T P ,

ă 1 _ _ a _ B B IL B Î lèi I ä 'S â ^ ___•

E s e de doue or i i n t r ' o l u n a , a d e c ă in 1 si 15 d u p a c . v. in fo rmatu ele o cola si j u m e t a t e . — A t â t u m a n u s c r i p t e l e , c â t u si b a n i i de p r e n u m e r a t i u n e sâ se a d r e s e z e l a r e d a p t i u n e ; looahr iu a c e s t e i - a : S t fat 'a poştei vechie nr. 1 . e t a g i u l u 1. nr . 96 .

P r e t i u l u de p r e n u m e r a t i u n e p e n t r u p r o v i n c i e l e a u s t r i a c e : Ia alin 5 fl. l a V 2 i le anii 2 fl. 5 0 c r . ; p e n t r u R o m â n i a si s t r a i n e t a t e la a n i i î 11., la V2 de anii 3 fl. 5 0 c r . V. a. — P r e n u m e r a t i u n e l a t r e i l u n e nu se p r i m e s c e . — M a n u s c r i p t e l e n e p u b l i c a t e se a r d u .

Anuiu II. 1864. M r . . 1 0 . Pesta 15/27. Main

P R O V O C A T I U N E .

^, Sant rogati oo. abo_ai?li a i S ú ú acesteia, a cărorVsfee_aBienlute e § f i m

Mu numerii 11 si 12. a. e sé bínevoiésca a-sMo renoì, ca sè ii se pota spedai fora si pe vinitoriu.

X f . e d . a p t i t u o . e a .

S e m t i e m i n t e l e s tudìnt i loru romani bucovineni d'in Yien'a esprimate teatrului roinanu d'in Cemantin.

fitta- 'n fine câ sosîra, dupa multe suferintie, Dile dulci de desfetare Bucovino 'n sînulu teu,

De furtune sguduitu •

E t à cum se 'nnkvtie'za asta-di vechele-ti sperantie,

E t a cum se ingrijeìice d'a ta sorte Domnedieu, %-Ce-lu adori necontenitu.

Asta-di musele romane d ' i n ' ţ a r n a s u l u mamei tale, t Sub siindardulu lui Apolo, si-ai* luatu dieesculu sboru,

Dela Is t ru la Carpati ;

A loru flamura splendida, a loru corturi virginale . P ' a lu teu brat iu se asiediara salutandu alu teu poporu,

Salutate d'ai loru frati.

Alu Latonei fiiu acum'a cu piesele romane Isi castiga 'n capitala-ti lauri ne vesceditori,

Ce 'neununa ai sei creţi,

Asta-di t rebe s' amutiésca clivitîrile străine, Ce 'n despretiu t i -denegara ori ce semnu renviatoriu,

Ori ce-e naltu, ori ce-e maret iu.

É t a ai dovedi d'in contra ca sé poti de totu respinge Ori-ce pe'ta 'njosîtoria asta-di ti-s'ar imputa,

Dela cei, ce i-ai priimitu ;

De acum iubita t iéra, sterge-ti ochii, nu mai plânge ! Câ-ci auspicii favorose se citescu in féti'a t a !

Scumpu pamentu, pamentu iubi tu! h i o 9

6 ^ ? *

Salutare ti-tramitemu, avan-gard' aprindietoria De lumin'a desvoltarii, ce e foculu indieitu

In caminulu ominescu;

Voi, ce straplantati Penaţii, cu-a loru daruri dimbitorie, In strabunulu locu d'in care sortea rea i-a fostu gonitu,

Acelu ingeru vitrigescu.

Salutare bravi Luceferi, si voi stele radiose, Ce vestiţi patriei nostre unu ferice venitoriu

Ce-e alu nostru dulce visu ;

Voi ve faceţi prin ace"st'a nume mari si gloriose, Nume, ce voru fi păstrate, ca paladîu salvatoriu

Intr' alu nostru peptu descbisu.

Respandîti mandrele arte, care voru sg nobileze Animele priimitorie de ce-e naltu, de ce-e frumosu

Pentru spiretulu umanu!

Puneţi sacra temelie peste car' oru se creeze Fraţii voştri pentru muse templu mândru si pomposu,

Demnu de unu liberu cetatianu.

Er' voi virgine plăpânde, adunaţi cu bucuria Flori ce gingasiele vostre degetiele le-au plevitu

Candu se reversâ de diori,

Si ornaţi frunţile demne d'a ghirlandeloru mândria Capetele, ce spre fal'a tierei vostre s'au ivitu,

Ca la fraţi, ca la surori!

V. Bumbacu.

Anime generose romane. — Sovela originala.

(Inchiare.)

Rogatiuiiea incetâ si jun'a inca totu stâ si privesce câtra ceriu cu ochii sèi, ce acum eràu s ca legaţi i' v lac ri ine, ce udàu fati'a cea mai formosa d'in lume. Cine sc ie , ce feliu de lacrime sunt aceste? Lacrime de dorere, au de fericire? Cine scie, ce sentiri are ea a c u m ? Ea totu lacrima si in preocupatiunea sa nice nu potù sè observeze sunetulu pasi loru, carii d'in ce in ce sunàu mai de aprope de ea. Pasii eràu a iubitului ei, ce veni sè o cerceteze intr' unu tempu ca acest'a ne 'nda-tìnatu.

In urma ea ilu observa si se intorse cu o fa-tia, ce ea voià sè o arete voiosa, câtra iubitulu sèu intempinandu-lu cu vorbele aceste :

Ce este caus'a cercetârei tale intr' unu tempu ca acest'a? Dora visulu meu s'a implinitu, dora voiu fi silita sè te perdu, de nu pentru totu-dé-un'a , celu putinu pe ore-câtu t e m p u , spune-mi iubitulu meu, dora tiér'a èra te chiama sè o aperi, èra are ea l ipsa de bratiele fiiloru sèi cei bravi ? Respunde-mi, respunde-mi ; câ-ci sufletu-mi e forte nelmiscitu!

— Pentru ce atât'a superare scump'a mea, i-respunse tenerulu cu unu tonu duoiosu. — Pen­tru ce e scaldata fati'a-ti alba in lacrime, ce e caus'a, de ochi-ti drăgălaşi arunca radie dorerose? O, de buna sèma eu sum acea fericita, pentru ca-rea au cursu ele ; pentru mine e moiata fati'a ta.

) — Visulu teu chiara s'a implinitu ; câ-ci tiér'a,

mam'a nostra, èra ne chiama cu tonulu sèu plan-gatoriu, s'o aperâmu, sè o scapâmu de neamicii ei cei grosnici. Dar' bunu e Domnedieu si am spe-rantia, câ elu ni va dà potere sè potemu sco+~.„ -tiér'a d'in periclulu acest'a nou ; si apoi, apoi iu-bit'a mea ne va lega legatur'a vecinica prin carea tu vei fi a mea, si eu voiu fi alu teu. — Am ve-nitu dara acum iubit'a mea sè-mi ieu diu'a buna dela t îne mandr'a mea ; sè capetu curagiu d'in ochii tei de fulgeru, sè-mi dai unu sarutu de d e ­spartire. — Dar' ce este acest'a, tu plângi iubita? Ah, scumpulu m e u , o voce secreta a animei mele me infeetéza, me neliniscesce, si me chinuiesce. O presentire nefericita mi-pune inante sortea cea mai amarita. 0 , acest'a nu-mi mai dà linisce ; ace­st'a par' câ-mi prevestesce perirea, p a r câ-mi spune câ te voiu perde. Si apoi ce va fi de mine? — Tener'a tacù , ne mai potendu contìnua vorbirea d'in caus'a piangerei sale de amara. Tenerulu ase­mene nu poteà sè graiésca, n u , câ-ci anim'a lui inca se cufundà in marea amaritiunei. — In urma jun'a contìnua :

Tiér'a piange, ea cere sacrificiuri, du-te dara si conlucra spre a o scapa, câ noi debue se fìmu fericiţi, de nu aici pre pamentu, celu putinu colo susu in pàtri'a fericirei.

— D e nu aici, celu putinu colo susu ! — dise tenerulu — o ce idealu alu amorei de pàtria; ce insufletire pentru binele publ ieu, — tu e s C 1 ^

— r < ì # g

111 — cp

g a f a se sentiesci totu pentru patria, nu numai averea, ci totu, si anim'a si amorea ta chiaru. N u te voiu mangaiâ mai mul tu , s£u celu putinu nu me incercu a te mangaiâ; câ-ci sc iu , câ tu vei fi mângâiata, numai cu aceea , de'ca eu voiu cores­punde datorintiei mele celei mai sânte, datorintiei mele de fiu a ^ u unei patrie atâtu de formose. — Anima de romanu este in mine , ca romanu voiu se si moru. — Dar' eu credu, câ rogatiunea ta va străbate la tronulu de mărire a părintelui nostru cerescu. — Roga-te dar' lui Domnedieu pentru patria si pentru mine.

