4.Labirintul Magic - Farmer PJ R6

8/4/2019 4.Labirintul Magic - Farmer PJ R6

http://slidepdf.com/reader/full/4labirintul-magic-farmer-pj-r6 1/1387

hilip Jose Farmer s-a născut în918 în North Terre Haute, În

ndiana. A trăit în Peoria, Illinois, de

a patru ani, dar şi în alte localităţirecum Syracuse, New York, Annrbor, Michigan, Scottsdale, Arizonaeverly Hills şi Los Angeles,

alifornia. Pe linie paternă, descindein baronii Greystoke din prezent,ără a-i mai menţiona şi pe conteleiking de Orkney, Thorfinn the

kull-Splitter şi un rege alDublinului de pe vremea vikingilor,var the Boneless, şi fratele acestuiaigurd Snake-în-the-Eye.

armer a primit scrisori deecomandare pentru fotbal americanan şi atletism de la Peoria Highchool. A urmat Bradley University,

bsolvind în 1950; şi obţinând



iploma în literatură engleză. Aucrat ca funcţionar la o companiee tramvaie, apoi la o oţelărie, la

eTourneau-Westinghouse, la oabrică de produse lactate şi caeferent tehnic la o întreprindere dinomeniul apărării şi spaţiului.

rima sa lucrare de ficţiune a fostublicată în 1945 de revistaAdventure. Prima povestire SF aost o nuvelă, The Lovers, care a

părut în Startling Stories'm 1952i care a încălcat tabuul prin careevistele de SF nu publicau lucrăriu scene de sex. Farmer a publicat

proximativ optzeci de povestiri şiaptezeci de cărţi, precum şi douăbiografii: Tarzan A/ive ş

DocSavage: HisApocalypticLife.

rimul roman detectiv, Nothing



Burns în Hell, a fost publicat în998, iar primul roman din seriaarzan, The Dark Heart Offf Time

apărut în vara anului 1999.ucrările sale au fost traduse înouăzeci şi una de limbi.eriile care s-au bucurat de cea mai

mare popularitate sunt saga LumeaFluviului, câştigătoare a PremiuluiHugo, şi Lumea Nivelurilor.

ovestirile Tarzan cuprind A Feast

Unknown, Lord Tyger şi Lord Offfhe Trees. A câştigat trei Premii

Hugo: în 1953, pentru Cel mai romiţător autor tânăr în 1952;

entru nuvela din 1967, Riders Offfhe Purple vVage în 1972, pentrurimul roman din seria Lumea

Fluviului, To Your Scattered

Bodies Goo înapoi la trupurile



oastre răzleţite, Nemira, 1997, şiub titlul de Fluviul Vieţii Nemira,006). De asemenea, a câştigat

remiul Burroughs Bibliophileentru contribuţiile aduse laomeniul de ficţiune inaugurat dedgar Rice Burroughs şi a fost

nclus în Lista Internaţională Whos Who a Intelectualilor. între

seudonimele folosite de autor seumără Kilgore Trout, Nick Adams,

eo Queequeg Tincrowdor, Paulhapin, Rod Keen şi John H.Watson, M.D.

-a căsătorit cu Bette Andre în

941. Are doi copii, cinci nepoţi şiatru strănepoţi.



a b i r i n t u l m a g i c

raducere din limba engleză Gabrieltoianoperta colecţiei: CorneliuLEXANDRESCU Ilustraţia copertei

David HODescrierea CIP a Bibliotecii NaţionalRomâniei FARMER, PHILIP JOSEabirintul magic / Philip Jose

armer; trad.: Gabriel Stoian,ucureşti, Nemira & Co, 2007SBN 978-973-569-936-9

Stoian, Gabriel (trad.)

21.111(73)-31=135.1Redactor: Nicoleta GHEMENT

ehnoredactor: Vasile ARDELEANUhilip Jose Farmer THE MAGIC

ABYRINTH O Philip Jose Farmer,



980 © Editura Nemira & Co, 2007iparul executat de Alfoldi Nyomda

Rt.

Orice reproducere, totală sauarţiala, a acestei lucrări, fărăcordul scris al editorului, este strictnterzisă şi se pedepseşte conform

egii dreptului de autor.SBN 978-973-569-936-9Raţiunea e singurul judecător al vieţi

labirintului cheie...

Unde omul poate să vadă întreg ceeae, pe Pământ, doar din cioburi ercepe...

Kasidah-ul lui Haj Abdu al-Yazdi



C u vîn t în ain te al au toru lu ieria Lumea Fluviului sfârşeşterintr-un roman care strânge

aolaltă toate iţele într-un nod

ordian rezistent la tăişul spadei,ezvăluie toate misterele umanităţiii, după decenii de aventuri şi

milioane de kilometri parcurşi pe

luviu, duce până la capăt Mareaăutare.ECŢIUNEA 1

Necunoscutul misterios

Fiecare trebuie să se teamă doar deine.cesta era mottoul la care

Operatorul ţinea în mod deosebit.

ot el vorbise îndelung despre iubire



usţinând că persoana cea maiemută trebuie să fie în acelaşi timpoarte îndrăgită.

Omul cunoscut unora drept X sauecunoscutul misterios nu se iubeae sine, şi nici nu-i era frică de el

nsuşi.

xistau trei persoane la care ţinusemai presus de orice.şi iubise soţia, acum decedată, daru la fel de intens ca pe celelalte

ouă.Mama vitregă şi Operatorul seucurau în mod egal de dragostea

ui, sau cel puţin aşa crezuse

ândva.Mama era la ani-lumină depărtare,

şa că nu trebuia să-i mai poarte derijă, nici acum şi nici vreodată în

iitor. Dacă ea ar fi ştiut ce făcea el



n aceste momente, ar fi chinuit-oemuşcarea şi ruşinea. Iar pe el îlndurera nespus de mult faptul că

u putea să-i explice de ce procedastfel, justificându-şi faptele.e Operator îl iubea, dar, în acelaşimp, îl detesta.

Uneori răbdător, alteori neliniştitau mânios, X aştepta sosirea multăudatului, dar adevăratului vaporu zbaturi. Ratase întâlnirea cu Rex

Grandissimus. Şi-mgura lui şansăămăsese Mark Twain.Dacă nu urca la bordul vaporului...

a nu, gândul era aproape

nsuportabil. Trebuia să reuşească.u toate acestea, odată ajuns pe

as, va avea probabil de înfruntatea mai periculoasă situaţie. Ştia că

Operatorul se afla în aval. Suprafaţa



otirului îi indicase poziţia lui, însăceasta fusese ultima informaţie peare i-o furnizase harta. Cu excepţia

ropriei persoane, satelitul urmărisemişcările Operatorului, ale Eticilor şle agenţilor din Valea Fluviului,ransmiţând mesaje către potirul

are era deosebit de celelalte. Apoiarta dispăruse de pe suprafaţa luienuşie, astfel că X înţelesese că înuncţionarea satelitului apăruse o

efecţiune. De acum înainte,Operatorul, agenţii şi ceilalţi Etici îluteau lua prin surprindere.pusese cândva la punct un sistem

e depistare şi urmărire a tuturoramenilor din turnn şi din încăperileubterane. Şi ceilalţi trebuie să fi

nstalat dispozitive similare pentru -

l supraveghea pe el, însă aparatul



e perturbare a aurei păcălise acestmecanism. Acelaşi dispozitiv îingăduise lui X să mintă în faţa

onsiliului celor doisprezece.cum devenise la fel de neştiutor şieajutorat ca şi ceilalţi.i totuşi, doar Operatorul ar reuşi să

e acceptat la bord de Clemens,hiar dacă echipajul ar fi complet. Oimplă privire ar fi de ajuns ca Samlemens să oprească vasul şi să-l

nvite pe punte.a sosirea lui Mark Twain, în cazuln care că ar deveni membru alchipajului, X va trebui să evite

ntâlnirea cu Operatorul până înlipa când l-ar putea lua prinurprindere.

Deghizarea, suficient de bună pentru

-l păcăli pe celălalt Etic rătăcit, nu-



a înşela pe inteligentul Operator. Ear recunoaşte imediat pe X, careu va mai avea apoi nici o şansă.

Deşii X era puternic şi rapid înmişcări, Operatorul l-ar fi învins.e de altă parte, Operatorul areneficia de un avantaj psihologic.

Rămas faţă în faţă cu fiinţa iubită şirâtă, l-ar fi inhibat şi probabil cău va fi capabil să o atace cuigoarea şi furia necesare.

Deşii nu era laş, ar trebui să-l atacee Operator pe la spate, chiar dacăceasta ar fi fost o faptă detestabilă.

De când se dezlănţuise împotriva

elorlalţi, X comisese multe fapteeprobabile şi putea acţiona astfel.u toate că fusese educat încă din

opilărie să respingă violenţa,

escoperise că ea îşi putea găsi



ustificarea când propria viaţă îi erarimejduită. Forţa de resuscitareare-i făcuse practic indestructibili

e toţi oamenii din Lumea Fluviuluieşea din calcul. Resuscitarea numai funcţiona, dar chiar în perioada

ând era în vigoare, X făcuse efortur

entru a se arăta violent. Chiar dacămentorii săi propovăduiau altceva,copul justifica mijloacele, în plus,ei ucişi nu rămâneau veşnic morţi,

ri cel puţin aşa considerase el. Daru anticipase situaţia în care se aflacum.ticul locuia într-o colibă cu

coperiş din frunze de bambus,flată pe malul Fluviului, pe malulrept, dacă priveai spre izvoare. Nura acolo de multă vreme. în acele

momente stătea pe iarba scurtă şi



easă a câmpiei din preajma apei.vea în jur aproximativ cinci sute deameni care aşteptau să primească

masa de prânz. în alte condiţii, ar firebuit să fie şapte sute de oameniici, însă, de când procesul deesuscitare încetase,

opulaţia scăzuse numeric.inuciderile, crimele şi accidentele,majoritatea pricinuite de atacurile

ezlănţuite de peştele uriaş numit

alaur de fluviu, care sfărâmambarcaţiuni şi-i înghiţea pe cei dea bord, se făceau răspunzătoareentru pierderile de vieţi omeneşti.

ândva, războiul provocase cele maimulte victime, dar în zonă nu maizbucnise nici un conflict de mulţini. Cei ce s-ar fi dorit cuceritori

ieriseră şi probabil nu mai fuseseră



ransferaţi pe Fluviu pentru arovoca alte necazuri.e de altă parte, răspândirea

receptelor Bisericii Celei de-A Douaanse, ale Nichireniţilor şi Sufilor,recum şi a altor învăţături şi religiiacifiste avusese ca rezultat pozitiv

nstăpânirea păcii.n apropierea mulţimii se afla otructură dintr-un material cuinişoare roşietice, asemănător

ranitului, de forma unei ciuperci. Ie spunea piatră-potir, deşii, înealitate, era făcută dintr-un metalxtrem de bun conducător de

lectricitate. Avea piciorul gros, înalte un metru şi jumătate, iariametrul pălăriei atingeaincisprezece metri. Pe suprafaţa

cestuia se vedeau şapte sute de



dâncituri. în fiecare dintre ele sefla un cilindru din metal cenuşiu,n dispozitiv care transforma

nergia descărcată de piatră înrană, băutură şi alte lucruri. Acestecipiente menţineau în viaţăntreaga populaţie a Lumii Fluviului

stimată cândva între treizeci şi cinci treizeci şi şase de miliarde deameni. Deşii hrana oferită de potireutea fi suplimentată cu peşte, pâin

in ghindă şi muguri de bambus, eau se dovedea suficientă pentruocuitorii Văii, care se întindea peaisprezece milioane de kilometri,

ât ţinea Fluviul.Oamenii care stăteau lângă piatră

ecăreau, făcând glume şimuzându-se. Eticul nu li s-a

dresat celor din apropierea sa; era



ufundat în propriile gânduri. îlrământa ideea că defectareaatelitului era probabil nefirească.

Mecanismul lui de detecţie fuseseroiectat să funcţioneze mai bine demie de ani fără nici o reparaţie. Se

efectase din pricină că Piscator,

aponezul care purtase cândvaumele de Ohara, deranjase ceva înurnn ? Teoretic vorbind, Piscator ar

trebuit să piară distrus de

iversele capcane pe care el, X, lenstalase în turnn, ori să fie prinsntr-un câmp static instalat de

Operator. în calitatea sa de sufi,

iscator era probabil suficient denteligent şi de sensibil să evitesemenea primejdii. Faptul căeuşise să pătrundă în turnn

ovedea că era foarte evoluat din



unct de vedere etic. Nici măcarnul din cinci milioane de candidaţidică Tereştri resuscitaţi, n-ar fi

euşit să treacă de intrarea situatăn partea superioară a turnului.Despre intrarea de la bază, pregătită

e X, ştiuseră doar două persoane,

sta până când expediţia egiptenilorntici ajunsese la ea. Rămăseseurprins şi se supărase când leescoperise cadavrele în încăperea

ecretă. Pe de altă parte, atunci nutiuse că unul dintre egiptenicăpase cu viaţă şi, după ce se

necase, fusese translatat înapoi în

ale, dându-şi seama de asta doaruzind relatarea supravieţuitorului,

ntr-o versiune oarecum modificatărin transmiterea ei prin viu grai.

ra limpede că nici agenţii nu



flaseră evenimentul decât atunciând vestea nu mai prezenta nici oaloare pentru Eticii din turnn.

cum îl îngrijora gândul că, dacăiscator provocase accidentalefectarea detectorului, atunci puteaeaduce Eticii la viaţă. Iar dacă făcea

sta... el, X, nu mai avea scăpare.-a uitat lung spre câmpia care sentindea până la poalele dealurilor,coperită de iarba înaltă, la copacii

e diferite soiuri şi florile minunatolorate ale iederii căţărate pe arbore fier, apoi a înălţat ochii spre

munţii de netrecut ce înzideau

alea. Teama şi deznădejdea i-autârnit din nou un val de furie, peare l-a alungat imediat, apelând latehnică de gândire. Din câte ştia,

nergia consumată într-un



semenea proces făcea ca vreme deâteva secunde temperatura pielii sărească cu o sutime de grad Celsius

-a simţit întru câtva uşurat, dar anţeles că starea de iritare va reveni.ehnica avea dezavantajul că nuutea să înlăture sursa cauzatoare

e iritare. Nici nu avea cum să oacă, deşii îi lăsase pe mentorii săiă-şi închipuie că e capabil de aşaeva.

i-a dus mâna streaşină la ochi şi arivit către soare. Peste câtevaminute piatra avea să scuipe fulgere

i tunete, la fel ca alte câteva

milioane ca ea risipite de-a lungulmbelor maluri. S-a îndepărtat de eai şi-a vârât degetele în urechi.gomotul avea să fie asurzitor, iar

escărcarea bruscă încă îi făcea pe



mulţi să tresară, cu toate că ştiau cermează.oarele ajunsese la zenit.

-a auzit un bubuit cumplit, însoţite izbucnirea unor fulgere albăstruiătre cer.sta pe malul stâng, nu pe cel drept

Odată, demult, şi pietrele de pemalul drept se defectaseră.Oamenii aflaţi pe malul drept au

şteptat neliniştiţi, apoi cu teamă

rescândă, când au constatat căietrele nu-şi descărcaseră energiaentru pregătirea mesei de seară. Iaând fenomenul s-a repetat la masa

e dimineaţă, consternarea şiesiguranţa s-au transformat înanică.ână în zorii următoarei zile,

amenii flămânzi au invadat malul



tâng.

ECŢIUNEA 2

a bordul vasului Nu se închiriazăir Thomas Malory murise primaară pe pământ în 1471 era noastră

avalerul englez traversase primeleăptămâni de după Ziua Resuscităriără să se aleagă cu răni grave, daruferise în schimb un şoc spiritual

reu de descris. îşi considera hranain „micuţul gral fascinantă. îimintea de ceea ce scrisese în

Cartea Regelui Arthur referitor la

Galahad şi prietenii săi cavaleri cândmâncau bucatele oferite de Sangreal

..vă veţi ospăta la această masă cueluri din care alţi cavaleri nici

măcar n-au gustat vreodată.



Existaseră şi momente când Maloryrezuse că o va lua razna. Fusese

mereu pândit de nebunie, stare în

are omul era atins de sfinţenieumnezeiască, devenind în acelaşimp imun faţă de grijile şienorocirile celor din jur, fără a mai

minti de cele proprii. Dar un bărbaare petrecuse atâţia ani înnchisoare pe Pământ fără sănnebunească, sigur era rezistent di

unct de vedere mintal. Scrierearimei epopei engleze în proză fusesnul din lucrurile care reuşise să-i

menţină mintea netulburată în

nchisoare. Deşii ştia că va aveauţini cititori,intre care majoritatea probabil căici nu i-o vor aprecia, nu se

inchisise nici cât negru sub unghie



pre deosebire de operele salerecedente, care avuseseră ca sursăe inspiraţie mari scriitori francezi a

iclurilor despre Regele Arthur alngliei, aceasta din urmă vorbeaespre alungarea şi triumful supreml iubitului său Iisus. Spre deosebire

e mulţi oameni care fuseserăreştini înfocaţi, Malory se agăţasee credinţa lui, ignorând cu

ndărătnicie „realitatea, ceea ce

onstituia în sine un semn că-şiierduse dreapta judecată, dacăineva ar fi dat crezare criticilorterari.

Ucis în două rânduri de păgâniălbatici, Malory se trezise într-oonă populată pe un mal de părţi şie englezi pe celălalt.

ărţii erau călăreţi ce trăiseră în



ntichitate şi-şi primiseră numeleatorită obiceiului lor de a sloboziăgeţi în urmă când se retrăgeau în

oana calului. Cu alte cuvinte, eintotdeauna trăgeau o lovitură deămas-bun, sau de despărţire. Astara explicaţia numelui lor, după cum

usţinea un informator. Maloryănuia că zâmbăreţul individ îl luaeste picior prin acea explicaţie, darrgumentele păreau destul de solide

stfel că le acceptase, pentru căricum nu pierdea nimic.nglezii aparţineau, în marea lor

majoritate, secolului al XVII-lea şi

orbeau o limbă pe care Malory onţelegea cu dificultate. Cu toatecestea, după atâţia ani pe planetă,ceştia vorbeau şi esperanto, limba

e care misionarii Bisericii Celei de-



Doua Şanse o foloseau ca mijlocniversal de comunicare. Ţara,unoscută acum sub numele de

oua Speranţă, era paşnică, deşii nuusese întotdeauna la fel. Cândva,xistaseră o serie de stătuleţe careurtaseră războaie sălbatice cu

tatele din nord, populate de spanioi germani din Evul Mediu. Acesteain urmă fuseseră conduse de unărbat pe nume Kramer, poreclit

arosul. După moartea lui, pe acelemeleaguri se instaurase o lungăerioadă de pace, iar într-un târziutatele mărunte se uniseră într-unu

ingur. Stabilindu-se acolo, Maloryi-o luase ca tovarăşă de colibă pehilippa Hobart, fiica lui Sir Henry

Hobart. Cu toate că obiceiul de a da

e cineva în căsătorie nu mai exista



Malory insistase ca el şi Philippa săe uniţi religios şi găsise un prietenare fusese preot catolic pentru a

ficia bine cunoscutul ritual. Apoi,Malory i-a reconvertit atât pe soţie,ât şi pe fostul preot la credinţa lore început.

Rămăsese totuşi oarecumescumpănit auzind că adevăratulsus Hristos apăruse în acea zonă

nsoţit de o femeie, evreică la origine

are-l cunoscuse pe Moise în Egipt şn perioada Exodului. Iisus maiusese împreună cu un bărbat peume Thomas Mix, american, urma

l unor europeni care emigraseră peontinentul descoperit cu doarouăzeci şi unu de ani înainte de

moartea lui Malory. Iisus şi Mix

rseseră împreună pe rugul ridicat



e Kramer.a început, Malory respinsese ideeaă omul ce-şi spunea Iosua era

devăratul Hristos. Poate că era unvreu ce trăise în aceeaşi epocă, darici era un impostor oarecare.poi, după ce culesese toate dovezile

rivind afirmaţiile lui Iosuaeferitoare la evenimentele legate demartirajul lui, Malory socotise că

pariţia lui Hristos fusese reală. De

ceea introdusese relatareaocalnicilor în epopeea pe care oşternea pe hârtie din bambus cujutorul unui toc a cărui peniţă era

ăcută dintr-un os de peşte. Malory otărât, de asemenea, să-lanonizeze pe american, astfel căom Mix a devenit Sfântul Toma cel

eclintit cu Pălărie Albă.



După o vreme, Malory şi discipoliiăi au uitat că sfinţenia era ocţiune şi aşa au ajuns să creadă că

fântul Toma cutreiera cu adevărate-a lungul Văii în căutareatăpânului său, bunul Iisus, în acea

ume care era un purgatoriu, deşii

u atinsese chiar stadiulntermediar, situat între pământ şiai, aşa cum fusese acesta descris dreoţii de pe Pământul dispărut.

a episcop hirotonisit pe Pământ şi,rin urmare, urmaş direct alfântului Petru în ale preoţiei, fosturelat care-i căsătorise pe Thomas ş

hilippa a simţit că are dreptul să-iduce pe alţii şi să-i ridice la rangule preoţi. Cu toate acestea, înomparaţie cu obiceiurile de pe

ământ, membrii micului grup de



Romano-Catolici aveau, în anumiterivinţe, o atitudine diferită faţă deceea pe care o manifestaseră pe

remea când trăiseră pe Pământ. Serătau îngăduitori; nu încercau săeînvie Inchiziţia şi nici nu ardeauemeile pe care le bănuiau a fi

răjitoare. Dacă ar fi insistat să-şiăstreze aceste vechi obiceiuri, ar fiost exilaţi fără întârziere sau chiarcişi.

ârziu într-o noapte, Thomas Malorytătea întins în pat şi cugeta larmătorul capitol al epopeii sale.

Deodată, a auzit ţipete puternice

enind de afară şi zgomotul făcut deameni care alergau. S-a ridicat înapul oaselor şi a strigat-o pehilippa, care s-a trezit tremurând

nspăimântată. Au ieşit din colibă să



adă ce însemna toată agitaţiaceea. Oamenii întrebaţi au arătatu degetul spre cerul senin, care

trălucea ca o lună plină datoritărupurilor de stele şi a norilor de gazosmic.us de tot se vedeau două obiecte

tranii profilate pe cerul parcăprins. Unul, mult mai mic, eralcătuit din două părţi, cea deeasupra având forma unei sfere.

Deşii de la sol nu se putea depistaici o legătură între părţi, oameniiu avut impresia că ele erauonectate,

eoarece se deplasau cu aceeaşiiteză. Apoi o femeie, care maiăzuse aşa ceva, a afirmat căbiectul arăta ca un balon. Malory

u mai văzuse aşa ceva, însă oamen



in secolele XIX şi XX îi povestiserăespre aparate de zbor, iar cel decum se potrivea cu descrierile lor.

elălalt obiect, mult mai mare,emăna cu un trabuc uriaş.ceeaşi femeie i-a spus că era vorbae o navă de zbor sau dirijabil, ori

oate chiar de un aparat aparţinândecunoscuţilor care făuriserălaneta.

ngeri ? murmurase Malory. De ce-a

olosi o navă zburătoare ? Doar auripi.Uitase imediat să continue şi, alătur

e ceilalţi, scosese o exclamaţie de

mirare când nava uriaşă porniseertiginos spre sol. Apoi ţipase lanison cu ceilalţi în clipa exploziei.rzând, uriaşul obiect căzuse în

luviu.



alonul îşi continuase zborul spreord-est şi după o vreme dispăruse,

nsă, înainte de asta, nava cuprinsă

e flăcări izbise apa. Scheletul ei secufundase aproape instantaneu,nsă unele porţiuni din înveliş au

mai ars timp de câteva minute până

ă fie înghiţite de ape.n acea navă cerească nuălătoriseră nici îngeri, nici demoni.ărbatul pe care Malory şi soţia îl

coseseră din apă şi-l aduseseră lamal în barca lor arăta la fel de umana şi ei. Era înalt şi subţire ca o

amă de spadă, cu nasul mare şi

ărbia puţin proeminentă, în luminaorţelor, îi fixase cu ochii mari şiegri şi multă vreme nu scosese oorbă. După ce-l duseseră în

lădirea comunităţii, după ce se



scase şi se învelise cuături groase, şi băuse cafeaerbinte, spusese ceva în franceză,

upă care s-a exprimat în esperantoâţi au scăpat ?ncă nu ştim, a răspuns Malory.

âteva minute mai târziu, oamenii

u adus la mal primul dintre celeouăzeci şi unu de cadavre, uneleproape carbonizate. Unul aparţineanei femei. Deşii căutările au

ontinuat toată noaptea şi dimineaţarmătoare, n-au mai descoperitltceva. Franţuzul era singurulupravieţuitor. Deşii slăbit şi încă în

tare de şoc, el a insistat să se ridiceu gând să participe la căutări. Cânvăzut cadavrele în apropierea unei

ietre, a izbucnit în lacrimi şi a

uspinat îndelung. Malory a



nterpretat gestul drept semn sigură omul era sănătos. Nu suferiseraume atât de grave încât să nu-şi

oată exprima durerea.Unde au dispărut ceilalţi ? a vrut sătie străinul. Abia atunci durerea lu-a transformat în furie şi a

meninţat cu pumnul spre ceruri,rlând blesteme la adresa cuiva peume Thorn. După un timp, a

ntrebat dacă văzuse cineva celălalt

parat de zbor, un elicopter, îlăriseră mulţi.ncotro a zburat ?

Unii afirmau că maşinăria care

cotea un zgomot ciudat, ca unocător, se îndreptase spre aval. Alţiiceau că spre amonte. După câtevaile, s-a zvonit că aparatul fusese

ăzut scufundându-se în Fluviu la



rei sute de kilometri în amonte,urprins de o furtună. Doar oersoană asistase la accident şi

usţinea că din aparatul grav avariae salvase înot un singur bărbat.ătre zona respectivă s-a transmisn mesaj prin intermediul tobelor,

u întrebarea dacă nu cumvapăruse vreo persoană necunoscutăRăspunsul nu întârzie: nu sosise

imeni.

Oamenii au descoperit în Fluviuumeroase potire pe care le-au adusupravieţuitorului. El a identificatnul ca fiind al lui şi în aceeaşi

upă-amiază a mâncat din el. Oarte dintre potire erau containere

gratis. Cu alte cuvinte, oricine leutea deschide; ele au fost

onfiscate de autorităţile statului



oua Speranţă.ranţuzul s-a interesat apoi dacărin dreptul malurilor trecuse vreun

apor gigantic, propulsat de zbaturi.se spuse că-l văzuseră pe Rex Grandissimus, comandat de infamulRege Ioan al Angliei.

un, făcu bărbatul. A rămas puţine gânduri, apoi a continuat: Aşutea aştepta aici până soseşte Mar

Twain. Dar nu cred c-o voi face. Plec

n urmărirea lui Thorn.ntre timp îşi revenise şi începuse săorbească despre sine. Şi ce se mai

ăuda...

unt Savinien de Cyrano al II-lea deergerac, a afirmat el. Prefer să fiuumit Savinien, dar, din motiveare-mi scapă, mulţi; mi se

dresează cu Cyrano. Le îngădui



ceastă neînsemnată libertate. Larma urmelor, la câteva secole după

moartea mea, criticii au făcut

eferire la Cyrano şi, deşii greşeau,mă bucur de un asemenea renumencât oamenii nu se pot obişnui cuumele preferat de mine. Consideră

ă ştiu mai bine. Nici nu am îndoieliă aţi auzit de mine.i-a măsurat gazdele ca şi cumcestea ar fi trebuit să se simtă

norate că au ca oaspete un astfel dm.u tristeţe admit că nu am auzit dene, spuse Malory.

um ? Am fost cel mai grozavpadasin al epocii mele, poate, bau, fără nici o îndoială, al tuturormpurilor. N-am motive să fac pe

modestul. Nu mă ascund după dege



i nici după altceva, fiindcă veniorba. Am fost şi autor al unor opereterare remarcabile.

m scris cărţi despre călătoria pânăa Soare şi Lună, satire foartescuţite şi spirituale. Piesa mea,edantul tras pe sfoară, a fost, din

âte am înţeles, folosită cu unelemodificări de un oarecare MonsieurMoliere şi prezentată ca fiind a lui.

i, poate exagerez niţel. Sigur că s-a

lujit de multe elemente din comediamea. Am mai priceput că şi unnglez pe nume Jonathan Swift a

mprumutat câteva dintre ideile mel

n Călătoriile lui Gulliver. Nu-invinuiesc, fiindcă nici eu n-amezistat tentaţiei de a mă folosi dedeile altora, deşii le-am prezentat

ntr-o formă îmbunătăţită.



rea bine, domnule, a încuviinţatMalory, făcându-se că uită să-şimenţioneze propriile opere, însă,

acă nu-ţi cerem prea mult în starean care te afli, ne-ai putea povestium ai ajuns aici cu acea navăburătoare şi ce anume a făcut-o să

zbucnească în flăcări ?De Bergerac a locuit cu familiaMalory până la eliberarea unei colibe

ri până să poată împrumuta

neltele necesare pentru a-şionstrui singur una. în acelemomente, el şi gazdele, la care se

dăugau aproape o sută de oameni,

tăteau jos sau în picioare în jurulnui foc straşnic din faţa colibei.u ascultat o poveste lungă, chiar

mai fantastică decât operele

ovestitorului sau ale lui Malory. Cu



oate acestea, Sir Malory a avutenzaţia că franţuzul nu a relatatoate întâmplările prin care trecuse.

ând de Bergerac a încheiatelatarea, Malory s-a mirat cu voceare:tunci e adevărat că există un turnn

n mijlocul acelei mări polare deord, de unde porneşte Fluviul şinde revine ? Şi e la fel de adevărată înăuntrul lui trăiesc fiinţele care

u făurit lumea asta ? Mă întreb ce-a întâmplat cu japonezul de carepuneai, acel Piscator. Locuitoriiurnului, care sigur sunt îngeri, l-au

nvitată rămână cu ei, deoarece, într-unel, el a trecut de porţile paradisului

Ori l-au trimis altundeva, în vreun

oc îndepărtat de pe Fluviu? Iar în -



el priveşte pe acest Thorn, cum sexplică purtarea lui condamnabilă?oate o fi fiind un diavol care se dă

rept om.De Bergerac a pufnit într-un hohote râs zgomotos şi dispreţuitor.ând s-a potolit, a spus:

u există îngeri şi diavoli, prietene.cum nu mai susţin, cum făceam peământ, că nu există Dumnezeu.

Dar, recunoscând existenţa unui

reator, nu mă văd silit să cred înoveşti cu îngeri şi diavoli.Malory a insistat plin de fervoare că

stfel de fiinţe ar exista. Asta a

târnit o dispută aprigă în cursulăreia franţuzul şi-a părăsitublicul. Şi-a petrecut noaptea, .Aflat Malory mai apoi, în coliba unei

emei care-şi închipuia că, dacă



yrano era un spadasin atât deenumit, atunci trebuia să fie şi unmant ieşit din comun. Din relatăril

i rezultă că nu se înşelase, doar căra prea fidel acelui mod de a faceragoste despre care mulţi credeauă atinsese perfecţiunea, ori culmea

ecadenţei în Franţa. Malory nu şi-ascuns dezgustul, dar mai târziu înceeaşi zi, de Bergerac veni să-şieară iertare pentru nerecunoştinţa

e-o arătase faţă de omul care-lalvase de la moarte.-ar fi trebuit să-mi batjocoresc

alvatorul şi gazda, îţi datorez o mie

e scuze în schimbul căroraădăjduiesc să primesc iertarea.şti absolvit, l-a asigurat Malory cuinceritate. Chiar dacă pe Pământ ai

colit Biserica şi ai păcătuit în faţa



Domnului, n-ai vrea să participi lalujba ce se va ţine astă searăentru sufletele camarazilor tăi

ispăruţi ?Măcar atâta pot să fac, a acceptat deergerac.

n timpul slujbei a plâns neîncetat,

stfel încât după aceea Malory arofitat de adânca lui tulburarentrebându-l dacă era pregătit să sentoarcă la Dumnezeu.

ici nu ştiam că L-am părăsit, în caă există, spuse franţuzul. Plângeame durere pentru pierderea celor

ubiţi de pe Parseval şi pentru cei pe

are nu i-am îndrăgit, dar i-amespectat. Lăcrimam de furiempotriva lui Thorn, sau care i-o fiumele adevărat. Şi am mai jelit

indcă oamenii sunt îndeajuns de



eştiutori şi superstiţioşi ca săreadă toate aceste baliverne.e referi la slujbă ? l-a întrebat

Malory pe un ton îngheţat.Da, şi te rog să mă ierţi din nou! axclamat de Bergerac.-o fac decât dacă te căieşti cu

devărat, i-a spus Malory, şi dacă-ţinalţi rugăciunea către acelDumnezeu pe care l-ai jignit în mod

tât de nesocotit.

Quelle merde! s-a scăpat deergerac, însă o clipă mai târziu l-ambrăţişat pe Malory şi l-a sărutate amândoi obrajii. Ce mult aş vrea

a această credinţă a ta să devinăealitate! Iar de s-ar întâmpla asta,um l-aş putea ierta pe Dumnezeu ?i-a luat rămas-bun de la Malory,

icând că nu-l va mai vedea,



robabil, niciodată. A doua ziimineaţă, avea să pornească înusul Fluviului. Malory a bănuit că

e Bergerac va trebui să fure o barcăentru a-şi pune planul în aplicare,i nu se înşela defel.

Malory s-a gândit deseori la bărbatu

are sărise din dirijabilul cuprins deăcări, după ce ajunsese în preajmaurnului menţionat de mulţi oameniar pe care, cu excepţia lui şi a

chipajului, nimeni altcineva nu-lăzuse. Or, dacă era să dea crezarestorisirilor, fusese văzut de un grupe egipteni din Antichitate,

ntre care se găsea şi o fiinţăubumană, păroasă şi custatură de uriaş.

După mai puţin de trei ani, prin

cele locuri a sosit şi cel de-al doilea



apor cu zbaturi. Mai mare decâtRex, acesta era mai luxos şi mai

apid, superior din punctul de

edere al blindajului şirmamentului aflat la bord, însă nue numea Mark Twain. Căpitanulău, americanul Samuel Clemens, îl

ebotezase Nu se închiriază. Auzise,esigur, că Regele Ioan îşi numiseaporul, adevăratul Nu se închiriază

Rex Grandissimus. De aceea,

lemens revenise la vechiul numei-l vopsise cu mult respect peordaj.aporul a oprit să-şi încarce

atacitorul şi potirele. Malory nu avut însă norocul să discute cuăpitanul, dar l-a văzut avându-llături pe uimitorul său bodygaard.

oe Miller arăta într-adevăr ca un



ăpcăun, avândrei metri înălţime şi cântărind pesterei sute şaizeci de kilograme. Corpu

ui nu era chiar atât de păros cum sşteptase Malory. Nu arăta multiferit de alţi bărbaţi pe care-i

ntâlnise, dar părul îi era ceva mai

ung. Pe deasupra, avea fălci masivei proeminente şi nasul asemănătoru un castravete gigantic, sau curoboscisul unei maimuţe. Cu toate

cestea, avea o expresie inteligentă.Urmăritorul şi-a continuat drumul.Mai era o oră până la amiază, iar

tunci fabulosul vapor avea să

ămână la ancoră şi, legat deatacitorul de pe punte, un cablu

oarte gros din aluminiu cu o calotăa un capăt urma să fie aşezat pe o

iatră-potir. Când piatra îşi descărca



nergia uriaşă, batacitorul sencărca, iar potirele aranjate pe oltă placă din cupru se umpleau cu

rană, băutură şi alte bunuri.orpul vaporului era alb cu excepţiaămăşilor roţii, adică a apărătoareloe deasupra zbaturilor. Cu litere

mari, pe ele scria cu vopsea neagră:U SE ÎNCHIRIAZĂ. Imediatedesubt, cu caractere mai mici:amuel Clemens, Căpitan. Şi mai

os, cu litere şi mai mărunte, seutea citi: în proprietatea şi folosinţaxclusivă a Răzbunătorilor, Inc.

Deasupra timoneriei se afla bastonu

e pavilion prova pe care flutura unrapel pătrat înfăţişând o pasăre

enix de culoare stacojie pe un fondlbastru-deschis.

a pupa, înclinat la patruzeci şi cinc



e grade faţă de puntea cea mai deos, se afla un pavilion identic.aporul lui Sam avea o lungime de

proximativ o sută optzeci de metri,ăţime în dreptul cămăşilor roţii deatruzeci de metri şi un pescaj dease metri cu încărcătură completă.

vea cinci punţi principale. Punteaea mai de jos, A, sau cea aăldărilor, adăpostea numeroasepaţii de depozitare, uriaşul

atacitor, care se ridica dintr-un pul punţii imediat inferioare, celeatru motoare electrice carecţionau zbaturile şi un cazan foarte

mare.atacitorul era un dispozitiv electricvând şaptesprezece metri lăţime şiaisprezece metri şi jumătate

nălţime. Unul dintre inginerii



ngajaţi de Sam afirmase că era onvenţie de la sfârşitul secolului XX.

Dar cum inginerul susţinea că trăise

upă 1983, Sam bănuia că omulcare murise cu mult timp în urmă)ra agent.atacitorul (cuvânt derivat din

aterie şi condensator) putea preluariaşa tensiune eliberată de piatrăntr-o secundă, eliberând-o la fel deepede ori treptat, după cum o

mpunea situaţia. Batacitorul eraursa de energie pentru cele patrumotoare mari ale zbaturilor

i pentru alte necesităţi ale

aporului, inclusiv acţionareanstalaţiei de aer condiţionat.

azanul cu rezistenţe electrice aveaouăzeci de metri lăţime şi zece

metri înălţime şi era folosit la



ncălzirea apei de la duşuri, aabinelor, la producerea de alcool, lacţionarea mitralierelor cu abur şi a

atapultelor avioanelor de luptă,urnizând în acelaşi timp aer pentruunul cu aer comprimat şi aburentru sirenele vaporului şi pentru

ele două coşuri de fum. Acestea dinrmă erau coşuri doar cu numele,ntrucât nu făceau altceva decât sălimine abur colorat ca să simuleze

umul atunci când Sam voia să facăimpresie deosebită.n partea posterioară a punţiiăldărilor, aflată la nivelul apei, se

ăsea o uşă mare care putea fiidicată, permiţând ieşirea sauntrarea a două bărci de desant şi anui bombardier-torpilor.

untea de deasupra, B, sau cea



rincipală, era retrasă pentru asigura o trecere exterioară, numităunte de promenadă.

e vapoarele de pe Mississippi,ilotate de Sam în tinereţe, punteaea mai de jos purtase numele deunte principală, iar cea de

easupra, de punte a căldărilor. Darum căldările de pe Nu se închiriazăorneau de la nivelul punţii

nferioare, Sam o botezase a

ăldărilor. Iar pe cea de deasupra oumise punte principală. La începutiloţii obişnuiţi cu terminologia dee Pământ păreau destul de

edumeriţi, dar cu timpul senvăţaseră şi cu asta.

Uneori, când vaporul era ancoratntr-o zonă paşnică, Sam îngăduia

chipajului (mai puţin gărzilor) să-şi



etreacă permisia pe mal. Dupăceea, organiza un tur pentruotabilităţile locale. îmbrăcat cu o

aină din piele de peşte, un kilt lungin pânză albă şiizme albe, înalte până la coapsă, şiurtând o pălărie mare şi albă de

ăpitan, îşi ducea oaspeţii până întrăfundurile vaporului. A, sigur, eli câţiva dintre oamenii săi stăteauu ochii pe vizitatori, fiindcă

biectele de la bordul navei Nu se nchiriază se puteau dovedi foarteentante pentru indivizii legaţi delie.

ufăind din trabuc în timp ceorbea, Sam le explica totul, sau,

mai bine zis, aproape totul,urioşilor vizitatori.

ntr-o astfel de prezentare, după ce i



plimbat pe puntea A, sau aăldărilor, Sam i-a condus pe scarae ducea spre puntea B, sau

rincipală.entru marinari, acestea suntreptele unei scări, a spus el. Darntrucât majoritatea oamenilor din

chipajul meu nu călcaseră pânătunci pe puntea unui vapor, iar noivem câteva scări adevărate la bord,m hotărât să le numim casa

reptelor. La urma urmelor, păşim prepte, nu pe scări. în acelaşi fel, îniuda protestelor vehemente ale

marinarilor cu experienţă, am

rdonat ca pereţii să nu fie numiţi dompartimentare, ci, pur şi simpluereţi. Cu toate acestea, am îngăduidistincţie între ceea ce numiţi voi

n mod obişnuit uşă şi bocaport.



cestea din urmă sunt uşi etanşeare pot fi închise cu ajutorul unui

mecanism bazat pe o pârghie.

e armă e aceea ? a întrebat unizitator, arătând spre un dispozitivu un tub lung din duraluminiu,emănând cu un tun şi montat pe o

latformă. în dispozitivul lui dechire pătrundeau nişte ţevi groasein plastic.sta e o mitralieră cu abur, calibrul

0. Dispune de un mecanismomplicat care permite unui mareumăr de gloanţe din plastic,

mpinse de jos printr-o conductă, să

e trase într-un ritm rapid. Aburulurnizat de cazan asigură forţa deropulsie.u altă ocazie, o persoană care

izitase nava Rex, remarcase:



aporul Regelui Ioan avea câtevamitraliere de calibrul 17.

igur. Doar le-am proiectat eu

nsumi. Dar ticălosul acela mi-aurat vaporul, iar când l-amonstruit pe acesta, am făcut

mitralierele de calibru mai mare.

poi le-a arătat şirurile de ferestre,u „hublouri, ci ferestre aliniate de-aungul holului.

Unii dintre membrii echipajului,

otal nepricepuţi ori de-a dreptulbraznici, îndrăznesc să le spunăoridoare, ori chiar holuri. Desigur,şi permit asta doar când nu sunt de

aţă.poi i-a dus într-o cabină pentru a-i

mpresiona cu spaţiul şi luxulinăuntru.

xistă o sută douăzeci şi opt de



abine, fiecare putând adăposti douersoane. Vă rog să remarcaţiaturile rabatabile, fabricate din

lamă. Să nu vă scape toaletele dinorţelan, duşurile cu apă rece şialdă, lavoarul cu ţevi din cupru,glinzile cu rame din alamă,

ulapurile din lemn de stejar. Nuunt foarte mari, dar la bord nuvem nevoie de prea multă

mbrăcăminte. Trebuie să observaţi

astelurile cu arme, în care se aflăistoale, puşti, săgeţi, săbii şi arcuriMochetele sunt confecţionate din pă

man. Priviţi picturile de pe pereţi.

cela e un Motonobu original, 1476-559 era noastră, marele pictor

aponez care a întemeiat stilul numiKano. în cabina alăturată puteţi

dmira câteva pânze executate de



euxis din Heracleea. Sunt zece laumăr. La drept vorbind, aceea ehiar cabina lui Zeuxis. în caz că nu

tiţi, el a fost un mare pictor alecolului V înaintea erei noastre,ăscut în Heracleea, o colonierecească din sudul Italiei. Despre e

e spune că a pictat un ciorchine detruguri care păreau atât de reali,ncât păsărileu încercat să-l mănânce. Zeuxis nu

a catadicsi să confirme ori sănfirme povestea asta. în ce măriveşte, prefer fotografiile, dar am şu câteva picturi în cabina mea. Una

ste de Pieter de Hooch, un artistlandez din secolul al XVII-lea.lături de ea se află o altă pictură,xecutată de italianul Giovanni

attori, 1825-1907 era noastră Un



efericit. Probabil că este ultima saperă, fiindcă în timpul uneietreceri a căzut peste bord şi a fost

ocat de zbaturi. Chiar dacă ar fiesuscitat, lucru puţin probabil, n-oă găsească pigmenţi pentru picturăecât pe această navă sau pe Rex.

am i-a dus pe oaspeţi pe punteaxterioară, numită şi de promenadăână la prova. Aici era instalat un

un de 88 de milimetri. Până în acel

moment, le-a explicat el, arma nuusese folosită, astfel că în curândrebuia făcut praf de puşcă proaspăentru înlocuirea celui vechi din

roiectile.tunci când o să îl ajung din urmăe Rex, cu tunul ăsta o să-l fac pecârbavnicul Ioan să zboare până la

er.



poi a făcut un gest către bateriilee rachete de pe puntea deromenadă, unde se aflau

roiectilele detectoare de căldură cuaza de acţiune de doi kilometri şiumătate şi al căror focos eranzestrat cu aproape douăzeci de

ilograme de explozibil plastic.Dacă dau greş cu tunurile, atuncistea o să-l facă praf şi pulbere.

Una dintre turiste, care cunoştea

ndeaproape opera lui Clemens şiiografiile scrise despre el, s-adresat cu glas scăzut unei amice:u ştiam că Mark Twain era chiar

tât de însetat de sânge.Doamnă, a interveni Sam, care

rinsese remarca din zbor, nu-snsetat de sânge! Sunt omul cel mai



aşnic din lume. Detest violenţa, iara auzul cuvântului război, simt că

mi se întoarce stomacul pe dos.

Dacă ai citit eseurile mele despreăzboi şi cei care-l iubesc, ţi-ai daeama de atâta lucru, dar am fostzvârlit în situaţia asta şi în altele

semănătoare. Pentru a supravieţuirebuie să minţi mai abitir decâtmincinoşii, să tragi pe sfoară mai

ine decât escrocii şi să fii mai iute

ecât ucigaşii. Pentru mine, e vorbae pură necesitate, pe deplinustificată! Cum ai proceda dacă

Regele Ioan ţi-ar fura vaporul după

e-ai umblat ani de zile în căutareaerului şi a altor metale pentru a-ţi

mplini visul ? Sau după ce-ai luptatu cei care voiau să ţi le ia după ce

e-ai găsit şi ar trebui să te confrunţ



u trădări şi comploturi îndreptatempotriva ta? Şi ce-ai face dacă Ioan-ar fi ucis câţiva dintre cei mai bun

rieteni şi soţia, pentru ca apoi sălece, batjocorindu-te ? L-ai lăsa săcape nepedepsit ? Nu cred, mai aleacă ai un dram de curaj.

Mea este răzbunarea, a spusDomnul!, a rostit un bărbat.Da. Se poate. Dar dacă existăDumnezeu, iar El se va răzbuna,

um are s-o facă fără a se sluji deameni ca unelte ale Sale ? în afaranei pure întâmplări, aţi auzitreodată ca vreun păcătos să fie lovi

e trăsnet ? Şi fulgerul ucide mii deevinovaţi în fiecare an, ştiţi binesta! Nu, £1 trebui să foloseascăamenii ca instrumente ale Sale şi

ine e mai priceput la asta decât



mine ? Cine a devenit, graţientâmplării, unealta Sa ascuţită şieiertătoare ?

am s-a supărat atât de rău, încât arebuit să trimită un puşcaş marinână în salonul de recepţii după unahar de whisky pentru a se linişti.

ână să-i sosească băutura, unurist a bolborosit:rostii!zvârliţi-l peste bord! a răcnit Sam.

i ordinul a fost executat imediat.şti un om irascibil, a constatatemeia care-i cunoştea opera.

Da, doamnă, sunt. Şi pe bună

reptate. Pe Pământ am trăit într-oevoltă continuă şi aici am rămas lael.uşcaşul i-a adus băutura. Sam a

at-o imediat peste cap şi,



ecăpătându-şi buna dispoziţie, aontinuat turul.

condus grupul pe scara care duce

n salonul de recepţii. Au zăbovit olipă în uşa acestuia, iar turiştii nui-au putut reţine exclamaţiile deimire. Avea şaizeci de metri

ungime şi cincisprezece lăţime, iarn centrul tavanului, aflat la onălţime de şase metri, erau aliniateinci candelabre uriaşe din sticlă

lefuită. Numeroasele ferestre,recum şi aplicele şi lampadarelenalte din alamă frumosrnamentată făceau ca

mpunătoarea sală să fie extrem deine luminată.a capătul celălalt se găsea o scenăespre care Sam a spus că slujea

nterpretării de drame şi comedii,



ar şi concertelor pentru orchestră.cena avea în dotare şi un ecran

mare ce putea fi coborât pentru

roiecţia de filme.entru filmări nu folosim peliculăratată chimic, a explicat el. Avemamere electronice. Producem filme

upă scenarii originale, dar uneorieinterpretăm opere cinematograficelasice făcute pe Pământ.stă-seară, de pildă, proiectăm

oimul maltez. Din distribuţiariginală n-o avem decât pe Marystor, pe numele ei adevărat Luciileangehanke, care joacă rolul

ecretarei lui Sam Spade. Din câtemi s-a spus, Astor a fost

istribuită greşit în filmul original.Dar presupun că prea puţini aveţi

abar la ce mă refer.



a eu am, interveni femeia careonstatase că e un om irascibil. Cine

nterpretează rolul ei în versiunea

oastră ?O actriţă americană, Alice Brady.i rolul lui Sam Spade ? în rolul ăstau-l văd jucând decât pe Humphrey

ogart.Howard da Silva, un alt actormerican. Numele lui real a fost

Howard Goldblatt, dacă-mi

mintesc; eu bine. S-a arătat foarteecunoscător că a primit acest rol,usţinând că pe Pământ nu i s-aferit niciodată şansa să-şi arate

devăratele calităţi actoriceşti. îiare totuşi rău că are prea puţinipectatori.ă nu-mi spui că l-a regizat John

ord.



-am auzit niciodată de el,ecunoscu Sam. îl avem pelexander Singer.

Mi-e total necunoscut.e cred. Dar înţeleg că era bineunoscut celor de la Hollywood.ritat de ceea ce a considerat drept o

ntrerupere fără rost, Sam a arătatătre barul din lemn de stejar, lunge aproape douăzeci de metri, situat

a babord, pe care se lăfăiau şiruri

rumos aşezate de sticle cu băuturăi pahare. Grupul a rămas foartempresionat văzând pahare şi cupeăcute din sticlă cu plumb. Cele

atru piane de concert i-au lăsat cuura căscată. Sam le-a spus că avea

a bord cel puţin zece mari pianişti şinci compozitori. De exemplu, Selim

almgren (1878-1951), compozitor ş



ianist finlandez, care se număraserintre întemeietorii de marcă aicolii muzicale naţionale finlandeze.

Mai era Giovanni Pierluigi daalestrina (1526-1594), renumitompozitor de madrigale şi motete.e vapor l-am avut la un moment

at şi pe Amadeus Mozart, spuseam. într-adevăr, bun compozitor,ar unii afirmă că ar fi cel mai mare.

Dar ca om, prin prefăcătorie,

esfrânare şi laşitate, ne-aezamăgit pe toţi în aşa măsurăncât l-am alungat de la bord.e Mozart? exclamă femeia.

Dumnezeule, pe unul ca el! Bestie,um ai îndrăznit să te porţi astfel cun compozitor minunat, cu uneniu, un adevărat zeu al muzicii ?

Doamnă, a spus Clemens, crede-mă



ă am avut motive întemeiate să-llung. Iar dacă nu-ţi convinetitudinea mea, poţi pleca. Un

uşcaş te va însoţi până la mal.u eşti nici pe departe unentleman, a conchis femeia.a nu; sunt.

poi au coborât către pupa, trecândrin dreptul câtorva cabine. Ultimaind a sa, Clemens le-a arătat-o.xclamaţiile de uimire şi încântare

le vizitatorilor l-au uns pe suflet. Dealaltă parte a coridorului se aflaabina gărzii sale de corp, Joe Milleri a femeii lui.

u departe de cabina lui era oncăpere mică unde se afla un lift.cesta ducea către compartimenteleele mai de jos ale structurii

moneriei. Se numea puntea E sau



amera de observare, mobilată cucaune tapiţate, canapele şi dotatău un mic bar. La ferestre fuseseră

montate trepiede pentru mitraliereare trăgeau cu gloanţe din plasticau lemn.

Următoarea încăpere a structurii

moneriei era puntea F ori aunurilor, numită astfel deoarece aicemplasaseră tunurile cu abur de 20

e milimetri. Acestea eraulimentate cu proiectile prinntermediul unor benzi transportoarintr-un puţ care pornea de pe

untea căldărilor.untea cea mai de sus, timoneriaau E; era de două ori mai mareecât cea de dedesubt.

îndeajuns de spaţioasă pentru a



rganiza o seară de dans, a spuslemens, pe care nu-l deranjau

âtuşi de puţin exagerările, mai ales

ând porneau de la el.izitatorilor le-au fost apoi prezentaţperatorii radio şi radar, primul-fiţer, şeful transmisioniştilor şi

ilotul-şef. Acesta din urmă eraHenry Detweiller, un francez caremigrase în Vestul Mijlociu la

nceputul secolului al XlX-lea şi

evenise pilot pe Mississippi, apoiăpitan şi în cele din urmăroprietarul câtorva companii deapoare cu abur. Murise la Peoria,

linois, în conacul lui cât un palat.rimul-ofiţer, John Byron

1723-1786), englez de origine,usese miciman în cursul faimoasei

xpediţii navale în jurul lumii



onduse de Anson, dar naufragiasee coastele statului Chile. Când aevenit amiral, a fost poreclit „Jack

reme-proastă, deoarece atunci cândcotea flota în larg, avea parte deurtuni puternice.ot el e bunicul faimosului, sau

nfamului, poet Lord Byron, axplicat Sam. Nu-i aşa, amirale ?yron, un bărbat scund şi blond, cuchi albaştri, dădu aprobator din

ap.miral ? a exclamat femeia care nu-ădea pace lui Clemens. Dar dacă tuşti căpitanul...

După ce pufăi din trabuc, Sam aămurit-o:

Da, eu sunt singurul căpitan de peapor. Următorul cel mai mare în

rad este amiral şi aşa mai departe



n josul ierarhiei. Comandantulorţelor mele aeriene, compuse dinatru piloţi şi şase mecanici, are

radule general. La fel şi comandantuluşcaşilor marini. Apropo, ultimul acupat pe vremuri funcţia de genera

n armata Statelor Unite în Războiulivil. E indian american pur, şef derib în Seneca. Ely S. Parker sau, caă folosesc numele lui irochez,

Donehogawa, ceea ce înseamnăApărătorul Porţii de Apus. A avutarte de o educaţie deosebită şi peământ a lucrat ca inginer

onstructor. în timpul războiului aăcut parte din statul-major al

Generalului Ulysses S. Grant.n continuare, Sam le-a explicat

ostul manetelor şi instrumentelor



olosite de pilot. Acesta stătea pe uncaun care avea de o parte şi de altaouă tije metalice ce ieşeau din

odea. Mişcând manetele de controlnainte sau înapoi, putea schimbairecţia, dar şi viteza de rotaţie abaturilor. Avea în faţă un tablou cu

umeroase cadrane, indicatoare şisciloscoape.Unul se numeşte sonar, le-a spus

am. Citind indicaţiile lui, pilotul

tie precis adâncimea Fluviului şiistanţa până la mal, şi poateetecta prezenţa oricărui obiectericulos de mare în apă. Acţionând

cel comutator pe care scrieUTOPILOT, nu mai trebuie decât sătea cu un ochi la sonar şi cu altul

a mal. Dacă sistemul automat de

ilotare nu funcţionează



atisfăcător, poate comuta pe unistem de rezervă, în timp ce primul

ntră în reparaţii.

uşor de pilotat, a spus un bărbat.Da, însă doar un pilot cu experienţăoate rezolva situaţiile critice şi

ocmai de aceea majoritatea sunt

eterani de pe Mississippi.e-a spus apoi că puntea camerei deomandă se afla la aproximativreizeci de metri deasupra Fluviului.

e-a atras atenţia asupra timonerieiare, spre deosebire de vapoarele dee Pământ, era situată la tribord, nu

n mijlocul punţii.

sta face ca nava Nu se închiriază semene foarte mult cu un portavionizitatorii i-au urmărit pe puşcaşii

marini făcând instrucţie pe puntea

e apuntare, apoi pe femei şi bărbaţ



nvăţând arte marţiale şi lupta cupada, suliţa, cuţitul, toporişca şiragerea cu arcul.

oţi membrii echipajului, inclusivu, trebuie să stăpânească tehnicae luptă cu orice armă. în plus,ecare persoană are datoria de a se

alifica pentru a putea îndeplinirice funcţie. Oamenii mei merg lacoală să înveţe despre electricitate,lectronică, instalaţii, pilotaj şi

onducere. Jumătate dintre ei auuat lecţii de pian ori au deprins săânte la alte instrumente. Pe vaporvem mai mulţi indivizi instruiţi în

iferite îndeletniciri decât în oriceltă zonă a acestei planete.oată lumea ajunge să fie căpitan ?întrebat femeia care îl enerva

mereu.



u. Asta e singura excepţie, aăspuns Sam, ridicând dinprâncenele groase şi încruntându-

e. N-aş vrea să dau cuiva idei decest fel.-a apropiat hotărât de tabloul deomandă şi a apăsat un buton.

irenele au pornit să urle a jale şirimul ofiţer John Byron a cerutfiţerului transmisionist să lansezeemnalul de „Liberaţi punţile pe

istemul general de amplificare. Sam-a îndreptat spre fereastra de laribord şi i-a îndemnat pe toţi să setrângă în jurul lui. Au înlemnit cu

oţii când au văzut grinzile lungi şiroase din metal ieşind prin glisarein cele trei punţi inferioare.

Dacă n-o să putem scufunda nava

Rex, a explicat Sam, o vom saborda



u ajutorul acestor pasarele.oarte bine, a spus femeia, dar şichipajul de pe Rex poate trece pe

aporul tău folosind propriile taleasarele. Sam a fulgerat-o cu ochiiui verzi cu irizări albăstrui.

u toate acestea, ceilalţi vizitatori s-

u arătat atât de impresionaţi şiimiţi, încât, plin de mândrie, Sami-a umflat pieptul păros.

ntotdeauna simţise o fascinaţie în

aţa dispozitivelor mecanice şi ţineamult ca şi ceilalţi să-i împărtăşeascăntuziasmul. Pe Pământ, interesulentru invenţii mecanice îl dusese la

aliment. Investise o avere într-omaşină nefuncţională de cules litere

e tip Paige.Dar de unde aţi avut atâta fier,

luminiu şi alte metale? Planeta ast



săracă în minerale. Voi cum de-aţiăsit ? a vrut să ştie femeia.

n primul rând, a început Sam,

ncântat că avea prilejul să-şiovestească aventurile, în Valealuviului a căzut un meteorit uriaş,ompus din nichel-fier. Vă mai

mintiţi, cu ani în urmă, cândietrele de pe malul drept au încetată funcţioneze ? Asta s-a întâmplatin cauză că steaua căzătoare a

ntrerupt alimentarea lor. După cumtiţi, ele au fost repuse în funcţiuneouăzeci şi patru de ore mai târziu.şa că...

ine a făcut reparaţiile? a întrebatn bărbat. Am auzit tot soiul de

storii, dar...u m-am aflat în zonă, ca să zic aşa

explicat Sam. Iar valul format pe



luviu şi suflul exploziei erau cât pee să ne ucidă pe mine şi pe prieteni

mei.

simţit o strângere de inimă, nuentru că fusese atât de aproape demoarte, ci fiindcă şi-a amintit ceăcuse ulterior unuia dintre tovarăşi

ăi, nordicul Erik Bloodaxe.Uimitor, dar imposibil de tăgăduit, şunt gata să jur că aşa s-a

ntâmplat, însă alimentarea s-a

eluat peste noapte, iar terenulfârtecat a revenit la starea iniţială.arba, copacii şi solul dezgolit auedevenit ca la început.

ine-a făcut asta ?iinţele care au făcut Fluviul şi ne-u resuscitat, mai mult ca sigur. Amuzit c-ar fi fiinţe umane, ca şi noi,

ământeni, de fapt, care au trăit cu



ecole după moartea noastră. Şiotuşi...a nu-s fiinţe umane, l-a contrazis

mul. Asta-i sigur. Dumnezeu aăcut asta pentru noi.Dacă-L cunoşti chiar aşa de bine, a

is Clemens, dă-mi şi mie adresa

ui. Aş vrea să-I scriu câteva vorbe.poi a continuat: Grupul meu ajuns primul la locul unde s-arăbuşit meteoritul. Craterul făcut,

robabil la fel de adânc şi de întinsrecum cel din Arizona, fusese dejastupat. Dar noi l-am revendicatrimii şi am început să săpăm.

âtva timp după aceea am auzit căn subsolul altui stat din aval seăseau zăcăminte mari de bauxită şriolit. Cu toate acestea, cetăţenii de

colo nu aveau mijloacele necesare



ă facă săpături şi să foloseascămineralele. După ce am făcut unelte

in fier, Parolando a reuşit să fabric

luminiu. Statul acela, numit Soulity, ne-a atacat ca să ne ia fierul. I-m înfrânt şi le-am confiscat bauxitai criolitul. Am mai aflat că alte

âteva state din vecinătate aveauăcăminte de cupru şi staniu. Desemenea, puţin vanadiu şiungsten. Am dat articole din fier pe

minereuri.ncruntându-se, femeia a întrebat:u ţi se pare ciudat că în zonă eratât metal, pe când în alte părţi nu

xistă nici urmă ? Să fie chiar ooincidenţă că voi căutaţi metale şi-a întâmplat să ajungeţi în preajmăxact când a căzut meteoritul?

oate Dumnezeu ne-a îndreptat paş



ătre acel loc, a spus Sam rânjind.a nu, şi-a spus el, n-a fost

Dumnezeu. Necunoscutul Misterios,

ticul care-şi zicea X, a aranjat totui a ştiut de mii de ani căăcămintele trebuie să fieoncentrate în acea zonă. Tot el a

irijat meteoritul, făcându-l să cadăn preajmă.n ce scop ? Pentru a înlesnionstruirea unui vapor şi fabricarea

e arme, astfel ca Sam să poatăălători în susul Fluviului, cale deaisprezece milioane de kilometri,ână la izvoare. Iar de acolo până la

urnul care se ridica printre ceţurileeci ale mării polare de nord.ar apoi ?u ştia. Eticul urma să-l viziteze din

ou în timpul unei furtuni nocturne



şa cum procedase dintotdeauna.După toate probabilităţile, venea în

semenea momente deoarece

ulgerele interferau cu instrumentelee fineţe pe care Eticii le foloseauentru a încerca să-l urmărească peenegat. El trebuia să-i dea

nformaţii suplimentare. în acestmp, alţi oameni vizitaţi de X,ăzboinicii aleşi de el, aveau să-laute pe Sam ca să urce pe navă şi

ă-l însoţească în călătoria sprezvoare.Dar evenimentele o luaseră razna.

u mai auzise şi nici nu-l revăzuse

e Necunoscutul misterios. îşionstruise vaporul, iar apoiartenerul său, Regele Ioan-Fără-deară, i-l răpise. Pe de altă parte,

micile resuscitări, „translatările



ncetaseră, iar moartea permanentăe instaurase iarăşi printre locuitoriăii.

u oamenii din turnn se petrecuseeva. Iar Necunoscutul misteriosăţise şi el ceva.lemens era însă ferm hotărât să

meargă până la capătul Fluviului şiă încerce să pătrundă în turnn. Ştiât de dificilă avea să fie escaladarea

munţilor care înconjurau marea. Joe

Miller, titantropul, văzuse turnul dee o potecă aflată pe coasta şiruluimpunător de munţi pe vremea când

însoţise pe Faraonul Akhenaton.

oe zărise şi un aparat de zboroborând pe partea superioară aurnului. Iar apoi se împiedicase den potir pierdut de un predecesor

ămas necunoscut şi căzuse în gol,



ierzându-şi viaţa. După ce fuseseesuscitat undeva de-a lungul Văii, întâlnise pe Sam şii povestise

iudata întâmplare.e-i cu dirijabilul despre care amuzit atâtea zvonuri ? a întrebat

emeia. De ce n-ai plecat cu el ?

uteai ajunge la izvoarele Fluviuluin doar câteva zile în loc de treizeciau patruzeci de ani, cât are să-ţi iau vaporul ?

cesta era un subiect despre caream nu voia să vorbească. Realitatera că nimeni nu se gândise să facăn aparat de zbor decât aproape de

ornirea în voiaj a vaporului Nu senchiriază. Abia după aceea apărusen specialist german în dirijabile,on Parseval, şii pusese aceeaşi

ntrebare.



ostului astronaut Milton Firebrassnginerul-şef al lui Sam, îi plăcuseugestia. De aceea rămăsese în

arolando după plecarea vaporuluii construise nava zburătoare.Menţinuse legătura prin radio cu

aporul şi când dirijabilul a ajuns

ână la turnn, anunţase că acestavea o înălţime de aproximativ unilometru şi jumătate şi un diametrue cincizece kilometri. Parseval

terizase pe acoperiş, dar numai unmembru al echipajului, un japonezriceput la aerostate şi specialist înufi, care-şi zicea Piscator, reuşise

ă pătrundă înăuntru. Ceilalţiuseseră opriţi de o puternică forţănvizibilă, înainte de asta, un ofiţere nume Barry Thorn plasase o

ombă la bordul elicopterului în car



ălătoreau Firebrass şi alţi câţiva,orniţi în recunoaştere. Declanşaseomba cu ajutorul unui emiţător

adio şi apoi furase un elicopter şiugise de pe dirijabil. Dar fuseseănit, iar elicopterul se prăbuşise laaza turnului.

dus la bordul dirijabilului, Thornusese interogat, însă refuzase săăspundă. Se arătase totuşi vizibilimit auzind că Piscator reuşise să

ătrundă în turnn.lemens bănuia că Thorn era Eticri vreun subordonat al lor, pe careecruţii lui X îi numeau agenţi. Avea

e asemenea suspiciuni că Firebrassusese ori una, ori alta. Iar femeiaare pierise în explozia elicopteruluinna Obrenova, aparţinea Eticilor

au agenţilor.



xaminând toate probele pe care levusese la dispoziţie, Sam trăseseoncluzia că un accident nelămurit î

runcase în Valea Fluviului pe câţivgenţi şi Etici. Probabil că X eranul dintre aceştia. Asta însemna căgenţii şi Eticii se vedeau siliţi să

olosească aceleaşi mijloace ca şiocuitorii Văii pentru a reintra înurnn. Prin urmare, pe vaporul săuxistau câţiva agenţi sau Etici care

e dădeau drept locuitori obişnuiţi.De aici rezulta că şi pe Rex situaţiae prezenta la fel.u-şi putea explica de ce Eticii şi

genţii nu reuşi seră să-şi foloseascăropriul aparat de zbor pentru aeveni în turnn.junsese deja la o concluzie: toţi cei

are susţineau că trăiseră după



983 era noastră aveau o legăturău făuritorii Lumii Fluviului. Socoteaă povestea cu ceea ce se petrecuse

upă 1983 era o minciună,eprezentând de fapt un cod careermitea recunoaşterea falşiloresuscitaţi.

Unele dintre aceste persoane îşiăduseră seama că recruţii lui Xhiciseră această legendă care,ocotea Sam. Ca urmare, aveau să

enunţe sigur la povestea aceeaeroadă.Dirijabilul trebuia să plece în

ecunoaştere, i-a explicat Clemens

emeii, pentru a aprecia situaţia laaţa locului. Căpitanul lui primiseotuşi ordin să pătrundă în turnn,acă acest lucru se dovedea posibil.

poi avea să revină la vapor pentru



mă lua pe mine şi pe alţi câţiva.Doar un filozof sufi pe nume Piscato

reuşit să intre în turnn şi n-a mai

eşit de acolo. în-drumul dentoarcere, căpitanul Jill Gulbirra,are a preluatomanda după moartea lui

irebrass, a trimis un elicopter într-xpediţie de pedepsire împotriva luiRex. Regele Ioan a fost luat

rizonier, dar a evadat, sărind din

parat. Nu ştiu dacă a scăpat cuiaţă ori nu. Elicopterul a revenit pearseval şi şi-a continuat drumulpre Nu se închiriază. După aceea,

Gulbirra a raportat că a depistat unalon foarte mare şi tocmai pornisepre el când Thorn a evadat iar. Totu un elicopter. Bănuind că Thorn

lasase o bombă la bord, Gulbirra a



ăcut o percheziţie generală. Nu aăsit nimic, dar nu se putea lăsa înoia şansei, care a trădat-o până la

rmă. A pornit în picaj către sol.oia să debarce echipajul pentru a-lalva. Apoi a anunţat că a avut oxplozie la bord. Altceva n-am mai

flat Parseval.oi am auzit că s-a prăbuşit laâteva mii de kilometri în susulluviului. A scăpat doar un om, a

recizat ea.Doar unul ? a exclamat Sam.Dumnezeule, bărbat sau femeie ?

ărbat, dar nu-i ştiu numele. Am

uzit însă că ar fi un franţuz.am a scos un geamăt. Pe navă seflase un singur franţuz: Cyrano deergerac, de care se îndrăgostise

oţia lui de pe Pământ. Cyrano era



robabil singurul membru alchipajului pentru care Sam nu ar fărsat nici o lacrimă.

e înserase când Sam a văzut fiinţatranie care arăta chiar maiaricaturală decât Joe Miller. Joe era

măcar umanoid, însă această

rătare sigur nu se născuse peământ.am ştia că individul făcuse partein micul grup originar de pe

laneta Tau Ceti. Cel care-lnformase, Baronul John deGreystock, îl cunoscuse pe unul

intre ei. Dacă era să dea crezare

storisirii lui, la începutul secoluluiXI, tau cetanii lansaseră o navetăe orbita circumterestră, după careoborâseră pe Pământ din nava-

mamă. Fuseseră întâmpinaţi cum se



uvine, dar Monat, unul dintre ei,firmase în cadrul unei discuţiielevizate că semenii săi deţineau

mijloace pentru prelungirea vieţiiână la câteva secole. Pământeniieruseră să le fie oferit acest secret.ând taucetanii au refuzat, spunând

ă oamenii vor folosi în mod abuzivcest dar al longevităţii, mulţimileezlănţuite i-au linşat pe mai toţi şipoi au atacat nava spaţială. Cu

urere în suflet, Monat activase uncanner de pe naveta-satelit, iarceasta a transmis un fascicul carea ucis aproape pe toţi locuitorii

ământului. Cel puţin aşa credeaMonat. El nu apucase să vadă

ezultatele acţiunii sale, fiindcă aost linşat de mulţime.

Declanşase raza-morţii deoarece se



emuse că, folosind nava spaţialărept model, pământenii voronstrui altele la fel şi vor porni

ăzboi împotriva planetei sale,ustiind-o. Nu ştia cu siguranţăacă vor proceda astfel, dar nu-şiutea asuma un asemenea risc.

aucetanul stătea destul de nesigurntr-o barcă scobită dintr-un trunchi făcea semne disperate cătreamenii de pe Nu se închiriază. Era

mpede că voia să fie primit la bord.Mulţi voiau asta, gândi Sam, dar nuoţi reuşeau să-şi împlineascăorinţa. Acesta era, totuşi, dacă nu

n cal de o culoare neobişnuită, uniped care nu era nici om, niciasăre. De aceea Sam i-a ordonatilotului să facă o voltă şi să tragă

lături de barcă.



ără să ezite, sub privirile membrilochipajului care stăteau cu guraăscată de-a lungul pasarelei

xterioare,aucetanul s-a căţărat pe scară şi ajuns pe puntea căldărilor, în urma

ui a apărut şi însoţitorul său, un

ărbat cu aspect obişnuit. Barca alunecat dusă de curent, pentru antra în proprietatea celui care aveaă pună primul mâna pe ea.

scortat de doi puşcaşi marini şi deGeneralul ElyS. Parker în persoană,ei doi au ajuns curând în cabina deomandă. Adresându-li-se în

speranto, Sam le-a strâns mâinile,făcut prezentările cuvenite, apoi s-

u prezentat şi ei.unt Monat Grrautut, a rostit

ipedul cu o voce groasă şi



rofundă.suse Hristoase! a exclamat Sam. Ei nimeni altul!

Monat a surâs, arătându-şi dinţiiproape umani.şti taucetanul de care am auzit, apus Sam. Ani de zile am cercetat

malurile căutându-te şi nici măcarmbra nu ţi-am zărit-o. Ce surprizăă dau de tine tocmai acum!u-s de pe Tau Ceti, l-a lămurit

Monat. Aşa am spus când am sosite Pământ. în realitate, vin de pe olanetă a stelei Arcturus. I-am indus

n eroare pe pământeni fiindcă ne

emeam de eventualele lor intenţiistile şi atunci...-aţi greşit deloc, remarcă Sam,eşii, din câte-am înţeles, v-aţi

urtat cam dur cu pământenii. Dar



e ce n-aţi schimbat povestea când-aţi trezit resuscitaţi aici, fărăngăduinţa voastră ?

Monat a ridicat din umeri. „Ce gestman, a gândit Sam.Din obişnuinţă, presupun. Pe de alt

arte, voiam să mă asigur că

ământenii nu mai reprezentau omeninţare pentru semenii mei.u te acuz defel.ând am priceput că oamenii nu

mai reprezentau un pericol, le-amezvăluit adevărata mea origine.Da, sigur, a făcut Sam şi pufni în

âs. Hai. Luaţi fiecare câte-un

rabuc.Monat era slab, avea un metru

ouăzeci şi cinci şi pielea rozalie.urta doar un kilt, lăsând la vedere

majoritatea trăsăturilor sale, dar



scunzându-le pe unele mainteresante. Greystock afirmase căenisul lui Monat putea trece drept

man, fiind circumcis, ca al tuturorărbaţilor de pe această lume. Şiotuşi, avea scrotul ca un săculeţonţinând mai multe testicule de

mici dimensiuni.vea chipul semiuman, ţeasta rasăi fruntea foarte înaltă, iarprâncenele groase, negre şi

ndulate coborau până spre pomeţiiroeminenţi, aproape acoperindu-i.Ochii îi erau căprui-închis. Nasul

ărea mai atrăgător decât al multor

ameni pe care-i întâlnise Sam, doară sub nări îi atârnau nişte franjuri

membranoşi de câţiva milimetriungime. Nasul se termina printr-un

artilaj gros, despicat adânc. Avea



uzele ca de câine: subţiri,membranoase, de culoare neagră.Urechile lipsite de lobi posedau un

esen departe de a fi uman.Mâinile aveau trei degete, plus celpozabil, ceva mai lung, iar labeleicioarelor aveau câte patru degete.

Nu cred c-ar speria pe cineva dinine ştie ce cartier prăpădit, a socotiam. „Şi nici n-ar arăta nelalocul lu

n sala Congresului.

nsoţitorul lui era un americanăscut în 1918, decedat în 2008,ând raza mortală de pe Cetan saurcturan măturase Pământul. Se

umea Peter Jairus Frigate, unărbat de aproape un metru optzeci

musculos, cu părul negru şi ochierzi, chipul destul de atrăgător,

nsă un profil destul de necizelat, cu



alca inferioară scurtă. Ca şi Monat,vea un potir şi câteva obiecteersonale, fiind înarmat cu un cuţit

in piatră, o toporişcă; arc şi ohivără cu săgeţi.am avea îndoieli serioase că Monatpunea adevărul privind locul

aşterii sale sau că Frigate îşipusese numele real. Punea subemnul întrebării toate afirmaţiileelor care pretindeau că trăiseră

upă 1983. Cu toate acestea, nuntenţiona să aducă vorba despresta decât după ce apuca să-iunoască bine pe cei doi.

După ce le-a oferit ceva de băut, i-aondus personal până la cabinelefiţerilor din apropiereapartamentului său.

ntâmplător, îmi lipsesc trei oameni



in efectiv, spuse el. Ne-a rămas oabină liberă pe puntea căldărilor.u-i o poziţie prea fericită, aşa că vo

a ordin ca doi ofiţeri mai mici înrad să elibereze o cabină. Vă puteţinstala în locul lor, iar ei vor coborîn cabina aceea.

ărbatul şi femeia care trebuiau săedeze cabina nu s-au arătat preaucuroşi când au aflat ordinul luiam, dar au eliberat-o imediat.

n aceeaşi seară, au mâncat la masaăpitanului pe farfurii din porţelanictate de un artist chinez antic şiu băut din cupe fin cizelate din

ticlă cu plumb. Tacâmurile erauonfecţionate din aliaj de argint

masiv.am şi ceilalţi, inclusiv uriaşul Joe

Miller, au ascultat cu multă atenţie



storisirile nou-sosiţilor despreventurile trăite pe Fluviu. Când aflat că amândoi călătoriseră multă

reme alături de Richard Francisurton, renumitul explorator,ngvist, traducător şi autor dinecolul al XlX-lea, Sam a simţit un

or prin tot corpul. Eticul îi spuseseă-l recrutase şi pe Burton.-aveţi idee unde se află acum ? a

ntrebat el, aparent nepăsător.

u, i-a răspuns Monat. Ne-amespărţit în timpul unei bătălii şi nuam mai găsit după aceea, cu toateă l-am căutat îndelung.

am l-a îndemnat pe Joe săovestească despre expediţiagiptenilor. îşi pierduse răbdarea şiu se mai simţea în stare să joace

olul de gazdă politicoasă. îi plăcea



ă domine discuţiile, însă voia săadă ce efect va avea relatarea luioe asupra celor doi.

După ce Joe a terminat de povestit,Monat a spus:şa, deci! La marea de la pol existăn turnn!

Da, şe naiba, doar aza am jis ji eu, antărit Joe. Sam avea în plan să-şiedice măcar o săptămânăentru a asculta tot ce-ar fi fost

ispuşi să povestească cei doi despri înşişi. Abia după aceea avea să leună întrebări amănunţite.

Două zile mai târziu, la amiază, cân

aporul ancorase lângă malul dreptentru reîncărcarea batacitorului,ietrele au rămas mutte şi reci.

Măiculiţa ta Hristoase! s-a mirat

lemens. Alt meteorit ?



ra convins că nu aceasta era cauzaefecţiunii. Eticul îi spusese că înpaţiu erau plasate dispozitive

apabile să devieze meteoriţii de peraiectorie şi explicase că reuşise sănihileze această barieră exact la

momentul potrivit pentru a permite

recerea celui care conţinuse fier şiichel. Sistemele de protecţie sigurămăseseră în spaţiu, gata să-şi facăatoria.

Dar dacă nu căzuse vreun meteorit,e anume provocase anomalia ?ă fi apărut altă defecţiune aistemelor creatte de Etici ? Oameni

u mai erau resuscitaţi, iar astansemna că în mecanismul careransforma căldura planetein energie electrică se stricase ceva

are nu fusese reparat. Din fericire,



cestea erau dispuse în paralel, nun serie; în caz contrar, ar fi suferite foame toată populaţia, nu doar

ei de pe malul drept.am a ordonat imediat ca vaporulă-şi continue drumul înspre

zvoarele Fluviului. Când s-a făcut

proape întuneric, a oprit vaporulângă malul stâng. Lucru destul debişnuit, localnicii nu le-au îngăduită folosească vreo piatră. A urmat o

uptă cumplită, un măcel care i-antors stomacul pe dos lui Sam.ovit de o rachetă mică, lansată dee mal, Frigate şi-a pierdut viaţa.

poi, flămânzi şi disperaţi, oameniie pe malul drept au invadat celălal

mal. Veneau în grupuri masive ce nuuteau fi oprite decât după ce

iereau îndeajuns de mulţi cât să



ămână loc suficient pentru caotirele supravieţuitorilor să poată fşezate pe pietrele-potir.

am a dat ordin de plecare spremonte abia după ce cadavrele carempânzeau suprafaţa Fluviului auost duse la vale de curent. La câteva

ile după această întâmplare, a opritaporul atât cât să găseascănlocuitori pentru oamenii pierduţin sângeroasa luptă.

ECŢIUNEA 3a bordul lui Rex: firul logiciijutaţi de Loghu şi de Alice, Burton

i ceilalţi ajunseseră la bordul naveiRegelui Ioan.Grupul călătorise împreună în

monte până în zona unde Rex

ncorase pentru reparaţii şi pentru



ermisie la mal. Când ajunseseră laoc, cheiul era supraaglomerat,eoarece se găsiseră mulţi curioşi,

nii dornici să vadă uriaşul vapor deproape, alţii nutrind speranţa de aeveni membri ai echipajului.xistau unele locuri vacante despre

are se zvonea că apăruseră cândăpitanul pedepsise prea aspru şaseameni pe care îi socotise neglijenţi

n serviciu. Ioan nu părea din cale-

fară de grăbit să-i înlocuiască.oan coborâse pe mal înconjurat deoisprezece puşcaşi marini care

ăsau în jurul lui suficient spaţiu de

mişcare. Nu era totuşi un secret căRegelui Ioan nu-i scăpa nici o femeierumoasă. Aşa se face că Loghu, olondă tokariană antică deosebit de

trăgătoare, purtând doar un kilt



curt, nu a trecut nebăgată în seamând a păşit prin dreptul lui. Ioanăcuse semn puşcaşi lor să se

prească şi intrase în vorbă cu ea.u trecuse mult şi o invitase la bordentru un tur al navei. Deşiiu o spusese de-a dreptul, îi dăduse

e înţeles că spaţiosul luipartament ar merita o cercetaremai amănunţită care ar cere timp, ş

oar prezenţa amândurora.

ufnind în râs, Loghu spusese că arutea veni la bord, dar numainsoţită de prietenii ei. în ceea cerivea discuţia intimă, avea să ia o

otărâre după ce va vedea întreagaavă.

Regele Ioan făcuse o mutră acră,poi izbucnise în râs, adăugând că-i

a arăta ceva ce nu mulţi aveau



cazia să vadă. Loghu nu eraroastă şi pricepuse perfect aluzia

ui. Cu toate acestea, ştia că trebuia

ă ajungă la bordul lui Rex cu oricereţ.i astfel, Alice, Burton, Kazz şi Bess

useseră invitaţi să viziteze vaporul.

urton spumega de furie, fiindcă nuorise să ajungă în preajma lui Ioanilind-o pe Loghu să se comporte cafemeie uşoară. Era însă unica

oluţie. Declaraţiile lui anterioareotrivit cărora, indiferent debstacolele întâmpinate, tot avea săăsească o cale de a fi primit la bord

e dovediseră doar vorbe în vânt,oarte impresionante, dar fărăcoperire. Orice altă modalitate debordare a problemei nu i-ar fi

sigurat decât o şedere temporară p



Rex.rin urmare, Loghu alesese metodaea mai veche din lume, care încă

ădea roade. Fără a-şi lua vreunngajament, dăduse de înţeles că arfost dispusă să împartă aşternutu

u Ioan. Lui Burton nu-i căzuse

eloc bine asta. Se simţea ca unodoş şi, în acelaşi timp, îl înfuriadeea că o femeie reuşise ceea ce el-ar fi putut face niciodată. Nu mai

ra iritat aşa cum i se întâmplaândva pe Pământ. Lumea aceasta îferise prilejul de a se convinge cerau în stare femeile odată cu

nlăturarea inhibiţiilor şi restricţiilorxistente în societatea terestră. Peeasupra, el, şi nimeni altcineva,crisese:

emeile din întreaga lume sunt



pera bărbaţilor. Maxima ar fi fostdevărată în societatea victoriană,

nsă aici ea nu-şi păstra

alabilitatea.n timp ce mergeau spre vapor,oghu i-a prezentat pe ceilalţi. Cuxcepţia lui Burton, toţi îşi foloseau

devăratele lor nume. Hotărâse ca dstă dată să nu apeleze la vechiulău nume, pe jumătate arăbesc, pe

umătate patan, renunţând la Mirza

bdullah Bushiri, Abdul Hassan saueva asemănător, nume demprumut pe care le mai folosise peământ ori aici. Acum însă, din

motive pe care nu le-a mai explicatamarazilor săi, s-a dat drept

Gwalchgwynn, velş din Evul Mediu,are trăise pe vremea când bretonii

e ridicaseră ca unul să opună



ezistenţă anglilor, saxonilor sauuţilor năvălitori.

umele înseamnă „Şoimul Alb,

Maiestatea Voastră, a spus el dreptămurire.hiar aşa ? s-a mirat Ioan. Eşti camrunet pentru un şoim alb.

Kazz, omul de Neanderthal, aubuit:Maiestate, e un foarte bun spadasin

i ţintaş. V-ar putea deveni un

uptător de neînlocuit.oate-i voi oferi prilejul să-şiemonstreze măiestria, a spus Ioan.poi l-a măsurat printre gene pe

Kazz. Ioan avea un metru şaizeci,ar părea înalt faţă de omul dineanderthal, care, asemeni tuturoramenilor din Epoca de Piatră, era

ndesat, cu oase solide. Capul de



orma unei pâini mari, fruntea teşităi joasă, sprâncenele groase, nasul

at şi turtit, precum şi fălcile

roeminente nu-l făceau nicidecumtrăgător. Dar nici nu semăna cuamenii de Neanderthal carepăruseră ca ilustraţie în

econstituirile de început aflate înmuzee. Era păros, dar nu-l depăşeae un Homo sapiens mai dotat dincest punct de vedere.

nsoţitoarea lui, Besst, era cu câţivaentimetri mai scundă decât el şi lael de neatrăgătoare.oan i-ar fi vrut totuşi pe amândoi.

hiar mici de statură, aveau outere ieşită din comun, astfel cătât masculul, cât şi femela ar fiutut fi luptători foarte buni.

runtea teşită nu însemna neapărat



n nivel scăzut de inteligenţă,indcă repartiţia aptitudinilorclipitoare şi a prostiei funcţiona la

el la oamenii primitivi sau laamenii moderni.umătate din efectivul lui Ioanrovenea din Paleoliticul timpuriu.

oan, poreclit Fără de Ţară, deoarecemultă vreme nu reuşise să intre înosesia teritoriilor al căror titlu; îlretindea, era fratele mai mic al

Regelui Richard Inimă-de-Leu,monarhul căruia legendarul RobinHood îi rămăsese fidel cât timp Ioan

omnise în Anglia ca regent. Avea

meri largi şi o statură atletică,olidă, părul roşcovan, ochi albaştrii un temperament insuportabil,eşii asta nu reprezenta o ciudăţenie

a un rege medieval. Atât cât trăise,



ât şi după moarte, se alesese cu oeputaţie foarte proastă, deşii nuusese cu nimic mai rău decât alţi

egi, ba chiar fiind mai bun decâtratele său. Cronicarii contemporanii de după el păreau să fi făcut frontomun, descriindu-l în culori

efavorabile. Era detestat însemenea măsură, încât a devenit oradiţie ca nimeni din familia regalăă nu mai fie numit Ioan.

Richard îl desemnase pe nepotulău, Arthur de Brettania, dreptrmaş. Ioan refuzase să accepteceastă hotărâre şi, într-o luptă, îl

apturase pe Arthur, întemniţându-n castelul de la Falaise şi apoi la

Rouen. Nepotul lui Richard aispărut de acolo în condiţii care-i

ăcuseră pe mulţi să creadă că Ioan



ucisese şi apoi, după ce-i legasereutăţi de picioare, îl azvârlise

n Sena. Ioan nu respinsese

cuzaţia, dar nici nu o confirmase.O altă pată pe obrazul lui, deşii delomai mare ori mai întunecată decât

ltele aflate pe blazoanele altor

monarhi, era faptul de netăgăduit călăsase să moară de foame pe soţiai fiul unui duşman de-al său,aronul de Braose.

irculau numeroase alte poveşti,nele dintre ele adevărate, privindaptele lui mârşave. Abia după multeecole, istorici obiectivi au

ecunoscut că el făcuse şi destuline Angliei.urton nu ştia mare lucru despre

iaţa lui Ioan în Lumea Fluviului, cu

xcepţia faptului că el furase vaporu



ui Samuel Clemens. De asemenea,şi dădea perfect de bine seama că nr fi fost înţelept să-i amintească lui

oan despre asta.nsuşi Ioan le-a fost ghid. Le-a arătaproape totul, de jos până sus,untea căldărilor, cea principală, de

urtună, de apuntare şi texasul, carera o prelungire a etajului întâi de lamonerie. Când au ajuns înmonerie, Alice i-a spus lui Ioan că

ra o urmaşă a lui, pe linia fiuluiău, John de Gaunt.erios ? s-a mirat el. înseamnă c-ai

ost prinţesă sau regină ?

ici măcar n-am aparţinut nobilimiiecunoscu ea. Deşii am făcut partein mica nobilime de ţară. Tatăl meufost rudă cu Baronul Ravensworth

u m-am născut în Anul Domnului



852, când regină era Victoria, o altescendentă de-a ta.

Regele a ridicat din sprâncenele

oşcovane.şti prima descendentă directă peare-o întâlnesc. Şi încă foartetrăgătoare.

Mulţumesc, Sire.rivirea lui Burton s-a aprins şi maiare. Oare Ioan nutrea gândurincestuoase, în ciuda

onsangvinităţii diluate ?oan luase destul de serios înonsiderare ideea de a-i accepta peoţi la bord ca membri ai echipajulu

nsă rudenia cu Alice l-a făcut să seotărască. După ce au trecut prin

marele salon să bea ceva, le-a spusă, dacă doreau, puteau călători pe

luviu alături de el. Apoi le-a



omunicat în detaliu ce îndatoririveau ca membri ai echipajului şiare era regulile de disciplină, după

are le-a cerut să depună jurământe credinţă faţă de el.Deocamdată Ioan nu dăduse denţeles că voia ca Loghu să-i devină

ovarăşă de pat, dar fără îndoială cău uitase cu totul de ea. Burton l-antrebat dacă îi permitea să seonsulte cu ceilalţi. Foarte

ndatoritor, Ioan le-a îngăduit, dreptare s-au retras într-un colţ.u-mi pasă, a spus Loghu. S-arutea să-mi şi placă. N-am avut

iciodată un rege în pat. în orice caze când ticălosul acela de Frigate aters-o n-am mai avut un bărbatlături. Ioan n-arată deloc rău, chiar

acă-i mai scund decât mine.



e Pământ, o asemenea exprimare aîngrozit-o pe Alice. Dar văzuse

estule, iar asta îi schimbase

onsiderabil modul de a gândi;majoritatea prejudecăţilor victorieneispăruseră de mult.tâta vreme cât o faci din proprie

oinţă, a zis, nu văd nimic rău însta.ş face-o şi dacă ar fi rău, a spusoghu. Sunt prea multe în joc

entru a face pe mironosiţa.u-mi place ideea, a protestaturton. Se simţea uşurat, dar n-ar f

rut s-o recunoască. Dar dacă nu

euşim să ne îmbarcăm pe acest vasltă şansă nu mai avem. Aş spuneă ne-ar fi la fel de greu să ajungeme

Mark Twain precum unui politician



ă intre în Rai. Dacă însă nu teratează cum se cuvine...i, pot să-mi port şi singură de grijă

a liniştit Loghu. Dacă nu voi fi întare să mătur cabina cu prăpăditulsta, atunci înseamnă că mi-am ieşiin mână. Ca ultimă soluţie, i-aş

utea zdrobi boaşele.lice se schimbase, dar nu într-atâtât să nu roşească auzind aceastăeplică.

e-ar putea face chiar amantaumărul Unu, a glumit Kazz. Ha-haar aşa ai ajunge regină! Trăiască

Regina Loghu!

Mă-ngrijorează mai mult actuala luimantă decât el, explică Loghu. Ioanu m-ar putea lovi, deşii ar putea

ncerca să mă aibă pe din dos, dar

ceastă femeie mi-ar putea înfige un



uţit în spate.ot ca un proxenet mă simt, aemarcat Burton.

De ce, mă rog ? Doar nu-sroprietatea ta. Apoi s-au întors laoan şi l-a anunţat că doreau săepună jurământul.

cesta a cerut de băut pentru amarca evenimentul. După aceea, i-ardonat adjunctului său, un yankeuu statură de uriaş de la sfârşitul

ecolului XX, pe nume Augustustrubewell, să pregăteascăeremonia depunerii jurământului înceeaşi seară.

Două zile mai târziu, Rex a ridicatncora şi a pornit în susul Fluviuluilice a fost numită infirmieră înersonalul auxiliar al lui Doyle, unu

intre doctorii de pe vapor. Loghu



vea să urmeze un curs de pilotaj,upă care ar fi devenit în mod oficiailot clasa a doua, de rezervă,

rmând să înlocuiască un pilot clasdoua, în cazul indisponibilităţiicestuia. Avea să se bucure de multmp liber, asta dacă nu cumva Ioan

reţinea în vastul lui apartament,ucru care s-a şi întâmplat o bunăucată de timp. Femeia pe care o

nlocuise părea să fie

upărată, dar, de fapt, doar jucaeatru. Se săturase de Ioan, dupăum şi el abia aşteptase să scape dea.

Kazz şi Burton au fost încadraţi caoldaţi în rândul puşcaşilor marini.

Kazz, ca halebardier, iar Burton, caistolar şi spadasin. Besst a ajuns

rintre femeile-arcaş.



a scurtă vreme după aceea, Burton-a îngrijit în primul rând să afleine anume de la bord susţinea că

răise după 1983 era noastră. Erauatru. Unul dintre aceştia eratrubewell. Iar el rămăsese alăturie Ioan încă de pe vremea când

uraseră vaporul.ând Reverendul Dodgson, cunoscumai curând sub numele de Lewis

arroll, scrisese Alice în Ţara

Minunilor, o prefaţase cu un poem.cesta începe cu versul; într-oupă-amiază de-aur şi rezumă aceaălătorie bine cunoscută în susul

amisei când Dodgson fusesetimulat de adevărata Alice să scrieovestea pe care o compuseseentru a le face pe plac „celor trei

opile crude.



n acea zi de 4 iulie 1852, păstrată înmintire ca o zi de aur doar pentruă era răcoroasă şi umedă, Dodgson

are avea să devină pasărea Dodoin Alice şi Cavalerul Alb în Pringlindă, era însoţit de Reverendul

Duckworth care, bineînţeles, a

evenit Răţoiul. Lorina, în vârstă dereisprezece ani, era Lori, iar Alice,e zece ani, preferata lui Dodgson,ra Alice, desigur. Edith, cea mai

mică dintre cele trei surori, eraulturul.ele trei fetiţe erau fiicelepiscopului Liddell, al cărui nume

e familie rima cu fiddle1, lucruvidenţiate o poezioară despre el, pusă pe

muzică de studenţi zurbagii de la

Oxford. Versurile lui Dodgson se



eferă la fete în numerale ordinale înmba latină, în funcţie de vârstele

or. Prima, Secunda şi Tertia.

cum, când stătea în mijloculabinei pe care o ocupa împreună cuRichard, Alice avea impresia că, în

ursul vieţii ei pământene, jucase de

apt rolul de Secunda. Iar pe lumeacesta, sigur era Secunda. Richardurton considera că puţini bărbaţi şici o femeie, nici măcar soţia lui,

au poate în special soţia lui, îi eraugali.i nu-i păsase. Era o fire visătoare,lândă şi introvertită. Aşa cum

crisese şi Dodgson despre ea:

ote:



antoma ei mă urmăreşte. Pe suber călătoreşte Nevăzută ea trăieşte.cest lucru se adeverise în mai

multe feluri decât anticipaseDodgson. Acum călătorea sub un cee care, chiar în lumina lunii, puteaedea sclipirea slabă, fantomatică, a

âtorva stele gigantice aproape deiscurile munţilor. Iar în nopţile fărăună cerul strălucea orbitor datorităriaşilor nori de gaze şi a stelelor

norme care aruncau lumină câtuna plină.n această lumină a zilei şi a nopţii,usese mulţumită, chiar dornică să

ccepte hotărârile luate de Richard.cestea presupuseseră deseori

olosirea violenţei şi, în ciuda firii ei,lice luptase ca o amazoană. Cu

oate că nu avea fizicul unei



entesileea, dovedise curajulcesteia.iaţa în Lumea Fluviului fusese

eseori aspră, crudă şi sângeroasă.După ce murise pe Pământ, serezise goală-puşcă şi total lipsită deăr, având trupul de la douăzeci şi

inci de ani, cu toate că murise laârsta de optzeci şi doi de ani. Nu serezise în locul unde murise, adică înasa din Westerham, Kent,

parţinând surorii ei Rhoda.Descoperise în jur şirurimpunătoare şi neîntrerupte de

munţi, care păreau să

mprejmuiască dealurile şi câmpiile,ar şi fluviul aflat în mijlocul văii.ât putea cuprinde cu privirea,amenii stăteau pe maluri, cu toţii

oi, fără păr, tineri şi descumpăniţi,



rlând, plângând, râzând isteric orimuţiţi de groază.u cunoştea pe nimeni şi, dintr-un

mpuls rămas obscur, se ataşase deurton. între lucrurile primite înotir se aflase şi un beţişoremănând cu guma, care conţinea o

ubstanţă halucinogenă. Mestecasecel beţişor, iar apoi ea şi Burton sempreunaseră nebuneşte toatăoaptea şi mai făcuse şi o serie de

ucruri pe care în acele momente le-ocotit perverse, dar şi unele pe carencă le practica.

doua zi dimineaţă se detestase,

ândindu-se la sinucidere. Iar peurton îl urîse aşa cum nu mai urîse nimeni până atunci. A rămas înontinuare cu el pentru că,

ărăsindu-l, risca să dea peste



ineva şi mai rău. De asemenea, seedea silită a recunoaşte că şi el seflase sub influenţa gumei, şi nu a

ilit-o să reînnoiască legătura lorarnală, aşa cum considerase eacea relaţie. Burton ar fi folosit alteuvinte pentru a descrie acuplarea

or.u vremea, Alice se îndrăgostise del de fapt, îl îndrăgise chiar în aceaoapte astfel că au început să

onvieţuiască. Acest termen nuescria foarte bine si tuaţia, pentruă ea stătea jumătate din timpingură, în coliba lor. Burton era cel

mai nestatornic bărbat peare îl cunoscuse Alice. După oăptămână petrecută într-un locimţea nevoia de a porni la drum.

Din când în când, se certaseră, el



ovedindu-se mai agresiv, pentru căa învăţase să-şi mai stăpâneascăuria. Până la urmă, el a dispărut

reme de câţiva ani, revenind cu ooveste care se dovedise a fi ominciună de la un capăt la celălalt.

a s-a simţit jignită aflând că el îi

scunsese cel mai mare secret al săuni în şir. într-o noapte fusese vizitae o fiinţă mascată, purtând o

mantie, care se prezentase drept

tic, o persoană din acel Consiliuare guverna peste cei ce se ocupaue resuscitarea celor treizeci şi cincie miliarde de oameni.

e spunea că aceşti Eticieaduseseră umanitatea la viaţăentru a realiza o serie dexperimente. Intenţionau să lase

menirea să moară, fără a o mai



eaduce la viaţă. Acest etic, acestom, membru al Consiliului, sepunea în secret unui asemenea

ucru.urton s-a arătat rezervat. Dar cândeilalţi Etici au încercat să-l prindă,urton fugise. Ca să scape de

rmăritori, s-a văzut obligat să seinucidă de câteva ori, apelând larincipiul resuscitării. După oreme, a socotit că era preferabil să-

i continue viaţa. După şapte suteaptezeci şi şapte de sinucideri, s-arezit în sala Consiliului celoroisprezece. Aceştia i-au spus ceea

e el ştia deja de la X, adică faptul crintre ei se găsea un renegat. Până

n acel moment, nu reuşiseră săescopere trădătorul. Dar era doar o

hestiune de timp.



cum, după ce îl prinseseră, aveauă-l supravegheze permanent.mintirea vizitelor primite din partea

ticilor, de fapt tot ce aflase de cândcunoscuse pe X, urma să-i fietearsă din memorie.u toate acestea, când se trezise pe

malul Fluviului, Burton constataseă memoria îi rămăsese intactă.ntr-un fel sau altul, X reuşise să-şiăcălească semenii, împiedicând

tergerea memoriei.e de altă parte, Burton trăseseoncluzia că X se îngrijise ca Eticiiă nu-l poată găsi în orice clipă ar fi

orit. Apoi Burton plecase înmonte, căutându-i pe ceilalţiameni recrutaţi de X. Acesta dinrmă nu a vrut să-i spună când şi în

e mod îl puteau ajuta acei oameni,



u toate că îi promisese că vaezvălui totul ceva mai târziu.

Dar ceva nu mersese bine. X nu mai

păruse de mulţi ani şi, brusc,esuscitările încetaseră.poi Burton aflase că Peter Jairusrigate şi taucetanul, care fuseseră

lături de el chiar de la început, erautici, ori agenţi ai acestora. Cei doiugiseră înainte ca Burton să-i poatărinde la înghesuială.

urton nu-şi mai putea ţine ascunsecretul de tovarăşii lui. Alice aămas şocată, ba chiar împietrită,ând auzise povestea. Apoi s-a

nfuriat. De ce nu-i spusese adevărumai demult ? Burton i-a explicat căncercase să o protejeze. Dacă ar fitiut adevărul, probabil că ar fi fost

ăpită de Etici şi interogată, ori



upusă la cine ştie ce cazne.Din acel moment, furia lui Alicemocnise. Supărările reprimate în

iferite momente se aprinseserărusc, iar flăcările îl pârliseră binee Burton care, întotdeauna pregătiă riposteze, se certase cu ea. Şi, cu

oate că după certuri se împăcauntotdeauna, Alice şi-a dat seama căn curând avea să vină şi ziuaespărţirii.

r fi trebuit să facă ea primul pasnainte de îmbarcarea pe Rex. însăoise mereu să dezlege mistereleumii Fluviului. Dacă ar fi rămas, ar

regretat mereu că nu a plecat. Deceea se îmbarcase cu Richard, iarcum se afla în cabina lui,

ntrebându-se ce trebuia să facă în

ontinuare.



De asemenea, trebuia să admită cărezenţa ei acolo era motivată şi deltceva decât dorinţa de a dezlega

mistere. Pentru prima oară în viaţaa pe acea lume, se bucura de apăurentă, caldă şi rece, şi de o toaletăonfortabilă, de un pat la care se

dăugau aer condiţionat şi un salonmare, unde putea viziona filme,egiza piese de teatru şi asculta

muzică, atât uşoară, cât şi clasică,

nterpretată de orchestre ce foloseaunstrumente cunoscute şi peământ, şi nu înlocuitori din lut,iele şi bambus, aşa cum se utilizau

e maluri. Mai avea prilejul să joaceridge, whist şi alte jocuri. Se puteaucura de toate aceste mângâierientru trup şi suflet, şi nu numai

tât. I-ar fi venit greu să renunţe la



oate.entru fiica unui episcop, născutăe 4 mai 1852, în apropiere de

Westminster Abbey, era o situaţiee-a dreptul ciudată. Tatăl ei nuusese doar decanul de la Christhurch College, ci şi co-editorul

enumitului Lexicon grec-englez alui Liddell şi Scott. Mama ei fusese oemeie cultivată şi frumoasă, carerăta ca o spanioloaică. Alice

leasance Liddell venise la Oxfordând avea patru ani şi semprietenise imediat cu clericul-

matematician care era sfios şi

âlbâit şi avea un simţ cam ciudat amorului. Amândoi locuiau în Tom

Quad, aşa că se întâlneau deseori.ntrucât erau fiicele unui episcop cu

trămoşi regeşti şi nobili, lui Alice şi



urorilor ei nu li se îngăduia să seoace prea des cu alţi copii. Au fostducate în principal de guvernanta

or, domnişoara Prickett, o femeieare se străduia din răsputeri să lenveţe pe fete, deşii nici ea nu aveaducaţie suficientă. Cu toate

cestea, Alice s-a bucurat de toatevantajele unei copilării privilegiaten epoca victoriană. Profesor deesen i-a fost John Ruskin. De

multe ori, reuşea să tragă curechea la discuţiile purtate de ceinvitaţi de tatăl ei laină: Prinţul de Wales, Gladstone,

Matthew Arnold şi mulţi alţi oamenie cultură şi notabilităţi ale vremii.ra o copilă atrăgătoare, brunetă, cuărul drept strâns în codiţe, iar

hipul ei era o reflectare a sufletului



i discret şi visător când cădea peânduri, dar vioi şi avid atunci cândra stimulat, îndeosebi de povestirile

bsurde ale lui Dodgson. Citea multi, în mare măsură, căuta să-şimbunătăţească educaţia prin forţeroprii.

plăcea să se joace cu pisica ei deuloare neagră, Dinah, şi să-i spunăoveşti care însă nu erau niciodată

a fel de bune ca acelea ale

everendului. Cântecul ei preferatrau Steaua serii, pe care Dodgsonvea să-l satirizeze în Alice în Ţara

Minunilor drept cântecul Ţestoasei,

upă de Ţestoasă:upa serii, frumoasă supă! Supaerii, frumoasă supă!devărata Alice prefera fragmentul

in carte referitor la Pisica din



heshire. Iubea pisicile şi chiar şiupă ce a crescut, când nu eraimeni prin preajmă, îi vorbea pisici

e parcă ar fi fost o fiinţă umană.junsese o femeie atrăgătoare, cu unzic splendid, având în acelaşi timpeva special, o aură aburoasă, greu

e definit, care îl atrăsese peDodgson când era copilă, dar şi peRuskin, ori alţi bărbaţi. Pentru

ceştia, ea era „copila cu fruntea

enină şi cu ochi visători şi miraţi.u toate că a fost atrăgătoare şi caemeie, s-a căsătorit abia la douăzeci opt de ani, ceea ce, în 1880, în

lină epocă victoriană, o făcea să fiefată bătrână. Soţul ei, Reginald

Gervis Hargreaves, care avea oroprietate la Cuffnells, în apropiere

e Lyndhurst, Hampshire, studiase



a Eton şi Christ Church, devenindudecător de pace şi ducând un traioarte liniştit alături de Alice şi cei

rei fii ai ei. îi plăcea să citească,ndeosebi literatură franţuzească, săălărească şi să vâneze şi deţinea oezervaţie de copaci, unde puteai

ăsi pini Douglas şi o anumită specie sequoia.n ciuda unor inhibiţii şi stângăcii dnceput, Alice ajunsese să accepte

elaţiile sexuale şi chiar să şi leorească. Şi-a iubit soţul şi a suferitrofund la moartea acestuia în 1926

nsă pe Burton îl iubise cu o patimă

e o depăşise cu mult cea pe care ovusese faţă de Reginald.

Dar gata, şi-a zis ea.u mai era dispusă să accepte

eliniştea lui permanentă, deşii



ăsase impresia că va rămânentr-un loc vreme de mai mulţi ani.nsă şederea într-un loc îl silea să se

eplaseze. Accesele lui de furie,orinţa lui de a se certa, gelozia luiemăsurată deveniseră obositoare.ână şi trăsăturile care o atrăseseră

a el, iar asta pentru că ei tocmaicestea îi lipseau, o făceau acum săe îndepărteze.ea mai mare piedică în calea

lecării ei era faptul că el păstraseentru sine Secretul.Din nefericire, dacă îl părăsea peRichard acum, nu avea unde să se

ucă. Nu mai existau cabine libere.Unele erau ocupate de bărbaţi

inguri, dar ea nu voia să se mute cun bărbat pe care nu-l iubea.

Richard ar fi pufnit dispreţuitor



uzind de o asemenea hotărâre. Elusţinea că dorea la o femeie doarrumuseţe şi afecţiune. Prefera

londele, dar în cazul ei făcusebstracţie de asta. El îi va spune săăsească un bărbat arătos, care săe cât de cât manierat. Ba nu, nu-i

a zice aşa ceva. Va ameninţa că oa ucide dacă-l părăseşte. Alice nura sigură. Dar probabil că Burtone săturase de ea, aşa cum şi ea era

ătulă de el.-a aşezat şi a fumat o ţigaretă, unucru pe care nici nu ar fi visat să-lacă pe Pământ, şi s-a gândit cum să

rocedeze. Cum nu a găsit nici unăspuns, după o vreme Alice a plecain cabină şi a ajuns în salonul

mare. Acolo găsea întotdeauna câte

eva plăcut ori interesant.



junsă acolo, s-a plimbat vreme deâteva minute admirând picturile şitatuetele şi ascultând o piesă

entru pian, compusă de Liszt.imţindu-se foarte singură şiperând că va apărea până la urmăineva care să o scoată din acea

tare, la un moment dat s-a apropiae ea o femeie. Avea în jur de unmetru şi şaptezeci şi cinci înălţime,

ra zveltă, cu picioare lungi şi sâni

e mărime medie şi formă uşoronică şi cu sfârcurile puţin înălţatecoperiţi de o ţesătură subţire,proape invizibilă. Trăsăturile îi erau

rumoase, în ciuda nasului ceva maiung.rătându-şi dinţii foarte albi şi egalilonda i-a zis în esperanto:

unt Aphra Behn, una dintre



istolarele şi fostele amante aleMaiestăţii Sale, deşii uneori îi place

ă revină pe unde a mai fost. Eşti

lice Liddell, nu-i aşa ? Femeiaelşului cu aspect fioros, nici urât,ar nici frumos, pe nume

Gwalchgwynn.

lice a confirmat acest lucru şi antrebat-o imediat:ar tu eşti autoarea cărţii Oroonoko phra a zâmbit din nou.

Da, şi a câtorva piese de teatru. Elăcut să afli că nu am rămas totalecunoscută în secolul XX. Jociridge ? Pentru că suntem în

ăutarea unui al patrulea jucător.-am mai jucat de treizeci şi patrue ani, a spus Alice. Dar mi-a plăcut

ocul. Dacă nu vă deranjează o

arecare stângăcie la început...



i, înveţi repede, deşii s-ar putea săuferi niţel, i-a zis Aphra.

pufnit în râs şi a condus-o pe Alic

ătre o masă din apropiereaeretelui, sub un tablou uriaş.ictura îl înfăţişa pe Tezeuătrunzând în inima labirintului

minoian, unde îl aştepta Minotaurulirul Ariadnei era legat de o erecţienormă a eroului.ăzând expresia de pe faţa lui Alice,

phra a surâs.e şochează când îl vezi pentrurima oară, nu-i aşa ? Nu ştiu dacăezeu va ucide taurul cu spada ori î

a speria de moarte cu scula aceea,e părere ai ?

n acest ultim caz, o să rupă firul, apus Alice, şi nu va mai reuşi să

ăsească drumul de înapoiere până



a Ariadna.orocoasă femeie, a spus Aphra.oate chiar să moară sperând că el o

ubeşte, fără a şti că el plănuieşte săabandoneze cu prima ocazie.şadar, aceea era Aphra Amis Behn

omancieră, poetă şi dramaturg, pe

are Londra o numise Incomparabilastrea, după divina fecioară atelelor din religia clasică greacă.nainte de a muri, în 1689, la vârsta

e patruzeci şi nouă de ani, scrisesen roman, Oroonoko, sau sclavulegal, care a creat senzaţie la vremeapariţiei şi a fost republicat în 1930

ferindu-i lui Alice prilejul de a-l citiu puţin timp înainte de a muri.artea influenţase foarte multezvoltarea romanului ca gen literar

ar contemporanii o puseseră pe



phra alături de scriitori precumDaniel Defoe. Piesele ei erau pline de

ulgarităţi şi limbaj obscen, dar

pirituale, motiv pentru care îincântaseră pe amatorii de teatru airemii. A fost prima femeie dinnglia care s-a întreţinut exclusiv

in scris. Ea a fost şi spioană aegelui Charles al II-lea în timpulăzboiului împotriva olandezilor.urtarea ei a fost scandaloasă, chiar

i pentru perioada Restauraţiei, darfost înmormântată la Westminsterbbey, o onoare refuzată Lorduluiyron, o personalitate la fel de

candaloasă, dar mult maiunoscută.a masă aşteptau doi bărbaţierăbdători. Aphra a făcut

rezentările, făcând şi o scurtă



recere în revistă a biografiilor lor.ărbatul de la capătul vestic al

mesei era Lazzaro Spallanzani,

ăscut în Anul Domnului 1729,ecedat în 1799. Fusese unul dintreei mai renumiţi natura lişti airemii sale, şi îşi câştigase

otorietatea în primul rând prinxperimentele făcute pe lilieci,entru a stabili cum puteau aceştiaă zboare printr-un întuneric deplin

Descoperise că reuşeau astaolosindu-se de un fel de sonar, cuoate că pe vremea aceea termenulu era cunoscut. Era scund, zvelt,

runet şi, evident, italian, deşiicum vorbea esperanto.ărbatul aşezat la capătul nordic al

mesei era Ladislas Podebrad, un ceh

De statură potrivită (pentru mijlocul



i sfârşitul secolului XX), avea umerargi, musculoşi şi gâtul gros. Aveaărul blond, iar ochii îi erau albaştri

i reci. Sprâncenele erau foarteroase şi gălbui. Nasul ca de acvilă îra mare şi în bărbia masivă avea oropiţă adâncă. în ciuda mâinilor

mari cât ale unui urs, a socotit Aliceare uneori manifesta tendinţa de axagera în aprecierile ei şi aegetelor elativ scurte, omul mânuia

ărţile ca un cartofor de pe un vas caviga pe fluviul Mississippi.phra a povestit că el fusese luat laord în urmă cu doar opt zile şi că

ra inginer electromecanic, având şitlul de doctor. A mai zis iar asta a

ăcut-o pe Alice să devină extrem detentă că Podebrad îi atrăsese

tenţia lui Ioan când acesta îl văzus



tând lângă o epavă a unei naveburătoare de pe malul stâng alluviului.

După ce ascultase povestea luiodebrad şi aflase ce pregătire aveacesta, Ioan îl invitase la bord cafiţer mecanic la camera motoarelor

hila din duraluminiu şi gondolairijabilului semirigid fuseseră tăiatei depozitate în magaziile de pe Rex.odebrad nu era prea vorbăreţ,

ărând unul dintre acei jucători deridge care acordă toată atenţiaocului. Dar cum Behn şipallanzani flecăreau verzi şi uscate

lice a căpătat curaj şi i-a adresatâteva întrebări. El i-a răspuns

monosilabic, dar nu a dat de înţelesă asta l-ar deranja în vreun fel. Ast

u însemna că nu era deranjat; pe



oată durata jocului, chipul i-aămas lipsit de orice expresie.odebrad a explicat că fusese şeful

nui stat situat foarte departe înval, numit Nova Behemujo, ceea cen esperanto însemna Noua Boemie.vea pregătirea necesară pentru

cea înaltă demnitate deoareceusese şef de guvern în Cehoslovaciai membru marcant al partiduluiomunist. Acum nu mai era

omunist, întrucât acea ideologie eraa fel de inutilă şi de irelevantă ca şiapitalismul în condiţiile din Lumealuviului. Se simţise atras foarte

mult de Biserica celei de-A Douaanse, cu toate că nu devenise

membru al ei.l visase mereu că în subsolul din

ova Bojemujo existau zăcăminte



oarte bogate de fier şi alte substanţminerale. După multe insistenţe,

euşise să-şi convingă poporul să se

puce de săpături. Munca seovedise de durată şi extrem debositoare, implicând folosirea

multor unelte din cremene, cuarţ şi

emn, dar zelul său îi convinsese peameni să continue. Pe de altă partesta le oferea ceva de făcut.ă daţi seama, sper, că nu sunt

eloc superstiţios, a spus Podebradu glas de bas profund. Dispreţuiescniromanţia, şi aş fi ignorat aceaerie de vise,

ndiferent cât de clare şionvingătoare ar fi fost ele. Cu alteuvinte, în alte condiţii, aşa aş firocedat. Mi s-a părut că ele

eprezentau expresii ale



nconştientului meu, un termen peare nu-l folosesc cu plăcere,

ntrucât resping freudianismul, dar

are se dovedeşte util aici pentru aescrie fenomenele pe care le-amxperimentat. Ele au fost la începutoar expresii ale dorinţei mele de a

escoperi metale, sau cel puţin aşam crezut. Apoi am început să credă ar putea exista şi altă explicaţie,u toate că la început nu a existat

ici una. Probabil că era vorba definitatea dintre metale şi mine,reun soi de curent subteran care atabilit un circuit prin mine, adică

metalul la un pol, iar eu la celălalt,stfel că am simţit fluxul de energie.Şi mai spune că nu e superstiţios, aândit Alice. „Sau îşi bate joc de

mine ?



u toate acestea, Richard ar fi datrezare unor asemenea baliverne. Elredea că între el şi argint exista o

finitate. Aflat în India şi suferind deftalmie, îşi pusese monede de argine ochi şi, la bătrâneţe, când se

mbolnăvise de gută, şi le aşezase pe

icioare.u toate că nu cred în vise camanifestări ale înconştientului,

onsider că ele pot fi mijlocul de

ransmitere a telepatiei ori a altororme de percepţie extrasenzorială, apus Podebrad. în Uniunea Sovietică-au efectuat multe experimente în

cest domeniu. Indiferent de motiv,u am simţit cu tărie că în subsolulin Nova Bohemujo exista metal. Şiărerea mea s-a confirmat. S-au

escoperit fier, bauxită, criolit,



anadiu, platină, tungsten şi alteminereuri. Toate amestecate, nuntr-un strat natural. Evident, cei

are au reformat această planetă, înmpul procesului, au îngrămăditcolo minereurile.odebrad spusese toate acestea într

citaţii, desigur. Vorbea de parcă nu-ar fi întrerupt, continuând de acole unde rămăsese.odebrad îşi industrializase statul.

Oamenii lui fuseseră înarmaţi cuăbii de oţel, arcuri din fibră deticlă şi arme de foc. Construiseouă vapoare cu abur, ambele

lindate, dar nici pe departe la fel demari ca Rex.

u erau făcute pentru cuceriri, cientru apărare. Celelalte state

âvneau la bogăţiile noastre mineral



i ar fi dorit să le posede, dar nu aundrăznit să lanseze vreun atac.copul meu suprem a fost, totuşi, să

onstruiesc o navă cu elice pentru aălători către izvoarele Fluviului. Laremea aceea nu ştiam că maixistau două vase uriaşe care urcau

e Fluviu. Chiar dacă aş fi avutunoştinţă de asta, tot mi-aş fionstruit navele acelea. în cele dinrmă, am cunoscut nişte aventurier

are îşi propuseseră să ajungă lazvoare cu ajutorul unei naveeriene. Ideea lor m-a intrigat şiurând am realizat dirijabilul cu car

m pornit la drum. Numai că a fostvariat în timpul unei furtuni. Eu şichipajul am scăpat cu viaţă, apoi apărut şi Rex.

ocul s-a încheiat câteva minute ma



ârziu, fiind câştigat de Podebrad şilice, iar Spallanzani a între( bat

urios de ce Podebrad preluase

onducerea cu un caro; în loc de oreflă. Cehul a refuzat să-i deaxplicaţii, dar i-a zis că o să-şi deaeama şi singur de motiv. A felicitat-

apoi pe Alice pentru felul în careucase. Ea i-a mulţumit, dar nu ştiaici cât Spallanzani cum reuşiseodebrad să câştige jocul.

nainte de a se despărţi, Alice i-a zisijorino Behn a uitat să-mi spună cuxactitate unde te-ai născut şi ai

murit pe Pământ.

l s-a uitat brusc spre ea.oate pentru că nu ştie. Dar de cerei să afli ?, mă interesează asemenea aspecte

l a ridicat din umeri şi a spus:



ntre 1912 şi 1980.lice s-a grăbit să discute cu Burton

nainte de a intra în schimb, unde

rebuia să înveţe cum trebuieşezate oasele şi cum se realizeazămulaje din ghips. L-a găsit pe

oridor, în drum spre cabina lor.

ranspirase, iar pielea luiegricioasă arăta ca bronzul uns culei. Tocmai terminase cele două oree antrenament pentru lupta cu

eţele şi spada şi mai avea jumătatee oră la dispoziţie până să meargăa altă instrucţie.n drum spre cabină, Alice i-a

ovestit despre Podebrad. El antrebat-o de ce o interesa cehul atâe mult.hestia cu visul lui e o gogoriţă, a

is ea. Să-ţi spun ce cred despre



sta. Am impresia că e un agent car-a rătăcit şi a ştiut unde se găseauăcămintele de minereuri. S-a slujit

e vis ca de o explicaţie ca să-şiună poporul la treabă pentrucoaterea mineralelor la lumină.poi a construit dirijabilul şi a

ncercat să ajungă la turnn, nu doara izvoare. Sigur aşa a fost!erios ? a întrebat-o Burton ironic,

n stilul lui supărător. Ce alte dovezi

ricât de neînsemnate, mai ai ? Larma urmelor, individul nu a trăitână după 1983.şa a spus el! Dar de unde ştim

acă nu cumva unii agenţi... chiaru ai zis... nu şi-au schimbatovestea ? în orice caz...tăcut, şi întreaga ei fiinţă a radiat

orinţa de a afla.



Daa?u mi-ai descris Consiliul celoroisprezece. El pare a fi cel numit

hanabur, ori poate cel pe numeoga!sta l-a tulburat, dar după o clipă ais:

Descrie-mi-l din nou pe acest om.După ce a ascultat-o, Burton alătinat din cap.u. Loga şi Thanabur au amândoi

chi verzi. Loga era roşcovan, iarhanabur avea părul castaniu. Acesodebrad este blond, cu ochilbaştri. S-ar putea să le semene,

ar eu cred că există milioane carerată ca ei.

Richard, înţelege! Culoarea păruluie poate schimba! Nu purta lentile

in acelea de plastic, ce pot schimba



uloarea ochilor, despre care ne-aovestit Frigate. Dar nu crezi căticii ar avea la îndemână mijloacele

e a-şi schimba culoarea ochilor fărăispozitive atât de evidente ?osibil. O să mă uit şi eu la acestm.

După ce a făcut duş, s-a grăbit săjungă în salonul mare. Cum nu l-aăsit acolo pe Podebrad, a revenit înamera motoarelor. Mai târziu, când

revăzut-o pe Alice, Burton i-a zis:a trebui să ne convingem. Ar puteaThanabur sau Loga. Dacă unul se

oate comporta ca un cameleon,

tunci şi celălalt poate s-o facă. Aurecut însă douăzecişi opt de ani deând i-am văzut, iar întâlnireaoastră a fost foarte scurtă. Nu ştiu

acă-mi voi da seama.



i n-ai de gând să faci nimic ?Doar nu-l pot aresta pe vaporul luioan! Nu. Va trebui să-l

upraveghem, iar dacă descoperimeva care să ne confirme bănuielile,tunci vom hotărî ce avem de făcut.i uitat de agentul Spruce. Când l-

m prins, s-a sinucis doarândindu-se la un soi de cod prinare a eliberat otravă în propriulistem nervos din biluţa aceea

eagră pe care o avea implantată înreier. Va fi foarte periculos dacăcţionăm, şi nu trebuie să

ntervenim decât dacă suntem

iguri. Personal, eu cred că este doacoincidenţă. Acum... Strubewell...

mai există cineva în privinţa căruiau avem nici un fel de îndoieli.

dică,



u prea multe, probabil. La urmarmelor, faptul că cei morţi după983 ar putea fi agenţi rămâne doar

teorie. E posibil ca noi să nu fiintâlnit mulţi dintre aceştia.Da, dacă nu dau dovadă de prostiea bridge, o să mai joc cu Podebrad.

O să stau cu ochii pe el.lice, fii foarte atentă. Dacă estenul dintre Ei, se va arăta foarterecaut. De fapt, n-ai procedat bine

ntrebându-l în ce an a murit. Asta-ar putea să-l fi pus în gardă.rebuia să fi aflat asta de laltcineva.

-ai niciodată încredere în mine ? ais ea şi s-a îndepărtat.

oghu nu mai era favorita regelui.



Regele Ioan se îndrăgostise atât deebuneşte de o roşcată foarterăguţă, cu ochi albaştri, pe care o

ăzuse pe mal, încât hotărâse să maămână o vreme în zonă. Vaporul ancorat în apropierea unui doc

mare, construit de localnici cu multă

reme în urmă. După două zile înare s-a asigurat că oamenii de acolrau prietenoşi aşa cum păreau larima vedere, Ioan a aprobat o

ermisie la mal. La început, nu apus nici o vorbă nimănui despreeaşteptata poftă carnală care îluprinsese, însă purtarea lui nu lăsa

ici o îndoială asupra acestui lucru.oghu nu s-a sinchisit nicidecum cătrebuit să părăsească

partamentul regal după ce Ioan o

onvinsese pe femeie să se culce cu



l. Ea nu se îndrăgostise de el. Pe deltă parte, se simţea atrasă de un

ocalnic masiv şi negricios, de origin

okariană. Cu toate că nu aparţineaecolului ei, el avea aceeaşiaţionalitate şi, între partidele deex, avuseseră multe lucruri despre

are săiscute. Cu toate acestea, se simţisemilită că petrecuse un răstimp atâe scurt cu monarhul, şi cineva a

uzit-o mormăind că ar dori sărofite de o noapte întunecoasăentru a-l arunca pe acesta pesteord. Existaseră, existau şi aveau să

mai existe suficient de mulţi oameniare să-l vrea pe Ioan dispărut dintrei vii.urton a stat de gardă în prima

oapte. în a doua, el s-a mutat cu



lice într-o colibă din apropiereaocului. Oamenii de acolo,

majoritatea cretani din epoca

minoică timpurie, erau ospitalieri şimatori de distracţii. Seara, dansaui cântau în jurul focurilor de tabărăână când terminau rezervele de

lcool din licheni, iar apoi se duceauălăbănindu-se la culcare sau să secupleze, ori, aşa cum se exprimaurton „să se pluralizeze. El se

eclara fericit să rămână acoloreme de câteva săptămâni, pentruă astfel avea şansa de a adăuga oouă limbă la cele pe care deja le

unoştea. A început să stăpâneascăramatica de bază şi vocabularul

oarte curând, pentru că limba eraoarte apropiată de feniciană şi

braică. Existau, totuşi, multe



uvinte care nu erau de origineemită, acestea fiind împrumutatee la locuitorii originari ai Cretei

ând cuceritorii din Orientul Mijlociuasimilaseră. Cu toţii vorbeausperanto, desigur, cu toate că limbaolosită de ei se deosebea puţin de

mbajul artificial inventat de dr.amenhof.ui Ioan nu i-a fost greu să oonvingă pe femeie să-i devină

mantă. însă a întâmpinat onumită problemă. Nu exista nici oabină liberă pentru Loghu, şi n-outea alunga de pe vapor fără un

motiv temeinic. Având în vederepiritul autocratic ce-l caracteriza,utea să-i ignore drepturile.chipajul lui avea să se ocupe de

cest aspect. Amintindu-şi de Magn



harta, nu a încurajat pe nimeni încest sens, dar a încercatotuşi să găsească o soluţie pentru a

e debarasa de Loghu într-un modare să pară întemeiat.n a patra noapte de permisie pescat, în timp ce Ioan se afla în

partamentul lui cu Ochi-albaştri,ar Burton era cu Alice în colibamică, dar confortabilă, din cerul

opţii a coborât brusc un elicopter

e puntea de aterizare a vaporuluiRex.Mult mai târziu, Burton avea să afle

ă atacatorii veneau de pe nava

eriană Parseval, şi primiseră ordină-l captureze pe Ioan dacă puteau,

ar dacă nu, să-l ucidă. în clipa înare a auzit focuri de armă dinspre

Rex, şi-a dat seama că era vorba de



eva grav. Şi-a pus o pânză în jurulaliei, pe care a prins-o cu magneţiiflaţi în interiorul materialului.

După aceea, înşfăcând o spadă şi unistol gata încărcat de pe masaflată lângă pat, a ieşit în fugă, înreme ce Alice a început să strige

upă el.urton a auzit bărbaţi răcnind şirlând, zgomote însoţite de

mpuşcături şi apoi de o explozie

uternică, din câte se părea în salamotoarelor. A alergat spre vapor câtputut de repede. în timonerie erau

prinse lumini; aşadar, cineva

reluase controlul. Apoi zbaturile aunceput să se rotească. Vasul anceput să se deplaseze înapoi, dar

urton a reuşit să sară pe

romenada punţii căldărilor cu puţi



nainte ca parâmele să smulgăilonii din locurile lor, făcând doculă se prăbuşească.

Un moment mai târziu, de la etajulnferior al timoneriei a coborât untrăin. Burton şi-a golit pistolulrăgând spre el, dar nu l-a nimerit.

lestemând, a azvârlit pistolul şi aornit spre individ. Atunci,ecunoscutul a apărut din nou,

narmat cu o sabie.

urton nu se mai confruntaseiciodată cu un luptător care sămânuiască sabia ca un demon! Nici

u era de mirare. Diavolul înalt şi

lăbănog nu era altulecât Cyrano de Bergerac! Pe un ton

ucăuş, s-a prezentat în momente înare lupta încetinea, dar Burton nu

edea ce motiv ar fi avut ca să se



moare cu firea. Amândoi aveau rănşoare, o dovadă clară că erau came aceeaşi valoare. Cineva a scos un

trigăt, iar atenţia lui Burton a fostistrasă o fracţiune de secundă, iarcest lucru i-a fost fatal. Francezul a

nfipt sabia adânc în coapsa lui

urton.eajutorat, a căzut pe punte.Durerea agonizantă a venit câteva

ecunde mai târziu, făcându-l să

trângă din dinţi ca să nu urle. Deergerac era însă un cavaler. Nu aăcut nici cel mai mic efort de a-lcide.

licopterul s-a înălţat la scurt timpupă aceea, iar cei de pe punte au

ras în el cu toate armele. Cu toatecestea, nu au produs daune

erioase, iar când aparatul a ajuns



a treizeci de metri înălţime, un truplb şi dezbrăcat a apărut în

asciculul unui reflector, apoi a fost

runcat în beznă. Ori sărise cineva,ri se aruncase un cadavru dinlicopter. Burton a bănuit că eraorba de Regele Ioan.

