biblioteca-digitala...istoriei, măcar într-o anumită etapă a evoluţiei ştiinţei istorice. În...

https://biblioteca-digitala.ro
Copyright© 2001 - Editura BIC ALL
Toate drepturile sunt rezervate Editurii BIC ALL.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat fr permisiunea scris a Editurii BIC ALL. Drepturile de distribuie în strintate aparin în exclusivitate editurii.
Copyright©_ 2001 by BIC ALL Ali rights reserved.
The distribution of this book outside Romania. without the written permission ofBIC ALL is strictly prohibited.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale MADGEARU,ALEXANDRU Rolul cretinismului în fonnarea poporului român I Alexandru Madgearu - Bucureti: Editura BIC ALL, 2001
184 p.; 21 cm (Esentiall)
ISBN 973-571-317-9 28
Editura BIC ALL
Comenzi la: URL:
Bucureti, Bd Timioara nr. 58, sector 6, cod 76548 tr 402 26 00 Fax: 402 26 10
tr 402 26 20 Fax: 402 26 30
[email protected] http://www.all.ro
Tiparul: n ~n Sibiu• Tel & Fax: 069/23.11.10
Cuprins
Capitolul I. Ptrunderea cretinismului în Dacia Roman ................ 18
Capitolul II. Cretinismul nord-dunrean pân la mijlocul secolului al V-lea ............................... 33
Capitolul III. Generalizarea cretinrii (din a doua jumtate a secolului al V-lea pân la începutul secolului al Vii-lea) .................................................... 74
Capitolul IV. Cretinismul nord-dunrean în secolele VII-VIII ....... 92
Concluzii ......................................................................................... 107
Abrevieri ......................................................................................... 138
Bibliografie ..................................................................................... 140
Abstract. The Role played by Christianity in the Genesis of the Romanian People .......................................... 154
Plane .............................................................................................. 163
Index ............................................................................................... 174
Cuvânt înainte
Lucrarea de fa nu este o istorie a epocii vechi a cretinismu lui pe teritoriul României. O carte despre primul mileniu al cretinis mului românesc rmâne înc un deziderat. Nu ne ocupm aici de feluritele chestiuni legate de cretintatea din provinciile sud dunrene care au fcut parte din aria de formare a poporului român (cele dou Moesii, Dacia Ripensis i Scythia); nu vom aminti (decât tangenial) nici rspândirea cretinismului la neamurile barbare care au stpânit teritoriul daco-roman.
În ultimii ani s-a scris mult despre cretinismul daco-roman i despre vechimea evanghelizrii românilor. Arheologi i istorici ai Bisericii s-au strduit a demonstra legtura indisolubil dintre creti nism, romanitate i continuitate. Aceast legtur este o realitate cu care suntem de acord, dar pe care dorim s o prezentm mai nuanat decât s-a fcut, de obicei, pân acum.
Din pcate, aceast carte era deja scris atunci când a aprut o lucrare de mare importan pentru ceea ce ne preocup: teza de doc torat a colegului nostru ieean Nelu Zugravu, Geneza cretinismului popular al românilor (Institutul Român de Tracologie, Bucureti, 1997). Am putut ine seama de ideile exprimate în ea doar la redactarea final.
Le sunt profund recunosctor profesorilor care m-au îndrumat i mi-au oferit sugestii, idei i informaii, care se regsesc în paginile urmtoare: prof. univ. dr. Ion Bamea, prof. univ. dr. Alexandru Bamea, prof. univ. dr. Ligia Bârzu, prof. univ. dr. Stelian Brezeanu, dr. Petre Diaconu, dr. tefan Olteanu, prof. univ. dr. Victor Spinei, dr. Al. Suceveanu, prof. univ. dr. Dan Gh. Teodor.
Introducere
Etnogeneza este una dintre cele mai dezbtute probleme în istoriografia româneasc, înc de la începuturile sale. Pentru orice popor, problema originilor ocup o poziie însemnat în studierea istoriei, mcar într-o anumit etap a evoluiei tiinei istorice. În cazul poporului român, împrejurri istorice, dar i politice, au fcut ca aceast chestiune a originilor s capete o importan ieit din comun i o netgduit constan - fapt care deosebete istoriografia româneasc (în special cea contemporan) de alte istoriografii europene.
Deoarece formarea unui popor este în primul rând un proces de natur cultural, studierea etnogenezei românilor nu se poate face fr a lua în discuie religia i procesul de acculturaie specific ei, care este convertirea (aadar, cretinarea).
Legtura dintre etnogenez i cretinare a fost susinut de-a lungul timpului de ctre numeroi istorici români, iar originile cretinismului românesc au fost cutate în epoca daco-roman. Dar, pân la descoperirea unor mrturii arheologice (ceea ce s-a întâmplat, de fapt, mai ·ales în ultimele cinci decenii), singurul argument solid (ce-i drept, i foarte însemnat) al vechimii daco-romane a cretinis mului românesc a rmas terminologia cretin de origine latin din limba român. Dup cum mult vreme au lipsit probele materiale ale continuitii etnice, tot aa au lipsit i dovezile materiale ale cretinrii populaiei romanice nord-dunrene. Au fost astfel posibile teorii care plasau cretinarea românilor într-o epoc târzie, în urma i datorit bulgarilor i chiar a maghiarilor. Am avut astfel surpriza s întâlnim, într-o lucrare a marelui bizantinolog Dimitri Obolensky,
•
Existena terminologiei cretine latine nu implic de la sine i existena unui cretinism nord-dunrean în epoca migraiilor. Dimpo triv, ea a fost adus uneori drept argument în sprijinul teoriei imigrrii populaiei romanice de la sudul Dunrii, unde cretinismul de expresie latin se gsea, pân la invazia slavilor, într-o stare înfloritoare. Printre cei care au susinut aceast teorie s-a numrat i D. Onciul, care era de prere c, dup 275, în Dacia a rmas o parte a populaiei, care a fost îns sporit ulterior printr-o masiv imigrare a romanicilor sud-dunreni, desfurat în secolele VII-VIII. Daco romanii convertii la cretinism în timpul lui Constantin cel Mare ar fi fugit peste Dunre în momentul invaziei hunice, iar cretinismul românesc s-ar putea explica doar prin imigraia romanicilor cretini din secolul al VII-lea2
• J. Zeiller, aceptând teoria lui Onciul, arta c "l'existence en Roumanie d'une Eglise d'origine latine n'implique nulle obligation de reconnaître une christianisation prealable de la Dacie Trajane au ne ou au Ille siecle"3
. Este corect observaia c doar terminologia cretin de origine latin nu este suficient pentru a dovedi permanena cretinismului la nordul Dunrii. Ea probeaz doar originea latin a cretinismului românesc. Foarte recent, un tânr cercettor aprecia c "explicaia cea mai fireasc a originii acestui vocabular cretin este proveniena sa din mediile cretine vorbitoare de limb latin existente în Dobrogea i în sudul Dunrii, acestea din urm, în faa ameninrii slave, migrând ctre nord cu începere din secolul al VIII-lea, înainte ca influena limbii slave s se poat exercita masiv asupra vocabularului cretin deja constituit'"'.
Pentru a dovedi o continuitate a cretinismului la nordul Dunrii sunt necesare mrturii capabile s arate c la noua religie se convertise o parte considerabil dintre daco-romani, în perioada anterioar dizlocrii romanitii cretine sud-dunrene. În lipsa unor asemenea mrturii, teoria cretinrii romanicilor nord-dunreni prin cei sud-
1 D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe 500-1453, London, 1971 : 207.
2 Onciul 1968: I, 251-255; II, 9-12, 163-164. J Zeiller 1918: 40. 4 Timotin 1998: 152 (vezi, în general, 150-152).
Rolul cretinismului în formarea poporului român 11
dunreni nu ar putea fi, practic, respins. Or, aceste indicii nu pot fi fumizate decât de ctre dc.:.;operirile arheologice.
În aceast carte vom încerca s artm în ce msur desco peririle arheologice pot sprijini ideea continuitii dintre cretinismul daco-roman i cel românesc. De asemenea, vom analiza raportul dintre romanizare i cretinare, precum i rolul jucat de cretinism în desvârirea sintezei daco-romane, în formarea poporului român i a identitii sale spirituale.
Înainte de toate, trebuie s aruncm o privire general asupra relaiei dintre romanitate i cretinism, altfel nefiind posibil o discu ie asupra legturii dintre romanizare i cretinare. O prim obser vaie poate fi fcut asupra rolului Imperiului Roman în pregtirea condiiilor rspândirii noii religii. Avem în vedere unificarea econo mic, politic i cultural a lumii mediteraneene. În condiiile ruperii hotarelor materiale i mentale dintre diferitele regiuni i popoare, statul roman a devenit o lume în general unitar, în care circulaia oamenilor i a ideilor a fost facilitat i de excelenta reea de drumuri. Expansiunea teritorial a cretinismului nu a avut decât de profitat de pe urma acestei situaii 5 . Înii Prinii Bisericii au remar cat importana existenei Imperiului Roman pentru rspândirea
Evangheliei. Astfel, în viziunea lui Origene (Contra lui Ce/sus, II. 30), existena Imperiului face parte din planul divin al mântuirii omenirii, deci el are un rol pozitiv în Istorie.
Înainte de 313, atitudinea cretinilor fa de Imperiul Roman a oscilat între dou tendine, care îi gsesc primele expresii deja în Noul Testament. Prima, reprezentat îndeosebi de Sf. Hippolit Romanul (170-236), este net antiroman. Imperiul este considerat o încarnare a diavolului, este condamnat i i se prevede sfâritul apro piat, care va coincide cu sfâritul lumii. Cealalt tendin nu este contestatar, ci încearc s gseasc un modus vivendi între Biseric i Stat, proclamând loialismul cretinilor fa de împrat. Tertullian (Ad Scapulam, 2) afirma: "Cretinul nu dumnete pe nimeni, cu atât mai puin pe împrat, pentru c, tiind c acesta e pus de Dumnezeu, socotete necesar s-l iubeasc i pe el, s-l respecte, s-l cinsteasc, s-i doreasc mântuirea cu întregul Imperiu Roman, pân
5 Simon 1972: 65-69.
12 Alexandru Madgearu
la sfâritul veacului, cci el va dura pân atunci". Mai mult, Tertullian socotea c împratul este al doilea dup Dumnezeu. Dar, acelai Tertullian fcea o net distincie între Romani i Christiani. Cretinii nu sunt ostili Imperiului i pgânilor (Romani), dar ei formeaz un grup aparte6
•
Doar dup "pacea Bisericii" a devenit posibil identificarea Cretin tii cu Romanitatea, în condiiile în care Imperiul devenea cretin. Scriitorii cretini din secolele IV-V au dat expresie unei contopiri a cretinismului cu patriotismul roman. Într-o epoc în care lumea roman, devenit acum o Romania, încerca s reziste presiunii bar bare, pentru un autor ca Sf. Ambrozie, cretinismul ortodox se supra punea Romanitii, barbarii neputând fi decât ori pgâni, ori eretici (aa cum mai târziu va afirma i Salvianus, De Gubernatione Dei, 677: aut barbari aut pagani sini aut heretici}8. Pentru poetul Prudeniu, problema se punea la fel de tranant, cuplului antinomic Romani I Barbari asociindu-se cuplul Christiani I Paganl. Este drept
6 Despre atitudinea cretinilor fa de Imperiul Roman, vezi, între altele: F. Paschoud, Roma Aeterna. Etudes sur le patriotisme romain dans /'Occident latin a l'epoque des grandes migrations, Neuchatel, 1967: 172-179; J. Beaujeu, Les
apologt!:tes et le culte du souverain, în voi. Le culte des souverains dans l'Empire
Romain, Geneve, 1973: 103-136; P. Siniscalco, L'idea dell'eternita e delia fine di Roma negii autori cristiani primitivi, "Studi Romani", 25, 1977, I: 1-26.
