1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
-
Upload
andreea-ikeda -
Category
Documents
-
view
225 -
download
0
Transcript of 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 1/154
LOGISTICA ŞI DISTRIBUŢIA MĂRFURILOR
!"#$%&'()%*+% -.(#& /(+"0123+(4$('1
Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti
!"#$
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 2/154
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………………................. 1
Unitatea de învăţare 1 - Conceptul de logistică şi distribuţie a mărfurilor ……………………............. 4
1.1. Introducere…………………………………………………………………………........................ 4
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................... 4
1.3. Conţinutul şi rolul distribuţiei mărfurilor ....………………………................................................. 5
1.4. Conţinutul şi rolul logisticii mărfurilor ………………………………………................................ 7
1.5. Funcţiile şi structura activităţii logistice ......................…….……………………......................... 13
l.6. Rezumat…………………………………………………………………………………................ 15
1.7. Test de autoevaluare …………………………………………………………............................... 17
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 20
Unitatea de învăţare 2 – Canalele de distribuţie ale unei întreprinderi …............................................... 21
2.1. Introducere ……………………………………………………….............................................. 21
2.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................. 21
2.3. Conceptul de canal de marketing ..................................…………………………….......….......... 22
2.4. Participanţii la procesul distribuţiei .............................…………………………….......…........... 23
2.5. Dimensiunile canalului de distribuţie …...........…………………………………......................... 23
2.6. Tipuri de canale de distribuţie …..........................…………………………………...................... 24
2.7. Sisteme de marketing verticale şi orizontale .......…………………………………...................... 32
2.8. Rezumat ……………………………………………………….................................................... 34
2.9. Test de autoevaluare ………………………………………………………................................. 36
2.10. Temă de control ………......…………………………………………........................................ 39
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 39
Unitatea de învăţare 3 – Relaţia dintre logistică şi componentele activităţii de marketing a
unei întreprinderi .......................................................................................….……………………….......... 40
3.1. Introducere ……………………………………………………….............................................. 40
3.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................. 40
3.3. Relaţia dintre logistică şi marketing …......................................................................…................ 41
3.4. Relaţia dintre logistică şi componentele mixului de marketing ……………………………......... 42
3.4.1. Relaţia dintre logistică şi produs ........................................…………………………......... 42
3.4.2. Relaţia dintre logistică şi preţ ...............................................…………………………....... 43
3.4.3. Relaţia dintre logistică şi promovare ...................................…………………………....... 44
3.4.4. Relaţia dintre logistică şi distribuţie .....................................…………………………....... 44
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 3/154
3.5. Rezumat………………………………………………………...................................................... 45
3.6. Test de autoevaluare………………………………………………………................................... 46
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 49
Unitatea de învăţare 4 – Transportul mărfurilor ....................................................................................... 50
4.1. Introducere .................................................................................................................................. 504.2. Obiectivele unităţii de învăţare ...................................................................................................... 50
4.3. Importanţa activităţii de transport a mărfurilor .............................................................................. 51
4.4. Modalităţi de transport ................................................................................................................... 52
4.5. Etapele operaţiunilor de transport a mărfurilor .............................................................................. 57
4.6. Transportul intern de mărfuri în depozite ...................................................................................... 59
4.7. Strategia de transport a mărfurilor ................................................................................................. 61
4.8. Rezumat .......................................................................................................................................... 63
4.9. Test de autoevaluare ....................................................................................................................... 64
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 67
Unitatea de învăţare 5 – Stocarea mărfurilor ............................................................................................. 68
5.1. Introducere ……………………………………………………….............................................. 68
5.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................. 68
5.3. Rolul stocării mărfurilor …..........................................………………………………………...... 69
5.4. Tipologia stocurilor de mărfuri ….................................…………………………......................... 70
5.5. Indicatorii stocurilor de mărfuri ............................................………………................................. 72
5.6. Modalităţi de stocare şi controlul stocurilor ............................……………….............................. 75
5.7. Rezumat ………………………………………………………..................................................... 77
5.8. Test de autoevaluare ……………………………………………………….................................. 78
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 81
Unitatea de învăţare 6 – Depozitarea mărfurilor ....................................................................................... 82
6.1. Introducere ……………………………………………………….............................................. 82
6.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................. 82
6.3. Conceptul, rolul şi funcţiile depozitelor …..............................................……………………....... 83
6.4. Tipologia depozitelor …......................................................................………………………....... 866.5. Amenajarea depozitelor …....................................................…………………………................. 88
6.6. Rezumat ………………………………………………………..................................................... 92
6.7. Test de autoevaluare ……………………………………………………….................................. 94
Bibliografie …………………………………………………………………………………................ 97
Unitatea de învăţare 7 – Manipularea mărfurilor …........................……………………………............. 98
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 4/154
7.1. Introducere ……………………………………………………….............................................. 98
7.2. Obiectivele unităţii de învăţare ……………………………………………………….................. 98
7.3. Conceptul de manipulare a mărfurilor …....................………………………………………....... 99
7.4. Mijloace tehnice de manipulare a mărfurilor …..........................……………………................. 100
7.5. Rezumat ………………………………………………………................................................... 105
7.6. Test de autoevaluare ………………………………………………………................................ 106Bibliografie ………………………………………………………………………………….............. 109
Unitatea de învăţare 8 – Servirea clienților …................................…………………………………..… 110
8.1. Introducere ………………………………………………………............................................ 110
8.2. Obiectivele unităţii de învăţare ………………………………………………………................ 110
8.3. Noțiunea de servire a clienților și importanța acestuia …....………………………………........ 111
8.4. Componentele servirii clienților ….............................…………………..................................... 111
8.5. Rezumat ………………………………………………………................................................... 117
8.6. Test de autoevaluare ………………………………………………………................................ 118
8.7. Temă de control ………......…......……………………………………...................................... 121
Bibliografie ………………………………………………………………………………….............. 122
Unitatea de învăţare 9 – Strategia de distribuție a unei întreprinderi .......................……………........ 123
9.1. Introducere ………………………………………………………............................................ 123
9.2. Obiectivele unităţii de învăţare ………………………....……………………………................ 123
9.3. Etapele elaborării strategiei de distribuție …................................................................................ 124
9.4. Alternativele strategice privind activitatea de distribuție …........................……….................... 126
9.5. Operaționalizarea strategiei de distribuție …......…………………………………..................... 128
9.6. Rezumat……………....……………………………………….................................................... 129
9.7. Test de autoevaluare ………………………………………………………................................ 130
Bibliografie ………………………………………………………………………………….............. 133
Unitatea de învăţare 10 – Strategia logistică a unei întreprinderi .......................................................... 134
10.1. Introducere ………………………………………………………............................................ 134
10.2. Obiectivele unităţii de învăţare………………………………………….....………….............. 134
10.3. Logistica – pârghie strategică fundamentală ….......................................................................... 13510.4. Alternativele strategiei logistice …........................................................…………………….... 137
10.5. Strategia de servire logistică a clienților …........................………………………………….... 140
10.6. Controlul activității logistice …..............................................………………………................ 142
10.7. Rezumat…………………………………….............…………................................................. 143
10.8. Test de autoevaluare…………………….....……………………………….............................. 145
10.9. Temă de control ….............……..........…………………………………….............................. 147
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 5/154
Bibliografie ………………………………………………………………………………….............. 148
Bibliografie ……………………………………………………….................................................... 149
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 6/154
1
Introducere
Manualul de Logistica şi distribuţia mărfurilor oferă studenţilor specializării Administrarea Afacerilor
un ansamblu de cunoştinţe fundamentale privind aspectele teoretice şi practice referitoare la logistica şi
distribuţia mărfurilor .
Alături de disciplinele care realizează pregătirea teoretico-economică de specialitate, logistica şidistribuţia mărfurilor furnizează baza pregătirii în domeniul administrării afacerilor . Prezentul curs
reprezintă un instrument util care atrage atenţia asupra importanţei logisticii şi distribuţiei în activitatea unei
întreprinderi.
Cursul se adresea ză, în primul rând, studenţilor anului II I integraţi în programul de Învăţământ la
Distanţă din cadrul facultăţii de Ştiinţe Economice , specializarea Administrarea Afacerilor, dar poate fi util,
de asemenea, studenţilor de la orice formă de învăţământ şi de la orice facultate care, în planul de învăţământ
au cursuri ce vizează pregătirea în administrarea afacerilor.
Obiectivele cursului
Acest modul are ca obiectiv familiarizarea studenţilor de la învăţământul la distanţă cu
cunoştinţele de bază specifice logisticii şi distribuţiei mărfurilor, dezvoltarea capacităţii
studenţilor de a utiliza noţiunile şi cunoştinţele economice specifice domeniului, de a-şi însuşi
abilităţile necesare în utilizarea instrumentelor şi tehnicilor specifice logisticii şi distribuţiei
mărfurilor şi dobândirea unei viziuni de ansamblu asupra teoriei şi practicii economice şi
manageriale.
Prin însuşirea conţinutului modulului, studenţii vor dobândi următoarele competenţe
generale şi specifice.
Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil să:
definească conceptele specifice logisticii și distribuției mărfurilor;
explice principalele elemente referitoare la organizarea şi desfăşurarea
activității de logistică și distribuție a mărfurilor la nivelul unei întreprinderi;
dezvolte raţionamente specifice domeniului logisticii și distribuției mărfurilor;
definească corect în limbaj economic şi să-şi asume noţiunile fundamentale
specifice marketingului, în general, şi a logisticii și distribuției mărfurilor, în
particular;
explice mersul evenimentelor şi fenomenelor specifice logisticii și distribuției
mărfurilor;
utilizeze principalele tehnici şi instrumente specifice activității de logistică și
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 7/154
2
distribuție a mărfurilor la nivelul unei întreprinderi.
Resurse şi mijloace de lucru
Pentru dezvoltarea tuturor competenţelor specifice cursului este necesară lecturarea şi
asimilarea cunoştinţelor redate în modulul de faţă şi utilizarea unui calculator având instalat
pachetul software Microsoft Office.
Structura cursului
Cursul de Logistica şi distribuţia mărfurilor este structurat în 10 unităţi de învăţare. În
cadrul primei unităţi de învăţare este realizată o scurtă introducere referitoare la conceptele
fundamentale ale logisticii şi distribuţiei mărfurilor . Pe parcursul unităţii de învăţare 2 este
prezentată pe larg problematica referitoare la canalele de distribuţie ale unei întreprinderi iar
în unitatea de învăţare 3 este abordată în detaliu relaţia existentă între logistică şi activitatea demarketing a unei întreprinderi.
În cadrul următoarelor cinci unităţi de învăţare (unitățile de învățare 4-8) sunt abordate
în detaliu principalele activități logistice desfășurate la nivelul unei întreprinderi – transportul
mărfurilor, stocarea, depozitarea, manipularea mărfurilor și servirea clienților .
Pe parcursul unităţii de învăţare 9 şi 10 este continuată abordarea problematicilor
fundamentale ce ţin de logistica și distribuția mărfurilor cu abordarea aspectelor referitoare la
strategiile specifice ce pot fi adoptate în acest domeniu de către o întreprindere.
Fiecare unitate de învăţar e cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica
unităţii de învăţare respective, exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme propuse
spre discuţie şi rezolvare.
Pentru obţinerea a 30% din nota finală este indicată elaborarea celor trei teme de
control. Puteți regăsi enunțul acestora pe parcursul manualului, după cum urmează:
- prima temă de control este plasată după unitatea de învăţare nr. 2;
- a doua temă de control este plasată la finalul unităţii de învăţare nr. 8;
- cea de-a treia temă de control se află plasată la finalul unității de învățare 10.
Temele de control vor fi transmise cadrelor didactice pe adresele de mail specificate
până la o dată stabilită de comun acord.
Cerinţe preliminare
Pentru parcurgerea modulului de Logistica şi distribuţia mărfurilor studenţii trebuie să
aibă cunoştinte fundamentale de marketing acumulate în urma parcugerii modulului de
Marketing din anul I de studiu.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 8/154
3
Durata medie de studiu individual
Parcurgerea unităţilor de învăţare şi rezolvarea problemelor propuse în scopul fixării
cunoştinţelor necesită în medie 2-3 ore pentru fiecare unitate.
Evaluarea
Evaluarea se face pe baza celor trei teme de control şi a unui examen sub formă de test
grilă pentru verificarea cunoştintelor teoretice. Temele de control vor avea o pondere de 30%
în nota finală, restul de 70% reprezentând nota la examenul sub forma testului grilă de
verificare a cunoştinţelor.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 9/154
4
Unitatea de învăţare 1. Conceptul de logistică şi distribuţie a mărfurilor
Cuprins
1.1. Introducere1.2. Obiectivele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul şi rolul distribuţiei mărfurilor
1.4. Conţinutul şi rolul logisticii mărfurilor
1.5. Funcţiile şi structura activităţii logistice
1.6. Rezumat
1.7. Test de autoevaluare
1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 1 prezintă elementele fundamentale privind domeniul logisticii şi
distribuţiei mărfurilor. Astfel, în urma parcurgerii acestei unităţi veţi fi familiarizaţi cu
conţinutul şi rolul activităţii de distribuţie şi logistică a mărfurilor, plansându-se un accent
deosebit pe funcţiile şi structura activităţii logistice.
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să definiţi conceptul de distribuţie a mărfurilor;
să precizaţi care sunt principalele fluxuri care însoţesc fluxul mărfurilor în
activitatea de distribuţie;
să arătaţi care sunt argumentele care exprimă rolul activităţii de distribuţie a
mărfurilor;
să definiţi conceptul de logistică a mărfurilor;
să stabiliţi care sunt principalele obiective urmărite prin activitatea logistică;
să arătaţi ce presupune conceptul de lanţ logistic;
să precizaţi care sunt principalii factori care au determinat dezvoltarea
conceptului de lanţ logistic;
să explicaţi care este rolul activităţii logistice;
să explicaţi care este structura sistemului logistic al unei întreprinderi;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 10/154
5
1 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing , Editura Uranus, Bucureşti, pag. 405-406
să precizaţi care sunt principalele operaţii desfăşurate în cadrul unui sistem
logistic;
să arătaţi care sunt principalele funcţii ale activităţii logistice;
să descrieţi principalele componente ale activităţii logistice.
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.
00:00
00:05
1.3. Conţinutul şi rolul distribuţiei mărfurilor
Activitatea de distribuţie reprezintă ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor prin care
sunt puse la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali bunurile şi serviciile realizate
de către întreprinderile producătoare. De asemenea, putem afirma că distribuţia reprezintă
procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor intermediari sau
finali, asigurându-li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerinţelor pe care
le manifestă la nivelul pieţei.
Conceptul de distribuţie nu trebuie confundat cu mişcarea mărfurilor. În timp ce
mişcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a acestora de la producţie la consum,
conceptul de distribuţie vizează un proces mai larg, care începe în momentul în care produsul
este gata pentru a fi lansat pe piaţă şi se sfârseşte o dată cu consumarea actului de vânzare la
consumatorul final.
Conform opiniilor specialiştilor din domeniu, conceptul de distribuţie se referă la1:
„traseul” pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, de la producător la consumatorul final;verigile care participă la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu
(producătorul, intermediarii şi consumatorul) alcătuiesc ceea ce în terminologia de specialitate
se numeşte „canal de distribuţie”.
ansamblul operaţiunilor (vânzare, cumpărare, concesiune, consignaţie, etc.) prin
care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra mărfurilor de la un agent de
piaţă la altul, până la intrarea lor definitivă în sfera consumului.
lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre
consumatori, respectiv distribuţia fizică a mărfurilor sau logistica mărfurilor. Cele mai
importante activităţi logistice sunt reprezentate de:
transport – considerată cea mai importantă componentă a mixului logistic, datorită
costurilor semnificative aferente acestei activităţi (transportul deţine aproape două treimi
din costurile specifice tuturor activităţilor logistice);
stocarea mărfurilor – a doua ca pondere în totalul costurilor, capabilă să creeze utilităţi de
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 11/154
6
00:15
timp şi loc;
depozitare;
manipulare;
sortare;
preambalare;
condiţionare; ex pedierea şi recepţia produselor;
distribuţia inversă şi fluxurile informaţionale privind logistica produselor.
Distribuţia fizică deţine, în cele mai multe situaţii, o pondere de circa o cincime din
preţul cu amănuntul al produselor, iar în cazul unor ramuri industriale, cum este cea
alimentară, această pondere ajunge chiar la o treime.
aparatul tehnic reprezentat de reţeaua de unităţi, dotările şi personalul care realizează
ansamblul proceselor şi operaţiunilor specifice activităţii de distribuţie.
Prezentaţi pe baza unui exemplu practic , componentele conceptului de distribu ţie a
mărfurilor prezentat mai sus.
Obiectul activităţii de distribuţie îl formează fluxul neîntrerupt al mărfurilor, de la
producător la consumator. Fluxul mărfurilor de la producător la consumatorul final este însoţit,
precedat sau urmat de alte fluxuri importante, şi anume:
1. fluxul informaţiilor . Pe traseul parcurs de mărfuri are loc un proces permanent de
culegere şi sistematizare a informaţiilor necesare în activitatea de distribuţie, referitoare la
clienţii actuali şi potenţiali, concurenţa şi alţi agenţi şi forţe de pe piaţă. De asemenea, fluxul
informaţional are loc în ambele sensuri.
2. fluxul de promovare. Acest flux precede sau însoţeşte fluxul mărfurilor pr egătind
realizarea lui prin crearea şi transmiterea de mesaje convingătoare în ceea ce priveşte oferta, cu
scopul de a atrage consumatorii.
3. fluxul negocierilor (tratativelor) reuneşte ansamblul tratativelor ce se derulează între
partenerii actului de schimb.
4. fluxul comenzilor.
5. fluxul plăţilor.
Atât fluxul comenzilor cât şi cel al plăţilor sunt fluxuri de la consumator la producător.6. fluxul finanţării.
7. fluxul riscurilor.
De reţinut este că, f luxul finanţării precum şi cel al riscurilor sunt fluxuri în ambele
sensuri.
8. fluxul titlului de proprietate se referă la transmiterea reală a dreptului de proprietate
asupra mărfurilor de la o organizaţie sau persoană la alta. Nu toate verigile intermediare trebuie
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 12/154
7
2 Diaconescu, M., 2002, Marketing agroalimentar, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 164-1653 Vasiliu, C., 2008, Elaborarea strategiilor logistice, Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 3, Nr.7, ISSN: 1842-5712, http://www.um.ase.ro/no7/5.pdf
00:25
00:30
să fie implicate în acest flux.
Exemplu:
De pildă , în comerţul cu mărfuri care fac obiectul activităţii la bursă, brokerul este un
intermediar direct implicat în actul de schimb, fără însă a avea proprietatea sau posesia
asupra mărfii negociate.
Rolul activităţii de distribuţie decurge din următoarele argumente2:
distribuţia aduce produsele şi serviciile cât mai aproape de consumator. Prin intermediul
activităţii de distribuţie se realizează astfel armonizarea relaţiei dintre caracterul
predominant concentrat al producţiei cu natura dispersată în spaţiu şi timp a consumatorilor.
distribuţia oferă cumpărătorilor posibilitatea de a alege.
distribuţia asigură fluxul informaţional în ambele sensuri pe traseul mărfurilor de la
producător la consumator .
distribuţia are un rol important în promovarea produselor şi serviciilor asigurată prin:
activitatea de merchandising, tehnicile de promovare la locul vânzării, imaginea
distribuitorului la cumpărător, etc.
comparativ cu alte activităţi economice, distribuţia mărfurilor presupune un nivel ridicat de
asumare a riscului.
Putem spune, de asemenea, că distribuţia realizează în raport cu producătorii, o
regularizare a activităţii de fabricaţie a acestora permiţându-le totodată să-şi orienteze
producţia şi să-şi comercializeze peste tot produsele, iar în raport cu consumatorii, distribuţia
are rolul de a pune la dispoziţia acestora, bunurile şi serviciile necesare, în cantităţile solicitatela calitatea optimă, cu minim de efort din partea consumatorilor.
1.4. Conţinutul şi rolul logisticii mărfurilor
Termenul “logistică” a început să fie utilizat în cursul anilor ’80 pentru a denumi noţiuni
ca stocare, manipulare, transport etc., de cele mai multe ori utilizate separat. În acea perioadă,
principala asociaţie europeană înfiinţată în anul 1984, European Logistics Association (ELA),
enunţa propria sa definiţie a acestei activităţi: „organizarea, planificarea, controlul ş i realizarea
fluxurilor de bunuri de la dezvoltare şi aprovizionare până la producţie şi distribuţie către
clientul final, pentru a satisface cerinţele pieţei cu un cost minim şi cu un capital minim”3.
Transformarea logisticii într-o componentă organizaţională creatoare de valoare şi o
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 13/154
8
4 Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti, pag. 3155 Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No 1/2006, ISSN 2069–8887,ISSN-L 1842-0206, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf 6 Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, pag. 742
00:50
interesantă disciplină ştiinţifică se datorează acţiunii următorilor factori4:
o creşterea în ritm susţinut a cheltuielilor de transport;
o diminuarea posibilităţilor de obţinere a economiilor suplimentare în domeniul producţiei;
o modificarea constantă a ponderii stocurilor aflate în diferite verigi ale circuitului mărfurilor;
o înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri;
o
organizarea şi coordonarea adecvată a fluxurilor informaţionale legate de lanţul fizic aldistribuţiei;
o diversificarea şi creşterea capacităţii mijloacelor informaţionale;
o aplicarea pe scară tot mai largă a managementului calităţii;
o extinderea preocupărilor de protejare a mediului.
Toate definiţiile logisticii se referă la gestiunea fluxurilor de mărfuri şi a informaţiilor de
la nivelul întreprinderii. Complexitatea domeniului a impus însă extinderea obiectului de
studiu la gestiunea producţiei, a aprovizionării şi a stocurilor (în diferite faze ale proceselor din
întreprindere)5.
Termenul de logistică a fost utilizat în literatura de specialitate sub diferite denumiri
cum ar fi: distribuţia, distribuţia fizică, managementul materialelor, distribuţia logistică,
logistica afacerilor, logistica de marketing, logistica industrială, managementul logistic,
managementul lanţului de aprovizionare-livrare etc.
Potrivit lui Philip Kotler, activitatea logistică presupune planificarea, implementarea şi
controlul fluxurilor fizice de materiale şi produse finite de la punctele de provenienţă a
acestora la punctele de utilizare, astfel încât să fie satisfăcute cerinţele utilizatorilor finali în
condiţii de eficienţă a firmei6.
De asemenea, în literatura de specialitate sunt prezentate şi definiţii ale logisticii prin
cei 6 sau 7 P, respectiv logistica urmăreşte să pună cantitatea potrivită din bunurile potrivite, la
timpul potrivit , cu calitatea potrivită, la costul potrivit , la locul potrivit , cu informaţiile
potrivite tuturor participanţilor la circulaţia lor.
Misiunea logisticii este de a găsi şi a pune la dispoziţie bunuri şi servicii, în condiţiile şi
cantităţile necesare, cu scopul de a se crea cea mai bună conjunctură de realizare a obiectivelor
pe care şi le propune o organizaţie.
În contextul activităţii de marketing, logistica mărfurilor are ca obiect de activitate
mişcarea fizică şi transferul bunurilor în interiorul şi între canalele de distribuţie, creându-se
astfel utilităţi de loc, de timp şi de posesiune. Rezultă, că între deciziile privitoare la canalelede distribuţie şi cele vizând logistica mărfurilor există un grad foarte ridicat de întrepătrundere.
Obiectivele şi deciziile din domeniul logistic sunt indisolubil legate de cele de marketing, atât
în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor şi aşteptărilor clienţilor, cât şi sub aspectul
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 14/154
9
7 Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No 1/2006, ISSN 2069–8887,ISSN-L 1842-0206, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf 8 Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 2999 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 35-3810 Vasiliu, C., 2008, Depozitarea – activitate ce contribuie la performanta lan ţ ului logistic, Amfiteatru Economic, Nr.24, pag. 94-108, http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no24/articol_fulltext_pag94.pdf
01:10
01:20
profitabilităţii. Activităţile de natură logistică sunt considerate adecvate numai în măsura în
care concordă cu strategia de marketing a întreprinderii.
Scopul logisticii este de a crea lanţuri de livrare, respectiv fluxuri fizice de materiale şi
produse finite către consumatorii finali, cu costuri cât mai reduse, cunoscând că ponderea aces-
tora în costul total al produsului reprezintă 30-40% la produsele prelucrate7.
Principalele obiective urmărite prin activitatea de logistică a mărfurilor sunturmătoarele8:
maximizarea numărului de comenzi livrate;
minimizarea timpului dintre primirea comenzii şi expedierea mărrfurilor;
minimizarea neconcordanţelor dintre livrarea promisă şi comanda efectuată;
minimizarea pierderilor de timp ale procesului.
În prezent, s-a realizat trecerea de la concepţia potrivit căreia logistica este o activitate
internă a întreprinderii, cel mai adesea cu scop operaţional, la concepţia conform căreia
activitatea logistică trebuie privită ca un lanţ logistic (supply chain). Un lanţ logistic reprezintă
un sistem coordonat de organizaţii, oameni, activităţi, informaţii şi resurse implicate în
circulaţia fizică sau virtuală a unui produs de la furnizor la client (vezi Figura 1.1.). În sens
general, un lanţ logistic este alcătuit din două sau mai multe organizaţii separate din punct de
vedere juridic, dar unite prin fluxuri materiale (fizice), financiare şi de informaţii. Un lanţ
logistic reprezintă o reţea de furnizori, întreprinderi producătoare, depozite şi canele de
distribuţie organizată pentru a achiziţiona materii prime, a le transforma în produse şi a le
distribui către clienţi9.
Figura 1.1. Structura unui lanţ logistic
Această schimbare a fost determinată de conştientizarea faptului că, oricât de bună ar fi
organizarea internă a unei întreprinderi, inerent deciziile acesteia vor fi afectate de cele ale
altor entităţi externe cu care compania interacţionează (clienţi, furnizori, prestatori de servicii
etc.). În aceste condiţii, se pune problema sincronizării fluxurilor întreprinderii cu cele ale
entităţilor cu care aceasta interacţionează.