E u me voiu rogâ ne 'ncetatu, dar' te rogu se fii bravu, se nu lasi tieYa pentru nimicu. — Inse te rogu, se nu me uiti! — Mai multu nu potii vorbi , câ-ci dorerea o învinse , ea plângea cu amaru.

O sărutare u l t ima, si tenerii se despărţiră pentru totu-deun'a, câ-ci sortea nu voi se mai guste fericire aici pre pamentu animele aceste generose.

Sorele resare invelitu intr' unu ve lu de sânge. Natur'a este si in diu'a acést'a tocmai asiè de for­mosa, ca in alte demanetie de véra. Ciocarli'a si acum e incepetori'a horei de multiamita. Parfu-

4ì iulù floriloru si acum imbéta pre omu. — Frun-diele si acum vijeiescu tainicu; zefirulu si acum sioptesce. Dar' vai tota frumseti'a, tota armoni'a naturei nu e in stare se oprésca curgerea sânge­lui omenescu. Peste vr'o doue ore campulu celu formosu va fi rosiu de sânge; florile in locu de roua, se voru scalda in sânge si voru fi n imic i te . . Doue castre stau fatia 'n fatia. Un'a mai mica, dara insufletita pentru aperarea patriei ; animele ostasiloru d'in ea sunt nobi le , câ ele sunt anime de romanu. Acést'a nu merge se cucerésca, acé .st'a a venitu numai se apere tiér'a; — ce pagani-au, venitu se o prede. — O l ă c o m i a blaste m a t â l T u esci unu diavolii in omu ; tu esci fon-tan'a aibta ce este uritu si sacrilegiu. — Omenii tei crescuţi >q moletiune, prin numerulu loru celu grosnicu si insţ^imentatoriu, voiescu se strice fe­ricirea atâtoru sullete nevinovate. O, voi sugători de sânge, de ce nu lasati in pace pre o tiéra ce a patîmitu atat'a; nu ve poteti indestulà cu câtu ati cuceritu pana acum cu atat'a erudirne, si cu aţaf a nedreptate. — Au nu cunosceti voi seirtirile cele mai blande, au nu sciti voi nimicu despre iubirea, ce debuie sè aveţi câtra de apropele vo­

s t r u ? — Nu, câ -c i lacomi'a si brutalitatea au

2vf>D .

stinsu d'in animele vostre totu ce este nobilu si frumosu!

Au nu voiţi voi se respectaţi tiex'a acesta nobila si eroica, nu sciţi cu câta bărbăţia s'a lup-tatu ea contr'a vostra? si voi totuşi mai voiţi se ve acatiati de ea ! I n s e v e v e t i află resplata d^mna de v o i , de nesce tîgrii răpitori! N u ve incredeti in mulţimea vostra, câ-ci ea e numai o turma fâra sentieminte de bărbăţia, fâra vre unu sentiu vir-tuosu. Voi nu sciţi ce pote se fia amorea de patria, voi nu sciţi ce e insufletirea, voi ve luptaţi nu­mai d'in unu sentiu animalu; voi sclavii patîme-loru animale!

Bucinulu suna, si ostaşii se l o v e s c u , unii striga: Isus, iara cei-a-l-altii Allah. — Ca leii, se aruncară romanii in şirurile armatei durcesci, ta-indu ce li steteâ inante. Sabiele fulgerau la lu-min'a sorelui posomoritu, care sînguru se vedea a jeli omorulu acestu inspaimentatoriu. Romanii, in fruntea loru cu principele celu mai bravu, de-dera navala atâtu de furiosa, incâtu neamicii d'in liniele d' antaniu fusera sîliti a-si lasă armele, numai ca se pota fugi d'in antea morţii negre. — O aci este o lupta de desperare!

Dar' inantea rdmaniloru se infacisiâu totu sire noue, romanii totu luptau bravu si insufletitu. — Dar' cine e tenerulu acel'a insocitu de p r ă ­p a s t i a , care se lupta atâtu de furiosu, care ni-micesce contrarii ce-i stau inante cu atat'a bra­vura. O perulu lui celu u n d u o s u , fati'a lui cea maiestosa, i lu ar£ta a fi tenerulu Petru. Si intr' adeveru e chiaru e lu ; elu e eroulu acel'a inspai­mentatoriu , elu e spaim'a si cutremurulu neamir ciloru sei. Ca fulgerulu, asie se aruncă elu intre mulţimea ordei paganesci , scaldandu-si sabi'a cea veninata in s â n g e ; stingandu atat'a vieHia ome-n^sca. — Dar' vai, unu tataru de departe ve-diendu, ce p r ă p a s t i a face junele acest'a, si-incordâ arculu si sag^t'a cea inveninata sborâ prin aeru, si de acolo la Petru in peptu.

Petru cadiu de pe calulu seu ranitu de morte, câ-ci sagăt'a blastemata străbătu pana 'n anima. D' abie avu atat'a potere se pota s ioptî: Adîo Măria! Amic i i , ce veniră la e lu, imbracisiara tru-pulu rece.

învingerea fu pe partea romaniloru. Inse viptori'a acesta fu forte scumpa ; câ-ci o mulţime d' intre ostaşii cei mai bravi, si mai animosi re-mase pe campulu bătăliei ; o mulţime de femei, o mulţime de copii deveni, prin lupt'a acest'a, neno­rocita.

10*

- H 2

Suntemu intr' o chilia, intr' unu modelu alu curatieniei. — Dar' chili 'a, cu totu ce este intr' ens'a, apare tristu la intrarea in ea; câ-ci in ea jace pe patulu de morte o flore vescedita, atinsa de suflarea rece a mortiei. Acést'a èste Ma-ri'a. Fati'a ei cea frumosa acum nu se ingana in rose; trasurele ei cele nobile sunt obosite si tota fiinti'a ei e incungiurata de semnele perirei. Si mandra patîmasia si acum are in sîne ce-va atragatoriu, ce-va domnedieescu ! Fruntea ei cea maiestatica si acum ti- impune! Tota fiinti'a ce-o ar' privi, ar fi atînsa de sentiemintele compatîmi-rei, vedi end u unu tîpu asiè fragedu, asiè delicatu !

Ea dorme. Eesuflarea ei cea inferbintata, o aréta a fi de totu s laba! Mam'a ei cea credintiosa vighiéza la patulu patîmitorei ; privirea ei este aţintita necontenitu a supr'a fiicei sale. Pe unu stnguru momentu nu se îndepărta de pa tu , nu, câ-ci se t e m e , c â , nefiindu ea de fatia, fét'a ei, unic'a mangaiare , ce mai are pe pamentulu estu fatalii,.va mori.

Sermana mama ! Indesiertu te ingrigesci ata-t'a de e a ; câ-ci fiic'a nu va deveni vindecata pe estu pamentu ! Nu, câ-ci morbulu ei este morbulu, ce nu se potè vindeca nici prin tota sciinti'a si maestri'a omenésca.

Mari'a in urma si-deschise ochii. Privirea ei rateci'a prin unghiurile chil iei , par' câ cauta pre ore cine ! In urma ea graiesce : T u esci mama ? o ! tu esci forte buna , tu-te faci sacrificiulu ingrigi-rei tale de mama. Ore cum se-ti potu eu mul-tiami ore candu pentru atat'a iubire? Negresitu, numai prin iubire si ascultare. O câtu te iubescu e u , dulcea mea m a m a , numai pre Petrulu l'am iubitu inca asiè d'intre omeni. — Dèca me voiu vindeca, atunci câtu voiu fi eu de fericita, deca se va renturnà d'in bătălia gloriosu. Asie a disu elu cètra mine la despărţirea nostra : tu vei fi a m e a , si eu voiu fi alu teu. E dar' câ elu va veni câtu de curendu?

— Veni, veni iubita — dise mama sa plan-gandu — si tu vei fi fericita, forte fericita!