7 J. Beaujeu, op. cit.: 129, 135. 8 F. Paschoud, op. cit.: 169-332; Simon 1972: 420. 9 F. Paschoud, op. cit.: 229-233; J. Fontaine, Romanite et hispanite dans la
/itterature hispano-romaine des IV' et V' sit!cles, în voi. Assimilation et resistance a la
cu/ture greco-romaine dans le monde ancien, Travaux du VI • Congres lnternationa/ d'Etudes C/assiques, Bucarest-Paris, 1976: 315.
c Sf. Augustin i Salvianus au adoptat o atitudine diferit. Pentru ei, barbarii sunt un instrument al voinei lui Dumnezeu, care-i pedepsete pe romanii deczui i pctoi. Trebuie observat îns c aceasta nu este o apologie a barbarilor i a barbariei ori o respingere a romanitii, ci o justificare teologic a victoriei barbarilor asupra romanilor. (Eveni mentul care a stimulat naterea acestei atitudini a fost prdarea Romei de ctre Alaric, în 410)JO.
Dac în epoca anterioar edictului de la Milano, cretinismul nu putea fi un factor de romanizare, cci el nu era purttorul valorilor culturii romane, ulterior noua religie i-a subsumat aceste valori. Nu este întâmpltor faptul c termenul Romania, care atest sentimentul unitii "naionale" în faa barbariei, a aprut tocmai în vremea lui Constantin cel Mare11
• Doar începând din secolul al IV-iea, creti narea a putut deveni i un factor de romanizare. În ce msur aceast posibilitate s-a transformat în realitate, vom încerca s stabilim pe parcursul acestei lucrri. De aceea, chiar dac în Dacia Roman au existat cretini, eventuala rspândire a noii religii printre autohtoni nu a putut juca nici un rol în procesul romanizrii lor, la acea dat. Doar dup retragerea autoritilor romane din Dacia (fapt care pentru eventualii cretini din Dacia a fost echivalent cu un edict de toleran) i, mai ales, începând din vremea lui Constantin cel Mare, se poate vorbi de posibilitatea unei aciuni conjugate a romanizrii i cretinrii.
Dar, pentru a stabili care a fost relaia dintre romanizare i
cretinare, se cuvine s începem prin a preciza ce este romanizarea. Într-un remarcabil studiu, Nicolae Gudea o definea astfel: "un proces istoric foarte complex, de o anumit durat, în continu dezvoltare (evoluie) prin care o populaie "barbar" (din punctul de vedere al romanilor), trind în condiiile economice, social-politice i spirituale ale imperiului roman, a preluat formele vieii economice, cultura ma terial, organizarea social i politic i cultura spiritual de tip roman i le-a însuit. Locul cel mai important în acest proces dia lectic îl ocup viaa material, care condiioneaz toate celelalte aspecte ale procesului, proces care se concretizeaz i atinge apogeul
1° F. Paschoud, op. cit.: 234-275, 293-310, 328-329. 11 Ibidem: 18, nota 30.
prin preluarea limbii latine" 12 • Factorii prin care s-a svârit roma
nizarea au fost: administraia, armata, veteranii, colonitii, oraele i dreptul roman. Procesul a cunoscut trei etape. Înainte de cucerirea Daciei s-a exercitat o influen roman care a pregtit romanizarea; a doua etap este coextensiv cu durata stpânirii romane, iar etapa final, de desvârire a romanizrii, a fost condiionat de pstrarea legturilor fostei provincii romane cu Imperiul, pân în secolul al VI lea 13 •
•
În aceast perspectiv, credem c se poate trasa o paralel intre procesul de romanizare i cel de cretinare. În primul rând, ambele sunt procese de tipul acculturaiei, care implic atât adoptarea unei culturi strine, cât i conservarea unor elemente aparinând
vechii culturi. Asupra elementelor lingvistice i culturale autohtone (dacice, în cazul pe care îl discutm), nu este nevoie s insistm.
12 Gudea 1975: 98. 13 Ibidem: 105-108. 14 H. Daicoviciu 1984: 137-138.
Trebuie s amintim îns c i în cretinism au supravieuit, în msur mai mic ori mai mare, diferite rmie pgâne. De fapt, s-ar putea spune c nicieri cretinarea nu a fost deplin. Sub diferite forme, religia popular a meninut ritualuri i credine pgâne. Canoanele conciliilor i alte texte teologice medievale sunt pline de condamnri ale diferitelor reminiscene pgâne. Nu este mai puin adevrat c i Biserica a fost nevoit s accepte i s cretineze o serie de practici pgâne care nu contraveneau flagrant dogmaticii cretine, tocmai pentru a înlesni convertirea în mas15 .
În al doilea rând, procesul de romanizare poate fi privit ca un proces de convertire, el fiind astfel similar cretinrii. Potrivit lui A. D. Nock, convertirea este, spre deosebire de aderen, un proces spiritual care implic interiorizarea unei ideologii (religioase), nu doar simpla practicare a unor rituri 16
• Socotim c aceast definiie se poate extrapola i pentru romanizare, dac înlocuim religia cu forma mentis roman. Vasile Pârvan observa c "marea putere a Romei, nou ni se arat în aceea c înfia, pentru sine ca i pentru toate popoarele pmântului ( ... ) un nou fel de religiune. Pentru întâia oar i - pân azi - pentru cea din urm, în istoria omenirei se cre acel mre concept al Statului-Zeu, cu teribila voin a unei diviniti
abstracte, Roma( ... ). A fi roman însemna a fi un om de specie unic, a fi membru al imensului colegiu religios militant al adoratorilor Romei ... "17
• La concluzii similare ajungea i Andrei Cornea, în interesanta sa carte despre morfologia culturii antichitii târzii. Fie ne îngduit s citm in extenso un pasaj: "Aderarea la numele de "roman" ( ... ) ofer totul oamenilor ce pierduser totul: salvarea i
restaurarea( ... ); "miracolul" romanizrii este în esena sa, asemntor scenariului iniierii mistice: mai întâi neofitul este "umilit", "strivit", chiar "ucis" spiritualmente, pentru a putea fi apoi "înlat" i pentru a
15 Bibliografia acestei chestiuni este enonn. Citm câteva studii, dintre care unele se refer i la elementele pgâne din folclorul românesc: Dufourcq 1903; Schmitt 1976: 941-953; Frend 1980; Le Goff 1986: 7-84; Beza 1928; Popinceanu 1964: 20-55; Eliade 1995: 259; Iorga 1985 a: 185-189; Zugravu 1997.
16A. D. Nock, Conversion. The Old and New in Religionfrom Alexander the Great to Augustine of Hippo, London, 1961: 8. Nu ne-a fost accesibil. Citm dup Helgeland 1979: 818.
17 V. Pârvan, Parenta/ia, în Idem, Scrieri, ed. A. Zub, Bucureti, 1981: 538.
•
Iat, deci, c între romani7Jlre i cretinare exist unele ase mnri tipologice, care se constituie în premise ale unei posibile corelaii între cele dou procese. În ce msur aceast corelaie a existat, aceasta este una dintre problemele pe care i le pune cartea de fa.
Înainte de a încheia aceast introducere, ne rmâne s explicm de ce am ales limitele cronologice ale secolelor IV i VIII. În privina limitei inferioare, am artat c pân în secolul al IV-iea era impo sibil o corelare a cretinrii cu romanizarea. Totui, este necesar i o investigaie preliminar asupra posibilitii ptrunderii cretinis
mului în Dacia, înaintea retragerii aureliene. Primul capitol îi este consacrat. Pe de alt parte, secolele VII-VIII au fost o perioad de ruptur, de discontinuitate cultural (vezi, pe larg, în lucrarea noastr Continuitate i discontinuitate cultural la Dunrea de Jos în secolele VII-VIII, Editura Universitii Bucureti, 1997). La captul acestei epoci de tranziie, într-o mare parte a ariei locuite de proto români s-a constituit i s-a rspândit cultura Dridu. Geneza culturii Dridu (în cursul secolului al VIIl-lea) constituie o limit cronologic important, pe care o putem considera punctul final al investigaiei
noastre. Mai adugm c, dup prima treime a secolului al VII-iea (care corespunde epocii lui Phokas i Heraklios), contactele econo mice i culturale dintre aria carpato-dunrean i Imperiul devenit acum Bizantin s-au redus foarte mult. Când Imperiul a revenit la Dunre la finele secolului al X-lea, el nu mai era roman decât cu numele pstrat ca un factor de legitimitate istoric; el devenise grec.
18 A. Cornea, Mentaliti culturale i forme artistice în epoca romano bizantin (300-800), Bucureti, 1984: 68-69.
De fapt, am fi putut opri investigaia noastr în secolul al VI lea, dac nu ar fi absolut necesar o discuie atent pe marginea unor vestigii arheologice din secolele VII-VIII (ne referim la mormintele de incineraie i la problema raporturilor dintre ritualul incineraiei i cretinism). Tot prin secolul al VII-iea se încheie prima etap a procesului de etnogenez a românilor (când a fost desvârit roma nizarea), urmat de cea final, în secolele VIII-IX, când se crista lizeaz ca atare limba român (concomitent cu celelalte limbi romanice)19
• În secolul al VII-iea s-a petrecut i dizlocarea unei pri a populaiei romanice sud-dunrene (din cauza invaziilor slavilor). Dac se poate dovedi c romanicii nord-dunreni erau în linii mari cretini înaintea acestor eventuale imigrri de la sud la nord de Dunre, atunci se poate admite i descendena cretinismului româ nesc din cel al populaiei daco-romane din secolele IV-VII. (Quod erai demonstrandum ).
Paginile care urmeaz vor încerca s arate c procesul de cretinare a decurs în paralel i în legtur cu desvârirea roma nizrii, adic a fost o parte indisolubil a relaiilor meninute de daco romani cu lumea roman i cretin de la sudul Dunrii.
19 Vezi îndeosebi Ivinescu 1980: 177-180; Teodor 1980 a: 75-83.
în Dacia Roman
La începutul secolului al IV-iea, adic imediat înaintea "Pcii Bisericii", cretinismul era rspândit într-o msur mai mare doar în Asia Mic, sudul Thraciei, Cipru, Edessa, Roma. În aceste zone, cre tinii reprezentau circa o jumtate din populaie. În schimb, în alte pri, noua religie se difuzase mai puin. Ea era, de exemplu, practic inexistent în Gallia central i nordic sau în Britannia. In Dalmaia i în provinciile de la Dunrea infeÎ"ioar i mijlocie - deci în veci ntatea fostei Dacii Traiane - cretinismul era de asemenea mai puin rspândit, în comparaie cu zonele de mare concentrare cretin 1•
A ptruns cretinismul i în Dacia Roman ? Diferii cerce ttori au rspuns afirmativ. S-i lsm la o parte pe cei care, fr nici un fel de dovezi i fr o cunoatere real a cretinismului în primul su secol, au afirmat ptrunderea noii religii chiar i în Dacia pre roman2. Ipoteza predicrii Sfântului Apostol Andrei la nordul Dunrii, frecvent susinut de istorici laici i mai ales bisericeti, nu se întemeiaz pe nimic. Nici mcar prezena acestuia în Dobrogea nu
. -3 este sigura . Istoricii mai vechi au admis existena cretinilor în Dacia
Roman, pe baza unui pasaj din Tertullian (Adversus ludaeos, 7), în
1 F. Lot, Lafin du monde antique et le debut du Moyen Âge, Paris, 1936: 42.
Vezi mai recent la Gudea, Ghiurco 1988: 96-98 i Zugravu 1997: 182-186. 2 Popescu-Spineni 1934: 42-43; Mehedini 1941: 44-46; I. N. Floca, Consi
deraii privind începuturile cretinismului i problema existenei unei Biserici orga nizate pe pmântul rii noastre, MA, 17, 1972, 9-10: 698; Rlmureanu 1974: 174.