Existenţa lanţului logistic este justificată printr-o serie de factori, precum10:
evolu ţ ia raporturilor dintre industrie şi comer ţ . Perioada actuală se caracterizează prin
Furnizori Prelucrare Distribuţie Clienţi
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 15/154
10
dominaţia comerţului asupra industriei, fapt ce impune numeroase condiţii întreprinderilor
producătoare în ceea ce priveşte modalităţile de realizare a produselor, de ambalare,
etichetare, dar, mai ales în privinţa preţurilor şi a modalităţilor şi termenelor de plată.
Toate aceste condiţii limitează libertatea decizională a întreprinderilor producătoare,
având impact asupra performanţelor lor generale.
dezvoltarea tehnologică înregistrată în domeniul informa ţ iei şi comunicării. În acestcontext, se înregistrează un trend ascendent în utilizarea sistemelor de schimb electronic
de date (EDI), care permit comunicarea în timp real a unor informaţii relevante pentru
păr ţile implicate.
intensificarea concuren ţ ei. Sporirea concurenţei de la nivelul pieţelor, în marea lor
majoritate pieţe ale consumatorului, determină necesitatea identificării unor forme mai
eficiente prin care produsele să ajungă la clienţi. O consecinţă a acestei situaţii este
apariţia unor formule de parteneriat care leagă păr ţile implicate în noi formule asociative
pentru perioade mai lungi de timp şi care conduc la costuri totale mai mici ale produselor
şi câştiguri mai mari pentru firmele implicate decât dacă ar fi acţionat independent. O
astfel de formulă de parteneriat este lanţul logistic.
dezvoltarea la nivelul întreprinderilor a unor func ţ ii de ordin strategic: control,
planificare, previziune etc. ca o consecinţă a faptului că aceasta nu este izolată în mediul
economic şi ca atare, interdependenţele cu ceilalţi participanţi influenţează activitatea sa.
Ca urmare, funcţiile specifice managementului strategic trebuie concepute într-o manier ă
extinsă, depăşind graniţele mediului intern al întreprinderii, ceea ce conduce la o abordare
prin intermediul lanţurilor logistice în vederea sincronizării activităţilor proprii cu cele ale
firmelor cu care compania interacţionează.
extinderea procesului de globalizare determină companiile mari, din economiile
dezvoltate, să-şi delocalizeze activităţile corespunzătoare diverselor funcţii (în special cea
de producţie) în zone în care acestea pot fi efectuate mai eficient. Delocalizarea
activităţilor pune însă problema livr ării diferitelor componente ale unui produs spre
fabricile de asamblare (situate de cele mai multe ori la distanţe mari), fluxuri care trebuie
sincronizate. Această situaţie conduce la constituirea lanţurilor logistice.
tendinţa crescândă spre externalizare şi subcontractare consecinţă a procesului de
globalizare. Activităţile externalizate cu incidenţă în domeniul logistic sunt: operaţiunilede transport şi auxiliare transportului; depozitarea, stocarea, pregătirea comenzilor,
închirierea depozitelor; prelucrarea mărfurilor şi operaţiunile de finalizare a producţiei;
operatiunile cu caracter comercial (mai ales aprovizionarea); operaţiunile informatice;
consultanţa logistică etc. Funcţia cea mai externalizată este transportul, care ar atinge o
pondere de 72% din activităţile externalizate de către întreprinderi.
De asemenea, se observă o schimbare în abordarea tradiţională a logisticii, axată pe
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 16/154
11
11 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 18-1912 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 464 -465
01:40
02:00
direcţionarea fluxului de mărfuri spre punctul de consum, prin concentrarea pe logistica
inversă, respectiv fluxurile car e se nasc la punctul de consum, abordare ce va căpăta o atenţie
sporită pe măsura creşterii amploarei cumpărărilor online.
Organizarea activităţii logistice într -o manieră eficientă permite realizarea de economii
substanţiale asupra costurilor operative şi reprezintă un sprijin indispensabil pentru aplicarea
strategiei de marketing a întreprinderii, permiţând oferirea către clienţi a unor serviciiîmbunătăţite permanent. Performanţa şi uneori chiar supravieţuirea întreprinderii depind azi de
controlul procesului logistic care contribuie semnificativ la11:
creşterea întreprinderii. Întreprinderile pot atrage clienţi suplimentari oferind servicii mai
bune, un ciclu de producţie mai rapid sau preţuri mai mici, toate acestea putând fi realizate
prin intermediul îmbunătăţirilor aduse logisticii mărfurilor ;
controlul costurilor ce se poate realiza prin:
mai buna cunoaştere a ansamblului costurilor produsului, de la aprovizionarea cu materii
prime până la post-vânzare;
prin scăderea costurilor logistice datorită unei abordări şi acţiuni globale asupra
ansamblului fluxurilor întreprinderii.
posibilitatea de a externaliza o parte din activităţile întreprinderii, permiţându-i astfel să se
concentreze pe realizarea principalului său obiect de activitate, încredinţând unor forme
specializate unele operaţiuni logistice ca transportul şi stocarea mărfurilor.
normalizarea produselor şi procesului de management prin respectarea normelor specifice
referitoare la: standardizarea anumitor componente şi produse, cantităţile stocate sau
transportate, procedurile de programare-lansare şi aprovizionare, costuri etc.
diversificarea întreprinderii. Controlul lanţului logistic permite întreprinderii lărgirea gamei
activităţilor sale.
f lexibilitatea şi adaptabilitatea sporită a întreprinderii, determinate, printre altele, de
dezvoltarea normalizării, de supleţea distribuţiei şi a exercitării unui control mai bun al
gestiunii transportului şi stocării.
O mare parte dintre specialiştii din domeniu consideră că distribuţia fizică reprezintă
doar una dintre componentele logisticii. Luând în considerare acest aspect putem spune că, la
nivelul unei întreprinderi producătoare, sistemul logistic include următoarele componente
principale12
: distribuţia fizică ce vizează oferirea utilităţilor de formă, cantitate, timp şi loc, solicitate şi
aşteptate la nivelurile din avalul cananelelor de marketing în care este implicată
întreprinderea;
activităţile de susţinere a producţiei ce vizează asigurarea materiilor prime în cantităţile
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 17/154
12
13 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 17-18
02:20
necesare desfăşurării activităţii de producţie, corespunzător programului de producţie
stabilit;
aprovizionarea vizează relaţiile ce se stabilesc între întreprindere şi furnizorii ei.
Realizând distincţia între operaţiunile de planificare, administrative şi fizice din cadrul
procesului logistic putem identifica activităţile specifice acestui domeniu, după cum urmează13:
operaţiunile de planificare cuprind următoarele activităţi: previziunea cererii de produsefinite, corectarea ei prin urmărirea comenzilor, programarea transportului în vederea livrării
mărfurilor, gestiunea fluxurilor de produse finite, planificarea operaţională a producţiei,
programarea mijloacelor de producţie, gestiunea fluxurilor de semi-finite, programarea
aprovizionărilor etc.;
operaţiunile administrative vizează următoarele activităţi: tratarea administrativă a
comenzilor, urmărirea serviciului prestat, controlul rutelor de livrare, evidenţa stocurilor de
produse finite şi inventarelor, comenzi ale depozitelor regionale către cele centrale, comenzi
la producţie, evidenţa stocurilor de semi-fabricate, evidenţa stocurilor de materiale şi
componente, etc.;
operaţiunile fizice se referă la următoarele activităţi: pr egătirea fizică a comenzilor,
realizarea livrării comenzilor, aranjarea şi păstrarea articolelor în depozite, livrări către
depozitele regionale de la cele centrale, transferul şi manipularea de la ieşirea din producţie
până la depozitul central, asamblarea şi condiţionarea la ieşirea din uzină, transferuri inter -
uzine şi inter -ateliere, transferul şi manipularea materialelor şi componentelor, livrarea
materialelor de la originea lor până la locul de transformare etc.
De asemenea, putem grupa operaţiile în cadrul sistemului logistic astfel:
operaţii de manipulare reprezentând totalitatea mişcărilor efectuate asupra mărfurilor(preluări, aşezări, încărcare - descărcare, transbordare, stivuire);
operaţii de depozitare prin care se asigură corelarea în timp între existentul de mărfuri în
stoc şi cererile diverşilor beneficiari;
operaţii de fracţionare sau grupare ce permit transformarea unui lot de o anumită
dimensiune într-un lot de o altă dimensiune, constituit din mărfuri identice (fardelarea,
constituirea unităţilor de încărcătură paletizate, containerizate, pachetizate, etc.);
operaţii de pregătire a sortimentului comercial ce permit trecerea de la unul sau mai multe
loturi cuprinzând un anumit număr de articole diferite, la un lot cuprinzând o altă gamă şi o
altă cantitate de mărfuri;
operaţii de transport ce permit realizarea deplasării mărfurilor, fie în loturi complete, de la
un singur expeditor la un singur destinatar, fie prin gruparea mai multor loturi având
destinatari diferiţi.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 18/154
13
14 Smedescu, I. (coordonator), 2004, Marketing, Editura Universitară, Bucureşti, pag. 170-172
02:35
Procesul decizional în domeniul logisticii mărfurilor trebuie să aibă în vedere câteva
elemente deosebit de importante:
deşi diferite ca natură, activităţile din cadrul lanţului logistic au menirea ca,
împreună, să asigure un flux eficient între originea şi destinaţia produsului;
Exemplu: Deşi la prima vedere, lansarea comenzii pentru aprovizionare cu un nou lot de mărfuri
s-ar părea că nu are nimic în comun cu transportul acestora, în realitate, ambele urmăresc ca
mărfurile să ajungă în timp util, în cantitatea necesară, la locul dorit de consumator sau
utilizator.
o decizie care vizează o anumită activitate logistică, poate determina în mod automat
o decizie asupra altei activităţi logistice;
Exemplu:
Alegerea unei noi modalităţi de transport a mărfurilor poate determina modificări în
politica de stocare şi depozitare a acestora.
de cele mai multe ori, o decizie luată în domeniul logistic este resimţită pe un alt plan
funcţional al unităţii economice;
Exemplu:
Modificarea numărul ui de puncte de depozitare poate determina nevoi suplimentare de
fonduri băneşti pentru finanţarea diferenţei de stoc.
Realizarea obiectivelor logisticii mărfurilor impune adoptarea, în conducerea multiplelor
componente ale lanţului logistic, a unei viziuni sistematice, singura capabilă să asigure
corelarea şi integrarea activităţilor, subordonarea lor unui scop comun. Abordarea logisticii
mărfurilor într -o astfel de viziune se dovedeşte pe cât de necesară, pe atât de dificilă, datorită
eterogenităţii activităţilor logistice, dispersiei lor mari în timp şi spaţiu, apartenenţei acestora la
structuri organizatorice distincte şi cu interese care deseori nu sunt convergente.
1.5. Funcţiile şi structura activităţii logistice
Activitatea logistică îndeplineşte o serie de funcţii după cum urmează14:
crearea utilităţilor de timp şi spaţiu pentru consumatori minimizând astfel efortul
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 19/154
14
cumpărătorilor de a căuta marfa dorită;
repartizarea produselor corespunzător cererii este asigurată prin fracţionarea unor
mari partizi de mărfuri în loturi corespunzătoare nevoilor distribuţiei cu amănuntul, realizând
astfel o corelare între volumul produselor livrabile cu volumul cererii;
asigurarea sortimentală a produselor;
achiziţionarea produselor similare de la diferite surse de aprovizionare;
activităţi informaţionale şi promoţionale.
Activitatea logistică poate fi structurată luând în considerare o multitudine de criterii.
Unul dintre aceste criterii este reprezentat de sensul fluxurilor materiale. Luând în considerare
acest criteriu, activitatea logistică poate fi divizată în:
Logistica din amonte, activitate ce vizează:
• dezvoltarea din interiorul sau exteriorul întreprinderii (crearea sau modificarea a ceva
existent) şi căutarea surselor de aprovizionare (sourcing) prin relaţionarea cu fabricanţi,
prestatori de servicii, consultanţi din domeniul logistic;
• aprovizionare (procurement) pe bază de contract;
• cumpărarea (purchasing) pe bază de comandă deschisă sau fermă;
• transportul în amonte şi operaţiunile de vamă pentru mărfurile care circulă către un punct de
stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.
Logistica din aval care vizează:
o stocarea mărfurilor în depozite;
o supraambalarea (copacking), constituirea loturilor, condiţionarea, marcarea, etichetarea etc.;
o pregătirea comenzilor;
o transportul în aval.
Logistică inversă se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la punctul
de reparare, reciclare sau distrugere definitivă. De asemenea, această componentă se referă şi
la returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.
Pe de altă parte, logistica poate fi grupată în:
Logistica bazată pe fluxuri întinse reprezentată de acea activitate în care produsul
poate fi livrat direct către locul de consum, fără constituirea de stocuri;
Logistica bazată pe fluxuri stocate reprezentată de activitatea în care este necesară
constituirea stocurilor.O altă grupare a logisticii presupune următoarele două categorii:
Logistica bazată pe fluxuri împinse situaţie în care producţia decide cantitatea mărfii
transportate;
Logistica bazată pe fluxuri trase situaţie în care consumatorul decide cantitatea mărfii
transportate şi produse.
De asemenea, extinderea funcţiei logistice a determinat diferenţierea activităţilor în:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 20/154
15
15 Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 300
03:00
Logistica produsului se referă la toate fazele ciclului de producţie, de la aprovizionarea
cu materii prime, până la stocarea la comercianţii cu amănuntul;
Logistica de susţinere (urmărirea logisticii produsului după vânzare) intervine de la
vânzarea produselor şi include postvânzarea şi mentenanţa produselor.
Factorii care influenţează activitatea logistică a unei întreprinderi pot fi grupaţi astfel15:
proprietăţile fizice ale mărfurilor cum ar fi: conţinutul şi forma mărfii, modalitateade ambalare a produselor, mărimea sortimentului, modalitatea de livrare;
mişcarea fizică a bunurilor determinată de numărul centrelor de producţie şi al
depozitelor de mărfuri, rutele de transport, verigile distribuţiei;
nivelul de dezvoltare al sistemului reprezentat de calitatea mijloacelor utilizate,
capacitatea de raţionalizare a sistemului, economia de scară;
ordinul de mărime şi frecvenţa distribuţiei ţinând cont de: sursele de aprovizionare,
grupele de produse, destinaţii;
preţuri şi costuri determinate de transparenţa şi precizia determinării preţului,structura şi variaţia costurilor;
elasticitatea sistemului conferit de potenţialul de cooperare, nevoia de diferenţiere,
restricţiile de la nivelul sistemului.
1.6. Rezumat
Conceptul de distribuţie se referă la:
„traseul” pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, de la producător la consumatorul final;
ansamblul operaţiunilor prin care se realizează transferul dreptului de
proprietate asupra mărfurilor de la un agent de piaţă la altul, până la intrarea lor definitivă în
sfera consumului.
lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre
consumatori, respectiv distribuţia fizică a mărfurilor sau logistica mărfurilor.
aparatul tehnic reprezentat de reţeaua de unităţi, dotările şi personalul care realizează
ansamblul proceselor şi operaţiunilor specifice activităţii de distribuţie.
Rolul activităţii de distribuţie decurge din următoarele argumente:
distribuţia aduce produsele şi serviciile cât mai aproape de consumator.
distribuţia oferă cumpărătorilor posibilitatea de a alege.
distribuţia asigură fluxul informaţional în ambele sensuri pe traseul mărfurilor de la
producător la consumator.
distribuţia are un rol important în promovarea produselor şi serviciilor;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 21/154
16
distribuţia mărfurilor presupune un nivel ridicat de asumare a riscului.
Potrivit lui Philip Kotler, activitatea logistică presupune planificarea, implementarea şi
controlul fluxurilor fizice de materiale şi produse finite de la punctele de provenienţă a
acestora la punctele de utilizare, astfel încât astfel încât să fie satisfăcute cerinţele utilizatorilor
finali în condiţii de eficienţă a firmei.
Obiectivele şi deciziile din domeniul logistic sunt indisolubil legate de cele demarketing, atât în ceea ce priveşte satisfacerea necesităţilor şi aşteptărilor clienţilor, cât şi sub
aspectul profitabilităţii. Activităţile de natură logistică sunt considerate adecvate numai în
măsura în care concordă cu strategia de marketing a întreprinderii.
În prezent, s-a realizat trecerea de la concepţia potrivit căreia logistica este o activitate
internă a întreprinderii, la concepţia conform căreia activitatea logistică trebuie privită ca un
lanţ logistic. Un lanţ logistic reprezintă un sistem coordonat de organizaţii, oameni, activităţi,
informaţii şi resurse implicate în circulaţia fizică sau virtuală a unui produs de la furnizor la
client.
La nivelul unei întreprinderi producătoare, sistemul logistic include următoarele:
distribuţia fizică ce vizează oferirea utilităţilor de formă, cantitate, timp şi loc, solicitate şi
aşteptate la nivelurile din avalul cananelelor de marketing în care este implicată întreprinderea;
activităţile de susţinere a producţiei ce vizează asigurarea materiilor prime în cantităţile
necesare desfăşurării activităţii de producţie, corespunzător programului de producţie stabilit;
aprovizionarea vizează relaţiile ce se stabilesc între întreprindere şi furnizorii ei.
Putem grupa operaţiile în cadrul sistemului logistic astfel: operaţii de manipulare,
operaţii de depozitare, operaţii de fracţionare sau grupare, operaţii de pregătire a
sortimentului commercial şi operaţii de transport .Realizarea obiectivelor logisticii mărfurilor impune adoptarea, în conducerea multiplelor
componente ale lanţului logistic, a unei viziuni sistematice, singura capabilă să asigure
corelarea şi integrarea activităţilor, subordonarea lor unui scop comun.
Activitatea logistică îndeplineşte o serie de funcţii după cum urmează:
crearea utilităţilor de timp şi spaţiu pentru consumatori;
repartizarea produselor corespunzător cererii;
asigurarea sortimentală a produselor;
achiziţionarea produselor similare de la diferite surse de aprovizionare;
activităţi informaţionale şi promoţionale.Activitatea logistică poate fi structurată luând în considerare sensul fluxurilor materiale,
în funcţie de care aceasta poate fi divizată în: logistica din amonte, logistica din aval şi
l ogistică inversă.
Pe de altă parte, logistica poate fi grupată în: l ogistica bazată pe fluxuri întinse şi
l ogistica bazată pe fluxuri stocate.
O altă grupare a logisticii presupune următoarele două categorii: l ogistica bazată pe
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 22/154
17
fluxuri împinse şi l ogistica bazată pe fluxuri trase.
De asemenea, extinderea funcţiei logistice a determinat diferenţierea activităţilor în:
logistica produsului şi l ogistica de susţinere.
1.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Procesul prin care bunurile şi serviciile sunt puse la dispoziţia consumatorilor intermediari
sau finali, asigurându-li-se acestora facilităţile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerinţelor pe
care le manifestă la nivelul pieţei, reprezintă:
a) transportul mărfurilor ; c) distribuţia mărfurilor ;
b) logistica mărfurilor ; d) servirea clienţilor .
2. Printre factorii care influenţează activitatea logistică a unei întreprinderi se numără şi:
a) proprietăţile fizice ale mărfurilor ; c) dimensiunea întreprinderii;
b) poziţia întreprinderii la nivelul pieţei; d) elasticitatea cererii.
3. Conform opiniilor specialiştilor din domeniu, conceptul de distribuţie se referă la:
a) traseul pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, de la producător la consumatorul final, logistica
mărfurilor şi aparatul tehnic;
b) canalele de comunicare, ansamblul operaţiunilor prin care se realizează transferul dreptului
de proprietate asupra mărfurilor, logistica mărfurilor şi aparatul tehnic;
c) transport, depozitare, stocare, manipularea mărfurilor, servirea clienţilor şi distribuţia
inversă;d) traseul pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, de la producător la consumatorul final,
ansamblul operaţiunilor prin care se realizează transferul dreptului de proprietate asupra
mărfurilor, logistica mărfurilor şi aparatul tehnic.
4. Activitatea logistică ce intervine de la vânzarea produselor şi include postvânzarea şi
mentenanţa produselor, reprezintă:
a) logistica produsului; c) logistica din amonte;
b) logistica de susţinere; d) logistica bazată pe fluxuri împinse.
5. Una dintre următoarele componente nu face parte din conceptul de distribuţie:
a) aparatul tehnic; c) logistica mărfurilor ;
b) canalul de distribuţie; d) cumpărarea mărfurilor .
6. Logistica inversă:
a) intervine de la vânzarea produselor şi include postvânzarea şi mentenanţa produselor ;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 23/154
18
b) se referă la toate fazele ciclului de producţie, de la aprovizionarea cu materii prime, până la
stocarea la comercianţii cu amănuntul;
c) se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la punctul de reparare, reciclare
sau distrugere definitivă;
d) reprezintă acea activitate în care produsul poate fi livrat direct către locul de consum, fără
constituirea de stocuri.
7. Activitatea considerată cea mai importantă componentă a mixului logistic, datorită
costurilor semnificative aferente acesteia este reprezentată de:
a) transportul mărfurilor ; c) stocarea măr furilor;
b) depozitarea mărfurilor; d) manipularea mărfurilor.
8. Logistica din aval nu vizează:
a) aprovizionarea cu mărfuri; c) stocarea mărfurilor ;
b) supraambalarea; d) pregătirea comenzilor .
9. Fluxul mărfurilor de la producător la consumatorul final este însoţit, precedat sau urmat de
alte fluxuri importante. Dintre fluxurile prezentate mai jos, care este cel care are loc în ambele
sensuri, între producător şi consumatori?
a) fluxul de promovare; c) fluxul comenzilor;
b) fluxul riscurilor; d) fluxul plăţilor .
10. Procesul decizional în domeniul logisticii mărfurilor trebuie să aibă în vedere câteva
elemente deosebit de importante. Între acestea nu se încadrează:
a) activităţile din cadrul lanţului logistic au menirea ca, împreună, să asigure un flux eficient
între originea şi destinaţia produsului;
b) o decizie care vizează o anumită activitate logistică, poate determina în mod automat o
decizie asupra unei componente a mixului de marketing;
c) de cele mai multe ori, o decizie luată în domeniul logistic este resimţită pe un alt plan
funcţional al unităţii economice;
d) o decizie care vizează o anumită activitate logistică, poate determina în mod automat o
decizie asupra altei activităţi logistice.
11. Fluxul mărfurilor de la producător la consumatorul final este însoţit, precedat sau urmat de
alte fluxuri importante. Dintre fluxurile prezentate mai jos, care este cel care are în sens invers,
de la consumator la producător?
a) fluxul de promovare; c) fluxul finanţării;
b) fluxul riscurilor; d) fluxul plăţilor.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 24/154
19
12. Operaţiile din cadrul sistemului logistic care permit transformarea unui lot de o anumită
dimensiune într-un lot de o altă dimensiune, constituit din mărfuri identice, reprezintă:
a) operaţii de manipulare;
b) operaţii de fracţionare sau grupare;
c) operaţii de pregătire a sortimentului comercial;d) operaţii de depozitare.
13. Rolul activităţii de distribuţie decurge, printre altele, şi din următorul argument:
a) distribuţia aduce produsele şi serviciile cât mai aproape de furnizori;
b) comparativ cu alte activităţi economice, distribuţia mărfurilor presupune un nivel scăzut de
asumare a riscului;
c) distribuţia asigură fluxul informaţional în ambele sensuri pe traseul mărfurilor de la
producător la consumator;
d) distribuţia oferă cumpărătorilor posibilitatea de a achiziţiona.
14. La nivelul unei întreprinderi producătoare, sistemul logistic include trei componente
principale. Dintre acestea, componenta care vizează asigurar ea materiilor prime în cantităţile
necesare desfăşurării activităţii de producţie, corespunzător programului de producţie stabilit,
este reprezentată de:
a) distribuţia fizică; c) logistica din aval;
b) activităţile de susţinere a producţiei; d) aprovizionarea cu mărfuri.
15. Activitatea de planificarea, implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale şi
produse finite de la punctele de provenienţă a acestora la punctele de utilizare, astfel încât să
fie satisfăcute cerinţele utilizatorilor finali în condiţii de eficienţă a firmei, reprezintă:
a) logistica mărfurilor ; c) politica de distribuţie;
b) plasamentul mărfurilor ; d) transportul mărfurilor .
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 c 9 b
2 a 10 b
3 d 11 d
4 b 12 b
5 d 13 c
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 25/154
20
6 c 14 b
7 a 15 a
8 a
Bibliografie
1. Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti;
2. Diaconescu, M., 2002, Marketing agroalimentar, Editura Uranus, Bucureşti;
3. Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No
1/2006, ISSN 2069–8887, ISSN-L 1842-0206,
http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf ;
4. Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti;
5. Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti;
6. Smedescu, I. (coordonator), 2004, Marketing, Editura Universitară, Bucureşti;
7. Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti;
8. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de curs, Editura ASE, Bucureşti;
9. Vasiliu, C., 2008, Depozitarea – activitate ce contribuie la performanta lan ţ ului logistic,
Amfiteatru Economic, Nr. 24, pag. 94-108,
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no24/articol_fulltext_pag94.pdf ;
10. Vasiliu, C., 2008, Elaborarea strategiilor logistice, Cercetări practice şi teoretice în
Managementul Urban, Anul 3, Nr. 7, ISSN: 1842-5712, http://www.um.ase.ro/no7/5.pdf .