Gemând, Burton şi-a pansat ranaare sângera abundent cu o bucatăe pânză, a legat capetele şi s-a silită meargă şontâcăit pe scara ce

ucea spre baza timoneriei. Rexmergea în derivă în josul Fluviului şu se putea interveni pentru a opriasul. Ioan a fost tras la bord câteva

momente mai târziu, inconştient, cumână şi un picior rupte.

După ce a parcurs opt kilometri înval, vaporul a eşuat pe mal şi, zece

minute mai târziu, primul dintre



amenii care fugiseră de-a lungulmalului, urmărind nava, a reuşit să

rce la bord.

Doctorul Doyle a aşezat oasele frântle lui Ioan şi i-a administrat cafearlandeză drept tratament pentruoc.

mediat ce şi-a revenit, Ioan anceput să blesteme şi să răcneascăra însă fericit că rămăsese în viaţă

ar motorul putea fi reparat cu

epreţuita sârmă de aluminiuepozitată în magazie. Asta avea săureze o lună, timp în care vaporul

ui Clemens avea să îi ajungă încet,

ar sigur, din urmă.um în acea luptă pieriserăoisprezece gardieni, acum Loghuvea o cabină liberă în care să se

nstaleze. Regele trebuia să găsească



nlocuitori pentru cei morţi, însă nuărea să se grăbească. După câtevaile în care a examinat candidaţii,

upunându-i apoi la teste mentale şzice suplimentare, a ales doar doiameni.u e nici o grabă, a zis el. Vreau

umai dintre cei mai buni. Localniciunt nişte nevolnici.n urma raidului, Ioan a început sănă la Burton, căruia i-a recunoscu

meritele cele mai mari în salvarea sau-l putea promova peste ceipecializaţi în treburi marinăreşti,ar îl putea face gardă de corp. Şi i-a

romis că-i va oferi un comision deecare dată când va fi posibil acest

ucru. Burton şi Alice s-au mutat înabina alăturată apartamentului

cupat de Ioan.



ntr-un fel, Burton s-a arătatemulţumit, deoarece nu-i plăcea sălujească pe nimeni. Totuşi, asta îi

ferea prilejul de a fi aproape detrubewell şi de a-l studia. Ascultat cu atenţie modul lui dexprimare, căutând să depisteze

rme de accent străin. Dacătrubewell era agent, trebuia sătăpânească engleza vorbită înestul mijlociu american.

lice a stat cu ochii şi cu urechile peodebrad în timpul partidelor deridge şi al altor activităţi sociale.oghu îl plăcea pe unul dintre cei

uspectaţi de a fi agenţi, un bărbatu o statură uriaşă, pe nume Arthural, de origine maghiară, careusţinea că fusese inginer

lectronist, mutându-se cu el după



e perechea luia părăsit. Suspiciunile lui Burtonu sporit când Loghu a observat că

al îşi petrecea mult timp cuodebrad. Eforturile ei de a-l tragee limbă s-au dovedit infructuoase,ar Burton a spus că, odată cu

recerea vremii, va reuşi aproapeigur. Dacă agenţii aveau să spunăoveşti asemănătoare, însemna că le

nvăţaseră pe de rost. Cu toate

cestea, ei erau (probabil) umani,stfel că erau supuşi greşelii. Oingură contradicţie ar fi fostuficientă pentru a lămuri lucrurile.

lice tot nu reuşise să-şi facăndeajuns de mult curaj pentru a seespărţi de Burton. Spera înontinuare că el îşi va schimba

titudinea faţă de ea în asemenea



măsură încât să justifice şederealături de el. Faptul că îndatoririle îineau mai toată ziua departe unul

e celălalt le venea în ajutor. Elărea atât de încântat să o vadă lafârşitul zilei, încât ea se simţea maiine şi a încercat să spere că vor

junge din nou la starea de patimăe la început. Păreau o perecheăsătorită de mulţi ani. încă aveau onumită afecţiune fluctuantă unul

aţă de celălalt, dar îi iritau din ce îne mai mult trăsături caracteriale peare altă dată şi le-ar fi trecut cuederea.

ntr-un fel, erau bătrâni, deşiirupurile tinereşti le fuseserăefăcute. Ea apucase să trăiască peământ până la optzeci şi doi de ani

ar el până la şaizeci şi nouă.



Având în vedere preferinţele meleexuale, reprezintă o vârstăemnificativă pentru a muri, spuses

dată Burton.) O viaţă lungă osificai alte părţi ale corpului, nu numairterele; la fel se întâmplă cubiceiurile şi atitudinile. Viaţa lungă

ăcea cu atât mai dificilă adaptarea,modificarea în bine a sinelui.mpactul resuscitării şi cel produs dumea Fluviului zdruncinaseră din

emelii credinţele multor oameni şiijutase să se pregătească pentru ochimbare. îi decalcifiase pe

mulţi, deşii la unii fragmentarea era

oar uşoară, la alţii, mai mare, iarmulţi nu reuşiseră să se adapteze

eloc.lice se schimbase în multe privinţe

ar caracterul ei de bază rămăsese



celaşi. Totul se afla acolo, întrăfundurile sufletului, îndâncimile care fac distanţele dintre

tele să pară nişte paşi pesteăltoace. Acelaşi lucru se întâmplasi cu Burton.şadar, Alice a rămas cu el, sperând

n ceva ce ştia că nu se va împlini.Uneori, visa să-l regăsească peReginald. Dar mai ştia că aşa ceva

ra şi mai lipsit de speranţă.

ndiferent dacă el se schimbase oriu, ea nu ar fi vrut să se întoarcă.uţin probabil ca el să se fichimbat. Fusese un bărbat de

reabă, dar, ca orice om bun,vusese şi minusuri, unele grave,

ntre care încăpăţânarea, care sigurar fi făcut să rămână acelaşi.

ici o omidă nu se poate



metamorfoza în altă omidă. Cealaltăacă e să devină fluture, trebuie să

acă pasul. Omul se deosebeşte de

midă prin faptul că insecta esterogramată, iar omul trebuie să seeprogrameze singur.şa treceau zilele lui Alice, deşii ele

u se limitau la astfel de gânduri.poi, într-o zi, când Rex şi-aonectat batacitorul şi cablurileentru potire la o piatră de pe malul

rept, aceasta a refuzat să producăescărcarea electrică.

oc şi panică.

n urmă cu cincisprezece ani,ietrele-potir se mai defectaseră oată. îşi reluaseră funcţionareaouăzeci şi patru de ore mai târziu.

lemens îi spusese Regelui



oan că un meteorit tăiase cablul delimentare, însă avaria fuseseeparată, iar cablul se reconectase

ntr-o perioadă uimitor de scurtă.cel lucru fusese realizat de Etici,eşii toţi oamenii din zonă seimţiseră copleşi-ţi de ceva probabil

n gaz şi dormiseră pe toată durataeparaţiilor.e năştea, aşadar, o întrebare:ablul avea să fie reparat din nou?

poi apărea alta: Ce provocase acelezastru ? Un alt meteorit ? Ori erancă un pas pe calea prăbuşirii şiistrugerii acelei lumi ?

u toate că a rămas descumpănit,Regele Ioan şi-a revenit cu

epeziciune. Şi-a trimis ofiţerii săalmeze echipajul, apoi a dat ordin

ă li se servească tuturor un



mestec de alcool din licheni, apă şiudră făcută din arborele de fier,ăutură care pe Rex se numea grog.

După ce toată lumea s-a îndestulatu băutura care i-a făcut să fie bineispuşi şi curajoşi, a ordonat caorna de alimentare din cupru să fie

etrasă pe vapor. Apoi Rex şi-aontinuat drumul spre amonte, prinpa puţin adâncă din apropierea

malului stâng. Batacitorul mai avea

uficientă energie pentruropulsarea navei până larmătoarea masă. Când mai

ămăseseră două ore până la

repuscul, Ioan a dat ordinul deprire a vasului, după care cablul cuorna din cupru a fost conectat la oiatră.

şa cum era de aşteptat, localnicii



u refuzat să le „împrumute o piatrăUna dintre mitralierele cu abur a

lobozit un roi de gloanţe de plastic

este capetele mulţimii ce setrânsese pe mal, iar aceasta a fugitnspăimântată până la jumătateaâmpiei. Cele două ambarcaţiuni

mfibii de asalt, numite cândvaDragonul de Foc I şi II, botezatecum Eleanor şi Henry, au acostat şu rămas de pază cât borna a fost

xată pe piatră. Cu toate acestea, înecurs de o oră, în dreptul vasului-au strâns localnici de la pietreflate chiar la un kilometru şi

umătate depărtare, de pe ambelemaluri ale Fluviului, inclusiv oamen

le căror pietre-potir se aflau laoalele dealurilor. Scoţând strigăte

ăzboinice, urlete, mii de bărbaţi şi



emei au atacat amfibiile şi vaporul,n acelaşi timp, cinci sute de oamenn ambarcaţiuni au atacat dinspre

pă.Rachetele şi proiectilele trase de peRex au ucis o sută de oameni

proape imediat. Mitralierele cu abu

u făcut alte două sute de victime.uşcaşii marini şi membriichipajului s-au aliniat de-a lungulordajului şi au tras cu puşti,

istoale şi arcuri, ori au lansat miciachete din arme bazuka.Malurile şi apa din jurul vaporului s

u înroşit curând de sânge,

mplându-se de cadavre şiragmente de trupuri. Atacul a mailăbit în intensitate, dar nu înaintea rachetele mari şi mici lansate de

ocalnici să provoace unele daune la



ord, ucigând şi câţiva oameni de-aiui Ioan.

u toate că rănile se vindecau mult

mai repede aici decât pe Pământ,urton abia mai putea merge. Cuoate acestea, a înaintat cu greuână la balustrada promenadei şi a

exasului şi a tras cu puşca lui,alibrul 48, câteva cartuşe din lemnnimerit cam o treime din cei luaţi

a ţintă, toţi oameni de pe partea

inspre Fluviu. După ce au fostcufundate toate vasele, bărcileioplite, canoele, canoele de luptă şimbarcaţiunile cu pânze, s-a târât

ână în partea cealaltă a vaporului,a să ajute la alungarea atacatorilor

ajuns acolo la ţanc pentru a sepune celui de-al treilea şi ultim

tac. Acesta fusese precedat de



multe consultări între ofiţeriinamici, duruit de tobe şi ţiuituri dinuiere făcute din coarne de peşte, ia

poi, cu încă un urlet, localnicii auăvălit spre vapor. De dataceasta amfibiile îşi terminaseră

muniţia şi s-au retras în docul aflat

n partea din spate a navei-mamă.u toate acestea, cele două avioanee luptă, cel de recunoaştere, cu uningur loc, bombardierul lansator de

orpile şi elicopterul s-au ridicat îner ca să participe la luptă.âţiva localnici au fost cât pe ce săjungă la apă. Apoi, rândurile

tacatorilor s-au năruit, s-aumprăştiat şi oamenii au rupt-o laugă. La scurt timp după aceea,ietrele au bubuit, iar potirele şi

atacitorul s-au umplut şi, respectiv



ncărcat.lavă Cerului! a zis Regele Ioan,runcând priviri sălbatice în jur. A

ost destul de rău! Dar mâine ?Dumnezeu să ne apere!vea dreptate. A doua zi, înnebuniţie foame, oamenii de pe malul drept

u sosit în hoarde. Toate bărcilexistente, inclusiv veliere cu doirbori, erau înţesate la capacitate

maximă cu femei şi bărbaţi. în

patele acestora venea o altă armatăe înotători. Iar când a răsăritoarele, atât cât se putea cuprindeu privirea, Fluviul gemea de

mbarcaţiuni şi oameni care înotau.rimele rânduri de ambarcaţiuni au

ost întâmpinate cu toate rachetele şăgeţile pe care apărătorii le aveau l

ispoziţie. Cu toate acestea,



majoritatea ambarcaţiunilor auşuat, iar din ele au sărit luptătoriie pe malul drept.

rinşi între două forţe, cei de pe Rexu luptat cu mult curaj. Foculeschis de ei a creat spaţii libere în

urul pietrelor-potir, iar amfibiile,

coţând flăcări, au înaintat pe şenileână la pietre. Cât i-au ţinut laistanţă deopotrivă pe apărători şie atacatori, macaraua de pe Rex a

euşit să aşeze borna pe piatră.ietrele au bubuit, iar imediat bornafost ridicată de macara, care a fost

etrasă în interiorul lui Rex.

După ce amfibiile au revenit laapor, Ioan a ordonat ridicareancorei.

ar după aceea, cu viteză maximă

nainte! Era mai uşor de ordonat



ecât de făcut, îmbulzeala de vasein jur era atât de mare, încât

Rex nu s-a putut deplasa decât cu

iteză foarte mică. în vreme cebaturile s-au rotit în apă, iar provafăcut bucăţi bărcile cu pânze de

imensiuni mai mari, făcându-le pe

ele mici să se ciocnească şi să sefărâme între ele, oamenii de pemalul drept au început să lanseze

achete. Bărbaţi şi femei, în număr

mare, au reuşit să se caţere peromenada punţii căldărilor, dar nuu putut rămâne acolo multă vreme

n cele din urmă, Rex s-a desprins ş

-a îndreptat spre celălalt mal. Acolopătruns în curentul mai slab din

propierea malului şi a pornit rapidpre amonte. Dincolo de apă, bătălia

ontinua cu îndârjire.



a amiază, Ioan trebuia să decidăacă mai era cazul să încarceatacitorul. După ce a stat câteva

lipe pe gânduri, a ordonat caaporul să ancoreze la un doc mare.ă-i lăsăm să se ucidă între ei, a zisl. Avem suficiente alimente afumate

i uscate ca să rezistăm până mâineom face reîncărcarea după aceea.ână atunci, cred că şi măcelulcesta se va încheia.

Malul drept oferea o privelişte de-areptul stranie. Oamenii de pe vase obişnuiseră să vadă malulemând de oameni în grupuri mari,

ălăgioşi, flecărind, râzând, astfel căot pământul acela rămas pustiurea o impresie ciudată. Pe aceaarte, în afara câtorva oameni foarte

nţelepţi, ori timizi, care preferaseră



ă nu-şi umple burţile pe socotealaelor de pe malul stâng, nu se maiedea nici ţipenie. Colibele şi casele

ungi, precum şi clădirile mari detat rămăseseră fără locatari, şia fel stăteau lucrurile şi pe câmpie,i la poalele dealurilor. Cum pe

lanetă nu existau animale, păsări,nsecte ori reptile, doar vântul caremişca frunzele celor câtorva copaci

in câmpie mai scotea vreun sunet.

Oamenii ce se războiau pe malulelălalt îşi isprăviseră deja praful deuşcă şi proiectilele, astfel încât ceie pe Rex mai puteau auzi doar

murmurele slabe şi glasurilenfundate ale celor care-şi exprimauuria, foamea, teama, ori durerea şiuferinţa în faţa atâtor morţi.

ierderile înregistrate pe Rex în cele



ouă zile de luptă se ridicau lareizeci de morţi şi şaizeci de răniţi,intre care douăzeci grav, deşii se

utea spune că suferinzii luau înerios orice rană, indiferent cât demică. După o scurtă ceremonie,

adavrele au fost azvârlite, în saci

in piele de peşte în care s-au pusreutăţi, tocmai în mijloculluviului. Sacii aveau rostul doar delinişti conştiinţele

upravieţuitorilor, deoarece eraumediat sfâşiaţi de peştii rechin; caremâncau carnea morţilor încă înainte

a aceştia să ajungă pe fundul apei.

De-a lungul malului stâng, Fluviulemea de cadavre, care se ciocneaunul de altul, în vreme ce peştii caree hrăneau se vânzoleau ca turbaţi

n apa însângerată. Vreme de o lună



arajul alcătuit din cadavre a blocatluviul, făcândul să arate înfiorător.ătăliile se purtaseră pretutindeni,

i avea să treacă ceva vreme până săispară toate cadavrele. Până atuncinsă, peştii se ghiftuiau, iar colosaliiragoni de fluviu veneau din

dâncuri şi înghiţeau cadavrelemflate unul câte unul, până îşimpleau burţile. Iar după ce leigerau şi eliminau ce era de

liminat, reveneau din nou lauprafaţă ca să se hrănească şi săontinue ciclul.răim Armaghedonul, Apocalipsa, i-

pus Burton lui Alice, apoi a scos uneamăt.vând coşmaruri, Alice plângea deecare dată când îşi amintea de

măcel. Burton a ajutat-o atât de



mult să uite de durere, încât ea aimţit că erau din nou apropiaţi.

n după-amiaza următoarei zile, Rex

-a aventurat spre malul celălaltentru a-şi reîncărca batacitorul. Aevenit pe malul drept. Trebuiau săroducă praf de puşcă şi să repare

variile. Asta le-a luat o lună, timpn care rana lui Burton s-a vindecatomplet.ând vasul şi-a reluat marşul,

âtorva dintre membrii echipajului l-a dat sarcina de a face oumărătoare a supravieţuitorilor diniferite zone, alese la întâmplare.

Rezultatul: s-a apreciat că, dacăuptele avuseseră peste tot aceeaşintensitate, aproape jumătate dinopulaţie murise. Asta însemna că

n decurs de douăzeci şi patru de or



ieriseră şaptesprezece miliarde şiumătate de oameni.

trecut mult timp până veselia a

evenit la bord, iar oamenii de pemal se purtau ca nişte fantome. Iarmai înspăimântător decât urmărilemăcelului era gândul ce nu le dădea

ace: Ce avea să se întâmple dacă seefectau şi celelalte pietre-potir ?cum era momentul să-i ia la

ntrebări pe cei suspectaţi de a fi

genţi, şi-a spus Burton. Dar dacărau încolţiţi, aceştia se puteauinucide, chiar dacă nu mai aveauansa de a fi resuscitaţi. Şi exista şi

osibilitatea ca oamenii ceecedaseră după 1983 să fieevinovaţi.rebuia să aştepte. Nu putea face

ltceva.



ntre timp, Loghu îl trăgea de limbău subtilitate pe tovarăşul ei deabină, iar Alice, cu mai puţină

ubtilitate, se străduia să-l descoasăe Podebrad. Iar Burton aştepta catrubewell să facă o greşeală.a câteva zile după ce reîncepuseră

oiajul, Ioan a hotărât să maiecruteze oameni. A ordonat oprireaasului în timpul mesei de prânz şi-a dus pe mal ca să anunţe

opulaţia că avea câteva locuriisponibile, împreună cu alţii,urton, în postura de sergent

Gwalchgwynn, avea sarcina de a

mbla prin mulţime pentru a depistosibilii asasini. Când a ajuns la unm ce provenea evident dinaleoliticul timpuriu, un individ

cund, cu oase masive, care arăta ca



n mongol şi a început să vorbeascău el, şi-a uitat misiunea vreme deâteva secunde. Pe Ngangchungding

ăci aşa îl chema pe om, nu l-aeranjat câtuşi de puţin să-i prezintâteva elemente fundamentale alembii lui materne, pe care Burton

u o mai auzise până atunci.orbind apoi în esperanto, Burton ancercat să-l convingă să se îmbarcee Rex. în acest fel, nu numai că se

ducea la bord un luptător bun, darurton ar fi avut prilejul să înveţe oouă limbă. Ngangchungding i-a

efuzat oferta, spunând că era

ichirenit, membru al aceleiiscipline budiste care punea accente pacifism la fel de mult ca şiiserica celei de-A Doua Şanse. Deş

ezamăgit, Burton i-a dat omului o



garetă, ca să-i demonstreze că nu-iurta pică pentru refuz, apoi aevenit la masa Regelui Ioan.

cesta tocmai discuta cu un om albe care Burton nu-l putea vedea,eoarece era parţial ascuns de unegru înalt, cu picioare subţiri, braţ

ungi şi umeri largi. Burton a trecute lângă ei ca să se aşeze în spateleui Ioan.-a auzit pe alb spunând:

Mă numesc Peter Jairus Frigate.urton s-a întors, s-a uitat atent şipoi, înfuriat, a sărit asupra luirigate. Acesta a căzut la pământ

ub greutatea lui Burton, care l-arins bine de gât.e omor! a răcnit Burton.poi a primit o lovitură puternică în

eafă.



ând şi-a revenit, i-a văzut pe negrui pe cei patru bărbaţi care seflaseră în spatele lui luptând cu

ărzile de corp ale lui Ioan.Monarhul sărise pe tăblia mesei şi,mpurpurat la faţă, răcnea ordine.

Deruta a domnit vreme de câteva

ecunde, după care oamenii s-auomolit. Tuşind, Frigate s-a ridicatn picioare. Burton s-a adunat de peos, simţind o durere în ceafă.

vident, fusese lovit cu un baston pare negrul îl purta agăţat deentură. Acum, acea armă zăcea pe

arbă.

u toate că mintea încă nu i sempezise, Burton şi-a dat seama că

ăcuse o greşeală. Acel bărbatducea cu acel Frigate pe care îl

unoscuse. Dar nici glasul, nici



răsăturile feţei nu semănau, şi omuu era la fel de înalt. Cu toatecestea... cum de purta acelaşi

ume ?mi cer iertare, sinjoro Frigate, a zisl. Am crezut că... semeni atât de

mult cu un om pe care am toate

motivele să-l urăsc... mi-a făcut unău imens... dar să lăsăm asta. îmiare sincer rău şi, dacă pot să-miepar cumva greşeala...

Ce dracu'? a gândit el. Ori poaterebuia să fi gândit: „Cine dracu'?u toate că acela nu era Frigate pe

are-l ştia, s-a uitat în jur, în

peranţa că-l va zări pe Monat.M-ai speriat de moarte, a spus omulDar, în fine, nu-i nimic. Accept

cuzele. Pe de altă parte, cred că ai

lătit pentru greşeala comisă.



Umslopogaas ştie să lovească.bia l-am atins, cât să-l descurajez,spus negrul.

i reuşit, a recunoscut Burton şi azbucnit în râs, cu toate că-l dureaapul.u şi amicii tăi consideraţi-vă

orocoşi că nu aţi fost ucişi pe loc! aăcnit Ioan. Apoi a coborât de pemasă şi s-a aşezat. Ia spuneţi-mi,

are e problema ?

urton a explicat din nou, fericit îninea lui că, dată fiind situaţia, celare semăna atât de mult cu celălaltrigate nu avea cum să-i dezvăluie

devăratul nume al celui care-lmeninţase cu moartea. Ioan arimit asigurările lui Frigate şi aleelor patru camarazi ai acestuia că

u aveau nici un resentiment faţă d



urton, apoi le-a poruncit oamenilorăi să îi elibereze. înainte de aontinua cu interviurile, a insistat c

urton să-i spună de ce îl atacase prigate. Burton a încropit o povesteare a părut să-l mulţumească pe

monarh, întrucât acesta i-a spus lui

rigate:um explici această asemănareocantă ?u am cum, a răspuns Frigate,

idicând din umeri. Mi s-a maintâmplat. Nu la atac mă refer.dică, am dat peste oameni care auvut impresia că mă mai văzuseră,

eşii nu am o faţă chiar comună.Dacă tatăl meu ar fi fost comis-

oiajor, ar fi fost mai uşor dexplicat. Dar n-a fost. A lucrat ca

nginer de construcţii civile şi



lectronist şi nu a plecat prea desin Peoria.rigate nu părea să posede

ptitudini deosebite care să-lecomande pentru a fi angajat peapor. Avea aproape un metru şiptzeci înălţime şi nu era prea

musculos. Susţinea că era un arcaşun, dar existau sute de mii dercaşi dintre care Ioan putea alege.-ar fi respins dacă Frigate nu ar fi

menţionat că sosise cu un balonntr-o zonă aflată la o sută cincizecie kilometri în amonte. Şi văzuse unirijabil uriaş. Ioan şi-a dat seama

ă Frigate se referise la Parseval. îlnteresa însă şi povestea cu balonulrigate a spus că el şi însoţitorii săiălătoreau în susul Fluviului cu

ntenţia de a ajunge la izvoarele lui.



e săturaseră de ritmul anevoios alălătoriei într-o ambarcaţiune cuânze, astfel încât, când au ajuns

ntr-o regiune unde se găsea metal, onvinseseră pe şeful statuluiespectiv să construiască un balon.ha! a făcut Ioan. Şi cum îl chema

e acel şef detat?rigate l-a privit cu un aeredumerit.

Un ceh pe nume Ladislas Podebrad.oan a râs până i-au dat lacrimile.După ce s-a liniştit, a zis:

sta e bună. întâmplător, acest

odebrad este în prezent unul dintremecanicii mei.Da ? a zis unul dintre camarazii lui

rigate. Avem de reglat nişte conturi

u el.



el care vorbise era un bărbat înalte un metru şaptezeci şi cinci. Avean trup zvelt şi musculos, ochi negr

i părul la fel. Cu o faţă cu trăsăturiuternice, bine conturate, eratrăgător şi degaja un aer deistincţie. Purta o pălărie mare de

owboy şi cizme cu toc înalt, deşii înest purta doar un kilt din pânză.om Mix, la dispoziţia Maiestăţiioastre, a spus el cu un accent

exan.pufăit de câteva ori din ţigaretanută între buze şi a adăugat:unt specialist în mânuirea lasoului

i a bumerangului, Sire, şi cândvam fost o bine-cunoscută stea delm, dacă ştii ce înseamnă asta.

oan s-a întors către Strubewell.

i auzit de el ?



m citit despre el, a zis Strubewell. Arăit cu mult înaintea mea, dar s-aucurat de faimă în anii douăzeci şi

reizeci. A fost stea în filme cuowboy.urton s-a întrebat dacă vreungent putea şti toate acele lucruri.

Uneori facem câte-un film pe Rex, apus Ioan, zâmbind. Numai că nuvem cai, după cum bine ştii.um să nu!

Monarhul l-a invitat pe Frigate sămai relateze câteva dintre aventurileale. Americanul a spus că atunciând zăriseră dirijabilul, se luptau

ă repare o scurgere ce apăruse laparatul care se folosea pentru

ncălzirea hidrogenului din balon. înreme ce încercau să lipească

părtura din conductă cu nişte



deziv cu uscare rapidă, eliberaserăaz din balon ca să poată coborî cuepeziciune spre zone cu aer mai

ens şi mai cald, pentru a puteaeschide hublourile gondolei.După eliminarea pierderilor,useseră loviţi de un vânt care îi

bătuse de la drum, iar bateriile carsigurau hidrogenul seescărcaseră. Atunci au hotărât săoboare la sol. Când au auzit că Ioan

rimisese un amfibiu ca să anunţeecrutări de personal, porniseră câte repede putuseră cu ombarcaţiune în josul Fluviului.

Dar cu ce te-ai ocupat pe Pământ ?u o mulţime de lucruri, ca toată

umea, de altfel. Pe la jumătateaieţii, am început să scriu literatură

F şi povestiri poliţiste. Nu am fost



n scriitor chiar obscur, dar n-amjuns atât de renumit ca el.i a arătat către un bărbat de

tatură potrivită, dar musculos, cuăr ondulat şi un chip atrăgător,mintind de trăsăturile irlandezilor.l e Jack London, scriitor de la

nceputul secolului XX.u mă dau în vânt după scriitori, ais Ioan. Am mai avut câţiva laordul vasului şi, în general, mi-au

at multe bătăi de cap. Cu toatestea... cine e negrul care l-a pocnitn cap pe sergent fără îngăduinţa

mea ?

Umslopogaas, de origine swazi,ăştinaş din Africa de Sud, care a

răit în secolul al XlX-lea. E unăzboinic de temut, foarte priceput

n lupta cu securea, căreia îi spune



iocănitoare. De asemenea, seucură de renume pentru că aonstituit modelul pentru măreţul

rou zulu, creat de un alt scriitor, HRider Haggard.ar el ? a făcut Ioan, şi a arătat cuegetul spre un bărbat cu păr negru

i tenul măsliniu, cu nasul mare.vea puţin peste un metru şiincizeci, şi avea pe cap o pânză

nfăşurată, ce amintea de un turban

l este Nur ed-Din el-Musafir, unmaur iberic, renumit pentruălătoriile lui, Maiestatea Voastră. Arăit pe vremea ta şi este sufi. Din

ntâmplare, a întâlnit-o peMaiestatea Voastră la curtea de.la

ondra.oftim ? s-a mirat Ioan şi s-a ridicat

n picioare. S-a uitat atent la



ărbatul cel scund, apoi a închischii. După ce i-a deschis, a zis: Da,

mi amintesc bine de el!

poi a dat ocol mesei cu braţeleesfăcute şi, zâmbind, a început săorbească repezit în engleza timpuluău. Ceilalţi au rămas uimiţi

ăzându-l cum îl îmbrăţişează pemicuţul bărbat şi cum îl sărută pembii obraji.

Mamă, Doamne, încă un franţuz! a

xclamat Mix, dar a zâmbit.După ce au sporovăit o vreme, Ioanspus:m aflat că Nur el-Musafir a

ălătorit mult alături de voi şi încăă consideră prieteni. Strubewell, săe angajaţi cu toţii, şi să le faci

nstructajul. Sergent Gwalchgwynn,

ă le asiguri cabine. Ei, bunul meu



rieten şi mentor, vom mai discutaupă ce termin cu interviurile.e coridor, în timp ce se îndreptau

pre locurile de cazare, grupulondus de Burton a întâlnit-o peoghu, care s-a oprit, a pălit, dupăare a roşit la faţă şi a început să

ăcnească:eter, ticălos ce eşti! şi s-a repezit larigate. Cei doi s-au prăbuşit laodea, dar Loghu nu şi-a

esprins degetele din jurul gâtuluiui Frigate. Râzând, negrul şi Mix aueuşit să îi despartă, ridicând-o peoghu.

Dar văd că multă lume te ştie pe-ici, i-a spus Mix lui Frigate.

ar ai fost luat drept altul, a zisurton, apoi i-a explicat lui Loghu c

e întâmplase.



După ce a scăpat de accesul de tusein cauza strânsorii, pipăindu-şiâtul pe care îi rămăseseră urme de

egete, Frigate a spus:u ştiu cine este celălalt Frigate, dae vede de la o poştă că nu l-a iubit

multă lume.

am fără chef, Loghu şi-a cerutertare. Nu era ferm convinsă căcest Frigate nu era fostul ei iubit.e poate da oricând la mine, dar

umai de gât să nu mă strângă, amormăit Mix.vând urechile veşnic treze, Loghu lauzit şi i-a zis:

Dacă scula ţi-e la fel de mare caălăria, s-ar putea să mă dau lane.ucru de mirare, Mix a roşit. După

e ea s-a îndepărtat legănându-şi



oldurile, el a remarcat: prea îndrăzneaţă şi autoritarăentru gustul meu.

Două zile mai târziu, cei doi aunceput să trăiască împreună.e Burton nu-l satisfăcea ideea căsemănarea dintre cei doi Frigate er

oar o coincidenţă. Ori de câte ori ie oferea prilejul, stătea de vorbă cucesta, trăgându-l de limbă în

egătură cu trecutul său. A rămas

urprins aflând că acest Frigate, cai celălalt, studiase viaţa sa, adică aui Burton.a rândul său, americanul îl

rmărise cu atenţie pe Burton, daroarte discret. Din când în când,urton îl surprindea privindu-l cu

uare aminte. într-o seară, Frigate l-

ncolţit în salonul mare. După ce s-a



itat în jur să se asigure că nu-iutea auzi nimeni, americanul i-ais, în engleză, fără nici o

ntroducere:tiu mai multe portrete făcute luiRichard Francis Burton. Am avut

hiar şi o imagine mărită a lui de pe

remea când avea cincizeci de ani; oneam pe peretele din faţa biroului.De aceea, cred că l-aş recunoaşteără mustaţă şi barba despicată.

oftim ?mi aduc bine aminte de o fotografiee-a lui, făcută când avea aproape

reizeci de ani. Pe vremea aceea,

vea doar mustaţă, dar foarteogată. Dacă aş îndepărta în gândărul de pe buza superioară...oftim ?

urton seamănă surprinzător de



mult cu un velş din Evul Mediu, unm pe care-l cunosc. Numele cu care prezintă e Gwalchgwynn care,

radus în engleză, înseamnă şoim lb. Acest Gwalchgwynn este o formmpurie a numelui velş ce avea săevină cunoscut ulterior drept

Gawain. Iar Gawain a fost cavalerulare, în cadrul ciclurilor de începutespre Regele Arthur, a plecatrimul în căutarea Sfântului Graal.

ornurile abundenţei din metal,ărora noi le spunem potire, sunturprinzător de asemănătoare cuurnul despre care se spune că ar

xista în mijlocul mării polare deord din câte am auzit eu. S-arutea afirma că este Marele Potir.oarte interesant, a spus Burton,

upă ce a sorbit din paharul cu grog



ncă o coincidenţă.rigate s-a uitat lung la el, făcându-ă se simtă deconcertat. Ducă-se

aibii. Individul semăna suficiente mult cu celălalt Frigate, putândă-i fie frate. Poate că asta era deapt. Probabil că amândoi erau

genţi, iar cel din faţa lui făcea unoc la fel ca şi celălalt.urton sigur cunoaşte totul despre

iclurile arthuriene, dar şi despre

ovestirile populare pe care s-auazat acestea. I-ar cam sta în fire săe dea drept Gwalchgwynn, deoarecee Pământ şi-a făcut un renume

eosebit din faptul că a adoptatmulte asemenea ipostaze. El sigur a

ti că semnifică un căutător alfântului Graal, dar ar fi convins că

imeni altul nu este în stare să



nţeleagă asta.u sunt chiar atât de redus la minte

a să nu-mi dau seama că bănuieşti

ă aş fi Burton, acel individ despreare tot vorbeşti. Numai că eu n-amuzit niciodată de el şi nu prea amhef să insişti asupra acestei

hestiuni, cu toate că, din câte seare, asta te amuză. Pe mine nu măistrează defel.dus paharul spre buze şi a băut.

ur mi-a zis că, în cursul unei viziten Etic i-a povestit că unul dintreei aleşi este Căpitanul Sir Richardrancis Burton, exploratorul din

ecolul al XlX-lea.urton abia a reuşit să se

ontroleze, astfel că nu s-a înecat cuăutura.

ncet, a pus paharul pe bar.



ur?cunoşti. Domnule Burton, ceilalţi

şteaptă în camera cu recuzită. Ca

ă-ţi demonstrez cât de sigur sunt cu mă înşel, îţi voi dezvălui ceva.Mix şi Jack London obişnuiau să se

ea drept alţii, dar, recent, au

otărât să renunţe la asta. Acum,pune-mi, domnule Burton, vrei sămergi cu mine până acolo ?

urton a căzut pe gânduri. Oare

rigate şi tovarăşii lui erau agenţi?e pregăteau să pună mâna pe elentru a-l interoga, în ideea de aăsturna situaţia ?

-a uitat în jur, la cei care populaualonul zgomotos. Văzându-l pe

Kazz, a zis:O să merg cu tine dacă insişti

supra acestei absurdităţi. Dar o să



iau cu mine pe bunul meu prietenin Neanderthal. Şi vom fi înarmaţi.ece minute mai târziu, când a

ntrat în camera cu recuzită, Burtonra însoţit de Alice şi Loghu.ând Mix a văzut-o pe Loghu, a

ămas cu gura căscată de mirare.

um, şi tu eşti amestecată în treabasta ?

onveniseră să nu discute niciodată

n cabinele de pe vapor despre Eticri altceva legat de acesta. Seemeau că înăuntru sunt plasate

microfoane. Următoarea lor întâlnire

-a desfăşurat la o masă unde s-aucat pocher. Au participat Burton,lice, Frigate, Nur, Mix şi London. încele momente, Loghu şi

Umslopogaas erau de serviciu.



După ce a ascultat relatările lui Nuri Mix privind vizitele primite dinartea lui X, a fost convins că

ceştia erau cu adevărat recruţi aiticului. Cu toate acestea, a fostoarte atent la fiecare detaliurezentat de fiecare dintre ei şi abia

upă aceea şi-a recunoscutdevărata identitate. După aceea, şispus povestea, fără să ascundăimic.

ocmai zicea:a să-ţi văd cărţile, plătesc şi plusezu zece. Nu, nu cred că trebuie să

nstalăm dispozitive de ascultare

n cabinele vreunuia dintre suspecţi-ar putea să aflăm ceva important,ar dacă se găseşte vreun microfon,tunci vor şti că agenţii lui X, căci

şa am fi consideraţi, sunt pe



rmele lor. Şi devine prea periculos.De acord, a spus micuţul maur. Dar

oi, ceilalţi ? Până şi Mix, care

ropusese instalarea de microfoane,dat aprobator din cap. Cu toatecestea, a zis:

Dar ce facem cu Podebrad ? Mă

ntâlnesc destul de des cu el şi doarmă salută, iar apoi trece pe lângămine satisfăcut ca un călugăr care a

reacurvit şi a scăpat neprins. Asta

mă scoate din minţi. Tare aş vrea săau cu el de pământ.i eu aş vrea, a spus London. îşi

nchipuie că va scăpa basma curată

upă ce şi-a bătut joc de noi.Dacă îl veţi ataca, riscaţi să fiţizgoniţi de pe vapor, a spus Nur. Pee altă parte, este foarte puternic.

red că v-ar face bucăţele dacă vă



epeziţi la el.u îl pot bate măr! au spus încelaşi timp Mix şi London.

veţi motive întemeiate să căutaţiăzbunare, le-a spus Burton. Dar arbine să le faceţi uitate, cel puţin

eocamdată. Vă daţi seama de asta

Dar de ce ne-a zis că ne va lua înalon, pentru ca apoi să nebandoneze de parcă ne puţea gura

M-am gândit la asta, a zis Nur ed-Din. Singura explicaţie logică esteă, într-un fel sau altul, a bănuit căoi eram oamenii lui X. Asta ar

onstitui încă o dovadă că omul estegent al Eticilor.u cred că e un individ sadic! a zisondon.

a nu.



Dacă vă suspectează pe voi patru,tunci va trebui să fiţi precauţi, apus Burton. Dar şi noi, ceilalţi. Nu

m-am gândit la cele spuse de Nur,ltfel nu v-aş fi sugerat să nentâlnim în salon. prea târziu să ne mai facem griji

in cauza as ta, a spus Alice. înrice caz, dacă este agent, nu vantreprinde nimic decât atunci cânda ajunge la izvoarele Fluviului. La

el ca şi noi.urton a câştigat potul cu trei valeţii doi decari. Apoi Alice a împărţitărţile. Burton s-a gândit că Nur se

oncentra asupra altor lucruri decâta jocul de pocher. Maurul a câştigatproape jumătate din mâini, iarurton a bănuit că el putea să-şi

djudece mai multe dacă avea chef.



Micuţul om părea să ghicească cevea fiecare dintre adversari în mânoar uitându-se la feţele lor.

u propun să ne bucurăm deălătoria asta pe care o facem peluviu, a spus Frigate.urton s-a uitat la el pe sub

prâncene. Omul acela manifestaceeaşi adulaţie faţă de el ca şielălalt Frigate, dacă nu cumva serefăcuse. Ori de câte ori găsea

rilejul, el îl potopea pe Burton cuntrebări, majoritatea despreerioade din viaţa sa despre careiografii nu făcuseră decât să

anseze speculaţii. însă, la fel ca şielălalt Frigate, el punea la îndoialătitudini şi credinţe la care Burtonnea foarte mult. Atitudinea lui faţă

e femei şi de rasele de culoare, de



ildă, ori credinţa lui în telepatie.urton trebuise să explice de prea

multe ori că ceea ce crezuse pe

ământ nu mai era valabil aici.ăzuse prea multe, şi trecuse prinenumărate situaţii. Se schimbase

n multe privinţe.

cum socotea că sosise momentulotrivit să adâncească problemacestui pseudo-Frigate.rebuie să existe un motiv foarte

ustificat pentru apariţia acestei aşaise coincidenţe.i eu gândeam la fel, a spusmericanul. Din fericire, am fost un

vid cititor de literatură SF şi scriiton acest domeniu. De aceea, euosed o anumităexibilitate a imaginaţiei, lucru de

are vei avea nevoie dacă vrei să mă



nţelegi, deoarece eu cred că acelrigate pe care nu l-ai cunoscutrintr-o coincidenţă este fratele meu

ames, care a murit la vârsta de unn! Să ne gândim doar la copi careu murit pe Pământ. O explicaţie, şiea mai plauzibilă, este că dacă ar

părea aici, planeta ar deveniuprapopulată. Nu ar existauficient spaţiu pentru a convieţui.

De fapt, populaţia de copii decedaţi

nainte de a împlini cinci ani areprezenta segmentul de populaţiee departe cel mai numeros. Şitunci, ce ar face Eticii cu aceştia ?

ar resuscita pe altă planetă,robabil una ca aceasta, cine ştie ?oate că ar trebui două planete ca sxiste spaţiu suficient. în orice caz,

ă presupunem că aşa stau



ucrurile. Doar dacă nu cumva, şi aidicat un deget, din anumite motivei încă nu au fost resuscitaţi. Poate

ă vor fi, dar după dispariţiaoastră. Nu avem cum să ştim. Eu,nul, nu am idee. Dar pot face nişteresupuneri. Să spunem că sugarii

-au reîncarnat pe altă planetă. Astau s-ar putea face în cazul întregiiopulaţii în acelaşi timp, deoarece a

rebui să existe adulţi care să îi

ngrijească. Iar în acest fel s-arglomera şi o planetă deimensiunile Pământului. De aceea,robabil că ei sunt resuscitaţi într-

n anumit ritm, adică un anumitumăr de copii într-un anumit

nterval de timp. Aceştia suntrescuţi până devin adulţi, apoi ei

evin asistente medicale, educatori



au părinţi adoptivi ai altor copiimici. Şi aşa mai departe. Ori poate

ă se face totul dintr-odată, pe mai

multe planete. Mă îndoiesc totuşi desta. Energia necesară pentruefacerea planetei ar fi enormă. Pe dltă parte, ei pot folosi planete care

u trebuie reformate.ontinuaţi să daţi cărţile, le-aecomandat London. Dacă n-o faceţiamenii se vor întreba despre ce

Dumnezeu vorbim!Deschid eu, a zis Mix.u rămas tăcuţi, vorbind doar ca săi anunţe fiecare intenţiile de joc.

poi, Frigate a continuat:Dacă ceea ce propun eu ar fi

devărat... în fine, hai să vă spun.u am fost cel mai vârstnic copil din

amilie. Cel mai mare în viaţă, mai



xact. Pentru că fratele meu maimare, James, a murit când avea un

n. Eu m-am născut şase luni după

moartea lui. Aşa... să spunem că arfost resuscitat. Iar când a crescut,devenit agent al Eticilor. A fost

lasat aici de Ziua Resuscitării. I s-a

at sarcina de a-l supraveghea peurton. De ce a primit aceastăndatorire ? Pentru că Eticii ştiau că

urton se născuse în încăperea

ceea uriaşă cu trupuri ce pluteaunainte de Ziua Resuscitării, înaintee momentul când ar fi trebuit să se

rezească. Probabil şi-au închipuit c

sta nu s-a întâmplat accidental,ă... hm... cineva l-a trezit dinadins.i bine, nu trebuie să speculămsupra acestui punct. Ştim ce i-a

pus Consiliul Eticilor lui Burton



ând l-au prins. Trebuia camintirile referitoare la acel episodă-i fie şterse, însă X s-a îngrijit ca

le să îi rămână în memorie, în fine,ticii s-au arătat bănuitori. De aceeaau pus pe acest pseudo-Frigate,eşii el e un Frigate real, pe urmele

ui Dick. Fratele meu trebuia să steau ochii pe el şi să anunţe oricespect dubios. Dar, ca toată lumeain Vale, a fost luat pe nepregătite.

u vreau două cărţi, a spus Burton.eter, problema este foarte ciudată.deea pare absurdă, dar ar putea fidevărată. Cu toate acestea, dacă

ratele tău ar fi fost agent, atunci ce ra Monat, taucetanul orircturianul, ori ce naiba mai era ?igur, pesemne era agent, unul

iudat, şi totuşi...



oate-i Etic! a zis Alice.urton, căruia nu-i plăcea să fie

ntrerupt, a fulgerat-o cu privirea.

ocmai mă pregăteam să spun şi eusta. Nu cred că este Etic, altfel ar fiăcut parte din Consiliu... ba nu, pellah, nu ar fi făcut parte! Dacă l-aş

văzut acolo, mi-aş fi dat seama căra unul dintre ei! Şi nu ar mai fiutut să stea în preajma mea. Dar

ot nu-mi dau seama de ce s-a

taşat atât de strâns de mine. Cuoate acestea, prezenţa lui Monatugerează că este vorba de mai multe o specie... de gen... de familie

oologică... extraterestri... implicaten treaba asta.u vreau o carte, a spus Frigate.oiam să spun că...

cuzaţi-mă, a intervenit London. Da



e unde putea şti fratele lui Peter deurton ?resupun că aici copiii sunt educaţi

robabil mai bine decât pe Pământ.i poate că fratele meu ştia că eu îiram frate. De unde să ştim cât deaste sunt cunoştinţele pe care le

osedă Eticii ? Uitaţi-vă doar laotografia lui Burton, pe care amăsit-o în kiltul acelui agent,gneau. Era făcută când Dick avea

ouăzeci şi opt de ani şi eraubaltern în Armata Indiei de Est.sta nu dovedeşte că Eticii se aflaue Pământ în 1848? Cine ştie cât de

mult au bătut străzile Pământului că culeagă informaţii? Să nu mă

ntrebaţi în ce scop au făcut asta.Dar de ce a luat James numele tău ?

întrebat Nur.



ăi, eu am fost un admirator fanaticl lui Burton. Am scris chiar unoman despre el. Poate că asta a

atisfăcut simţul umorului luiames. Eu am aşa ceva. întreagamea familie este recunoscută pentru

imţul cam ciudat al umorului. De

ceea, i s-a părut amuzant să devinăratele lui, să se dea drept Peter, peare nu avusese cum să-l cunoască.oate că astfel putea retrăi

rin substituire viaţa ce îi fuseseefuzată pe Pământ. Poate s-a gândiă dacă va nimeri peste cineva careunoscuse familia Frigate, putea

rece drept mine. Poate că suntalabile toate aceste explicaţii.

Oricum ar fii... Sunt convins că l-aedepsit pe Sharkko, editorul

călos, ca să mă răzbune pe mine,



eea ce arată că a ştiut multe despreiaţa mea pe Pământ.

Dar cum se explică povestea spusă

e agentul Acela, Spruce ? antrebat Alice. El a spus că trăise înecolul al şaptezeci şi doilea înaintearei noastre, şi a povestit ceva

espre un cronoscop, dispozitiv careutea vedea înapoi în timp.robabil că Spruce a minţit, a zisurton.

n orice caz, a zis Frigate, eu nu credă poate exista ceva de genulronoscopului, ori al călătoriei înmp. Poate că n-ar trebui să vorbesc

stfel. Cu toţii călătorim în timp.nainte, fiindcă asta este singurairecţie posibilă.

Dar nimeni nu a zis de ce trebuiau

esuscitaţi copiii, a intervenit Nur.



oate nu erau oameni din secolul alaptezeci şi doilea. Mai curândoporul lui Monat a făcut asta. Să

u uităm că Monat i-a adresat celemai multe întrebări lui Spruce. într-n fel, poate că îl dirija pe acesta.

De ce ? s-a mirat Alice.

ceasta era o întrebare la careimeni nu putea răspunde decâtacă povestea Eticului eradevărată. în acele momente,

robabil că recruţii lui îl socoteau lael de mincinos ca şi pe colegii lui.ur a încheiat discuţia lansând

deea că agenţii care ajunseseră pe

apor la începutul voiajului îşipuseseră povestea lor de după 198i s-au văzut siliţi să nu o nege.genţii care apăruseră mai târziu şi-

u dat seama că povestea putea



una dubios, de aceea evitaserăă aducă vorba de ea. De pildă, galucela uriaş, Megalos al cărui nume

nsemna „uriaş a susţinut că trăisee vremea lui Cezar. Făcând osemenea afirmaţie, nu avusese cumă o susţină. Se pare că Podebrad îi

cceptase povestea, deşii Nur nuutea pricepe cum de fusese cinevan stare de o asemenea naivitate.robabil că şi el era agent.

Pe Nu se închiriază: Noi recruţi şi oşmarurile lui Clemens

Ochii l-au convins pe de Marbot cămaşinăria resuscitărilor nuuncţiona perfect în toate cazurile.ean Baptiste Antoine Marcelin,

aron de Marbot, se născuse în



782, şi avusese ochi căprui. Lacurtă vreme după Ziua Resuscităriiflase că ei îşi schimbaseră culoarea

ar asta când o femeie i se adresaseu Ochi-Albaştri.Dumnezeule mare! Este adevărat?

-a grăbit să împrumute o oglindă

ăcută din mica abia adusă de uneguţător cu barca pentru că micara un mineral rar şi şi-a văzut faţaentru prima oară după zece ani de

a resuscitare. A descoperit o faţăeselă prin rotunjime, cu un nascurt, cu un zâmbet gata oricând săpară pe buze, cu ochi sclipitori. Nu

ocmai lipsit de farmec.nsă ochii îi erau albastru deschis.

Merde! poi a revenit la esperanto.

Dacă ajung la distanţa de o spadă d



efericitul nenorocit care mi-a făcutsta!...revenit spumegând de furie la

emeia cu care locuia, şi a repetatmeninţarea.Dar n-ai spadă, i-a zis ea.

ăi, ce, trebuie să iei totul literal ?

u-i nimic. O să am eu una într-oună zi; pe planeta asta din piatrărebuie să existe şi fier undeva.n acea noapte a visat o pasăre

riaşă cu pene ruginii şi plisc deultur, care mânca roci şi ale căreiăinaţuri erau granule de oţel. însăe acea lume nu exista nici o pasăre

ar dacă ar fi existat, în nici un cazu ar fi fost una de fier.cum avea arme din metal, o sabie,n cuţit de abordare, o spadă, un

tilet, un cuţit lung, o secure, o



uliţă, pistoale şi o puşcă. Deveniseeneral-brigadier peste puşcaşii

marini, şi avea ambiţia de a ajunge

eneral plin. însă detesta politica, -ul interesa dezonoranta stratagemăintrigilor şi nici nu deţinea

ptitudinile necesare unui asemenea

oc. Pe de altă parte, doar prinmoartea lui Ely S. Parker puteajunge general pe Nu se închiriază,

ar acest lucru l-ar fi întristat. Ţinea

oarte mult la jovialul indian Senecaproape toţi oamenii din post-aleolitic care se aflau la bord aveaueste un metru optzeci, unii dintre e

ind chiar uriaşi. Cei născuţi înerioada paleolitică erau scunzi, darceştia, cu oasele lor masive şi cu

muşchii impresionanţi, nici nu

rebuiau să fie atât de înalţi. De



Marbot era ca un pigmeu printreceştia, având doar un metruaizeci, dar Sam Clemens ţinea la el

i îi admira îndârjirea câinească şiurajul. Lui Sam îi plăceau desemenea poveştile referitoare laampaniile lui de Marbot şi să aibă

n subordine oameni care fuseserăândva generali, amirali şi oameni dtat.

Umilinţa este bună pentru ei, le

ntăreşte caracterul, obişnuia Samă afirme. Franţuzul este unomandant de prim rang, şi mămuză să-l văd dând ordine

maimuţoilor acelora mari cât casa.De Marbot avea experienţă de luptă

i era capabil. După ce, laaptesprezece ani, intrase în armata

epublicană, ajunsese rapid



ghiotantul Mareşalului Augereau,omandând Corpul VII în războiul

mpotriva Prusiei şi Rusiei în

806-1807. A luptat apoi subomanda lui Lannes şi Massena înăzboiul din Spania şi participasepoi la campania rusească din 1812

i la îngrozitoarea retragere de laMoscova şi, între altele, la campaniaermană din 1813. Fusese rănit densprezece ori, mai grav la Hanau ş

eipzig. Când a revenit din exilul dee Elba, Napoleon l-a ridicat pe deMarbot la rangul de general de

rigadă, iar acesta a fost rănit în

ângeroasa bătălie de la Waterloo.De Marbot a fost exilat de regele

ourbon, dar a revenit în patria san 1817. După ce a luptat în armata

monarhiei din iulie în asediul



nversului, a fost recompensatâţiva ani mai târziu prin numireaa general-locotenent. Din 1835

ână în 1840 a participat laxpediţiile în Algeria, iar la vârsta deaizeci şi cinci de ani a fost rănitentru ultima oară. S-a pensionat

upă căderea Regelui Louis Philippen 1848. Şi-a scris memoriile, care l-u încântat atât de mult pe Arthuronan Doyle, încât le-a folosit ca

ază pentru personajul său fictiv,rigadierul Gerard. Diferenţarincipală între personajul literar şiel real era că de Marbot se dovedise

nteligent şi intuitiv, în vreme ceGerard, deşii galant, nu se arătase

rea deştept.a vârsta de şaptezeci şi doi de ani,

urajosul soldat al lui Napoleon a



murit la Paris, în patul lui.lemens îi oferise măsura afecţiunii

ui când îi povestise despre

ecunoscutul misterios, Eticulenegat.n acea zi, vaporul era tras în docuriar Clemens intervieva câţiva

oluntari pentru un post la bord.venimentele îngrozitoare petrecutein cauză că pietrele de pe malulrept nu funcţionaseră se

etrecuserăn urmă cu două luni, iar Fluviul seurăţase acum de duhoarea şiglomerarea de cadavre în

utrefacţie.De Marbot, purtând o cuirasă din

uraluminiu şi o cască din acelaşimetal, pe creştetul căreia se afla o

reastă alcătuită din fâşii de piele de



eşte întărite cu adeziv, şi arătânda o versiune de popularizare a unuăzboinic troian, se plimba prin faţa

andidaţilor. Sarcina lui era de a leua un interviu preliminar. în acestel, se puteau elimina oameniiepotriviţi, scutindu-l în acest fel pe

ăpitan de o corvoadă ce-i solicitamp şi efort.proape în mijlocul şirului a văzutatru bărbaţi care păreau să se

unoască bine unul pe altul. S-aprit în dreptul primului dintre ei,n om musculos şi brunet, cu mâinriaşe. După culoarea pielii şi părul

ndulat, se putea bănui că eralăstarul născut dintr-un alb şi o

mulatră, lucru ce i s-a confirmatmediat.

a întrebarea politicoasă a lui de



Marbot, omul a spus că-l chemahomas Million Turpin. Se născuse

n Georgia în jurul anului 1873 nu

ra tocmai sigur dar părinţii semutaseră la St Louis, Missouri, cândl era mic. Tatăl lui a deţinut; Sdver

Doouar; o tavernă în cartierul

rostituatelor. în tinereţe, Tom şiratele lui, Charles, cumpăraseră oarte din mina Big Onion, dinpropiere de Searchlight, Nebraska,

i au făcut prospecţiuni, dar, cumu au reuşit să dea de aur vreme deoi ani, au rătăcit câtva timp spreest, după care s-au întors la St

ouis.urpin se stabilise în cartier şi a

ucrat într-un bar, între altele, ca ome ordine şi pianist. Prin 1899

evenise cel mai important om din



onă, controlând tot ce ţinea demuzică, alcool şi jocuri de noroc.

afeneaua Rosebud, care îi

parţinea, centrul micului săumperiu, ajunsese renumită înntreaga ţară. La parter se găsea unestaurant-tavernă, iar la etaj, un

hotel, adică un lupanar.u toate acestea, Turpin nu a fostoar un mare şef politic. Potrivitropriilor lui declaraţii, a fost şi un

mare pianist, deşii a recunoscut cău se ridicase la nivelul lui Louishauvin. Un inventator în domeniul

itmului sincopat, contemporanii, şi

u numai, l-au considerat părinteletilului de muzică ragtime din Stouis, iar piesa Harlem Rag,ublicată în 1897, a fost prima

melodie înregistrată de un negru. To



l a compus şi St Louis Rag pentrunaugurarea Expoziţiei Mondiale cevea să se ţină acolo, dar lucrarea

ui nu a mai ajuns să fie cântată. Amurit în 1922 şi, de când se trezisee lumea Fluviului, rătăcise de colo-olo.

m auzit că aveţi un pian la bord, ais el zâmbind. Tare aş vrea să-milimb şi eu degetele pe clapelecelea.

vem zece piane, i-a zis de Marbot.Uite. Ia asta. Şi i-a întins lui Turpinbaghetă din lemn, lungăe vreo cincisprezece centimetri, pe

are erau sculptate iniţialele: M.T.ând ajungi la masă, îi dai asta

ăpitanului. Sam avea să fie fericit. îlăcea muzica ragtime, iar

ândva spusese că regreta că nu



vea suficient de mulţi interpreţi demuzică la bordul vaporului său. în

lus, Turpin era masiv şi părea

apabil de luptă. Doar trebuise săomine cartierul de negri în care seflau şi casele de toleranţă.ărbatul din spatele lui era un

hinez cu un aspect înspăimântătore nume Tai-Peng. Avea în jur de unmetru şaptezeci şi cinci, ochi mari ş

erzi, şi o faţă ca de diavol. Părul

egru îi atârna până în talie, iar înreştetul capului îşi prinsese treiori de arbore de fier. Susţinea, cun glas puternic şi strident, că

usese mare spadasin, amant şi poetl vremii sale, adică în timpulinastiei T'ang, din secolul al ViiI-leara noastră.

m fost unul dintre cei şase



rândavi de pe Râul Bambusului şinul dintre cei Opt Nemuritori aiupei de Vin. Pot compune pe loc

rice fel de poezii în limba meamaternă, turca, în chineză,oreeană, engleză, franceză şisperanto. Când vine vorba de lupta

u spada, sunt la fel de iute ca unolibri şi mortal ca o viperă.De Marbot a pufnit în râs şi a spus

ă nu el alegea recruţii. Dar i-a dat

hinezului o baghetă şi a trecut laărbatul din spatele lui.cesta era scund, însă oricum mai

nalt decât de Marbot, brunet, cu

chii negri, gras şi având un pântecmare ca al lui Buddha. Avea

leoapele uşor umflate şi nasulcvilin. Bărbia masivă avea gropiţă.

spus că îl chema Ah Qaaq, şi



rovenea de pe coasta răsăriteană anei ţări pe care de Marbot o numea

Mexic. Oamenii lui îi spuneau zonei

n care locuiau Ţara Ploii. Omul nutia exact în ce perioadă trăiseotrivit calendarului creştin, dar diniscuţiile lui cu un savant, înţeleses

ă asta se întâmplase în jurul anulu00 era noastră Limba lui maternăra maiaşa; făcea parte dintr-unopor pe care culturile ulterioare îl

enumiseră olmec., da, a zis de Marbot. Am auzitorbindu-se despre olmeci. La masaăpitanului stau mereu oameni

oarte învăţaţi.De Marbot înţelesese că olmeciintemeiaseră prima civilizaţie înmerica Centrală şi că toate celelalt

ivilizaţii din vremurile



recolumbiene, precum maiaşii,oltecii, aztecii, şi altele, îşi aveauădăcinile în ea. Dacă era cu

devărat maiaş, bărbatul nu aveaapul teşit în mod artificial şi nicichii saşii, trăsături obişnuite la aceopor. Gândindu-se mai bine, de

Marbot şi-a dat seama însă că acestmănunte vor fi fost probabilndreptate de Etici.şti o raritate, un bărbat gras, a

pus de Marbot. Noi, cei de pe Nu senchiriază, ducem o viaţă foartectivă, fiindcă nu avem nevoie de

ndolenţi şi mâncăcioşi, iar în plus,

e cerem candidaţilor să posedealităţi speciale care să-i recomandeh Qaaq a spus cu glas ascuţit, deşiu la fel de acut ca al chinezului:

hiar dacă pisica grasă pare



ufoasă, ea este foarte puternică şiute. Să-ţi arăt.

scos mânerul securii lui cu cap de

remene, o bucată de stejar lungă deatruzeci şi cinci de centimetri şiroasă de cinci şi a rupt-o ca pe uneţişor. Apoi a luat capul toporului

i l-a întins franţuzului să îi simtăreutatea.am vreun kilogram, aşa pare, a zise Marbot.

riveşte!h Qaag a luat securea şi a azvârlit-de parcă ar fi fost o minge deaseball. Mirat, de Marbot a

rmărit-o ridicându-se mult în aer,poi căzând foarte departe pe iarbă.

Mon Dieu! Doar puternicul Joe Miller mai putea arunca atât de departe

e felicit, sinjoro. Poftim. Ia asta.



unt şi un excelent arcaş şi luptătoru securea, a zis încet Ah Qaaq. N-oă regretaţi dacă mă luaţi la bord.

ărbatul din spatele olmecului aveaceeaşi statură şi aceleaşi trăsăturizice herculeene. Ba chiar, cu nasulcvilin şi bărbia rotundă şi gropiţa

in bărbie, semăna cu acesta. însău era deloc gras şi, deşii aproape lael de negricios, nu aparţinea raseimerindiene. Spunea că-l cheamă

Ghilgameş.M-am întrecut în skandenberg cu AhQaaq, a zis Ghilgameş. Nu ne-am

utut dovedi unul pe celălalt.

e de altă parte, sunt un arcaşscusit şi bun luptător cu securea.oarte bine! Căpitanul meu va fi

ncântat să asculte povestiri despre

umer, pentru că sigur cunoşti mai



multe decât oricine. De asemenea,om fi bucuroşi să primim la bordn rege şi un zeu. Căpitanul a mai

ntâlnit regi, deşii majoritatea l-auezamăgit. Ei, în ce priveşte zeii,ucrurile stau altfel. Căpitanul n-a

mai întâlnit un zeu până acum!

oftim. Ia asta!trecut mai departe, iar când s-andepărtat îndeajuns de sumerianacă asta era el în realitate şi nu ma

utea fi văzut ori auzit, s-a tăvălit peos de râs. După o vreme, s-a ridicati-a şters lacrimile şi a continuatxaminarea preliminară a

andidaţilor.ei patru au fost acceptaţi împreună

u alţi şase. Când au mărşăluit peasarelă ca să ajungă pe puntea

ăldărilor, aceştia l-au văzut pe



xtraterestrul Monat stând lângăalustradă şi măsurându-i pe toţi curivirea lui ageră. Au tresărit, dar de

Marbot i-a îndemnat să meargă maieparte. Avea să le explice mai târziuespre acea creatură ciudată.

Recruţii nu l-au întâlnit pe Monat în

cea seară, aşa cum li se promisese.Două femei s-au certat pentru unărbat, şi s-au apucat să tragă una

n cealaltă cu arme de foc. Până să

e aplaneze conflictul, una dintre elefost rănită grav, iar cealaltă a sărite pe vapor, având potirul într-o

mână şi o casetă cu bunuri

ersonale în cealaltă. Bărbatul aotărât să plece, întrucât prefera săe alături de femeia care o

mpuşcase pe cealaltă. Vaporul a

ost oprit, şi i s-a îngăduit să



oboare. Sam s-a supărat atât deău, încât a anulat întâlnirea derezentare a noilor recruţi din

marele salon, reprogramând-oentru a doua zi.n cursul aceleiaşi nopţi, Monat

Grrautut a dispărut.

imeni nu a auzit nici un ţipăt.imeni nu văzute ceva dubios.ingurul indiciu era o pată de sângee balustrada de la pupa a punţii de

romenadă A, dar se putea ca ea săfost uitată de echipele care secupaseră de curăţenia navei după

uptele duse cu locuitorii de pe malu

tâng pentru accesul la pietrele-otir.lement a bănuit că unul dintre ceiatru noi recruţi ar fi putut fi

ăptaşul. Aceştia a susţinut sus şi



are că dormiseră în cabina lor, şiimeni nu deţinea dovezi care să leontrazică afirmaţiile.

n timp ce Sam analiza cazul sişiorea să-l fi avut pe SherlockHolmes la bord, Nu se închiriază şi-a

ontinuat drumul. La trei zile de la

ispariţia lui Monat, Cyrano deergerac a făcut semn vaporului săprească. Sam a blestemat când l-aăzut. Sperase să treacă pe lângă

yrano în timpul nopţii, însă elpăruse, fiind văzut de cel puţinincizeci de membri ai echipajului.umai zâmbet, franţuzul a urcat la

ord şi a început să-şi săruterietenii bărbaţi pe obraji, iarrietenele femei pe gură, zăbovindam mult. După ce a ajuns în cabin

e comandă, aproape că a strigat:



ăpitane! Am o poveste cum n-aimai pomenit!

u amărăciune, Clemens s-a gândit

ă mai auzise asemenea promisiunii din gura altora.

Un bărbat stătea întins în pat alăture o femeie. Pielea lor se atingea;isele lor erau la ani-luminăepărtare.

am Clemens visa din nou desprecea zi când îl ucisese pe Erikloodaxe. Ori mai curând la ziua

ând îi stârnise la acţiune pe alţi

ameni, iar unul dintre ei vârâse ouliţă în pântecul nordicului.am voise meteoritul îngropatentru nichelul şi oţelul din el. Fără

l, nu şi-ar fi putut construi marele



apor cu zbaturi pe care şi-l dorisetât de mult. Acum, în vis, vorbea cuothar von Richthofen despre ceea

e trebuia făcut. Joe Miller nu era daţă, pentru că, prin trădare,junsese prizonierul celui care

usese cândva rege al Angliei. O flotă

nvadatoare se îndrepta dinspre josuluviului ca să pună mâna pemormântul stelei căzute. Regele Ioan

e afla în amonte, pregătind o flotă

entru a naviga în aval, ca săcapareze locul comorii îngropate.rmata lui Sam se găsea între celeouă forţe, fiind mai slabă decât

ricare dintre adversare. Avea să fiemăcinat şi făcut fărâme între cele

ouă armate, ce puteau fi asemuitenor pietre de moară. Nu avea nici o

ansă de victorie decât dacă încheia



alianţă cu Ioan. De asemenea,acă voia să-l salveze pe Joe Miller,am trebuia să încheie un târg cu

el care-l capturase, Regele Ioan.nsă Erik Bloodaxe, partenerul luiam, refuzase să accepte ideealianţei. Erik îl ura pe Joe Miller,

ingura fiinţă umană de care seemea deşii Joe cu greu putea fionsiderat uman. Bloodaxe spuneaă oamenii lui şi ai lui Sam vor lupta

u bravură şii vor zdrobi penvadatori într-o bătălie glorioasă.cesta era o lăudăroşenie neghioabăeşii probabil că nordicul crezuse în

ropriile vorbe.rik Bloodaxe era fiul lui Harald

Haarfager (Harold Finehair),orvegianul care unise pentru prima

ară întreaga Norvegie, şi ale cărui



uceriri au declanşat migraţii înmasă spre Anglia şi Islanda. Lamoartea lui Harald, în jurul anului

18 era noastră, Erik a devenit regensă nu s-a bucurat de sprijinulmaselor. Chiar într-o vreme cândmonarhii erau cruzi şi nemiloşi, el îi

epăşea pe toţi în răutate. Fratele luitreg,laakon, pe vremea aceea în vârstăe cincisprezece ani, fusese crescut

a curtea regelui Athelstan al Anglieie la vârsta de un an. Sprijinit derupe engleze, el a pornit cu ormată norvegiană împotriva fratelu

ău. I'rik a fugit în provinciaorthumbria din Anglia, unde i s-aat coroana de către Athelstan, daru a putut rezista multă vreme.

otrivit cronicarilor norvegieni, a



murit în anul 954 era noastră, înudul Angliei, în timpul unui mareaid întreprins acolo. Vechea tradiţie

ngleză afirmă că a fost izgonit dinorthumbria şi ucis într-o bătălieurtată la Stanmore.rik îi spusese lui Clemens că doar

rima relatare reflecta adevărul dinunct de vedere istoric.lemens i se alăturase nordiculuieoarece acesta deţinea o secure din

ţel foarte rar şi dorea să afle sursaminereului din care se extrăsesemetalul. Clemens spera că va

escoperi suficient minereu ca să

ealizeze un mare vapor cu zbaturi,u care să poată ajunge până la

zvoarele Fluviului. Erik nu aveauvinte de laudă pentru Sam, dar l-a

uat ca membru al echipajului său



atorită lui Joe Miller. Erik nu-llăcea pe Joe, dar ştia că titantropueprezenta un element foarte valoros

n orice bătălie. Iar apoi Joe fuseseuat ostatic de Regele Ioan. Disperati temându-se că Joe va fi ucis de

Regele Ioan, şi că astfel va pierde

meteoritul, Sam analizase problemau Lothar, fratele mai tânăr alBaronului Roşu. Făcuse oropunere. Trebuiau să-i ucidă pe

loodaxe şi pe vikingii care îi erauărzi de corp. După aceea, puteauta de vorbă cu Ioan, care avea să

nţeleagă avantajul de a-şi uni forţel

u cele ale lui Clemens. împreună,ei doi puteau face faţă forţelor luion Radowitz, aflate în josulluviului.

am şi-a întărit raţionamentele cu



deea că Bloodaxe intenţiona să-lcidă după înfrângerea inamicilor.şadar, confruntarea directă era

nevitabilă.othar von Richthofen s-a declarate acord. Atacarea unui trădător nu

nsemna trădare. Pe de altă parte,

ra singura soluţie logică ce se puteadopta. Dacă Bloodaxe ar fi fost unrieten adevărat, altfel ar fi stat

ucrurile, însă nordicul prezenta

ncredere cât un şarpe cu clopoţeintărâtat.i astfel se făptuise mârşăvia.hiar dacă acea crimă fusese

ustificată din toate punctele deedere, fapta tot mârşavă rămânea.am nu reuşise să scape deentimentul de vinovăţie. La urma

rmelor, putea să renunţe la



meteorit, dar şi la visul său.mpreună cu Lothar şi câţiva oamenleşi pentru acea treabă, se

propiase de coliba în care Bloodaxei o femeie făceau amor. Lupta aurat doar câteva clipe, deoareceărzile nordice fuseseră luate prin

urprindere de o forţă mult maiuternică. Gol-puşcă, şi avândecurea într-o mână, regele viking seăpustise afară. Lothar îl

trăpunsese cu suliţa şi-l ţintuise deeretele colibei.am fusese cât pe ce să verse, darocotise că acţiunea se sfârşise. Apo

e simţise prins de gleznă, şi arezut că va leşina de groază. Privise

n jos şi îl văzuse pe Bloodaxe,muribund, care îl ţinea strâns de

icior.



Bikkja! spusese nordicul, cu glaslab, dar limpede.sta însemna târfă, apelativ ce i s-a

ărut cam efeminat lui Clemens.Găinaţii lui Ratatosk, continuaseloodaxe. Cu alte cuvinte, rahaţiiriaşei veveriţe, Ratatosk, ce gonea

e ramurile copacului lumii,ggdrasill, cenuşa cosmică, aceeaare lega laolaltă pământul, regatuleilor şi iadul.

ar apoi, Bloodaxe făcuse o profeţie,punând că Sam Clemens vaonstrui marele vapor. îl va pilota înusul Fluviului, dar construirea lui

i călătoria vor aduce nenorociri şiristeţe pentru el, şi mai puţineucurii ilecât sperase. Iar când vajunge în cele din urmă la izvoarele

luviului, Clemens va descoperi că



loodaxe îl va aştepta.am ţinea minte perfect vorbele

muribundului. Le .auzea din nou

enind dinspre silueta întunecată,flată într-o groapă adâncă şitrâmtă, care îl ţinea de picior. Iarchii siluetei străluceau, parcă

fredelindu-l.e găsesc eu! O să te aştept cu unapor şi o să te ucid. Şi n-o să maijungi la capătul Fluviului, şi nici nu

ei ataca porţile Valhallei!hiar şi după ce strânsoarea slăbiseam se simţise prea împietrit deroază ca să se îndepărteze. Moartea

âlgâise în gâtlejul umbrei sinistre,ar Sam rămăsese tot îngheţat peinafară, cu toate că pe dinăuntruibra.

e aştept!



celea fuseseră ultimele cuvinte aleui Erik Bloodaxe, iar după atâţiani, ele încă îi răsunau în urechi.

am dispreţuise profeţia ea seeferea la ceva îndepărtat. Nimeni nuutea anticipa viitorul. Asta era ouperstiţie ridicolă. Poate că

loodaxe se găsea în amonte, dar,acă apăruse acolo, asta se datoraoar întâmplării. Exista orobabilitate de cincizeci la sută ca

l să se afle în aval. Pe de altă parte,hiar dacă nordicul îl aştepta ca săe răzbune, era puţin probabil săreacă la fapte. Vasul făcea doar trei

priri pe zi, cu excepţia permisiilorcazionale la mal, care durau cam în

ur de o săptămână. Era posibil caloodaxe să se afle pe mal, iar vasul

ă treacă prin dreptul lui. Chiar



acă ar fi alergat, vâslit ori navigatu ajutorul vântului,rik tot nu ar fi reuşit să ajungă din

rmă vaporul foarte rapid.Deşii credea toate acestea, Sam totu reuşea să-l alunge pe Bloodaxein coşmarurile lui. Pesemne că asta

e datora faptului că, în adânculinţei lui, Sam se ştia vinovat derimă. Prin urmare, merita oedeapsă.

ntr-una dintre acele neaşteptatechimbări de peisaj pe care Stăpânuiselor le realizează atât de înşelătoram s-a trezit într-o colibă. Era

oapte, iar ploaia, fulgerul şiunetele biciuiau întunericul cugomote cumplite şi lumini.xploziile de lumină din cer

uminau slab interiorul colibei. O



iluetă neclară s-a aşezat pe vinelături de el. Silueta purta o mantieemănând cu un dom uriaş, acoperi

i ascunzând trăsăturile feţei.u ce ocazie îmi faci această vizităeaşteptată ? a spus Sam, repetândumva întrebarea pe care i-o

dresase Necunoscutului misteriosa cea de-a doua vizită a sa.u şi Sfinxul jucăm pocher laedere, i-a spus Necunoscutul. Vrei

ă participi ?am s-a trezit. Cifrele luminoase aleeasului de pe peretele cabineirătau ora 3.33. Ceea ce-ţispun de

rei ori este adevărat. Aflată alăturie el, Gwenafra a gemut. Aolborosit ceva despre „Richard. îlisa pe Richard Burton ? Deşii

vusese doar şapte ani când îl



unoscuse, şi stătuse împreună cul numai un an, ea încă vorbea de elubirea ei de copil faţă de Burton nu

ispăruse.u se auzea nici un sunet, cuxcepţia respiraţiei lui Gwenafra şi alipocitului îndepărtat scos de

baturile mari. Vibraţiile lor ciclicee transmiteau întregului vapor.ând ţinea mâna pe cadrul dinuraluminiu al patului, Sam putea

imţi trepidaţiile slabe. Cele patrubaturi învârtite de uriaşele motoarelectrice împingeau vasul către ţintău tocmai departe, pe ambele

maluri, oamenii dormeau. în aceastămisferă domneau noaptea, iarproximativ9 miliarde de oameni seflau în paturi, visând. Ce viziuni

eclare aveau ? Unele se refereau la



ământ, altele, la această lume.el ce fusese pe Pământ om aleşterilor se răsucea neliniştit în

omn, gemând şi visând un tigru cuinţi spadă ce dă târcoale dincolo deocul de la intrare ? Joe Miller visaeseori mamuţi, acei leviatani

ăroşi, cu colţi curbaţi, ce trăiau peremea lui şi care deveneau hranăentru pântecul lui încăpător, şi dinielea cărora se făceau corturi ?

olţii lor se foloseau laonfecţionarea de cuie pentru fixareorturilor, iar dinţii slujeau pentru aace coliere uriaşe. Mai visa totemul

trămoşul şi uriaşul urs de peşteră;ilueta masivă cu blană lungă îipărea noaptea şi îi dădea sfaturi înhestiunile care îl frământau. Şi ma

isa uneori că duşmanii îl băteau cu



iomege la tălpi. Din cauza greutăţiiui, aproape patru sute de kilogramei a posturii lui bipede, Joe suferea

e platfus. Nu putea merge toatăiua, la fel ca pigmeii Homo sapiens;rebuia să se aşeze ca să-şidihnească picioarele ostenite.

oe mai avea emisii nocturne, atuncând visa vreo femelă din neamului. Dormea cu concubina lui, oasubiană frumoasă, înaltă de

proape doi metri, vorbitoare a uneimbi slave din secolul al III-lea alrei noastre. îi plăceau masivitatea,ilozitatea şi nasul grotesc ale lui

oe, dar şi penisul de dimensiuniargantuane, dar mai întâi de toateufletul lui blând de la natură. Poateă ea găsea o plăcere perversă atunc

ând făcea amor cu o fiinţă ce nu er



ocmai umană. Şi Joe o iubea, darsta nu-l împiedica să-şi visezemoros soaţa

ământeană, dar şi alte femele aleribului său. Ori, ca şi bărbaţii deriunde, o parteneră făurită detăpânul Viselor, un ideal care

xistă doar în subconştient.iecare bărbateste ca luna, având oarte întunecată pe care nu o aratăiciodată nimănui.

şa scrisese Sam Clemens. Şi eraât se poate de adevărat. însătăpânul Viselor, acel maestru deeremonii al ciudatelor spectacole d

irc, îşi scotea în fiecare noapte laedere animalele ţinute în cuşti,rtiştii la trapez şi pe cei ce mergeaue sârmă, precum şi tot soiul de

schimodii.



n visul din noaptea precedentă, el,amuel Langhorne Clemens, se

rezise încuiat într-o încăpere în car

e găsea o maşinărie enormă, pepatele căreia călărea alter egoulău, Mark Twain. Maşinăria era oreatură bizară şi monstruoasă,

cundă, cu spinarea rotundă, un soe gândac de bucătărie cu o mie deicioare şi o mie de dinţi. Dinţii din.ura lunguiaţă erau de fapt sticluţe

e medicamente conţinând „ulei dearpe. Picioarele erau bare de fier cuabe rotunde, pe tălpile cărora seăseau imprimat literele alfabetului.

e apropia de el, cu dinţiilănţănind, în vreme ce picioarelecârţâiau de zor din cauză că nurau unse cu ulei. Aşezat pe o şa

ncrustată cu diamante şi placată cu



ur, Mark Twain trăgea de manetea să dirijeze dihania. Mark Twainra un bătrân cu păr alb şi des şi o

mustaţă albă, stufoasă. Purta unostum complet alb. întâi i-a zâmbitpoi s-a holbat laSam, după care aras de manete, conducând

maşinăria într-o parte şi în alta,ncercând să dejoace încercărilecestuia de a scăpa.am avea doar 18 ani, iar renumita

mustaţă încă nu-i crescuse într-omână ţinea o geantă din pânză.am fugea de jur împrejurul

ncăperii, în vreme ce maşinăria

cotea clinchete şi scârţâituri,ăsucindu-se şi gonind spre el, apoie retrăgea. Mark Twain urlaecontenit la Sam: Uite-o pagină din

ropria-ţi carte, Sam ori Editorul îţi



ransmite salutări, Sam, şi mai cere işte bani! am, scârţâind la fel ca maşinăria,

ra ca un şoarece încolţit de o pisicămecanică. Indiferent cât de iute ar fiugit, cât de repede s-ar fi răsucit,nvârtit sau ar fi sărit, până la urmă

vea să fie prins.e neaşteptate, carcasa de metal amonstrului s-a ondulat şi a vibrat.

coţând un geamăt, s-a oprit. Din

ura ei a ieşit un sunet ca unlinchet; s-a aşezat jos, îndoindu-şiicioarele. Dintr-un orificiu aflat înartea din spate a ţâşnit un val de

ârtie verde. Erau bancnote de o mie dolari, iar ele s-au îngrămădit laerete, apoi au început să curgăeste maşinărie. Mormanul a

rescut neîncetat, apoi a căzut peste



aua cu baldachin, unde Markwain urla la maşină, spunând căra bolnavă, cât se poate de bolnavă

ascinat, Sam s-a strecurat înainte,rmărind cu un ochi vigilentmaşinăria. A ridicat una dintre

ancnote.

n sfârşit, a gândit el, în sfârşit.Dar hârtia din mâna lui s-aransformat în fecale umane.poi toate bancnotele s-au

ransformat rapid în fecale umane.nsă în zidul fără nici o fisură pânătunci s-a deschis o uşă.rin ea, H.H. Rogers a vârât capul în

ncăpere. Era bogătaşul care îljutase pe Sam când avuseseecazuri, cu toate că el criticasespru marile trusturi petroliere. Sam

fugit către el, răcnind: „Ajutor!



jutor!Rogers a păşit în cameră. Nu purta

ecât indispensabili, dar şi aceia

raşi doar pe jumătate. Pe piept, cutere aurii se vedea o inscripţie: NOIREDEM ÎN COMPANIA STANDARD

OIL; RESTUL CRED ÎN DUMNEZEU

Henry, m-ai salvat! a spus Sam peerăsuflate.Rogers i-a întors spatele o clipă,

xpunându-şi înscripţia de pe fese:

ÂRĂ UN DOLAR ŞI TRAGE DEMANETĂ.ncruntându-se, Rogers a zis:

Doar o clipă.

dus mâna la spate şi a scos unocument.emnează aici, şi-ţi dau drumul deici.

Dar n-am nimic de scris! a spus



am.n spatele lui, maşinăria începuse săe deplaseze iarăşi. Nu o putea

edea, însă şi-a dat seama că setrecura spre el. Dincolo de Rogers,rin uşă, Sam a văzut o grădină

rumoasă. Un leu şi un miel stăteau

lături, iar în spatele lor se găseaivy, care i-a zâmbit. Ea eraezbrăcată şi ţinea o umbrelă uriaşăe soare deasupra capului. în

patele florilor şi tufişurilor seăreau multe persoane, care trăgeauu ochiul. Una dintre ele era Susy,ica lui preferată. Dar ce făcea ea ?

eva ce sigur nu-i plăcea lui Sam.usy ascundea piciorul dezgolit alnui bărbat, ce ieşea de sub un tufi

u am nimic de scris, a repetat Sam



O să-ţi iau umbra drept garanţie, i-ais Rogers.

Mi-am vândut-o deja, a spus Sam, ş

gemut văzând uşa care se închidean urma lui Rogers.ici se terminase coşmarul lui.

Unde se găseau acum soţia lui, Livy

lara, Jean şi Susy, fiicele lui ? Ceel de vise aveau ? Apărea şi el încele vise ? Iar dacă da, în ceostură ? Unde era Orion, fratele lui

Rătăcitorul care nu era bun laimic, dar optimistul Orion. Samnuse mult la el. Dar unde era

ratele lui, Henry, sărmanul Henry,

are suferise arsuriumplite când vasul cu zbaturiennsylvania explodase, şi zăcuseile în şir, îndurând dureri

nfiorătoare, într-un spital



mprovizat din Memphis ? Samtătuse alături de el, suferise

mpreună cu el, iar apoi îl văzuse

mutat în camera unde, fără îndoialărau duşi muribunzii.Resuscitarea refăcuse pielea arsă aui Henry, dar nu avea cum să

ecuiască rănile lăuntrice. Tot astfelum nu reuşise să le vindece pe celele lui Sam.i unde era sărmanul vagabond

mbibat de whisky, care pierise cândnchisoarea din Hannibal luase foc ?am fusese acolo, îl treziserălopotele de alarmă din somn.

lergase până la închisoare şi-lăzuse pe bărbat, agăţat de gratii,rlând, o siluetă întunecată pe

undalul roşu al flăcărilor

mistuitoare. Nimeni nu reuşise să-l



ăsească pe poliţistul oraşului, şi elra singurul care avea cheile de laşa celulei. Câţiva oameni

ncercaseră să spargă uşile dintejar. Dar nu reuşiseră.u câteva ore înainte ca poliţistul -

ăl aresteze pe vagabond, Sam îi

ăduse acestuia nişte chibrituri să-i aprindă pipa. Pesemne că unulintre acestea aprinsese salteaua deaie din celulă. Sam se simţea

inovat pentru moartea în chinuriroaznice a vagabondului. Dacă nuar fi fost milă de om şi nu s-ar fius până acasă pentru a-i aduce

hibrituri, acesta nu ar fi murit. Unest caritabil, un moment de milă

nsemnaseră condamnarea lui lamoarte.

Dar unde era Nina, nepoata lui ? Se



ăscuse după moartea lui, dar aflasespre asta de la un bărbat careitise anunţul în numărul din 18

anuarie 1966 din Los Angeles Times.EREMONIE FUNERARĂ PENTRUINA CLEMENS, ULTIMA

DESCENDENTĂ A LUI MARK TWAINndividul avea o memorie foarteună, dar interesul lui faţă de Markwain îl ajutase să memoreze titlul

rticolului.vea cincizeci şi cinci de ani şi a fosăsită moartă într-o seară deuminică într-o cameră de motel din

orth Highland Avenue numărul 20au ceva de genul ăsta. în cameră s-u găsit sticle de băutură şi flacoaneu pastile împrăştiate peste tot. Nu

-a descoperit nici un bilet de adio,



i s-a dispus efectuarea autopsieientru a se descoperi cauza exactă aecesului. Eu nu am văzut raportul

utopsiei. Murise peste drum departamentul ei luxos, cu treiamere, situat la ultimul etaj allădirii Highland Towers. Prietenii au

eclarat că ea se ducea deseori laotel în cursul weekendului, când slictisea să mai stea singură. înrticolul din ziar se spunea că şi-a

etrecut singură mai toată viaţa.olosise numele de Clemens după ceivorţase de un artist care se numea

Rutgers. Fusese căsătorită scurtă

reme cu el în anul... aha, în 1935,şa cred. Mai scria că era fiicaoamnei Clara Grabrilowitsch,ingura ta fiică. Adică singura fiică

n viaţă. După moartea primului ei



oţ, Clara s-a căsătorit cu un anumeacques Samoussoud. în 1935, sauşa ceva. A fost membră a Bisericii

reştine Scientologice, ştiai ?u, n-am ştiut asta, a spus Sam.tiind că Sam detesta Bisericacientologică, pentru că scrisese

ândva o carte defăimătoare despreMary Baker Eddy, cel care îlnformase a rânjit.

rezi că era o formă de protest

mpotriva ta ?e rog să mă scuteşti de analizesihologice, îi spusese Sam. Clara

m-a venerat. Toţi copiii mei m-au

ubit.n fine, Clara a murit în 1962, lacurt timp după ce a autorizat odiţie din Scrisori către Pământ, care

u se publicaseră până atunci.



-a publicat cartea asta ? a întrebatam. Şi cum a fost primită ?-a vândut bine. Conţinea material

estul de nevinovat, înţelegi ?imeni nu s-a scandalizat, şi n-aost socotită o blasfemie. A, da, dar aost tipărită şi 1601, versiunea

ecenzurată. Când eram tânăr, nue putea obţine decât de la tipografiirivate. Dar spre sfârşitul aniloraizeci, s-a tipărit pentru uzul

eneral al publicului.am clătinase din cap.rei să spui că o puteau cumpăra şiopiii ?

u, dar mulţi au citit-o.ât de mult se schimbaseră

ucrurile!Orice, mda, aproape orice se putea

inde. Stai, să-mi aduc aminte.



rticolul mai afirma că nepoata tara artistă amatoare, cântăreaţă şictriţă. Era de asemenea ahtiată

upă fotografii, şii plăcea să facă zece poze săptămânal cu prieteni,armani şi chelneri. Fotografia chiari necunoscuţi pe stradă. Scria o

utobiografie. O viaţă de singurătatetlu care îţi spune multe despre ea.ărmana. Prietenii ei spuneau căcea carte scrisă de ea trăda

confuzia ei generală, însă uneleasaje din ea evidenţiau ceva dineniul tău.m spus mereu că eu şi Livy eram

rea încordaţi ca să avem copii.ncă ceva, n-a suferit din lipsă deani. A moştenit ceva bani de la

mama ei, în jur de opt sute de mii de

olari, aşa cred. Bani din vânzarea



ărţilor tale. Când a murit, aveaeste un milion şi jumătate. Cu toatcestea, era nefericită şi singură. A,

i încă ceva. Rămăşiţele eiământeşti au fost duse la Elmira,ew York... pentru înhumarea într-un

oc ce aparţine familiei, alături de

aimosul ei bunic, al cărui nume l-a urtat.u pot fi învinuit pentru caracterul

i, spusese Sam. Clara şi Ossip

oartă răspunderea pentru asta.Omul care îl informase a ridicat dinmeri şi a con tinuat:u şi soţia ta aţi contribuit la

ormarea caracterelor copiilor voştri,nclusiv a celui al Clarei.

Da, iar caracterul meu a fostmodelat de părinţii mei. Iar al lor de

ărinţii lor, spusese Sam. Ne



ntoarcem până la Adam şi Eva ca săsim vinovatul ? Nu, fiindcă

Dumnezeu le-a format

emperamentele când i-a creat. Nuxistă decât o fiinţă ce poartă pânăa urmă toată răspunderea.i eu sunt liber-cugetător, spusese

mul.scultă, îi zisese Sam. Când primul tom viu s-a trezit plutind pe uriaşa

mare laurenţiană, prima acţiune a

celui prim atom a dus la cea de-a oua acţiune a aceluiaşi prim atom,i aşa mai departe până când, dacă aşii ar putea fi număraţi, am vedea

um acea primă acţiune a acelui primtom a dus în mod inevitabil la xistenţa mea în kilt în chiar aceastălipă, vorbindu-vă. Paragraful face

arte din Ce este omul?, uşor



arafrazat. Ce părere ai de asta ? o prostie.pui asta pentru că ai fost

eterminat să vorbeşti aşa. Altceva-ai fi putut afirma.şti incorigibil, domnule Clemens,ar trebuie să ţi-o spun, dacă nu te

uperi.a mă supăr. Dar nu ştii să spuiltceva. Ascultă, ce profesiune aivut pe Pământ ?

ărbatul păruse surprins.e legătură are cu asta ? Am fostgent imobiliar. Dar mulţi ani am

ăcut parte dintr-un consiliu şcolar.

O să mă citez din nou, spusese Samn primul rând, Dumnezeu a făcut obitoci. Asta, pentru a-şi întra în

mână. După aceea a făcut consiliile

colare.



am a chicotit amintindu-şi dexpresia apărută pe faţa omului.poi s-a ridicat. Gwenafra a

ontinuat să doarmă. El a aprins oumină şi a văzut că ea zâmbea vagn somn. Părea nevinovată,opilăroasă, însă buzele pline şi

otunjimile sânilor, aproape expuşiederii, l-au excitat. A întins mânau gând să o trezească, dar s-aăzgândit. Şi-a pus în schimb kiltul

i a luat o bucată de pânză dreptapă, şi şapca cu cozoroc înalt, diniele de peşte. Şi-a luat un trabuc şiieşit din cameră, închizând uşa

ncet. Pe coridorul iluminat era calda capătul îndepărtat, uşa era

ncuiată; două gărzi înarmatetăteau în dreptul ei. Alţi doi stăteau

a capătul apropiat, în apropierea



şilor liftului. Şi-a aprins trabucul şpornit spre lift. A schimbat câteva

uvinte cu gărzile, apoi a intrat în

abina liftului.apăsat butonul notat cu T. Uşile su închis prin glisare, dar a apucată vadă o gardă telefonând către

monerie că La Bosso (Şeful) urca.iftul a urcat de la puntea D sau aangarelor, unde se aflau cabinelefiţerilor, prin două încăperi mici, de

ormă rotundă de sub timonerie, iarpoi spre încăperea de sus. A avutuţin de aşteptat cât cea de-a treiaardă a verificat cabina prin

maginile captate de camerele deeleviziune cu circuit închis. Abiapoi s-au deschis uşile, iar Sam aătruns în timonerie, ori camera de

omandă.



taţi liniştiţi, băieţi, le-a spus el.unt doar eu, care mă bucur de o

nsomnie.

n camera de comandă erau treiameni. Pilotul de noapte, care fuman trabuc mare, şi se uita calm laadranele indicatoare. Se numea

kande Erin, şi era un om masiv dinDahomey, care petrecuse treizeci deni pe un fluviu din junglă, undeomandase un vapor cu zbaturi. Era

el mai mare mincinos pe care-lunoscusereodată Sam, şi se putea spune căăzuse destui la viaţa lui. Apoi, ofiţe

maritim trei Calvin Cregar, uncoţian care lucrase patruzeci de ane un vas costier cu abur, înustralia. Şi cel de-al treilea era

ublocotenentul Diego Santiago, un



enezuelan ce trăise în secolul alVII-lea.m venit să arunc o privire, le-a

pus Sam. Continuaţi-vă treburile.erul era senin şi strălucea de parcăcel mare încendiator, Dumnezeu, îiăduse foc. în zona aceea, Valea era

argă, iar lumina era blândă, arătâniscret clădirile şi ambarcaţiunile dee ambele maluri. Dincolo decestea, era beznă. Cele câteva

ocuri întreţinute de santineleăreau nişte ochi roşii în noapte. înest lumea părea adormită. Dealurile unduiau, acoperite de copaci

ntunecaţi, uriaşii arbori de fier,nalţi de trei sute de metri, fiecarearcă voind să se ridice mai multecât vecinii lui. Dincolo de toate

cestea se înălţau munţii negri.



umina slabă a stelelor aruncacântei asupra valurilor slabe.am a ieşit pe uşă ca să stea pe

asarela de la babord care mergeae jur împrejurul timoneriei, pe laxterior. Vântul era doar răcoros, nuece. Sam a avut senzaţia că vântul

şi trecea degetele prin părul luiogat. Stând pe punte, s-a simţit caparte vie, un organ, al vaporului.cesta înainta vijelios, viteaz ca un

gru, cu zbaturile învârtejind apa,u pavilionul fluturând în vânt, uriai zvelt ca un caşalot, frumos ca oemeie, îndreptându-se contra

urentului, având ca ţintă AxisMundi, Buricul Lumii, turnulntunecat. A simţit că din tălpi îiresc rădăcini, fire ce trec prin

odeaua de oţel, prin corpul vasului



jungând în apele negre, atinse demonştrii adâncurilor, plonjând înmâlul aflat la peste cinci kilometri

edesubt, crescând lateral prinământ, răspândindu-se, ţâşnind cuuţeala gândului, dând naştere unoriţe care erup din pământ, înfipte în

arnea fiecărei fiinţe umane de peceastă lume, apoi pornind înpirală spre înalt, prin acoperişurileolibelor, gonind către ceruri, către

paţiul vârstat cu mlădiţele care senfăşurau în jurul fiecărei planete peare existau viaţă animală şi

nteligenţă, învăluindu-le şi

enetrându-le pe toate acestea, iarpoi azvârlindu-şi tentaculelexploratoare către bezna unde nuxista materie, unde nu exista decât

Dumnezeu.



n acel moment, Sam Clemens aevenit, dacă nu chiar una cuniversul, măcar întreg prin el. Şi,

reme de o clipă, a crezut înDumnezeu.i tot atunci, Samuel Clemens şi

Mark Twain au coexistat în acelaşi

rup, s-au amestecat şi au devenitnul.După aceea, viziunea emoţionantă a

xplodat, s-a contractat, s-a

micşorat şi s-a retras cu iuţeală înl.izbucnit în râs. Vreme de câteva

ecunde, cunoscuse un extaz care îl

epăşea până şi pe cel sexual, cuoate că până în acel momententimentul dominant faţă de soartaroprie şi a umanităţii fusese de

ezamăgire, lucru ce i se întâmpla



eseori.cum reintrase din nou în sine, iarniversul rămăsese în exterior.

-a întors în camera de comandă.rin, pilotul de culoare, a ridicatchii spre el şi a zis:

Domnule căpitan, aţi fost vizitat de

pirite.hiar aşa de ciudat arăt ? s-a miratam. Da, asta s-a întâmplat.i ce v-au spus ?

ă sunt totul şi nimic. L-am auzitândva pe idiotul satului spunândcelaşi lucru.

ECŢIUNEA 5Monologul lui Burton

5

oaptea târziu, pe când ceaţa



xtraordinar de deasă şi înaltănvăluia până şi timoneria, Burtonmbla fără ţintă.

eputând dormi, rătăcea de colo,olo, fără să găsească vreo destinaţien minte dorind doar să evadeze dinl însuşi.

ua-m-ar naiba! încercarea astatupidă de a mă autodepăşi! Dacă avea deşteptăciunea unei vaci, aşămâne să mă iau cu el la trântă.

Dar el, care este ca un Iacov pentrungerul meu, mă poate lăsa în urmămă poate învinge în luptă. Cu toate

stea... şi eu sunt Iacov. în mine s-a

upt şi un resort intim, nu doaroapsa, sunt un Iacov robotizat, un

nger mecanic, un diavol-robot.cara spre rai încă stă rezemată de

ereastra



erului dar eu n-o mai pot găsi.Destinul este o întîmplare. Ba, nu,

u este adevărat. Eu îmi fac

estinul. Dar eu nu sunt totuşi întare. Ceea ce mă animă, diavolulare mă mână. Aşteaptă rânjind

ntr-un colţ întunecat, iar când

ntind mâna să iau premiul, face unalt şi mi-l răpeşte. Offf,emperamentul meu nestăpânit.are mă înşală sişi râde de mine,

entru ca apoi să-mi vorbească fărănţeles şi să fugă, ascunzându-se şievenind în ziua următoare.

Offf, Richard Francis Burton, Dick

Hoţomanul, Dick Negrul, după cummi spuneau în India. Ei! Nişte

mediocrităţi, nişte roboţi caremergeau pe şinele căii ferate

ictoria... nu-i interesa soarta



ăştinaşilor decît pentru a se culcau femeile lor şi să mănânce şi săea bine şi să facă avere, dacă se

utea. Nici măcar nu erau în stareă vorbească limba localnicilor, iarsta după ce ţara devenise cea mai

mare nestemată în coroana reginei.

O nestemată,Unde bântuiau holerai tot soiul de alte boli! Ciumaeagră şi cortegiul ei! Hinduşi şi

musulmani chicotind pe la spatele

omnilor englezi! Englezi, care niciă satisfacă o femeie nu erau întare. Femeile râdeau de ei, şiădeau fuga la amanţii lor negri ca

ă le satisfacă după ce Sahib plecae acasă.m avertizat guvernul cu doi ani

nainte de izbucnirea Răscoalei

ipailor, iar ei şi-au râs de mine! De



mine, singurul om din India care îiunoşteam pe hinduşi şi pe

musulmani!

juns pe palierul de sus al mariicării, s-a oprit o clipă. Lumina azbucnit orbitoare, iar zgomotuletrecerii a năvălit prin neguri fără

ă le tulbure. Perdeaua întunecatău putea fi clintită de o boare.Offf! Lua-i-ar naiba! Râd şi flirtează,

ar un sfârşit întunecat îi aşteaptă.

umea se destramă. Călăreţul de pepinarea cămilei negre îi aşteaptăupă următorul cot al Fluviului.ebunii! Dar şi eu sunt la fel de

ebun.ar pe această Narrboot, această

mare corabie a nebunilor, dormărbaţii şi femeile care, în orele lor

e trezie, uneltesc împotriva mea,



neltesc împotriva tuturorăştinaşilor Pământului. Ba nu,untem cu toţii băştinaşi ai

niversului. Cetăţeni ai cosmosului.cuip peste balustradă. în neguri.luviul curge pe sub mine. Primeştecea părticică din mine care nu se v

mai întoarce decât sub altă formă depă. H2o. Iad de două ori. Străinând. Dar nu sunt toate gânduriletrăine ? Nu plutesc ele în derivă, ca

işte sticle în care se află mesajezvârlite în mare de Mareleaufragiat ? Iar de se întâmplă să seprească în minte, în mintea mea,

mi închipui că eu le-am dat naştereOri există un magnetism între

numite suflete şi anumite gânduri,i doar cele cu rezonanţe de gândire

unt atrase de gânditori ?



ar apoi, individul le reformuleazăentru a se potrivi caracterului săui, plin de mândrie asta dacă

ândeşte mai mult decât o vacă, îndevăratul sens al cuvântuluiocoteşte că el le-a creat ? Gândurile

mele sunt gunoaie ce rămân la

uprafaţa apei, iar eu sunt stânca dare ele se lovesc.odebrad! Ce visezi ? Turnul acela ?ăminul tău ? Eşti un agent secret,

ri doar un inginer de origine cehă ?Ori şi una, şi alta ?Mă aflu pe vaporul ăsta de

aisprezece ani, iar vaporul bate apa

u zbaturile în susul Fluviului dereizecii trei de ani. Acum sunt căpitan aluşcaşilor marini ce-l slujesc pe

călosul acela exaltat, cu aer



rinciar, Regele Ioan. O dovadălocventă că mă pot stăpâni.

ncă un an, şi vom ajunge la

irolando. Acolo, Rex se va opri oreme, iar noi vom vorbi cu La Viro,a l'ondinto, papa papalităţiiisericii celei de-A Doua Şanse. A

oua şansă, pe naiba! Cei care ne-auferit o şansă nu ne vor mai oferincă una. S-au prins în propriaapcană! Zdruncinaţi de propria lor

etardă. Aşa cum spune Mix, nuvem nici o şansă, e ca şi cum aincerca să-nvingi furtuna cu unârţ.

i acolo, pe maluri. Miliarde careorm. Unde e Edward, iubitul meu

rate ? Un bărbat sclipitor, iar bandaceea de ticăloşi i-au zdrobit

reierul, după care, vreme de



atruzeci de ani, n-a mai scos oorbă. Edward, n-ar fi trebuit să teuci la vânătoare de tigri în ziua

ceea. Tigrii erau hinduşii care auăsit prilejul de a bate şi prăda unnglez detestat. Cu toate că leăcuseră asta şi celor de-un neam cu

i.Dar acum nu mai contează, Edwarduferinţa îngrozitoare ţi s-a lecuit, şorbeşti ca şi înainte. Poate că nu

hiar acum. Lazăr! Trupul tăuutrezeşte. Nu vei ajunge Iisus. Nue vei mai scula din morţi.i, mama! Unde este ea ? Femeia

ceea proastă, care l-a convins peunicul să îi lase viciosului ei frate,ul lui, o bună parte a averii lui.unicul s-a răzgândit şi era pe drum

pre avocat ca să modifice



estamentul şi eu să primesc banii.umai c-a picat mort înainte de ajunge la avocat, iar unchiul meu a

isipit toată averea în sălile de jocuriin Franţa. Iar eu nu am fost întare să-mi cumpăr un post decent

n armata regulată, şi nici nu mi-am

utut finanţa explorările aşa cum artrebuit, de aceea n-am deveniteea ce aş fi meritat.peke! Dezgustătorul Speke! Tu, cu

neltirile tale, m-ai împiedicat săflu adevăratele izvoare ale Nilului,ârâtură nepricepută, baligă deămilă bolnavă ce eşti! Te-ai furişat

napoi în Anglia după ce ai promis cu vei anunţa descoperirile noastreecât după ce ajung şi eu acolo, dar

u ai minţit în ce mă privea. Şi uite

-ai plătit: te-ai împuşcat singur. S-a



rezit conştiinţa în tine. Şi cât te-amelit. Te-am iubit, Speke, deşii te-ami urât. Cât am mai plâns!

Dar dacă se va întâmpla să ni sencrucişeze drumurile ce facem ? Oă fugi de mine ? Sunt convins că n-să ai curajul dement de a-mi

ntinde mâna să ţi-o strâng. Iudă ceşti! Să te sărut aşa cum Iisus l-aărutat pe trădătorul său ? Iudă! Nusă-ţi trag un şut în fund de o să

jungi pe povârnişul munţilor!oala, ghearele de fier ale boliifricane m-au oprit. Dacă mi-aş fievenit şi aş fi descoperit izvoarele

ilului ! Nu Speke, nu hiena şiacalul de Speke! Vă cer iertare Soră

Hienă şi Frate Şacal. Sunteţiingurele animale folositoare în

marele plan al lucrurilor. Speke nu



ra demn nici măcar să vă pupe înund.

Dar ce-am mai plâns!

ote:

John Hanning Speke (1827-l864fiţer în armata britanică dinndia, împreună cu care Burton afectuat explorări în Africa, una

intre ele până în oraşul interzisHarar din Somalia. Referirea seace la expediţia celor doi pentru escoperi izvoarele Nilului;

mpreună au descoperit laculanganika, după care Burton s-a

mbolnăvit şi nu a mai pututontinua călătoria. Speke a

escoperit lacul Victoria şi,



evenind în Anglia înaintea luiurton, a devenit faimos afirmândă Nilul izvora din lacul Victoria,

eea ce a înrăutăţit relaţiile dintreei doi, deoarece Burton s-a simţiurat de rezultatele expediţiei şiusţinea că Nilul izvora din lacul

anganika. Cei doi urmau să aibădispută publică în aceastărivinţă, însă cu o zi înaintepeke a murit într-un accident de

ânătoare, presupunându-se că s-ainucis (n. tr.).

zvoarele Nilului. Izvoarele FluviuluiDacă n-am reuşit să ajung la

zvoarele unuia, înseamnă că mi se



a întâmpla aici la fel?Mama nu ne-a arătat nouă, mie, lui

dward, Mariei, nici o afecţiune. Ar

putut la fel de bine să ne fieuvernantă. Ba nu. Doicile noastree-au arătat mai multă dragoste, neu oferit mai mult din timpul lor

ecât ea. Un bărbat este ceea ce facemama lui din el. Ba nu! Există înuflet ceva ce se ridică dincolo depsa iubirii, care mă îndeamnă

nainte, către... către ce ?ată, dacă te pot numi astfel. Ba nuu tată. Zămislitor. Ipohondru egoisi gâjâit, om lipsit de orice simţ al

morului. Etern călător şi exilat deună voie. Unde ne era căminul ?

ntr-o mulţime de ţări străine. Teuceai ba ici, ba colo, căutându-ţi

ănătatea pe care nu credeai că o ai



i ne-ai târât şi pe noi după tine.emei neştiutoare ne-au fostuvernante, iar preoţi irlandezi beţiv

e-au fost instructori. Tuşeşte pânămori, lua-te-ar naiba! Dar nu maiste cazul. Ai fost lecuit deecunoscuţii care au făcut lumea

sta. Aşa e ? Nu ţi-ai găsit nici ocuză ca să te refugiezi în ipohondria ? Sufletul tău, nu plămânii, sufere astm.

ângă lacul Tanganika, însuşi,oala, m-a cuprins cu degetele ei deiavol. în delirul meu m-am văzutatjocorindu-mă, luându-mă în râs,

nsultându-mă, strâmbându-mă lamine însumi. Celălalt Burton care îş

ate joc de lume, dar în primul rânde mine.

sta nu m-a împiedicat, şi am



ontinuat... ba nu... nu atunci.peke s-a dus mai departe, şi el...l... he-he! Râd, cu toate că asta îi

ace pe cheflii să tresară şi pe cei ceorm să se trezească. Râzi, Burton,âzi, Paiaţă

rostănacul acela de yankeu,rigate, mi-a zis că eu am devenitunoscut ca mare explorator, iarrădarea ta a ajuns să fie

ispreţuită. Eu, eu, nu tu, fiinţăezgustătoare ! Am fost răzbunat.efericirea mea a pornit din faptul

ă nu am fost franţuz. N-aş fi fost

bligat să mă lupt cu prejudecăţileritanice, cu băţoşenia britanică şiu prostia englezească. Eu... numaiă nu m-am născut franţuz, deşii

escind dintr-un bastard al lui



udovic al XlV-lea. Regele-Soare.sta se vede în sânge.e prostie monumentală! Sângele de

urton, nu cel al Regelui-Soare, vaomina.vând febra în picioare, am călătoritretutindeni. Dar Omne solumforti

atria. Orice pământ este patrie entru bărbatul puternic. Am fostrimul european care a pus piciorul

n Harar, oraşul sfânt şi interzis, şi

m reuşit să scap cu viaţă din acelad etiopian. Eu am fost acela care amers în pelerinaj ca Mirza Abdulla

ushiri până la Mecca, scriind acea

enumită, amănunţită şi adevăratăarte despre asta, şi am riscat să fiufâşi-at în bucăţi dacă cineva m-ar fat în vileag. Eu am descoperit lacul

anganika. Eu am scris pentru



rmata britanică primul manualespre utilizarea baionetei. Tot eum...

De ce mai trec în revistă către mineceste fapte vane de glorie ? Nuontează ce a făcut un bărbat, cieea ce va face de aici înainte.

yesha! Ayesha! Frumoasa meaersană, prima mea iubiredevărată! Aş fi renunţat la lume, laetăţenia mea britanică, şi aş fi

evenit persan ca să trăiesc cu tineână la moarte. Ai fost ucisă în modmârşav, Ayesha! Te-am răzbunat, pe

el ce te-a otrăvit l-am ucis cu mâna

mea, l-am strangulat şi i-amngropat stârvul în deşert. Unde eştiu acum, Ayesha ?

Undeva. Iar de ne vom revedea ce se

a întâmpla ? Acea iubire



evoratoare este acum ca un leumort.sabel. Soţia mea. Femeia aceea...

are am iubit-o vreo clipă ?fecţiune am avut faţă de ea. Dar num iubit-o ca pe Ayesha sau cacum, pe Alice. „Plăteşte,

mpachetează şi mergi mai departe,spuneam ori de câte ori plecamntr-o călătorie, iar ea făceantocmai, la fel de ascultătoare,

upusă şi tăcută ca o sclavă. Euram eroul ei, zeul, spunea ea, şi îşilcătuise o listă de reguli pentru a fioţia perfectă. Dar când am

mbătrânit şi am simţit amărăciuneaieţii, fiind o epavă neglijată, ea mi-aevenit doică, îngrijitoare şi

emnicer.

e se va întâmpla dacă o revăd pe



ceastă femeie care a zis odată că nur mai putea iubi un alt bărbat peământ sau în Rai ? Asta nu

nseamnă că lumea în care ne aflămste Raiul. Cum aş reacţiona, i-aşice: „Bună ziua, Isabel. Nu te-amăzut de mult ?

u, aş rupe-o la goană precum celmai mare laş. M-aş ascunde. Şiotuşi...i iată intrarea în camera

motoarelor. Podebrad e de serviciu îoaptea asta ? Dar dacă ar fi ? Nu-lot provoca decât după ce ajungem

a izvoare.

Uite o siluetă, pierdută printreeguri. Să fie un agent al eticilor ?

Ori cel care se furişează prinntuneric este X, renegatul ?

ntotdeauna este ba aici, ba în altă



arte, la fel de alunecos ca şionceptele de timp, eternitate, nimici ceva.

Cine se duce acolo ? s-ar cuveni sărlu. Dar el... ea... a plecat.n timp ce mă aflam în starearanzitorie dintre somn şi veghe,

ntre moarte şi resuscitare, l-amăzut pe Dumnezeu. „îmi eşti datorentru carne, mi-a zis El, bătrânulomn cu barbă, în straie de pe la

890, iar în alt vis mi-a zis: „Hai,lăteşte.e să plătesc ? Şi care este preţul ?

Doar n-am cerut carne, n-am dorit

ă mă nasc. Carnea, viaţa, ar trebuiă fie pe degeaba.rebuia să-L reţin. Să-L întreb dacămul are libertatea voinţei, ori dacă

oate acţiunile, ori inacţiunile sale



unt stabilite dinainte. Trecute într-arte, ca mersul trenurilor lumii .utare va ajunge în locul cutare la

0.32 a.m. şi va pleca la 10.40 a.m.De la linia 12. Dacă mă aflu într-unren pe calea Lui ferată, atunci nuăspund de nimic din ceea ce fac.

inele şi rău nu califică faptele melen realitate, nu există nici bine, niciău. Fără liber arbitru, binele şi răuu există.

nsă el nu vrea să fie oprit. Iar dacăr fi, aş înţelege explicaţiile luirivind moartea şi nemurirea,eterminismul şi indeterminismul,

ri determinarea şi indeterminarea ?Mintea umană nu poate înţelege

ceste lucruri. Şi dacă nu poate, eina lui Dumnezeu dacă există

Dumnezeu.



ând făceam lucrări de prospectaren zona Sind din India, am devenitufi, maestru sufi. Dar urmărindu-i

n Sind şi în Egipt, şi văzându-ifârşind prin a se proclama ei înşişiDumnezeu, am tras concluzia cămisticismul extrem era strâns legat

e nebunie.ur ed-Din el-Musafir, care este sufpune că eu nu înţeleg. în primulând, există falşi sufi ori amăgiţi,

egeneraţi ai acelei disciplinemăreţe. în al doilea rând, când unufi spune că el este Dumnezeu, elu dă un

nţeles literal afirmaţiei. Spune că aevenit una cu Dumnezeu, dar nu

Dumnezeu.Dumnezeule mare! Voi pătrunde

ână la inima Lui, la miezul



Misterului şi al misterelor. Sunt opadă vie, dar am atacat cu tăişul,u cu vârful. Vârful este mai

cigător, nu tăişul. De acum înainteoi fi vârful.u toate acestea, dacă e să-miăsesc drumul prin labirintul magic

rebuie să am un fir ca să urmărescara cea mare care trăieşte îndâncul lui. Unde e acel fir? Dar nicriadna nu este. Eu voi fi şi firul, şi

riadna, şi Tezeu, tot astfel cum...ar de ce nu m-am gândit la astaână acum ? Tot eu sunt şi

abirintul.

u e tocmai adevărat. Dar ce este?ntotdeauna nu tocmai. însă înreburile umane şi divine, o loviturăproape nimerită este totuna cu una

irectă. Cu cât este mai mare obuzu



are explodează, cu atât mai puţinontează că nu loveşte chiar înentrul ţintei.

nsă o spadă nu slujeşte la nimicacă nu este bine echilibrată. S-apus despre mine, şi îl am perigate, care are lecturi extinse,

rept autoritate în acest sens, căunt unul în care Natura a luat-oazna, că nu aş avea doar unul, cireizeci de talente minunate. însă nu

osed simţul echilibrului, şi nici peel al direcţiei.ă aş fi o orchestră fără dirijor, un

apor foarte bun, dar cu un singur

usur: nu are busolă. Aşa cum ampus chiar eu despre mine, oâlvătaie de lumină fără direcţie.

Dacă nu reuşesc să fac ceva din

rima, atunci nu fac deloc.



ă mă fascinează anormalul,erseverenţa şi sălbaticul dinameni, nu divinul din caracterul

or. Că, deşii am fost educatrofund, nu am înţeles niciodată cănţelepciunea are puţin de a face cuunoaşterea şi literatura, şi nici o

egătură cu învăţătura-au înşelat! Dacă au avut dreptatedată, gata, s-a terminat!urton a bântuit de colo, colo,

ăutând ceva, nici el nu ştia cenume. A pornit pe un coridor slabuminat şi s-a oprit în dreptul uneişi. înăuntru trebuia să se afle

oghu, dacă nu cumva dansa înalonul cel mare, şi Frigate. Erau dinou împreună, după ce avuseserăecare câte doi sau trei amanţi sau

mante în paisprezece ani. Ea nu



euşea să-l suporte multă vreme, daână la urmă el o cucerise deşiirobabil că ea încă îl iubea pe

elălalt Frigate iar acum împărţeauceeaşi cabină. Din nou.i-a continuat drumul, văzând oiluetă întunecată conturată slab în

umina de deasupra uşii de ieşire. ?ltcineva suferind de insomnie ?rămas în afara texasului şi a

rmărit gărzile păşind încoace şi

ncolo. Paznic, ce părere ai despreceastă noapte ? Hei, ia spune.păşit mai departe. Unde ai fost ?

a plimbare, nu; pe lumea asta

igantică, ci prin cosmosul acestaliputan al vaporului.lice era din nou în cabina lui, dupăe îl părăsise cu mai puţin de

aisprezece ani în urmă şi revenise



e atunci în două rânduri. De datasta, vor rămâne alături pe vecie.robabil. însă îl bucura întoarcerea

i.ieşit de pe puntea de aterizare şi aidicat privirea spre lumina slabă ceadia din camera de comandă.

easul mare dinăuntru a bătut deaisprezece ori. Deci, era ora douăimineaţa.osise vremea să se întoarcă în pat

i să ia din nou cu asalt citadelaomnului.-a uitat spre stele şi, în timp ce

ăcea asta, un vânt rece s-a pornit

rusc dinspre nord şi a alungat,emporar, negurile de pe punteauperioară. Undeva spre nordra turnul, învăluit de frig şi de

eguri cenuşii. Iar în el se aflau, ori



e aflaseră, Eticii, entităţile careocoteau că aveau dreptul de a-icula pe morţi din moarte, fără

ermisiunea acestora.Oare ei deţineau cheile misterelor ?u ale tuturor misterelor, desigur.

Misterele existenţei însăşi, al

reaţiei, al spaţiului şi infinitului,mpului şi eternităţii nu vor fiiciodată descoperite.ine ştie ?

xista oare undeva, în turnn, oridânc în subsol, vreo maşinărie careransforma metafizicul în fizic? Omueuşea să manipuleze ceea ce ţinea

e fizic, iar dacă nu cunoşteadevărata natură a materiei deincolo, ce dacă ? El nu cunoşteaici măcar adevărata natură a

lectricităţii, dar se făcuse stăpân



este ea pentru a-şi atinge scopurileînălţat pumnul către nord şi s-a

us la culcare.

ECŢIUNEA 6Pe Nu se închiriază: firul logicii

a început, Samuel Clemens avusesendinţa de a-l evita pe cât posibil peyrano de Bergerac. Foarte sensibil,

ranţuzul şi-a dat seama imediat de

cest lucru, dar nu a lăsat impresiaă i-ar fi displăcut. Iar dacă îlemulţumea asta, a reuşit să n-orate. Zâmbea şi râdea tot timpul, s

răta mereu politicos, dar nu rece.e purta ca şi cum Clemens l-ar filăcut şi nu avea nici un motiv să-leteste.

După o vreme câţiva ani, mai precis



am a început să se apropie deărbatul care fusese amantul soţiei

ui de pe Pământ. Aveau multe în

omun: un interes viu faţă deameni şi de dispozitivele mecanice,ustul pentru literatură, o dăruireioasă faţă de studiul istoriei, ura

aţă de ipocrizie şi aroganţă,etestarea aspectelor malefice aleeligiei şi un profund agnosticism.u toate că Cyrano nu era din

Missouri, ca Sam, împărtăşea cu eltitudinea binevoitoare a omuluiispus să înveţe.e de altă parte, Cyrano constituia o

tracţie a oricărei petreceri, fără ancerca însă să domine conversaţia.şadar, s-a întâmplat în ziua în caream a stat de vorbă cu celălalt sine

l lui, Mark Twain, despre



entimentele lui faţă de de Bergeracn intimitatea apartamentului său.

Rezultatul fusese că acum Sam îşi

ădea seama deşii, în adânculufletului o ştiuse dintotdeauna căusese nedrept cu Cyrano. Nu eraina lui că Livy se îndrăgostise de el

i refuzase să-l părăsească pentruostul soţ, atunci când îl găsise. Nu,hiar aşa, nu era nici vina ei. Eautea face doar ceea ce o sileau

emperamentul înnăscut şiircumstanţele prestabilite. Iar Samcţionase conform caracterului său

nnăscut, al „amprentei lui, iar

ituaţia îl silise să procedeze astfel.cum, ca urmare al altui aspect alaracterului său, ce apărea dintrăfundurile fiinţei lui, la care se

dăugase presiunea inevitabilă a



venimentelor, el îşi schimbasetitudinea faţă de Cyrano. La urmarmelor, era un tip de treabă, şi

nvăţase să facă duş cu regularitate,ă-şi păstreze unghiile curate şi său mai urineze pe la capeteleoridoarelor.

Dacă-şi închipuia că era un robot alărui acţiuni erau programate,nsemna că Sam nu se cunoştea peine. Uneori, se gândea că propria

ui credinţă în determinismonstituia doar o scuză pentru acăpa de răspundere şi vină în

egătură cu anumite chestiuni. Dacă

ra adevărat, însemna că-şi exercitaberul arbitru atunci când încropeaxplicaţii cum că n-ar fi răspunzătorentru nimic din ce făcea, fie bun,

e rău. Pe de altă parte, un aspect a



eterminismului era că el ofereaamenilor iluzia liberului arbitru.

n orice caz, Sam s-a bucurat că îl

vea din nou aproape pe Cyrano, şia iertat pentru ceea ce nici nu eraevoie să-l ierte.şadar, în acele momente Cyrano

ăcea parte din grupul invitat deam să discute despre unelerăsături derutante legate de ceea cel numea „Cazul X. Ceilalţi erau

Gwenafra (tovarăşa de cabină a luiam), JoeMiller, de Marbot şi John Johnston.

cesta din urmă era uriaş, având

este un metru optzeci şi cinci şiântărind o sută treizeci deilograme fără să aibă nici un grame grăsime mai mult decât s-ar fi

uvenit. Părul din cap şi de pe piept



era roşcat, avea braţe extraordinare lungi, iar mâinile păreau la fel de

mari ca labele unui urs grizzly. Ochi

e un albastru-cenuşiu erau deseorieci sau visători, dar se dovedeaundeajuns de calzi când se aflalături de prieteni de încredere.

ăscut în jur de 1828 în New Jerseyi având strămoşi scoţieni, în 1843lecase spre Vest ca să vâneze în

munţi, punând capcane. Acolo

evenise o adevărată legendă printremuntenii deja legendari, cu toate căau trebuit câţiva ani ca să devinăunoscut. Când un grup rătăcitor de

neri din tribul Crow i-au ucis soţiae origine indiană, şi odată cu eaopilul încă nenăscut, Johnston a

urat să se răzbune. A ucis atât de

mulţi din tribul Crow, încât aceştia



u trimis douăzeci de tineri să-lăsească şi să-l omoare; aceştia nuveau voie să revină la trib decât

upă ce făceau ce li se ceruse. Aujuns unul după altul în apropiereaui, dar au fost ucişi de Johnston,are le scotea ficatul şi îl mânca

rud, făcând ca sângele să i securgă în barba roşcată. Aceste faptau făcut să-şi câştige renumele de

Mâncător de Ficaţi şi „Ucigaş de

row. Dar membrii acestui trib erauemni, onorabili şi buni războinici.De aceea, într-o bună zi, Johnston a

ecis să pună capăt acţiunilor de

ăzbunare şi i-a informat de asta peei din trib, devenind bun prieten cui. Apoi a ajuns şi căpetenie a celorin tribul Shoshoni.

murit în 1900 în Spitalul



eteranilor din Los Angeles şi a fostngropat în cimitirul aglomerat decolo, însă prin 1970, nişte oameni

are ştiau că Johnston nu puteaămâne acolo, pentru că fusese unm care seupăra şi dacă avea un vecin mai

proape de optzeci de kilometri, i-auuat osemintele şi le-au dus pe unmunte din Colorado, unde le-aunhumat.

De când se afla pe vapor, JohnstonMâncătorul de ficaţi spusese deâteva ori că nu fusese silit niciodată ucidă vreun alb (cât trăise pe

ământ), nici măcar un franţuz.ceastă remarcă îi făcuse la începute de Marbot şi Cyrano să se simtăuţin neliniştiţi, însă ei ajunseseră

ă-l placă şi să-l admire pe uriaşul



muntean.După ce au băut câteva păhărele şi

u fumat ţigarete şi trabucuri,

iscutând alene, Sam a atacatubiectul pe care ţinea să îlnalizeze.

M-am gândit la omul care-şi spunea

Odiseu, a zis el. Vă mai amintiţi ce-am povestit despre el ? Ne-a săritn ajutor când luptam împotriva luion Radowitz şi priceperea lui în

mânuirea arcului a făcut caeneralul şi ofiţerii lui să fie ucişi.usţinea că era Odiseu cel din

storie, omul de care s-au legat

lterior legende şi basme şi ale căruapte i-au oferit material pentru

Odiseea lui.u l-am cunoscut, a zis Johnston,

ar te cred pe cuvânt.



Da. Ei bine, a spus că şi el fuseseontactat de un Etic şi trimis în avala să ne ajute. După bătălie a mai

tat o vreme pe lângă noi, dar apoi alecat în amonte într-o expediţieomercială, şi a dispărut. S-a făcutevăzut, de parcă nici n-ar fi existat

Mi-am amintit în mod deosebit de elentru că spusese o poveste stranieespre Etic. Cel care a stat de vorbău mine, X, sau Necunoscutul

misterios, era bărbat. Adică voceaigur îi era de bărbat, cu toate că eosibil să se fi prefăcut. în orice caz,

Odiseu mi-a spus că acest Etic era

emeie! am a scos un norişor de fum verzui s-a uitat la arabescurile din alamăe pe plafon ca la nişte hieroglife

are ar fi conţinut răspunsurile la



ntrebările lui.Da, dar ce putea însemna asta ?

ă omul fie a spus adevărul, fie a

minţit, a zis Gwenafra.orect! Daţi-i frumoasei doamne unrabuc mare! Ori există doi Etici caru devenit renegaţi, ori cel ce-şi

punea Odiseu era un mincinos.Dacă a minţit, atunci el ar trebui săe X, Eticul meu. Personal, cred căl a fost al meu, dar şi al vostru,

yrano şi John, şi cred că el minţean caz contrar, de ce nu ne-a spus Xă existau doi ca el şi că unul eraemeie ? Ar fi fost foarte important s

tim acest lucru. De acord, n-a avutmult timp să stea de vorbă cu noi

entru că ceilalţi Etici porniseră permele lui, şi-l puteau prinde. Dar

igur că nu ar fi uitat să ne



ransmită această informaţie.De ce ne-ar minţi ? a întrebat deMarbot.

entru că... a început Sam şi a făcutemn către arabescurile de pe tavantia că am putea fi prinşi de ceilalţitici. Şi că ei ar scoate de la noi

ceastă informaţie falsă. Atunci ar fiost mai derutaţi şi mai alarmaţi.um adică? Doi trădători printre ei?

Dumnezeule mare! Iar dacă ne-ar

une la un detector de minciuni, aronstata că nu minţim. La urmarmelor, noi am crezut ce ne-aovestit Odiseu. Adică ce ne-a spus

, de fapt. A făcut asta ca sădâncească confuzia. Ei! Ce părereveţi de raţionamentul meu ?-a lăsat tăcere, după care Cyrano a

is:



Dar dacă este adevărat, l-am văzute Etic! Şi ştim cum arată!u este în mod obligatoriu adevărat

spus Gwenafra. Sigur a avutumeroase ajutoare ca să seeghizeze.ără îndoială, a spus Cyrano. Dar el

şi poate modifica statura şirăsăturile? Mă gândeam la culoareaărurului şi ochilor şi poate chiarlte lucruri. Dar nu...

rebuie reţinut că este scund şi aren corp musculos, a spus Clemens.Dar aşa sunt probabil miliarde de

lţi oameni. Noi am eliminat

osibilitatea existenţei unei femei înândul Eticilor care să fie desemenea renegată. Cel puţin aşared.

robabil că el a fost agent şi a



escoperit că noi fusesem contactaţie X, de aceea a încercat să neeruteze.

u cred asta, a spus Sam. Dacă eran agent care ştia atât de multe, i-aasmuţit pe Etici împotriva noastră

mai repede decât un agent electoral

i-ar vinde dilema ca să mai câştigeâteva voturi. Nu, acel Odiseu a fostomnul X.

Dar asta, a zis Gwenafra, asta...

omplică şi mai mult lucrurile. Cumămâne cu felul în care Gulbirra l-aescris pe Barry Thorn? El semănau Odiseu în anumite privinţe. El să

fost X ? Şi ce putem spune desprecel aşa-zis neamţ, Stern, care a

ncercat să-l ucidă pe Firebrass ? Ele era ? Dacă era agent, ar fi fost

oleg cu Firebrass. La urma urmelor



oi credem că Firebrass a fostgentul, pe care l-a demascat Xstfel încât să nu poată pătrunde în

urnn înaintea lui. Firebrass ne-aminţit când ne-a spus că era unulintre recruţii lui X. El...u, a intervenit Cyrano. Adică, da.

l pare să fi fost agent al celorlalţitici. Dar dacă ştia atât de multeespre noi, de ce nu i-a informat petici, ca să ni-i aducă pe cap ?

entru că, din anumite motive, nue-a putut spune Eticilor, a găsitam explicaţia. Cred că asta s-a

ntâmplat, pentru că la vremea acee

ncepuseră să aparămari necazuri în turnn. Nu ştiu de

e şi cum. Dar mi se pare că la dataând a dispărut Odiseu, adică a

ispărut X, şi proiectul eticilor a



nceput să meargă prost. Noi n-amemarcat asta la vremea aceea, dara scurt timp după aceea au încetat

esuscitările. Abia după ce Nu se nchiriază a pornit la drum amnceput şi noi să primim informaţiiă resuscitările se opriseră. Când ne

flam în Parolando am observatsta, dar am socotit că era vorba den fenomen local.