D e ce plângi mama, au tìe nu-ti pare bine de fericirea fiicei tale ? E dar' câ chiaru eu vor-bescu siodu — contìnua jun'a mai liniscita — eu vorbescu de elu asceptandu-lu sè v ina , macaru

elu e mortu acum de 3. lune. E lu a cadiutu i n

bătălia, candu s'a luptatu pentru neatârnarea tierei, pre carea o iubiâ elu atâtu de tare, pre ca-rea o iubescu si eu , si tu mama, si si tatalu lui Petru, si toti romanii adeverati! Chiaru elu a mo-ritu, elu a moritu, elu e in ceriu acum, si me as-cepta pre mine; câ-ci la despărţirea nostra colo in gradina amu disu, câ vomu fi fericiţi colo susu, deca nu potemu se fimu aici p e pamentu. Asie e, eu ilu v e d u , cum mi-face semnu, se-i urrnezu! Ascepta unu picu, câ me ducu si e u ! Ea tacu; câ-ci poterea o lasâ cu totulu; si-incbise ochii ; inse numai de câtu era-i deschise , ea repauseza acum; era mam'a sa plânge cu amaru.

A, eca-lu striga jun'a , aridîcandu-se cu ca-p u l u , — a vina se te stringu in bratiele mele iubite Petre. Ea si-intînse bratiele spre imbraci-siare, inse acele indata cadiura, eadiu si ea in patu, inse mai multu nu viua, ci morta.

Vr'o siese septemane dupa marţea Măriei, mori si mam'a sa slăbită cu totulu de suferintiele cele grele si amare. Dupa ea a moritu betranulu Vuescu , ducandu cu s îne numele acestu mândru in mormentu! D'in or'a caderei fiului seu unicu, ilu cuprinse o superare nespusa, ce-lu du m o r m e n t u . . . Numai unic'a mangaiare avea in su-perareasi in dorerea sa, si acest'a era consciinti'a, de a fi datu patriei unu fiu bravu, unu fiu demnu de părintele seu, demnu depâtri'a si naţiunea sa!

Asie perira d'intre cei vii patru fiintie nobile, învăpăiate pentru binele patriei. Ca romani au traitu, ca romani au si moritu!

Câtu tempu a trecutu d' atunci, câte neca-diuri a rabdatu romanulu d'in tempulu acel'a! O aceea numai Domnedieu santulu pote se scia!

Inse d£ca s'ar desceptâ Stefanu, d6ca ar privi câtra tier'a lui si câtra fiii ei, ore ce ar' dice ?

De ce se scriu mai departe? Candu ar' voi omulu se se desfeteze mai cu

dulce in frumseti'a si parfumulu florih»ru d' albe, atunci c r i v i t i u 1 u blastematu cu suflarea sa de ghiatia le stinge, le nimicesce. Si omulu remane superatu!

I. Popoviciu.

Maic'a sânta*) seu Numeratur'a mare. (Legenda poparala.)

(Inchiare.)

I I I .

M a i c ' a santa-atunci s'a dusu Totu pe munte mai in susu Si ea Domne ! a 'ntelnitu Si in cale a opritu P ' unu maest ru bunu de f e ru :

Buna diu'a maestre de fe ru! — Sanetosu sum maica S a n t a ! P e u rma maestru-i cuventa : Ce te canti, ce te doiesci ? Si asie te necajesci ? D a r ' cum eu nu m'oiu doi Si cantâ si necăji ? Câ am siediutu in de sera L a mesuti 'a cea de cera Am luatu o car te alba Car te alba 'n man'a drepta . . .**) Spune-mi, tu n 'ai audi tu D e fiutiulu meu iubitu ? !" Maes t ru de feru a gra i tu L ' am vediutu si am audi tu C a cadiutu pe mani s trăine P e ochi si animi pagane L a telharii cei mai re i L a zavozii de ovrei, — Si-e rest igni tu pe unu b radu Susu la port 'a lui Pi la tu, — Cuile insu-mi le-am facutu Si pe se'ma-i le-am vindutu E lu poftîâ cam marisiele E u făceam cam micuţele.

Si vai in palmi Si vai in tălpi s. c. 1.***)

Maic'a sânta se bucura Si d'in graiu asie g r a i â : ^Maestru de feru ai facutu P e sîngura-asi fi vrutu , — S e cioea*iesci d'in ani in ani Si se ai tuH>ri candu b a n i ! "

I V .

Maic'a santa-atunci s'a dusu, Totu pe munte mai in susu,

*) Vedi numerulu 9. a. c. **) Vedi I* pana*

***) Vedi II* pana**

L a culmea Tavorului Si la pol'a cerului, Si ea ice-a gasî tu Adamantu bin' ascuti tu Ca o sîncea de cutitu, D e suspine ostenia Peptu lu pe ea ilu lasâ Si-adamantulu s'a topitu Ca aurulu s'a sleitu.

Nime -'n lume n 'a veduit 'o Nici pe maic'a a cunoscut'o F â r a Maria-Magdalin 'a Câ-i sunt ochii ca lumin 'a Si-ea la frate-a a lerga tu Si asie i-a cuventa tu :

„ A h ! frate L a z a r e !

Vediui pe mam'a Domnului In munţi i Tavorului , E a cu peptulu s'a lasatu P e pet r 'a de adamantu Adamantulu s'a topitu Ca aurulu s'a sleitu Si-ea d'in graiu asie-a g r a i t u : Se v'aprindeti munţ i si vâi Si voi codrii in vapâi F iu lu meu câ a-peritu Si eu nu l'am mai gas î tu . "

L a z a r u tuncea i-a g r a i t u : „Mergi la maic'a Domnului I n munţii Tavorului Si de mana-o vei luâ L a patulu teu vei-alerga Si candu se va 'ntuneck I n celu patu o vei culca, Candu celu sore 'n demanetia Imi-resare pr in t re ce"tia Se porniţ i si ve veti duce P a n ' la ap 'a cea mai dulce, — L a riulu «Iordanului L a botez'a Domnului Si ve spelati pe fetia Si pe dalbele de bratie P e alb 'a de pelitia P e riimen'a gurit ia

§2 D-o- 4

Si căutaţ i spre resar i tu Ve t i vede F iu lu iubitu, Depar te- Iu cuventati D e aprope- lu ascepta t i !" Si Magdalin 'a câ s'a dusu T o t u pe munte mai in susu P a n ' la Maic 'a Domnului I n munţi i Tavorului Si de m a n a o-a lua tu Si d'in gura-a c u v e n t a t u : „Sora ce te jeluiesci Ce te canti si neeajesci ? Aid' la min'-a mâneca Câ de se'ra-a ' n tunecâ!"

Si s'au luatu si s'au dusu P a n ' a-casa au ajunsu, — Candu sorele 'n demanet ia Resar iâ prin nuori si cetia Se scula si se ducea Si curendu-mi ajungea L a riulu Jordanulu i L a botez 'a Domnului Si se spelâ pe fetia Si pe dalbele de bra t ie Si cau tandu spre resari tu A vediutu pe fiu ivitu, — Depar t e l'a cuventatu, D ' aprope l'a asceptatu „ T u scumpu fiulu meu

Si a lui D d e i u ! F inu lu lui San tu Jonu Si a lumii Domnu, — Cum de t 'ai indura tu D e tu te-ai lasatu L a animi pagane Si pe mani străine, — L a cânii cei rei, Nemulu de evrei, D e te-au res t igni tu Si batjocoritu P e cruce de bradu L ' usi'a lui Pi la tu ! ?"

Fiu lu Santu i -cuven tâ : „Maica Santa , maic 'a m e a ! Aste de-mi graiesci Me 'nvinovatiesci, — E u nu m'am datu pent ru mine Nici suferii pent ru t îne , — P e n t r u lume eu m'am datu Câ-ci de nu m'asi fi lasa tu N'ar fi cantecu de fetîtia Inplet indu la cununitia, — Nici flueru de plugurasiu T recandu ve'r'a prin orasiu, — N 'a ru fi beserici in nal te Cu osane pre laudate , N 'ar fi crucea susu pe culme, Si n 'a r fi semnu santu in l u m e ! "

Publicata prin

At. M. Marienescu.

S e l b a t e e u l u codrului . Dupa C. Vadnay.

(Urmare.)

Elu si at int î a supra-mi [ochii sei cei mari , si siova-indu mi-dise:

Sâ nu te at ingi Dnulu meu de florile mele ! Credu, i-respunsai blandu — câ na tur ' a produce flo­

rile pe sem'a t o tu ro ru ! B a nu Dnule ! câ-ci aceste-a le-am sadî tu eu . . . Si i-se implura ochii de lacremi. Ce colinu (movila)

e acest 'a? 1' intrebai cu curiosîtate. O movila de mormentu. J a c e cine-va sub dens'a ? Aniti 'a mea cea buna . , cea frumosa. . si cea p lăcu ta ! Dieu n'am sc iu tu! i-respunsei pe t runsu de tristele

lui cuvinte — si de sciâm aces t ' a , de s îguru câ nu-ti ru­peam florile t a l e , ma aduceam si eu inca vr 'o doue ghir­

l a n d e prospete pent ru mortulu teu p l a c u t u . . .