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 26/154
21
Unitatea de învăţare 2. Canalele de distribuţie ale unei întreprinderi
Cuprins
2.1. Introducere2.2. Obiectivele unităţii de învăţare
2.3. Conceptul de canal de marketing
2.4. Participanţii la procesul distribuţiei
2.5. Dimensiunile canalului de distribuţie
2.6. Tipuri de canale de distribuţie
2.7. Sisteme de marketing verticale şi orizontale
2.8. Rezumat
2.9. Test de autoevaluare
2.10. Temă de control
2.1. Introducere
Pe parcursul unităţii de învăţare 2 vor fi trecute în revistă elementele de care trebuie să
se țină atunci când se realizează analiza unei componente importante a activităţii de distribuţie
a unei întreprinderi – canalele de distribuţie. Astfel, în urma parcurgerii acestei unităţi de
învăţare veţi fi familiarizaţi cu conceptul de canal de marketing, cu categoriile de participanţi
la procesul de distribuţie a mărfurilor, veţi putea identifica dimensiunile unui canal de
distribuţie şi tipurile de canale de distribuţei şi, nu în ultimul rând, veţi putea caracteriza
sistemele de marketing verticale şi orizonatele existente în domeniul distribuţiei mărfurilor .
2.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să definiţi conceptul de canal de marketing;
să precizaţi care sunt principalele categorii de participanţi la procesul de
distribuţie a mărfurilor;
să stabiliţi care sunt principalele dimensiuni ale unui canal de distribuţie a
mărfurilor;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 27/154
22
să precizaţi care sunt principalele tipuri de canale de distribuţie şi ce categorii de
mărfuri sunt distribuite prin intermediul acestora;
să definiţi formele de comerţ cu amănuntul şi cu ridicata;
să precizaţi care este diferenţa dintre comerţul cu amănuntul şi comerţul cu
ridicata;
să caracterizaţi principalele forme de comerţ cu amănuntul şi de comerţ curidicata;
să stabiliţi care sunt principalele tipuri de sisteme de marketing verticale;
să precizați care sunt caracteristicile principalelor tipuri de sisteme de marketing
verticale;
să definiți conceptul de sistem de marketing orizonal.
Durata medie de parcurgere a celei de-a doua unităţi de învăţare este de 3 ore.
00:00
2.3. Conceptul de canal de marketing
Să ne reamintim...
Verigile care participă la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu
(producătorul, intermediarii şi consumatorul) alcătuiesc ceea ce în terminologia de
specialitate se numeşte „canal de distribuţie”.
Cu peste două decenii în urmă, termenul “canal de distribuţie” a început să fie înlocuitcu termenul de “canal de marketing”. Canalul de marketing reprezintă un ansamblu de
organizaţii independente, implicate în procesul de asigurare a disponibilităţii produsului pentru
consum ori utilizare16.
Această schimbare terminologică nu este accidentală, întrucât ea urmăreşte să sublinieze
faptul că rolul canalului de marketing nu se limitează la satisfacerea cererii prin furnizarea de
bunuri şi servicii generând utilităţi de formă, posesie, timp şi loc, ci presupune şi stimularea
cererii prin acţiuni promoţionale ale membrilor reţelei.
Un canal de marketing cuprinde producătorul şi consumatorul sau utilizatorul, cei doi
formând punctele extreme - de intr are şi de ieşire - ale unui canal de distribuţie, alcătuit dintr -
un lanţ de verigi (firme specializate în activităţi de distribuţie) prin care mărfurile trec
succesiv.
La nivelul unui canal de distribuţie, participanţii pot fi eliminaţi sau substituiţi, dar
funcţiile pe care aceştia le îndeplinesc nu pot fi eliminate. În situaţia în care unul dintre
16 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 409
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 28/154
23
00:05
00:15
participanţii unui canal de distribuţie este eliminat, funcţiile acestora se deplasează în amonte
sau în aval, de-a lungul canalului de distribuţie, fiind asumate de alţi membri17.
2.4. Participanţii la procesul distribuţiei
Participanţii la procesul distribuţiei mărfurilor pot fi clasificaţi în următoarele categorii principale18:
a. Participanţi primari reprezintă organizaţiile care deţin, în general, proprietatea
asupra mărfurilor pe care le distribuie şi care îşi asumă, în consecinţă, un risc semnificativ în
procesul de adăugare a valorii, în cadrul distribuţiei. Participanţii primari sunt reprezentaţi de:
producător;
angrosişti, atât cei cu funcţii complete cât şi cei cu funcţii limitate (agenţi consignatari,
comisionari, brokeri, case de licitaţie, etc.);
detailişti de tipul: magazine specializate, tip „discount”, magazine universale etc. dar şi
formele de comerţ prin corespondenţă, firmele de televânzare, firmele care comercializează
produsele pe Internet.
b. Ofertanţi de servicii funcţionale sunt operatori care au rolul de facilitare a
distribuţiei. Gama serviciilor funcţionale pe care le oferă aceşti participanţi include:
transportul, depozitarea, asamblarea, preluarea şi onorarea comenzilor, sortarea şi serviciile de
merchandising.
c. Furnizorii de servicii de sprijin nu sunt implicaţi nici în vânzarea efectivă a
mărfurilor, nici în logistica mărfurilor, dar, facilitează procesul distribuţiei. Principalele
servicii de sprijin ce pot fi furnizate includ: servicii de finanţare şi de asigurare;
servicii de comunicare;
servicii de cercetări de marketing şi consultanţă;
servicii de promovare.
2.5. Dimensiunile canalului de distribuţie
Canalul de distribuţie poate fi descris pe baza următoarelor dimensiuni19:
Lungimea canalului este conferită de numărul de niveluri intermediare pe care îl
parcurg mărfurile de la producător la consumatorul final. Lungimea este determinată de
numărul de verigi şi nu de distanţa în spaţiu parcursă de mărfuri. Ţinând cont de această
17 Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti, pag. 24818 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 410-41219 Florescu, C. (coordonator), 1992, Marketing, Editura Marketer, Bucureşti, pag. 359
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 29/154
24
00:25
dimensiune canalele de distribuţie pot fi: canale directe, canale scurte sau canale lungi.
Lăţimea canalului este determinată de numărul unităţilor prin care se asigură
distribuirea unui produs în cadrul fiecărei faze (secvenţe) a rutei de distribuţie.
Exemplu:
Numărul detailiştilor prin care se asigur ă distribu ţ ia produsului.
Adâncimea canalului de distribuţie reflectă măsura apropierii distribuţiei de punctele
efective de consum.
Exemplu:
Cel mai adânc canal de distribuţie are în vedere aducerea produsului la domiciliul
consumatorului.
Ilustraţi , pe cazul practic al unei întreprinderi care activează pe piaţa românească,
principalele dimensiuni ale unui canal de distribuţie.
2.6. Tipuri de canale de distribuţie
Intermediarii care prestează o activitate în direcţia apropierii unui produs, din punct de
vedere fizic şi al dreptului de proprietate, de consumatorul final reprezintă o verigă a canalului
de distribuţie. Astfel, ţinând cont de număr de verigi existente la nivelul canalului de
distribuţie, acestea pot fi clasificate în următoarele categorii (vezi figura 2.1. şi 2.2.):
Figura 2.1 Canale de distribuţie pe piaţa bunurilor de consum
Sursa: Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti, pag. 134
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 30/154
25
00:35
Figura 2.2. Canale de distribuţie pe piaţa bunurilor productive
Sursa: Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti, pag. 134
Canalul direct (producător – consumator) reprezintă un canal fără intermediari, în
care producătorul îşi vinde produsele direct consumatorului final.
Principalele modalităţi de distribuţie directă sunt reprezentate de20:
- distribuţia la domiciliul clientului;
- distribuţia prin întâlniri organizate la domiciliul clienţilor ;
- distribuţia pe bază de comandă prin poştă;
- televânzarea;
- vânzarea TV;
- distribuţia prin magazinele deţinute de producător.
Acest tip de canal este utilizat, de regulă, în următoarele cazuri:
este specific, în primul rând, distribuţiei serviciilor;
este utilizat, într-o mare măsură, în cazul bunurilor de utilizare productivă (utilaje, maşini,
materii prime în cantităţi vagonabile, etc.);
acest tip de canal este utilizat şi în cazul bunurilor de consum, cum sunt produsele de
folosinţă îndelungată de valoare şi/sau volum mare (mobilă, autoturisme) distribuite prin
intermediul magazinelor producătorului. Această situaţie are avantajul gamei largi de
produse aparţinând aceluiaşi producător şi preţurile mici (datorită adaosului comercial
redus). Dezavantajul acestei situaţii este reprezentat de faptul că lipsa intermediarilor
determină o verificare slabă a calităţii.
distribuţia pe Internet a anumitor produse: software, jocuri de calculator, servicii financiar-
bancare şi de consultanţă;
Operaţiunile export (import) direct se desfăşoară şi acestea fără intermediari fiind
specifice instalaţiilor, utilajelor şi anumitor materii prime.
20 Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, pag. 665
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 31/154
26
00:40
00:45
Canalul scurt (producător – intermediar – consumator) este canalul cu o singură
verigă intermediară, fiind specific deopotrivă bunurilor industriale şi de consum.
În cadrul acestui tip de canal, veriga intermediară poate fi reprezentată de:
Detailist .
C omerţ ul cu amănuntul reuneşte toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau
serviciilor direct către consumatorii finali spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale.Orice organizaţie care practică un astfel de comerţ, fie că este vorba de producători, detailişti
sau angrosişti, efectuează vânzare cu amănuntul.
Pe de altă parte, numim detailist sau magazin de desfacere cu amănuntul orice
întreprindere al cărei volum de vânzare provine, în principal, din comerţul cu amănuntul.
Specificitatea comerţului cu amănuntul este dată de următoarele elemente:
- mărfurile care se vând prin comerţul cu amănuntul sunt destinate în cea mai mare parte
consumului individual;
- vânzarea-cumpărarea are loc prin intermediul relaţiilor băneşti;
- mărfurile se desfac în partizi mici, corespunzător consumului unei persoane sau familii într -o
anumită perioadă de timp;
- prin vânzarea lor, mărfurile părăsesc sfera circulaţiei, intrând în sfera consumului.
Cele mai frecvente situaţii în care detailistul reprezintă veriga intermediară între
producător şi consumator au în vedere distribuţia mărfurilor pe plan local, în apropierea
producătorului, distribuţia serviciilor turistice prin agenţii de turism şi în distribuţia produselor
uşor perisabile (pentru produse lactate proaspete, carne etc.).
În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se realizează vânzarea măfurilor, comerţul
cu amănuntul poate fi:
Comerţ stabil, realizat printr-o reţea de unităţi bine delimitate din punctul de vedere
al amplasării şi al perioadei de funcţionare, putând fi realizat prin două sisteme:
A. Comer ţ ul desf ăşurat prin intermediul unit ăţ ilor clasice de desfacere asigur ă condiţiile
necesare pentru o largă expunere a sortimentului, pentru o alegere neîngr ădită a mărfurilor de
către consumatori, precum şi pentru prestarea unor servicii comerciale care contribuie la
ridicarea confortului procesului de cumpărare prin utilizarea unor tehnici comerciale deosebit
de complexe şi metode de vânzare foarte variate. Comerţul desfăşurat prin intermediul
unităţilor clasice de desfacere se poate realiza prin:
Vânzarea clasică, realizată prin intermediul magazinelor, se caracterizează, în principal,
prin faptul că vânzătorul reprezintă elementul esenţial în cadrul actului de comer ţ, el fiind chiar
mai important decât însuşi produsul. Prezenţa vânzătorului, în cadrul activităţii comerciale, are
un dublu rol:
prin cunoştinţele sale despre produs el poate argumenta şi demonstra, punând astfel în
valoare calităţile produsului;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 32/154
27
01:05
prin cunoştinţele sale în vânzări el poate determina creşterea încrederii cumpăr ătorului
potenţial, în procesul de alegere a produsului, contribuind la transformarea dorinţei în
decizie de cumpărare.
Vânzarea prin sistemul liber-service-ului se caracterizează prin următoarele caracteristici
principale:
absenţa vânzătorilor; libertatea clientului de a circula în funcţie de interesul care pe care îl suscită mărfurile
prezentate;
importanţa mare a ambalării şi prezentării produselor precum şi a publicităţii la locul
vânzării;
importanţa crescută a bunei organizări a fluxului de mărfuri şi de cumpăr ători.
Această formă de vânzare este folosită în:
Superete – unităţi comerciale specializate în vânzarea produselor alimentare, având de
regulă o suprafaţă comercială de maximum 400 m2 şi cinci raioane de marfuri;
Supermagazine – unităţi comerciale cu o suprafaţă comercială de maximum 2.500 m2, care
asigur ă un sortiment mai larg de produse, îndeosebi mărfuri alimentare.
Hipermagazine – unităţi comerciale cu o suprafaţă de 2500-3.000 de m2, în care predomină
sortimentele de mărfuri alimentare şi care combină în procesul de vânzare multiple servicii
comerciale, facilităţi de preţ precum şi alte metode de atragere şi de fidelizare a diferitelor
segmente de consumatori;
Magazine discount – unităţi comerciale cu o suprafaţă medie de aproximativ 6.500 m2 care
oferă o largă varietate de mărfuri nealimentare la preţuri inferioare celor practicate pe piaţă;
Magazine de tip hard-discount .
Drugstore – unităţi comerciale create iniţial pentru a vinde produse farmaceutice, dar care
în prezent tind să comercializeze toate tipurile de produse (ţigări şi produse de tutungerie,
ziare şi reviste, căr ţi, papetărie, jucării, parfumerie, îmbr ăcaminte etc.) într-o gamă
sortimentală redusă. Aceste unităţi practică formula unei distribuţii de masă fiind organizate
în stil „bazar”, iar altele, formula unei distribuţii selective, promovând stilul “boutique”.
Prima categorie de unităţi sunt amplasate, de regulă, în centre comerciale sau în centrele
micilor oraşe, iar cea de-a doua în zonele selecte ale oraşelor, în pasaje etc.;
Cargouri – unităţi comerciale cu mari suprafeţe de vânzare, în care predomină sortimentele
de mărfuri nealimentare din categoria produselor de consum curent şi a bunurilor de
folosinţă îndelungată.
B. Comer ţ ul stabil, realizat prin intermediul re ţ elei de automate se caracterizează prin
următoarele aspecte:
sortimentul de mărfuri oferit este foarte restrâns, cu accent pe articolele de strictă necesitate
din categoria produselor de uz curent;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 33/154
28
01:15
01:20
sunt utilizate tehnologii automatizate în procesul de comercializare a mărfurilor ;
au un program de funcţionare non-stop;
nu au restricţii în ceea ce priveşte amplasarea în locurile cu trafic intens sau în punctele cu
cerinţe deosebite (gări şi autogări, şcoli, cămine, etc.).
Avantajele pentru cumpărători ale comerţului stabil realizat prin reteaua de automate
sunt reprezentate de:o comoditatea şi rapiditatea procur ării produsele dorite;
o posibilitatea efectuării cumpăr ăturilor la orice or ă din zi şi din noapte.
Pe de altă parte, pentru comerciant, avantajele constă în:
• usurinţa exploatării;
• eficienţa ridicată a activităţii comerciale.
Comerţ mobil, realizat prin intermediul unor puncte de vânzare în continuă
mişcare, folosind în acest sens: tonete fixe sau mobile, chioşcuri mobile, furgonete şi
autofurgonete, autobuze magazin, autobaruri etc. În ceea ce priveşte organizarea şidesfasurarea activităţii comerciale pot fi avute în vedere următoarele variante:
deplasarea itinerantă pe distanţe mici a unor vânzători ambulanţi, care ofer ă un sortiment
foarte mic de produse, de cele mai multe ori chiar un singur articol;
gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul pieţelor obişnuite ce au un
program cotidian, oferind sortimente similare cu cele din reţeaua stabilă;
concentrarea unităţilor mobile în anumite zone în zilele de târg din localităţile deservite;
organizarea unui comer ţ itinerant, realizat cu ajutorul unor mijloace de transport speciale,
bine adaptate şi amenajate, cu un program stabil de deplasare, cu orare de oprire şi defuncţionare pentru fiecare zonă sau localitate de pe traseul convenit.
Comer ţul mobil are o mare capacitate de acoperire a zonelor în care acţionează, putând
deplasa operativ partizi şi sortimente diverse de mărfuri spre punctele de consum stabile şi
ocazionale, contribuind astfel la creşterea gradului de satisfacere a cerinţelor pieţei în profil
teritorial;
Comerţul f ără magazine reprezintă sistemul de vânzări cu amănuntul în cadrul
căruia comerciantul pune la dispoziţia cumpăr ătorilor mărfurile de care au nevoie, f ăr ă a
necesita prezenţa acestora în magazine sau în alte puncte de vânzare.
În cadrul comerţului fără magazine se delimitează două tipuri principale:
Vânz ările tradi ţ ionale f ăr ă magazine cuprind în structura lor vânzarile la domiciliu şi
vânzările prin corespondenţă şi pe bază de catalog.
Vânzarea electronică.
Angrosist .
Comerţul cu ridicata reuneşte toate activităţile implicate în vânzarea de bunuri şi servicii
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 34/154
29
01:30
către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.
Angrosişti care participă la un canal scurt pot desfăşura şi comerţ cu amănuntul.
Trăsăturile comerţului cu ridicata sunt reprezentate de următoarele aspecte:
• actele de vânzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice;
• atât cumpărările, cât şi vânzările de mărfuri se realizează în partizi mari;
• activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor;• veriga comerţului cu ridicata generează o serie de imobilizări de fonduri, cheltuieli
materiale şi băneşti;
• trecând prin veriga comerţului cu ridicata, mărfurile rămân o perioadă de timp mai
îndelungată în sfera circulaţiei.
Se pot delimita trei categorii de intermediari cu ridicata:
Comercianţii cu ridicata clasici sunt firme independente care deţin dreptul de
proprietate asupra mărfurilor şi se delimitează, la rândul lor, în trei categorii21:
Comercian ţ
i care ofer ă
servicii complete asigur ă clienţilor lor disponibilitatea produselor,
sortimente corespunzătoare, asistenţă financiar ă, sfaturi tehnice şi service precum şi servicii de
marketing. Acest tip de comercianţi sunt de două tipuri: comercianţi angrosişti şi distribuitori
industriali.
Comercian ţ i cu ridicata care ofer ă servicii limitate deţin titlul de proprietate asupra
mărfurilor, dar, în multe cazuri, ei nu fac livr ări, nu acordă credite şi nu furnizează informaţii
de marketing.
În rândul comercianţilor cu ridicata care ofer ă servicii complete se numără următoarele
patru tipuri de angrosişti:
a) Comercianţii de tip “cash & carry” sunt intermediarii ai căror clienţi plătesc cu bani gheaţă
(cash) şi îşi asigur ă transportul mărfurilor (carry). Acest tip de comercianţi comercializează o
gamă limitată de produse cu rulaj rapid.
b) Comercian ţ ii camionagii (“truck jobber”), sunt intermediarii care comercializează un
sortiment redus de produse pe care le transportă direct la sediul clienţilor. Aceşti comercianţi
sunt, de regulă, mici operatori care dispun de propriile lor camioane folosite pentru
aprovizionarea cu produse perisabile (fructe şi legume), pe care le vând contra numerar micilor
magazine, supermarket-urilor, fast-foodurilor, hotelurilor, spitalelor etc. Datorită faptului că
acest tip de comercianţi nu acordă credite, sunt incluşi în categoria angrosiştilor care oferă
servicii limitate, cu toate că aceştia realizează funcţii de vânzare, promovare şi transport ei.
c) Agen ţ ii de expedi ţ ie (“desk jobbers”), sunt intermediari care negociază cu furnizorii şi
cumpăr ă mărfurile, dar nu manipulează fizic produsele. Aceştia transmit producătorilor
comenzile detailiştilor sau ale altor angrosişti şi apoi aranjează ca mărfurile comandate să
ajungă direct de la producător către clienţi, asumându-şi toate riscurile privind mărfurile
21 Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, pag. 737-740
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 35/154
30
01:50
începând din momentul acceptării comenzii şi până la livrarea către client. Produsele care fac
obiectul tranzacţiilor negociate de agenţii de expediţie se încadrează în categoria produselor
care se vând în mod obişnuit în cantităţi foarte mari (cărbune, cherestea, materiale de
construcţii etc.).
d) Comercian ţ ii cu ridicata care lucreaz ă pe baz ă de comenzi trimise prin po şt ă folosesc
cataloage pentru a vinde mărfurile reprezentate, de regulă, de articole mici ( produse cosmetice,specialităţi alimentare, articole sportive, a bijuterii etc.).
Comercian ţ i care aprovizioneaz ă rafturile detaili ştilor (“rackjobbers”) sunt intermediari
cu ridicata specializaţi care deţin propriile lor rafturi sau alte spaţii în supermagazine şi
drugstore. Rackjobbers aprovizionează în sistem de consignaţie (deţin proprietatea asupra
mărfurilor, solicită plata numai pentru produsele vândute, iar pe cele care nu se vând le retrage
din raft) rafturile detailiştilor cu mărfuri nealimentare (produse cosmetice şi de îngrijire a
sănătăţii, jucării, cărţi, reviste, produse pentru dotarea şi întreţinerea locuinţei) pe care aceştia
din urmă evită să le aibă în stoc datorită riscului ridicat al vânzării lor.
Agenţi mijlocitori ai tranzacţiilor cu ridicata negociază cumpărarea şi vânzarea
mărfurilor în schimbul unui comision din preţul de vânzare al produselor şi nu deţin titlul de
proprietate asupra acestora. În categoria agenţilor mijlocitori ai tranzacţiilor cu ridicata se
încadrează:
Agen ţ ii sunt intermediari care reprezintă în mod permanent anumiţi cumpăr ători sau
vânzători şi se pot clasifica la rândul lor în:
a) Agen ţ ii sau reprezentan ţ ii producătorilor (“manufacturers’ agents”) sunt intermediari
independenţi care vând produsele unuia sau mai multor producători de bunuri complementare
într-o anumită arie teritorială care le revine în exclusivitate. În această situaţie, producătoriideţin controlul asupra preţurilor sau condiţiilor de vânzare.
b) Agen ţ ii de vânz ări (“selling agents”) sunt intermediari care realizează toate activităţile de
comert cu ridicata, neavând limite teritoriale şi având putere de decizie asupra preţului,
distribuţiei şi promovării produselor . Domeniile în care acest tip de agenţi pot fi întâlniţi cu
predilecţie sunt: textile, utilaje şi maşini industriale, metalurgie etc.
c) Comisionarii (“commission merchants”) sunt agenţi care primesc mărfuri în consignaţie de
la vânzătorii locali şi negociază vânzarea lor pe pieţele centrale, reţinând după vânzare un
comision împreună cu costurile generate de vânzare. Poate fi întâlnit cel mai adesea acţionând
pe pieţele agricole, unde preiau mari cantităţi de produse, le stochează şi le transportă la pieţele
de gros unde sunt vândute.
Brokerii sunt intermediari angajaţi temporar atât de cumpăr ători cât şi de vânzători pentru
realizarea unei tranzacţii. Brokerii nu deţin proprietatea fizică sau financiar ă asupra mărfurilor ,
nu au nicio autoritate în stabilirea preţului şi nu îşi asumă aproape niciun r isc, dar oferă în
schimb cunoştinţe specializate pe anumite grupe de mărfuri şi o reţea de contacte bine stabilite.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 36/154
31
02:10
02:15
Brokerii sunt intermediari utili, în mod deosebit, celor care vând doar ocazional anumite
produse (vânzătorii de maşini uzate, de produse alimentare de sezon, de titluri financiare, de
terenuri si cladiri) şi care nu-şi pot cunoaşte potenţialii cumpăr ători. Brokerul va primi un
comision la încheirea tranzacţiei de la partea care l-a angajat.
Agenţii şi brokerii realizează mai puţine funcţii decât angrosiştii cu servicii limitate, dar
sunt specializaţi pe anumite tipuri de produse sau pe tipuri de clienţi, cunosc bine piaţa şi potfurniza informaţii valoroase.
Auxiliari ai producătorilor se pot delimita în două categorii:
Filialele de vânz ări (“sales branches”) sunt intermediari ce aparţin producătorului,
asigurând vânzarea produselor sale şi asigurând sprijinul for ţei de vânzare a producătorului în
zonele unde cererea este mare. Filialele deţin mărfuri în stoc, ofer ă credite, livrează mărfuri,
acordă asistenţă promoţională precum şi alte servicii.
Birourile de vânz ări (“sales offices”), apar ţin de asemenea producătorului însă spre
deosebire de filiale, acestea nu deţin stocuri de mărfuri.
Exportator/importator în cazul distribuţiei internaţionale.
Prezenţa importatorului la nivelul canalului de distribuţie poate fi benefică pentru
producător deoarece importatorul este un agent economic de pe plan local care cunoaşte mult
mai bine reţelele de distribuţie din zonă, practicile din domeniul afacerilor din acel teritoriu,
practicile comerciale locale şi astfel poate asigura şi gestiona mult mai bine penetrarea
produselor pe piaţă comparativ cu un alt intermediar situat înafara zonei respective.
Pe de altă parte, prezenţa exportatorului în cadrul canalului de distribuţie este
considerată oportună mai ales în operaţiile conjuncturale de pe diverse pieţe sau efectuate pe
diverse pieţe care nu presupun, de multe ori, o prezenţă pe termen lung. Canalul lung (producător – intermediar – intermediar – consumator) este canalul cu
două verigi intermediare succesive, fiind specific pieţei bunurilor de consum, în mod special
pentru mărfurile de sortiment complex, celor cu cerere sezonieră, precum şi produselor care
presupun efectuarea unor operaţii prealabile punerii în vânzare.
Cele două verigi intermediare de la nivelul canalului lung sunt reprezentate de un
angrosist şi un detailist. În cazul în care intermediarul angrosist îşi extinde funcţiile integrând
şi unele activităţi cu amănuntul, canalul lung devine un canal indirect scurt.
Canalul foarte lung este canalul cu mai mult de două verigi intermediare succesive.
Variante ale acestui tip de canal pot include, canalul cu trei intermediari, reprezentaţi de
un agent, un angrosist şi un detailist, respectiv de un mare angrosist, un mic angrosist şi un
detailist.