Hm, a făcut Cyrano. Mă întreb dacă

Hermann Goring, misionarul omorâte oamenii lui Hacking, a fostesuscitat. Tare ciudat mai era omulcela.

Un scandalagiu, asta era, a spusam. în orice caz, poate Firebrass lespus Eticilor că fusese reţinut deişte recruţi ai lui X. Dar Eticii i-au

is că o vreme nu vor interveni.



irebrass trebuia să afle cât maimulte de la noi, iar abia după aceeanterveneau Eticii. Tot el trebuia să î

nformeze dacă vedea pe cineva careemăna cu X, astfel ca ei să-l prindăe loc. Cine ştie ? Dar... mă întrebacă Firebrass a instalat vreun

microfon ca să afle de la noi când vaeni X din nou în vizită. Numai că el-a mai apărut.red că el, X, a rămas pe undeva

upă ce, în postura de Odiseu, alecat de la noi, a zis Cyrano.tunci, de ce nu a revenit la noi ca

Odiseu ? Cyrano a ridicat din umeri

entru că a pierdut plecarea lui Nu e închiriază, s-a grăbit să intervinăam. Am trecut pe lângă el în timpuopţii. Dar auzise că Firebrass

onstruia un dirijabil ca să plece



irect spre turnn. Asta ar fi fosthiar mai bine pentru el decât cuaporul nostru. Dar ca Odiseu, un

rec antic, nu ar fi reuşit să capetereun post pe nava aeriană. Deceea a devenit Barry Thorn,eronaut canadian cu experienţă.

Dar eu provin din secolul al XVII-leaprotestat Cyrano, şi tot am primitostul de pilot pe Parseval. Iar Johne Greystock provenea dintr-un

ecol anterior, şi totuşi a ajunsăpitan al balonului.u toate acestea, a spus Sam, X arvea şanse mai mari de a ajunge pe

arseval dacă ar avea experienţaecesară. Doar că... mă întreb dende a căpătat-o. De ce ar trebui can Etic să se priceapă la dirijabile ?

Dacă trăieşti multă vreme, ori eşti



emuritor, probabil că înveţi totul,oar ca să-ţi omori vremea, a spus

Gwenafra.

ECŢIUNEA 7Trecutul lui Goring

Hermann Goring s-a trezit gemând şăclăit de sudoare.a, mein Fiihrer! Ja, mein Fiihrer! Ja,

mein Fiihrer! Ja, ja, ja! Urletele s-au stins. Fumul negru

cos de exploziile proiectilelor,ătruns prin ferestrele sparte şi

ăurile din ziduri, se risipise. Uruitua de bas al artileriei ruseşti, careipostase artileriei cu glas ca deoprană de coloratură a Fuhrer-ului

amuţit, apoi s-a îndepărtat,



evenind o mormăială îmbufnată.uietul care constituise oontraripostă la ţipătul ascuţit al

ebunului, a pierdut în tărie şi s-atins. Zgomotul acela, şi-a dat eleama destul de nesigur, fusese scoe motoarele bombardierelor

mericane şi britanice.ezna coşmarului a fost urmată deoaptea Lumii Fluviului.iniştitoare şi paşnică. Hermann a

ămas întins pe spate în patul dinambus şi a atins braţul cald al luiKren. Aceasta a tresărit uşor şi a

olborosit ceva în somn. Probabil

orbea cuiva dintr-un vis. Ea nu eraiciodată disperată, uimită ori

ngrozită. Visele ei erauntotdeauna plăcute. Era un Copil a

luviului, care murise pe Pământ la



ârsta de şase ani. Nu-şi aminteaimic de planeta natală. Cele dintâimintiri ale ei, şi acelea neclare,

rau legate de trezirea ei în aceaale, când descoperise că rămăseseără părinţi şi că toate lucrurileamiliare dispăruseră.

tingerea aceea l-a făcut peHermann să simtă o căldurăăuntrică, trezindu-i amintiri plăcuterivind anii petrecuţi împreună cu

a. S-a ridicat apoi din pat, ambrăcat acoperământul de corpotrivit pentru dimineaţă şi a ieşit platforma din bambus. înaintea şi

napoia lui existau multe alte colibe,a acelaşi nivel cu a lui. Dedesubt,

mai erau trei niveluri. Toate erauunţi neîntrerupte, ce se întindeau

ât putea cuprinde cu ochii spre sud



i sfârşind foarte departe spre nord.ilonii erau de obicei formaţiuni

nalte şi subţiri din rocă sau arbori

e fier; fiecare porţiune de punteareori avea mai puţin de cincizecie metri sau mai mult de o sută.

Dacă era nevoie, se construiau pilon

uplimentari din stejar sau diniatră întărită cu mortar.n acea zonă, Valea avea patruzeci şpt de kilometri lăţime. Fluviul se

ăţea, formând un lac lat deincisprezece kilometri şi lung deaizeci şi cinci de kilometri. Munţiiveau o înălţime de cel mult 1830 de

metri, lucru benefic pentru locuitorieoarece Valea de aici era situată înmisfera nordică şi ei aveau nevoiee lumina soarelui cât mai mult

mp în fiecare zi. La capătul vestic a



acului, muntele se arcuia, ajungândână la Fluviu. Acolo, apele fierbeau

recând printr-un defileu foarte

ngust. în orele mai calde ale după-miezii, vântul ce bătea dinspre estrecea prin acea strâmtoare cuproape douăzeci şi cinci de

ilometri pe oră. Apoi îşi pierdea oarte din tărie, dar topografiapecifică îlilea să se înalţe, dând naştere unor

urenţi ascensionali de careocuitorii profitau.n acea zonă se ridicau turnuri dinocă şi coloane înalte pe care se

edeau figuri sculptate. între multeintre ele existau lonjeroane laumeroase niveluri. Acestea erauonstruite din lemn: bambus, pin,

tejar sau tisă. La anumite intervale



n funcţie de greutatea pe care outeau suporta lonjeroanele, seflau colibe. Pe vârful multor turle

e piatră se vedeau planoare şialoane împăturite.obele băteau de zor, iar cornii dins de peşte scoteau ţiuituri ca nişte

lanşete. întinzându-se şi căscând,amenii au început să apară în uşileolibelor. Ziua începea în modficial. Soarele tocmai îşi iţea

reştetul peste munte. Temperaturavea să se ridice la 15,5 °C în aer, cu,8 °C mai mică decât la zenitul

ropicului. După cincisprezece ore,

oarele cobora dincolo de munte, iareste nouă ore avea să răsară dinou. Durata călătoriei lui pe cerproape că reuşea să compenseze

psa de tărie a razelor sale, ce



ădeau oblic.vând două potire în plasa de pepate, Hermann a coborât cei

incisprezece metri până la sol. Krenu avea nici o îndatorire în acea zi,stfel că putea să doarmă cât pofteaeva mai târziu, avea să coboare

entru a-şi lua potirul din magaziae depozitare de lângă piatra-potir,a să mănânce un dejun întârziat.

n timp ce se îndrepta spre piatră,

Hermann şi-a salutat cunoscuţii.rebuie spus că din cei 248000 deameni ce alcătuiau populaţia decolo, pe 10000 îi ştia pe numele

mic. Lipsa hârtiei din Vale impuseseezvoltarea memoriei, cu toate că şie Pământ Goring avusese o

memorie fenomenală. Saluturile

dresate cunoscuţilor erau



runchiate, în dialectul prescurtat almbii esperanto creat în Vivolando.

Bon ten, eskop (Bună dimineaţa,

piscopule.)Tre bon ten a vi, Fenikso. Pass es viaţi doresc şi eu o dimineaţă grozavăhoenix. Pace ţie.)

ât a ţinut acest schimb de cuvinte,-a arătat serios şi foarte demn, darâteva secunde mai târziu a opritâteva persoane să le spună o

lumă.Hermann Goring era fericit în acelemomente. însă viaţa lui nu fusesemereu aşa. Povestea vieţii lui era

ungă, presărată cu momente deeselie şi pace pe ici, pe colo, dar, îneneral, tristă şi furtunoasă, şi înici un caz edificatoare în toate

spectele ei.



iografia lui terestră arăta cam aşa:e născuse la Rosenheim, în landulavaria din Germania, la 12

anuarie 1893. Tatăl lui a fostuncţionar colonial, de fapt primuluvernator al Africii de Sud-Vest,olonie germană. La vârsta de trei

uni, Goring s-a despărţit de părinţi,are s-au dus în Haiti vreme de treini, unde tatăl lui a deţinut postule consul general. Această

ndelungată despărţire la o vârstătât de fragedă a avut un efecteplăcut asupra lui Hermann.

Durerea şi singurătatea acestei

erioade nu au fost uitate niciodată.e de altă parte, dându-şi seama

ncă de timpuriu că mama lui avea oegătură amoroasă cu naşul lui, a

imţit un dispreţ suprem, amestecat



u furie, faţă de ea. A reuşit, totuşi,ă-şi reprime orice manifestareeschisă a sentimentelor pe care le

utrea. Pe tatăl său l-a tratat cu unispreţ mut, cu toate că uneori îlnsulta direct. Cu toate acestea,

Hermann a plâns la moartea lui.

a vârsta de zece ani a suferit de ooală glandulară foarte gravă. în915, la o lună după moartea

atălui, a devenit locotenent în

Regimentul 112 de Infanterie PrinzWilhelm. La vremea respectivă,ânărul ofiţer blond, cu ochi albaştrivelt şi atrăgător, era o persoană

oarte iubită. îi plăcea să danseze şiă bea şi, în general, atrăgea multă

ume în jurul lui. Naşul său, unvreu convertit la creştinism, îi

ădea bani pentru a-l ajuta.



a scurt timp după declanşarearimului Război Mondial, a fostpitalizat din cauza unei artrite

ureroase la un genunchi. Dornic săntre în acţiune, a părăsit spitalul şidevenit observator pe avionul unu

rieten, Lorzer. Vreme de trei

ăptămâni a fost, neoficial, dezertorin armată. Cu toate că a fostonsiderat inapt pentru infanterie,in cauza handicapului său fizic,

Goring a intrat în Luftwaffe.imbajul lui neortodox şi plin deigoare l-a amuzat pe prinţul

moştenitor, care comanda

Detaşamentul 25 al Aerului dinadrul Armatei 5. în toamna anului915 a absolvit Şcoala de Aviaţie dinreiburg, devenind cu uşurinţă pilot

n 1916, când aparatul său a fost



oborât, a suferit răni grave şi a stateparte de câmpul de luptă vreme dase luni. Cu toate acestea, a zburat

in nou. Ascensiunea lui a fostapidă, deoarece se dovedise nu doan ofiţer excelent, ci şi unrganizator remarcabil.

n 1917, a primit Ordre Pour le Meritechivalentul german al Cruciiictoria) în semn de recunoaştere aalităţilor de conducător şi pentru că

oborâse cincisprezece avioanenamice. I s-a acordat şi Medalia deur a Oamenilor Aerului. Pe 7 iulie918, a fost înălţat la rangul de

omandant al Gescbwader 1,ntrucât comandantul acesteia,

Richthofen, fusese ucis după ce-ae-a optzecea victorie. Interesul

eosebit acordat de Goring detaliilor



ehnice şi problemelor referitoare lachipamentele de luptă l-au făcut săe omul cel mai potrivit pentru o

semenea funcţie. Cunoaştereaprofundată a tuturor aspecteloregate de luptele aeriene l-au pusntr-o situaţie privilegiată în anii

rmători.ână la data capitulării Germaniei,Goring se putea lăuda că doborâsereizeci de avioane inamice. însă

cest lucru nu i-a slujit aproapeeloc în perioada imediat următoarencheierii războiului. Aşii aerului nuveau nici o căutare.

n 1920, după ce a petrecut oerioadă tulbure în Danemarca şiuedia, a ajuns şef de echipaj lavenska Lufttrafik în Stockholm,

uedia. Acolo a cunoscut-o pe Karin



on Kantznow, cumnata Conteluion Rosen, exploratorul suedez. S-aăsătorit cu aceasta, deşii ea era

ivorţată şi avea un băiat de opt ani-a dovedit un soţ bun până lamoartea ei. în ciuda carierei

esfăşurate în cadrul unei

rganizaţii recunoscute pentrumoralitatea ei strigătoare la cer, el irămas credincios lui Karin şi celei

e-a doua soţii. Din punct de vedere

exual, era un puritan. Puritanismua caracterizat şi din punct deedere politic. Odată ce-şi declararedinţa, nu-şi mai schimba

legerea.aptul că a ajuns ceva poate fionsiderat o minune. Cu toate că-şiorea cu ardoare să acceadă în

uncţii înalte şi să se îmbogăţească,



-a lăsat mereu purtat devenimente. Fără să aibă o steaălăuzitoare, îngăduia unor oameni

bia cunoscuţi şi şansei să-l ducămai departe în viaţă.avut norocul, sau ghinionul, de a-

unoaşte pe Adolf Hitler.

n timpul Puciului din 1923 de laMunchen, Goring a fost rănit. Acăpat o vreme de poliţie, găsindu-şdăpost în casa doamnei lise Ballin,

oţia unui comerciant evreu. Goringu a uitat serviciul făcut. El ajutat-o pe femeie în cursulersecutării evreilor, după ce Hitler

juns şef al statului german, şi aranjat ca ea şi familia ei să seefugieze în Anglia.ncălcându-şi cuvântul de onoare că

u va revenii după arestare , Goring



fugit în Austria. Acolo, prostata rav infectată l-a silit să se interneze

ntr-un spital şi să ia morfină pentru

putea suporta durerile.bolnav şiără nici un ban, cu virilitateafectată de cele câteva operaţii, a

nceput să sufere de depresie. în

celaşi timp, starea de sănătate aoţiei lui, car şi aşa nu fuseseiciodată, bună, s-a deteriorat.

Devenit dependent de droguri, a

lecat în Suiedia, unde a petrecutase luni într-un sanatoriu.Externatrept vindecat, s-a întors la soţie.ărea să fi pierdut orice speranţă,

nsă, ajuns într-o situaţie fără ieşirecăpătat curaj şi a început să luptesta îl caracteriza mereu. Nu se ştieum, a găsit energia necesară Pentru

lupta într-un moment când totul



ărea pierdut,Revenit în Germania, s-a alăturat luHitler despre care credea că era

ingurul om care putea readucemăreţia ţării. Karin murise în Suedian octombrie .La acea dată, Goringe afla alături de Hitler în Berlin,

articipând la întâlnirea cuHindetnburg, care hotărâse ca Hitleră devină succesorul săuj ca şef detat. Goring a trăit mereu un

entiment de vinovăţie pentru călesese să rămână cu Hitler înloc săe afle cu Karin, care era pe moarte.

Decesul ei l-a determinat să apeleze

in nou la morfină. Apoi a cunoscutpe Emmy Sonnemann, actriţă, cu.

are s-a căsătoritDeşii avea mare talent organizatoric

Goring aveaînclinaţii



entimentale.Avea de asemenea unemperament vulcanic, care îl făceaă--şi dea drumul la limbă, fără să

e mai controleze. în timpulrocesului atentat celor carencendiaseră clădirea Reichstagului,

Goring a lansat tot felul de acuzaţii

ebuneşti, Dimitrov, comunistululgar, a dat în vileag dogmeleegale şi lipsa de logică a acuzaţiilore i s-au adus.

şecul lui Goring de a influenţarocesele a stricat efectulropagandistic al acestora şi aistrus faţada falsă a maşinii de

ropagandă nazistă.n ciuda acestei nereuşite, lui Gorings-a încredinţat misiunea de arganiza noua forţă aeriană a Reich-

lui. Nu mai era un as al aerului,



velt, căci se îngrăşase mult. însăubla sa personalitate i-a adus încăouă apelative, Der Dicke (Grasul) şi

Der Eiserne (Omul de fier). Durerilee picioare provocate de reumatism,au determinat să ia medicamenten special paracodeină).

u era savant ori scriitor, însă aictat o carte, Germania renăscută,are a fost publicată la Londra. Eraasionat de opera lui George

ernard Shaw şi putea recita pasajentregi din ea. Cunoştea desemenea bine clasicii germani

Goethe, Schiller, fraţii Schlegel şi nu

umai. I se cunoştea de asemeneanteresul faţă de pictură, îi plăceauovestirile poliţiste şi jucăriile şiispozitivele mecanice.

junsese deja să viseze o dinastie



Goring, una care să dureze o mie deni şi astfel numele său să rămână

nscris în cărţile de istorie. Era foart

robabil ca Hitler să nu lase urmaşii ca el să-l numească pe Goringrept succesor. Acest vis s-apulberat când i s-a născut primul ş

ingurul copil, o fată, Edda. Emmyu mai putea avea copii şi era deeconceput ca el să divorţeze de eaentru a-şi lua o soţie care să-i ofere

i. Cu toate că situaţia l-a dezamăgirofund, nu a lăsat să se vadă acestucru. O iubea pe Edda, aşa cum şia l-a iubit până la moarte.

Un alt aspect al personalităţii luialucinante a ieşit la iveală când aizitat Italia în cadrul unei misiuniiplomatice. Regele şi Prinţul

Moştenitor l-au dus la o vânătoare



e căprioare. Cei trei au luat loc pe olatformă înaltă, prin faţa căreia au

ost silite să alerge sute de

ăprioare. Feţele regeşti le-aumăcelărit, regele însuşi doborând oută treizeci de animale. Goring s-arătat atât de dezgustat, încât a

efuzat cu desăvârşire să tragă înle.ot astfel, nu a agreat invadareaehoslovaciei şi Austriei, şi s-a opus

ndeosebi invadării Poloniei. Ideea deăzboi îl deprima: aceeaşi stare demărăciune manifestată şi înainte d

zbucnirea Primului Război Mondial

u toate acestea, şi-a urmatecondiţionat iubitul conducător, tostfel cum nu protestase public nici

mpotriva persecuţiei evreilor. însă,

a rugămintea soţiei, a salvat zeci de



vrei de închisoare.n 1939, Hitler l-a promovat pe

Hermann la gradul de feldmareşal şi

a numit ministrul EconomieiReich-ului. Ca ministru al Aerului, aevenit comandant suprem aluftwaffe. A încercat construirea

nui bombardier stratosferic,apabil să zboare la treizeci şi doi deilometri altitudine şi să ajungăână în America, dar nu a reuşit.

n ciuda înaltelor funcţii deţinute,manifesta tendinţa de a fugi deealitate. în 1939, el a declaratublic: „Dacă va reuşi vreun

ombardier inamic să ajungăeasupra Berlinului, să nu-mi maipuneţi pe nume. Puteţi să măumiţi Meier. (Meier era numele

nui personaj de bancuri, sugerând



n om care făcuse numai gafe şirostii toată viaţa.)

După un timp, Goring a ajuns să fie

umit Meier de mai-marii partiduluiazist şi de către populaţie, însă luiMeier îi lipsea nota de afecţiune pe

are o presupunea Der Dicke.

ombardierele britanice şimericane au distrus Germania înmod metodic. Luftwaffe nu reuşise

ă îngenuncheze Anglia, facilitând

nvazia, iar acum nu reuşea sălunge hoardele de păsări de fier ce-i lepădau ouăle ucigaşe asupra

Reich-ului. Hitler

a acuzat pe Goring pentru ambeleereuşite, deşii fiuhrer-ul luaseotărârea de a bombarda oraşelenglezeşti în loc să şteargă de pe faţa

ământului bazele Forţelor Aeriene



Regale, care apoi au adus haosul înGeermania. Tot astfel cum tot luiHitler i-a aparţinut hotărârea de a

taca Rusia neutră înainte denfrângerea Angliei, ceea ce a condun ultimă instanţă la prăbuşirea

Germaniei naziste.

ot Hitler a vrut să invadeze Suediaupă ce ocupase Norvegia. însăGoring, care iubea Suedia,

meninţase cu demisia în caz că era

tacată Suedia. De asemenea, el îirezentase lui Hitler avantajeleferite de neutralitatea Suediei.tarea sănătăţii lui se deteriorase

nainte de izbucnirea războiului. înursul marilor bătălii, stările lui deău şi prestigiul tot mai scăzut l-auăcut să apeleze la medicamente.

uferea de anxietate, iritabilitate şi



ra predispus la melancolie,zbucniri necontrolate, astfel că nu aeuşit să stăvilească propria

răbuşire. Iar iubita lui ţară sendrepta către Gotterdămmerung1,eea ce l-a îngrozit mereu dar care,

n mod bizar, l-a încântat pe Hitler.

tunci când Aliaţii înaintau pe toateronturile, ocupând Germania,Goring a socotit că venise vremea să

reia puterea. Fiihrer-ul i-a luat

oate funcţiile şi titlurile şi l-a exclusin partidul nazist. Iar inamicul luiel mai înverşunat, Martin Bormannordonat arestarea lui.

pre sfârşitul războiului, în timp cencerca să fugă din calea ruşilor, aost prins de un locotenent dermată care, ca o ironie, era evreu.

n timpul procesului de



ote:Germ. în original: Amurguleilor, semnificând moartea zeilorn bătălia finală împotriva forţelor

ăului (n. tr.).

a Nurnberg, s-a apărat fără

onvingere. în ciuda faptelor comisee Hitler, i-a luat şi acestuiapărarea, dovedindu-se loial până laapăt.

erdictul era inevitabil. A fostondamnat la moarte prinpânzurare. Cu o zi înainteaxecuţiei, 15 octombrie 1946, s-a

inucis înghiţind capsula de cianură



e care o ţinuse ascunsă în celulă. Aost incinerat, iar, potrivit unorelatări, cenuşa i-a fost azvârlită pe

n morman de gunoaie de laDachau. Potrivit altei versiuni, cueva mai multă autoritate, cenuşaui a fost presărată pe un drum de

ară noroios din apropiere deMunchen.cela i-a fost sfârşitul. Goring a fost

ericit să moară, bucuros să scape

e suferinţele trupului şi sufletului,e conştiinţa eşecurilor lui şi detigmatul de a fi considerat criminalazist de război. Singurul lucru pe

are l-a regretat a fost că le-a lăsatără nici o apărare pe Emma şi pe

micuţa Edda.

nsă lucrurile nu se încheiaseră



colo. Chiar dacă nu i-a plăcut, s-arezit resuscitat pe acea planetă. Erain nou tânăr la trup. Nu avea haba

e ce şi cum. Scăpase de reumatisme inflamarea glandelor limfatice şie dependenţa de paracodeină.

Hotărâse să le caute pe Emma şi

dda. Şi să o regăsească pe Karin.ici nu voia să se gândească laaptul că ar fi trebuit să facă faţă laouă soţii. Căutarea avea să dureze

uficient de mult, astfel că aveaăgazul necesar ca să se gândeascăa acest aspect.

u a reuşit să o găsească pe nici

na dintre ele.n el încă sălăşluia vechiul Hermann

Goring, oportunistul foarte ambiţiosi lipsit de scrupule. A făptuit multe

ucruri de care s-a simţit ruşinat,



ăindu-se pentru ca apoi, dupămulte aventuri şi rătăciri, să se

onvertească la Biserica celei de-A

Doua Şanse. Acest lucru s-aetrecut brusc şi spectaculos,emănând cu convertirea lui Saulin Tars pe drumul Damascului,

vând loc în micuţul stat suveranamoancan. Acesta este locuit înmajoritate de mexicani din secolul a

-lea, vorbitori de limba nahuatl şi

ndieni navaho din secolul XX.Hermann a locuit în sala rezervatăou-veniţilor până a deprins perfectreceptele şi disciplina din cadrul

celei Biserici.poi s-a mutat într-o colibăbandonată. După o vreme, aonvieţuit cu o femeie pe nume

hopilotl. Era membră a aceleiaşi



iserici, dar a insistat să ţină înoliba lor un idol cioplit diniatră-săpun. Era o figurină hidoasă

naltă de vreo treizeci de centimetri,nchinată lui Xochiquetzal, patroanaivină a iubirii sexuale şi a naşterii.dorarea de către Chopilotl a acelei

eiţe semnifica patima ei pentrumor. Femeia dorea ca ea şiHermann să facă sex în faţa idoluluia lumina torţelor ce îl flancau. Pe

Hermann nu-l deranja asta, însăbosise din cauza frecvenţei cu carensista ea să depună ofrande peltarul idolului.

De asemenea avea impresia că nu seuvenea să venereze o divinitateăgână. S-a dus la episcopul lui, un

ndian navaho, care pe Pământ

usese mormon.



Da, ştiu că are statueta aceea, i-a zipiscopul Ch'agii. Hermann,iserica nu încurajează idolatria ori

oliteismul. Doar ştii asta. Dar leermite membrilor ei să aibă idoli,u condiţia ca posesorul să înţeleagăe

eplin că acela este doar un simbol.De acord, acest lucru esterimejdios, întrucât credinciosulonfundă prea uşor simbolul cu

ealitatea. O asemenea slăbiciune nuu manifestat doar oamenii primitivă ştii. Până şi popoarele aşa-zisivilizate au căzut în această

apcană psihologică. Chopilotl camre obiceiul să ia lucrurile literal,

nsă în rest este o persoană dereabă. Dacă am fi prea inflexibili

rivitor la ideea ei fixă şi i-am cere



ă arunce idolul, ar putea alunecain nou spre politeism. Aici necupăm de ceea ce s-ar putea numi

nţărcare teologică. Ai văzut câţi idole află în preajma noastră, nu ? întrn moment sau altul, majoritatea auvut nenumăraţi credincioşi. însă

oi am desprins aceşti susţinători di, realizând asta printr-o educaţieăbdătoare, făcută cu duhullândeţii. Acum, zeii din piatră au

evenit doar obiecte de artă pentrumajoritatea foştilor credincioşi. Cumpul, Chopilod va ajunge să-şiadă zeiţa exact în acest mod. Mă

izui pe tine să o ajuţi să depăşeasctitudinea regretabilă pe care odoptă în prezent.dică: să fac sex teologic cu ea? a

ntrebat Hermann.



piscopul l-a privit surprins, apoi azbucnit în râs.

Mi-am luat doctoratul la

Universitatea din Chicago, a zis el.as impresia că sunt cam cu nasule sus, nu ? Hai să bem ceva, fiule,i să-mi povesteşti câte ceva despre

ne.a sfârşitul anului, Hermann a fostotezat împreună cu mulţi alţieofiţi în pielea goală, care tremurau

e le clănţăneau dinţii. După aceea,şters cu prosopul o femeie, în timpe ea îl ştergea pe el. Apoi şi-au pusoţi straie pe ei, iar episcopul le-a

târnat la gât câte un şnur de caretătea agăţat osul vertebral spiralatl unuieşte cu corn. Nu existau preoţi cu

tulatură; fiecare era numit pur şi



implu Instruisto, adică Educator.Hermann se simţea ca un escroc.

ine era el să-i înstruiască pe alţii ş

ă joace, de fapt, rolul unui preot?ici măcar nu era convins cămanifesta o credinţă şi-mceră faţă dDumnezeu ori Biserică. Nu, nu era

instit. era sincer în majoritateampului.ndoielile au ca obiect propria taersoană, i-a spus episcopul. îţi

nchipui că poţi trăi la înălţimeadealurilor pe care ţi le-ai propus.ocoteşti că nu eşti demn. Hermann

rebuie să treci peste asta. Toată

umea are potenţialul de a fi demn,eea ce conduce la mântuire. Aicest potenţial; şi eu şi toţi copiii

Domnului îl au, a zis el şi a râs. Să

i atent la două tendinţe ce se



manifestă în tine. Uneori te porţirogant, considerându-te mai bunecât alţii. De cele mai multe ori, eşt

mil. Prea umil. Aş putea afirmahiar că te porţi greţos de umil. Astaste o altă formă de aroganţă.devărata umilinţă este să-ţi cunoşt

devăratul loc pe scara cosmică. Euncă învăţ. Şi mă rog să trăiescuficient de mult ca să mă lepăd derice autoamăgire. Până atunci,

nsă, eu şi cu tine nu ne putemierde tot timpul explorându-ne.rebuie să şi lucrăm în rândulamenilor. Schivnicia; retragerea din

ume, sihăstria, toate astea suntrostii. Aşadar, încotro ai dori săleci ? în amonte ori în aval ?

n realitate, n-aş vrea să părăsesc

cest loc, i-a răspuns Hermann. Mă



imt fericit aici. După multă vreme, rima oară când mă simt ca oărticică dintr-o familie.

amilia ta trăieşte de la un capăt laelălalt al Fluviului, i-a spus Ch'agiidevărat, există multe rudeeplăcute. Dar care familie nu-şi are

scăturile ei? Treaba ta este de a-ijuta să gândească drept. Şi astaste a doua etapă. Prima este de a-iace pe oameni să recunoască faptul

ă gândesc strâmb.ocmai aici e buba, a spusHermann. Am impresi-a că nici eu n

m depăşit prima etapă.

Dacă aş împărtăşi o asemeneaărere, nu ţi-aş fi permis să absolvi

nstruirea. Aşadar, ce alegi ? înusul ori în josul Fluviului ?

n aval, a zis Hermann.



h'agii a ridicat mirat dinprâncene.ine. Dar, de obicei, neofiţii preferă

ă porneas că în amonte. Au auzit ca Viro se află pe acolo. Şi dorescoarte mult să-l viziteze, să se plimbi să stea de vorbă cu el.

ocmai de aceea am ales cealaltăirecţie, a spus Hermann. Nu suntemn.piscopul a oftat şi a zis:

Uneori regret că ni se interzice oricect de violenţă, în această clipă, îmiine să-ţi dau un şut în fund. Preaine, mergi în josul Fluviului, Moise

alid ce eşti. Dar îţi poruncesc săransmiţi un mesaj episcopului zonende te vei stabili. Să-i spui căpiscopul Ch'agii îi trimite toată

ragostea lui. Şi să-i mai spui ceva:



Unele păsări se cred viermi.i ce înseamnă asta ?per să afli singur într-o bună zi, i-a

ăspuns Ch'agii şi a fluturat dinmâna dreaptă, ţinând trei degetentinse, în semn de binecuvântare.poi l-a strâns în braţe pe Hermann

i l-a sărutat pe buze. Mergi, fiulmeu, şi-ţi doresc să transformi ka-u n akh.ie ca z&A-urile noastre să zboare

lături, a răspuns Hermann potrivitormulei oficiale.poi a părăsit coliba plângând.usese mereu un om sentimental.

Dar şi-a zis că plângea deoarecenea la bărbatul scund, care vorbea

n sentinţe. Distincţiaintre sentiment şi iubire îi fusese

nculcat în seminar. Aşadar, simţea



ă îl iubeşte pe acel om. Dar nu eraonvins.şa cum le spusese episcopul în

adrul unei prelegeri, cursanţii luiu-şi vor da seama exact deiferenţa dintre cele două decâttunci când vor avea experienţa

ecesară să înţeleagă. Chiar şitunci, în absenţa cunoştinţelorecesare, nu vor reuşi să leeosebească între ele.

luta pe care urma să călătoreascăusese construită de el şi de celeapte persoane care trebuiau să-l

nsoţească. Una dintre ele era

hopilotl. Hermann s-a oprit laoliba ei ca să-şi adune cele câteva

ucruri personale şi să o ia pe ea.hopilotl era afară cu alte două

ecine şi târa idolul pe o targă de



emn.Doar nu te gândeşti să iei cu tineucrul acela, i-a zis el.

a da, i-a spus ea. Dacă l-aşbandona, ar fi ca şi cum mi-aş lăsaa-u aici. Şi nu e un lucru, ciochiquetzal.

doar un simbol, ori trebuie să-ţiepet asta pentru a suta mia oară ?spus el, strâmbându-se.tunci am nevoie de simbol. Dacă aş

bandona statueta, aş avea ghinion.ar ea s-ar supăra foarte rău.Goring s-a simţit frustrat şi

eliniştit. Aceea era prima zi a

misiunii lui, şi se confrunta deja cusituaţie pe care nu ştia sigur dacă

a reuşi să o rezolve cum seuvenea.

Gândeşte-te la scopul final, fiule, fii



nţelept, le spusese episcopul într-orelegere, citând trunchiat dincleziast.

rebuia să acţioneze în aşa fel, încâtezultatul final al acelei întâmplăriă fie cel corect.şa este, Chopilotl, a zis el. Nu este

ău să păstrezi idolul în ţara asta.Oamenii de aici înţeleg. Darei din alte părţi nu vor pricepe.untem misionari, care trebuie să-i

onvertim pe alţii la ceea ce noionsiderăm a fi adevărata religie. Neizuim pe autoritatea învăţăturilor

ui La Viro, care a primit revelaţiile

e la unul dintre creatorii acesteiumi. Dar cum să-i convingi pe alţiiacă unul dintre ai noştri este un

dolatru care venerează o statuetă

in piatră ? Şi nici măcar nu-i



rumoasă, dacă-mi dai voie sădaug, cu toate că asta nu are nici o

mportanţă. Oamenii îşi vor bate joc

e noi. Vor spune că suntem nişteăgâni neştiutori şi nişteuperstiţioşi. Iar noi păcătuim graventru că le-am oferi oamenilor o

magine total deformată a Bisericii.e spunem că este doar un simbol, ansistat Chopilotl, pe un tonosumflat.

l a ridicat glasul.i-am spus că nu vor înţelege! Pe deltă parte, i-am minţi. Este evidentă pentru tine acest lucru este mai

mult decât un simbol.u ţi-ai arunca osul spiralat ?sta e altceva. E semnul credinţei

mele, un însemn al apartenenţei la

iserică. Dar nu-l venerez.



a şi-a arătat dinţii într-un zâmbetardonic, evidenţiindu-şi trăsăturileeţei negre.

Dacă-l arunci, am să renunţ şi eu laubitul meu!rostii! a zis el. Doar ştii că nu pot

ace asta! Eşti absurdă, femeie.

e-ai înroşit la faţă, a spus ea. Unde-e înţelegerea plină de iubire ?l a inspirat adânc şi a zis:rea bine. Ia lucrul acela cu tine. Şi

-a îndepărtat.u mă ajuţi să-l trag ? l-a întrebata. El a rămas pe loc şi s-a întorspre ea:

i să fiu complice la o blasfemie ?Dacă ţi-ai dat acordul să o iau cu

oi, ai devenit deja complice.hopilotl nu era proastă decât în

cea privinţă, dar şi în acel caz era



orba de prostie emoţională.âmbind vag, el şi-a văzut de drum.jungând la plută, le-a spus

elorlalţi la ce se puteau aştepta.De ce îngădui asta, frate ? a întrebatleiskaz. Acesta era un bărbat uriaşu părul roşcat, care avea

a limbă maternă germana primitivăceasta era una dintre limbileuropei Centrale din mileniul al II-

ea înaintea erei noastre Din ea se

ormaseră limbile norvegiană,uedeză, daneză, islandeză,ermană, olandeză şi engleză.orecla lui fusese Wulfaz,

nsemnând Lup, pentru că era unăzboinic ce inspira teamă.nsă pe Lumea Fluviului, când seonvertise, se rebotezase Fleiskaz. în

mba lui natală, asta însemna



bucată de carne ruptă. Nimeni nutia de ce adoptase un asemeneaume; probabil se considerase o

ucată de carne bună sălăşluindntr-un trup rău. Acea bucăţică,mulsă dintr-un trup rău, aveaosibilitatea de a se dezvolta într-un

orp nou, spiritual vorbind, un corpun.ii atent la ce am de spus, l-atenţionat Hermann pe Fleiskaz.

oată povestea se va rezolva imediatupă ce ajungem la vreo cincizeci demetri de mal.

u stat jos fumând şi discutând,

rmărind-o pe Chopilod trăgândania pe care se afla statueta diniatră. Până să traverseze câmpia

argă, ea era roşie ca focul la faţă,

ranspirase şi abia mai respira. I-a



runcat câteva cuvinte urâte luiHermann şi a încheiat prin a-i spun

ă din acel moment multă vreme va

ormi singur.rate, această femeie nu dă unxemplu potrivit, a spus Fleiskaz.i răbdare, frate, i-a spus Hermann

ncet.luta stătea puţin urcată pe mal şi,entru a nu fi luată de apă, erarinsă de o ancoră confecţionată

intr-un bolovan legat de un cabluăcut din piele de peşte. Chopilotl i-augat pe cei deja suiţi să o ajute săragă sania la bord. Toţi i-au zâmbit

ar nici unul nu a făcut nici omişcare. Blestemând în surdină, ea

reuşit să aducă idolul la bord.Hermann i-a uimit pe toţi ajutând-o

ă dea greutatea jos de pe sanie şi s



aşeze chiar în mijlocul plutei.u ridicat ancora şi au împins plutae la mal, făcând semne celor

trânşi ca să le ureze călătorieigură. Pluta avea un catarg înartea din faţă. Au ridicat velaătrată şi vergile s-au înclinat uşor

entru a-i propulsa spre mijloculluviului. Acolo, curentul şi vântulu făcut pluta să alunece mai iute şu orientat vela ca să beneficieze din

lin de briză. Fratele Fleiskaz stăteaa cârmă.hopilod s-a retras în cortul aflat

ângă catarg, unde a rămas

mbufnată. Hermann a rostogolitdolul către marginea tribord alutei. Ceilalţi s-au uitat întrebători

a el. Rânjind, el a dus un deget la

uze. Chopilotl nu şi-a dat seama ce



e petrecea, dar când a ajuns chiara margine, idolul a făcut pluta să sencline uşor. Simţind

ezechilibrarea, a scos capul din cori a privit în jur. Şi atunci a scos unăcnet.

Hermann ridicase deja idolul,

şezându-l în picioare.ac asta pentru binele tău şi alisericii! a strigat el spre ea.împins capul monstruos, iar

hopilotl, răcnind, s-a repezit la el.dolul s-a rostogolit în apă şi imediadispărut sub luciul ei.

Ulterior, camarazii i-au spus lui

Goring că ea îl lovise în tâmplă cuotirul.l şi-a revenit atât cât să o vadă pehopilotl ţinută la suprafaţă de

otir, înotând spre mal. Bessa,



emeia lui Fleiskaz, a înotat dupăotirul lui Hermann, pe carehopilotl îl aruncase peste bord.

iolenţa naşte violenţă, a spusessa, şi i-a întins cilindrul.Mulţumesc că l-ai recuperat, a spus

l.

poi s-a aşezat ca să-şi aline dureree cap şi mustrările de conştiinţă.ra evident ce substrat avea

emarca lui Bessa. Aruncând idolul,

ecursese la violenţă. Nu avea nicin drept să o lipsească pe Chopilotle el. Şi chiar dacă ar fi avut vreunrept, nu trebuia să se folosească de

l.rebuia ca lui Chopilotl să i sexplice ce greşeală făcea, iar apoixemplul să fermenteze în mintea ei

ână dădea în clocot. însă el nu



ăcuse decât să o înfurie atât de răuncât devenise violentă. Şi probabilă avea să găsească pe cineva care

ă-i cioplească alt idol.şadar, nu pornise deloc bine larum.sta l-a făcut să se gândească mai

mult la ea. De ce o curtase ? Erarumoasă, radia sexualitate. Dar erandiancă, iar el simţise o oarecareeplăcere că se cupla cu o femeie de

uloare. Se apropiase de ea pentruă voise să-şi demonstreze sieşi cău avea prejudecăţi faţă de negri ?cela să fi fost motivul nedemn care

silise la aşa ceva ?Dacă ea ar fi fost negresă africană,

u părul sârmos şi buze foarteărnoase, s-ar mai fi gândit să se

mpreuneze cu ea ? Sincer, nu. Iar



cum, că-şi adusese aminte deceastă problemă, el căutase ovreică. însă existau doar două în

ona aceea, şi ele aveau deja bărbaţie de altă parte, ele trăiseră peremea lui Ahab şi Augustus şi eraurunete ca arabii yemeniţi, scunde,

u nasul mare, superstiţioase şinclinate spre violenţă. în oriceaz, nu aderaseră la Biserica celeie-A Doua Şanse. Dar, dacă se

ândea mai bine, şi Chopilotl erauperstiţioasă şi avea un caracteriolent.u toate acestea, faptul că era

membră a Bisericii arăta că aveaotenţialul necesar pentru

ndreptare spirituală.i-a canalizat gândurile spre ceva ce

oise să evite.



ăutase o evreică şi se alesese cu ondiancă pentru a-şi alina conştiinţaentru a-şi demonstra că progresase

in punct de vedere spiritual.Dar progresase ? Păi, nu o iubise, cioar ţinuse la ea. După ce-şieprimase repulsia de început faţă

e contactul sexual cu ea, nuimţise decât patimă în timpulartidelor de sex.u toate acestea, în timpul

erturilor, rare, dar furtunoase, eloise să-i arunce insulte ce ar fiutut fi considerate rasiste.devăratul progres, adevărata iubire

or veni când el nu va mai trebui săi reprime dorinţa de a folosisemenea cuvinte insultătoare. Nuor mai exista înhibiţii privind astfel

e lucruri pentru că el nici nu se va



mai gândi la ele.Hermann, mai ai mult până să

rogresezi cu adevărat, şi-a zis el.

ar dacă progresa, de ce îl acceptasepiscopul ca misionar? Doar Ch'agiişi dăduse bine seama că nu era înce deplin pregătit.

Mulţi ani mai târziu, atunci cândGoring a ajuns în apropierea statulu

arolando, alături de el nu se maifla nici unul dintre cei cu careornise la drum. Unii

useseră ucişi, alţii se opriseră în

iverse locuri ca să-şi desfăşoarectivitatea de misionari. Când se afla

a câteva mii de kilometri depărtaree Parolando, Goring a auzit zvonur

eferitoare la o stea mare, de fapt un



meteorit, care căzuse undeva în avale spunea că ciocnirea cu suprafaţalanetei ucisese sute de mii de

ameni în mod direct sau indirect, şrodusese stricăciuni văii pe oistanţă de aproape o sută deilometri în susul şi-m josul

luviului. Imediat ce s-a pututătrunde, multe grupuri s-aunstalat în zonă, dornice să extragăichel şi oţel din meteorit. După o

uptă sălbatică, două grupurizbândiseră. Ulterior, acestea s-auliat, iar în prezent luaseră întăpânire acel loc.

lte zvonuri susţineau că meteoritulusese exploatat şi materialulezultat se folosise pentruonstrucţia unui vapor gigantic şi că

oi bărbaţi faimoşi conduceau toate



peraţiunile. Unul era scriitorulmerican Sam Clemens. Celălalt era

Regele Ioan al Angliei, fratele lui

Richard Inimă-de-Leu.Hermann nu ştia de ce, dar acelevonuri au făcut să-i tresalte inima.

avut impresia că pământul pe care

ăzuse steaua reprezenta ţinta luiintru început, dar nu-şi dăduseeama de asta decât acum.a capătul unei călătorii lungi, a

osit în Parolando. Sam Clemens şiRegele Ioan, poreclit şi „Fără-de-ară, domneau în comun asupra

ării care se afla deasupra comorii

eprezentate de meteorit. Fuseserăxtrase cantităţi considerabile de

metal, iar zona arăta ca regiuneaRuhr, dar în miniatură. Se găseau

colo multe furnale, laminoare,



abrici de acid azotic, iar bauxita şiriolitul erau prelucrate pentrubţinerea de aluminiu. Minereurile

in care se fabrica aluminiul seăseau totuşi în alt stat. Iar acestucru dăduse naştere unor tulburărioul City era un stat situat la

atruzeci şi doi de kilometri în avalaţă de Parolando, deasupra unorriaşe zăcăminte de criolit, bauxităi cinabru, la care se adăugau mici

loane de platină. Clemens şi Ioanveau nevoie de aceste minerale, daregocierile cu cei doi conducători dinoul City, Elwood Hacking şi Milton

irebrass, erau foarte anevoioase. Pee altă parte, se vedea de la o poştăă aceştia ar fi vrut să pună mânae nichelul şi oţelul extrase din

meteorit.



Hermann nu acorda prea multătenţie manevrelor politice locale.

Misiunea lui de căpetenie era să

onvertească oamenii la doctrinaisericii celei de-A Doua Şanse.Misiunea lui secundară, a hotărât el

upă o vreme, era să împiedice

onstruirea uriaşului vapor cubaturi. Clemens şi Ioan eraubsedaţi de acel proiect. Pentru a-lealiza, erau dispuşi să transforme

arolando într-un deşert industrial,ă distrugă orice vegetaţie, cuxcepţia invulnerabililor arbori deer. Ei poluau aerul cu fumul şi

uhoarea azvârlită spre cer deoşurile fabricilor.a chiar mai grav, ei îşi poluau până

i ka-urie, iar aici era treaba lui

Hermann Goring. Biserica susţinea



ă umanitatea fusese resuscitatăentru a avea a doua şansă de a-şialva ka-u. I se oferiseră tinereţea şi

iaţa fără de boală şi lipsuri ca să seoncentreze asupra mântuirii.a vreo săptămână după sosirea înarolando, Hermann şi alţi câţiva

misionari au organizat o marentrunire. Asta s-a petrecut seara,upă crepuscul. în jurul uneilatforme iluminate de torţe s-au

nălţat zeci de focuri de tabără.Hermann şi episcopul local se aflaue platformă, împreună cu vreooisprezece dintre membrii de vază

i organizaţiei. Mulţimea eralcătuită dinproape trei mii de oameni, dintreare câţiva convertiţi şi majoritatea

eniţi acolo pentru distracţie. Aceşti



in urmă îşi aduseseră sticlele culcool şi aveau chef de harţă.

După ce orchestra a încheiat de

ântat un imn, despre care sepunea că fusese compus chiar dea Viro, episcopul a rostit o scurtăugăciune. Apoi l-a prezentat pe

Hermann. După ce i s-a pronunţatumele, s-au auzit huiduieli. Evidenă unii dintre oamenii prezenţi în

mulţime fuseseră contemporani cu

l, deşii poate că pur şi simplu nu lelăceau membrii Bisericii celei de-ADoua Şanse.Hermann a ţinut mâinile ridicate

ână când s-a făcut linişte, apoi aorbit în esperanto.raţi şi surori! Ascultaţi-mă curagoste, căci eu vă vorbesc din

ubire. Hermann Goring din faţa



oastră nu este acelaşi cu acela caretrăit pe Pământ. Detestă acea

inţă respingătoare. Cu toate

cestea, iată-mă în faţa voastrăstăzi, un om nou, renăscut, oovadă vie că răul poate fi depăşit. Oersoană se poate schimba în bine.

m plătit pentru faptele mele. Amlătit în singura monedă careontează. Am plătit prin sentimentuinovăţiei, ruşine şi dispreţ de sine.

m plătit printr-un jurământ să ucidechiul sine, să-l îngrop şi să apar cn om nou. Dar nu mă aflu aici caă vă impresionez spunându-vă ce

călos am fost. Am venit să văorbesc despre Biserica celei de-A

Doua Şanse. Cum s-a născut ea,are îi este crezul, şi ce precepte o

nimă. Ştiu că aceia dintre voi care



u crescut în ţări musulmane şiudeo-creştine, precum şi orientaliiare s-au confruntat cu vizitatori ori

cupanţi creştini ori musulmani aiatriei lor se aşteaptă la un apel laredinţă. Nici gând! Pe numele

Domnului, care se află printre noi,

u voi face aşa ceva! Biserica nuere nimănui să îmbrăţişezeoar credinţa. Biserica aduce nuredinţă, ci cunoaştere! Nu credinţă,

epet. Cunoaştere! Biserica nu văere să credeţi în lucruri ce trebuieă existe acum ori în viitor. Bisericaă cere să analizaţi faptele, iar apoi

ă acţionaţi aşa cum cer acestea. Văere să credeţi doar în lucruriredibile. Gândiţi-vă doar. Dincoloe orice dubiu, cu toţii ne-am născu

i am murit pe Pământ. Este cineva



rintre voi care mă poate contraziceNu ? Atunci, gândiţi-vă. Aşa cum

cânteile sar în sus, la fel este şi

mul născut să sufere şi să facă răuşi mai aminteşte vreunul dintre voiiaţa lui de pe Pământ şi poate săespingă afirmaţia mea ? Indiferent

e religia îmbrăţişată pe Pământ, earomitea ceva ce nu era adevărat.vem dovada că nu ne aflăm nici în

ad, nici în Rai. Trecem prin

eîncarnări, doar că într-un înţelesmitat ni se dau trupuri noi şi oiaţă nouă dacă murim. Primaesuscitare a constituit un şoc uriaş

proape cutremurător. Nici oersoană, fie ea religioasă, agnosticări atee, nu a crezut vreodată că vajunge în acea stare după încheierea

xistenţei sale terestre. Cu toate



cestea, fie că ne place, fie că nu,ată-ne. De pe lumea aceasta nuxistă scăpare, aşa cum se întâmpla

e Pământ. Dacă sunteţi ucişi ori văinucideţi, vă treziţi vii a doua zintregi. Poate cineva să nege asta ?

u, dar mie nu-mi place câtuşi de

uţin! a strigat un bărbat.orbele lui au stârnit un hohoteneral de râs, iar Hermann s-a uita

a cel care făcuse remarca. Era Sam

lemens, care stătea în mijloculmulţimii pe un scaun aflat pe olatformă înălţată pentru aceacazie.

e rog, frate Clemens, fă-mi hatâruli nu mă întrerupe, i-a spus

Hermann. Prea bine. Până acum,oar fapte. Aşa, poate cineva să nege

deea că această lume nu este



aturală ? Nu vreau să afirm căceastă planetă,oarele, stelele sunt artificiale.

laneta aceasta a fost c r eată deDumnezeu. Dar Fluviul şi Valea nuunt fireşti. Şi nici resuscitarea nuste un lucru firesc.

De unde ştii asta ? a răcnit o femeieăd că te îndepărtezi de fapte. Ailunecat în presupuneri.-a alunecat doar în presupuneri! a

trigat un bărbat.Hermann a aşteptat ca hohotele săe stingă.urioară, îţi pot dovedi că

esuscitarea nu este ceva făptuitirect de Dumnezeu. Acest lucru a

ost înfăptuit de oameni ca noi. S-arutea ca ei să nu fie pământeni.

ără îndoială că ne sunt superiori ca



nţelepciune şi ştiinţă. Dar seamănăoarte mult cu noi. Iar unii dintre nom stat de vorbă faţă în faţă cu ei!

-a produs rumoare. Nu pentru căamenii nu mai auziseră aşa cevaână atunci, deşii nu exact în acei

ermeni, ci pentru că necredincioşii

oiau să se distreze puţin, să mailunge încordarea.Hermann a luat o gură de apă şi,

ână să lase cana jos, s-a făcut o

nişte aproape deplină.ceastă lume şi aceste resuscitări,hiar dacă nu au fost realizate de

mâini umane, s-au făcut cu mâini c

emăna cu cele umane. Există doiameni care pot depune mărturie în

egătură cu asta. Din câte ştiu, armai fi şi alţii. Unul dintre ei se

umeşte Richard Francis Burton. A



ost destul de cunoscut, de fapthiar celebru, pe Pământ, şi asta înursul vieţii. A trăit între 1821 şi

890, şi a fost explorator,ntropolog, inovator, autor şi unxtraordinar lingvist. Poate că uniiintre voi aţi auzit de el, nu ? Dacă

şa stau lucrurile, vă rog să ridicaţimâinile.ha, am numărat cel puţin patruzece persoane, printre care se află şi

onsulul vostru, Samuel Clemens.lemens nu părea încântat de ceeae auzea. Se uita urât şi morfoleagitat capătul unui trabuc.

Goring a început să relatezexperienţa pe care o avusese cuurton, punând accentul asupra

elor spuse de acesta. Mulţimea

evenise atentă; abia dacă mai



cotea cineva vreun sunet. Asta eraeva nou, ceva ce nici un misionar aisericii nu mai spusese.

urton a numit acea fiinţămisterioasă Etic. Potrivit lui, Eticulare a vorbit cu el nu era de acordu camarazii lui. Evident, există

numite neînţelegeri chiar şi întreinţe pe care le putem considera zeierturi şi discordie în Olimp, dacă

mi îngăduiţi să fac o comparaţie. Cu

oate că eu nu cred că aşa-numiţiitici sunt zei, îngeri, ori demoni. Eiunt fiinţe umane ca şi noi, darvansate din punct de vedere etic.

incer, nu ştiu ce are la bazăezacordul dintre ei. Probabil că

mijloacele folosite pentru atingereacopului. Cu toate acestea, scopul

ste comun! Să nu vă îndoiţi de asta



Dar care este acel scop ? întâi,ermiteţi-mi să vă vorbesc despreelălalt martor. Şi, din nou, ca să fiu

incer...redeam că te cheamă Hermann! i-atrigat un bărbat.uteţi să-mi spuneţi Meier, a zis

Goring, dar nu a catadicsit să lexplice gluma.a aproape un an după Ziua

Resuscitării, martorul stătea într-o

olibă de pe marginea unei terase anui deal foarte înalt, într-o ţarăituată departe spre nord. Numele

ui de naştere este Jacques Gillot,

ar noi, cei din cadrul Bisericii, îipunem La Viro. „Bărbatul, înngleză. îl mai numim La Fondinto,dică întemeietorul. Pe Pământ a

ost un om foarte religios, însă acum



redinţa lui s-a distrus, fiindiscreditată total. Era uluit şi foarte

ulburat. Acest om s-a străduit

ntotdeauna să ducă o viaţăirtuoasă, în conformitate cunvăţăturile Bisericii, care vorbea înumele lui Dumnezeu. Nu s-a

ocotit un om bun. La urmarmelor, chiar şi Iisus a spus că nicn om nu este bun, incluzându-se şe Sine printre aceştia. Dar, practic

orbind, Jacques Gillot a fost bun.u perfect; minţise, dar numaientru a nu răni sensibilităţileltora, dar niciodată pentru a scăpa

e consecinţele propriilor fapte. Nuorbise niciodată pe la spate peineva, preferând să-i spună totulirect, de la obraz. Nu fuse«r

reodată necredincios faţă de soţie.



e acordase soţiei şi copiilor toatătenţia şi iubirea, fără a-i răsfăţa.u alungase nici o persoană de la

masa lui pe motiv de poziţie socială,referinţe politice, rasă sau religie.e .tratase nedrept în câteva

ânduri, dar din grabă ori ignoranţă

i întotdeauna îşi ceruse iertare,ind decis să-şi repare greşelile.usese prădat şi trădat, dar a lăsatăzbunarea în seama lui Dumnezeu

i la moarte i sau iertat toateăcatele şi i s-a dat cuminecătura de urmă. Aşadar, ce căuta el aici,lături de politicieni, trădători,

ameni care au maltratat copii,facerişti necinstiţi, avocaţi lipsiţi detică profesională, doctori rapace,dulteri, violatori, hoţi, ucigaşi,

orţionari, terorişti, ipocriţi,



mincinoşi, oameni lipsiţi de cuvânt,araziţi, oameni meschini,pucători, vicioşi şi nesimţitori ?

um stătea el în coliba de submunte, iar ploaia îi bătea în acoperişi vântul urla, fulgerul exploda şiunetul bubuia precum paşii unui

eu furios, se gândea la aparentaedreptate. Şi, cu destul regret înuflet, a tras o concluzie. în ochiiuiva, cu C mare, el nu era cu nimic

mai presus decât toţi ceilalţiNu seimţea deloc mai bine gândindu-seă toţi ceilalţi se aflau în aceeaşi siuaţie. Când cineva se scufundă

dată cu vaporul, nu simte nici oucurie ştiind că toţi ceilalţi aflaţi laord se vor îneca laolaltă cu el. Dare putea face ? Nici măcar nu ştia ce

e aştepta din partea lui. în acel



moment, când privea focul mocnit, auzit o ciocănitură în uşă.-a ridicat şi a apucat suliţa. Pe

remea aceea, ca şi acum, existauameni răi, în căutare de prăzişoare. Nu avea nimic să merite

urat, dar existau oameni cărora le

lăcea să ucidă doar pentru că astae producea o plăcere nefirească. Atrigat în limba lui natală: „Cine e ?Nimeni cunoscut ţie, i-a răspuns un

ărbat. Vorbea franceza tipicăentru oraşul Quebec, dar cu unccent străin. „Cineva care nu vreaă-ţi facă nici un rău. Nu ai nevoie

e suliţă. Asta l-a uimit pe La Viro,entru că uşa şi ferestrele erau

nchise. Nimeni nu putea vedeanăuntru. A deblocat uşa. în spatele

ecunoscutului s-a văzut izbucnirea



e lumină a unui fulger, dezvăluindsiluetă de statură medie,

nveşmântată într-o mantie cu glugă

a Viro s-a tras înapoi, iar dupăntrarea necunoscutului, a închisşa. Bărbatul şi-a tras gluga de peap. în lumina focului, a văzut un

ărbat alb, cu părul roşcat, ochilbaştri şi trăsături atrăgătoare. Peub mantie avea un costum strâmt,ără cusături, dintr-un material

rgintiu. Iar de un şnur de argintrins la gât îi atârna o elice de aur.ederea hainelor l-a convins pe Lairo că nu avea în faţă un locuitor

e pe Valea Fluviului. Bărbatul arăta un înger, şi probabil că asta şira. La o adică, în Biblie se spune că

ngerii arată la fel ca oamenii. Cel

uţin aşa îi spuseseră preoţii. îngeri



are le-au vizitat pe fiicele oamenilorn vremea patriarhilor, îngerii care l-u salvat pe Lot şi îngerul care s-a

uptat cu Iacov treceau dreptameni. Dar Biblia şi preoţii care îiredicaseră aceste lucruri se

nşelaseră în multe privinţe. -

rivindul pe necunoscut, La Viro s-arătat temător, dar în acelaşi timp ssimţit încântat. De ce, dintre atâţia

ameni, să fie onorat tocmai el de

izita unui înger ? Apoi şi-a adusminte că şi Satana era tot înger, căemonii sunt îngeri căzuţi. Cenume avea în faţă ? Ori nu era nici

na, nicialta. La urma urmelor, în ciudapsei de educaţie şi a poziţiei luiociale modeste, La Viro nu era delo

rost. A considerat că exista şi o a



reia explicaţie. Gândind asta, s-aimţit uşurat, dar în nici un caz în

argul lui. După ce a cerut

ermisiunea, necunoscutul s-aşezat. La Viro a şovăit, apoi a luati el loc pe un scaun. Câteva clipe s-u privit unul pe celălalt.

ecunoscutul şi-a ţinut degetelempreunate, închipuind o turlă deiserică şi s-a încruntat ca şi cum sr fi gândit cum să înceapă discuţia

ucru ciudat, pentru că ştia ce voia,i sigur avusese timp să-şiregătească vizita.a Viro i-a oferit o băutură alcoolică

ecunoscutul a spus că prefera ceaia Viro s-a apucat să toarne praf deeai în apă şi să-l amestece.ecunoscutul a rămas tăcut până

ând a primit ceaiul şi i-a mulţumit



ui La Viro. După ce a luat onghiţitură, a spus: „Jacques Gillot,acă ţi-aş povesti în amănunt cine

unt, de unde vin şi de ce mă afluici, ne-ar trebui o zi şi o noapte.uţinul pe care ţi-l voi spune estedevărul într-o formă pe care să o

oţi înţelege în această etapă.parţin unui grup care a pregătitceastă planetă pentru voi, după ceeţi fi resuscitaţi. Mai există şi alte

lanete reformate pentru alţiământeni, dar deocamdată asta nuă priveşte. Unele sunt folosite înrezent. Altele aşteaptă să fie

tilizate. Această lume este pentruei ce au nevoie de o a doua şansă.e înseamnă asta ? Care a fostrima şansă ? Cred că aţi acceptat

eja ideea că religia voastră, de fapt



ici una dintre religiile voastre nu autiut precis cum va arăta viaţa deupă moarte. Toate au lansat

upoziţii, iar apoi le-au ridicat laangul de articole de credinţă. Deşii,ntr-un fel, unele au fost ceva maiproape de adevăr, dacă le acceptaţi

evelaţiile ca fiind simbolice. Apoi,izitatorul a spus că cei de-un fel cul îşi zic Etici, deşii de fapt aveaulte nume. Se

ăseau pe un plan superior deezvoltare etică faţă de majoritateaământenilor. De remarcat că a spu

majoritatea. Asta demonstrează că

xistau unii dintre noi care au atinscelaşi nivel ca şi Eticii. Vizitatorul a

mai zis că neamul său nu eralcătuit din primii Etici. Primii

useseră o specie antică, non-



mană, care trăise pe o planetă maieche decât Pământul. Aceştia eraundivizi care, în mod deliberat,

ămăseseră mai puţin dezvoltaţi, seăstraseră în carne şi oase, ca săicem aşa, în loc să progreseze înontinuare. Iar când au văzut că

xista o specie, de asemenea non-mană, capabilă să continue Opera,i i-au arătat acesteia cum sărocedeze. Şi s-au dezvoltat mai

eparte. Vizitatorul a numit aceastăpecie Anticii. Cu toate acestea, înomparaţie cu cei ce le fuseseră

mentori, aceştia erau tineri. Ei,

izitatorul a afirmat că asta aflaserăticii de la Antici. Creatorul,

Dumnezeu, Spiritul Unic, ori cum aţori să-l numiţi, dă formă tuturor

ucrurilor şi fiinţelor. El este



niversul; universul este el. Darorpul său este alcătuit din douăsenţe. Una este materia; cealaltă, în

psa unui cuvânt mai cuprinzător,ste non-materia. Ştim cu toţii ceste materia. Filozofii şi oamenii detiinţă au încercat să o definească

recis, dar nu au reuşit. O trăimemijlocit. Dar ce este această non-materie ? Ce este ea ?

id! a strigat cineva din mulţime,us pe şotii. Ceea ce ai în tărtăcuţă!lemens s-a ridicat în picioare şi a

pus cu glas tunător:inişte acolo! Lăsaţi omul să spunăe are de spus. Apoi, cu un zâmbet,adăugat: Chiar dacă spune

bsurdităţi!



ţi mulţumesc, domnule Clemens, a zisGoring. Un vid perfect este absenţa

bsolută a materiei. Cândva, un om

nvăţat mi-a zis că nu există vid perfect. Nuxistă decât conceptual. Până şi vidul estematerie. Non-materia este ceea ce vechileeligii ale Pământului numeau suflet. însă

efiniţiile sufletului au fost mereu confuzeoarte abstracte. Popoarele din timpurilentice şi clasice, precum şi strămoşii lorealfabetizaţi, îl considerau drept ceva

emănând cu o umbră, o entitateantomatică ce reflecta palid materia deare fusese legat înainte de moarte. Maiârziu, popoarele cu o gândire mai evoluat

au conceput ca pe o entitate invizibilă, desemenea legată de trup. însă ea puteaăpăta formă trupească după moarte,ându-i-se un corp nou şi nemuritor.

Unele religii orientale îl socoteau drept ceva



are va fi reabsorbit în Zeu dupăumeroase încercări pe Pământ, după cee dobândea o karma bună. Toate acestea

veau un oarecare adevăr în ele; fiecarentrezărea câte o părticică din adevărullobal. însă pe noi nu ne preocupăsemenea tatonări filozofice. Noi avem

evoie de fapte. Realitatea este că fiecarereatură vie, de la cea mai simplă, până laea mai complexă, îşi are perecheaeamănă din non-materie. Până şi amiba

re o geamănă. Dar nu ţin să abordezubiecte derutante ori prea amănunţite.sta, deocamdată. Vizitatorul i-a spus:

Non-materia este indestructibilă. Asta

nseamnă că trupul tău de pe Pământ avut o pereche indestructibilă din non-

materie. în acel moment, La Viro, care nucosese nici un cuvânt până atunci, l-a

ntrerupt: „Câţi gemeni are o creatură vie?



dică, omul îşi schimbă înfăţişarea.mbătrâneşte, pierde un ochi,ri un picior. Se îmbolnăveşte de

cat. Această imagine din non-materie este ca o serie de fotografiiăcute unui om ? Dacă aşa stauucrurile, de câte ori se face această

otografie ? în fiecare secundă, oată pe lună ? Ce se întâmplă cuechea fotografie, cu vechile imaginiVizitatorul a zâmbit şi i-a răspuns

maginea, aşa cum o numeşti tu,ste indestructibilă. Dar eanregistrează modificările din corpulzic de care este legată. „Şi atunci,

e se întâmplă? a întrebat La Viro.Nu rezultă imagini ale unui cadavrun putrefacţie ? Aşa cum v-am maipus, a continuat Goring, La Viro er

nalfabet şi nu fusese niciodată într



n oraş mare, dar nu era prost.Nu, i-a spus vizitatorul. „Să lăsămentru moment chestiunile legate de

materie şi non-materie, cu excepţiaelei care alcătuieşte umanitatea.Restul nu are legătură cu discuţia

oastră. în primul rând, totuşi, să-i

ăm alt nume acestei entităţi pe carnumeşti suflet. Sufletul are preamulte înţelesuri incorecte pentru

ameni, prea multe rezonanţe

erbale, prea multe definiţiiontradictorii. Cum rosteşti cuvântuuflet, necredincioşii vor deveni în

mod automat surzi la ceea urmează.

ei care cred în suflet te vor ascultantotdeauna prin prismaonstrucţiilor mentale pe care şi le-u format pe Pământ. Să numim

cest geamăn din non-materie altfel



e exemplu... ka. Acesta este unechi cuvânt prin care egipteniiefineau unul dintre cele câteva

uflete din religia lor. Doar că pentrugipteni nu va avea o conotaţieeosebită ori un înţeles aparte. Şi seot adapta la el.

De aici se vede, a spus Goring, căizitatorul ştia destule despre istoriaământească. De asemenea, vorbea

ranceza canadiană, ceea ce

nseamnă că studiase îndelungentru a se pregăti în vederea aceleintâlniri.ot astfel cum acel Etic care a

iscutat cu Burton învăţase englezăAcum, a spus vizitatorul, avem ka- l. Din câte ştim, se formează în

momentul concepţiei, la unirea

intre spermatozoid şi ovul. Ka se



chimbă în concordanţă cumodificările din trup. Diferenţa

intre corp şi ka în momentul morţi

rupului este tocmai aceasta. înursul vieţii, corpul radiază o aură.ceasta rămâne invizibilă pentruchiul liber cu excepţia câtorva

avorizaţi ai sorţii şi pluteşteeasupra capului persoanei vii. Seoate detecta cu ajutorul unui

nstrument. Văzut prin acest

ispozitiv, aura seamănă cu un globlcătuit din multe culori şi nuanţe,are se roteşte, se umflă, seontractă, îşi schimbă culorile, îşi

relungeşte braţele, apoi şi letrânge. Un lucru sălbatic şi

minunat a cărui frumuseţe trebuieăzută pentru a fi apreciată. Noi o

umim wathan. O persoană îşi



ierde wathan-ul sau ka-ul înmomentul morţii, adică atunci când

orpul nu mai poate fi readus la

iaţă. Unde se duce ka ? Văzut prinispozitivul nostru, pe care îl vomoteza kascop, de obicei dispare

mediat, dus de un soi de vânt eteric

ecunoscut nouă. Uneori rămâneegat de un anumit loc, şi nu ştim dee. Dar, în cele din urmă, seetaşează şi se îndepărtează.

Universul este plin de astfel de ka,nsă numărul lor nu poate ajungeiciodată atât de mare încât săcupe tot spaţiul. Se pot intersecta,

ot trece unul prin celălalt, şi acelaşunct poate fi ocupat de un numărelimitat de ka. Presupunem căcest ka nu are conştiinţă, deşii

onţine inteligenţa şi memoria



ersoanei decedate. Aşadar, ka-ul ătăceşte prin eternitate şi infinit, can vas pentru potenţialul mintal al

ersoanei vii. Un suflet congelat,acă vreţi. Când se reproduce corpunei persoane moarte, ka-u se

eataşează la acel corp. Îndiferent

ât de departe s-ar afla de corp, înermenipaţiali vorbind, el revine din primaecundă de viaţă a organismului

eprodus. între cele două există ofinitate ce nu cunoaşte graniţe. Daând se produce reunirea, ka-ul nure amintiri înregistrate între

momentul morţii primului corp şirimul moment de conştiinţă al celue-al doilea corp sau al corpuluieprodus. Cu toate acestea, unii

firmă că este posibil ca acest ka să



e pe deplin conştient pe durata câtu este ataşat de trup. Dovadarivind acest lucru a fost oferită de

n anumit fenomen de viaţă deupă, care a fost documentat clar înnii şaptezeci, din câte înţeleg eu. Şin minte relatări privind un număr

estul de mare de bărbaţi şi femeiare, declaraţi morţi, au înviat.ceste persoane au declarat că înmp ce erau moarte, au

xperimentat momente de zbor înfara corpului, au urmărit rudeleocind şi apoi fuseseră readuse

napoi la viaţă. Chiar dacă acest ka

ăstrează sau nu amintirea acestormomente, pe noi ne interesează doarncarnările sale, stările când estena cu carnea. La Viro a rămas

imit şi într-un soi de extaz. însă l-a



ntrerupt din nou pe necunoscut,ăci se pare că dorinţa de a

ntrerupe este ceva tipic omenesc,

n impuls înnăscut. Goring a făcut auză, apoi a continuat:tiu prea bine treaba asta.

Din mulţime s-au auzit hohote

ăzleţe.Cer iertare, a spus La Viro. „Şi cume realizează această copie a unuiorp ? Şi-a privit corpul şi s-a gândi

ă acesta se făcuse ţărână, iar acumedevenise întreg. „Avemnstrumente care pot detecta şinaliza un ka, i-a răspuns

izitatorul. Acestea pot stabiliaracterul şi localizarea fiecărei

molecule de non-materie. Dupăceea, totul este doar o chestiune de

onversie între energie şi materie. „Ş



e poate duplica un ka în oricetadiu ? a întrebat La Viro. „Altfelpus,

e se întâmplă dacă omul a murit laptzeci de ani ? Se poate duplicacest ka avut la douăzeci de ani

? Nu. Ka -ul de la optzeci de ani este

ingurul existent. Apoi, cât timpmintea este inconştientă, corpulăcut potrivit evidenţelor esteegenerat la starea de la douăzeci de

ni. Se corectează toate defectele. Seace o înregistrare a respectivuluiorp, apoi copia se distruge. Pentrurima resuscitare pe suprafaţa

cestei planete, se realizează o altăonversie energie-materie. în cursulcestui proces, corpurile nu auonştiinţă. „Dar dacă se întâmplă să

e facă două copii ? a întrebat La



iro. Simultan. Căreia dintre ele i setaşează ka -ulr „în teorie, primuluiare se resuscitează, i-a răspuns

izitatorul. „Indiferent cât deincronizate sunt resuscitările, vaxista o diferenţă de cel puţin o

microsecundă. Aparatele noastre nu

ot acţiona atât de rapid încât săxiste o resuscitare absolutimultană. Pe de altă parte, nu seac asemenea experimente. Ar fi ceva

ău. Lipsit de etică.Da, a spus La Viro. „Dar dacă sentâmplă aşa ceva ? „Corpul fără ka a elabora unul, aşa cred. Şi, cu

oate că al doilea trup este copiarimului, curând va deveni altăersoană. Mediul diferit, experienţeliferite de viaţă îl vor face să se

eosebească de primul corp. Cu



mpul, deşii va arăta la fel ca primuorp, ar deveni o persoană diferită.umai că am intrat în detalii

microscopice. Partea importantă estceasta: majoritatea &a-urilor fărărup rămân fără conştiinţă. Cel puţişa sperăm noi. Ar fi îngrozitor să te

rezeşti prizonier într-un trupntangibil fără posibilitatea deontrol asupra lui, fără putinţă deomunicare cu altele, însă conştient

e tot ce se petrece. Rezultatulnevitabil ar fi torturarea celuiondamnat. O perspectivă preaumplită pentru a te gândi la ea. în

rice caz, nicipersoană resuscitată nu-şi aduce

minte de intervalul dintre moarte şdoua viaţă.

i astfel, a continuat Goring, lui La



iro i s-a spus că dintre miliardelee oameni care muriseră pe Pământoar un procent neînsemnat nu

ăceau parte acum din turma imensi rătăcitoare de ka-uri. Câţiva setinseseră. Dispăruseră. Vizitatorulu ştia unde, şi de ce. Anticii le

puseseră Eticilor că aceştiamerseseră mai departe. Se uniserău Creatorul ori măcar îi ţineauovărăşie. Vizitatorul şi-a dat seama

ă La Viro avea multe întrebări deus. A promis să-i răspundă laâteva dintre ele, însă ele trebuiauă se limiteze la miezul problemei.

um ştiau Eticii că o parte foartemică din ka-un continuaseră ? Cum

e putea ţine evidenţa fiecăreiaintre miliardele de ka-uri, cum

uteau fi numărate şi urmărite ? „Ar



rebui să înţelegi puterileemăsurate ale ştiinţei şi tehnologieoastre, i-a spus vizitatorul. „Până ş

orţele care au dat formă acesteiumi şi te-au readus la viaţăepăşesc imaginaţia ta. însă ceercepi aici reprezintă doar o

ărticică din ceea ce ne stă laispoziţie. Te asigur că am număratecare ka apărut pe Pământ. Ne-a

uat mai bine de o sută de ani să

ealizăm asta, dar am făcut-o.nţelegi, ştiinţa a reuşit ceea ce seonsidera drept posibil doar pentruişte forţe supranaturale. Mintea

manităţii a realizat ceea ce nicireatorul nu a intenţionat să facă.entru că, presupun, Creatorul atiut că fiinţele înzestrate cu raţiune

or reuşi să facă asta. S-ar putea ca



aţiunea să fie ka-u lui Dumnezeu. Oă fac acum un mic ocol, deşii el nuste chiar lipsit de legătură cu

estul. Am impresia că mă consideriel puţin înrudit cu zeii, dacă nuhiar zeu. Aud cum respiri greu, îţi

miros spaima în transpiraţie, văd

roaza de pe chipul tău. Nu te teme.ste adevărat că sunt avansat faţăe tine dinunct de vedere etic. Dar nu mă

mândresc cu asta. Poţi deveni egalumeu. Ba chiar mă poţi depăşi. Am laispoziţia mea oricând puteri care

ac ştiinţa din vremea ta să pară

udimentară. Dar nu sunt cu multmai inteligent decât cei mainteligenţi dintre locuitorii de pealea Fluviului. Se întâmplă să fac

reşeli. De asemenea, te rog să nu



iţi ceva. Când vei merge să ţiiredici, întotdeauna să pui accentulsupra unui aspect. Cel ce urcă

oate aluneca înapoi. Cu alteuvinte, atenţie la regres. Nu cunoştuvântul? Atunci, atenţie lalunecarea în spate. Abia după ce a

burat sigur, slujindu-se de propriileripi, ka-u a scăpat de regres. Celăcut din carne trăieşte în primejdiecest sfat se potriveşte amândurora

n acel moment, La Viro a întinsmâna spre vizitatorul său. A simţitorinţa de a-l atinge, să se convingăe faptul că era alcătuit din carne şi

ase. Acesta s-a dat înapoi şi axclamat: „Să nu faci asta! La Viroi-a tras mâna înapoi însă pe faţă i-apărut o expresie de dezamăgire şi

gnire. Vizitatorul i-a spus: „îmi par



ău, mai rău decât îţi închipui, dare rog să nu mă atingi. Nu voi spune

mai multe despre asta. Dar când vei

junge în punctul când te voi puteambrăţişa, atunci vei pricepe.i în acest fel, fraţi şi surori, a spus

Goring, vizitatorul a început să-i

xplice lui La Viro de ce trebuie săntemeieze această nouă religie.umele organizaţiei noastre a fost

deea lui La Viro, iar vizitatorul nu l-

obligat să o înfiinţeze. El l-a rugatoar să procedeze astfel. Darrobabil ştia de ce este în stare,entru că La Viro a spus că va

roceda aşa cum sugeraseizitatorul. Principiile Bisericii celeie-A Doua Şanse şi tehnicile de a lea substanţă nu constituie subiectu

ntâlnirii noastre de astă-seară.



Rămâne pentru mâine seară.a sfârşit, La Viro l-a întrebat pe Etie ce, dintre toţi oamenii de acolo, îl

lesese pe el pentru a deveniondatorul Bisericii. „Eu sunt unmetis neştiutor, a spus el. „Am

rescut în adâncul codrilor din

anada. Tatăl meu a fost vânătorlb, iar mama, indiancă. Amândoiu fost priviţi cu dispreţ de britaniciare domneau peste ţara noastră.

Mama a ajuns aproape o proscrisă îchii celor din tribul ei pentru că seăsătorise cu un alb. Tata a fostispreţuit ca franţuz împuţit de cătr

nglezii pentru care lucra. Cândveam paisprezece ani, fiind foarteezvoltat pentru vârsta mea, m-am

ăcut tăietor de lemne. La douăzeci

e ani, am rămas infirm în urma



nui accident, şi mi-am petrecutestul vieţii gătind pentru tăietorii deopaci. Şi soţia mea a fost pe

umătate indiancă, iar ea câştigaani spălând rufe. Am avut şapteopii, dintre care patru au murit de

mici, iar celorlalţi le era ruşine de

ărinţii lor. Cu toate acestea, noi nem sacrificat pentru ei şi le-am oferiragostea noastră şi o creştere plinăe devotament. Cei doi fii ai mei s-au

us la muncă în Montreal şi apoi aumurit în Franţa, luptând pentrunglezi, care îi dispreţuiseră. Fiica

mea a devenit prostituată şi a murit

e nu ştiu ce boală cel puţin aşa amuzit. Soţia mea a murit de inimăea. Nu-ţi spun toate acestea pentruă aş vrea să fiu compătimit. Ţin să

tii cine sunt. Cum îmi poţi cere să



n predici dacă eu nu mi-am pututonvinge propriii copii de justeţeaonvingerilor mele ? Mai ales că soţi

mea a murit blestemându-l peDumnezeu. Cum pot vorbi în faţanor oameni care au fost savanţi,ameni de stat şi preoţi? Vizitatorul

zâmbit şi a zis: „ Wathan-u tău îmipune că vei putea.poi, vizitatorul s-a ridicat. A scosnurul de argint de la gât şi l-a

recut peste cap, după care l-aşezat pe după gâtul lui La Viro.cum, elicea de aur sedihnea pe pieptul lui. „A ta este,

acques Gillot. Să nu o dezonorezi.a revedere. S-ar putea să nu ne maedem pe lumea asta. „Ba nu!şteaptă! Am multe întrebări să-ţi

un! a exclamat La Viro. „Ştii



ndeajuns, i-a zis vizitatorul.Dumnezeu să te binecuvânteze.poi a plecat. Ploaia, tunetele şi

ulgerele încă se întretăiau. Gillot aeşit din colibă o clipă mai târziu. Nuvăzut nici urmă de vizitator, iar

upă ce a cercetat cerul cuprins de

urtună, s-a întors în colibă. A statcolo până când au sosit zorile cuubuitul pietrelor-potir. După aceeacoborât spre câmpie şi şi-a spus

ovestea. Aşa cum anticipase, ceiărora le-a spus-o l-au consideratebun. Dar cu timpul, mulţi au

nceput să-i dea crezare.

ECŢIUNEA 8Vasele miraculoase sosesc în Virolando



osise în Virolando în urmă cu maiine de treizeci şi trei de ani.vusese intenţia de a rămâne acolo

ât să stea de câteva ori de vorbă cua Viro, dacă avea să i se îngăduiesta. Apoi avea să plece oriunde l-artrimis Biserica. însă La Viro îl

ugase să rămână acolo, fără să-ipună de ce sau cât timp trebuia sătea. După un an petrecut în acel

oc, Goring adoptase numele de

enikso, care însemna Fenix însperanto.ceia fuseseră cei mai fericiţi ani aiieţii lui. Nu avea nici un motiv să

readă că nu va rămâne acolo înontinuare.iua aceea avea să semene foarte

mult cu atâtea altele, dar

semănarea era o plăcere, căci avea



ă fie însoţită de mici elemente deariaţie.

După micul dejun, a urcat într-o

lădire construită pe culmea uneitânci de pe malul stâng. Acolo le-anut o prelegere cursanţilor de laeminar până puţin înaintea amiezii

poi a coborât cu repeziciune laivelul solului şi i s-a alăturat luiKren lângă o piatră-potir. După

ceea, au urcat pe o altă culme de

iatră şi s-au prins în legăturile unoeltaplane şi s-au lansatmândoi de la marginea stâncii, care înălţa la o sută optzeci de metri

easupra solului.erul de deasupra ţării Virolandoemea de miile de deltaplane carercau şi coborau, se răsuceau,

ăceau volte, plonjau spectaculos, se



nvârteau larg ori dansau. Hermanne simţea ca o pasăre, ba nu, ca unpirit liber. Avea iluzia libertăţii,

rice libertate era o iluzie, dar altamai bună nu exista.Deltaplanul lui era de un roşu-

prins, vopsit astfel în amintirea

scadronului pe care îl conduseseupă moartea lui Manfred vonRichthofen. Stacojiul era de

semenea simbolul sângelui

martirilor Bisericii. Existau multesemenea deltaplane pe cer,mestecându-se cu cele de culoarelbă, galbenă, oranj, verde, albastră

i violet. Această ţară erainecuvântată având hematit şi alte

minereuri din care se puteau obţineigmenţi. Ţara era binecuvântată din

multe privinţe.



Hermann a gonit pe deasupraodurilor şi pe sub arcadelecestora, pe care se aflau case,

cestea unind golurile dintre turlelee piatră. Trecea foarte aproape deilonii de piatră şi lemn; uneori chiaericulos de aproape. Era un păcat

ă-şi primejduiască viaţa, dar nu seutea abţine. Vechea plăcere de abura, deprinsă pe Pământ, reveniseucându-l până în preajma

xtazului. Doar că acum nici unmotor nu-i urla în urechi, în năriu-i pătrundeau pale de fum

mirosind a ulei ars, şi nici nu trăia

enzaţia că ar fi fost încorsetat înarlingă.

Uneori zbura pe lângă câte un baloni le făcea semne cu mâna celor

flaţi în nacela din răchită. în timpu



acanţei, el şi Kren vor urca înacela unui balon ca să ajungă până

a o mie de metri, pentru ca apoi să

e lase duşi de vânt în josul Văii. înacanţele mai lungi, se lăsau sălutească astfel vreme de o zi

ntreagă, stând de vorbă, mâncând,

ubindu-se în spaţiul restrâns, înmpe se deplasau fără nici odruncinătură, fără nici o atingere a

ântului, pentru că balonul seeplasa cu aceeaşi viteză ca şi ei.liberând hidrogenul la apusuloarelui, aterizau apoi pe mal,

uneau balonul pliat în nacelă şi aoua zi porneau în amonte cu ombarcaţiune.

După jumătate de oră, Hermann a

lonjat la mică înălţime de-a lungul



luviului, a cotit şi a coborât pe malnde a trebuit să alerge până a opriparatul de zbor. Alături de alţii,

oate sute de oameni, a dezmembraeltaplanul, iar apoi a mers pe jos cureutatea stânjenitoare în spinareână la coloana de pe care plonjase.

-a oprit un mesager purtând ounună de flori roşii şi galbene.rate Fenikso. La Viro vrea să steae vorbă cu tine.

i mulţumesc, i-a spus Hermann,nsă a simţit un fior de emoţietrăbătându-l. Oare episcopul-şef otărâse că venise vremea să-l

rimită în misiune ?ărbatul îl aştepta în apartamentele

ui private din templul construit diniatră neagră şi roşie. Hermann a

ost condus prin încăperile cu tavan



nalte până într-o cameră mai mică,poi uşa de stejar s-a închis în urma

ui. Camera era mobilată simplu: un

irou, câteva scaune mari din pielee peşte; alte câteva din bambus;ouă paturi înguste; o masă avândase cu apă şi câteva cu alcool

romat, căni, cutii de trabucuri,garete, brichete şi chibrituri; o oalăe noapte; două potire; cuiere înfipte

n perete, de care atârnau diferite

rticole de îmbrăcăminte; o masălături de o oglindă din mică agăţatăe perete; încă o masă pe care seflau rujuri, forfecuţe şi piepteni,

are erau oferite câteodată în potire.Mai erau câteva covoraşe din fibre d

ambus şi o piele de peşte pe podeavând forma unei stele.

ncăperea era luminată de patru



orţe ale căror beţe erau înfipte înuporturi prinse de zid. Uşa privatăin peretele exterior era deschisă,

ngăduind pătrunderea .aerului şi aazelor de soare. Deschizături aflaten tavan ofereau o ventilaţieuplimentară.

a Viro s-a ridicat imediat ce a intraGoring. Avea o statură de uriaş,vând aproape doi metri înălţime şiind foarte brunet. Nasul lui semăna

u ciocul unui vultur uriaş.ine ai venit, Fenikso, l-a întâmpinal cu glas baritonal. Şezi. Vrei să beieva, ori un trabuc ?

u, mulţumesc, Jacques, a spusHermann, aşezându-se pe scaunul

e i se arătase.piscopul-şef s-a aşezat la loc.

i auzit de vasul acela gigantic ce



rcă pe Fluviu, nu ? Tobele nenunţă că se află la opt sute deilometri de graniţa noastră sudică.

sta înseamnă că va ajunge acoloeste două zile. Mi-ai povestit tot cetiai despre acest bărbat, Clemens şovarăşul lui, Ioan Fără-de-Ţară. Nu

tiai ce s-a petrecut după ce ai fostcis, desigur. Evident, cei doi aueuşit să-şi pună duşmanii pe fugăi să construiască vasul. Vor trece

rin ţara noastră foarte curând. Dinâte am auzit, nu au intenţiiăzboinice, astfel că nu avem a neeme de tulburări. La urma urmelor

i depind de cooperarea celor careosedă pietrele-potir aflate de-a

ungul Fluviului. Au forţa necesarăa să ia tot ce vor, dar nu o folosesc

ecât dacă sunt siliţi. Cu toate



cestea, am auzit unele ştiriulburătoare despre purtarea unor

membri ai echipajului atunci când

asul opreşte pentru aşa-numiteleum se numesc ? a, permisii la mal.u avut loc tot felul de incidenteeplăcute, mai toate legate de beţii ş

emei.artă-mă, Jacques. Nu cred căsemenea oameni sunt toleraţi delemens la bordul vasului său. Era

bsedat şi a comis unele fapteecuvenite ca să poată construiasul. însă el nu este omul care săngăduie asemenea purtări.

ine ştie, poate s-a schimbat în toţiceşti ani. Pe de o parte, numeleasului nu mai este cel pe care miai spus tu. în loc de Nu se

nchiriază se numeşte Rex



Grandissimus.iudat. Pare mai curând un numee care l-ar alege Regele Ioan.

Din ce mi-ai povestit despre Ioan,robabil că l-a ucis pe Clemens ca sreia controlul asupra vasului.

Oricare ar fi adevărul, vreau să

ntâmpini vasul la graniţă.Eu?cunoşti pe cei care au construit

aporul. Urci la bord când trece

raniţa. Vei afla astfel care este siuaţia, ce fel de oameni se află pe el.De asemenea, vei evalua potenţialulmilitar al vaporului.

Hermann a părut surprins.u, Fenikso, mi-ai spus povestea peare i-a istorisit-o uriaşul acela cuasul lung Joe Miller parcă îl chema

u ? lui Clemens şi pe care acesta a



ăcut-o cunoscută altora. Dacă estedevărată, în mijlocul mării de laolul nord se găseşte un mare

urnn. Aceşti oameni intenţioneazăă pătrundă în turnn. Consider căntenţia lor este răuvoitoare.

Răuvoitoare?

entru că turnul este sigur operaticilor. Aceşti oameni de la bordulasului doresc să pătrundă în turnnă-i descopere secretele, poate chiar

ă captureze ori chiar să-i ucidă petici.u ai de unde şti asta, a zis

Hermann.

-am, dar mi se pare logic săresupun asta.u n-am auzit vreodată ca Samlemens să fi vrut putere. Dorinţa

ui e să meargă până la izvoarele



luviului.eea ce afirmă public şi ceea ceândeşte sunt două lucruri diferite.

erios, Jacques, a zis Hermann. Cee pasă nouă ce vor face dacăeuşesc să ajungă la turnn? Doar nurezi că maşinăriile şi armele lor

idicole ar putea să le aducăătămări Eticilor ? Umanii ar fi caişte viermi pentru ei. în orice caz,oi ce le-am putea face? Nu vom

pela la forţă ca să-i împiedicăm.piscopul s-a aplecat peste birou,rinzându-se de tăblie cu mâinileriaşe şi negricioase. Şi-a îndreptat

rivirea asupra lui Hermann dearcă era gata să-l dezghioace stratu strat, ca să vadă ce se află în

miezul lui.

e lumea asta se petrece ceva rău,



umplit de rău! întâi au încetatmicile resuscitări. Asta s-antâmplat, pare-se, la scurt timp

upă ultima ta resuscitare. Ţii minteonsternarea pe care a provocat-oceastă veste ?

Hermann a dat din cap şi a zis:

i pe mine m-a neliniştit acea veste.m avut un acces de panică dinauza îndoielii şi a disperării.a fel şi eu. Dar, ca episcop, a

rebuit să-mi liniştesc turma. Cuoate acestea, nu am avut laispoziţie nici un element care să-mea vreo speranţă. Probabil că ni se

cordase suficient timp. Şi de elrofitaseră toţi cei ce aveau săobândească dreptul de a Merge maeparte. Restul vor muri, iar -urile

or vor rătăci prin univers, fără vreo



peranţă de mântuire. Dar eu nu amrezut asta. Pe de o parte, mi-am daeama că nu eram pregătit să Merg

mai departe. Mai am de mers,robabil foarte mult, până să amcel drept. Şi totuşi, m-ar fi alesticul ca să înfiinţez Biserica dacă

u aş fi fost un candidat serios la aMerge mai departe ? Ori am datreş, şi-ţi imaginezi suferinţa meaândindu-mă la aşa ceva ? Am fost

les pentru a le arăta altora caleaătre mântuire şi, cu toate astea, amămas în urmă ? Ca şi Moise, care i-condus pe evrei spre ţara promisă

ar nu i s-a îngăduit să pătrundă şil acolo ?ai, nu se poate aşa ceva! a

murmurat Hermann. Imposibil!

a se poate, a zis La Viro. Sunt doar



n om, nu zeu. O vreme chiar m-amândit să renunţ. Poate îmi

ngăduisem să ignor propriul meu

rogres etic pentru că am fost foartecupat să conduc treburile curentele Bisericii. Devenisem trufaş;uterea mă transformase în rău, făr

a eu să-mi dau seama. Voiam să-ias pe episcopi să aleagă o nouăăpetenie. Voiam să-mi schimbumele şi să plec în aval ca simplu

misionar. Nu, nu protesta. M-amândit foarte serios la toate astea.poi mi-am spus că aş trăda

ncrederea investită în mine de Etici

i probabil că mai există o explicaţierivind acest eveniment groaznic.

ntre timp, a trebuit să dau oxplicaţie publică. Ştii care a fost

ceasta, pentru că ai fost printre



rimii care au auzit-o.Hermann a confirmat cu un gest din

ap. I se încredinţase sarcina de a

uce mesajul cale de peste trei miie kilometri în aval de Virolando.sta însemnase că stătuse departee iubita lui ţară timp de peste un

n. Dar fusese fericit să o facăentru La Viro şi Biserică. Mesajuluna: „Nu vă temeţi. Păstraţi-văredinţa. Nu a sosit ziua de apoi.

udecata încă nu s-a încheiat. Neflăm într-o perioadă de încercare ceu va dura o veşnicie, într-o bună zi

morţii vor învia din nou. Aşa ni s-a

ăgăduit. Cei care au făurit aceastăume şi v-au acordat şansa de aeveni nemuritori nu vă vor părăsi.erioada de trecere este o încercare.

u vă temeţi. Credeţi cu tărie.



Mulţi îl întrebaseră pe Hermann îne consta „încercarea. El leăspunsese că nu ştia. Poate La Viro

flase de la Etici care era aceasta.robabil că divulgarea scopuluicelei încercări ar fi primejduit ţintanală.

Unii nu acceptaseră asta. Aceştiaărăsiseră Biserica, acuzând-o pe unon amar. Cei mai mulţi rămăseserănsă alături de ea. Uimitor, se

ăsiseră numeroşi oameni care seonvertiseră tocmai în acea perioadăceştia veniseră cu teamă, teama cărobabil chiar exista o a doua şansă

e a obţine nemurirea, şi nu maiămăsese mult timp. Aceasta nu eraatitudine raţională, deoarece Lairo spusese că resuscitările se vor

elua. însă oamenii nu doreau să



iardă acea şansă.Deşii teama nu-i face pe oameni şi

redincioşi pe termen lung, ea a

marcat un pas înainte în direcţiaorectă. Poate că adevărata credinţăvea să prindă rădăcină.ingura afirmaţie care nu a fost

trict adevărată s-a referit laerioada intermediară ca fiind oncercare, a zis La Viro. Nu amrimit autorizarea directă, adică

izitatorul nu mi-a spus clar că aşatăteau lucrurile. Dar, într-un fel,eclaraţia mea nu a fost o minciună

ncetarea resuscitărilor este o

ncercare. Una de curaj şi credinţă.e pune pe toţi la încercare. Pe

remea aceea, mi-am închipuit căesuscitarea se făcea într-un scop

un de către Etici. Şi poate că aşa



ra. Dar vizitatorul mi-a spus că el şolegii lui nu erau decât oameni, îniuda puterilor uriaşe pe care le

veau la dispoziţie. Puteau facereşeli. Ceea ce înseamnă că nu sunnvulnerabili. Şi lor li se potntâmpla accidente. Iar duşmanii le

ot face rău.Hermann a tresărit şi a întrebat:are duşmani ?u le cunosc identitatea, în caz că e

xistă. Să ne gândim însă. Acestub-uman, ba nu, nu-l putem numistfel, pentru că este uman, în ciuda

nfăţişării stranii.

Mă refer la uriaşul acesta, JoeMiller, şi la egiptenii care au ajuns lamarea polară în ciuda tuturor

ificultăţilor. Au fost şi alţii care le-

u urmat. S-ar putea ca după



gipteni să mai fi ajuns şi alţii acoloCum am putea afla dacă unii dintre e

u pătruns în turnn ? Comiţând acolo

eva îngrozitor, poate chiar fără să ntenţioneze asta ? u-mi vine să cred că Eticii nu aun sistem învulnerabil de apărare, a

pus Goring.Offf! a exclamat La Viro, ridicând uneget. Uiţi de semnificaţia

nfricoşătoare a tunelului şi frânghie

e care grupul lui Miller le-au găsitcolo. Cineva a săpat prin munţi şi aăsat frânghia acolo. întrebarea esteine şi de ce a făcut-o ?

oate era vreunul dintre Eticii deangul doi, un agent renegat, a zis

Hermann. La urma urmelor,izitatorul ţi-a spus că regresia e

osibilă chiar şi în cazul lui. Dacă li



e poate întâmpla celor din neamului, gândeşte-te că acest lucru era şi

mai plauzibil la un agent.

a Viro s-a îngrozit.rebuia să mă fi gândit la asta! Darste atât de... e de neconceput...rimejdios!

rimejdios ?Da. Agenţii ar trebui să fie maivansaţi decât noi, şi totuşi ei... iatai puţin.

a Viro a închis ochii, ridicând mânareaptă cu degetul gros şi arătătorunite şi formând un o. Hermann nuscos nici o vorbă. La Viro recita în

ând formula de acceptare, o tehnictilizată de Biserică şi inventatăhiar de el. După două minute,piscopul a deschis ochii şi a zâmbit

Dacă aşa se prezintă situaţia,



rebuie să facem faţă tuturoronsecinţelor şi să ne pregătim, a zisl. Realitatea fie a Ta... şi a noastră.

ă revenim totuşi lamotivul pentru care te-am chemat.e rog să urci la bordul vaporului şiă observi cât mai multe. Descoperă

n ce dispoziţie se află căpitanul,cest Rege Ioan, şi echipajul lui.rebuie să stabileşti dacă eionstituie i ameninţare la adresa

ticilor. Cu alte cuvinte, dacă auispozitive şi arme care le-ar permiteă pătrundă în turnn. La Viro s-a

ncruntat şi a mai zis: A sosit

momentul să intervenim în aceastăhestiune.per că nu te referi cumva la

olosirea violenţei.

u, nu faţă de oameni. Dar non-



iolenţa şi rezistenţa pasivă se aplicăoar persoanelor. Hermann, dacă se

mpune, o să scufundăm vaporul!

Dar vom face asta doar dacă nesigurăm că nimeni nu va păţiimic.u... nu ştiu, a zis Hermann. Mi se

are că dacă facem asta, ne lipseşteredinţa în Etici. Ar trebui să facăaţă oricăror ameninţări din parteanor simpli oameni.

i căzut până şi tu în capcanaespre care Biserica ne previnemereu, aceea despre care le-ai vorbiu însuţi susţinătorilor ei. Eticii nu

unt zei. Există doar un Dumnezeu.Hermann s-a ridicat.

rea bine. Voi pleca de îndată.i cam pălit, Fenikso. Nu mai fi atât

e speriat. Poate nu va fi nevoie să



istrugem vaporul acela. în oriceaz, vom face asta doar dacă vom fionvinşi că nimeni nu va fi rănit ori

cis.u asta mă sperie, a zis Hermann.Doar că o parte din mine abia

şteaptă să participe la o asemenea

neltire, atrasă de ideea de acufunda vaporul. E vorba deechiul Hermann Goring, care aămas încă viu în adâncul fiinţei

mele, cu toate că-l socoteam alungate acolo pe vecie.

Rex Grandissimus era cu adevăratn vas frumos şi impresionant.

Despica viforos apele din mijloculluviului, înălţându-se impunător ş

lb, cu coşul înalt de fum, vopsit în



egru, şi cu cele două zbaturiotindu-se maiestuos. Pe catargul deeasupra timoneriei flutura

avilionul lui, pe care erau înfăţişaţirei lei aurii pe un câmp stacojiu.şteptând pe puntea unei goelete cu

rei arbori, Hermann Goring a ridica

in sprâncene. Pe pavilionul vasuluiigur nu figura fenixul pe care îloncepuse Clemens.erul era punctat de deltaplane care

escriau cercuri în jurul măreţuluiapor. Şi Fluviul se umpluse dembarcaţiuni de tot felul, pe care seflau persoane oficiale şi admiratori

asul încetinea, deoarece căpitanulnterpretase corect mesajul transmise pe goeleta lui Goring. Pe de altăarte, celelalte ambarcaţiuni

lcătuiau un obstacol de care vasul



u ar fi putut trece decâttrivindu-le.n cele din urmă, a oprit, rotindu-şi

baturile cât să facă faţă curentuluiând goeleta a ajuns de-a lungulasului, căpitanul ei a strigat printr-portavoce făcută dintr-un corn de

eşte dragon către cei de pe Rex. Unm de pe puntea cea mai de jos s-arăbit să ridice receptorul unuielefon fixat de un perete şi a vorbit

u cineva din timonerie. Imediatupă aceea, un bărbat s-a aplecat pn hublou al timoneriei ţinând în

mână o portavoce. Glasul lui

mplificat a bubuit din instrument,ăcându-l pe Hermann să seutremure. Dispozitivul acela sigurmplifica sunetele printr-un mijloc

lectric, şi-a spus el.



oţi urca la bord! a spus omul,olosind limba esperanto.

Deşii căpitanul se afla la o înălţime

e cel puţin şaisprezece metrieasupra apei, şi la depărtare dereizeci de metri, Hermann l-aecunoscut. Părul roşcat, umerii

argi şi faţa ovală erau cele ale luioan Fără-de-Ţară, fost rege alngliei, stăpân al Irlandei etc. Dupăâteva minute, Hermann a urcat la

ordul vasului Rex, însoţit de doifiţeri înarmaţi până-n dinţi, cujutorul unui mic lift, ajungândână pe puntea timoneriei. Pe drum

întrebat:Dar ce s-a întâmplat cu Sam

lemens ? Oamenii l-au priviturprinşi, iar unul dintre ei a zis:

Dar de unde ştii de el ?



ârfele circulă mai iute decât vasulostru, i-a răspuns Hermann.cest lucru era perfect valabil şi,

hiar dacă nu reflecta întreguldevăr, tot nu constituia ominciună.

u pătruns în camera de comandă.

oan stătea lângă pilotul aşezat pen scaun şi privea afară. Auzindpropierea liftului, s-a întors. Regelevea un metru cincizeci înălţime, era

trăgător, cu ochi albaştri depărtaţie nas şi părea destul de viril. Purtauniformă neagră pe care o etalarobabil doar ca să-i impresioneze

e localnici. Haina, pantalonii şiizmele, toate negre, erauonfecţionate din piele de dragon deuviu. Haina era împodobită cu

asturi de aur, iar un cap auriu de



eu răgea mut de deasupraozorocului şepcii. Hermann s-a

ntrebat de unde procurase aur, un

metal extrem de rar. Probabil că-lurase de la vreun nenorocit pe careatacase.vea pieptul dezgolit. Părul roşcat,

e o nuanţă ceva mai închisă decâtel din cap, era cârlionţat şi des,recând peste deschizătura în V aainei.

Unul dintre ofiţerii care îl condusesee Hermann a luat poziţia de drepţii a salutat.olul din Virolando, Sire! a anunţat

l. Aşadar, a gândit Hermann,dresarea era cu Sire,u Sir.vident, Ioan nu-l recunoscuse pe

izitator. L-a surprins pe Hermann



ăşind spre el, zâmbindu-i şintinzându-i mâna. Hermann i-atrâns-o. De ce nu ? Doar nu era aic

a să se răzbune. Avea de îndeplinitmisiune.un venit la bord, i-a spus Ioan.unt căpitanul, Ioan Fără-de-Ţară.

Deşii, după cum vezi, nu am ţară,m ceva mai de preţ, acest vas. A râi a adăugat: Am fost cândva Regelengliei şi al Irlandei, dacă asta-ţi

pune ceva.unt Fratele Fenikso, sub-episcop aisericii celei de-A Doua Şanse şi

ecretar al lui La Viro. în numele lui

i doresc bun venit în Virolando. Şi,ineînţeles, Maiestatea Voastră, amitit despre tine. Eu m-am născut înavaria, în secolul XX.

oan a ridicat din sprâncenele



oşcate.m auzit multe despre La Viro,reşte, şi ni s-a spus că trăieşte în

monte, nu departe de aici.oan i-a prezentat o parte din ceiflaţi la bord, dintre care Hermann îunoştea doar pe secund, Augustus

trubewell. Acesta era un american,oarte masiv, blond şi atrăgător. El istrâns mâna lui Hermann, gata săo strivească, şi i-a zis:

un venit, episcopule.ici el nu a părut să-l recunoască.Goring s-a gândit că nu aveamportanţă. La o adică, nu stătuse

multă vreme în Parolando, iar astae întâmplase în urmă cu mai binee treizeci şi trei de ani.rei ceva de băut ? l-a întrebat Ioan

u, mulţumesc, a zis Hermann. Spe



ă-mi îngădui să rămân la bord,ăpitane. Mă aflu aici ca să tescortez până în capitala noastră. Te

om primi cu pace şi iubire, şiperăm că ai venit la noi cu aceleaşiânduri. La Viro doreşte să te

ntâlnească pentru a-ţi da

inecuvântarea lui. Poate doreşti săămâi o vreme la noi şi să faci şiâţiva paşi pe uscat. De fapt, poţi st

n ţara noastră oricât de mult

oreşti.După cum vezi, nu sunt membru alisericii voastre, i-a spus Ioan,cceptând o cană cu whisky de la un

ubaltern. însă am un mare respectaţă de ea, în general. Ea exercită onfluenţă civilizatoare de-a lungulluviului. Lucru pe care nu-l pot

firma despre biserica din care am



ăcut parte cândva. Asta ne-a făcutălătoria mult mai lesnicioasă,

ntrucât religia voastră a dus la

educerea agresivităţii. Cu toatecestea, nu mulţi oameni ar îndrăznă ne atace.

Mă bucur să aud asta, i-a spus

Hermann, socotind că ar fi fostreferabil să nu aducă vorba despreeea ce făcuse Ioan în Parolando.oate că acest om se schimbase într

mp. Merita să-i acorde dreptul larezumţia de nevinovăţie.ăpitanul a dat ordin privind

azarea la bord a lui Goring. Urma

ă primească o cabină în texas, otructură lungă ce era o prelungire a

ncăperii de sub timonerie şi care sefla în faţă, la tribord, în apropiere

e puntea de aterizare. Acolo erau



azaţi şi ofiţerii importanţi de pe vasoan l-a întrebat ce fusese în cursulieţii pământeşti. Goring i-a spus că

u merita să se discute desprerecutul lui. Important era prezentulMda, tot ce se poate, dar prezentulnsumează şi trecutul, a spus Ioan.

Dacă nu vrei să vorbeşti despre tinemi povesteşti câte ceva despreirolando ?

ntrebarea era firească, deşii Goring

-a întrebat dacă nu cumva Ioanoia să afle câte ceva despreotenţialul militar al statului. Nuoia să-i spună că nu exista nici o

rmă. Trebuia să descopere singurcest lucru. A explicat totuşi fără

nconjur că nimeni de pe Rex nu vavea dreptul să aducă arme pe

scat.



Dacă mi s-ar cere aşa cevaltundeva, nu aş respecta regulile, i-spus Ioan cu un zâmbet. Dar am

onvingerea că vom fi în siguranţăici, în inima Bisericii.ceastă ţară este unică, din câte ştiuu, a spus Hermann. Topografia ei ş

etăţenii sunt de neuitat. Primelelemente pot fi văzute chiar acum, l-anunţat el pe Ioan şi a făcut semn

ătre turlele din piatră.

devărat, este o ţară plină deoloane, a recunoscut Ioan. Dar ce-iace pe cetăţenii ei să fie atât deeosebiţi ?

Majoritatea lor sunt Copii ailuviului. Când a avut loc primaesuscitare, această zonă eraopulată cu persoane care muriseră

a vârste între cinci şi şapte ani, erau



am douăzeci de copii la un adult.-am auzit ca aşa ceva să se fietrecut în alte părţi. Copiii păreau

ă provină din multe locuri şierioade, fiind de diferiteaţionalităţi şi rase. Aveau, totuşi,n lucru în comun. Erau cu toţi

nspăimântaţi. Din fericire, adulţiiroveneau în principal din ţăriaşnice şi progresiste, precum celecandinave, Islanda şi Elveţia

ecolului XX. Zona nu a fost marcate lupte sălbatice pentru acaparareauterii, aşa cum s-a întâmplat înlte părţi. Strâmtoarea spre vest a

mpiedicat accesul titantropilor careu trăit acolo. Popoarele care locuiau

mediat spre vest, în josul Fluviului,rau de acelaşi tip ca acelea de aici.

n acest fel, adulţii au reuşit să-şi



edice suficient timp pentruducaţia şi îngrijirea copiilor. Apoi,a Viro a anunţat că stătuse de

orbă cu una dintremisterioasele fiinţe care construiserăumea aceasta. Ar fi fost primit la fela toţi profeţii când şi-au început

arierele. Fiind alungaţi de toţi şirezuţi doar de puţini. însă La Virovea ceva substanţial, ceva dincoloe cuvinte şi convingeri. Deţinea

ovezi de netăgăduit. Era vorbaespre ceva ce nimeni altcineva numai avea, ceea ce trebuia să fi fost

rodus de Etici. Acesta a fost Darul,

şa cum i se spune în general. îl veţedea în Templu. O elice de aur. Aşae explică de ce La Viro şi-a stabilităminul aici. Copiii au fost crescuţi

n spiritul disciplinei şi iubirii, şi ei



u construit această cultură pe careputeţi vedea în jur.

Dacă cetăţenii sunt la fel de frumoşi

a spirit precum le este ţara pe care ăd, înseamnă că arată şi se poartăa nişte îngeri.unt umani, i-a spus Goring, pentru

ă aici nu suntem în Utopia şi nici înaradis. Cred, totuşi, că nicăieri nueţi putea găsi oameni atât derietenoşi, deschişi, generoşi şi

ubitori. Este un loc foarte plăcut înare să trăieşti, asta dacă ai unpirit înflăcărat.oate că acesta ar fi locul potrivit

entru o permisie mai lungă pescat, a spus Ioan. Pe de altă parte,

motoarele ar trebui rebobinate, iarsta durează.

Doar de voi depinde cât veţi rămâne



a noi, a spus Goring.oan s-a uitat brusc la el.

Goring a surâs. Oare Ioan se gândea

um să profite de locuitorii dinirolando ? Ori socotea doar că acole putea odihni, fără să-şi mai facăriji că vasul i-ar putea fi răpit ?

n acel moment, în camera deomandă a intrat un bărbat. Aveaproape un metru şi optzeci, era

oarte bronzat, cu umeri largi şi cu

ieptul masiv. Avea părul drept, den negru-închis. Ochii negri şiătrunzătorierau adumbriţi de sprâncene la fel

e negre. Iar chipul lui exprima oărie cum Goring nu mai văzuseână atunci. Bărbatul radia o aurăare, pe vremea copilăriei lui

Hermann, s-ar fi chemat „magnetism



nimal. Surprinzând ezitarea luiGoring, Ioan a spus:

, acesta este Gwalchgwynn, şeful

uşcaşilor marini. Trebuie neapărată faci cunoştinţă cu el. Este un omxtrem de important pentru mine,eîntrecut spadasi-m şi pistolar, dar

i un foarte bun jucător de pocher.Dacă nu cumva minte, este velş,vând rude cu sânge regesc atât penie maternă, cât şi paternă.

Goring a simţit că inima îi îngheaţăn piept.urton! a murmurat el.

Din câte se părea, nimeni nu-luzise.udecând după expresia de uimiree care Burton şi-a mascat-o

mediat, Goring şi-a dat seama



mediat că fusese recunoscut. CândHermann i-a fost prezentat drept

ratele Fenikso, sub-episcop şi

misar al lui La Viro, Burton a făcutplecăciune, mormăind: „Reverenţaoastră, şi a zâmbit dispreţuitor.ăpitane, Biserica nu are asemenea

ang, i-a spus Goring, dar Burtontia acest lucru, bineînţeles. Eraoar sarcastic.sta nu conta. Important era că

urton nu părea să intenţioneze săezvăluie faptul că Fenikso era deapt Goring. Nu proceda astfelentru a-l ajuta pe Goring, pentru c

u-l plăcea defel. Dacă Burton îiivulga numele, atunci se putea

ntâmpla ca Goring să procedeze lael. Iar Burton avea mai mult interes

ecât Goring să rămână nebăgat în



eamă. Goring nu avea,e fapt, nici un motiv serios ca să-şiscundă identitatea. Pur şi simplu

u avea chef să dea explicaţii privindmotivele ce-l determinaseră săevină membru al Bisericii. Povesteara lungă şi ar fi cerut prea mult

mp pentru a o istorisi, iar mulţi arrefuzat pur şi simplu să creadă căusese sincer când se convertise.

Regele Ioan s-a purtat foarte frumos

u vizitatorul său. Se părea că nueuşise nicidecum să-l recunoascăe bărbatul pe care îl lovise cândvau tocul pistolului în cap. Goring îşi

orea ca lucrurile să rămână astfel.Dacă îşi închipuia că va mai putea

iola şi prăda localnicii, ştiind că oictimă a faptelor lui din trecut

ămăsese în viaţă, Ioan trebuia să fi



recaut. Dacă socotea că Feniksora doar un episcop nevinovat,robabil că va renunţa la orice

revedere, şi îşi va da în vileagntenţiile.oate caracterul lui Ioan sechimbase în bine, desigur. L-ar fi

cceptat Burton ca stăpân dacă nur fi fostDa, probabil că Burton ar fi îndurat

rice, numai să ajungă la izvoarele

luviului.Dar probabil că Ioan nu se maiomporta ca o hienă. Asta nu

nsemna că Goring dorea să

esconsidere hienele.rebuia să aştepte pentru a afla carera adevărul.oan l-a invitat pe episcop să facă un

ur al vasului, încântat, Goring a



cceptat. îl vizitase în Parolando,nainte de a fi gata şi, de aceea, chiaupă trecerea atâtor ani, ştia cum

răta. însă acum îl putea vedeaomplet echipat şi înarmat. în acestel avea să îi prezinte lui La Viro unaport complet. Iar şeful lui avea să

tabilească dacă ar fi fost posibilăcufundarea vasului, în situaţia înare s-ar fi impus acest lucru.

Goring nu luase în serios afirmaţiile

ui La Viro în legătură cu aceastăşa?roblemă. Era convins că aşa cevau se putea face fără vărsare de

ânge. Cu toate acestea, avea să-şiăstreze părerile pentru sine,

mpărtăşindu-le doar dacă va fintrebat.

urton a dispărut imediat după



nceperea turului. A apărut din noun spatele lor zece minute mai târziui li s-a alăturat discret. Acest lucru

-a întâmplat înainte de a ajunge înalonul mare. Imediat ce a intrat,Goring i-a văzut pe americanul Peter

airus Frigate şi pe englezoaica Alice

Hargreaves jucând biliard. A fostocat, astfel că s-a bâlbâit când arebuit să răspundă la una dintrentrebările lui Ioan. A trăit

entimentul de vinovăţie când şi-amintit ce le făcuse celor doi, şi înpecial femeii.şadar, identitatea lui avea să fie

ezvăluită tuturor. Ioan îşi va amintigur de el. La fel şi Strubewell. Iarupă aceea, Ioan nu va mai aveaeloc încredere în el.

Goring a regretat că nu s-a prezenta



ub vechiul său nume imediat ce îlntâlnise pe Ioan. Dar cine s-ar fiândit că va întâlni pe unul dintre

ei treizeci şi cinci ori treizeci şi şasee miliarde de oameni exact pe acelas ? Şi cine şi-ar fi imaginat că laordul vaporului nu se va afla doar

nul, ci trei oameni care îlunoşteau ?Dumnezeule! Oare mai erau şi alţii?Unde se afla Kazz, acel om de

eanderthal, care îl venera peurton ? Dar arcturianul careusţinea că ar fi venit din Tau Ceti ?

Dar Loghu ? Ori evreul Ruach ?

a fel ca cei mai mulţi dintre ceiflaţi în salon, ei au ridicat privirea

a intrarea grupului.ână şi negrul care cânta la pian o

iesă de ragtime, numită Kitten on



be Keys, s-a oprit, rămânând cuegetele deasupra clapelor.trubewell a cerut cu voce tare să se

acă linişte şi să i se acorde atenţie.-a prezentat apoi pe Frateleenikso, emisarul lui La Viro, şi apus că acesta va călători împreună

u ei până la Aglejo. A recomandată fie tratat cu politeţe, dareocamdată să nu-l abordezeimeni. Maiestatea Sa îl conducea

ntr-un tur al navei Rex.ianistul şi-a reluat cântecul, iareilalţi şi-au continuat discuţiile.rigate şi Hargreaves l-au mai

măsurat o clipă, apoi şi-a văzut deocul lor. Nu-l recunoscuseră. „Păi,u trecut şaizeci de ani de când nue-am mai întâlnit. Probabil că ei nu

veau o memorie la fel de bună ca a



ui. Totuşi, experienţele trăite de eiin pricina lui fuseseră atât deupărătoare, încât el era convins că

cei oameni nu-i vor uita niciodatăaţa. Pe de altă parte, pe Pământ,rigate văzuse multe fotografii ale lu

Goring tânăr, iar asta ar fi trebuit

ă-i reîmprospăteze memoria.u, nu se poate să-l fi uitat. Altcevae întâmplase: Burton trecuse pecolo, pentru că lipsise câtva timp

in grupul celor cu care Goringăcuse turul vaporului. El le spuseseelorlalţi să se poarte ca şi cum nu lr fi întâlnit niciodată.

De ce?a să-l scutească de sentimentul

inovăţiei, iar tăcerea lor săomunice, de fapt: „Acum, că te-ai

chimbat, noi te iertăm. Să lăsăm



ucrurile ca şi cum ne-am vedeaentru prima oară ?cest lucru nu părea plauzibil decât

acă şi caracterul lui Burton sechimbase. Probabil, adevăratulmotiv era că divulgarea identităţii luGoring însemna şi divulgarea celei a

ui Burton. Şi, din câte ştia el,rigate şi Hargreaves nu-şi foloseaudevăratele nume.u a avut prea mult timp să

nalizeze situaţia. Jucând rolul uneiazde politicoase, Regele Ioan ansistat să-i arate aproape tot ce seăsea pe Rex. L-a prezentat de

semenea multor oameni, dintreare unii fuseserăaimoşi, infami, ori bine-cunoscuţi înursul vieţii. în timpul numeroşilor

ni de călătorie de-a lungul



luviului, avusese prilejul să adunestfel de persoane importante. Iarsta însemna că trebuise să îi alung

e cei lipsiţi de faimă pentru a-i luaa bord pe cei ce se bucuraseră deenume.

Goring nu a rămas chiar atât de

mpresionat pe cât ar fi voit Ioan.um fusese adjunctulomandantului suprem al imperiuluerman şi, în acest fel, îi întâlnise pe

mulţi dintre puternicii lumii, Goringu s-a lăsat impresionat cu una, cuouă şi nici dus de nas. Ba, mai

mult, experienţa acumulată în

rezenţa mărimilor şi a celor dinnturajul lor din ambele lumi, îl

ăcuse să fie conştient de faptul cămaginea publică şi persoana din

patele faţadei erau patetic ori



ezgustător de deosebite.el care îl impresionase cel mai mul

n Lumea Fluviului era un om pe

are orice om de pe Pământ l-ar fiocotit un nimeni şi un ratat. Acestara Jacques Gillot, La Viro, Laondinto.

n timpul existenţei lui terestre,otuşi, persoana care îl impresionaseel mai mult, care de fapt îlominase, ba chiar îl transformase

n sclav doar prin forţaersonalităţii sale, fusese Adolf Hitler. în numeroasele cazuri cândşi dăduse seama că Fiihrer-ul

reşea, i se opusese doar o dată, dari atunci cedase imediat. Acum,nalizând numeroşii ani petrecuţi peumea Fluviului şi ţinând seama de

unoştinţele căpătate ca membru de



ază al Bisericii cele de-A Douaanse, nu îl mai respecta deloc peebun. Şi nu mai avea pic de respec

entru acel Goring din viaţaământească. în realitate, îl detesta.nsă nu se ura în asemenea măsurăncât să se considere incapabil de

mântuire. Dacă ar fi gândit astfel, arînsemnat să se plaseze singur întrclasă deosebită, să

e mândrească în mod criminal, să

e lase dominat de o aroganţăemăsurată, animat de o formăparte de fariseism.xista totuşi şi primejdia ca el să

imtă atâtea feluri de trufie pentruă nu era mândru. Să se arate semeocmai pentru că era umil.cela era un păcat creştin, deşii era

onsiderat la fel şi în alte religii. La



iro, care fusese un catolic foarteonştiincios în tot cursul existenţei

ui terestre, nici nu auzise de un

semenea păcat pe vremea aceea.reotul lui nu l-ar fi menţionat înmpul predicilor care îl făceau sădoarmă. Gillot personal concepuse

cest păcat vechi, dar puţin invocat,upă ce se trezise pe aceastălanetă.u toate că înainte de încheierea

ăzboiului Goring recunoscuse căHitler era nebun, îi rămăsese fidel.oialitatea era una dintre virtuţile lu

Goring, deşii în cazul lui, ea

ontrazicea atât de mult raţiunea,ncât devenea un defect. Spreeosebire de majoritatea celor

udecaţi la Niirnberg, Goring

efuzase să se dezică şi să-şi



enunţe conducătorul.cum regreta că nu avusese curajule a se opune Fuhrer-ului, cu toate

ă asta ar fi însemnat propriarăbuşire mult mai devreme şirobabil chiar moartea. Dacă ar fiutut să retrăiască acea perioadă...

nsă La Viro îi spusese:cum trăieşti din nou, în fiecare zi.Doar condiţiile diferă, atâta tot.

ea de-a treia persoană care lăsase

mpresie greu de şters asupra luiusese Richard Francis Burton.Goring nu se îndoia că, dacă ar fiost în locul său, Burton nu ar fi

ovăit să-i spună în faţă lui Hitler:Nu! sau „Greşeşti! Atunci cum deeuşise Burton ca vreme de atâţiani să evite să fie aruncat peste

ord? Regele



oan era un tiran arogant, un omntolerant faţă de oricine ar findrăznit să-l contrazică.

e schimbase Ioan? Ori sechimbase Burton? Atunci,chimbările au fost suficiente pentrua ei să se poată înţelege ?

Cei care joacă pocher acolo sunt ceiapte piloţi ai forţelor mele aeriene,a anunţat Ioan. Vino, vreau să ţi-irezint.

Goring a rămas uimit când Werneross s-a ridicat să-i dea mâna. îl mantâlnise cândva, dar era clar căoss nu îl recunoscuse.

Goring era un pilot bun, dar ar fidmis oricând că nu îl putea egalae Voss. Acesta înregistrase primele

ui victorii în noiembrie 1916, când

oborâse două avioane ale Aliaţilor.



e 23 septembrie 1917, la scurt timpupă ce împlinise douăzeci de ani,oss a fost doborât după o bătălie

urtată de unul singur împotrivaelor mai buni piloţi de luptăritanici. în mai puţin de un an,mp în care luptase, înregistrase

atruzeci şi opt de avioane doborâteuficient ca să devină cel de-alatrulea as din Serviciul Aerian

mperial German. Şi în acel scurt

ăstimp el fusese mutat de câteva ore pe front, pentru a îndepliniarcini administrative ori de altăatură. Nu a fost o coincidenţă că

cest lucru s-a întâmplat când eraata să egaleze numărul de reuşite a

ui Manfred von Richthofen. Baronuvea multă influenţă, şi Voss nu

usese singurul pe care von



Richthofen reuşise să-l retragă oreme din acţiune. Karl Schaefer şi

Karl Allmenroder, piloţi foarte abili,

useseră manipulaţi în modsemănător.oss era locotenent-major, având aloilea grad din cadrul forţelor

eriene, i-a explicat Ioan. Superior îira doar căpitanul Kenji Okabe,nul dintre marii aşi japonezi aierului. Numai zâmbet, micuţul şi

egriciosulloc s-a înclinat în faţa lui Goring,are i-a răspuns printr-un gestimilar. Nu auzise niciodată de acel

OkaI ic, deoarece Germania nurimise prea multe ştiri din l.irtealiatului său din cel de-al Doilea

Război Mondial. Recordul lui trebuie

ă fi fost impresionant dacă Ioan îi



cordase un grad mai mare decât luoss. Ori poate japonezul intrase în

orţele aeriene înaintea lui Voss şi,

eci, avea o vechime mai mare.Goring nu auzise niciodată de ceilalţviatori, cei doi piloţi de rezervăentru avioanele de luptă, cei de pe

ombardierul torpilor şi de pelicopter.ar fi făcut plăcere să stea de vorbă

u Voss despre vremurile de altădat

i despre război. Oftând, l-a urmate Ioan pe scara ce ducea la puntea sau de furtună. La încheierea

urului, s-au întors în salonul mare

entru a bea ceva de la gheaţă.Goring a acceptat doar un pahar.oan, a observat el, a golit douăahare într-un răstimp foarte scurt.

-a înroşit la faţă, dar limba nu i s-a



mpleticit deloc atunci când i-a pus umedenie de întrebări despre Lairo. Goring i-a răspuns cu

imceritate. Ce avea de ascuns ?piscopul îi putea spune dacă Lairo îi va îngădui să tragă la malentru efectuarea unor reparaţii

majore şi de durată ?u pot vorbi în numele lui La Viro, irăspuns Goring. Dar cred că va fi

e acord. La urma urmelor, sunteţi

otenţiali prozeliţi ai Bisericii.Regele Ioan a zâmbit şi i-a zis:e Dumnezeul meu, nu-mi pasă peâţi dintre oamenii din echipajul

meu veţi pune voi gheara după cecufundăm vaporul lui Clemens!oate nu ştii, dar Clemens a încercaă ne măcelărească pe mine şi pe

amenii mei cei mai buni, ca să aibă



asul doar pentru el şi susţinătoriiui ticăloşiţi. Să-l lovească

Dumnezeu

u un fulger pe dihorul acela! Numaă eu şi oamenii mei curajoşi i-amejucat planul şi a fost cât pe ce să-cidem! Şi atunci am pornit cu vasu

n susul Fluviului, iar el a rămas pemal, urlând ca turbatul şimeninţându-ne cu pumnul. Ce-am

mai râs, gândindu-mă că era ultima

ară când îl vedeam. Dar m-amnşelat.i idee cât de aproape este Clemense voi ? l-a întrebat Goring.

red că va fi doar cu câteva zile înrma noastră, i-a răspuns Ioan,upă ce rebobinăm motoarele. Ne-a

mai întârziat şi faptul că a trebuit să

ierdem mult timp cu repararea



aunelor provocate de atacatori...ar asta înseamnă că ?...ui Goring nu i-ar fi plăcut să-şi

xprime gândul în cuvinte.oan i-a surâs cu un aer înfricoşătorDa, asta înseamnă că ne vom bate!Goring a înţeles fără putinţă de

ăgadă că Ioan întenţiona săolosească acel lac lung şi lat ca loce desfăşurare a bătăliei navale.sta i-ar fi oferit suficient spaţiu

entru manevre. Dar s-a gândit cău ar fi fost înţelept să vorbeascăespre asta în acele momente.

oan a început apoi să-l blesteme pe

lemens, acuzându-l de minciună,rădare, considerându-l un monstruapace şi însetat de sânge.ocotindu-se o victimă inocentă,

oan l-a caracterizat pe Clemens



rept un criminal venit din iad.Goring nu s-a lăsat păcălit. Deoarec

cunoştea pe amândoi, nutrea

onvingerea că Ioan era mincinos,rădător şi rapace. S-a întrebat cume reuşeau cei care participaseră laăpirea vasului să ascundă adevărul

aţă de cei care se alăturaserăchipajului după aceea.Maiestatea Voastră, a spus Goring,

ţi avut un voiaj foarte lung, fără de

dihnă şi presărat de primejdii.red că aţi avut pierderi foarte mariâţi v-au mai rămas din primii

membri ai echipajului ? Ioan l-a

rivit printre gene.iudată întrebare. De ce vrei să ştiista ? Goring a ridicat din umeri şi ais:

u are importanţă. Eram curios. De



lungul Fluviului trăiesc numeroasopoare sălbatice şi sunt convins că

mulţi au încercat să fure vaporul. La

rma urmelor, el...ste o comoară ce valorează maimult decât greutatea lui în diamante

a spus Ioan cu un zâmbet. Da.

ste. Pe papucii lui Dumnezeu, aşutea să-ţi depăn poveşti despreătăliile măreţe pe care le-am purtata să-l păstrăm Rex, ca să nu cadă

n mâinile duşmanilor. Acesta edevărul, dintre cei cincizeci care aulecat din Parolando, doar doi se maflă pe vapor. Eu şi Augustus

trubewell.eea ce însemna că Ioan reuşise săjungă în situaţia în care nimenilobod la gură nu le-ar fi putut

pune adevărul noilor recruţi, a



ândit Goring. Un brânci dat pentuneric în timpul vreunei furtuni,n plescăit pe care nu-l mai auzise

imeni. O ceartă provocată de Ioanau Strubewell, după care urmaebarcarea respectivului pentru

ncompetenţă ori insubordonare.

xistau multe modalităţi de a ucidei multe scuze pentru a azvârli pesteord un bărbat sau o femeie. Apoi,ccidentele şi luptele, plus

ezertările, rezolvaseră problemele înazul celorlalţi membri aichipajului.

Goring a mai intuit un motiv pentru

are Burton păstrase secretulrivind identitatea lui. Dacă l-arecunoaşte pe Goring, Ioan ar şti că

Goring şi-a dat seama de minciună.

i i-ar putea aranja un „accident



cestuia înainte ca vasul să ajungăa Aglejo. în acestel, La Viro nu ar mai primi nici un

aport defavorabil în ceea ce îl priveae Ioan.oate devenise prea bănuitor, aândit Goring. Dar, de fapt, socotea

ă se cuvenea să fie suspicios.

u părăsit salonul mare şi au ajuns

n camera de la capătul prova alexasului. Aceasta avea o formăemicirculară şi pereţii erau dinticlă incasabilă. Puţul liftului care

recea prin camera de deasupra,pre timonerie, alcătuia o parte dineretele din spate. Camera eraotată cu scaune şi mese, câteva

anapele şi un mic bar. Ca în multe



ocuri de pe vas, o staţie centralăransmitea şi aici muzică. însă ea nuutea fi oprită. După ce au vorbit

espre rebobinarea motoarelor,peraţiune ce avea să dureze celuţin două luni, Goring a îndreptatiscuţia spre bătălia ce se anticipa.