Z^cyş —

Elu se adânci in cuge te , panace ochii mei -sciu pen t ru ce — se implura de l ac remi , si vrui

- nu a me

- - - " ~ ~ " ~ 1 " ~ ~ ;

depăr ta . Dnule ! — str iga dupa mine — stâi numai putintelu,

numai pana ti-voiu dech ia râ : câtu m i - p a r e de reu, pen­t ru nebuni 'a ce făcui cu dta. Câ-ci pop'a celu b e t r a n u —- Ddieu l '-rte, — mi-diceâ to tudeun ' a : „câ se onorediu pe acei-a cari sciu ladfemâ si asupr 'a unei doreri ca acea, carea ei nu o semtiescu; pentru-ca acei-a 'sn omeni bun i . " Si dta t rebuie se fii unu omu ca acest i -a ; câ-ci vediui lacremi in ochii dtale, si me ruşinai fo r te ; cum de sciui fi asie de p a s î o n a t u . . . Inse omulu in selbateciu-nea ace"st'a, se preface cu totulu in selbatecu, apoi eu nu vediu nici odată alta vietate, decâtu caprele, si nu audiu altu sunetu, decâtu alu fluerei mele . . .

— T u esci P e t r u , pastoriulu E u privii spre densulu celu de capre , asiè da ?

E u sum Dnulu meu ! dar ' de unde me cunosci i De pe fluera-ti, sunetele carei-a sunt asiè de fru-

mose, si asiè de triste. D e unu anu de dile plangu cu dens a totu pe Ani-

ti 'a mea ! A trebuitu se fia ce-va teta de totu t rumosa ! Frumosa ca diorile, buna ca binecuventarea, si ne-

norocosa, pe câtu numai potè sé fia omu pamenténu ; câ-ci s'a dusu la câmpia, si acolo i a fostu capetulu. Inse acesta nu se tiene de a ic i , acést 'a nu intereséza pe dnii v ivac i cari numai cu acei-a nu cugeta, cari au repausa tu , ori pe cari i-au ucisu ; câ-ci dieu sunt forte rei in t re densii !

Inse pre mine totu dora nu me anumeri intre ace­şti rei ?

Nu dnulu m e u ! câ-ci ochiulu dtale scia l ac remà, si buzele-ti a vorbi in tonu blandu. D-ta poti sé aibi o anima asiè de buna, câ tu mai câ mi-ar' place a te roga de ce-va.

Si mie mi-ar ' place era deca ai cere ce-va. Anume : unu ce es t ravagantu cu to tu lu , câ adecă

am to tu doritu . . . Ti-voiu si spune dtale, deca nu te vei supera. Vedi D t a ! eu am cioplitu o cruce pe sém'a raor-mentului acestu'a d'in b radu frumosu a lbu , care dejà de doue lune e g a t ' a , inse lipsesce — numele de pe dens'a. Mi-ar' p l ace , deca mi-ar ' taià pe dens'a cine-va numele Ani t ie i , si delocu asi fi mai odihnitu ; câ-ci asi sci, câ si ea are acum'a asiè mormentu, ca cea-l-alti colo in laintru in capetulu satului. Am si cuge ta tu dejà despre acést 'a fiindu-ca eu nu sciu nici scrie nici c e t i , câ voiu roga pe c i n e - v a . . . inse mortea Anitiei e unu misteru doiosu, si dèca ar ' sci să teni i , ar ' cerceta lucrulu acest 'a in adînsu,

•J& ar ' vorùi rele despre ea. E r ' asiè celu put inu credu, câ a dîspavutu, a peri tu, si nu mai sciu câ : ce s'a intemplatu cu d e n s ' a . . .

Si nici mie nu-mi vei spune ? Nu Dnuiu meu ! inse dèca ai fi asiè de b u n u . . . Ada-ti crucea, si-ti voiu implini poft'a. P e t r u se îm­

bucura , pecâtu numai potù. Si se depăr ta zimbindu, ér dupa câte-va minute se reintorse cu o cruce frumosica alba.

Aci era ascunsa — dise in o c repa tura de s tanca No, si apoi ce se taiu pre dens 'a ? Crediu câ : numele nostre a manduror ' a . Mi-scosai

cosorulu, si tăiai pe cruce literi mari si grose, negr indu-le totu deodată cu cerus 'a ce era la mine. L u c r u ne t rebnicu a potu tu se fia, inse P e t r u 'lu privià cu cur iosî ta te , si cu indestulire.

Ge e pre dens'a ? me int rebâ candu finii. „Anitiei P e t r u "

Fo r t e bine, Dnu lu meu ! forte bine. Incal i te acum'a, dèca va rateci ce*ya s t ra inu pre a ic i , va sci câ moviliti 'a acést 'a e mormentu) si va crut ià verdile ei glii si fiori.

Si cu aceste indata se apuca, ca sé-si inpiante cru­cea afundu in pamentu. D u p ' aceeâ*Hngenuncniâ pe mor­mentu si se roga lui D d i e u , incâtu res tempu i-cursera lacrimele neincetatu. I n adeveru era unu ce pet rundie to-riu a privi la acestu fiu necrescutu alu naturei , cu amore asiè de adanca in anima.

In u r m a se scula, si vru a-mi sa ru tà man'a. Ddieulu meu ! — suspina — deca asi fi a v u t u acu-

m ' a , dèca asi ave coliba frumosica, ér ' nu asiè deplora-«>vera, cum am acum'a, si dèca asi ave casiu bunu, cu carne

afumata, cum te-asi o s p e t â . . . Inse n 'am nemica. Cu al tu-ce-va nu potu sâ-ti multiamescu pent ru bune ta tea dtale, decâtu numai cu cuvinte s împle , si cu o recuuoscintia desierta.

Si inca cu ce-va! Cu ce ? Deca mi-vei vorbi despre Anit i 'a , carea a t rebui tu

se fia forte b u n a ; pen t ruca o iubesci asie de tare . P e t r u se uita aspru cât ra m i n e , er ' eu mi-atintî i

ochii câ t ra pamentu . Câ-ci ce e dreptu aflai de necuve-nintiosu câ-i ispitescu tainele , inse curiosîtatea e o dina rea, si nu-mi dede nici acum'a pace.

D e lasa, nu-mi vorbi da ra nemicu despre e a ; — i-disei — câ-ci numai pent ru aceea vrui se sciu câ ce s'a in templatu cu ea, pen t ru ca se te potu mangaiâ . Inse tu vre i se fii asie de tacutu, precum e si mormentulu ei. D e s îguru t rebuie se" ai cause spre acest 'a si atunci lucri in-tieleptiesce, deca taci. Se vorbimu dara despre alte-cele.

Câte ore potu fi ? Pe t ru se ui ta insusu câ t ra sore , si d i se : Po te se fia

o ora, de candu a intorsu de media-di. T u cunosci de pre sore, er' mie mi-se impare de p e

apet î tu . D o r a ai flamanditu dta ? Put in te lu . Ddieulu m e u ! si tote aceste pen t ru mine . . . numai

d' a r ' fi incalite ce-va in strait i 'a m e a , inse nu e decâtu ce-va-si b randia si malaiu uscatu.

Si aceste-a voru fi bune cu apa prospeta. Ap 'a de isvoru e de totu b u n a ; câ-ci e cura ta ca

oglind'a, si rece ca ghiati 'a. P e t r u de bucur ia si-uita si miser 'a sa sor te , candu

v e d i u , câ me apecu cu gustu de malaiesiulu lu i , si pogo-rendu-ne la isvoru, beui apa rece in t ru o coge incovoieta de l e m n u , si prin acest 'a-lu făcui mai confidentu, ca cu tote cuvintele-mi de pana a tunc i , si punendu-se pe unu colinii, pe langa care pasceau caprele, mi -g ra i :

Deca D ta nu nVai ride, totuşi ti-asi enarâ istori 'a ne­norocitei mele copile, p recum si a mea, carele sum si mai nenorocosu.

P e n t r u ce P e t r e ? Pen t ru câ traiescu si a c u m ' a , candu ea s'a muta tu

la cele eeresci.

I I I .

Tota intemplarea ei este scur ta dar ' trista. Bab 'a d'in dumbrav 'a sacelului s'a inda t îna tu a dice

nu indesiertu câ domnii por ta vesminte negre , ci adese si d'in la intru sunt n e g r i , si asémena draciloru, ce sunt de-pinsi pe pareti i bisericeloru nostre scaparandu, hâ rg indu si a runcandu cununi de focu pe capetele sermaniloru omeni nenorociţ i ."