3 Vezi demonstraia fcut de Pippidi 1967: 483-490, precum i foarte documentatul capitol din Zugravu 1997: 143-155.
care dacii (alturi de scii i sarmai) erau inclui printre neamurile (gentes) cretinate. Textul dateaz din anul 197. Critica fcut de ctre A. Iordnescu i apoi de ctre D. M. Pippidi4 a stabilit c acest pasaj nu poate fi luat în seam într-o discuie istoric, deoarece Tertullian inea s demonstreze c noua religie se rspândise deja în toat lumea locuit (Oikumene). Neamurile enumerate fixau tocmai limitele acestei lumi. S mai adugm c dacii din acest text nu pot fi locuitorii Daciei Romane, ci dacii liberi. Or, este imposibil ca acetia s fi cunoscut atât de repede cretinismul. A mai fost invocat i alt izvor, un pasaj din "Comentariul la Evanghelia dup Matei", scris de Origene, în care sunt iari pomenii dacii, de aceast dat îns printre popoarele care înc nu au fost cretinate. (Unii cercettori au tradus greit pasajul, înelegând afirmaia lui Origene în sensul c doar cea mai mare parte a dacilor nu trecuse înc la cretinism)". Iat deci c aceste izvoare literare, contradictorii i vagi, nu cuprind decât afirmaii fr acoperire, fcute în scopuri apologetice. Ele nu pot sluji drept argumente pro sau contra, în discuia pe marginea vechimii cretinismului daco-roman. La aceast concluzie ajunsese deja Vasile Pârvan, în 1911 5
• Cu toate acestea, chiar i dup severa critic fcut de D. M. Pippidi, unii autori au continuat s invoce textele lui Tertullian i Origene ca dovezi ale ptrunderii cretinismului în Dacia Roman 6•
Singurele argumente valabile pot fi aduse de descoperirile arheologice. Vasile Pârvan, la vremea sa, era nevoit s apeleze la o "necesitate logic-istoric" i la o unic descoperire: o inscripie fune rar (pierdut) de la Napoca, a orientalei Aurelia Marina, care purta - dup prerea lui Pârvan - monograma lui Hristos7
• În realitate, pretinsa monogram (care probabil nici nu exista ca simbol cretin înaintea începutului secolului al IV-iea) era o sigl pentru cuvântul latin OPT(O), care fcea parte din formula final a inscripiei8 •
4 lordiinescu 1940: 193-204; Pippidi 1967: 481-483. Vezi acum i Zugravu 1997: 175-176.
5 Pârvan 1992: 202-203 6 Giurescu 1975: 139-140; Teodor 1991: 52. 7 Pârvan 1992: 203-208 8 C. Daicoviciu 1936: 195-199.
Ulteri&, îns, au fost descoperite alte vestigii, care pot indica ptrunderea cretinismului în Dacia Roman. Atragem atenia c
unele dintre ele se pot data i mai târziu, dup 275, în timp ce altele au un caracter cretin nesigur. De asemenea, unele nu sunt propriu zis cretine, ci gnostice. Sunt cunoscute 8 geme gnostice, datate în secolul al Iii-lea (anterioare retragerii aureliene), descoperite la: Porolissum (1)9
, Porolissum (11)10 , Romula (1)11
Orlea13 , Micia (trei exemplare)14
•
•
9 N. Gostar, L. David, O gem gnostic în Muzeul istoric din Cluj, în voi. Activitatea Muzeelor, Cluj, 1956: 135-138; Ionescu 1973: 88, nr. l; Horedt 1982: 218, nr. A. 2; Barnea 1985: 101, nr. I. 11; Gudea, Ghiurco 1988: 160-161, B. a. l.
10 Ionescu 1973: 88, nr. 2; E. Lako, N. Gudea, Despre o gem gnostic cu inscripie din Muzeul de istorie i art din Zalu, AMP, 3, 1979: 449-450; N. Vlassa, Despre inscripia unei geme magice de la Poro/issum, "Marisia", 10, 1980: 65-68; Horedt 1982: 218, nr. A. 3; Dilnilli 1982: 737, nr. 17; Barnea 1985: 101, nr. I. 10; Gudea, Ghiurco 1988: 161, B. a. 2.
11 Gh. Popilian, O gem gnostic la Romu/a, SCN, 5, 1971: 211-213; Ionescu 1973: 90, nr. 5; Gudea, Ghiurco 1988: 162, 8. a. 3.
12 D. Benea, O gem gnostic din coleciile Muzeului Regiunii Porile de Fier, RM, 9, 1972, 4: 346-347; Ionescu 1973: 90-91, nr. 6; S. Sanie, Classica et Orienta/ia (IV), SCIVA, 37, 1986, l: 76-79; Gudea, Ghiurco 1988: 162-163, 8. a 4.
13 Ionescu 1973: 89-90, nr. 4; Toropu 1976: 109; Gudea, Ghiurco 1988: 165, B. a. 12.
14 L. eposu-David, Gemele i camee/e din Muzeul arheologic din Cluj, în Omagiu lui C. Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucureti, 1960: 527- 528; Eadem, O gem de la Micia cu reprezentarea lui Harpocrate, SCIV, 15, 1964, 2: 257-262; Gudea, Ghiurco 1988: 165-166, B. a. 2. 1, B. a. 2. 3, B. a. 2. 4.
15 Vlassa 1976: 219-224; Dlinilli 1982: 733, nr. l; Horedt 1982: 218, A. l; Barnea 1983: 263-264, nr. 14; Barnea 1985: 101, nr. I. 9; Gudea, Ghiurco 1988: 171, B. b. 3; Zugravu 1997: 179.
16 D. Benea, A. chiopu, Un mormânt gnostic la Dierna, AMN, 11, 1974: 115-125; N. Vlassa, O nou plcu de aur gnostic de la Dierna, AMN, 14, 1977: 205-219; Mlirghitan 1980: 163-164; Gudea, Ghiurco 1988: 182-183, B. g. 1-2.
(Pe atunci, Orova continua s fie stpânit de Imperiul Roman). Gnosticismul a fost un curent religios oriental, aprut înaintea cretinismului (avem aici în vedere doar gnosticismul antic, nu Gnoza în sensul ei extins17). Au existat i secte gnostice care se pre tindeau cretine, dar este binecunoscut ostilitatea Prinilor Bisericii împotriva acestor pseudo-cretini. Printele Ion Ionescu este de aceea îndreptit s considere c piesele gnostice nu sunt dovezi ale ptrun derii cretinismului i c, eventual, doar indirect se poate presupune c pe lâng gnostici, existau i cretini 18 •
Dou monumente funerare cu reprezentarea banchetului fune bru, descoperite la Gilu 19 i Turda (Potaissa}2°, sunt considerate cretine, deoarece ambele înfieaz câte o farfurie cu un pete i o pâine crestat în form de cruce (panis decussatus) - simboluri paleocretine. Autorii descoperirilor, urmai i de ali cercettori21 , admit caracterul cretin al acestor reprezentri. În schimb, I. I. Russu era sceptic, iar D. Protase i N. Zugravu nu sunt de acord cu carac terul cretin al monumentelor22
• Dup prerea noastr, este foarte posibil ca asocierea petelui i a pâinii crestate - aceasta din urm, frecvent pe reprezentrile cretine din secolele II-III - s fie un indiciu al caracterului cretin, ori, mai bine zis, criptocretin al celor dou monumente. (Simbolurile cretine au fost integrate într-o repre zentare care, pentru profani, putea trece drept pgân).
Recent, un cercettor al trecutului cretinismului românesc a atras atenia asupra unor monumente funerare din Dacia Roman, care poart alte simboluri paleocretine: delfinul asociat cu un tri dent, precum i alte reprezentri, care pot fi îns i necretine (via de
17 Vezi opera fundamental a lui Ioan Petru Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului, Bucureti, 1995.
18 Ionescu 1973: 92-96. 19 A. Bodor, Un nou monument funerar de la Gilu înfiând banchetul
funebru, în voi. Omagiu lui C. Daicoviciu ... : 41-53. 20 Z. Milea, V. Fenean, Monument funerar de la Potaissa, reprezentând un
banchet funerar, RM, 3, 1966, 3: 267-268. 21 Protase 1966: 143, nr. li; Blrbulescu 1980: 179, nota 99; Blrbulescu
1982 a: 64-65; Gudea, Ghiurco 1988: 184-185, C. a. 2, C. a. 3; Rusu 1991: 91; Ionescu 1998: 18.
22 Russu 1958: 331-332.; Protase 1966: 143; Zugravu 1997: 180-181.
vie, perechea de puni)23 • Este vorba în principal de un monument de la Potaissa24 (altul decât cel prezentat mai sus), pe care este repre zentat un delfin însoit de un trident, i care mai prezint, se pare, i alte simboluri cretine (Alpha i Omega, vrejuri de ieder, vrejuri de vi de vie). Simbolistica înfiat pe celelalte monumente aduse în discuie (de la Apulum, Mic ia, Sarmizegetusa, Cei) nu ni se pare suficient de concludent pentru a admite caracterul lor cretin.
Una dintre cele mai interesante descoperiri este o inscripie
funerar de la Napoca, din secolul al Iii-lea, transformat ulterior (cândva în secolul al IV-iea) în baz de sarcofag. În litera O din text a fost incizat o cruce, iar monograma care conine formula final
OPT(o) S(it) T(ibi) T(erra) L(evis) cuprinde i literele A i n - care au fost interpretate ca având semnificaie cretin. C. Daicoviciu considera c aceste elemente au fost adugate în secolul al IV-iea, când monumentul a fost refolosit i cretinat25 • În realitate, pretinsele litere A i n sunt, de fapt, A i E, ele fcând parte din prescurtarea formulei finale. Doar crucea din litera O este un simbol cretin26 . D. Protase a mai observat îns c "era i este oare logic ca semnul crucii s se fi aplicat pe o piatr de inscripie funerar pgân când aceasta, în secolul IV, a fost transformat în sarcofag, care atunci s-a îngropat definitiv, fr ca monumentul astfel "cretinat" s mai poat fi vzut de adepii noii credine ?"27
• Într-adevr, inscripia se afl în interiorul sarcofagului, pe fundul lui. De aceea, D. Protase este îndreptit s conchid c acea cruce s-a putut aduga înaintea retra gerii aureliene, de ctre un criptocretin28 • În ceea ce ne privete, subscriem la interpretarea lui D. Protase. Deci, monumentul se poate înscrie printre mrturiile care dovedesc existena cretinilor în Dacia înaintea retragerii aureliene.
