã majorã, exhaustivã; la, desigur,scriitori pe care, cel mai adesea, tot ei, aceºti critici, îi socotescmari, de luat în seamã. Fapt ce-l determina pe scriitorul-critic(serios) Florentin Popescu sã deplângã, nu demult, soarta criticiide întâmpinare, într-un editorial al revistei �Bucureºtiul literar ºiartistic�.

Undeva, în cartea sa, craioveanca Gabriela Rusu-Pãsãrin afirmã(cu recunoscutã/recunoscãtoare descendenþã): �Ovidiu Ghidirmiceste vocea criticã, emblematicã pentru spaþiul Olteniei, curecunoaºtere naþionalã. Aserþiunile sale sunt cu valoare de �verdictcritic� ºi receptate ca atare�. Fie-mi îngãduit sã afirm (ceea ce ºicartea în discuþie confirmã) cã, alãturi de �verdictele� lui OvidiuGhidirmic (ºi el, universitar de prestigiu) se aude tot mai clar,mai convingãtor sunetul vocii Gabrielei Rusu-Pãsãrin.


2020202020 ATELIERUL ARTELOR VIZUALE

TEODOR VIªAN

�Peisagist citadin prin vocaþie ºi afinitãþi biograficeºi culturale, Teodor Viºan a creionat ºi colorat de-a lungulanilor chipul în permanentã prefacere al oraºului sãu,înþelegând prin aceastã formulare atenþia cu totul specialãacordatã clãdirilor ºi zonelor ameninþate de povaratimpului ce a trecut peste ele, dar ºi de noile direcþii ºiimperative de dezvoltare urbanã, alãturi de inserþiaprezenþei umane în retorica ºi structura celor maireprezentative dintre compoziþii.� (C.O.)

Bucurestiul literar si artistic nr 5 2014 · ale unor mari personalitªþi dedicate lui Mircea...

Documents

Transcript of Bucurestiul literar si artistic nr 5 2014 · ale unor mari personalitªþi dedicate lui Mircea...