-a gândit la câteva întrebări: „La cea sluji acea luptă ? Ce scop arvea? De ce trebuie ca oamenii de peasele celor doi să rişte moartea,

mutilarea şi suferinţe cumplite doarin cauza unei întâmplări vechi deecenii? „Cred că atât tu, cât şilemens, sunteţi nebuni. De ce nu

uneţi capăt neînţelegerilor ? La odică, Clemens are acum propriulapor. La ce i-ar sluji două? Deşii pel doilea nu l-ar putea avea, pentru

ă unul dintre ele va fi distrus şi



red că asta se va întâmpla cu vasulău, Maiestate. Având în vedereimensiunile şi potenţialul vasului

eţinut de Clemens, nu mă îndoiescă acesta va fi deznodământul.n loc de toate acestea, Goring a zis:oate nu va fi nevoie să luptaţi

mpotriva lui Clemens. După atâţiani, credeţi că mai vrea să seăzbune ?reţi răzbunare pentru că a încercat

ă vă ucidă ? Nu-l puteţi ierta?recerea timpului potoleşte patimilei îngăduie raţiunii reci săomnească. Poate că...

oan şi-a înălţat umerii largi şi a dusmâinile în sus palmele spre cer.

rate Fenikso, crede-mă că i-aşmulţumi lui dumnezeu dacă Sam

lemens şi-ar fi recăpătat



nţelepciunea şi ar fi devenit un oml păcii. Eu nu sunt adeptulăzboiului. Nu doresc decât prietenie

u toată lumea. N-aş ridica mânampotriva nimănui dacă alţii nu s-aridica împotriva mea.

Mă bucur sincer să aud asta, a spus

Goring. Şi ştiu că La Viro va fi foartencântat să acţioneze ca mediatorstfel ca neînţelegerile dintre voi săe soluţioneze pe cale amiabilă. La

iro şi noi ceilalţi dorim să evitămărsările de sânge şi să aducemnţelegerea şi iubirea, dacă se poate,ntre tine şi Clemens.

oan s-a încruntat.u prea cred că acea creatură

ângeroasă şi posedată de diavol vade acord să ne întâlnim... decât

entru a mă ucide.



e vom strădui să organizămceastă întâlnire.e mine mă tulbură ceva, şi cred că

am Clemens mă va urî pe vecieentru că soţia lui, adică fosta luioţie, a murit accidental în timpulătăliei pentru vas. Cu toate că se

espărţiseră, el încă o iubea. Şi măonsideră răspunzător de moartea eDar asta s-a întâmplat înainte ca

esuscitările să înceteze, a spus

Goring. Probabil că a fost translatatăn altă parte.sta nu are importanţă. Probabil cău o va mai vedea niciodată, astfel

ă pentru el e ca şi moartă. în oriceaz, era ca şi inexistentă şi înaintee a pieri.

După cum poate ştii, era

ndrăgostită de franţuzul acela



ăsos, de Bergerac. Ioan a pufnit înâs.ranţuzul a fost unul dintre

ăvălitori. L-am lovit chiar eu îneafă după ce am evadat dinlicopter. Tot de Bergerac şi-a înfiptabia în coapsa căpitanului

Gwalchgwynn. Este singurul omare l-a învins vreodată peGwalchgwynn în mânuirea sabiei.

cesta din urmă pretinde că a fost

u gândul în altă parte, altfel deergerac nu ar fi reuşit să-ienetreze garda. Gwalchgwynn n-ardeloc încântat dacă eu şi Clemens

m cădea la pace. Şi el îşi doreşteăzbunarea.

Hermann s-a întrebat dacăGwalchgwynn Burton chiar se

imţea astfel, dar, când a privit în



ur, englezul dispăruse.n acel moment, în cameră au intratoi membri ai echipajului aducând

utoiaşe cu alcool diluat. Goring l-aecunoscut pe unul dintre ei. Seărea că pe vasul acesta sedunaseră o sumedenie de vechi

unoştinţe.Omul era atrăgător, de staturăotrivită, cu un trup zvelt, dar

musculos. Părul tuns scurt avea o

uloare nisipie, iar ochii îi erau uşormigdalaţi. Se numea JamesMcParlan, şi ajunsese în Parolando

oua zi după sosirea lui Hermann,

are discutase cu el despre Bisericaelei de-A Doua Şanse şi constataseă, deşii politicos, omul se arătaseeticent.

eea ce-l făcuse pe Hermann să-i



memoreze trăsăturile era faptul căMcParlan fusese detectivul de la

ompania Pinkerton care se infiltras

i distrusese în cele din urmărganizaţia Molly Maguire după870. Molly Maguire era organizaţie teroristă secretă având

a membri mineri irlandezi dinomitatele Schuylkill, Carbon,olumbia şi Luzerne din statulennsylvania. Născut în secolul XX,

robabil că Goring n-ar fi auziticiodată de ea dacă nu ar fi fost unititor împătimit al aventurilor luiherlock Holmes. Citise că

ersonajele Scowrers, Vermissa şiMcMurdo din romanul lui Arthur

onan Doyle, Valea groazei, îi aveaua model pe adevăraţii membri ai

rganizaţiei, districtele miniere din



ennsylvania şi pe McParlan. Astaa făcut să citească şi The Molly

Maguires, cartea în care Alan

inkerton descrie isprăvile luiMcParlan.n octombrie 1873, sub numele deames McKenna, McParlan a reuşit

ă se infiltreze în societatea secretă.ânărul detectiv s-a aflat de multeri în situaţii primejdioase, dar acăpat graţie curajului, agresivităţii

i isteţimii. După trei ani de pericolel a dezvăluit modul de organizarenternă a societăţii şi identitatea

membrilor ei. Principalii terorişti au

ost spânzuraţi; puterea grupăriiusese anihilată. Iar proprietarii de

mine au continuat vreme de multeecenii să-i trateze pe mineri ca pe

işte şerbi.



n timp ce se îndrepta spre uşă,McParlan a trecut pe lângă Hermann

i i-a aruncat o privire. Chipul i-a

ămas lipsit de expresie. Cu toatecestea, Hermann şi-a dat seama căMcParlan îl recunoscuse. îşindreptase ochii în altă parte mult

rea brusc. în plus, era detectiv cuxperienţă şi îi spusese cândva luiGoring că nu uita niciodată chipuril

amenilor.

Goring s-a întrebat dacă disciplinamarinărească îl împiedicase peMcParlan să se prezinte din nou ori

acă nu cumva era vorba de altă

motivaţie.urton a intrat în încăpere şi s-alăturat grupului. După câteva

minute, a intrat în toaleta de lângă

ft. Hermann s-a scuzat faţă de



eilalţi şi l-a urmat. Burton se afla laelălalt capăt al toaletei şi nu aveae nimeni în preajmă. Hermann s-a

şezat lângă el şi, în timp ce urina, i-a adresat încet în germană:i mulţumesc că nu i-ai spusomandantului care mi-e numele

devărat.-am făcut-o de dragul tău, i-aăspuns Burton. Apoi a dat drumuliltului să cadă şi s-a răsucit,

propiindu-se apoi de un lavoar.Hermann l-a urmat fără să ezite.rofitând de zgomotul făcut de apaare curgea, i-a spus:

u mai sunt acel Goring pe care îlunoşteai.ot ce se poate. Numai că nu-milace nici unul dintre voi.

Hermann ardea de nerăbdare să-i



xplice care era diferenţa dintre celeouă faţete ale personalităţii lui, daru îndrăznea să mai zăbovească. S-

răbit să reintre în camera debservaţie.oan i-a spus că grupul se pregăteaă iasă pe punte. De acolo puteau

edea mai bine lacul în care tocmaiătrundea vasul.n faţă, cât puteau cuprinde curivirea, din apă se ridicau turle de

ocă de diferite înălţimi şi forme.Majoritatea erau de culoarerandafirie, dar existau şi uneleegre, cafenii, violet, verzi, stacojii,

ranj şi albastre. Cam una dinouăzeci avea dungi orizontale deuloare roşie, verde, albă saulbastră, benzile acestea având

iferite lăţimi.



Hermann le-a spus că la capătulestic al lacului munţii descriau unrc şi formau o strâmtoare îngustă

e aproximativ şaizeci de metri, iarereţii acesteia se ridicau până laouă mii o sută de metri. Forţaurentului era atât de mare, încât

ici un vas cu pânze sau vâsle nuutea merge împotriva lui. Traficule calea apei se desfăşura într-uningur sens, în aval, şi prea puţine

ase se încumetau să treacă pecolo.u toate acestea, nişte călători

ăiaseră demult o potecă îngustă pe

ersantul sudic. Acea potecă se aflaa o înălţime de o sută cincizeci de

metri deasupra apei şi ţinea cale deproape doi kilometri, până la

apătul cazanelor. Aşadar, exista un



arecare trafic, dar pe jos.Dincolo de cazane se găseşte o vale

estul de îngustă, deşii Fluviul are

n acea porţiune lăţimea de cel puţinn kilometru şi jumătate. Deşiixistă pietre-potir, acolo nu locuieştimeni. Cred că din cauza

urentului, care este atât deuternic, încât împiedică pescuitulau navigaţia, ce se pot face doarrin cazane. Pe de altă parte, Valea

u se bucură de mult soare. Există,otuşi, un fel de golf la vreunilometru în amonte, unde potncora vasele. La câţiva kilometri în

monte de golf, Valea se lărgeşteonsiderabil. Acolo începe ţarariaşilor păroşi cu nasuri enorme,ărora li se spune titantropi sau

alauri. Din câte am auzit, au fost



cişi atât de mulţi, încât jumătatein populaţia de acolo este alcătuităin oameni de statură obişnuită.

Goring a făcut o pauză, ştiind căeea ce va spune în continuare va firi ar trebui să fie, extrem de

nteresant pentru ascultătorii săi.

e estimează că sunt doar treizeci şiouă de mii de kilometri de la cazanână la izvoarele Fluviului.

ncerca să-i sugereze lui Ioan ideea

ă ar fi fost preferabil să-şi continuerumul. Dacă izvoarele erau atât deproape, de ce să se mai opreascăcolo pentru a purta bătălia cu

lemens ? Mai ales că exista riscule a fi înfrânt. De ce să nu se ducăână la izvoare, iar de acolo să

anseze expediţia către turnul

nvăluit în ceţuri ?



devărat, a zis Ioan.hiar dacă înghiţise nada, Ioan nu a

ăsat să se vadă acest lucru. Părea

nteresat doar de strâmtoare şi deorţiunea aflată imediat după ea.După câteva întrebări privind aceste

specte, Hermann a înţeles la ce se

ândea Ioan. Golful putea fi unoc excelent pentru rebobinareamotoarelor. Iar zona cazanelor ar fiost aproape ideală pentru a aştepta

i ataca vasul Nu se închiriază. Dacăsurprindea cât trecea prin zonangustă, Rex putea lansa câtevaorpile împotriva lui. Acestea ar fi

rebuit să fie totuşi comandate de laistanţă, pentru că strâmtoarea aveel puţin trei coturi.

De asemenea, dacă ancora în golf,

oan îşi putea ţine membrii



chipajului departe de influenţaacifistă a predicatorilor Bisericii.peculaţiile lui Goring privind

ândurile lui Ioan s-au doveditorecte. După o vizită de o zi făcutăui La Viro, Ioan a dat ordin deidicare a ancorei şi a trecut de

azane. A ancorat în golf şi de la maână la vas s-a construit un doclutitor. Din când în când, Regele

oan şi câţiva dintre ofiţerii lui, ori

oar aceştia din urmă, veneau cualupa până la Aglejo. Deşii eraunvitaţi să-şi petreacă noaptea acoloi refuzau în mod sistematic.

oan l-a asigurat pe La Viro că nuvea de gând să se aventureze pe lacentru a purta bătălia.a Viro l-a rugat insistent să

egocieze o pace onorabilă, oferindu



e să slujească drept mediator.n cursul primelor două vizite făcuteui La Viro, Ioan a refuzat. Apoi, la a

reia întrevedere, i-a uimit pe La Viri pe Goring acceptând.Dar cred că e o risipă de timp şi

forturi, a spus Ioan. Clemens e

monomaniac. Sunt convins că seândeşte doar la două lucruri. Să-şiecapete vasul şi să mă omoare.a Viro s-a bucurat că Ioan era cel

uţin dispus să facă acel efort.Hermann nu era prea încântat,eoarece de multe ori Ioan unaicea, şi alta făcea. în ciuda

ndemnurilor lui La Viro, a refuzat se îngăduie misionariloră stea de vorbă cu membriichipajului despre Biserica celei de-

Doua Şanse. A postat gărzi



narmate la capătul cărării cemergea de-a lungul stâncii ca să se

sigure că misionarii nu vor ajunge

n golf. Desigur, motivul invocat de era că nu voia să fie atacat prinurprindere de oamenii lui Clemensa Viro i-a spus lui Ioan că nu avea

ici un drept să împiedice liberairculaţie a celor ce nu-i erauuşmani. Ioan i-a răspuns că nuemnase nici un acord privind

ccesul pe potecă. El o deţinea, aşaă tot el făcea şi legea în zonă.u trecut trei luni. Hermann a totşteptat sosirea lui Burton şi a lui

rigate în Aglejo ca să poarte oiscuţie personală cu ei. însă eieneau foarte rar, şi niciodată nuămâneau singuri.

ntr-o dimineaţă, Hermann a fost



onvocat la Templu. La Viro i-anunţat vestea ce sosise prin

ntermediul tobelor. Nu se închiriază

vea să sosească la Aglejo în celmult două săptămâni. Goringrebuia să întâmpine vasul în acelaşoc unde urcase şi la bordul lui Rex.

hiar dacă nu se arătase prietenosaţă de Hermann când seunoscuseră în Parolando, Samlemens nu voise să-l ucidă. Când a

rcat în timonerie, Goring a rămasurprins constatând că se simţeaericit să-i vadă pe Clemens şi periaşul titantrop, Joe Miller. în plus

mericanul l-a recunoscut la câtevaecunde după ce i s-a prezentat.

Miller a susţinut că îl recunoscusemediat, dar după miros.

Deji, a zis Miller, nu mai mirozi ca



ldădadă. Atungi mirozeai mai bine.oate că acesta este mirosulfinţeniei, a spus Hermann şi a râs.

lemens a zâmbit şi a zis:irtutea şi viciul au, fiecare, propriahimie ? La o adică, de ce nu ? Joe,u cum miros după aceşti patruzeci

e ani de călătorii ?Gam ga bibiul de banteră, a spusoe.

După o perioadă atât de

ndelungată, nu a fost chiar ontâlnire ca între vechi prieteni. însăGoring a simţit că, din anumitemotive, văzându-l, ei erau la fel de

ncântaţi ca şi el. Pesemne era un soervers de nostalgie. Ori poateentimentul de vinovăţie cântăreaestul de mult. Exista posibilitatea

a cei doi să se simtă răspunzători



entru ce i se întâmplase înarolando. Nu era cazul, desigur,

ntrucât Clemens îşi dăduse toată

ilinţa să-l convingă să părăseascătatul înainte de a deveni victimaiolenţelor.au povestit pe scurt ceea ce se

etrecuse de la ultima lor întâlnire.ar el le-a relatat experienţele prinare trecuse.u coborât în salonul mare pentru a

ea ceva şi pentru ca Hermann să firezentat diferitelor notabilităţi.yrano de Bergerac a fost chemat dee puntea de zbor, unde exersase cu

pada.ranţuzul şi-a adus aminte de el,eşii nu foarte bine. Clemens i-aovestit din nou cu ce se ocupa

Hermann, iar apoi Bergerac şi-a



mintit de predica ţinută de el.recerea timpului îi făcuse pelemens şi pe Bergerac să se

chimbe, a socotit Goring.mericanul părea să fi uitattitudinea dezaprobatoare faţă de

rancez, şi o uitase pentru faptul că

luase pe Olivia drept concubină.ei doi aveau o relaţie degajată,ecărind, glumind şi râzând

mpreună.

Dar a venit apoi şi momentul cauna dispoziţie să fie uitată.ţi auzit, cred, că vasul Regelui Ioansosit la Aglejo acum trei luni, da ?

i vă aşteaptă dincolo de strâmtoarea capătul vestic al lacului.

lemens a scăpat o sudalmă şi apus:

tiam că distanţa dintre noi se



micşora foarte repede. Dar n-amtiut că s-a oprit din fugă!

Hermann i-a povestit ce se

ntâmplase din clipa când urcase laordul vasului Rex.a Viro încă mai speră că tu şi Ioaneţi putea să vă iertaţi unul pe

elălalt. Spune că după atâta vremeu mai contează cui i-a aparţinutina iniţială. A mai...e faţa înfierbântată a lui Clemens a

părut o expresie sumbră.ui îi vine uşor să vorbească deertare! a zis el cu tărie. Păi, poateorbi despre iertare până în ziua de

poi, că eu n-am de gând să-lmpiedic! Nimănui nu-i strică oredică, ba uneori chiar prinde bineacă vrei să tragi un pui de somn.

Dar n-am bătut atâta drum,



nfruntând greutăţi, dureri, trădări şecazuri, doar ca să-l bat prieteneşte Ioan pe umăr şi să-i spun ce băia

un s-a făcut, când eu ştiu cât deutred este pe dinăuntru, iar apoi -ăl sărut pe obraz şi să mă împac cul. „Bravo, Ioan, ai muncit din greu

a să-mi iei vaporul şi ca să-l fereştipoi de toţi hoţii şi ticăloşii care auncercat să ţi-I fure, mai ales dupăe ai trudit atât de mult. Ce naiba,

oan, te-am urât, te-am dispreţuit şietestat, dar asta a fost demult. Euu port duşmănia multă vreme; sunn băiat cu inimă largă. Ei, pe

racu'! a ridicat el glasul. O să-icufund vaporul, vaporul pe care l-m iubit cândva atât de mult. Acumu-l mai vreau! L-a dezonorat, l-a

ângărit, l-a făcut să pută! O să-l



cufund, să nu-l mai văd vreodată.i, într-un fel sau altul, o să scap

umea asta de Ioan

ără-de-Ţară. După ce o să terminu el, o să-l cheme Ioan Fără-de-iaţă!oi speram că după atâţia ani,

ractic după două generaţii, dupăum se socotea pe Pământ, uraintre voi s-a răcit, sau poate chiar a

murit, a spus Hermann. Şi că...

Da, sigur că s-a întâmplat şi asta, apus Clemens pe un ton sarcastic.u existat minute, zile, săptămâni,

uni, chiar şi câte un an, când nu m

m gândit deloc la Ioan. Dar cândboseam de călătoria asta eternă peluviu, când tânjeam să cobor pe

mal şi să rămân o vreme acolo, ca

ă-mi scot zgomotul zbaturilor din



rechi şi să uit de rutina nesfârşităe a opri vasul de trei ori pe zientru reîncărcarea potirelor şi a

atacitorului, discuţiile nesfârşiteegate de stabilirea într-un loc şienumăratele detalii administrativee trebuiau rezolvate, plus emoţiile

rin care treceam de fiecare datăând vedeam câte o faţă ce semănau cea a iubitei mele Livy, ori Susy,ri Jean, ori Clara, ca să descopăr

poi că era faţa unei necunoscute...i, când oboseam şi aproape căoiam să renunţ, spunând: „Uite,yrano, preia tu funcţia de căpitan.

u plec pe mal să mă odihnesc şi sămă distrez, vreau să uit derumuseţea asta monstruoasă, aşaă du tu vasul în susul Fluviului şi

u te mai întoarce, îmi aduceam



minte de Ioan, de ceea ce-mi făcusei de ce aveam de gând să-i fac. Şitunci îmi adunam forţele şi strigam

nainte, tot înainte, tot mai sus. Sămergem până-l vom prinde din urmăe Ioan cel Rău ca să-l trimit la

undul Fluviului! Şi gândul la

atoria mea şi la cea mai scumpăorinţă a mea, de a-l face pe Ioan săchelălăie înainte de a-i frânge gâtul

m-a îndemnat să merg înainte vrem

e două generaţii, cum spuneai tu!Mă întristează să aud asta, bâiguiHermann. Era inutil să mai insiste

supra acelui subiect.

uferind din nou de blestemulnsomniei, Burton şi-a părăsit

abina fără să facă zgomot. Alice a



ontinuat să doarmă netulburată. Amers pe coridorul luminat discret,eşind din texas şi ajungând pe

untea de aterizare. Ceaţa sendesea sub balustrada punţii B.untea A era deja complet învăluită

n ceaţă. Deasupra, cerul era plin de

tele, dar spre apus norii seeplasau cu repeziciune către vas.e ambele laturi ale Văii, munţiimitau mult priveliştea cerului. Cu

oate că Rex era ancorat într-unolfuleţ situat la vreo trei kilometrie strâmtoare, Valea se lărgea doaruţin în acea zonă. Era un loc rece,

ntunecat, care amplificaentimentul de disperare. Ioanăcuse multe eforturi pentru a

menţine ridicat moralul membrilor

chipajului.



urton a căscat, s-a întins,ândindu-se dacă era cazul să-şiprindă o ţigaretă ori un trabuc. La

aiba cu insomnia aceea! în şaizecie ani petrecuţi pe acea lume,rebuia să înveţe cum să scape deulburarea care îl chinuise şi pe

ământ vreme de cincizeci de ani.Avea nouăsprezece ani când anceput să sufere din cauzansomniei.)

se oferiseră nenumărate tehnicientru a o combate. Numai hinduşiiveau o duzină, iar musulmanii,

ncă pe atâtea. Iar câteva dintre

riburile de sălbatici africani aveauemedii verificate. Nur el-Musafir,ufi-ul, îl învăţase o reţetă care i seăruse mai eficientă decât oricare

lta. Dar după trei ani, treptat,



naintând centimetru cu centimetrua vreme de noapte, Diavolulnsomnie

cupase din nou un cap de pod. Deâtva timp, se putea socoti norocosacă reuşea să doarmă ca lumeaouă nopţi din şapte. Nur îi spusese

oţi învinge insomnia dacă ştii ce oroduce. Atunci o poţi tăia de laădăcină.

Daa, îi răspunsese Burton. Dacă aş

ti care este cauza, aş putea învingeu doar insomnia. Aş putea învingentreaga lume.n primul rând trebuie să te

ucereşti pe tine însuţi, i-a zismaurul. Dar după ce vei reuşi asta,

ei afla că nu merită să cucereşti şiă conduci lumea.

ele două gărzi de la intrarea din



pate a texasului păşeau prinemiîntunericul punţii de aterizare,

ntorcându-se, mergând până în

mijlocul punţii, fiecare prezentândrma către celălalt, răsucindu-sepoi din nou pe călcâie şi revenind l

marginea punţii pentru ca apoi să o

a de la început.om Mix şi Grapshink executau aceart de patru ore făcând de pază.urton nu a ezitat să stea de vorbă

u ei, întrucât erau două gărzi înartea din faţă a texasului, două înmonerie şi altele în diferite părţi aleasului.

urton a flecărit o vreme cuGrapshink, un amerindian, în

ropria lui limbă, pentru că setrăduise să o înveţe. Tom Mix li s-a

lăturat şi le-a spus o glumă



orcoasă. Au râs, dar apoi Burton apus că auzise o variantă diferită acelei glume în oraşul etiopian

Harar. Grapshink a recunoscut căuzise şi el altă versiune când trăisee Pământ. Asta însemna căespectiva glumă data din anul

0000 înaintea erei noastreurton le-a spus celor doi că se ducă verifice celelalte gărzi. A coborâtreptele către puntea B sau

rincipală, şi a pornit spre pupa. înmp ce trecea peângă o luminiţă difuză cuprinsă deeaţă, cu colţul ochiului a surprins

eva mişcându-se. Până să sentoarcă, a primit o loviturăuternică în cap.eva mai târziu, s-a trezit stând

ungit pe spate şi privind în sus,



pre ceaţă. Sirenele urlau, uneleintre ele foarte aproape de el. îlurea foarte rău ceafa. Şi-a pipăit

ucuiul, s-a crispat de durere, şi şi-aetras degetele umede şi lipicioase.După ce s-a chinuit să se ridice în

icioare, reuşind în cele din urmă,

ar clătinându-se ameţit, a observată toate luminile de pe vas erauprinse. Strigând, câţiva oameni aurecut în goană pe lângă el. Unul s-a

prit. Era Alice.e s-a întâmplat ? a exclamat ea.u ştiu, i-a răspuns el, dar cineva

m-a pocnit în cap.

dat să pornească spre prova, dar arebuit să se oprească pentru a seezema cu o mână de perete.tai puţin, i-a zis ea. Te ajut eu să

jungi la infirmerie.



asă-mă naibii cu infirmeria!jută-mă să ajung la timonerie.rebuie să-i comunic ceva regelui.

i înnebunit, i-a spus ea. Ai suferit oomoţie, şi poate ai vreo fractură deraniu. Nici nu cred că ai voie să

mergi. Ar trebui să fii luat cu targa

e aici.rostii, a mârâit el şi s-a urnit decolo. Ea l-a făcut să se sprijine demărul ei şi au pornit împreună

pre prova. Burton a auzit cum seidicau ancorele, zăngănitul făcut deanţuri. Au trecut pe lângă oameninstalaţi la mitralierele acţionate cu

bur şi la tuburile pentru lansareaachetelor.e s-a întâmplat ? l-a întrebat Alicee unul dintre oameni.

u ştiu. Cineva a zis că s-a furat



alupa cea mare. Hoţii au pornit cua în susul Fluviului.urton s-a gândit că dacă acest

ucru era adevărat, fusese lovit deineva pus acolo ca să se asigure căoţii nu vor fi surprinşi.ra convins că „hoţii făceau parte

in echipaj. Nu putea crede căineva reuşise să se strecoare laord fără să fie depistat. Sonarele,adarele şi detectoarele cu raze

nfraroşii funcţionau noaptea şiuseseră folosite în permanenţă dupe fuseseră atacaţi. Operatoriicestora n-ar fi îndrăznit să

doarmă. Ultimul care aţipise înost, asta cu zece ani în urmă,

usese aruncat în Fluviu, la douăminute după ce fusese prins.

jungând la timonerie, Burton a



rebuit să aştepte câteva minute,eoarece regele era ocupat cultceva. Burton i-a raportat ce

ăţise. Ioan nu s-a arătat câtuşi deuţin compătimitor; era din calefară de furios şi, blestemând, dădeardine şi bătea din picior.

n cele din urmă, i-a zis:Du-te la infirmerie, Gwalchgwynn.Dacă doctorul spune că eşti inapt

entru serviciu, Demugts o să-ţi

reia sarcinile. Acum puşcaşiimarini oricum nu pot interveni.m înţeles, Sire, a spus Burton şi s-dus la spitalul de pe puntea C.

Doctorul Doyle i-a făcut o radiografia cap, a curăţat rana, a bandajat-oi i-a recomandat să stea întins oreme.

u ai nici comoţie, nici fractură. Ai



evoie doar de odihnă.urton s-a conformat. La scurt timpupă aceea, a auzit vocea lui

trubewell răsunând din difuzoare.ipseau douăsprezece persoane,apte bărbaţi şi cinci femei.poi Ioan a preluat microfonul,

vident prea turbat de furie ca să-iermită secundului să dea citireumelor celor care lipseau. Cu glas

remurând, i-a declarat pe fugari

câini trădători, porci răsculaţi,ihori împuţiţi, şacali laşi şi hiene cuântec galben.

O adevărată menajerie, a remarcat

urton către Alice.poi a ascultat numele lor. Toţi erauuspectaţi ca fiind agenţi, şi toţiusţinuseră că trăiseră după 1983.

oan a concluzionat că aceştia



ezertaseră pentru că se temeau deupta ce se anticipa.

Dacă n-ar fi fost prea furios ca să

ândească logic, Ioan şi-ar fi amintită cei doisprezece îşi dovediserăurajul în multe bătălii.urton ştia de ce fugiseră acei

ameni. Voiau să ajungă la turnnât mai repede, şi nu voiau să fiemplicaţi într-o luptă pe care oocoteau absolut inutilă. Aşa că

uraseră şalupa, iar acum goneau înusul Fluviului. Fără îndoială,perau că Ioan nu va porni după ei,eoarece îl aştepta acolo pe

lemens.n realitate, Ioan se temea că Nu se nchiriază ar putea apărea printrâmtoare cât Rex urmărea şalupa.

u toate acestea, gărzile de pe



ersantul muntelui aveau unadioemiţător şi ar fi raportatmediat dacă vasul lui Clemens s-ar

îndreptat către canal. Cu toatecestea, dacă Rex ar fi urcat preaeparte pe Fluviu, nu s-ar fi putut

ntoarce la vreme ca să blocheze

asul duşman.n ciuda acestor lucruri, Ioan areferat să rişte. Nu voia să le

ngăduie dezertorilor să rămână cu

alupa. Avea nevoie de ea în lupta pare avea să o poarte curând. Şinea cu disperare să-i prindă şiedepsească pe cei doisprezece.

e vremuri, dacă ar fi fost peământ, i-ar fi supus la cazne.robabil că i-ar fi făcut şi acumlăcere să îi

ragă pe roată şi să-i treacă prin foc,



ar ştia că membrii echipajului, orimajoritatea lor, nu ar fi tolerat o

semenea barbarie. Chiar dacă a fi

ăcut-o fără nici o plăcere, ar fingăduit însă împuşcarea lor,eoarece trebuia păstrată disciplinae de altă parte, furtul şalupei

grava situaţia.rusc, Burton a scos un geamăt.e-ai păţit, dragul meu ? l-a întrebalice.

imic, a zis el. Doar un junghi.um în jurul lor erau câtevasistente medicale, Burton nu i-autut spune lui Alice că tocmai îşi

ăduse seama că Strubewellămăsese la bord. De ce ? Cum deu plecase împreună cu ceilalţigenţi ?

i Podebrad! Podebrad, inginerul



eh, principalul suspect. Nici numelui nu apărea pe listă.ncă o întrebare pe lângă multe altel

e care, într-o bună zi, le va adresanui agent. Poate nici nu va fi nevoiă aştepte prea mult. Ce-ar fi să seucă la Ioan şi să-i spună adevărul

cesta i-ar azvârli imediat înnchisoarea de la bord şi i-ar lua lantrebări fără să pregete defel,entru că nu era nevoie să respecte

roceduri legale şi alte bazaconiiirocratice.a nu. Nu putea să facă asta acum.

oan n-ar avea vreme de aşa ceva.

rebuia să aştepte până dupăătălie. Pe de altă parte, cei doi s-arutea sinucide.

Ori poate că nu.

Dacă resuscitările încetaseră, agenţi



-ar mai fi sinucis ?ot ce se poate, a gândit Burton.implul fapt că locuitorii Văii nu ma

rau resuscitaţi nu constituia oovadă că agenţii nu beneficiau,robabil, de alt tratament. Probabilă apăreau în alte zone, în încăperile

ubterane uriaşe, ori în turnn.urton nu credea acest lucru. Dacăgenţii erau resuscitaţi altundeva, e-ar fi ezitat să apeleze la sinucidere

-ar fi călătorit acum cu vasul cubaturi ca să ajungă la turnn.Dacă el şi Strubewell şi Podebrad vo

upravieţui bătăliei, avea de gând

ă-i ia pe cei doi prin surprindere,oborându-i înainte de a apuca săctiveze codul mental care eliberatrava din biluţele aflate în creier, ia

poi i-ar hipnotiza imediat ce şi-ar



ecăpăta cunoştinţa.ăzând acest lucru cu ochiul minţii,-a simţit satisfăcut. Până atunci,

nsă, de ce o şterseseră ceioisprezece, iar cei doi rămăseseră lord ?trubewell şi Podebrad rămăseseră

e vas ca să organizeze vreo acţiunee sabotaj în caz că Ioan ar fi fost peunctul de a-i captura pe fugari ?sta părea singura explicaţie.

ituaţie în care Burton trebuia să seucă la Ioan şi să-i dea în vileag.Dar îl va crede Ioan ? Nu va socoti covitura primită în cap îl făcuse să

iureze ?robabil, dar se va convinge cândurton îi va aduce ca martori pelice, Kazz, Loghu, Frigate, Nur, Mix

ondon şi Umslopogaas.



ână atunci, însă, existaosibilitatea ca Strubewell şiodebrad să descopere ce se petrece

i să fugă. Ba chiar mai rău, puteaurunca vasul în aer ori pune înplicare cine ştie ce plan distrugătorurton i-a făcut semn lui Alice să se

propie. I-a spus să-i ducă un mesajui Nur el-Musafir. Nur trebuia sălaseze pe unul sau mai mulţiameni din grupul său în sala

azanelor, unde se găsea Podebrad,i în timonerie, unde se găseatrubewell. Dacă vreunul dintre ei

ăcea ceva dubios, care ar fi putut

meninţa vasul, trebuia lovit imedian cap. Dacă nu era posibil acestucru, atunci trebuia împuşcat orinjunghiat.

lice a făcut ochii mari.



De ce ?O să-ţi explic mai târziu! a zis el

păsat. Du-te cât nu este prea

ârziu!ur îşi va da seama ce semnificaţievea acest ordin şi se va îngriji să îlplice într-un fel sau altul. Nu era

şor să plaseze pe cineva în cameraazanelor sau în timonerie. Pemoment, fiecare avea câte o misiune

e îndeplinit. Părăsirea postului fără

probare constituia o infracţiuneravă. Nur va trebui să gândeascăute şi inteligent pentru a trimite peineva să-i supravegheze pe cei doi.

poi, Burton a exclamat:m găsit!ridicat receptorul telefonului aflat

n infirmerie şi a apelat timoneria.

Operatorul voia să-l cheme pe



trubewell, dar Burton a insistat săiscute cu regele. Ioan era foarte

ritat, dar a făcut aşa cum l-a rugat

urton şi a coborât în sala debservaţii. Acolo, a apăsat unomutator care făcea imposibilă

nterceptarea discuţiei de către

ineva din timonerie, cu excepţiaazului în care linia fusese dejauplată la un dispozitiv de ascultareire, a început Burton, m-am gândit

a ceva. Dacă dezertorii au plantat oombă la bordul vasului ? Dacă arrede că-i vom prinde, ar putearansmite un mesaj codificat către

eceptor, iar explozivii ar fi activaţi.După o scurtă tăcere, Ioan antrebat, cu glas isteric:

rezi că există o asemenea

osibilitate ?



Dacă m-am gândit eu la ea, de ce nur fi gândit-o şi dezertorii ?oi da ordin să se organizeze o

erificare. Dacă te simţi în stare, teog să participi şi tu.oan a închis. Un minut mai târziu,in difuzoare s-a auzit glasul

ubuitor al lui Strubewell, dândrdine ca fiecare colţişor al vasuluiă fie scotocit în căutarea de bombe

Ofiţerii trebuiau să organizeze

mediat grupuri de căutare.trubewell a stabilit apoi cineăspundea de fiecare zonă şi le-ardonat să înceapă imediat.

urton a zâmbit. Nu fusese nevoieă-i dezvăluie nimic lui Ioan, iarodebrad şi Strubewell se vor vedeabligaţi să caute bombele pe care

robabil chiar ei le plasaseră.



urton a dat să iasă pe uşă. întrucâ

u i se atribuise nici o zonă, s-aonsiderat agent liber. Avea să seucă în sala cazanelor sau peuntea A ca să verifice camera

motoarelor şi depozitele de muniţie.xact când a pornit să coboarereptele spre puntea B, a auzit focure pistol şi strigăte. Păreau să vină

e jos, de aceea a iuţit coborârea,hircindu-se de durere la fiecare pase care îl făcea. Când a ajuns peuntea A, a văzut numeroşi oameni

trânşi pe la mijlocul vasului, înpropierea unei balustrade. S-a

ndreptat într-acolo, făcându-şi locrintre ei, şi s-a uitat în jos, la ceea

e constituia centrul atenţiei lor.



ra un gresor, pe nume JamesMcKenna. Zăcea pe o parte, iar un

istol se afla aproape de mâna lui cu

egetele desfăcute. într-o tâmplăvea înfipt un tomahawk.Un irochez cu o staturămpunătoare, Dojiji, a făcut un pas

n faţă, s-a aplecat şi a smulsecurea din capul celui mort.tras în mine, dar nu m-a nimerit,

xplicat el.

Regele Ioan ar fi trebuit să deardinul de percheziţie personal, nurin sistemul de amplificare. Atunci

McKenna ar fi fost prins asupra

aptului, exact când îndesa o pungău cinci kilograme de exploziv plasti

ntr-un colţ al sălii motoarelor. Acumu mai avea nici o importanţă.

McKenna ieşise din colţişorul acela



n momentul când auzise ordinulrivind căutarea de explozivi peavă. îşi păstrase calmul şi se

urtase cu nonşalanţă. Numai că unjutor de electrician îl văzuse şiitrigase să se predea, de aceea

McKenna îl împuşcase. După aceea,

ugise de acolo şi, în drum spreunte, mai ucisese un bărbat şi oemeie. Fugind după el, câţivaăutători trăseseră în el, dar nu-l

imeriseră. îl rănise pe unul dintrermăritori, dar Dojiji scăpaseevătămat. Acum McKenna zăcea

mort, şi nu le mai putea spune de ce

ncercase să arunce vasul în aer.Regele Ioan a coborât să se uite la

ombă. Ceasul era legat cu nişte firee capsa de detonare şi de masa

nformă din plastic. Limbile lui



rătau că mai erau zece minute şiouăzeci de secunde până laeflagraţie.

xplozibilul ar fi suficient să facă oaură mai mare decât tribordul înorpul vasului, a spus vesel unxpert în domeniu. Să o dezamorsez

ire ?Da. Neîntârziat, a zis Regele Ioan cuăceală. Ar mai fi ceva, totuşi. Astau are instalat un receptor radio, nu

u are, Maiestatea Voastră. Ioan s-ancruntat.oarte ciudat, a zis el. Nu înţeleg

eva. De ce au lăsat fugarii pe unulintre ai lor ca să fixeze dispozitivulu ceas, când ar fi fost mult maişor să-l detoneze de la distanţă,

rin radio ? Nu ar fi pus în primejdie



e unul dintre ai lor. Nu are sens.urton, care făcea parte din grupule ofiţeri care îl însoţeau pe Ioan, nu

zis nimic. De ce să se deranjezeentru a-l lămuri, asta în caz că ceee gândise el era cu adevărat

ămuritor ?

McKenna apăruse pe vas imediatupă raidul întreprins de Parseval,i se oferise să-l înlocuiască pe unulintre oamenii care muriseră atunci

ui Burton i se părea evident, ori celuţin foarte probabil, ca McKenna sfost paraşutat dintr-un avion, ori

e pe nava Parseval. Cum îi numeau

ei din secolul XX pe aceşti deameni ? Hm... Coloana a cincea...şa li se spunea.lemens îl infiltrase pe acest om

entru ziua în care Nu se închiriază



vea să-l ajungă din urmă pe Rex. Ie ordonase să provoace explozia îniua potrivită. Dar de ce McKenna

u plasase bomba după ce fusesecceptat la bord ? De ce aşteptaseatruzeci de ani? Mai ales că erarobabil ca McKenna, după ce trăise

tâţia ani alături de membriichipajului, să fi simţit oarecareimpatie faţă de ei. Rămăsese izolate camarazii lui de pe Nu se

nchiriază şi, aproape inevitabil, înmod subtil, era posibil să nu le maie fidel celor care deveniseră omintire îndepărtată şi să arate

redinţă faţă de cei alături de carerăise atâta vreme.

Ori lui Clemens nu-i trecu prinminte o astfel de posibilitate ?

uţin probabil. După cum ştia orice



m care îi citise opera, Clemens eran foarte fin psiholog.oate Clemens îi dăduse ordin lui

McKenna să distrugă vasul doar înaz de necesitate.Regele Ioan a făcut un gest către

adavru, zicând:

runcaţi mizeria aceea în Fluviu.Oamenii au executat imediatrdinul. Burton ar fi vrut săăsească un pretext pentru ca

mortul să fie dusa morgă. Acolo ar fi deschis cutiaraniană, ca să caute în cerebel oiluţă neagră. Acum era prea târziu

McKenna avea să fie deschis doar deeşti.

ndiferent ce se întâmplase, totul sefârşise pentru McKenna. Şi, cu

oate că se găsise bomba, verificarea



continuat. într-un târziu, s-ardonat încetarea căutărilor. Nu s-u mai găsit dispozitive explozive

ici pe vas, nici în exteriorul său.cufundătorii inspectaseră fiecareentimetru al corpului navei.urton s-a gândit că, dacă ar fi fost

mai deştepţi, dezertorii ar fi luatmăsuri pentru a scufunda vasulmediat după fuga lor. Atunci niciasul, nici avioanele de pe el nu i-ar

putut urmări. însă acei oamenirau agenţi, care detestau violenţa,eşii îi puteau face faţă atunci cândituaţia o impunea.

xistase doar o modalitate de a sefla dacă McKenna era agent alticilor, ori al lui Clemens.

Un lucru era cert. Podebrad şi

trubewell nu făceau parte dintre



abotori.Dar de ce rămăseseră la bord ?

-a gândit la această problemă,

ntorcând ideile pe o parte şi peealaltă, apoi a scos o exclamaţie.ei doi erau voluntari. Preferaseră s

ămână pe vas pentru că pe Nu se

nchiriază exista o persoană cu careoiau să ia legătura. Aceastăersoană putea fi inamic ori prietenar cei doi aveau motive să o

ntâlnească. Aşadar, luaserăotărârea, foarte riscantă, de aămâne pe Rex şi pe durata bătăliei.u toate că şansele păreau reduse,

acă aceasta era câştigată de Rex, înazul în care ar fi supravieţuit, ceioi ar fi putut să ajungă la persoanae pe vasul lui Clemens.

Dar... de unde ştiau ei că persoana



ceea se mai afla pe Nu se nchiriază? robabil aveau vreun mijloc secret

e comunicare, deşii Burton nu aveadee care ar putea fi acesta.-a gândit apoi la agenţii care

ugiseră de pe vas. Ştiau despre

mbarcaţiunile aflate în peştera dee malul mării polare şi despre uşae la baza turnului ?pera că aceştia nu auziseră

elatarea lui Paheri. Din câte ştia,oar el, Alice, Frigate, Loghu, Nur,ondon, Mix, Kazz şi Umslopogaastiau despre descoperirea

gipteanului. Cu alte cuvinte, ştiauoar cei care se aflaseră pe vas. Mairau şi alţii, mulţi la număr,robabil, care ascultaseră povestirile

ui Paheri, la care se adăugau cei



are le aflaseră de la alţii.u toate acestea, din câte ştiaurton, X făcea parte dintre

ezertori. Iar asta însemna că agenţtiau şi despre intrarea secretă.Dar nu neapărat. Probabil că X se

ădea drept un agent prieten. Fugis

u ei, dar plănuia să se folosească di pentru a ajunge şi pătrunde înurnn. Iar apoi, la fel ca Akhenatoni ceilalţi egipteni din grupul său, se

a îngriji să-i omoare ori să-i facă săi piardă cunoştinţa. Ori poate...odebrad şi Strubewell ştiau că X sefla la bordul lui Nu se închiriază.

Dar... atunci oricare dintre ei puteaX. Burton a schiţat un gest din

meri. Trebuia să lase evenimenteleă se desfăşoare până întrezărea o

ansă de a le schimba cursul. Atunc



e va repezi asupra lor ca o bufniţăsupra unui şoricel.u era cea mai fericită comparaţie.

genţii şi Eticii aminteau mai multe tigri.entru el nu avea prea mare

mportanţă. Trebuia să atace la

momentul potrivit.-a gândit din nou să-i comuniceRegelui Ioan toate bănuielile lui. în

cest fel, s-ar asigura că agenţii

apturaţi nu vor fi executaţi pe loc.Desigur, aceştia vorrebui imobilizaţi înainte de a apucaă se sinucidă, însă având de prins

oisprezece agenţi, ba chiaraisprezece, dacă îi includea petrubewell şi Podebrad, unul sigura fi adus în stare de inconştienţă...

n fine, va mai aştepta puţin. Poate



u va trebui să-i spună nimic luioan.asul s-a oprit, ancorând din nou,

ar scafandrii au inspectat încă oată coca. După aceea, Rex şi-aontinuat voiajul în amonte cu vitez

maximă. Dar a tras la mal încă o

ată ca să se fixeze borna metalică lpiatră-potir. în zori, pietrele auubuit şi au fulgerat. Borna a fost

rasă pe vas, care a pornit iarăşi în

mare viteză după fugari. La scurtmp după micul dejun, s-au pornitmotoarele celor trei avioane pentru a

e încălzi. Voss şi Okabe au decolat

u biplanele lor de luptă, apoiombardierul lansator de torpile a

eşit cu motoarele urlând dinecţiunea pupa, unde se afla

latforma de lansare.



este o oră sau două, piloţii urmauă zărească şalupa. După aceea, eirebuiau să ia o decizie în funcţie de

rdinele primite de la Ioan. Acestau voia ca şalupa mare să fiecufundată ori avariată grav,eoarece ştia că va avea nevoie de ea

n bătălia pe care urma să o poarte.Dacă era posibil, avioanele trebuiauă deschidă focul asupra ei ca să-ilocheze înaintarea în amonte.

veau sarcina de a o reţine pânăând Rex o putea ajunge din urmă.a o oră şi douăzeci de minute de laecolare, Okabe a raportat că zărise

alupa şi încercase să ia legătura cuugarii prin radio. Nu primise nici unăspuns. Cele trei avioane vor coborn şir indian deasupra ambarcaţiuni

i vor trage câte o rafală de



mitralieră. Nimic mai mult, pentruă gloanţele din plumb erau preaaloroase şi necesare pentru lupta

mpotriva lui Nu se nchiriază. în situaţia când celeâteva gloanţe trase nu-i vor face peezertori să se predea, să pornească

n josul Fluviului ori să abandonezealupa, atunci vor lansa câtevaombe în apropierea ei.

Okabe a mai raportat că şalupa se

fla la câţiva kilometri dincolo deunctul unde Valea se lărgea brusc.ceea era o zonă în care şalupa maiătrunsese în urmă cu două luni, în

erioada rebobinării motoarelor.Membrii echipajului vorbiseră cumulţi titantropi, în esperanto,

esigur, încercând să recruteze

proximativ patruzeci dintre ei



entru a-i încadra în detaşamentelee puşcaşi marini. Regele Ioan doreaă se apropie de Nu se închiriază şi

ă-i trimită pe cei patruzeci deăpcăuni pentru a lua vasul cusalt. în scurt timp, cei patruzeci de

uptători de talia lui Joe Miller

uteau face curăţenie pe punteaasului lui Clemens. Iar Miller, oricâe puternic ar fi fost, n-ar fi reuşit seziste atacului venit din partea

emenilor lui.pre dezgustul şi dezamăgirea luioan, oamenii lui au descoperit căecare titantrop intervievat era

membru al Bisericii celei de-A Douaanse, refuzând să lupte şi

ncercând să-i convertească peecrutori.

robabil că existau şi titantropi care



u cedaseră predicilor ţinute demisionari, însă nu avuseseră timp

ă-i găsească.

vioanele au coborât către şalupă, înreme ce oamenii de pe mal, o parteintre ei Homo sapiens de statură

medie, iar o parte uriaşi, se

nşiraseră ca să vadă acelemaşinării.rusc, s-a auzit glasul lui Okabe:alupa se îndreaptă către malul

rept!intrat în picaj, dar nu pentru aeschide focul. N-ar fi putut lovialupa fără să doboare şi mulţi

intre localnici, şi primise ordin clară nu înfurie populaţia

ocală. Ioan n-ar fi vrut săălătorească printr-o zonă ostilă

upă ce avea să scufunde vasul lui



lemens.ugarii sar din şalupă şi merg spre

mal prin apă, a anunţat Okabe.

alupa a fost luată de curent.oan a aruncat câteva blesteme, apoa poruncit pilotului de peombardier să coboare pe suprafaţa

luviului. Tunarul trebuia să treacăa bordul şalupei şi să o aducă peRex. Acţiunea trebuia să se

esfăşoare fără întârziere, pentru că

e putea întâmpla ca unii localniciă înoate până la ea şi să o ia înosesie.

Dezertorii s-au amestecat printre

ocalnici, a zis apoi Okabe. Cred căupă ce plecăm noi, vor porni spreealuri.lestemaţii! a exclamat Ioan. Nu

om reuşi să-i mai prindem!



flat în timonerie, Burton a auzitoate acestea şi nu a făcut nici unomentariu. Ştia că agenţii vor fura

arcă sişi vor continua drumul sprezvoarele Fluviului. Iar Rex, dacă nua fi scufundat ori prea avariat săavigheze mai departe, îi va depăşi.

a câteva minute după ce şalupa aost adăpostită la bordul lui Rex, iarele două avioane de luptă auterizat, la aparatul de radiorecepţie

in timonerie s-a aprins un beculeţranj. Operatorul de serviciu a făcutchi mari şi, de uimire, vreme de un

moment a rămas mut. De treizeci de

ni, el şi colegii lui aşteptaseră săadă acel bec aprinzându-se, deşiiu crezuseră că asta se va întâmplareodată.

n cele din urmă, operatorul a reuşit



ă articuleze:ire, Sire! Frecvenţa lui Clemens!e cunoştea, desigur, frecvenţa

olosită de Nu se închiriază. Ea puteaschimbată de Clemens, cu toate căi într-o asemenea eventualitateparatul de radiorecepţie de pe Rex

r fi depistat-o. însă Clemens nuocotiseecesar să aleagă altă lungime dendă pentru transmisii, ci preferase

ă le demoduleze. în cele câtevaânduri când cei de pe Rex ecepţionaseră transmisii de pe Nu e închiriază, mesajele fuseseră

mposibil de înţeles.Dar nu şi acum. Mesajul nu eraransmis către Parseval orivioanelor sau şalupelor de pe Nu se

nchiriază, în clar, el era în esperant



i avea ca ţintă vasul lui Ioan.el care li se adresa nu era Samlemens în persoană, ci John Byron

ecundul lui. Iar acesta nu dorea săorbească cu Ioan, ci cu secundulcestuia.

oan, care coborâse în apartamentul

ui să doarmă sau să se ocupe dectuala amantă, ori pentru ambele,fost chemat în timonerie.trubewell nu îndrăznea să stea de

orbă cu Byron decât dacă primeaprobarea comandantului său. Lanceput, Ioan a vrut să vorbeascăirect cu Clemens. însă acesta, prin

lasul lui Byron, a refuzat, fără săea nici o explicaţie.

oan i-a răspuns, tot prin secund,ă, în acest caz, nu vor comunica

eloc. Dar, după câteva clipe în care



-au auzit doar paraziţi şiăcănituri, Byron a spus că avea de

ransmis un mesaj, o „propunere.

omandantul lui nu îndrăznea săorbească faţă în faţă cu Ioan.lemens se temea că îşi va ieşi din

ărite şi-l va blestema pe Regele Ioan

şa cum n-o mai făcuse nimeni dinnivers până atunci. Iar astancludea şi diatriba lui Iehovampotriva Satanei înainte ca acesta

in urmă să fie alungat din Ceruri.lemens voia să-i facă lui Ioan ofertă sportivă. Cu toate acestea, aşaum trebuia să înţeleagă Ioan, era

ecesar ca ea să fie transmisă prinntermediari. După ce a aşteptatumătate de oră pentru a-l face pe

lemens să se agite, să spumege şi

ă înjure, Ioan i-a răspuns prin



trubewell.urton se afla tot în timonerie,uzind totul, încă de la început. A

ămas ca trăsnit când a fost făcutărima „propunere a lui Clemens.oan a ascultat-o şi, după ce statuţin pe gânduri, a zis că trebuia să

iscute acest lucru cu Werner Vossi Kenji Okabe, piloţii lui de elită. Nue putea ordona să accepte aceleondiţii. Şi, pe de altă parte, voia să

tie care vor fi cei doi piloţi ai luilemens.yron a spus că ei aveau să fie

William Barker, un canadian, şi

Georges Guynemer, un francez.mbii erau aşi din Primul Război

Mondial. Prezentarea piloţilor nu s-aprit aici, lui Ioan dându-i-se şi alte

mănunte despre trecutul lor. Ioan i



chemat pe Voss şi pe Okabe înmonerie şi le-a spus ce se

ntâmplase.

ei doi au rămas înmărmuriţi. Dar,upă ce şi-au revenit, s-au sfătuitntre ei, iar după aceea, Okabe a zisire, zburăm de douăzeci de ani

entru tine. Am avut parte mai multe o activitate plicticoasă, doarareori presărată de primejdii.şteptam un asemenea moment;

tiam că va apărea. Nu ne vomonfrunta cu conaţionali şi nici cuoşti aliaţi, deşii înţeleg că ţara mea

fost aliată cu Anglia şi Franţa în

rimul Război Mondial.O vom face. Suntem chiar

erăbdători. „Ce-am ajuns ? s-antrebat Burton. „Cavaleri ai

Regelui Arthur ? Ori idioţi ? Ori



mbele ?!u toate acestea, o părticică din el aprobat pe deplin acea propunere şi

-a simţit foarte emoţionat.

Nu se închiriază fusese ancorat

proape de malul drept, la câţivailometri de intrarea în lac. Goring aost dus la Aglejo cu şalupa Afişajul nterzis. Clemens

a transmis scuze lui La Viro pentruaptul că nu putea da curs imediatnvitaţiei acestuia. Din păcate, a zisl, avea programul prea încărcat cu

lte angajamente, însă a doua ori areia zi va merge la Templu pentru -Al întâlni.

Goring îl implorase pe Clemens să îi

ropună pace lui Ioan. Aşa cum era



e aşteptat, acesta respinsesedeea.ctul final al acestei drame s-a

mânat nepermis de mult. Pauzaintre acte a durat patruzeci de ani.cum, nimic nu va împiedicaesfăşurarea lui.

Dar nu suntem la teatru, a spusHermann. Va fi o vărsare de sânge.Oamenii vor suferi. Iar moartea nu

a fi doar mimată. Şi, pentru ce ?

entru ceea ce contează, i-a răspunslemens. Nu mai vreau să discutespre asta.poi a pufăit din trabucul verde.

Goring l-a binecuvântat conformestului obişnuit în Biserica celei de

Doua Şanse şi a părăsit timoneriaasul fusese pregătit toată ziua în

ederea luptei. Deasupra ferestrelor



-au fixat plăci groase deuraluminiu, cu mici hublouri. înxterior, la intrările spre coridoare ş

asaje s-au instalat uşi groase dincelaşi material. S-a verificatmuniţia. S-au făcut trageri de probă

u mitralierele cu abur. De

semenea, s-au verificat şi testatmecanismele de direcţie şi demişcare pe verticală şi orizontală aleunurilor de 88 milimetri. în tuburile

e lansare s-au plasat rachete, iarispozitivele pentru transportulroiectilelor din adâncul punţii A au

ost verificate. S-a supus la teste şi

ingurul tun cu aer comprimat.După ce au luat la bord armamentu

omplet şi muniţia necesară,vioanele au decolat pentru încercăr

n condiţii grele de zbor. Tot astfel,



uost verificate radarul, sonarul şietectoarele cu infraroşii. Punţile de

costare au fost prelungite şietrase.a fiecare post de luptă s-au făcutenumărate cursuri de instruire.

După ce, în cursul serii, batacitoruli potirele au fost încărcate, Nu se nchiriază a făcut o deplasareirculară de opt kilometri pentru

esfăşurarea altor manevre şiregătiri. Radarul a verificat lacul şi-a raportat că Rex nu se afla înonă.

nainte ca echipajul să meargă laulcare, în salonul mare, Clemens

e-a vorbit aproape tuturor celorflaţi la bord. Cuvântarea lui scurtă

erioasă aproape de la un cap la



elălalt, s-a transmis prin sistemule amplificare, către cei care erau deerviciu în acele momente.

m avut parte de o călătorieantastic de lungă în susul Fluviuluirobabil cel mai lung din univers.m avut şi zile bune şi zile proaste,

ragedii, dureri, momente delictiseală, distracţii, fapte eroice şie laşitate. Am înfruntat moartea de

multe ori. I-am văzut pe cei dragi

murind, deşii am fost recompensaţintr-o oarecare măsură văzându-imurind pe cei pe care îi uram. Am

ălătorit enorm. Am parcurs

1500000 de kilometri. Astanseamnă aproape jumătate dinungimea Fluviului, estimată la3200000 de kilometri. O călătorie

ungă. Dar dacă ar fi trebuit să



mergem pe jos, ne-am afla încă lanceput. Am fi parcurs aproximativ05000 de kilometri, adică am mai f

vut de parcurs 11200000 deilometri ca să ajungem aici. Toţi ceare s-au alăturat echipajului şi-auat seama că plimbarea cu cel mai

mare şi cel mai luxos vapor din lumeva costa ceva. Tuturor li s-a spusare e preţul biletului. Plata se face

a capătul călătoriei, nu la începutul

i. Vă cunosc bine pe fiecare, atât deine cât poate o fiinţă umană să ounoască pe alta. Aţi fost cuoţii aleşi cu mare grijă, şi mi-aţi

onfirmat aprecierea. Aţi trecut prinmulte încercări şi le-aţi depăşit peoate cu succes. De aceea, amncredere deplină că veţi trece

ltimul şi cel mai dificil test, cel de



mâine. S-ar putea ca acest lucru săă pară ca un examen la matematicăin liceu, ori să vă amintească de

orbele pe care le rosteşte unntrenor de fotbal înainte ca echipaui să intre pe teren. Vă cer scuzeentru asta. însă încercarea, acest

meci, este mortală, iar unii dintre vou vor mai fi în viaţă la sfârşitul zilee mâine. Dar aţi ştiut preţul atunciând v-aţi alăturat echipajului, şi

imeni n-ar trebui să încerce să seofileze. Iar după ce va trece ziua demâine...

făcut o pauză şi a privit în jur. Joe

Miller, care stătea pe un scaun uriaşlasat pe podium, avea o faţă tristă,

ar pe obrajii bolovănoşi îi curgeauacrimi.

Micuţul de Marbot a sărit în



icioare, a înălţat un pahar cuăutură şi a exclamat:rei urale şi un toast pentru

omandantul nostru! Toţi ceirezenţi au ovaţionat puternic. Dupăeu băut, lunganul cu nas lung şi

scuţit ca o spadă, de Bergerac, s-aidicat şi a zis:i un toast pentru victorie! Şi să nuităm: moarte şi blestem pe capul

ui Ioan Fără-de-ţară!am a rămas treaz până târziu încea noapte. O vreme a măsuratmoneria în lung şi-m lat. Cu toate

ă vasul stătea la ancoră, în salăoată lumea făcea de cart. Nu se nchiriază putea ridica ancora şiorni către lac cu viteză maximă în

mai puţin de trei minute. Dacă Ioan



r fi încercat un atac în vreme deoapte, deşii promisese că nu va

ace acest lucru, vasul lui Sam ar fi

ost pregătit de ripostă.ei care făceau de veghe în timoneriu aveau chef de vorbă. Sam i-aărăsit cu un noapte bună şi s-a

limbat câteva minute pe puntea deecolare. Pe mal se vedeau multeocuri aprinse. Cei din Virolandotiau ce avea să se întâmple a doua

i şi erau prea emoţionaţi şi temătora să se culce la ora lor obişnuită.eva mai devreme, pe mal apăruse

ntr-o barcă însuşi La Viro, care

eruse permisiunea de a urca laord. Slujindu-se de portavoce,lemens îi spusese că ar fi fost

ncântat să stea de vorbă cu el, dar

u în acele momente, ci a doua zi.



Regreta, dar aşa trebuia sărocedeze.ărbatul întunecat şi masiv, cu

răsături lugubre, a plecat, dar nunainte de a-l binecuvânta pe Sam.cesta s-a simţit cuprins de ruşine.poi Sam a mers de-a lungul fiecăre

unţi, pe ambele laturi ale vasului,a să inspecteze nivelul de pregătiresantinelelor. A rămas încântat de

onstatări, socotind că ar fost o

erozie să mai piardă timpul vizitânasul. Pe de altă parte, Gwenafra îlştepta la culcare. Probabil va voi să

acă amor, pentru că se putea

ntâmpla ca unul dintre ei sau chiarmândoi să nu mai fie în viaţă aoua zi spre seară. Sam nu preavea chef de aşa ceva, însă ea se

ricepea ca nimeni alta să-i



rezească spiritul, între altele.am nu se înşelase deloc. Gwenafrainsistat să facă dragoste, dar când

psa lui de entuziasm a devenitvidentă, iar ea nu a mai reuşit să-ltârnească, s-a lăsat păgubaşă. Cuoate acestea, nu i-a reproşat nimic.

-a rugat doar să o ţină în braţe şiă-i vorbească. Rareori i se întâmplaui Sam să nu-şi găsească timpentru a vorbi, astfel că au

onversat cel puţin două ore.a scurtă vreme după ce amândoirau moleşiţi de somn, Gwenafra ais:

Mă întreb dacă Burton se mai află pRex. N-ar fi ciudat dacă ar fi rămas

colo ? Da, ieşit din comun, nu cevae râs. Dar cred că ar fi şi oribil.

-ai uitat de iubirea ta copilărească



entru el, nu-i aşa ? a întrebat-oam. Cred că a însemnat cevaentru tine.

u, nu-i duc dorul, a spus ea, deşiiu-s chiar si gură că nu l-aş mailăcea acum. Şi totuşi, ce s-ar

ntâmpla dacă el ar fi unul dintre

amenii Regelui Ioan, iar noi l-amcide? M-aş simţi cumplit. Sau dacăr exista la bordul lui Rex cinevaare te iubeşte ?

uţin probabil, a spus el. Şi n-am deând să mă frământ din pricina astaDar a început să se frământe. A

ămas treaz mult timp după ce

Gwenafra a început să respireegulat, ca orice fiinţă ce doarme.

Dacă Livy era cumva pe Rex ? Nu,mposibil. La urma urmelor, unul

intre oamenii lui Ioan o ucisese în



arolando. Iar ea nu s-ar fi urcat cuici un preţ pe vasul lui. Decât dacăoia să se răzbune pe cel care o

cisese. Dar ea era prea blândăentru a proceda astfel, cu toate căr fi fost capabilă să lupte cu

ndârjire pentru a-i apăra pe cei

ubiţi. Dar să se răzbune ? Niciodatălara ? Jean ? Susy ? Se putea aflareuna dintre ele pe Rex ? robabilitatea ca vreuna dintre ele

ă fie acolo era foarte mică. Şiotuşi... improbabilităţi aproapematematice se materializau uneori.ar un proiectil lansat de pe vasul lu

utea să o omoare pe vreuna dintrele. Şi s-o facă să dispară pe vecie,

ntrucât resuscitările încetaseră.fost cât pe ce să se ridice din pat ş

ă meargă la timonerie ca să-l pună



e operatorul radio să transmită unmesaj către Rex. Un mesaj prin care

ă propună pace, să anuleze

hemarea la luptă, la ură şi laăzbunare.ât pe ce.

Dar Ioan oricum nu va fi de acord.

De unde ştia el, Sam, că aşa stăteauucrurile, dacă nu îl pusese lancercare ?

u. Ioan era incorigibil. La fel de

ncăpăţânat ca şi duşmanul lui, Samlemens.Mi-e greaţă, a spus Sam. După o

reme, a adormit.

ric Bloodaxe îl urmărea în vis cuecurea lui cu două tăişuri. Samlerga aşa cum i se întâmplase în

multe coşmaruri pe care le avusese

u îngrozitorul nordic, în urma lui,



rik urla: Bikkja! Rahaţi deRatatosk! Ţi-am spus că o să te

ştept aproape de izvoarele

luviului! Mori, ticălos care m-ainjunghiat pe la spate! Mori!am s-a trezit gemând, transpirat, şu inima să-i sară din piept.

e ironie, ce justiţie poetică, ceecompensă dacă, întâmplător, Erik-ar afla la bordul lui Rex.

Gwenafra a murmurat ceva. Sam a

ătut-o uşor pe spatele dezgolit şi i-ais încet:Dormi, micuţă nevinovată. Tu n-aiost silită să ucizi pe nimeni, şi sper

ă nu ajungi să faci aşa ceva.Dar, într-un fel, nu i se cerea să

cidă începând de mâine ? prea mult, a zis el. Trebuie să

orm. Mâine va trebui să fiu într-o



tare fizică şi psihică perfectă.ltfel... o eroare din partea mea...boseala... cine ştie ?

nsă Nu se închiriază era mult maimare decât Rex, mult mai binenarmat şi mai blindat, ca să nunvingă. Acum trebuia să doarmă.

-a ridicat brusc în capul oaselor.irenele se tânguiau. Iar dinnterfonul aflat pe perete, s-a auzittrigătul ofiţerului trei Cregar:

ăpitane! Căpitane! Trezeşte-te!rezeşte-te!lemens s-a rostogolit din pat şi s-aus la interfon. A întrebat:

Da, ce s-a întâmplat ?Oare Ioan lansase un atac-surpriză

e ticălos nenorocit!Operatorii de la sistemul de

upraveghere cu infraroşii au



aportat că şapte persoane au săriteste bord, căpitane! S-ar părea căunt dezertori!

şadar... mica lui cuvântare despreaptul că toţi trecuseră testul, desprurajul dovedit în lupte, fusese o

minciună. Câţiva oameni, bărbaţi şi

emei, îşi dovediseră laşitatea. Ori, sgândit el, se treziseră la realitate.i fugiseră. Aşa cum procedase şi elând izbucnise războiul dintre State

a două săptămâni după ce întrasen trupele neregulate de voluntariin Missouri, după ce unul dintreamarazii lui ucisese un trecător

evinovat, el dezertase şi fugise cătrest.u-i acuza de nimic pe cei şapte.

Desigur, nu putea dezvălui nimănui

devăratele sentimente pe care le



vea. Va trebui să afişeze o faţăotărâtă, să se agite şi să ţipe puţină îi blesteme pe şobolanii ce o

terseseră şi aşa mai departe. Aşarebuia să acţioneze, de dragulisciplinei.ici nu a urcat bine în liftul care

rma să-l ducă spre timonerie, că avut o revelaţie.ei şapte nu erau laşi, ci agenţi.u aveau nici un chef să rămână la

ord şi probabil să moară. Aveau omisiune mai importantă decât să serate loiali faţă de Clemens şi Nu se

nchiriază.

pornit spre timonerie. Luminile seprinseseră pretutindeni pe vas. în

umina câtorva reflectoare, aubservat femei şi bărbaţi furişându-

e pe mal cu potire în mână. Alergau



a şi cum cele mai cumplite temerile lor se materializaseră şi seregăteau să îi atace.

ă tragem în ei ? a întrebat Cregar.u, i-a răspuns Sam, i-am puteaimeri pe localnici. Lăsaţi-i să fugă.

O să avem suficient timp după

ătălie ca să-i prindem.ei şapte aveau să-şi caute salvarean Templu. La Viro nu-i va înapoiaui Clemens.

am i-a ordonat lui Cregar să facăpelul. După ce au fost identificaţiei şapte fugari, Sam s-a uitat lasta de nume pe ecranul de mesaje.

atru bărbaţi şi trei femei. Toţiusţinuseră că trăiseră după 1983.ănuielile lui privind acea pretenţie

rau corecte. însă era prea târziu ca

ă mai facă ceva.



n acele momente nu putea acţiona.Dar după luptă trebuia să găsească

modalitate pentru a pune mâna pe

ei şapte ca să-i interogheze. Ştiauuficient de multe lucruri ca săămurească cel puţin jumătate din

misterele care îl nedumereau.

robabil că ştiau îndeajuns ca să lelucideze pe toate.Opreşte sirenele, i-a spus el lui

regar. Anunţă-i pe membrii

chipajului că a fost o alarmă falsăi spune-le să se culce la loc. Noapteună.

nsă el n-a avut parte de o noapte

ună. S-a trezit de multe ori, şi avut nişte coşmaruri

nspăimântătoare.Prima şi ultima luptă pe viaţă şi

e moarte de pe Lumea Fluviului



n Valea Virolando se făcuse de

miază.reme de treizeci de ani, cerul aflatub soarele ajuns la apogeu fusesen adevărat caleidoscop de planoare

i baloane. în acea zi însă, albastrulra limpede şi curat ca ochii unuiebeluş. Fluviul, care fusese mereutrăbătut de ambarcaţiuni cu pânze

lbe, roşii, negre, verzi, violete,urpurii, oranj şi galbene, era de unlbastru-verzui de la un mal laelălalt.

obele de pe ambele maluri au bătumesaje: Nu vă lansaţi în aer şi pe ap

i nu vă apropiaţi de maluri.u toate acestea, pe malul stâng se

trânseseră nenumăraţi oameni.



Majoritatea stăteau pe coloane saue punţile dintre acestea. Ardeau deerăbdare să asiste la bătălie, iar

uriozitatea se dovedea maiuternică decât teama. în ciudapelurilor lui La Viro, care le ceruseuturor să urce pe dealuri, oamenii

rau atraşi irezistibil de acelnticipat spectacol, ignorândaznicii care încercau să-i

ndepărteze până la o distanţă

igură, întrucât oamenii de acolo nuveau nici pe departe idee de armeleecolului XX, ori de arme maivoluate decât cele din secolul I al

rei noastre, ei nu ştiau cevea să se întâmple. Puţini dintre eiăzuseră acte de violenţă, dar şicelea de mică anvergură. De aceea,

eştiutorii se îngrămădiseră pe



âmpie sau se căţăraseră pe turlelee piatră.

Rămas în Templu, La Viro stătea în

enunchi şi se ruga.După ce nu reuşise să-l consoleze pea Viro, Hermann Goring a urcat ocară, ajungând în vârful unui turnn

e piatră. Cu toate că detestaălbăticia, dorea să vadă tot. Şi, seedea el silit să recunoască în sineaui, era la fel de emoţionat ca un

opil ce aşteaptă primul numărintr-un spectacol de circ.amentabilă situaţie; mai avea multe aşteptat până când trăsăturile

echiului Goring aveau să disparăefinitiv. însă nu reuşea să steaeparte de bătălie şi de vărsarea deânge produsă de aceasta.

eîndoielnic, avea să regrete



marnic, însă în Lumea Fluviului nue mai întâmplase ceva asemănător.i nici nu avea să se mai întâmple

reodată.ub nici o formă nu era dispus săiardă spectacolul. De fapt, vreme dclipă, a regretat că nu pilota unul

intre avioanele implicate în bătălie.Da, mai avea mult de luptat cu sineână una-alta, se putea bucura deeea ce avea să urmeze. După aceea

ra dispus să plătească totul cuhinuri sufleteşti.ele două vase uriaşe, Nu se

nchiriază şi Rex Grandissimus,

espicau apele, îndreptându-se unuătre celălalt. în acel moment, seflau la depărtare de zece kilometrinul de celălalt. Conveniseră să se

prească imediat ce distanţa dintre



le va fi de opt kilometri. Cu excepţiaituaţiei în care bătălia aeriană s-arsfârşit până în acea clipă. După

ceea, totul era permis, putându-seolosi orice metode şi mijloace, pânăa victoria celui mai bun.am Clemens măsura agitat puntea

moneriei. Vreme de o oră verificaseoate posturile de luptă şi repetaselanul de luptă. Oamenii desemnaţi

a arma specială se aflau acum pe

untea A şi aşteptau. La primireaemnalului, ei trebuiau să o aducă şă o monteze în spatele scutului

masiv din oţel, care protejase cândva

mitraliera cu abur din partearontală a vasului. Aceasta seemontase, iar platforma ei eraregătită să primească arma

pecială.



ervanţii mitralierei cu aburămăseseră uimiţi când primiserărdin s-o demonteze. Puseseră

ntrebări la care nu primiserăăspuns. Zvonurile circulaseră de lan capăt la celălalt al navei şi de la ounte la alta. De ce făcuse căpitanu

mutare atât de ciudată ? Ce seetrecea ?ntre timp, Clemens vorbise de treiri cu William Fermor, locotenent de

uşcaşi marini, care păzea servanţiirmei speciale. Sam îi atrăsesetenţia asupra importanţei misiuniie care o avea de îndeplinit.

ncă mă îngrijorează agenţii lui Ioana spus Sam. Ştiu că toată lumea a

ost verificată de nu ştiu câte ori.Dar asta nu înseamnă mare lucru.

Orice sabotor trimis de Ioan ar putea



la fel de duplicitar ca un jucător dărţi din Missouri. Vreau să fieerificaţi toţi cei care se apropie de

amera armei speciale.Dar ce-ar putea face ? s-a miratermor, referindu-se la servanţiirmei speciale. Nici unul dintre ei nu

ste înarmat. M-am uitat până şiub kilturile lor ca să mă asigur cău au ascuns ceva acolo. Te asigură nu le-a plăcut asta. Oamenii

onsideră că ar trebui să se bucuree încrederea tuturor.ă înţeleagă starea de necesitate, ais Clemens. Cronometrul din

amera de comandă arăta 11.30.lemens s-a uitat pe hubloul ceădea spre pupa.untea de decolare era pregătită.

eroplanele fuseseră aduse de liftur



ar unul dintre ele era montat peatapulta cu abur de la capătul

ndepărtat al punţii. După

ndelungatul voiaj supravieţuiserăoar două aparate de zbor, ambeleu un singur loc, dar până şi acesteuferiseră avarii grave şi reparaţii

masive în câteva rânduri.mbele monoplane originale, cu uningur loc, fuseseră distruse, unul în

uptă, celălalt, într-un accident. Cele

ouă aparate care le înlocuiseră,onstruite din piesele de schimbflate în magazii, erau biplane,vând motoare în linie, folosind

rept combustibil alcool şi fiindapabile să se deplaseze cu douăute patruzeci de kilometri pe oră laivelul solului. La început,

limentarea lor se făcuse cu benzină



intetică, însă rezervele de astfel deombustibil fuseseră epuizate de

mult. Un sistem de curele alimenta

mitralierele de calibru 40 milimetrimontate în botul aparatelor, chiar înaţa carlingii. Acestea puteau tragen fiecare minut cinci sute de cartuş

u glonţ de plumb. Muniţia fuseseăstrată încă de la începutuloiajului în perspectivavenimentului ce urma să aibă loc.

n urmă cu câteva zile, cartuşeleuseseră umplute cu praf de puşcăroaspăt, şi fiecare dintre ele fuseseerificat în ce privea lungimea,

rosimea şi forma, pentru a nu seloca în ţeava mitralierelor.am a verificat din nou cronometrulpoi a coborât cu liftul până pe

untea de decolare. S-a deplasat cu



n mic jeep până la avioane, unde îlşteptau piloţii şi de rezervă şi ceirincipali.

ele două avioane erau vopsite înlb, iar pe cârmă şi pe intradosulripilor inferioare se pictase câte un

enix stacojiu.

Un stârc roşu aflat în zbor fuseseictat pe latura unuia dintreparate. Iar sub carlingă stătea scrisu

egru: Vieux Charles, Bătrânul Charlie, aceasta fiind porecla dată

vioanelor cu care GeorgesGuynemer zburase în Primul Război

Mondial.De fiecare latură a carlingii celuilalt

vion se vedea un cap de câine careătra.

ei doi piloţi erau îmbrăcaţi în



ostume din piele de peşte. Cizmeleungi până la genunchi eraumpodobite cu roşu, la fel ca şi

antalonii trei sferturi. Jachetele lorveau câte un fenix stacojiu peartea stângă. Căştile de piele aleviatorilor aveau în creştet câte o

epuşă mică, extrasă de la peştele cuorn. Ochelarii de zbor aveau un tivtacojiu. Mănuşile le erau albe, iar

manşetele, roşii. Stăteau lângă

Bătrânul Charlie, discutândnflăcărat în timp ce Clemens aoborât din jeep. Când căpitanul s-apropiat, cei doi au luat poziţia de

repţi.lemens a rămas tăcut câteva

momente şi i-a privit atent. Deşiisprăvile celor doi se petrecuseră

upă moartea lui, Clemens le



unoştea în amănunt.Georges Guynemer era un bărbat

lab, de statură medie, cu ochi negr

rzători şi o faţă de o frumuseţeproape feminină. întotdeauna ori,mai bine zis, când cobora din

abină, era încordat ca o strună de

ioară. Francezii îl botezaseră „Asulşilor. Mai fuseseră şi alţii:ungesser, Dorme şi Fonck, careoborâseră mai mulţi friţi în luptele

eriene. însă ei participaseră la maimulte acţiuni, în vreme ce cariera luGeorges se încheiase relativ

mpuriu.

ranţuzul era unul dintre aceiburători înnăscuţi, care facutomat corp comun cu maşinăria,işte adevăraţi centauri zburători.

ra şi un excelent mecanic şi



ehnician, la fel de atent când îşierifica avionul şi armele sauroiecta îmbunătăţiri ca şi faimoşii

Mannock şi Rickenbacker. în timpulMarelui Război, lăsase impresia căxista doar pentru a zbura şi a purtaătălii

eriene. Din câte se ştia, nu avuseseimic de a face cu femeile ca iubite.ingura lui confidentă a fost Yvonneora lui. A fost un maestru al

crobaţiilor aeriene, dar rareori şi-aolosit talentele în aer. Se năpustean luptă folosind „lansarea directă,şa cum denumeau spadasinii

rancezi această metodă. Eraestăpânit şi lipsit de prevedere ca şmologul său englez, marele Albertall. Ca şi acestuia din urmă, îi

lăcea să zboare singur şi, când



ntâlnea o formaţie de avioanenamice, indiferent cât de multerau, el ataca primul.

Rareori i se întâmplase să revină laol cu aparatele Nieuport sau Spadără a fi ciuruite de gloanţe.cest fel de viaţă nu ţinea mult într-

n război în care durata de viaţă anui pilot era cam de treiăptămâni. Cu toate acestea, a

nregistrat cincizeci şi trei de victorii

ână să fie doborât el însuşi.Unul dintre camarazi a scris că, înmomentul când urca în carlingă

entru a decola, expresia de pe faţa

ui Guynemer era îngrozitoare.rivirile pe care le arunca semănauu nişte lovituri de glonţ.u toate acestea, el fusese respins

e serviciile de la sol ca inapt pentru



erviciul militar. Era fragil şi răceaoarte uşor, tuşea mult şi nu seutea relaxa în atmosfera

rietenească şi gălăgioasă aamarazilor săi după ce se încheiaiua de luptă. Părea bolnav deuberculoză şi probabil că aşa

tăteau lucrurile.nsă francezii au ţinut la el, iar încea zi întunecată de 11 aprilie917, când a murit, întreaga naţiun

intrat în doliu. Vreme de oeneraţie după aceea, şcolarilorrancezi li s-a spus că el se înălţasetât de mult, încât îngerii nu-l mai

ăsaseră să se întoarcă pe pământ.n realitate, din câte s-a pututonstata în vremea aceea, el fuseseingur, ca de obicei, iar un zburător

mai slab, locotenentul Wissemann, î



oborâse. Avionul se prăbuşise înoroiul terciuit de obuzele unui

mare duel de artilerie. Când au

ncetat sutele de explozii, Guynemeri aparatul lui fuseseră făcuţiărâme, amestecându-se cu noroiul,ispărând complet. Carnea, oasele ş

metalul deveniseră noroi, nu ţărânăjuns pe Lumea Fluviului, Georgesămurise misterul, în vreme ce intrai ieşea din nori, sperând să ia prin

urprindere unul sau mai mulţi friţientru că-i era totuna îl apucase uncces de tuse. Convulsiile se

nrăutăţiseră şi, brusc, scuipase

ânge, care i se scursese peombinezonul din piele dublat culană. Temerile că suferea de

uberculoză i se confirmaseră acum

Dar nu avea ce face.



n timp ce se simţea slăbit, realizândă ochii nu-l mai ajută, a văzut unvion german de luptă apropiindu-

e. Deşii pe moarte, ori crezând cămurea, a întors avionul şi a pornitpre inamic. A tras cu mitralierele,ar fără să mai aibă precizia lui de

emut. Neamţul a ţâşnit spre cer, iarGuynemer şi-a întors aparatul ca săurmărească. Vreme de o clipă l-acăpat din ochi. Apoi gloanţele i-au

erforat carlinga, venind din spate.După aceea a urmat bezna adâncă.-a trezit în pielea goală pe malulluviului.

cum nu mai suferea de moartealbă şi se mai împlinise la trup. îşiăstrase însă patima şi ardoarea,eşii nu se mai ridicau la nivelul din

917. Acum împărţea patul cu o



emeie care plângea ascunsă înabină.

William George Barker, un canadian

ra un zburător înnăscut, careeuşise performanţa de a pilota denul singur doar după o oră de

nstrucţie.

e 27 octombrie 1918, ca maior dinscadronul 201 al Forţelor AerieneRegale, zbura singur în noul aparat

opwith Snipe. La şase mii de metri

ltitudine deasupra pădurii Marmaldoborât un avion de observaţieu două locuri. Unul dintre ocupanţ-a salvat sărind cu paraşuta.

arker s-a arătat oarecum intrigat şrobabil iritat când a văzut acest

ucru, deoarece piloţilor aliaţi le eranterzis să folosească paraşute.

rusc, a apărut un avion Fokker



are a deschis focul asupra lui şi aost nimerit de un glonţ în coapsă.vionul lui a intrat în vrie, însă a

euşit să se redreseze, constatând căra înconjurat de cincisprezeceparate Fokker. A mitraliat douăintre ele şi s-a îndepărtat. Un alt

vion, lovit de la câţiva metri, a luatoc. Barker a fost însă rănit din noue astă dată la piciorul stâng.i-a pierdut cunoştinţa,

ecăpătânduşio la vreme ca seedreseze avionul după o altă căderen vrie. în jur avea întreouăsprezece şi cincisprezece

vioane inamice. De la mai puţin deincizeci de metri, a distrus cu foc d

mitralieră coada unuia dintre ele,ar s-a ales cu cotul sfărâmat de un

lonţ tras de o mitralieră Spandau.



leşinat încă o dată, şi-a revenit şi-a trezit între douăsprezece avioaneermane. Din avionul său ieşea fum

ocotind că aparatul lui luase foc şiă era pierdut, a hotărât să intre înoliziune cu unul din piloţii germaniu o clipă înainte ca aparatele să se

iocnească, s-a răzgândit. A deschisocul şi a incendiat avionul duşmanntrând în picaj ca să se îndepărteze

ajuns la liniile britanice şi a

terizat forţat în apropiere de unalon de observaţie, dar a rămas îniaţă.cela a fost ultimul zbor al lui

arker, considerat de autorităţirept cea mai mare bătălie aerianăolitară din Primul Război Mondial,

mpotriva unor duşmani mult prea

umeroşi. A stat în comă vreme de



ouă săptămâni, iar când şi-aevenit, războiul se terminase. I s-acordat Crucea Victoria pentru

aptele de vitejie,ar multă vreme după aceea a mersn cârje, având şi un braţ imobilizatn feşe. în ciuda durerilor

hinuitoare, şi-a reluat zborurile, şicontribuit la organizarea Forţeloreriene Regale din Canada.

mpreună cu marele as William

ishop, a înfiinţat prima mareompanie aeriană din Canada.murit în 1930, în timp ce efectua

n zbor de testare cu un nou tip de

vion, prăbuşindu-se din motiveeelucidate. Recordul lui oficial a

ost de cincizeci de avioane duşmaneoborâte, deşii alte evidenţe ridică

ifra la cincizeci şi trei.



Guynemer susţinea şi el că doborâseincizeci şi trei de aparate.lemens le-a strâns mâna celor doi

iloţi.După cum bine ştiţi, sunt împotrivauelurilor, a început el. Am luat înerâdere această idee în cărţile mele

i v-am spus de multe ori cât demult am detestat ticăloşi-a sudică dsoluţiona neînţelegerile prin

moarte. Eu sunt de părere că acela

are e atât de nătâng să creadă într-astfel de soluţionare a litigiilormerită să fie ucis. Nu m-aş fi opus

âtuşi de puţin acestui duel aerian

acă aş şti că, murind azi, mâineeţi reînvia, aşa cum se întâmpla peremuri. Dar de data asta se moareu adevărat. Am avut rezerve, aşa

um şi Sitting Bull i-a spus



Generalului Custer, dar voi doiăreţi atât de dornici să porniţi, dearcă aţi fi nişte cai de luptă care

ud sunetul trompetelor, încât numai pot refuza oferta lui Ioan. Cuoate acestea, mă întreb ce sescunde în spatele acestei provocări

a duel. Cred că Ioan cel Răulănuieşte ceva, o trădare. Mi-amat consimţământul pentru că amorbit cu unul dintre ofiţerii lui,

intre care pe unii îi cunosc, iar delţii am auzit, iar aceştia suntameni cinstiţi, onorabili. Deşii nu-

mi dau seama ce caută oameni ca

William Goffe şi Peder Tordenskjolde vasul acela, slujindu-l pe unstfel de nemernic. S-ar putea să seschimbat, deşii refuz să cred că

mul lăuntric s-a schimbat chiar



ntr-atât de mult. în orice caz, eim-au asigurat că totul e cinstit.Oamenii lor se vor înălţa de pe navă

am în acelaşi timp cu voi. Avioaneleor vor fi dotate doar cu mitraliere,u cu rachete.am, am mai discutat asta, a spus

arker. Cred că tu... tu ai dreptate.a urma-urmelor, Ioan ţi-a furataporul şi a încercat să te ucidă. Notim că e un om rău. Pe de altă

arte...e de altă parte, voi doi abiaşteptaţi şansa de a intra din nou încţiune, a spus Sam. Suferiţi de

ostalgie. Aţi uitat cât de brutale şiângeroase au fost acele vremi, nu ?

Guynemer a spus cu nerăbdare:Dacă nu ar fi răi, nu s-ar afla pe

Rex. în plus, noi am fi laşi dacă nu



m accepta provocarea lor.rebuie să ne încălzim motoarele, ais Barker.

Da, n-ar trebui să vorbesc astfel, apus Sam Clemens. Pe curând,ăieţi. Şi noroc. Să câştige cei maiuni, şi sunt convins că voi sunteţi

ei mai tari.e-a strâns din nou mâinile şi s-aras deoparte. Dovedise deopotrivăuraj şi neghiobie, a gândit el, dar îş

ăduse consimţământul. Aceaeanalizare de ultim moment aituaţiei se datora stării lui degitaţie. N-ar fi trebuit să spună

imic. Dar, ca să recunoascădevărul, abia aştepta acelveniment. Amintea de turnirurileavalerilor de altădată. îi ura pe acei

avaleri, deoarece, istoric vorbind,



rau opresori şi exploatatori alăranilor şi claselor de jos şi serătau foarte primejdioşi şi pentru

ropria clasă. în realitate, fuseseră odunătură de ticăloşi cu gândurimurdare. Asta era realitatea, însă

xista şi mitul. Mitul punea

ntotdeauna ochelari de calamenilor şi probabil că el avea şi oarte bună.

dealul era luminos, dar realitatea

părea umbrită. Avea în faţă doiărbaţi excepţional de capabili şiurajoşi, care aveau să lupte până la

moarte într-un duel aranjat de alţii.

entru ce se băteau ? Nici unulintre ei nu avea ceva de dovedit;mândoi făcuseră asta demult, cândovezile de curaj însemnau ceva.

Despre ce era vorba ? Voiau să-şi



ovedească bărbăţia ? Sigur nu.ndiferent ce motivaţii aveau, cei doi

umpleau pe Clemens de o bucurie

ecretă. Pe de o parte, dacă reuşeauă-i doboare pe oamenii lui Ioan,uteau trece la mitralierea vasului

Rex. Desigur, dacă pierdeau, atunci

iloţii lui Ioan vor ataca Nu se nchiriază. Prefera să nu seândească la această din urmăosibilitate.

rincipala sursă de încântare era sărmărească lupta. O copilărie ori, ceuţin, ceva lipsit de maturitate. Dara majoritatea bărbaţilor şi a multor

emei, îi plăcea sportul în calitate depectator. Iar acesta era unveniment sportiv, chiar dacă fatalentru participanţi. Romanii ştiau c

ăceau când organizau lupte între



ladiatori.am a tresărit auzind un sunetrusc de trâmbiţă. Acesta a fost

rmat imediat de mişcătoarea piesăn albastrul ameţitor, compusă deGioacchino Rossini pentru forţele

eriene ale vasului. Muzica era

ealizată electronic.n calitate de comandant, Barker arcat primul în carlingă. Elicea s-a

otit încet, scoţând un scheunat,

poi a început să se învârtă cuepeziciune. Guynemer a urcat şi eln avionul său. Oamenii aliniaţi pe

marginea punţii de decolare şi

ngrămădiţi în timonerie auvaţionat. Brusc, urletul motoruluivionului de luptă al lui Barker acoperit toate ovaţiile şi încurajările

am Clemens a ridicat ochii spre



amera de comandă. Ofiţerulxecutiv, John Byron, stătea laubloul pupa al camerei de

omandă, gata să-i facă semnăpitanului. Imediat ce cronometrulndica ora 12.00, el trebuia să dearumul unei eşarfe stacojii pe

ubloul deschis.O femeie s-a desprins brusc dinmulţimea de la marginea punţii şi a

runcat buchete de flori de arbore d

er în carlingi. Privind prin ochelari,Guynemer a zâmbit şi a fluturatuchetul. Barker a ridicat florile,

ăsând impresi-a că le va arunca

nspre oameni, apoi s-a răzgândit.am s-a uitat la ceasul de la mână.şarfa sângerie a coborât. S-a întorsi a făcut semn servanţilor să

ctiveze catapulta. S-a auzit un



âsâit de abur şi aparatul lui Barkerlobozit din catapultă, a pornitertiginos înainte. Cu cincisprezece

metri înainte de capătul punţii, s-aidicat în aer.vionul francezului s-a înălţat spreer optzeci de secunde mai târziu.

Mulţimea s-a răspândit pe puntea decolare, iar Clemens s-a grăbit spremonerie. Din camera de comandăutea urca o scară printr-un

ambuchi, ca să ajungă în parteauperioară a structurii. Acolo îlşteptau o masă şi un scaun,mbele cu picioarele prinse de podea

u şuruburi. în timp ce va urmăriupta pe viaţă şi pe moarte, va bea

whisky şi va fuma un trabuc.u toate acestea, îi era imposibil să

lunge îngrijorarea în ceea ce-l



rivea pe Regele Ioan. Era inevitabila un râgâit după o bere că Ioanunea la cale ceva necurat.

9Rex Grandissimus se afla în mijloculacului, cu prova în vânt, cu

baturile rotindu-se încet, ca să îisigureiteza de cincisprezece kilometri peră. Acest lucru, la care se adăuga

ântul din faţă, le oferea avioanelorn vânt de douăzeci şi patru deilometri pe oră pentru a urca înmpul lansării. îmbrăcat cu un kilt

lbastru, capă stacojie şi cizmeegre, Regele Ioan se afla pe punteae decolare. Le vorbea celor doi piloţ

n timp ce echipajul de punte

regătea aparatele. Aceştia purtau



niforme din piele neagră,semănătoare cu acelea aleburătorilor inamici. Aproape de ei

e găseau avioanele de luptă, cărorase făceau ultimele revizii. Şicestea erau biplane, deşii boturile

or erau mai boante decât ale

dversarilor. Aripile şi fuzelajul unuvion erau acoperite cu un modelepit, în albastru şi argintiu, pe care

useseră imprimaţi cei trei lei aurii a

Regelui Ioan. Pe botul lui de un roşuprins fuseseră pictate o ţeastă şiouă oase încrucişate. Cel de-aloilea aparat era alb, cu trei lei pe

ripi şi cârmă. Pe ambele părţi aleurţii carlingii se vedeau câte o bilăoşie, soarele răsărind al Japoniei,nsemnul personal al lui Okabe.

Dintre cei câteva sute de candidaţi



ntervievaţi în ultimii şapte ani, Ioanalesese pe cei doi pentru această z

mult aşteptată. Kenji Okabe era un

ărbat scund şi zvelt, care radiaotărâre. Totuşi, se arăta mai totmpul amabil, manifestând interes

aţă de ceilalţi, nu doar faţă de sine.

n acele moment, arăta sumbru.oss şi Barker, erau renumiţi pentruaptul că duseseră cele mai mariătălii solitare în faţa unor forţe net

uperioare numeric, evenimenteetrecute în Primul Război Mondial.a 23 septembrie 1917, Voss, careoborâse patruzeci şi opt de aparate

le Aliaţilor, zbura singur pe unulintre noile avioane triplan de tipokker, când a trebuit să înfrunteapte avioane de luptă SES ale

scadronului RVC nr. 56. Piloţii lor



rau dintre cei maienumiţi luptători britanici. Cincirau aşi, McCudden, Rhys-Davids şi

ecil Lewis fiind cei mai cunoscuţi.omandantul lor, McCudden, şi-aondus imediat oamenii într-un atacrin încercuire. Ţintit de paisprezece

mitraliere, se părea că Voss eraortit să fie doborât imediat. Daross şi-a pilotat aparatul de parcă afost un şoim rotitor. De două ori,

ând fusese luat în vizor deMcCudden, Voss a intrat într-oemi-vrie plată, o manevră pe careici unul dintre britanici nu o mai

ăzuse până atunci. Realizândrucuri uimitoare, însă perfectontrolate, dar şi găurind câtevaintre aparatele britanice, Voss a

euşit să supravieţuiască atacului



elor şapte. Dar nu a putut spargencercuirea. Apoi Rhys-Davids, unntaş neîntrecut, l-a ţinut în vizor

ndeajuns cât să golească unncărcător de gloanţe de calibrul 50milimetri din mitralierele Lewis aflata bord. Aparatul lui Voss s-a

răbuşit, dar însoţit de regreteleritanicilor. Dacă ar fi fost posibil, er fi preferat ca pilotul să rămână îniaţă. Fusese cel mai bun pilot cu

are se confruntaseră până atunci.O parte dintre strămoşii lui Vossuseseră de origine evreiască. Deşiie lovise de unele prejudecăţi în

orţele aeriene germane, hotărârea şptitudinile lui uimitoare de pilot i-u adus recunoaşterea pe care o

merita. O vreme, luptase chiar sub

omanda lui Richthofen, Baronul



Roşu, care îl numise comandant debor şi apoi îi dăduse sarcina de asigura acoperirea în cadrul

ormaţiei.Kenji Okabe, căpitan în forţeleeriene ale Regelui Ioan, fusese înmpul celui de-al Doilea Război

Mondial subofiţer şi pilot clasa întâin forţele aeriene ale Marinei. A fostnul dintre cei mai mari piloţi de

uptă ai ţării sale şi a stabilit

ecordul tuturor timpurilor pentruMarină când, aflat deasupra insuleiRabaul, din

rhipelagul Bismarck, doborâse

apte avioane americane într-oingură zi. însă în timp ce ataca unombardier deasupra insuleiougainville din arhipelagul

olomon, a fost luat prin



urprindere de un avion americanare l-a atacat în picaj de la mareltitudine. Deschizând focul, acesta

a retezat o aripă a aparatului său,ero, care a fost cuprins de flăcări.rzând, Okabe s-a prăbuşit.

oan a flecărit vreme de câteva

minute cu cei mai buni piloţi ai săi.poi i-a strâns mâna lui Voss şi aăspuns înclinării lui Okabe, dupăare cei doi au urcat în carlingi.

ocul de întâlnire era la o mie cinciute de metri altitudine, într-ununct aflat la jumătatea distanţeiintre cele două vase, unde se ridica

coloană de piatră cu parteauperioară de forma unei cepe.ele patru aparate biplan au urcat

n spirală. Ajungând la înălţimea

tabilită, indicată de altimetre, ele



u început să zboare drept. Nicinul dintre piloţi nu s-a gândit să

nşele, întrucât erau cu toţii bărbaţi

e onoare. Iar Ioan nu sugeraseiloţilor săi să urce mai mult pentrufi în avantaj, pentru că îi cunoştea

rea bine.

poi au pornit direct unii spre alţii.oarele era în dreapta lui Voss şiOkabe şi în stânga lui Barker şiGuynemer. Toţi ar fi preferat să aibă

oarele în spate, iar duşmanul sătea cu el în ochi. Aceasta erametoda clasică de atac. Pilotul stătea pândă, ascuns de soare sau de

reun nor, apoi, după ce depistaictima aflată mai jos, intra în picaj,uând-o prin surprindere.vioanele au ajuns la înălţimea

revăzută, de o mie cinci sute de



metri. Cele două perechi, despărţitee trei kilometri, au pornit una spreealaltă, fiecare cu patru sute

incizeci de kilometri pe oră.robabil că cel puţin cinci mii deameni urmăreau ultima luptăeriană dusă de pământeni.

Werner Voss s-a îndreptat spre Billarker, iar George Guynemer spreKenji Okabe.

ra o manevră aproape sinucigaşă.

vionul era păstrat pe curs deoliziune. Focul se deschidea doar da distanţa de cinci sute de metri. Sepăsa uşor pe butonul de declanşar

focului de pe joystick. Se tragproximativ zece gloanţe. în speranţă unul va atinge o elice,escentrând-o uşor, sau poate

erforând vreo conductă de ulei sau



etezând cabluri electrice. Poatehiar să şteargă capota motorului,au să străpungă parbrizul, lovind

ilotul.poi, în ultima secundă, cât maiârziu, o înclinare pe o aripă şi uniraj spre dreapta. Dacă apare o

reşeală de calcul, ori pilotul celălaltu a virat, ci a continuat drumulrept înainte, buf!

Guynemer s-a uitat cu ochii negri şi

nflăcăraţi prin ochelari şi prin inelue vizare aflat în faţa parbrizului.vionul alb era cu elicele în planulurentului, părând turtit. Elicea ce

e rotea îi oferea o imagine clară adversarului; dinţii lui albi sclipeau

n soare. Apoi, avionul a devenitriaş, crescând cu o repeziciune car

r fi băgat groaza în oricine.



rancezul a apăsat pe buton. înceeaşi clipă, gura ţevii de la

mitraliera adversarului său a scuipa

eva roşu.ele două avioane au descris tonourimultan, iar trenurile de aterizareu fost cât pe ce să se lovească între

le. Ambii piloţi şi-au înălţatparatele şi au făcut o întoarceretât de strânsă, încât au simţit cumin cap li se scurge tot sângele.

reme de o secundă, cât a descrisn cerc, Guynemer a avut avionulepit în vizor. însă nu a vrut să-şiisipească gloanţele, pentru că

cesta se deplasa prea repede.arker şi Okabe s-au încrucişat, câte ce să se ciocnească, trecând însătât de aproape încât şi-au văzut

aţa unul altuia.



cum se desfăşura o goană nebună,ecare aparat urcând cu toatăuterea ce i-o dădea motorul, la o

nclinaţie ce se apropia de unghiulritic de viteză. Motoarele păreau săeamă de efort.poi Okabe s-a desprins, coborând

rusc şi, în timp ce prin vizor i-arecut Guynemer, a slobozit o rafalăe patru gloanţe. Francezul a plecatapul în mod involuntar şi apoi a

ăzut o gaură făcută în parbriz,nclinându-se pe o aripă, a coborâtdată cu Okabe, sperând să-l poată

ovi în coadă. Avionul pe care era

ictat soarele roşu riscase şi fuseseât pe ce să reuşească manevra. înscum ajunsese mai jos decât

Guynemer şi trebuia să plătească

entru îndrăzneala acelui atac.



aponezul a revenit cu un lupingtrâns care a făcut avionul să steaproape în coadă. A urcat şi Okabe,

flat cu capul în jos, a tras cândGuynemer i-a apărut din nou înizor. Francezul a început să executn tonou. Gloanţele au perforat

uzelajul, cât pe ce să îl atingă. Unlonţ a lovit rezervorul deombustibil, însă acesta avea sisteme autoetanşare. O caracteristică pe

are vechiul avion Spad nu o avea.Okabe a îndreptat avionul şi apoi arcat din nou. Guynemer a făcut o

mişcare de rotire, a accelerat, a

ămas în nas vreme de câtevaecunde şi a tras patru gloanţe.

Unul a trecut prin carlingă,tergându-i mâna japonezului.

Gemând de durere, Okabe a luat



mâna de pe manşă. Avionul lui aeviat brusc spre dreapta, parcăcăpat de sub control vreme de o

lipă.Guynemer s-a prăbuşit în vrie, dar aedresat aparatul cu rapiditate.rancezul şi germanul au ajuns, făr

ă fi plănuit asta, alături timp deâteva secunde, amândoi urcând.poi Guynemer s-a înclinat pe oripă spre Voss şi, ca să evite

oliziunea, acesta a descris şi el onclinaţie pe o aripă. în loc să sendepărteze, aşa cum se aşteptase

Guynemer, Voss s-a răsucit spre el,

ar a coborât, în loc să se înalţe.ârful aripii aparatului pilotat deoss a trecut la doi centimetri derofundorul lui Guynemer.

Germanul a coborât, apoi a urcat cu



n luping, o manevrăerecomandată când ai inamicul permele tale. Ajuns în vârful

upingului, a executat un tonou,poi a intrat în picaj.Guynemer s-a gândit că totul s-aerminat în momentul când avionul

n picăţele se întorcea spre el.Revenindu-şi repede, nemaiavândmp să ia în calcul alte modalităţi dcăpare, a început să urce, privind

este umăr. Vreme de o clipă, nu aăzut avionul pepit. Apoi, atâtcesta, cât şi avionul lui Barker aurecut fulgerător pe lângă el.

rietenul său îl urmărea pe Voss,entru că, nu se ştie cum, reuşise săjungă în coada lui. Avionul pepit a

ntrat într-un tonou cu raza de

ăsucire mare, a pierdut viteză în



ursul acestei manevre, apoi axecutat o semivrie plată. Vosscţiona comenzile cu repeziciunea

nei pisici. Brusc, a ajuns cu botuln direcţie opusă. Aparatul luiarker a trecut ca glonţul pe lângă

l, iar vârfurile aripilor aproape că s

u atins.Guynemer nu a mai avut timp să seite la altceva decât la avionul

aponezului. Acum, acesta se afla în

patele său, dar la o altitudine maimică, şi urca la fel de repede ca şi elără să reuşească însă să reducăistanţa dintre aparate. Adversarul

ău era la o depărtare deproximativ două sute de metri,upă aprecierea lui Guynemer.

ndeajuns de aproape ca să-l poată

tinge



u vreun glonţ, dar prea departeentru o tragere de precizie.u toate acestea, japonezul a tras o

afală de mitralieră spre el. în timpe se înălţa pentru a se întoarce, peripa dreaptă a avionului au apărutăuri de glonţ. Okabe s-a întors şi el

irijându-şi avionul astfel încât săibă în vizor omul din carlingă.Guynemer a împins maneta de gaze

ână la capăt, lipind-o de panoul de

omandă. Dacă motorul lui ar fi avueva mai multă putere decât alaponezului, ar fi putut să sendepărteze încet, chiar şi în

scensiunea aceea abruptă, însăegeaba şi-ar fi dorit acest lucru.

Din acest punct de vedere, cele douăparate erau aproape similare.

tras manşa înapoi cu o satisfacţie



ălbatică. A micşorat unghiul dercare, permiţându-i astfel lui

Okabe să reducă distanţa dintre ei.

nsă Guynemer nu a putut descrieurba în ascensiune, ca să ajungă ppate, deoarece nu avea suficientăutere. A încerca aşa ceva fără să-şi

platizeze înclinaţia faţă de orizontr fi făcut ca avionul să intre înnghi critic de viteză. Vreme deproape treizeci de secunde, a

rebuit să spere că focul inamiculuiău nu va nimeri vreo porţiune vitalaparatului.

Okabe s-a apropiat, întrebându-se

e ce Vieux Charles încetinise. Dejaresupusese că la manşă se afla

Guynemer. La fel ca toţi oameniierului, ştia foarte bine trecutul

cestuia. La câteva secunde după ce



a văzut numele, a încercat oenzaţie stranie. Ce căuta el aici, dee încerca să-l ucidă pe renumitul

ranţuz, doborând avionul botezatBătrânul Charlie ? Okabe a privit prin dispozitivul de

chire. Când va ajunge la cincizeci

e metri distanţă, va trage. Acum îlvea pe adversar în raza de acţiune rmelor de la bord. A apăsat butonue la capătul de sus al manşei;

vionul s-a cutremurat cândmitraliera sa a scuipatloanţe. Nu era îndeajuns deproape ca să vadă dacă nimerise,

ar avea îndoieli. Iar acum, avionullb, împodobit cu stârcul roşu,

ncepea să ridice botul. Apoi s-aidicat în coadă, după care a

xecutat un semitonou strâns şi a



nceput să tragă în el.Dar Okabe schimbase deja direcţia

i acţionase manşa. La acea

ltitudine, avionul nu reacţiona la fee rapid ca în zbor drept. Dar aescris semitonoul, după care a

ntrat în picaj. A privit în spate şi l-a

ăzut pe Bătrânul Charlie ieşind dinrie în direcţia opusă.virat strâns şi s-a îndreptat spre

l, sperând să-l prindă înainte ca

cesta să poată ajunge deasupra luiDescoperind că avionul pe care eraictat capul de câine se afla înpatele lui, Voss a avut prea puţin

mp pentru a hotărî ce manevră săacă pentru a scăpa de urmăritor. Sendoia că l-ar putea salva vreocrobaţie obişnuită. Adversarul avea

ă realizeze aceeaşi mişcare ori va



ămâne puţin în urmă şi va trageând va găsi momentul potrivit.u o mişcare disperată, a smucit

cceleraţia pe jumătate înapoi.arker a rămas uimit trezindu-serusc atât de aproape. însă n-a maitat pe gânduri. Avionul pepit era în

izor; distanţa era de cincizeci demetri, şi se reducea mereu. Apoiasca pilotului a apărut în mijloculatarii. A apăsat butonul de

eclanşare a focului.a şi cum i-ar fi citit gândurile,ilotul avionului pepit a acceleratrusc şi, în acelaşi timp, a executat

n semitonou. Gloanţele trase demitraliera lui Barker au trecut prinocul unde ar fi trebuit să se afleapul adversarului şi au lovit partea

nferioară a fuzelajului, distrugând



echia cu patine.mediat după aceea, canadianul axecutat şi el un semitonou. Dacă

rebuia să tragă în timp ce era pe oripă, era dispus să o facă.vionul pepit s-a îndreptat, dar aontinuat semitonoul spre dreapta.

arker a continuat să-l urmăreascăoss a revenit la poziţia orizontală,ar canadianul a apăsat din nouutonul de declanşare a focului.

nsă Voss a iniţiat imediat o manevre picaj cu întoarcere. „Cred că eisperat, şi-a spus Barker. „Pot să

mă întorc şi să plonjez la fel de

apid. Şi el şi-a dat seama că pilotulvionului pepit era Voss. Altfel nu seutea.vionul pepit a ridicat botul cu

apiditate, a descris un tonou cu



ază mare de răsucire şi a plonjatin nou. Barker a refuzat să facăceeaşi manevră. A împins manşa,

nând degetul pe buton, gata săpese, ţinându-se la fel de aproapee Voss ca o răţuşcă de mama ei.

eşind din picaj, Guynemer a intrat

n linia de tragere a avionului pepit.ar Voss, apreciind într-o fracţiunee secundă vectorii propriului avioni ai lui Charlie, precum şi viteza

ântului şi distanţa, a tras o rafală.Doar şase gloanţe, iar Guynemer arecut prin dreptul lui. însă unul l-aimerit pe francez în coapsă,

ătrunzându-i în carne la un unghioborâtor.arker nu şi-a dat seama că Voss

răgea decât în momentul când l-a

ăzut pe Georges azvârlindu-şi un



raţ în sus şi dându-şi capul brusce spate. Atunci a strâns degeteleeasupra butonului de tragere, dar

oss trecuse în sus cu mare viteză,ntrând apoi într-o semivrie,ăsucindu-şi aripile de jur împrejuru un gest criminal, astfel că Barker

-a văzut nevoit să-şi încline avionue o aripă pentru a evita coliziunea.u toate acestea, a revenit,

ăsucindu-se la fel de repede ca un

eopard, ce se teme să nu fie atacate la spatee un câine sălbatic. Pentru o clipă,oss a scăpat de urmăritor, dar

rebuia să plătească pentru asta.ilit să intre din nou în picaj pentru-şi recăpăta viteza înainte caarker să-l atace, a ajuns din nou

edesubtul lui.



arker s-a strecurat în jos, către el,rivind în acelaşi timp în jur să vadănde se afla japonezul.

-a văzut. Venea spre el de sus,osind în ajutorul camaradului său,mai ales că acum Guynemer era, pemoment, ori poate pentru totdeauna

hors de combat.ra esenţial să-l abandoneze pe Vosn acele clipe. Barker a întorsvionul, aliniind botul aparatului pe

celaşi plan şi pe aceeaşi direcţie cai celea ale celui pilotat de Okabe.ntrase pe un drum de coliziune.otuşi, faptul că trebuia să urce îi

rea un dezavantaj. Inamicul nurebuia să rămână la acelaşi nivel, şici nu a rămas astfel. S-a înclinatşor pe o aripă, rotindu-se spre

tânga. Barker s-a înclinat spre



tânga. Okabe a descris un tonoupre dreapta, apoi şi-a aplatizaticajul. Evident, încerca să descrie

n cerc şi să-i cadă în spateanadianului, care a privit în jos, şintr-o parte şi în cealaltă. Guynemerrca, îndepărtându-se. Nu era rănit

oarte grav, dar era scos din luptă.ar germanul se îndrepta cătrerancez, care se afla aproape lacelaşi nivel. Se afla dedesubtul lui,

ntr-o poziţie perfectă pentru caarker să-l atace. Din nefericire,arker era în aceeaşi situaţie caoss faţă de Okabe.

n timp ce încă lua altitudine, Barkerotit avionul. Peste mai puţin de

reizeci de secunde, Okabe avea săoboare cu viteză maximă, -

tacândul din spate.



a naiba cu Okabe. Avea să-l atacee Voss, indiferent ce s-ar fi

ntâmplat.

paratul lui Barker a descris unicaj pe o curbă lungă.ripile aparatului au început săibreze din cauza vitezei mari de

oborâre. A aruncat o privire laitezometru. Avea patru suteaisprezece kilometri pe oră. încăece kilometri pe oră, iar aripa va

uferi un efort la care nu mai puteaezista.aruncat o privire în spate. Okabe î

rmărea acum, dar nu chiar atât de

proape. Probabil că şi aripile luirezentau aceleaşi toleranţe. Barkeraplatizat curba de coborâre,

educând viteza de coborâre. Asta

vea să-i permită lui Okabe să



educă distanţa dintre el şi Barker.nsă acesta din urmă voia să îlntâlnească pe Voss la o viteză care

ă-i îngăduie o rafală mai lungă.ăzându-l pe Barker intrând înicaj, Voss şi-a răsucit avionul spre

namicul care se apropia. Vreme de

âteva secunde, s-au aflat pe aceeaşnie, iar ţevile mitralierelor lui Vossu scuipat flăcări. Risca foarte multansele lui de reuşită fiind foarte

eduse, deoarece distanţa era deatru sute de metri, însă nu avea deles.

Dacă, printr-un miracol, avionul

usese lovit, Barker a rămas neatins-a înclinat pe o aripă şi s-a

ndepărtat, modificând uşor curbae deplasare. A accelerat şi a privit

n acelaşi timp în spate. Okabe se



propia, dar se afla încă preaeparte pentru a-şi folosi armele.

Despicând aerul cu un muget,

paratul lui Barker a descris un arce cerc şi a ajuns în spatele lui VossGermanul nu a privit înapoi, însă

vea posibilitatea să-l vadă pe

arker în oglinda retrovizoare.vident, îl văzuse, întrucât axecutat un semitonou şi a rămas înrm, îndepărtându-se. Barker a

fectuat aceeaşi manevră, apoi abservat că Guynemer avea săjungă în linia de tragere a lui Vossând acesta urma să se redreseze.

reme de o secundă sau două,vionul lui Guynemer avea să se aflee-a lungul în vizorul lui Voss. Se

ntâmplase de două ori ca francezul

ă ajungă



n raza de acţiune a armelor de laordul avionului lui Voss, de ambeleri accidental.

arker nu ştia încă dacă tovarăşului fusese lovit ori nu. El şi Voss aurecut în mare viteză pe lângă

Guynemer; Barker a avut ceafa lui

oss în vizor, la distanţa de doarincizeci de metri şi se apropia cuepeziciune de el.

aruncat o privire în oglindă. Okab

e afla în spatele lui, la aproximativincizeci de metri depărtare. Şi sepropia vertiginos. Atât de repede,

ncât va avea doar câteva clipe să

ragă, doar dacă rămânea în urmă.ucru pe care avea să-l facă,esigur, dacă nu era foarte sigur căa nimeri.

arker a apăsat pe butonul-trăgaci.



De-a lungul fuzelajului au înflorităuri, începând de la coadă, trecândeste pilot, al cărui cap a explodat

ntr-o arteziană de sânge, şiontinuând de-a lungul motorului.pectatorii de pe mal au văzut apoi rivelişte stranie. Trei avioane se

flau în linie, iar apoi li s-a adăugatncă unul. Guynemer ajunsese înpatele lui Okabe. Nu era deasupra,ceea fiind cea mai avantajoasă

oziţie, şi nici nu avea viteza pe carecăpătase japonezul după picaj. Dan timp ce ţeasta lui Voss s-aezintegrat, în timp ce coloana

ertebrală a lui Barker a fostetezată, iar calota craniană i-a fostmulsă, Guynemer a tras treiloanţe. Unul dintre ele l-a lovit pe

Okabe în şale de dedesubt, pornind



n sus la un anumit unghi, ricoşândpoi din coloană şi mergând spreartea din faţă a corpului,

fârtecându-i plexul solar.După aceea, Guynemer nu a maiăzut nimic şi s-a prăbuşit în faţă,mpingând manşa până la capăt, da

ără să-şi mai dea seama de asta, înmp ce sângele i se scurgea din braţi dintr-o parte a torsului. Douăintre gloanţele trase de Voss îşi

ăsiseră ţinta.vionul pepit a intrat în vrie strânsărecând la câţiva centimetri de vârfunei turle de piatră de pe mal,

răbuşindu-se prin mai multeiveluri de punţi din bambus, şi aăzut peste o colibă. Din aceasta au

zbucnit flăcări, alcoolul aprins s-a

evărsat peste colibele alăturate, iar



ântul a dus flăcările către alteocuinţe.şa s-a declanşat primul dintre

umeroasele încendii care aveau săustiască malul.vionul având capul de câine drept

nsemn s-a izbit de o turlă de piatră

i a căzut arzând de-a lungul ei,fărâmând multe niveluri de punţi şolibe, împrăştiind bucăţi

ncandescente de metal şi

ombustibil aprins pe o mareistanţă de jur împrejur.vionul japonezului s-a rotit ca unrbuşon, prăbuşindu-se pe nisipul

e pe mal, lovind zeci de spectatoriare, urlând, îşi căutau salvarea prinugă, apoi a mers sanie, lovind alţiameni şi s-a oprit în peretele marii

ăli de dans. Flăcările au început să



e înalţe, sărind, răsucindu-se şingând frontonul clădirii şi

nvăluind curând întreaga structură

n vâlvătăi oranj şi stacojii, imposibie stins.Bătrânul Charlie a coborât într-o vrie

bruptă, răsucindu-se puţin doar

nainte de a atinge solul. Arzând, azbit marginea malului, a săpat unanţ adânc prin pământul acoperite iarbă, a lovit cinci persoane care

ncercau să fugă din calea lui, şi s-aprit la baza trunchiului unui arbore fier.alid şi tremurând, Goring şi-a dat

eama că acea confruntare nuovedise nimic, ci doar faptul că

ndemânarea şi curajul nueprezentau garanţia supravieţuirii,

ă Doamna Fortuna joacă un rol



eştiut în toate şi că războiul devinecigător deopotrivă pentru soldaţi şiivili, pentru beligeranţi şi pentru ce

ămaşi neutri.Armaghedon: Nu se închiriazăersus Rex

0Regele Ioan grăbise lucrurile, încănainte ca cei patru aviatori să filcătuit grupul sortit pieirii, Ioan a

ostit în microfonul de pe tabloul deomandă din timonerie:aishi!

Da, Căpitane!

a atac! Şi Dumnezeu fie cu tine.u un sfert de oră mai devreme,ocaportul uriaş de la pupa seeschisese. Un avion mare cu două

ocuri, având aripile pliate,



lunecase pe o pistă până ajunsesen apă. Plutind pe flotoare, a rămasn aşteptare cât aripile i-au fost

ntinse şi blocate. Apoi Sakanoueaishi, aşezat pe scaunul pilotului,lasat în faţa aripilor, a pornit celeouă motoare. în vreme ce Taishi

rmărea bătălia aeriană din carlingaeschisă, a încălzit motoarele, înpatele aripilor, pe locul

mitraliorului, stătea Gabriel

O'Herlihy.mbii erau veterani, japonezul fiindarticipant la cel de-al Doilea Războ

Mondial, iar australianul de origine

rlandeză fiind poliţist militar înoreea. Taishi zburase peombardiere torpiloare ale Marinei

mperiale, şişi găsise sfârşitul în

ătălia din golful Leyte. O'Herlihy



usese mitralior în infanterie. îniuda lipsei lui de experienţă în

uptele aeriene, fusese preferat

entru acest post datorită acurateţeeosebite în tragere. Se spunea căutea face mitraliera să cânte la felum Harpo Marx scotea acorduri la

arpă.rusc, deşii nu chiar pe neaşteptateăpitanul îi spusese lui Taishi să

ntre în acţiune aşa cum se stabilise

cesta a vorbit prin microfonuluplat la cască, iar Herlihy s-aşezat. Japonezul a ambalat

motoarele, apoi cei doi au pornit în

usul Fluviului, împotriva vântului.Decolarea a fost dificilă şi a durat

estul de mult, întrucât aparatulransporta zece rachete, fiecare

vând un focos de cincizeci de



ilograme, plasate sub aripi şi oorpilă sub fuzelaj. Aceasta din urmăra acţionată electric şi conţinea trei

ute cincizeci de kilograme deordită.n cele din urmă, avionul masiv aărăsit suprafaţa. Taishi a aşteptat

ână au ajuns la cincisprezece metreasupra apei şi abia atunci apăsat pe butonul de eliberare aotoarelor. Cele două flotoare mari ş

ispozitivele de prindere au căzut,ar aparatul a căpătat viteză.rivind înapoi şi spre cer, O'Herlihyvăzut cele patru avioane de luptă

răbuşindu-se şi strivindu-se de solar nu i-a mai spus acest lucru luiaishi. Pilotul era prea concentrat caă întoarcă aparatul spre malul

tâng, păstrându-l la o altitudine



oasă. A zburat printre turlele diniatră, puţin deasupra punţilor de

emn situate cel mai sus. Planul

revedea zborul puţin pe deasupraopacilor şi, acolo unde se putea,rintre dealuri. Imediat ce ajungeau

n apropierea munţilor, trebuiau să

e întoarcă şi să zboare cu vântulin spate. Rămânând aproape deârfurile copacilor, trebuiau săboare de-a lungul munţilor. Apoi

or vira dreapta şior zbura cu viteză peste dealuri,oborând deasupra complexelor dinambus. Apoi vor lovi vasul Nu se

nchiriază, care va fi cu o latură sprevion.aishi ştia că radarul lui Clemens îiepistase imediat ce părăsiseră

luviul. Spera, totuşi, să-l



ăcălească apărând brusc dinpatele dealurilor.ubofiţerul se străduia să-i atragă

tenţia lui Sam Clemens de mai binee un minut. Cu toate acestea,ăpitanul nu dădea semne că l-aruzi. Acum stătea în picioare lângă

caun, cu trabucul aprins întreuze, cu ochii înlăcrimaţi. Murmuraceleaşi cuvinte, incapabil să seprească:

Georges! Bill!lături de el se afla Joe Miller.itantropul era îmbrăcat cu armurae luptă, o cască de oţel cu o plasă

rea de sârmă peste faţă, orelungire sub forma unui cârnatare îi apăra nasul, o cămaşă deale, mănuşi din piele de peşte, o

părătoare de plastic pentru vintre ş



părători din aluminiu pentruoapse şi picioare. în mâna dreaptă,e dimensiuni uriaşe, ţinea mânerul

nei securi cu tăiş dublu ceântărea cel puţin cincizeci deilograme.i Joe avea ochii umezi de lacrimi.

u fozt băiezi buni, a bubuit el.ăpitane! a repetat subofiţerul. Ceie la radar spun că de pe Rex aecolat un avion de

maridinensiuni.Poftim ? a făcutam.decolat un avion cu două motoare

u flotoare. Radarul afirmă că se

ndreaptă spre nord.am s-a dezmeticit cu totul.pre nord ? Ce dracu' ? Aha! O săescrie un arc de cerc şi va încerca

ă ne lovească în travers!



răcnit la ceilalţi să coboare. Unminut mai târziu, a coborât şi el

cara, ajungând pe punte. S-a răstit

poi la ofiţerul executiv, John Byroni dat ordin ca Goose să decoleze ?Da, domnule, i-a răspuns Byron. înmomentul când cei de la radar au

escoperit avionul lor torpilorecolând! Ei au încălcat acordul!ravo, ai procedat bine, a zis Sam.poi a privit pe hublou. Goose, un

vion torpilor mare, cu motoareumelate, trecea de-a lungul vasuluipărând în dreptul hubloului.

mediat ce Sam l-a zărit, avionul s-a

idicat în aer, iar apa a şiroit de peotoare. După o clipă, cele douăotoare au căzut, lovind apaluviului, s-au răsucit cu un capăt

n sus, după care s-au aşezat, fiind



rinse de curent şi duse la vale.oată lumea la posturile de luptă! atrigat Clemens.

yron a apăsat un buton. Sireneleu început să urle, însă oameniitrânşi pe punte începuseră deja săe îndrepte spre locurile lor.

u toată viteza înainte!Detweiller, care stătea pe scaunulilotului, a împins cele două manşee comandă la maximum.

Giganticele motoare electrice aunceput să se rotească, iar zbaturileriaşe au pornit să frământe apa.asul a lăsat impresia că face

ractic un salt înainte.ngenioasă stratagemă din parteaătrânului Ioan, a spus Clemens.ransmite prin radio către Goose să

e poziţioneze la traversul lui Rex.



yron s-a grăbit să execute ordinul.am s-a întors către de Marbot.

Micuţul bărbat purta o cască neagră

in duraluminiu, o cămaşă de zale şilt, precum şi cizme din piele. Laentura din piele avea prins un toc

n care se aflau un pistol Mark IV şi

teacă adăpostind un cuţit debordaj.nunţă-ţi oamenii să pună armapecială în funcţiune, i-a spus Sam.

xecutarea imediat!rancezul a apăsat un buton care i-ăcut legătura cu depozitul.

Mai aveţi avionul duşman pe ecranu

adar ? l-a întrebat el pe operator.Deocamdată, nu, i-a răspuns

chindler. Se află în spateleealurilor, prea aproape de munţi.

re să vină ca trăsnetul chiar pe



easupra copacilor, a spus Clemensu vom avea prea mult timp laispoziţie pentru a riposta.

De Marbot a scos un geamăt.lemens a observat că acesta pălisei l-a întrebat:e s-a întâmplat ?

u ştiu, a zis de Marbot. Am auziteva semănând a explozie. Iaregătura s-a întrerupt! Nimeni nu-măspunde!

am a simţit că păleşte şi el.Offf, Dumnezeule! O explozie ?oboară acolo şi vezi ce se petrece!yron vorbea la un alt interfon.

ostul 25 raportează o explozie laostul 26. Francezul a sărit în lift şidispărut.

Domnule, am descoperit avionul

namic! a anunţat operatorul radar.



e malul dinspre babord, puţineasupra structurilor, şi se apropierintre două coloane de piatră.

am a fugit la hublou şi a privitfară. O rază de soare a fosteflectată de botul vărgat în argintiui albastru al avionului.

e apropie cu o viteză incredibilă!strâns pervazul între degete şi s-ailit să-şi păstreze calmul, apoi s-a

ntors. însă Byron transmisese deja

rdine. Nici nu era nevoie, de altfel,eoarece avionul atacator era vizibilu trageţi decât atunci cândparatul va ajunge la o sută cincizec

e metri, a ordonat Byron. Apoiansaţi rachetele. Tunurile şi armelee calibru mic să aştepte până cânda ajunge la şaptezeci şi cinci de

metri.



-ar fi trebuit să aştept, a mormăitam. Trebuia să activez laserul

mediat ce au decolat băieţii noştri.

utea tăia avionul în două înainte dapuca să lanseze vreo torpilă.ncă un regret într-o viaţă plină deăreri de rău.

Uite-l gă viine! a exclamat Joe Millervionul torpilor trecuse prin dreptulodurilor ce

mergeau de-a lungul dealurilor.

cum aproape că ştergea iarbaâmpiei. Indiferent cine era pilotul,cesta manevra avionul masiv şi

mare de parcă ar fi fost unul de

uptă, cu un singur loc.mediat după aceea, evenimentele aunceput să se precipite. Avionul seeplasa cu cel puţin două sute

ouăzeci de kilometri pe oră. Odată



juns la Fluviu, mai avea de parcursncă aproape doi kilometri până lantă. însă urma să lanseze torpila

e la o sută optzeci de metriepărtare. Chiar mai de aproape,acă pilotul avea curaj. Cu cât maiproape făcea lansarea, cu atât

cădeau şansele vasului de a evitaroiectilul.r fi fost mai bine dacă vasul s-ar fi

otit cu prova spre atacator,

evenind astfel o ţintă de mai miciimensiuni. Dar dacă s-ar firocedat aşa, mijloacele de apărare-ar fi redus la minimum.

am a aşteptat. în momentul cândrma argintie avea să fie lansată devionul purtător, el îi va da lui

Detweiller ordinul de întoarcere a

asului. Iar atunci



vionul va constitui o ameninţaremai redusă. în orice caz, dacă

upravieţuia furtunii de foc, avea să

lece în mare viteză.O sută cincizeci de metri, a anunţatyron, privind ecranul radar pestemărul operatorului. Apoi a vorbit în

nterfonul prin care se transmiteaurdine către baterie: Lansaţiachetele!

Din douăzeci de ţevi au ţâşnit tot

tâtea proiectile argintii, avândârful conic şi scoţând flăcări.Dar pilotul avea reflexe excelente.Douăsprezece rachete, mai mici

ecât acelea pornite spre el, auâşnit de sub aripile avionului său.ele două stoluri de rachete s-au

ntâlnit după o fracţiune de secundă

i au dispărut într-un nor de flăcări



nconjurat curând de fum negru.mediat după aceea avionul atrăpuns norul. Acum era atât de

proape de Fluviu, încât părea căalurile îi vor smulge parteanferioară a fuzelajului.ansaţi cel de-al doilea grup de

achete! a răcnit Byron. Trageţi cuunurile şi armele de mână!Dinspre vas a pornit arcuit un nou

rup de proiectile. Mitralierele cu

bur au tras folosind gloanţe dinlastic de calibrul 80, tunurile de 88e milimetri de la babord au hămăitcoţând flăcări şi nori cenuşii de

um. Iar puşcaşii marini, aflaţi întrelatformele grele, au tras cu puştile.orpila lunguiaţă, semănând cu unechin, a căzut din avionul aflat la o

ltitudine de treizeci de metri, a lovit



uciul apei, a săltat, apoi s-acufundat. Acum nu se mai vedeaecât siajul lăsat, arătând ca o

erbere.anda stânga! a ordonat Sam.Detweiller a smucit brusc manşa

ătre babord. Zbaturile mari cât

işte monştri de pe partea stângă auncetinit, s-au oprit, apoi au începută vânture apa în direcţie opusă.

ncet, vasul s-a rotit.

imţind că avionul s-a uşurat bruscupă ce scăpase de povara torpilei,aishi a tras manşa. Botul avionulu-a înălţat când cele două motoare,

mbalate la maximum, au ridicatvionul, care a trecut peste vapor.aishi s-a aplecat peste margineaarlingii, iar vântul I -a izbit în faţă

u toată forţa. Cu toate că apa era



mpede, nu a reuşit să vadă torpila,eoarece avionul o depăşise deja.

n faţa lui, rachetele au sclipit scurt

n razele de soare, lăsând în urmăâre de fum. Altă lansare! a gânditl. Tot rachete cu detectori deăldură.

n alte condiţii, Taishi ar fi zburatuţin pe deasupra punţii deecolare, trecând peste ea, ar fiescris un viraj şi ar fi coborât

entru a mitralia vasul. O'Herlihy seidicase acum în picioare, ţinându-e cu o mână de marginea carlingii,şteptând ca avionul să ia o anumit

ltitudine pentru a întoarcemitralierele şi declanşa focul. Numa

ă el nu avea să mai apuce acelmoment.

vionul, Taishi şi O'Herlihy au



ispărut într-un nor mare de fum,ar fragmente de metal, carne şi oaseu început să zboare imediat în toat

ărţile.Unul dintre motoare a descris unrc, prăbuşindu-se pe puntea deecolare, în apropierea unui tun. S-a

ostogolit de-a lungul acesteia şi aăzut dincolo de margine, pe punteae furtună, strivind doi oameni.