Pe plan internaţional, pot exista diverse combinaţii ale verigilor care pot interveni
succesiv în mişcarea mărfurilor, şi anume: exportatorul, importatorul, angrosist, mic angrosist,
detailist, rezultând mai multe tipuri de canale de distribuţie.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 37/154
32
02:20
Canalul foarte lung reprezintă tipul de canal care scumpeşte cel mai mult preţul
produselor şi în consecinţă, numai produsele competitive (fie prin preţ, fie prin cantitate) pot
circula pe un astfel de canal. În acest context, preţul produselor creşte datorită:
o taxelor vamale;
o cheltuielilor de transport (atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă);
o
cheltuielilor de asigurare;o adaosului comercial practicat;
o cheltuielilor cu manipularea, etc.
Circuitul de distribuţie reuneşte ansamblul canalelor de distribuţie utilizate pentru
distribuirea produselor unei întreprinderi producătoare22.
2.7. Sisteme de marketing verticale şi orizontale
Evoluţia relaţiilor de dependenţă dintre membrii canalelor de marketing a determinat
apariţia unei varietăţi de sisteme de marketing verticale şi orizontale, alături de canalele
convenţionale existente.
Canalele convenţional e de distribuţie se caracterizează prin:
¤ cel mai scăzut nivel de dependenţă;
¤ este constituit din participanţi primari (producători, angrosişti şi detailişti), care îşi
desfăşoară activitatea în mod independent şi au un comportament autonom;
¤ fiecare membru al unui astfel de canal este preocupat doar de distribuţia produselor
până la nivelul imediat următor din structura canalului, căutând să-şi maximizeze
profiturile, chiar cu riscul de a reduce profitul obţinut de sistem, în ansamblul său;¤ în privinţa negocierii, membrii canalului se află pe poziţii de adversitate;
¤ principalul element de coeziune este preţul de tranzacţie;
¤ viabilitatea canalelor convenţionale este limitată de o serie de factori cum sunt:
a) incertitudinea specifică mediului în care-şi desfăşoară activitatea operatorii;
b) particularităţile negocierii în astfel de canale;
c) oportunismul şi raţionalitatea limitată;
d) factorii care conduc la creşterea costurilor pe ansamblul canalului de distribuţie şi la un
fenomen de suboptimizare sub aspectul profitului.
Pe de altă par te, sistemele de marketing verticale au apărut în practica internaţională. În
funcţie de gradul de independenţă şi cooperare dintre întreprinderile care acţionează ca un
sistem unificat, pot fi delimitate mai multe tipuri de sisteme de marketing verticale23:
A. Sistemul corporativ – rezultă din integrarea a două sau mai multe nivele succesive
22 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 2323 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 426-428
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 38/154
33
02:40
ale canalului de marketing pentru un anumit produs, sub proprietatea unei singure organizaţii.
Integrarea verticală se poate realiza sub două forme:
Integrarea în aval – se concretizează în crearea de către producător a unui sistem
propriu de centre de distribuţie, filiale de vânzări şi unităţi de vânzare cu amănuntul. Această
situaţie prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
1. creşterea volumului vânzărilor;2. reducerea relativă a costurilor;
3. oferă producătorilor şansa de a cunoaşte mai bine cerinţele şi tendinţele pieţei;
4. oferă producătorilor posibilitatea de a-şi spori notorietatea şi îmbunătăţii imaginea în rândul
clienţilor finali.
Integrarea în amonte este iniţiată fie de o întreprindere angrosistă care preia sau
înfiinţează o unitate de producţie, fie de o firmă detailistă care decide să îndeplinească funcţia
de producţie şi/sau funcţia de distribuţie cu ridicata.
Exemplu:
Marile lanţuri de magazine şi maril e suprafeţe comerciale, cu amănuntul, sunt
interesate să asigure o aprovizionare continuă cu produsele realizate potrivit specificaţiilor
proprii şi livrate la momentul potrivit, la cel mai scăzut cost posibil.
B. Sistemul contractual – rezultă din integrarea pe baze contractuale a programelor unor
întreprinderi independente, de la diferite nivele de producţie şi distribuţie, cu scopul de a
obţine economii de sistem şi un impact sporit pe piaţă.
Pe plan internaţional, există o mare diversitate de sisteme de marketing verticale
contractuale, cele mai importante fiind:
1. Lanţurile voluntare
Un angrosist poate fi organizatorul unui sistem vertical constituit din detailişti
independenţi, care aderă în mod voluntar, cu scopul de a obţine produse şi servicii în condiţii
mai avantajoase decât le-ar putea asigura în mod individual.
Într-un lanţ voluntar, angrosistul dobândeşte o poziţie de lider, iar detailiştii sunt
dependenţi de angrosist, datorită capacităţii acestuia de a oferi servicii specializate de
distribuţie cu ridicata.
2. Cooperativa detailiştilor
Fără să apeleze la un angrosist, mai mulţi detailişti se pot grupa într -o cooperativă pentru
a asigura condiţii mai favorabile de aprovizionare. Profiturile se repartizează între detailiştii
participanţi, în funcţie de volumul cumpărăturilor realizate de fiecare.
Scopul cooperativelor detailiştilor nu este reprezentat numai de amplificarea capacităţii
de negociere în relaţiile cu furnizorii, ci şi de elaborarea de programe comune în domeniul
promovării, amenajării magazinelor, pregătirii personalului, contabilităţii, etc.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 39/154
34
03:00
3. Franciza
Prin contractul de franciză, francizorul acordă francizatului dreptul de a desfăşura pe o
perioadă determinată, anumite activităţi de producţie sau distribuţie a unui bun sau serviciu,
utilizând marca, numele comercial, know-how-ul şi metodele francizorului, în schimbul unei
plăţi iniţiale şi a unor plăţi pe parcursul derulării contractului.
C. Sistemul administrat Fără a recurge la contracte sau la dreptul de proprietate, un participant al canalului poate
crea un sistem vertical datorită mărimii sale şi puterii pe care o deţine în cadrul canalului de
distribuţie. Membrii unui astfel sunt firme independente, care recunosc poziţia dominantă a
organizaţiei lider.
R olul de lider poate fi asumat de un producător ale cărui mărci au o cotă de piaţă majoră
şi o imagine favorabilă la nivelul pieţei ţintă. La rândul lor, organizaţiile detailiste de mari
dimensiuni pot dobândi un rol similar în sistemul de administrate care îi includ pe furnizori.
D. În afară de sistemele de tip corporativ, contractual şi administrat se consideră că
alianţele pot fi incluse în categoria sistemelor de marketing verticale. Din punctul de vedere al
gradului de dependenţă dintre participanţi, alianţele verticale ocupă o poziţie intermediară între
sistemele contractuale şi cele administrate, fiind dezvoltate între două sau mai multe firme care
stabilesc relaţii strânse de cooperare.
De asemenea, sistemele de marketing orizontale reprezintă rezultatul cooperării a două
sau mai multe întreprinderi care urmăresc realizarea unui proiect comun, care ar fi prea
costisitor sau riscant pentru a fi desfăşurat de fiecare organizaţie în mod separat. Această
relaţie orizontală între firme independente nu trebuie confundată cu integrarea orizontală care
constă în extinderea activităţii unei firme aflate la un anumit nivel al canalului prin cuprinderea
mai multor unităţi de la acelaşi nivel.
2.8. Rezumat
Verigile care participă la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul traseului
producător – intermediarii – consumator alcătuiesc ceea ce în terminologia de specialitate se
numeşte „canal de distribuţie”. Cu peste două decenii în urmă, termenul “canal de
distribuţie” a început să fie înlocuit cu termenul de “canal de marketing”, schimbare
terminologică ce urmăreşte să sublinieze faptul că rolul canalului de marketing nu se limitează
la satisfacerea cererii prin furnizarea de bunuri şi servicii generând utilităţi de formă, posesie,
timp şi loc, ci presupune şi stimularea cererii prin acţiuni promoţionale ale membrilor reţelei.
Participanţii la procesul distribuţiei mărfurilor sunt reprezentaţi de: participanţii
primari, ofertanţii de servicii funcţionale şi furnizorii de servicii de sprijin.
Canalul de distribuţie poate fi descris pe baza următoarelor dimensiuni: lungimea
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 40/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 41/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 42/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 43/154
38
12. Activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii
finali spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale, reprezintă:
a) circuitul de distribuţie; c) comerţ cu amănuntul;
b) canal de distribuţie; d) comerţul cu ridicata.
13. Se pot delimita trei categorii de intermediari cu ridicata. În cadrul uneia dintre aceste
categorii reprezentată de auxiliarii producătorului se încadrează:
a) filialele şi birourile de vânzări; c) agenţii şi brokerii;
b) truck jobbers şi desk jobbers; d) agenţii de vânzări şi comisionarii.
14. Numim detailist sau magazin de desfacere cu amănuntul:
a) orice întreprindere al cărei volum de vânzare provine, în principal, din comerţul cu ridicata;
b) orice întreprindere al cărei volum de vânzare provine, în principal, din comerţul cu
amănuntul;
c) orice întreprindere care urmăreşte vânzarea de bunuri şi servicii către cei care le cumpără
pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale;
d) orice întreprindere al cărei volum de vânzare provine din comerţul cu amănuntul şi cu
ridicata.
15. Unităţile comerciale cu o suprafaţă de 2500-3.000 de m2, în care predomină sortimentele
de mărfuri alimentare şi care combină în procesul de vânzare multiple servicii comerciale,
facilităţi de preţ precum şi alte metode de atragere şi de fidelizare a diferitelor segmente de
consumatori, reprezintă:
a) cargouri; c) superete;
b) hipermagazine; d) supermagazine.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 d 9 b
2 c 10 b
3 a 11 d
4 c 12 c
5 b 13 a
6 a 14 b
7 d 15 b
8 a
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 44/154
39
2.10. Temă de control
Pe baza celor studiate prin parcurgerea unităţii de învăţare 2, realizați analiza efectivă a
canalelor de distribuție utilizate de o societate comercială. Această temă va consta practic în
abordarea următoarelor aspecte:
1. Prezentarea generală a societă ții comerciale (1-3 pagini);
2. Canalele de distribu ție utilizate de societatea comercială .
Aceste elemente vă vor fi necesare ulterior, în realizarea temei de control 2 și 3, unde vi
se va solicita, după asimilarea cunoştinţelor respective, completarea analizei activității de
logistică și distribuție desfășurată de societatea comercială selectată de dvs.
Planul de lucru va avea în vedere lucrul în echipă – se formează echipe de maximum 2
persoane, care vor colabora la realizarea temei de control, prezentând în detaliu toate
elementele solicitate descrise în metodologia de lucru şi în cadrul unităţilor de învăţare
specificate mai sus.
Tema de control va fi transmisă cadrelor didactice pe adresele de mail specificate până
la o dată stabilită de comun acord.
Studiul de caz înglobează 10% din nota finală, evaluarea urmărind originalitatea,
corectitudinea și prezența elementelor menționate mai sus.
Bibliografie
1. Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti;
2. Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti;3. Florescu, C. (coordonator), 1992, Marketing, Editura Marketer, Bucureşti;
4. Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti;
5. Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti;
6. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de cur s, Editura ASE, Bucureşti.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 45/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 46/154
41
să precizaţi influenţa exercitată de costurile logistice asupra preţului de vânzare a
produselor;
să caracterizaţi situaţiile în care este necesară colaborarea dintre logistică şi
promovare;
să caracterizaţi relaţia existentă între logistică şi distribuţie.
Durata medie de parcurgere a celei de-a treia unităţi de învăţare este de 2 ore.
00:00
00:10
3.3. Relaţia dintre logistică şi marketing
Logistica este încă considerată doar o sursă de costuri inerente în activitatea depusă
pentru satisfacerea consumatorilor şi atingerea obiectivelor întreprinderii. Această percepţie a
determinat concentrarea întreprinder ii pe reducerea acestor costuri pentru creşterea eficienţei.
În acest sens, a fost acordată o atenţie deosebită reducerii duratei de păstrare a produselor în
depozit, buna utilizare a mijloacelor de transport, modalităţi noi de manipulare a materialelor,
etc. Crearea unui sistem logistic care să funcţioneze cu costuri minime poate fi însă incapabil
să asigure nivelul de servicii logistice solicitat de clienţi. Astfel, eficienţa şi eficacitatea
activităţii logistice poate reprezenta un avantaj competitiv pentru întreprindere.
Analiza activităţii logistice trebuie realizată în raport cu obiectivele care determină
performanţa activităţii de marketing a întreprinderii. Activitatea logistică poate fi considerată
eficientă şi eficace numai în măsura în care concordă cu strategia de marketing a întreprinderii.
În consecinţă, activitatea de marketing şi cea logistică desfăşurate la nivelul întreprinderii nutrebuie privite separat.
În acest sens, este necesară urmărirea permanentă a activităţilor de marketing care au un
impact direct asupra logisticii întreprinderii, precum şi a activităţilor logistice care influenţează
performanţele de marketing ale întreprinderii. Activităţile de marketing care influenţează
logistica întreprinderii sunt reprezentate de24:
stabilirea obiectivelor de marketing ale întreprinderii determină amploarea şi valoarea
resurselor logistice implicate în atingerea lor;
proiectarea produsului influenţează tipul spaţiului de depozitare, mijloacele de transport
necesare şi gradul de utilizare a acestora;
stabilirea preţurilor influenţează posibilitatea de recuperare a investiţiilor în logistică şi de
asigurare a dezvoltării infrastructurii logistice;
proiectarea campaniilor de promovare a vânzărilor influenţează nivelul efortului logistic
implicat în implementarea acestora;
24 Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 44-45
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 47/154
42
00:30
alegerea canalelor de marketing influenţează activitatea logistică prin tipul de intermediari
selectaţi (cu funcţii complete sau limitate) ce va determina gradul de implicare al
întreprinderii în activităţile de distribuţie fizică.
Pe de altă parte, activităţile logistice care trebuie corelate cu activităţile de marketing ale
întreprinderii pentru a fi realizate în mod eficace, sunt reprezentate de25:
aprovizionarea influenţează gradul de satisfacţie al clientului în ceea ce priveşte cantitateaşi calitatea produselor oferite şi periodicitatea livrărilor;
localizarea depozitelor influenţează capacitatea întreprinderii de a oferi produsele într-un
interval de timp scurt;
managementul stocurilor influenţează activitatea întreprinderii prin modalităţile de reducere
la minimum a stocurilor şi a costurilor de stocare;
onorarea comenzilor clienţilor influenţează gradul de satisfacţie al clienţilor prin intervalul
mediu de timp de la primirea comenzilor de la client până la livrarea produselor, precum şi
prin livrarea produselor în cantitatea şi sortimentul solicitat;
ambalarea de protecţie a produselor influenţează imaginea produsului şi a întreprinderii prin
contribuţia acesteia în protejarea mărfurilor pe parcursul fluxurilor logistice şi asigurarea
produselor fără defecte;
transportul mărfurilor influenţează prin capacitatea sa de a asigura utilităţile de timp şi de
loc solicitate de clienţi şi de a menţine calitatea produselor pe parcursul circulaţiei lor.
Ilustraţi, pe cazul concret al unei societăţi comerciale, principalele coordonate ale
relaţiei existente între activitatea logistică şi cea de marketing a respectivei întreprinderi.
3.4. Relaţia dintre logistică şi componentele mixului de marketing
3.4.1. Relaţia dintre logistică şi produs
Caracteristicile produselor influenţează modul în care se va realiza distribuţia fizică a
acestora sub aspectul tipului de mijloace de transport folosite, duratei şi condiţiilor de
depozitare, modalităţilor de manipulare, etc.
Relaţia dintre logistică şi produs poate fi rezumată pe următoarele coordonate
26
: specialiştii în logistică sunt implicaţi în proiectarea produsului . Prin implicarea
specialiştilor în logistică în activitatea de proiectare a produselor sunt identificate
alternativele de produs care implică costurile cele mai avantajoase. Informaţiile furnizate de
logisticieni în procesul de proiectare a produsului vizează:
25 Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 4526 Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 48-49
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 48/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 49/154
44
01:25
01:35
3.4.3. Relaţia dintre logistică şi promovare
Situaţiile în care este absolut necesară colaborarea dintre logistică şi promovare sunt
reprezentate de27:
lansarea noilor produse. Dezinteresul întreprinderii faţă de asigurarea utilităţilor de timp
şi loc solicitate de client pentru noul produs intens promovat poate conduce la deteriorarea
imaginii acesteia iar cererea generată de activitatea de promovare desfăşurată va fi
fructificată de concurenţă.
aplicarea discounturilor cantitative. Stabilirea cantităţii de la care se apelează la reduceri
presupune identificarea disfuncţionalităţilor logistice care pot fi generate de alegerea
cantităţii „prag”.
diminuarea stocurilor existente. Specialiştii logisticieni pot propune marketerilor o
campanie de promovare a vânzărilor pentru o anumită perioadă de timp pentru produsele
existente în stoc.
3.4.4. Relaţia dintre logistică şi distribuţie
Logistica nu este un concept identic cu cel de distribuţie. Distribuţia se referă la acele
activităţi întreprinse de întreprindere pentru a face produsul accesibil şi disponibil clienţilor,
concentrându-se asupra segmentului din aval al circuitului mărfurilor. În acest punct, logistica
interacţionează cu distribuţia prin intermediul distribuţiei fizice.
Relaţia dintre logistică şi distribuţie este reflectată de următoarele aspecte28:
relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing . Canalele de marketing se referă la
toate fluxurile importante de la nivelul canalului (produse, negociere, informaţie etc.), în
timp ce distribuţia fizică este focalizată asupra fluxului produselor fapt ce reflectă
interdependenţa celor două componente, numai prin corelarea acestora fiind posibilă
realizarea unei distribuţii eficiente şi eficace.
outputurile sistemului de distribuţ ie determină nivelul de servire al clienţilor . Pentru a
evalua nivelul de servire al clienţilor sunt utilizaţi următorii indicatori:
o dimensiunea lotului. Nivelul serviciului oferit sporeşte odată cu abilitatea de pune la
dispoziţia clienţilor cantităţi mai mici de produse, conform nevoilor acestora;o timpul de aşteptare. Nivelul serviciului oferit sporeşte odată cu micşorarea intervalului
de timp mediu în care clientul intră în posesia produselor comandate;
o comoditatea spaţială exprimată de proximitatea produselor şi gradul de comoditate a
cumpărării pentru client;
27 Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 54-5528 Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 57-61
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 50/154
45
02:00
o varietatea produselor. Nivelul serviciului oferit sporeşte odată cu capacitatea de a onora
comenzile clienţilor, în structura corespunzătoare cerinţelor specifice ale acestora;
o serviciile suplimentare (acordarea de credit, instalarea echipamentelor, reparaţii etc.).
Se poate observa cu uşurinţă că indicatorii care permit evaluarea nivelului de servire
oferit de un sistem de distribuţie aparţin, în marea lor majoritate, domeniului logistic.
stabilirea tipurilor de canale de marketing. Din punctul de vedere al relaţiei logistică-distribuţie, selectarea canalelor de marketing este determinată de tipurile de funcţii
tranzacţionale, logistice şi de facilitare pe care trebuie să le îndeplinească membri i canalelor
şi de capacitatea proprie a întreprinderii de a le îndeplini.
selecţia intermediarilor. Selecţia intermediarului se realizează în urma unui proces de
identificare şi evaluare a acestora. Evaluarea intermediarilor se realizează ţinând cont şi de
o serie de criterii de natură logistică, după cum urmează:
disponibilitatea unor facilităţi de depozitare adecvate pentru produsele întreprinderii;
existenţa unui parc propriu de mijloace de transport;
nivelul stocurilor de produse ale întreprinderii pe care intermediarul acceptă să îl
menţină;
istoricul comenzilor şi al plăţilor;
posibilitatea schimbului electronic de date etc.
etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului . În această etapă este necesară
intensificarea eforturilor logistice pentru asigurarea disponibilităţii produsului şi acoperirea
cererii în creştere. Expansiunea sistemului de distribuţie impune, printre altele, şi adaptarea
distribuţiei fizice la exigenţele etapei de creştere.
3.5. Rezumat
Analiza activităţii logistice trebuie realizată în raport cu obiectivele care determină
performanţa activităţii de marketing a întreprinderii. Activitatea logistică poate fi considerată
eficientă şi eficace numai în măsura în care concordă cu strategia de marketing a întreprinderii.
În consecinţă, activitatea de marketing şi cea logistică desfăşurate la nivelul întreprinderii nu
trebuie privite separat.
În acest sens, este necesară urmărirea permanentă a activităţilor de marketing care au un
impact direct asupra logisticii întreprinderii, precum şi a activităţilor logistice care influenţează
performanţele de marketing ale întreprinderii.
Caracteristicile produselor influenţează modul în care se va realiza distribuţia fizică a
acestora sub aspectul tipului de mijloace de transport folosite, duratei şi condiţiilor de
depozitare, modalităţilor de manipulare, etc.
Totodată, în formularea deciziilor privind preţul produselor sunt luate în considerare, în
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 51/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 52/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 53/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 54/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 55/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 56/154
51
să identificaţi principalele criterii utilizate în alegerea modalităţilor de transport
a mărfurilor;
să identificaţi principalele etape operaţiunilor de transport a mărfurilor;
să stabiliţi care sunt principalele mi jloace utilizate în transportul intern de
mărfuri la nivelul depozitelor;
să specificaţi care sunt principalele criterii luate în considerare la stabilireastrategiei de transport
să descrieţi care sunt alternativele strategice pe care le are la dispoziţie o
întreprindere în stabilirea strategiei sale de transport;
să specificaţi care sunt principalele decizii luate în procesul de implementare a
strategiei de transport a unei întreprinderi.
Durata medie de parcurgere a celei de-a patra unităţi de învăţare este de 3 ore.
00:00
4.3. Importanţa activităţii de transport a mărfurilor
Să ne reamintim...
Una dintre cele mai importante activităţi logistice este reprezentat ă de transport –
considerată cea mai importantă componentă a mixului logistic, datorită costurilor
semnificative aferente acestei activităţi (transportul deţine aproape două treimi din costurile
specifice tuturor activităţilor logistice).
Transportul reprezintă activitatea logistică prin care se realizează deplasarea mărfurilor
pe diferite distanţe între diverse puncte. Această activitate trebuie percepută ca reprezentând un
ansamblu de servicii, prin care se rezolvă utilităţile de timp şi de loc. Acest domeniu necesită
adoptarea de decizii cu o frecvenţă foarte ridicată şi care, deseori, trebuie reconsiderate la mici
intervale de timp, din cauza schimbărilor care intervin la nivelul restricţiilor existente în
momentul adoptării lor. Deciziile privind activitatea de transport a întreprinderii au impact
asupra tuturor activităţilor din lanţul logistic29.
Importanţa activităţii de transport rezultă din contribuţiile sale, şi anume30
:
utilitatea de loc. Transportul contribuie la livrarea mărfurilor la locul potrivit, atunci
când sunt solicitate, la costuri acceptate.
utilitatea de timp. Transportul face posibilă livrarea la timp a produselor către client,
fapt ce conferă valoare reală produselor în condiţiile în care cererea pentru un produs este
29 Florescu, C. (coordonator), 1992, Marketing, Editura Marketer, Bucureşti, pag. 37030 Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti, pag. 339-340
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 57/154
52
00:15
00:20
limitată la un anumit interval de timp.
utilitatea de formă. Transportul asigură livrarea produselor la destinaţie, păstrând
intacte caracteristicile dorite de client.
impactul asupra competitivităţii. Prin intermediul unor servicii de transport bune,
întreprinderea poate satisface dorinţele clienţilor într -un mod superior în raport cu concurenţa.
contribuţia la costuri şi preţuri. Se consideră că ponderea costului mediu detransport în preţul de vânzare cu amănuntul al produsului este de 5-6%.
efectul de pârghie asupra profitului. Reducerea costurilor cu transportul poate
îmbunătăţi performanţele unei organizaţii.
impactul asupra altor activităţi logistice.
Exemplu:
Diminuarea cantităţilor transportate determină creşterea frecvenţei aprovizionărilor şi
diminuarea stocurilor.
influenţa asupra altor laturi ale activităţii întreprinderii. Informaţiile referitoare la
activitatea de transport contribuie la luarea deciziilor privind stabilirea amplasamentelor,
deschiderea sucursalelor, etc.
Deciziile legate de transport vizează, în primul rând, determinarea modalităţii sau
modalităţilor de transport care ar trebui folosite pentru a livra produsele către clienţi sau
intermediari iar apoi, odată luată această hotărâre, trebuie selectaţi unul sau mai mulţi ofertanţi
de servicii de transport. Ulterior, importante sunt activităţile privind consolidarea relaţiilor de
transport şi programarea detaliată a transporturilor.
4.4. Modalităţi de transport
Principalele modalităţi de transport sunt: rutier, naval (pe apă), feroviar, aerian şi prin
conductă.
Transportul rutier reprezintă o modalitate de transport flexibilă ce permite livrarea
mărfurilor direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat de aceştia, fiind eficient pentru
deplasarea pe distanţe scurte a mărfurilor de valoare ridicată. Reprezintă modalitatea de
transport cea mai frecvent utilizată datorită avantajelor sale:
variaţia mărimii şi capacităţii autovehiculelor;
posibilitatea de control a temperaturii pe timpul deplasării mărfurilor;
posibilitatea manipulării produselor prin utilizarea unor echipamente de transport intern;
posibilitatea eliminării manipulărilor multiple.
Dezavantajele transportului rutier pot fi considerate a fi următoarele:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 58/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 59/154
54
00:40
00:50
de elementele mediului înconjurător;
o vagonul platformă reprezintă vagonul de marfă lipsit de acoperiş şi de părţi laterale, folosit,
în mod special, pentru transportul intermodal;
o vagonul frigorific este vagonul dotat cu echipament frigorific, cu controlul temperaturii;
o vagonul gondolă este vagonul de mărfuri fără acoperiş, cu podea de tip platformă şi părţi
laterale fixe, utilizat, în special, pentru produsele vrac cu greutate mare;o vagonul cisternă reprezintă vagonul specializat pentru transportul mărfurilor în stare lichidă
şi gazoasă.