23 Ionescu 1998: 14-21. Vezi i Timotin 1998: 61. 24 Z. Milea, Un coronament de altar funerar descoperit la Potaissa, SCIV,
24, 1973, 3: 539-540. 25 C. Daicoviciu 1936: 199-200. Vezi i C. Daicoviciu 1948: 120, nr. 3. 26 Protase 1985: 334. 27 Ibidem: 335. 28 H. Daicoviciu 1984: 169, nota 120 este de prere c "nu exist temeiuri
serioase pentru acceptarea acestei ipoteze".
· Dintr-o construcie roman de la Gomea, jud. Cara-Severin (punctul Cunia de Sus) provine un opai datat în mod sigur în secolul al III-iea, care, în locul unde ar fi trebuit s se afle numele productorului, prezint un motiv decorativ care a fost apropiat de reprezentarea chrismon-ului (literele X i R suprapuse - ca abreviere a numelui lui Hristos). Alturi de aceast monogram au mai fost citite i literele A i O, vzute i ele tot ca simboluri cretine29• Nu este sigur c aceast reprezentare reproduce simbolul cretin;
chrismon-ul este specific pentru secolul al IV-lea30 . Totui, atribuirea
cretin a acestui obiect nu poate fi exclus cu desvârire. Din castrul Praetorium II (Racovia, jud. Vâlcea) provine o
plac de gresie (înc inedit), decorat cu o cruce i cu inscripia
•
Petele era unul dintre cele mai rspândite simboluri cretine în secolele I-III.
•
Ni se pare indiscutabil caracterul cretin al acestui vas. El este con-
29 O. Bozu, Consideraii cu privire la un opai paleocretin descoperit la Gornea, judeul Cara-Severin, "Banatica", 7, 1983: 226-227. Vezi i Rusu 1991: 90, PI. VI/5.
3° Caracterul cretin al opaiului de la Gomea este respins de Dlnill 1984 c: 158 i Dlnill 1986 a: 79, dar pe baza unei descrieri care este incomplet (obiectul înc nu fusese publicat).
31 Dlnill 1984 b: 331, 336-337; Rusu 1984: 61, nr. 88 (plac de calcar); Gudea, Ghiurco 1988: 198, D. f. 2. (plac de gresie); Barnes 1988: 122 (plac de gresie). Gramatopol 1982: 227 vorbete de o amulet cretin cu cruce, ochiul în triunghi i numele lui Hristos(?!).
32 Dlnill 1984 b: 337, 339; Gudea, Ghiurco 1988: 186, 191, C. b. 3, C. d. 3, PI. XXXV; Rusu 1991: 87, 91; Dvorski 1996: 47.
n Blrbulescu 1994: 172, fig. 37/2.
temporan cu epoca funcionrii castrului, adic se dateaz înaintea retragerii aureliene.
În castrul Micia (Veel) au fost descoperite dou capace de vase care poart cruci incizate înainte de ardere, precum i frag mentele unor farfurii decorate cu ciorchini de struguri i cu un pete (ambele, simboluri cretine). Toate aceste piese dateaz din secolul al Iii-lea. A. Nemaianu considera c acestea sunt piese cretine34, dar - aa cum arat N. Dnil i I. Bamea - acest fapt este îndoielnic35
• În privina farfuriei, N. Dnil observa c este vorba, de fapt, de frag mente de la dou farfurii (deci petele nu este asociat cu strugurii). Petele este i el fragmentar.
Crucile de pe capace pot fi considerate simboluri cretine, dar cu semnul întrebrii, fiindc înaintea secolului al IV-iea, crucea ca simbol era destul de rar36• I. Bamea apreciaz, de aceea, c aseme nea capace pot fi trecute printre piesele paleocretine doar dac se dateaz dup retragerea aurelian (ceea ce nu ar fi exclus, în cazul pieselor de la Micia; de aceea, aceste capace figureaz i în reper toriul descoperirilor din secolul al IV-iea, sub nr. 22-23). Cele spuse aici sunt valabile i pentru capacele similare i pentru alte vase cu incizii cruciforme descoperite la Bologa, Caransebe, Galiciuica, Locusteni, Micsasa, Porolissum, Rânov, Sarmizegetusa, Slveni,
Tibiscum, Veel, datate toate în secolele II-II137 • Alte vase (desco
perite la Gherla, Micsasa, Veel) au reprezentai peti38 • Un caz mai aparte este cel al unei farfurii descoperite în castrul
de la Drajna de Sus, jud. Prahova. Întrucât se tie c acesta a funci onat numai pân în I 1839
, este sigur c obiectul respectiv dateaz de
34 Nemoianu 1979: 131-133. 35 Dinili 1982: 735, nr. 11; Barnes 1983: 263. 36 Dar exist, totui. Vezi V. Prelipceanu, Vechimea crucii ca obiect de
cinstire i simbol cretin în lumina descoperirilor arheologice mai noi, MMS, 34, 1958, 5-6: 441-447; C. Chera-Mirgineanu, V. Lungu, Noi descoperiri din necropolele tomitane, "Pontica", 17, 1984: 129; Teodor 1991: 75; Gudea 1994: 95- 110.
37 Riileanu 1978: 261-267; Gudea, Ghiurco 1988:188-190, C. c. 6-14, 19; 192-195, C. e. 2. 1-9, 12, 14, 15; Rusu 1991: 87-91; Dvorski 1996: 47.
38 Protase 1985: 336; Gudea, Ghiurco 1988: 191, C. d. 1, 2; 196, D. b. 1, 2; Rusu 1991: 86, 87.
39 Vezi recenta lucrare a lui M. Zahariade, T. Dvorski, The Lower Moesian Army in Northern Wallachia (A.D. 101-118), Bucureti, 1997.
la începutul secolului al II-iea. Dac ar fi cretin, ar fi, aa cum afirm M. Rusu, cel mai vechi dintre cele descoperite în spaiul daco roman. Problema este c nu exist nici o garanie asupra semnificaiei cretine a ornamentului compus din cruci tampilate dispuse în form de cruce. Farfuria este un produs oriental, adus aici poate de soldaii cohortei I Flavia Commagenorum. Este drept c în acelai sit au mai aprut un pahar de lut ornamentat cu cruci de tipul decussates (în form de X), precum i o fibul emailat, care este decorat cu dou iruri de câte patru cruci40
• Datarea atât de timpurie a celor trei obiecte de la Drajna de Sus ne îndeamn la mult pruden. Dei ele sunt publicate de mult timp, ele nu au fost luate în considerare ca posibile piese paleocretine decât în 1991, de ctre Mircea Rusu.
•
În continuare vom prezenta câteva piese cu datare incert, care pot fi i ulterioare retragerii aureliene. Totui, se pare c ele nu dep esc epoca lui Constantin cel Mare, astfel c ele dovedesc ptrun derea cretinismului la nordul Dunrii înaintea Edictului din Milano i înaintea reocuprii unor pri din fosta provincie Dacia, în vremea primului împrat cretin.
Este vorba, mai întâi, de dou geme cretine cu reprezentarea Bunului Pstor (ipostaz a lui Hristos, care poart un miel pe umeri),
40 Rusu 1991: 84-85. 41 Gudea 1994: 95-110. Vezi i Gudea, Ghiurco 1988: 49-50. 42 Zugravu 1997: 179-180.
•
La Romula s-a descoperit o gem, pe care sunt figurai doi peti (delfini ?), plasai simetric în câmpurile laterale ale unei cruci de tip latin (vezi PI. V4). P. Diaconu, care o dateaz între 150-250, consider c aceasta nu poate fi cretin, fiindc petii nu sunt în soii i de cuvântul-monogram IX0YL. Datarea este controversat: I. Ionescu o plaseaz în secolele IV-V, D. Tudor în secolul al IV-iea, O. Toropu în a doua jumtate a secolului al III-iea i la începutul celui de-al IV-iea, I. Bamea înainte de 275, N. Gudea în secolul al III-iea. Piesele analoage prezint cruci în form de ancor i sunt datate în secolul al III-lea44
• Suntem de prere c putem totui include gema de la Romula printre descoperirile cu caracter cretin, având în vedere c simbolurile reprezentate erau specifice pentru secolul al III-iea; forma crucii amintete de o ancor.
Într-un mormânt de la Romula, dezvelit prin spturi clandes tine i distrus, s-a descoperit un opai cretin decorat pe disc cu o cruce cu braele egale, mrginite de cerculee incizate45 (vezi PI. 1/3). Datat iniial de ctre D. Tudor în prima jumtate a secolului al III-iea, pe baza obiectelor de inventar recuperate46
, opaiului i-a fost con testat caracterul cretin de ctre C. Daicoviciu (crucea ar fi un simplu ornament, o variant de rozet). Ulterior, D. Tudor a renunat la datarea atât de timpurie, optând pentru o datare în secolul al IV-iea. Totui, s-a artat (în primul rând de ctre C. Daicoviciu) c acest tip de opai este specific pentru secolul al III-iea. Savantul clujean i-a contestat caracterul cretin deoarece era încredinat c simbolul
43 C. Daicoviciu 1948: 120-121, nr. 4, 12; Protase 1966: 148 (nr. S), ISO (nr. 8); Barnea 1979: 11; Birbulescu 1980: 176-178; Birbulescu 1982 a: 61; Horedt 1982: 218, B. 6-7; Barnea 1985: 101, nr. I. 12-13; Gudea, Ghiurco 1988: 169-170, B. b. 1-2; Birbulescu 1994: 180-181; Zugravu 1997: 179.
44 P. Diaconu, O "gem" descoperit la Romu/a, SCN, 4, 1968: 277-278; I. Ionescu, Despre "gema" descoperit la Romu/a, MO, 22, 1970, 3-4: 212-215; Tudor 1978: 465; Toropu 1976: 64, 109; P. Diaconu, recenzie la Barnea 1979, "Pontica", 14, 1981: 374; Barnea 1985: 100, nr. I. 3; Gudea, Ghiurco 1988: 172, B. b. S; Barnea 1988: 122; Zugravu 1997: 179.
45 D. Tudor, Antichiti cretine de la Romu/a, "Arhivele Olteniei", 12, 1933, nr. 67-68: 213-218.
46 Acestea provin de fapt din dou morminte; nu a fost posibil separarea lor.
crucii nu a fost folosit înaintea epocii lui Constantin cel Mare47 •
Astzi, nu se mai poate suc;;tine aceast opinie tranant. Cele mai noi studii admit datarea opaiului de la Romula în secolul al III-iea, eventual dup 27548
• Cel mai probabil, acest opai poate fi trecut printre descoperirile databile în jurul retragerii aureliene.
Din Transilvania mai provin câteva piese cu caracter cretin îndoielnic, datate în epoca imediat urmtoare retragerii aureliene. La Porolissum a ieit la iveal un fragment de pahar de ceramic, cu inscripia (incizat înainte de ardere) VTERE FE(lix) SIX FELIX V(tere felix)49
• Aceast urare ("folosete-l fericit !")era obinuit atât la cretini, cât i la pgâni, astfel c nu se poate decide caracterul ei. Doar N. Vlassa era sigur c este un obiect cretin. Nici datarea nu este cert. Dac, potrivit lui H. Daicoviciu, paharul este greu de atribuit epocii postaureliene (din cauza bunei sale caliti), în schimb N. Vlassa nu exclude aceast datare. Aceleai îndoieli asupra carac terului cretin i asupra datrii pot fi exprimate i în cazul celor dou inele de aur de la Potaissa i Bologa, care poart tot inscripia
.