Un membru al echipajului a cerut

ntervenţia unei echipe de pompieri.rivind pe hublou, Sam Clemens aăzut explozia, apoi a perceput unbiect întunecat cu colţul ochiului,

i a simţit vibraţia produsă dempact.

e naiba a fost asta ?rămas cu ochii la siajul torpilei,

are se apropia cu un aer sinistru, l



el ca un rechin, dar înaintând maiepede.lemens şi-a dorit ca vasul să se

otească mai rapid, să o facă înaintee a fi prea târziu.ra un joc de geometrie, dar un joc

mortal. Torpila descria o linie

reaptă, cea mai scurtă distanţăntre două puncte cel puţin în cazule faţă. Vasul descria un cerc pentrunu se mai afla la capătul acelei

nii drepte imaginare.am s-a prins de pervaz, a muşcatin trabuc atât de puternic, încât l-aecţionat, nu complet, ci atât cât să-

târne moale din gură. Capătulprins i-a pârlit bărbia, făcându-l săcoată un răcnet de durere. în

momentul când torpila s-a frecat

şor de coca vasului, preocupat de



urere, nu a simţit decât o marengrijorare.poi torpila a trecut mai departe,

ndreptându-se spre mal, şi atuncii-a dus palma la gât, arzându-se lamână, şi a azvârlit cât colo trabuculndreptaţi vasul, i-a spus el lui

Detweiller. Să ne reluăm cursul demai devreme, cu viteză maximă.rivind pe fereastra de la tribord,yron a zis:

ăpitane, torpila e pe jumătatecufundată în mal. Motorul încă oropulsează, dar s-a blocat înămol, şi s-a înclinat, bătând în sus

lţii să-şi facă probleme din cauzai, a spus Sam, referindu-se laamenii de pe mal.poi a tăcut. Vreme de câteva

minute, uitase de explozia din



propierea camerei în care se aflarma specială.yron ? De Marbot nu a raportat

imic ?u, domnule.nterfonul plasat pe perete a scos unril. Avându-l pe Clemens chiar în

pate, Byron a ridicat receptorul.unt de Marbot. Căpitanul e ocupat

e ascult, Marc! a spus Sam. Ce s-a

ntâmplat ?rma laser a fost distrusă! Cu totul!oţi membrii gărzii, inclusiv Fermor,u fost ucişi, la fel ca şi cei patru

ameni din echipaj care au ajuns laocul faptei. Gărzile au fost aruncaten aer, iar oamenii din echipaj auost seceraţi cu gloanţe! Căpitane, la

ordul vasului se află unul sau mai



mulţi sabotori!am a scos un geamăt. Pentru olipă, a crezut că avea să leşine.

rinzându-se cu o mână de perete, aeuşit să-şi recapete echilibrul.Domnule, aţi păţit ceva ? l-a întreba

yron. Acesta era la fel de palid ca ş

am, dar nu dădeaemne de agitaţie. Sam s-a îndreptae spate, a inspirat adânc şi a zis:-am nimic. Mama tuturor dracilor!

rebuia să pun douăzeci de oameniă păzească arma aceea! Şi bineăceam dacă o scoteam de acolo maievreme! Acum, am pierdut asul din

mânecă! Iar Ioan nu ar fi avut nici oansă de scăpare din faţa aceleirme. Byron, să nu pierzi niciodatăin vedere factorul uman!

m înţeles, domnule, a spus Byron.



cum, aş sugera...ă trimitem echipe care să-l caute pcălos ? Sau pe ticăloşi ? Probabil c

-au întors deja la posturile lor.osibil. Şi poate plănuiesc să neistrugă generatoarele. Trimiteameni în camera motoarelor să stea

e pază. Şi să verifici peste tot. Veziacă cineva şi-a părăsit postul deuptă, indiferent din ce motiv. S-arutea ca mulţi să fie nevinovaţi, dar

u trebuie să riscăm. Oricine şi-aărăsit postul de luptă să fie azvârlitn închisoarea navei ! Nu-mi pasăacă e vreun ofiţer şi pare să aibă u

motiv întemeiat. Nu aveam cum săuptăm împotriva lui Ioan şi să neemem în acelaşi timp că vom finjunghiaţi pe la spate!

m înţeles, domnule! a spus Byron



i a început să apeleze posturile deuptă pe numere.asul duşman se află la opt

ilometri depărtare, căpitane, anunţat şeful operatorilor radar. Sepropie cu nouăzeci de kilometri peră.

Rex avea viteza maximă de şaptezecie kilometri pe oră, în apă liniştită şără vânt din faţă. Ajutat de curent şânt, vasul se deplasa acum cu

ceeaşi viteză ca şi Nu se închiriază.vem vreun semn de la Goose ? a

ntrebat Sam.imic, domnule.

am s-a uitat la cronometru. Marelevion trebuia să zboare de-a lungul

munţilor, razant peste coroaneleopacilor, cât mai jos posibil

easupra pădurii. însă el nu trebuia



ă atace singur pe Rex. Pilotulrimise ordin să aştepte până cândcesta începea lupta cu nava-mamă

După aceea, cât echipajul lui Ioanra ocupat să tragă asuprauşmanului, Goose avea să aparăuind dintre copaci, năpustindu-se

easupra Fluviului atacându-l peRex din travers. Dacă Ioan ar fi avutât de cât bun-simţ, şi-ar fi păstratvionul-torpilor până când avea să

nceapă adevărata bătălie.nsă şi Ioan sperase că oamenii de pNu se închiriază vor fi prea ocupaţi

ă urmărească lupta aeriană, încât

or fi luaţi prin surprindere.ăpitane, navă inamică la şaseilometri şi jumătate distanţă de noixact în faţă.

am şi-a aprins un nou trabuc şi i-a



erut medicului să-i aplice unnguent calmant pe arsura de peărbie. Smollett i-a făcut pe plac,

upă care Sam a rămas lângăubloul tribord, urmărind norii deum ridicându-se din incendiile dee malul stâng, la aproximativ

umătate de kilometru în faţă.âlvătăile înghiţeau construcţiile dinambus; pin ori tisă. Purtate deânt,

orţiuni din pârjol au ajuns pe punţi case. Oamenii fugeau care încotroărând bunuri scoase din caseleuprinse de flăcări ori coborând

cările înainte ca focul să le mistuielţii alcătuiseră şiruri, vârându-şiotirele şi găleţile din lut ars înluviu, trecând aceste vase până la

apătul rândului, unde apa era



zvârlită la baza focului. Oameniicţionau, chiar dacă nu mai

ntrevedeau nici o speranţă; nu se

mai putea face nimic, în afară de angădui focului să-şi facă mendrele.Din câte se părea, jumătate dintreocuitori hotărâseră să procedeze în

cest fel. Se strânseseră cu toţii peâmpie, unde mai rămăseseră întregserie de clădiri şi au continuat să

ştepte confruntarea dintre cele

ouă vapoare.-ar părea că înainte de a încheiaupta o să facem praf Virolando, apus Sam, fără să se adreseze cuiva

nume. Nu cred că o să fim preaubiţi în acest loc.

Domnule, inamicul e la cinciilometri distanţă.

am a păşit spre interfon, unde



yron încă se adresa tuturorosturilor de luptă. în spatele lui apărut silueta mătăhăloasă a lui Joe

Miller, iar Sam a simţit miros dewhisky în respiraţia uriaşului.itantropului îi plăcea întotdeaunaă dea peste cap câteva păhărele

naintea unei lupte. Joe spunea cău avea nevoie de falsul curaj dat delcool. O făcea de dragul proprieiănătăţi, îi potolea frământarea pe

are o simţea în stomac.n bluz, Zam, am nevoie de muldănerjie. Iar tu ai zbuz: algoolul îzi dă

multă enerjie. Organijmul meu are

evoie de el ca de un gombustibil.Ga ză nu mai jic gă am un trubmare.Da, dar să bei o sticlă întreagă ?

yron s-a uitat la el.



Deocamdată, s-a stabilit că nimeniu s-a îndepărtat de postul său.

Dar dagă au trebuit să fagă pipi ? a

is Joe. Eu întotdeauna trebuie zăag pipi înainte de o luptă. Nu aremportanză gât de gurazoz zunt, gău tot îngordat zunt. Nu ajitat. Doar

ngordat.i, bineînţeles, băutura nu are nici oegătură cu încordarea ta, a spusam. Dacă aş bea o sticlă întreagă,

ici n-aş mai reuşi să ies din toaletăa o adică, m-aş considera norocosacă aş nimeri-o.

Whizkyul gurăză rinijiul. Iar gine are

inighi gurazi, are ji gabul limbede.a al meu mă refeream, nu la ajelal văzului.mândouă au o mulţime de lucruri

n comun, a spus Sam. Sunt la fel d



olţuroase.mi vorbejti urât doar bentru gă ejtiubărat, a zis Joe, şi l-a bătut amica

e spate pe Sam cu palma ale căreiegete erau groase cât bananele.u te bate pe burtă cu căpitanul, l-arevenit Sam. Dar Clemens se

imţea deja mai bine. Joe îl iubeai i-a fi sărit oricând în ajutor. I s-arputut întâmpla ceva rău câtă

reme îl apăra acest monstru ? Da,

ineînţeles. Vasul îi putea fi distrusi cu Joe şi fără el.

Rex Grandissimus se vedea deja ca omasă alburie şi neclară, ce se

propia de el. Treptat, silueta lui aevenit tot mai precisă. Vreme de o

lipă, Sam Clemens a simţit o durer



ăuntrică. Rex fusese primul luiapor, prima lui iubire. Luptase cundârjire pentru a procura metalul

ecesar, ucisese, ba chiar îşimorâse un tovarăş pentru el oarende se afla acum Erik Bloodaxe ?articipase la proiectarea lui până la

ltimul bolţ, şi toate crimele şibaterile se dovediserănutil e când Regele Ioan îi furaseasul. Iar acum îi devenise cel mai

mare adversar. Era păcat să distrugn asemenea vas, mai ales că pelanetă nu mai exista decât unulare să-i semene.

ura cu atât mai mult pe Ioanentru că îl silea să scufunde acea

rumuseţe. Poate reuşea să ataceRex şi să-l cucerească fără a-l

istruge. După aceea, ambele



apoare ar fi navigat până lazvoarele Fluviului.am oscilase mereu între cel mai

egru pesimism şi optimismul celmai dezlănţuit.Distanţa, patru kilometri, l-a

nunţat operatorul rada»-.

-aţi depistat pe Goose? u... ba da, domnule! E la aproapeinci kilometri la tribord, puţineasupra dealurilor!

Domnule, vasul inamic întoarce laabord, a spuss operatorul radar.am s-a uitat pe hublou. într-devăr, Rex întorcea. Şi în timp ce

Nu se închiriază se îndrepta spre el,Rex îşi expunea pupa.

e dracu' face ?Doar nu vrea să fugă! a exclamat

am. Oricâte păcate ar avea ticălosu



cela, laşitatea nu e unul dintre ele.n plus, nici oamenii lui nu i-arermite o asemenea manevră. Nu,

igur a clocit ceva urât.u s-ar putea ca Rex să aibă unelerobleme mecan ice ? a întrebat

Detweiller.

Dacă ar fi adevărat, îl putem prindein urmă, a zis Sam. Radarul, ceiteză are ?asul inamic se deplasează cu

incizeci şi cinci de kilometri pe orăpre vest, domnule.mpotriva curentului şi vântului,sta este viteza ma_ximă, a zis Sam

asul funcţionează perfect. Celuţin, aşa cred. De ce naiba dă Ioanir cu fugiţii ? Doar nu are unde săe ascundă.

am a făcut o pauză şi şi-a rostogoli



chii în toate părţile, căutând încelaşi timp o explicaţie. Apoi i-aenit o idee:

Operator sonar! Ai detectat vreunbiect străin ? N-ai observat ceva cer putea semăna cu o mină ?u, domnule. N-am depistat nimic,

n afara câtorva bancuri de peşti.văd pe Ioan în stare săonfecţioneze câteva mine pe care să

e împrăştie în calea noastră, a zis

am. Şi eu aş proceda aşa dacă aş fn locul lui.Da, dar el ztie gă noi avem zonar.Da, dar oricum aş încerca. Sparks,

pune-i lui Anderson să aştepteână începem lupta, ori până la alterdine.

Operatorul radio a transmis mesaju

ătre Ian Anderson, pilotul de pe



Goose. Acesta era un scoţian careburase pe un bombardier torpilor înel de-al Doilea Război Mondial.

unarul lui, grecul Theodore Zaimisusese mitralior pe un aparatHandley Page Halifax al Forţelor

eriene Regale în raidurile nocturne

ntreprinse deasupra Franţei şiGermaniei în acelaşi război.nderson a transmis că înţeleseserdinul. Radarul a urmărit avionul

Goose, care a menţinut un curs cama acelaşi palier, către est.n timp ce soarele se arcuia sprepus, Nu se închiriază a redus

istanţa ce îl separa de Rex.oate Ioan nu ştie cât de repede seoate deplasa vasul nostru, aolborosi Sam, în timp ce măsura

ncăperea în lung şi-m lat. S-a uitat



a mulţimea de oameni strânşi pembele maluri, pe coloanele deiatră şi pe punţi. De ce stau cu

chii căscaţi la noi ? Nu-şi daueama că s-ar putea ca rachetele oribuzele să cadăi printre ei? Măcar atât putea să

acă şi Ioan, să-i avertizeze!Marele templu din piatră roşie şieagră a apărut în faţa lor pe mal, aevenit impunător, după care a

ămas mic în urmă. Acumrmăritorul se găsea la doar unilometru în spatele urmăritului.am i-a ordonat lui Detweiller să

cadă viteza.u-mi dau seama ce pune la cale.

Dar n-aş vrea să gonesc cu toatăiteza într-o capcană.

-ar părea că se îndreaptă spre



trâmtoare, a zis Detweiller.tiam şi eu asta, l-a pus Sam launct.

Munţii se apropiau, arcurile lor dee o parte şi cealaltă aproapempreunându-se la un kilometru şiumătate în faţa lor. Aici, pereţii

ărgaţi în negru, alb şi roşulcătuiau prăpăstii aproape verticalea baza cărora Fluviul fierbea. Deşiirobabil se folosea de întreaga

utere, Rex înainta doar cu treizecii cinci de kilometri pe oră. Viteza lue înaintare avea să fie şi maiedusă după ce pătrundea în

recătoarea strâmtă şi întunecată.hiar credeţi că Ioan o să traverseze

azanele ? a zis Sam. S-a lovit cuumnul drept în palma mâinii

tângi. Pe Dumnezeul meu, asta era



exclamat el. Vrea să ne aştepteincolo, să ne prindă în momentulând vom ieşi din trecătoare!

Doar n-o ză vagă o azemenea broztieu ? a zis Joe Miler.am nu l-a luat în seamă. A pornitpre operatorul radio.

ă-mi legătura cu Anderson!ilotul de pe Goose i-a răspuns cun pronunţat accent scoţian:

Da, o să facem un survol ca să

edem ce pregăteşte bezmeticulcela, căpitane, dar o să-mi ia cevamp până ajung deasupra trecătoriiu traversa munţii; pătrunzi direct

n trecătoare, i-a spus Sam. Iar dacăoţi profita de vreo şansă, atacă-l!poi s-a adresat lui Byron. Ai auziteva?

e faţa lui Byron a apărut o expresie



e uşoară nemulţumire.O să raportez imediat ce am ceva.

am a pufnit în râs şi a zis:

artă-mă, John. Dar ideea că cinevar putea pune explozivi acolo... ei,sta chiar mă îngrijorează.ontinuă.

red că avem ceva, a zis Byron,upă ce a luat legătura cu maistrule marină Schindler de la postul de

uptă 26. Sam s-a apropiat de Byron

ublocotenentul Santiago a plecatin post acum vreo jumătate de oră,omnule, a zis Schindler. M-a lăsate mine în locul lui, spunând că

uferă de diaree din cauza stresuluii voia să se cureţe, ca să nu se facăe râs. A promis că se va întoarceepede. N-a apărut decât peste zece

minute, dar în acel moment nu am



at importanţă, domnule, pentru căzis că încă nu se simţea bine.

ărea că făcuse duş, domnule,

indcă şiroia de apă. Cică se mânjisău şi a trebuit să se spele. Apoi,mediat ce am auzit ordinul de apeleneral, s-a cerut din nou afară. Dar

e atunci nu s-a mai întors.ostul 27, raportează! a ordonatyron şi a întors capul spre Sam. S-r putea să nu fie singurul.

oate celelalte posturi de luptă auaportat că nimeni nu-şi părăsiseostul.ha, înseamnă că se ascunde pe

ndeva, ori a sărit peste bord, a zisam.u cred că a părăsit vasul fără să-l

adă cineva, .a spus Byron.

am l-a apelat pe de Marbot.



Mobilizează-ţi toţi oamenii, dar toţi,i căutaţi-l pe Santiago. Dacă opuneezistenţă, împuşcaţi-l. Dar aş

refera să-l interoghez personal,acă s-ar putea. Apoi Sam s-a întorspre Byron şi i-a zis: Santiago facearte din echipaj încă de la început.

robabil că l-a plasat Ioan printreoi, deşii nu-mi dau seama cum de flat despre laser. Noi l-am concepubia după ce el a furat vasul. Şi cum

Dumnezeu a aflat Santiago de el ?ici măcar secretul privind viaţaexuală a Reginei Victoria nu a fostăstrat mai straşnic decât cel legat

e laserul nostru.avut timp berechet ca să afle orice

ecret, a spus Byron. E foarte şiret.Dar eu n-am avut niciodată

ncredere în tuciuriul acela.



Mie mi-a plăcut, a zis Sam. Erantotdeauna glumeţ, îşi îndeplineaoarte bine îndatoririle, şi juca

ocher al naibii de bine.antiago era un navigatorenezuelan din secolul al XVII-lea,are comandase o corabie de război

reme de zece ani. După ceaufragiase în apropierea uneinsule necunoscute din Caraibe, înmp ce se zbătea să ajungă pe plajă

usese rănit cu suliţa de un indianăştinaş. Asta i-a grăbit doar cuuţin sfârşitul, pentru că sifilisulricum l-ar fi ucis foarte curând.

ineînţeles, a adăugat Sam, şi-arătat gelozia faţă de femeile cu care-a însoţit, şi se dădea cocoş, carice latino-american. Dar după ce

na dintre femeile lui, o expertă în



udo din secolul XX, a măturat pe jou el, Santiago şi-a schimbaturtarea şi a început să trateze

oamnele de parcă ar fi valorat câtreutatea lor în aur.nsă în acele momente aveau treburi

mai presante de rezolvat decât să

nalizeze personalitatea lui SantiagoDe pildă, cum putea afla Ioan dacăgentul său reuşise ? Doar nu ştiusee laser. Probabil că îl însărcinase p

enezuelan să distrugă ceva vital dee vas printr-o explozie. Acel ordinu fusese îndeplinit, pentru căeneratoarele şi centrele de comand

lectromecanică erau prea bineăzite.

De asemenea, cu excepţia uneixplozii spectaculoase, cum avea

oan să afle că agentul îşi făcuse



reaba ? Pusese la punct vreunistem de semnalizare ? în acest cazantiago nu transmisese nici un

emnal.Decât dacă... nu cumva avusesereun radioemiţător ascuns undevae vapor. Şi care să funcţioneze pe

recvenţă ce nu se folosea de către...am a simţit sub tălpi o vibraţie aunţii, ce nu era justificată deotirea zbaturilor prin apă.

-a îndreptat către hubloul pupa şi rivit afară. Firicele de fum seidicau din latura tribord, şi păreauă apară de pe puntea de promenad

escoperită.am s-a repezit la interfon şi a

ăcnit:osturile 15 şi 16! Ce s-a întâmplat?

a răspuns o femeie cu glas calm:



unt ofiţer Anita Garibaldi, de laostul 17! S-a produs o explozie,omnule! S-a distrus un perete

espărţitor! Cablurile şi fireledăpostite în perete s-au retezat!Detweiller a scăpat o sudalmă. Sam

-a întors spre el.

e s-a întâmplat ?m pierdut controlul, a spusDetweiller, dar Sam îşi dăduse deja

eama.

baturile îşi încetiniseră rotaţia şi,ând s-a uitat pe hubloul pupa, Same-a văzut oprindu-se cu totul.reptat, botul vasului s-a întors la

abord, fiind apoi luat de curent.Detweiller a apăsat un buton. Beculmartor de alături s-a aprins, după

are Detweiller a preluat manşele.

baturile s-au rotit din nou,



ăpătând viteză. Vasul a revenit peechiul curs.

intrat în funcţiune sistemul de

ezervă, a anunţat el.am a zâmbit vag, dar nu se simţeaâtuşi de puţin bine dispus.antiago nu avea cum să ştie de

sta, a zis el. Totuşi, Ioan aremeritul de a-mi fi spus să instalezn sistem de rezervă! L-am bătut curopria lui armă!

poi, apăsând pe un buton pentruealizarea comunicării către toateosturile de luptă, a răcnit:

Gata, netoţi microcefali, care nu vă

ricepeţi decât să încurcaţi lucrurilehiar dacă v-ar creşte creieraşele demie de ori, tot ar mai rămâne

uficient loc în scăfârliile voastre ca

ă zornăie! Găsiţi-mi-l pe Santiago!



Domnule, strâmtoarea se află chiarn faţa noastră, l-a anunţat

Detweiller.

e deasupra vasului a trecut ombră, şi s-a auzit vuietulmotoarelor jumelate. Goose a ţâşnit

u viteză în faţa lor, la o altitudine

e aproape şaizeci de metri. Urcarintre pereţii întunecaţi de piatră,vând reflectorul aprins, parcăipăind drumul, apoi a scăzut în

ntensitate şi a dispărut cândvionul a făcut un viraj pe dupătânci.utem ţine legătura radio cu Goose f

a întrebat Sam pe operatorul radio-ar putea, domnule. Undele lungiunt cele mai recomandate, având înedere relieful.

am s-a uitat din nou pe hublou,



ar, auzind exclamaţia operatorului-a răsucit brusc.suse! Pilotul tocmai a anunţat: „Am

ost loviţi ! Motorul dreapta a luatoc! O rachetă!... (Apoi s-a uitat spream, care i-a văzut faţa devenităvidă.) Asta e tot, domnule căpitan.

am a scăpat un blestem.red că Ioan a urmărit avionul. Ştiaă voi trimite un avion ca săescopere ce pune la cale.

De ce nu-l lăsase pe Anderson sărocedeze cum voise el, adică săboare peste munţi ? Aşa ar fi ieşitin raza de acţiune a rachetelor, ori

r fi avut măcar timp să efectuezemanevre de evitare. Numai că Ioan î

unoştea bine pe fostul lui partener,şi dăduse seama cu câtă nerăbdare

a acţiona. De aceea, aşteptase, iar



cum scosese din luptă avionulorpilor.nsă Rex nu pornise prin strâmtoare

oar ca să organizeze o ambuscadăentru distrugerea avionului. Ioan...rusc, s-a auzit glasul nesigur al luie Marbot:

ăpitane! L-am prins pe Santiago! Sscunsese după o secţiune de peretetanş! A încercat să scape fugindrintr-un pasaj şi era cât pe ce să

jungă la balustrada punţii.ohnston l-a împuşcat drept în cap!ă-mi prezinţi detaliile mai târziu, i-spus Sam. Continuaţi căutarea

elorlalţi agenţi. Căutaţi şi...Rachete! a strigat Detweiller.

2

am Clemens s-a întors. Ceva



emănând cu un fulger argintiu aenit de sus şi a lovit bazamoneriei. Explozia a fost

surzitoare, iar puntea s-autremurat. Apoi s-a auzit alt vuiete deasupra. Timoneria a vibrat.reme de câteva secunde, fumul a

nvăluitcrestele din toate laturile, după carefost dus şi împrăştiat de vânt.e naiba ? a început să repete Sam

a nesfârşit.Uite, de acolo, de sus, a spusDetweiller, şi a ridicat mâna de pe omanetă doar cât să arate în susul

tâncilor din partea dreaptă.coate vasul din zona asta! a strigatam la el. în aval!

nsă dând dovadă de un calm glacia

ilotul accelerase deja la puterea



maximă.-a văzut din nou o fulgerarergintie. De astă dată, erau mai

multe rachete. Au urmat alte şi altexplozii. O baterie de rachete de laabord a dispărut într-o furtună de

oc şi fum gros. O lovitură directă

in partea celui care lansa aceleroiectile cine ştie de unde.Mergi în zigzag! a ordonat Sam.

asul a mai primit câteva lovituri

irecte. Alte proiectile au căzut înpă, de o parte şi de alta a vasului şa pupa.m pierdut radarul, a zis Byron,

motiv pentru care a ordonatervanţilor de la bateriile de racheteă răspundă cu foc pe bazaprecierilor vizuale.

Dar unde sunt atacatorii ? a întreba



am.us, pe stâncă! au rostit Byron şi

Detweiller în acelaşi timp.

holo! a întărit şi Joe, arătând peubloul dinspre pupa.n timp ce Byron a solicitataportarea daunelor şi pierderilor

mane, Sam s-a uitat către loculndicat de titantrop. La înălţimea desută cincizeci de metri, unde părea

ă existe un zid neîntrerupt de

iatră, acum exista o deschizătură.vea aproximativ o formăreptunghiulară, fiind lungă de vreoouă metri şi înaltă de doi. în

patele lansatoarelor aflate acolo seedeau siluetele unor oameni, iarrmele şi proiectilele sclipeaurgintiu în bătaia razelor soarelui.

Doamne, Dumnezeule mare!



robabil că oamenii lui Ioanescoperiseră o peşteră pe faţada

muntelui şi duseseră rachetele şi

ansatoarele tocmai acolo. Un ecranrotector, probabil din hârtie, careimula o porţiune acoperită cucheni, fusese tras peste

eschizătura peşterii. în timp ceachetiştii lui stăteau la pândă îneşteră, Ioan pătrunsese cu mareiteză în strâmtoare.

e-a tras pe sfoară! a spus Sam şi aemut.reme de un minut, vasul a gonit în

osul Fluviului. Apoi a tresărit, deşii

ra conştient că avea să mai fie ţintatacului, când douăsprezeceroiectile mari au ţâşnit din peşterăl cărei interior s-a iluminat o clipă

in cauza flăcărilor de la duzele



achetelor.anda stânga! a răcnit Sam.

Doar una din numeroasele rachete a

ovit vasul. O mitralieră cu abur aispărut într-un nor de fum şiăcări, iar explozia azvârlit în toateărţile fragmente de metal şi de

arne umană. După ce fumul s-aestrămat, în locul unde maievreme se aflau platforma,

mitraliera, trei bărbaţi şi două femei

e căsca o bortă mare.reme de un moment, Sam a rămasmut şi împietrit, incapabil săse mişt

ri să gândească altceva decât:

Războiul nu e specialitatea mea.Războiul nu este mediul firesc al

mului înzestrat cu raţiune. Trebuiaă mă arăt realist şi să-i încredinţez

omanda lui Byron. Dar nu, mândri



mea nemăsurată a vrut altceva. Ioani-a dovedit viclenia, marea viclenie,i îl are şi pe danezul acela uriaş,

ordenskjold, drept consilier.i-a dat seama ca prin vis că vasule îndrepta vertiginos către mal. Iarlasul lui Byron, parcă venind de

eparte, rostea:ăpitane, menţin cursul ?am, Zam, a bubuit Joe dinapoia

ui. Iizuze Iriztoaze, o ză ne lovim de

mal!am s-a silit să acţioneze să spunăeva.u păstrăm cursul. Cârmiţi spre

val şi treceţi pe mijlocul Fluviului.e puntea principală zăceau câtevaadavre. Younghlood, Czerny şi de

Groot. Şi doar torsul frumoasei A

ne Mathy, fostă stea hollywoodiană



răta ca o păpuşă din porţelan, peare un copil dement o mutilase.am mai văzuse sânge şi cadavre

ână atunci, şi nu mai era unmberb care se juca de-a soldatulonfederat. Iar acum nu mai existan Vest Sălbatic unde să se

efugieze, lăsându-i pe cei cărora lelăcea să se războiască să continueRăzboiul Civil.

eama i s-a transformat curând în

urie. Cana cu whisky pe care i-aat-o Joe bunul lui prieten Joe! alimentat furia lui. Nemernicul de

oan, şi stratagemele lui pline de

iretenie! îl va trimite pe acel omrept în Iad şi, dacă va fi necesar, va

merge până acolo cu el de gât.rezi că i-am putea distruge cu un

roiectil pe ticăloşii aceia din peşteră



l-a întrebat el pe Byron.cesta a rămas puţin pe gânduri.red că da. Sigur, dacă rezerva lor

e proiectile se termină, nu are rostă o risipim pe a noastră trăgând îni.

Dar nu văd nici o rachetă plasată în

ansatoare, a zis Sam. S-ar putea săe ţină ascunse, sperând că vomeveni să atacăm. Să ne întoarcem,entru că vreau să mă conving. N-aş

rea ca hienele acelea să-şi bată joce noi.yron a ridicat sprâncenele a

mirare. Evident, socotea că ar fi fost

nesăbuinţă să rişte să fie loviţi dinou.m înţeles, domnule, a spus el şi a

evenit la interfon.

am i-a zis lui Detweiller ce dorea.



i, cât Nu se închiriază întors dinou, servanţii bateriilor de rachete su pregătit de misiune.

yron a raportat cu glas glacial.Douăzeci de morţi.treizeci şi doi răuăniţi grav. Unsprezece dintre ceiăniţi puteau fi pansaţi pentru a

eveni la posturile de luptă. Fuseseristruse o mitralieră cu abur, oaterie de rachete şi un tun.

Rachetele şi obuzele de tun

xplodaseră iar acest lucrurovocase mai multe daune decâtachetele duşmane. în puntea debor se făcuseră două borte uriaşe,

ar cabinele de la nivelul inferior almoneriei fuseseră distruse. Dintructura bazei se păstrase doar atâât să asigure stabilitatea timoneriei

nsă situaţia se putea schimba tragi



acă structura ar fi fost lovită dencă un proiectil. Aşadar, forţa de fo

vasului se redusese, însă

erformanţele nu fuseseră afectate.ea mai îngrijorătoare pierdere eraea a antenei radar.

Un observator l-a anunţat pe Sam c

amenii din peşteră plasaseră alteachete în tuburi.yron, să tragi când te anunţ eu! i-ardonat Sam.

cest» a transmis ordinul de luare antei. Vasul se găsea acum laproximativ opt sute de metri deaza peretelui de piatră. Sam i-a

erut lui Detweiller să roteascăasul, astfel ca el să ajungă curibordul către munte. Vasul trebuiaăsat în voia curentului până când

ateriile de tunuri de la tribord



uteau trage. Acestea erau un tune 88 milimetri, mult mai precisecât lansatoarele de rachete, şi un

un cu aer comprimat.a ordinul lui Sam, tunul de 88milimetri a scuipat foc şi fum şi s-a

utremurat cu un zgomot asurzitor,

and celălalt a scos doar un şuierat.Un proiectil a lovit stânca deasupraeschizăturii, iar cel de-al doilea,uţin dedesubtul intrării. Nu a mai

ost nevoie de a doua tragere.robabil că rachetele din peşterăxplodaseră din cauza celei de-aoua lovituri. Totul s-a mistuit într-

n nor de fum, din care au fostroiectaţifragmente ce păreau să fieadavre.

După ce aerul s-a limpezit, în gura

eşterii s-au văzut doar bucăţi de



metal contorsionat.ici nu încape îndoială că i-am rase toţi, a spus Sam, simţindu-se

atisfăcut.Duşmanii încetau a mai fi fiinţemane. Deveneau lucruri care îluteau ucide şi, prin urmare,

rebuiau ucise înainte de a intra încţiune.Dirijaţi vasul către centrul Fluviuluia vreo patru sute de metri de

recătoare, a cerut Sam. Byron, dărdin să se scoată elicopterul.i Regele Ioan îl foloseşte pe al lui, apus Byron şi a făcut semn spre

eschizătură.am l-a văzut plutind la aproximativase sute de metri, cât un punct de

mic, încadrat de poarta întunecată a

trâmtorii.



u vreau ca Ioan să ştie ce facem, ais el. Cere-i lui Petroski să-listrugă.

am l-a convocat pe de Marbot. I-aurebuit doar două minute ca să-iransmită instrucţiunile. De Marbot

salutat şi a plecat să pună planul

n aplicare.etroski, pilotul elicopterului, ancălzit motorul şi a decolat având laord doi mitraliori. Pe fuzelaj se

xaseră zece proiectile care sehidau după căldura ţinteiuşmane, sperându-se că o parteintre ele vor doborî elicopterul

namic, iar restul vor lovi vasul Rex.am l-a urmărit pe Petroski urcând

ncet, din cauza greutăţii ucigaşe peare o transporta. A trecut mult tim

ână să urce la o altitudine



uperioară aparatului ce stătea detrajă la intrarea în trecătoare. Sama întrebat pe francez cum se

escurca. De Marbot, aflat la pupa,a anunţat că ambele lansatoarerau armate cu rachete. Puteaecola peste câteva minute.

O să te anunţ când e momentul celmai potrivit, i-a spus Sam.ntr-un târziu, aparatul lui Petroskii-a încetat ascensiunea. Celălalt

licopter a rămas în poziţia iniţială.ând pilotul său a văzut elicopterulmare şi multifuncţional deplasându-

e pentru a ajunge deasupra, şi-a

ăsucit aparatul şi s-a îndepărtat cuiteză.

Operatorul radar, rămas acum peost de observator, a anunţat:

paratul inamic se deplasează cu o



iteză de aproximativ o sutăatruzeci kilometri pe oră.

nseamnă că e mai rapid decât al

ostru, a constatat Sam. Dar nuransportă nici pe departe osemenea greutate. Byron, anunţă-le de Marbot să intre în acţiune.

ocaportul uriaş stătea deschis deâtva timp. Cea mai mare dintrealupe, Afişajul interzis, a alunecatin compartimentul umplut cu apă,

ăsând în urmă un siaj alb. S-aăsucit apoi cu botul spre mal.mediat în urma ei a ieşit După tine,asconule. Ambele erau încărcate cu

achete, lansatoare încăeasamblate şi puşcaşi marini.

Din difuzorul aparatului deadiorecepţie s-a auzit vocea lui

etroski:



namicul a dispărut după un cot alluviului. Eu mai urc şase sute de

metri, după care revin.

ât a aşteptat următorul raport,am a urmărit cele două şalupe.cestea ajunseseră cu botul pe

malul jos, iar oamenii începuseră să

ară în apa mică. Apoi au început săransporte la mal armele şichipamentele.ecare om căra câte un proiectil de

ouăzeci de kilograme, ori câte oomponentă de lansator.red că Ioan şi-a plasat oamenii peeretele de piatră cu frânghii şi

cripeţi, a spus Sam. Iar după a cearidicat şi rachetele acelea grele

ocmai de pe puntea lui Rex. A făcutsta noaptea, bineînţeles, ca să nu-l

adă locuitorii din Virolando. Sigur a



ost o misiune grea. Păcat că noi nuvem timp să plasăm acolo rachete

mari. Dar şi acelea uşoare pot

roduce suficiente daune dacăovesc unde trebuie.i-a frecat mâinile şi a slobozit unor de fum din trabucul pe care îl

nea între dinţi.imic nu mă încântă mai mult decâă i-o plătesc lui Ioan cu aceeaşi

monedă. Să-l văd căzând în groapa

e care singur a săpat-o.Dacă avem vreme, a spus Byron. Cee facem dacă Rex apare ca o

urtună din cazane înainte ca noi să

erminăm instalarea armelor ? posibil, dar nu prea cred, a spusam, şi s-a încruntat. După ce intră

n cazane, Ioan nu mai poate merge

ecât înainte. Nu are loc să întoarcă



ici măcar dacă se roteşte pe unbat. Şi ar bănui că-l aşteptămmediat la ieşirea din strâmtoare, da

u ne-ar putea detecta nici cuadarul, nici cu sonarul. L-am putearunca în aer imediat ce ar scoateasul de acolo.

Dah ar butea ribozta, a spus Joe.u două tunuri şi cincizeci deachete îndreptate spre timonerie şiatru torpile aţintite spre coca lui ?

zis Sam şi a pufnit dispreţuitor.n orice caz, aş vrea să te vădonducând vasul cu spatele înurentul de acolo şi având un spaţiu

e manevră de maximum zece metrie o parte şi de alta. Detweiller n-aeuşit asta. Nici eu n-aş fi în stare!u rămas în aşteptare. Sam a

rmărit şirul lung de puşcaşi marin



ecare dintre ei cărând câte unilindru argintiu, ori o componentăe lansator. Brusc, de Marbot a

aportat:m găsit poteca.e văd cum fluturi braţul, a spusam. O să vă ia vreo oră să ajungeţi

a peşteră. Nu e chiar atât de sus,ar poteca sigur e lungă.O să ne deplasăm cât putem de

epede, l-a asigurat francezul. Dar

acă poteca e îngustă, n-o să neutem mişca prea iute.as la aprecierea ta.etroski raportează din nou, a

nunţat operatorul radio.am l-a auzit pe pilot înainte de ajunge la aparatul de radiorecepţie.m coborât spre luciul apei, a zis

etroski. Am decis să ajung până la



ivelul camerei de comandă. Ne voretecta pe radar imediat ce daultimul colţ. Dar sper că voi scăpa

e urmărire şii voi face să greşeascăragerea. Şase rachete sunt pentrumonerie şi şase pentru elicopter, fiă se află în aer, fie pe puntea de

ecolare.După ton, Petroski părea bineispus. Acesta era un polonez pline viaţă, care luptase în Forţele

eriene Regale împotriva Germaniei.După război, refuzase să trăiască înolonia comunistă, astfel cămigrase în Canada, unde-şi

âştigase existenţa ca pilot pevioane care zburau către locurireu accesibile şi apoi ca pilot pe unlicopter al poliţiei.

Mamă, Doamne! a exclamat Petrosk



asul e foarte aproape de intrarea înazane. Stă cu botul spre mine. Maim doar patru sute de metri. Uraţi-

mi noroc!Urletul motorului accelerat s-a auzitmai tare, dar pilotul a reuşit să

idice glasul, acoperind vuietul:

rageţi şase rachete! După douăecunde, s-a auzit un comentariu:a fix! N-am nimerit camera deomandă, dar am făcut fărâmiţe

oşul de fum! Nu se vede nimic dinauza fumului. Acum ne retragem!e trage asupra noastră cu toatermele de la bord. Ne înconjoară nor

e fum. Aha! Uite şi elicopterul, peuntea de decolare. O să-l...

Operatorul radio a ridicat privireapre Sam.

mi pare rău, căpitane. Legătura s-a



ntrerupt. Sam şi-a stins trabuculpăsându-i capătul aprinse aparatul de radiorecepţie şi apoi

runcat chiştocul pe punte.-o fi nimerit vreo rachetă.ot ce se poate.

Ochii operatorului radio s-au umezit

etroski îi era prieten de zece ani.u ştim dacă a nimerit elicopterului Ioan, a zis Sam, ştergându-se lachi cu dosul palmei. La naiba, îmi

ine să mă duc peste el să-lintenez, să-l fac să plătească...yron a ridicat din nou privirea

mirată spre Sam, mirat de atitudine

psită de profesionalism a acestuia.Da, ştiu, a recunoscut Sam. Am

ădea în capcana pe care ne-aregătit-o. Să lăsăm asta. Şi ştiu la

e altceva te mai gândeşti. Ar fi fost



mai bine să ne fi păstrat capacitateae observare, ca să ne exprimăm

ntr-un limbaj militar, rece. Dacă

etroski nu l-a distrus, acum Ioane poate supraveghea cu ajutorullicopterului.oi am făcut o încercare, şi poate că

meritat, a spus Byron. Poate căetroski a lovit şi elicopterul, şiamera de comandă. N-a avutuficient timp la dispoziţie ca să facă

evaluare precisă.am a păşit agitat de colo-colo,ufăind din trabuc atât de

nverşunat, încât sistemul de aer

ondiţionat nu reuşea să facă faţăumului dens. în cele din urmă, s-aprit şi a azvârlit trabucul de parcăr fi vrut să nimerească o idee.

ucru ce nu era departe de adevăr.



oan nu se întoarce decât dacă ştiende ne aflăm. Aşadar, va încerca să

rimită cercetaşi, fie cu elicopterul,

e cu o şalupă. în orice caz, noi nuom deschide focul împotrivacestora. Byron, spune-i lui de

Marbot să nu tragă dacă vede

licopterul ori şalupa ieşind dinazane. Şi să stea ascuns.Detweiller, mergi cu şalupa spre o

iatră-potir din apropierea

emplului. O să tragem acolo, şi vomncerca unele reparaţii.Hum ahta, Ham ?Uite aşa! Pentru ca spionii lui Ioan

ă ne vadă acolo. în acest caz, dacărea să atace, va şti că nu este prinsn ambuscadă. De fapt, ar putearede că rachetele trase de pe stâncă

e-au provocat avarii atât de grave,



ncât nava abia se mai ţine. Şi vaonsidera că se va putea strecura întrâmtoare fără ca noi să-l putem

junge din urmă. Şi atunci vom avealtima confruntare, dar noi vomvea cărţile câştigătoare. Aşa sper.

Da, Zam, dar dagă Betrozghi a

rungat în aer gamera de gomandă ?Dagă l-a omorât şi pe Ioan cel Rău ?oate nigi nu mai e în ztare de lubtău nu văd pe nimeni apărând cu

teagul alb, capitulând. Ne vometrage, în speranţa că Ioan va ieşi lauptă. Până atunci, însă, o să facemnele cercetări. Byron, trimite

Gascon în misiune. Spune-i luilunkett să pătrundă în strâmtoareu viteză maximă, apoi să se

ntoarcă aici.

ş avea o sugestie, a spus Byron.



Gascon are torpile.u, pe Dumnezeul meu! Nu vreau să

mai sacrific oameni în misiuni

inucigaşe! Şi aşa este destul deericulos, după cum i-a spusurlacul fetei bătrâne care i-aropus să se căsătorească. S-ar

utea trezi atacaţi de elicopter, deşiired că Gascon ar face faţă cuucces. De fapt, dacă elicopterul arorni în urmărirea şalupei, de

Marbot ar trebui să deschidă foculmpotriva lui. Atunci, am obţinenformaţii, iar Ioan s-ar întreba ceaiba s-a întâmplat cu aparatul lui.

i de curiozitate, ar trimite o şalupăn cercetare. Noi vom lăsa şalupa săe întoarcă pe Rex.

n orice caz, Ioan n-o să iasă din

scunzătoare decât după căderea



ntunericului. Aşa cred eu.yron a transmis mesajele. Imediatupă aceea, de un alb strălucitor,

Gascon s-a desprins de mal şi s-andreptat spre strâmtoare.omandantul ei era fiul mai mic alnui baron englez, care ajunsese

ghiotantul Regelui George al V-lea,ar apoi amiral. Era veteran alătăliei de la Heligoland, Doggerank şi Jutlanda şi fusese decorat

u Marea Cruce, Ordinul de Orangeassau al Olandei şi cu Ordinulusesc Sfântul Stanislas, clasa aoua, cu spade. Era de asemenea

udă îndepărtată a marelui scriitore romane fantasy, Lordul Dunsanyi, prin acesta, al renumituluixplorator englez Richard Francis

urton.



Domnule, a zis Byron, cred că amierdut ceva din vedere. Puşcaşii

marini încă nu au apucat să plaseze

achetele şi lansatoarele. Dacălicopterul inamic ar porni înrmărirea lui Gascon, nu ar fimeninţat deloc de focul lui de

Marbot. Şi ar putea vedea oameniioştri pe poteca de pe munte. Şitunci şi-ar da seama că le pregătimambuscadă.

Da, ai dreptate, a spus Sam, camără chef. Ai dreptate. Anunţă-l peord să se întoarcă şi să aştepteână la poziţionarea oamenilor lui d

Marbot. Nu are rost să risipeascănergie dând târcoale.m înţeles, domnule, a spus Byron,poi a vorbit prin radio cu Plunkett

i s-a întors imediat spre Sam. Doar



ă... formula de adresare cu „lordătre un amiral nu e tocmaiotrivită. El a fost fiul mai mic al

nui pair, iar asta înseamnă că nure titlu de nobleţe. Şi cum tatăl luifost baron, cel mai mic titlu de

air, el nici măcar nu a primit vreun

tlu onorific.ăcusem şi eu o glumă, a explicatam. Să mă ferească Dumnezeu deritanicii care ţin la etichetă şi la

egulile privind titlurile de nobleţe.Micuţul englez arăta de parcămorul nu-şi avea locul în camerae comandă. Probabil că avea

reptate, a socotit Sam. Numai că elimţea nevoia de a face haz de ceva.ra singura modalitate prin careutea să se detensioneze. Dacă nu

r fi reuşit să facă măcar asta, putea



xploda nervos. Uitaţi-vă la rumoasele bucăţele ce zboară în jur.celea au făcut parte din Sam

Clemens.yron rămânea inflexibil, netulburan orice si tuaţie, la fel de calm canul ce şi-a vândut toate acţiunile la

ursă înainte de prăbuşirea pieţei.asul se găsea încă spre mijloculacului, dar se apropia de mal. Spreord se zăreau nori mari şi

ntunecaţi. Erau de fapt produşi deumul incendiilor care cuprinseserăeroplanele doborâte. Iar a doua ziveau să se işte şi mai multe

ncendii cu excepţia cazului în carecestea ar fi fost stinse de ploaie. Cuiguranţă că localnicii nu nutreaueloc sentimente amicale faţă de

Regele Ioan ori faţă de el. Era bine



otuşi că aceştia aveau o atitudineacifistă, altfel ar fi putut obiecta cuiolenţă când una din pietrele-potir

vea să fie împrumutată în aceaeară de cei pe care ei îi consideraucigaşi

ncendiatori. Uriaşul batacitor de pe

Nu se închiriază trebuia reîncărcat,u toate că nu se golise încă, iarchipajul trebuia să-şi încarceotirele cu hrană. Nu credea că în

cest timp va apărea şi Rex, deşiicesta avea aceleaşi nevoi.Decât dacă... dacă nu cumva Ioan îşnchipuia că-i va prinde în timpul

taţionării. Era posibil să încerceşa ceva. Motoarele lui nuonsumaseră toată energiacumulată; Rex nu se deplasase

eloc în acea zii. Probabil că mai



vea suficientă energie electrică.u, Ioan nu avea să încerce nimic.um nu ştia că Nu se închiriază

ămăsese fără radar, va socoti căasul său va fi detectat imediat cevea să iasă din strâmtoare. Şirebuia să parcurgă peste cinci

ilometri ca să .ajungă în apropiereaui Nu se închiriază. Până să străbatcea distanţă, borna enormă ce selasa pe piatră putea fi retrasă la

ord, iar vasul putea să porneascăn întâmpinarea lui Rex.Dacă ar mai fi avut vreun avion

ămas care să-l anunţe când

eîncărca vasul lui Ioan... Dacă Rex r fi fost conectat la o piatră dinpropierea intrării în strâmtoare, Nue închiriază l-ar fi putut ataca

nainte de a apuca să ia măsuri de



părare. Dar nu, Ioan s-ar gândi la osemenea eventualitate. Ar pleca cât

mai sus pe Fluviu, ca să aibă timp

e reacţie. Şi şi-ar da seama că Samlemens şi-ar lua măsurisemănătoare de precauţie.

Dar dacă s-ar gândi la asta, de ce să

u încarce complet şi să nu-l prindăe Ioan cu pantalonii în vine ?O, dacă ar cunoaşte topografia şiăţimea Fluviului de cealaltă parte a

munţilor. însă Plunkett avea să-irocure informaţiile necesare.Domnule, n-ar fi cazul să îngropămmorţii ? l-a întrebat Byron.

oftim ? a făcut Sam. A, da, arrebui să rezolvăm şi treaba asta.

Mai târziu va fi mai greu. Avem



estui puşcaşi care să se ocupe dengropăciune ?

Mai sunt patruzeci şi doi, domnule,

a spus Byron cu oarecareatisfacţie că anticipase întrebareaăpitanului.oarte bine. înseamnă că sunt

uficienţi pentru a-i îngropa pe toţi,nclusiv pe ei înşişi. De fapt, o săragem o salvă folosind doar treiuşti. Trebuie să economisim praful

e puşcă.lujba religioasă a fost scurtă.adavrele au fost înşirate la pupaunţii de zbor, învelite în pânză şi

vând pietre legate de picioare. Sedunase jumătate din echipaj; restuămăseseră la posturile lor..pentru că acum ştim că

esuscitarea este posibilă, căci am



răit cu toţii adevărul său. De aceeancredinţăm trupurile voastredâncurilor Fluviului cu speranţa că

eţi ajunge să mai călcaţi pe faţacestei lumi sau a alteia. Pentru ceie cred în Dumnezeu, fie ca El să văinecuvânteze. Pe curând!

-a tras apoi salva de onoare. Unulupă altul, cadavrele vârâte în saciin piele de peşte au fost ridicate dee punte şi aruncate peste bord.

vând greutăţi legate de picioare,rupurile se scufundau, urmând a fimâncate de peştii mari şi mici care

ântuiau în apa întunecată, la sute

e metri adâncime.poi, Nu se închiriază a tras la mai a aruncat ancorele. Sam a coborâe uscat ca să-l întâlnească pe La

iro, care era furios. Bărbatul masiv



runet şi cu chipul ca al unui şoim,pumega văzând prostia şi cruzimeambelor părţi. Având o faţă parcă

mpietrită,am a ascultat fără să spună nimic.Dar când La Viro i-a cerut să

ărăsească zona, Sam a zis: ,

fost imposibil să se evite acestonflict. Unul dintre noi trebuie săispară. Acum, îmi dai aprobare să

olosesc una din pietrele-potir ?

u! a a strigat La Viro spre el. Nu!u-ţi dau voie!mi pare extrem de rău, a zis Sam.

Oricum voi folosi una. Dacă vă

mestecaţi, vom folosi armelempotriva ta sau a poporului tău.reme de un minut, La Viro nu acos nici un cuvânt, în cele din

rmă, a început să respire mai calm



ar chipul i s-a decongestionat.rea bine. Noi nu vom apela la forţătiai că asta se va întâmpla. Nu pot

ecât să apelez la umanitatea ta.Dar şi aici am dat greş. Consecinţeleor cădea în capul tău.u vrei să înţelegi, a spus Sam.

rebuie să ajungem la marea polarăMisiunea noastră este vitală pentruceastă lume. Nu-ţi pot explica

motivele, dar crede-mă că spun

devărul.ridicat apoi ochii spre soare. Pesteoră avea să atingă vârful şirului

estic de munţi.

n acel moment, Goring s-a alăturatmicului grup şi s-a dus în spatele lu

a Viro. Cu glas scăzut, i-a spuseva şefului său, care a rostit cu

oce tare:



oarte bine. Evacuaţi-i.Goring s-a întors şi a rostit cu

uterea unei trâmbiţe:

-ai auzit pe La Viro! Vom pleca spreăsărit, ca să ne îndepărtăm de acesonflict diavolesc. Anunţaţi pe toată

umea! Toată lumea să plece spre

st! Martin, trimite balonul deemnalizare!poi s-a întors către Clemens.cum poţi vedea, ori s-ar cuveni să

ezi că am avut dreptate! M-am opuonstruirii vasului tău deoarece aivut un scop abject! Nu am fostidicaţi din morţi şi plasaţi aici

entru a ne auto-glorifica ori pentrune deda unei senzualităţi

eşănţate, urii şi vărsării de sânge!oi...

am i-a întors spatele. Urmat de Joe



Miller, a coborât de pe docul plutitori a urcat pe pasarelă până peuntea de promenadă.

Mare tigălos, Zam. Te-a făgutărâmize.ici pe departe, i-a răspuns Sam.m fost făcut fărâme de alţii, mai

ricepuţi decât el. S-o fi auzit pemama. Ori pe nevastă-mea. Ele îiădeau un avantaj de o mie deuvinte şi în zece minute recuperau

andicapul. Lasă-l în zeama lui. Cetie el ? Fac asta pentru el şi pentrueilalţi credincioşi ai lui cu purtări şorbe dulci. Pentru toţi oamenii,

hiar dacă merită sau nu.Hâm ? Eu gredeam că o fagi bentru

ne doar.Uneori te crezi prea deştept, i-a zis

am. Să nu îndrăzneşti să-i vorbeşti



stfel căpitanului tău.u jic lugrurilor be nume, a spusoe zâmbind, în orije caj, eu nu-zi

orbezg ga un marinar oaregare. Euzi vorbezg ga un brieten.ohn Byron li s-a adresat imediat ceu intrat în camera de comandă.

Domnule, de Marbot a raportat căalupele sunt pregătite.ine. Spune-i să se întoarcă pe

alupă. Şi Plunkett poate să treacă

a îndeplinirea misiunii.Gascon a reacţionat imediat,

ornind spre strâmtoare. Silueteleminuscule ale puşcaşilor marini abi

e distingeau pe peretele de piatră duloare negru-albăstruie şi având înundal algele negru-verzui în timp ceoborau poteca tăiată pe versantul

muntelui. Până



ă ajungă jos vor trebui să selujească de lanterne. Şalupa

Afişajul interzis se deplasa de-a

ungul malului către zidul de piatrăe la vest.gomotul făcut de lucrătorii careudau suporturile de aluminiu de la

aza sfârtecată a timoneriei aăzbătut până la Sam. Aparatele deăiere cu flacără oxiacetilenică deuloare albăstrie arătau că o echipă

e ocupa de îndepărtarea resturilormetalice ale mitralierei cu abur de larova. Alţi oameni aduseseră racheti tuburi pentru a fi instalate în locu

mitralierei. Iar un grup lucra cundârjire pentru a înlocui anteneleadar.

trecut astfel jumătate de oră.

Medicul-şef al vasului a raportat că



inci răniţi muriseră. Sam a datrdin ca trupurile lor să fie încărcate

ntr-o barcă pentru a fi aruncate în

mijlocul Fluviului. Acest lucru s-aăcut fără multă pompă, deoarece nuvrut să mai afecteze moralul

chipajului. Nu a vrut nici să

ostească slujba. A cerut ca unulintre medici să se ocupe de acestucru.am s-a uitat la cronometru.

lunkett ar trebui să se afle deja laeşirea din strâmtoare.nseamnă că ar trebui să-l vedemntorcându-se peste aproximativ

ouă minute, a zis Byron.am s-a uitat la puşcaşii ajunşi la

umătatea potecii.ai transmis lui de Marbot ordinul

a el şi oamenii lui să se facă una cu



eretele de piatră dacă dintrâmtoare apare elicopterul orialupa lui Ioan ?

Desigur, a spus Byron pe un tonnţepat.am a privit spre mal. Acolo se aflau

mii de bărbaţi şi femei, deplasându-

e într-o masă compactă către est.u toţii mergeau în tăcere.Majoritatea cărau maldăre de

ânzeturi, veselă, vase, statuete,

caune, undiţe, uneltee dulgherie, deltaplaneezmembrate şi, desigur, potireleersonale. S-au uitat lung la vasul

mpunător când au trecut prinreptul lui, iar mulţi au ridicat

mâinile făcând semnulinecuvântării, împreunându-şi trei

egete, în afara celui mare şi mic.



sta l-a făcut pe Sam să se simtăinovat şi furios.a te uită ge balon frumoz, a

xclamat Joe. Globul uriaş, de formanei pere, vopsit într-unalben strident, s-a înălţat de pe olădire fără acoperiş. A plutit iute

ntr-un anumit unghi, fiind dus deânt spre est. Ajuns la aproximativ omie două sute de metri, balonul

ărea foarte mic. însă nu era atât de

mic încât Sam să nu observexplozia care a produs flăcări roşii.-au făcut să explodeze! a spus el.red că acesta a fost adevăratul

emnal!rzând, vizibil de pe ambele malurile lacului, şi cale de mulţi kilometri

n susul şi în josul Fluviului, balonu

-a prăbuşit, ajungând după câteva



minute în apă.i, măcar nu va mai trebui să ne

acem griji pentru victimele din

ândul civililor, a spus Byron.u mă interesează acest aspect, a ziDetweiller. Se pare că La Viro şi alţi

âţiva au rămas pe loc.

ra adevărat. însă grupul se întorcepre Templu.robabil se vor ruga pentru noi, aufnit Sam cu dispreţ.

e vede Gascon! a anunţat unbservator, într-adevăr, şalupaenea cu viteză maximă, avândrova ridicată din apă şi sclipind în

ltimele raze ale soarelui. Şi, la oută cincizeci de metri altitudine,xact deasupra ei, a apărutlicopterul inamic. Se rotise uşor,

nclinându-se, pentru ca mitraliorii



ă poată trage în jos.yron, cere-i lui de Marbot săeschidă focul asupra elicopterului!

zis Sam cu voce tare, însă înacel moment, vuietul scos deescărcarea electrică aietrelor-potir i-a acoperit spusele.

După ce vuietul s-a stins, a repetatrdinul.m zărit şalupa inamică! a anunţatbservatorul.

oftim ? a făcut Sam.poi a văzut prova ascuţită şiopsită în roşu a şalupei Afişajul nterzis, furată de Regele Ioan.

păruse din strâmtoare.Din deschizătura aflată pe peretele

e piatră a pornit doar o rachetă. Aburat drept, urmărind eşapamentu

nroşit de căldură al elicopterului.



trălucea ca o linie lungă, parcărasată pe fundalul muntelui cu unreion roşu ca o flacără. Apoi ea şi

licopterul au devenit o minge deăcări sângerii.Uite aşa dispare şi ultima maşină

burătoare de pe lumea asta, a spus

am.a fel de imperturbabil ca de obicei,yron a spus:şteptaţi, domnule, până ce

licopterul loveşte luciul apei, altfelachetele vor continua să-l caute. Eel mai cald obiect din zonă. Corpullicopterului şi fragmentele de metal

esprinse din el au căzut cu oentoare ce li s-a părut nefirească.poi toate au atins apa şi auispărut.

yron a vorbit în microfonul



miţătorului rezervat pentruomunicarea cu de Marbot.ansează o serie de rachete

mpotriva vasului inamic.Domnule! a strigat observatorul.pare şi Rex! Byron a ridicat imediachii şi a apăsat butonul de

eclanşare a alarmei. Sirenele aunceput să mugească. Mulţimea caretătuse până atunci pe puntea deecolare a dispărut imediat.

am s-a silit să vorbească calm,eşii inima îi bătea cu putere.liberaţi conectorul de piatră-potir.elescopaţi macaraua.

yron le ordonaseră marinarilor dee punte să dezlege vasul. Stând cu

mâinile pe manşe, Detweiller aşteptardine.

yron s-a uitat pe hublou.



arâmele au fost dezlegate, domnuleMaşinile înapoi, pilot, a ordonat

am. Detweiller a tras manetele din

unctul mort cătrel. Zbaturile uriaşe au început să seotească, iar vaporul s-a îndepărtate doc.

alupa vasului Rex era învăluită deum. Acesta s-a risipit repede,coţând la iveală o ambarcaţiune

nnegrită. Nu se mai deplasa, ceea c

nsemna că fusese grav avariată.vea o armură groasă de optentimetri din duraluminiu, careutea rezista la proiectile puternice.

robabil că echipajul fusese doarăucit de explozii.

Rex Grandissimus ieşise peumătate din cazanele înguste.

trălucea alburiu, apoi a pălit când



oarele a coborât de tot în spatelemunţilor. Deasupra lacului s-a lăsat

repusculul. Cerul s-a întunecat.

Masa de stele îngrămădite unele înltele şi norii de gaze de pe cer aunceput să lumineze tot mai tare, pe

măsură ce puterea soarelui scădea.

a ora când noaptea era deplină,umina de pe cer avea să fie maiuternică decât luna plină peământ.

ele două şalupe au devenit nişteete albicioase. Rex, mult mai alb,ărea o balenă suferind de albinismu o clipă înainte de a sparge luciul

pei.şadar, Ioan hotărâse să atace înmp ce Nu se închiriază eramarată pentru realimentare. Nu

oia să renunţe. Şi avea să



rimească o lecţie.Dar de unde ştiuse Ioan că vasul lui

am era amarat ? Uşor de explicat.

Undeva pe munte, cocoţat pe orână, se găsea un observator cu unparat de radiorecepţie. Asta explicaromptitudinea reacţiilor vasului

Rex faţă de atacul declanşat deetroski.am i s-a adresat încet pilotului.

Detweiller a oprit vasul, apoi l-a

ntors către Rex şi a pornit înainteu toată viteza.e ordin le transmit celor de pe

Afişajul interzis ?

am a aşteptat un moment până săăspundă, pentru că a urmărit arcuescris de rachetele trase dineşteră, însă efectul surprizei se

ierduse deja. Ioan ştia că



roiectilele porneau din peştera peare până nu de mult o ocupaserăamenii lui. înainte ca rachetele să

arcurgă jumătate din distanţă, dee Rex au ţâşnit câteva flăcări, careu trasat dungi roşietice prin aer.ele două grupuri de proiectile s-au

iocnit la cincisprezece metrieasupra vasului, iar vuietulnsumat al exploziilor a cutremuratalea Fluviului. Vasul a fost învăluit

n fum, care s-a dispersat repede.De la acea distanţă nu-şi puteau daeama dacă Rex fusese lovit.

Rachetele lui Ioan nu ar fi lovit atât

e multe dintre rachetele lui Samecât dacă erau înzestrate cuetectoare de căldură. Ceea ce

nsemna că inamicul deţinea

semenea dispozitive. Evident, Ioan



eruse să se fabrice asemeneaucruri. Dar cât de multe avea ?ndiferent de numărul lor, o parte

intre ele fuseseră sacrificate pentrustopa atacul.Dinspre peşteră a pornit un alt stol

e rachete. De astă dată, ele au fost

ntâmpinate la jumătatea distanţeiână la Rex; în acel loc a apărut unor de flăcări şi fum, care s-a extinsrusc, după care s-a risipit cu

epeziciune. Aproape concomitent cuceastă explozie, un al treilea stol deachete a ţâşnit dinspre Rex. Zborulrcuit s-a sfârşit în zidul de piatră.

âteva proiectileu izbit chiar intrarea în peşteră.lăcările au ţâşnit ca din gura unuiragon. Aşa s-a încheiat viaţa a

reizeci de femei şi bărbaţi.



După aceea, cele două vase uriaşeu pornit unul către celălalt. Sam aăzut o singură lumină, provenind

in camera de comandă. Ca şi peasul lui, cei de pe Rex stinseserăoate luminile, păstrându-le doar peele strict necesare.

Observatorul a raportat că şalupanamică reîncepuse să se deplaseze.ici una dintre şalupele lui nu a fosotată cu lansatoare de torpile, i-a

pus Sam lui Byron. Dar probabil căoan le-a montat şi asemenea arme.ariez că a făcut-o. Apropo, undeste cealaltă şalupă a lui ?

O clipă mai târziu, observatorul aaportat că o zărise şi pe aceea.ocmai ieşise din compartimentul de

ansare situat la pupa.

alupa Afişajul interzis se deplasa



u mare viteză spre Rex. Avearegătite două torpile gata de

ansare şi patru în aşteptare.

Gascon gonea către vasul-mamă,vând ordin să pătrundă înompartimentul său şi să preiaorpile la bord. Sam se îndoia că

peraţiunea se putea desfăşura cumare rapiditate.apărut şi şalupa inamică de mici

imensiuni, domnule, a anunţat

bservatorul. Se îndreaptă cătreAfişajul interzis.

am i-a spus lui Byron să dea ordinătre Gascon pentru a sări în

jutorul suratei.Dinspre Rex au pornit patru

achete. O explozie a anunţat că unaintre ele îşi lovise ţinta. O clipă ma

poi, amiralul Anderson a transmis



rin radio:Racheta aceea ne-a lovit în plin şi

e-a năucit, domnule. Dar ne

ontinuăm drumul. Şalupa n-a păţitimic cel puţin aşa ştiu eu.ansând rachete împotriva şalupeiuşmane, Gascon a descris un arc

e cerc. Flăcări scurte arătau cămitralierele lor funcţionau din plin.ealaltă şalupă duşmană a

ontinuat să se îndrepte neabătut

ătre Afişajul interzis, trăgând cuachete şi slobozind în acelaşi timploanţe de mitralieră. Distanţa dintrmbarcaţiunile mai mari, apreciată

in ochi, era de o sută cincizeci demetri. Nici una nu trăsese rachete.

ra limpede că le păstrau pentrumomentul când se vor afla aproape

na de cealaltă.



Gascon a dat roată, căzând în urmanamicului.

O pintenez! a anunţat Plunkett.

ă nu faci o asemenea nebunie! atrigat Sam, luând-o înaintea luiyron, care ar fi trebuit să transmitărdinul de interdicţie.

Domnule, e un ordin ? a întrebatlunkett cu glas stăpânit. La ordinumeu, echipajul a plecat, domnule.

red că pot avaria elicele navei

namice.i vorbeşte căpitanul! a strigat Sam.i ordon să nu faci asta! Nu vreau s

e sinucizi!

u a mai primit răspuns. Cea maimică dintre cele două ambarcaţiuni

lburii s-a strecurat spre pupaeleilalte. A părut că se deplasează

u viteză redusă. în realitate, mergea



u douăzeci şi cinci de kilometri maiepede. Nu viteza conta, ci greutatealindajului care îi conferea o energie

nspăimântătoare.Gascon şi nava inamică se apropie,omnule, a anunţat observatorul.ăd, dar şi aud asta, a spus Sam,

rivind prin binoclul pentru vedereocturnă.Deplasarea şalupei Gascon încetase

a fiind acum purtată doar de

urent. Cealaltă ambarcaţiunencetinea. Apoi s-a oprit.e Dumnezeul meu! a exclamat Samfăcut-o! Sărmanul om!

oate g-a zgăbat întreg, a spus Joe.-o fi legat de geva.

Afişajul interzis se apropia. Ajuns probabil la treizeci de metri

istanţă de ţintă. Apoi a descris un



iraj foarte brusc. Câteva secundemai târziu, şalupa inamică s-a

idicat din apă, a fost cuprinsă de

ăcări şi a căzut în bucăţi.torpilat-o! a răcnit Sam plin dexaltare. Bravo bătrânului Anderson

torpilat-o!

Da, o manevră reuşită, a spus Byronu răceală.Nu se închiriază. Sunt Anderson!

e ordin mai am de îndeplinit ?

flă dacă Plunkett a păţit ceva, i-apus Sam. Şi dacă mai putem folosialupa Gascon. Apoi recupereazăamenii care au sărit în apă.

Domnule, Rex se află la aproximativ500 de metri, l-a anunţatbservatorul.ine, amirale, i-a spus Sam lui

yron. Preiei tunurile.



m înţeles, domnule, a spus Byron,upă care s-a întors către interfon.am l-a auzit transmiţând ordine

ătre locotenentul care răspundea dunul de la prova babord, însă aămas cu ochii la şalupe. în cazul înare mai funcţiona, Gascon putea fi

olosită pentru a-l hărţui pe Rex cuachetele sale mici, deoarece nu maira suficient timp pentru echipareaalupei cu torpile.

Rămas în apropierea interfonuluiByron a repetat distanţa ce

epara vasul lor de cel al lui Ioanaşa cum îi era raportată de

bservatorul tunarilor.470 metri. 1 410 metri. 1 350

metri.oan o să fie al naibii de surprins

-a spus Sam lui Joe Miller. Nu



are habar că avem tunuri.Foc!

Sam a numărat secundele. Apoi a

lestemat. Primul obuz nu-şi nimerise ţinta.Al doilea proiectil a lovit la

rova, din câte se părea, în

apropierea liniei de plutire. însă Rex a continuat să înainteze cu ndârjire către inamicul său.

Viraţi ca să-i putem lovi în traver

u tunurile de la babord, i-a spusl lui Detweiller.

De astă dată au tras ambele unuri. De pe Rex s-au ridicat

oloane de fum. Pe puntea de decolare izbucnise un incendiu de

roporţii. Cu toate acestea, vasulnainta. Iar acum ajunsese

uficient de aproape ca să-şi



anseze rachetele de mare puterenamicul se află la 780 de metri,

a anunţat observatorul de la

unuri.Sunt pregătite rachetele noastre?L-a întrebat Sam pe Byron.Da, domnule, toate sunt gata.

Anunţă-i pe ofiţeri să tragă mediat după ce trag cei de pe

Rex.Byron a transmis ordinul. Nici nu

a terminat, că Sam a văzut o mulţime de flăcări pe Rex. Cele două grupuri de rachete s-au

onfruntat la aproximativ o sută

reizeci şi cinci de metri distanţăExploziile ce au urmat l-au asurzit pe Sam.izuze Griztoaze! a exclamat Joe

Miller. Brusc, obuzele au lovit



nava Rex. Carcasa zbaturilor de la tribord a luat foc, iar fumua cuprins timoneria.

mediat după aceea, de-a lungulribordului au apărut grupuri deăcări. Obuzul lovise o baterie deachete, iar detonarea acestora

eclanşase o serie de explozii şincendii.Măiculiţă! a strigat Sam.

umul din jurul timoneriei s-a

ndepărtat, deşii nu cu mareapiditate. Vântul se potolise, iarRex pierduse mult din viteză.

e întoarce cu babordul spre noi! a

pus Sam.Din latura opusă s-a înălţat încă un

oi de proiectile. Contraproiectileleansate de pe Nu se închiriază au

ovit iarăşi, iar urmarea a fost o



xplozie în aer care a cutremuratntregul vapor. Cu toate acestea, nu-au înregistrat avarii.

poi Sam şi-a dat seama că Rex ntâmpina dificultăţi serioase.unţile sale de la tribord erauunctate de incendii, iar vasul vira,

ndepărtându-se.reme de câteva momente, Sam arezut că Rex fugea de luptă. Dar nura adevărat. A continuat să vireze.

Descria un mic cerc.batul de la tribord fie funcţioneazăefectuos, fie e distrus, a zis el. Nuu posibilităţi de manevră.

ceastă constatare l-a făcut să seelaxeze într-o oarecare măsură.cum, trebuia să iasă din raza decţiune a rachetelor şi să-l lovească

ăprasnic pe Rex cu tunul de 88



milimetri şi cu cel cu aer comprimattransmis imediat ordine în acest

ens. Detweiller a făcut nava să

ireze pentru a se îndepărta atât câtra necesar de victima sa.un, ne-am descurcat onorabil, a ziam încântat, adresându-se lui

yron.Deocamdată, domnule.ăi, practic, i-am terminat!

Domnule, nu te laşi niciodată

uprins de sentimente umane ?u atunci când sunt la postul deuptă, a spus Byron.zuze! a exclamat Joe Miller.

e s-a întâmplat ? l-a întrebat Sam,rinzându-l de braţul enorm.u ochii holbaţi şi scoţând nişte

unete stranii din gura căscată larg,

tantropul a făcut semn în sus şi



pre babord. Sam a făcut un pas încea direcţie, dar nu a apucat să

nainteze.

xplozia a smuls foaia de geamrmat din cadrul ferestrei din spatei l-a izbit din plin pe Sam.

oarecele întinsese o cursă pisicii.n vreme ce Nu se închiriază se aflancă la depărtare de două zile de

marş, echipajul de pe Rex scosesee la magazie anvelopa unei miciave aeriene construite în urmă cuoi ani din învelişul intestinal al

eştelui dragon. Echipamentulenerator de hidrogen a fost înstalate mal, iar anvelopa s-a umflat în

nteriorul hangarului din pin şi

ambus construit cu două



ăptămâni înainte.Azazel, aşa cum o botezase Ioan,

ra o navă aeriană semirigidă.

nvelopa depindea de presiuneaazului care o umplea, dar de ea seegase o chilă metalică. Cabina deomandă şi două gondole motoare,

ecuperate de pe epava dirijabiluluiondus de Podebrad, fuseseră fixatee chilă. Se făcuseră apoi legăturilelectrice şi mecanice dintre gondola

e comandă şi cea motoare, precumi cu profundoarele şi cârma.Rezervoarele de combustibil au fost

mplute cu alcool metilic. Bomba

i torpila s-au fixat de mecanismelee eliberare situate pe partea

nferioară a navei.ervantul mitralierei şi pilotul au

rcat la bordul navei aeriene şi au



ornit într-o cursă de două ore,ntr-un zbor de probă. Totul auncţionat fără cusur. Iar când Rex

intrat în luptă cu Nu se nchiriază, dirijabilul s-a ridicat laltitudinea dorită şi a început să seotească deasupra lacului. Abia

upă căderea întunericului avea săreacă prin porţiunea înaltă atrâmtorii.n timp ce Rex descria cercuri,

mimând că a suferit avarii serioase,irijabilul se afla în josul Fluviului,n spatele vasului inamic. Veniseeasupra cazanelor, iar apoi virase

pre dreapta, deplasându-se înungul munţilor, dar nu foarteproape de ei. Fiind negru, nu puteaobservat cu ochiul liber de către

namic. Exista riscul ca radarul



uşman să îl detecteze. Ioan speransă că radarul va fi concentratsupra lui Rex. Clemens va socoti c

Rex nu mai avea aparate de zbor,rin urmare nu ar mai fi cercetatpaţiul aerian cu radarul.oan jubilase când fusese distrus

adarul de pe Nu se închiriază.Deşii nava şi echipajul săuuferiseră cumplit, el a ţopăit deucurie. Acum, Azazel se putea

trecura până în apropiereanamicului, fără a putea fi detectatecât prin observaţie vizuală. Iar încea lumină scăzută, când ochii

uturor stăteau aţintiţi doar asupraui Rex, nava aeriană avea şanse

mari de a ajunge până la o distanţăe unde putea lovi.

lanul funcţionase bine. Dirijabilul



e apropiase de munţi spre nord,oborând uneori sub coameleealurilor celor mai înalte. Apoi se

eplasase spre est, după careornise pe deasupra vârfuriloropacilor, către Fluviu. Şi ulterioronise folosindu-se de toată forţa

motoarelor, având partea inferioarăgondolei de comandăa doar treizeci-patruzeci deentimetri deasupra luciului apei.

otul mergea bine, iar acum Azazele afla în spatele lui Nu se nchiriază. Corpul său era ascunse vasul inamic, neputând fi detecta

e radarul navei-mamă.flându-se lângă Ioan, Burton l-auzit pe acesta mormăind:e tot ce-am mai sfânt! Acum vom

edea dacă dirijabilul este suficient



e rapid ca să ţină pasul cu vasul luam! Sper ca inginerii mei să nu seînşelat! Ar fi o ironie ca după

tâtea planuri şi eforturi să seovedească prea lent.alvele trase de vasul duşman l-au

ovit pe Rex în punţile de la tribord.

urton s-a simţit năucit, deoareceubuiturile exploziilor l-au asurzit,utremurând puntea sub tălpile luii distrugând un hublou de la

ribord. Ceilalţi păreau la fel dedruncinaţi ca şi el. Imediat dupăceea, Ioan i-a cerut urlând luitrubewell să prezinte un raport

rivind avariile şi pierderile umane.el puţin aşa se părea după cumădea din gură, căci nu se auzea

mare lucru. Cu toate acestea,

trubewell a înţeles. A rostit ceva în



nterfon, dar era greu să-l audăineva, însă la scurt timp dupăceea, a putut primi câteva rapoarte

a să-i prezinte situaţia căpitanuluiău. în acele momente, Burtoneuşea să audă satisfăcător, dar nutât de bine pe cât ar fi vrut.

ceea fusese cea mai puternicăovitură primită de vas. Pe toateunţile apăruseră borte uriaşe.xploziile nu avariaseră doar punţile

i coca, ci sfârtecaseră şi câtevaoridoare unde se îngrămădiserăumeroşi membri ai echipajului.xplodaseră şi câteva mecanisme de

ansare a rachetelor, ce fuseserăncărcate cu proiectile, ceea ceporise haosul şi distrugerile. O serie turele

le mitralierelor cu abur fuseseră



mulse din suporturile lor.aseta sau carcasa zbatului de la

ribord fusese smulsă aproape

omplet de două obuze. însă zbatuluncţiona cu eficienţă maximă.lemens sigur a văzut obuzele acele

are au căzut pe carcasa zbatului, a

pus Ioan. L-am putea face săreadă că ne-a provocat avarii gravei, pe Dumnezeul meu, o să-l facemă creadă asta!

dat ordin ca vasul să descrie unerc larg. Zbatul tribord, saunterior, a fost lăsat să se roteascăent, în vreme ce zbatul exterior s-a

nvârtit cu două treimi din forţamaximă.

re să se apropie în goană, cu limbacoasă ca un câine ca să dea lovitur

nală unei căprioare rănite! a spus



oan, frecându-şi mâinile şihicotind satisfăcut.ntocmai, se va repezi la noi ca fiara

in Apocalipsă! a mai zis Ioan. Dar eu ştie că pe urmele lui a pornit unmonstru şi mai înspăimântător, gata

ă scuipe moarte şi foc diavolesc

supra lui! Aceea este răzbunareaDomnului!urton s-a simţit dezgustat. Ioan

hiar se compara cu Creatorul său ?

Ori creierul îi fusese afectat într-oarecare măsură de exploziilebuzelor şi rachetelor ? Ori crezuse

mereu că el şi Dumnezeu erau

arteneri ?or trebui să estimeze distanţa dinchi, iar lumina asta le va juca festezis Ioan. Sonarul lor nu va reuşi să

alculeze distanţele!



namicul va recepţiona şi altcevaecât pulsuri de reflexie de la

asciculele de unde îndreptate spre

Rex. Va vedea pe ecrane pulsurirovenind de la patru ţinte diferite.rei vor proveni de la ambarcaţiuni

minuscule, telecomandate, care

ădeau roată lacului, fiecaremiţând pulsuri sonore pe aceeaşirecvenţă ca aceea amiţătorului inamic. Micuţele vase

or avea generatoare de zgomot careor simula bătaia unor zbatuririaşe care vântură apa.urton a reuşit să distingă structura

uperioară a lui Nu se închiriază rofilându-se spre est, pe cerul

nstelat şi pe norii de gaze de larizont.

ar apoi a văzut un semicerc



ntunecat, partea superioară a luiAzazel, conturându-se pe

uminarea celestă, puţin deasupra

ui Nu se închiriază.ansaţi torpila! a spus Ioan cu glasuternic. Lansaţi-o acum,etrebnicilor!

eder Tordenskjold, ofiţerul-şef alunarilor, a zis:Domnule, acum e greu de apreciat

istanţele. Dar cred că aerostatul şi-

lansat deja torpila.oată lumea a rămas cu privireaţintită la cronometrul de pe tabloule comandă. Dacă avea să

imerească ţinta, torpila trebuia săxplodeze în decurs de treizeci deecunde. Asta dacă dirijabilul ar fiost aproape de vas, aşa cum lăsase

mpresia. Azazel urma să-şi lanseze



orpila când se afla la doar câţivaeci de centimetri deasupraluviului. Uşurat de lansarea

roiectilului foarte greu, s-ar fiidicat apoi cu repeziciune în aer. Iaiteza lui ar fi crescut considerabilrin debarasarea de o asemenea

reutate. Aşadar, dacă dirijabilul arfost deasupra inamicului, însemnaă torpila avea să explodeze înâteva secunde.

Nu se închiriază trebuia deja săntreprindă o acţiune de evitare aoviturii ucigaşe. Chiar dacăirijabilul nu fusese depistat cu

chiul liber, torpila avea să fieetectată de sonarele inamicului.ocalizarea şi viteza ei aveau să fieunoscute instantaneu, la fel ca şi

imensiunile. Inamicul îşi va da



eama că torpila gonea către pupaasului, „ţintind direct spre fundul

ui

lemens, după cum se exprimaseoan, nu tocmai elegant.oan s-a oprit. Faţa lui exprima ourie de nedescris.

e Dumnezeu, a exclamat el, cume-a ratat de la o distanţă atât demică ?mposibil, a spus Strubewell.

robabil că n-a funcţionat. A refuzată explodeze.ndiferent ce se întâmplase, inamicucăpase de torpilă. în spatele

cestuia, semicercul care reprezentairijabilul, care dispăruse pentru olipă, a reapărut. Probabil că pilotuli mitraliorul săriseră deja, ori se

regăteau să o facă. Paraşutele lor,



chipate cu un dispozitiv cu gazomprimat, aveau să se desfacă tota

n momentul în care săreau din

ondolă. Fără acel dispozitiv,araşutele nu se puteau deschideână când oamenii atingeauuprafaţa apei.

urton a estimat că cei doibandonaseră deja dirijabilulemirigid, lăsându-l pe pilotutomat, astfel că ceasul

mecanismului de declanşare axploziei pornise. Un alt mecanismrebuia să elibereze hidrogenul,stfel încât dirijabilul să coboare. La

ăderea bombei, dirijabilul avea săe ridice din cauza pierderii de lest,ar nu prea mult, deoarece, laâteva secunde după aceea, dacă

xplozia nu incendia gazul, un al



atrulea mecanism trebuia săetoneze o bombă de miciimensiuni.

urton s-a uitat pe hubloul dinspreabord. Punţile lui Rex continuau se iluminate în vreo zece locuri de

ncendiile provocate de obuze şi

achete. îmbrăcaţi în costume derotecţie, pompierii încercau sătingă flăcările cu apă şi spumă. înâteva minute toate incendiile aveau

ă fie lichidate.urton l-a auzit pe căpitan scoţândexclamaţie.-a întors. Cu excepţia pilotului, toţ

e uitau pe hubloul babord.emănând cu un cârnat, dirijabilulefla deasupra lui Nu se închiriază.

otul lui avea să atingă în curând



artea din spate a timoneriei.ncredibil! a spus Burton.oftim ? l-a întrebat căpitanul.

ncredibil faptul că nimeni de pe vasu a văzut încă dirijabilul.Dumnezeu ţine cu mine, a zis Ioan.

i chiar dacă l-ar fi văzut, ar fi fost

rea târziu. Nu poate fi doborât fărăpune în primejdie vasul.-a întâmplat ceva cu mecanismule eliberare a torpilei, a spus

ordenskjold. Nu funcţionează. Darând va exploda bomba, va detona şorpila.regăteşte-te să întorci vasul, i-a

pus Ioan pilotului. Iar când îţi voia ordin, să porneşti direct către

namic.ele două şalupe se îndreaptă spre

oi, domnule, a anunţat şeful



peratorilor radio.cum sigur îl văd pe Azazel! a zis

oan. Ba nu, nu l-au văzut!

robabil că radioul lui Nu se nchiriază s-a defectat, a spusurton.tunci Dumnezeu chiar este de

artea noastră! a spus Ioan.urton a făcut o strâmbătură.Domnule! A intervenit un observator

alupele inamice se apropie dinspre

abord.ei de la radar au raportat cămbele şalupe se găseau la oistanţă de o sută douăzeci de metri

e aflau la o distanţă de aproximativatruzeci de metri una de alta.i-au propus să ne lovească în

ribord când efectuăm cealaltă parte

cercului, a spus Strubewell. îşi



nchipuie că, până atunci,ava-mamă va trage asupra noastră

mi dau seama şi singur, a zis Ioan,

estul de iritat. Am impresia că dejancearcă să semnalizeze către Nu senchiriază. Cred că şi sistemuladio a căzut, dar înseamnă că vor

ransmite cu ajutorul racheteloruminoase., uite una chiar acum, a spustrubewell, arătând cu degetul către

trălucirea alb-albăstruie apărutărusc pe cer.cum îl vor vedea şi pe Azazel! atrigat Ioan. Dirijabilul se afla la

ouă metri deasupra punţii debor a vasului duşman, sau celuţin aşa se părea. încă nu ajunsese

n dreptul timoneriei. Asta se vedea

lar, pentru că, în caz contrar, ar fi



tins structura.rin spaţiul de cer strălucitor dintreirijabil şi Nu se închiriază a căzut

eva mic şi de culoare închisă.ha, uite şi bomba! a exclamat Ioanurton nu avea cum să fie sigur, daavut impresi-a că bomba căzuse la

abordul punţii de decolare, probabe marginea acesteia. Probabil cămitraliorul fixase mecanismul

utomat de declanşare, după care el

i pilotul săriseră în apă. însăincronizarea nu fusese perfectă.Declanşarea ar fi trebuit activată

ând bomba ajungea în mijlocul

unţii. Ori, mai curând, cât deproape se putea de timonerie.xplozia a înveşmântat puntea deecolare în flăcări şi a iluminat

moneria şi siluetele minuscule



inăuntrul acesteia.Dirijabilul a pornit brusc în sus,ndoindu-se de la mijloc, deoarece

hila lui fusese răsucită de explozie,nvelişul său a fost cuprins deăcări, iar hidrogenul aprins a

ormat o minge uriaşă de foc.

orpila! a strigat Ioan. Torpila! De ceu a căzut ? Probabil că serodusese acest lucru, însă nu seutea vedea de pe Rex.

nsă ar fi trebuit să explodeze deja.urton a urmărit dirijabiluloborând şi luând foc. Partea dinaţă s-a prăbuşit peste partea pupa

ui Nu se închiriază, apoi alunecat în Fluviu printr-o gaură

mare făcută de o bombă de douăzece kilograme. Nu se închiriază a

ontinuat să înainteze, lăsând în



rmă incendiul şi învelişul moale alirijabilului. Pupa era cuprinsă deăcări, iar puntea de decolare, din

emn, ardea cu vâlvătăi înalte şiurioase.ă-i sfârtece Dumnezeu pe cei doi şiă-i arunce în cele mai adânci găuri

le Iadului! a strigat Ioan. Au fostişte laşi! Trebuiau să mai aştepteâteva secunde!urton a socotit că pilotul şi

mitraliorul dăduseră dovadă de maruraj. Aşteptaseră probabil până înltima clipă şi abia după aceeaăriseră. în asemenea condiţii şi

resaţi de timp, nimeni nu aveareptul să îi învinuiască pentru căreşiseră în vreun fel calculele. Şi nura vina lor că torpila nu explodase.

e făcuseră câteva testări cu un



model de torpilă, iar mecanismul deliberare funcţionase. Se întâmplaeseori ca dispozitivele să nu

uncţioneze în condiţii reale şi, dinefericire, acest lucru se întâmplasei acum.u toate acestea, exista încă

osibilitatea ca torpila să explodeze.u excepţia cazului în care ea secufundase sub pupa, împreună cupava dirijabilului.

oan s-a mai calmat când a văzut căxplozia smulsese cele două punţinferioare ale structurii timoneriei,

mai puţin cele două traverse

metalice verticale de sprijin şi puţulftului. Iar acestea se îndoiseră uşor

n faţă sub greutatea camerei deomandă.

umva, o mică parte din oamenii



flaţi în camera de comandăupravieţuiseră. Aceştia se vedeaua nişte siluete profilate pe iadul de

ăcări de pe puntea de decolare.Maică, măiculiţă! a exclamat Ioan.Dumnezeu l-a cruţat pe Clemens,

entru ca să-l pot lua prizonier! A

ăcut o pauză, după care a zis: Acumu vor mai putea să cârmească! îivem în ghearele noastre! Apoi s-adresat pilotului: Du-ne la babordul

asului inamic, la o distanţăotrivită pentru folosirea armelor demână!

ilotul a făcut ochii mari de mirare,

ar a zis:m înţeles, domnule.

oan s-a sfătuit cu Strubewell şiordenskjold, spunându-le să

regătească echipajul pentru atacul



in travers, iar apoi pentru abordaj.urton şi-a exprimat speranţa că i

e va ordona să se alăture puşcaşilo

marini. Aceştia stătuseră până încea clipă în interiorul punţii deromenadă, aşteptând. Pe durata

ntregii bătălii nu li se spusese nimic

in cele întâmplate. Ştiau doar căasul pe care se aflau fusesedruncinat de câteva ori, iar în afaraereţilor camerei lor explodaseră

ombe. Fără îndoială că toţi erauncordaţi, agitaţi, transpiraţi,ntrebându-se când vor intra încţiune.

Rex a pornit pe Fluviu către Nu se nchiriază, care primise o loviturăumplită. Distanţa dintre cele douăase s-a micşorat cu rapiditate.

ateriile B2, C2 şi D2 să ţintească



pre puntea superioară a timonerieiordonat Ioan.trubewell a repetat ordinul, după

are a zis:Domnule, bateria C2 nu răspunde.Ori s-a întrerupt comunicaţia cu ea,

ri a fost scoasă din luptă.

tunci, ordonă bateriei C3 săntească spre camera de comandă.Domnule, s-ar părea că aţi pierdut

eva din vedere. C3 a fost distrusă. A

ispărut după ultima salvă.tunci B2 poate rezolva situaţia, ais Ioan, după care s-a întors spreurton. în lumina scăzută a nopţii,

aţa lui părea vineţie.ăpitane, adună-ţi oamenii, i-a zis

l. Pregăteşte-te să conduci o grupăe asalt în zona de la mijlocul

abordului.



urton a salutat şi s-a grăbit săoboare scara în spirală. A ajuns launtea de furtună şi a pornit în fugă

e un coridor. Oamenii lui, bărbaţi şemei, se găseau într-o încăpere dinpropierea armurăriei. Locotenentul

Gaius Flaminius stătea în faţa

ncăperii împreună cu două gărzi.hipul i s-a luminat când l-a văzute Burton.

ntrăm în acţiune ?

Da, i-a răspuns Burton. Foarteurând. Scoate-i pe toţi pe coridor.n vreme ce Flaminius a dat ordineu glas puternic, Burton a rămas în

olţul dintre cele două coridoare.Urma să-şi conducă forţele pe

oridor, până afară. Oamenii lui vorrebui să aştepte acolo până venea

rdinul de abordaj al vasului Nu se



nchiriază. Ori, dacă sistemul deomunicaţii nu funcţiona, trebuia sătabilească momentul în care trebui

ă atace.n timp ce puşcaşii marini se aliniaue coridor, a venit şi lovitura dată în

ravers de Nu se închiriază.

xploziile au fost asurzitoare;rechile lui Burton au început săuie. Un perete despărţitor ceonstituia o latură a coridorului a

edat, curbându-se spre interior. Dendeva a pătruns fum, care i-a făcue toţi luptătorii să tuşească. S-a

mai auzit apoi un urlet care a

utremurat punţile şi le-a afectatuturor urechile.us, pe puntea principală, Ioan s-arins de balustradă şi s-a

utremurat odată cu întreaga navă.



De la distanţa de doar nouă metri, snfruntaseră bateriilee rachete aflate pe patru punţi ale

asului Rex, precum şi bateriile deachete, de tunuri şi de mitraliere cubur ale navei Nu se închiriază marecis, cele care încă mai

uncţionau. Bucăţi masive dinorpurile navelor zburaserănvârtindu-se prin aer. Baterii întrege rachete, împreună cu servanţii

or, se dezintegraseră în flăcări şium. Cele două tunuri careămăseseră pe nava lui Clemensuseseră smulse din postamentele

or, iar rezervele de obuze aflate înpatele lor explodaseră din cauzauflului rachetelor. Două turele alenor mitraliere cu abur, câte una pe

ecare dintre cele două vase, se



răbuşiseră, căscându-se ca nişteutii de conserve sub lovitura unei

mănuşi de oţel, apoi se

esprinseseră când rachetele saubuzele pătrunseseră printreeschizăturile din metal.

Marile vapoare erau ca nişte animal

ănite, cu carnea sfârtecată, cumăruntaiele scoase, sângerând dinreu.

n plus, unele baterii de pe fiecare

as ţintiseră spre camerele deomandă, spre creierele animalelore pradă. Multe proiectile nu-şiimeriseră ţinta, ajungând în apă,

nde explodaseră, ori lovind alteărţi ale vapoarelor. Câtevaxplodaseră pe mal, declanşând noi

ncendii. Nici unul nu lovise direct

moneria. Era imposibil de explicat



um de se trăsese atât de imprecise la o asemenea distanţă, însă în

upte se întâmplau frecvent

semenea lucruri. Lovituri impreciseimeriseră ţinta, iar lovituri aproapeigure se duseseră aiurea.rova ascuţită a lui Nu se

nchiriază a virat, însă Ioan nu aeuşit să-şi dea seama dacă acestucru s-a petrecut intenţionat sauccidental. în acest fel, prova a

espicat apărătoarea zbatuluiabord al lui Rex, smulgându-l,idicându-l în aer, în ciuda faptul căvea câteva tone, şi azvârlindu-l în

luviu. Prova a pătruns mai adânc,trivind zbaturile, îndoind cadruloţii, făcând apoixul masiv al roţilor cu zbaturi să

lesnească. în vacarmul produs de



xploziile asurzitoare, de scrâşnetelecoase de metalul care se sfâşi-a oriupea, de urletele bărbaţilor şi

emeilor, de vuietul hidrogenului cerdea, ambele vase s-au oprit. Şoculrodus de coliziune i-a azvârlit înpă pe toţi cei care nu se legaseră

ine de punte. Prova s-a strivit,ărând a se ridica spre cer, iar apa anceput să pătrundă în cală prinumeroasele spărturi apărute în

ocă.n acelaşi timp, timoneria de pe Nu e închiriază s-a rostogolit spre

nainte. Celor aflaţi înăuntrul ei,

Miller, Clemens şi Byron, singuriiămaşi prizonieri, li s-a părut cătructura s-a prăbuşit încet. însădevărul era altul, deoarece fusese

oborâtă de forţa gravitaţională ca



rice alt obiect. Timoneria s-arăbuşit pe puntea amovibilă aunţii hangarului, azvârlindu-i în

aţă pe Clemens şi Miller. Sam aterizat peste uriaş, a cărui cădereusese întrucâtva amortizată deniforma vătuită şi izolată, precum

i de prezenţa căştii.u rămas întinşi vreme de câtevaminute, ameţiţi, plini de vânătăi,

surziţi, sângerând, prea amorţiţi ca

ă-şi mai dea seama cât norocvuseseră să rămână în viaţă.

am Clemens şi Joe Miller auoborât scara care ducea de peuntea hangarului. în urma lor,

ncendiul mistuia totul. Apoi au

juns pe puntea de promenadă. Joe



vea colosala lui secure într-o mânăi băzit geva, Zam ?am nu i-a răspuns. L-a prins pe

tantrop de un deget şi l-a tras dupn colţ. Un glonţ a izbit pereteleespărţitor, iar fragmentele lui dinlastic au zburat vâjâind în jurul lor

Din fericire, nici unul dintre ei nuusese atins.Rex s-a poziţionat în paralel cu noi!

remarcat Sam.

Da, am văhut ahta, a zis Joe. Chredă vor să vhină la bhord.ar eu nu mai pot controla vasul! atrigat Sam, arătând de parcă ar fi

ost gata să plângă.n faţa acelor distrugeri, Joe păreaalm şi imperturbabil ca un munte.-a bătut pe Sam pe umăr.

u te îngrizora. Văzul va bluti în



erivă bână la mal. El nu gândejte.ar noi o ză-l fajem braf be Ioan.poi amândoi s-au trezit azvârliţi pe

unte. Sam a rămas întins o vreme,emând şi neştiind că Nu se nchiriază sfârtecase casetabatului şi axul lui Rex. în cursul

chimburilor de focuri ce au izbucniupă ce vasele se opriseră, el aontinuat să rămână întins, cu faţapită de metalul rece al punţii.

ineva l-a prins de umăr şi l-aidicat, făcându-l să scoată unăcnet de durere.guze, Sam, a bubuit Joe. Am uitat

ă trebuia ză fiu deligat.am s-a ţinut de umăr.ătărăule, nici n-o să mai pot folosiraţul ăsta!

gzajereji ca de obigei, i-a răspuns



oe. Ai rămaz în viază gând, de fapt,rebuia să fii mort. Zi eu la fel. Azaă lază văigăreala, Zam. Avem

reabă.lemens a măsurat din ochi punteae decolare. Flăcările cuprinseserău doar acea punte, ci şi puntea

angarelor, însă nu mai erau multeucruri care puteau să ia foc.utoaiele de metanol care se păstraue obicei acolo fuseseră transferate

e puntea cea mai de jos înainte deeclanşarea bătăliei. Cu toate căncendiatădea mult căldură, hidrogenul avea

ă ardă foarte repede.n timp ce se gândea la toatecestea, a văzut cum puntea deecolare se scufundă. Din poziţia în

are se afla, a reuşit să distingă doa



ă marginile acesteia ieşeau în afarănsă zgomotul care a însoţit cădereacelor părţi l-a lămurit că cel puţin

umătate din structură se prăbuşisear prin crăpături şi găuri auzbucnit flăcări, amintind deăsuflarea aprinsă a unui balaur.

oe a făcut un salt în faţă, răcnind:zuze Griztoaze!-a cules pe Sam de pe jos şi aontinuat să înainteze până a ajuns

a puntea de promenadă. Apoi l-aăsat jos pe Sam.Gred g-am luat fog!ntoarce-te, să văd, i-a zis Clemens.

După ce i-a examinat spinarea, a zisaraghiosule! Te-a salvat armura.robabil că ţi-o fi cald pe sub guler,ar ai scăpat teafăr.

oe s-a întors să-şi recupereze



ecurea pe care o scăpase pe jos.am s-a uitat la silueta masivă şi

mpunătoare a lui Rex, ajuns foarte

proape de vasul său. Babordul luiRex era lipit de tribordul lui Nu se nchiriază. Oamenii de la bordulecărui vas, mai ales cei aflaţi pe

ele trei punţi inferioare, aruncauheare de abordaj şi parâme, iarasarelele de abordare erau dejarelungite. Cât putea cuprinde cu

rivirea, bărbaţi şi femei înţesaserăasarelele, ieşirile şi bocaporţii. Toţiamenii trăgeau de aproape înuşmani, ori se pregăteau să atace

mediat ce se legau parâmele. Punţile abordare aveau să fie plasateeste scurtă vreme.am nu avea armă. Din fericire, pe

unţi erau destule arme abandonate



e cei căzuţi. A ridicat una, i-aerificat încărcătoarele, a scos oandulieră de pe un

adavru, şi-a pus-o pe după gât şi acos gloanţele de la centură pentru ae introduce în încărcătorulistolului. De după un colţ a apărut

ilueta uriaşă a lui Joe, ceea ce l-aperiat. Nu i-a reproşat lui Joe faptuă se deplasa atât de silenţios,entru că aşa şi trebuia. însă

vusese senzaţia că i se oprise iniman loc atunci când uriaşul s-amaterializat lângă el.

am, agum je fagem ?

e alăturăm oamenilor noştri, ca sătie că am rămas în viaţă, i-aăspuns Clemens. Asta le va întări

moralul.

u sosit la vreme ca să vadă un grup



masiv năvălind pe puntea deromenadă, venind de pe Rex.

Dedesubtul lor, însă, oamenii lui

oan îi respingeau pe atacatorii de pNu se închiriază. în realitate,amenii lui Ioan, folosind uneleasarele, urcau la bordul vasului lu

am.am s-a aplecat peste balustradă,olindu-şi pistolul în ariergarda celoare năvăliseră la bordul navei sale.

Doi bărbaţi s-au prăbuşit, unulintre ei căzând în spaţiul îngustintre corpurile celor două vase. însnul dintre atacatori, aflat încă pe

Rex, a ridicat privirea şi a tras cuistolul în sus. Sam s-a lăsat brusc

n jos, iar primul glonţ i-a trecutâjâind pe la ureche. Cel de-al doilea

-a dezintegrat lovindu-se de



alustradă ori de corpul navei.oe tocmai se pregătea să se uiteeste balustradă, dar Sam a răcnit

a el să se oprească, altfel avea să seleagă cu un glonţ în cap.După ce a aşteptat să se asigure că

asarelele de abordaj se goliseră, s-a

itat în jos. Puntea de jos eranţesată de oameni încleştaţi în luptare urlau. Sam i-a spus lui Joe celan îşi făcuse. Acesta a dat aproba-

or din cap, ridicându-şi şiroboscisul care semăna cu unuştean purtat de marea înfuriată.u traversat în fugă pasarela de

bordaj, iar Joe a răcnit la oameninunţându-i de sosirea căpitanului.

De o parte şi de alta a grupului lore găseau câţiva oameni din

chipajul lui Rex, care se retrăgeau



u repeziciune în faţa forţeiuperioare. Inamicii s-au speriat laederea capului uriaş şi a umerilor

mari ai titantropului care dominarupul condus de Clemens.Duşmanii au rupt-o la fugă, unii

efugiindu-se în magaziile de

mărfuri, alţii sărind în Fluviu pestealustradă sau prin găurile dinordaj.

Hai, gă nu ne-a luat mult ză-i băgăm

n sberiezi, nu-i aja, Zam ?devărat, a confirmat Sam. Ce bine-r fi dacă toate ar merge la fel deşor. Bravo, Joe, acum transmite-le

rdinul.itantropul a răcnit cât îl ţinea guraătre oamenii lui Sam. Glasul luiunător a fost auzit de toţi cei care s

flau de o parte şi de alta a celor



ouă vase. De fapt, auzindu-l, pânăi cei de pe puntea de jos au încetatentru câteva clipe lupta.

Oamenii din faţa lui Joe s-au traseoparte. Titantropul a urcat pe ceamai apropiată scară, avându-l în

pate pe Sam, care a fost urmat de

eilalţi. Au coborât către puntea deromenadă şi au mers de-a lungul eână au ajuns la pasarelele debordare. Acolo, oamenii s-au

ispersat, alcătuind şiruri de câteoi la fiecare dintre cele opt pasareleam a verificat dacă toţi erauregătiţi. I-ar fi plăcut să-i atace pe

amenii lui Ioan pe la spate, peropriul lor vapor. Aceştia se vorperia când îl vor vedea pe titantrop

nvârtind deasupra capului securea

e dimensiuni nemaivăzute, venind



in spatele lor.Gata, Joe! a strigat Sam. Treci lareabă!

coţând un răcnet de luptă în limbaui maternă, titantropul a traversatn goană pasarela metalică. Sam l-armat îndeaproape. Nici nu încăpea

altă persoană pe lângă Joe. Pe deltă parte, era mai prudent săămână în urma lui.poi, lucrurile s-au petrecut cu atât

epeziciune, încât Sam nu a reuşită le explice decât reamintindu-şivenimentele pas cu pas.

Un zgomot îngrozitor l-a asurzit, iar

asarela a fost cutremurată de unoc puternic ce l-a azvârlit înenunchi. Aproape imediat dupăceea, capătul îndepărtat al

asarelei s-a înălţat, îndoindu-se şi



ămânând fixat cu ghearele dealustradă, apoi desprinzându-se cun scrâşnet metalic.

Rămas agăţat de marginea pasareleiu braţele întinse, cu degeteletrânse de margine, Sam a privit înus.

oe scăpase din mână secureanormă, care a alunecat de-a lungulasarelei ce se înclinase într-o partei a căzut în spaţiul liber dintre vase

itantropul nu căzuse, însă acumrla de mânie. Ori de spaimă? Nuvea importanţă. Urla pentru căvea ambele braţe prinse pe lângă

orp de un laţ.elălalt capăt al funiei era legat de oalustradă de pe puntea aflatăeasupra. Bărbatul care îl prinsese

e Joe cu lasoul purta un sombrero



e culoare albă, aproape orbitoare înumina palidă. Pe sub borul larg,am a reuşit să-i vadă dinţii

trălucind, semn că omul surâdea.poi Joe căzuse de pe pasarelă. însăn loc să se prăbuşească în golulintre vapoare, s-a dus în jos o

orţiune, iar apoi s-a izbit de cocaui Nu se închiriază. în acea clipă,oe a încetat să mai urle. Capul i s-a

egănat într-o parte şi a rămas

târnat ca o muscă uriaşă prinsă den păianjen pe măsură.oe! Joe! a strigat Sam.ărea imposibil să i se întâmple ceva

rav lui Joe Miller. Era atât de maretât de musculos, încât dădea

mpresia de invincibilitate. Unărbat de mărimea unui leu de

eşteră, ori a unui urs Kodiak nu



rebuia să fie muritor... oriulnerabil.nsă nu era momentul potrivit

entru asemenea gânduri.e măsură ce Rex s-a deplasat,asarela a continuat să se încline.am s-a prins cu mâinile de

marginile pasarelei, având acumapul întors, astfel că nu-l mai vedee Joe. A observat însă bărbaţii şi

emeile de pe alte pasarele cum nu

euşesc să se mai ţină de ele şi,rlând de groază, căzând în spaţiulngust şi întunecat dintre corpurileelor două nave.

e ironie ca fabulosul vas Rex să-şicidă chiar constructorul. Ce glumăa Rex să-l prindă între corpul săui al lui Nu se închiriază ca să-l

trivească. Ţinându-l agăţat ca pe



Mahomed, între cer şi pământ.poi îşi dăduse drumul şi alunecase

napoi pe pasarelă, căzuse în

nghiul făcut de puntea verticală şieretele orizontal deompartimentare, se trăsese puţin înus, după care glisase cu faţa în jos

e corpul navei. Apoi s-a ridicat, nicl nu a înţeles cum, şi a fugit cătreluviu. După aceea, a alunecat şi s-ostogolit în josul curbei, ajungând

n Fluviu.-a scufundat tot mai mult, şi încest timp s-a zbătut să seebaraseze de cuirasă. îşi pierduse

asca ceva mai devreme în timpuluptei. Acum era îngrozit că nu-şiutea scoate armura la vreme ca săvite sucţiunea produsă de

cufundarea lui Rex. Corpul acela



e dimensiuni colosale avea să deaaştere unui vârtej uriaş care,

mergând spre adânc, va trage după

ine toate resturile, fragmentelelutitoare, obiectele şi oamenii.ar dacă era împovărat de armură şirme, şi Sam avea să fie tras la fund

e putea scufunda chiar şi dacăcăpa de orice obiect dembrăcăminte.n cele din urmă, a reuşit să scoată

e pe el banduliera, cămaşa de zalei cămaşa de protecţie. Apoi s-aidicat, simţind că-i plesneşteieptul din cauza presiunii şi a

etrăit vechea spaimă că se va înecastfel că inima a început să-i batăata să explodeze, iar urechile auornit să-i ţiuie din cauza adâncimii

a care se afla. Trebuia să respire,



ar nu îndrăznea. Acolo, în adânc,ra nămolul, la fel de întunecat şiău ca acela din Mississippi, iar în

urul lui era apă, strivindu-l ca oecioară de fier făcută din chit, iareasupra dar la ce depărtare ? seăsea aerul.

ra prea întuneric pentru a vedeaeva. Din câte ştia, se scufundamereu, îndreptându-se către beznă.

a nu, urechile l-ar fi durut dacă s-

r fi scufundat în loc să se ridicepre suprafaţă.u mai putea rezista. Cel mult

âteva secunde. Apoi... felul de

moarte de care, din cauza copilărieietrecute pe Mississippi, se temea

mai mult decât orice. Cu o excepţie.Dacă era să moară, prefera apa

ocului.



entru o fracţiune de secundă, oritât cât durează asemenea gânduri,i l-a imaginat pe Erik Bloodaxe.

ine măcar că nu-l va ajungeăzbunarea acestuia. Vikingul, carofet şi nemesis, o maşină aăzbunării, dăduse greş. Toate

oşmarurile trăite vreme de atâţiani se dovediseră o tortură inutilă.aptul că acel om putea vedeaiitorul, ba chiar materializarea lui,

ra o superstiţie.ar toţi acei oameni din Hannibalare profeţiseră că el va muripânzurat se înşelaseră cumplit.

iudat cum asemenea idei amuzantuteau trece prin mintea cuiva care

rebuia să se gândească doar la oură de aer binecuvântat. Ori chiar

e îneca, fiind aproape mort, şi



itase de oroarea de a trebui să-şiesfacă nările şi să înghită apă,utrind gânduri de moarte, având

orpul lipsit de vlagă şicufundându-se, ochii lipsiţi detrălucire, gura deschisă ca orice

ocuitor al adâncurilor, cu o

minusculă scânteie de electricitate îâteva celule ale creieruluieprezentând ultimul semn de viaţă

poi a scos capul la suprafaţă, şi aras hulpav câteva guri de aer, fiindericit, încântat că nu murise.n mişcarea dezordonată a mâinilor,

egetele au atins o parâmă, s-aueplasat înapoi, au pipăit-o şi aurins-o strâns. Se agăţase de undgon legat de un ponton de pe

untea principală a vaporului său.



ncă două, trei secunde, şi nu ar maajuns pe vas.

vusese noroc să atingă acel odgon

in prima încercare. Fluviul îlrăgea, silindu-l să se ţină strâns del, aşa cum se agăţase şi deasarelă. Rex dispăruse, dar

cufundarea lui crease o adânciturăargă şi mare, în care apa se rotea şiobora. A simţit o smucitură şi maiuternică în momentul în care

ârtejul acela s-a prăbuşitDe ce se scufundase Rex ? Fuseseovit de o torpilă lansată de Afişajulnterzis ?

ridicat ochii. Nu a văzut trupul luioe atârnând de frânghia lasoului.oate era tot acolo, dar punţile seflau mult prea departe în spate ca

ă-l vadă pe Joe de la nivelul luciulu



pei. Oare rămăsese agăţat? Oriărbatul care îl prinsese tăiase

rânghia ? Dacă procedase astfel,

esemne că Joe căzuse pe puntea deedesubt, o căzătură lungă şi dură,ar preferabilă căderii în apă.robabil că murise ori agoniza.

egănarea aceea lungă spre interior,ncheindu-se în peretele etanş dinmetal, i-ar fi putut rupe coastele ori

parge ţeasta.

nsă nu era momentul potrivit să seândească la Joe. Trebuia să sealveze pe sine.

O vreme, cât urletele şi

mpuşcăturile au continuateasupra lui, şi, când şi când, vreunărbat ori vreo femeie cădea pestealustradă şi se prăbuşea cu un

leoscăit în apă lângă el, el a rămas



găţat de parâmă. Când zgomoteleătăliei s-au mai stins în imediatapropiere, a început să urce pe

arâmă. Nu-i era uşor, pentru că erapuizat. în cele din urmă, a atinsorpul vasului cu picioarele şi, stândplecat spre exterior deasupra apei,

-a tras gâfâind şi icnind, simţindum îl dor muşchii, până când,juns aproape de balustradă. S-a

ăsat uşor în jos până când a atins

orpul vasului cu obrazul şi anceput să se ridice slujindu-se doare braţe. în acele momente a regretaă evitase atât de frecvent să

xerseze în fiecare zi. Timp de câtevaminute, cât s-a odihnit, incapabil să

e mai tragă în sus decât după ce-şiecăpătase suflul, a crezut că

mâinile încordate i se vor



ezmembra şi va cădea iarăşi înluviu, ceea ce va însemna sfârşitul

ui.

n cele din urmă, a ridicat o mână şiprins între degete stâlpulalustradei. Şi-a petrecut şi cealaltă

mână pe după ea. A început apoi

fortul cumplit şi dureros de a serage în sus. Apoi a reuşit să-şizvârle un picior pe după margineaunţii. Respirând sacadat,

vârcolindu-se, a reuşit să ajungă cuumătate din trup pe punte. Apoi s-autut rostogoli pe punte, rămânândcolo, cu faţa în sus, încercând să

ragă în plămâni tot aerul din lume.După un timp, pieptul lui supt nu s

mai ridicat şi coborât atât debrupt, amintind de o pereche de

oale uzate ale unui fierar. S-a



ostogolit şi a privit înapoi, de-aungul punţilor. Nu a reuşit nici destă dată să-l zărească pe Joe.

robabil se afla prea departe, iaraza lui vizuală era prea mică.rebuia să mai înainteze, lucru

mposibil, ori să ajungă pe aceeaşi

unte.Deocamdată avea nevoie de arme.Dar şi măcar de un kilt. în timp ce

e chinuise să urce la bord, hainele

rinse doar cu magneţi i seesprinseseră de trup. „Gol am venite lume, şi tot gol... ce prostie. Doaru avea de gând să părăsească

umea. încă nu.-a ridicat în picioare şi s-a legănatesigur. Pretutindeni zăceau cadavrri părţi de trupuri umane. Din

ocaporţi se iţeau membre, capete,



ri picioare. Iar pe punte zăceaurme de tot felul. Şi bucăţi de pânzăremurând de oboseală ori de

paimă, ori şi de una, şi de alta, aezbrăcat un cadavru. Din bucăţilee pânză şi-a încropit un kilt lung şicapă scurtă. Şi-a petrecut peste

mijloc o centură, apoi şi-a agăţat oandulieră pe umăr; a mai găsit unistol cu toc, iar în mână a luat oabie de abordaj. Era înarmat, dar

sta nu însemna că era şi pregătit duptă. Luptase în acea zi cât pentruoată viaţa, chiar de ar fi fost sărăiască o mie de ani.

oia cu orice preţ să ajungă înapoi loe. împreună ar fi reuşit să strângă

n jurul lor un grup mare de oamenii s-ar simţi din nou în siguranţă,

ri atât de sigur pe cât se putea în



ondiţiile acelea.reme de o clipă s-a gândit să-şiaute refugiul într-o cabină. Putea

ă se ascundă acolo, ieşind doarând oamenii săi i-ar fi lichidat peoţi cei de pe Rex.rumos gând, unul care i-ar veni în

minte oricărui om cu bun-simţ şi cudei logice.eva mai jos, pe o punte, ceva s-a

ovit de metal. Apoi s-a auzit un

lestem strecurat printre dinţi;ltcineva a vorbit apoi la fel de încetar pe un ton de reproş. Sam s-aprit, sprijinindu-se cu umărul de

eretele de etanşare şi simţindu-iăceala. în apropiere de prova,iluetele neclare ale unor bărbaţioborau treptele punţii de

romenadă. Păreau să fie vreo



ouăzeci la număr.am s-a furişat înapoi, rămânând cumărul lipit de metal. Şi-a dus mân

tângă în spate şi a pipăit. Când atins marginea tambuchiuluieschis, s-a întors cu repeziciune şiintrat. S-a trezit într-un alt pasaj

eluminat care ducea direct spreambuchiul de pe partea cealaltă.cesta era deschis prezentând unreptunghi palid, luminat doar de

tele şi de licărul flăcărilor unuincendiu de pe puntea de decolare.am a decis să ajungă în parteaealaltă şi a pornit cu pas hotărât în

cea direcţie. Apoi s-a oprit.rebuia să stabilească precis cinerau acei oameni şi ce făceau. S-ar fimţit ridicol dacă erau membri ai

ropriului său echipaj. Iar dacă nu



rau, trebuia să descopere ceuneau la cale.

Desigur, ei vor verifica orice uşă

eschisă înainte de a trece de ea. Aeschis uşa unei cabine şi a păşitnăuntru, lăsând uşa întredeschisă.

Din acel unghi, îi putea vedea pe

cei oameni, dar ei nu aveau cum -ăl vadă în întuneric. Apoi a deschisaltă uşă a unei cabine, ca să seoată ascunde acolo dacă ar fi fost

evoie. Nu voia să fie încolţit.u toate acestea, momentan nuutea face nimic. Primul om dinrup a trecut prin deschizătură şi s-

oprit în uşa tambuchiului, undebia era vizibil, şi a îndreptatistolul înainte. Un al doilea a intratu un salt şi s-a zvârlit spre cealaltă

arte a tambuchiului, având de



semenea pistolul pregătit.am nu a tras, sperând căecunoscuţii se vor mulţumi să se

ite de-a lungul pasajului. Aşa s-a şntâmplat. După câteva secunde,nul dintre ei a zis:utem merge mai departe.

mbii au plecat spre pasarelă, iariluetele au început să treacă prinreptul uşii. Când a trecut cel de-alatrulea bărbat, Sam a tresărit.

Umbra dată de lumina indirectă atelelor era a unui bărbat scund, cumeri largi. Iar mersul şi ţinuta i l-u adus în minte pe Ioan. Nu-l mai

ăzuse pe fostul monarh de treizecii trei de ani, dar nu uitase defelum arăta.



uria a copleşit spaima, o furie înare se concentraseră toate ieşirilee furie pe care le avusese pe

ământ şi pe acea planetă. Nicimăcar nu a luat în calculonsecinţele, în sfârşit! O avea la

ndemână! Răzbunarea!

ieşit din cabină şi a traversatuntea fără să facă zgomot. Deşiixuberanţa îl făcuse să se simtămeţit, încă nu-şi pierduse simţul

măsurii şi dorinţa de a treceeobservat. Nu voia să îi alerteze pentruşi, care l-ar fi putut împuşcanainte ca el să pună mâna pe Ioan.

artea proastă era că ar fi trebuit săîmpuşte în spate pe Ioan. Iar aşacălosul nu ar mai şti cine l-a ucis.

Dar nu poţi obţine tot ce-ţi propui. A

egretat pătimaş că nu-l poate striga



e Ioan pe nume, să se prezinte, iarpoi să apese pe trăgaci. Asta pentruă oamenii lui Ioan l-ar fi împuşcat

n chiar clipa când ar fi devenitonştienţi de prezenţa lui.mediat ce a ajuns la uşaambuchiului, afară a izbucnit un

devărat iad. S-a auzit un zgomotsurzitor de împuşcături, astfel că slipit de peretele de etanşare atât d

trâns, încât semăna cu un fluture

u două picioare. Inima care-i fâlfâiaperiată era pe post de aripi.u urmat alte serii de împuşcături.poi strigăte şi urlete. în pasaj a

ătruns un bărbat care se legăna peicioare. Sam a făcut un salt pe uşaeschisă a cabinei, s-a răsucit, a

nchis uşa, apoi a deschis-o. S-a

itat prin deschizătura îngustă,



xact la vreme ca să-i vadă şi pe alţiătrunzând în pasaj. Una dintreiluete era a lui Ioan, pe care o

dentificase cu certitudine, în clipaând se profilase în lumina ce veneae afară.am a deschis uşa complet (slavă

erului că aceasta era bine unsă!),-a aplecat în afară şi l-a izbit peoan în tâmplă cu tocul pistolului.oan a scos un geamăt şi s-a

răbuşit. Sam s-a aplecat, a datrumul pistolului pe pieptulărbatului căzut, l-a prins de părul

ung şi l-a tras în cabină. După ce

icioarele i-au trecut de prag, anchis uşa şi a apăsat butonul delocare a încuietorii. De afară auăzbătut exploziile împuşcăturilor,

ar nici un glonţ nu a izbit uşa.



Răpirea conducătorului lor seetrecuse atât de fulgerător şi într-n întuneric atât de derutant, încât

imeni nu-i remarcase încă absenţarobabil că în momentul când cinevva descoperi lipsa, se va bănui că

usese doborât pe coridor.

am a început să tremure dencântare. Viaţa îi era în marerimejdie, dar în acele momente astau mai avea nici o însemnătate.

otrivit Providenţei care nu exista,venimentele se desfăşuraseră cumu se putea mai bine. Indiferent deuferinţele îndurate, merita da, ori

proape că merita. Era extraordinară-l aibă în mână pe cel mai mareuşman al său, singura persoană peare o urîse cu adevărat! Şi chiar în

cele circumstanţe ! Când se va



ezmetici, nici măcar Ioan nu va fitât de surprins ca el. Adevărul seovedea mai straniu decât ficţiunea,

i putea continua cu citarea unorlişee similare.apăsat placa întrerupătorului de

umină cu o mână, ţinând pistolul în

ealaltă. Globurile de pe tavan auat o lumină nesigură. Ioan a gemuti pleoapele i-au tresărit. Sam l-a

ovit din nou, fără nici o reţinere, în

ap. Nu voia să-l ucidă ori să-irovoace vătămări cerebrale majore.oan trebuia să aibă toate simţurileii în clipa supremă. în caz contrar,

u ar fi realizat pe deplin ce i sentâmplase.am a deschis sertarele unei comodxate de peretele de etanşare. A scos

ele câteva ţesături



emitransparente ce se foloseau cautiene. Cu acestea, i-a legat mâinile

a spate lui Ioan, iar apoi picioarele.

ufnind şi mormăind, l-a târât peoan, care încă nu-şi recăpătaseunoştinţa, până la un scaun prinsu şuruburi în podea. După ce a

euşit să ridice trupul greu pecaun, a legat mâinile lui Ioan depătar. Apoi s-a dus până la celălaltapăt al cabinei, a băut două căni d

pă de la robinet, şi a umplut dinou cana. Cât timp a făcut toatecestea, dinspre instalaţia de apă s-uzit un gâlgâit, iar jetul de apă s-a

ubţiat, ajungând cât un fir de aţă.ompa de apă cedase.am s-a întors în cabina principalăi a azvârlit apa în obrazul lui Ioan.

cesta a scos un geamăt şi a deschi



chii. Vreme de o clipă, nu şi-a dateama unde se afla. Apoi,ecunoscându-l pe Samuel Clemens

deschis ochii complet şi a inspirattât de zgomotos de parcă ar fi fostovit în capul pieptului. S-a albăstrita faţă, asta în porţiunile care nu

rau înnegrite de fumul bătăliei.Da, Ioan, eu sunt, a spus Sam şi aânjit cu generozitate. Nu-ţi vine sărezi, nu-i aşa ? Dar o să te

bişnuieşti cu ideea foarte curând.Deşii n-o să-ţi placă deloc.pă! a spus Ioan cu glas hârâit.am s-a uitat la ochii injectaţi. în

iuda urii pe car o nutrea faţă deoan, i s-a făcut milă de el. Nu eraorba de compătimire, ci de milă. Larma urmelor, nu avea să lase un

âine turbat să sufere, nu-i aşa ?



clătinat din cap.u mai avem apă.

Mor de sete, a spus Ioan cu glas

ăguşit.Doar la asta ţi-e gândul după câtemi-ai făcut? s-a răstit Sam la el.După atâţia ani ?

otoleşte-mi setea, şi eu îţi voiatisface curiozitatea, i-a răspunsoan.

După ce şi-a recăpătat culoarea

rească în obraji, Ioan s-a uitatrept în ochii lui Sam. Cunoscându-e Ioan, Sam şi-a dat seama la cetrategie se gândise şiretul rege. Voi

ă îi vorbească raţional celui care îlapturase, să i se adreseze încet şi

ogic, apelând la bunătatea lui şi, înele din urmă, va evita execuţia.

am şi-a dat seama că, din



efericire, Ioan avea să izbândeascăuria începuse să i se risipească. Ce

reizeci şi trei de ani în care îşi

maginase cum se va răzbuna semistuiseră ca un fum în vânt.u mai rămăsese decât un creştin,

u toate că el îşi proclamase

teismul cu surle şi trâmbiţe, ca săolosim o expresie ce îi fusesedresată de unul dintre inamicii luiământeşti.

r fi trebuit să-l împuşte pe Ioan înap din clipa când aprinsese luminar fi trebuit să ştie ce se va întâmplaacă nu o va face. Dar nu-l lăsase

nima să împuşte un om care eranconştient. Nici măcar pe Regeleoan, după sângele căruia tânjise înoţi aceşti ani şi pe care, în visele lui

u ochii deschişi, îl torturase cu o



xtraordinară ingeniozitate. Asta nue întâmplase, însă, în visele luiocturne. în acele momente, doar

oan seregătea să-i facă diverse lucrurirâte lui Sam Clemens, care seimţea încolţit, paralizat şi lipsit de

rice speranţă ori şansă. Ori, de celemai multe ori, Erik Bllloodaxe eracela care se răzbuna pe el.am s-a strâmbat şi a revenit în

ona bucătăriei şi băii. După cumănuia, ţevile duşului conţineauuficientă apă pentru a umple câtevăni. A băut una şi a umplut-o pe a

oua. Revenind în cabină, a dusana la buzele prizonierului şi a

nclinat-o cât acesta a băut. Ioan şi-lins buzele şi a suspinat.

e mai poate una ? Te rog.



ncă una ? Te rog ? a repetat Sam. Annebunit! ţi-am dat o cană ca săoţi suporta ceea ce am de gând să-

fac!oan a surâs discret. Semn că nu seăsa înşelat de aparenţe, lucru peare îl simţea şi Sam.

Dându-şi seama de asta, Sam s-anfuriat atât de rău, încât aproape că-a simţit capabil să-şi pună înplicare ameninţările. Supărarea i-a

rescut pe dată, făcându-l să ridiceistolul, gata să lovească.âmbetul de pe faţa lui Ioan s-aters, dar numai pentru că nu dorea

ă îl irite prea mult pe Sam.um de eşti atât de sigur de tine şie felul cum voi reacţiona ? l-a

ntrebat Sam. Crezi că nu te-aş fi

ăcut să sari în aer, că nu te-aş fi



cufundat până în iad, că nu te-aş frmărit în timp ce te înecai, sau cău te-aş fi împins în apă dacă ai fi

ncercat să urci la bord ?ineînţeles, i-a răspuns Ioan. însăsta s-a întâmplat în toiul bătăliei.u mă vei tortura, deşii ţi-ai dori

oarte mult acest lucru. Şi nici n-oă mă împuşti cu sânge rece.Dar tu mi-ai face toate astea, nu-i

şa, ticălos lipsit de inimă ?

oan i-a surâs.am a dat să adauge ceva, apoi anchis gura. Hărmălaia din pasaj setinsese brusc. Şi Ioan a vrut să

pună ceva, dar, la semnul lui Sam,-a oprit. îşi dăduse seama, evident,ă dacă ar fi încercat să strige dupăjutor, avea să-i pară rău. Inamicul

ui nu era chiar atât de moale pe cât



ărea.u trecut câteva minute. Sam a

ămas lângă uşă, cu urechea lipită

e ea, dar cu un ochi aţintit spreoan. A reuşit să perceapă vocilelabe ale unor bărbaţi. Cabinelecelea erau izolate fonic, astfel că nu

vea cum să stabilească depărtareaa care se aflau oamenii aceia. S-antors la Ioan şi i-a petrecut o cârpăeste gură, legând-o în spate.

entru orice eventualitate, a precizal. Dar dacă încerci să strigi dupăjutor, voi fi silit să te împuşc. Să nuiţi asta.

Deşii sper să strigi, a gândit el.stins lumina, a descuiat uşa şi a

eschis-o încet, ţinând pistolul înealaltă mână. A avut nevoie doar de

âteva secunde ca să-şi adapteze



chii la întunericul de afară. Aonstatat că pe coridor erau mai

multe cadavre decât văzuse mai

evreme. S-a uitat cu fereală peupă uşă şi în lungul coridorului.adavre peste cadavre. Se părea că

upta se dusese de-a lungul

oridorului către capătul acestuia şipoi afară. La un moment dat înursul luptelor, armele de focăcuseră. Zgomotul acestora fusese

uat de zăngănitul săbiilor. Iar înuietul ce venea de departe seercepeau doar voci şi zăngănit derme de mână. Se părea că ambele

rmate rămăseseră fără muniţie.u şi-a putut da seama câtă vreme

mai puteau rezista duşmanii ajunşie punţile vasului în faţa oamenilor

ăi. Trebuia să mai aştepte o vreme



a să se asigure că putea ieşi curizonierul său fără să se teamă.poi s-a întrebat dacă nu cumva

ncepuse să despice firul în patru.u cumva datoria lui era de a ieşi decolo pentru a-şi conduce oamenii ?ine, dar cum să procedeze în

rivinţa prizonierului ?roblema se putea rezolva cuşurinţă. Folosindu-se de cheia cetârna lângă uşă, îl va încuia pe

oan în cabină. Apoi îşi va căutaropriul echipaj. Nu-i va fi greu să-lăsească. Mulţi dintre oamenii lui seăseau în zona din care răzbăteau

gomotele.-a întors în cabină, a închis uşa şiaprins lumina. Ioan s-a uitat

urios la el.

-ar părea că totul s-a sfârşit, a



pus Sam. Echipajul tău a fostliminat aproape în întregime. Eulec, dar o să mă întorc destul de

urând. Şi nu peste multă vreme oă ai parte de un proces.făcut o pauză. Expresia de pe faţa

ui Ioan nu s-a schimbat. Din cauza

ăluşului, acesta nu a putut scoateecât nişte mormăieli. Evident, voiseă spună ceva. Dar ce anume ? La cun să-şi mai piardă timpul ?

-aş vrea să se spună că nu amrocedat cinstit, sau că implicareamea este prea mare ca să rămânmparţial, a spus Sam. De aceea, vei

eneficia de un proces. Nu vei fiudecat de pairii tăi. Câţi regi poţiăsi departe de tronurile lor ori deara pe care o stăpânesc ? însă eu

oi găsi un juriu format din



oisprezece oameni drepţi şi cu fricaui Dumnezeu. A, să nu uit, din juriuor face parte şi femei. în fine, o să-ţ

fer un proces cinstit şi vei aveareptul să-ţi alegi singur avocatul.ar eu voi respecta verdictul, şi nici

măcar nu voi apărea ca judecător.

oi respecta în totalitate hotărâreauriului.Dinapoia căluşului s-au auzit altemormăieli.

ei avea dreptul să-ţi spui versiuneaa momentul potrivit, i-a zis Sam.ână atunci, însă, rămâi aici ca să tândeşti la păcatele tale.