Transportul prin conduct ă reprezintă o modalitate eficientă de livrare a mărfurilor în
stare lichidă şi a produselor chimice, necesitând o investiţie iniţială ridicată pentru construirea
conductei.
Transportul aerian reprezintă modalitatea de transport cea mai scumpă dar şi cea mai
rapidă destinat, în mod special, livrării produselor perisabile, a celor de valoare ridicată şi în
cantităţi reduse (de pildă, florile naturale etc.).
În procesul de alegere a modalităţilor de transport a mărfii sunt luate în considerare o
serie de criterii precum31: viteza de deplasare, costul transportului, frecvenţa deplasării,
siguranţa pe timpul transportului, capacitatea mijlocului de transport, disponibilitatea
mijlocului de transport, specificul mărfii etc. Luând în considerare aceste criterii se va căuta
alternativa care să corespundă cel mai bine nevoilor de transport ale întreprinderii.
În prezent, tendinţa o reprezintă combinarea modalităţilor de transport de marfă,
principalele alternative în acest sens fiind reprezentate de32:
piggyback – presupune combinarea transportului rutier cu cel feroviar . Această variantă este
cea mai des utilizată, ţinând cont că este o alternativă de transport mult mai ieftină decât
alternativa utilizării în mod exclusiv a transportului auto, mult mai flexibilă, mai puţin
dăunătoare asupra mediului şi contribuie la decongestionarea căilor rutiere;
fishyback – presupune combinarea transportului rutier cu cel naval;
trainship – presupune combinarea transportului feroviar cu cel naval;
airtruck – presupune combinarea transportului rutier cu cel aerian.
Pentru selectarea celei mai adecvate modalităţi de transport, unul dintre criteriile
importante luate în considerare este costul transportului . Costul transportului poate fi exprimat
sub următoarele forme33:
- pe kilometru parcurs;- pe greutate sau volum transportat;
- pe număr de încărcături (colete, palete etc.) transportate;
31 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 7832 Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, pag. 75133 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 86
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 60/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 61/154
56
01:10
Există patru metode posibile pentru alegerea modalităţii de transport35:
1. Metoda empirică presupune identificarea unui număr mic de alternative de transport
împreună cu factorii care influenţează opţiunea de transport, selectarea modalităţii fiind
realizată apoi intuitiv. Această metodă are însă o serie de dezavantaje:
nu sunt luate în considerare toate mijloacele de transport;
decizia fiind luată în funcţie de detaliile operaţionale, nu ia în seamă costurile; caracterul intuitiv al alegerii.
2. Metoda costurilor vizează minimizarea costurilor totale pentru modalităţile de transport
alese.
3. Modelele de distribuţie presupun identificarea şi explicarea interrelaţiilor dintre
componentele sistemului de distribuţie la diferite niveluri ale cererii
zilnice/să ptămânale/lunare. Este utilizată în cazul în care cererea sau componentele sistemului
se schimbă.
4. Selecţia sistematică. Prin selecţia sistematică se efectuează alegerea modalităţii de transport
în mod etapizat (vezi figura 4.1.), după cum urmează:
Identificarea şi gruparea factorilor operaţionali;
Identificarea modalităţilor de transport şi a caracteristicilor fizice şi financiare ale acestora;
Aplicarea analizei matriceale pentru selecţionarea celei mai potrivite metode de transport;
Comensurarea eficienţei operaţionale.
Figura 4.1. Model de selectare a modalităţii de transport
Sursa: Gîrboveanu, S., Barbu, M. C. (coordonatori), 2012, Cuno ştinţe de specialitate pentruexamenul de licenţă, Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie şi Administrarea afacerilor,
pag. 131
Selectarea celei mai potrivite modalităţi de transport se poate realiza şi prin optimizarea
deciziilor în condiţii de incertitudine, şi anume prin metodele utilităţii globale (elaborată de
35 Gîrboveanu, S., Barbu, M. C. (coordonatori), 2012, Cuno ştinţe de specialitate pentru examenul de licenţă,Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie şi Administrarea afacerilor, pag. 130
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 62/154
57
01:30
Morgenstein şi von Neuman), electre sau Onicescu.
Pentru a determina modalitatea de transport optimă prin analiza matriceală sau
optimizarea deciziilor trebuie definit, mai întâi, cadrul deciziei care vizează trei aspecte:
o numărul şi mărimea depozitelor – inclusiv cerinţele de transport ale materiilor prime şi al
produselor finite de la fabrici la clienţi;
o
alegerea modalităţii de transport – ce fel de mijloc sau mijloace de transport pot fi utilizate pentru a transporta produsul într-o anumită arie geografică;
o alegerea tipului de vehicul – tipul de mijloc de transport dintr-un anumit mod de transport
selectat.
4.5. Etapele operaţiunilor de transport a mărfurilor
Etapele operaţiunilor de transport sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 4.1. Etapele procesului de transport a mărfurilor
Opera ţ iuni
fizice
Obliga ţ iile ce corespund vânz ătorului
sau cumpăr ătorului
Documentele
necesare
Pregătireaetichetării şiambalării
- Aceste operaţiuni cad întotdeauna înseama vânzătorului;- Etichetarea permite identificarea mărfii,în caz de pierdere;- Ambalajul trebuie să se adapteze tipuluide marf ă precum şi modalităţii detransport.
- Lista coletelor (packinglist);- Certificate corespunzătoarela controlul cerut de client(certificate de calitate, decantitate);- Documentele comerciale(în special factur ă).
Transmitereamărfiitransportatorului
- În cadrul vânzărilor FOB1, FAS2, FCA3,cumpăr ătorul trebuie să-i comunicevânzătorului informaţii cu privire latransportatorul sau comisionarul care seocupă cu expedierea mărfii.- În cadrul vânzărilor CFR 4, CPT5, CIP6,CIF7, DES8, DEQ9, cumpăr ătorul trebuiesă comunice informaţii cu privire laconsignatarul mărfii.- Pentru vanzările DDU10 sau DDP11
trebuie indicate mijloacele şi modalităţilede recepţie ale mărfurilor.
- Instrucţiuni cu privire latransport sau Ordin deridicare dat de vânzător saude cumpăr ător;- Certificat de tranzitare;- Documentele de transport;- Asigurare.
Controlul
mărfurilor la plecare
- Transportatorul sau comisionarul
efectuează controale privind cantitatea,natura mărfii pusă în grija lor. Acestecontroale precum şi responsabilitatea ceo au asupra încărcăturii poate varia înfuncţie de tipul de transport cerut
- Controlul poate lăsa loc
de menţiuni pe documentulde transport
Vămuirea laexport
- se face pe seama vânzătorului în toatecazurile mai puţin EXW12.
- Documentele cerute lavamă
Controlulmărfurilor ladestinaţie
- Recepţia mărfii implică operaţiunea dedescărcare pe contul destinatarului mai puţin în cazul transportului în grupaj printipul de transport rutier sau pe cale ferată
- Semnătura de pedocumentul de transport, sau pe scrisoarea de tr ăsur ă saude pe dispoziţia de livrare
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 63/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 64/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 65/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 66/154
61
02:30
- distanţa de transport (m);
- viteza de deplasare pe verticală sau orizontală (m/s);
- tipodimensiunile utilajelor.
Criteriile economice vizează, în principal, preţul de cumpărare a utilajelor respective.
Prezentaţi activitatea de transport intern de la nivelul depozitului unei întreprindericare activează pe piaţa românească.
4.7. Strategia de transport a mărfurilor
Deciziile referitoare la activitatea de transport a mărfurilor unei întreprinderi reprezintă
una dintre cele mai importante decizii privind sistemul logistic al unei organizaţii, datorită
ponderii acestei activităţi în costurile totale de distribuţie şi a impactului asupra nivelului de
servire a clienţilor.
Principalul obiectiv al strategiei de transport a unei întreprinderii îl reprezintă oferirea
utilităţilor de timp, loc şi formă solicitate de clienţi, în condiţiile unui cost convenabil pentru
organizaţie.
Selectarea alternativelor strategice privind activitatea de transport a unei organizaţii este
influenţată de numeroşi factori, dintre care, cei mai importanţi sunt:
tipul de produs transportat;
nivelul de servire solicitat de clienţi;
componenta logistică vizată (aprovizionarea, activităţi de susţinere a producţiei sau
distribuţia fizică a mărfurilor spre consumatorul final);
aria teritorială sub aspectul gradului de dispersie teritorială a activităţii întreprinderii, a
surselor sale de aprovizionare şi a clienţilor săi;
resursele organizaţiei.
Pe de altă parte, principalele criterii avute în vedere în procesul de definire a strategiei
referitoare la transporturile de mărfuri sunt:
modalitatea de transport. Variantele existente include, aşa cum am menţionat
anterior, următoarele modalităţi de bază: feroviar, rutier, pe apă, aerian şi prin conducte;
coordonarea modalităţilor de transport. Alternativele, în acest caz, sunt reprezentate
de, varianta a pelării separate la modalităţi necorelate şi varianta coordonării modalităţilor de
transport . Tot mai frecvent utilizată este alternativa transportului intermodal. Transportul
intermodal implică oferirea de servicii „din uşă în uşă”, eficiente din punctul de vedere al
costurilor, bazate pe echipamente speciale standardizate (aşa cum sunt containerele), care pot fi
transferate de la un mod de transport la altul.
gradul de implicare directă în activităţile de transport ;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 67/154
62
02:45
numărul transportatorilor;
gradul şi modalitatea de consolidare. În această privinţă, întreprinderea poate selecta
alternativa livrării de cantităţi mici sau alternativa livrării cantităţilor mari. Livrarea unor
partide mici de mărfuri este adesea ineficientă sub aspectul costurilor , atunci când este
realizată cu mijloacele proprii. Strategia de consolidare reprezintă acţiunea de colectare a unor
încărcături mici, pentru formarea unei cantităţi mai mari, în vederea obţinerii unor costuri detransport mai mici. Posibilităţile de consolidare a încărcăturii sunt numeroase:
consolidarea stocului ce presupune aprovizionarea cu mărfuri în cantităţi mari, la
capacitatea mijloacelor de transport, în vederea creării unui stoc de produs din care să fie
satisfăcută cererea;
consolidarea mijlocului de transport implică reunirea mai multor preluări sau livrări ale
unor cantităţi mai mici decât capacitatea mijlocului de transport;
consolidarea depozitului permite transportul eficient pe distanţe mari, în cazul
aprovizionării cu cantităţi mari, cores punzătoare cererii mai multor clienţi şi pe distanţemici, în cadrul operaţiunilor de divizare a lotului, conform necesităţilor fiecărui client;
consolidarea temporală presupune amânarea onorării clienţilor dintr -o anumită zonă, până
în momentul în care se poate constitui o încărcătură de mai mari dimensiuni pentru mai
buna utilizare a capacităţii mijlocului de transport şi, astfel, diminuarea costurilor.
Pentru implementarea strategiei de transport, întreprinderile vor adopta o serie de decizii
operaţionale referitoare la:
selecţia transportatorilor se va realiza în urma unui proces de evaluare a potenţialilor
furnizori de servicii de transport, pe baza unui set de criterii de cost şi performanţă;
programarea transporturilor ţinând cont de necesităţile de aprovizionare, susţinere a
producţiei şi distribuţia fizică a produselor întreprinderii;
stabilirea rutelor de transport implică definirea traseelor pe care le vor parcurge mărfurile
de la punctul de origine la punctul de destinaţie, indiferent de f orma de transport aleasă.
Cele mai importante principii referitoare la buna programare şi stabilire a rutelor de
transport sunt următoarele:
o mijloacele de transport auto vor fi încărcate cu mărfurile care urmează să fie livrate
unor destinaţii aflate unele în apro pierea altora;
o
opririle în zile diferite vor fi astfel programate încât să alcătuiască grupuri compacte;o proiectarea unei rute va începe cu oprirea cea mai îndepărtată faţă de depozitul de
livrare a mărfurilor;
o cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mari vehicule
posibile;
o preluările de mărfuri trebuie să fie incluse în rutele de livrare, în loc să fie lăsate la
finalul rutei;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 68/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 69/154
64
cum urmează:
Identificarea şi gruparea factorilor operaţionali;
Identificarea modalităţilor de transport şi a caracteristicilor fizice şi financiare ale acestora;
Aplicarea analizei matriceale pentru selecţionarea celei mai potrivite metode de transport;
Comensurarea eficienţei operaţionale.
Principalul obiectiv al strategiei de transport a unei întreprinderii îl reprezintă oferireautilităţilor de timp, loc şi formă solicitate de clienţi, în condiţiile unui cost convenabil pentru
organizaţie.
Pe de altă parte, selectarea alternativelor strategice privind activitatea de transport a unei
organizaţii este influenţată de numeroşi factori, dintre care, cei mai importanţi sunt:
tipul de produs transportat;
nivelul de servire solicitat de clienţi;
componenta logistică vizată;
aria teritorială sub aspectul gradului de dispersie teritorială a activităţii întreprinderii, a
surselor sale de aprovizinare şi a clienţilor săi;
resursele organizaţiei.
Pe de altă parte, principalele criterii avute în vedere în procesul de definire a strategiei
referitoare la transporturile de mărfuri sunt:
modalitatea de transport.
coordonarea modalităţilor de transport. Alternativele, în acest caz, sunt reprezentate
de, varianta apelării separate la modalităţi necorelate şi varianta coordonării modalităţilor de
transport .
gradul de implicare directă în activităţile de transport ;
numărul transportatorilor;
gradul şi modalitatea de consolidare. În această privinţă, întreprinderea poate selecta
alternativa livrării de cantităţi mici sau alternativa livrării cantităţilor mari.
4.9. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Una dintre contribuţiile activităţii de transport la nivelul unei întreprinderi este:
a) efectul de pârghie asupra preţurilor ; c) impactul asupra personalului;
b) utilitatea de conţinut; d) contribuţia la costuri şi preţuri.
2. Unul dintre principiile cele mai importante referitoare la buna programare şi stabilire a
rutelor de transport este:
a) preluările de mărfuri trebuie lăsate la finalul rutei;
b) cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mici vehicule posibile;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 70/154
65
c) o o prire care este foarte îndepărtată în raportul cu grupul de puncte care constituie ruta este
un bun candidat pentru un mijloc de livrare alternativ;
d) proiectarea unei rute va începe cu oprirea cea mai apropiată faţă de depozitul de livrare a
mărfurilor .
3. Se consideră că ponderea costului mediu de transport în preţul de vânzare cu amănuntul al produsului este de:
a) 2/3; b) 5-6%; c) 67%; d) 15-25%.
4. Una dintre variantele de mai jos nu reprezintă unul dintre principiile principale referitoare
la buna programare şi stabilire a rutelor de transport:
a) preluările de mărfuri trebuie să fie lăsate la finalul rutei;
b) mijloacele de transport auto vor fi încărcate cu mărfurile care urmează să fie livrate unor
destinaţii aflate unele în apropierea altora;
c) cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mari vehicule posibile;
d) opririle în zile diferite vor fi astfel programate încât să alcătuiască grupuri compacte.
5. Cea mai eficientă modalitate de transport pentru deplasarea pe distanţe scurte a mărfurilor
de valoare ridicată este:
a) transportul naval; c) transportul aerian;
b) transportul feroviar; d) transportul rutier.
6. Pentru implementarea strategiei de transport, întreprinderile vor adopta o serie de decizii
operaţionale referitoare la:
a) numărul transportatorilor ; c) stabilirea rutelor de transport;
b) modalitatea de transport; d) modalitatea de consolidare.
7. Transportul rutier reprezintă modalitatea de transport cea mai frecvent utilizată datorită
avantajelor sale. Între acestea se numără şi:
a) posibilitatea manipulării produselor prin utilizarea unor echipamente de transport intern;
b) atractivitatea ridicată în cazul transportului pe distanţe lungi şi a celor ce necesită efectuarea
unor traversări de apă;c) restricţiile la controalele vamale;
d) costul scăzut în raport cu alte modalităţi de transport.
8. Între principalele criterii avute în vedere în procesul de definire a strategiei referitoare la
transporturile de mărfuri nu se numără şi:
a) modalitatea de transport; c) numărul transportatorilor ;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 71/154
66
b) gradul şi modalitatea de consolidare; d) programarea transporturilor.
9. Principalul avantaj al transportului naval de mărfuri este:
a) posibilitatea de control a temperaturii pe timpul deplasării mărfurilor ;
b) lipsa dependenţei de starea vremii;
c) capacitatea de a deplasa marfuri în cantităţi foarte mari şi costul redus;d) viteza mare de transport.
10. Unul dintre criteriile avute în vedere în procesul de definire a strategiei referitoare la
transporturile de mărfuri este gradul şi modalitatea de consolidare. Consolidarea stocului, una
dintre posibilităţile de consolidare a încărcăturii, presupune:
a) aprovizionarea cu mărfuri în cantităţi mari, la capacitatea mijloacelor de transport;
b) reunirea mai multor preluări sau livrări ale unor cantităţi mai mici decât capacitatea
mijlocului de transport;
c) amânarea onorării clienţilor dintr -o anumită zonă, până în momentul în care se poate
constitui o încărcătură de mai mari dimensiuni;
d) niciuna dintre variante.
11. Modalitatea de transport cea mai scumpă dar şi cea mai rapidă destinată, în mod special,
livrării produselor perisabile, a celor de valoare ridicată şi în cantităţi reduse este:
a) transportul rutier; c) transportul naval;
b) transportul feroviar; d) transportul aerian.
12. Selectarea alternativelor strategice privind activitatea de transport a unei organizaţii este
influenţată de numeroşi factori. Printre aceştia se numără şi:
a) gradul şi modalitatea de consolidare; c) numărul transportatorilor ;
b) componenta logistică vizată; d) modalitatea de transport.
13. În prezent, se manifestă tendinţa de combinare a modalităţilor de transport de marfă.
Astfel, combinarea transportului rutier cu cel feroviar reprezintă alternativa:
a) piggyback; c) fishyback;
b) trainship; d) airtruck.
14. În situaţia în care este necesar transportul mărfurilor pe distanţe şi în greutăţi mari ordinea
de preferinţă în ceea ce priveşte costul transportului diferitelor modalităţi de transport va fi, în
general, următoarea:
a) transport maritim sau fluvial – transport rutier – transport feroviar – transport aerian;
b) transport aerian – transport feroviar – transport rutier – transport maritim şi fluvial;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 72/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 73/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 74/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 75/154
70
00:20
Astfel, dacă strategia întreprinderii vizează un grad ridicat de receptivitate, acest lucru se poate
realiza prin amplasarea unor mari cantităţi de mărfuri lângă clienţi. Pe de altă parte, dacă
întreprinderea vizează o eficienţă mai mare prin reducerea costurilor, stocurile vor fi mai mici.
În domeniul stocării mărfurilor, principalele probleme care necesită rezolvare se refer ă
la38:
frecvenţa şi modul de lansare a comenzilor;
mărimea comenzii;
mărimea stocului de siguranţă pentru evitarea rupturii de stoc.
5.4. Tipologia stocurilor de mărfuri
Stocurile de mărfuri existente în cadrul unei întreprinderi pot fi clasificate luând în
considerare următoarele criterii:
Din punctul de vedere al produc ţ
iei , stocurile pot fi:
stocuri de materii prime şi materiale destinat consumului unităţilor de producţie (stocul de
producţie, stoc în amonte);
stocul de produse finite, destinate livr ării către beneficiari (stocul de desfacere, stoc în
aval);
stocul destinat asigur ării func ţ ionării continue a unor ma şini sau a unor linii de fabrica ţ ie
(stocul interoperaţional).
Luând în considerare rolul jucat de stocuri în plan economic, acestea pot fi:
stocuri cu rol de regulator ce contribuie la reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale
produselor între două stadii succesive ale procesului tehnologic;
stocuri cu rol strategic alcătuite din piese sau din subansamble utilizate de serviciul de
întreţinere, necesare înlocuirii lor rapide în caz de avarie;
stocuri speculative sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor economici şi sunt alcătuite,
în general, din produse şi materiale rare, a căror valoare nu este fluctuantă.
Din punct de vedere al modului de depozitare, stocurile pot fi: de produse
periculoase, voluminoase, fragile etc.
În funcţie de modul de gestionare, stocurile pot fi:
stocuri cu gestiune normală; stocuri cu “afectare directă” (comandate special pentru o anume comandă);
stocuri “f ăr ă gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghere globală);
stocuri de produse consumabile.
Din punct de vedere al caracteristicilor formării şi destina ţ iei lor , stocurile pot fi:
38 Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 302
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 76/154
71
00:50
stoc curent;
stoc de siguranţă;
stoc de pregătire sau de condiţionare;
stoc pentru transport intern;
stoc de iarnă.
După locul formării , stocurile pot fi:
stocuri în comer ţul cu ridicata;
stocuri în comer ţul cu amănuntul;
stocuri “pe drum” sau în expediţie.
După perioada de identificare, stocurile sunt:
stocuri iniţiale;
stocuri finale;
stocuri intermediare, la un anumit moment al perioadei.
După nivelul atins în procesul de reînnoire, există:
stocuri minime sau de alarmă;
stocuri medii;
stocuri maxime.
Principalele tipuri de stocuri pentru care trebuie cunoscut modul în care acestea pot fi
dimensionate sunt reprezentate de:
Stocul curent reprezintă stocul destinat satisfacerii cererii în intervalul dintre două
aprovizionări succesive. Mărimea stocului curent este rezultatul producţiei, transportului sau
achiziţiei mărfurilor în loturi mari. Întreprinderile produc sau achiziţionează loturi mari în
vederea exploatării economiilor de scală în producţie, transport sau în procesul de cumpărare.
Stocul de tranzit reprezintă cantitatea de mărfuri care se găseşte în mijloacele de
transport pe timpul deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor.
Mărimea acestui stoc depinde de distanţa de transport şi de mijlocul de transport folosit la
livrarea mărfurilor .
Stocul de siguranţă reprezintă stocul care trebuie menţinut în cazul în care cererea
depăşeste aşteptările sau furnizorii nu livrează mărfurile la timp. În condiţiile în care cererea
este nesigur ă şi poate depăşi aşteptările, întreprinderile sunt nevoite să menţină un stoc de
siguranţă pentru a putea satisface o cerere ridicată, dar neaşteptată. Din păcate, întreprinderease confruntă cu o decizie dificilă atunci când se pune problema dimensionării stocului de
siguranţă. Dacă stocul de siguranţă este prea mare, mărfurile nu vor putea fi vândute fapt ce
determină reducerea preţului acestora după încheierea sezonului. Dacă întreprinderea are un
stoc de siguranţă prea mic atunci nu va putea acoperi cererea şi vânzările vor fi mici. Aşadar,
dimensionarea stocului de siguranţă implică determinarea soluţiei de echilibru pentru relaţia
existentă între costul unui stoc de siguranţă prea mare şi costul unor vânzări mici datorate unui
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 77/154
72
01:10
stoc de siguranţă prea mic.
Formarea stocului de siguranţă înseamnă o acumulare suplimentar ă de mărfuri în stoc şi,
implicit, o imobilizare mai mare de resurse financiare antrenate la cumpărarea acestora -
situaţie care amplifică fenomenul economic negative specific stocării în general.
Constituirea stocului de siguranţă depinde de nivelul şi evoluţia cererilor pentru consum,
de ritmul livr ărilor de la furnizori, de timpul de transport şi de cel de comandă care, înactivitatea practică, nu se caracterizează, întotdeauna, prin constanţă.
Stocul de pregătire sau de condiţionare reprezintă cantitatea de materiale care se
acumulează şi este staţionată o perioadă de timp în spaţii special amenajate, în vederea aducerii
resurselor respective, prin operaţii de condiţionare, la parametrii fizico-chimici care să permită
prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse de normele tehnologice.
Stocul sezonier este utilizat în cazul în care cererea are variaţii previzibile. Formarea
acestui tip de stoc se realizează în perioadele de presezon prin acumulări eşalonate în limitele
necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarnă (se poate avea în vedere
constituirea şi a unui stoc de siguranţă ca protecţie pentru eventuala prelungire a perioadei de
întrerupere a furnizării sau transportului mărfurilor de genul amintit).
Prezentaţi principalele caracteristici ale celor mai importante categorii de stocuri care
pot fi formate la nivelul unei întreprinderi.
5.5. Indicatorii stocurilor de mărfuri
În procesul de stabilire a dimensiunii stocului de mărfuri este necesară stabilirea unui
“prag optim” care să asigure un echilibru al efectelor negative şi pozitive specifice unei situaţii
sau alteia. Pentru aceasta este necesar ă determinarea, în primul rând, a efortului de stocare
(Es) pe care îl face întreprinderea. Efortul de stocare se determină pe baza următoarei relaţii:
Es Eds Eids= +
unde:
Eds – reprezintă efortul direct ce cuprinde cheltuielile pentru deţinerea stocurilor de
material. Principalele elemente care intră în componenţa efortului direct sunt reprezentate de:
o cheltuielile cu salariile muncitorilor şi ale personalului administrativ din
depozite, inclusiv cotele pentru impozitul pe salarii şi asigur ările sociale
aferente;
o cheltuielile pentru energie electrică, combustibili, lubrifianţi, abur etc.,
destinate desf ăşur ării proceselor de manipulare, depozitare-conservare;
o cheltuielile cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (construcţii,
utilaje, mecanisme şi alte mijloace de inventar);
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 78/154
73
01:30
o cheltuielile pentru întreţinerea şi repararea echipamentelor;
o cheltuielile pentru iluminat, încălzit şi pentru climatizarea unor spaţii de
depozitare;
o cheltuielile pentru materialele auxiliare, de întreţinere necesare activităţii
depozitului;
o
cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilităţile sau scăzăminteleadmise;
Eids – reprezintă efortul indirect determinat de mărimea investiţiei financiare efectuate
pentru cumpărarea şi stocarea unor cantităţi de materiale sau produse pe o anumită perioadă de
timp. Efortul indirect de stocare este dat de efectele evitării finanţării pentru achiziţionarea şi
stocarea materialelor care se pot înregistra în ipoteza nestocării şi folosirii fondurilor financiar-
valutare, astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacităţilor de producţie, efectuarea unor noi
investiţii, crearea condiţiilor pentru dezvoltarea producţiei şi pentru obţinerea unui spor de
profit.