Iat deci care este situaia mrturiilor cretine din provincia Dacia din epoca preconstantinian. Exist cinci descoperiri datate înainte de 275 (cele trei monumente funerare de la Potaissa i Gilu, inscripia funerar de la Napoca i fragmentul de cup de la Potaissa). La acestea se adaug patru piese cu datare incert, care
47 Daicoviciu 1936: 30 I; Idem, Asupra unor lucrri în legtur cu Dacia Roman, AISC, 4, 1944: 298-299.
48 Dnil 1986 a: 76 (nr. 12), 80; Gudea, Ghiurco 1988: 54, 152, A. f. b. 6. 49 H. Daicoviciu, Un fragment ceramic cu inscripie de la Porolissum,
AMN, 14, 1977: 201-203. Vezi i Vlassa 1979: 184; Dnil 1982: 737-738, nr. 18; Horedt 1982: 219, C. 6; Barnea 1983: 264; Barnea 1985: 102, nr. II. 36; Gudea, Ghiurco 1988: 187, C. c. I; Rusu 1991: 88; Zugravu 1997: 179.
50 Vlassa 1976: 217-218; Dnil 1982: 736, nr. 13, 14; Brbulescu 1982 a: 67; Horedt 1982: 219, C. 2, 12; Ba mea 1983: 264-265; Barnea 1985: .I 02, nr. II. 34, 35; Gudea, Ghiurco 1988: 173, B. c. 1-2; Ionescu 1998: 11-24.
51 Dnil 1987 a: 44.
sunt totui, probabil, anterioare epocii lui Constantin cel Mare (ge mele cu Bunul Pstor, gema i opaiul de la Romula). Alte desco periri se dateaz în mod sigur înainte de 275, dar caracterul lor cretin nu este cert. Între acestea, cele mai importante sunt placa de gresie de la Racovia, opaiul de la Gomea i capacul de la Micia.
Obiectele paleocretine nu lipsesc, dar sunt puine. Oricum, ele sunt suficiente pentru a demonstra prezena cretinilor în Dacia Roman. Pentru o perioad atât de veche, depistarea cretinilor prin mrturii arheologice este o sarcin foarte dificil, fiindc religia era ilicit i existau puine forme de exprimare a ei prin obiecte purt toare de simboluri.
Existena cretinismului în perioada anterioar retragerii aure liene a fost susinut de numeroi cercettori52 • Aproape toi sunt de acord c adepii noii religii erau puini i c alctuiau comuniti mici i izolate. S-au exprimat i câteva opinii asupra motivelor slabei rspândiri a cretinismului. Nu credem c se poate acorda prea mult importan presupusului control mai riguros exercitat de ctre autori ti în Dacia (din cauza pericolului barbar}53
, cci nu trebuie s ne imaginm primele trei secole ale istoriei Bisericii ca pe o permanent persecuie. În realitate, au existat i unele perioade de acalmie, iar persecuiile oficiale, declanate de stat, au început abia la jumtatea secolului al Iii-lea, în timpul lui Decius. Epoca Severilor, când Dacia a cunoscut o epoc de înflorire, a fost o vreme fericit i pentru Biseric. Pe de alt parte, ali autori au presupus c, dimpotriv, pericolul barbar i-a fcut pe romani s manifeste în Dacia o anumit toleran religioas (este o afirmaie gratuit}54 , ori c Dacia - ca provincie marginal - a fost un fel de loc de refugiu pentru cretinii persecutai (posibil, dar nedovedit)55
• O alt cauz adus în discuie - "principal", dup prerea lui C. Daicoviciu - a fost "caracterul civili-
52 Dobrescu 1910: 105-109; Iorga 1928: 12-13; Sacerdoeanu 1936: 194- 195; Giurescu 1975: 139; Picurariu 1980: 57-60; Dinili 1982: 731; Birbulescu 1982 a: 58-59; Horedt 1982: 163; Gramatopol 1982: 226-227; Barnea 1985: 94; Epifanie Norocel 1986: 202; Rusu 1991: 81-112; Teodor 1991: 51-53; Zugravu 1997: 184-194.
53 Moisescu, Lupa, Filipacu 1957: 41; Protase 1966: 142. 54 P. I. David, Coincidene i relaii generale (indirecte) între traco-daci -
celto-britani i Anglia-Dacoromania (sec. ? - XIII d. Hr.), Bucureti, 1975: 30-31. 55 Nifon Ploieteanul 1902: 31.
zaiei din provincia noastr, cu o structur economico-social mai apropiat de forma de via "barbar" a Daciei libere, decât de forma societii romane, cu începuturi de colonat (feudal) din restul Impe riului"56. Trebuie s observm îns c situaia lumii rurale (cci la aceasta se refer, desigur, C. Daicoviciu) nu este de luat în seam aici, deoarece pe atunci cretinismul era înc o religie aproape exclusiv urban. De aceea, s-ar putea spune, mai curând, c slaba rspândire a cretinismului se poate explica prin mai micul grad de urbanizare al Daciei, comparativ cu provinciile orientale.
Dup prerea noastr, ptrunderea cretinismului în Dacia Roman a fost direct condiionat de rspândirea sa în acea arie mai larg din care provincia Dacia fcea parte, în care ea era integrat prin multiple legturi economice, culturale, etnice. Este vorba de pro vinciile Dalmatia, Pannonia Superior i Inferior, Moesia Superior i Inferior. Or, în aceste provincii, cretinismul era puin rspândit în secolele 11-111. De aceea, numrul mic al cretinilor din Dacia· nu este nicidecum surprinztor, ci este chiar firesc. Rmânem la cele spuse de Pârvan, anume c Illyricum-ul fiind practic pgân la acea dat, nici în Dacia nu s-a putut propaga în chip semnificativ cretinismul, înaintea retragerii aureliene57.
Se cuvine s spunem i câteva lucruri despre mediile sociale în care i prin care s-a rspândit noua religie. Principalii ei purttori au fost orientalii - coloniti, negustori sau militari - aa cum s-a întâm plat în toat partea occidental a Imperiului. Între acetia, militarii de origine sirian sau care au trecut prin provinciile orientale au jucat, se pare, un rol deosebit58. Nu putem preciza în ce msur cretinii din Dacia au fcut parte i din rândul populaiei stabile, cci negustorii i militarii erau, în general, flotani. Important pentru dezvoltarea unei cretinti durabile în Dacia era ca în sânul ei s intre i populaia stabil a provinciei. Altfel, retragerea aurelian ar fi condus, poate, la dispariia cretinilor din Dacia Roman.
S-a presupus i o eventual ptrundere a cretinismului printre dacii liberi din Moldova, prin intermediul prizonierilor luai din
56 C. Daicoviciu, Înjurul cretinismului în Dacia, "Studii", I, 1948: 123. 57 Pârvan 1992: 170-171. 58 Pentru rspândirea cretinismului în annat, vezi Helgeland 1979: 724-834.
lmperiu59 • Sunt invocate unele incizii în form de cruce de pe unele
vase carpice descoperite la Brboasa (corn. Onceti, jud. Bacu) i Poiana Dulceti (jud. Neam), la care se adaug mai multe amfore de import, care poart semnul X incizat dup ardere sau pictat, desco perite la: Drgeti (jud. Vaslui), Homiceni (jud. Neam), Poieneti (jud. Vaslui), Vdeni (jud. Vaslui), Vldiceni (jud. Neam)6°. Dup prerea noastr, este greu de admis c aceste semne aveau o semnificaie cretin pentru carpi. Semnul crucii, am mai spus-o, este cunoscut din preistorie ca simbol solar; în aceast calitate el apare i pe ceramica dacic.
Dac pentru teritoriul provinciei s-ar putea lua în considerare, în principiu, caracterul cretin al inciziilor cruciforme de pe cera mic, în schimb acest lucru nu poate fi extrapolat în mod mecanic pentru spaiul barbar, unde o eventual ptrundere a cretinismului trebuie probat prin descoperiri neîndoielnice. În privina amforelor de import, chiar dac semnele aveau semnificaie cretin, nu este deloc sigur c ele au fost fcute de carpii la care au ajuns; ele puteau fi importate cu semne cu tot, din Imperiu (bunoar, de la Barboi). Pandantivul cruciform de bronz descoperit la Cândeti, corn. Dumbrveni, jud. Vrancea nu provine· din aezarea dacic din se colele 1-11, aa cum afirma cineva61
• Acest obiect ar putea aparine aezrii din secolele VI-VII, care a suprapus-o pe cea dacic. Pe de alt parte, nici nu putem fi siguri de semnificaia sa cretin,
deoarece forma este atipic pentru o cruce pectoral62 • Dac din teritoriul dacilor liberi nu se cunosc pân în prezent
mrturii cretine datate în secolele 11-111, în schimb exist unele vestigii cretine într-o fortificaie roman (Barboi-Galai), care constituia un avanpost al Imperiului în Barbaricum. Un sarcofag din necropol, datat între 268-275, este orientat V-E i conine, între altele, o fibul pe care este incizat numele tipic cretinesc
59 Popescu 1994: 160-161; G. Coman 1979: 209; Teodor 1991: 53, 77. i Barnes 1989: 165-166 pare s admit aceast ipotez.
60 Popescu 1976: 401, nr. 443; Dlnili 1987 b: 76, nr. 31-39; Barnea 1988: 122; Teodor 1991: 156, nr. 10, 158-160, nr. 10, 18, 21, 28-32.
61 Gabor 1986: 84. 62 Vezi Dinili 1987 b: 71, nr. 18; Barnes 1989: 169; Teodor 1991: 161,
nr. 8, fig. 7/2.
INNOCENS. În sarcofag se mai afla i o cuie dacic, element care ne arat c decedatul a fost, probabil, un "frunta autohton romanizat"63
. Pe baza monedelor de la Claudius II (268-270), mormântul s-ar data în jurul anului 270, dar fibula (o variant
timpurie a celor cu capete în form de bulbi de ceap) este ceva mai târzie, din perioada 280-320. De aceea, s-ar putea ca mormântul s dateze, de fapt, din perioada Tetrarhiei sau din prima parte a domniei lui Constantin cel Mare. În acest caz, îns, el nu mai este relevant pentru subiectul nostru, fiindc provine dintr-o aezare integrat în lmperiu64
• Lsând la o parte dou inscripii pe amfore posibil cretine care pot fi interpretate i altfel, tot la Barboi s-au mai descoperit o cruciuli i un pandantiv cu decor cruciform, care, prin contextul lor, se dateaz în secolul al III-iea. Ne reine atenia îndeosebi cruciulia de sidef descoperit într-o locuin cu numeroase materiale dacice (din prima jumtate a secolului al III-lea)65
. Aceasta ar fi una dintre primele reprezentri ale crucii din sud-estul Europei, dar "e posibil ca s fie vorba de un simplu ornament necretin"66 . În orice caz, se poate admite c legturile intense cu Asia Mic ale aezrii de la Barpoi au putut uura ptrunderea cretinismului înc dintr-o epoc foarte timpurie. Dar, este practic exclus o expansiune a noii religii i în teritoriul dacilor liberi. Dac a fost cu putin convertirea unui frunta dac la cretinism, aceasta s-a petrecut datorit integrrii sale în societatea urban roman.
Aruncând o privire asupra celor expuse mai sus, putem trage concluzia c în Dacia Roman a existat un mic numr de cretini,
care au continuat s triasc aici i dup retragerea aurelian.