Ce e d r e p t u , domnii in nimicu nu considera pe se-raci. E i credu adecă, câ noi suntemu asiè de nesemtitori , ca animalele , si câ p re noi nu ne dorè altu-ce-va, decâtu numai candu ne inspinârnu, seu candu ne frangemu ma­nele pe stance. E i credu, câ noi nu cugetâmu la altu-ce-va, decâtu ca sé avemu de beutu si de mancatu destulu, si niscari paie, pe cari se ne asiediemu capulu.

Asie e, câ dt 'a al tu-mintrea cugeti despre noi ? dt 'a nu esci asiè reu ca cei-a-l-alti.

— g a*

D t a scii b ine , câ si noi vedermi cerulu cu stelele, si câ, si noi ne punemu, totu suridiendu, la peleria fioricele, ce ni le léga a tare mandrul i t ia , p r e c u m , si câ ne p iange amm'a de câteori audimu câte o da ine , câtu nu mai po­termi de gele si de l a c r e m i . . ,

Dt ' a scii prébine si aceea , câ si noi cugetâmu de-stulu la cele-a ce v e d e m u , precum si la cele-a ce nu le potermi vede. Unulu cugeta la amant 'a s a , si e fericitu, altulu ér ' la aceea, câ n 'are iubita, si este nefericitu.

E i ! si eu cugetam-candu-va la acést 'a, me perdeàm in érb'a mole, si-mi semtiam capulu greu, ér' anim'a asiè de pustia si va s t a , câtu dora nici na tur 'a in t réga n 'ar '

dulcea mea Anitia, candu resbateâ cu repetare cântecele mele.

O d a t ă se intemplâ c â : panace fui in satu dupa me­rinde, mi-perira vr'o doue capre. D'in ce apoi se escâ certa la casa , vi t reg 'a âdeca a runca Gavrilei neincetatu câ : nici ace'st'a nu s'ar' fi intemplatu , de'ca Aniti 'a n 'ar ' fi asie de lenesia, deca in locu se me ducu eu la ei, mi-ar' aduce ea merindea ; nici asie nu e depar te . . . dieu pana acolea nu i-s'ar' sclinti pe t iore le , si d 'altu-mintrea inca totu nu pre lucra ea, pana candu fetele ei totu spela, tiesu si torcu, desi vorbindu dreptu, numai atunci luau fusulu

fi,'si furc'a a m â n a , candu veuiâu pe vedere fetiori de in-potutu-o imple. Canele de langa petiore-mi inca me priviâi suratu. cu ochi ingrigiti , er' caprele cele-a mai b lândeveniâu maij Si d'in diu'a a c e s t a mi-aduceâ merindea totu Ani-, aprope d'in ce in ce câtra mine , ca si cum ar ' fi voita sejti 'a. P e de o par te mi-era mila de e a , s e rman ' a , de câte

ori o vedeam suindu cu c o r f a cea grea pe frumosulu ei capu, si mai câ me invinovatiâm pe mine ; fiindu-ca pentru mine i-trebuiâ se se u s t e n e s c a . . . . Inse gra indu dreptu, pe de al ta pa r t e me si bucuram ; câ-ci candu si candu poteâmu fi la-o-l-alta in locu liberii, candu a p o i : prindien-d'o de mana — carea, desi t rasa de lucru, totuşi era mole, ca e'rb'a cea r o u r a t a , — poteâm se privescu in ochii ei, cari erau n e g r i , ca nopţile ernei, si s trăluci ţ i ca sorele ve re i , si-i poteâm multiami pentru usteneTa, ce a facutu pent ru m i n e , manga ind 'o , câ ace'st'a nu va dura inde-lungatu.

Mai antaniu abie me asculta, si indata se si grabiâ inderetru, inse mai ta rd iu siedeâ diosu si me asculta, pa­nace odată me rogâ sei si flueru ce-vasi. Eu-i sufîai d'in anima, si ea me lauda. Si-mi aducu aminte câ mi-dise dieu te-asi asculta P e t r e ! pana in s e r a , era eu cugetai, si eu drag 'a mea ti-asi fluerâ si pana mane demane t i a .

Si eram fericitu O strinsei de mana, si ea fWi . Câ tu , de frumosa esci tu acum'a Anitia ! . . . D a r ' cum se pote se ai fatia asie de alba si peru asie de negru ?

E a rosi to tu mai t a r e ; câ-ci nu sciâ despre frumse-ti 'a sa delocu mai multu, decâtu o flore de pe campu.

D u p a câte-va dile inse, veni cu ochii p lans i , si în­tr is tata forte.

Si la in t rebarea mea câ : ce-i e ? ce a pat i tu ? mi-respunse numai pr in lacremi , inse lacremile ei asie me petrunsera câtu, perdiendu-mi cumpetulu, o mai intrebai .

Spune-mi cine te-a necagi tu, si eu 'lu voiu uc ide! D u p ' aceea se uita la mine, si incepii a p lânge, eu o

j me in t rebe : câ ce mi e'? Si sciutu-am eu câ ce mi e ? | I n ante de aceste-a cu vr ' o câti-va ani eram unu I flacauasiu in s a t u , unu orfanu miseru si parasî tu de toti, i ci totuşi de apururea veselu. Pop 'a celu be t ranu — Dne-j dieu-lu odichnesca i — me iubiâ , si pana ce-i curat iâm I caltiunii, mi-vorbiâ câte si mai câte, totu cuvinte de tre'ba. | E r ' dupa-ce repause, nu avui ce se me facu; deci venii de j caprar iu aici in codru

Si aveam des tepanu pe Gavri l 'a lui Dunciu, pe unu \ t ieranu bogatu âdeca, careie avea casa, pamentu, pădure , I si boi mulţi. Inse sătenii 'lu numiâu pent ru aceea totu

„Gavri l 'a celu seracu," pentru-ca, si cei mai simplii omeni inca sciu, câ nu avut i ' a 'iu face pre omu fericitu, ci t rai-ulu celu bunu. Apoi s tepanulu meu n 'aveâ de locu t raiu b u n u ; câ-ci femei'a lui se certa cu elu neincetatu, si desi era muiere numai, totuşi ea erâ domnulu casei. Inse asie i-a t rebui tu l pent ru ce s'a insuratu a dou'a o r a , si pen-tru-ce a concrediutu sortea fetei sale, unei mame vi t rege, pe cara nici candu nu o va er tâ cerulu . . . câ-ci a t ra ta ţ i i cu serman'a Anitia de apururea reu, — numai acea manca ce lasâu ambele ei fete superbe pe fundulu bl idului , si numai astu-feliu de vesminte porta, ce le-au mai sfarticatu fetele aceste-a ninerate ale ei. Da r ' pentru aceea Aniti 'a si in sdrentie inca erâ mai frumosa, decâtu ele, in scumpele loru catrintie pestr i t ie , mai bine se siedeâ pe grumadi i ei simple cruciulutie cu firu n e g r u , decâtu celoru-l-alta co­rale roşii, si banuti de argintu, si de auru, s'au si maniaţi i grosavu pe ea pentru acest'a. O puneau la lucru, ca pe o sierbitoria, si deca cutediâ Gavril 'a a graii candu si candu, pent ru fet'a sa, tota diu'a avea seraculu ce asculta, pana j i m brac i s i am. si o strinsei cât ra peptulu m e u / c e sbocat îâ nu scapâ in u rma in crasima unde de superare si beâ s i U r o s a v u . Si-i sioptîi deca te maltrateza lumea, eii te voiu mintea.