Nivelul stocurilor de mărfuri este influenţat de următorii factori principali:
frecvenţa livrărilor;
norma minimă de livrare este cantitatea minimă dintr-un produs ce poate fi comandată;
capacitatea de transport în corelaţie cu distanţa de transport;
amplasarea şi apartenenţa stocurilor ;
condiţiile naturale de climă;
capacitatea de depozitare ce condiţionează limita maximă a stocului.
De asemenea, gestiunea stocurilor depinde de o serie de elemente funcţionale care
contribuie la dimensionarea stocurilor , după cum urmează:
cererea pentru consum determină nivelul şi ritmul eliber ărilor de mărfuri din stocuri şi,
implicit, volumul şi ritmul aprovizionărilor care asigur ă reîntregirea lor. Cererea poate fi
ritmică sau nu, în cantităţi fixe sau variabile pe intervalul dintre aprovizionările succesive,
programată sau neprogramată.
cantitatea sau necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luat ă în calcul
exprimă volumul de resurse ce urmează a fi asigurat de la ter ţi furnizori.
lotul de livrare reprezintă cantitatea de materiale care se aduce la un moment dat de la
furnizor. De cantitatea de materiale care se prevede sau se comandă să se aducă de la
furnizor (necesarul de aprovizionat), cu ocazia unei reaprovizionări, depinde mărimea
lotului de livrare.
parametrii de timp care intervin în procesele de stocare:
- perioada de gestiune care, de obicei, se consider ă a fi de un an (convenţional 360 zile);
ea poate fi delimitată şi la nivel de semestru sau trimestru, în funcţie de specificul
activităţii unităţii economice (cu producţia continuă sau sezonier ă), de natura cererii
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 79/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 80/154
75
02:10
D - desfacerea din aceeaşi perioadă;
Z - numărul de zile ale perioadei considerate.
viteza de rotaţie a stocurilor exprimă de câte ori se reînnoiesc stocurile în cursul unei
perioade, de cate ori se cuprind ele în volumul desfacerilor de mărfuri. Relaţia de
calcul pentru determinarea acestui indicator este:
DVr S
= sau Z Vr Vc
=
unde:
Vr – viteza de rotaţie a stocurilor;
D - desfacerea în perioada respectivă (planificată sau previzionată);
S - stocul la un anumit moment;
Z - numărul de zile dintr-o perioadă considerată;
Vc - este viteza de circulaţie, în zile.
5.6. Modalităţi de stocare şi controlul stocurilor
Întreprinderea poate alege să implementeze unul dintre următoarele moduri principale de
stocare39:
Stocare statică se poate realiza prin utilizarea dulapurilor sau a mobilei cu sertare
pentru a stoca mici piese, dar mai adesea, prin utilizarea stelajelor (mobilier format din rafturi
suprapuse). Stelajele variază ca dimensiune, de la câţiva metri la mai mult de 30 de metri
înălţime, cel mai adesea independente de structura depozitului, dar uneori integrate în scheletul
clădirii. De asemenea, stelajele pot fi formate din poliţe şi rasteluri, pot primi containere sau palete, fiind obiectul unei proiectări specializate.
Stocare mobilă. În acest caz, stelajele cu etajere sau cu palete care susţin produsul
se deplasează pe roţi de oţel montate pe şine care pot fi sau nu incastrate în sol, sunt antrenate
manual - cu volan demultiplicator - sau motorizat şi permit deplasarea unui aranjament
complet de etajere. Astfel de soluţii sunt utilizate atunci când costurile pe metru pătrat de
stocare sunt foarte ridicate şi articolele nu necesită deplasări dese.
Stocare pivotantă pe orizontală sau verticală. În stocarea pivotantă pe verticală,
cel mai adesea, articolele sunt aranjate în rafturi sau în baxuri susţinute de transportoare care sedeplasează cu ajutorul unor benzi rulante ce se învârt în mod continuu între două axe orizontale
aflate la distanţă de câţiva metri. Acest tip de sistem este foarte utilizat pentru piese mici,
mecanice sau electronice, sau pentru produse farmaceutice şi reduce timpul de căutare precum
şi suprafaţa de acces necesar ă. Stocarea pivotantă pe orizontală se realizează pe un carusel cu
39 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 158-161
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 81/154
76
02:40
coşuri care atârnă cu ajutorul firelor de o şină şi care se mişcă circular.
Stocare dinamică presupune utilizarea blocurilor de stocare unde paletele sau
coletele de aceeaşi natură sunt dispuse unele în spatele celeilalte, fie pe rulmenţi care formează
un plan uşor înclinat, fie pe un transportor orizontal. În partea din faţă se pot extrage paletele
sau coletele sau o parte din conţinutul lor. De fiecare dată în care o paletă sau un colet sunt
ridicate, fie că sunt extrase în întregime, fie că se ridică pentru că sunt goale, celelalte paletesau colete ale blocului de stocare se deplasează cu un element. Se poate alimenta fiecare bloc
prin partea din spate, separând astfel pregătirea comenzii şi reaprovizionarea doar cu două alei,
oricare ar fi adâncimea blocurilor de stocare.
Stocare automată prin sisteme de mare înălţime (transtockeurii).
Transtockeurii sunt macarale concepute pentru a lucra numai pe aleile unui stelaj cu palete,
unele modele putând totuşi să schimbe aleea. Ele se deplasează pe alei înguste (l m până la 1,2
m) cu ajutorul a două şine, una la sol şi una în partea înaltă care ghidează catargul de-a lungul
căruia se deplasează furcile ce permit încărcarea şi descărcarea mărfurilor. La capetele aleilor,
un transportor de intrare şi unul de ieşire permit aducerea sau recuperarea paletelor.
Transtockeuri pot fi manuali, caz în care un lucr ător comandă operaţiunile dintr-o cabină ce se
deplasează la nivelul furcilor şi nu depăşesc o înălţime de extragere de aproximativ 15 m
pentru viteze maxime de translaţie de 10 km/h şi cu încărcături ce depăşesc rar o tonă, sau
automaţi ce pot atinge până la 45 m cu încărcături ce depăşesc câteva tone.
În activitatea de gestiune a stocurilor, o importanţă deosebită se acordă controlului
stocurilor, realizat utilizând una dintre următoarele metode40:
Metoda controlului continuu presupune analiza zilnică a stocului pentru determinarea
necesităţilor de reaprovizionare. Conform acestei metode se va comanda o cantitate dintr -unanumit produs în momentul în care suma dintre cantitatea existentă în stoc şi cantitatea care a
fost deja comandată de la furnizori şi care urmează să fie primită de întreprindere se află sub
limita punctului de reaprovizionare;
Metoda controlului periodic presupune analiza periodică a stocurilor (săptămânal, lunar,
etc.) fapt ce impune ajustarea punctului de reaprovizionare astfel încât să reflecte intervalele
dintre două controale succesive. Această metodă se fundamentează pe ideea conform căreia
nivelul stocului pentru un produs poate să scadă sub pragul de aprovizionare, înainte de
efectuarea unui control.
Metoda sistemului de reaprovizionare în funcţie de un nivel ţintă presupune existenţa
unui interval fix pentru efectuarea comenzii şi un control periodic la intervale scurte de timp,
fiind stabilită o limită superioară a nivelului de completare a stocului. Această metodă impune
o cantitate variabilă a comenzii, în locul unei dimensiuni fixe a lotului comandat.
Metoda sistemului de reaprovizionare opţional (metoda min-max) stabileşte o limită
40 Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti, pag. 348-352
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 82/154
77
03:00
superioară şi o limită inferioară între care trebuie să se încadreze nivelul stocului.
Metoda „just in time” are drept scop menţinerea cantităţii necesare de mărfuri în locul
potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse. Această metodă
se caracterizează prin următoarele trăsături:
relaţii strânse cu un număr mic de furnizori şi de transportatori;
utilizarea în comun a informaţiilor de către clienţi şi furnizori; frecvenţa mare a producţiei, cumpărării şi transportului unor cantităţi mici, fapt ce
conduce la un nivel minim al stocurilor;
înlăturarea incertitudinii la nivelul canalelor de aprovizionare;
obiective centrate pe calitate înaltă.
5.7. Rezumat
Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi
magaziile unităţilor economice, într -un anumit volum şi o anumită structur ă, pe o perioadă de
timp determinată, cu un anumit scop.
Principalele tipuri de stocuri pentru care trebuie cunoscut modul în care acestea pot fi
dimensionate sunt reprezentate de:
Stocul curent reprezintă stocul destinat satisfacerii cererii în intervalul dintre două
aprovizionări succesive.
Stocul de tranzit reprezintă cantitatea de mărfuri care se găseşte în mijloacele de
transport pe timpul depla!ării acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor.
Stocul de siguranţă reprezintă stocul care trebuie menţinut în cazul în care cererea
depăşeste aşteptările sau furnizorii nu livrează mărfurile la timp.
Stocul de pregătire sau de condiţionare reprezintă cantitatea de materiale care se
acumulează şi este staţionată o perioadă de timp în spaţii special amenajate, în vederea aducerii
resurselor respective, prin operaţii de condiţionare, la parametrii fizico-chimici care să permită
prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse de normele tehnologice.
Stocul sezonier este utilizat în cazul în care cererea are variaţii previzibile.
Nivelul stocurilor de mărfuri este influenţat de următorii factori principali:
frecvenţa livrărilor;
norma minimă de livrare este cantitatea minimă dintr-un produs ce poate fi comandată;
capacitatea de transport în corelaţie cu distanţa de transport;
amplasarea şi apartenenţa stocurilor;
condiţiile naturale de climă;
capacitatea de depozitare ce condiţionează limita maximă a stocului.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 83/154
78
De asemenea, gestiunea stocurilor depinde de o serie de elemente funcţionale care
contribuie la dimensionarea stocurilor , după cum urmează: cererea pentru consum; cantitatea
sau necesarul de aprovizionat pentru perioada de gestiune luată în calcul; lotul de livrare;
parametrii de timp care intervin în procesele de stocare: perioada de gestiune, intervalul de
timp dintre două aprovizionări succesive, durata de comandă-aprovizionare şi momentul
calendaristic; costurile.Stocurile de mărfuri pot fi exprimate cu ajutorul a două categorii de indicatori:
Indicatori absoluţi exprimă stocurile de mărfuri în unităţi naturale (tone, kg, buc., m.p.,
m.c. etc.) sau valorice.
Indicatori relativi sunt determinaţi ca raport între mai mulţi indicatori absoluţi. Cei mai
importanţi indicatori relativi sunt: stoc în zile-rulaj, viteza de circulaţie şi viteza de rotaţie a
stocurilor
În activitatea de gestiune a stocurilor, o importanţă deosebită se acordă controlului
stocurilor, realizat utilizând una dintre următoarele metode:
Metoda controlului continuu presupune analiza zilnică a stocului pentru determinarea
necesităţilor de reaprovizionare.
Metoda controlului periodic presupune analiza periodică a stocurilor (săptămânal, lunar,
etc.) fapt ce impune ajustarea punctului de reaprovizionare astfel încât să reflecte intervalele
dintre două controale succesive.
Metoda sistemului de reaprovizionare în funcţie de un nivel ţintă presupune existenţa
unui interval fix pentru efectuarea comenzii şi un control periodic la intervale scurte de timp,
fiind stabilită o limită superioară a nivelului de completare a stocului.
Metoda sistemului de reaprovizionare opţional (metoda min-max) stabileşte o limităsuperioară şi o limită inferioară între care trebuie să se încadreze nivelul stocului.
Metoda „just in time” are drept scop menţinerea cantităţii necesare de mărfuri în locul
potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse.
5.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Stocurile joacă un rol important în crearea unui avantaj competitiv pentru întreprindere.
Astfel, dacă strategia întreprinderii vizează un grad ridicat de receptivitate, acest lucru se poate
realiza prin:
a) reducerea costurilor de stocare;
b) amplasarea unor mari cantităţi de mărfuri lângă clienţi;
c) creşterea capacităţii depozitelor ;
d) amplasarea unor cantităţi mici de mărfuri lângă clienţi.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 84/154
79
2. Metoda de control a stocurilor care are drept scop menţinerea cantităţii necesare de mărfuri
în locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a realiza cantitatea potrivită de produse, este
reprezentată de:
a) metoda controlului continuu; c) metoda controlului periodic;
b) metoda stocului de siguranţă; d) metoda „just in time”.
3. Stocurile de mărfuri existente în cadrul unei întreprinderi pot fi clasificate luând în
considerare diverse criterii. Astfel, luând în considerare rolul jucat de stocuri în plan economic,
poate fi delimitată următoarea categorie de stocuri:
a) stocuri de produse finite; c) stocuri speculative;
b) stocuri cu gestiune normală; d) stocuri curente.
4. Metoda „just in time” se caracterizează, printre altele, prin următoarea trăsătură:
a) inexistenţa certitudinii la nivelul canalelor de aprovizionare ;
b) colectarea individuală a informaţiilor de către clienţi şi furnizori;
c) frecvenţa mică a producţiei, cumpărării şi transportului unor cantităţi mari;
d) relaţii strânse cu un număr mic de furnizori şi de transportatori.
5. Stocurile de mărfuri existente în cadrul unei întreprinderi pot fi clasificate luând în
considerare diver se criterii. Astfel, în funcţie de modul lor de gestionare, poate fi delimitată
următoarea categorie de stocuri:
a) stocuri cu „afectare directă”; c) stocuri de produse finite;
b) stocuri de siguranţă; d) stocuri finale.
6. Metoda de control a stocurilor presupune existenţa unui interval fix pentru efectuarea
comenzii şi un control periodic la intervale scurte de timp, fiind stabilită o limită superioară a
nivelului de completare a stocului, reprezintă:
a) metoda „just in time”;
b) metoda sistemului de reaprovizionare opţional;
c) metoda sistemului de reaprovizionare în funcţie de un nivel ţintă;
d) metoda controlului periodic.
7. Stocurile care contribuie la reglarea fluxurilor de intrare şi de ieşire ale produselor între
două stadii succesive ale procesului tehnologic, sunt:
a) stocuri cu rol de regulator; c) stocuri cu rol strategic;
b) stocuri speculative; d) niciuna dintre variante.
8. Stocarea realizată prin utilizarea dulapurilor sau a mobilei cu sertare pentru stocarea
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 85/154
80
pieselor mici, dar mai adesea, prin utilizarea stelajelor (mobilier format din rafturi suprapuse),
reprezintă:
a) stocare mobilă; c) stocare dinamică;
b) stocare statică; d) stocare pivotantă pe orizontală.
9. Stocurile comandate special pentru o anume comandă reprezintă:a) stocuri de produse finite; c) stocuri cu gestiune normală;
b) stocuri cu rol regulator; d) stocuri cu „afectare directă”.
10. Indicatorul care exprimă de câte ori se reînnoiesc stocurile în cursul unei perioade, de câte
ori se cuprind ele în volumul desfacerilor de mărfuri reprezintă:
a) viteza de rotaţie a stocurilor ; c) stocul în zile-rulaj;
b) viteza de circulaţie; d) stocul curent.
11. Stocul care trebuie menţinut în cazul în care cererea depăşeste aşteptările sau furnizorii nu
livrează mărfurile la timp reprezintă:
a) stocul curent; c) stocul de siguranţă;
b) stocul de tranzit; d) stocul sezonier.
12. Viteza de circulaţie a mărfurilor exprimă:
a) stocurile de mărfuri în unităţi naturale (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.) sau valorice;
b) perioada de timp (în zile) pentru care stocul ar putea asigura desfacerea sau, cu alte cuvinte,
în care s-ar înnoi în întregime;
c) mărimea perioadei de reînnoire completă a stocului de mărfuri;
d) de câte ori se reînnoiesc stocurile în cursul unei perioade, de cate ori se cuprind ele în
volumul desfacerilor de mărfuri.
13. Stocul de tranzit reprezintă:
a) stocul destinat satisfacerii cererii în intervalul dintre două aprovizionări succesive;
b) cantitatea de mărfuri care se găseşte în mijloacele de transport pe timpul deplasării acestora
de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor;
c) stocul care trebuie menţinut în cazul în care cererea depăşeste aşteptările sau furnizorii nulivrează mărfurile la timp;
d) cantitatea de materiale care se acumulează şi este staţionată o perioadă de timp în spaţii
special amenajate, în vederea aducerii resurselor respective, prin operaţii de condiţionare, la
parametrii fizico-chimici care să permită prelucrarea lor corespunzător condiţiilor impuse
de normele tehnologice.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 86/154
81
14. Indicatorul care exprimă perioada de timp (în zile) pentru care stocul ar putea asigura
desfacerea sau, cu alte cuvinte, în care s-ar înnoi în întregime reprezintă:
a) nivelul stocului curent; c) viteza de circulaţie a mărfurilor ;
b) stocul în zile-rulaj; d) viteza de circulaţie a stocurilor .
15. Timpul care se scurge din momentul calendaristic la care s-a emis comanda deaprovizionare până la sosirea mărfurilor livrate de furnizor în depozitele unităţii cumpăr ătoare
(consumatoare), inclusiv recepţia acesteia, reprezintă:
a) perioada de gestiune;
b) intervalul de timp dintre două aprovizionări succesive;
c) momentul calendaristic de declanşare a acţiunii de aprovizionare;
d) durata de comandă-aprovizionare.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 b 9 d
2 d 10 a
3 c 11 c
4 d 12 c
5 a 13 b
6 c 14 b
7 a 15 d8 b
Bibliografie
1. Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti;
2. Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti;
3. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de curs, Editura ASE, Bucureşti;
4. * * * - Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George
Bacovia” din Bacău.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 87/154
82
Unitatea de învăţare 6. Depozitarea mărfurilor
Cuprins
6.1. Introducere6.2. Obiectivele unităţii de învăţare
6.3. Conceptul, rolul şi funcţiile depozitelor
6.4. Tipologia depozitelor
6.5. Amenajarea depozitelor
6.6. Rezumat
6.7. Test de autoevaluare
6.1. Introducere
Una dintre componentele activităţii logistice a unei întreprinderi este şi cea de depozitare
a mărfurilor, problematică ce necesită, de asemenea, o abordare aprofundată. Pe parcursul
acestei unităţi de învăţare vom aborda în detaliu această componentă a mixului logistic, astfel
încât, după parcurgerea acesteia veţi fi familiarizaţi cu conceptul, rolul şi funcţiile depozitelor,
principalele categorii de depozite utilizate pentru păstrarea mărfurilor, precum şi cu
principalele aspecte care trebuie luate în considerare în procesul de amenajare a depozitelor.
6.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să explicați conceptul de depozit şi depozitare a mărfurilor;
să stabiliţi care caracteristicile activităţii actuale de depozitare a mărfurilor;
să explicaţi care este rolul depozitelor şi în ce constau funcţiile sale;
să descrieţi principalele operaţiuni desfăşurate la nivelul unui depozit;
să stabiliți care sunt principalele caracteristici ale celor mai importante categorii
de depozite;
să stabiliţi care sunt principalii factori care influenţează activitatea desfăşurată la
nivelul unui depozit;
să explicaţi care sunt principalele criterii care sunt luate în considerare la
amenajarea unui depozit;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 88/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 89/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 90/154
85
Figura 6.1. Circuitul fizic al produselor într-un depozit
Sursa: Vasiliu, C., 2008, Depozitarea – activitate ce contribuie la performanţa lanţului logistic,Amfiteatru Economic, Nr. 24, Iunie 2008, pag. 94-108,http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no24/articol_fulltext_pag94.pdf
Destinatarul trebuie să procedeze la verificarea încărcăturii în momentul livrării,
activitate esenţială ţinând cont că marfa poate fi deteriorată sau se pot constata lipsuri, situaţie
în care destinatarul va fi îndreptăţit să angajeze responsabilitatea transportatorului dacă se
stabileşte că paguba şi producerea sa s-au întâmplat în timpul transportului.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 91/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 92/154
87
01:20
01:25
01:35
termen lung unor beneficiari care nu dispun de posibilităţi de depozitare.
Depozitele comerciale pot fi clasificate în diverse categorii luând în considerare
următoarele criterii:
După caracterul activit ăţ ii principale pe care o îndeplinesc, depozitele comerciale pot
fi:
depozite de colectare, care concentrează partizi relativ mici de mărfuri primite de la diver şifurnizori, formând din ele partizi mai mari, pentru diferiţi beneficiari;
depozite de repartizare, care acumulează mărfuri în partizi mari, pentru a le livra
beneficiarilor în partizi mici;
depozite de tranzit şi transbordare sunt amplasate, de regulă, în gări şi porturi, servind la
păstrarea temporar ă şi uneori în cadrul lor are loc pregătirea mărfurilor în vederea
transporturilor ulterioare la depozitele principale sau la diver şi beneficiari;
depozite pentru pă strarea sezonier ă sau de lung ă durat ă, destinate acumulării de mărfuri
într-o perioadă scurtă pentru păstrarea sezonier ă (legume, fructe) sau pentru păstrarea mai
îndelungată.
După gradul de specializare, depozitele comerciale se pot clasifica în:
depozite strict specializate, în care se păstreaza un singur fel de marf ă şi de sortimentul cel
mai simplu (de pildă, sare, cartofi, combustibili lichizi);
depozite specializate, având ca obiect stocarea unei singure grupe de mărfuri (confecţii,
încălţăminte, cosmetice etc.);
depozite combinate, care asigur ă păstrarea a două sau trei grupe de mărfuri legate între ele
prin cererea de consum a populaţiei (textile – încălţăminte, galanterie – cosmetice);
depozite generale, destinate fie sectorului alimentar, fie sectorului nealimentar;
depozite mixte, în care se pastrează mărfuri din ambele sectoare.
După forma de proprietate, depozitele pot fi:
depozite private aflate în proprietatea şi managementul aceleiaşi firme care deţine
proprietatea şi asupr a mărfurilor manipulate în cadrul acestora;
depozite publice ce aparţin unor companii specializate în operaţiuni de depozitare şi care
oferă servicii de depozitare, în schimbul unor taxe;
depozite contractuale bazate pe aranjamente pe termen lung destinate în exclusivitate unor
clienţi.
Luând în considerare particularit ăţ ile constructive, depozitele comerciale se pot
clasifica în următoarele categorii:
ţinând cont de forma construc ţ iei:
construc ţ ii deschise folosite pentru mărfurile insensibile la climă; în acest caz, fundaţia şi
suprafaţa depind de mijloacele de transport şi de descărcare utilizate;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 93/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 94/154
89
45 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 139-140
01:55
02:00
fluxurile de pregătire şi realizare a livr ării. Pe de altă parte, variabilele de rezultat reprezintă
costurile de exploatare şi nivelul serviciilor prestate în depozit.
Pentru determinarea numărului şi dimensiunii depozitelor se vor lua în considerare
următoarele criterii:
o tipul mărfurilor;
o
durata stocării;o ambalajele utilizate (care induc forma şi greutatea obiectelor expediate);
o echipamentele de manipulare şi de stocare.
Pentru determinarea cu precizie a poziţiei depozitelor este necesară examinarea precisă a
următoarelor coordonate de mediu45:
• „deservirea” pentru accesul mărfurilor (căi ferate, infrastructuri rutiere, aeroporturi) şi
persoanelor (transport în comun);
• proximitatea şi abundenţa mâinii de lucru şi calificarea sa, dacă aceasta este necesară;
• costul încărcăturilor, taxe şi impozite locale, regionale sau naţionale. Mărimea lor mai mare
decât în alte locuri conduce fie la a nu mai amplasa depozitul, fie la a-l delocaliza;
• apropierea resurselor (energie, carburanţi, furnizori de maşini etc.) şi infrastructurilor (gări,
hoteluri, poştă, şcoli etc.);
• apropierea de întreprinderi cu activităţi complementare (integrare orizontală) şi apropierea
de întreprinderi care participă la aceeaşi activitate (clienţi sau subcontractanţi potenţiali –
integrare verticală);
• distanţa faţă de piaţă, adică de locurile de consum;
• disponibilitatea mărfurilor în proximitate, pentru reîncărcarea camioanelor, dar în sensul de
retur;
• costul terenului şi costul construcţiei;
• riscurile (sociale, de mediu, politice etc.).
În organizarea unui depozit trebuie să se ţină cont, în primul rând, de principiul conform
căruia circuitul de stocaj (circuitul primar ce corespunde activităţilor de recepţie şi stocaj) nu
trebuie să se suprapună circuitului de servire (circuit secundar ce corespunde activităţii de
livrare a mărfurilor).
De asemenea, în procesul de organizare interioară a unui depozit trebuie respectate
următoarele reguli: legătura dintre traficul interior şi cel exterior depozitului trebuie să fie realizat printr-un
număr minim de operaţiuni intermediare;
materialele trebuie să fie uşor accesibile;
trebuie respectat principiul „first in-first out”, primele mărfuri depozitate vor fi primele
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 95/154
90
02:15
ieşide din depozit;
va fi evitată pe cât posibil mutarea de mai multe ori a mărfurilor la nivelul depozitului;
respectarea în activitatea de depozitare a principiului minimului de transport;
sistemul de depozitare trebuie să fie sinoptic şi uşor controlabil, evitându-se operaţiile de
căutare sau pierderi în colţurile întunecate sau palete supraîncărcate;
trebuie să existe posibilitatea familiarizării rapide a personalului ocupat cu mişcareamaterialelor depozitate şi a serviciilor de achiziţii şi livr ări;
este necesară asigurarea flexibilităţii depozitului pentru adaptarea uşoar ă la modificările
sortimentale viitoare;
produsele de cerere zilnică respectiv de intr ări dese a loturilor, trebuie amplasate astfel încât
drumul parcurs în interiorul depozitului să fie minim. Respectarea acestei reguli contribuie
la formarea operativă a comenzilor, reducerea drumurilor excesive efectuate de personal şi
diminuarea operaţiilor de manipulare;
se va realiza corelarea între greutate, volum şi forma produselor. De pildă, produsele grele
şi de volum mare, ce solicită un efort deosebit de manipulare, vor fi amplasate, cu prioritate
în apropierea căilor de acces (coridoare, uşi, etc);
va fi realizată amplasarea separată a grupelor de produse în fumcţie de proprietăţile lor
fizico-chimice.