Mormântul de la Barboi arat c, sporadic, la cretinism s-au putut converti i unii dintre dacii care locuiau în mediul urban. Mediul
63 Sanie 1981: 83-84; Teodor 1991: 75-77, 155, nr. 4; Ioni 1993: 54-56; Zugravu 1997: 177, 191-192.
64 Vezi Opreanu 1995: 240, nota 14. 65 Sanie 1981: 220-221; Barnea 1979: 46 (plana 5); Barnea 1985: 100, nr.
l; DAnilA 1987 b: 65-66, nr. 3-7; Barnea 1989: 166-167; Rusu 1991: 87-88; Teodor 1991: 75-76, 155-156, nr. 2-9; Zugravu 1997: 176-177.
66 Barnea 1979: 48 (plana 6). Vezi i Barnea 1989: 167 (forma prea elaborat a crucii pare s indice un simplu obiect de podoab, nu o pies cu semnificatie cretin). Asupra crucii ca simbol cretin în secolul al III-iea, vezi nota 36 din acest capitol.
rural a rmas probabil pe deplin pagan, chiar i în cazul satelor formate din coloniti romani. Toate descoperirile cretine din Dacia Roman provin din centrele urbane i din castre.
Dei nu împrtim afirmaia tranant c puinii cretini din perioada provinciei nu au avut nici o importan pentru evoluia
ulterioar a cretinismului daco-roman67 , este limpede c "cretinis
mul românesc nu-i trage izvorul întreg din acei eventuali cretini din oraele Daciei lui Traian"68
• Acei cretini din Dacia Roman, care au rmas la nordul Dunrii i dup 275, au constituit doar nucleul viitoarei cretinti daco-romane, care s-a dezvoltat mai cu seam Începând din vremea lui Constantin cel Mare.
67 Protase 1966: 141-142. Timotin 1998: 106 afirm la fel de categoric c "vechile nuclee cretine" din Dacia Roman au pierit o dat cu viata urban, dup retragerea aurelian. De fapt, aa cum vom aminti mai jos, viata urban nu a încetat brusc în 275, ea continuând în forme din ce în ce mai degradate pe parcursul secolului al IV-iea. De aceea, afirmaia tânrului cercettor Andrei Timotin c doar în Dobrogea a existat o continuitate cretin între secolele lII i IV este exagerat.
68 Panaitescu 1969: 96.
pân la mijlocul secolului al V-lea
•
•
Partea de sud a Olteniei (pân la Brazda lui Novac) a fost la rândul ei o parte component a Imperiului, probabil pân la Valens. La
1 Pentru aceasta din unn, vezi acum M. Macrea, N. Gudea, I. Mou, Praetorium. Castrul i aezarea roman de la Mehadia, Bucureti, 1993: 30-31, 4 7 (nivelul de refacere din prima jumtate a secolului al IV-iea). Din acest nivel provine i un capac de vas cu chrismon incizat pe buton, dup ardere (34, 84, PI. VI/6).
2 Benea 1996: 139-140, 187.
Romula s-a descoperit o inscripie dedicat împrailor Valens i
Valentinian I, datat în 3743 • Ea dovedete nu doar simpla supravie
uire a oraului, ci i prezena unei garnizoane romane4 •
În general vorbind, timp de circa un secol dup retragerea aurelian, teritoriul fostei provincii Dacia nu a suferit invazii grave. Atacurile goilor vizau sudul Dunrii; în Transilvania, ei nu s-au aezat decât în ultimul sfert al secolului al IV-iea. Primul eveniment care a avut consecine mai serioase pentru populaia autohton de la nordul Dunrii a fost invazia hunilor din 376, care a fost urmat de constituirea unor centre de putere hunice în nordul Moldovei, estul Munteniei i în Oltenia. (În al doilea deceniu al secolului al V-lea, centrul de putere al hunilor s-a mutat în pusta dintre Dunre i Tisa). În fosta Dacie Roman, începutul perioadei de criz este marcat de îngroparea unor tezaure în primele dou decenii care au urmat dup 375 (la Bistre, Celei, Drnic, Gherla, Laslea, Orova, Redea, Rupea Hoghiz .a.)5.
În ultima vreme se contureaz tot mai mult ideea6 c teritoriul fostei provincii nord-dunrene Dacia s-a aflat în timpul lui Constantin cel Mare i pân prin 376 sub un fel de protectorat al Imperiului. Autoritatea imperial îi exercita protectoratul prin intermediul unor conductori locali, care proveneau din fotii honestiores din timpul provinciei, din fruntaii comunitilor urbane i rurale. Unele desco periri arheologice ofer indicii asupra existenei acestor conductori, care aveau un statut similar cu al funcionarilor din Imperiu. Cunoscuta fibul de argint de la Micia, care are incizat inscripia QV ARTINE
3 D. Tudor, Un fragment epigrafie de la Romu/a Ma/va din secolul al IV-iea e.n., SCIVA, 31, 1980, I: 143-147.
4 Pentru meninerea dominaiei romane la nordul Dunrii între 275-375 i a legturilor cu Imperiul, vezi în special: Coma 1965 a: 29-32; Coma 1965 b: 283- 289; Coma 1977: 220-223; Gh. Diaconu 1977: 301-311; Gh. Diaconu, Noi descoperiri privind prezena roman în nordul Dunrii în secolul al IV-iea, Rdl, 33, 1980, 6: 1063-1069; Bârzu 1980 b: 161-182; Coma 1988: 297-302; Bârzu, Brezeanu 1991: 191-192; Zugravu 1997: 66-71; Timotin 1998: 154-156.
5 Pentru aceste tezaure, vezi V. M. Butnariu, Monedele romane postau reliene în teritoriile carpato-dunreano-pontice (275-491), AMold, 12, 1988: 183- 187 i 14, 1991: 95-97.
6 Vezi Coma 1988: 297-302 i în special Diaconescu, Opreanu 1989: 571- 575.
VIV AS, a fost recent interpretat de A. Diaconescu i C. Opreanu ca un însemn de putere acordat unui asemenea conductor local. (Aadar, inscripia nu are semnificaie cretin, aa cum s-a crezut atâta timp; de aceea, nu o includem în repertoriul pieselor cretine)7 • În general, fibulele cu capete de ceap erau insigne de putere. Prezena lor la nordul Dunrii - într-un numr semnificativ mai mare în fosta provincie decât în afara ei - poate indica supravieuirea unor forme de conducere local8 . Paftalele (garniturile de centur) de la Sic Uud. Cluj) i Feisa Uud. Alba), datate în a doua jumtate a secolului al IV-iea i la începutul celui urmtor sunt piese de echipament militar (cingulum) i însemne de grad. Ele au ajuns în Transilvania probabil ca urmare a meninerii unor forme de organi zare militar local, în legturi cu armata romano-bizantin9 •
Plecarea armatei romane a fcut necesar constituirea acestor forme autonome de organizare militar. În unele aezri urbane s-au fcut lucrri de fortificare (în amfiteatrul de la Sarmizegetusa, la Rcari), iar în mediul rural au aprut unele fortificaii cu val de pmânt, care uneori refoloseau fortificaii mai vechi (la Tâmvioara, Cioroiul Nou). De asemenea, s-a locuit în unele dintre castrele care fuseser abandonate de trupele romane (Alba Iulia, Turda, Brâncoveneti,
Comolu, Rânov, Sreni, Olteni, Veel, Gilu etc.)10 • Este interesant
c, de fapt, unele dintre castrele enumerate mai sus au fost ocupate nu de ctre daco-romanii localnici, ci de ctre grupuri de daci din afara provinciei care au ptruns în Transilvania, fiind alungai de goi 11 .
7 Pentru fibula de la Micia ca presupus mrturie cretin, vezi Protase 1966: 132, nr. 29; Horedt 1982: 219, nr. C. 13; Rusu 1984: 62, nr. 109; Barnea 1985: 102, nr. II. 33; Dnil 1987 a: 46; Gudea, Gbiurco 1988: 177, B. f. a. l. Vezi, de asemenea, 8. Filipescu, Descoperiri din perioada secolelor III-V e.n. de la Micia, SCIVA, 38, 1987, I: 49 pentru destinatia special a acestui fel de fibule cu inscriptie. Diaconescu, Opreanu 1989: 580 demonstreaz c piesa nu a fost transformat în inel (ea a fost deformat de descoperitori).
8 Vezi Bârzu-Brezeanu 1991: 198, 227, nota 128. 9 Diaconescu, Opreanu 1989: 581-582. 10 Vezi Tudor 1978: 210-212, 294; Diaconescu, Opreanu 1989: 583-587;
Opreanu 1993: 235-260; M. Bljan, Aezarea fortificat de la Târnvioara, "Eph. Nap.", 4, 1994: 228-230.
11 Opreanu 1993: 235-260.
Fenomen petrecut în toat lumea roman, ruralizarea a condus i în Dacia secolelor IV-V la o serie de evoluii care au marcat pentru mult timp istoria societii romanice nord-dunrene. Ruralizarea a avut dou laturi. Mai întâi, este vorba de modificarea tipului de habitat, de transformarea oraelor în aezri cu aspect rural, în care dispar treptat edificiile publice, iar viaa economic decade pân la diminuarea i
apoi dispariia economiei monetare. Dup o expresie sugestiv
introdus de arheologia britanic, se trece de la viaa de tip urban la "viaa în ora" 12 • A doua latur a ruralizrii (care a fost, de fapt, o a doua etap) a însemnat deplasarea în vecintate a locuitorilor fostului ora, a crui vatr a fost abandonat. Au aprut astfel roiuri de mici aezri rurale13
•
12 Pentru fenomenul ruralizrii, vezi i Madgearu 1997: 108-111, cu unele date despre situatii similare.
13 Despre ruralizare în mediul romanic occidental s-a scris destul de mult. Amintim aici câteva lucrri mai importante: R. Latouche, Les origines de /'economie occidentale (/Ve-Xle siecles), Paris, 1956: 11-13, 114-123, 134-135; H. von
Petrikovits, Das Fort/eben romischer Stdte an Rhein und Donau, în Studien zu den Anfangen des europaischen Stdtwesen, Konstanz, 1958: 63-76; K. Weidemann, Untersuchungen zur Siedlungsgeschichte des landes zwischen limes und Rhein vom Ende der Romerherrschaft bis zum Friihmittelalter, "Jahrbuch des Rllmisch Gerrnanischen Zentralmuseums Mainz", 19, 1972 (1974): 99-154.
14 I. Rica, Urme de locuire din secolul al /V-lea e.n. la Cluj-Mntur, în In Memoriam C. Daicoviciu, Cluj, 1974: 171; E. Iaroslavschi, Gh. Lazarovici, Aezri de secol IV în sudul Banatului, AMN, 15, 1978: 258; D. Isac, Monede postaureliene de la Gilu, AMN, 15, 1978: 252; Blrbulescu 1980: 185; Chirill, Gudea 1982: 132.
15 Diaconescu, Opreanu 1989: 574-575.
Ruralizarea a avut i un efect benefic în perspectiva istoriei. Da torit deplasrilor, populaia roman a fostelor orae a intrat într-un contact mai strâns cu comunitile rurale - fapt care a Înlesnit desvârirea romanizrii acestora din urm. Cât de important a fost rolul jucat în romanizare de aceti oreni mutai în mediul rural, ne-o arat unele cuvinte din limba român. Pmânt, care provine din lat. pavimentum, adic dintr-un termen specific urban, nu se poate explica decât prin deplasarea la ar a orenilor care, în virtutea funciei lor de ageni de romanizare, au putut impune cuvântul care le era familiar16
• La fel stau lucrurile i în cazul cuvântului mormânt (< lat. monumentum)17
• Acesta a eliminat cuvintele tumba i sepulcrum, care s-au pstrat în celelalte limbi romanice, ca i în dialectele aromân i meglenoromân (tumb) 18 • De remarcat c, tot în dialectele sudice ale limbii române, ar(< lat. terra) s-a conservat i cu sensul originar de "terre" 19
, spre deosebire de dacoromân, unde a învins cuvântul derivat din pavimentum. Deci ruralizarea termenilor urbani este specific numai romanitii nord-dunrene. Aceste fapte de limb demonstreaz fr putin de Îndoial c dialectul daco român s-a format pe teritoriul fostei provincii.