E u cugetam adese la serman'a An i t i a ; pentru-ca to tudsun 'a candu mergeam dupa mer inde , o vedeam eu la fântâna, seu pe langa g rad ina si totudeun'a tr ista. O in t r ebâm, inse ea nici candu nu se caia. Ci intielesei dela taica seu, câ ce sorte rea a r e , si o compatîmiâm ser­man'a , si adese deca mi-aduceâm aminte de ea, totu de-un 'a mi-se faceâ capulu mai g reu , si anim'a mai gola. Inse dupa aceea crierii si anim'a m i s e implura de cugete ferbinti , cari tote mi-ar ' fi p lacutu a le pote comunica cu alţii. Inse cât ra cine se fiu gra i tu ? câ-ci arborii si stan-cele nu m'ar ' fi intielesu. Atunci apoi mi-luâm flueriti'a, si scoteam d'in tr ' ins 'a asie ce-va c â n t e c e , cari nu le-am invet ia tu dela nimene, si cari mi-veniâu numai de sine in fluera. Câte odată audiam câ echo (resunetu) de depar te repeteza tristele mele hori si accen te , ci acele-a totuşi

l al tu-cum s u n a u ; pentruca resunetulu nu cugeta la

îopti aperâ , si deca te urescu, eu te voiu i ub i . . . d ' apu ru rea . . • d 'apururea, eu te-am iubitu pen t ru lacremile tale, si amo-rea ce e pe rpe tua ! — Si tu me iubesci ? mi-dise cu unu suspinu adencu. A, câtu de bunu esci tu, si ea serman'a, ce lipsa mare am, ca se me iubesca cine-vai

Si tu me vei iubi, asie da ra ? — Voiu fi d 'apururea, cu recunoscintia fetia cu t ine ! . . . Si acum'a o audii mai intaniu vaierandu-se.

Mi-spuse adecă c â : vi t reg 'a sa mama nici candu n u se obosesce in persecutarea ei, precum nici fidele ei, d'a o superâ, si câ taica seu, desi ar ' v re a o opera, n u cuteza.

E r ' eu suspinai greu, si cuge ta i : Domnedieulu meu D o m n e ! deca asi ave acum'a o casutia câtu de mica, nu­mai se fia propria a mea, cu ce-vasi mosiora langa ea, i-asi d ice : vine angerulu meu ! d' acolo, unde te urescu, acolo, unde te ascepta amorulu cu brat ie deschise; câ-ci eu te voiu aperâ , a h ! vino si-mi fii socia! — inse do re re !

. s-QÂ

n'am neiniea pe asta lume, decâtu numai bat 'a asta pasto­rala, fluer'a asta p langator ia , cerulu de acoperementu, si pamentulu de culcusiu. Deci nu sciui al tu-ce-va face, de­câtu câ atât 'a o consolai , panace surise. Si luandu-o de mana o petrecui in diosu pe drumulu montanu câ t ra casa, si despartindu-ne privii mul tu dupa e a , pana o perdui d'in antea ochiloru. In urma mi-luai fluer'a si tramisei dupa dens'a unu cantecu blandu si plinu de semtieminte cordiali.

D u p ' aceea abie o asceptâm sâ o revediu. Es i âm spre a o intempinâ la marginea padurei , si candu vedeam apropianclu-se figur'a ei cea usiorica, me imbucurâm in tocm'a ca morbosulu de luceti 'a crepusculului a curei-a radie i-strebatu prin ferestra, si t receam pe langa ea totu sal tandu, e'r' ea-mi diceâ : câtu-su de nebunu ! Totu un'a ! P e n t r u ea fui asie de n e b u n u , si pen t ru ea prebucurosu mi-perdui si mintea si a n i m ' a . . .

Colo pe verfu e unu bradu rosiu, care-lu cercetediu adeseori si acum'a, sub acelu-a siedeâmu d' apururea , pu-nendu-ne manele unulu intr ' ale altui-a, si vorbindu câte si mai câte pe siediulu celu de pagintu, ce-lu găt isem cu grigie mare , si-lu sadîsem impregiuru cu flori selbatece, pentru care inse placandu i ei, nu am doritu mai mare remunerat iune.

Si candu dîscurâmu noi voioşi la-o-l-alta, ea ui tandu necasurile sale, er' eu ruşinea, se pă reau tote a se bucura in giurulu nostru. Canele meu inca sariâ sglobiu, e'r' cap-reloru celoru mai blânde — clat îndu d'in capu, si scutu-randu-si clopotele — le-ar ' fi placutu a me intrebâ, c â : pentruce sum asie de veselu cu ea , candu s înguru sum totu-deun'a asie de t r i s tu?

E r ' Aniti 'a netediâ caprele, si se inganâ cu ele, ca par iulu celu veselu, dar ' inse cu unu tonu cu multu mai d'ilce. Chindii i -grai i : en cata n u m a i ! — eu cugelu acu­m'a, câ s îngure ta tea acest 'a e paradîsu,, — despre care pop'a celu be t ranu ni-a vorbi tu de atâte-a ori — si câ, tu esci Ev ' a paradisului acestui-a . . .

E a se ui ta câ t ra mine, si me i n t r e b â : câ d' unde mi-vinu cugetele aceste-a, candu nici la scola n ' am a m b l a t u ?

L a ce i respunse i , c â : d'in an ima! Si cuventulu acest 'a i plăcu ; pent ruca me saru tâ pen t ru elu.

Asie se implinira doue luni de dile. Si mai mul tu nu-mi era ur i ta s înguretatea , nici vieti 'a pus t i a ; câ-ci ea era in giuru-mi d' a pururea , si atunci inca, candu nu era de fatia. Deca nu o poteiim vede, celu put inu mi o ima­ginam. Me asiediâm sub 'bradulu celu rosiu, si me adre­sam cu intrebâr i câ t ra lodulu acelu-a, unde s'a inda t îna tu ea a siede. Ei , câ sub lemhulu acest 'a siediendu d' impre-una, ,departe de săteni, cari invidîindu-ne fericirea, ne-ar ' fi clevetjtu : multe ore pline de bucur ia am mai pe t recutu l Adese uitan^ câ mai esîste pe lume si alte fiintie, afara de caprele, cari ^gasceâu in ante-ni si se pefugâu unele pe altele in voi 'a loţu cea buna, ori se butusiâu cu cornele câte odată, deca se<superâu unele pe altele. Rideâm de ele, si totulu mi-pare&ea unu somnu. Inse d'in somnu t re ­bui se ne tredimu, câ-ci vţjţreg'a Anitiei ne t redi cu rendu! anume petitorii acei cu posesiuni , cari amblâu la cas 'a Gavr i le i , inca aveau ochi asie de buni , ca ai mei. Si ob­servară cu rendu , câ Aniti 'a si spelandu la fontana, cu

maiulu in mana, séu melitiandu la cânepa, e o fiintia cu multu mai frumosa si mai desfetatoria, decâtu Flor in 'a si Nas tas î ' a a caror 'a ce e dreptn , numai numele si hainele li eràu frumose. Deci nu-i t rebui mai mul te nici mamei vi t rege . . . càci indata si botar! in sine : câ pe Aniti 'a , carea stâ in calea norocului ambeloru ei fete, o va a lunga dela casa. Inse se temeà de parochulu satului, si nu cu-tedià a o t ipa fâra vina. Si cugeta a l tu-ceva, p e n t r u c a sé o pota depăr ta dela casa. Se bosomflà àdeca neinceta tu si totu toiâ.

M-ar ' t rebui haine, inse nu sunt bani, diceâ câ t r a barbatu , candu at înse acel 'a ce-va despre lips'a unei pa-reche de incalt iaminte noue. Nu sunt b a n i ; pen t ruca toti-i bei la bir tu . . . P e langa aceea si fetei tale celei ni-nera te , inca i-place totu a siede, ca unei domnisiore. F e ­tele mele incalite torcu, tiesu, si albescu, acum'a inca au doue pânze, int ìnse la apa. E r ' Aniti'a* ta por ta grige nu­mai de găini, cari nu aducu asiè mare folosu la casa.

Ce draci ! . . . injurâ Gavri l 'a — da cine spela, cine ferbe, cine sapa in g rad ina , si cine ambia la turma, deca nu Anit i 'a ?

Taci !. . . si Gravril'a o asculta ; càci dieu nu e*pre atari te lucru . . . Ci scii ce ? mi-a mai veni tu ce-va bunu in minte. Vér'a se apropia, si domnii éra-si se voru aduna colo peste dealu la scalda. Aniti 'a li-ar' potè porta — ca cele-1 alte fete — smeure, fragi, si mure ; caci am capetà pent ru ele banisiori frumoşi, ce nu ni ar ' costà in nemica.

Dieu aceea va fi bine ! Gavr i la se convoi. A dou'a di mi-si spuse Aniti 'a câ ce au hotar i tu despre ea.

Blastemat 'a — disei ir i tatu — numai ca se nu te védia pre langa casa, te mana se vindi fructe, ca pre o sermana ca vai de ea. D a =e nu mergi ! . . .

Ba me ducu Pe t re ! càci asiè incalitea n'or ave atâ­t'a tempu de a me necagì , si de a me s u d u i . . .

Nu merge ; pen t ruca eu te temu forte . . . De ce me temi ? . . .

E u me superai si mai tardlu i graii : vedi , tu esci o copila frumosa si tènera !

Numai tu-ti imaginedi aceea Pe t r e : pent ruca me iubesci !