Analizaţi pe cazul concret al unei întreprinderi modul de amenajare al depozitului
(depozitelor) folosit de către aceasta pentru depozizarea mărfurilor şi formulaţi concluzii
referitoare la punctele slabe şi forte privind amenajarea şi propuneri pentru îmbunătăţirea
acesteia.
Ţinând cont de amplasarea principalelor zone – recepţie, depozitare, expediţie – există
trei variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
circulaţia mărfurilor în linie dreapt ă, când zonele de recepţie şi de expediţie sunt paralele,
fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului;
circula ţ ia mărfurilor în arc de cerc de 90°, când zonele de recepţie şi expediţie sunt
amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;
circula ţ ia mărfurilor în arc de cerc de 180°, când zonele de recepţie sunt amplasate pe
aceeaşi latur ă a depozitului.
În activitatea de proiectare a depozitelor şi pentru analiza gradului de folosire dar şi
pentru determinarea gradului de folosire a unui depozit pot fi utilizaţi următorii coeficienţi:
suprafaţa de depozitare (S d ) propriu-zisă care se calculează după următoarea formulă:
- atunci când norma de depozitare are unitatea de măsură în tone/mp sau bucăţi/mp:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 96/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 97/154
92
02:50
03:00
i e
d
V A ChCTud
Q
+=
unde:
V i – valoarea de inventar a tuturor mijloacelor fixe din depozit;
A – cota de amortizare a mijloacelor fixe;
Che – cheltuieli de exploatare;Qd – cantitatea depozitată.
La nivel mondial, se înregistrează o serie de tendinţe în amenajarea depozitelor, dintre
care putem menţiona:
construirea depozitelor de mare capacitate, la nivelul acestora putând fi utilizate mijloace
mecanizate de transport a mărfurilor pe orizontală şi verticală, existând astfel posibilitatea
micşor ării timpului de efectuare a unei operaţiuni. Sunt considerate depozite mari cele cu
suprafaţa medie de 25.000-30.000 de m2 şi cu capacitatea de cel puţin 12.000 de m3,
capabile să vehiculeze 20.000 de palete.
organizarea depozitelor în principal pe un singur nivel . Datorită utilajelor cu putere mare
de ridicare, depozitele îşi sporesc capacitatea prin creşterea înălţimii stelajelor.
mecanizarea complex ă a activit ăţ ii din depozite, constând din vehicularea mărfurilor cu
ajutorul paletelor sau conteinerelor în întregul circuit de primire, depozitare şi livrare a
mărfurilor.
folosirea pe scar ă larg ă în depozite a mijloacelor mecanizate de vehiculare a mărfurilor
(electrocare, benzi transportoare, monorai etc.).
informatizarea preluării, execut ării şi eviden ţ ei comenzilor de la beneficiari , ajungându-
se chiar la automatizarea depozitelor. pentru încărcarea şi descărcar ea uşoară a mărfurilor sunt utilizate vehicule de transport
dotate cu oblon hidraulic sau macara pliant ă, iar produsele circul ă la magazine în
boxpalete sau rolpalete care sunt folosite ca utilaje de expunere a mărfurilor în magazine.
depozitele beneficiaz ă, la amplasarea şi construcţia lor, în zone denumite platforme de
depozite sau în locuri individuale, de o infrastructur ă economică (şosele, căi ferate,
amenajări edilitare, etc.).
6.6. Rezumat
Depozitul reprezintă locul special destinat pentru adă postirea mărfurilor depuse spre
păstrare, prin consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului, o construcţie special
amenajată pentru păstrarea materialelor şi dotată cu aparatajul, mecanismele şi utilajele
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 98/154
93
necesare efectuării operaţiilor de depozitare.
În prezent, depozitarea nu mai echivalează cu păstrarea mărfurilor în spaţii speciale, pe o
perioada îndelungată. Operatori specializaţi în domeniul depozitării ofer ă o gama variată de
servicii adiacente depozit ării, cum sunt: facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenţa stocurilor,
crearea de pachete promoţionale, transportul pe o arie teritorială amplă etc.
Depozitul îndeplineşte următoarele funcţii principale:
depozitarea şi păstrarea mărfurilor;
condiţionarea şi por ţionarea mărfurilor;
formarea sortimentului comercial;
transportul şi ambalarea mărfurilor;
prestarea de servicii materiale pentru detailişti.
Pot fi delimitate următoarele categorii de depozite:
Depozitele industriale sunt destinate aprovizionării cu materii prime şi livrării produselor
finite fabricate de întreprinderile producătoare.
Depozitele comerciale aparţin, în cea mai mare parte, comerţului cu ridicata cu bunuri de
larg consum.
Depozitele de păstrare a produselor agricole sunt destinate primirii unor cantităţi mari de
produse agricole în perioada recoltării lor, recondiţionării, păstrării îndelungate şi livrării către
beneficiari (fabrici, comercianţi detailişti, exportatori) pe măsura solicitării lor.
Depozitele de transport-expedi ţ ie aparţin agenţilor economici care mijlocesc (deservesc)
schimbul, în special în comerţul exterior.
Depozitele de serviciu aparţin agenţilor economici care oferă servicii de depozitare pe
termen lung unor beneficiari care nu dispun de posibilităţi de depozitare.
Pentru determinarea numărului şi dimensiunii depozitelor se vor lua în considerare
următoarele criterii: tipul mărfurilor; durata stocării; ambalajele utilizate (care induc forma şi
greutatea obiectelor expediate) şi echipamentele de manipulare şi de stocare.
În activitatea de proiectare a depozitelor şi pentru analiza gradului de folosire dar şi
pentru determinarea gradului de folosire a unui depozit pot fi utilizaţi următorii indicatori:
suprafaţa de depozitare propriu-zisă;
coeficientul de utilizare a suprafeţei;
coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului;
coeficientul de utilizare a volumului;
suprafaţa necesară pentru o unitate de volum depozitată;
coeficientul folosirii capacităţii depozitului în timp;
costul total pe unitatea depozitată.
La nivel mondial, se înregistrează o serie de tendinţe în amenajarea depozitelor, dintre
care putem menţiona:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 99/154
94
construirea depozitelor de mare capacitate;
organizarea depozitelor în principal pe un singur nivel;
mecanizarea complexă a activităţii din depozite;
folosirea pe scar ă largă în depozite a mijloacelor mecanizate de vehiculare a mărfurilor;
informatizarea preluării, executării şi evidenţei comenzilor de la beneficiar;
utilizarea vehiculelor de transport dotate cu oblon hidraulic sau macara pliantă şi circulaţia produselor la magazine în boxpalete sau rolpalete;
depozitele beneficiază de o infrastructur ă economică (şosele, amenajări edilitare etc.).
6.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Precizaţi care este afirmaţia falsă referitoare la depozitarea mărfurilor :
a) depozitul a fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru
adă postirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin consimţământul reciproc al deponentului şi
depozitarului;
b) depozitul reprezintă orice construcţie special amenajată pentru păstrarea materialelor şi
dotată cu aparatajul, mecanismele şi utilajele necesare efectuării operaţiilor de depozitare;
c) depozitarea nu mai echivalează cu păstrarea mărfurilor în spaţii speciale, pe o perioada
îndelungată, operatori specializaţi în domeniul depozitării oferind o gama variată de servicii
adiacente depozitării;
d) presupune doar “staţionarea” produselor pentru o perioadă de timp într -un anumit loc .
2. La nivel mondial, se înregistrează o serie de tendinţe în amenajarea depozitelor. Întreacestea se încadrează şi:
a) organizarea depozitelor în principal pe două niveluri;
b) lipsa necesităţii unei infrastructuri economice în procesul de amplasare şi construcţie a
depozitelor;
c) mecanizarea complexă a activităţii din depozite;
d) construirea depozitelor de mare capacitate.
3. Activitatea de depozitare a unei întreprinderi are implicaţii asupra costurilor unor domenii
adiacente cum ar fi:
a) domeniul vânzării mărfurilor ; c) domeniul stocării mărfurilor;
b) domeniul cumpărării mărfurilor ; d) domeniul prestării serviciilor.
4. La nivel mondial, se înregistrează o serie de tendinţe în amenajarea depozitelor. Între aceste
tendinţe nu se încadrează şi:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 100/154
95
a) organizarea depozitelor în principal pe un singur nivel;
b) construirea depozitelor de capacitate mică;
c) mecanizarea complexă a activităţii din depozite;
d) depozitele beneficiază, la amplasarea şi construcţia lor, în zone denumite platforme de
depozite sau în locuri individuale, de o infrastructur ă economică.
5. Depozitarea mărfurilor contribuie la îndeplinirea unor obiective de marketing şi prin:
a) reducerea timpului de livrare prin amplasarea depozitelor în preajma producătorilor ;
b) reducerea prezenţei pe piaţă;
c) adăugarea adaosului prin oferirea de servicii speciale;
d) niciuna dintre variante.
6. Nivelul cheltuielilor necesare cu depozitarea unei unităţi de volum pe perioada unui an de
zile calendaristic, reprezintă:
a) costul total pe unitatea depozitată;
b) coeficientul de utilizare a suprafeţei depozitului;
c) costul depozitării mărfurilor ;
d) coeficientul de utilizare a volumului depozitului.
7. În vederea asigurării continuităţii aprovizionării consumatorilor individuali şi industriali, în
condiţiile existenţei diferenţelor temporale între producţie şi consum datorate fenomenului de
sezonalitate şi de distanţă spaţială dintre acestea, depozitul îndeplineşte următoarea funcţie:
a) depozitarea şi păstrarea mărfurilor ;
b) condiţionarea şi porţionarea mărfurilor ;
c) formarea sortimentului comercial;
d) transportul şi ambalarea mărfurilor .
8. Produs dintre coeficientul de utilizare a suprafeţei şi coeficientul de utilizare a înălţimii
depozitului reprezintă:
a) suprafaţa de depozitare;
b) coeficientul de utilizare a suprafeţei;
c) coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului;d) coeficientul de utilizare a volumului depozitului.
9. Una dintre operaţiunile realizate la nivelul unui depozit ce presupune realizarea activităţilor
de descărcare, controlul conformităţii, atribuirea locului afectat lotului, intrarea în inventar
(gestiune) a mărfurilor reprezintă:
a) recepţia mărfurilor ; c) manipularea mărfurilor ;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 101/154
96
b) pregătirea comenzilor ; d) expedierea mărfurilor .
10. Ţinând cont de amplasarea principalelor zone – recepţie, depozitare, expediţie – există trei
variante de flux al mărfurilor într-un depozit. Dintre acestea, fluxul caracterizat prin
amplasarea zonelor de recepție și expediție perpendicular pe două laturi alăturate ale
depozitului, reprezintă:a) circulația mărfurilor în linie dreaptă;
b) circulația mărfurilor în arc de cerc de 90°;
c) circulația mărfurilor în arc de cerc de 180°;
d) circulația mărfurilor în arc de cerc de 210°.
11. Depozitele destinate aprovizionării cu materii prime şi livrării produselor finite fabricate
de întreprinderile producătoare, reprezintă:
a) depozite industriale; c) depozite de transport-expediție;
b) depozite comerciale; d) depozite de serviciu.
12. Printre regulile ce trebuie respectate în procesul de organizare interioară a unui depozit se
numără și:
a) legătura dintre traficul interior şi cel exterior depozitului trebuie să fie realizat printr-un
număr maxim de operaţiuni intermediare;
b) respectarea în activitatea de depozitare a principiului transportului maxim;
c) va fi evitată pe cât posibil mutarea de puține ori a mărfurilor la nivelul depozitului ;
d) materialele trebuie să fie ușor accesibile.
13. Depozitele care aparţin agenţilor economici care oferă servicii de depozitare pe termen
lung unor beneficiari care nu dispun de posibilităţi de depozitare, reprezintă :
a) depozite industriale; c) depozite de transport-expediție;
b) depozite comerciale; d) depozite de serviciu.
14. Pentru determinarea cu precizie a poziţiei depozitelor este necesară examinarea precisă,
printre altele, și a următoarei coordonate de mediu:
a) durata stocării; c) apropierea resurselor; b) ambalajele utilizate; d) tipul mărfurilor .
15. Pentru determinarea numărului şi dimensiunii depozitelor se va lua în considerare, printre
altele, și următorul criteriu:
a) proximitatea și abundența mâinii de lucru; c) apropierea resurselor;
b) ambalajele utilizate; d) distanța față de piață.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 102/154
97
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 d 9 a
2 c 10 b
3 b 11 a
4 b 12 d
5 d 13 d
6 a 14 c
7 a 15 b
8 d
Bibliografie
1. Florescu, C. (coordonator), 1992, Marketing , Editura Marketer, Bucureşti;
2. Udrescu, M., Coderie, C., 2009, Managementul Marketingului, Editura Artifex, Bucureşti;
3. Vasiliu, C., 2008, Depozitarea – activitate ce contribuie la performanţa lanţului logistic,
Amfiteatru Economic, Nr. 24, Iunie 2008, pag. 94-108,
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no24/articol_fulltext_pag94.pdf
4. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de curs, Editura ASE, Bucureşti;
5. * * * - Di stribuţia şi logistica mărfurilor , 2005, note de curs, Universitatea “George
Bacovia” din Bacău.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 103/154
98
Unitatea de învăţare 7. Manipularea mărfurilor
Cuprins
7.1. Introducere7.2. Obiectivele unităţii de învăţare
7.3. Conceptul de manipulare a mărfurilor
7.4. Mijloace tehnice de manipulare a mărfurilor
7.5. Rezumat
7.6. Test de autoevaluare
7.1. Introducere
Un alt aspect deosebit de important în activitatea logistică a unei întreprinderi este
reprezentat de manipularea mărfurilor. Ținând cont de acest lucru, am abordat pe parcursul
acestei unităţi de învăţare problematica referitoare la activitatea de manipulare a mărfurilor,
plasând accentul, în acest caz, asupra conceptului și operațiilor de manipulare a mărfurilor ,
precum şi asupra mijloacelor tehnice ce pot fi utilizate în această activitate.
7.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să explicați care conceptul de manipulare a mărfurilor;
să stabiliţi care sunt și în ce constau principalele operațiuni de manipulare a
mărfurilor;
să stabiliţi care sunt principalele mijloace tehnice de manipulare a mărfurilor;
să caracterizați principalele mijloace tehnice de manipulare a mărfurilor;
să identificați principalele categorii de palete și containere utilizate în activitatea
de manipulare a mărfurilor;
să descrieţi principalele avantaje ale utilizării paletelor și containerelor.
Durata medie de parcurgere a celei de-a şaptea unităţi de învăţare este de 3 ore.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 104/154
99
00:00
00:10
7.3. Conceptul de manipulare a mărfurilor
Manipularea mărfurilor presupune mişcarea fizică a bunurilor stocate în interiorul
depozitului sau oriunde în cadrul sistemului de distribuţie fizică.
Manipularea mărfurilor reprezintă una dintre activităţile care are o pondere considerabilă
în costurile logistice, fiind influenţată în mod direct de deciziile referitoare la depozitare. Larândul ei, manipularea are impact asupra duratei ciclului comenzii şi, implicit, asupra nivelului
serviciului pentru clienţi.
Eficacitatea activităţii de manipulare a mărfurilor este condiţionată de următoarele
activităţi:
alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);
uniformizarea încărcăturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici într-o
încărcătură de mărime mai mare) prin paletizare şi containerizare;
introducerea/prelucrarea materialelor în/din spaţiul de depozitare.
Principalele operaţiuni de manipulare a mărfurilor se încadrează în următoarele
categorii46:
încărcare şi descărcare în/din mijloacele de transport se desf ăşoar ă în strânsă legatur ă cu o
serie de activităţi asociate. Astfel, descărcarea este urmată de activităţi de sortare şi control
iar încărcarea este precedată de verificarea finală a conţinutului comenzii şi stabilirea
succesiunii comenzilor, eventual de operaţiuni de ambalare.
mi şcări spre şi dinspre aria de depozitare cu ajutorul mijloacelor mecanice sau sistemelor
automatizate şi computerizate.
executarea comenzilor .
În vederea eficientizării procesului de transport în general şi a activităţilor de manipulare
în special, se poate acţiona în două moduri:
• eliminarea manipulărilor inutile ţine de optimizarea organizării, coordonării, conducerii şi
controlului manipulării
• mărirea volumului de marfă manipulată se realizează prin gruparea mărfurilor într -o unitate
de încărcătură. Mijloacele de grupaj reprezintă dispozitivele şi echipamentele utilizate la
formarea unităţii de încărcătură. Ele se împart în două categorii:
(a) dispozitive suport pentru mărfuri (paletul şi containerul);(b) echipamente de arimare pe suport a mărfurilor (chingile, slingurile, folia
termocontractibilă, sârma de balotare, lanţurile şi cablurile, penele, pernele gonflabile,
rigle etc.).
Cele mai utilizate tehnologii de grupare a mărfurilor sunt:
46 Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, pag. 329-330
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 105/154
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 106/154
101
00:50
Există numeroase modele de palete, principalele modele fiind reprezentate de paleta
Euro (80 x l20 cm) şi paleta ISO (100 x l20 cm).
Paleta Euro din lemn şi dimensiuni 800 x 1200 mm a fost adoptată de 18 reţele de cale
ferată europene.
Luând în considerare calitatea materialului şi numărul de utilizări, putem delimita mai
multe tipuri de palete: paleta din lemn este rezistentă în timp.
paleta pierdută (sau unirotaţie) este confecţionată din lemn de calitate inferioar ă, fiind mai
puţin rezistentă astfel că poate prezenta riscuri pentru agenţii economici. Este interzisă cel
mai adesea pentru stocări automate sau pe înălţime.
paleta din lemn mulat, este realizată din particule de lemn şi r ăşini sintetice; forma este
obţinută prin mulaj la temperaturi ridicate iar paletele se pot aşeza unele în altele, acest
lucru uşurând returul. Dezavantajul acestui tip de paletă este că nu se pot repara şi nu
trebuie expuse la intemperii.
paleta din polistiren expandat este o paletă din polietilenă cu înaltă densitate, are ranfonsări
metalice şi este mai scumpă. Acest tip de paletă nu se poate repara dar este reutilizabilă şi
permite respectarea celor mai bune condiţii de igienă.
paleta met alică din oţel sau din aluminiu este utilizată pe scar ă largă în industria
farmaceutică sau agroalimentar ă.
paleta din carton este mai uşoar ă fiind utilizată în PLV sau în livrările pe cale aeriană.
paleta ladă confecţionată cel mai adesea din lemn cu baza care permite prinderea cu o
furcă.
box-paleta este un recipient metalic cu bază ca o paletă.
Luând în considerare posibilitatea de refolosire a paletei, acestea pot fi clasificate în:
palete recuperabile care circulă în regim de schimb sau de restituire între întreprinderi;
palete nerecuperabile (de tip “pierdut”) proiectate şi construite pentru a asigura integritatea
mărfii pentru un singur transport, folosite în special în transportul internaţional de mărfuri.
Pentru fixarea mărfurilor pe palete există diferite sisteme, după cum urmează:
încercuirea mărfurilor cu o coardă, o curea extensibilă sau o chingă textilă cu nod de
tensiune;
plasarea grilelor antiglisante între diferitele rânduri de produse;
lipirea cartoanelor unele de altele cu ajutorul unui clei auto-casant care permite desfacerea
imediat după încărcare dar şi înclinări ale sarcinii de până la 45°;
înconjurarea încărcăturii cu ajutorul unei bande textile sau de oţel pentru protejarea
mărfurilor fragile (profile şi colţuri de carton, corniere etc.);
învelirea sarcinii cu o folie termoretractabilă care prezintă avantajul de a proteja împotriva
ploii şi a prafului.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 107/154
102
01:20
01:40
Containerele. Conform definiţiei dată de I.S.O., containerul este un utilaj ce
prezintă următoarele caracteristici:
• caracter permanent şi o rezistenţă suficientă pentru a permite o utilizare repetată;
• construit special pentru a facilita transportul mărfurilor prin unul sau mai multe mijloace de
transport, f ăr ă avarierea încărcăturii;
• înzestrat cu dispozitive utile unei manipulări uşoare (în special pentru transbordarea sa de pe un miljloc de transport pe altul);
• o formă constructivă adecvată pentru o umplere şi golire uşoar ă;
• un volum de cel puţin 1 m3.
De asemenea, Uniunea Internaţională a Căilor Ferate (U.I.C.) a introdus terminologia de
transcontainere, pentru containerele de mare capacitate, definindu-le ca şi containere de
dimensiuni mari capabille să constituie singura suprastructur ă a vehiculului purtător (vagon;
semiremorcă; cala unui vapor). Tehnologiile de transport bazate pe utilizarea containerelor de
capacitate mică şi mijlocie folosesc mijloace de transport şi manipulare obişnuite (clasice), pe
când containerele de mare capacitate, respectiv transcontainerele, impun tehnologii complet
noi bazate pe utilizarea mijloacelor de transport şi manipulare specializate.
Containerul formează o unitate de manipulare, având în vedere faptul că el constituie în
acelaşi timp o unitate de încărcătur ă şi de grupaj, dând posibilitatea manipulării sale cu ajutorul
mijloacelor mecanizate, indiferent de numărul de manipulări necesare, în cadrul operaţiilor de
depozitare, încărcare şi descărcare pe şi de pe mijloacele de transport.
În funcţie de masa brută maximă a containerelor folosite, containerizarea transportului
de mărfuri s-a dezvoltat şi se dezvoltă sub două aspecte diferite şi anume:
containere mici şi medii, cuprinse între o tonă şi şapte tone; containere de mare capacitate cu tonaje de la 10 tone în sus, ajungând până la 30 tone,
masă brută maximă.
De asemenea, la clasificarea containerelor pot fi luate în considerare şi următoarele
criterii, astfel:
Din punct de vedere al domeniului de utilizare, containerele se pot clasifica astfel:
containere pentru transport maritim mult mai rezistente decât containerele pentru
transportul terestru;
containere pentru trafic terestru (rutiere şi feroviare);
containere pentru trafic aerian.
Luând în considerare sfera de circula ţ ie deosebim:
containere folosite în transportul intern (uzinal) au capacitate mică fiind de dimensiuni
diferite;
containere folosite în transportul comercial (terestru, naval, aerian).
Ţinând cont de destinaţia lor , containerele pot fi:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 108/154
103
01:55
containere de uz general (universale) sunt destinate transportului şi depozitării temporare a
unei game largi de unităţi de încărcătur ă, mărfuri ambalate şi mărfuri în vrac, contribuind la
protejarea conţinutului împotriva intemperiilor. În funcţie de tipurile constructive acestea
pot fi:
• containere de uz general de tip închis pentru produse în bucăţi, preambalate sau în
ambalaje de desfacere, care necesită protecţie contra intemperiilor, prevăzute cu uşăfrontală sau cu uşă frontală şi uşi laterale;
• containere de uz general de tip închis cu amenajare specilală în interior pentru
transportul mobilei, confecţiilor pe umeraşe, tricotajelor etc., în vederea rnenţinerii
aspectului comercial;
• containere de uz general de tip deschis f ăr ă prelată sau acoperiş amovibil pentru mărfuri
în bucăţi care nu cer protecţie împotriva intemperiilor;
• containere de uz general de tip deschis cu prelată pentru mărfuri în bucăţi care necesită
protecţie împotriva intemperiilor;
containere specializate destinate transportului unui produs sau unei grupe de produse cu
caracteristici similare, construite astfel încât să corespundă acestor caracteristici. În funcţie
de tipurile lor constructive, acestea pot fi:
• containere speciale individuale destinate transportului unui singur fel de produs, cu
proprietăţi fizico-chimice, condiţii de transport şi manipulare, speciale aşa cum este
cazul gazelor lichefiate, acizilor industriali etc.
• containere speciale de grup destinate transportului unei grupe restrânse de produse, cu
proprietăţi fizico-chimice, condiţii de transport şi de manipulare asemănătoare.
• containere izoterme ce au toţi pereţii izolaţi, inclusiv uşile, planşeul şi acoperişul, pentru
limitarea schimbului de căldur ă între interior şi exterior, asigurând în interior un anumit
regim de temperatur ă. La rândul lor, în funcţie de caracteristicile lor constructive şi
funcţionale, containerele izoterme pot fi:
- containere izolate – containere izoterme f ăr ă mijloace de r ăcire şi/sau încălzire;
- containere refrigerente – containere izoterme care realizează reducerea temperaturii
interioare cu ajutorul unei surse de r ăcire ce poate fi reprezentată de gheaţa naturală,
gheaţa carbonică, gazele lichefiate etc. În acest tip de container marfa se transportă pe
distanţe scurte, ce nu trebuie să dureze mai mult de 2-3 zile.- containere frigorifice – containere izoterme care realizează reducerea şi menţinerea
temperaturii interioare cu ajutorul unui agregat de producere a frigului (cu compresie
sau cu absorbţie). Pot fi folosite în orice condiţii de temperatur ă exterioar ă şi indiferent
de durata călătoriei.
- containere calorice – containere izoterme care realizează ridicarea şi menţinerea
temperaturii interioare cu ajutorul unui dispozitiv de producere a căldurii;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 109/154
104
02:15
02:45
- containere frigo-calorifice – containere izoterme care realizează, după caz, reducerea
temperaturii interioare cu ajutorul unui agregat de producere a frigului sau ridicarea
temperaturii interioare cu ajutorul unui dispozitiv de producere a căldurii.