Ruralizarea a avut ca efect final tergerea deosebirilor culturale dintre fostele orae i aezrile rurale populate de daci i de urmaii colonitilor i veteranilor romani, deosebiri care s-au meninut i în cursul secolului al IV-iea. Vom vedea mai jos cum ritualul funerar al incineraiei a rmas predominant în mediul rural în secolul al IV-iea, în vreme ce în orae inhumaia se generalizase.
Prin urmare, în rstimpul de circa un secol care a urmat dup retragerea aurelian nu s-a petrecut o ruptur profund fa de situaia anterioar. A fost o perioad de relativ linite, care a favorizat conti nuarea romanizrii. Se poate spune chiar c procesul de romanizare a fost într-un fel stimulat de retragerea aurelian, cci aceasta a
16 Pârvan 1992: 216-219; Iorga 1992: 107-108; E. Lozovan, Le "vi//age" dans la toponymie et l'histoire roumaines, "Zeitschrift filr romanische Philologie", 73, 1957, 1-2: 133; lvinescu 1980: 170-171.
17 Ivinescu 1980: 247. 18 I. Fischer, în Istoria limbii române, Bucureti, 1969: 171. 19 Ivinescu 1980: 171.
înlturat orice eventuale motive de rezisten antiroman, care, dac au existat, se îndreptau împotriva autoritilor, 1VJ a colonitilor.
În ceea ce-i privete pe dacii liberi, romanizarea "exterioar" a lor a continuat i dup dispariia provinciei romane nord-dunrene. Faptul este devedit de marele numr de obiecte de origine roman ptrunse în aezrile i cimitirele din Moldova i Muntenia, datate în secolul al IV-iea. Diferenele în cultura material dintre teritoriul fostei provincii i cel al dacilor liberi se menin îns. Ceramica de origine dacic rmâne înc destul de rspândit în special în Moldova, în mediul culturii Sântana de Mure-Cerneahov (la care ne vom referi mai jos). Cu atât mai mult este de ateptat ca aceast deosebire s fi fost mai accentuat în privina romanizrii propriu zise. Delimitarea dintre cele dou mari zone ale spaiului dacic s-a meninut i în secolele IV-V. De o generalizare a culturii materiale de tip roman provincial sau romanic, în teritoriile dacilor liberi, nu se poate vorbi decât din ultima parte a secolului al V-lea (culturile Ciurel i Costia-Botoana). Teritoriul dacilor liberi a intrat sub dominaie gotic la începutul secolului al IV-iea - spre deosebire de cel al fostei provincii, care a rmas liber. Din punct de vedere arheologic, schimbarea se reflect în extinderea culturii Sântana de Mure-Cerneahov pe teritoriul Moldovei i Munteniei. De observat îns c la geneza acesteia (în forma ei deplin) au contribuit nu numai goii i sarmaii, ci i dacii, adugându-se i o însemnat influen roman20 •
Purttorii culturii Sântana de Mure-Cerneahov au ptruns i în estul i centrul Transilvaniei, dar mai târziu, în ultimul sfert al secolului al IV-iea. Aadar, rspândirea culturii Sântana de Mure Cerneahov a meninut i chiar a accentuat deosebirile culturale dintre cele dou zone ale spaiului dacic21
• Firete c aceast difereniere s-a
20 Pentru aceast influent roman, vezi Ioniii 1982, passim i, mai recent, I. Ioniii, Rmische Einjlusse im Verbreitungsgebiet der Sântana de Mure
Cernjachov Kultur, AMold, 17, 1994: 109-116 i studiile din volumul Die Sântana
de Mure - Cemjachov - Kultur; Bonn, 1999. 21 Coma 1988: 300 este de prere c în perioada 275-375 s-a petrecut
"uniformizarea populatiei din afara provinciei cu cea din fosta provincie", ca urmare a unor deplasri de locuitori între cele dou zone. Asemenea instalri de daci liberi în fosta provincie sunt atestate arheologic, dar deosebirile din cultura material rmân evidente. Abia în secolul al VI-lea se poate vorbi de o relativ uniformizare.
repercutat i asupra procesului de romanizare a dacilor liberi, care a fost mai lent decât cel al populaiei autohtone din Transilvania, Banat i Oltenia. Nu este mai puin adevrat c prezena unor prizonieri luai de goi din Imperiu a stimulat romanizarea dacilor din Muntenia i Moldova. De asemenea, ocuparea de ctre Constantin cel Mare a unei pri din Muntenia, în urma victoriei împotriva goilor din 332, a întrit influena roman. Ptrunderea goilor a provocat îns i
refugierea unor daci liberi în interiorul arcului carpatic, în special în sud-estul Transilvaniei22
• Ali carpi s-au refugiat ori au fost deportai de romani la sudul Dunrii, în Dobrogea, de unde unii dintre ei se pare c s-au deplasat mai departe spre sud23
• Chiar i în condiiile acestor emigrri, Muntenia i Moldova au continuat a fi populate de dacii care erau în curs de romanizare.
Dezvoltarea de ctre autohtonii daci i alogenii goi i sarmai a unei unice culturi, care aparinea unei societi polietnice, ne arat c existau premisele unei sinteze daco-gotice, care ar fi stânjenit desvârirea romanizrii dacilor liberi. Aceast evoluie a fost stopat în 376 prin plecarea majoritii vizigoilor în Imperiu (i a unora dintre ei în Transilvania).
În timpul dominaiei hunice a încetat convieuirea autohtonilor cu alogenii. Din pcate, prima jumtate a secolului al V-lea este foarte puin cunoscut prin descoperiri arheologice, astfel c situaia etnocultural a acestei epoci rmâne înc obscur. Spre finele seco lului al V-lea se observ îns cum începe generalizarea unei culturi materiale de factur romanic, pe care o denumim lpoteti-Cândeti Ciurel în Muntenia i Costia-Botoana în Moldova. Echivalenta lor din Transilvania este cultura Bratei24
• Prin generalizarea culturii de factur romanic începe o nou perioad în procesul formrii
poporului român, care ine îns de materia capitolului urmtor. S urmrim acum progresele cretinismului la nordul Dunrii.
Rspândirea sa trebuie privit în contextul universal al istoriei secolului al IV-lea, epoc marcat de acordarea toleranei depline a
22 Opreanu 1993: 255. 23 P. Diaconu,"Satul Carpilor" sau "un sat al Carpilor", "Cultur i
civilizaie la Dunrea de Jos", Clrai, 2, 1986: 205-207; I. I. Russu, Obâria tracic a românilor i albanezilor. Clarificri comparativ-istorice i etnologice, Cluj-Napoca, 1995.
24 Vezi capitolul urmtor.
religiei cretine în Imperiul Roman (în 313) i de o treptat apropiere a Statului de Biseric. Constantin cel Mare înc mai oscila între cretinism i pgânism, într-un sincretism sui generis, dar urmaii si (cu excepia lui Iulian Apostatul) au acionat pentru transformarea Imperiului într-un stat cretin. Acest proces s-a desvârit sub Theodosius I (3 79-395), care a proclamat cretinismul religie ofi cial. Este drept c msurile luate împotriva rmielor pgânis mului nu s-au conjugat i cu o politic ferm de sprijinire a extinderii cretinismului în afara Imperiului. S-a constatat c în secolele IV-V, Biserica nu a fost interesat în convertirea barbarilor din afara Imperiului; mai mult, ea a neglijat chiar i comunitile cretine care triau printre barbari. Abia în vremea lui Justinian sunt semnalate unele aciuni misionare la barbari25
• Nici nu este de mirare, cci Imperiul Romano-Bizantin s-a aflat mai tot timpul în defensiv
(ofensiva pentru restaurarea vechilor frontiere a fost iniiativa lui Justinian). În aceste condiii, rspândirea cretinismului în afara Imperiului s-a fcut mai ales în chip spontan, prin zelul credincioilor de tot felul, clerici i laici.
Progresele remarcabile fcute de cretinism în Imperiu, inclu siv în provinciile sale sud-est europene, în cursul secolelor IV-V26
, au condiionat i expansiunea noii religii i în fosta Dacie Roman, care se afla în strânse legturi economice, culturale i etnice cu Imperiul. Comunitile cretine care existau deja de dinainte de 275 s-au putut dezvolta în mod nestingherit dup plecarea armatei i a administraiei romane, în vremea în care în Imperiu se desfurau cele mai crunte persecuii anticretine (în 303-311). Dealtfel, s-a artat c a doua jumtate a secolului al III-iea a fost cea mai important perioad a rspândirii cretinismului în provinciile dunrene. În condiiile ps trrii relaiilor fostei Daciei Traiane cu Imperiul, se poate aprecia c la nordul Dunrii, procesul de difuzare a noii religii a cunoscut o dez voltare comparabil cu cea din zonele învecinate. În cele ce urmeaz vom analiza semnificaia obiectelor paleocretine din secolul al IV-
25 Thompson 1966: XVII; Thompson 1982: 74-75, 240. 26 Zeiller 1918; I. Barnea, L'epigraphie chretienne de /'lllyricum oriental, în
Actes du Jf Congres international d'archeologie chretienne (Thessalonique, 1980),
I. Rapports, Vatican-Thessalonique, 1984: 63 1-681.
lea i prima jumtate a secolului al V-lea, descoperite pe teritoriul fostei provincii Dacia.
O prim observaie pe care trebuie s o facem este c unele dintre aceste obiecte nu documenteaz simpla prezen a cretinilor, ci existena unor comuniti bine organizate, care aveau lcauri de cult. Se pare c s-au i descoperit urmele unei asemenea biserici din secolul al IV-iea. La Porolissum, templul divinitii orientale Bel a fost transformat în secolul al IV-iea într-o cldire cu un plan care este similar cu cel al bazilicilor paleocretine27 • Într-un mod similar, în secolul al IV-iea a fost cretinat prin incizarea unei cruci i un monument funerar pgân de la Ampelum (Zlatna) (Repertoriu, nr. 16). Cretinarea unor monumente pgâne a fost o practic general în antichitatea târzie. S-a presupus c un fragment de sarcofag (acroter) de la Potaissa a fost cretinat într-un mod similar, prin adugarea unui chrismon (Repertoriu, nr. 28). Nu este clar dac este vorba de un chrismon sau de• o rozet (o roat cu opt spie), care dealtfel, poate s fac parte din ornamentaia original. De aceea, trecem acest monument printre piesele cu caracter cretin nesigur.