T e si iubescu, si te si t e m u . . . Pen t ruca domnii-su re i de totu. r

Aniti 'a-mi zimbi si-mi dise : E r ' eu nu me temu de ei ! Si se depărta vesela, inse eu remasei tr istu, Deveni i

cu totulu gelnicu, si mi-ar' fi placutu a me arunca de pe crést 'a acea de stanca, pe carea me urcasem, ca se vediu, câ cum se duce serman'a mea Anitia. — E r a dupa-ce i n s e r a , avui ce-vasi de lucru in coliba, si-mi trebui se aprindiu stertiu. P e langa care-mi totu salta unu flutura-siu veselu, pana-ce in urma se arunca in elu si arse. Si cugetai indata la Aniti 'a , ce s'a depar ta tu asisiderea ve­sela, si-mi adusei aminte, câ in satulu nostru au fostu copile mul te de aceste-a, cari amblâu la scalda, si cari dup ' aceea au mersu la orasie d e p a r t e . . . pe câmpia, si nu s'au mai re intornatu in v e c i . . .

Ci dta potè te-ai si ur ì tu cu cuventarea astu lunga a mea, asiè dara ? me intrebâ, adresandu-se cât ra mine.

(Va mruaà.)

1 0 I

T e a t r u r o m a n e s c u in C e r n ă u ţ i a . L a 2. Maiu c. n. „TJ r i t 'a s a t u 1 u i" vodevilla in

2 acte de la K a r a d a . Materi 'a piesei este împrumuta ta d'in pies'a nemtiesca „ G - r i l l e " (grelusiulu) si pre lucra ta pent ru tea t rulu romanescu. P re lucra rea este bine n ime­ri ta , incâtu corespunde pe deplinu relatiuniloru d'in Mol-dov'a si bine întocmita pent ru biun'a romane'sca.

Ce a t înge producerea actoriloru, carii s'au produsu in pies'a acest 'a , mai multu decâtu toti, meri ta a fi lău­da ta domn'a F a n n i Ta rd în i in rol 'a prima, ca „ I1 e a n 'a ," carea o jocâ cu a ta t 'a plăcere si taptu. In piesele de can-t a tu s'a dîstinsu amint î t 'a domna, ca totu-de'un'a, pr in o producere plina de sentieminte. D u p a ea urmeza cu di­st ingere domnulu Wladîcesco ca „ F i o r e a " in astu-felu de rola, carea elu pr in esercitiu cascigatu d'in esperientia, o produse cu multu efeptu si vivacitate. Domnulu Laci 'a in rol 'a sa ca ; , N i c o l ' a " celu be t ranu , cascigâ recunos-cinti 'a deplina a publicului. „ H e r s c u B o c c e d i u " so-loscena produsa pr in domnulu E w o l s k i , t rebuie recu­noscuta de o producere suce'sa.

L a 8. Maiu c. n. (spre beueficiulu domnului W 1 a-d î c e s c o) „O n o r e a f r a n c e z a s e u I o r j s i M a r ­f a , " drama in 6 acte d'in francesce de Grigorescu. Ce at înge pies'a ins'a-si, ea pote face in adeveru acea inpre-sîune asupr 'a publicului, ce potu face mai vertosu si esclii-sîru cele mai multe produpte dramat ice de acestu genre , âdeca acea câ 'omulu trebuie se intrebe de s i n e : pentru

j ce ? cum asie ? Autorele aduce pe biuna unu in t r igante , I care face si dice tote, numai pent ru ca acest 'a t rebuie se jfia asie. „ Inse , dice foi'a „Bucovin 'a" am pote intrebâ, j pen t ru ce a aduce unu intr igante pe biuna, fara causa si | s c o p u ? " P r i n acest 'a, noi asie credemu, ar ' fi t rebui tu se-| si ieie pies'a tota unu cursu t r a g i c u ; inse n u , autorele jlasa ca cele-l-alte persone se se producă si comtele Valedo leu inclinatiunile sale numai cu nepăsare t rece pe langa tote. Si acest 'a este spre o mare scădere a unui efeptu cu scopu, este de lipsa o a tenţ iune si a r te pen t ru a scrie o drama, in carea eroulu trei acte pline este morbosu si se taraiesce d'ici cole. Se esca pre' multa va ie ra tu ra si acea este de comunu cu influintia rea ascup'a publicului, si-i remane ce-va sentiu neplacutu in peptu despre asie ce-va. Dupa ce metoda si-a fabricatu autorele cugetele spre o astu-felu de d r a m a ? nu scimu.

In producere carea, precum in genere , asie si in spe­cie, este forte suce'sa, ni-a datu beneficiantulu ocasîune d'a ne convinge despre unu studiu profunda, a re ta tu prin producerea rolei sa le , si-i sumtemu datori cu cea mai adânca recunoscintia. Domn'a Albeasc'a ca . .Mari 'a" s'a dî­stinsu peste totu, si-si cascigâ recunoscintia deplina, pre­cum si domnulu Wladîcesco to ta onorea. Domn'a F a n n i Tard în i ca „Dangev i l " multiami pe 'deplina preţ'Jii.aunea publicului. Apoi meri ta recunoscintia domnii Kommo, Kirimesco si Sakelari .

Cununa de varietăţi. (?) Maiestatea Sa Impera tu lu a aplacidatu pentru

ajutorarea si cultulu invetiamentului greco-orientalu d'in Trans î lvani 'a sum'a totala de 25,000 fl. d'in cari 4000 fi. pen t ru imbuneta t i rea dotatiunei episcopului greco-orien­talu, 2400 fl. pen t ru dotarea vicariului generalu, a cărui denumire remane reserva ta Maiestatei Sale ; 4800 fi. pen­t ru patru asesori consistoriali, cari se voru intar i de Ma­iestatea S a ; 800 fl. pent ru dotarea secretariului episco-p e s c u , si 2300 fl. pentru spesele cancelariei si bisericei ca tedra le ; mai depar te s'au incuviintiatu 3800 fl. pen t ru dotarea a pa t ru profesori la facultatea teologica greco-orientala, si r emunera rea de 300 fl. pent ru dîrectorele acelei-a; apoi 5000 fl. pent ru — ajutorarea a 50 de elevi ai facultâtiei teologice, si 2000 fl. spre acelu scopu ca 4 elevi clericali sé pota cerceta universî tât i .

(?) F a p t a d é m n a d e i m i t a t i u n e . Inca in anulu t recutu mai mulţi bărbaţ i inteliginti d'in Oradea mare , in frunte cu Rdîsîmulu domnu Ioanu Popu recto-rele seminariulu domest icu, intreprlnsera a face colec-t iuni pentru tenerimea romana s tudînte la academi'a jur i ­d ica d' acolo, primindu Rdîsîmulu domnu totu d'odata si

^sarcin 'a de casariu, Impart indu-se 157 de cole de suscrip-

tiune, prin nisuinti 'a on domni colectanti, s'a adunatu o suma de 168 fi. 38 cr. v. a. cari s'au impart i tu intre tene­r imea aminti ta , (d. „Concordia.")

(?) D î e t 'a T r a n s î 1 via n i e i. Domnulu presie-dinte alu dietei G-ustavu Groisfc a indrepta tu câ t ra depu­taţ i si regal is t i epistolele conchiamatorie , ca pe 23 1. c. se-si pota dîet 'a cont inuă apt îvi ta tea sa, si anume mai in-taniu i-se va aşterne unu proieptu de lege pent ru organi-sarea t r ibunalului supremu pent ru Trans î lvan i ' a , apoi ordinea dîetala. Guvernulu i-va t ramite cureridu si acele proiepte ce le-a promisu cu ocasîunea deschidere i , si a n u m e : unu proieptu de lege pentru infiintiarea unei bance ipotecarie, si unu altu proieptu in privinti 'a cârt i -loru funduale. Ambele proiepte sunt de mare interesu materialu pen t ru t iera. Fiindaba sesiunea senatulu inipe-rialu va incepe tardiu, dîet 'a va ave tempu d' ajunsu pen­t ru a descutâ cestiunile publico-juridîce si economice, de la cari si-ascepta tier 'a regenerarea sa.