închis uşa şi apoi a încuiat-o, avut o ezitare de o clipă, apoi aeschis-o şi, vârând mâna înăuntrustins lumina. Ioan avea să sufere

mai mult dacă rămânea pe



ntuneric.r fi trebuit să jubileze, însădevărul era altul, într-un fel greu

e definit, vechiul lui inamicriumfase.Mai toate întâmplările produc

ezamăgiri, însă acest eveniment ar

trebuit să fie cel mai fericit diniaţa lui. Victoria devenise la fel deeapetisantă ca o balegă de vacăferită pe o tavă aurită.

Unde să ascundă cheia ? A, în primaabină a cărei uşă rămăseseescuiată. A găsit o asemeneaabină la trei uşi mai încolo. A

zvârlit cheia pe podea şi a închisşa. Acum trebuia să-l găsească peoe. Iar pentru asta, trebuia săăsească un număr suficient de

usţinători.



pornit pe un coridor ce mergeae-a lungul vasului. Luminile erautinse, dar şi-a făcut curaj şi le-a

prins pentru scurte perioade demp. A mers de-a lungul luiproximativ treizeci de metri, apoi s-oprit în dreptul altui coridor. Acolo

e găsea o scară ce ducea spreuntea de promenadă. După ce atins luminile, ajutat dereptunghiul de lumină din capul

cărilor, a urcat treptele. Ajuns peuntea de promenadă, a coborât înrabă pasajul ce ducea către tribord

auzit zgomote, dar ele păreau să

ină de departe. S-a uitat după colţ,ătre pasarelă. Joe trebuia să fierin apropiere.

De ce pierzi vremea pe aici, Joe ? N-

i altceva mai bun de făcut?



ztebt un bub, Sam.Dar cine crezi că e dispus să-ţiărute mutra aceea hidoasă?

u origum aztebt unul, nătărăule!entru gă merit. Goboară-mă de aijiă altfel mă zubăr zi te fac bugăzi,

raiere.

şa s-a desfăşurat conversaţiamaginară, modelată pe calapodultâtor alte discuţii dintre cei doi.am nu a văzut pe nimeni atârnând

eajutorat de o parâmă. Pe punte seedea totuşi o bucată de parâmăvând un laţ la un capăt.am a zâmbit de bucurie. Aşadar,

oe rămăsese în viaţă. Era liber şirobabil că făcea ravagii printreuşmani.-a răsucit să plece mai departe, da

-a oprit. Dinspre Fluviu se auzise



n răcnet. Era un răcnet care, dacă-ar fi auzit pe Pământ, ar fi fost puse seama unui leu sau tigru. Dar

am şi-a dat seama despre ce eraorba. A fugit către o scară şi aoborât-o, sărind câte două trepte,ar ţinând o mână lipită de

alustradă. Ajuns pe puntearincipală, s-a oprit o clipă. Trebuiaă se ferească de orice duşmanotenţial. însă singurele zgomote de

ncăierare veneau de departe,inspre prova şi dinspre pupa. Nu smai foloseau armele de foc, pentru

ă se auzea doar zăngănitul săbiilor

i spadelor.dat fuga spre balustradă şi s-a

plecat peste ea.oe! Unde eşti ?

am! Zunt aiji, Zam!



oe, nu te văd! a strigat Clemens,hinuindu-se să desluşească ceva în

ntuneric. Pe Fluviu pluteau tot felul

e lucruri, bucăţi de lemn ori deadavre, şi multe altele. Cu toate căasul plutise în derivă, dus deurent, iar malul sudic era luminat

e focuri, tribordul se afla acum sprmalul de nord, lipsit de orice luminăumina stelelor nu-i era de ajuns săadă ceva în apă.

igi eu nu te văd, Zam!lemens s-a uitat în toate părţile caă se asigure că nu se furişaseimeni până aproape de el. După ce

-a întors spre Fluviu, a strigat:u poţi să te întorci pe vas ?u! a bubuit vocea lui Joe. Darlutezg! M-am agăzat de un lemn!

am, mi-am rubt un braz!



e scot eu, Joe! Mai rezistă puţin! Oă te salvez! Nu avea habar cum l-arutea ajuta pe Joe, însă era

otărât să găsească o modalitate.deea că Joe se putea îneca îiroducea fiori.oe, mai ai armura pe tine ?

u, cum pozi fi atât de brostovan?Dacă aj fi băzdrat tot fierul ajela pemine, agum eram hrană pentru

ezti. Am arungat-o imediat je am

ăzut în abă, dar brazul rubt m-agis! Iizuze! Je durere! Zam, te-aovit gineva vreodată în boaje ? Aztaiji nu se gombară cu durerea pe

are o ai când zi-e brajul rubt.m înţeles, Joe! a spus Sam şi s-aitat din nou în jur, temându-se său fie atacat.

Urmărit de doi bărbaţi, cineva alerga



n direcţia lui, venind dinspre provaOamenii aceia erau prea departe ca

ă-i poată identifica. în rest, se

ăsase linişte.ei trei din apropierea provei auontinuat să se bată, deşii se păreaă lupta era pe sfârşite.

ineva a tăiat odgonul de gare măineam! a răcnit Joe. Zi am găjut.m găzit o secure zi-am făgut gurat

n zurul meu, azungând be buntea

ringibală. Iar agolo al naibii ză fiuacă nu m-a arungat jineva bestealustradă, uite-aza! Gred g-a foztnul tare pbuternig!

oe a continuat să vorbească, daram nu l-a mai ascultat. Fără să şti

ncă ce trebuie să facă, s-a ghemuitângă balustradă. Deşii cei care

ugeau spre el erau destul de



proape şi continuau să înainteze, eu reuşise să-i identifice din cauza

ntunericului. Asta îl fă-

ea să sufere cumplit. în derută şirabă, putea fi atacat chiar deamenii lui.vând sabia de abordaj în mâna

reaptă, a ridicat mâna stângă înare ţinea pistolul şi l-a îndreptatătre cei care alergau. Putea trage cumbele mâini, deşii nu la fel de bine

n orice caz, de la mică distanţă nuutea rata. Dar chiar trebuia săragă ?u a mai ajuns să ia o asemenea

ecizie. în timp ce aştepta încordat,rivind înainte şi cu degetul

nţepenit pe trăgaci, s-a simţit ridican aer şi azvârlit peste balustradă.

reme de o clipă, a rămas atât de



ăucit, încât nici nu şi-a dat seamae se petrecuse. Era în apă, tuşind şcuipând, zbătându-se să rămână la

uprafaţă. Dar cum ajunsese acolo ?i de ce ?-a ciocnit de ceva. A întins mâinile

n faţă şi a simţit carne rece. Un

adavru. L-a împins deoparte şi şi-acos banduliera.Uriaşul vapor se afla în faţa lui, dara aproape douăzeci de metri

epărtare. Cum de ajunsese atât deeparte de el ? înotase până acolo ?Ori fusese purtat de apă? Nu aveamportanţă. Se afla acolo împotriva

oinţei lui. Trebuia să înoate până laapor. Era a doua oară că se trezisen Fluviu. încă o dată, şi se puteaonsidera botezat.

n timp ce înota dezordonat către



as, a observat că balustrada punţiiăldărilor era mai aproape de nivelupei decât ar fi trebuit. Vaporul se

cufunda!i-a dat seama ce îl azvârlise de peunte ca pe o muscă de pe crupaalului. Doar că el nu avea aripi.

ub linia de plutire avusese loc oxplozie. în camera căldărilor seepozitase muniţie. Iar aceasta

usese detonată de oamenii lui Ioan.

recuse prin multe evenimenteureroase. Acum însă, nici măcarierderea frumosului său Nu se

nchiriază nu-l mai afecta prea mult

eşii acest lucru ar fi trebuit să-lacă să plângă. Se simţea mult preabosit şi la capătul disperării. De

apt, şi-a zis el, era prea obosit ca să

mai fie disperat.



înotat către vas. Brusc, a lovit cevare cu mâna dreaptă. A scos unpăt de durere, apoi a întins mâna

n faţă. A descoperit ceva din lemn,u formă rotunjită. Chiuind bucuros-a prins de obiect şi s-a împins

nainte cu picioarele. Nu ştia ce era,

robabil o bucată de canoe sau dearcă scobită, dar era de ajuns ca -ăl ţină la suprafaţă.

Dar unde era Joe ?

-a strigat. Nu a primit nici unăspuns. A mai încercat o dată, darn zadar.

Oare Joe fusese atins de suflul

xploziei ? Detonaţia transmisesende puternice prin apă, a socotit elei din apropierea locului exploziei

useseră probabil ucişi. însă Joe nu

e aflase chiar atât de aproape. Nu



tia cu siguranţă. în orice, cazxplozia avusese o forţăxtraordinară.

Ori Joe îşi pierduse cunoştinţa dinauza durerilor cauzate de fracturăi se dusese la fundul Fluviului.-a mai strigat o dată. De departe a

uzit un ţipăt ascuţit, scos de oemeie. Un alt suflet chinuit care eraus de ape.e vedea clar că vasul se scufundă.

xistau totuşi numeroaseompartimente, mari şi mici, careămăseseră etanşe. Probabil că înnteriorul vasului erau spaţii închise

are,vor ajuta la menţinereaotabilităţii. Cu puţin noroc, dus deurent, putea ajunge la mal; oriutea fi remorcat de bărcile cu pânz

ri cele cu vâsle ale localnicilor.



Deşii pesimist din fire, de astă datăra incredibil de optimist.

avut senzaţia că nu va reuşi să

jungă la bord. Vasul, purtat înerivă cu spatele, a trecut cu provae lângă el. Apoi a văzut şalupa,fişajul interzis. Se deplasa foarte

ncet, semn că pornise în căutareaupravieţuitorilor care înotau.Reflectorul de la bord mătura apele;

rusc, mişcarea lui s-a oprit şi

asciculul a revenit asupra unuibiect aflat în apă. Dar Sam se găserea departe ca să-şi dea seama ceescoperiseră cei de pe şalupă, care

u puteau să-i audă strigătele.rusc, şi-a adus aminte de Ioan.cesta rămăsese legat şi lipsit dejutor într-o cabină încuiată. Dacă

u-l scotea cineva de acolo, era



ortit pieirii. Chiar dacă ar fi strigat,u toate că era puţin probabil să sefle cineva suficient de aproape,

inăuntru nu răzbătea nici ununet, datorită izolaţiei fonice foarteune. Dar chiar de l-ar fi auzitineva, nu exista cheie. Da,

ncuietoarea putea fi spartă cu unlonţ, dar... la ce bun atâteapeculaţii ? Ioan era sortit morţii.robabil că stă acolo fără să ştie că

asul se duce la fund. Chiar dacăpa ar inunda puntea principală, elot nu ar avea cum să afle. Cabinelecelea erau etanşe. îşi va da seama

ă s-a petrecut ceva rău abia cânderul va deveni irespirabil. Atunci sea zbate, se va zvârcoli, se va răsucitrigând după ajutor prin căluşul

egat la gură. Iar aerul se va



mpuţina, iar el, treptat, se va sufocai va muri.

Ultimele momente de viaţă îi vor fi

ngrozitoare.ândva, Sam şi-ar fi imaginat aceacenă cu o plăcere deosebită. Acumu-şi dorea decât să ajungă mai

epede pe vas ca să-l salveze pe IoanDar nu pentru a-l lăsa să plece libera pasărea cerului. Se va îngriji să ie intenteze un proces, aşa cum a

romis. Dar nu voia ca Ioan săufere atât de mult ori să aibă partee o

moarte atât de îngroazitoare. Sam n

r fi vrut ca cineva să treacă prinşa ceva.

Da, era slab din fire, iar Ioan s-ar fiucurat dacă l-ar fi pus pe Sam într

asemenea situaţie. Nu avea



mportanţă. El era altfel decât Ioan,i asta îl umplea de încântare.

uitat de Ioan în momentul în care

alupa s-a pus din nou în mişcare.-a îndreptat către celălalt bord alasului, apoi a dispărut. Andersonvea intenţia de a culege

upravieţuitori de pe vasul pe cale se scufunde ? în acest caz, ar trebuia mai întâi să-i elimine pe ultimii

uptători veniţi de pe Rex, ticăloşii

are uitaseră să mai plece. Poatecum vor avea suficient bun-simţ săe predea.am!

Urletul venea din spatele lui. S-antors, rămânând prins cu un braţe obiectul plutitor.oe! Unde eşti ?

ici, Zam! Am lejinat! Abia mi-am



evenit, Zam, dar nu gred că mai rejst mult!

u te da bătut, Joe! i-a strigat Sam.

O să ajung la tine! Dar strigă! Sătrigi, ca să ştiu unde eşti!u era uşor să răsucească bucata d

emn de care stătea agăţat, pentru a

face să meargă drept spre mal. Arebuit să se ţină cu o mână şi săâslească cu cealaltă. A dat şi dinicioare. Din când în când s-a văzut

ilit să se oprească pentru a-şi trageufletul. Atunci striga:oe! Unde eşti ? Joe! Ţipă, că nu ştiunde eşti!

ăcere. Să fi leşinat din nou ? Dacăşa se întâmplase, însemna că se

egase de ceva. Sigur aşa procedase,ltfel, s-ar fi dus la fund prima oară

ând îşi pierduse cunoştinţa.



robabil stătea întins pe ceva.oate...

ntrucât trebuia să se odihnească, s

uitat în urmă. Vasul fusese purtatmai departe. Apele Fluviului ajun-eseră să clipocească lovindu-se deereţii punţii principale. Peste scurt

reme, cabina lui Ioan avea să sefle sub nivelul apei.început să împingă lemnul către

mal. Focurile de acolo iluminau

uciul apei. Cu toate că vedea în jurmulţime de resturi de toateimensiunile, nu l-a putut zări peoe Miller.

observat apoi că oamenii de pe maansau la apă bărci şi canoe. Seprinseseră sute de torţe carecoteau o strălucire vie. Veneau să-i

ecupereze pe supravieţuitori, deşii



am nu a înţeles de ce săreau înjutorul unor oameni care leârjoliseră aproape un sfert din

ocuinţe.Greşea. Acei oameni făceau pentruei ce le distruseseră casele ceea cer fi făcut şi el pentru Ioan, dacă ar

mai fi ajuns pe vas. Şi, în realitate,ocuitorii din Virolando nu aveaumotive să-i deteste pe cei de pe vas

şa cum avea el ca să-l deteste pe

oan.n acel moment şi-a dat seama căusese dus de curent mult maiproape de mal decât crezuse. Mai

vea aproape un kilometru până lascat. Siluetele întunecate alembarcaţiunilor de salvare sepropiau cu repeziciune, în ciuda

aptului că erau toate propulsate de



opeţi sau padele. Cu toate acestea,u se apropiau atât de repede pe câtr fi vrut el. începuse să-i fie frig.

pa era mai caldă decât aerul, darui i se părea deja rece. Avea aproap0°celsius în acea zonă, dacă mainea el bine minte.

luviul pierdea multă căldură cândraversa polul nord, şi încă nu oecuperase în cursul lui de pânătunci. Iar Sam suferea acum de

puizare, ca urmare a şoculuirodus de lupte şi de apa nu tocmaialdă. Ar fi fost o ironie să moarăocmai acum, când ajutoarele erau

tât de aproape.şa era viaţa. Tot astfel şi moartea.r fi fost atât de plăcut să nu maiea din braţe şi picioare. Atât de

şor să renunţe, să se lase purtat de



urent şi să-i lase pe alţii sămuncească în locul lui. însă trebuia

ă-l găsească pe Joe. Pe de altă

arte, dacă renunţa să mai facămişcări, îşi pierdea călduraorporală mult mai repede. Ar fi atâte comod... a scuturat din cap, a

espirat adânc şi a încercat să-şionvingă membrele să se trezeascăa viaţă.e neaşteptate ori poate că nu

ocmai, dar cât timp îi trebuisecesteia să ajungă lângă el ? aonstatat că alături de el apăruse oarcă. Era luminată de mai multe

orţe. A fost prins de câteva braţeuternice şi ridicat pe punte, unde a

nceput să tremure. Imediat a fostnvelit cu pânze groase şi

ălduroase. Apoi i s-a dat cafea



erbinte. S-a ridicat în fund şi aeînceput să tremure, deoareceânzele au alunecat de pe el şi a fos

uprins de aerul rece.oe! a spus el. Joe! Găsiţi-l pe Joe!e spune ? a întrebat cineva în

speranto.

vorbit în englezeşte, a explicat oemeie. Ne roagă să-l găsim pe Joe.poi a văzut chipul unei femeiproape de faţa lui.

ine e Joe ? l-a întrebat ea.el mai bun prieten al meu, a spusam cu glas slab. Şi nici măcar nu eman. Poate tocmai de asta ţin la el

adăugat el, râzând ostenit. Ha-ha,a-ha. Poate tocmai de aceea.i unde este acest Joe ? a zis femeiaare arăta bine.

lăcările torţelor i-au evidenţiat o



aţă ca o inimioară, ochi mari, orunte înaltă, nas delicat, buze plinei mari, cu bărbia şi falca

roeminente. Şi păr lung şi blond.e se întâmplase cu el de admira oemeie în asemenea momente ?robabil că se gândea la... Gwenafra

avut un sentiment nelămurit deuşine pentru că de la începereaătăliei nu-şi arătase îngrijorarea

aţă de soarta lui Gwenafra. Unde

ra ea acum ? Şi de ce nu se gândisea ea ? Doar o iubea cu adevărat.i acest Joe ? l-a întrebat femeia dinou.

un titantrop, un om-maimuţă. Unriaş păros cu un nas de toată

rumuseţea. E undeva pe acolo, nueparte. Salvaţi-l!

emeia s-a ridicat în picioare şi a zis



eva în esperanto. Un bărbat deângă ea a înălţat o torţă şi a scrutatntunericul. Se vedeau multe torţe,

ar lumina lor nu părea să ajute.erul se înnora cu repeziciune, iarumina stelelor se stingea.-a uitat şi el în jur ca să-şi dea

eama unde se afla. Stătea peuntea înălţată a unei bărci lungi.Dedesubtul lui, de fiecare latură a

ărcii, se vedeau cam doisprezece

âslaşi.ăd ceva plutind, a anunţat bărbatuu torţa. Pare ceva masiv. Poate etantropul acela.

ărbatul care stătea cu spatele s-antors către Sam. Purta un costume eschimos din pânză albă, care îicoperea capul, corpul şi picioarele.

u era înalt, însă avea umerii foarte



argi. Iar glasul lui suna oarecumamiliar. Sam mai auzise acea voceemult.

ărbatul a strigat către bărcile dinonă şi a spus ce trebuia căutat. Lacurtă vreme după aceea, s-a auzitn ţipăt. Sam s-a uitat în direcţia

in care venise sunetul. Câţivaărbaţi de pe altă barcă se chinuiauă ridice la bord ceva enorm.oe! a rostit Sam cu glas hârâit.

n aceeaşi clipă, bărbatul cu costumlb s-a întors spre el. Ţinea în mânătorţă din pin, astfel că faţa i-a fost

uminată complet.

am i-a văzut limpede trăsăturileeţei, sprâncenele groase, deuloarea paiului, falca pătrăţoasă şi

masivă, dinţii albi şi regulaţi. Avea

n rânjet răutăcios pe faţă.



loodaxe!a, a zis omul. Eirik Bllodaxe. Apoi,

n esperanto: De când te aştept, Sam

lemens...coţând un urlet, Sam s-a ridicat şisărit din barcă.pa rece şi întunecată l-a înghiţit. S

afundat mult, apoi s-a îndreptatuţin şi a început să înoate. Cât deeparte putea ajunge fără să iasă lauprafaţă ca să respire ? Se putea

ndepărta îndeajuns de acea forţăăzbunătoare, ca să ajungă pe altăarcă ? Probabil că oamenii dinirolando nu îi vor îngădui lui Erik

ă îl ucidă. Asta ar fi încălcatrincipiile lor. Dar Erik avea săştepte până când şansa îi vaurâde, iar atunci va lovi.

oe! Doar Joe îl putea proteja! El ar



utea face chiar mai mult. L-arcide pe nordic.bia trăgându-şi sufletul, scuipând

pă, Sam a scos capul la suprafaţăă respire. în faţa lui se vedea oarcă plină de oameni. Torţele le

uminau chipurile. Cu toţii se uitau

pre el.Din spate a auzit pleoscăiturileăcute de un înotător.am s-a răsucit. Erik se afla la

âţiva metri de el.am a scos un răcnet şi a plonjatin nou. Dacă reuşea să iasă lauprafaţă de cealaltă parte a bărcii,

acă ar fi fost tras la bord înaintea...-a simţit prins de gleznă.-a întors să lupte, dar nordicul era

mai masiv şi mult mai puternic. Sam



i-a dat seama că nu avea nici oansă. Avea să fie înecat fără să fieăzut de nimeni, iar

rik va susţine că încercase să-lalveze pe sărmanul nebun careărise din barcă.

simţit un braţ care l-a apucat de

ât pe la spate. S-a zbătut ca uneşte prins în năvod, dar a înţelesă-şi putea lua adio de la viaţă.

După atâta vreme, după ce scăpase

e atâtea ori ca prin urechile aculuiă moară astfel...-a trezit pe puntea bărcii, tuşind şiughiţând. Din gură şi nas i se

curgea apă. Şi era susţinut de douăraţe tari.ridicat privirea. Eric Bloodaxe îl

nea între braţe.

u mă ucide! s-a milogit Sam.



rik era gol şi ud. Picăturile de apăe pe trupul lui sclipeau în lumina

orţelor. Licărul acestora a căzut pe

n obiect alb legat cu o sfoară deâtul lui Erik.ra un os spiralat de la un peşte cuorn, simbolul purtat de membrii

isericii celei de-A Doua Şanse.

Doi oameni ajunseseră la aceeaşi

oncluzie.e săturaseră de toată acea vărsaree sânge fără rost. Acum fiecarevea să facă ceva ce ar fi făcut dacă

u ar fi fost sigur de prezenţaeluilalt pe alt vas. însă, în timpulătăliei, nici unul nu îl văzuse peelălalt. Acela nici nu se aflase pe

as, ori avusese înţelepciunea să îl



ărăsească înainte de luptă, oriusese făcut bucăţi.iecare credea că dacă va muri,

marele proiect era sortit eşecului, cuoate că fiecare înţelegea eşecul înelul său.n acele momente, ei au găsit prileju

e a evada, în înfierbântarea şionfuzia bătăliei, nimeni nu avea săage de seamă dezertarea lor. Ori,acă ar fi fost

bservaţi, nimeni n-ar fi putut faceimic. Aveau să sară în Fluviu şi,junşi înot până la mal, îşi vorontinua călătoria. Nu mai aveau

otire, fiindcă acestea rămăseserăncuiate, unul pe Rex, care secufundase, iar celălalt, într-o

magazie de pe Nu se închiriază. Vor

ura potire gratis de la locuitorii din



irolando şi vor urca Fluviul cu ombarcaţiune cu pânze.

Unul dintre ei şi-a lăsat armura şi

i-a aruncat arma pe punte şirinsese bara balustradei ca să sarăeste bord, când celălalt, aflat înpatele lui, i-a vorbit. Primul s-a

ăsucit, s-a aplecat şi a ridicat sabiae abordaj. Cu toate că nu maiuzise glasul celuilalt de patruzecie ani, l-a recunoscut imediat.

După ce s-a întors, totuşi, nu aecunoscut faţa şi trupul aşa cum letia.ărbatul care apăruse din

ambuchiul aflat în spatele lor i s-adresat într-o limbă care era

nţeleasă doar de ei doi. El i s-adresat celuilalt pe un ton aspru.

Da, eu sunt, deşii mult schimbat.



De ce ai făcut-o ? De ce ? a întrebatel aflat lângă balustradă.-o să înţelegi niciodată de ce, i-a

ăspuns celălalt. Eşti rău. La fel auost şi ceilalţi, chiar dacă...u fost! a zis cel de lângăalustradă.

Da. Au fost.nseamnă că sunt morţi. Am bănuitsta.aruncat o privire spre casca şi

abia aflate pe punte. A regretat cău fusese oprit înainte de a le firuncat. Acum, inamicul avea unvantaj asupra lui. Bărbatul de

ângă balustradă şi-a dat seama căacă ar fi încercat să sară pestealustradă, celălalt ar fi fost

ndeajuns de iute şi de iscusit ca să

străpungă cu arma, aruncând-o



upă el.şadar, plănuieşti să mă ucizi şi pe

mine, a zis el. Ai ajuns la limită;

cum eşti pierdut pe vecie.trebuit să-l ucid pe Operator, apus primul fără nici o emoţie înlas.

u mi-ar fi trecut niciodată prinminte un asemenea gând perfid, apus omul de lângă balustradă.

Dar nu sunt rău! a strigat celălalt.

u eşti acela care...dus o bătălie lăuntrică, apoi aăsit cuvintele potrivite:u are nici un rost să mai discutăm

ărbatul de lângă balustradă apus:cum e prea târziu să te răzgândeştVei fi iertat, şi vei fi trimis pe

laneta Grădină ca să te tratezi. Te-



i putea alătura mie şi agenţilor, caă munceşti împreună cu noi ca săjungem la tur...

u, a spus primul. Nu fi ridicol.ridicat sabia şi a înaintat cătreelălalt, care a luat o poziţieefensivă. Duelul a fost scurt şi

ălbatic, încheindu-se când bărbatuără armură, sângerând din maimulte locuri, a căzut împuns în gât

u sabia.

Ucigaşul a târât cadavrul până laalustradă, l-a ridicat în braţe, l-aărutat pe gură şi l-a aruncat în apăe obraji i se rostogoleau lacrimi şi

lângea cu sughiţuri.



ECŢIUNEA 11Duelul suprem: Burton versusergerac

venimentele de după explozia dinamera căldărilor, provocată derupul lui Burton, s-au petrecut

ulgerător şi au fost derutante şi

onfuze. O vreme, Burton a vânat orfost vânat, atacând ori retrăgândue. Mai mult se retrăsese, întrucât

namicii îi depăşiseră numeric. Când

fost silit să pătrundă în armurărierupul lui Burton era mai numerosecât la început. Deşii pierduse optameni, i se alăturaseră destul de

mulţi, ajungând acum să aibă sub



omandă treisprezece bărbaţi şi zeceemei. Din câte ştia, aceştia erauingurii supravieţuitori de pe Rex.

ici una dintre părţi nu mai aveamuniţie pentru armele de foc. Dincel moment, singurele armeămâneau cele cu lama din oţel.

namicul se retrăsese ca să sedihnească şi să-şi tragă sufletul.Dar şi pentru a se sfătui. Intrarea în

rmurărie era îngustă, prin ea

utând pătrunde doar doi oameni oată, astfel că luarea acelei încăperiu asalt ar fi fost foarte dificilă.urton s-a uitat la şirurile de arme

xpuse pe pereţi şi a decis să arunceabia lui de abordaj şi să aleagă opadă. Avea lama de formăriunghiulară, fără

ăiş, şi era lungă de aproape un



metru. Apărătoarea avea forma unulopot; mânerul uşor curbat aveaouă nervuri pentru o priză mai

ună. Burton a încercat să căleascăama proptindu-i vârful de o grindăe lemn şi îndoind-o. Lama a formatn arc, lăsând liber doar treizeci de

entimetri între capete, apoi aevenit la forma dreaptă dinainteând presiunea asupra ei a încetat.

n armurărie duhnea a sudoare şi

ânge, ba chiar şi a urină şi fecale.e de altă parte, era uimitor de caldi-a scos armura, mai puţin casca,i i-a îndemnat pe ceilalţi să-i

rmeze exemplul, dar nu le-ardonat acest lucru.ând o să ne întoarcem pe punte,u vom avea timp să aruncăm fiarel

e pe noi, a zis el. Va trebui să sărim



n Fluviu imediat ce ajungem sus. Na fi mai uşor să ne scoatemrmurile acum decât atunci când

om fi în apă.Una dintre femeile din grup erarumoasa Aphra Behn, dar nu maira chiar atât de atrăgătoare. Avea

aţa mânjită de praf de puşcă, pieleannegrită îi era brăzdată de dâre deudoare şi sânge, avea ochii înroşiţie fum şi oboseală, iar unul îi clipea

ervos.asul ăsta se scufundă, a spus ea.Dacă nu ieşim curând de aici, ne

ucem la fund odată cu el.

inând seama de circumstanţe, avealasul destul de calm.

Da, ştiu, a zis Burton alene.poi a rămas pe gânduri câteva

lipe. Se aflau pe puntea B, şi



untea A fusese probabil dejanundată. Peste o vreme, şi punteae care se aflau avea să fie acoperită

e apă.păşit spre tambuchi şi a aruncat orivire afară. Pe coridor încă ardeau

umini. Nu aveau să se stingă

urând, deoarece erau alimentate deatacitor, care funcţiona chiar şi subpă.e coridor nu se mai vedea nimeni în

iaţă. Duşmanul se ascundearobabil în încăperile din apropiere,şteptând până când invadatorii dee Rex vor încerca să o şteargă.

unt căpitanul Gwalchgwynn,omandantul puşcaşilor marini dee Rex! a spus el cu glas puternic.ş vrea să stau de vorbă cu

omandantul vostru!



u i-a răspuns nimeni. A strigatceeaşi cerere, după care a ieşit peoridor. Chiar dacă se afla cineva în

reuna din încăperile ale căror uşirau deschise, nu a văzut pe nimenilecaseră cu toţii la cele două capetele coridorului, aşteptându-i după

olţ, sperând să-i ia prin surprinder

bia după aceea a văzut apaurgând spre el. Era doar o peliculă

ubţire, dar ea avea să se îngroaşeurând. A strigat către gărzile de laura bocaportului:pune-le celorlalţi să iasă! Oamenii

ui Clemens au plecat!u a fost nevoie să le expliceamenilor săi ce se întâmplase. Şi eiăzuseră firicelul de apă.

alvaţi-vă care cum puteţi, le-a spus



urton. Ajungeţi la ţărm fiecare cumeuşiţi. Ne vedem mai târziu.a condus până la balustradă să-şi

a rămas-bun şi să le ureze norocuturor, înainte ca ei să plonjeze înluviu.

Dick, de ce rămâi ? l-a întrebat

phra.O caut pe Alice.Dacă vasul se va scufunda brusc, o

ă fii prins înăuntru.

tiu.u a mai aşteptat să o vadă sărind,i şi-a început de îndată cercetarea.

alergat pe coridoare strigând-o,

prindu-se din când în când ca săsculte vreun eventualăspuns. După ce a terminatăutarea pe puntea aceea, a urcat

cara către salonul mare. Acesta



cupa un sfert din zona pupa aunţii de promenadă, la fel ca şi

marele salon de pe Rex. însă era

mult mai spaţios. Acum era luminata ziua, cu toate că exploziileistruseseră o parte dintreandelabre, stingându-le. în ciuda

variilor provocate de lupte şi a celoâtorva cadavre mutilate, salonul ermpresionant.

păşit înăuntru şi a privit în jur.

lice nu era acolo decât dacă sescunsese în spatele barului foarteung, ori sub vreun pian de concertri masă de biliard. Nu avea nici un

motiv să mai zăbovească acolo, însăfost reţinut câteva secunde de

randoarea acelei încăperi. Ca şiorespondentul ei de pe Rex,

unoscuse ani mulţi de râsete,



ovestiri umoristice, flirturi, intrigi,ocuri de noroc, deseori luate înlumă, dar uneori reflectând

isperarea, fărâme de iubire şi ură,muzică scrisă şi interpretată de uniiintre maeştrii de pe Pământ, dramei comedii jucate pe scena de acolo.

ar acum... Din păcate totul seierduse, şi acest lucru eraegretabil.

dat să traverseze salonul, dar s-a

prit. Pe uşa de la capătul celălaltătrunsese un bărbat, care s-a opritând l-a văzut pe Burton. Apoi,âmbind, a pornit în pas săltăreţ

pre el. Era cu câţiva centimetri mainalt decât Burton, slab ca un ogare curse, şi avea braţe extraordinare lungi. Pielea îi era înnegrită de

um, avea nasul foarte mare şi



ărbia rotundă. în ciuda acestuimănunt, zâmbetul îl făcea să parăproape atrăgător.

ărul buclat şi negru îi cădea pânăe umeri. Purta doar un kilt negru şizme lungi din piele de dragon deuviu, iar în mâna dreaptă ţinea o

padă.urton a avut un sentiment de dejau, o senzaţie că acea întâlnire maivusese loc cu mult timp în urmă, în

ircumstanţe similare. Sigur îl maintâlnise pe acelărbat şi sperase că-l va revedea

ntr-o bună zi. Amintindu-şi, i s-a

ărut că rana din coapsă, de multindecată, îl arde.ărbatul s-a oprit când a ajuns la

ase metri de Burton. Apoi i s-a

dresat în esperanto. în glasul lui s-



perceput un accent franţuzesc, îniuda efortului de a pronunţa cu o

ntonaţie americană.

ha, sinjoro, tu erai! Spadasinuloarte talentat, poate chiar înzestratu geniu, cu care am avut onoareae a încrucişa sabia în timpul

aidului pe care l-am organizatmpotriva vasului tău cu mulţi ani înrmă! Atunci m-am prezentat ca undevărat gentleman. Tu însă, cu un

er morocănos, ai refuzat să terezinţi. Ori poate n-ai făcut-onchipuindu-ţi că nu-ţi voiecunoaşte numele. Acum...

urton a avansat un pas; sabia îitârna aproape vertical spre podea. -a adresat celuilalt în francezaorbită la Paris în anul 1650.

, monsieur, când te-ai prezentat,



u eram sigur că erai cu adevăratcel ilustru spadasin. Am crezut căşti un impostor. Recunosc acum că

şti marele spadasi-m Savinien deyrano al II-lea de Bergerac, oriineva care ar putea fi egalul său îneea ce priveşte mânuirea sabiei.

urton a şovăit. Acum putea să-şipună adevăratul nume. Nu mai eraazul să se folosească de acelseudonim.

flă, monsieur, că sunt căpitanRichard Francis Burton şi comanduşcaşii marini de pe Rex

Grandissimus. Pe Pământ am fost

idicat la rangul de cavaler de cătreMaiestatea Sa, Regina Victoria amperiului Britanic. Asta nu pentruă am făcut avere din comerţ, ci

rept recunoaştere a explorărilor



mele în unele zone îndepărtate aleământului şi a serviciilor aduse

ării

mele şi umanităţii. Tot astfel, m-amucurat de notorietate printrepadasinii vremii mele, în secolul allX-lea.

Helas, nu cumva ai fost renumit şientru exprimarea lungă şintortocheată ?

u, în nici un caz pentru că aveam

asul lung, a răspuns Burton.ergerac a zâmbit larg, arătându-şiinţii albi., sigur, mereu aluzii la nasul meu.

i bine, află, monsieur, că, deşii num fost ţinut în mare stimă deuveranul meu, Ludovic al XlII-lea, oegină mai măreaţă decât a ta, adică

Mama Natură însăşi, m-a considerat



eniu. Am scris câteva lucrărilozofice despre care am înţeles cău fost citite vreme de multe secole

upă moartea mea. Şi, după cumigur ştii, m-am bucurat de renumentre marii spadasini ai veacului

meu, care a dat lumii cei mai

nzestraţi luptători din lume.ărbatul slăbănog, a zâmbit dinou, iar Burton a zis:u ţi-aş sugera să-mi predai sabia.

u aş dori câtuşi de puţin să te ucidmonsieur.ocmai mă gândeam să-ţi sugerezcelaşi lucru, monsieur, şi să te

onsideri prizonierul meu. Văd însăă, la fel ca mine, nu ai trăiatisfacţia de a afla care dintre noiste mai priceput la mânuirea săbiei

ăpitane Burton, de când mi-am



nfipt vârful armei în coapsa ta,m-am gândit deseori la tine. Dintre

utele, ba poate chiar miile, de

ameni cu care m-am duelat, tu te-i dovedit cel mai bun. Sunt dispusă recunosc că nu ştiu cum s-ar fi

ncheiat confruntarea noastră dacă

tenţia nu ţi-ar fi fost distrasă. Aşpune mai curând că m-ai fi reţinuteva mai mult dacă nu ar fi apărutcel moment de neatenţie.

om vedea, a spus Burton.Da, desigur, dacă vasul nu se vacufunda prea curând, vom vedea.i bine, monsieur, mi-am amânat

lecarea ca să mai rostesc un toastentru sufletele acelor bărbaţi şi

emei de curaj care au murit luptândstăzi pentru acest vas, cândva

plendid, ultima dintre marile



ealizări frumoase ale ştiinţei şiehnologiei umane. Quel dommage!ntr-o zi voi compune o odă în

mintirea lui. în franceză,ineînţeles, pentru că esperanto nuste o limbă cu rezonanţe poetice şi,hiar de-ar fi, tot nu s-ar ridica la

ivelul limbii mele materne. Să bemeva şi să toastăm împreună spreinstirea celor la care am ţinut, daru pierit. Prietene, nu vor mai exista

esuscitări. Vor rămâne cu toţiimorţi.ot ce se poate, a zis Burton. în oricaz, accept propunerea ta.

Uşile numeroaselor şi uriaşelorulapuri cu băuturi din spatelearului fuseseră încuiate înainte de

nceperea bătăliei. Cheia era însă

ntr-un sertar aflat în partea de jos a



nui dulap, iar de Bergerac s-a dusa bar şi a deschis sertarul. Aescuiat o uşă, dând la iveală un şir

e sticle dintre care a extras unaşezată în rastelul special.cest vin a fost făcut în Parolando, apus de Bergerac, şi a rămas

etulburat în această sticlă peurata multor bătălii. Este un vin deurgundia ce ni s-a oferit ocazional

n potire, dar nu a fost băut, ci

urnat în această sticlă pentru a fiolosit într-o ocazie festivă. Iarceastă ocazie este, sper eu, festivă,eşii are un spirit destul de

macabru.deschis un alt dulap în care se

ăseau un şir de pocale din sticlă culumb, a luat două şi le-a aşezat pe

ăblia barului.



i-a lăsat spada pe bar. Burton aşezat-o pe a lui tot acolo, înpropierea mâinii drepte. Francezul

turnat vin, umplând pocalele pânăa buză, şi l-a ridicat pe al lui.urton l-a imitat.entru dispăruţii pe care i-am iubit,

propus el.entru ei, a zis Burton.

poi amândoi au luat câte o

nghiţitură.u mă omor după băutură, a spuse Bergerac. Alcoolul îl aduce pe om

a un nivel animalic, iar eu ţin să-m

eamintesc mereu că sunt o fiinţămană. însă aceasta este... o ocazieeosebită. încă un toast, prietene, şipoi vom începe lupta.

entru aflarea misterelor acestei



umi, a spus Burton.u băut din nou.yrano şi-a lăsat cupa pe bar.

ar acum, căpitane Burton, şef aluşcaşilor marini de pe regretatulRex. Detest războiul şi vărsarea de

ânge, dar când trebuie, ştiu să-mi

ac datoria. Amândoi suntem oamene ispravă, şi ar fi păcat dacăreunul dintre noi ar muri pentru aovedi că este mai presus decât

elălalt. Nici o persoană de bun-simu ar recomanda obţinereaunoaşterii prin moarte.

De aceea, sugerez să-l declarăm

âştigător pe primul care îl face peelălalt să sângereze. Iar dacă,

mulţumită Creatorului, care nuxistă, prima rană nu este fatală,

âştigătorul îl va lua prizonier pe



elălalt. De aceea propun ca, în modnorabil, să ne grăbim cu lupta,entru a putea părăsi vasul înainte

e a se scufunda.e onoarea mea, aşa se va face, apus Burton.rea bine! En garde!

-au salutat, iar apoi au luat poziţialasică de luptă cu spada, cuiciorul stâng ţinut la unghi drept

aţă de dreptul şi puţin în spate, cu

enunchii îndoiţi, corpulăsucit într-o parte, pentru arezenta adversarului o suprafaţă dentă cât mai redusă, cu braţul stâng

idicat şi partea sa de sus ţinutăaralel cu solul, cu cotul îndoit,stfel ca antebraţul să stea vertical,

ar încheietura mâinii moale, iar

raţul drept coborât, cu lama armei



ormând o prelungire a braţului. înceastă poziţie, garda armei, numităi coquille, protejează antebraţul.

De Bergerac a rostit în francezăchivalentul unui îndemn, apoi atacat. S-a dovedit aproape orbitore iute, lucru pe care Burton îl ştia

in felul cum fusese descrisranţuzul şi din duelul avut cândvau el. Cu toate acestea, şi Burton aeacţionat extrem de rapid. Şi cum

tât pe Pământ, cât şi acolo, îşietrecuse mulţi ani exersând,ăspunsul său la orice atac venea în

mod reflex.

ără să fenteze, de Bergerac ţintiseu vârful floretei spre partea de susbraţului. Burton a parat lovitura ş

poi a ripostat sau, mai precis, a

ontraatacat. De Bergerac a parat



tacul, apoi a împuns pe deasupraamei lui Burton, care a încercat ompunsătură de oprire, folosind

arda spadei pentru a devia vârfulrmei adverse şi, în acelaşi timp,ncercând să împungă antebraţul lue Bergerac.

nsă acesta a contraparat şi apoi ancercat să ocolească garda spadei,vând ca ţintă antebraţul. Această

manevră se numea „ciupitură.

urton a deviat din nou vârfulpadei, dar corpul acesteia i-a şterspăsat antebraţul. A simţit osturime, dar nu a sângerat.

Duelul cu spada seamănă cuncercarea de a coase cu un ac aflatn mişcare. Vârful lamei adversaruluste firul, iar vârful lamei proprii

eamănă cu ochiul acului, în



ăstimp de o secundă sau chiar maiuţin, capătul cu fir devine ochiulcului când cel care se apără

rece la atac. Cei doi spadasini îşifereau unul celuilalt spaţii foartemici care se închideau instantaneu,ar apoi se redeschideau când vârful

rmelor se mişcau descriind un micerc.n duelurile de competiţie, ţinta esteoar corpul, excluzându-se capul,

raţele şi picioarele, dar incluzândona inghinală. în duelurile pe viaţăi pe moarte, însă, ţinta esteeprezentată de tot corpul, inclusiv

e cap. Dacă, de exemplu, apare oulnerabilitate la degeteleicioarelor, ea poate fi folosită, asta

n cazul în care cel care atacă se

oate feri de vârful spadei



dversarului.xistă o axiomă conform căreiaoretistul cu o apărare perfectă nu

oate pierde. Dar ce se întâmplăacă ambii luptători se apără perfecAsta este cumva si tuaţia în caren luptător irezistibil îl înfruntă pe

nul de neclintit ? Departe de asta.iinţele umane nu sunt nicirezistibile, nici de neclintit. Unulintre luptători va obosi înaintea

eluilalt, ori poate ceva din jur îireează un dezavantaj mai mare saumai mic. Acesta ar putea fi vreun

biect de pe podea, care îl face să

lunece ori, ca în situaţia de faţă, unbstacol, o piesă de mobilier, oticlă, sau un cadavru de care

uptătorul se poate împiedica. Ori,

şa cum se întâmplase când de



ergerac luptase împotriva luiurton în cursul raidului, un strigătl cuiva îl putea distrage atenţia

uelistului o fracţiune de secundă,uficient pentru ca adversarul cuchi de vultur şi iute ca o pisică să-i înfigă arma în el.

urton s-a gândit la toate acestea,ămânând totuşi concentrat asupraansului executat de lamele armelor

Oponentul său era mai înalt, având

i o alonjă superioară. Acest lucruu îi crea neapărat un dezavantaj, înupta de aproape, în care alonjauperioară a

rancezului nu mai reprezenta untu, Burton avea un avantaj.

De Bergerac era conştient de acestucru, după cum ştia totul despre

crimă, astfel că păstra distanţa



otrivită pentru a rămâne în avantajrmele ce se loveau una de alta cu

epeziciune zăngăneau, în vreme ce

dversarii respirau şuierător.Menţinându-şi poziţia cu braţulntins drept, de Bergerac şi-aoncentrat atacurile asupra

ncheieturii şi antebraţului luiurton, ca să rămână în afara razeie acţiune a armei lui.nglezul a adoptat o poziţie cu

raţul îndoit ca să dea loviturimpunse pieziş, ca să angajeze lamadversarului, şi pentru a o „învălui.ngajările erau împinse cu lama faţă

e arma celuilalt, ca să o facă sămeargă de pe o parte pe alta.nvăluirile erau angajări continue înare vârful armei descria cercuri

omplete.



n tot acest timp a examinat stilulranţuzului, încercând să-iescopere slăbiciunile, la fel cum

roceda de altfel în acele clipe şi deergerac. Nu a constatat nici ununct slab. A sperat că nici deergerac nu va observa nici un

unct slab în modul său de a lupta.a fel ca în cazul primei întâlniriintre ei, au stabilit un ritm clar de

ovituri şi parări, de ripostă şi

ontraripostă. Până şi eschivele auevenit o parte din acea ţesăturănă a luptei, pentru că nici unul nue lăsa înşelat, permiţând astfel

pariţia vreunei breşe.iecare dintre ei aştepta o asemeneasură care să nu se închidă suficiene repede. Sudoarea curgea pe faţa

ui de Bergerac, lăsând dâre mai



eschise la culoare, întrucâtndepărta o parte din stratul de prafcumulat în timpul bătăliei.

ranspiraţia îi pătrundea în ochi luiurton, usturându-l. S-a retrasrusc pentru a-şi şterge fruntea şichii cu dosul mâinii libere.

ranţuzul arofitat de această întrerupere ca săi şteargă şi el faţa cu o bucată deânză pe care o ţinea între centură

i capătul superior al prosopului ce-lujea drept kilt. Aceste întreruperiu început să fie tot mai dese, nuoar pentru a-şi şterge feţele, ci şi

entru a-şi mai trage sufletul.n cursul unei asemenea pauze,

urton a tras o pânză ce-i slujise cautien unei femei moarte, şi s-a şter

e sudoare. Apoi, urmărindu-l pe de



ergerac ca să se asigure că acestau va recurge la un fleche, adică untac din alergare, şi-a legat pânza în

urul capului. De Bergerac s-aplecat la rândul lui şi a smuls oânză similară de pe cadavrul altei

emei, ca să-şi facă o legătură la cap

urton şi-a simţit gura uscată. Avut senzaţia că limba îi era mare şintărită ca un castravete. Abia aeuşit să rostească:

Un armistiţiu de o clipă, monsieure Bergerac. Să bem ceva înainte demuri de sete.

De acord.

urton s-a dus în spatele barului,ar conductele ce alimentauhiuveta de acolo erau goale. S-a

ndreptat către dulapul pe care-l

eschisese francezul şi a scos o



ticlă de pasiune purpurie. A scosopul din plastic cu dinţii şi apoi l-acuipat. I-a oferit lui de Bergerac

rima înghiţitură, dar acesta aefuzat. A băut cu sete, iar apoi i-antins sticla peste bar lui de

ergerac. Lichidul i-a ars gâtlejul şi

a înfierbântat pieptul şi întestinelealungat setea într-o oarecaremăsură, însă nu avea să fiemulţumit decât după ce avea să

ăsească apă.De Bergerac a ridicat sticla spreumină.ha! Ai dat de duşcă o sută de

mililitri, amice. Voi procedantocmai, ca să fiu la fel de ameţit.

-ar fi frumos să te ucid doar pentruă ai fi mai cherchelit decât mine.

ntr-un asemenea caz te-ai plânge d



psă de fair play, iar întrebarea cineste un spadasin mai bun ar rămânără răspuns.

urton a râs în stilul lui ciudat,nându-şi dinţii încleştaţi.De Bergerac a tresărit, apoi a spus:

orbeşti ca un motan, amice.băut, iar când a aşezat sticla jos, aost cuprins de un acces de tuse şichii i-au lăcrimat.

Mordioux! Ăsta sigur n-a fost vinranţuzesc! E pentru barbarii dinord ori pentru englezi!-ai gustat niciodată aşa ceva ? s-a

mirat Burton. După ce ai străbătuttâta cale pe Fluviu ?i-am spus doar că am băut foarteuţin. Helas! Niciodată nu m-am

uelat decât atunci când eram



erfect treaz. Iar acum îmi simtângele cântând, puterea parcă mi-aevenit, cu toate că ştiu că e o falsă

mpresie, fiindcă alcoolul îmimăgeşte simţurile. Nu-i nimic. Dacunt oarecum ameţit şi astfeleflexele îmi vor fi întârziate, iar

udecata nesigură, tu te vei afla înceeaşi situaţie.sta depinde de reacţia fiecăruia lalcool, a spus Burton. S-ar putea

rea bine ca eu, întrucât îmi placelcoolul tare, să fiu mai obişnuit cufectele lui. Prin urmare, voi avea unvantaj faţă de tine.

om vedea, a spus de Bergerac şi aâmbit. Acum, monsieur, te-aş rugaă ieşi de după barul acela ca să neeluăm mica noastră dispută.

u plăcere, i-a răspuns Burton.



păşit de-a lungul barului şi a ieşite la capăt. S-a gândit să încerce uneche, un atac din alergare. însă

acă glisarea lui din alergare erareşită ori parată, putea fi prinsezechilibrat şi expus ascuţişuluipadei lui de Bergerac. Cu toate

cestea, ar fi avut posibilitatea de ae apropia, blocând astfel lovituraranţuzului.

u. Ar fi luat în calcul o asemenea

cţiune dacă nu ar fi avut în sângelcoolul conţinut de pasiuneaurpurie ? în nici un caz. Trebuia săenunţe la o astfel de idee.

Dar dacă ar fi ridicat sticla şi ar fizvârlit-o, în timp ce întreprindeatacul fleche ? Adversarul ar firebuit să se aplece pentru a nu fi

ovit de sticlă, iar asta l-ar fi



ezechilibrat.-a oprit când a ajuns în faţa sticleie vin. S-a uitat la ea vreme de o

ecundă, iar de Bergerac l-aşteptat. Apoi a desfăcut palmatângă şi a scos un oftat.ranţuzul a zâmbit şi a făcut o mică

lecăciune.omplimentele mele, monsieur. Amperat că nu vei ceda ispitei de a

ncerca vreo manevră dezonorantă.

ceasta este o chestiune ce trebuieoluţionată doar cu ascuţişul spadeie felicit pentru că ai înţeles acest

ucru. Şi te salut drept cel mai mare

uelist pe care l-am înfruntat,entru că am încrucişat sabia cu

mulţi. Mă întristează din cale afară,i mi se pare regretabil că acest due

el mai minunat dintre toate, care



u va fi egalat de nimeni, niciodată,ste vizionat doar de noi doi. Mareăcat! Ba nu, nu e păcat. E o

ragedie, o pierdere ireparabilăentru întreaga lume!urton a observat că pronunţia

ranţuzului devenise uşor nesigură.

O asemenea situaţie era de aşteptatu era însă posibil ca şiretul franceză exagereze efectele alcooluluientru a-l face pe Burton să aibă o

ncredere nemăsurată în sine ?n principiu, sunt de acord cu tine, apus Burton, şi-ţi mulţumesc pentruomplimente. De asemenea, mă văd

ilit să spun că eşti cel mai marepadasin pe care l-am întâlnit. Cuoate acestea, monsieur, acum cevamp te-ai referit la tendinţa mea de

vorbi prea mult. Deşii probabil eşt



galul meu în mânuirea spadei, credă mă depăşeşti în ceea ce priveştembuţia.

ranţuzul a surâs.imba mi-e la fel de vioaie ca şiabia. Celor care mi-au citit cărţile

e-am oferit la fel de multe plăceri ca

i celor ce mi-au ascultat vocea orimi-au văzut performanţele capadasin. Am uitat că eşti britanic,

monsieur, deci o persoană reticentă

pic anglo-saxonă. De aceea,ncepând cu acest moment, voi lăsapada să vorbească în numele meu.ariez că aşa vei proceda, a spus

urton.n garde!padele lor s-au confruntat din nourin fandări, parări, riposte şi

ontrariposte. însă fiecare dintre ei



-a apărat perfect, păstrând distanţauvenită, sincronizarea, calculele,otărârea şi coordonarea.

urton a simţit otrava oboselii şi aăuturii şi şi-a dat seama că acesteafăceau să aibă reacţii mai lente,

fectându-i şi judecata. însă toate

xercitau un efect egal sau mai maresupra adversarului său.ar apoi, în vreme ce para o loviturăndreptată spre braţul său stâng,

ăspunzând cu o împunsătură spreântecul lui de Bergerac, Burton aăzut ceva apărând pe uşă dinsprecara principală. De aceea, a făcut

n salt înapoi şi a strigat:top!

De Bergerac observase că Burton seitase la ceva aflat în spatele lui. A

ăcut un salt înapoi pentru a se si



ua suficient de departe de Burton,n caz că acesta ar

încercat să îl păcălească. Apoi a

ăzut apa curgând într-o pojghiţăubţire pe sub uşă. Respirândrecipitat, a zis:oftim, monsieur Burton! Nava s-a

cufundat până la nivelul punţiioastre. Nu mai avem vreme. S-aruveni să punem cât mai curândapăt acestei lupte.

urton se simţea foarte obosit.Respira sacadat. îşi simţea coastelee parcă cineva i-ar fi înfipt vârfurie cuţit în ele.

avansat împotriva franţuzului, cuntenţia de a face o fandare cutrăpungere. însă de Bergerac a fostcela care a executat manevra. A

xplodat, părând să fi invocat din



rupul lui slab un impuls de energieesemne că, în sfârşit, descoperisen punct slab în apărarea lui

urton. Ori aşa socotise. Orionsiderase că era mai iute acum,upă ce oboseala încetinise mişcărildversarului său mai mult decât pe

le sale.ndiferent de motive, făcuse unalcul greşit. Ori poate executase o

mişcare perfectă. însă judecând

upă limbajul trupului evidenţiat dee Bergerac, după anumite mişcărimusculare şi după o uşoară

lunecare a privirii, Burton a intuit

nstantaneu intenţia franţuzului. Anţeles asta deoarece voise sărocedeze la fel, dar reuşise să-şiscundă limbajul trupesc, semnalele

xterioare, care aveau să-l informeze



e adversar privind următoarele salemişcări.De Bergerac s-a repezit spre el să-l

mpungă din fugă, o loviturălunecată de-a lungul armeidversarului, însoţită de o uşoarăpăsare. Era o manevră menită să

urprindă, şi ea ar fi reuşit dacăurton n-ar fi fost pregătit, într-unnume fel, ca şi cum ar fi privit într-oglindă şi ar fi ştiut ce presupunea

cea mişcare.Răspunsul reuşit impunea o iuţealăurprinzătoare, precum şiapacitatea de a stopa arma

dversarului.De Bergerac a dovedit iuţeala

ecesară, însă mişcareaurprinzătoare a lipsit, semn că nu

mai avea stăpânirea de sine



inainte.Un spectator avizat ar fi spus că de

ergerac deţinea avantajul prin

ontrolul asupra propriei ţinute.tătea mult mai drept decât Burton.Mâna lui stătea mai sus, permiţând

stfel ca partea rezistentă a spadei,

ncepând de la gardă până lamijlocul lamei, să ia contact, şi astfeă pună stăpânire pe parteauperioară a armei lui Burton, cea

labă, care ţinea de la mijloc până laârf.nsă Burton a reuşit să ridice parteaezistentă, întorcând lama şi făcând

rma lui de Bergerac să coboare,upă care a făcut un pas în lateral şa străpuns umărul stâng. Chiarub stratul de praf de puşcă şi

murdărie, s-a văzut că faţa lui de



ergerac s-a făcut cenuşie, însă nu căpat arma din mână. în acea clipăe derută, Burton l-ar fi putut ucide

egănându-se pe picioare din cauzaocului, de Bergerac a reuşit totuşiă surâdă:

Monsieur, ai reuşit să mă faci să

ângerez. Ai câştigat. Te recunoscrept câştigător. Şi nu mi-e ruşine..Dă-mi voie să te ajut, a spus Burton

upă care cineva a tras o lovitură de

istol dinspre uşa deschisă.De Bergerac s-a aplecat în faţă şi aăzut greoi pe burtă. Rana căscată

n spate, în apropierea taliei, arăta

e unde pătrunsese glonţul.urton s-a uitat spre uşă.

n cadrul ei a văzut-o pe Alice, avândn mână pistolul a cărui ţeava

umega.



Dumnezeule! a exclamat el. Alice, nurebuia să faci asta!a s-a apropiat alergând de el,

târnind stropi, deoarece apa îijungea până la glezne.urton a îngenuncheat şi l-a răsucite franţuz, după care i-a aşezat

apul în poală.lice s-a oprit în apropierea lui.e s-a întâmplat ? E duşman, nu-işa ?

Da, dar tocmai se predase. Ştii cine Cyrano de Bergerac.ai de mine, Dumnezeule!

De Bergerac a deschis ochii, privind

pe Alice.Doamnă, trebuia să aştepţi până

flai care era adevărata situaţie. Darsta... puţini şi-ar fi dat seama.

ivelul apei creştea cu repeziciune,



ar puntea se înclina treptat. în acelitm, apa avea să ajungă în curândeste capul lui de Bergerac.

cesta a strâns din pleoape, apoi aedeschis ochii.urton ?

Da, a răspuns acesta.

cum mi-am amintit. Ce... ce proştim fost amândoi. Cred că eşti acelurton despre care Clemens vorbea

mereu... Te-a ales Eticul acela ?

Da, a spus Burton.tunci... de ce am mai luptat ? Eu...u ţin minte... dar e prea târziu...

rebuia să mergem până la turnn ...

mpreună... Acum... eu...urton s-a aplecat ca să audă

orbele slabe ale muribundului.e-ai spus ?

...urât războiul. ...neghiobia...



urton a avut senzaţia că deergerac a murit imediat ce a rostitcele cuvinte, însă o clipă mai târziu

auzit o şoaptă a franţuzului:onstance!suspinat scurt, apoi a murit.

urton a început să plângă.

ECŢIUNEA 12Ultimii treizeci şi cinci de

ilometri

mpreună cu ceilalţi supravieţuitori,urton şi Hargreaves s-au văzut

bligaţi să asiste la dezlănţuirea demânie a lui La Viro. Plimbându-sencoace şi încolo prin faţacriminalilor, bărbatul înalt, brunet

i cu nasul mare, a tunat şi fulgerat



reme de un ceas împotriva lor.ceştia au rămas în picioare în faţa

emplului plin de funingine, o

onstrucţie cu o arhitectură ciudatăvând un portic grecesc şi coloaneonice, un acoperiş oval, ca o ceapă,easupra căruia se înălţa o spirală

riaşă, cioplită din piatră. Acestearacteristici constituiau simbolurile Bisericii celei de-A Doua Şanse,

nsă, cu toate acestea, Burton şi

mulţi alţii au considerat templulrât şi bizar. Lucru ciudat, prostul-ust dovedit de La Viro, proiectantulonstrucţiei, l-a ajutat să îndure

rada acestuia. în multe privinţevea dreptate, însă în rest, totuluna ridicol. Cu toate acestea,upravieţuitorii depindeau de

unăvoinţa lui pentru potire,



mbrăcăminte şi găzduire. De aceea,ici nu au încercat să se apere, ci auăsit o oarecare uşurare, făcând

itată furia, râzând pe muteşte deemplul hidos şi de cel care îlnălţase.n cele din urmă, La Viro a obosit să

videnţieze cu detalii convingătoarei sugestive cât de neghiobi, brutali,riminali şi egoişti se arătaseră ceiin faţa lui. Şi-a azvârlit braţele spre

er şi a spus că îi era greaţă de ei.oia să se retragă în sanctitateaemplului ca să se roage pentru ka-rile locuitorilor din Virolando pe

are veneticii îi uciseseră. Şi, desemenea, cu toate că nu meritau osemenea onoare, avea să se roageentru cei vinovaţi de asta, fie ei vii

ri morţi. Apoi i-a încredinţat pe



upravieţuitori lui Frato Fenikso,dică Fratelui Fenix, cunoscutândva sub numele de Hermann

Goring.rătaţi ca nişte copii dojeniţi, le-apus Goring, şi sper că aşa vă şiimţiţi. Cu toate acestea, pentru

moment cel puţin, nu vă pot daperanţe prea mari. Asta pentru căm-aţi mâniat. O să trec peste asta,ar apoi voi face tot ce-mi stă în

utinţă să vă ajut pentru a văchimba în bine.a condus apoi spre partea din

pate a templului, unde i-a dat

ecăruia câte un potir gratis şiuficiente haine ca să reziste şi laele mai scăzute temperaturi.

De voi depinde dacă veţi mai căpăta

eva ce vă trebuie ori vă doriţi, le-a



pus Goring. Apoi i-a trimis să-şiadă de ale lor, dar l-a chemateoparte pe Burton.

i auzit că Samuel Clemens a murite un atac de inimă ?urton a confirmat printr-o clătinarcapului.

Din câte se pare, a crezut că Fratoriko încă voia să răzbune o jigniremai veche. După toate suferinţele

ătăliei, n-a mai îndurat şi asta, a

ost picătura care a umplut paharulri, în cazul lui, lovitura care i-arânt inima.m aflat toată povestea azi-

imineaţă, de la Joe Miller, a spusurton.

Da. în fine, dacă nu se găseşteineva să-l ajute pe titantrop, şi el

re să moară de inimă rea. L-a iubit



u adevărat pe Clemens.Goring l-a întrebat pe Burton dacă

oia să-şi continue drumul către

zvoarele fluviului. Acesta din urmă pus că nu mersese atât de departea să renunţe tocmai acum. Voia săornească spre turnn cât mai

urând posibil.a trebui să-ţi construieşti ombarcaţiune cu pânze. Desigur,amenii lui Clemens nu-ţi vor

ngădui să mergi cu ei pe Afişajulnterzis.ncă nu ştiu cum voi proceda, a zisurton.

ă presupun că, dacă te refuză, veincerca să le furi şalupa ?

urton a rămas tăcut.u vreţi să încetaţi cu violenţele ?

-am zis că mă voi sluji de forţă, a



pus Burton. Vreau să stau cât maiurând de vorbă cu Anderson desprceastă călătorie.

nderson a fost ucis. Burton, tevertizez, nu mai vrem vărsare deânge!oi face tot ce pot să evit acest

ucru. Ca şi vouă, nici mie nu-milace violenţa. Doar că, spreeosebire de voi, eu sunt realist.alupa cea mică, După tine,

asconule, dispăruse, împreună cuot echipajul său. Nimeni nu ştia cee întâmplase cu ea, deşii unii

martori din Virolando susţinuseră c

ceasta explodase.Dacă forţezi şalupa, ai putea ajungea izvoare în aproximativ treizeci deile, i-a spus Goring. însă agenţii

ticilor vor ajunge acolo înaintea



oastră.urton a rămas uimit.i tu ştii despre ei ?

Da. Seara trecută am stat de vorbău Frigate şi Miller, încercând să-ijut să treacă peste momentul de

ntristare. Ştiam mai multe decât îţi

nchipui, şi bănuiam o mulţime deucruri. Şi nu m-am înşelat, dupăâte mi-am dat seama. Nici unulintre ei nu a considerat că mai are

ost să păstreze tăcerea despreticul renegat. I-am spus lui La Viroar el analizează profund toatăituaţia. Vestea l-a şocat, dar nu i-a

lintit nicidecum credinţa.i care e situaţia cu tine ?u văd nici un motiv să-mi schimb

redinţa. N-am crezut niciodată că

ersoanele care au creat lumea asta



unt ori îngeri, ori demoni. Cu toatecestea, în cele două versiuni peare le-am auzit, apar o serie de

ucruri derutante. Ceea ce mă intrigel mai mult, dar mă şi irită, estemisterul legat de non-umanul de pe

asul lui Clemens. Cred că-l chema

Monat.oftim ? Eu n-am auzit de aşa ceva!spus Burton. Goring i-a povestit

ele spuse de Miller şi a adăugat:

i spui că şi tovarăşul lui, cel numitrigate, a dispărut ?cel Peter Jairus Frigate era agent, ais Burton. Nu era chiar dublura lui

rigate de care ai adus vorba, daremăna bine cu el. Probabil eraratele acelui Frigate.oate că ajungând la turnn vei afla,

spus Goring.



O să aflu mai curând dacă îi ajungin urmă pe agenţii aceia plecaţi cualupa, a spus Burton pe un ton

meninţător.După ce a mai discutat o vreme cuGoring, Burton a plecat. Nu i-a spus

eamţului ce semnificaţie avea ştire

eferitoare la Monat şi la cel ce seădea drept Frigate. Eticul X,ecunoscutul misterios, renegatul,u se aflase pe Nu se închiriază. Şi

l scăpase de Monat la aproximativpt ore după ce urcaseră la bordulasului.

De ce ? Probabil că Monat îl

ecunoscuse. Chiar dacă ar fi fosteghizat, Monat tot l-ar fiecunoscut în cele din urmă. Deceea, trebuise să acţioneze

eîntârziat, şi aşa procedase. Burton



u avea habar în ce fel.se aflase pe vasul lui Clemens.

upravieţuise luptei ? Dacă da,

nsemna că era printre puţiniiupravieţuitori de pe Nu senchiriază, şi se afla acum în zonaceea.

robabil că plecase în amontemediat, ori ajunsese cumva peelălalt mal.urton s-a întors după Goring şi l-a

ntrebat dacă auzise despre vreunupravieţuitor ajuns pe cealaltăarte a lacului ori care străbătuseoteca de deasupra strâmtorii.

u, i-a răspuns Goring. Dacă ar fixistat vreunul, ni s-ar fi semnalatrezenţa lui.urton s-a străduit să nu-şi trădeze

moţia. Zâmbind, Goring i-a spus:



rezi că X este acolo, nu ? Aproape,ar deghizat ?şti al naibii de isteţ, i-a zis Burton.

Da, aşa cred, doar dacă nu cumva aost ucis. Strubewell şi Podebradrau agenţi, nu mă deranjează să-ţipun asta acum, iar ei au murit.

robabil că şi X a avut aceeaşioartă.a văzut cineva pe Strubewell şiodebrad murind ? a întrebat

Goring. Ştiu că Joe Miller îlonsideră mort pe Strubewell pentruă nu l-a văzut ieşind din timonerieupă ce aceasta s-a prăbuşit. Dar

trubewell putea ieşi mai târziu.Despre Podebrad ştim doar că nu amai fost văzut după ce vasele s-au

iocnit.

mi pare rău că nu mai este nici



nul dintre ei, a zis Burton. Poate aştoarce adevărul de la ei. Cred,otuşi, că au murit toţi. Iar faptul că

amenii tăi nu i-au văzut întăreşteănuiala mea. în ce-l priveşte pe X,e să spun...i-a luat rămas-bun de la Goring şi

-a dus la docul parţial ars unde eramarată şalupa Afişajul interzis.răta ca o ţestoasă neagră şi

monstruoasă. Corpul ei înalt şi

otunjit semăna cu carapacea, iarrova lungă şi îngustă amintea deapul cu gâtul întins. Ţeava

mitralierei ce ţâşnea din partea cea

mai avansată a provei semăna cumba, iar mitraliera de la pupa cuoada broaştei ţestoase.urton aflase de la un membru al

chipajului că şalupa era înzestrată



u un batacitor de mare capacitatei putea găzdui cincisprezeceersoane în condiţii confortabile, sau

ouăzeci în condiţii de oarecareglomeraţie. Putea naviga cuincizeci şi cinci kilometri pe oră

mpotriva unui curent de şaisprezec

ilometri pe oră şi a unui vânt cuceeaşi viteză. Poseda o armurăriee cinsprezece puşti şi cinsprezeceistoale ce foloseau cartuşe cu praf

e puşcă şi zece puşti cu aeromprimat, precum şi numeroaselte arme.vând braţul enorm pus în ghips,

oe Miller, câţiva membri aichipajului şi supravieţuitori de peu se închiriază stăteau pe doc.um căpitanul îi fusese descris, lui

urton nu i-a venit greu să-l



dentifice. Kimon era un bărbatcund şi voinic, cu ochi iscoditori şi

migdalaţi, un grec ce trăise în

ntichitate, a cărui viaţă Burton otudiase la şcoală şi nu numai.usese un mare general, comandante navă şi om de stat, unul dintre

rincipalii făuritori ai imperiuluitenian de după războaiele cu perşiiDacă pe Burton îl mai ajuta binememoria, se născuse în 505 înaintea

rei noastreKimon fusese un conservator care seronunţase în favoarea alianţei cuparta, intrând astfel în contradicţie

u politica promovată de Pericle.atăl lui fusese celebrul Miltiade,

nvingătorul din bătălia de laMaraton, în care grecii alungaseră

oardele lui Xerxes.



Kimon a participat la bătălia navalăe la Salamina, în care grecii aucufundat două sute de corăbii

uşmane, pierzând doar patruzeci dmbarcaţiuni, şi au distrus pentruotdeauna puterea navală a Persiei.n anul 475, Kimon i-a alungat pe

iraţii din Skiros, iar apoi aescoperit şi adus la Atenasemintele lui Tezeu, legendarul

ntemeietor al statului numit Atica ş

el care ucisese Minotaurul dinabirintul de la Knossos. Kimon aost unul dintre judecătorii care i-aucordat lui Sofocle premiul întâi într

competiţie ţinută la Dionysia în68.

n anul 450, Kimon a condus oxpediţie împotriva Ciprului, unde a

murit în timpul asediului cetăţii



Kitium. Rămăşiţele lui au fost adusei înhumate la Atena.cum arăta cât se poate de viu şi de

meninţător. Kimon şi o serie dedmiratori ai lui Clemens se certaugomotos. Purtându-se ca orice altetăţean din Virolando, Burton s-a

şezat şi a ascultat cu atenţie.vident, disputa se născuse pentruă trebuia hotărât care dintreamenii lui Clemens aveau să

meargă în susul Fluviului şi care varangul acestora. în afara celornsprezece membri ai echipajuluialupei, de pe Nu se închiriază

upravieţuiseră zece oameni. Kimonra depăşit ca rang de trei dintreceştia, însă el susţinea că eraomandantul şalupei şi cei care se

or îmbarca îi vor deveni



ubordonaţi. Pe de altă parte, nuoia să îngăduie mai mult densprezece persoane la bord şi

onsidera că echipajul şalupei aveantâietate. Era totuşi dispus să iaâţiva de pe nava-mamă în cazul înare vreunul dintre membrii

chipajului nu voia să continueoiajul.După o vreme, Kimon şi ceilalţi au

oborât în interiorul şalupei. Chiar ş

şa, glasurile lor certăreţe răzbăteaurin hublourile deschise.itantropul nu urcase la bord.

Rămăsese afară, şi vorbea singur,

oarte încet. Avea ochii înroşiţi şiărea să fi suferit mult pentruierderea lui Sam.urton s-a prezentat.

orbind în engleză, cu glas gros ca



in butoi, Joe Miller i-a răspuns:Da, am aujit desbre tine, domnule

urton. Zam mi-a boveztit desbre

ne. Gând ai azunz aiji ?Mă aflam pe Rex, a recunoscuturton fără multă tragere de inimă.

He dracu' ai găutat pe Rex ? Ai fozt

nul dintre oamenii lui X, nu ?Da, a zis Burton. Dar n-am aflatecât ieri că unii dintre recruţii luie aflau şi pe Nu se închiriază. Deşii

a să fiu sincer, am bănuit că uniiintre ei erau oamenii lui.ine zi-a jis azta ?yrano de Bergerac. Joe s-a luminat

a faţă.yrano ? Trăiejte ? Gredeam g-a

murit. Unde e ?u, a fost ucis. Dar m-a recunoscut

i mi-a zis că el şi Sam Clemens au



rimit vizita acelui Etic.urton a socotit că era preferabil său-i spună lui Miller că femeia lui îl

cisese pe de Bergerac.n titantrop părea că se duce o luptăăuntrică. Apoi a încetat să se mairământe, i-a zâmbit vag lui Burton

i i-a întins mâna uriaşă.Uite. Nu zi-o iau în nume de rău. Amozt cu tojii nijte brojti. Zam jpuneaă aşa sunt zorzii răjboiului.

poi i-a prins mâna lui Burton,ăcând-o să dispară într-a lui, şi i-atrâns-o, nu tare, după care i-aliberat-o.

-au dus apoi spre povârnişul dinpatele Templului. Acolo, Alice şilţii construiau colibe. Burton i-ahemat

eoparte pe Alice, Frigate, Nur şi



phra Behn. După ce l-a prezentate Miller, Burton i-a cerut să leovestească celorlalţi ce ştia despre

şi cei pe care acesta îi recrutase. Armat o istorie lungă, punctată demulte întrebări, care s-a încheiat

bia după ora cinei. Cum colibele

ămăseseră neterminate, au dormite porticul Templului, înfofoliţi înaine. După dejun, s-au apucat dinou de construit. Spre sfârşitul

upă-amiezii, au terminat douăolibe. Miller s-a dus până la şalupăă mai afle ce se întâmpla acolo.ând a revenit, Burton i-a spus

ovestea lui. însă a trebuit să seprească, deoarece au participat la

uneraliile celor care nu se duseserăa fundul Fluviului. Cadavrele

useseră conservate în alcool până la



eremonie, iar acum stăteau întinsee năsălii din lemn. Miller a plâns laăpătâiul lui Sam Clemens şi al

olegei lui de cabină, o roşcatăriaşă de origine cimeriană. După ceurton, reprezentând vasul Rex, şi

Kimon, reprezentând Nu se

nchiriază, au rostit câteva cuvinteespre camarazii lor morţi, La Viro anut o cuvântare scurtă, dar plinăe patimă, despre inutilitatea morţii

or. Apoi cadavrele au fost aşezate pn rug uriaş şi arse.urton şi oamenii lui nu au isprăvit

u poveştile decât a doua zi

imineaţa la ora şase, când anceput ploaia.a înjebut nu am vrut să merg maiebarte, le-a zis Miller. De fabt,

oiam ză mai merg doar pujin în



monte. Iar gând găzeam zaraoborului meu voiam ză mă oprescgolo. Boate. Nu mai jtiu zigur dagă

sj fi ferijit gu ei agum. Am văjutrea multe, am gălătorit brea mult, jm devenit brea givilijat ga ză fiu

erijt gu ei. în orige gaz, renunzazem

ă mai merg bână la turnn. Numerita, zbuneam eu. Dar acum,ând v-am întâlnit be voi, boate gă oă vă înjozesc. Dagă n-ai

aje-o, moartea lui Zam, suferinzelei moartea gelorlalzi oameni ar fi înadar. Be de altă barte, vreau ză aflune ezte agezt X. Dagă zi-a bătut zoc

e noi, dezi eu ji zam nu gredem gă ăgut azta, atunji o ză-l rub înugăzi, uite-aza, pielizică cuielizică.

um adică pielicică cu pielicică ? s-a



mirat Burton. Ce înseamnă asta ? o vorbă a boborului meu. Trebuieă ezplic ?

i câţi membri ai echipajului vostrutiu de X ? l-a întrebat Burton.ăi, e franzejul azela mig, Marthelinunozgut şi sub numele baronul de

Marbot. Dar Sam i-a poveztit despre. A zogotit că boate avea îngrederen el. Apoi mai e sălbatigul agela dehinez, Tai-Peng, doar că numele lui

devărat e Li Po. Şi prietenul luiegru Tom Turpin, gel care serigepe ca nimeni altul să mângâielabele pianului. X nu l-a recrutat p

om, dar Tai Peng s-a lăudat cu aztaază de Tom într-o noapte, când eraeat, că Zelestul azela trebuia să fi

murit de giroză a ficatului gu ani în

rmă, de aia am grezut gă e mai



ine ză-l luăm cu noi. Pentru gă eăiat bun. Iar apoi ar mai fi ji Elyarker, care nu a fozt regrutat de X,

ar Zam l-a gunozgut pe Bământ, oria de el, ji i-a jis, fiindgă era bunrieten cu Ulyzzes E. Grant şieneral în armata gondusă de Grant

n timpul Războiului Givil. Eranjiner pe Nu se înghiriajă. E indianmerican, iroghez din tribul Zeneca.i ar mai fi un zumerian din

ntighitate, care-şi zbuneGhilgamez.Ghilgameş ? a întrebat Burton.

ăi aja am zis zi eu. Sam zijea gă ar

utea fi rejele cetăzii sumeriene de laUruk, gare a trăit gândva brin brima

umătate a mileniului III înainte deGriztoz. Nu bărea foarte probabil ză

ăzim pe gineva care să-l fi gunozgu



e adevăratul Ghilgamez, dar nu seie nigiodată. Zi mai este un maiajin Antighitate, Al Qaaq. E-al naibii

e puternig, adigă pentru gineva cuazul zgurt, serios.h Qaaq, a repetat Burton. Asta

nseamnă foc în maiaşă.

Da. Dar el nu e o minje de fog.eamănă mai mult gu una din unt. graz ca un porg. Dar e foarteuternig, aza gum am zbuz. Zi boate

raje cu argul mai departe degâtrijine, cu egzepzia mea, bineînzelesGhiar mai departe degât Bătrânul

rcaz pe gare l-am avut pe vaz. Are

mustază tatuată pe bujă, care îl fageă semene gu un zălbatig dinorneo.tunci, Kimon şi ceilalţi

upravieţuitori nu ştiu despre X şi



genţi ? a întrebat Burton.Dacă ar jti, v-aj fi zbuz.

posibil ca unii dintre ei să fie

otuşi agenţi, a spus Nur el-Musafir.ş vrea să vorbim cu toţi cei pe careai menţionat, a spus Burton care,upă o pauză, a continuat: Dacă toţ

ei ce ştim de Etic vom ajunge pealupă, atunci ceilalţi trebuiendepărtaţi. Vor trebui să renunţe laocul lor. Avem vreo şansă să reuşim

sta ?igur, a spus titantropul. A privit înos spre Burton şi i-a zâmbit,rătându-şi dinţii uriaşi, ca nişte

ietre de râu. Zigur. Egzistă janze.Gam gâte are un gub de ghează

zvârlid în fog.tunci va trebui să punem mâna pe

alupă. O vom fura.



ja m-am gândit ji eu, a spus MillerGum ze faje gă încă de la îngebutrebuie să fagem atât de multe

ugruri libzite de etigă pentru a-lzuta pe Etig ?

0Grupul era alcătuit din unsprezeceersoane. Dintre acestea, Eticulenegat recrutase cinci în mod

emijlocit. Acestea erau Richardrancis Burton, Nur ed-Din el-Musafir, Tai-Peng, Ghilgameş şi AhQaaq. Toţi susţineau că primiseră

izita lui X. Cu toate acestea, Burtonutea băga mâna în foc doar pentruine. Se putea ca unul sau mai mulţă fie agenţi ori chiar Etici.

oe Miller aflase de X de la Sam



lemens. Alice ştia despre el de laurton. Aphra Behn nu aflase decât

u o zi în urmă, dar ţinea foarte mul

ă-i însoţească pe ceilalţi în aceaxpediţie. De Marbot auzise de lalemens despre Necunoscut, şi el îiovestise despre acesta lui Behn.

um francezul şi englezoaicauseseră cândva amanţi, iar acumrăiau din nou împreună, ceilalţi auost de acord că ea putea veni cu ei.

ly Parker, indianul din tribuleneca, aflase despre X tot de lalemens, şi ţinuse să-i însoţească.

ntre timp, se răzgândise.

a naiba cu Eticii, turnul lor şi toateelelalte, i-a spus el lui Burton.reau să rămân aici şi să încerccoaterea la suprafaţă a lui Nn se

nchiriază. în locul unde s-a



cufundat, apa are doarincisprezece metri adâncime. Dupăe-l scot la lumină şi-l repar, plec cu

l în josul Fluviului. Nu ţin să moroar pentru a dovedi ceva ce nuoate fi dovedit. Eticii nu vor ca noiă ne vârâm nasul în treburile lor.

red că întreruperile în funcţionareaietrelor-potir au intervenit pentruă ne-am amestecat. Probabil căiscator a zăpăcit lucrurile în turnn

ar Podebrad i-a spus lui Sam căamenii pe care i-a lăsat în Novaohemujo ar putea fi responsabili droblemele apărute pe linia de pe

malul drept. A zis că înainte de aecola cu dirijabilul de acolo,âţiva dintre ofiţerii lui au vrut săape adânc în jurul unei pietre-potir

a să poată obţine o sursă continuă



e energie. El i-a avertizat să nuape, iar înainte de a pleca, abţinut promisiunea lor că nu-şi vor

une ideea în aplicare. A zis cărobabil oamenii şi-au încălcatuvântul şi au săpat, întrerupândstfel circuitul. Dacă aşa s-au

etrecut lucrurile, zona din jur aărit în aer. Acolo se putea forma oroapă îndeajuns de mare ca să deaaştere unui nou lac pe partea

reaptă a Fluviului. Iar exploziautea să şteargă de pe faţa planeteintregul stat Nova Bohemujo de pe

malul acela. Acolo se aflau şi

ăcămintele de minerale, iar dacăste adevărat ce a spus Podebrad,

nseamnă că s-a sfârşit cu minele decolo şi cu locuitorii din Noua

oemie. în orice caz, n-am chef să



m de a face cu Eticii. Nu sunt laş,ar asta v-o poate spune oricine măunoaşte. însă consider că nu e bine

ă te vâri în lucruri despre care nutii nimic.Pe de altă parte, a gândit Burton,ai vrea să fii căpitan al vasului şi să

duci regeşte.u o să primeşti prea mult ajutorin partea localnicilor, i-a zisurton.

făcut un gest către maluri şiluviu, arătând spre nenumăraţiiameni care se pregăteau să plecein acel loc cu ambarcaţiuni de tot

elul.ceastă zonă se va goli aproapeomplet în mai puţin de o lună. Lairo îi trimite aproape pe toţi în josu

luviului ca să restaureze credinţa



usţinătorilor Bisericii celei de-ADoua Şanse, să îndrepte abaterile dea dogma lor teologică şi să facă noi

onvertiri. Defecţiunile pietrelor-potiu zdruncinat credinţa multora.Da, a confirmat Parker, şi faţa luiată s-a schimonosit într-un rânjet

ăutăcios. Da, până şi La Viro edruncinat. Am înţeles că-şi petrecebună bucatăin zi rugându-se. Acum nu mai

are la fel de sigur pe sine.urton n-a încercat să-l convingă pendian să li se alăture. înainte deespărţire, i-a urat lui Parker noroc,

eşii norocul nu avea cum să-iurâdă. Nu se închiriază avea săămână unde era până cândurentul avea să-l disloce de pe

latforma continentală, azvârlindu-l



a fundul aflat la nouă sute de metridâncime.

ar prin scufundarea ori

mposibilitatea de a mai reparaalupa Afişajul interzis avea să sencheie şi epoca de tehnologievansată de pe Lumea Fluviului.

uţinele unelte şi arme din metal seor uza şi vor dispărea. După aceea,ocuitorii Văii se vor consideraorocoşi şi dacă vor mai beneficia de

rtefacte confecţionate din piatră.ntreaga planetă va ajunge sărăiască în Epoca de Lemn.tirea despre povestea lui Podebrad

rezenta interes, desigur. Chiar dacăei din Nova Bohemujo provocaserări nu defecţiunea liniei de pietre-otir, Podebrad fusese agent ori Etic

Doar unul dintre aceştia putea şti că



ăcămintele de metale se aflau încea zonă. Doar unul dintre ei puteati că încercarea de a fura energie

in acea linie de alimentare putea daaştere unei catastrofe.Dar Podebrad, ori indiferent cum îl

hema în realitate, era mort.

urton s-a întrebat dacă nu cumval fusese X.uzind un glas familiar strigându-l,-a oprit şi s-a răsucit. Hermann

Goring, mai slab decât până atunci,-a apropiat de el. Pe faţa mare aveaexpresie gravă, iar ochii îi erau

ncercănaţi de nesomn şi oboseală.

injoro Burton! Mi dezirus akompanin.i dori să mergi cu mine ? De ce ?

Din acelaşi motiv care te animă şi pe

ne. Vreau cu disperare să aflu ce s



petrecut. Am vrut mereu să aflu,ar mi-am zis că era mai importantă ridic nivelul etic al ka-urilor.

cum... nu mai ştiu. Ba da! Dacă eă credem în ceva, trebuie săeţinem şi cunoaşterea. Cum săpun... credinţa este sigurul lucru d

are te poţi agăţa dacă nu poţiunoaşte adevărul. Acum, însă...i La Viro ce părere are despreorinţa ta ?

e-am certat, lucru ce i se păreamposibil până acum. A insistat sămerg cu el în aval. Vrea să

ălătorească spre gura Fluviului,

hiar dacă asta îi va lua trei sute deni, şi va predica tot drumul. Ţine sestaureze credinţa oamenilor...

De unde ştie el că ea trebuie

estaurată ? a întrebat Burton.



tie ce se petrece în josul Fluviuluie o distanţă de o sută şaizeci de mie kilometri. Iar ce se petrece acolo

e petrece şi în alte părţi. Pe de altăarte, n-ai observat că au apărutmulte îndoieli, mulţi s-au îndepărtat

e Biserică, iar asta s-a întâmplat şi

n timp ce tu călătoreai în susulluviului ?m băgat eu de seamă câte ceva, dau am dat importanţă, a spus

urton. Aşa ceva este de aşteptat, sătii.Da. Până şi unii din locuitorii din

irolando au fost tulburaţi, iar ei îl

u aproape de ei pe La Viro, care leoate întări credinţa. Cu toate asteared că cea mai bună rezolvare e să

ntrăm în turnn şi să stabilim precis

e s-a întâmplat. Asta ne va



onvinge dacă Biserica are dreptate,ar când vom reuşi asta, nimeni nua mai avea îndoieli şi toţi vor veni în

ânul ei.e de altă parte, a zis Burton fără săe grăbească, s-ar putea ca ceea ceei descoperi acolo să spulbere

ntreaga ta religie.Goring s-a înfiorat şi a închis ochii.ând i-a deschis, a spus:

Da, ştiu. Dar credinţa mea e atât de

uternică, încât sunt dispus să riscsta.l doilea meu nume este Francis, de

a franc, a zis Burton, şi a rânjit. De

ceea o să fiu sincer cu tine. Nu teimpatizez. Nu mi-ai plăcuticiodată. Adevărat, ţi-ai schimbataracterul. Dar nu te pot ierta

entru ce ne-ai făcut prietenilor mei



i mie. Se pune problema să ierţi,ar să nu uiţi. Deşii presupun că, însenţă, ar trebui să fie acelaşi lucru

Goring a făcut un gest de implorarein mâini.sta e povara pe care trebuie să oort. Mi-o merit, şi nu voi reuşi să o

epăd decât atunci când oriceersoană care-mi cunoaşte fapteleele mă va fi iertat cu adevărat. Daru asta e problema acum. Eu susţin

ă vă pot fi de mare folos. Sunt iute,uternic şi foarte hotărât, şi nu-mipseşte inteligenţa. De altfel....de altfel, eşti cel de-al doilea

membru ca importanţă al Bisericii,n pacifist, a spus Burton. La ce neei fi de folos dacă va trebui săuptăm ?

-o să-mi compromit principiile! a



pus Goring cu îndârjire. Nu voiărsa sângele altei fiinţe umane! Dar

mă îndoiesc foarte mult că veţi

rebui să luptaţi. Zona din susulluviului este foarte slab populată şamenii se împuţinează acolo pe zie trece. N-ai văzut ce multe

mbarcaţiuni vin dinspre strâmtoareS-a răspândit vestea că populaţiain Virolando pleacă. Oamenii dinmonte îşi părăsesc ţările friguroase

a să se stabilească aici.-ar putea să avem parte de bătălii,spus Burton. Dacă îi ajungem dinrmă pe agenţii aceia, va trebui să-i

acem să vorbească. Iar când vomătrunde în

urnn... cine ştie ce vom găsi acolo?-ar putea să trebuiască să luptăm

a să scăpăm cu viaţă.



Dar mă luaţi ?u. Acesta e răspunsul definitiv! Şiu vreau să mai discut despre acest

ubiect. Deloc!poi s-a îndepărtat, în vreme ceGoring a spumegat spre el:Dacă nu mă luaţi, o să merg singur!

urton a aruncat o privire în urmă.Goring avea chipul congestionat şimeninţa cu pumnul, ceea ce l-a

ăcut să zâmbească. Până şi

piscopii Bisericii, oameni curincipii etice înaintate, se înfuriauâteodată.ând s-a uitat încă o dată în urmă,

a văzut pe Goring îndreptându-serăbit spre Templu, cu o expresie deotărâre pe faţă. Evident, se duceaă-i spună lui La Viro că nu se va

upune ordinului acestuia de a plec



pre aval.n noaptea aceea, conduşi de

urton, cei unsprezece i-au copleşit

umeric şi prin forţă pe paznicii dee Afişajul interzis. Au venit dinspreluviu, înotând fără să facă zgomotână au ajuns la balustradă şi au

rcat la bord pe la babord. Douăărzi stăteau rezemate de balustradae la tribord şi vorbeau. Au fostrinse pe la spate şi ţinute de nas şi

ură până au leşi nat din cauzapsei de aer. în acelaşi timp, JoeMiller a urcat în şalupă venind

inspre mal. După ce a schimbat

âteva cuvinte cu cealaltă santinelă,prins-o în braţe şi a dus-o

bătându-se până la prova, unde aruncat-o în apă.

zuze! a strigat el către omul care se



punea. Nu-mi plaze ză fag azta, darm o datorie de îmblinit! Săranzmizi regretele mele lui Kimon!

După ce gărzile au fost îndepărtate,urton şi oamenii săi şi-au adus laord potirele şi alte lucruriersonale, precum şi câteva parâme

ungi şi unelte ce fuseseră salvate dee Nu se închiriază de către niştecufundători. Aphra Behn a porniturentul. Imediat ce ultimele provizi

u fost aruncate pe punte, s-auezlegat parâmele de amarare şi ea aondus şalupa de la mal. Curând aăpătat viteză maximă, lăsându-i în

rmă pe mal pe bărbaţii şi femeileare răcneau dezolaţi.urton a simţit că începuseră cudevărat penultima etapă a lungii lo

ălătorii abia după ce şalupa a



recut de intrarea în strâmtoare.-a gândit o vreme la X. Potrivit

elatării lui de Bergerac privind vizit

rimită din partea lui X, acesta dinrmă îi spusese să transmităecruţilor că trebuiau să-l aştepte unn în Virolando. Burton nu voise să

rocedeze astfel şi colegii lui îlprobaseră. Ţinuseră să-şi continueălătoria chiar atunci.

naintând împotriva curentului de la

mal cu o viteză de aproximativincizeci de kilometri pe oră, şiprindu-se doar două ore pe zi,alupa putea parcurge în medie o

mie cincizeci de kilometri la fiecareouăzeci şi patru de ore. Cînd vor

rebui să abandonezembarcaţiunea, vor mai avea de

trăbătut o oarecare distanţă, partea



ea mai dificilă a drumului. înaintee asta trebuiau să facă o oprire şiă prindă peşte pentru a-l afuma şi

ă coacă pâine în ghindă, dar şientru a culege muguri de bambus,veau să fie singurele lucruri pe car

e vor mânca. Aveau cu ei şi

ouăzeci de potire gratis, câtevaintre ele proprietatea lor, iar alteleurate. Plănuiau să le umple şi pecestea înainte de a ajunge la ultima

iatră-potir, ca să aibă şi proviziiuplimentare. Hrana care se alterau repeziciune trebuia păstrată înrigiderul de la bord ori pusă într-un

ecipient târât în urma şalupei.Mergând spre nord, Valea Fluviului

devenit mai largă. Evident, Eticii oreaseră astfel pentru a beneficia

eva mai mult de pe urma razelor



labe de soare. La temperatura de 1elsius, aerul era suportabil înursul zilei, care era mai lungă decâ

n regiunile lăsate în urmă. însă, pemăsură ce se deplasau spre nord,emperatura avea să scadă tot mai

mult. Şi perioadele de ceaţă erau

mai lungi.Goring avusese dreptate în privinţaensităţii populaţiei din acele zone.colo locuiau cam patruzeci de

ameni pe kilometrul pătrat. Aceastăifră scădea zilnic, lucru evidenţiate numeroasele ambarcaţiuni ceoborau pe Fluviu.

tând la prova, Joe Miller s-a uitatu jind la titantropii prin dreptulărora au trecut. Când şalupa aprit la mal pentru reîncărcarea

atacitorului, a coborât să discute



u titantropii pe care i-a putut găsin preajmă. A purtat conversaţia însperanto, întrucât nici unul nu

unoştea limba lui natală.iji o bierdere, a spus Joe. Ji eu amitat-o în mare măzură. Iizuze

Hriztoaze! Oare n-o ză-mi găzezc

ijiodată bărinzii ji brietenii, pe jeiin tribul meu ?Din fericire, titantropii s-au purtat

u amabilitate. Erau deja depăşiţi

umeric de „pigmei, iar majoritateauseseră convertiţi la credinţaisericii celei de-A Doua Şanse.urton şi Joe au încercat să

ecruteze câţiva, dar nu au reuşit.Uriaşii nu voiau să aibă nimic de aace cu fiinţele ce trăiau în turnn.oţi se tem de nordul îndepărtat, a

pus Burton. Şi tu trebuie să te fi



imţit la fel. Cum de te-ai alăturatcelor egipteni ?oe şi-a umflat pieptul de gorilă.

u zunt mai curazos degât jeilalzi. Zmai dejtept. Deji, ca ză zic adevărul,fozt cât be je ză fac pe mine când

m văjut turnul. Dar orijine ar băţi

a fel. Stai să veji dagă nu-i aja.n a zecea zi, au oprit pentru oscală la mal de câteva zile.opulaţia locală era alcătuită din

âţiva titantropi, plus scandinavintici, medievali şi moderni, careeprezentau majoritatea. între ei seumărau oameni din diferite

erioade şi locuri. Bărbaţii care nuveau tovarăşe de cabină au început

mediat să caute pe câte cinevaentru o noapte. Burton a mers prin

onă şi s-a interesat dacă nu văzuse



ineva bărbaţii şi femeile careuseseră siliţi să abandoneze şalupae pe Rex. s-a spus că fuseseră

mulţi, dar toţi plecaseră în amonteu ambarcaţiuni furate.u mai venit unii care să spună cărau de pe Nu se închiriază? A vrut

ă ştie Burton. Mă refer la uriaşulas de metal asemănător cu Rex,ropulsat de zbaturi şi acţionat de

motoare electrice.

u, n-am văzut pe nimeni care să fienit de pe acel vas.urton nu se aşteptase ca fugarii să

e laude cu identitatea lor.

a fel procedaseră şi agenţii careugiseră de pe vasul lui Clemensnaintea bătăliei.

u toate acestea, fiindu-i descrişi

âţiva dintre cei care trecuseră spre



ord în ultimele câteva săptămâni,a recunoscut pe cei care părăsiserăasul Rex. De Marbot, care se

nteresase şi el, i-a recunoscut peezertorii de pe Nu se închiriază.O să-i prindem curând din urmă, a

pus Burton.

Dacă avem noroc, a zis francezul. S-r putea să-i depăşim în timpulopţii. Ori ar putea afla de venireaoastră şi se vor ascunde.

n orice caz, noi vom ajunge acolorimii.u trecut douăzeci de zile. Agenţiiin ambele ambarcaţiuni trebuiau s

rămas deja în urmă. Cu toate căurton a oprit şalupa după fiecare

reizeci şi cincie kilometri străbătuţi ca să-i

escoasă pe localnici, nu a reuşit să



găsească pe nici unul din ceiăutaţi.

ntre timp, şi-a supravegheat atent

chipajul. Doar doi aveau trăsăturilemasive fizice şi faciale ale Eticilorare se numeau Thanabur şi Loga.ei care-şi spuneau Ghilgameş şi

espectiv Ah Qaaq. Amândoi erauegricioşi şi aveau ochi negri.Ghilgameş avea păr creţ. Ah Qaad

vea o vagă cută mongoloidă, care îl

ăcea să arate ca şi cum ar fi avutnii strămoşi recenţi de originemongolă. Fiecare vorbea cursiv limb

onsiderată maternă. Spre deosebire

e agentul Spruce, care susţinuse căra un englez din secolul XX şi alărui accent uşor străin îl trădaseaţă de Burton, cei doi nu aveau nici

n fel de accent ciudat. Burton nu



unoştea bine sumeriană, şi nicimaiaşa antică, dar ştia îndeajuns ca

ă recunoască o pronunţie ce nu era

umeriană ori maiaşă.sta însemna că unul dintre ei, sauhiar amândoi, stăpânea perfectmbile acelea. Ori că amândoi erau

evinovaţi şi că nu se dădeau dreptlţii.a douăzeci şi două de zile după ce

recuseră de strâmtoare, pătrunzând

ntr-o zonă unde nu existau maimult de cincizeci de persoane la oiatră-potir, Burton a fost abordate o femeie înaltă şi slăbănoagă, cu

chi mari şi gura la fel. Dinţii ei albiclipeau, într-un contrast şocant cuaţa de negresă.orbea esperanto cu un puternic

ccent georgian. O chema Blessed



roomes şi voia să urce la bord şi sămeargă acolo unde mergeau şi ei.După aceea voia să plece pe jos spre

zvoarele Fluviului.colo s-a dus mama mea, Agatharoomes. O caut de multă vreme.red că l-a găsit pe Dumnezeu şi

cum trăieşte de-a dreapta Lui,şteptându-mă! Aleluia!

1

a venit greu s-o facă să tacă, dar,ână la urmă, Burton i-a cerut cuărie şi autoritate să-i răspundă lantrebări.

ine, a zis ea, o să-l ascult penţelept. Tu eşti înţelept ?

Destul de înţelept, i-a răspuns el, şiu o experienţă bogată, ceea ce este

celaşi lucru dacă nu eşti prost. Să



uăm cu începutul. Unde te-aiăscut şi ce ai fost pe Pământ ?lessed i-a spus că se născuse

clavă în Georgia, în 1734, în casatăpânului ei. Venit devreme acasă,cesta o surprinsese pe mama ei înucătărie, ajutând la pregătirea

inei. Fusese crescută ca sclavă şiotezată în credinţa mamei şi tatălui. După ce tatăl ei murise, mamaevenise predicatoare. Era o femeie

oarte credincioasă şi puternică,ăgându-şi în sperieţi turmaăstorită, deşii oamenii o iubeau.

Mama ei murise în 1783, iar ea în

821. însă amândouă fuseserăesuscitate în apropierea aceleiaşiietre-potir.igur, nu mai era o bătrână. Mi s-a

ărut ciudat să o văd pe mama ca



emeie tânără. Asta nu avea nici omportanţă pentru ea. Era la fel defântă, dăruită religiei şi plină de

pirit ca şi pe vremea când trăise peământ. Păi, vă spun eu, cândredica în biserica noastră, veneaulbi de la mari depărtări să o

sculte. Mai toţi erau nişte amărâţii nişte gunoaie, dar ea i-a convertitar apoi ei dădeau de bucluc...ar ai început să divaghezi, i-a zis

urton. Gata, ajunge cu trecutulău. De ce vrei să mergi cu mine ?entru că ai barca aceea care poate

merge mai iute decât pasărea în

bor.Dar de ce vrei să mergi până la

apătul Fluviului ?Omule, ţi-aş fi spus dacă nu mă

ntrerupeai. Vezi tu, faptul că a



juns aici nu a făcut-o câtuşi deuţin pe mama să-şi piardă credinţapunea că toţi ne aflăm aici pentru

ă pe Pământ am păcătuit. Unii maiău decât alţii. Acesta este de faptaiul, marginea lui, de fapt. Bunulsus a vrut ca adevăraţii credincioşi

ă urce pe Fluviu, dulcele Iordan, caă-l găsească pe El la capătulrumului. El stă acolo, aşteptândă-i îmbrăţişeze pe cei care cred cu

devărat, cei care s-au străduit să îlaute. De aceea a plecat mama. Mi-ais să merg cu ea, dar mi-a fost fricău eram convinsă că ştia despre ce

orbea. Nu i-am spus asta, desigur.r fi fost ca şi cum aş fi pălmuit-o, şimeni nu are curajul să facă aşaeva. în orice caz, nu asta m-a

mpiedicat să o însoţesc. Aveam un



ărbat la care ţineam mult, iar el n-rut să meargă împreună cu ea. Ais că-i plăceau lucrurile aşa cum

rau. De aceea am lăsat sexul săândească în locul meu, şi am rămau el. Numai că lucrurile au începută meargă prost cu bărbatul meu. A

nceput să alerge după fuste, iar eum-am gândit că asta era pedeapsaentru că nu o ascultasem pe

mama. Poate că avusese dreptate,

oate Iisus îi aşteaptă pe cei ce credu adevărat. Pe de altă parte, îi ducorul mamei, chiar dacă uneori neertăm ca nişte pisici sălbatice. Aşa

e face că am trăit cu un alt bărbat reme, dar nici ăsta nu s-a dovedit

mai breaz decât primul. Apoi, într-ooapte, când îmi spuneam

ugăciunile, am avut o viziune. Era



sus în persoană, care şedea peronul lui din diamante şi perle, iarngerii cântau în spatele Lui, toţi

nundaţi de lumini sclipitoare. El mizis să nu mai păcătuiesc şi săornesc pe urmele mamei ca săjung în Rai. Şi atunci, am plecat.

ar acum, uite-mă. Au trecut ani,rate, şi am suferit ca unul dintremartirii Domnului. Am ostenit şim-am săturat de carnea asta, dar

ată-mă! Noaptea trecută m-amugat din nou, şi am văzut-o pemama, doar pentru o clipă, iar eami-a zis să vin la tine. A zis că nu

şti nici bun, dar nici rău. Cevantre. Dar eu voi fi aceea care te voiuce spre lumină, te voi mântui, şi

mpreună vom merge în împărăţia ce

a să vină, iar bunul Iisus ne va



mbrăţişa şi ne va primi lângăronului Lui cel luminat. Aleluia!leluia, surioară! i-a răspuns

urton, mereu dispus să se adapteza orice formă de religie în timp ce-iua în râs spiritul.

Da, frăţioare, ne aşteaptă o călătorie

ungă. Mă doare spinarea de laâslitul canoei împotriva curentului,i am auzit că de aici înainte vremeaceţoasă şi friguroasă şi nu mai vez

penie de om. O să ne simţim foarteinguri acolo. De aceea vreau sămerg cu tine şi cu prietenii tăi.De ce nu ? şi-a spus Burton.

Mai avem un loc, a spus el. Cu toatecestea, nu luăm cu noi pacifişti,entru că s-ar putea să dăm oătălie acolo. Nu vrem oameni care

ă ne devină o povară.



u te teme, frate. Ştiu să mă bat can înger răzbunător al lui

Dumnezeu, şi o voi face pentru tine,

acă te afli de partea celor buni.âteva minute mai târziu, femeia şi-adus la bord cele câteva lucruri

ersonale. Imediat ce a văzut-o, Tom

urpin, pianistul de culoare, s-aucurat. Apoi a aflat că ea făcuseurământ de castitate.

ăpitane, e nebună, i-a spus el lui

urton. De ce ai luat-o la bord ? Aren trup cât se poate de arătos, şinnebunesc la gândul că nu mă lasăici măcar să o ating.

oate o să te convingă şi pe tine săaci jurământ de castitate, i-a zisurton şi a izbucnit în râs.ui Turpin, această situaţie nu i s-a

ărut deloc amuzantă.



ând şalupa a plecat după patruile, în loc de două, cum serocedase de obicei în cazul

ermisiilor la mal, Blessed a intonatn imn. Apoi a exclamat:rate Burton, aveai nevoie de mine,a să completezi numărul de

ameni. Eraţi doar unsprezece, iarcum suntem doisprezece!Doisprezece e numărul potrivit,

umărul sfânt. Apostolii lui Iisus au

ost doisprezece.Da, a zis Burton încet. Iar unulintre ei a fost Iuda.-a uitat la Ah Qaaq, anticul

ăzboinic maiaş, un adevăratHercule de buzunar în mizerie. El

areori se oferea să pornească oiscuţie, deşii vorbea cursiv dacă era

ncolţit. Şi nici nu se trăgea înapoi



acă-l atingea cineva. Potrivit lui JoeMiller, când îl vizitase pe Clemens, X

u voise să fie atins şi se purtase, de

apt, de parcă acesta ar fi fostiumat. Clemens socotise că X, deşiiolicita ajutorul locuitorilor Văii, seimţea moralmente superior şi

onsidera că orice atingere l-ar fiângărit.ici Ah Qaaq, nici Ghilgameş nu seurtau ca şi cum ar fi vrut să-i ţină

e ceilalţi la distanţă. în realitate,umerianul insista să stea foarteproape de cel cu care vorbea,proape nas în nas. Şi-l atingea pe

nterlocutor destul de des, de parcăr fi conversat prin contact fizic.cea insistenţă privind apropiereazică putea reprezenta o compensar

xagerată, Probabil Eticul aflase că



ecruţii observaseră refuzul lui de ae apropia, iar; acum se străduia săe lipească de oameni.

u multă vreme în urmă, agentulpruce spusese că el şi colegii luietestau violenţa, că folosirea aces-

eia îi făcea să se simtă degradaţi.

Dar dacă era adevărat, atunci sigurnvăţaseră să recurgă la violenţă fărăă mai dovedească nici o repulsie.genţii de la bordul ambelor vase

uptaseră cot la cot cu ceilalţi. Iar X,n postură de Odiseu şi Barry Thorncisese suficienţi oameni cât să-l

acă gelos şi pe Jack Spintecătorul.

robabil că dorinţa lui X de a nu fitins nu avea nici o legătură cureun simţământ personal. Pesemneă atingerea unei fiinţe umane lăsa

n fel de amprentă psihică. Da,



oate că psihic nu era cuvântulotrivit. Wathan-urile, aurele peare, potrivit lui X, le radiau toate

inţele înzestrate cu sentimente, potrimi un soi de amprentă. Iar acestucru poate ţine o vreme. Dacă aşatăteau lucrurile, însemna că X nu

e putea întoarce la turnn decâtupă ce acea „amprentă dispărea.olegii lui ar fi văzut-o şi s-ar fi

ntrebat cum de o căpătase.

ă fi fost bizară o asemeneapeculaţie ? X nu avea decât să lepună celor ce-l întrebau că, înursul unei misiuni, fusese atins de

nul dintre locuitorii Văii.ha! Dar dacă X nu trebuia săoboare în Vale? Dacă avea un alibientru a-şi justifica absenţa, dar

cesta nu trebuia să includă o vizită



n Vale ? Atunci n-ar fi putut explican mod satisfăcător de ce wathan-Aui purta o amprentă străină.

ceastă speculaţie impunea totuşi cmprentele agentului ori ale Eticuluă se deosebească de cele aleesuscitaţilor şi să fie recunoscute

nstantaneu ca atare.urton a clătinat din cap. Uneori,proape că ameţea încercând săezlege aceste mistere.

Hotărând să abandonezeeregrinarea prin acel labirintmintal, s-a dus să stea de vorbă cuGhilgameş. Deşii individul nega

ricare dintre aventurile atribuitemiticului rege al Urukului, lui îi

lăcea să se laude cuapte nereţinute de istorie. în

semenea clipe, când începea să



ovestească lucruri de necrezut,chii lui negri sclipeau, iar pe faţă îipărea un zâmbet. Semăna cu

amenii care trăiseră pe câmpiileesfârşite ale Americii, precum Markwain, şi exagera lucrurile într-o

măsură incredibilă. îşi dădea seama

ă ascultătorul său ştie că minte,ar nu se sinchisea. Făcea totul caă se distreze.e măsură ce zilele treceau, aerul

evenea tot mai rece. Ceţurileăboveau, tot mai grele, refuzând săe risipească până la ora unsprezeceimineaţa. Se opreau tot mai des ca

ă afume peştele pe care îl prindeauu năvoadele târâte în urma şalupeii ca să facă pâine de ghindă. îniuda soarelui palid, iarba şi copacii

rau la fel de verzi ca şi în părţile



udice.poi, a sosit şi ziua când au ajuns laapătul liniei. De acolo nu mai

xistau pietre-potir.Dinspre nord, purtat de vântulngheţat, s-a auzit un uruit slab.u rămas pe puntea prova şi au

scultat mârâitul ameninţător.repusculul deja omniprezent şieţurile păreau să îi apese tot mai

mult. Deasupra pereţilor muntoşi,

ntunecaţi şi înalţi, cerul era senin,ar nu la fel de sclipitor ca în zoneleudice.oe a spart tăcerea ce se lăsase.

gomotul ajela e prima gataragtă laare vom azunje. E mare gât iadul,ar pare gât un bârz în vânt înombarazie cu ajeea gare apare din

ejteră. Dar o ză avem mult de merz



ână ză azungem la ea.veau straie lungi şi groase, culugă şi, în ceaţa subţire, semănau

u nişte fantome. Umezeala rece li spea de feţe şi mâini.urton a dat ordin, iar Afişajul

nterzis a fost legată de baza pietrei-

otir. Au început să descarce şi auerminat totul într-o oră. După ce şiu aşezat toateotirele pe piatră, au aşteptat să se

escarce. A trecut o oră, apoi piatraerupt; ecoul s-a transmis pânăeparte.

Mâncaţi pe săturate, i-a îndemnat

urton. Asta va fi ultima masăaldă.oate chiar ultima cină, a spusphra Behn, dar a fost singura care

râs.



ogul ăzta arată ga un burgatoriu, ais Joe Miller. Dar azta nu-i nimig.zteptazi până azunjezi în iad.

m fost acolo de multe ori, dar m-m întors, a spus Burton.u făcut un foc mare cu lemnescate pe care le ţinuseră pe şalupă

i s-au rezemat cu spatele de piatră,ât mai era caldă. Joe Miller a spusâteva bancuri cu titantropi,

majoritatea despre negustorul

ătăcitor şi soţia vânătorului de urşii două fiice. Nur a spus câtevaoveşti sufi, menite să-i educe peameni să gândească diferenţiat,

are s-au dovedit uşor de înţeles şimuzante. Burton a spus câtevaoveşti din O mie şi una de nopţi.lice a relatat câteva istorii

aradoxale pe care domnul Dodgson



e imaginase pentru ea când avea opni. Apoi Blessed Croomes i-a pus sânte imnuri, dar s-a supărat când

urton a început să introducăersuri deocheate.Una peste alta, s-au simţit bine,

stfel că au mers la culcare ceva ma

ine dispuşi. Băutura îşi adusese şia contribuţia la starea lor de spirit.doua zi dimineaţă, după ce s-au

rezit, au mâncat dejunul gătit la foc

poi s-au încărcat cu toate poverilee care le aveau cu ei şi au pornit larum. înainte ca piatra-potir şialupa să dispară în neguri, Burton

-a întors să le mai privească o datăcelea erau ultimele lucruri ce îl

egau de lumea în care trăise atâtareme, deşii nu o iubise chiar

ntotdeauna. Oare avea să mai vadă



reodată o piatră-potir ori vreombarcaţiune? Ori nu va mai avearilejul să vadă nimic ?

auzit glasul tunător ca de leu al luoe, şi s-a întors să vadă ce seetrecea.

Doamne Dumnejeule! Ia te uită ge

rebuie ză gar! Mie mi-azi puz înbinare de trei ori mai mult degâtouă! Ză jtizi că nu mă gheamăamzon.

urpin a pufnit în râs, şi a zis:şti un negru alb cu nasul mare!.u-z delog negru, a zis Miller. Amzunz gal de bovară, un animal de

ovară.i gare-i diverenza ? l-a imitaturpin şi, râzând, a luat-o la fugă,entru că Joe a încercat să-l

ovească cu pumnul lui gigantic.



Rucsacul mare cât un munte l-aăcut să se dezechilibreze, astfel căriaşul a căzut lat pe burtă.

Hohotele de râs au făcut canionul săe zguduie de ecou.un rămăşag că este prima oarăând au hohotit de râs munţii ăştia,

spus Burton.u toate acestea, după scurtăreme, au redevenit cu toţii tăcuţi şiu pornit în marş mai departe,

rătând ca nişte suflete pierdutentr-o bortă a Infernului.urând au ajuns la prima cascadă,

ea mică, după spusele lui Joe

Miller. Aceasta era atât de lată încâtu au reuşit să vadă capătul celălalt

nsă sigur părea de zece ori maiargă decât Cascada Victoria. Cel

uţin aşa au avut ei impresia. Se



răbuşea din ceţurile de deasuprau un muget care făcea imposibilărice conversaţie, chiar dacă şi-ar fi

ăcnit unii altora în ureche.itantropul a pornit în frunte, ca săe arate drumul. Au urcat prinpropierea cascadei, fiind acoperiţi

in când în când de stropii fini depă ce cădeau de sus. Au înaintat cureutate şi încet, deşii nu au

ntâmpinat

rimejdii deosebite. După ce aujuns la înălţimea de 60 de metri. S-u oprit pe o brână lată. Ajunşicolo, şi-au descărcat poverile, iar

oe a continuat urcuşul. După o orăin negură, ca un şarpe mort, o

rânghie a coborât spre ei. Şi-auegat rucsacurile, câte două, de

apătul frânghiei şi, legănându-se şi



zbindu-se, Joe le-a tras către zonauprinsă de negură. După ce auransferat astfel toate bagajele pe

ulmea platoului, au escaladat cutenţie stânca. După ce au ajunsus, şi-au luat din nou poverile înpate şi au continuat drumul,

prindu-se destul de des ca să-şimai tragă sufletul.ai-Peng a povestit despre aventurile

ui în ţara natală şi i-a făcut pe toţi

ă râdă. Au ajuns la a doua cascadăi vederea ei a făcut ca râsul să lengheţe pe buze. Au escaladat stânce lângă ea, după care au socotit că

naintaseră de ajuns şi meritau să sdihnească. Joe a turnat nişte alcooe cereale peste lemn ceea ceonstituia o risipă înfiorătoare de

ăutură de calitate, a zis el dar astfe



u reuşit să facă focul. După patruile, au rămas fără lemn. însă şiltima dintre cascade

ămăsese în urma lor. După ce aumers vreme de o oră pe un platouşor povârnit, dar presărat cu pietreu ajuns la poalele unui alt perete

tâncos.zta e, a spus Joe, foarte emoţionatgesta ezte blatoul unde am găzit orânjie făgută din bânză. Vuzeze

ăzată de X.urton a îndreptat fasciculul lămpiin sus. Primii trei metri prezentauenivelări. După aceea, atât cât

utea vedea, asta nu prea departe,eretele se înălţa vertical şi neted caheaţa.

Unde e frânghia ?

Ge naiba, doar trebuia ză vie agolo!



-au despărţit în două grupuri,lecând în direcţii opuse de-a lunguazei peretelui stâncos. Au ţinut

asciculele lanternelor înainte şi şi-u plimbat degetele de-a lungultâncii. însă ambele grupuri s-au

ntors fără să fi descoperit frânghia.

ă vie ai naibii de tigăşoji! Ge z-amtâmblat ?red că vreunul dintre Etici a găsit-

i a făcut-o să dispară, a spus

urton.După ce s-au sfătuit, au decis săetreacă noaptea la poalele peretelutâncos. Au mâncat legume, pe care

e obţinuseră din potire, cu peştescat şi pâine. Se săturaseră pânăeste cap de acel meniu, dar nimeniu a scos o vorbă de nemulţumire.

ra bine totuşi că mai aveau alcool



entru a se încălzi. Dar şi acestavea să se termine peste câteva zile.m aduz gu mine gâteva ztigle de

ere, a zis Joe. Butem vace oetregere gu ele.urton s-a strâmbat. Lui nu-i plăceaerea.

doua zi dimineaţă, cele douărupuri au mers din nou de-a lungueretelui. Burton se afla în cel careornise spre est ori în direcţia pe

are el o socotea drept est. în aceaumină crepusculară aproapeermanentă le era greu să serienteze. Au ajuns la baza uriaşei

ascade. Nu aveau nici o şansă săraverseze până pe partea cealaltă.

După ce s-au reunit, Burton l-antrebat pe Joe:

rânghia era pe partea dreaptă sau



e cea stângă a Fluviului ?uminat de fasciculul lanternei, Joerăspuns:

e bartea azta.m impresia că X a lăsat şi o altărânghie, dar pe partea dreaptă. La odică, nu avea cum să ştie dacă

amenii lui vor veni pe partea stângăau pe dreapta.i bine, ze bare gă am azunz peartea ztângă. Dar au tregut mulzi

ni de atungi. Ge naiba, nu mai zunhiar zigur!ur el-Musafir, maurul scund, cuasul mare, a zis:

Dacă nu putem ajunge pe parteaealaltă şi nu pare posibil întrebareau mai are rost. Eu am mers spreest, şi cred că aş mai fi în stare să

jung pe platou.



După micul dejun, întregul grup amers pe jos opt kilometri până la

olţul dintre munte şi pereţii de

tâncă. Acestea se întâlneau la unnghi de aproximativ 36°, de parcăr fi fost pereţii unei camereonstruite de mântuială. Nur şi-a

egat o frânghie foarte subţire înurul mijlocului.oe spune că până la platou suntproape trei sute de metri de urcat.

şa apreciază el în funcţie de ce-şiminteşte, iar la vremea aceea el nuunoştea sistemul englezesc de

măsuri. S-ar putea să fie mai puţin

ecât ţine el minte. Să sperăm căşa e.

Dagă oboziţi brea tare, reveniţi jos, isfătuit Joe. N-aş vrea ză gadă

ineva.



tunci să te tragi deoparte ca să nue lovesc, a spus Nur zâmbind. M-ar

mustra conştiinţa dacă te-aş lovi şi

m muri amândoi. Deşii suntonvins că nu ai simţi trupul meu caind mai greu decât un găinaţ deultur.

a azta mi-ar vace mult rău, a zisoe. Vulturii şi găinaţul lor erauabu bentru boborul meu.tunci gândeşte-te la mine ca la o

rabie. Nur a plecat spre unghi şi s-ncordat, aşezându-se umărulezemat de un perete şi cu picioareleprijinite de celălalt. A urcat încet pe

eretele în unghi, ţinându-şi tălpilee un perete, cu piciorul stâng întinu câţiva centimetri mai mult decâtreptul. Când a reuşit să-şi fixeze

ălpile bine, a glisat cu spatele în



us, atât cât a putut fără să piardăontactul cu pereţii. După aceea alisat o talpă în sus, până ce

enunchiul i-a ajuns aproape laărbie. Ţinând un picior proptit înerete,a ridicat încet pe celălalt. Apoi din

ou şi-a făcut spinarea să gliseze înus şi, în continuare, a repetatceleaşi manevre.

Destul de curând a dispărut în

eaţă. Cei de jos şi-au dat seama deitmul de ascensiune după felul înare frânghia subţire era trasă înus. Ritmul era oricum foarte lent.

a trebui să dea dovadă de oezistenţă extraordinară ca săjungă până pe culme, a spus Alice.

ar dacă nu găseşte un loc de care s

ege frânghia ca să mai tragă pe



ineva, s-ar putea să se întoarcă.ă sperăm că stânca nu este chiartât de înaltă, a spus Aphra Behn.

Ori că acest colţ nu se lărgeşte preamult, a spus Ah Qaaq.După ce Burton a văzut pe ceasul dea mână că trecuseră douăzeci şi opt

e minute de când Nur începusercuşul, l-au auzit pe acestatrigând.m avut noroc! Am găsit un fel de

erasă aici! Suficient de mare ca săermită şederea a două persoane,sta dacă una dintre ele nu este Joei am găsit şi o ieşitură de care să

eg frânghia!urton s-a uitat la titantrop.vident, stânca nu e netedă caticla.

Da. Băi, gred gă eu am urgat pe



arte dreaptă a Fluviului, Dick.golo e netedă bezte tot, bână zuz.

Gel puzin bartea pe gare am merz eu

ra netedă ga blana de bizigă.ticii nu se deranjaseră să facătânca de neescaladat până sus.ăcuseră netedă partea de jos, dar

ăsaseră partea superioară, invizibilăin cauza ceţii, în starea ei originalăOare X luase acea hotărâre ?

ot el aranjase ca acest colţ de aici,

i probabil cel de pe celălalt mal alluviului, să aibă un anumit unghi,stfel încât o persoană uşoară şi detatură mică să se poată sluji de

pinare şi picioare ca să urce ?ra foarte probabil.

Dacă aşa procedase, atunci tot ellănuise să aranjeze acel unghi

nainte de a fi format. Acolo nu era



orba de o formaţiune naturală detânci. Eticii proiectaseră şionstruiseră acei munţi cu nişte

maşini uriaşe.ur le-a strigat să fixeze o frânghiemai rezistentă de capătul celei

ubţiri. Au făcut întocmai, şi imedia

upă aceea el le-a comunicat căegase şi cea de-a doua frânghie.urton s-a ridicat slujindu-se de ea,xându-şi picioarele de stâncă,

vând corpul îndoit uneori în unghirept. Respira sacadat şi-l dureauraţele când a ajuns sus.urprinzător de puternic pentru o

tatură atât de firavă, Nur l-a ajutate Burton să urce pe platformă.poi au ridicat rucsacurile.ur a ridicat privirea şi a încercat să

istingă ceva prin ceaţă.



aţa stâncii este aspră, a spus el.red că aş putea urca folosindu-măe ieşituri şi de piroane.

scos din sac un ciocan şi câtevairoane. Acestea din urmă erau niştene de oţel pe care le bătea înuprafaţa peretelui de stâncă. Unele

intre ele erau prevăzute cu găuririn care se trecea coarda.ur a dispărut în ceaţă. Burton auzit loviturile de ciocan. După o

reme, maurul a strigat spre Burtonpunându-i să urce. Ajunsese pe oltă brână.

De fapt, suprafaţa prezintă atât de

multe neregularităţi, încât am putearca folosindu-ne doar de mâini. Dau vom face asta.

n acest timp, Alice urcase deja pe

rânghie până la platforma pe care



tătea Burton. El a sărutat-o, apoi anceput să urce după Nur.ece ore mai târziu, întregul grup

tătea pe culmea stâncii. După ce şiu revenit, au continuat să meargăn căutarea unui loc potrivit în careă se adăpostească de vânt. Au mers

proape cinci kilometri fără săăsească vreun adăpost. Au ajunspoi, aşa cum anticipase Joe, laaza altei stânci. în stânga lor era

luviul, aflat acum la o depărtare deâţiva kilometri, care îşi rostogoleapele peste buza unei cascade.oe a plimbat fasciculul lanternei de

lungul stâncii.a naiba! a exclamat el. Dagă am

merz de-a lungul malului drebt alluviului, înzeamnă gă zuntem

ierduzi. Tunelul e pe bartea ageea,



nu avem gum ză ajunjem besteluviu.

Dacă Eticii au găsit frânghia lăsată

e X şi au luat-o, atunci sigur auăsit şi tunelul, a spus Burton.rau prea obosiţi ca să caute fisuraare reprezenta poarta spre tunel.

u continuat să meargă până aujuns la o proeminenţă a stâncii. Jofolosit câteva dintre ultimele

reascuri rămase ca să facă un mic

oc, şi au mâncat. Focul s-a stinsurând. îngrămădind pânze groasee podeaua din piatră şi altele pestei, au dormit în vuietul tumultuos a

pelor Fluviului.doua zi dimineaţă, în timp ce

mâncau peşte uscat, carneonservată în untură şi pâine, Nur a

is:



şa cum a spus Dick, X nu aveaum să ştie pe ce parte vor urcaecruţii lui. De aceea cred că a lăsat

ouă frânghii. Aşadar, probabil că aăcut şi două tuneluri. Trebuie săăsim unul şi pe partea asta.urton a dat să spună că, dacă

xista, tunelul putea fi blocat. Nur aidicat mâna ca să-l oprească.Da, ştiu. Dar dacă a fost blocat cumateriale uşoare, îl putem găsi şi

vem uneltele necesare ca să săpămUn grup de cercetare s-a îndepărtatproximativ şase metri de locul deabără şi a găsit locul astupat. Se

fla la aproape un metru înăuntrulnei fisuri destul de largi, în careutea încăpea până şi Joe.i-au dat seama că pentru a se pun

cel dop rotund şi a se suda în cuar



e folosise o sursă foarte puternicăe căldură.

a te uită! a făcut Joe. A naibii

reabă! Boate găzim totuji o zoluzie!ot ce se poate, a zis de Marbot. Daracă a fost astupat întregul tunel ?tunci încercăm colţul. Dacă X a

ost suficient de inteligent, a luat înonsiderare că tunelurile ar putea fiescoperite. De aceea, sigur aregătit un unghi de unde se poate

ontinua ascensiunea, la fel cum arocedat şi în celălalt loc.urton a examinat faţa stâncii cujutorul lămpii, care părea că face o

părtură luminoasă prin ceaţă. Larei metri de la bază, stânca erandulată şi plină de crăpături. însăupă aceea, brusc, devenea netedă

a o oglindă şi rămânea la fel până



nde putea vedea.oe a dat o lovitură de ciocan în dopinând urechea aproape de rocă,

urton a exclamat:ună a gol!Grojav, a zis Joe.

scos câteva dălţi din oţel aliat cu

ungsten din rucsac şi a început săape. După ce a tăiat suficient dinuarţ ca să facă nişte g«.uri, el şiurton au introdus în ele exploziv

lastic. Burton ar fi vrut sănvelească plasticul în lut, dar nu auăsit aşa ceva în preajmă.

înfipt capetele firelor în plastic şi

-a retras de-a lungul feţei stâncii,esfăşurând firele. După ce grupul ajuns la o distanţă sigură, a atins unr de celălalt, ambele fiind legate la

ornele unei baterii. Exploziile i-au



surzit, iar bucăţile de cuarţ dislocain dop au zburat în toate părţile.rabo, a spus Joe, acum am mai

găbat măgar de bovara din zbate.u mai trebuie ză gar după minelazticul ajela zi bateria. Am zgăbate ele.

u revenit la fisură, iar Burton andreptat fasciculul lanternei cătrentrare. Găurile făcute de Joe seărgiseră. Unele dintre ele erau

uficient de mari ca să poată vedeanteriorul tunelului.Mai avem de trudit vreo

ouăsprezece ore, Joe, a spus el.

Offf, la naiba! Ei, azta ezte.a scurt timp după micul dejun,tantropul a dislocat ultima bucatăe rocă, iar dopul s-a desprins.

gum vine bartea grea, a spus Joe,



tergându-şi sudoarea de pe faţă şie pe nasul grotesc de lung.unelul îi permitea lui Joe să se

ârască, dar trebuia să-şi frecemerii de laturi şi să ţină capullecat ca să nu se lovească de tavanunelul mergea în sus, la un unghi

e aproximativ 45°.ă vă învăjurazi gârbe la jenunghi, isfătuit Joe. Altvel, o ză zânjerazi.

Ghiar ji aja o ză vi-i învinezizi.

rigate, Alice, Behn şi Croombesocmai reveniseră de la Fluviu cuidoanele pline cu apă. Joe a băutproape jumătate dintr-al lui.

gum, trebuie ză aztebtăm pânăând toată lumea face pipi. Gând am

ozt cu ejiptenii ăia, am neglizat aztaa zumătatea drumului, n-am mai

ejiztat zi mi-am dat drumul, a zis el



i a hohotit bubuitor. Ză-i fi aujit pemititeii ageia cum înzurau. A fozt un

begtacol

e neuitat. Le venea ză zară în zuze furie, dar nu aveau log! Ha-ha!poi şi-a şters lacrimile din ochi şi aontinuat: Iizuze! Ge mai puzeau

ând au iejit afară! Apoi z-au înfuriai mai rău fiindgă au trebuit ză zebele în Fluviu. Aba era atât de regeă rezbirazia morzii, după gum

bunea Zam.ceastă aducere aminte l-a făcut sămai verse câteva lacrimi. A fornăit d

âteva ori, apoi şi-a şters nasul de

mânecă.oe nu exagerase referitor laificultăţile drumului. Tunelul era

ung de cel puţin un kilometru şi

umătate, iar orice metru înaintat



nsemna un urcuş, iar aerul aevenit tot mai rarefiat, deşii vântuluia înăuntru. Dificultăţile erau

porite de faptul că trebuiau să tragupă ei şi rucsacurile.e de altă parte, îi speria gândul căr putea găsi capătul tunelului

locat cu un dop similar. Dacă eraşa, ar fi trebuit să se întoarcă laaza stâncii.ucuria pricinuită de faptul că

unelul nu era astupat la capăt le-aat noi puteri. Cu toate acestea,almele, degetele, genunchii şiegetele de la picioare li se jupuiseră

i sângerau, pricinuindu-le dureri. Oreme nici nu au reuşit să păşeascăiguri pe picioare.

n ciuda aerului rarefiat, vântul se

nteţise şi devenise mai rece. Joe a



imţit curând lipsa oxigenului diner.ă vedem ji bartea bună. Doar o

ujgă de băutură ar fi de azunz ga ze fagem criză.r fi vrut să-şi stabilească tabăracolo, dar locul era prea expus.

runtea sus, i-a încurajat Burton.oe zice că mai avem vreoincisprezece kilometri de mers până

a următoarea cataractă.