Donarium-ul i celelalte dou piese liturgice de la Biertan (Repertoriu, nr. 4-6)28 erau folosite într-o biseric. Ele sunt obiecte preioase, de import, care arat i meninerea unor legturi cu zona occidental a Imperiului (medalionul cu chrismon a fost produs la Aquileea}29
. Se pare c, totui, placa cu inscripie a donarium-ului a fost realizat într-un atelier local30
• Acest Zenovius ar putea fi un episcop al populaiei daco-romane din Transilvania. El poart un nume de origine oriental, care s-a pstrat la românii ardeleni (Zenovie). Potrivit altor ipoteiie, el ar putea fi un laic (un om mai înstrit, un conductor}3 1 •
27 Dlinilli 1982: 739-740, nr. 22; Barnea 1983: 259-260; Gudea, Ghiurco 1988: 199-200, E. l; Zugravu 1997: 289.
28 Pentru toate piesele aduse în discuie, vezi repertoriul, unde se afl i bibliografia.
29 Horedt 1982: 165-167. 30 Horedt 1944: 15; Giurescu 1970: 476. 31 Popescu 1976: 388; Gudea 1979: 522; Petolescu 1983: 146-147;
Diaconescu, Opreanu 1989: 579; Zugravu 1995-1996: 171; Zugravu 1997: 290. Nu ne-a convins ipoteza lui U. Fiedler (Ein Zeugnis heidnischer Opfersitten im nachromischen Siebenburgen ?) "Dacia, N.S.", 40-42, 1996-1998:389-397), potrivit
La Porolissum s-a descoperit un vas ceramic (de' producie local) care servea probabil ca potir de împrtanie (Repertoriu, nr. 9). Inscripiile pe care le poart - IVIV A TIS IN DEO, l(N) (CHRISTUM) UNUM (VICTORIA) i EGO „.VLVS VOT(um) P(osui) - sunt specifice pentru ritualul i dogmatica Bisericii din secolul al IV-iea. Ele dovedesc existena unei comuniti cretine care se afla în legturi
strânse i permanente cu Cretintatea din Imperiu. Recent s-a afirmat c opaiele (toate, nu numai cele care poart
simboluri cretine) au fost importate i produse în Dacia secolelor IV-VI cu scopul anume de a fi folosite în biserici32
• Dei ipoteza este seductoare, nu putem exclude i utilizarea lor profan. În orice caz, cunoatem un numr de cinci opaie din secolele IV-V cu simboluri cretine, descoperite la Apulum, Sarmizegetusa i Potaissa. Cele dou exemplare de la Iliua i Mercheaa nu au caracter cretin sigur. (Repertoriu, nr. 1, 2, 12, 13, 15, 21, 26).
În legtur cu folosirea opaielor ca obiecte de cult, menionm i existena unui obiect care servea aceluiai scop: candelabrul (suportul pentru opaie) de la Rcari (Repertoriu, nr. 11).
Mai exist dou descoperiri care ar putea fi încadrate printre piesele liturgice, dar una dintre ele are datare incert, iar alta nu are caracter cretin sigur. Este vorba de dou sigilii fcute din ceramic, descoperite unul la Platca, jud. Cluj (Repertoriu, nr. 48), iar altul la Jabr, jud. Timi (Repertoriu, nr. 22), care au fost considerate prescurnicere (sigilii pentru prescur). Piesa de la Platca a aprut în groapa mormântului nr. 3 din necropola de tip Sântana de Mure Cemeahov. Ioana Hica-Câmpeanu vedea în acest obiect o prim mr turie a cretinismului la goii din Transilvania. Prerea a fost împrtit i de Kurt Horedt. Un studiu mai atent a artat îns c analogiile acestui sigiliu se afl numai printre piesele egiptene (copte), care se dateaz în secolul al VI-lea. Sigiliul de la Platca se înscrie astfel mai probabil într-un grup de obiecte cretine de origine egiptean-oriental, ajunse în Transilvania în secolul al VI-lea (vezi capitolul III). Prin urmare, obiectul nu are nimic de a face cu mor-
cruia obiectele de la Biertan au constituit un depozit îngropat de nite goi care le-au jefuit din imperiu. De ce le-ar fi jefuit din biserici, dac nu erau confecionate din aur sau argint?
32 Diaconescu 1995: 287-291.
mântui din secolul al IV-iea. Cum stratigrafia real a mormântului nu rezult în mod clar din r::iportul lui M. Macrea (care l-a spat în 1948), este posibil ca sigiliul s provin dintr-un nivel mai recent, care nu a fost înregistrat. Nicolae Gudea i Dumitru Protase se gân deau în schimb la antrenarea obiectului în pmântul gropii dintr-un strat mai vechi, din prima jumtate a secolului al IV-iea, adic din nivelul de locuire târzie al unei villae rusticae care a fost suprapus de cimitirul gotic. Dup cum observa recent Coriolan Opreanu, aceast ipotez nu se poate susine, cci faptul c mormintele str pung temeliile cldirii romane arat c aceasta era complet ruinat în a doua jumtate a secolului al IV-iea. Deci, ea nu putea funciona în prima jumtate a secolului al IV-iea. Aceasta fiind situaia, nu putem admite datarea sigiliului în secolul al IV-iea. El rmâne o valoroas mrturie cretin, dar aparine altei perioade.
Sigiliul de la Jabr a aprut într-un bordei datat în secolul al IV-iea (dar este posibil i datarea în a doua jumtate a secolului al III-iea). În acest caz, îns, este dubios caracterul cretin. Forma i dimensiunile sunt mai apropiate de cele ale unui sigiliu folosit pentru ornamentarea ceramicii.
.
Unele produse ceramice sunt decorate cu simboluri cretine. Se cunosc astfel fragmentele de vase de la Micsasa, Porolissum, Sarmizegetusa (Repertoriu, nr. 8, 10, 14). i fragmentele ceramice de la Cristeti sunt, dup prerea noastr, piese cu caracter cretin neîn doielnic (Repertoriu, nr. 7). În schimb, unele dintre aceste obiecte de
lJ Mllrghitan 1980: 167-180; Gramatopol 1982: 228, 266-267; Gudea, Ghiurco 1988: 43, 160; Teodor 1991: 81; Teodor 1995-1996: 217; Zugravu 1997: 291.
34 Dnil 1986 b: 80-92.
uz casnic au un caracter cretin îndoielnic: capace de vas cu cruci incizate pe buton (la Tibiscum i Micia - Repertoriu, nr. 23-25, 29- 30), sau fragmentul de vas de la Deva (Repertoriu, nr. 20). Fusaiola de la Sânnicolau! Mare (nr. 29) are i datare incert.
.
Nu am luat în considerare inelele decorate cu cruci descoperite la Sacou Turcesc Uud. Timi) i în albia râului Cara36, deoarece datarea lor în secolul al IV-iea nu este sigur; ele pot fi i medievale, cci nu cunoatem descrierea exact i contextul din care provin aceste inele, astzi pierdute. În schimb, inelul de la Bile Herculane (Repertoriu, nr. 3) este datat în mod sigur în secolul al IV-iea.
În afara obiectelor paleocretine, informaii asupra rspândirii cretinismului mai sunt fumizate i de ctre mormintele de ritual cretin. Ritualul funerar cretin corect (cel admis de Biseric) se caracterizeaz prin: înhumaie, orientarea V-E (cu capul la vest i pri virea spre rsrit), poziia întins a corpului, lipsa ofrandelor depuse în mormânt. În realitate, mai ales în primele secole ale cretinismului, adepii noii religii au meninut diferite elemente ale ritualurilor funerare pgâne. Aceast tendin a fost mai accentuat acolo unde nu exista o ierarhie ecleziastic, capabil s o combat. Astfel, sunt cunoscute morminte cretine care conin vase i alte ofrande, la fel ca mormintele pgâne. Exemplificm cu cimitirele medievale româneti de la Vomicenii Mari, Enisala, Drmneti, Hudum, Craiova .a., în care exist morminte cu vase depuse ca ofrand37 • De asemenea, mai
35 Macrea 1947: 301; Moga 1974: 260, 261; Dlinilli 1984 c: 158; Gudea, Ghiurco 1988: 159, A. f. g. !.; Rusu 1991: 89.
36 Moga 1974: 260; Mllrghitan 1980: 166; Gudea, Ghiurco 1988: 174-175, B. d. 1-2.
37 M. D. Matei, E. I. Emandi, Habitatul medieval rural din Valea Moldovei i din bazinul omuzului Mare (Secolele XI-XVII), Bucureti, 1982: 119-120; Gh.
putem aminti în acest sens i necropolele romano-bizantine dobro gene de la Beroe (Piatra Frecei) i Callatis (Mangalia), în mod cert cretine, în care îns exist vase de ofrand38 • Mai trebuie s precizm c în ritualul vechi cretin nu era obligatorie împreunarea braelor pe piept; exist numeroase morminte cretine în care sche letele au braele pe lâng corp (sau în alte poziii)39 • De aceea, pot exista în principiu i morminte cretine care s nu respecte regulile enumerate mai sus; în acest caz, îns, noi nu putem avea nici un in diciu sigur asupra caracterului lor cretin. Cu alte cuvinte, sunt de luat în considerar~ doar mormintele de înhumaie, orientate V-E i lipsite de ofrande. Nu toate mormintele orientate V-E erau cretine. În lumea germanic a avut loc o trecere de la orientarea N-S la cea V-E, în cursul secolului al V-lea, dar s-a artat c aceast schimbare de ritual funerar nu s-a datorat doar cretinrii, ci i unei dezvoltri a cultelor solare, precum i influenei sarmatice. Trecerea la orientarea V-E este atestat i în cazul unor comuniti despre care se tie cu sigu ran c erau pgâne40 • Doar asocierea orientrii V-E (i a poziiei întinse a corpului) cu lipsa ofrandelor poate indica apartenena
cretin41 • inând seama de aceste precizri, vom examina în conti nuare mormintele descoperite pe teritoriul fostei Dacii Traiane, datate în secolul al IV-iea i în prima jumtate a secolului al V-lea.
Un prim grup de morminte este cel din oraele romane, în care populaia daco-roman a continuat s locuiasc i în secolul al IV-iea. Este vorba, în marea lor majoritate, de sarcofage construite din materiale reutilizate i de "sarcofage" fcute din igle i crmizi.
Absolut toate mormintele urbane sunt de inhumaie. În total, s-au
Mllnucu-Adameteanu, Aspecte ale ritului i ritualului în lumina descoperirilor din necropola medieval de la Enisala, "Peuce", 9, 1984: 358. Vezi i Salin 1952: 224, 226, 233-235, 248-255.
38 Vezi A. Petre, La romani te en Scythie Mineure (li '-VII • si t!cles de natre
ere). Recherches archeologiques, Bucarest, 1987 (Piatra Frecei) i C. Preda, Callatis. Necropola romano-bizantin, Bucureti, 1980.
39 De exemplu la Sucidava (Celei). Vezi Tudor 1974: 45. Alte exemple, citate de Toropu 1976: 189, nota 986.
40 Salin 1952: 189-192; Protase 1959: 481; Hica-Câmpeanu 1979: 165. 41 Vezi i Zugravu 1997: 292, care arat c nici mcar în acest caz nu putem
fi siguri.
publicat pân acum 106 morminte din Transilvania, descoperite la: Apulum (3 I), Napoca (46), Potaissa (26) i Sarmizegetusa (3). Inventarul i ritualul funerar sunt romane arat c aceste morminte au aparinut populaiei daco-romane. Dintre acestea, 48 sunt orientate V-E: 7 la Apulum, 34 la Napoca i 7 la Potaissa42
• Cele mai multe dintre mormintele orientate

biblioteca-digitala...istoriei, măcar într-o anumită etapă a evoluţiei ştiinţei istorice. În...

Documents

Transcript of biblioteca-digitala...istoriei, măcar într-o anumită etapă a evoluţiei ştiinţei istorice. În...