(?) L a n/a maiu a. c. s'a t ienutu unu maialu in tier 'a Oltului la „ D u m b r a v ' a M a n d r e i " pent ru inteme-

iiarea unui fundu spre ajutorarea jurist i loru lipsiţi de me-jdi-loce d'in dîs t r iptulu Fogarasiului . Pre t iu lu pent ru fa

milia 1 fl. 50 cr. v. a. pen t ru o persona 1 fl. v. a. (Ni-ar place se potemu re terà si despre resul ta tu lu estui maia la cu unu scopu a tà tu de rnaretiu. Spe râmu câ compet înt i i voru binevoi a ni-lu inpar tas ì . )

(?) Domnulu D î a m a n d î I. Manole negotiatoriu d'in j Bras iovu se adrese câ t ra noi cu o epistola , in carea tra-

mise 10 fl. v. a. pen t ru infìintiandulu fundu „ A n d r e i u M u r e s i a u u " d'in care se voru premia scrietorii bele­tristici. P r imdsca d'in pa r te -ne cea mai mare mult iamita pen t ru astu-felu do fapta maré t ia .

(?) Oitìinu in „ A m i e u 1 u F a m i l i e i" câ doi cio­bănaşi jocandu-.se pe mosì 'a unei propr ie tarese , si facundu se câ sapa eu bâtele d 'odata dedera dc ce-va duru, curio-s î ta tea ii face so ceree mai in colo si età curendu se afla in fóti'a unei masse do monete de auru . T iepandu de bu­cur ia a l e rga ră in satu si ammcia ra descoper i rea loru in, g u r ' a mare . Propr io taróYa audì, pesto puţine mominte ea este la feti'a locului ; se sapa inainte si nu se afla mai pu-t inu de catti o enorma căldare-cu totulu d'in ea in valore de 6 0 , 0 0 0 de galbini . D u p a lego propr ie ta rés 'a capota doue pa r t i si d'in treime se impart i i statuiti si descope­r i tor i i .

(?) I n R o m ' a s'a aflatu de curendu unu atisiu (scriaore lipita pe pare t i ) ca rea cupr indea in s ìne urraa-torielo : ,,Ce-i ìipsesce Santienei sale pape i? „ T u in o r e" (imflatura). , ,Ce i o casiuna ?" S terge o l i t e r a : „ u m o r e " (umedie la) . . .Ce va ti d'in ea ?" S te rge o l i t e r a : „m o r e (va mor ì ) . " Ce se va in templà a t u n c i ? Ş terge o l i t e ra : „ o r e ( r o g a t e ) . " D a r ' apoi co u rméza ? „ Ş t e r g e o l i t e r a : r e ( r ege) . " (Juni ilu chiama '? „Ş t e rge o l i t e ra : E . ( E n i a-n i i f 1 u )."'

(?) 1 n L u g o s i u s'u u rangea tu pen t ru cei lipsiţi prin doinn'a T e r e s î a Ambrus muirea locotiencntclui de cernito supromu. unu baiu insocitu de o loteria, care avu veniţi i do 4 0 0 0 fl. v. a.

(?) I n F r a n e i 'a s'au t îpar i tu in an. t r . mai mu l tu de 1 2 , 0 0 0 de opuri n o n e , si vr 'o 2 0 , 0 0 0 de piese musicale, scobituro in pé t ra si alt. S'au espor ta tu cârt i si alte produpte l i terarie in pretiu de 17.-{77,430 fr. ; in an. 1 8 6 2 de 1 5 , 8 2 9 , 0 3 0 fr. ; ha r t î e si specie de h a r t î e in an. 1 8 6 3 de 1 6 , 6 7 7 , 0 0 0 fr., in an. 1 8 6 2 1 3 , 5 4 2 , 4 1 9 fr,

(?) E rud î tu lu ba rba tu domnulu Giovenale Vcgezzi Ruscalla a adresaţ i i Redapt iunei „ A m i c u l u i s c o 1 e i" o epistola, d'in carea amin t t t ' a redapt iune impar tas iesce ur iua tor iu lu pasagiu : „ In puţ ine lectiuni am trata ţ i i in u n u modu cu totulu nou fenoinenulu etnologicii a facilita­tei asimilaţ i ve apopuliloru latini, care esplica, c e a e e a l t u -cuni a r fi necsplicatu pent ru tota E u r o p a la t ina . Sun t pun te istorice a nat iunei romane care ceru inca investi­găr i , cum de esemplu, convers iunea sa la Crest ianismu, e'ca o tema pre ca r e a-si recomendà-o invet ia tului cano­nicii Cipar iu . Speru in lun'a lui optombriu se t îparescu cursulu in t regu ahi anului aeestui-a. Elu va a tes ta af'ec-tulu meu pen t ru Romani , si in acelu tempu respicarea si cul tulu meu pen t ru adeverit , cum si observări le a supr 'a tr isteloru consecintie, câ cruceferii mai anfaniti, apoi re-publicele Veneţiei si a Gen ovei, au t r a scu ra tu de a consi­dera, ca frati pe bravi i Romani d'in resar i tu . Sun temu convinsi câ fie-cere Romanii citesee cu bucur ia aceste si asce'pta cu impatient ia se ved i cursulu t îpa r i tu , oglincl'a

9 f'atagieloru acestui erudt lu multu si imatu.

re

(?) L o c u t i e n i n t e l e r e g . a l u U n g a r i e i E s c l . S a C o n t e l e P â l f f y a ce ru tu si a pr imitu o licenţia de mai multe sep temane , p recum ni spune d iur -nalulu oficialu , a si pleeatu câ t r a V i e n ' a , de unde va merge la Carlsbad, in restempulu absent ie i Esce l . Sale va conduce afacerile l t t e a Sa Dlu F r a n c i s c u P e ' c h y pr imulu locutieninte de presîde la consîliulu reg . de L o -cut. oarele va primi tote scrisorile si cele in eause pri­vate, ce se ad resau pana acu Eseel . Sale. — Unele d iua-rie de Vien 'a voiescu a sci câ l icenti 'a Escel . Sale este de trei lune, e'r o alta vers iune crede câ dupa acestu conce­diu se va demisiunâ.

I u b i r e a p a r i n t é s c a .

In Lyon (in Franc i ' a ) la an. 1 8 5 9 in t ra unu t i e ranu b r a v u la comisîunea de asentare , si-o imbia cu\o suma de 1 0 0 0 franci ( 4 0 0 fl. v a.) ca rescumpera re pent ru fiulu seu, care e râ asenta tu . I-s 'a spusu câ sum'a acdst 'a nu este de ajunsu, pent ruca o orclinatiune ministeriala a fic-satu pe an. c, sum'a de rescumperare la 2 0 0 0 de franci. In cea mai mare desperare se dept 'ta păr in te le mach-nitu, si p r t repte le cancelariei se 'n talnesce cu muierea sa, ca rea lacremâ cu amarii , si t ieneâ in m a n a unu secu-tiu cu bani, cari i a crut iatu fâra scirea bărba tu lu i ei, si cari voi acu a i dâ comisîunei de asentare , ca se-si r es -lumpere fiulu. Dupa pnt ine cuvinte si in t revorbire , care fiisera î n t r e rup t e adeseori pr in suspinele loru, descoperi barbntu lu muere i sale, câ elu in t empu de 5 ani a cru­tiatu o sumulitia de 1 0 0 0 de franci, pen t ru ca se si po ta r escumpera re fetiorulu de la r e g r u t a r e , si ea descoperi bărbatului ei câ si ea totu spre acelu-a scopu, a c ru t i a tu vr 'o 3 0 0 de. franci.

D a r ' fiendu-ca sum'a de 1 ,300 franci nu e r â - d ' ajunsu, au mai imprumuta tu 7 0 0 de franci de la unu p r e -otu amicii alu loru, care li dede sum'a aces ta de 7 0 0 de franci fâra interesu. Si asie fiisera in s tare a-si vede fetio­rulu scapatu de la miliţia. Esemplu demnu de imitaţii .

3insimc si reflesimii mora l i .

I - Recunoscint i 'a — la cea mai mare pa r te a omini-Iloru ~ nu este al tu-ceva decâtu o dorint ia forte secre ta jd'a priimi inca si mai mari binefaceri.

* Mai totu omulu se bucu ra a fi liberii le oblega-tiuni miti tele : unii sunt cu recunoscintia pent ru cele de midi locu; inse mai ne-ei unulu esîste care se nu fia ne-mult iamitoriu pen t ru cele mari .

" S u n t nebunii cari se pr indu ca bolele lipitiose. - Sun t omini d' a junai carii despret iuieicu binele ;

inse putini ilu sciu dâ. * Ori -câ tu bine se dica ominii de noi, totuşi nu ne

invet ia c e v a nou. * Omulu a facutu d'in moderat iune v i r t u t e , pen t ru

a margin i ambiţ iunea ominiloru mari , si pen t ru a m a r g a i â pre cei de midilocu pen t ru put inulu loru n o r o c i si mer i tu . h