Ultima, zi jea mai mare. Gelelalte vi-au bărut azurjitoare. Ajtebtaziână o vedezi pe azta.urton şi-a prins rucsacul în spate

i a continuat să meargă, destul deesigur şi simţindu-şi genunchiarcă ruginiţi. Joe l-a urmat

ndeaproape. Din fericire, platoul era

proape plat şi fără stânci ori roci



parte. Cu toate acestea, Burton serienta în ceaţă doar după zgomotulunător al cascadei. Când vuietul

evenea mai puternic, cotea spretânga. Când acesta scădea înntensitate, revenea spre dreapta. Cuoate acestea, probabil că făcea ca

istanţa de parcurs să creascăubstanţial, poate chiar cu vreo optilometri.-au văzut siliţi să se oprească în

âteva rânduri ca să-şi tragă sufletui să se asigure că nici unul dintre eu se rătăcise. Fiecare a patraersoană din şir avea lanterna

prinsă, lucru observat de Burton,ăruia i-a scăpat o sudalmă.e z-a îmtâmblat ?

Din cauza aerului rarefiat, probabil,

u mai gândim cum trebuie, a zis



urton, abia respirând. Avem nevoieoar de o lanternă aprinsă. Risipimnergia. Să ne folosim de o frânghie

e care să se ţină toată lumea.După ce şi-a legat frânghia în jurulaliei, ceilalţi s-au prins de ea şi auontinuat drumul prin semiîntuneri

i frig.După o vreme, s-au simţit cu toţiirea obosiţi ca să mai înainteze. îniuda vântului, s-au aşezat pe jos şi

nvelindu-se, au încercat să doarmăurton s-a trezit apoi dintr-unoşmar şi a aprins lumina de laeasul de mână. Se aflau pe munte

e zece ore.a trezit pe ceilalţi şi au mâncat,epăşindu-şi raţiile stabilite. O oră

mai târziu, prin ceaţă le-a apărut

nainte faţa întunecată a unui perete



e piatră. Ajunseseră la un altbstacol.

oe Miller nu se plânsese pânătunci, dar în a doua jumătate ascensiunii gemuse uşurel. Avea tre

metri înălţime, cântărea trei suteaizeci de kilograme şi avea o forţăât zece oameni. însă gigantismulrezenta şi dezavantaje. Unul dintre

le era că suferea de platfus. Sam îlumea deseori Marele Picior-drept,i pe bună dreptate. Joe avea dureriacă mergea mult pe jos şi chiar

acă se odihnea, durerile de picioareersistau.am zbunea mereu gă dagă am fivut bijioare bune, am fi gugerit

umea, a zis Joe, în timp ce-şi masa



iciorul drept. Susjinea gă bigioarelee-au făgut ză dizbărem de peământ. Boate gă avea drebtate.

ra limpede că titantropul aveaevoie de cel puţin două zile dedihnă şi de tratament. în vreme ceurton şi Nur, pedichiurişti amatori

ar eficienţi, s-au ocupat de Joe,eilalţi au plecat mai departe în dourupuri, care s-au întors peste douăre.

ai-Peng, conducătorul unuia dintrerupuri, a spus:-am reuşit să găsim locul despre

are ne-a vorbit Joe.

h Qaaq, celălalt lider, a zis:-am găsit noi. După cum arată, s-r putea escalada, însă e camproape de cascadă.

De fapt, e atât de aproape, încât nu



poţi vedea decât atunci cândjungi la ea. Dar va fi foarteericulos, a spus Alice. Din cauza

tropilor de apă, stâncile au devenitlunecoase.oe a gemut şi a spus:gum mi-am aduz aminte. Noi am

rgat be bartea dreabtă. Ejiptenii auuat-o pe agolo, pentru gă barteatânga era gonziderată jinioniztă.otega azta

rebuie ză vie cea pe gare X a făgut-oiji pentru orige eventualitate...u n-aş numi-o potecă, a spus

maiaşul.

ăi, dagă e la fel ga cealaltă bodegă,e boate urga.ntr-adevăr, semăna cu cealaltă, şi s

putut escalada.

După şapte zile, au ajuns pe culmea



muntelui. Zăpada şi gheaţa făceaua pericolele să fie mai mari decâtnticipaseră, iar aerul rarefiat le

rovoca stări de rău. Cu toatecestea, au reuşit să urce pe încă unlatou. Acoperit de ceaţă, Fluviulurgea jos, la mare depărtare.

După câţiva kilometri, au coborât oantă mult mai lină. Aerul a devenitmai respirabil şi mai cald. Aunaintat prin vântul tot mai puternic

i mai şfichiutor, până au ajuns lalt munte.igi n-are rozt ză ne gândim gă amutea urga pe muntele ăzta. Marea

ejteră a vânturilor ar trebui ză vien dreapta noastră, la gâzivahilometri debărdare. Boate gă nuvem norog. Vedem noi gând zozim

golo. Dar azta pboate ză mai



jtepte. Trebuie ză-mi odhinezgleztematele aztea de bigioare.luviul ţâşnea ca un torent uriaş şi

ros, coborând cu iuţeală povârnişumuntelui. Urletele apei şi aleântului erau asurzitoare, dar măcau tremurau de frig. Joe, veteranul

recerii prin peşteră, a pornit înrunte. De talie i s-a prins o frânghieare apoi a fost legată de încheieturaecărui membru al grupului.

vertizaţi de Joe să se ţină bine, auotit, spre borta uriaşă. Alice alunecat şi a căzut de pe brână şi,pând speriată, a fost trasă înapoi.

poi Nur, fiind mai mărunt şi maişor de cât ea, a fost împins de vântar ceilalţi l-au salvat.ând Joe îi condusese pe egipteni,

orţele acestora se stinseseră din



auza vântului ce urla prin peşteră.cum putea vedea, dar nu foarteeparte. El i-a strigat lui

urton că acea brână era mai largăecât cea de pe malul drept alluviului.

Doamne, am fi fozt tare ghinionijti

acă Etijii ar fi distruz vrana asta!Gred gă z-au gândit gă nimeni nu vazunje atât de departe dubă ge au

uat frânjiile ji au blogat tunelul!

urton a auzit doar o parte dinpusele lui Joe, dar a reuşit săompleteze golurile rămase,

nţelegând totul.

u fost siliţi să se oprească de douări ca să mănânce şi să doarmă. înot acel tip, Fluviul s-a îndepărtat deotecă şi a dispărut. Curios să afle

ât de adânc era, Burton a sacrificat



lanternă de care se putea lipsi. Aumărat secundele cât fasciculul ei-a rostogolit spre abis, devenind un

ricel de lumină, până s-a scufundan beznă. Parcursese cel puţin o miee metri.

n cele din urmă, au văzut lumina

enuşie ce anunţa capătul peşterii.u ieşit în aerul liber, înceţoşat, darmai limpede. Deasupra lor se înălţa

n cer pe care străluceau

enumărate stele uriaşe şi nori deaz. Norul subţire de ceaţă s-atrâns în jurul lor, dar nu i-a

mpiedicat să vadă zidul muntos din

artea dreaptă. Se aflau aproape deuza abisului la baza căruia curgealuviul.-am azunz pe partea gare trebuia,

pus Joe. în faza noastră, ne



loghează calea un munte. Ar vi binagă am putea azunje pe parteareaptă. Dar boate gă Eticul ne-a

ăzat o gărare pe partea azta.u prea cred, a spus Burton. Dacăsta a făcut, va trebui să dăm roatăe după peretele interior al munţilor

are înconjoară marea, ca săjungem la peştera de dedesubt.Doar dacă nu cumva...Dagă nu je ?

Dacă nu cumva X a făcut douăeşteri şi a plasat acolombarcaţiuni.ă zicem că le-a scăpat o brână. Dar

ă le scape chiar amândouă ? a spuur.

Da, a zis Joe. Ză vă zbun geva. Geleouă laturi ale Văii ze abropie foarte

mult în bartea de zuz. Berezii ze



rguiesg agolo, zi ze apleagă în afarăa vârv, între brâne, zunt doar şase

metri. Uitazi. Ză vă arăt.

pornit încet înainte şi după vreoouăzeci de metri s-a oprit. Ceilalţi-au lămurit imediat că în faţa lui seăsca spaţiul gol dintre brâne.

Doamne, Dumnezeule! a exclamatphra. Eticul se aştepta ca noi săărim peste golul acela ?eilalţi Etici s-au gândit probabil că

imeni nu ar îndrăzni, a spus Nur.Dar X a socotit că noi vom reuşi.um să zic, a ştiut că măcar unulin orice grup ar putea să sară până

n partea cealaltă. La o adică, el alesersoane cu statură atletică. Dupăceea, acel cineva va lega o frânghiee o stâncă, iar ceilalţi vor trece pe

a.



urton şi-a dat seama că nu ar fiost capabil să sară atât de mult. Ar

reuşit să sară până aproape de

artea cealaltă, dar asta nu ar fi foste ajuns.Deşii mai puternic decât doi Herculea un loc, Joe era prea greoi. Ah

Qaaq şi Ghilgameş erau amândoioarte puternici, dar scunzi şi grei.ăritorii în lungime nu aveauonstituţia lor. Turpin era înalt, dar

u avea muşchii dezvoltaţi. Foarteşor şi cu o forţă surprinzătoare,ur era prea scund. Cele două femelbe şi de Marbot nu aveau înălţime

otrivită şi nici nu se pricepeau săară. Mai rămâneau Frigate,roomes şi Tai-Peng.mericanul şi-a dat seama la ce se

ândea Burton şi a pălit. Era mult



mai bun la săritura în lungime decâe Pământ, iar o dată chiar stabilisen record neoficial de opt metri în

mpul unui antrenament, însătunci beneficiase şi de vânt dinpate. însă niciodată nu făcuse vreoăritură în condiţii atât de

otrivnice.rebuia să-l aducem cu noi pe JesseOwens, a spus el pe un ton

esemnat.

leluia! a exclamat Croomes cu glasscuţit, făcându-i pe ceilalţi săresară. Aleluia! Dumnezeu a socotitotrivit să fac eu saltul! Eu sunt

leasa Lui! S-a îngrijit ca eu să sara o capră şi să dansez ca Regele

David întru slava Lui! Uite că-miferă o şansă de a sări peste hăul

adului! îţi mulţumesc mult,



Doamne!urton s-a apropiat de Frigate şi i-a

is încet:

hiar îngădui ca o femeie să sarărima ? Să-ţi facă o demonstraţie ?-ar fi prima oară, a recunoscutrigate şi a făcut un gest din umeri.

De ce să nu-i dau întâietate ? Aici nuvorba de sex, ci de aptitudini.i-e frică!ineînţeles. Doar un nebun nu s-ar

eme. Burton s-a apropiat totuşi delessed Croomes şi antrebat-o care era recordul eiersonal. Ea a spus că pe Pământ

u făcuse mult atletism, dar peremea când trăia într-un stat numi

Wendisha, sărise de câteva ori şaptemetri.

De unde ştii că săritura ta a măsura



hiar atât ? a întrebat-o Frigate. PeRex am avut un sistem precis demăsurare, dar în puţine locuri

uteai găsi aşa ceva.oi am făcut o aproximare a lungimnui picior, a spus Croomes. Mie mi-a părut aproape corect. Oricum,

unt convinsă că pot! Domnul mă vaidica pe aripile credinţei mele, iaru voi sări peste hău ca una dintreăprioarele lui dragi!

Da, şio să dai greş, şi o să-ţimprăştii creierii pe marginearăpastiei, a spus Frigate.e-ar fi să facem o probă ? a propus

ur. Marcăm distanţa şi vedem duprei încercări care e cel mai bun.e piatră ? Avem nevoie de o groapău nisip! Croomes a propus să

runce o lanternă pe partea



ealaltă, ca să aibă un reper. Frigatearuncat una, legată cu o frânghie,

stfel încât ea a luminat marginea,

-a rostogolit înapoi, apoi s-a oprite o parte la câţiva centimetri demargine. Fasciculul lanternei bătea

pre ei peste abisul întunecat.

tras-o înapoi, cu frânghia, dupăare a aruncat-o din nou. De datasta, lanterna s-a rostogolit, dar,răgând de frânghie, a reuşit să o

şeze în picioare, astfel că luminaătea la unghi drept către ei.un, deci se poate, a spus Frigate.

Dar acum o s-o trag înapoi. Nimeni

u poate sări ca lumea fără săoarmă peste noapte. în orice caz,cum sunt prea obosit ca să încerc.ă marcăm culoarul de elan cu

anterne, a propus Blessed. Aş vrea



ă am o idee mai clară despre cuma arăta totul.u procedat în consecinţă, iar

roomes s-a dus până în punctul dende aveau să înceapă alergarea.emnul pentru punctul de bătaie erlanternă aşezată la câţiva

entimetri de margine.rebuie să fie o singură încercare, apus Frigate. întâi va trebui să ne

ncălzim. Pe frigul ăsta... Pe de altă

arte, aerul e rarefiat aici, şi nupune rezistenţă prea mare. Asta l-ai ajutat pe acel atlet extraordinarum ziceai că-l cheamă ? Uite unde

e duce faima! – săealizeze acea săritură de 8,90 metria Jocurile Olimpice din Mexic. Dar,a să revenim la problema noastră,

ncă nu ne-am obişnuit cu



ltitudinea. Şi, evident, ne lipseştentrenamentul.urton nu-i spusese nimic lui Tai-

eng, deoarece voia să-i dea şansae a se oferi ca voluntar. Chinezulrmărise atent toate manevrele,upă care a păşit spre Burton:

u sunt un săritor neîntrecut! Dar,u tristeţe o spun, îmi lipseştentrenamentul! Dar nu voi îngăduia o femeie să se arate mai vitează

ecât mine! Eu o să fac primaăritură! a zis el, iar ochii lui verziu sticlit în lumina lanternei.ote:

Este vorba de Bob Beamon,american de origine jamaicană,

are a stabilit recordul mondial a săritura în lungime cu 8,90 m,

n 1968, în condiţii de vânt



avorabil din spate, 2 m/s.Recordul a rezistat timp de douăzeci şi trei de ani, fiind

doborât de americanul Mike Powell, în 1991, cu 8,95 m. în ce-riveşte pe adetul american Jesse

Owens (1913-l980), acesta a

articipat la Jocurile Olimpice dea Berlin din 1936, câştigând atru medalii de aur, dintre carena la săritura în lungime (n. tr.)

urton l-a întrebat care îi eraecordul personal.

Mai mult decât ce se vede acolo! a

is Tai-Peng, arătând spre falie.rigate aruncase până atunciucăţele de hârtie în aer ca să vadăirecţia şi viteza vântului. S-a

propiat de Burton, căruia i-a spus:



ântul bate din stânga noastră, dec

să ne ducă puţin spre dreapta. Damuntele blochează mai tot curentul.După părerea mea, avem un vânt de

ece-unsprezece kilometri pe oră.

Mulţumesc, i-a spus Burton.rămas cu privirea asuprahinezului. Acesta se pricepea latletism, dar nu era chiar atât de

un pe cât pretindea. Nimeni nu seidica la nivelul dorit. Cu toatecestea, el se oferise să-şi rişte viaţaeşii nimeni nu-i ceruse asta.

rigate a intervenit cu voce tare:scultă! Eu sunt cel maixperimentat săritor! De aceea,onsider că eu trebuie să fac saltul.

i-l voi face!



i-ai învins teama ?i, pe naiba! De fapt... nu mă îndură las pe altcineva să sară. Veţi

rede cu toţii că-s un laş şi, chiaracă nu aţi gândi aşa, aşa m-aşonsidera eu. S-a întors apoi spreur şi a zis: N-am reuşit să acţionez

aţional şi logic. Te-am dezamăgit.ur a zâmbit întristat cătreiscipolul său.u m-ai dezamăgit. Te-ai trădat pe

ne însuţi. Sunt, însă, atâteaspecte ce trebuie analizate...Oricum, tu trebuie să sari.Micuţul maur s-a apropiat de

tantrop şi a ridicat capul sub nasuriaş al acestuia.robabil că nu va trebui să sarăimeni. Joe, ce părere ai, cântăresc

a fel de mult ca rucsacul tău ?



oe s-a încruntat şi l-a ridicat peur cu o mână, după ce l-a prins de

und. L-a ţinut la depărtare de un

raţ, apoi a zis:iji be debarte.După ce a ajuns din nou pe sol, Nur

a întrebat:

rezi că ţi-ai putea arunca rucsaculincolo de abis ?oe s-a scărpinat în barbă.i, boate. Azgultă, jtiu je vrei! Jea-r

ză înjerg ? Origum n-aremportanză dacă zagul mi-e aiji oriingolo. Tot va trebui ză traverzăm.ridicat rucsacul enorm deasupra

apului, s-a apropiat de margine, arivit scurt, a legănat greutatea deouă ori, apoi a aruncat-o. Rucsacucăzut la aproape două palme de

margine, pe cealaltă parte.



şa am apreciat şi eu, a spus Nur.oe, acum, aruncă-mă şi pe mine.itantropul l-a ridicat pe maur,

rinzându-l cu o mână de piept şi cuealaltă de fese. Apoi l-a legănatnainte şi înapoi, spunând:

Unu, doi, trei!

poi Nur a descris un arc peste falieaterizat în picioare la aproape unmetru de buza prăpastiei, şi s-a

ostogolit. După ce s-a ridicat în

icioare, a început să danseze deucurie.egând lanterna lui Nur cu o

rânghie, Joe i-a aruncat-o. Acesta a

rins-o, deşii s-a dezechilibrat puţinrebuind să se tragă în spate.

După câteva minute petrecute îneaţă, Nur a revenit.

m găsit un bolovan mare, de care



e poate lega o frânghie, dar nu-l pomişca singur! Va fi nevoie de vreo

inci bărbaţi zdraveni!

tunji, treji dingolo! a zis Joe,egănându-l pe Burton încoace şincolo. Deşii a vrut să-i spună că e

mult mai greu decât Nur, Burton s-a

bţinut. Abisul s-a părut de douări mai lat decât până atunci. Apoi,ând l-a azvârlit, Joe a răcnit:Băzejte-zi fundul, Dick! şi a râs

unător.reme de o clipă, Burton a simţit opaimă de nedescris la gândulrăpastiei care se căsca sub el, după

are a aterizat în picioare şi a maiăcut câţiva paşi ca să-şi recapetechilibrul. S-a rostogolit, dar şi aşa-a lovit destul de tare de o piatră.

O clipă mai târziu, rucsacul l-a



rmat. După aceea, Joe a azvârlitoate rucsacurile, apoi l-a ridicat şie Frigate şi l-a aruncat peste

răpastie.-au urmat toţi, unul câte unul,ână când n-au mai rămas decâtoe şi Ah Qaaq. Strigând: „Be

urând, grăsunule!, titantropul l-aruncat şi pe maiaş. Acesta aterizat mai aproape de margineecât ceilalţi, dar fără a risca să

adă în hău.i-agum je fajem ? a răcnit Joe.xistă un bolovan care sigurântăreşte cât tine, Joe, i-a spus

urton. Rostogoleşte-l aproape deuză, apoi leagă capătul frânghiei del.ăi, biatra aia a răamz la un

hilometru în urbă, spus Joe. De ge



-azi mai rămaz aiji ca ză-mi dazi omână de azutor ?

iindcă n-am vrut să te oboseşti

rea tare mutând stânca aceea,entru că după aceea nu ne-ai fiutut arunca pe noi.zuze Hriztoaze! Numai eu trebuie z

ug tot greul!u lanterna în mână, a dispărutpoi în ceaţă.

Unii dintre ei se loviseră şi aveau

ulituri, dar toţi erau dornici să punmărul la mutarea stâncii. L-aurmat pe Nur până la ea şi, după ce-au odihnit, au început să o

ostogolească pe suprafaţa netedă alatoului. Nu le-a fost uşor, deoarectânca avea o formă neregulată şiântărea probabil mai mult decât ei

oţi la un loc. Au avut nevoie şi de



âteva pauze să-şi tragă sufletul dinauza aerului rarefiat. în cele dinrmă, au adus-o până în apropierea

aliei şi apoi s-au prăbuşit depuizare.Un minut mai târziu, după ce

ostogolise bolovanul de unul singur

oe a strigat spre ei:beram ză azung înaintea voaztră. Jeuzeam dacă bolovanul meu era lael de aborabe ga al vostru.

poi s-a aşezat ca să se odihnească.lessed Croomes s-a plâns că fuseserivată de şansa de a sări, şi astfel,e a-şi demonstra credinţa ei în

Dumnezeu.Dar nu te-a împiedicat nimeni, i-a

is Frigate. Deşii, ca să spundevărul, şi eu am fost dezamăgit.

M-am abţinut doar gândindu-mă că



acă dădeam greş, grupulr fi fost mult mai slab fără mine.oate o să fac simgur saltul, ca să

emonstrez că sunt capabil să o fac-a uitat spre Tai-Peng, apoimândoi au izbucnit în râs.u reuşiţi să păcăliţi pe nimeni, i-a

is Croomes în engleză. Doi ditamaiărbaţii v-aţi temut să faceţi ceea cenei femei nu i-a fost frică să facă.sta e diferenţa dintre tine şi noi, a

pus Frigate. Noi nu suntem nebuniDupă ce şi-au revenit cu toţii dupăfort, au legat capetele frânghiei

ungi şi grele în jurul bolovanilor şi i

u blocat cu pietre mai mici. Joe s-aăsat în gol, cu spatele în direcţia deeplasare, şi a traversat golul dintreei doi pereţi de stâncă folosindu-se

e braţe. Prietenii lui au prins



rânghia ca să se asigure căolovanul nu avea să fie deplasat dereutatea lui enormă, cu toate că

cest lucru s-a dovedit inutil. Dupăe a traversat destul de repede hăulâţiva dintre ei l-au ajutat să ajungăus.

Mamă, zber ză nu mai fag aztareodată! a zis el printre gâfâieli.rieteni, nu v-am zbuz bână agum,ar când zunt undeva zuz, zimt

orinza de a mă arunga în gol.

e trebuiseră zece ore ca să ajungă

a brâna ce mergea de-a lungulersantului muntos.odega azta e gam înguztă, dar gândză azunjem în logul de unde au

ăzut gei doi ejipteni, mamă, agolo



ă te zii!a vreo mie de metri mai jos, nuedeau decât o masă noroasă. Au

ormit aproape opt ore şi auontinuatrumul după ce au mâncat miculejun, care devenise deja monoton.

u toate că egiptenii se târâseră de-ungul acelei cărări, membriirupului au rămas cu faţa spreeretele de piatră şi s-au deplasat în

ateral, ţinându-se de oricedâncitură ori ieşitură a stâncii.erul se mai încălzise. în acea zonă,pa încă putea ceda căldura

cumulată după lunga ei călătorierin regiunile arctice şi trecerea eirin marea polară.

Membrii grupului au traversat brâna

ără evenimente neplăcute. Au



trăbătut un alt platou şi au ajunsntr-un loc unde, aşa cum spuseseoe, aveau să se afle aproape de

mare. în ciuda faptului că îl dureauicioarele, Joe s-a apropiat deersant şi a îndreptat fascicululanternei în jos, spre o altă brână.

ceasta începea la aproape doi metrub marginea stâncii, avea cevaeste jumătate de metru lăţime şiontinua să coboare fără să se

ărgească, până se pierdea în noriiarefiaţi. Drumul acela îngust cobora un unghi de 45° spre orizont, astaacă cineva ar fi putut să-l vadă.

a trebui să renunţăm la câtevaucruri personale, ca să reducemimensiunile bagajelor, le-a spusurton. în caz contrar, nu ne vom

utea strecura pe cărare.



Da, jtiu azta. Pe mie mă îngrizoreajăă Etijii ar fi butut tăia boteca înouă. Iizuze, Dick! Je ne fajem dagă

u dezgoberit pejtera de zos ?a trebui să ne încredem rezistenţaaiacului gonflabil pe care îl cari înpinare, ca să ajungem doar doi

intre noi până la turnn. Cred că ammai spus asta până acum.Da, jtiu. Dar azta n-o ză mămbiedige ză vorbezg dezbre azta.

entru gă vreau ză zgab dengordare.oarele nu se ridica niciodatăeasupra culmilor munţilor din jur.

n ciuda acestui lucru, locul eraestul de luminat.u nu am abugat ză merg brea multeoarege am găzut de be brână, a

recizat Joe. De ageea, nu jtiu gât d



ebarte merje botega. Boate o ză nerebuiazgă toată jiua, dagă nu mai

mult, ză azunjem zos.

om Mix a spus că Paheri,gipteanul, i-a povestit că s-au opritdată ca să mănânce înainte de a

junge jos, a zis Burton. Asta nu ne

ămureşte prea mult. Călătoria a fospuizantă, de aceea li s-a făcutoame ceva mai devreme decât debicei.

u descoperit o peşteră nu preadâncă. Cu ajutorul celorlalţi, Joe aostogolit o stâncă mare ca sălocheze parţial intrarea, ca să se

dăpostească de vântul tăios. S-auetras înăuntru ca să mănânce. Celeouă lanterne aprinse au luminat

nteriorul peşterii, dar asta nu era

uficient ca să-i entuziasmeze.



veau nevoie de un foc, detrălucirea jucăuşă a flăcărilor şi deocnetul lemnelor arzând şi de

ăldura care îi înveselise petrămoşii lor din Epoca de Piatră şie oamenii din toate generaţiile careu urmat.

ai-Peng era singurul binedispus.e-a povestit celorlalţi despreăzdrăvăniile lui şi ale celor Optemuritori ai Cupelor de Vin,

amarazii bătrâneţii lui, şi le-a spusmulţime de glume chinezeşti. Deşicestea din urmă nu puteau firaduse corespunzător în esperanto,

le s-au dovedit destul de buneentru a-i face pe unii dintre ei,

ndeosebi pe Joe Miller, să râdă înohote şi să se plesnească peste

oapse cu palmele. Apoi Tai-Peng a



ompus câteva poeme şi a încheiatrin a-şi flutura sabia în direcţia

urnului, aflat undeva, înspre nord.

urând o să pătrundem în fortăreaţMarelui Potir ! Cei care s-au jucat cuieţile noastre să bage de seamă ! îiom învinge, chiar de-ar fi demoni!

ătrânul Kung Fu Tze ne-a avertizată oamenii nu trebuie să se teamăe spirite, dar eu nu i-am acordatrea mare atenţie bătrânului! Eu nu

scult de nimeni! Eu îmi urmezropriul spirit! Sunt Tai-Peng, şi nuecunosc nici un superior! A scospoi un chiot şi a continuat: Atenţie

oi, lucruri care vă ascundeţi şi văofilaţi, refuzând să vă confruntaţi cuoi! Atenţie! Vine Tai-Peng! Vineurton! Şi Joe Miller!

i aşa mai departe.



r trebui ză-l întoarzem cu faza laoi, i-a şoptit Joe lui Burton. Nu ne-r ztriga delog enerjia pe gare o

izipejte, tranzformând-o în găldură.urton se uita la Ghilgameş şi AhQaaq. Aceştia au reacţionat la fel ca

i ceilalţi, râzând şi bătând din

alme pentru a-l încuraja pe Tai-eng. însă atitudinea lor putea fimimată. Lui Burton nu-i trecusengrijorarea. Când vor ajunge la

eşteră cu puţin noroc trebuia săezolve dilema în ceea ce îi privea peei doi. Chiar dacă erau nevinovaţi,rebuia să stabilească dacă vreunul,

ri poate chiar fiecare dintre ei, seăduse drept X. Oricare dintre eiutea fi Loga, după cum oricareutea fi Thanabur.

Dar cum să procedeze ?



i dacă vreunul, ori amândoi, puneaeva la cale ?i-a formulat un scenariu în minte.

tunci când o să înceapă să coboaree cărare, va face astfel încât JoeMiller să fie în frunte. El va fi al

oilea. Iar Ah Qaaq şi Ghilgameş vor

ămâne ultimii. Nu voia ca ei să fierimii care să intre în peşteră dacăceasta mai era încă acolo şi nu

usese blocată.

Maiaşul şi sumerianul dacă astarau în realitate vor intra ultimii şior fi dezarmaţi imediat ce vor păşinăuntru. Cei doi aveau cuţite lungi

i revolvere cu gloanţe de plastic. Joi de Marbot se vor ocupa de asta.ar el îi va pune la curent pe Nur şie Frigate în legătură cu acest plan,

ar nu îi va lăsa să participe la



ndeplinirea lui. încă nu se puteancrede în american, şi nici în maurxperienţa avută cu acel agent, acel

seudo-Peter Jairus Frigate, îlăcuse să îl suspecteze pe adevăraturigate, dacă acesta era chiardevăratul Frigate. Nur părea a fi ce

retindea, dar Burton nu mai aveancredere în nimeni. Până şitantropul putea fi agent. De ce nu ra inteligent şi capabil, în ciuda

taturii şi a trăsăturilor facialeroteşti.urton trebuia totuşi să se încreadă

n cineva. Existau două persoane: el

nsuşi şi, după atâţia ani dentimitate, Alice. Ceilalţi vai, ceilalţi!rebuia să-i supravegheze atent,

nsă instinctele lui, indiferent ce

nsemna acel cuvânt folosit de multe



ri în mod abuziv, îi spuneau că, înfară de două persoane, toţi erauine pretindeau a fi.

vând de dus poveri mult maişoare Joe continua să aibăucsacul cel mai mare şi greu auoborât cu toţii pe brâna de

edesubt. Deplasându-se în laterale degete şi pe jumătate din labaicioarelor, cu braţele ţinute înaralel cu umerii mai tot timpul, s-

u ajutat de orice punct de sprijinăsit pe peretele stâncos. Trecuserăoar două ore de când porniserăând au ajuns la o curbă a

muntelui, dar li s-a părut cămergeau de o veşnicie. în acelmoment, Joe s-a oprit şi a întors

apul.

inijte, toată lumea. Boate o ză aujiz



gomotul mării gare ze lovejte demunte.

u ascultat cu atenţie, dar numai

urton, Nur şi Tai-Peng au auzitgomotul valurilor izbindu-se detânci, dar poate că era doar o iluzieuditivă.

După ce au dat acel colţ, au pututedea cerul relativ strălucitor şi,estul de neclar în depărtare, brâul

masiv de munţi ce se înălţau de jur

mprejurul celuilalt ţărm al mării.u au zărit nici urmă de turnn, nicimăcar ceva care să semene cu aşa

eva. Şi totuşi, potrivit istorisirilor

ui Joe şi a relatărilor celor de peeronava Parseval, acesta trebuia săe afle în mijlocul mării.iji am găzit un botir uitat de gineva

iji am văjut o explojie de lumină



ând abaratul de zbor al Etigului aoborât pe acoberijul turnului. Ji totiji m-am îmbiedigat de botir ji am

ăzut, bierjându-mi viază. Apoi aăcut o pauză. Agum nu mai e aiji.e anume ?otirul.

robabil că l-au luat Eticii.ber gă nu, a zis Joe. Dagă au făgut, înzeamnă gă au jtiut gă oameniir butea azunje aiji, ji ar fi

esgoberit ji brâna ge duge până zosăzind aztfel ji bejtera. Ză zberăm găvenit altgineva ji l-a luat. Boate au

ăgut-o ghiar indienii dubă ge am

ăzut.u continuat deplasarea pe potecadă şi alunecoasă, subţire ca un fir.eaţa a devenit mai groasă, iar

urton nu reuşea să vadă la o



istanţă mai mare de şase metri, şista cu ajutorul lanternei, pe carerebuia să o ridice de la brâu de

ecare dată când voia să aibăizibilitate mai bună.rusc, Joe s-a oprit.e s-a întâmplat ?

a naiba! Brâna ze termină.ztebtazi puzin. Ze pare eu azja zimă z-a tobit aiji. Da! Egzact! Gred găujii au tăiat brâna. Agum, cge ne

ajem ?oţi vedea cât ţine porţiunea ce s-aopit ?

Da. Ze bare gă zine vreo doizbrezege

metri. Dar ar butea zine ji unhilometru.i cât ţine în sus şi în jos porţiunea

opită ? După câteva secunde, Joe a

is:



bia azung bână agolo. Ztazi buzin.ă abrind lanterna. După alte câtevaecunde, Joe a anunţat: Văd gâteva

zuri la vreun metru ji gevaeasupra dejetelor mele.urton şi-a dat jos rucsacul din

pate şi s-a lăsat pe palme şi

enunchi. Nur, care stătea în spateleui, s-a cocoţat pe el. Joe şi maurulu făcut un număr de acrobaţie, Nuuindu-se pe umerii titantropului.

Deodată, Nur a zis:-ar părea că există câteva fisuri înnie dreaptă. Suficient ca să batemiroanele.

ur a rămas în continuare pe umeririaşului. Burton i-a întins piroaneli un ciocan lui Joe, care i le-a dat

maurului. Cât Joe l-a ţinut bine de

icioare, Nur a bătut două cuie în



tâncă. Burton i-a transmis lui Nurapătul unei corzi subţiri, daruficient de rezistente. Nur a trecut

rânghia prin găurile piroanelor şi asigurat capătul la cel maindepărtat dintre ele.

Maurul a coborât pe brână alături d

oe, unde Burton l-a ţinut să nuadă cât acesta şi-a fixat un hamoarte asemănător cu acela purtat daraşutişd. Acesta, confecţionat din

iele de peşte şi metal, făcuse partein dotarea şalupei. Pe cordonul dee piept se găseau catarame de carerau fixate barete rezistente din

lastic. De capătul fiecărei barete errins câte un mic dispozitiv metalice cuprindea o roată.ur s-a căţărat înapoi pe umerii

argi ai lui Joe, apoi a trecut o



heară a dispozitivului cu roatăeste frânghia întinsă orizontal,

recută prin găurile piroanelor. Nur

trâns dispozitivul şi a blocat ghearau o pârghie. Acum putea alunecae-a lungul frânghiei legate de faţatâncii. Când a ajuns la primul

iron, a legat ferm ansamblul cuoată stânga de partea de coardăflată dincolo de acesta. Apoi aesfăcut primul ansamblu şi a

lunecat până la al doilea piron.ixându-şi tălpile de peretele deiatră, susţinut de baretele delastic, s-a aplecat în exterior şi a

nceput să bată cel de-al treileairon în fisură. Era o activitateificilă, care cerea multe perioade dedihnă. Ceilalţi ar fi avut nevoie de

mâncare, dar erau prea preocupaţi



e soarta lui Nur, astfel că le trecuseofta de mâncare.ucrând cu răbdare şi bătând

umeroase piroane, lui Nur i-aurebuit cinci ore casă ajungă înorţiunea de deasupra, unde brânaontinua. Deja era prea epuizat ca

ă mai continue. Şi-a dat drumul înos pe faţa stâncii, până a ajuns peeşitură.

Următorul a fost Burton, care a

rcat pe spinarea gigantului, până ajuns pe umerii lui, lucru nu tocmaipsit de primejdii. Fără puterea şitatura lui Joe, tot grupul ar fi

ămas blocat acolo, neavând altăoluţie decât să se întoarcă. Iar într-n asemenea caz, ar fi murit de

oame, întrucât nu aveau suficiente

rovizii pentru drumul de întoarcere



urton s-a deplasat pe suprafaţatâncii procedând la fel ca Nur,jungând foarte curând pe brâna

ealaltă. Nur l-a prins şi l-a susţinute Burton care a desprinsispozitivul şi a alunecat jos cu

mâinile întinse pentru ca, prin

recare, să reducă viteza de coborâreDin fericire, marginea de acolo eramai lată decât cea care se topise.

ei rămaşi în urmă aveau de depăşi

ncă o problemă: trecereaucsacurilor destul de grele. Seărea că nu aveau altă soluţie decâtă renunţe la aproape tot, păstrând

oar lucrurile strict necesare.Despachetarea era dificilă, totuşi,

in cauza spaţiului foarte redus peare stăteau. S-au ajutat, doi câte

oi, unul ţinându-se cu o mână de



reo asperitate a peretelui şi cuealaltă deschizând rucsacul de pepatele celuilalt. Lucrurile trebuiau

coase unul câte unul şi aruncate înmare, ori aşezate pe brână pentru arecuperate.u aruncat totul, mai puţin cuţitele,

rmele de foc, muniţia, pânzeturileroase şi lungi, câteva raţii delimente şi bidoanele. O parte dintrecestea au încăput în potire. Alice şi

phra, cele mai firave din grup,rebuiau să aducă în sacii lor depate ceea ce mai rămăsese din

ucrurile lui Burton şi Nur.

oe a strigat spre ei şi a întrebatacă era cazul să renunţe şi laaiacul gonflabil. Burton a zis căcesta trebuia păstrat. însă cum Joe

ântărea foarte mult, era mai bine c



e Marbot să ducă ambarcaţiunea înacul lui. Lucrurile francezuluiveau să fie puse în bagajele lui

roomes şi Tai-Peng.urton a cerut ca Joe să facărecerea singur, fără nici un bagaj.ână în acel moment, piroanele nu

ăduseră vreun semn că ar puteaeda. Dar nu se ştia cum se voromporta la cele peste trei sute deilograme ale uriaşului.

Unul după altul, ceilalţi au făcutraversarea, pe partea cealaltăămânând doar Ah Qaaq şi Joe

Miller. în timp ce a efectuat trecerea

maiaşul s-a folosit de ciocanul săua să bată mai bine piroanele.oe s-a aplecat cu precauţie şi aidicat bidonul făcut pentru

imensiunile lui. L-a golit şi l-a lăsa



napoi pe brână, apoi a strigat:reau ză traberzez rebede! De ageea-o ză-mi bun hamul. O ză merg

luzindu-mă de mâini.sărit în sus şi a prins între degeterânghia din dreptul primului piron.-a mişcat cu repeziciune, trecând o

mână peste alta şi slujindu-se deenunchi ca să se aplece puţinnspre exterior.juns la jumătatea drumului, un

iron a scos un scrâşnet, fiind smulin gaură.reme de o clipă, Joe a rămasemişcat. Apoi a întins mâna spre

rânghia aflată cât mai aproape dermătorul piron.u încă un scrâşnet, pironul slăbit a

eşit din fisură. Joe a căzut,

ămânând agăţat de frânghie, şi s-a



egănat ca limba unei pendule peale de a se opri.ine-te bine, Joe! i-a strigat Burton.

poi, împreună cu ceilalţi membri arupului, a scos un răcnet când şirmătorul piron a ieşit din perete,ind urmat de celelalte.

nconjurat de ceaţa albicioasă,rlând, Joe Miller s-a prăbuşitentru a doua oară în marea

ntunecată.

ECŢIUNEA 13n tu rn u l în tu n ecat

4urton a plâns alături de ceilalţi.inuse la uriaş, poate chiar îl iubiserin moartea lui, membrii grupului

ierduseră pe cineva care le dăduse



uraj, care le ridicase mereu moralui le dăduse putere.

După o vreme, s-au întors cu mare

recauţie şi au continuat coborârea,mergând încet pentru că drumul erancă periculos. După şase ore, s-auprit pentru masă şi somn. Partea

u dormitul s-a dovedit a fi maiificilă, deoarece trebuiau să steaungiţi pe o parte şi să aibă grijă său se rostogolească în somn. Şi-au

us pistoalele la spate, în speranţaă acestea, prin disconfortul creat, îor trezi imediat. Nici excreţia nu s-aovedit o problemă uşor de rezolvat.

ărbaţii puteau sta cu faţa sprexteriorul brânei pentru a urina, darneori, curentul ascensional făceaa lichidul să fie împroşcat înapoi pe

aine. Pe de altă parte, femeile



rebuiau să stea cu fundul dincoloe brână şi să spere că totul va

merge cum trebuie, dar acest lucru

u s-a întâmplat întotdeauna.lice a fost singura care s-a dovedituşinoasă. I-a rugat pe ceilalţi să seite în altă parte cât s-a uşurat.

hiar şi aşa, prezenţa lor în imediatecinătate a ei a inhibat-o. Ea a avuotuşi norocul de a beneficia dendesirea cetii, fapt ce i-a asigurat

ntimitatea.ncă afectaţi de moartea lui JoeMiller, membrii grupului aveau

xpresii sumbre pe chip. De

semenea, se gândeau larobabilitatea ca Eticii să fi găsiteştera şi să-i fi astupat intrarea.gomotul făcut de valurile ce se

părgeau de stâncile de la baza



eretelui devenea tot mai puternic.u coborât prin nori denşi; faţatâncii şi brâna erau umede şi

lunecoase. în cele din urmă,urton, aflat în frunte, s-a simţitdat de stropii produşi de spargereaalurilor şi a văzut marea bubuind

n jurul lui.-a oprit şi a îndreptat fascicululanternei în faţă. Brâna mergea pânăn apa întunecată. Avea în faţă o

eşitură şi, dacă era adevărat ceea cepusese Paheri, gura peşterii trebuiaă fie de cealaltă parte a acelui

eşind.

strigat către cei aflaţi în spatele lulice, spunându-le ce descoperise în

aza lanternei. A intrat în apa carera adâncă doar până la genunchi.

Din câte se părea, brâna îngustă



ontinua, pentru că valurile eraumici în acea zonă, deşii ele izbeau cu

utere în stâncă de ambele părţi,

ituate nu foarte departe. Apaxtrem de rece l-a făcut să-şi simtăicioarele transformându-se înloiuri de gheaţă.

-a întors către ieşindul întunecat şa ocolit cu dificultate. Alice l-armat îndeaproape.i găsit peştera ? l-a întrebat ea cu

las tremurător.l a îndreptat fasciculul de luminăpre dreapta. Inima a început să-iată nebuneşte, dar nu numai din

auza şocului termic provocat de apece.

exclamat:Aha!

Găsise deschizătura mult visată la



aza muntelui. Era arcuită şi joasă,stfel că până şi Nur ar fi trebuit săe aplece ca să poată intra. însă era

uficient de largă pentrumbarcaţiunile descrise de Paheri.e-a dat celorlalţi vestea cea bună. Aincea din şir, Croomes a exclamat:

leluia!u toate acestea, Burton nu erahiar atât de entuziast pe cât părusenunţul lui. Găsiseră peştera, dar

u şi ambarcaţiunile.condus-o pe Alice ţinând-o derânghia încă legată în jurul taliei eii s-a aplecat să intre în peşteră.

După ce au înaintat câţiva metri, auăsit o podea netedă din piatră

nclinată la un unghi de 30°, dupăare peştera se lărgea, iar tavanul ei

e ridica la aproape şase metri.



După ce s-au strâns cu toţiinăuntru, le-a spus să desfacărânghia. De aici înainte, nu mai

veau nevoie de ea.îndreptat apoi fasciculul lanterneiătre feţele lor palide, obosite, darxprimând dorinţa de a merge mai

eparte. Ghilgameş se găsea înxtrema dreaptă, iar Ah Qaaq stătean stânga, în spatele tuturor. Cum

urton nu renunţase la planul de a-

emasca pe cei doi, momentul acelae apropia. însă hotărâse sămprovizeze un plan.-a întors şi a pornit în fruntea

uturor pe podeaua înclinată,mergând până au ajuns la un tunel.

cesta cotea uşor spre dreapta calee o sută de metri, iar pe măsură ce

u înaintat, aerul s-a încălzit.



nainte de a ajunge la capătulunelului, au văzut o lumină.urton abia şi-a înfrânat dorinţa de

o rupe la fugă spre acel locuminat. A pătruns într-o sală foartemare, de forma unui dom şi, când

ă-i treacă pragul, a fost cât pe ce să

alce pe un schelet uman. Zăcea cuaţa înos, cu mâna dreaptă întinsă în faţăe parcă omul acela ar fi vrut să

tingă ceva. A ridicat ţeasta şi s-aitat atent la ea şi la podea. Nu aescoperit nici o biluţă neagră.umina provenea de la nişte mingi

metalice uriaşe, nouă la număr,ecare susţinută de câte un trepied

metalic de culoare neagră, au onălţime de aproximativ patru metri.

umina părea rece.



u văzut apoi zece bărci metalice deuloare neagră, aşezate pe suporturn formă de V şi un suport gol. Pe el

e aflase barca pe care o folosiserăgiptenii ca să ajungă la turnn.ărcile erau de diverse dimensiuni,ea mai mare putând să ia la bord

reizeci de persoane.n partea stângă se aflau nişteafturi metalice pe care erau aşezateutii de culoare cenuşie, fiecare de

ouăzeci şi cinci de centimetrinălţime şi cincisprezece centimetrirosime.ra exact aşa cum spusese Paheri.

Doar că alături de una dintre bărcilemari se găseau trei schelete ale unor

ameni ce purtaseră haine albastre.orbind cu glasuri reţinute, ceilalţi

-au apropiat. Locul acela îi



nspăimânta, desigur, dar Burton agnorat efectul pe care-l avea asupraui şi a examinat rămăşiţele umane

e care nu se aşteptase să leăsească acolo.Hainele păreau a fi salopete dintr-o

ucată, fără buzunare, fără cusătur

i fără nasturi. Materialul păreaclipitor şi plin la pipăit. A rostogolitestele pe o parte şi a scos oasele dinmbrăcăminte. Un individ fusese

nalt, cu oase masive, având elevaţiaupraorbitală groasă şi fălcileuternice. Probabil fusese un om de

a începutul Paleoliticului. Celelalte

ase aparţinuseră unor oamenimoderni, iar pelvisul, unei femei.n interiorul fiecărei ţeste se găseaâte o mică sferă neagră. Dacă nu a

căutat aşa ceva, probabil că nu le-



r fi observat.u se vedea nici un semn de

iolenţă. Ce anume îi ucisese pe ace

genţi ?i ce vehicul îi adusese acolo ?-a gândit la unul din aparateleburătoare pe care le zărise cu mulţ

ni în urmă. Dar la gura peşterii nuăsise nici urmă de asemeneaehicul. Era posibil ca acesta să fiost luat de ape ?

e ori cine îi întrerupsese dinctivitate pe cei trei ? De ce oameniiin turnn nu veniseră să-i cauteupă o anumită perioadă de timp ?

u făcuseră asta deoarece avuseserăecazuri. Ori muriseră, fiind ucişi decelaşi lucru care îi doborâse şi peei trei.

De asta se făcea răspunzător X.



urton s-a gândit că acelaşiveniment care îi ucisese pe cei trei ăcuse şi pe X, pe ceilalţi Etici şi

genţi din Valea Fluviului să seătăcească.sta însemna că din turnn nu puteaosi nici un aparat de zbor ca să-i

reia. Iar renegatul nu avea cum săboare pe una dintre navele ascunsee el până la turnn. Ca şi Barryhorn, fusese silit să plece cu

paratul construit de Firebrass. Şiu reuşise să pătrundă în turnn.Din punctul de vedere al lui Burton,

venimentul le crease anumite

vantaje lui personal şi lui X. Eravident că agenţii descoperiserărânghiile împletite din pânzătârnând de stâncă şi tunelurile, iar

poi constataseră că brâna foarte



ngustă fusese folosită de oameniiin Valea Fluviului. Probabil că înele din urmă găsiseră şi peştera,

sta după ce încercaseră să sesigure că trecerea nu va fi posibilăentru cei ce nu aveau aprobareentru aşa ceva.

Dacă cei trei nu ar fi fost ucişi,ntrarea în peşteră ar fi foststupată.-a îndreptat spre rafturile pline de

utii metalice, în coltul fiecărui rafte afla câte o foaie de plastic dereizeci pe cincisprezece centimetri.e ele se vedea silueta unui bărbat

are arăta cum se deschid cutiile.urton nu avea nevoie de imagini,entru că ştia din istorisirea luiaheri cum trebuia să procedeze. Şi

trecut un deget peste marginea



uperioară, descriind un cercomplet şi a aşteptat câtevaecunde. Capacul, evident dintr-un

metal rezistent, a tremurat uşor, acos o lumină şi s-a transformatntr-o peliculă gelatinoasă. Atrăpuns-o uşor cu degetul.

u voce tare, Burton a spus:a uitat de ustensilele de mâncat şie farfurii! Dar nu ne supărămentru atâta lucru! Ne putem folosi

e degete!nfometaţi, ceilalţi nu s-au mai uitata ceea ce se afla în peşteră şi i-aurmat exemplul. Au luat ghiveciul d

ită care se încălzise cu degetele şi,in cutiile pe care se afla un desen

nfăţişând o franzelă, au scos pâine.u mâncat cu poftă până s-au

ăturat. Nu mai trebuiau să facă



conomie. Proviziile de acolo eraumai mult decât suficiente.

şezat pe podea şi rezemat de un

erete, Burton i-a urmărit pe ceilalţiDacă unul dintre ei era X, de ce nu-i dezvăluia identitatea ?sta pentru că recrutase oameni din

alea Fluviului doar pentru a avea ochipă de sprijin ? Oameni care săcoată castanele din foc în locul luiacă se trezea în vreo situaţie în car

-ar fi simţit neajutorat fără ei ?Ori voise să facă asta, darvenimentele se precipitaseră şi nu

mai apucase ? Iar acum se găsea

ntr-una din situaţiile în care aveaevoie de ajutorul lor ? Ori,e fapt, îi considera o povară de care

rebuia să se debaraseze ?

i de ce ajunsese să fie renegat ?



urton nu credeam povestea lui X îneea ce privea motivele celorlalţi Etice-ai fi resuscitat pe pământeni.

u era sigur că nu se aliase cuersoane ale căror adevărate scopure-ar fi respins dacă le-ar fi cunoscue la început ?

oate tocmai de aceea se arătasetât de secretos Necunoscutulmisterios, de aceea nu le spusese

devărul, ascunzându-şi identitatea

ndiferent care ar fi fost realitatea,ticul nu mai putea să-şi dezvăluiedentitatea. Decât dacă... dacă X ştiaă o parte dintre membrii grupului

ău erau agenţi ori alţi Etici. Atuncirebuia să-şi păstreze anonimatulână când ajungeau în turnn. Dare ce în turnn ? Pentru că acolo ave

mijloacele necesare pentru a-i



opleşi numeric ori ucide peuşmani. Ori pe oricine va încercaă-l împiedice să-şi ducă la bun

fârşit planul, fie el bun sau rău.oate acestea impuneau ca între ceindepărtaţi să se numere recruţi de-i săi. Va avea nevoie de ei doar ca

ă ajungă la turnn.De ce se gândise el că va avea nevoiee ajutorul lor ?

Da... când fusese interogat, Spruce

pusese ceva despre Operatorul unuomputer gigantic. Burton nu ştiaine era acel Operator, dar probabilă X folosise în secret un computer

nainte sau în momentul cândncepuse proiectul referitor laesuscitări. Pesemne că introdusesen program toate probabilităţile

osibile pe care le concepuse privind



roiectul lui ilegal şi solicitase ostimare legată de apariţia acelorosibilităţi.

omputerul reuşise probabil să îifere unele predicţii pe care X nu lenticipase.

Una dintre alternativele oferite de

omputer era situaţia ori situaţiile înare X ar putea avea nevoie deecruţi.urton nu a reuşit să-şi imagineze

cea alternativă, cu excepţia cazuluin care era cea de faţă. Era destul deine.i în acest fel X făcuse recrutări, iar

l ştersese toate întrebările şiăspunsurile din computer. într-unel, făcuse acest lucru fără ştirea

Operatorului. Cu alte cuvinte, asta

e întâmplase dacă Spruce nu



minţise şi existau într-adevăr lucrurrecum Operatorul şi computerul.

Deocamdată, marea problemă a lui

urton era că X nu-i spusese cinera. Iar asta însemna că foarteurând, X avea să acţioneze, nuentru recruţii săi, ci împotriva lor.

urton s-a gândit că sosisemomentul să doarmă puţin înaintee a se aventura cu ambarcaţiunileăsite. Au fost cu toţii de acord

supra acestui lucru, astfel că şi-auşternut pânzele groase pe podeauaeşterii şi le-au făcut rulou peelelalte ca să le slujească drept

erne. Cum înăuntru era cald, nicimăcar nu trebuiau să se acopere,

eoarece aveau pe ei îmbrăcămintea pentru eschimoşi. Aerul cald

enea prin nişte fante aflate la baza



ereţilor peşterii.robabil că totul e alimentat cunergie nucleară, a spus Frigate.

celaşi lucru e valabil şi pentruămpi.urton a vrut să organizeze carturie veghe de câte două ore, la care să

articipe câte două persoane.Dar de ce ? a ţinut să ştie Tai-Peng.ste evident că pe o rază de mii deilometri nu mai există altcineva în

fară de noi.-avem de unde şti, a spus Burton.u trebuie să devenim neglijenţi

ocmai acum.

Unii i-au dat dreptate chinezului,nsă, în cele din urmă, au decis cău trebuiau să rişte. Burton a alesantinelele şi l-a pus pe Nur în

chimb cu Ghilgameş, iar pe el cu



h Qaaq.ra puţin probabil ca maurul să fie

uat prin surprindere; percepea cu o

cuitate extraordinară atitudinile şientimentele altora. De multe ori, elra capabil să spună ce intenţiiveau ceilalţi doar observându-le

mbajul subtil al corpului.ra posibil ca Nur să fie agent saua Ghilgameş şi Ah Qaaq să fieomplici. Unul se putea preface că

ormea, în timp ce colegul său carera de pază să-şi atace partenerul.xistau nenumărate posibilităţi, darurton trebuia să accepte o doză de

isc. Nu putea rezista fără să doarmeloc.e el îl îngrijora cel mai mult că X,acă s-ar fi aflat printre ei, ar fi

utut lua o barcă de mici dimensiun



n cursul nopţii, ca să ajungă laurnn înaintea celorlalţi. Odatăjuns acolo, s-ar asigura că nu s-ar

mai fi putut pătrunde prin intrareae la baza sa.urton i-a dat ceasul său de mână

ui de Marbot, partenerul lui Alice

entru primul cart de veghe, apoi s-ntins pe pânzele lui, pe care leusese la intrarea în tunel. Şi-aşezat sub pernă pistolul încărcat. A

dormit cu greutate, deşii nu eraingurul într-o asemenea situaţie,acă era să judece după suspinele şolboroselile pe care le-a auzit în

cel răstimp. Abia după ce au trecutrimele două ore ale schimbului, aeuşit să alunece şi el într-un somneliniştit. S-a trezit foarte des; a avu

oşmaruri, unele dintre ele fiind



epetări ale unora pe care le avusesereme de treizeci de ani.

Dumnezeule, îmbrăcat în hainele

nui gentleman din epocaictoriană, un bărbat l-a îmboldit înoaste cu un baston destul de greu.şti dator pentru carne. Trebuie să

lăteşti.deschis ochii şi a privit în jur. încel moment, de gardă făceauai-Peng şi Croomes. Cu glas scăzut

hinezul îi povestea ceva negreseiare se afla la nici trei metriepărtare de el. Apoi, Croomes l-aălmuit şi s-a îndepărtat de el.

oate-ţi surâde norocul altă dată,ai-Peng, a spus Burton, după careadormit la loc.ând Nur şi Ghilgameş au intrat de

antinelă, Burton s-a trezit din nou.



stat cu ochii întredeschişi, astfelncât să creeze impresia că încăormea. Cei doi se aflau într-una

intre bărcile mari şi stăteau peunţile ridicate, în apropiereaomenzilor. Judecând dupăâmbetul maurului, se părea că

umerianul îi spunea o glumă. Luiurton nu i-a plăcut apropiereaintre ei. Ghilgameş, care era foarteuternic, nu trebuia decât să întindă

mâna ca să-l strângă de gât pe Nur.u toate acestea, maurul păreaoarte relaxat. Burton i-a mairmărit o vreme, apoi a aţipit. S-a

rezit din nou, de astă dată uimit,entru că Nur îl zgâlţâia de umăr.i-a venit rândul.urton s-a ridicat şi a căscat. Ah

Qaaq stătea în apropierea rafturilor,



mâncând ghiveci cu pâine.ăzându-l, i-a făcut semn să i selăture, dar Burton a clătinat din

ap în semn de refuz. Nu ţinea să sepropie de Ah Qaaq mai mult decâtra cazul. Aplecându-se, şi-a scosistolul de sub pernă şi l-a pus în

oc. A observat că şi Ah Qaaq avearma la el. Asta nu însemna nimic.ei care făceau de pază trebuiau săoarte arme asupra lor.

urton s-a apropiat la vreo doi metre Ah Qaaq şi i-a spus că se duceână afară pentru a urina. Avândura plină, maiaşul s-a mulţumit să

ea din cap că a înţeles. în cursulălătoriei slăbise, iar acum părea hoârât să recupereze.

Dacă e cumva X, jucând rolul unuia

are se îndoapă, cu certitudine că



re reale calităţi actoriceşti, şi-apus Burton.

mers prin tunel, privind mereu

napoi, şi oprindu-se când şi când săragă cu urechea pentru a vedeaacă era urmărit. Nu a aprins

anterna decât după ce a ajuns în

eşteră. Aşezată la începutulorţiunii în pantă, lumina lanterneia ajutat să se orienteze. A simţitpăsarea umedă a ceţii rea. După ce

i-a făcut treaba, s-a întors îneşteră.cum ar fi fost momentul potrivit cah Qaaq să îl ia prin surprindere.

nsă Burton nu a văzut şi nici nu auzit nimic suspect, în afară deuietul valurilor ce se spărgeau nueparte de locul în care se afla. Cân

-a întors, păşind cu precauţie, l-a



ăzut pe maiaş stând jos cu spateleezemat de perete, având ochii peumătate închişi şi capul atârnând

moale, gata să adoarmă.urton s-a apropiat şi a rămasezemat de peretele din faţa

maiaşului. După o vreme, acesta s-a

idicat şi s-a întins. A făcut semn căe duce şi el până în peşteră. Burtonconfirmat cu un gest din cap. Cu

uşa grea tresăltând, Ah Qaaq a ieşi

u paşi legănaţi din tunel. Burton aocotit că purtarea lui fusese extreme suspectă. Un minut mai târziu,

nsă, a considerat că atitudinea

maiaşului nu fusese suficient deuspectă. Dacă el era cumva X şivea acces la o altă peşteră dinpropiere, unde se găsea şi o barcă

utea fi ascunsă după vreo stâncă



au în vreo crăpătură la care AhQaaq putea ajunge prin apa mică.Uitându-se la ceas, Burton a

onstatat că trecuseră zece minutee la plecarea maiaşului, o perioadăe timp ce nu bătea la ochi. Să seucă după el ?

n timp ce încerca să ia o hotărâre,urton l-a văzut pe maiaş revenind,i s-a destins. Trecuse deja jumătatein timpul cât trebuiau să stea de

ază, iar ceilalţi se găseau în faza deomn superficial, astfel că s-ar firezit mai uşor la orice zgomot.

De asemenea, era de înţeles ca X să

ştepte până când pătrundeau înurnn. Aici, ar fi trebuit să facă faţă

multor oameni. Acolo, însă, ar fiucat pe terenul lui.

După ce au trecut cele şase ore,



urton i-a trezit pe toţi. S-au dusână la mare în două grupuri, peexe, iar la revenire s-au plâns de

rigul de afară. în acest timp, Burtoni Ah Qaaq au turnat apă dinidoane în cănile puse la dispoziţiee potire şi au adăugat cafea

olubilă, care a încălzit şi apa. Auăut şi au stat de vorbă o vreme,upă care au mâncat. Unii dintre

membrii grupului au plecat din nou

pre mare. Croomes a spus că eraăcat să lase scheletele acolo, peodeaua peşterii. A făcut atâta caze acest lucru, încât Burton s-a

ândit că ar fi fost mai bine să îi deaatisfacţie. Oricum nu avea

mportanţă dacă întârziau puţinentru a rezolva acea problemă.

u ieşit cărând osemintele, pe care



e-au azvârlit în mare, în vreme ceroomes a rostit o rugăciune lungă.robabil că scheletul cel mai

propiat de tunel era al mamei luilessed, dar nimeni nu a adus vorbae asta, pentru că ea sigur ar filâns dacă ar fi bănuit acest lucru.

urton şi alţi câţiva ştiau dinelatarea lui Paheri că, la sosirea lorcolo, egiptenii găsiseră câteva

ragmente de scalp ce nu putreziseră

n totalitate. Pe acestea văzuseră păregru şi cârlionţat.-au întors şi au încărcat lucrurile,recum şi şaizeci de cutii cu

mâncare, într-una dintre bărcile dereizeci de persoane. Patru bărbaţiu ridicat barca mare, dar foarteşoară, şi au dus-o prin tunel, către

eşteră. Doi bărbaţi şi două femei au



dus o barcă mai mică, pe care auegat-o de cealaltă.

ând a fost întrebat de ce era nevoie

i de o barcă suplimentară, Burtone-a răspuns:entru orice eventualitate.u avea idee ce însemna acea

ventualitate. însă câteva măsuriuplimentare de prevedere nu aveauum să strice.iind ultimul care a ieşit din peşteră

privit în jur cu ochi cercetători.tmosfera de acolo era stranie,tranietatea fiind sporită de tăcere,e cele nouă lămpi aprinse şi de

ărcile goale. Aveau să fie urmaţi deineva ? Era aproape convins că nu.ceasta era cea de-a treia expediţieână la peşteră şi, din câte se părea

imgura încununată de succes, Trei



ărea numărul norocos. Apoi s-aândit la Joe Miller, care căzuse deouă ori în mare. Oare va mai avea

rilejul să cadă o dată ?Doar dacă îi vom oferi noi şansasta, a gândit el.oţi s-au urcat în barca mare, cu

xcepţia lui Ah Qaaq şi Ghilgameş,are au împins-o în apă, apoi auărit şi ei şi au început să se şteargăe picioare. Burton studiase atât de

tent instrucţiunile în imaginirivind funcţionarea ambarcaţiunii,ncât le ştia pe de rost. S-a ridicat peuntea înălţată din spatele timonei

i a apăsat un buton de pe tabloule comandă. Suprafaţa tabloului s-a

uminat, permiţându-i să vadăelelalte butoane. Nu erau marcate,

ar diagrama arăta poziţia şi scopul



ecăruia.n acelaşi timp, pe un ecran situateasupra tabloului de comandă a

părut iluminat şi conturul deuloare oranj, de formă cilindrică, alurnului.untem gata, a spus el, adresându-

e celor din barcă. A făcut o pauză,upă care a apăsat un alt buton şi adăugat: Am pornit!ă-i găsim pe Vrăjitorul din Oz, pe

Regele Pescar! a spus Frigate. Săăsim potirul sfânt!ă dea Domnul să fie sfânt, a spusurton, apoi a izbucnit în hohote de

âs. Dar dacă e, noi ce căutăm acolo

u şi-au dat seama ce forţă deropulsie folosea ambarcaţiunea,

eoarece nu au simţit nici o vibraţie



are să fi fost produsă de elice, şiici nu au văzut siajul datorat unui

et de aer, dar ea se deplasa foarte

epede. Viteza ei era comandată den dispozitiv ciudat, o pară dinlastic lipită de marginea din parteareaptă a timonei. Burton putea

chimba viteza doar strângând paraau slăbind strânsoarea. A răsucitmona, de fapt un fel de volan, pânăând imaginea turnului s-a deplasat

e la dreapta spre centrul ecranuluipoi, treptat, a sporit strânsoareasupra parei. Imediat după aceea,arca a virat, tăind valurile la un

numit unghi. Stropii de apă stârniţe etravă i-au udat pe cei din spatel

ui, însă el nu a încetinit.Din când în când, s-a uitat în urmă.

rin negura întunecată nu a reuşit



ă distingă nici măcar pupa bărcii,nsă membrii grupului sengrămădiseră aproape de marginea

unţii de comandă. Cu hainele ceemănau cu nişte giulgiuri, păreauufletele duse de Caron către celălal

mal al Styxului.

ână şi tăcerea lor era mormântală.aheri apreciase că bărcii luikhenaton îi trebuiseră două ore caă ajungă la turnn. Asta deoarece el

eemuse să se deplaseze cu vitezămaximă. După cum indicase radaru

e pe Parseval, marea avea un

iametru de aproape cincizeci deilometri, iar turnul unul deptsprezece kilometri. Aşadar, erau

n jur de treizeci şi doi de kilometri

e parcurs de la peşteră până la



urnn. îsemna că vasul faraonuluibia se târâse cu şaisprezeceilometri pe oră.

urnul a devenit tot mai mare pecran.rusc, imaginea a părut că ia foc.e aflau foarte aproape de ţintă.

işa cu instrucţiuni arăta că în acelmoment trebuia apăsat un alt butonurton a procedat conform

nstrucţiunilor, şi două faruri extrem

e puternice, plasate la prova, auespicat negura şi au luminat ouprafaţă foarte întinsă de formăurbată.

urton a eliberat complet para.arca a pierdut imediat din viteză şiînceput să se îndepărteze de ţintă,

ind purtată de curenţi. După ce a

mai strâns puţin para, a făcut barca



ă vireze şi a îndreptat-o încet cătremasa întunecată. A apăsat apoi alt

uton şi a văzut un tambuchi mare,

ros cât uşa de la seiful de valori alnei bănci, care stătea deschis înidul fără nici o fisură.rin deschiderea de formă rotundă

e vedea o lumină.urton a oprit propulsia şi a răsucitolanul astfel încât latura bărcii sătingă partea de jos a tambuchiului

eschis. Câţiva dintre membriirupului au prins pragul între degeti au făcut barca să se oprească.leluia! a strigat Blessed Croomes.

Mamă, o să ajung curând alături dene, de-a dreapta lui Iisus!eilalţi au tresărit. Cu excepţia

ovirii uşoare a bărcii de pragul de

metal, nemişcarea fusese atât de



mpresionantă, iar uimirea lorăzând că le fusese deschisăalea;au găsit că strigătul ei fusese

proape ca sacrilegiu.inişte! a cerut Frigate.nsă a pufnit imediat în râs,eoarece şi-a dat seama că nu-i

utea auzi nimeni.Mamă, uite-mă că vin! a răcnitlessed.aci, Croomes! i-a spus Burton.

ltfel, pe Dumnezeul meu că terunc în apă! Nu e momentulotrivit pentru istericale!

Dar nu-s isterică! Sunt bucuroasă!

Mă simt cuprinsă de slavaDomnului!

tunci păstreaz-o pentru tine, afătuit-o Burton. Croomes i-a spus

ă va ajunge în Iad, dar apoi şi-a



nut gura.-ar putea să ai dreptate, a zisurton. Vreau totuşi să-ţi spun că

cum o să intrăm cu toţii în acelaşioc. Dacă e Raiul, te vom însoţi.Dacă-i Iadul...

u mai vorbi aşa, omule. Asta e

psă de pietate.urton a oftat. La o adică, femeia ern general întreagă la minte. însăuferea de fanatism religios, reuşind

ă ignore realităţile vieţii, dar şilementele contradictorii dinredinţa ei. Prin asta, semăna multu soţia lui, Isabel, o romano-

atolică foarte devotată care, încelaşi timp, reuşise să creadă şi înpirite. Croomes dăduse dovadă deorţă, rezistenţă, calm, fiind mereu

ăritoare în momentele grele care



nterveniseră în drumul spre acestoc, iritând lumea doar atunci cândncercase să-şi convertească

ovarăşii de călătorie la religia ei.rin deschizătura din turnn a văzutoridorul din metal cenuşiu pe care descrisese Paheri. Dintre camarazi

ui care se prăbuşiseră aproape deapăt nu a zărit nici o urmă. Paherie temuse prea tare şi nu-i urmasee ceilalţi. Rămăsese în barcă. Apoi

khenaton şi suita lui căzuseră laământ, iar uşa aceea se închisesea fele tăcut precum se deschisese.

aheri nu reuşise să găseascăeştera şi, în cele din urmă, trecuseeste prima cascadă şi se treziseeparte, pe malul Fluviului. Acum

nsă nu se mai făceau resuscitări.



urton şi-a desfăcut clapa de laocul pistolului.ntru eu primul, le-a spus el.

păşit peste prag. Un curent slab der i-a mângâiat cald faţa şi mâinileumina nu dădea umbre, părând săadieze din pereţi, podea şi tavan. La

apătul coridorului se vedea o uşănchisă. Bocaportul de întrare fuseseeschis de nişte bare metalice,roase, de culoare cenuşie, de formă

urbată, ce dispăreau într-un cubin metal cenuşiu, înalt de doi metrişezat lângă peretele exterior. Bazaubului părea să facă parte din

odea. Nu era fixat cu bolţuri sauuncte de sudură.urton a aşteptat până când au

ntrat Alice, Aphra, Nur şi de

Marbot, apoi le-a spus să nu



nainteze cu mai mult de trei metriaţă de bocaport. După aceea, atrigat:

Oameni buni, aduceţi barca ceamică!De ce ? s-a mirat Tai-Peng.O vom lăsa în cadrul uşii. O va

mpiedica să se închidă.Dar va fi strivită, a zis Alice.Mă îndoiesc. E realizată din acelaşimaterial ca şi potirele şi turnul.

otuşi mi se pare extrem de fragilă.otirele au pereţi foarte subţiri, iarnginerii din Parolando au încercată le distrugă prin explozie, strivire

au să le ciobească folosind ciocanemecanice, dar fără nici un rezultat.

umina de pe coridor s-a răsfrânt şie feţele celor rămaşi în barcă. Unii

ăreau surprinşi; alţii, încântaţi;



ar unii, lipsiţi de orice emoţie. Dupăeacţiile lor nu putea să-şi deaeama care dintre ei era X.

Doar Tai-Peng îl întrebase ceva, darsta nu însemna nimic. Omul serătase mereu curios.u ajutorul tuturor, barca a fost

idicată şi băgată pe jumătate peşă. Era suficient de lată ca săămână blocată în deschizătura înormă de O, lăsând şi suficient loc

entru ca cei de afară să se poatăârî pe dedesubt, asta după ce aumpins înăuntru pachetele şionservele de mâncare.

e măsură ce membrii grupului auntrat, Burton s-a tras înapoi. Aămas cu pistolul într-o mână şi i-apus lui Alice să-l scoată şi ea pe al

i. Văzând armele îndreptate spre ei



eilalţi au rămas înmărmuriţi. S-auperiat şi mai mult când li s-a cerută-şi pună palmele pe cap.

u eşti X! a strigat Frigate. Burton aâs ca o hienă.u, nici vorbă! Acum vreau să îlemasc pe X!

robabil că, în afară de Alice, îluspectezi pe fiecare dintre noi că ar

X, a spus Nur el-Musafir.u, a spus Burton, unii dintre voi arutea fi agenţi, iar dacă aşa stau

ucrurile, vă rog să spuneţi. Eu i-am

ăzut pe etici în Consiliu şi în grupucesta există două persoane careeamănă fizic cu persoana pe care oănuiesc a fi X.

aşteptat. Se vedea limpede că,



acă vreunul dintre cei din grup eragent, nu voia să recunoască acest

ucru.

rea bine. O să vă explic. Mi se parevident că X era Barry Thorn şi,robabil, Odiseu. Thorn şi cel cee pretindea grec erau scunzi şi

oarte musculoşi. Amândoi aveaurăsături similare, deşii urechile luiOdiseu erau depărtate de cap şi aveaenul mai închis. însă aceste

iferenţe se datorau probabilmetodelor de deghizare folosite. Ceioi Etici care semănau cu ei seumeau Loga şi Thanabur. Doi din

rupul nostru ar putea fi unul, oriltul. Ori şi unul, şi altul. Cred,otuşi, că inginerul Podebrad, care a

murit pe Rex, era Thanabur.

Recunosc, putea fi şi Loga. în orice



az, nu facem nici un pas maieparte decât după ce îi chestionezi foarte sever pe doi din acest grup.

făcut o pauză, apoi a continuat:ceştia sunt Ghilgameş, care se dărept regele al Urukului din Sumeruntic, şi Ah Qaaq, care se pretinde

maiaş!tai puţin, Richard, i-a spus Alice înoaptă. Dacă exerciţi presiunisupra lui, s-ar putea sinucide.

ţi auzit ce-a spus ? a răcnit Burtonu ? A zis că X nu poate scăpa decârin sinucidere! Dar eu ştiu că el nua face aşa ceva! Dacă face asta, nu

i va putea realiza planurile. Şi nua mai avea posibilitatea de aeînvia. Aşa... Am decis să acţionezentru că suntem într-un loc de

nde nu putem merge mai departe



ără el. Doar X ştie cum să anihilezeazul sau frecvenţa înaltă, sau ce s-

olosit pentru a-i omorî pe egipteni.

ar eu vreau răspunsuri lantrebările mele!şti disperat, omule! a zis Tomurpin. Ce te faci dacă nici unul

intre noi nu este X ? Păşeşti pe uneren foarte nesigur.m convingerea că unul dintre voiste X, a insistat Burton. Uite ce

reau să fac. Dacă nu recunoaşteimeni, o să-i fac KO pe Ghilgameşi pe Ah Qaaq. Pe voi vă suspectezel mai mult. Şi cât veţi fi

nconştienţi, o să vă hipnotizez. Amflat că Monat Grrautut, arcturianui oamenii care susţineau că sunteter Jairus Frigate

i Lev Ruach l-au hipnotizat pe



rietenul meu Kazz. Ei nu suntingurii care pot apela la o asemene

metodă. Eu sunt maestru la

ipnotism, iar dacă îmi ascundeţieva, voi reuşi să scot adevărul de laoi.n liniştea care s-a lăsat, ceilalţi s-au

rivit neliniştiţi unul pe altul.urton, eşti un om rău, a spusroomes. Ne aflăm la porţile Raiului

ar tu ai de gând să ne ucizi.

-am spus că o să vă ucid, i-aăspuns Burton, deşii sunt gata să oac dacă va trebui. Vreau săămuresc acest mister. Unii dintre

oi ar putea fi agenţi. Vă implor săaceţi un pas în faţă şi să

mărturisiţi. Nu aveţi nimic deierdut, ci numai de câştigat. Acum

prea târziu ca să mai încercaţi să



e mai ascundeţi adevărul.âlbâindu-se de supărare, de

Marbot a zis:

Dar... dar, dragul meu Burton! Măimt jignit! Eu nu sunt nici agent,ici Etic! Sunt ceea ce susţin, şiunt dispus să-l lovesc pe acela care

mă face mincinos!Dacă unul dintre cei doi esteevinovat, înseamnă că l-ai insultat

ar dacă amândoi sunt nevinovaţi, s

heamă că i-ai jignit. Procedura esterutală. Pe de altă parte, dintr-unrieten îţi faci un duşman. Nu-i poţiipnotiza fără să apelezi la violenţă ?

a întrebat Nur.ici mie nu-mi place unde s-a ajunsspus Burton, şi vă rog să mă

redeţi. Dar orice Etic este un bun

ipnotizator, şi fără îndoială că



ezistenţa lui este foarte mare. Ceioi trebuie să fie inconştienţi, pentrunu-şi mai putea folosi mijloacele

bişnuite de apărare.Dar asta e o barbarie, Richard, arotestat Alice.ă rog să scoateţi armele şi să le

uneţi jos, le-a cerut Burton. Faceţista pe rând, dar încet. Nur, tu eştirimul.uţitele şi pistoalele au zăngănit

ând au căzut pe podeaua metalică.După ce au fost dezarmaţi, Burtone-a spus să se tragă înapoi cât Alice

adunat armele. Curând, s-a făcut

movilă de arme în apropiere deerete, în spatele lui Burton.uneţi cu toţii mâinile pe cap.e feţele mai tuturor au apărut

xpresii de furie, indignare, ori



edumerire şi jignire. Ah Qaaq şiGhilgameş au rămas netulburaţi.Ghilgameş, apropie-te, i-a spus

urton. La un metru şi jumătate demine, te opreşti. Apoi te întorci cupatele la mine.umerianul a păşit încet către el. S-

uitat pătrunzător la Burton şi i-ais:urton, dacă mă loveşti, îţi vei

âştiga pentru totdeauna un

uşman. Am fost cândva rege alUrukului şi descind din zei! Nimeniu mă loveşte fără să fie pedepsit! Toi ucide!

rede-mă că-mi pare rău pentru cărebuie să procedez astfel, a spusurton. Dar sper că-ţi dai seama că

ste în joc soarta lumii. Dacă roluril

r fi inversate, nu te-aş învinui



entru ceea ce mi-ai face. Desigur,u mi-ar plăcea, dar aş înţelege.

După ce vei descoperi că sunt

evinovat, să faci bine şi să mă ucizDacă nu, o să te omor eu! Vorbescincer!om vedea.

urton îşi făcuse un plan. Dacăumerianul nu era X, avea sălaseze un ordin posthipnotic, astfel

ncât Ghilgameş să-l ierte când va

eşi din transă. în alte condiţii, i-ar fransmis comanda de a uita întreguncident, dar fără îndoială că ceilalţiar fi reamintit ce se petrecuse.

Du palmele la ceafă, i-a zis Burton.poi întoarce-te. Nu te teme, n-o să

e lovesc rău. Ştiu precis ceâteva secunde.

întors pistolul şi l-a ridicat de pat.



coţând un urlet, Ghilgameş s-aăsucit, desprinzându-şi mâinile dea ceafă, lovind pistolul şi

mulgându-l astfel din strânsoareaui Burton.lice ar fi trebuit să tragă în acealipă. însă ea a încercat să-l loveasc

e sumerian în ceafă cu toculistolului. Burton era foarteuternic, dar cu puterea luierculeană, Ghilgameş l-a făcut să

adă, apoi l-a ridicat în aer. Burtona lovit cu pumnii în faţă peGhilgameş, făcându-l să sângereze.

umerianul l-a ridicat pe Burton

easupra capului şi l-a azvârlit înerete. Năucit, Burton a căzut laodea.eilalţi au început să strige şi să

rle, la fel ca şi Alice. Dar ea a reuşi



ă îl lovească pe Ghilgameş cuistolul în cap. Acesta s-a legănat peicioare, apoi s-a năruit încet la

odea.u o iuţeală greu de crezut, în ciudareutăţii lui excedentare, Ah Qaaq aupt-o la fugă pe lângă Alice,

mulgându-i pistolul în trecere, şi aontinuat să alerge spre capătuloridorului.u toate că era ameţit, Burton s-a

hinuit să se ridice în picioare,ncepând apoi să strige:rindeţi-l! Prindeţi-l! El este Eticul!! X!

i-a simţit picioarele ca niştealoane care, fâsâind, pierdeau aer.alunecat înapoi şi a căzut,

ezemându-se de perete.

Maiaşul deşii, evident, nu era maiaş



lovit cu palma peretele din stângaui. Uşa de la capătul coridorului alunecat într-o parte, dispărând într

fantă din perete.urton s-a străduit să reţină loculxact unde pusese palma X.păsarea activa dispozitivul din

erete.i întrucât dispozitivul deschideaşa, nu putea să elibereze substanţaare îi omorâse pe egipteni.

a o săgeată subţire şi întunecată,ur a luat un pistol din grămadă şii-a continuat fuga spre uşă. Apoi s-oprit şi a ridicat arma grea în

mbele mâini. S-a auzit o bubuiturăroiectilul a lovit în peretele de lângăeschizătură, după ce X trecuse dea. Din perete au zburat bucăţi de

lastic, împrăştiindu-se în toate



ărţile. X a căzut, iar vreme de olipă i s-au văzut doar picioarele

nveşmântate în pânză de culoare

nchisă. Apoi a dispărut cu totul.ur a fugit după el, dar s-a oprit înrag. S-a aplecat cu precauţie pestecesta, după care, brusc, şi-a retras

apul. Glonţul tras de X a lovit zidulin imediata apropiere a uşii. Nur s-lăsat pe genunchi şi a privit dinou pe după uşă. A urmat o nouă

ubuitură, dar împuşcătura nu l-aimerit pe Nur.um între timp îşi luaseră armele,

eilalţi au pornit în fugă spre uşă.

u toate că era inutil, Burton aegretat că nu-l alesese pe Ah Qaaq a să-l hipnotizeze primul.

strigat-o pe Alice, care stătea

plecată deasupra lui Ghilgameş, ca



ă-l ajute să-şi revină. Plângând, eaa prins de încheieturi pe Burton,jutându-l să se ridice. Curând

meţeala i-a trecut, şi a început sătea si gur pe picioare. După câtevaminute avea să-şi revină complet.

rigate! Tai-Peng! Turpin! Scoateţi-l

e aici pe Ghilgameş! Restul, afară!eşiţi înainte ca uşa să se închidă ! atrigat Burton.

şi plecat! a anunţat Nur.

ei trei bărbaţi au venit în goană şiau ridicat pe sumerian, ducând-lpre uşă. Burton s-a sprijinit delice, petrecându-şi un braţ pe după

âtul ei, iar ceilalţi i-aundeplinit ordinul. Până să ajungă laeşire, s-a simţit suficient dentremat ca să meargă singur, fără

jutorul lui Alice.



urpin şi-a aşezat potirul în uşă,stfel ca aceasta să nu se poată

nchide complet. Imediat ce Alice şi

urton au ajuns în coridor, uşa aeşit din locaşul ei din perete, a izbitotirul şi s-a oprit.ur le-a arătat dâra de sânge ce

ncepea de la uşă.Glonţul a lovit peretele, dar câtevaragmente l-au nimerit.oridorul mergea în ambele direcţii

ât puteau vedea cu ochii. Erauminat de lumina aceea ce nuădea umbră şi, după estimările lorvea o lăţime de doisprezece metri ş

înălţime de cincisprezece metri.Descria o curbă largă, urmând

otunjimea peretelui exterior. Burton-a întrebat ce se afla între peretele

xterior al coridorului şi peretele



xterior al turnului. Probabil că oarte era goală, dar probabil căxistau şi locuri unde se aflau

maşini şi dispozitive ori spaţii deepozitare. La intervale neregulate,a nivelul ochiului, pe pereţi seăseau litere în relief ori simboluri

are păreau a fi rune şi caractereleinduse.urton a lăsat un glonţ lângă pereteentru a marca intrarea în cazul în

are uşa s-ar fi închis.a scurt timp după ce dâra de sângedispărut, urmăritorii au dat de un

ntrând în centrul căruia se găsea o

aură circulară cu diametrul deproximativ treizeci de metri. Burtonrămas la marginea acesteia şi a

rivit în jos. De-a lungul puţului

ntunecat se vedeau lumini la



iverse niveluri, unde se găseau altencăperi ori alte intrânduri. Nu aveadee cât de adânc era puţul, dar

ănuia că putea fi vorba deilometri. După ce s-a aşezat înenunchi, prinzându-se de margineu degetele, şi a privit în sus, a văzu

celaşi lucru. Cu toatecestea, puţul nu putea urca maimult de un kilometru şi jumătate,

eoarece aceea era înălţimea

urnului faţă de nivelul mării.Ghilgameş îşi revenise. A rămasşezat pe podea, ţinându-se de capi gemând. După o vreme, a ridicat

rivirea.e s-a întâmplat ?urton i-a povestit. Sumerianul aemut, apoi a zis:

i nu m-ai lovit tu ? Femeia a făcut-



?Da, îmi cer scuze, dacă astaoloseşte la ceva. Dar trebuia să aflu

devărul.a m-a atacat doar ca să-şi salvezeărbatul. Şi cum nu m-ai lovit tu, nuiau ca insultă. Dar durerea

ămâne.unt convins că o să-ţi revii, i-a zisurton. Făcuse uitat faptul că îl

zbise pe Ghilgameş peste

aţă. însă într-o asemenea situaţie,devărul putea fi sacrificat. Toatăiaţa îşi făcuse duşmani pentru cău se sinchisise de numărul lor, ba

hiar găsise o oarecare satisfacţie însta. însă în cursul ultimilorouăzeci de ani, constatase că seurtase iraţional în privinţa asta.

ur, în calitate de sufi, îl învăţase



cest lucru, deşii nu în mod direct.urton deprinsese obiceiul câtscultase discuţiile lui Nur cu

rigate, care îi era discipol.m impresia că X a luat un fel deft, a spus Burton. Dar eu nu vădşa ceva. Şi nici nu văd butoane de

omandă pentru chemarea unui lift.sta poate pentru că nu existăabină, a sugerat Frigate.urton s-a uitat lung la el.

rigate a scos un glonţ de plastic dineanta pe care o purta atârnată deentură şi l-a aruncat la vreo şase

metri spre spaţiul gol. Acesta s-a

prit la nivelul etajului, de parcă s-r fi înţepenit într-un gel.

Măi să fie! N-aş fi crezut una ca astaar uite că aşa e!

e anume ?



n puţ există un fel de câmp. Bine,ar... cum ajungi unde vrei ?robabil că acest câmp te deplaseaz

e baza unei parole.i gândit bine, i-a zis Nur.Mulţumesc, maestre. Doar că... dacă

persoană vrea să coboare, iar alta

rea în acelaşi timp să urce...robabil, câmpul poate realizambele mişcări simultan.

Dacă puţurile pentru că trebuiau să

xiste şi altele reprezentau singuramodalitate de a ajunge de la un nivea altul, însemna că erau prizonieri.cum Eticul îi putea lăsa să moară

e foame.urton s-a înfuriat. Toată viaţa se

imţise ţinut în cuşcă şi din uneleeuşise să evadeze, dar nu reuşise s

e sfărâme pe cele mari. Acum, când



ra pe punctul de a rezolva acestmare mister, se trezise din nou prinsn cuşcă. Şi era posibil ca din

ceasta să nu mai poată scăpa.păşit în spaţiul gol, lăsându-şialpa încet, până a perceput oezistenţă. După ce a considerat că

vea să fie susţinut, a pătruns cuotul în puţ. S-a simţit cuprins de unentiment apropiat panicii; oricine sr fi simţit la fel dacă nu ar fi ştiut

espre ce era vorba. S-a văzut înicioare, fără a avea nimic sub tălpi,i având abisul dedesubt.-a aplecat, a luat glonţul şi i l-a

runcat lui Frigate.i acum, ce facem ? a întrebat Nur.urton s-a uitat în sus, apoi în josuuţului.

u ştiu. Nu am senzaţia de plutire



rin aer. Simt că mi se opune oezistenţă la orice mişcare. Cu toatestea, nu am probleme de respiraţie

um şederea acolo îl făcea să seimtă mai mult decât neliniştit, aăşit înapoi pe podea.u e totuna cu a sta pe ceva tare.

xistă o oarecare cedare subreutatea mea.O vreme, au rămas tăcuţi, după care

urton a zis:

Hai să mergem mai departe.

u ajuns la alt intrând marcat de

aractere în relief, unde se găsea unuţ de lift. Burton s-a uitat în sus şi

n jos, sperând să descopere cevaare să-l ajute. Era la fel de gol ca şi

el dinainte.



După ce au plecat de acolo, Frigate ais:are-aş vrea să ştiu dacă mai

răieşte Piscator. Dacă ar apărea el..Dacă! a exclamat Burton. Nu putemrăi numai din dacă, cu toate că s-arărea că tu aşa faci tot timpul.

rigate s-a arătat jignit.Din câte am înţeles, Piscator eraufi, a zis. Asta ar putea explica dee el a pătruns prin poarta din

artea superioară a turnului. Dinâte am auzit, aş îndrăzni să spună acolo există un tip de forţăsemănătoare cu câmpul

lectromagnetic, probabil, care îimpiedică să intre pe cei care nu autins un anumit nivel etic.u excepţia ta, el sigur se deosebea

e majoritatea sufi-lor pe care i-am



unoscut, a spus Burton. Cei pe caram întâlnit în Egipt erau niştecăloşi.

xistă sufi adevăraţi, şi există sufialşi, a spus Nur, ignorând dispreţulin glasul lui Burton. în orice caz, eured că wathan-x reflectă evoluţia

tică şi spirituală a indivizilor, iareea ce reflectă el determină câmpule respingere să permită ori să

nterzică pătrunderea unei persoane

colo.tunci cum a intrat X? Este evidentă nu a atins nivelul etic al celorlalţiu avem de unde să ştim asta, a

pus Nur. Dacă este adevărat ceeae zice el despre ceilalţi Etici... S-a

ntrerupt o clipă, după care aontinuat: în cazul în care poarta

ermite doar intrarea celor cu o etic



uperioară, înseamnă că X şi-aonstruit o încăpere secretă, ca săvite acel câmp. Dar cred că a făcut-

când a fost înălţat turnul, deci alănuit asta cu mult înainte. Prinrmare, a ştiut încă de atunci căoarta nu-i va permite accesul.

a nu, l-a contrazis Burton. Ceilalţir fi reuşit să-i vadă wathan-ul. înceastă situaţie, şi-ar fi dat seamaă el degenerase sau, în orice caz, se

chimbase. Şi şi-ar fi dat seama căra un renegat.oate că a avut vreun dispozitiv careă schimbe adevărata înfăţişare a

wathan-ului, făcând ca acesta săară normal. în acest fel, nu numaiă ar fi trecut drept normal printreemenii lui, dar ar fi păcălit şi

âmpul porţii de acces.



osibil, a zis Nur. Dar semenii lui nuveau cum să ştie de existenţa unorsemenea dispozitive de bruiere ?

u, dacă n-ar fi auzit de aşa ceva. Sr putea ca acest aparat să fi fostnventat de X.i mai avea şi propria ascunzătoare,

stfel că putea părăsi turnul fără sătie nimeni, a spus Burton.sta înseamnă că turnul nu esteotat cu aparate radar, a spus

rigate.ăi, nu ? a făcut Burton. Dacă ar fivut radar, ar fi detectat prima şi aoua expediţie încă de când acestea

u coborât de pe brână. Radarul ar epistat şi peştera, deşii cred căperatorii lui nu i-ar fi acordat

mportanţă, chiar dacă ar fi

escoperit-o. Nu, sigur nu a existat



reun radar care să scaneze mareai munţii.i de ce să existe ? Eticii nu şi-au

nchipuit că cineva ar putea ajungetât de departe.u toţii avem wathan, dacă membriionsiliului celor Doisprezece ţi-au

pus adevărul, a zis Nur. Tu l-aiăzut pe al lor. Dar nu înţeleg de ceu au reuşit să te urmărească

nainte de asta. Sigur trebuia să

xiste o fotografie a wathan-ului tăun fişierele acelui computer uriaşespre care ne-a vorbit Spruce.resupun că în el sunt stocaţi

wathan-ii tuturor.oate că X a aranjat ca imaginea dinomputer să nu fie cea reală a

wathan-ului meu, a spus Burton.

şa s-ar putea explica de ce agentul



gneau avea o fotografie a mea.red că Eticii au sateliţi de scanare

n jurul planetei, a zis Frigate. Poate

ă şi ei ar putea localiza wathan-ulău. Dar nu l-au putut găsi pentruă a fost distorsionat.

Hm, a făcut Nur. Mă întreb dacă nu

umva distorsionarea wathan-uluiroduce şi distorsionarea psihiculuiersoanei.oate vă amintiţi de raportul lui de

Marbot privind analiza lui Clemensăcută legăturii dintre wathan saua sau suflet, deşii nu contează cumzici, şi corp ? a întrebat Burton.

oncluzia este că wathan-uleprezintă esenţa persoanei. în cazontrar, nu prezintă nici o

mportanţă. Nu are nici un rost să

eataşezi wathan-ul la un corp



opiat, deoarece duplicatul nu estedentic cu originalul. Similar în cerad vrei, dar nu identic. Dacă

wathan-ul sau sufletul reprezintăersoana, sediul conştiinţei de sine,tunci creierul fizic nu este conştiene sine. Fără wathan, corpul uman

r poseda inteligenţă, dar nuonştiinţă de sine. Nu ar avea eu.Wathan-ul foloseşte fizicul aşa cum

mul se slujeşte de un cal ori de un

utomobil. Poate că nu am făcutomparaţia potrivită. Combinaţiawathan-corp seamănă mai mult cu

n centaur. Un amestec. Atât partea

mană, cât şi cea cabalină au nevoina de cealaltă pentru a funcţionaerfect. Una este inutilă fărăealaltă. S-ar putea ca wathan-ul să

ibă nevoie de un corp pentru a



eveni conştient de sine. Desigur,ticii au afirmat că wathan-uledezvoltat rătăceşte printr-un soi

e spaţiu când este eliberat prinmoartea trupului, înseamnă căwathan-ul nu are conştiinţă de sine

upă cum nu este conştient de

imic. E lipsit de conştiinţă. Cuoate acestea, potrivit teoriei noastreorpul generează wathan-ul. Nu ştiuum, şi nici nu pot avansa o ipoteză

Dar fără corp, un wathan nu seoate naşte, în embrionii de corpurixistă wathan-l embrionari, şi

wathan-i copii într-un corp de sugar

a şi corpul, wathan-ul evolueazăână la starea de adult. Există însăouă stadii de vârstă adultă. Săumim cel de-al doilea stadiu drept

wathan-itzte. Dacă wathan-ul nu



tinge un anumit nivel etic saupiritual, soarta lui este de a rătăci

n veci după moartea trupului, fără

ă fie conştient de sine. Decât dacă,şa cum s-a întâmplat aici, se facen duplicat de corp şi, printr-onumită afinitate, wathan-ul se

eataşează trupului copiat. Acestorp copiat va fi inteligent, dar nu vaeţine conceptul de eu. Wathan-ulnexat lui va trebui să aibă

onştiinţă de sine. însă nu o poatevea decât atunci cândnteracţionează cu corpul. Fără

wathan, fiinţele umane ar fi evoluat

in maimuţă, ar fi elaborat limbajulr fi dezvoltat ştiinţa şi tehnologia,ar n-ar fi avut biserica şi nu ar fiosedat mai multă conştiinţă de sin

ecât o furnică.



Dar ce fel de limbaj ar fi fost acela ?întrebat Frigate. Ia încercaţi să vă

maginaţi o limbă în care nu există

ronume pentru eu şi al meu. Şi,robabil, nici pentru tu sau al tău.incer să fiu, nu cred că ar fiosibilă

rearea unei limbi de acest fel. Celuţin a unei limbi .aşa cum ounoaştem noi. Asemenea oameni adoar nişte animale extrem de

nteligente. Maşini vii, care nu arepinde de instincte la fel de mult canimalele.

Despre asta vom discuta cu altă

cazie.Da, dar ce s-a întâmplat cu

impanzeii?esemne că ei au avut un wathan

udimentar care poseda o conştiinţă



oarte scăzută a propriului eu. Cuoate astea, încă nu s-a dovedit că

maimuţele posedă limbaj ori

onştiinţă de sine. Wathan-ulropriu-zis nu poate dezvoltaonştiinţa de sine decât dacă posedăn corp. Dacă un corp are creierul

nfirm, atunci şi wathan-ul estenfirm. Prin urmare, el poate ajungeoar până la un anumit nivel etic, şicela scăzut.

a nu! l-a contrazis Frigate.onfunzi inteligenţa cu moralitatea.oi doi ştim prea mulţi oamenieosebit de inteligenţi şi cu un nivel

tic foarte scăzut, dar şi viceversa,a să credem că un coeficient de

nteligenţă foarte înalt trebuie să fiensoţit de un înalt nivel moral.

Da, dar aţi uitat cu totul de voinţă.



u ajuns curând la un alt intrând.urton s-a uitat de-a lungul puţuluiu-i nimic aici, a constatat el. Au

ontinuat să înainteze, avându-l peurton înRol de Socrate., voinţa. Trebuie să presupunem că

a nu este în întregime liberă. Easte afectată de evenimente din afarorpului, din mediul exterior, dar şie evenimente interne, din mediul

nterior. Vătămările fizice saumentale, bolile, modificările chimicei aşa mai departe pot schimbaoinţa unei persoane. S-ar putea ca

n maniac să fi fost o persoanăună înainte ca vreo vătămare orioală să-l transforme într-un ucigaşau într-un torţionar. Factorii

sihologici sau chimici pot contribui



aaşterea unei persoane cu multipleersonalităţi ori la crearea unor

monştri ori infirmi din punct deedere psihic. Eu sugerez căwathan-ul este atât de strâns legat

e organism, încât reflectă

modificările mintale ale corpului. Iarn wathan anexat unui idiot saumbecil este şi el imbecil ori idiot.ticii tocmai de aceea i-au resuscita

e idioţi şi pe imbecili în altă parteacă speculaţiile noastre suntorecte astfel ca aceştia să poatărimi tratamentul corespunzător.

Datorită ştiinţei medicale a Eticilor,ersoanele retardate pot avea creiereerfect dezvoltate. Prin urmare,cestea au şi un wathan foarte

voluat, care poate face distincţia



ntre bine şi rău.i care poate să devinăuper-wathan şi, în acest fel, să se

eunească cu Dumnezeu. Burton, tem ascultat cu atenţie. Nu sunt decord cu multe dintre cele pe care lei afirmat. O concluzie este că lui

Dumnezeu nu-i pasă de sufleteleale. El nu le-ar îngădui sălutească de colo-colo ca lucruripsite de conştiinţă. Le-a asigurat

uturor un loc.oate că lui Dumnezeu dacă existău-i pasă, a spus Burton. Nu existăici o dovadă că ar exista. în orice

az, eu susţin că fiinţa umană fărăwathan nu are voinţă proprie. Adică

u are capacitatea de a alege întremai multe soluţii morale. De a

epăşi imperativele trupului,



mediului şi înclinaţiilor personale.De a înălţa sinele prin propriile salemijloace. Doar wathan-ul posedă

oinţă şi conştiinţă de sine.Recunosc însă că el trebuie săxprime toate acestea prin

ntermediul trupului. Şi mai

ecunosc că wathan-ulnteracţionează îndeaproape curupul, fiind influenţat de el în modemijlocit. Adevărat, wathan-ul

rebuie să-şi capete trăsăturile deersonalitate, ori majoritateacestora, de la corp.sta-i bună, a zis Frigate. Nu cumva

e-am întors de unde am plecat?ncă nu reuşim să facem o distincţielară între wathan şi corp. Dacă

wathan-ul asigură conceptul de eu,

ar şi de liber arbitru, el tot depinde



e corp în privinţa trăsăturiloraracteriale şi a celorlalte elementee ţin de sistemele genetic şi nervos.

cestea sunt practic imagini pe carel le absoarbe. Ori fotocopii. Aşadar,n acest sens, wathan-ul este doar oopie, nu originalul. în concluzie,

ând moare corpul, el rămâne mort.Wathan-ul pleacă în zbor, deşii nu elar ce înseamnă asta. Posedămoţiile şi gândurile copiate, precum

i toate celelalte elemente celcătuiesc persoana. De asemenea,osedă voinţă proprie şi conştiinţăe sine dacă este reataşat la un corp

opiat. Dar nu mai vorbim deceeaşi persoană.ocmai ai demonstrat că nu existăuflet, cel puţin în sensul în care i-l

ăm noi, a intervenit Aphra Behn.



Ori, dacă există suflet, el esteuperfluu, nu are nimic de a face cuemurirea individului.

ai-Peng a vorbit atunci pentrurima dată de când Burton abordasecel subiect:u aş spune că partea de wathan

ste singura care contează. Eingura parte nemuritoare, singurulucru pe care-l pot păstra Eticii.igur reprezintă acelaşi lucru ca şi

a-ul celor din Biserica celei de-ADoua Şanse.tunci, wathan-ul este ceva inutil, axclamat Frigate. O parte doar din

mine, din creatura care a murit peământ! Eu nu pot fi resuscitat cudevărat decât dacă mi se recreeazărupul original!

ste acea parte pe care o vrea



Dumnezeu şi pe care El o absoarbe,zis Nur.ine vrea să fie absorbit? Eu vreau

ă fiu eu, creatura, fiinţa întreagă!ei simţi extazul de a fi o părticicăin trupul lui Dumnezeu.i ce dacă ? Nu voi mai fi tot eu!

Dar pe Pământ, ca adult nu eraiceeaşi persoană ca aceea de laârsta de cincizeci de ani, a spusur. întreaga ta fiinţă, în fiecare

ecundă a vieţii, era şi este într-unroces continuu de schimbare.tomii ce alcătuiesc trupul nostru laaştere nu mai sunt aceiaşi la vârst

e opt ani. Sunt înlocuiţi de alţii. Şiei de la cincizeci de ani nu mai sunceiaşi la patruzeci. Trupul ni se

modifică şi, odată cu el, şi mintea,

mintirile, credinţele, atitudinile şi



eacţiile. Niciodată nu eşti acelaşi.ar când creatura, creaţia, trebuie săe întoarcă la Creatorul său, ea se

chimbă din nou, aceasta fiindltima modificare. Sălăşluieştientru vecie în Neschimbare.eschimbare, pentru că El nu are

evoie de schimbare. Este perfect.rostii! a sărit Frigate, cu faţaongestionată şi pumnii strânşi.colo se află esenţa a ceea ce

eprezint eu, partea neschimbătoareare vrea să trăiască pe veci,ndiferent cât de imperfect am fost!

Deşii mă zbat ca să ating

erfecţiunea! Căci aceasta nu poateatinsă! Dar strădania este

mportantă, ea face viaţauportabilă, deşii uneori viaţa însăşi

are de nesuportat! Eu vreau să fiu



u, să dăinuiesc în veci! Indiferentare ar fi schimbarea, în mine existăeva, o identitate neschimbătoare,

ufletul sau cum vreţi să o numiţi,are se opune morţii, o urăşte, oeclară nefirească! Moartea este atâinsultă, cât şi o vătămare şi, într-

n fel, de neconceput! în cazul înare Creatorul are vreun plan cu noe ce nu ne spune care este acesta ?untem atât de proşti încât să nu-l

utem înţelege ? Să ne-o spună de-areptul! Cărţile scrise de profeţi şi dei ce au avut revelaţii, care auretins că sunt împuterniciţi chiar

e Dumnezeunsuşi să noteze ceea ce le-a dictatl, toate aceste revelaţii sunt false!u au nici un înţeles! Pe de altă

arte, se contrazic unii pe alţii! Se



oate ca Dumnezeu să facă afirmaţiare se bat cap în cap ?le doar par contradictorii, a spus

ur. Când vei atinge un niveluperior de gândire, vei vedea căceste contradicţii nu sunt ceea cear.

eză, antiteză şi sinteză! Toate asteaunt normale pentru logica umană.Dar eu susţin în continuare că n-ar

trebuit să fim lăsaţi în neştiinţă.

rebuia să ni se arate Planul. Atuncm fi putut să alegem dacă să-lcceptăm sau să-l respingem.e afli încă într-un nivel inferior de

ezvoltare, şi se pare că te-ai opritcolo, i-a spus Nur. Nu uitaţi deimpanzei. Ei au ajuns la un anumiivel, dar nu l-au putut depăşi. Au

ăcut o alegere greşită, şi...



Dar eu nu sunt maimuţă! Sunt om,inţă umană!i putea fi mai mult decât atât, a

nsistat Nur. Au ajuns la un altntrând. Acesta nu dădea spre unuţ, ci spre o intrare uriaşă şircuită. Dincolo de prag se afla o

ncăpere ale cărei dimensiuni i-aăcut să se cutremure. Avea laturilee cel puţin opt sute de metri, în eae găseau mii de mese, iar pe fiecare

intre ele se vedeau dispozitive alărui scop nu era evident.e podea se găseau sute de schelete

ar părţile lor superioare zăceau pe

ăbliile meselor. Femururile şi oaseleelviene rămăseseră pe şezuturilecaunelor, iar restul oaseloricioarelor erau presărate pe podea.

Moartea lovise instantaneu şi în



masă.icăieri nu se vedea vreun articol

estimentar. Oamenii care

articipaseră la experiment fuseserăoi-puşcă.Membrii Consiliului celorDoisprezece erau îmbrăcaţi, a spus

urton. Poate au apărut astfel ca său-mi jignească pudoarea. Dacă aşau stat lucrurile,

otoliul era tapiţat cu un materialmoale, marcat cu linii zigzagate de

n roşu-deschis şi verde-pal, care

lternau. Burton a îndepărtat oaselee pe şezut cu o nepăsare ce a atrasroteste din partea lui Croomes. S-aşezat, observând imediat că fotoliul

-a adaptat dimensiunilor lui. Pe



artea superioară a fiecărui braţmasiv, spre capăt, se afla un cercarg din metal. A apăsat uşor pe

entrul discului alb de pe braţulrept. Nu s-a întâmplat nimic.nsă când a apăsat pe discul gros câegetul de pe braţul stâng, din

cesta a ieşit o manetă metalică,ungă şi subţire.nseamnă că nu mă cunoşteau foartine ori poate li se cerea să fie

mbrăcaţi când participau la şedinţeUnele dintre echipamentele aflate pemasă încă funcţionau. Cel mai

propiat de Burton era de fapt o

feră transparentă, de dimensiuneanui cap de om. Părea să nu aibăici o deschizătură, însă bule marie diferite culori se înălţau din

artea ei superioară plutind spre



avan, unde pocneau. Alături deferă se afla un cub transparent înare apăreau caractere luminoase pe

măsură ce bulele urcau.Murmurând în legătură cuiudăţenia dispozitivelor, au mers

mai departe. După ce au înaintat

reo patru sute de metri, Frigate axclamat:a uitaţi-vă!

făcut semn către un fotoliu cu

otile care se găsea pe unul dintrepaţiile largi dintre mese. Pe şezut sflau diferite oase, inclusiv unraniu, iar pe podea zăceau oasele

icioarelor şi labelor.Aha!

tras încet maneta înapoi.De sub fotoliu radiază lumină, a

pus Nur. Fără nici un zgomot,



caunul s-a ridicat câţiva centimetrie la podea.pasă pe marginea din faţă a

iscului de pe braţul drept, l-afătuit Frigate. Poate că de acolo seontrolează viteza.urton s-a încruntat, pentru că nu-

lăcea să i se spună ce să facă. Apăsat totuşi cu degetul pe disculmetalic, aşa cum i se sugerase.

otoliul s-a ridicat încet către tavan

eluând în seamă exclamaţiile şi altâteva sfaturi, a tras maneta pânăpre centru. Fotoliul a rămas lacelaşi nivel orizontal, continuând s

e deplaseze înainte. A crescutiteza, apoi a împins maneta dintânga spre dreapta. Fotoliul s-a

ntors, menţinându-şi poziţia

rizontală, fără să se încline ca un



vion, şi s-a îndreptat spre zidulndepărtat. După ce a comandatotoliului să urce spre tavan, iar apo

ă coboare, răsucindu-se de câtevari şi accelerând până la aproapeincisprezece kilometri pe oră,urton l-a făcut să revină pe podea.

âmbea, iar ochii lui negri sclipeaue plăcerea descoperirii.-ar putea să avem un vehicul careă ne transporte prin puţuri! a

xclamat el.rigate şi alţi câţiva nu s-au arătatatisfăcuţi de demonstraţia făcută.igur se poate deplasa cu viteză mai

mare, a spus americanul. Ce sentâmplă dacă trebuie să te opreştirusc ? Zbori din fotoliu ?u putem afla decât într-un singur

mod, a spus Burton.



făcut fotoliul să se ridice la câţivaentimetri de podea şi l-a acceleratpre zidul aflat la opt sute de metri

istanţă. Când a ajuns la aproapease metri de zid, şi-a luat degetule pe discul din dreapta. Fotoliul a

ncetinit imediat, însă nu chiar atât

e brusc încât să-l arunce peasager înainte. Iar când a ajuns lan metru şi jumătate de zid s-aprit.

După ce a revenit la grup, Burton ais:red că are nişte senzori încorporaţim încercat să intru în zid, dar nu a

rut.oarte frumos, a zis Frigate. Putem

ncerca să ne deplasăm prin puţ.Dar ce facem dacă Eticul ne va

bserva ? Dacă are posibilitatea de a



ntrerupe funcţionarea fotoliuluirintr-un dispozitiv de telecomandăAm cădea şi am muri, ori am

ămâne blocaţi între etaje.O să mergem câte unul. Fiecare sea opri la un etaj, după care va plecarmătorul. în acest fel, Eticul n-ar

utea prinde decât pe unul dintreoi, iar ceilalţi ar fi preveniţi.u toate că Burton a considerat cărigate dădea dovadă de prea multă

revedere, s-a văzut silit săecunoască în sinea lui căpeculaţiile lui erau întemeiate.r mai fi ceva, a spus Frigate. Cele

ouă fotolii probabil se deplasauând ocupanţii lor au murit. Ce le-aăcut să se oprească ?enzorii cu care sunt dotate, evident

spus Burton rar.



oarte bine. Atunci o să avem fiecarâte un fotoliu şi vom învăţa cum să

e manevrăm. După aceea, ce facem

Mergem în sus sau în jos ?ntâi vom merge la etajul din vârfulurnului. Simt că sediul, centrulervos al acestor operaţiuni, acolo a

rebui să se afle.tunci ar trebui să mergem în jos, apus Frigate cu un zâmbet.redicţiile tale au fost mereu de tip

Moseilima, înţelegi ? Mereu s-aetrecut contrariul celor anticipatee tine.

ndividul avea un talent deosebit de

-l irita. Ştia prea multe despre viaţaământeană a lui Burton, desprereşelile şi minusurile lui.a nu, a spus Burton, nu este

devărat. Am avertizat guvernul



ritanic cu doi ani înainte de revoltaepoylor despre ceea ce se pregătea.imeni nu m-a luat în seamă. Atunc

m fost Casandra, nu Moseilima.i dreptate, a zis Frigate.âteva minute mai târziu,

Ghilgameş şi-a tras fotoliul alături

e cel al lui Burton. Părea tulburat,emn că nu se simţea bine.ncă mă doare rău capul. Din cândn când văd dublu.

O să te descurci? Ori vrei să rămâiici, să te odihneşti ?umerianul a clătinat din capul

masiv, ca de taur.

u, pentru că s-ar putea să nu vămai găsesc după aceea. Voiam să

tiţi că mi-e rău.robabil că Alice îl lovise mult mai

uternic decât intenţionase.



poi Tom Turpin i-a strigat luiurton:

Hei, am aflat cum se poate procura

ici mâncarea. Ia uitaţi-vă!ână atunci se jucase cu o cutiemetalică de dimensiuni mari, care

vea pe ea multe cadrane şi

utoane. Se afla pe o masă şi eraonectată printr-un cablu negru la oriză din podea.urpin a deschis uşiţa cu geam.

năuntru se aflau trei farfurii, ceşti şeselă, farfuriile fiind pline cu hranăar ceştile cu un lichid.cesta este echivalentul potirului, a

pus Tom, şi pe faţa lui gălbuie apărut un zâmbet. în afară de ăsta,u ştiu la ce slujesc toate celelalteutoane, dar am apăsat pe el şi

upă câteva secunde mi-a apărut to



e vedeţi aici.deschis uşiţa şi a scos ce era

năuntru.

Mamă! Ce bine miroase carnea aceee vită! Şi pâinea!urton s-a gândit că ar fi fost bine

ă mănânce chiar atunci cu toţii.

robabil că mai existau dispozitivesemănătoare şi în alte părţi, dar nuutea fi sigur. Pe de altă parte erauămânzi.

urpin a încercat o altă combinaţiee butoane şi cadrane. De astă datămasa era un amestec de mâncăruri

alieneşti, franţuzeşti şi arabe. Toat

elurile erau delicioase, deşii uneleu erau fierte suficient, iar fileul deocoaşă de cămilă era preaondimentat pentru gustul celor ma

mulţi dintre ei. Au făcut alte



ombinaţii, obţinând rezultateimitoare, dar nu toate încântătoarerin încercări repetate, Turpin a

ăsit cadranul care regla gradul deerbere sau coacere, astfel că auutut realiza meniuri bine pătrunseemicrude sau aproape crude. în

fara lui Ghilgameş, toţi au mâncatu poftă, au băut un fel de lichior,poi au aprins ţigarete şi trabucuri

uate din cutie. Pretutindeni se aflau

hiuvete, aşa că apa nu a fost oroblemă.După aceea, au căutat toaletele.

cestea se aflau în nişte dulapuri

riaşe aflate în apropiere, în care aurezut la început că se află alteispozitive. Toaletele nu aveau bazinu apă; erau nişte găuri în care

rina şi excrementele dispăreau



nainte de a atinge baza.Ghilgameş a mâncat nişte pâine, damediat a vomitat.

u pot merge cu voi, a zis el,tergându-şi bărbia de vomă şi apoilătindu-şi gura la chiuvetă. îmi este

mult prea rău.

urton s-a întrebat dacă îi era chiartât de rău pe cât pretindea. Putea fn agent care abia aştepta să

ămână singur ca să o şteargă.

a nu, o să mergi cu noi, i-a zisurton. S-ar putea să nu mai găsimrumul înapoi până la tine. O să teimţi mai bine dacă rămâi în fotoliu.

poi i-a condus pe ceilalţi către puţ.ând a dus fotoliul deasupraolului, a întins un picior ca săipăie sub rotile. Degetele n-au

ntâmpinat nici o rezistenţă, ca în



elălalt puţ. Probabil că prezenţaotoliilor înlătura automat acel câmp

tras maneta înapoi şi a apăsat pe

isc. Fotoliul s-a mişcat încet în suspoi a căpătat viteză când Burton anclinat ceva mai mult discul. Laecare nivel a văzut coridoare şi

ncăperi. Acestea din urmă erauline cu aparate ciudate, dar până latajul al zecelea nu a observat nicin schelet. încăperea găsită acolo

ra mică în comparaţie cu cea dinare plecase. în ea erauouăsprezece mese mari, iar peecare dintre ele se aflau câte

ouăsprezece farfurii şiouăsprezece căni, dar şi câtevaranii şi oase. Pe scaune sau pe josrau alte oase.

e o masă dintr-un colţ se afla o



utie uriaşă cu mâncare.urton şi-a continuat drumul în

us, oprindu-se când şi când, până

juns la partea superioară a puţuluiDeplasarea durase cincisprezeceminute. într-o parte se vedea un altntrând din care pornea un coridor.

n stânga era un coridor de miciimensiuni, care dădea într-unuiriaş, cu o suprafaţă de aproapeece metri pătraţi. După ce a aşezat

otoliul pe podeaua holului mare, s-aplecat spre puţ şi a luminat de treiri cu

anterna. Flaşurile de răspuns erau

labe, dar precise. Nur, cel carerebuia să îl urmeze, avea să ajungăus în douăsprezece minute dacă nuăcea nici o oprire.

urton nu rămânea niciodată calm



ecât atunci când era absolutecesar, şi uneori nici măcar atunci-a aşezat din nou pe scaun şi a

ornit pe hol. Voia să facă un tur deirca şase minute, apoi să revinăângă puţ.

trecut prin dreptul multor uşi,

oate foarte largi, ceea ce îi ofereacazia să vadă încăperi mari şi mici,nele dotate cu aparate, altele

olosite probabil cândva ca

partamente. în unele erau scheleten altele, nu. Coridorul mergea dreptmai bine de trei kilometri. Chiar

tunci când trebuia să se întoarcă, a

ăzut în dreapta o uşă închisă. Aprit fotoliul, a coborât, a scosistolul şi, precaut, s-a apropiat.

Deasupra ei se găseau treisprezece

imboluri, douăsprezece elice



ranjate într-un cerc având înentru un disc solar. Uşa nu avealanţă. în locul acesteia, exista un

esen al unei mâini umane. Aveaegetele strânse pe jumătate, ca şium s-ar fi pregătit să strângă altă

mână.

urton a întors acea mână şi uşa s-eschis.ncăperea era o sferă foarte mare,emitransparentă, de un verde-pal,

nconjurată şi intersectată de altefere verzi. Pe peretele sfereientrale, într-o parte, se afla un ovae un verde mai închis, un fel de

magine în mişcare. De la copacii dinundal venea un miros de pin şi deemn câinesc, iar în prim-plan seedea o vulpe fantomatică ce vâna

n iepure la fel de fantomatic. La



aza celei mai mari sfere se aflauouăsprezece scaune, aşezate înerc. Pe zece dintre ele zăceau părţi

e schelete. Pe celelalte două nurau oase şi nici măcar praf.urton a simţit nevoia să inspiredânc. Acea încăpere îi reînvia

mintiri înspăimântătoare. Aici sereziseupă ce se sinucisese de şapte suteaptezeci şi şapte de ori ca să scape

e Etici. Tot aici înfruntaseonsiliul.iinţele acelea, care i se păruserătunci divine, erau acum doar o

rămadă de oase.păşit peste prag, pătrunzând cu

ârful piciorului în interiorul sferei şntâmpinând doar o rezistenţă slabă

poi a pătruns cu corpul, şi a simţit



ceeaşi rezistenţă neînsemnată. Şi-aras şi celălalt picior înăuntru, şi aămas în picioare pe un nimic

lastic, ori pe ceea ce părea a nu fiimic.i-a vârât pistolul în toc şi a trecutrin două sfere ale căror suprafeţe s

u închis în urma lui, aerul trecânde lângă el, iar apoi a intrat înamera de Consiliu. Când a ajunsproape de scaunele imateriale, a

onstatat că se înşelase. Pe unulintre şezuturile scaunelor se afla oentilă convexă, foarte subţire, deormă circulară. A ridicat-o şi a

ecunoscut „ochiul cu multe faţete aelui ce părea să fi fost şefulonsiliului, Thanabur.u era o podoabă şi nici un

ispozitiv artificial care să



nlocuiască ochiul, aşa cum crezusetunci. Era o lentilă ce se puteaplica peste ochi. Şi-a dat seama că

ra unsuroasă. Pesemne fuseseubrifiată ca să nu irite globulcular.u oarecare dificultate şi repulsie, a

ntrodus lentila sub pleoape.u ochiul drept a văzut încăperearintr-o semiopacitate ce distorsiona

otul. Apoi a închis ochiul drept.

Oooh!deschis imediat ochiul drept.lutise prin spaţiu, într-o beznă înare străluceau stelele şi norii de

az, şi a avut senzaţia, fără să simtănsă efectul direct, al unui gerncredibil. Şi-a dat totuşi seama cău era singur. A ştiut, fără să vadă,

ă era urmat de nenumărate suflete



rilioane peste trilioanen soare, iar acesta a devenit mai

mare şi brusc a observat că acel cor

rzând nu era o stea, ci ongrămădire de alte suflete, toaterzând cu vâlvătăi, dar nu ca în Iad,i cu o bucurie pe care el n-o simţise

iciodată şi pe care anticiincercaseră să o descrie, deşii erandescriptibilă.remurând şi temându-se, a fost

tras cu tărie de acea bucurientensă. Pe de altă parte, nu-şi putengădui să se lase cuprins de teamă

mai ales el, care se lăudase că nu se

emuse niciodată de nimic.închis ochiul drept şi s-a trezit din

ou în spaţiu, în acelaşi „loc. Iarăşi-a văzut deplasându-se cu o viteză

ncredibilă, mai mare decât aceea a



uminii, către soare. A simţit din nouenumăratele prezenţe din spatele

ui. Steaua a devenit neclară, a

rescut tot mai mult, ajungând laimensiuni fantastice, iar el a văzută flăcările erau alcătuite dinrilioane de trilioane de suflete.

poi a auzit un strigăt mut, unul delăcere şi de bun venit, imposibil deescris, şi a plonjat cu capul înainte

n soare, după care a devenit nimic,

i totuşi totul. Apoi nu a mai fost el.ra ceva ce nu avea părticele, şi nura o parte, ci una cu acel extaz, cueilalţi care nu erau alţii.

scos un strigăt puternic şi aeschis ochii. Din cadrul uşii, Alice,ur, Frigate şi ceilalţi se uitau fix la

l. Tremurând, s-a dus spre ei,

recând prin sfere. Nu era chiar atât



e tulburat încât să nu observe căumerianul lipsea şi că Alicelângea.

e-a ignorat întrebările, spunând:Unde este Ghilgameş ?murit pe drum, i-a răspuns Alice.

-am lăsat într-o încăpere, stând pe

caun, a zis Nur. Cred că a suferit oomoţie gravă.u l-am ucis! a strigat Alice şi a

nceput să suspine.

mi pare rău, a zis Burton, dar nuuteam proceda altfel. Dacă eraevinovat, nu trebuia să opună

ezistenţă. Poate că a fost agent.

luat-o pe după umeri pe Alice şi i-is:i procedat bine. Dacă n-ai fi făcut-, probabil că m-ar fi ucis.

Da, ştiu. Am mai ucis şi cu alte



cazii, dar oamenii aceia erau străinare ne atacaseră. Am ţinut la

Ghilgameş, iar acum...

urton şi-a spus că era bine să oase pe Alice să-şi plângă vinovăţia şuferinţa. S-a îndepărtat puţin de eai s-a întors spre ceilalţi. Le-a

ovestit despre lentilă.red că ai rămas acolo cel puţin oră, a spus Frigate.

Da, ştiu, dar starea aceea a părut că

ne doar o clipă.Dar care sunt efectele ? a întrebatur. Burton a şovăit, apoi a spus:

n afară de faptul că sunt profund

mişcat, mă simt... simt o apropierextraordinară de voi toţi! Da, ţineami înainte la unii dintre voi, dar...cum... acum vă iubesc pe toţi!

sta trebuie să fi fost ca un şoc, a



murmurat Frigate, dar Burton l-agnorat.

Maurul a ridicat dispozitivul

multifaţetat şi s-a uitat prin elnând ochiul drept închis.u văd nimic. înseamnă că trebuiexat chiar peste ochi.

m crezut că lentila aceasta eraurtată doar de şeful celoroisprezece, Thanabur, a spusurton. Am presupus că era un fel

e semn ritualic, ori un însemnurtat de conducător, cevaradiţional. Se pare că m-am înşelat-ar putea ca ea să fi fost purtată pe

ând de fiecare pe durata şedinţeloronsiliului. Ea le ofereatuturor un

entiment ca acela pe care l-amimţit eu, o apropiere şi iubire faţă

e ceilalţi din încăpere.



n acest caz, X era capabil săepăşească acest sentiment, a spusai-Peng.

u înţeleg totuşi de ce lentila m-aăcut să intru în transă, dar pehanabur nu a părut să-l afectezeeloc, a spus Burton.

robabil că membrii Consiliului sebişnuiseră cu ea. După ce o porţie multe ori, s-ar putea ca efectul eiă fie mai blând.

ur şi-a potrivit lentila sub pleoapei a închis ochiul drept. Instantaneue faţa lui a apărut o expresie dextaz, dar trupul i-a rămas

emişcat. După ce au trecut douăminute, Burton l-a scuturat de umă

e maur. Acesta a ieşit imediat dinransă şi a început să plângă. Dar

tunci când şi-a revenit şi şi-a scos



entila din ochi, a zis:i se induce o stare similară aceleiae care s-au străduit să o descrie

finţii.a întins lentila lui Burton.u toate astea, este o stare falsă,rodusă de ceva artificial. Nu

eprezintă starea adevărată. Aceeau se poate atinge decât prinvoluţie spirituală.âţiva dintre ceilalţi au ţinut să

ncerce şi ei acea experienţă.Mai târziu, le-a zis Burton. S-arutea să pierdem timp şi apoi săegretăm asta. Trebuie să-l găsim pe

înainte ca el să ne găsească pe no

oprit convoiul de fotolii şi a coborâ

in al său. Butonul de pe perete



ărea a fi singurul mijloc evident dedeschide uşile. A apăsat pe el şi

ele două secţiuni s-a retras, fiecare

ătrunzând într-un locaş din pereteurton s-a uitat în încăperea lungă,a capătul căreia se aflau alte douăşi foarte mari. A apăsat pe un

uton de lângă ele.u privit înăuntru şi au văzut oameră cu tavanul ca al unui dom,u un diametru de peste opt sute de

metri. Podeaua era din pământ peare creştea un gazon cu firul scurt,e un verde sclipitor, şi, ceva maieparte, copaci. Ici şi colo, se zărea

âte un pârâiaş, izvorând din nişteascade înalte de zece-cincisprezece

metri. Tot acolo erau multe straturie flori şi pietre mari, plate, ce

useseră folosite ca mese, lucru



ugerat de numeroasele farfurii, căni tacâmuri.avanul era un albastru deasupra

ăruia se deplasau firicele de nori,coperind când şi când unimulacru de soare ajuns la zenit.u pătruns înăuntru şi au privit în

ur. Ici şi colo zăceau schelete, celemai apropiate fiind în jurul uneiietre. Mai erau şi oase de păsări,ăprioare, pisici, câini şi ratoni.

red că veneau aici ca să se întoarcăntr-un fel la natură, a spus Frigate.O imitaţie destul de reuşită,

ecunosc.

-au gândit că X transmisese un codrin unde radio care activase

micuţele bile negre din creiereleocuitorilor turnului, făcând astfel ca

trava să fie eliberată în trupurile



or. Dar de ce muriseră animalele ?De foame.

u părăsit acea încăpere. După ce

u mai mers vreo doi kilometri, auat de o altă curiozitate, cea maiimitoare şi impresionantă dintre

oate. Un perete

are lor, le-a permis să vadă un pue dimensiuni colosale. De dedesubtăzbătea o lumină strălucitoare şiucăuşă. Au coborât cu toţii de pe

otolii şi au privit în josul puţului. Şiu scos exclamaţii de uimire.a o sută cincizeci de metri dedesube afla un cuptor în care se

ntrepătrundeau nenumărate forme,olorate diferit, toate strânse

aolaltă, dar părând să treacă uneorna prin alta, iar alteori să se

opească într-una singură.



urton şi-a dus palma streaşină lachi şi a privit în jos. După o vreme,reuşit să distingă ocazional formel

ucrurilor care se agitau şi senvârtejeau, ţâşnind în sus, în josau în lateral.-a întors cu spatele, deoarece îl

ureau ochii.unt wathan-i. La fel ca aceia peare i-am văzut deasupra capetelorelor doisprezece Consilieri. Peretele

făcut dintr-un material care nengăduie să îi vedem.ur i-a întins o pereche de ochelariegri.

Uite. I-am găsit pe un raft dinpropiere. Burton şi ceilalţi şi-auus ochelari şi au privit cutenţie în puţul enorm. Acum a

euşit să vadă lucrurile mai clar,



ulorile mişcătoare şi schimbătoarein formele ce se lungeau şi seontractau mereu, tentaculele cu

ase laturi ce ţâşneau, se zbăteau,uturau, apoi se întorceau în corp.plecat şi stând cu spatele rezemate zid, Burton a privit în sus.

trălucirea i-a înfăţişat un tavan dinmetal cenuşiu la circa treizeci demetri deasupra sa. S-a întors şi ancercat să vadă până de cealaltă

arte a puţului. Nu a reuşit. S-aitat în jos. Jos, jos de tot, se aflaeva solid, de culoare cenuşie. Orişa îşi imagina el, ca urmare a

ăcărilor ce se metamorfozau mereui care îl făceau să creadă că acel

ucru solid pulsa ?făcut un pas înapoi, şi-a scos

chelarii şi şi-a frecat ochii iritaţi.



u ştiu ce înseamnă asta, dar numai putem rămâne multă vreme aici

recuseră pe lângă o serie de

ntrânduri unde se aflau puţuri deft fără trecere în sus, însă după ceu abătut vreo patru sute de metri,u ajuns la unul care lua în sus faţă

e etajul la care se aflau.cesta ne-ar putea duce la etajulnde se află poarta.u urcat apoi la etajul superior,

şteptându-se unul pe altul.ntrândul dădea spre un alt coridor.De-a lungul acestuia se vedeaureisprezece uşi, fiecare dintre ele

ând în apartamente mobilate luxosntr-una dintre aceste camere auăsit o masă din lemn de esenţăare, de culoare roşcată, pe care se

fla o sferă transparentă, în ea erau



uspendate trei forme de mărimeanor păpuşi.eamănă cu Monat şi alţi doi din

eamul lui, a spus Burton. ceva care aduce cu fotografiileridimensionale, a zis Frigate.u-mi dau seama, a zis Alice. Dar se

are că există o asemănare între ei.igur, presupun că pentru cinevaare nu s-a obişnuit cu rasa toţirată la fel. Şi totuşi...

roomes nu scosese nici o vorbă demultă vreme. Expresia sumbră de paţa ei arăta însă că se zbăteaumplit de mult să accepte realitate

celui loc. Nimic din ce văzuse acolou corespundea cu aşteptările ei:ici urmă de vreun cor de îngeri cară-i întâmpine pe vizitatori, nici

ând de Dumnezeu înveşmântat de



lavă, şezând pe un tron şi având-oe mama ei de-a dreapta Sa.ei doi ar putea fi părinţii lui, a spu

a.n aceste încăperi erau multe lucrure meritau cercetate, dar Burton i-a

ndemnat să plece cât mai repede de

colo.u mers cam şaizeci de metri cându dat peste un alt intrând, primule care îl văzuseră pe peretele din

reapta. Burton a coborât de peotoliu şi s-a uitat în lungul puţului.undul acestuia era la nivelul acelutaj, iar capătul superior era la mai

ine de cincisprezece metrieasupra.

De-a latul puţului treceau firicele deeaţă, evident atrase de afară şi

ătrunzând prin găurile de aerisire



e pe peretele opus.i-a retras capul.uţul ăsta ar putea duce la domul d

a exterior, acela prin care puteantra doar Piscator.aponezul se dovedise inteligent şiurajos. Pesemne procedase la fel ca

urton, testând câmpul invizibil dinuţ, îşi dăduse seama că îl vausţine, iar apoi coborâse. Dar cumutea activa câmpul dacă nu

unoştea cuvântul codificat sauispozitivul care o făcea ?cel puţ se deosebea totuşi deelelalte. Era foarte scurt, şi se pute

merge doar într-un loc dacă te aflain partea superioară. Senzoriiuteau stabili că acel câmp eractivat dacă cineva pătrundea în el

enind din partea superioară.



enzorii detectau prezenţa uneiingure persoane şi că ea nu arutea sta în câmp decât dacă ar fi

rut să coboare. Pentru deplasarean sus era nevoie de un cod. Orioate că nu era nevoie, iar partea de

os a câmpului acţiona ca şi partea

uperioară, doar în direcţie inversă.Dar unde era Piscator ?a să-şi verifice teoria, Burton aăşit în puţ. După trei secunde, a

ost ridicat încet. Ajuns la partea deus a puţului, a pătruns pe unoridor scurt, cu podeaua metalică.pre capăt descria o curbă şi fără

ndoială că dădea în coridorul dinom.

După colţ se vălătucea negura, daruminile aprinse erau suficient de

uternice ca să o străpungă.



intrat pe coridor şi imediat a simţiuşoară rezistenţă. Puterea ei

reştea pe măsură ce s-a străduit să

nainteze.ând a început să gâfâie şi nu a maeuşit să înainteze nici măcar unentimetru, a pornit înapoi. Drumul

pre puţ era neobstrucţionat. Dupăe a ajuns la etajul imediat inferior,e-a prezentat celorlalţi situaţia.

âmpul funcţionează în ambele

ensuri, a tras el concluzia.Maurul a zis:otrivit celor afirmate de oamenii dee Parseval, există doar o intrare.

otuşi, trebuie să fie o deschizăturăuşă de un anumit fel, pentru a

ermite pătrunderea unui aparat debor. Dar pe vârful turnului nu era

ici o asemenea intrare. Cred, totuş



ă ea nu este vizibilă. De asemenea,rebuie să existe câmpuri etice lantrarea pentru aparate de zbor. în

az contrar, pe acolo ar puteaătrunde oricine. Inclusiv X. Empede că el a ieşit din turnn cufaceri legale din când în când, şi a

olosit un mijloc aerian de deplasareţi uitat de ipoteticul dispozitiv deistorsionare al wathan-ului, a zisurton. Acesta nu i-ar fi permis nici

ui X să pătrundă prin dom.Da, ştiu asta. Vreau să spun că,acă vom găsi hangarul aparatelore zbor şi descoperim cum

uncţionează, am putea pleca de aicin orice moment am dori.per să fie mai uşor şi mai simplu dburat cu ele decât cu un avion

bişnuit, a spus Frigate.



ici nu mă îndoiesc de asta.a staţi puţin, că mi-a venit o idee, apus Frigate şi a zâmbit. Piscator er

ufi şi nu avea probleme la intrare.ar tu eşti sufi şi un etic foartevoluat. Ce-ar fi să ieşi şi să încerciă intri prin dom ?

Drept răspuns, maurul i-a zâmbit.i vrea să afli dacă sunt chiar atâte avansat pe cât ar trebui să fiu,u-i aşa ? Şi ce se va întâmpla dacă

u reuşesc să ies ? Ori, dacă ies şiu mai reuşesc să intru ? Nu, Peter.r fi o pierdere de vreme şi o dovadăe trufie din partea mea. Ştii asta

oarte bine, dar mă îndemni să o facMă pui la încercare. Ca discipol,

neori îţi lipseşte atitudineaeverenţioasă pe care ar trebui să o

i faţă de maestrul tău.



u revenit la fotolii şi au zburat încen josul coridorului care cotea.

urton începuse să simtă că turul

e care îl făceau era foartenteresant, în unele situaţii chiarerutant, dar inutil. Nu în acel felveau să-l găsească pe X.

Dar ce altceva puteau face ? Peiduri nu se găseau instrucţiuni, şihiar dacă ar fi existat, nu le-ar fiutut citi. Era dezamăgitor şi inutil

ă continue în acel fel, însă nici nuuteau sta pe loc şi să spere că îi vaăsi X pe ei. Dacă s-ar fi întâmplatsta, X sigur ar fi avut asupra lui

reo armă căreia nu i s-ar fi pututpune nimeni. De asta nu se îndoiaici unul dintre ei.e de altă parte, avuseseră norocul

ă descopere reşedinţele celor



oisprezece şi a lui Monat Grrautut,ar şi intrarea în dom. Probabil că înpropierea apartamentului ocupat

e X se găsea locul unde-şi făceaxperimentele ori unde era camerae comandă.u ajuns la o uşă închisă şi au

recut de ea. Existau poate mii deşi închise într-un loc atât de vast.u-şi puteau permite să piardămpul ca să le deschidă pe toate.

nsă când a ajuns la aproape zecemetri de ea, Burton a ridicat mâna,ăcându-le celorlalţi semn să seprească.

e s-a întâmplat ? a întrebat Alice.m un presentiment, o intuiţie. Şi-aoborât scaunul pe podea.e va lua doar o clipă să verificăm.

apăsat un buton de pe perete, iar



şa s-a tras fără nici un zgomot,ătrunzând într-o fantă din zid.

Dincolo de prag se găsea o încăpere

paţioasă, cu numeroase aparateşezate pe mese şi dulapuri lipite deerete. Şi un singur schelet. Oxplozie puternică surprinsese pe

ineva când trecuse prin dreptulnui dulap ori când umblase la el.udecând după metalul contorsiona

n afară, după substanţa sticloasă d

e podea şi bucăţile de metal rămasn interiorul scheletului, parteauperioară a dulapului explodase.cheletul se afla la şase metri de

ulapul distrus, iar sub rămăşiţelemane se vedeau pete întunecate.

Dincolo de schelet, suflul explozieiărâmase de pe o masă o structură

metalică în formă de stea. Acum



ăcea pe podea emiţând ceea ceăreau a fi unde multicolore deăldură.

xact în faţa lui Burton şi înpropiere de centrul încăperii era unotoliu zburător. Stătea pe podea şiu avea ocupant, dar pe un braţ se

edeau urme proaspete de sânge.Dincolo de fotoliu era un disc maree se rotea pe un cilindru înalt deproximativ cincizeci de centimetri,

n apropierea lui erau dulapuri şionsole, iar în centru se vedea olatformă fixă. în mijlocul acesteia,n; om semitransparent. Omul avea

n faţă o consolă cu cadranendicatoare şi câteva ecrane ceâlpâiau. Bărbatul regla ceva, stându ochii aţintiţi asupra unui

sciloscop cu cadranul foarte mare.



urton l-a văzut din profil.urton a dus un deget la buze şi cu

ealaltă mână le-a făcut semn

amarazilor săi, cerându-le săoboare de pe fotolii. Apoi şi-a scosevolverul din toc şi le-a sugeratelorlalţi să procedeze la fel.

Operatorul avea părul roşcat ca deulpe, pielea palidă, iar ochii, aşaum îi vedea Burton, nu aveauspect mongoloid. Dacă bărbatul nu

r fi fost atât de gras, Burton nu ar euşit să-l identifice. Grăsimea nu soate înlătura totuşi atât de repede.urton a păşit discret peste prag şi

-a apropiat încet de bărbat. Ceilalţi-au desfăşurat, având armeleregătite de tragere.ând au ajuns la mai puţin de doi

metri de el, bărbatul i-a văzut. S-a



idicat brusc de pe fotoliu, s-atrâmbat şi s-a aşezat la loc. A întinpoi mâna către un spaţiu gol de

ub tabloul de comandă, luând decolo un instrument cu un aspectiudat. Avea un pat asemănător cul pistolului, o ţeavă de circa treizeci

e centimetri lungime şi optentimetri diametru, iar la capăt, oferă de dimensiunea unui măr

mare.

oga! a exclamat Burton şi a ţâşnitnainte.

ticul s-a ridicat din nou şi a strigatOpriţi-vă! Altfel, trag!

-au oprit. El a ţintit prin sferaransparentă, şi o linie subţire, de

uloare stacojie, a ţâşnit fără nici un



unet din interiorul acesteia. Dinrcul trasat de acea rază în faţarupului, pe podeaua metalică, s-a

nălţat un firicel de fum.oţi au şovăit. Arma aceea, careutea topi metalul, era

mpresionantă.

ă pot tăia în două printr-o simplăpăsare pe trăgaci, i-a ameninţatoga. Şi nu vreau asta. S-a făcutrea mult apel la violenţă şi m-am

ăturat. Dar, dacă voi fi silit, vă ucide toţi. Acum... vă întoarceţi toţi cupatele şi aruncaţi armele cât deeparte puteţi, spre uşă.

inem îndreptate spre tine nouărme. S-ar putea să nimereşti penul sau doi dintre noi, dar restul teom face bucăţele.

ticul a surâs ameninţător.



sta aduce cu o confruntare dinestul Sălbatic, nu ? a zis el, apoi a

ăcut câteva clipe. Dar nu e aşa

eva, credeţi-mă!u, nu este! Nu este, Satana, diavolcăpat din Iad! a strigat Croomes lal şi pistolul ei a bubuit.

Raza stacojie a ţâşnit în aceeaşi clipn care s-au auzit bubuiturile celorpt arme descărcate de membriirupului.

oga a căzut pe spate. Burton s-apropiat în goană, a sărit pe disculotitor, a sărit peste el, ajungând pelatforma fixă, şi a îndreptat

evolverul spre Eticul prăbuşit.eilalţi s-au strâns curând în jurul

ui.n timp ce Turpin şi Tai-Peng l-au

idicat de la podea pe bărbatul slab



i pământiu, care sângera, Burton auat arma cu sferă la capătul ţevii.

ei doi l-au aşezat fără menajament

n fotoliu pe Eticul care ţinea palmamâinii stângi peste rana sângerândăe la bicepsul braţului drept.nimerit-o pe Croomes! a zis Alice,

rătând către tânăra de culoare.urton a aruncat o privire cătrerupul retezat în două, apoi s-antors.

oga s-a uitat în jur de parcă nu i-avenit să creadă ce se întâmplase,poi a zis:

n sertarul din partea dreaptă a

upitrului sunt trei cutii. Aduceţi-leici, şi în câteva minute o să-mievin.u cumva e o stratagemă ? l-a

ntrebat Burton.



u! Jur! M-am săturat de trucuri şirime! N-am vrut să vă fac nici unău! Am vrut doar să vă dezarmez ca

ă vă pot explica fără să mă tem deoi. N-am crezut că sunteţi oeminţie atât de violentă!a te uită cine vorbeşte, a zis Burton

-am făcut-o pentru că v-am iubit!i noi la fel, a zis Burton, deşii nura convins că era sincer.u adus trei cutii argintii împodobit

u smaralde verzi. Cu precauţie,urton a deschis una dintre ele şi axaminat conţinutul. Aşa cumpusese Eticul, în fiecare se afla câte

sticlă. Două conţineau lichide, iartreia, o substanţă de culoare roz.um pot fi sigur că nu vor elibera

reun gaz ? a vrut să ştie Burton.

Ori că nu e vorba de otravă.



u e, a intervenit Nur. Nu vrea sămoară.

xact, a confirmat Loga. S-ar putea

ă se petreacă ceva groaznic înurând, şi numai eu ştiu cum poateîmpiedicat acest eveniment. Cred

ă voi avea nevoie de ajutorul vostru

uteai beneficia de ajutorul nostrue mult, a spus Burton, dacă nepuneai adevărul chiar de la

nceput.

m avut motive întemeiate sărocedez astfel, a explicat Loga.Motive foarte serioase. Dar apoiucrurile au scăpat de sub control.

strâns una dintre sticle, şi din ea aâşnit un lichid limpede în palmatângă. După ce, strâmbându-se deurere, l-a pus pe rana de la umăr,

ăut din lichidul conţinut de a doua



ticlă. Din cea de-a treia a turnatuţină substanţă roz în palmatângă şi apoi a întins-o peste rană.

rimul lichid sterilizează rana, a zisl. Al doilea înlătură starea de şoc şionferă rezistenţă. Iar substanţa rozacilitează vindecarea rănii în foarte

curtă vreme. în trei zile, mai precisUnde te-am rănit mai devreme? l-antrebat Burton.ingura rană mai serioasă a fost la

oapsa stângă.După câteva minute, pielea lui, pânătunci pământie, şi-a recăpătatuloarea normală. Apoi a cerut apă,

ar Frigate i-a adus de băut. Burtonaprins o ţigaretă, întrebările la car

orea răspuns păreau să i se filocat în gâtlej. Pe care să o pună

rima?



nainte de a deveni inchizitor,rebuia să facă totuşi anumiteucruri. Cât ceilalţi au plecat să-şi

ducă fotoliile, Burton şi-a ţinutevolverul îndreptat spre Loga.rigate a mai făcut un drum ca săducă şi fotoliul lui Burton. Le-au

şezat pe podea în partea de disc dende nu aveau în faţa ochiloradavrul lui Croomes. în timp ce auăcut toate acestea, lui Loga i s-a

ermis să-şi ridice fotoliul pătat deânge până într-o poziţie stabilită deurton. Celelalte fotolii au fostşezate aproape, formând un

emicerc în jurul Eticului.red că tuturor ne-ar prinde bine

eva de băut, a propus Burton.oga le-a spus cum să fixeze

omenzile cutiei-potir pentru a prim



e doreau. El şi-a comandat un vinălbui pe care nimeni nu-l găsisereodată în potirul său. Burton a

epetat cererea lui Loga şi a gustatin vin.u se compara cu nimic din ceăuse până atunci, fiind delicat, dar

stringent. Din anumite motiveărea să evoce un reflux al unor apee un verde-închis, deasupra căroraburau păsări albe, uriaşe, cu

iocuri stacojii.urton şi-a aşezat în poală arma luioga. Prima lui întrebare a fost

egată de modul ei de funcţionare.

oga i-a arătat care erau piedica deiguranţă şi trăgaciul, a căruitilizare îi fusese clară lui Burton

ncă de când pusese mâna pe armă.

cum, a zis el, cred că ar fi bine să



ncepem cu începutul. Dar care ecesta ?er scuze că vă întrerup, a interveni

maurul. Ar trebui ca mai întâi sătabilim un anumit lucru. Ah Qaaq.oga... aveţi o cameră de resuscitare

n turnn ?

Da.ticul a ezitat.u a fost doar pentru mine. Şiringu a folosit-o. A fost cel mai bun

rieten al meu, am crescut împreune Lumea Grădinii. Era singurul înare mă puteam încrede.l a fost cel ce-şi spunea Stern şi a

ncercat să-l ucidă pe Firebrassnainte ca Parseval să porneascăpre turnn?

Da. Dar el n-a reuşit, după cum ştiţ

De aceea, când am văzut că acel



irebrass avea să pătrundă în turnnnaintea mea... şi Siggen, la fel, arebuit să-i ucid pe amândoi. Siggen

u-i spusese lui Firebrass cine eramu. Ea m-a crezut când i-am spus căoi renunţa la planurile mele şi voiccepta hotărârea Consiliului fără să

râcnesc. Dar numai după cejungeam la turnn şii resuscitam pemembrii Consiliului. Dacă nu aş fiminţit, Siggen nu ar fi fost niciodată

e acord. De asemenea, nu i-ampus că instalasem o interdicţie deomunicare cu computerul şi căoar eu ştiam cum se anulează acea

omandă. Ea a promis că nu-i vapune lui Firebrass despre mineecât atunci când vom ajunge în

urnn. însă apoi a făcut în aşa fel

ncât să intre în turnn împreună cu



irebrass, înaintea mea. Voia săerifice adevărul celor spuse de

mine. în plus, m-am temut că în

mp ce se afla cu Firebrass înlicopter, în drum spre vârfulurnului, ea se va răzgândi şii vapune acestuia tot ce ştia. De

ceea... am declanşat bomba peare, pentru orice eventualitate, olasasem în elicopter.ine e Siggen ? a vrut Alice să ştie.

oţia mea. Femeia care s-a dat drepnya Obrenova, ofiţer de zbor derigine rusă., da, a zis Alice, şi a remarcat

acrimile ce se scurgeau pe obrajii luoga.vident că oamenii voştri au găsitparatul privat de resuscitare şi l-au

ezactivat. Altfel v-aţi fi si nucis şi



ţi fi ajuns în turnn. Ai reactivat aceparat de resuscitare ?

Da, de fapt, am chiar două. Dar

mândouă au fost localizate şiezactivate.şadar, dacă te-am fi ucis acum, nei fi scăpat, a zis Burton. De ce ne-a

ăsat să te prindem ? De ce nu te-aiinucis ?entru că, aşa cum v-am spus, s-arutea să am nevoie de voi. Fiindcă

m-am săturat de violenţă. Şi vă sunator cu ceva. După ce a tăcut olipă, a continuat: Instalasem de

multă vreme un dispozitiv inhibitor

n maşinăria de resuscitare. Putea fictivată la semnalul meu, darcelaşi semnal putea ucide pericine aflat în turnn, în camerele

in subteran şi în zona mării. însă



u şi Tringu aveam liniile noastrerivate. Una dintre ele ducea înamera de la baza turnului.

harmun, femeia care le-a ţinutocul lui Monat şi Thanabur înmpul absenţei lor, mi-au spus căcele două încăperi fuseseră

escoperite. Ea a zis că nu avea nicin rost să mă si nucid în speranţaă m-aş putea trezi în turnn, ca să-

mi continui faptele rele. Eu! Eu, rău

eea ce spui e confuz, a spusurton. Te rog să începi cunceputul.rea bine. Dar va trebui să vorbesc

ât mai pe scurt. Apropo, unde eGhilgameş ?

urton i-a povestit ce se întâmplasemi pare rău, a zis Eticul. După o

auză a zis: La fel ca omologul lui



mitic, nu a reuşit să descopereecretul nemuririi. Apoi s-a ridicat şspus: Vreau doar să văd ecranele.

-o să mă apropii de ele.ât a mers şchiopătând cătremarginea platformei rotative, ceilalţi

u ţinut armele îndreptate spre el.

ra inutil să-l ţină tot timpul submeninţarea armelor, a gânditurton. Dacă spunea adevărul,utea să scape în orice clipă de ei,

ăcându-i să-l ucidă.oga a şchiopătat înapoi spre fotoliuui şi s-a aşezat.oate reuşim să facem ceva. Nu sun

onvins. Avem la dispoziţie puţinmp. Aşadar...poi a început să povestească.ând universul era tânăr, când

rimele planete locuibile se



ormaseră după explozia de începutglobului de materie şi energie, pe o

lanetă au apărut oameni care se

eosebeau de cei aflaţi pe altelanete.u era vorba doar de alcătuireazică. Toate fiinţele înzestrate cu

entimente au organisme bipede orie tip centaur, mâini, vederetereoscopică şi aşa mai departe.ceşti oameni erau inteligenţi, dar

u aveau conştiinţă de sine, le lipseaonceptul de eu.m făcut speculaţii pe tema asta! axclamat Frigate. Numai că...

ă rog să mă întrerupeţi cât maiuţin. Vă spun adevărul când afirmă toate fiinţele înzestrate cuentimente din întregul univers erau

psite de conştiinţă de sine. Din cât



tim noi. îmi dau seama că nu văine a crede. Nu puteţi concepe osemenea stare. însă era şi încă este

devărat cu unele excepţii. Lanceputul istoriei lor, oamenii nu seeosebeau prin lipsa lor deonştiinţă de sine. în această

rivinţă, erau ca şi ceilalţi. Totuşi,veau ştiinţă, deşii nu o tratau aşaum o fac fiinţele conştiente de sineot astfel, nu aveau conceptul de

eligie, de zei ori de Dumnezeu. Astapare doar la un stadiu avansat alonştiinţei de sine. Din fericire,entru aceşti oameni, numiţi Primii

e cei care le-au urmat, în cursulnui experiment, unul dintreamenii lor de ştiinţă a alcătuitccidental un wathan. Era primul

ndiciu pe care l-au avut Primii în



eea ce privea existenţa unei forţerecum energia extrafizică. Folosesc

ermenul de extrafizic pentru a evita

onfundarea lui cu parafizic, careuprinde forţe existente, dar debicei incontrolabile şi neclarerecum telepatia, telekinezia, şi alte

enomene de percepţiextrasenzorială.urton s-a abţinut să spună că peământ el inventase conceptul de

ercepţie extrasenzorială, cu toate cl o denumise percepţie extra-ensuală.

Wathan-ul ar putea fi o formă a

cestuia, dar, dacă aşa stauucrurile, este singurul ce poate fiontrolat. Omul de ştiinţă care areat întâmplător un wathan din

orţe extrafizice nu şi-a dat seama ce



eprezenta acesta. Şi-a continuatxperimentul şi a mai generat şi alţipun că a generat, deoarece

paratura pe care o folosea creawathan-ul din energie extrafizică. îlmodela ori probabil îl culegea din

âmpul ce există în acelaşi spaţiu cu

materia, dar care, de obicei, nunteracţionează cuceasta. Primii wathan-i s-au ataşatrobabil de fiinţele vii din apropiere.

De toate fiinţele vii ? a murmuratur.De tot ce era viu. Insecte, copaci,

tele de mare, orice. După milioane

e ani de experimente, încă nu ştime ce wathan-u. sunt atraşi denergia vie. Una dintre sutele deeorii susţine că viaţa în sine ar

utea fi o formă de energie



xtrafizică. Adică un fel de interfaţă.fectul ataşării nu era remarcat

mediat. Wathan-u reprezenta sursa

i geneza conştiinţei de sine. Dar elu putea dezvolta această conştiinţăe sine decât prin entităţi fizice, iarcestea trebuiau să posede sisteme

ervoase foarte evoluate pentru a seealiza potenţialul de conştiinţă deine.

Dar nici acest lucru nu se poate

ealiza dacă wathan-u se ataşează dentitate umană ce a depăşit stadiuniţial de zigot. Dincolo de fuziuneaintre spermatozoid şi ovul. Să nu

mă întrebaţi de ce. Credeţi-mă peuvânt, pentru că aşa e. Se pare căe produce o întărire a entităţii, oezistenţă faţă de interfaţă.

Maşinăria a produs miliarde de



wathan-i în cursul experimentelor.Milioane dintre ei s-au ataşat de

igoţi ai fiinţelor dotate cu raţiune.

i, din câte ştim, pentru prima oarăn univers s-a născut conştiinţa deine. Sugarii creşteau având-o, şiici generaţia bătrână, nici cea

ânără, nu au înţeles că acest lucrura nou şi unic. Copiii şi tineriionştienţi de sine au întâmpinat

mereu greutăţi în a-i înţelege pe

dulţi, dar până atunci niciodată nuxistase o asemenea prăpastie, osemenea lipsă de înţelegere întreeneraţii.

n cele din urmă, oamenii care nu seercepeau pe ei înşişi au pierit. Abia

a douăzeci şi cinci de ani de larearea primului wathan s-a

escoperit şi raţiunea



onştiinţei de sine. Apoi s-a născutecesitatea de a produce wathan-i înontinuare.

u trecut secole. A venit epocaborului în spaţiu. După alte câtevaute de ani, s-a descoperit o nouăormă de propulsie. Zborul

nterstelar a devenit posibil la vitezeemaiauzite până atunci când s-anventat o metodă de a ocoli materia

hiar şi aşa, tot erau necesare şapte

ile pământeşti pentru a acoperi oistanţă de un an-lumină.-a materializat vechiul concept dincience-fiction privind trecerea prin

ltă dimensiune ? a vrut să ştierigate..u. Dar nu avem timp ca să dau o

xplicaţie care ar fi în mod necesar

oarte lungă.



a acea dată, Primii au socotit că eratoria lor etică ca prin intermediul

wathan-ilor să le ofere nemurirea şi

onştiinţa de sine tuturor oamenilor-au organizat numeroase expediţiientru a realiza acest lucru. Când săsea o planetă pe care trăiau

ameni ale căror creiere erauapabile să dezvolte conştiinţa deine, s-au îngropat în pământ maşine generare a wathan-ilor. Acestea

u fost plasate la adâncimi atât demari, încât era puţin probabil ca eleă fie descoperite de localnici.

De ce erau ascunse ? a întrebat Nur

are pălise şi arăta de parcă fuseseguduit de revelaţiile lui Loga.

De ce erau ascunse ? a repetat Logau alte cuvinte, de ce să nu dăm

cele maşini primei generaţii de



ameni care aveau conştiinţă de sinCred că ştii şi singur de ce.

Gândeşte-te numai la semenii tăi

ământeni. Generatoarele dewathan-i ar fi fost folosite în altecopuri. Ar fi dat naştere unor lupteumplite pentru monopolizarea lor

i, prin folosire abuzivă, s-ar fi ajunsa exploatarea cea mai josnică altora. Nu, generatoarele de

wathan-i nu pot fi încredinţate

amenilor decât atunci când ajung ln anumit stadiu de dezvoltaretică.urton n-a întrebat de ce Primii nu

nstalaseră garnizoane pe fiecarelanetă ca să se asigure căeneratoarele rămâneau înroprietatea tuturor. Având în

edere cunoştinţele lor ştiinţifice şi



tice, ei ar fi putut să-i ajute peocalnici să evolueze mult mai rapidnsă Primii consideraseră că o

semenea acţiune ar fi fost lipsită detică. Pe de altă parte, nu ar fi avutameni suficienţi ca să conducăoate planetele descoperite.

xpresiile de pe feţele camarazilorui evidenţiau o luptă dureroasă,eşii Frigate părea a fi cel mai puţinfectat. Nur, care fusese mereu

xtrem de flexibil, aproapenvulnerabil la şocurile psihologice,uferea cel mai mult. Nu puteaccepta ideea că wathan-ii, sufletele

um li se mai putea spune, erauintetici. Nu întru totul, însă ei eraueneraţi de creaturi asemănătoaremului cu ajutorul unor maşini. Nu

păreau ca fiind date de Allah. Nur



rezuse în acest lucru mai profundecât alţii care, deşii religioşi, nuvuseseră fermitatea credinţei lui.

robabil că Loga îşi dăduse seamae asta, deoarece a zis:u există Creator decât dacăcceptăm creaţia, acest univers, ca

ovadă. Primii aşa au crezut, şi noirocedăm la fel. Dar nu există nici oovadă că El manifestă vreun intere

aţă de creaturile Sale. El, ca

oţiune...a noţiune? s-au mirat la unisonlice şi de Marbot.xact. Creatorul nu are sex din câte

tim noi. Limbajul poporului dinare provenea Monat avea un singurronume, de genul neutru, pentrureator.

Din poporul lui provin Primii? a



ntrebat Tai-Peng.u. Primii au dispărut de multă

reme. Poporul lui Monat a primit

ucrarea Primilor prin intermediulltor cinci popoare. S-ar puteapune că acestea au predat ştafetaltora, apoi şi-au continuat drumul.

Monat este unul dintre cei zece miie semeni de-ai săi care au rămas îniaţă. Ceilalţi au continuat drumul.

Unii teologi susţin că, în sine,

reatorul nu a făcut nimic pentru ae da wathan-i creaturilor înzestrateu raţiune. Planul Său divin lasă îneama oamenilor modul în care îşi

aută mântuirea. însă acest lucruste lipsit de logică, întrucât wathanau fost creaţi întâmplător, iar

miliarde de oameni au murit fără să

avut şansa de a beneficia de



onştiinţa de sine ori de nemurire.ar miliarde de oameni, poate chiarrilioane, au murit şi vor muri,

ispărând pe vecie, înainte ca Eticiiă ajungă pe planetele lor pentru a lferi wathan-i. Aşadar, Creatorulare că nu se sinchiseşte nici de

onştiinţa de sine, nici de nemurireaoastră. Depinde de noi, fiinţelemane, indiferent unde ar trăi, să

ndeplinească ceea ce credincioşii

rimitivi considerau a fi prerogativelreatorului.

e Burton istorisirea l-a marcat,eşii i s-a părut mai uşor decceptat decât celorlalţi, cu excepţia

ui Frigate. Manifestase mereu un

nteres aprins faţă de religie.



ercetase multe credinţe, îndeosebie cele orientale. Fusese convertit laomano-catolicism, nu doar pentru

ă doctrina acestuia îl fascina, cientru că, procedând în acest fel,căpase de soţia sa, Isabel. Se

niţiase în misterele sufismului

musulman, dobândise firul roşu derahmin, fusese sikh, apoi parsi, şincercase să-lonvingă pe şiretul Brigham Young

ă dorea să devină mormon. Cuoate că se purtase ca un adeptincer, iar uneori se lăsase copleşit

n mod surprinzător de emoţii

omune, întotdeauna părăsiseredinţa respectivă pe aceeaşi uşă pare intrase, rămânând unecredincios înnăscut.

hiar şi când era foarte tânăr



efuzase să accepte precepteleisericii Anglicane. îşi înfuriaseărinţii şi doar urletele turbate şi

ătăile administrate de tatăl lui îlăcuseră să se răzgândească. Ei îlăcuseră să-şi păstreze părerile şindoielile pentru sine, asta până

evenise destul de mare, astfel încâtatăl său să nu mai îndrăznească sălovească cu vorba ori cu pumnul.

n ciuda tuturor acestora, conceptul

resc privind sufletul şi Creatorulcestuia i se infiltrase în adânculinţei. Deşii nu crezuse în Creator,u concepuse un altul, şi abia recen

uzise aşa ceva.şa cum îi spusese enervantulrigate în nenumărate rânduri cândurton se supărase pe el, el era un

ânditor de anvergură, nu de



rofunzime. Cu toate acestea,xtrapolarea logică a conceptului deuflet pe care o ascultase alături de

rigate şi de ceilalţi îl impresionase.ra convins de adevărul ei.Relatarea lui Loga fusese şocantă.

u era totuşi una care să-i tulbure

dâncurile minţii. Acestea fuseserăeja agitate. De aceea, alături derigate, el a fost singurul care aeuşit să accepte acea istorisire

xtraordinară.oporul lui Monat a mers peământ, unde a instalateneratoarele de wathan. Asta s-a

ntâmplat aproximativ în anul00000 înaintea erei noastre, aontinuat Loga.i cei care au trăit înainte de acel an

a întrebat Frigate pe un ton



lângăreţ. Nu au mai fost mântuiţi ?-au dus pe vecie ?u fost jeliţi şi căinaţi îndeajuns, a

pus Loga. Nu se mai poate faceimic în privinţa lor, aşa că tefătuiesc să nu fii sadic cu tine

nsuţi. Aşa cum ar spune unii,

agubă-n ciuperci. Sună supărător,robabil, dar este atitudinea cerebuie adoptată dacă nu vrei să teorturezi în mod inutil. Mai bine să

e mântuiţi câţiva decât nici unii.Generatoarele de wathan-i şiaptatorii de wathan-i au fost

nstalate la mari adâncimi, atât de

mari, încât în jurul lor exista oemperatură capabilă să topească şiţelul aliat cu nichel.aptatori ai spus ? a întrebat încet

phra Behn.



Da. Există unul într-un puţ marein turnn. Nu l-aţi văzut în drumulostru ?

a da, a zis Burton.sta e o problemă foarte serioasă,hiar presantă, la care voi ajunge înurând.

Din când în când, wathan-ii se fixaue sau se integrau în zigoţii umani.ând zigotul sau embrionul ori

ineva, indiferent de vârstă, murea,

wathan-ii lor erau atraşi de maşinangropată şi prinşi.şadar, ceea ce predică misionariiisericii celei de-A Doua Şanse nu

ste chiar adevărat? a întrebaturton.u. Eu m-am dus la Jacques Gillot,a Viro, şi i-am spus ceea ce

onsideram noi că ar trebui să ştie.



u i-am dezvăluit adevărul decât peumătate, şi am minţit în legătură cunele lucruri. Şi asta deoarece

ocuitorii Văii nu erau încă pregătiţia să afle întregul adevăr.cest lucru e discutabil, a zisurton.

Da. Dar ce nu e discutabil ? I-ampus însă lui Gillot că mântuireawathan-ului depindea de atingerea

e către el a unui anumit nivel etic.

sta nu a fost o minciună.trămoşii lui Monat veniseră de pelaneta unei stele care nu era niciau Ceti, nici Arcturus. Ei găsiseră o

lanetă pe care încă nu se aflauinţe înzestrate cu raţiune, şi o

ransformaseră în Lumea Grădină.După aproximativ zece mii de ani, ei

u început să resusciteze copii morţ



e pe Pământ.nclusiv cei avortaţi şi din pierderi darcină şi aşa mai departe ? a vrut

ă ştie Burton.ceştia au fost ajutaţi să se dezvolteână la stadiul de copii născuţi la

ermen. Aş zice că aşa s-a procedat

i se procedează în continuare. Cândm plecat de pe Lumea Grădină,useseră resuscitaţi toţi cei ce

muriseră sub vârsta de un an,

nainte de anul 1925.roiectul Lumii Grădină a demaratn cursul secolului al X-lea înaintearei noastre Iar proiectul Lumii

luviului a început la sfârşitulecolului XX.

n cronologia terestră, ce an estecum ? a întrebat Frigate.

ând am părăsit Lumea Grădină ca



ă vin încoace era, să vedem, ca său precis, anul 2009 era noastră Miu trebuit o sută şaizeci de ani

ereştri ca să parcurg drumul pânăici. Cincizeci de ani au fost necesara să se teraformeze această planetă

Resuscitarea generală a avut loc

ouăzeci şi şapte de ani mai târziu.sta ar însemna anul 2246 eraoastră Prin urmare, acum suntem

n anul 2307, dar nu sunt absolut

igur.Doamne Dumnezeule! a exclamatlice. Dar câţi ani ai ?sta nu prezintă nici o importanţă

cum, a spus Loga. M-am născutnsă cândva în cursul secolului al XInaintea erei noastre în oraşul căruioi îi spuneţi Troia. Am fost nepotul

egelui pe care Homer l-a numit



riam. Nuveam nici cinci ani când aheii şianaii au cucerit oraşul, l-au jefuit

i l-au incendiat, măcelărindmajoritatea locuitorilor. Eu aş fievenit sclav, presupun, dar amărit în apărarea mamei mele. Am

nfipt o suliţă în piciorul unuiăzboinic, supărându-l atât de rău,ncât el m-a ucis cu o lovitură deabie, a zis Loga cutremurându-se.

ine măcar că astfel n-am mai fostilit să văd că mama şi surorile meleu fost siluite, iar tata şi fraţii meicişi.

Monat şi poporul lui au crescutâteva generaţii de copii de peământ. După aceea, el şi ai săi aulecat spre alte planete. Monat şi

âţiva din semenii lui au rămas să-i



ndrume pe adulţii pe care îirescuseră pe Planeta Grădină şiare acum se ocupau de creşterea

nor noi generaţii. Monat părăsiselaneta Grădină ca să însoţeascăinţele umane în Lumea Fluviului.

Uneori l-am numit Operator,

eoarece era conducătorulroiectului şi inginer-şef aliocomputerului.omputerul despre care ne-a vorbit

pruce ? a întrebat Burton.omputerul uriaş care funcţioneazău proteine ?Da.

pruce ne-a minţit în alte privinţe, apus Burton. A zis că s-a născut înecolul al LH-lea şi că se folosea unel de cronoscop pentru înregistrarea

rupurilor celor care muriseră.



oţi aveam pregătite poveştieadevărate pentru cazul în care amfost prinşi şi siliţi să vorbim.

Desigur, ne puteam sinucide, dar,acă exista vreo şansă de evadare,rebuia să rămânem în viaţă. în oricaz, când l-aţi interogat pe Spruce,

Monat era prezent şi l-a îndrumat,dresându-i întrebările la care avearegătite răspunsuri.e-am gândit şi noi la asta, a zis

urton.i cum se înregistrează morţii ? antrebat Nur.

Wathan-ii conţin acelaşi lucru ca şi

orpul. Adică, evidenţele corpului,nclusiv creierul, desigur, şi aceastănregistrare constituie baza pentruuplicarea corpului.

Da, dar... a zis Frigate. Atunci,



opiile, dar şi resuscitaţii nu ar fi lael ca modelul mort! Ar fi doar copii!a nu. Wathan-ul este sursa şi

zvorul conştiinţei de sine. Acesta nuste o copie. Wathan-ul părăseşteorpul mort şi duce cu sineonştiinţa de sine. însă este lipsit de

onştiinţă mai tot timpul. Existănele indicaţii că, în anumiteondiţii, şi pentru scurtă vreme,

wathan-ul poate fi conştient după

ărăsirea trupului, însă noi nueţinem suficiente dovezi ca săusţinem cu tărie că aşa se

ntâmplă. Acest wathan proaspăt

eunit cu carnea poate aveaalucinaţii. în orice caz, el pune laispoziţie toate datele de care avemevoie pentru a alcătui un corp nou

ar atunci se ataşează la duplicat.



urton s-a întrebat de câte ori arrebui să fie repetate acele informaţientru ca unii membri ai grupului

ă le accepte.De ce ai hotărât să-ţi pui în aplicareropriul proiect ? l-a întrebat Nur.oga a făcut o grimasă.

oi vorbi mai târziu despre asta.laneta fusese teraformată într-oale a Fluviului lungă de milioane dilometri. Turnurile şi camerele

ubterane fuseseră construite încelaşi timp. Wathan-ii au fostntroduşi în trupurile copiate ce selcătuiau în subteran. Defectele

zice ale corpurilor au fostndreptate. Orice tulburări

metabolice au fost vindecate. Cei cuulburări de creştere sau bolnavi de

anism au căpătat o înălţime



ormală, dar pigmeii şi-au păstrataliariginală. Wathan-ii au fost ataşaţi

orpurilor în cursul acestui proces,ar corpurile nu aveau conştiinţă deine, întrucât creierele duplicateloru fost menţinute fără cunoştinţă.

u toate acestea, wathan-ii aunregistrat orice modificări. Apoi,uplicatele au fost distruse şi, îniua resuscitării generale, corpurile

u fost duplicate din nou, dar de-aungul malurilor Fluviului.i de ce s-a produs trezirea mearematură în camera subterană? a

ntrebat Burton. S-a petrecut unccident ?icidecum, a spus Loga. Eu amecis asta. Erai unul dintre cei pe

are îi alesesem să mă ajute la



ealizarea planului dacă se dovedeaecesar să primesc sprijinul cuiva.m făcut în aşa fel încât să te

rezeşti pentru ca măcar cineva dinrup să aibă idee de ceea ce li seăcea oamenilor. Asta avea săntărească hotărârea ta. Eşti un

ndivid extrem de curios; niciodatău te mulţumeşti decât dacăescoperi misterul.

Da, dar când ne-ai vizitat, ai minţit,

zis Nur. Ne-ai spus că ai ales doaroisprezece oameni. Din câte amonstatat, sigur ai ales mai mulţi.

n primul rând, nu am fost singurul

are v-a vizitat. Uneori a venit şiringu. Era în perfect acord cu minerivind obiecţiile mele faţă de unelespecte ale acestui proiect. El era

ingurul în care mă puteam încrede



u mă puteam destăinui nici faţă deiggen în legătură cu ceea ce

ăceam. în al doilea rând, nu puteam

mita grupul la douăsprezeceersoane. Exista riscul ca la turnnă ajungă mai puţine decât aveamu nevoie pentru a-mi pune planul

n aplicare. De aceea, am ales de fapsută douăzeci şi patru deersoane. V-am minţit în legătură cuumărul pentru că, dacă aţi fi fost

rinşi de semenii mei, nu aţi fi putuezvălui întregul adevăr. Tot deceea nu v-am spus totul şi v-am

minţit în

egătură cu anumite lucruri. Dacăţi fi fost prinşi şi vi s-ar fi citit

memoria, nu aţi fi putut să daţi înileag tot planul. Şi aţi fi oferit

elatări contradictorii. Tocmai de



ceea, dându-mă drept Odiseu, i-ampus lui Clemens că renegatul care

mă vizitase pe mine susţinuse că era

emeie.oga îl trezise doar pe unul dinmembrii grupului ales de el deoarec

cest lucru putea fi interpretat de

tici drept un accident. Dacă ar fiost mai multe persoane trezite, ar fipărut suspiciuni. însă el greşise şirin trezirea unui singur om. Monat

nvestigase cazul lui Burton şi, deşiiu putuse dovedi că interveniseineva în acel proces de resuscitare,tătea în alertă să vadă dacă se mai

roduceau şi alte „accidente.oga se îngrijorase foarte mult când

Monat spusese că voia să fieesuscitat în apropiere de Burton şi

ă-l însoţească o vreme. Monat dore



e asemenea să studiezendeaproape morţii reînviaţi şientru a reuşi asta trebuia să

ăsească o scuză acceptabilă careă-i justifice prezenţa. De ce să nuealizeze ambele deziderate simultan

oga nu-l prevenise pe Burton înegătură cu acest lucru. Se temea căurton, cunoscând adevărataoveste a lui Monat, ar putea deveni

onştient de sine şi ar putea acţionan mod bătător la ochi. Ori, mai gravutea încerca să acţioneze de unulingur.

şa aş fi făcut, a spus Burton.M-am gândit eu.

u-mi place să te întrerup, a spusur. Dar ştii cumva ce s-a întâmpla

u japonezul, cu Piscator ?



oga a făcut din nou o grimasă, şi arătat spre echipamentele distruseflate de-a lungul peretelui şi la

cheletul de pe podea.sta e tot ce a rămas din Piscator.i-a înghiţit nodul din gât, apoi aontinuat: N-am crezut că vreun

ocuitor al Văii Fluviului va fi capabiă ajungă până în vârful acestuiurnn. Dificultăţile ce trebuiauepăşite făceau acest lucru

mprobabil, deşii nu chiar imposibil.tiam că cei din Parolando ar puteaonstrui o navă aeriană, dar chiar şişa, cum să pătrundă în turnn ?

colo puteau intra doar persoane cuetică foarte avansată. Asta nu era

oar probabil, ci posibil. întâmplareafăcut ca un om de pe Parseval să

jungă înăuntru. Aşadar, ca să mă



sigur dacă înăuntru pătrundeaineva ca Piscator, am plasat bombe

n dulapurile aşezate de-a lungul

eretelui, dar şi în cele de pelatforma rotativă. Nu doar înamera aceasta. Mai sunt bombe şi

n cealaltă cameră de comandă

flată dincolo de apartamente, dar înirecţie opusă. Bombele erau de fapxplozivi formaţi în pupitrele cu

nstrumente. Indiferent de direcţia în

are s-ar fi deplasat intrusul, el ar fintâlnit o cameră de comandă şi ar fntrat în ea. Curiozitatea l-ar findemnat să procedeze astfel. Ar fi

ăzut cadranecă funcţionând şi scheletele celorare supravegheaseră instrumenteleenzorii din bombe le-ar fi făcut să

xplodeze doar dacă în creierul



ntrusului nu s-ar fi aflat o bilăeagră, mecanismul de sinucidere.iscator nu a fost unul dintre cei

ecrutaţi de tine, nu-i aşa ? antrebat Nur.u.

Dacă aş fi fost şi eu pe nava lor şi aş

intrat aici, aş fii fost ucis.urton s-a întrebat în treacăt dacăoga nu plasase cumva bombe şi în

ncăperea secretă de la baza

urnului. Apoi şi-a dat seama că,acă ar fi făcut-o şi ar fi venit cuxpediţia, aşa cum se întâmplase, şil ar fi fost ucis.

i dezactivat bombele când ai ajunsici ? l-a întrebat Burton, gândindu-e la camera de comandă cu uşaeschisă prin dreptul căreia

recuseră înainte de a ajunge la



partamente.e-am dezactivat pe cele de aici. Apooga şi-a continuat povestirea.

l făcuse ca un instrument deistorsionare a wathan-ului săătrundă în turnn şi să păcăleascăateliţii de supraveghere. Şi tot el

modificase computerul, astfel încâtă nu poată înştiinţa Consiliulespre moartea lui Burton şi despreonfecţionarea unei copii a corpului

ău.De aceea ai putut să te sinucizi detâtea ori şi totuşi să nu intri întenţia Consiliului. însă Monat a

rimis vorbă printr-un agent, cerândă se inspecteze locul în care va fionfecţionată copia după trupul tăustfel încât rănile fatale să fie

indecate. Atunci au fost detectate



ircuitele inhibitorului pe care îlnstalasem eu. De aceea ai fost prinsând te-ai sinucis ultima oară.

n încercarea disperată de aescoperi identitatea renegatului,membrii Consiliul conveniseră să se

upună unei verificări a memoriei

or. Loga anticipase acest lucru şimodificase computerul pentru andica o pistă falsă a memoriei.nţelegeţi că nu puteam face asta

entru toată memoria mea. Au fostcanate doar acele secţiuni dememorie pentru perioadele cândrebuia să ne justificăm absenţele.

hiar şi asta mi-a cerut mult efort şmp, dar am reuşit.poi a sosit momentul de care Logae temuse atât de mult, sperând că

l nu va sosi niciodată. Făcuse toate



ranjamentele, dar ar fi preferat său se ajungă la aşa ceva. îl durea că

rebuia să o facă.

Monat a decis ca el să fie ridicatoaptea şi să revină la turnn. încelaşi timp, tu, Burton, trebuia săi dus pentru o scanare completă a

memoriei tale pe perioada petrecutăn Vale. Cred că Monat a bănuit căenegatul, adică eu, făcuse în aşa fencât memoria ta privind interogarea

e către Consiliu să nu fi fosttearsă. De asemenea, violenţa laare asista în Vale îl îngreţoşa din ce

n ce mai mult. Avea nevoie de o

acanţă.

După ce îndeplinise o misiune

egală, Loga zbura către turnn, când



u fost descoperite cele douăispozitive de resuscitare ascunse.

n acelaşi timp, inginerii găsiseră no

ovezi privind intervenţiile luieautorizate în computer.n acele momente, Monat, Thanaburi Siggen se aflau în Vale. Ceilalţi

membri ai Consiliului au trimis unparat de zbor să-i recupereze şi săe transmită ştirea. Cu toate acestea

membrii Consiliului comiseseră o

roare de apreciere. în loc să aştepteosirea lui Loga, iar apoi să-irezinte dovezile, i-au transmis şi lun mesaj. I s-a spus că va fi arestat

a întoarcerea acasă.Mi-a trebuit jumătate de oră ca să

apăt curaj şi să pun în practicăeea ce planificasem de multă vreme

tiind că aveam să fac asta într-o



ună zi. Dar sperasem că aveam sămă aflu în turnn în acel moment.

ransmisese un semnal care

ctivase codul din biluţele dinreierele celor din turnn şi de pemarea înconjurătoare. Ei făcuseră o

reşeală când folosiseră un cod unic

i nu de coduri individuale.Dar şi eu am făcut o greşeală că num transmis codul şi spre Vale. Măândisem la asta, dar nu am vrut

ă ucid mai mulţi decât era nevoie.De asemenea, m-am gândit că Eticiiin Vale vor fi neajutoraţi. Ei nuuteau ajunge la turnn, pentru că

ranjasem ca semnalul săezactiveze şi aparatele lor de zbor.ei rămaşi în Vale trebuiau să facă

forturi ca să ajungă în turnn. Cu

lte cuvinte, să călătorească pe apă



pre izvoare şi pe jos pentru araversa munţii. Făcusem tot cerebuise cu mult înainte de asta.

Dar dacă aparatele de zbor ar fiăzut în Fluviu ? a întrebat Nur.mposibil. Şi chiar dacă s-ar fintâmplat asta, înainte de a atinge

uprafaţa apei, ar fi luat foc, la fel cai cele aflate pe culmile munţilor, delungul Văii. Aranjasem şi acest

ucru.

um coborau piloţii acestora de pemunte şi, mai ales, cum se întorceaua aparatele lor ? a întrebat Nur.eronavele puteau fi dirijate cu

elecomenzi. Ele îi lăsau pe piloţi laoalele dealurilor în timpul vreunei

urtuni sau ploi torenţiale, apoieveneau pe culmea munţilor. Pilotu

ngropa telecomanda dacă avea să



tea multă vreme în zonă, sau outea duce cu el, în potir. Semănau una din cănile ce se găsesc în

otire.imic nu-l împiedica pe Loga săboare spre turnn. însă elubestimase încăpăţânarea lui

Monat.red că el a luat acele contramăsuriu siguranţă că el a introdus în

omputer tot ce se întâmplase şi

bţinuse o listă a probabilităţilor.omputerul nu m-a trădat; aveaceastă comandă. Dar a făcut ceeae i-a cerut Monat. Aşa cred, cel

uţin. Probabil că Monat a conceputotul de unul singur.oga a rămas tăcut multă vreme,stfel că Burton a trebuit să-l

mboldească.



e a conceput ?ă plaseze un dispozitiv pe aparatul

meu de zbor. Când am transmis ace

emnal, toţi cei din turnn şi de pemarea înconjurătoare au murit,oate aparatele de zbor au luat foc înbor, iar maşina de resuscitări

enerale s-a oprit. Nu avea să maiornească decât dacă îi transmiteamu comanda de repornire.nsă şi în aparatul meu de zbor se

nstalase un dispozitiv. Amescoperit asta când nu am maiutut să-l conduc. Zbura în regimutomat. Indiferent ce comenzi îi

ădeam, el se îndrepta spre culmilemunţilor. în acelaşi timp, o voce

reînregistrată îmi recomanda săştept acolo până când voi fi

ecuperat. Era glasul lui Monat! El



nstalase dispozitivele înainte de aleca în Vale ca să te însoţească pene, Burton. Desigur, cred că

nstalase asemenea aparate peecare aparat de zbor. Dacă m-ar fiănuit doar pe mine, m-ar fi supusnei examinări exhaustive. însă

Monat nu s-a gândit, totuşi, că nuor exista aparate de zbor şi piloţiare să-mi sară în ajutor. Asta

nsemna că aveam să rămân blocat

e vârful muntelui şi să mor deoame, cu excepţia cazului în care aşgăsit dispozitivul şi l-aş fi

ndepărtat. Deşii Monat aşteptase un

parat de zbor de la turnn care săjungă imediat la cel al persoaneiinovate, el s-a asigurat desemenea că aceasta nu va reuşi să

coată dispozitivul şi nici să-l



efecteze. Cu câteva momentenainte de aterizarea aparatului

meu, o înregistrare mi-a comunicat

ă dispozitivul va lua foc la contactuu solul, la fel ca şi motorul.oga blestemase şi se revoltase. Şi-a

nchipuit imediat ce avea să se

ntâmple. Va muri, astfel că nu vamai putea transmite mesaje falseătre Planeta Grădină. Peste o sutăaizeci de ani, locuitorii planetei vor

ştepta sosirea navei cu funcţionareutomată ca să le aducă ultimeleapoarte. Dacă ea nu sosea într-unnterval

ezonabil, ei aveau să-şi trimităamenii pentru a învestiga. Şirebuiau să ajungă la turnn la treiute douăzeci de ani de la lansarea

avei-mesager.



ntr-un fel, asta era bine, a spusoga. Voiam ca proiectul să seeruleze pe o perioadă mai lungă

ecât cei o sută douăzeci de anilocaţi, deşii nu îndrăznisem să spersta. Colegii mei spuneau căerioada aceea era mai mult decât

uficientă pentru a elimina oameniiare nu vor ajunge niciodată la etapecesară pentru Continuare. Acumroiectul avea să dureze mai mult

ecât se planificase. Şi probabil căata, mama, surorile şi fraţii mei,recum şi unchii şi mătuşile nu vorvea o soartă cumplită.

oftim ? s-a mirat Burton.e obrajii lui Loga s-au rostogolit

acrimi. Apoi a continuat cu glasâtuit.

ra strict interzis ca cineva să-şi



laseze în Vale rude resuscitate. Ceiare instituiseră această politicărau semenii lui Monat. Ei spuneau

ă experienţa lor demonstrase căticii care îşi găseau rudele iubiterintre resuscitaţi erau prea

ulburaţi din punct de vedere

moţional dacă acestea nu reuşeauă se descurce. Eticii ar încerca săntervină. Ar fi tentaţi să dezvăluieeea ce se petrecea înainte de

momentul potrivit pentru aşa ceva.ntr-un proiect desfăşurat înainteacestuia, o femeie îşi plasase părinţi

ntr-un loc special din sălile

ubterane şi încercase să forţezerogresul lor etic. Mi s-a predatcest caz când eram tânăr, peumea Grădină. Atunci am crezut în

ceastă politică. Mai târziu, însă, n-



m îndurat să nu-mi văd familia. Şi-am acceptat nici ideea chinuitoareă s-ar putea ca ei să nu Continue.

şadar, eu îmi făcusem planuri cumult timp înainte de a fi părăsitumea Grădină. Cu toate acestea,u eram sigur că le-aş fi putut pune

n practică. Dar,u ajutorul computerului, mi-amocalizat rudele asta mi-a luat multmp, credeţi-mă şi i-am vizitat în

alea Fluviului. Bineînţeles că erameghizat. Iar ei nu aveau nici oansă de a mă recunoaşte. Făcusem

n aşa fel ca toţi să fie resuscitaţi în

celaşi loc. De asemenea, dacăreunul dintre ei s-ar fi mutat ori arfost ucis, aş fi aflat imediat unde

e afla. Posed o memorie fotografică.

hiar dacă am murit pe Pământ



nainte să împlinesc cinci ani, mi-ammintit clar părinţii şi toate rudele.

Mi-a venit foarte greu să-mi ascund

dentitatea. Dar trebuia să o fac. M-m împrietenit cu ele şi chiar m-amrefăcut că le învăţ limba. Şi am

ăcut toate acestea în vreme ce eram

mplicat într-un proiect autorizat,nţelegeţi ? Mi-am iubit foarte multmama adoptivă de pe LumeaGrădină. Dar mi-am iubit mama şi

mai mult, cu toate că ea nu fusesetât de evoluată spiritual, nici vorbăe aşa ceva. Ulterior, în cursulâtorva vizite ale mele, m-am

sigurat că rudele mele au cunoscutreceptele Bisericii celei de-A Douaanse. Toate adoptaseră aceastăredinţă, dar asta nu era suficient.

Mai aveau mult până să atingă acel



tadiu din care puteam spera că vorutea merge mai departe. Dar amrezut, şi încă mai cred, că dacă vor

vea suficient timp, vor progresa.ocmai te pregăteai să aterizezi peârful muntelui, i-a zis Burton cu uner domol.

Da. Dar ceea ce v-am spus despreudele mele este deosebit demportant. Trebuie să înţelegeţi cău mă afecta doar situaţia propriei

mele familii. Am suferit cumplit şiin pricina altora, a miliardelor deameni sortiţi pieirii. N-am fost întare să vorbesc despre asta nici

măcar o dată faţă de semenii mei.u excepţia lui Tringu, desigur, şiricum nu am deschis subiectulecât după ce am fost absolut sigur

e fidelitatea lui. Dacă



ş fi afirmat ceva despre asta faţă delţii, aş fi fost suspectat imediat ce-ar fi aflat că exista un renegat.

u toate că ar fi putut să seinucidă, Loga a făcut singurul lucruare ar fi împiedicat nava lui aerianăă aterizeze în locul stabilit. A oprit

motorul.Dacă Monat s-ar fi gândit că vapela cineva la o asemenea soluţie,r fi depus toate eforturile să

mpiedice acţiunea. Dar nu seşteptase la aşa ceva. Nici nu aveamotive. Vinovatul ştia că dacă se

inucidea, ar fi fost resuscitat în

urnn.vionul se prăbuşise imediat şi se

zbise de versantul muntelui, puţinub culme. începuse să zboare mai

ncet, iar Loga purta un costum care



a ferit de şocuri. Pe de altă parte,um aparatul era construit din

metalul cenuşiu, aproape

ndestructibil, el nu fusese nicimăcar zgâriat în urma impactului.hiar şi aşa, aş fi murit în timpulrăbuşirii. însă eu am repornit

motorul după ce a coborât treizeci dmetri, astfel că aparatul a urcat dinou spre culme. Apoi am întreruptlimentarea din nou şi am repornit-

upă ce coborâsem cincisprezecemetri. Aparatul a pornit din nou sprestinaţia originală. Apoi am maiprit încă o dată alimentarea.

reptat, cu o încetinealănnebunitoare, Loga îşi coborâseparatul până aproape de nivelulolului. înainte de aceasta, însă,

eschisese o ieşire. Când a socotit că



e afla suficient de aproape de sol, aărit, ţinând strâns între degete

mânerul potirului său. A căzut

rintre stropii de ploaie şi fulgere, s-izbit de ceva şi apoi şi-a pierdutunoştinţa.ând s-a dezmeticit, se afla cu faţa

n jos pe o creangă a unui arbore deer. Era zi, şi a reuşit să-şi vadăotirul la treizeci de metri mai jos, laădăcina copacului. Cu toate că avea

gârieturi şi vânătăi serioase, plusâteva vătămări interne şi un piciorupt, a reuşit să se dea jos dinopac.

ât priveşte restul, vi l-am povestit,ri l-aţi bănuit.u chiar tot, a spus Burton. Nuvem nici cea mai vagă idee care est

cest lucru îngrozitor pe care l-ai



menţionat. Ce ai păstrat ca ultimăoluţie ?i ce înseamnă Continuarea, a spus

ur.ontinuarea ? Când moare trupulnei persoane care a făcut progrese

mari din punct de vedere etic,

wathan-u dispare. Instrumenteleoastre nu găsesc nici urmă din el.Dacă se realizează copia unui trup,wathan-u său nu se întoarce la el.

i ce faceţi cu un corp fără wathan ?-a desfăşurat doar un experiment,ar persoanei fără de wathan, oemeie, i s-a permis să-şi trăiască

iclul normal de viaţă. Acest lucruu s-a făcut niciodată cu fiinţelemane. La acest procedeu au apelatoar cei care au fost aici înaintea lui

Monat. Conform teoriei, deşii



reatorului nu pare să-i pese dereaţiile Sale, El primeşte cu bucuriei se ocupă de wathan-n care dispar

e altă explicaţie s-ar putea găsicestui fapt ?robabil există ceva legat deniversul extrafizic, a spus Frigate,

are atrage un wathan când el atingn anumit nivel de dezvoltare. Nutiu de ce acest lucru ar avea vreo

egătură cu partea extrafizică. Dar s

r putea să existe un fel de atracţiemagnetică produsă de asta, eu aşaresupun.eoria asta a mai fost avansată. Noi

referăm să credem că totul esteăcut de Creator. Deşii El o poateace prin mijloace fizice-extrafizice, şu printr-o acţiune supranaturală.

De fapt, a spus Burton, nu te bizui



e ştiinţă, ci pe credinţă pentru axplica dispariţiile.

Da, dar când ajungi la lucrurile

senţiale, la finit şi infinit, eternitatei timp, la Prima Cauză, trebuie să tazezi pe credinţă.are a condus miliarde de oameni p

n drum greşit, provocând suferinţemense, a spus Frigate.u se poate afirma aşa ceva despreceastă situaţie. Cu un aer înfocat,

ai-Peng a zis:ă vedem ce s-a întâmplat peceastă lume.m recrutat oameni resuscitaţi din

morţi pentru că exista orobabilitate foarte redusă să seepete o asemenea întâmplare. Amntrodus în computer toate si tuaţiile

e care mi le-am putut imagina şi i-



m cerut să evalueze probabilitateaa ele să se întâmple. Din păcate,omputerul nu poate detecta ceea ce

ândesc fiinţele înzestrate cuaţiune, ce opţiuni vor alege acesteaecât dacă deţine toate datele desprle, ceea ce este imposibil. Ei bine,

ici dacă ar deţine toate dateleespre o persoană, tot nu ar puteanticipa comportamentul ei înroporţie de sută la sută. De aceea,

Monat şi ceilalţi au făcut ceva ce nunticipasem. Aşa cum am făcut şi eueva ce el nu a putut anticipa. Aşaum tu ai făcut ceva ce eu nu am

utut anticipa. Mintea umană, ainţelor înzestrate cu raţiune,ămâne un mister profund.ă dea Domnul să rămână mereu

şa, a spus Burton.



şa este, sigur! Tocmai de aceea nue poate anticipa stadiul deezvoltare al nici unui wathan.

cesta poate fi destul de avansat,nsă incapabil să mai progreseze. Unltul se poate afla într-un stadiu de

nceput şi, brusc, aproape peste

oapte, să atingă un nivel mai înaltecât cel care era anterior mult maivansat. E vorba de un salt cuantic

n domeniul etic. De asemenea, de

n regres al oamenilor.i tu eşti un exemplu de regres ? l-antrebat Burton.

u! De asta mă acuza Siggen atunci

ând trăiam în coliba aceea dinarolando. Adevărul este că sunt

mai avansat decât oricine din cadruroiectului. Nu este mai etic să oferi

uturor timpul necesar pentru a



vansa ? Ce părere aveţi ? Da, aşa ecest lucru nu se poate nega.!înnebunit, a mormăit Alice.

urton nu era chiar atât de convinspusele lui Loga păreau rezonabile.nsă ideile lui privind asigurarealanurilor lui nu păreau la fel. Cu

oate acestea, dacă el continua săransmită mesaje false, însemna căei din Lumea Grădină nu vor veniă facă investigaţii. Loga putea

âştiga astfel un avans de o mie deni. Sigur, în acest răstimp toatăumea avea să atingă stadiulecesar.

esimismul lui profund îi spunea căucrurile nu stăteau chiar aşa.l ce progres înregistrase ?oia să ajungă la un stadiu în care

artea esenţială din el avea să



ispară ?De ce nu ? Ar fi constituit o aventur

hiar mai mare decât aceasta, care

ricum era cea mai mare pe care orăise.rea bine, a spus Burton. Cred că

nţelegem cu toţii ce s-a petrecut.

Dar ai lăsat să se înţeleagă că s-arutea să nu-ţi poţi pune în aplicarelanurile, chiar dacă nu mai existăimeni să le împiedice. Ce lucru

roaznic s-a petrecut ?fost greşeala mea, doar a mea! atrigat Loga.-a ridicat de pe fotoliu şi, în ciuda

mersului şchiopătat, a început sămăsoare încăperea în lung şi-m lat,

u faţa schimonosită şi scăldată deudoare.

entru că din cauza faptelor mele s-



r putea ca miliarde de oameni să fiierduţi pe vecie! De fapt aproape

oţi! Poate chiar toţi! Pe veci!

O vreme a domnit tăcerea. Loga aontinuat să se plimbe şchiopătând

ureros. Apoi Burton a zis:i face bine să ne spui şi nouă. Loga-a aşezat pe fotoliu.emnalul transmis de mine a

ezactivat linia de resuscitare. Nuoiam ca vreun Etic să se sinucidă şă ajungă la turnn înaintea mea.nsă nu am ştiut că un alt etic

ăduse o comandă de blocare a liniee resuscitare atunci când fusesemat în vileag.cea hotărâre fusese luată de Monat

spus Loga, pentru că acesta voia



a trădătorul neidentificat să nu maibă acces în turnn. Acesta puteaă-şi materializeze planurile înainte

e a i se descoperi prezenţa.ar hotărârea lui Monat aveantâietate faţă de oricare alta.l era Operatorul.

n plus, printr-un intermediar,Monat ceruse computerului să nundeplinească comenzile altcuiva, ciumai pe ale lui, până când nu se

estabileau operaţiunile normale.unt convins că dacă ar fi ştiut exace avea să se întâmple, nu ar fi luatasemenea hotărâre. însă, ca şi

mine, nu avea cum să anticipeze ceurs vor lua evenimentele.

Universul este infinit, iarvenimentele din el sunt de

semenea infinite ca număr, a spus



ur.ot ce se poate. Dar, vedeţi voi,omputerul foloseşte wathan-n

rept... cum să mă exprim ? Camodele pentru duplicarea corpurilorândva se ţineau evidenţe ale

rupurilor, dar era mai economic să

e utilizeze chiar wathan-'n înşişi,şa cum v-am explicat. Nuxistă alte evidenţe. Aşadar, dacă seierd wathanii, nu mai există

osibilitatea de a copia trupuri.cest lucru l-a făcut pe Burton săadă pe gânduri.

Da, dar ai wathan-ii. I-am văzut în

paţiul acela închis din mijloculurnului.

Da, dar când moare computerul,wathan-ii sunt eliberaţi! Şi nu există

lt mijloc de a mai resuscita morţii.



e pierd pentru totdeauna!-a lăsat din nou tăcere. După un

minut, Alice a zis:

omputerul... moare?oga a lăsat impresia că se sufocă duferinţă.

Da. Dar nu s-ar fi întâmplat asta

acă nu ar fi fost lăsat în paraginătâţia ani.omputerul fusese construit săureze vreme de secole, fără

eparaţii ori înlocuiri de componenteu toate acestea, unele componentei unităţi funcţionaseră uneoriefectuos. De aceea, tehnicienii

nspectau totul la anumite intervalei existau numeroase posibilităţi deutodepanare. Maşinile manifestă,otuşi, o rezistenţă bine cunoscută,

ar inexplicabilă, o tendinţă de a se



efecta parcă din proprie voinţă, orie a refuza să funcţioneze. Seemarcase în glumă că probabil şi

le aveau un soi de wathan, iarberul lor arbitru era mai degrabă ooinţă răutăcioasă.n timpul îndelungatei absenţe a

amenilor care să facă verificări, oalvă încetase să funcţioneze.u este vorba de o valvă mecanică,

nţelegeţi ? Practic, este un câmp de

orţă care se închide şi se deschideentru a permite pătrunderea apeie mare în camera de amestec aranei pentru computer. Acesta se

limentează cu apă distilată,mestecată cu zahăr şi elemente

minerale. Există două asemeneaalve, dintre care una e blocată. Cea

e-a doua este prevăzută pentru



ituaţii de urgenţă. Ea preia funcţiaacă prima se defectează.tunci, tehnicianul poate repara

eneratorul de câmp al valvei, iar cee rezervă îşi încetează funcţionareaDin nefericire, vreme îndelungată,

alva de urgenţă nu a mai permis

recerea apei în cantităţi suficiente.De aceea, computerul ceuncţionează pe bază de proteine erae moarte.

ş putea folosi băncile de memoriele computerului pentru a pune laispoziţie un model pentru o copie a

ui ca original, înainte de

ntroducerea de date. Din păcate,omputerul deţine singurele bănci d

memorie privind asta. Şi nu vrea săurnizeze aceste informaţii ca să le

ot introduce în convertorul energie



materie.i de ce nu repari generatorul deâmp ? l-a întrebat Frigate.

Din simplul motiv că acest computeu-mi permite efectuareaperaţiunii. Evident, Monat a ceruta el să fie dotat cu dispozitive de

rotecţie. Ele au fost activate, iar euu am aflat asta decât recent.-a lăsat din nou tăcere. Alice a

ntrerupt-o cu o întrebare:

De ce nu foloseşti unul dintreaptatorii aceia de wathan-i despreare ne-ai vorbit ? în momentul cândomputerul ar muri şi ar elibera

wathan-ii, captatorul i-ar puteaeţine.oga a surâs cu amărăciune.

O idee foarte bună. M-am gândit la

sta. Doar în treacăt. Singurul



aptator este computerul. Existăănci de memorie pe care le-aşutea folosi pentru a construi un

aptator. Dar şi acestea sunt înomputer.ar sistemele de protecţie suntnvulnerabile ? a întrebat Burton.

ccesul la generatorul de câmp nuidică nici o problemă. Ar trebui doaă scot modulul defect şi să-l

nlocuiesc. Dar aş muri înainte de a

euşi. înainte de aeuşi să fac asta, computerul m-arace bucăţi cu raza aceea ucigaşă.a aceea de la pistolul meu.

i folosit computerul în acelaşi timpu alţii, a spus Nur. Cum i-ai

mpiedicat să afle ce făceai ?ntr-un fel, eu am făcut computerul

ă aibă un comportament



chizofrenic. Adică, o parte a lui nutia ce operaţiuni face cealaltă parteăi, tocmai asta este! a exclamat

maurul. Imediat, însă, expresia dencântare a fost înlocuită de oncruntare. Nu, a zis el. Sigur te-aiândit să te foloseşti de

aracteristica asta.Da. Nu se poate, deoarece ingineriiu descoperit scindajul de gândire.cum partea principală o domină pe

ea în suferinţă.i spus că o domina, nu că ontegrează, a zis Nur.

Da. Inginerii nu au avut timp să

limine circuitele complexe careăceau computerul să devinăchizofrenic. Dar au instalat circuiteemporare de derivaţie ca să confere

ominanţă părţii principale. Urmau



ă întegreze părţile mai târziu. însău murit, şi nu au mai apucat săfectueze acea operaţiune.

De unde ştii toate astea ? l-antrebat Burton.omputerul mi-a dat aceste

nformaţii. Nu refuză comunicarea.

Doar că nu se supune nici uneiomenzi date de alte persoane înfara lui Monat ori a celei pe care autorizat-o el.

u există posibilitatea de a aflauvântul codificat sau parola pe carfolosit-o Monat ?

Doar dacă a înregistrat-o undeva. Şi

mă îndoiesc că ar fi făcut aşa ceva.De asemenea, codul ar fi fost însoţit

e amprentele vocale ale lui Monat şle secundului său.

oate că nici nu e vorba de vreun



od, a spus Frigate. Poate căecunoaşterea vocii ar fi de ajuns.u. Monat sigur s-ar fi gândit la

sta. Ar fi relativ uşor să se extragăragmente din convorbirile luielefonice pentru a alcătui noiropoziţii. De asemenea, Monat

utea cere şi recunoaştereaorporală.u ai putea să treci drept Monateghizându-te ?

red că da. Dar ar trebui să folosescimulatoare de fascicule.oga părea deja la capătul puterilor.urton bănuia că nu rana era aceea

are îl storsese de energie. îlfectaseră deznădejdea şientimentul de vinovăţie.i, bine, a zis Burton. Nu ştim decât

ă sunt necesare recunoaşterea voci



i a trupului. Trebuie să găsim o cale a păcăli computerul, chiar dacăe chinuim degeaba.

u i-ai spus computerului că vamuri ? a întrebat Alice cu emoţie înlas.a da. Dar deja ştia asta.

oate că un om ar putea trece deistemele de protecţie, a spusurton, uitându-se insistent la Logaticul s-a îndreptat de spate.

mi dau seama la ce te gândeşti.ntrucât mă fac vinovat de ororileetrecute, ar trebui să repar valva.hiar dacă ar exista probabilitatea

e aproape sută la sută că m-aşacrifica. Aş face-o dacă aş obţineezultatul dorit. Dar ce realizez dacă

mor ? Nici unul dintre voi nu ştie să

olosească echipamentele de aici. Nu



ţi reuşi să rezolvaţi problema. înlus, dacă reuşesc să menţinomputerul în viaţă, ce se va

ntâmpla ? Situaţia rămâneeschimbată, doar computerul va.răi, iar în acest fel wathan-ii nu vor

mai fi eliberaţi.

urton i-a cerut lui Loga să-instruiască privind folosireanstrumentelor necesare. Trebuia săacă acest lucru pentru cazul în care

s-ar fi întâmplat ceva. Se puteaealiza asta înainte de moarteaomputerului ?ticul i-a spus că probabil aveau

uficient timp. Trebuia să-instruiască în primul rând înrivinţa marcajelor existente pe

nstrumente. I-ar fi luat prea mult

ă-i înveţe limbajul folosit în



onversaţia cu computerul, limbaj cparţinea semenilor lui Monat şi erambajul primar de pe Lumea

Grădină. însă el putea operamodificări în comutatoarele dembaj, permiţându-le astfel să sedreseze în esperanto.

xcelent! a spus Burton. Cred căcum ar fi cazul să ne culcăm. O săe trezim odihniţi şi cu mintea maimpede. Poate găsim şi vreo soluţie

entru a învinge computerul.poi s-au mutat în apartamenteleonsilierilor. Loga s-a retras înpartamentul lui. Aphra Behn şi de

Marbot au ocupat împreună unul;lice şi Burton, altul. Tai-Peng şiurpin au împărţit un apartament,

ar Nur şi Frigate, pe următorul.

urton s-a gândit că era bine ca



imeni din grup să nu rămânăingur. încă nu avea deplină

ncredere în Etic.

nainte de a adormi, Alice a spus:Richard, trebuie să existe omodalitate de a ocoli computerul. Aost construit de oameni, deci

rebuie să fie stăpânit de ei.De ce nu apelezi tu la emoţiile lui ? ais Burton. Voi, femeile, sunteţieîntrecute la treaba asta.

u ne întrec decât bărbaţii,mechere! în orice caz, îmi daueama că nu are rost să faci apel lamoţiile unui lucru care nu ştie de

şa ceva. Deşii cred că ar puteamanifesta anumite sentimente. Ori

nalogii ale acestora. Dar cumomputerul funcţionează pur şi

implu în baza unor principii logice,



e ce să nu folosim chiar argumenteogice împotriva lui ? Oamenii aunstalat logica în memoria lui.

tunci, ar trebui să luptăm folosindogica împotriva lui, ori să-l păcălimrin logică.m convingerea că Loga s-a gândit ş

a asta. Apoi a sărutat-o pe obraz şi-a întors pe o parte.oapte bună, Alice.oapte bună, Richard.

âteva ore mai târziu, când s-arezit, Burton a găsit-o pe Alicerivind fix cifrele ce se deplasau pe

avan.

Dimineaţă, au făcut duş, aumbrăcat haine curate şi apoi s-au

us în încăperea care slujea drept



ufragerie. Când au trecut prinreptul camerei de comandă, aubservat că cineva luase de acolo

adavrul lui Croomes. Pe podea numai erau nici pete de sânge, iarcheletele dispăruseră.

Roboţii, a spus Loga. Am trimis unu

entru a se ocupa şi de cadavrul luiGhilgameş.-am văzut nici unul, a spusrigate.

a da, dar arată ca nişte dulapurimari. Paturile sunt de asemeneaoboţi. Ei vă masează delicat

muşchii şi îndreaptă coloana

ertebrală.-am simţit nimic atunci când m-am

rezit în cursul nopţii, a spusurton.

ici eu, a întărit Alice.



unt foarte delicaţi şi intră automatn funcţiune când dormiţi. Dar dacăreţi un masaj când sunteţi treji,

rebuie doar să le cereţi asta. O să vrăt cum se procedează.a dejunul delicios, Alice le-a expuselorlalţi ideea ei privind modalitatea

e a ocoli computerul prin însăşiogica folosită de el.oga a clătinat din cap.ună frumos, dar nu va merge.

om încerca orice, mintal ori fizic, apus Loga. Dar, credeţi-mă, m-amândit la toate posibilităţile.u-ţi contest inteligenţa, a zis ea.

Dar nouă capete sunt mai buneecât unul.alaurul cu nouă capete! a exclamaai-Peng. Se înroşise la faţă,

eoarece băuse vin la masă.



oi folosi unul dintre computerelelectronice din camera aceasta ca săreez un sistem, a spus Loga. Dar

u va reuşi să înfrângă logicaeluilalt, sau cel puţin aşa cred. Unomputer poate calcula mult maiapid decât orice om, dacă are toate

nformaţiile corespunzătoare. Dar nure imaginaţie. Nu posedăreativitate. Cu toate acestea, s-arutea ca informaţiile pe care le

eţine să cuprindă ceva ce mi-acăpat mie. Şi poate fi pus ca în timoarte scurt să realizeze combinaţiientru scrierea cărora mie mi-ar

rebui ani întregi. De asemenea areapacitatea de a face extrapolări.

După ce s-a dus în apartamentul luiintrat în camera de comandă şi s-a

şezat pe fotoliul din centrul



latformei rotative. După câtevalipe, s-a adresat celorlalţi.u m-am putut abţine, şi am

ntrebat computerul mare câţiwathansunt acum în puţ.i câţi sunt ? a întrebat Nur. Loga s-uitat din nou la ecran.

Optsprezece miliarde şi douăzeci şipt. Ba nu. Mai adăugaţi trei.Mai mult de jumătate din populaţia

ăii, a zis Frigate.

Da. Mai adăugaţi doi. Loga a opritmonitorul.n fiecare oră, mor alţi oameni, şiunt prinşi alţi wathan-'i. Când va

muri şi computerul...Glasul i s-a stins.

ticul dăduse dovadă de mare curajezistenţă, hotărâre şi inteligenţă ca

ă facă atâtea eforturi până atunci.



nsă sentimentul de vinovăţie erarea apăsător până şi pentru el.oate că ar trebui să renunţi, a spus

urpin. Adică... ucide computerulhiar acum! în felul acesta, nu maii ce pierde, şi-ţi poţi continuaroiectul.

a nu! a spus Loga, arătându-seehement pentru prima oară de cânştiau. Nu! Ar fi monstruos! Trebuie

ă-i salvez pe toţi! Pe toţi!

Da, şi probabil că vei ajunge săierzi milioane. Ori pe toţi cei cerăiesc pe planeta asta.u! Nu se poate!

tunci nu găsesc ceva care ar puteajuta. Toate aceste lucruri măepăşesc, a spus Turpin, apoi alecat spre salonul alăturat ca să

ânte la pian.



dezgustat de mine, a spus Loga.Dar nu ştie cât mă urăsc eu însumi.

u slujeşte la nimic să-ţi torni

ărână în cap! a spus Tai-Peng,uturând o sticlă în mână. Dar s-arutea ca Tom să aibă dreptate. Cred-o să mă duc şi eu în salon ca să

mă simt bine! Mă doare capul detâta gândit!u de asta te doare capul, a spuslice cu un aer stăpânit.

ai-Peng s-a mulţumit să zâmbeascăi, în trecere, a sărutat-o pe obraz.ur i-a reamintit Eticului că nu

ndepărtase bombele din dulapurile

flate în cealaltă cameră deomandă.

O să încui uşa, a promis Loga. Acumă ne ocupăm de programul logică-

ersus-logică. Chiar dacă ar putea fi



pierdere de vreme.ei rămaşi s-au dus în laboratorule limbi străine. Eticul le dăduse

nstrucţiuni privind folosireachipamentului care să-i înveţe săcrie şi să vorbească în limba Lumii

Grădină, numită şi Ghuurrkh.

ursanţii aveau la dispoziţieramatici comparative şi dicţionaresperanto-ghuurrkh.lice l-a apucat de braţ pe Burton.

Oribil, nu crezi ? a zis ea, privindu-lu ochi mari şi întunecaţi. Atâteauflete pierdute, toate având o şansă

a nemurire. E groaznic doar când te

ândeşti la asta!tunci nu te mai gândi, i-a sugeraturton. în orice caz, până şi ceiierduţi vor deveni nemuritori. Doar

ă nu vor şti asta, atâta tot.



a s-a cutremurat şi a zis:Da. Dar ne-am putea afla printre

ceştia. îţi închipui că eşti dintre cei

are Continuă ? Mi-ar plăcea să credă şi eu mă număr printre ei, dar,ractic, trebuie să fii sfânt ca săontinui!

n afară de soţia mea, nimeni nu m-cuzat vreodată că aş fi sfânt, a spuurton şi a rânjit. Iar ea ştia cel maiine.

lice nu s-a lăsat păcălită. Şi-a dateama că Burton era la fel deisperat ca şi ea.u trecut două zile. Urmărit şi de

eilalţi, Loga a rulat rezultatele pecranul consolei. După ce afişarea sîncheiat, a scuturat din cap.

Degeaba.

-au sfătuit din nou şi au venit cu



multe planuri, însă acestea au fostespinse până la unul din cauzapsei de logică ori a aspectelor de

erezolvat.n a patra zi de la sosirea lor înurnn, Frigate a apărut vesel şiâmbitor în încăpere.

Hei, am fost cam prostănaci!Răspunsul se află chiar sub nasulostru! Ce-ar fi să trimitem roboţiia să introducă modulul ?

oga a suspinat.M-am gândit şi la asta. A fost primadee care mi-a venit. Chiar dacăoboţii sunt făcuţi din charruzz

metalul cenuşiu), fasciculeleomputerului i-ar face bucăţi.rigate a părut dezamăgit şi s-aimţit ridicol.

Da, dar... dacă trimiţi suficient de



mulţi, ei vor anihila fasciculele!ici un robot nu este structuratentru a folosi lansatoare de

ascicule.Dar nu-i putem transforma ? Pentrua apoi să-i programăm ?sta mi-ar lua zece zile. Dacă aş fi

nceput când am ajuns aici, tot n-aşreuşit să modific vreunul pânăcum. A făcut o pauză, apoi a zis pen ton plângăreţ: Tocmai am

erificat timpul rămas până lamoartea computerului. Cinci zile!u toate că se aşteptaseră la osemenea ştire, toţi au rămas şocaţi

Măcar nu va trebui să ne mai facemriji, a zis Tom Turpin. Sufletele vorispărea, şi nu se mai poate faceimic în privinţa asta. Dar le poţi

feri timp celor care au rămas în



iaţă.oga a răsucit câteva butoane şi apăsat o serie de taste. Numerele

huurrkhiene au licărit pe ecran.eilalţi făcuseră deja suficienterogrese ca să le citească şi singuri.

Optsprezece miliarde o sută doi, a

pus Aphra.r trebui să ucid computerul pe loc,spus Loga. Şi aşa am aşteptat prea

mult. Din câte ştiu, sufletul mamei

mele a fost adus astăzi.taţi puţin! a spus Frigate. Mi-aenit o idee! Ai spus că ai redeschisncăperile tale private de resuscitare

ând ai ajuns aici. N-ar putea firanjate astfel încât şi noi să putemresuscitaţi în ele ?

e poate face asta. Captatorii

ispozitivelor de resuscitare



uncţionează pe o frecvenţă puţiniferită de aceea a computerului. Eu

mi-am acordat cu el wathan-ul

ersonal şi pe al lui Tringu. Aş putearoceda la fel în cazul vostru. Dar dee ?rigate a dat să explice, dar Loga,

urton şi Nur au priceput în acelaşimoment ceea ce voia el să spună.or coborî în forţă, lăsând câţiva înrmă ca să supravegheze situaţia

tât cât trebuia. Vor intra înncăpere şi, cu toate că puteau ficişi de nenumărate ori, aveau sănihileze toate fasciculele

omputerului.um de ţi-a venit ideea asta, Pete ?a întrebat Tom Turpin.

Doar sunt scriitor de literatură

cience-fiction. Trebuia să mă



ândesc la asta când am aflat careste situaţia.i eu ar fi trebuit să-mi dau seama,

zis Loga. Dar ne aflăm cu toţii submare presiune emoţională.oţi duplica şi asta ? l-a întrebaturton, ridicând arma asemănătoar

u un pistol, având la capăt o sferă.oi face oricâte doreşti.După câteva minute, toţi membrii

rupului erau înarmaţi cu

ansatoare de fascicule. Eticul a puspoi computerul să tipărească oiagramă a drumului până laamera valvei, pornind din camera

e comandă şi din dispozitivelerivate de resuscitare. Au analizatiagramele, identificând fiecareoridor şi încăpere cu afişajele

orespunzătoare.



n acea zonă există camere video peecare perete, inclusiv în salaalvelor. Iată o imagine a acelei zone

e care o am din fişiere.u studiat reproducerile afişate deomputer până au ajuns săunoască încăperea pe de rost. Dup

ceea, Loga a dat comanda deopiere a unui modul în dulapul e-m, şi le-a dat instrucţiuni simple

entru extragerea vechiului modul ş

montarea celui nou.Din păcate, Eticul nu a reuşit săbţină diagramele care să precizeze

ocul în care se aflau sistemele de

rotecţie ale computerului.nformaţiile acestea se află sigur înăncile de memorie aleomputerului.

e-ar fi să-i cerem chiar



omputerului toate astea ? a sugeraur.oga a părut surprins, apoi a râs

ncet.După câteva secunde a primitnformaţiile, deşii nu era exact ceeae solicitase. Computerul a refuzat

ă divulge unde îşi ţinea armele.n fine, merită făcută o încercare.-au instalat în fotolii şi l-au urmate Etic până la un puţ de lift. Au

oborât prin el mult mai repedeecât îndrăzniseră până în acelmoment. După ce au coborât

proape doi kilometri, Loga s-a oprit

i apoi a intrat într-un spaţiu gol, iae acolo, într-un coridor. Dupăâteva clipe, Burton, care avea unimţ perfect al direcţiei, şi-a dat

eama că se îndreptau spre zona



amerei secrete de la baza turnului.vând în vedere viteza cu care seeplasau, au ajuns acolo foarte

urând.ticul s-a uitat la uşă, careămăsese încă întredeschisă, dinauza potirului pe care Burton îl

lasase acolo. Imediat după aceea, sînroşit la faţă.De ce nu mi-ai spus că uşile au

ămas deschise ?

M-am gândit la asta, dar nu mi s-aărut important, a spus Burton.e aici ar fi putut pătrunde agenţi!a nu. Nu aveau cum să ne ajungă

in urmă atât de curând, pentru căi folosesc ambarcaţiuni cu pânze.u nu vreau să risc.oga a întors fotoliul cu spatele spre

şă, după care s-a rotit ca să



ămână cu faţa la ei.ât o să lipsesc, să luaţimbarcaţiunea din faţa intrării.

i unde te duci ? l-a întrebat Burtonână în camera de comandă, ca săeactivez un aparat de zbor automati să-l îndrept către brână. O va topi

u totul, iar apoi va bloca intrarea îneşteră.ă duceţi cu el, le-a zis Burton luiai-Peng şi lui de Marbot.

oga l-a fulgerat cu privirea, dar nuzis nimic, apoi şi-a întors fotoliul şdispărut pe coridor.urton i-a condus pe ceilalţi în

ncăperea învăluită în ceaţă, unde,upă ce s-au chinuit să împingăarca, au reuşit să o îndepărteze şiă o facă să dispară pe mare. Apoi s

u întors pe coridor, iar cei mai soliz



in grup au trebuit să se strecoarerin deschizătura îngustă lăsată deotir.

rebuia să-i cerem lui Loga săeschidă uşa complet, a spusrigate.u cred că nu vrea ca noi să ştim

um se deschide acea uşă, a spusurton.ncă nu are încredere în noi ?vând în vedere viaţa pe care a dus-

, este condiţionat să nu se încreadăn nimeni.cest lucru nu era însă adevărat.

Urmat de chinez şi francez, Loga a

evenit după aproximativ un sfert deră. A coborât de pe fotoliu şi a lovitu pumnul înid, la câţiva centimetri de uşă. în

celaşi timp, a spus, clar: „Ah Qaaq!



Uşa a alunecat imediat înapoi înpaţiul gol.urton s-a străduit să memoreze

xact locul unde intrase uşa.um de ţi-ai dat seama că nu vaeni cineva care să te prindă ? l-antrebat el.

ceastă uşă este un ecran video demari dimensiuni. Mai am şi altecrane care par a fi porţiuni de zid.le sunt aşezate astfel încât eu pot

edea de-a lungul acestui coridorână dincolo de coturile lui, până laanumită distanţă.

-au urmat pe Loga în încăpere.

După ce a ajuns la jumătateacesteia, el s-a oprit şi, după ce s-a

ntors, stând cu faţa spre perete, aostit din nou codul. O porţiune

parent continuă a zidului s-a dat



napoi, apoi a alunecat într-unntrând. încăperea următoare eraine iluminată şi în ea se găseau

iverse echipamente pe mese, unulap şi două schelete. Acestea dinrmă păreau îndreptate spre uşă, cai cum s-ar fi pregătit să părăsească

ncăperea. Pe podea, în apropiereaaselor de la o mână, se vedea outie metalică. Pe aceasta erau oerie de cadrane, indicatoare şi

utoane, precum şi un mic ecranideo într-o parte şi nişte gheare pee alta.e bine ar fi fost dacă aş fi transmis

emnalul cu câteva secunde maievreme, a spus Loga. I-aş fiurprins înainte de a scoate cutia înealaltă.

Dar nu aveai cum să ştii asta, a



pus Burton. încă nu ai fi avut încăansa de a te sinucide. Apropo, de crau închise acele uşi ? Cei doi ar fi

rebuit să le deschidă ca săătrundă înăuntru.Dar dacă nu ştiau codurile, cum au

ătruns ? a întrebat Nur.

Dacă nu se dă altă comandă, dupăaptezeci şi cinci de secunde uşile senchid automat. Din întâmplare,nspectorii au descoperit această

ncăpere după ce au urmăritircuitele. Aceasta ar fi fost octivitate foarte greoaie şi de duratăeoarece nu se putea folosi

omputerul pentru localizare. Cându depistat această încăpere,robabil că s-au utilizat şi

magnetometre. Au refăcut drumul,

entru a descoperi locul pe unde se



curgeau informaţiile şi auescoperit cutia cu programulodificat de închidere şi deschidere.

u le-ar fi trebuit multă vreme ca sănalizeze codul.Dar cum ar fi putut fi interpretat

odul ? Cum ?...

-au gândit şi la asta, cu toate că letrebuit mai mult timp, a zis el şi aăcut semn către dulap. Aparatul deesuscitare.

Urmat de Frigate, a intrat înncăpere. Americanul a zis:u ţi-ai putut folosi propria sursă delimentare ? Loga s-a oprit şi a

idicat cutia de comandă, dupăare a păşit spre o latură aulapului. A conectat nişterelungiri în deschiderile de pe o

atură a cutiei.



u, n-am putut. Aş fi preferat să amropriul meu transformator atomic,stfel încât să nu existe fire care să

oată fi detectate. Interfaţa fizică-xtrafizică are nevoie de energie câtă lase pe întuneric jumătate dintreraşele vechiului Pământ de la

fârşitul secolului XX.i cum ai făcut ca acest consum denergie să nu apară pe contoare ? a

ntrebat Frigate.

m avut grijă ca acest lucru să nue descoperit. Şi, ca să revin lantrebarea iniţială. Dacă inginerii ar

eliminat cutia cu codul, eu nu aş

mai fi putut să ies din încăpereaecretă până în coridor. Cealaltă uşăe acces este dezactivată printr-unemnal care merge la un alt codor-

ecodor. Mă consider foarte norocos



ănginerii nu s-au ocupat de acestanainte de a fi ucişi. Eu am pierdut

eneratorul de semnal când am fostilit să-mi abandonez aparatul debor. însă ambarcaţiunile dineşteră sunt înzestrate cu

eneratoare. Acestea pornesc în modutomat când senzorii stabilescaptul că turnul se află în apropiere.

Mecanismele uşii nu ar consumat

rea multă energie. De ce nu aiolosit generatoare separate pentrule ?şa ar fi trebuit să procedez. însă m

-a părut mai simplu şi maiconomic să folosesc sursarincipală de energie, a zis el,âmbind discret. Mă întreb ce au

riceput inginerii din cuvântul



odificat. Ah Qaaq este maiaş. Acelh este articolul care defineşteumele drept masculin. Qaaq

nseamnă foc. Loga înseamnă foc înmba ghuurrrkh. Pesemne asta ajutat la identificarea mea. Probabilă se introducea numele meu maiaş

i i se cerea computerului să măaute. Dacă au procedat în acest felu obţinut un răspuns la o secundăupă ce au lansat întrebarea. Dar în

cest fel mă păcălesc pe minensumi. A stat cu un deget deasupranui buton, gata să apese pe el,upă care a zis: Adunaţi-i pe toţi.

reau să explic funcţionarea de douri, astfel încât să nu mai existe niciconfuzie. între timp, aţi învăţat să

itiţi semnele. Când voi apăsa pe

cest buton, discul acela argintiu va



ncepe să se rotească. Asta va arătaă nu s-a întrerupt furnizareanergiei electrice.

Discul acela mai mare, încastratângă becul aprins, este unrecvenţmetru.

apăsat un buton, iar discul mai

mic s-a iluminat în oranj.cum...Mamă!... Ce s-a ?... Lumina s-a

tins.

oga a pus mâna pe cutie vreme de lipă, apoi s-a dus în fugă la dulap.deschis uşa acestuia şi a aruncatprivire înăuntru. Cu toate că se

flau departe, şi ceilalţi au pututimţi căldura ce emana dinăuntru.ugiţi! le-a strigat Loga şi s-a

ndreptat cât a putut de repede către

eşire.



ând Burton a ajuns la uşă, aruncat o privire în urmă. Cutia deomandă se topea, iar un cub mare

inăuntrul dulapului lucea în roşu.oga a scăpat o înjurătură înGhruurrkh, apoi a zis:

e ne-au făcut... Au programat

onvertorul să se încingă până laemperatura de topire atunci cândste alimentat!u excepţia lui Loga şi Burton, care

muriseră de atâtea ori, încâterspectiva morţii nu-i mai speria,eilalţi au trăit un sentiment deşurare. Burton a remarcat imediat

cea trăire pe feţele lor. Ştiau căuseseră resuscitaţi având wathan-iitaşaţi, dar încă îi îngrozea ideea demuri.

vem cel de-al doilea dispozitiv de



esuscitare, a spus Burton.unt convins că l-au programat şi pcela, a spus Loga, al cărui chip s-a

ăcut pământiu.i nu se poate face nimic pentru au se topi ?

O să încerc.

trecut la treabă, dar nu a reuşit.Uitându-se la masa aceea topită,urton s-a gândit că sosise

momentul să-i spună lui Loga ceva

e uitase să-i dezvăluie deoareceispozitivele de resuscitareeclamaseră intervenţia lor dergenţă.

oga, a zis el, când am părăsitncăperea secretă ca să te urmărim,m lăsat un glonţ lângă uşă, pentrumarca locul de unde pornisem.

Glonţul acela a dispărut.



-a lăsat tăcere, apoi Frigate a spusrobabil că a fost luat de vreun roboare a făcut curăţenie.

a nu, a zis Loga. Dacă roboţii ar fiost programaţi pentru asemeneactivităţi, ar fi strâns şi scheletele.tunci în turnn a mai intrat cineva!

ECŢIUNEA 14ie să î n t re i: C ar ro ll , A li c e

i computerul

4-au dus într-un laborator. Loga s-a

şezat la un computer şi s-a apucată lucreze cu îndârjire. După scurtmp, toate camerele deupraveghere din turnn au început

ă funcţioneze. După câteva clipe,



cranul din faţa lui a licărit.urton a scăpat un fluierat deimire.

rato Fenikso! Hermann Goring!cesta stătea la o masă şi mâncaeea ce îi oferise potirul. Judecândupă cât de slab era şi după

earcănele negre de sub ochiidânciţi în orbite, avea nevoie de mamulte asemenea mese ca să sentremeze.

u pricep cum de ne-a ajuns dinrmă atât de repede, a zis Loga.omputerul ne anunţă că nu a maiepistat alte persoane, dar acestea s

r putea afla în afara razei decoperire a camerelor. Iar dacărintre ele se află agenţi, probabil cănul dintre aceştia deţine codul.

ând se afla în Vale, probabil că



Monat i-a transmis codul.De ce nu-l întrebăm chiar pe Goring

sugerat Burton.

ineînţeles. Mai întâi, însă, o săntreb computerul unde se aflăGoring.

oga a citit instrucţiunile, după care

-au instalat în fotolii şi au plecatrăbiţi din cameră. Zece minute maiârziu, se deplasau pe coridorul dinpropierea ascunzătorii lui Loga. Şi-

u lăsat fotoliile la podea şi au intrae furiş în încăpere. Deşii Goring nura înarmat, era posibil ca între timpă i se fi alăturat şi alţii.

chtung! a răcnit Burton.poi a izbucnit într-un hohot de râsăzându-l pe Goring cum a sărit înus, aruncându-şi braţele în aer şi

căpând mâncarea din gură, făcând



caunul pe care stătea să serăbuşească în spatele lui. Cenuşiu

a faţă şi tremurând din tot corpul,

-a răsucit pe loc, făcând ochii câtepele. Părea că ar vrea să spunăeva, după care s-a înroşit la faţă şidus ambele mâini la gât.

Dumnezeule! a exclamat Alice. S-anecat cu mâncarea!u chipul aproape vânăt, Goring a

ăzut în genunchi, iar Burton s-a

epezit şi l-a lovit cu putere în spateăcându-l să scuipe mâncarea ce-iămăsese în gâtlej.-a fost deloc amuzant, Richard. Nu

mai râde. Puteai să-l ucizi.urton şi-a şters lacrimile şi a spus

artă-mă, Goring. Cred c-am vrut săplătesc cu aceeaşi monedă pentru

eea ce mi-ai făcut cândva.



Goring a băut pe nerăsuflate apa peare i-o oferise Aphra Behn într-unahar.

Da, nu te pot învinui.ari mort de foame, i-a zis Nur. N-arrebui să mănânci atât de grăbit. Aiutea muri dacă mănânci prea mult

upă o perioadă îndelungată denfometare.u mai sunt rupt de foame. Cred

hiar că mi-am pierdut pofta de

mâncare.-a uitat în jur şi a întrebat:Unde sunt ceilalţi ?

u murit.

Dumnezeu să se milostivească deufletele lor.

Dumnezeu nu se va mai milostivi deimeni dacă nu facem ceva, şi încă

epede.



Goring! s-a răstit Loga la el. Ai venitingur ? Acesta l-a privit cu un aeriudat.

Da.De cât timp te afli aici ?De vreo oră.

e mai urmau şi alţii când ai

raversat munţii ?u. Eu, cel puţin, n-am văzut peimeni.i cum de ai ajuns atât de repede ?

Goring şi alţi locuitori din Virolandoe scufundaseră în pântecele vasuluu se închiriază înainte ca acesta sălunece în abisul Fluviului.

duseseră la suprafaţă câteva părţile batacitorului şi le montaseră pe mbarcaţiune cu pânze, construităin lemn. Mai recuperaseră două

motoare de mici dimensiuni, o elice



e rezervă pentru Gascon, şalupamică, precum şi alte piese.

ucraseră repede şi, la două

ăptămâni după plecarea şalupeifişajul interzis, patru dintre ei aueuşit să pornească la bordulmbarcaţiunii transformate.

pre deosebire de grupul lui Burtonu-şi îngăduiseră să se odihneascări să se distreze câteva zile.i unde-ţi sunt camarazii ? l-a

ntrebat Loga, deşii bănuia care leusese soarta.Doi au renunţat la scurtă vreme

upă plecare şi s-au întors. Eu am

ontinuat drumul împreună cu soţiamea, dar ea a alunecat de pe cărare

i a căzut în gol.făcut un semn circular, de

inecuvântare, folosit de adepţii



isericii.r fi bine să te aşezi, i-a spus Burtonu blândeţe. Avem multe să-ţi

ovestim.După ce i-a ascultat pe Loga şiurton, Goring a rămas îngrozit.oţi wathan-ii ? Şi, printre ei, şi

cela al soţiei mele?Da, iar acum nu ştim ce să facem.ă ucidem computerul, ca să nu mae prinşi şi alţi wathan-i ? Ori să

perăm că putem găsi o soluţie de anula comanda primită iniţial deomputer ?u, a spus Hermann. Mai există o

oluţie.oftim ?ăsaţi-mă pe mine să montez

modulul.

i înnebunit ?



u, dar am o datorie de îndeplinit.urton şi-a adus aminte de visulespre Dumnezeu pe care îl avea

Goring mereu.Datorezi pentru carne. Plăteşte.Dacă mori, wathan-u tău va fi sortit

ieirii.

oate că nu, a zis Hermann încet. S-r putea să fiu pregătit pentruontinuare. Nu sunt sigur de asta.

Doar Dumnezeu ştie cât de departe

mă aflu de calitatea de sfânt. Daracă aş salva toate sufletele acelea..wathan-ii ... atunci înseamnă că-mi

oi fi plătit datoria.

u l-a contrazis nimeni.oarte bine, a spus Loga. Eşti cea

mai curajoasă persoană pe care ounosc. înţelegi, sper, că şansele de

euşită sunt foarte reduse. Uite cum



om proceda.urton regreta că făcuse acea glumăe socoteala neamţului. Omul îşi

isca sufletul, iar în caz de eşec, aveă se simtă un damnat. Loga aveareptate. Goringra cel mai curajos om. Chiar dacă

u o făcuse până atunci, acum seovedea curajos.a cererea lui Loga, s-au întors cu

oţii la ultimul etaj, ca să se afle

proape de apartamentele lor. înrum, s-au oprit la un nivel de undeGoring a putut vedea wathan-ii

apturaţi.

reme de câteva minute, el s-a uitata acele flăcări ce se lungeau şi seontractau, ţâşnind în sus şiăsucindu-se, după care s-a întors ş

zis



ele mai frumoase, mainspăimântătoare şi maiespingătoare.

făcut din nou semnul circular, şiurton a bănuit că acesta reprezenteva mai mult decât oinecuvântare. A auzit câteva

uvinte ce sugerau o rugăciuneentru mântuire şi pentruespectarea neabătută a hotărârii.

După ce au ajuns în camera de

omandă, Eticul a început imediată lucreze la pupitrul de pelatforma rotativă. După cinci

minute, l-a invitat pe Goring să intre

ntr-un dulap. Acolo, cu ajutorulnor fascicule, i s-au făcut o serie d

măsurători. Loga a introdus datelen computer şi după o oră a

erminat.



aşteptat câteva secunde şi apăsat pe un buton.coborât de pe platformă şi a mers

chiopătând până la un convertornergie-materie. Avându-i pe ceilalţin spatele lui, a deschis uşacestuia.

e podea se aflau componentele unermuri. Loga le-a ridicat şi le-aruncat celor din afara dulapului.ceştia l-au îmbrăcat pe Goring cu

le şi, după ce au terminat, el arătamai curând ca un robot decât ca unavaler în armură. Iar rucsacul pus

n spate, în care avea rezerve de aer,

a făcut să semene cu un astronautu excepţia ferestruicii înguste şi

ungi aflate pe partea din faţă aăştii de formă globulară, costumul

ra confecţionat din metal cenuşiu.



u toate că era gros, cântărea doaratru kilograme.izorul nu este la fel de rezistent ca

metalul, a spus Loga. Iar fasciculeleaie metalul dacă sunt îndreptatesupra unui singur punct mai multecât zece secunde. De aceea trebui

ă te mişti permanent.Goring a verificat mobilitatea şiexibilitatea costumului la umeri,oate, încheieturile mâinilor şi

icioarelor. Toate îi asiguraubertatea de mişcare necesară. Alergat, a sărit înainte, înapoi şi în

ateral. După aceea a exersat cu

rma lansatoare de fascicule până i-înţeles pe deplin capacităţile.poi şi-a scos armura şi a mâncat.

După ce Hermann s-a dus să

oarmă într-un apartament, Loga a



oborât până la un etaj situat subivelul mării. A revenit după o orău un submarin de cercetări pentru

ouă persoane, care era capabil sălutească şi în aer.bia acum două ore mi-a adusminte de el. Submarinul îl va ajuta

ă treacă prin primele sisteme derotecţie. Dar după aceea va trebuiă meargă pe jos. Intrările nu suntuficient de late pentru a permite

recerea lui.n absenţa lui, ceilalţi instalaserăansatoare de fascicule pe laturileoboţilor de forma unor coşciuge şi

ăcuseră găurile necesare pentrurecerea cablurilor. Loga a instalatchipament video şi dispozitive deragere. Apoi a programat sistemele

e navigaţie şi le-a instalat.



urton s-a dus să-l trezească peerman, însă l-a găsit pe acestaproape de pat, rugându-se în

enunchi.rebuia să dormi, i-a zis Burton.Mi-am folosit timpul cu mai multolos.

-au întors în camera de comandă,nde Hermann a luat o masăşoară, după care i s-au prezentat

uta şi

modul de funcţionare aubmarinului. Loga i-a arătat cumă scoată vechiul modul şi să-l

nlocuiască. Cel nou era o bucată

in metal cenuşiu, de forma şimărimea unei cărţi de joc. Deşii

onţinea circuite foarte complexe,uprafaţa lui era netedă. într-un col

vea gravat un V, indicând că acela



ra capătul ce trebuia introdus înocaşul ansamblului. Numărul deod era imprimat în relief, iar cartela

rebuia aşezată cu partea scrisă înus.Dar ce putea păţi un modul ca

cesta ? a întrebat Frigate.

imic, a spus Loga. Dacă estentrodus în mod corespunzător. Credă a fost vorba de o eroare umană, îazul în care cartela se pune cu faţa

n jos, circuitele funcţioneazăormal. Dar de fiecare dată cândpare câte o supratensiune de şoc,nul dintre circuite se poate defecta

u se înregistrează multe variaţii deensiune, dar efectul este cumulative perioade lungi de timp. Eroarear fi fost observată de multă vreme

acă n-ar fi murit toţi tehnicienii.



pus cartela într-un cub metalic şia ataşat la armură, puţin deasupraenunchiului.

rebuie doar să apeşi pe butonulcela adâncit din carcasa cubului,ar câmpul magnetic se anulează.

ubul este confecţionat din material

uficient de gros ca să reziste multorascicule distructive.Goring a îmbrăcat armura, mai

uţin casca de formă globulară. Log

turnat un vin gălbui în pahareleplendide pe care le adusese dinpartamentul lui. L-a ridicat pe alău şi a zis:

entru succesul tău, HermannGoring. Creatorul fie cu tine.

i cu noi toţi, a zis Hermann.u băut, după care i s-a fixat şi

asca şi a urcat în submarin,



recând cu oarece greutate prinambuchi. Loga l-a urmat şi, privindn jos prin tambuchi, a repetat

nstrucţiunile privind modul deuncţionare. După aceea, a închisocaportul.

n calitate de şef al operaţiunilor,

oga s-a instalat pe fotoliul de pelatforma rotativă. Ceilalţi s-auşezat la pupitrul de comandă şi au

nceput să efectueze reglajele

onform instrucţiunilor primite de latic.rimul dintre dulapurile înarmate s-înălţat şi a pornit spre uşă. Acela

ra al lui Burton. Era urmat de cel aui Alice şi apoi de cele ale celorlalţi.oate au ieşit în şir indian şi au cotipre dreapta.

poi submarinul s-a ridicat de pe



odea şi i-a urmat pe roboţi.oborârea până la etajul situat

mediat sub nivelul mării a durat un

fert de oră. Burton a oprit robotuln faţa unei uşi deasupra căreia seedeau o serie de litere în relief. Activat dispozitivele de lansare a

asciculelor şi, aproape imediat, uşafost tăiată într-o parte, de jos pânăus. Şi-a mutat robotul care a topit

ncă o secţiune. După aceea, robotu

izbit ca un berbec în uşă şiorţiunea tăiată a căzut.urton a văzut o încăpere giganticăcupată în întregime de

chipamente. A făcut robotul săjungă repede la uşa închisă aflatăe peretele opus. înainte de a ajungecolo, câteva secţiuni din zid s-au

ras deoparte, iar capetele sub formă



e sferă ale armelor au ieşit în afarăDin ele au ţâşnit fascicule de culoar

tacojie.

urton a manevrat comenzile de peabloul de comandă astfel încâtobotul său să ţintească în sus sprereapta. Apoi a apăsat pe butonul d

ctivare a trăgaciului. Liniile stacojiiu pornit de-a lungul marginilorcranului, iar el a avut satisfacţia săadă un glob

xplodând. Fragmentele azvârlite auovit ecranul, dar nu au produsaune.âteva clipe mai târziu, imaginea de

e ecran a dispărut.Una dintre armele computerului

istrusese camera de luat vederinstalată pe partea superioară a

obotului.



urton a blestemat şi a întreruptasciculele. Nu putea decât sărivească. A apăsat butonul care

ega computerul lui de una dintreamerele lui Loga. Înstantaneu, avut imagini recepţionate de camerae deasupra uşii pe care intraseră

oboţii. Robotul lui plutea la treimetri deasupra podelei, având faţandreptată spre dispozitivele deansare a fasciculelor de pe peretele

pus. Roboţii erau dispuşi înemicerc, astfel încât să nu seimerească unii pe alţii.

Ultima armă cu fascicul din încăper

explodat, schimbând imaginea dea o cameră la alta, pe măsură ce seucerea o încăpere după alta.

Robotul lui Alice a fost topit. Camera

e pe robotul lui de Marbot a fost



istrusă. Robotul lui Tai-Peng a fosttrăpuns de trei fascicule simultan ş-a prăbuşit, deoarece o componentă

itală a lui se topise.eilalţi roboţi au fost distruşi unulupă altul, până când a rămas doarubmarinul. Acesta a preluat

niţiativa, tăind două uşi şi trecândrin ele, în ciuda faptului cănvelişul lui gros a fost atacat deasciculele lansate de computer.

ubmarinul a ajuns la o uşăuficient de lată ca să poată trece,ar apărată de zece raze ucigaşe.

Hermann a făcut aparatul să treacă

ragul cu mare viteză, dar a ajuns înameră cu o secţiune mică din pupaăiată şi cu câteva găuri adânci înorp.

n faţa lui, pe peretele opus, se afla o



ltă intrare. Acolo trebuia săbandoneze aparatul. A pornit cu

mare viteză, a încetinit la câţiva

entimetri de uşă şi, în timp ceazele stacojii găureau corpul navei,coborât. Imediat, razele s-au

oncentrat asupra lui.

Goring a sărit şi s-a rostogolit peodea, apărat de jumătate din armee corpul submarinului, dar fiind

ovit de altele. S-a ridicat încet şi a

recut nesigur pragul uşii. în timp celerga spre cealaltă uşă, care dădean camera valvei, a fost urmărit şiovit de numeroase raze. Cu o clipă

nainte de a ajunge la aceasta,ntrarea a fost blocată de o uşălisantă, care a ieşit dintr-un pereteără să ia în seamă asaltul razelor,

Hermann a început să taie uşa. A



euşit să facă o gaură mică, a scosubul în care se afla cartela şi l-aruncat în faţă. Apoi s-a târât prin

aură, fără să scape din mânăropria armă cu raze.urton şi ceilalţi l-au auzit cât dereu respira.

poi s-a auzit un ţipăt de durere.iciorul meu!Hai, că eşti aproape! i-a strigat Loga

rin gaură au început să apară

apori de culoare violetă.Gaz otrăvitor, a spus Loga.maginea de pe ecran a înfăţişatncăperea valvei. Aceasta era

paţioasă, iar pe peretele din dreaptui Hermann, la aproape trei metrieasupra podelei, ieşea un tub

metalic ce se curba în jos. în

propierea acestuia, pe o masă, era



cutie metalică de dimensiuni mici,in care ieşeau nişte cabluri subţirie duceau spre altă cutie. Faţa cutie

vea adâncituri din care se iţeauapetele modulelor.Goring s-a târât spre cub în vreme

e aproape o sută de raze îi loveau

ostumul de protecţie.ei care îl urmăreau l-au auzitpunând:u mai suport. Cred c-o să leşin.

Rezistă, Goring! i-a strigat Loga. încăn minut, şi vei reuşi.-au văzut pe german apucândubul, răsturnându-l şi lăsând

modulul sub formă de cartelă săadă. L-a ridicat şi a pornit târâşpre cutia cu module. L-au auzitcoţând un urlet şi prăbuşindu-se.

Modulul i-a scăpat dintre degete,



ăzând la piciorul mesei.Razele stacojii şi-au continuat

sediul şi nu s-au opri decât după c

au ciuruit armura.-a lăsat o tăcere mormântală.urton a scos un oftat lung şi aecuplat echipamentul în faţa căruia

tătea aşezat. Ceilalţi au procedat lael. Burton a urcat pe platformă şi aămas în spatele lui Loga. Ecranulcestuia rămăsese deschis, dar

cum înfăţişa o siluetă pulsând înmulte culori, o formă de glob dinare intrau şi ieşeau nişte tentaculeoga s-a aplecat în faţă, cu coatele

e marginea pupitrului, şi cualmele peste faţă.e este asta ? a întrebat Burton.tia că reprezenta imaginea unui

wathan, dar nu ştia de ce apăruse



e ecran.oga şi-a luat mâinile de la faţă şi arivit lung la ecran.

m pus un detector de frecvenţe peGoring.cela este el ? -Da.

nseamnă că el nu Continuă ?

şa este. Se află împreună cueilalţi.i acum ce facem ?ceasta era întrebarea cea mai

mportantă. Loga a vrut să ucidăomputerul înainte ca acesta să maiaptureze şi alţi wathan-i, iar apoiă-l copieze

a stadiul de dinainte de stocare aatelor. Dar spera, de asemenea, căineva avea să gândească o soluţieare să rezolve problema înainte ca

wathan-ii să fie eliberaţi. Simţea că



u mai era în stare să gândească şie aceea nu voia să întreprindă niciacţiune decât dacă avea să

ăsească o soluţie astfel încât să numai fie nevoit să apese butonul dechidare a computerului.eilalţi gândeau cu febrilitate. Şi-au

ntrodus speculaţiile şi întrebările înomputere. Din păcate, mereupărea câte un punct slab înlanurile lor.

urton a coborât de câteva ori latajul de la baza turnului, unde atat nemişcat, ori a păşit de colo-colre în şir, privind splendidul

pectacol al wathan-ilor care seăsuceau şi dansau. Erau şi părinţiiui acolo ? Dar Ayesha? Isabel?

Walter Scott, nepotul lui Sir Walter

cott, scriitorul, şi prieten foarte bu



e-al său din India? Doctorulteinhaeuser? George Sala?winburne ? Sora şi fratele lui ?

peke ? Bunicul lui, Baker, care îlăsase fără moştenire murind înainte a apuca să-şi modifice

estamentul? Crudul şi sângerosul

Rege Gelele din Dahomey, care nutia că era sângeros şi crud,eoarece făcea doar ceea ce îi cereaocietatea ? Deşii asta nu era o

cuză.puizat şi deprimat, s-a dus laulcare. Ar fi vrut să stea de vorbău Alice, dar ea părea retrasă,

rământată de propriile gânduri.cum, însă, ea nu părea să fi fostuprinsă de vreo revelaţie care să ocoată din dureroasa şi dizgraţioasa

ealitate. Era evident că o preocupa



ilema cu care se confruntau.n cele din urmă, Burton a reuşit sădoarmă. S-a trezit după şase ore,

acă ceasul lui mai mergea bine. înemiobscuritate, a văzut că Alicetătea în picioare lângă el.e s-a întâmplat ? a întrebat el,

omnoros.imic. Aşa sper. Tocmai am revenitin camera de comandă.e-ai făcut acolo ? Alice s-a întins

ângă el.u puteam dormi. Mă tot gândeama una sau alta, şi gândurile melerau la fel de numeroase ca

wathanii. Am încercat să măândesc la computer, dar mereu îmieneau în minte alte idei,reocupându-mă câte o clipă sau

ouă, după care le alungam, pentru



a ele să fie înlocuite de altele. Credă mi-am revăzut toată viaţa, şi deici, şi de pe Pământ. Ţin minte că

nainte de a adormi m-am gândit laomnul Dodgson. Am avut multeisuri, unele plăcute, altelengrozitoare. Nu m-ai auzit ţipând ?

Nu.nseamnă că ai dormit buştean. M-m trezit tremurând şi scăldată înudoare, dar nu mi-am putut amint

e m-a îngrozit atât de mult.u e greu să-ţi imaginezi ce era.lice se sculase să bea apă.

Revenind în pat, i-a fost greu să

doarmă. între altele, s-a gândit laReverendul Charles LutwidgeDodgson şi la plăcerea de a-l fi

unoscut şi de a şti conţinutul celor

ouă cărţi pe care ea i le inspirase.



um le citise de nenumărate ori, îşiducea aminte perfect şi textul, şiustraţiile făcute.

rima scenă ce mi-a venit în minte aost aceea a Ceaiului nebun.a masă şedeau Pălărierul, Iepurelee Martie şi Hârciogul. Fără să fi fos

nvitată, Alice s-a aşezat lângă ei şi,upă o conversaţie dementă,epurele de Martie a invitat-o să beain.

lice s-a uitat pe toată masa, dar nuvăzut altceva decât ceai.De fapt, i-a zis Alice lui Burton, nu

ra adevărat. Mai erau lapte, pâine

i unt.lice cea din carte a zis:u văd vinul.ăi, nici nu este, i-a răspuns

epurele.



Mai apoi s-a lăsat linişte, timp înare Alice a încercat să rezolvehicitoarea: de ce este corbul ca o

ablă de scris. Liniştea a fost spartăând Pălărierul s-a întors spre Alicei a întrebat-o ce zi a lunii era. îşicosese ceasul din buzunar şi se

itase neliniştit la el, scuturându-l şucându-l la ureche.lice a stat puţin pe gânduri, apoi i-răspuns:

n patru.devărata Alice i-a zis lui Burton:Domnul Dodgson a scris acea dată

entru că în carte era luna mai, iar

e 4 mai era ziua mea de naştere.ălărierul a oftat şi a zis:i greşit cu două zile! Ţi-am spus căntul nu se potriveşte la mecanisme

ra cel mai bun unt, i-a răspuns cu



milinţă Iepurele de Martie.urton a coborât din pat şi a începu

ă măsoare încăperea.

hiar trebuie să intri în toateetaliile, Alice ?Da. Este important.Următoarea scenă pe care a avut-o

n faţa ochilor sau cu care a rezonate când devenise Alice cea de şapteni din carte, a fost din capitolul cuâna şi Apa din Prin oglindă. Vorbea

u Regina Albă şi cu Regina Roşie.oţi să te opreşti din plâns analizânducruri ? a întrebat ea (Alice).şa se face, a zis Regina Albă foarte

otărâtă. Nimeni nu poate face douăucruri în acelaşi timp, ştii doar.lice! a zis Burton. Unde vrei săjungi cu absurdităţile astea ?

u e nimic absurd. Ascultă.



n reveria ei, Alice a sărit de laRegina Albă la Humpty Dumpty

oate pentru că, fiind atât de gras,

oga îmi aduce aminte de HumptyDumpty.a, Alice din carte, vorbea cu oulriaş, antropomorfizat, ce stătea pe

n zid. Cei doi discutau desprenţelesul cuvintelor.ând eu folosesc un cuvânt, a spus

Humpty Dumpty pe un ton aproape

ispreţuitor, el înseamnă exact cereau eu să însemne nici mai mult,ici mai puţin.

ntrebarea este dacă poţi face

uvintele să însemne atât de multeucruri diferite, a spus Alice.ntrebarea este care urmează a fităpânul atâta tot, a spus Humpty

Dumpty.



poi Alice cea reală dar este ea maieală decât cealaltă Alice ? s-antrebat Burton a ajuns la scena în

are Regina Roşie a întrebat-o dacătie să facă scăderi.cade nouă din opt, i-a spus Regina

Roşie.

u pot scădea nouă din opt, înţelegis-a grăbit Alice să răspundă. Dar..u ştie scăderea, a zis Regina Albă.poi i s-a adresat lui Alice: Dar

mpărţiri ştii să faci ? împarte oâine la un cuţit ce răspuns îmi daia asta ?

Mai erau şi altele ? a întrebat

urton.u. N-am crezut că au mare

mportanţă. Erau doar amintiri dinâteva fragmente preferate ale mele.

dormise din nou. Apoi se trezise



rusc, şi rămăsese cu ochii mari. Ie păruse că auzise pe cinevatrigând-o. Dincolo de orizontul

minţii mele.igură.ra trează de-a binelea, iar inima îiătea cu repeziciune. A coborât din

at şi s-a dus în camera deomandă.De ce ?M-am gândit că erau trei expresii-

heie în scenă. Cel mai bun unt.are trebuie să fie stăpânul? Poţiace împărţiri?urton a suspinat.

oarte bine, Alice. Spune-mi, dacăşa crezi că trebuie.a se aşezase pe scaunul lui Loga şi

ăcuse reglajele necesare pentru a

omunica direct cu computerul.



tii că vei muri peste două zile, orihiar mai devreme ? l-a întrebat ea.

Da. Aceasta este o informaţie

edundantă. Nu era nevoie să fiunformat.Monat ţi-a dat ordin să nu mai

esusciţi pe nimeni până nu va

evoca tot el această măsură. Ceormă are acest contraordin ?urton a întrerupt-o.i Loga i-a pus întrebarea asta.

Da, ştiu. Dar m-am gândit că n-artrica să i-o pun şi eu.i, răspunsul ?a şi până atunci, tăcere.

lice i-a spus apoi că exista oomandă de rang superior, şi căceasta îi fusese transmisăomputerului de către Monat înainte

e cel de-al doilea ordin.



are este această comandă? apărusntrebarea pe ecran. Mi s-au dat

multe comenzi.

rima directivă, cea mai importantăste de a captura wathan-i şi de a-ieataşa la corpurile copiate. Astarevede proiectul. Dacă Monat ar fi

nticipat consecinţele, nu ar mai firansmis o asemenea comandă.omputerul nu i-a răspuns.une-mă în legătură cu secţiunea pe

are o folosea Loga, i-a spus Alice.cea parte deţinută exclusiv de Logavident, computerul nu avea

nstrucţiuni să refuze comunicarea

u acea parte. Până atunci, doarlice se gândise la acea posibilitate.

Dumnezeule! s-a mirat Burton. Şi ce-a întâmplat?

am spus că va muri. El m-a



nformat că ştia. Cu totul, şi ceacă? De aceea am folositrgumentaţia mea pentru partea

ominantă din computer.După aceea, Alice i-a dat ordinul de-şi recăpăta statutul dinainte, adică devină independentă.

i partea dominantă n-a reacţionatn tot acest timp?imic. De ce să intervină ? Aşa cum

punea Loga, este un idiot sclipitor.

i ce s-a întâmplat după aceea ?am comunicat părţii dominante căvea datoria să-l resusciteze pe

Monat şi să confirme ori să anuleze

omanda de a nu mai resuscita peimeni decât atunci când i se va

ransmite codul sau ordinul.i apoi ?

poi ecranul s-a stins. Am încercat



n repetate rânduri să obţin oeacţie, dar nu am reuşit.xpresia de entuziasm de pe faţa lui

urton a dispărut.imic ?imic.

Dar de ce să întrerupă dialogul ?

Doar are sarcina de a comunica.per că asta constituie o dovadă derământare internă. Partea dominatăuptă cu cea dominantă.

Dacă ce am învăţat eu despreomputere este adevărat, atunci astu se poate întâmpla.ierzi din vedere că, într-un anumit

ens, acesta nu este un computer.dică, nu seamănă cu unul obişnuităcut din proteine, este la fel deomplex ca şi creierul uman.

rebuie să-l trezim pe Loga, a spus



urton. Cred că o facem degeaba,ar el este singurul care poateezolva problema asta.

ticul s-a trezit cu mintea perfectmpede. A ascultat-o pe Alice fără săună nici o întrebare, apoi a zis:u are loc nici o luptă. Comanda lui

Monat a ajuns în partea dominată lael ca şi în cea dominantă.sta depinde de data la care s-a datomanda, a zis ea. Dacă circuitele

entru stabilirea ierarhiei au fostnstalate ulterior, atunci parteaominată nu a primit-o.

nsă partea dominantă le-ar fi

ransmis celei schizofrenice.oate că n-a făcut-o! a insistat Alice

Dacă s-a întâmplat aşa, deşii eu nured că există nici cea mai mică

ansă, atunci Monat va fi resuscitat



Dar eu i-am dat comandă părţiiominante. încruntarea a dispărute pe faţa lui Loga.

un! Totuşi, dacă asta este singuramodalitate de a salva wathan-ii,tunci aşa ar trebui să se întâmple.hiar dacă...

u a vrut să spună ce se vantâmpla cu el.u luat dejunul în sufragerie, cuxcepţia lui Loga, care a mâncat

tând pe fotoliul de la pupitrul deomandă. Pe unul dintre ecranelein faţa lui se vedea îngrăditurande se aflau wathan-ii.

ând se va goli, vom şti că s-au...ierdut. S-a uitat la alt ecran.u mai fost capturaţi doi. Ba nu.rei.

n timp ce mâncau într-o atmosferă



umbră, întreruptă doar din când înând de comentarii ce trădaueprimarea tuturor, Frigate a zis:

vem de discutat o problemămportantă. Ceilalţi s-au uitat la el,ar nu au zis nimic.e se întâmplă cu noi după moartea

omputerului ? Loga nu ne vaonsidera suficient de evoluaţi dinunct de vedere etic pentru a neermite să rămânem aici. După

ărerea lui, nu vom fi în stare săesfăşurăm această operaţiune.red că are dreptate, mai puţin în

azul lui Nur. Dacă el ar putea trece

e uşa din vârful turnului, i s-arermite să stea.m trecut pe uşa aceea, a spus

maurul. Toţi au întors privirile spre

l.



ând ? l-a întrebat Frigate.eara trecută. Am socotit că dacăot ieşi, pot să şi intru. Am reuşit,

eşii nu mi-a fost uşor. N-am pututăşi chiar nestingherit, aşa cum arace-o un Etic.sta e bine pentru tine, a mormăit

urton. îmi cer scuze pentru că amfirmat că toţi sufii sunt niştearlatani. Dar ce se va întâmpla cuoi, ceilalţi ? Dacă nu vrem să ne

mai întoarcem în Vale ? Iar dacăjungem iarăşi acolo, le vom spuneamenilor adevărul. Asta nu

nseamnă că ne vor crede toţi. Mai

xistă creştini şi musulmani, dar şilţii, care au refuzat să-şibandoneze religiile. Pe de altă parte

mi închipui că vor exista mulţi

usţinători ai Bisericii celei de-A



Doua Şanse care se vor agăţa dereceptele lor.sta e treaba lor, a spus Nur. Cu

oate acestea, eu nu vreau să rămânici. Mă întorc de bună voie în Vale.m multe de făcut acolo. Trebuie săjung la stadiul de la care voi putea

ontinua.sta nu înseamnă că vei ajunge laânul Creatorului, i-a zis Burton.

Din punct de vedere ştiinţific,

ontinuarea înseamnă doar că nuei mai fi detectat de instrumenteleamenilor de ştiinţă.a fi după cum doreşte Allah, a spu

ur. Burton s-a gândit laerspectiva de a rămâne în turnn.r avea puteri pe care nimeni nu leeţinuse pe Pământ, şi puţini

junseseră să le aibă pe Lumea



luviului.entru a ajunge într-o asemeneaoziţie, trebuia să-l înlăture pe Loga

ă-l ucidă sau să-l întemniţeze. Dareilalţi vor colabora cu el ? Dacă nua trebui să-i înlăture şi pe ei. îiutea resuscita în Vale, unde aveau

ă ajungă oricum. Dar ar rămâneingur. Alice nu ar aproba asemeneaapte. Ba nu, nu avea să rămânăingur. Putea resuscita în turnn

umeroşi companioni plăcuţi, atâtărbaţi, cât şi femei.-a cutremurat. Ispita îl luase întăpânire ca un coşmar. Nu voia o

stfel de putere şi s-ar fi simţitmereu trădător dacă ar fi avea-o. Pe

e altă parte, era evident că nu i seuteau încredinţa asemenea puteri.

Dar Loga ? Nu era şi el un trădător ?



a da. într-un anume sens. Burtonra de acord cu el că tuturorandidaţilor din Vale trebuia să li se

fere mult mai mult timp decâtocotiseră Eticii în mod iniţial.imţea că şi el ar fi avut nevoie de omânare.

-a uitat la feţele celor din jurul lui.încercat să judece dacă, dincolo dexpresiile acre ale celorlalţi, maiândea cineva ca el. Mai lupta cinev

mpotriva ispitei care îl încercase şie el ?rebuia să stea cu ochii pe ei. Să sesigure că nimeni nu va încerca să.

acă vreo faptă condamnabilă.sorbit din vinul gălbui şi a zis:

ste toată lumea de acord să nentoarcem în Vale ? Vă rog să votaţi

rin ridicarea mâinii.



urpin s-au uitat cu asprime la el.âmbind, a ridicat şi el mâna.

Mă gândeam la distracţia pe care o

uteam găsi aici. Dar nu vreau săămân. N-aş fi în stare să rezist.Doar că... mă întreb dacă Loga m-aăsa să iau un pian cu mine.

lice a izbucnit în lacrimi.i toate sufletele acelea! Crezusemă am găsit răspunsul, dar...

Un ecran plasat pe perete s-a

uminat brusc, şi pe el a apărutmaginea zâmbitoare a lui Loga.eniţi aici! a strigat el. Apoi a râs şirepetat chemarea: Veniţi!

Dominantul a cedat, şi tocmai amrimit un mesaj de la dominat. Alicei avut dreptate ! Nu te-ai înşelat.u dat fuga în camera de comandă

i s-au strâns în jurul Eticului. Pe



cranul din faţa lui se vedea ultimaomunicare primită.u ovaţionat cu toţii, au ţipat şi-au

opăit, s-au îmbrăţişat şi au dansate platformă.După o vreme, Loga le-a cerut să fie

tenţi la ce avea să le spună.

u uitaţi, tot pe moarte este. Dar nedat permisiunea de a înlocuimodulul. Trebuie să plec imediat.

r fi fost o ironie amară să vadă

omputerul murind înainte ca Logaă facă înlocuirea de module, aândit Burton.ece minute mai târziu, în timp ce

şteptau apelul lui în sufragerie, faţui zâmbitoare a apărut din nou pecran.m reuşit! Am făcut-o! I-am şi dat

omanda de a porni operaţiunile de



esuscitare!u ovaţionat, s-a bucurat şi s-au

mbrăţişat din nou. Turpin s-a

şezat la pian şi a cântat St LouisRag.luviul a fost lung de tot, dar noi ameuşit să ajungem la capătul lui! a

xclamat Alice. Ochii ei mari şintunecaţi păreau să lumineze ca şicranul, iar întreaga ei fiinţă radiaucurie. Niciodată nu păruse atât de

rumoasă.Da, a zis Burton şi a sărutat-o deâteva ori. Va trebui să ne întoarcem

4.Labirintul Magic - Farmer PJ R6

Documents

Transcript of 4.Labirintul Magic - Farmer PJ R6