• containere speciale tip cisternă destinate transportului lichidelor, sunt prevăzute cu un
cadru special de formă paralelipipedică, care îl face apt pentru operaţiile de transport,
manipulare şi depozitare.• containere speciale pentru transportul produselor pulverizate în vrac, sunt destinate
transportului produselor pulverulente şi granuloase şi sunt prevăzute cu dispozitive
speciale de umplere-golire.
Pentru mai buna identificare a containerelor şi transcontainerelor, acestea se marchează
cu simboluri alfanumerice conform convenţiilor şi standardelor internaţionale. Astfel,
standardul ISO 6346 (Containere pentru transportul mărfurilor – codificare, identificare şi
marcare) instituie un sistem de marcare prin cod alfanumeric de 17 caractere pentru
containerele de marfă, cu excepţia celor pentru transportul aerian, şi permite identificarea
internaţională unică. Aceasta marcare conţine:
(1) un cod de proprietar (sau codul BIC) format din trei litere mari ale alfabetului latin,
trebuie să fie unic şi înregistrat la BIC (Bureau International des Containers), fie direct, fie
printr-o organizaţie naţională de înregistrare.
(2) un identificator pentru categoria de echipament reprezentat de una din următoarele trei
litere mari ale alfabetului latin:
U pentru toate containerele de transport de marfă ;
J pentru toate sistemele mobile de containere pentru transportul de mărfuri;
Z pentru remorci şi şasiuri.Împreună cu codul de proprietar formează aşa numitul cod alfa.
(3) un număr serial ce constă din şase cifre, atribuite de către proprietar sau operator. Dacă
numărul containerului constă în mai puţin de şase cifre, se adaugă în faţă suficiente
zerouri pentru ajunge la o secvenţă de 6 cifre.
(4) un sistem pe bază de cifră de validare pentru a verifica exactitatea codului de proprietar şi
a numărului serial;
(5) un cod de ţară (opţional) format din două litere mari ale alfabetului latin, în conformitate
cu abrevierile descrise în ISO 3166 (de exemplu RO – România).
(6) un cod pentru dimensiunile containerului. Prima cifra a codului de dimensiuni indică
lungimea containerului. Cea de-a doua cifră indică înălţimea containerului.
(7) un cod pentru tipul containerului.
În afară de aceste coduri, pe container apar şi simboluri care oferă alte informaţii (de
exemplu, valoarea masa brută maximă, tara, simbolul de avertizare etc.).
Avantajele introducerii paletizării şi containerizării sunt reprezentate de:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 110/154
105
03:00
creşterea vitezei de circulaţie a materiilor prime şi produselor între locul de producţie şi
locul de utilizare, depozitare sau consum;
păstrarea calităţii şi integrităţii produselor pe întreg procesul de manipulare, depozitare şi
transport. Paletizarea şi containerizarea elimină şocurile manipulării mărfurilor, deoarece
acestea odată aşezate pe palete şi fixate în diferite sisteme sau introduse în palete lăzi şi
containere sunt ridicate şi purtate cu ajutorul unor utilaje caracterizate printr-o funcţionarelină, f ăr ă şocuri. De asemenea, paletizarea şi containerizarea oferă posibilitatea verificării în
orice fază a procesului de transport şi depozitare a existenţei coletelor care formează
unitatea de încărcătur ă, evitând astfel eventualele sustrageri sau pierderi, orice lipsă fiind
evidentă la o examinare vizuală sumar ă.
eliminarea ambalajului de transport sau reducerea greutăţii acestuia, în special, în cazul
ambalajelor din lemn.
creşterea productivităţii muncii în procesul de ambalare, manipulare, transport şi
depozitare. Paletizarea şi containerizarea contribuie la reducerea operaţiilor costisitoare deambalare şi a consumului mare de for ţă de muncă şi de materiale.
economii de mijloace de transport auto şi cale ferată. Principalele cauze ce conduc la
folosirea neraţională a mijloacelor de transport se datorează în primul rând staţionărilor
prelungite pentru efectuarea operaţiilor de încărcare-descărcare. Prin mecanizarea
operaţiilor de încărcare-descărcare cu utilaje specializate, timpul de încărcare a vagoanelor
se reduce sub o or ă, în cazul paletizării şi la cca 3-4 minute pentru transportul unui
container de pe un vagon pe semiremorcă auto.
micşorarea cheltuielilor de transport intern, manipulare şi ambalare.
7.5. Rezumat
Manipularea mărfurilor presupune mişcarea fizică a bunurilor stocate în interiorul
depozitului sau oriunde în cadrul sistemului de distribuţie fizică.
Manipularea mărfurilor reprezintă una dintre activităţile care are o pondere
considerabilă în costurile logistice, fiind influenţată în mod direct de deciziile referitoare la
depozitare. La rândul ei, manipularea are impact asupra duratei ciclului comenzii şi, implicit,
asupra nivelului serviciului pentru clienţi.În vederea eficientizării procesului de transport în general şi a activităţilor de manipulare
în special, se poate acţiona în două moduri:
• eliminarea manipulărilor inutile ţine de optimizarea organizării, coordonării, conducerii şi
controlului manipulării
• mărirea volumului de marfă manipulată se realizează prin gruparea mărfurilor într -o unitate
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 111/154
106
de încărcătură.
Cele mai utilizate tehnologii de grupare a mărfurilor sunt:
Pachetizarea presupune gruparea mai multor mărfuri, de acelaşi fel sau diferite, ambalate
sau neambalate, într-un tot unitar ce poate constitui în acelaşi timp şi unitate de manipulare şi
transport. Pentru pachetizare se utilizează în general următoarele elemente de fixare: slinguri
(din poliester sau material textil), chingi (din poliester sau material textil), sârme şi benzi de balotare (la acestea se impune protejarea locurilor prin care trece sârma sau banda), etc.
Mărfurile pretabile la pachetizare sunt: cheresteaua, hârtia, textilele, ţevile, tabla şi laminatele,
geamurile şi parbrizele, materialele de construcţii etc.
Paletizarea reprezintă gruparea mai multor unităţi de marfă, ambalate sau nu, pe un singur
suport numit palet sau paletă.
Containerizarea constau în gruparea mărfurilor într -o construcţie cu caracter permanent
numită container.
Aceste tehnologii permit transportul în masă a mărfurilor, cu toate modurile, cu costuri
minime şi timpi reduşi pentru operaţiile de transbordare, încărcare şi descăr care.
7.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Eficacitatea activităţii de manipulare a mărfurilor este condiţionată, printre altele, și de
următoarea activitate:
a) alegerea echipamentului de manipulare; c) uniformizarea încărcăturilor;
b) depozitarea mărfurilor ; d) transportul mărfurilor .
2. Între avantajele paletizării și containerizării se numără și:
a) micșorarea vitezei de circulație a materiilor prime și produselor între locul de producție și
locul de utilizare, depozitare sau consum;
b) micşorarea cheltuielilor cu servirea clienților, transport şi realizarea comenzilor;
c) creşterea productivităţii muncii în procesul de vânzare a mărfurilor ;
d) economii de mijloace de transport auto şi cale ferată.
3. Descărcarea mărfurilor este urmată de:
a) verificarea finală a conținutului comenzii;
b) stabilirea succesiunii comenzilor;
c) activități de sortare și control a mărfurilor ;
d) mișcări dinspre aria de depozitare a mărfurilor .
4. Între avantajele paletizării și containerizării nu se numără și:
a) micşorarea cheltuielilor cu servirea clienților, transport şi efectuarea comenzilor;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 112/154
107
b) creşterea vitezei de circulaţie a materiilor prime şi produselor între locul de producţie şi
locul de utilizare, depozitare sau consum;
c) păstrarea calităţii şi integrităţii produselor pe întreg procesul de manipulare, depozitare şi
transport;
d) creşterea productivităţii muncii în procesul de ambalare, manipulare, transport şi depozitare.
5. Dispozitivele şi echipamentele utilizate la formarea unităţii de încărcătură reprezintă:
a) echipamente de transport intern; c) transtockeurii
b) mijloace de grupaj; d) transcontainere.
6. Pentru mai buna identificare a containerelor şi transcontainerelor, acestea se marchează cu
simboluri alfanumerice conform convenţiilor şi standardelor internaţionale. Astfel, conform
standardului ISO 6346, codul alfa este forma din:
a) codul BIC și cifra de validare;
b) codul BIC și un identificator pentru categoria de echipament;
c) codul de proprietar și codul de țară;
d) un identificator pentru categoria de echipament și un număr serial.
7. Suporturile rectangulare de dimensiuni standardizate, adesea din lemn, pe care se pune o
anumită cantitate de mărfuri, reprezintă:
a) pachetele; c) paletele;
b) containere; d) transcontainere.
8. Pentru mai buna identificare a containerelor şi transcontainerelor, acestea se marchează cu
simboluri alfanumerice conform convenţiilor şi standardelor internaţionale. Astfel, conform
standardului ISO 6346, prezența în codul alfanumeric a literei Z ca identificator pentru
categoria de echipament utilizată, exprimă:
a) un container de transport de marfă;
b) un sistem mobil de containere pentru transportul mărfurilor ;
c) remorci și șasiuri;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
9. În Europa, paleta tip este paleta standardizată Euro ce prezintă următoarele dimensiuni:
a) 100 x l20 cm; c) 100 x l20 dm;
b) 800 x 1200 mm; d) 800 x 1200 cm.
10. Pentru mai buna identificare a containerelor şi transcontainerelor, acestea se marchează cu
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 113/154
108
simboluri alfanumerice conform convenţiilor şi standardelor internaţionale. Astfel, conform
standardului ISO 6346, codul de proprietar (codul BIC) este format din:
a) trei litere mari ale alfabetului latin; c) litera U, J sau Z;
b) șase cifre, atribuite de proprietar sau operator ; d) două cifre.
11. Paleta confecţionată din lemn de calitate inferioar ă, fiind mai puţin rezistentă și interzisăcel mai adesea pentru stocări automate sau pe înălţime, reprezintă:
a) paleta din lemn; c) paleta din lemn mulat;
b) paleta pierdută; d) box-paleta.
12. Containerele destinate transportului lichidelor, prevăzute cu un cadru special de formă
paralelipipedică, ce le face apte pentru operaţiile de transport, manipulare şi depozitare,
reprezintă:
a) containere frigorifice; c) containere speciale de grup;
b) containere speciale individuale; d) containere speciale tip cisternă.
13. Recipientul metalic cu baza ca o paletă reprezintă:
a) transcontainerul;
b) box-paleta;
c) paleta ladă;
d) paleta metalică din oțel sau aluminiu.
14. Containerele izoterme care realizează ridicarea şi menţinerea temperaturii interioare cu
ajutorul unui dispozitiv de producere a căldurii reprezintă:
a) containere refrigerente; c) containere calorice;
b) containere frigorifice; d) containere frigo-calorifice.
15. Containerele izoterme care realizează reducerea temperaturii interioare cu ajutorul unei
surse de r ăcire ce poate fi reprezentată de gheaţa naturală, gheaţa carbonică, gazele lichefiate
etc., reprezintă:
a) containere izolate; c) containere frigorifice;
b) containere refrigerente; d) containere calorice.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 c 9 b
2 d 10 a
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 114/154
109
3 c 11 b
4 a 12 d
5 b 13 b
6 b 14 c
7 c 15 b
8 c
Bibliografie
1. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de curs, Editura ASE, Bucureşti;
2. * * * - Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George
Bacovia” din Bacău.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 115/154
110
Unitatea de învăţare 8. Servirea clienţilor
Cuprins
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele unităţii de învăţare
8.3. Noţiunea de servire a clienţilor şi importanţa acestuia
8.4. Componentele servirii clienților
8.5. Rezumat
8.6. Test de autoevaluare
8.7. Temă de control
8.1. Introducere
Continuând abordarea activităților logistice ale unei întreprinderi, în cele ce urmează
va fi prezentată activitatea de servire a clienților, activitatea crucială ce poate reprezenta un
avantaj competitiv pentru companie. Prin parcurgerea acestei unităţi de învăţare veţi deveni
familiarizaţi cu aspectele caracteristice și importanța activității de servire a clienților precum și
cu componentele principale ale acestei activități.
8.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să explicați conceptul de servire a clienților;
să stabiliţi care este rolul servicii clienților în activitatea unei întreprinderi;
să descrieți principalele componente ale servirii clienților
să definiţi principalii indicatori care arată nivelul de disponibilitate a produselor
asigurată de o întreprindere;
să descrieţi care sunt principalele etape ale procesului de efectuare a unei
comenzi;
să definiţi principalele reguli de respectat pentru asigurarea unui ciclu
corespunzător al comenzilor efectuate;
să descrieţi care sunt măsuri de implementat în procesul de retragere a
produselor de pe piață.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 116/154
111
Durata medie de parcurgere a celei de-a opta unităţi de învăţare este de 3 ore.
00:00
00:20
8.3. Noţiunea de servire a clienţilor şi importanţa acestuia
Servirea clienţilor reprezintă un concept complex, influenţat de mai mulţi factori, printrecare putem include:
durata de îndeplinire a comenzii – durata de timp dintre primirea comenzii şi livrarea
mărfurilor ;
regularitatea şi siguranţa livr ării;
disponibilitatea produsului;
mărimea comenzii;
uşurinţa cu care se realizează comanda;
flexibilitatea livrării;
procedurile de reclamare;
calitatea mărfurilor livrate, etc.
Desigur, înafara factorilor mai sus menţionaţi pot fi luaţi în considerare şi alţii iar
importanţa acestora poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de produs, serviciu sau piaţă.
Gradul de satisfacţie al clienţilor privind modul în care sunt serviţi va avea un impact
decisiv asupra viitoarelor achiziţii ale clienţilor respectivi. Servirea logistică face parte
integrantă din servirea clienţilor, astfel că stabilirea componentelor servirii clienţilor şi
cuantificarea nivelului de servire sunt indispensabile pentru succesul politicii logistice a unei
întreprinderi. Scopul activităţii logistice este de a servi clienţii la fel de bine sau mai bine decâtconcurenţii.
Servirea clienţilor constituie un instrument concurenţial important în procesul de creare
a avantajului competitiv. Modul în care clientul este servit influenţează comportamentul
clientului faţă de întreprinderea respectivă, determinând nivelul vânzărilor viitoare ale acesteia
din urmă. Este binecunoscută sintagma conform căreia un client satisf ăcut va recomanda
întreprinderea numai altor trei persoane, în timp ce un client nemulţumit îşi va exprima această
stare de spirit către alte 20 de persoane.
8.4. Componentele servirii clienţilor
Asigurarea unui nivel de servire adaptat cerinţelor pieţei depinde de măsura în care
organizaţia reuşeşte să realizeze managementul tuturor elementelor componente ale servirii
clienţilor.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 117/154
112
00:35
00:45
Elementele servirii clienţilor pot fi împăr ţite în trei categorii distincte48:
a. elemente pretranzac ţ ionale categorie în care sunt incluse componentele care creează un
climat favorabil servirii clienţilor, şi anume:
o declaraţia scrisă, referitoare la politica de servire a clienţilor;
o planurile elaborate pentru situaţiile de for ţă major ă, care ar putea afecta servirea
clienţilor;o structura organizatorică necesar ă pentru aplicarea politicii de servire a clienţilor;
o flexibilitatea sistemului transpusă în capacitatea sa de a r ăspunde unor nevoi speciale sau
neaşteptate ale clienţilor;
o programele de pregătire a personalului organizaţiei cliente, în vederea utilizării eficiente
şi eficace a produselor întreprinderii vânzătoare.
b. elemente tranzac ţ ionale sunt determinate de îndeplinirea efectivă a funcţiei logistice,
categorie în care pot fi incluse următoarele elemente:
o disponibilitatea produselor;
o durata ciclului comenzii;
o furnizarea de informaţii referitoare la stadiul onor ării comenzilor;
o precizia executării comenzii;
o uşurinţa efectuării comenzii de către client;
o starea mărfurilor la recepţie;
o condiţii de creditare.
c. elemente post-tranzac ţ ionale sunt componente care susţin produsul în utilizare după ce
acesta a intrat în posesia clientului. În această categorie se integrează:
o garanţiile oferite pentru produs;
o instalarea produselor;
o efectuarea de reparaţii şi asigurarea de piese de schimb;
o înlocuirea temporar ă a produselor în perioada reparaţiilor;
o soluţionarea reclamaţiilor clienţilor;
o posibilitatea de returnare a ambalajelor de către client;
o retragerea produselor defecte de pe piaţă.
Elementele de natură calitativă determină în mod hotărâtor nivelul de servire al
clienţilor, dintre acestea cele mai importante fiind reprezentate de49:
viteza de servire;
consecven ţ a reprezentând capacitatea întreprinderii de a respecta în timp o anumită durată a
timpului de livrare. În acest sens, întreprinderea va constitui stocuri de siguranţă
suplimentare, pentru prevenirea întârzierii livrărilor.
flexibilitatea constituie capacitatea întreprinderii de a îndeplini cerinţele speciale sau
48 Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, pag. 185-18649 Bălan, C., 2006, Logistica, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 58-59
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 118/154
113
01:05
01:15
neaşteptate ale clienţilor. Cele mai frecvente situaţii care impun un sistem logistic flexibil
sunt:
modificarea temporar ă a punctului de livrare a produselor;
realizarea unor programe unice de vânzări şi marketing;
introducerea unor produse noi;
excluderea unor produse;
discontinuitatea livr ărilor;
retragerea produselor;
asigurarea unui nivel individualizat de servire pentru un anumit client sau o anumită
piaţă;
modificări aduse produsului pe parcursul existenţei sale în sistemul logistic, în privinţa
mixării cu alte produse, ambalării, etichetării etc.
capacitatea de redresare reprezentând capacitatea întreprinderii de a găsi soluţii adecvate,
în cazul funcţionării necorespunzătoare a sistemului logistic. În acest sens, întreprinderea va
elabora planuri de rezervă, destinate situaţiilor de funcţionare necorespunzătoare, dacă:
probabilitatea de producere a situaţiilor de nefuncţionare este mai mică decât pentru
situaţiile incluse în procesul de planificare obişnuit;
producerea situaţiilor de nefuncţionare ar genera prejudicii majore, în special în cazul
nesoluţionării rapide;
aspectele vizate de situaţiile de nefuncţionare pot fi planificate înainte de producerea lor.
seriozitatea vizează capacitatea întreprinderii de a îndeplini în mod corespunzător nivelurile
planificate de disponibilitate a stocului de produse şi de performanţă operaţională şi de afurniza clientului informaţii despre operaţiunile logistice şi stadiul onor ării comenzilor.
Numărul şi tipul elementelor componente ale servirii clienţilor vor fi stabilite ţinând cont
de cerinţele reale ale clienţilor, considerate semnificative. Cazul contrar, al oferirii unui număr
cât mai mare de servicii fără stabilireaa nivelului dorit de clienţi, poate determina mărirea
costurilor şi diminuarea competitivităţii întreprinderii pe piaţa ţintă.
În procesul de stabilire a nivelului de servire a clienţilor este necesar ă considerarea în
mod diferenţiat a elementelor componente, ţinând cont de rolul pe care îl îndeplinesc. Din
acest punct de vedere, elementele componente ale servirii clienţilor se pot clasifica în două
categorii – elemente care asigur ă un avantaj competitiv, sunt acele componente care au
capacitatea să atragă clienţii şi să diferenţieze întreprinderea faţă de concurenţă, şi elemente de
“igienă” , reprezentate de acele componente pe care clienţii se aşteaptă să le regăsească în
oferta oricărei întreprinderi. În condiţiile în care elementele de „igienă” a servirii au un nivel
inferior celui aşteptat, întreprinderea se poate aştepta la efecte nefavorabile asupra întregii sale
activităţi, clienţii reorientându-se în acest caz spre concurenţă. Sistemul logistic al
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 119/154
114
01:25
01:45
întreprinderii trebuie să satisfacă, în mod consecvent, cerinţele clienţilor referitoare la
elementele care determină avantajul competitiv şi să evite ca elementele de „igienă” să ajungă
sub nivelul aşteptat.
Pe de altă parte, dintre elementele menţionate, trei sunt componentele cheie ale servirii
clienţilor:
Disponibilitatea produselor se referă la probabilitatea existenţei produselor în stoc, înmomentul în care sunt solicitate de clienţi. Pentru asigurarea disponibilităţii produselor,
întreprinderea constituie un stoc de bază şi un stoc de siguranţă pentru a asigura satisfacerea
cererii în condiţiile unei creşteri neaşteptate sau a incertitudinii în privinţa intervalului de
reaprovizionare de la furnizori. Pentru stabilirea nivelului stocului pe care întreprinderea
trebuie să-l menţină pentru fiecare produs, vor fi luate în considerare contribuţia produsului la
vânzările şi profitul firmei, precum şi particularităţile în privinţa vitezei sale de circulaţie. De
asemenea, nivelul de disponibilitate a produselor poate depinde nu numai de tipul de produs, ci
şi de tipul de client (se poate asigura un nivel înalt de disponibilitate pentru clienţii majori şi un
nivel mai scăzut de disponibilitate pentru restul clienţilor).
Pentru măsurarea disponibilităţii sunt utilizaţi în principal următorii indicatori:
a. frecven ţ a rupturilor de stoc reflectă probabilitatea absenţei unui produs din stoc şi faptul că
disponibilitatea anumitor produse are o importanţă mai mare pentru client. În cazul unor
comenzi frecvente şi în cantităţi mici, probabilitatea unei rupturi de stoc este mai mare
comparativ cu situaţia unor comenzi mai puţin frecvente şi în cantităţi mari.
b. indicele de execu ţ ie măsoar ă mărimea sau impactul rupturilor de stoc în decursul timpului şi
se calculează ca raport între cantitatea livrată din produsul respectiv şi cantitatea comandată de
client. Indicele de execuţie este mai mic în cazul comenzilor frecvente şi în cantităţi mici, faţă
de situaţia comenzilor cu frecvenţă mai mică şi de cantitate mai mare.
c. numărul livr ărilor de comenzi complete exprimă numărul situaţiilor în care firma este
capabilă să onoreze integral comanda clientului. O comandă este onorată în mod complet
atunci când firma dispune de toate produsele solicitate de client în cantităţile cerute de acesta.
Durata ciclulului comenzii reprezintă, din perspectiva clientului, intervalul de timp de la
transmiterea comenzii către furnizor, la primirea mărfurilor solicitate. Reducerea duratei
ciclului comenzii şi consecvenţa în respectarea intervalului de timp stabilit generează avantaje
importante pentru clienţi, deoarece diminuează stocul mediu necesar.
Ciclul comenzii include toate activităţile desf ăşurate pentru ca clientul să ajungă în posesia mărfurilor comandate. Astfel, principalele etape ale ciclului comenzii sunt
următoarele:
a. transmiterea comenzii. Comenzile pot fi transmise în nenumărate moduri: prin agenţii de
vânzări ai furnizorului, prin poştă, telefon, fax, EDI (schimb electronic de date), dispositive
electronice, radio etc.
b. prelucrarea comenzii are loc în intervalul de timp de la primirea comenzii de la client, până
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 120/154
115
02:10
02:15
la notificarea depozitului pentru livrarea mărfurilor comandate. Principalele activităţi care au
loc în acest interval sunt următoarele:
o verificarea corectitudinii şi integralităţii informaţiilor prezentate transmise în comandă;
o verificarea bonităţii clientului;
o transmiterea informaţiilor către compartimentul de vânzări;
o
înregistrarea tranzacţiei de către serviciul de contabilitate;o stabilirea depozitului care va efectua livrarea şi informarea acestuia;
o asigurarea mijloacelor de transport necesare pentru livrarea mărfurilor de la depozit la
client;
o pregătirea documentelor de livrare;
o informarea clienţilor în privinţa stadiului onor ării comenzii;
o emiterea facturii şi transrniterea sa firmei cliente.
c. preluarea şi asamblarea comenzii cuprinde ansamblul activităţilor realizate în intervalul de
timp de la primirea de către depozit a comenzii de livrare, până în momentul în care mărfurile
sunt încărcate în mijlocul de transport.
d. procurarea stocului suplimentar necesar se impune în situaţia în care produsele comandate
nu se află în depozit. În această situaţie pot fi luate în considerare următoarele variante:
• preluarea par ţială sau integrală a mărfurilor dintr -un depozit secundar al aceleiaşi
întreprinderi;
• transmiterea comenzii la fabrică, în vederea onor ării comenzii din stoc;
• lansarea unei comenzi de producţie şi livrarea directă de la fabrică la client;
• amânarea executării comenzii până la completarea stocului;
• propunerea unor produse substituibile.e. livrarea comenzii reprezintă intervalul de timp de la preluarea mărfii de către transportator,
până la ajungerea mărfii la client. Unul dintre aspectele legate de livrare, care influenţează
nivelul servirii, este planificarea încărcăturii.
În vederea asigurării unei anumite durate a ciclului comenzii, întreprinderea poate
recurge la următoarele acţiuni:
stabilirea priorităţilor în executarea comenzilor situaţie în care întreprinderea va stabili
reguli de prioritate ce vor fi respectate, astfel încât clienţii importanţi să nu fie afectaţi. În acest
caz, comenzile clienţilor care au o contribuţie importantă la vânzările întreprinderii vor fi
prelucrate înaintea celor care provin de la clienţii cu o contribuţie mai puţin importantă. De
asemenea, se va evita tendinţa de executare prioritar ă a comenzilor mici şi mai puţin complexe.
influenţarea programului de efectuare a comenzilor de către clien ţ i ce poate fi realizată
în următoarele moduri:
utilizarea for ţei de vânzare ce va prelua periodic comenzile de la client cu ocazia
vizitelor sale, fapt ce va determina amânarea efectuării comenzii până în momentul
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 121/154
116
02:35
00:45
sosirii agentului respectiv;
preluarea telefonică a comenzilor în mod periodic de către agenţi specializaţi în
comunicarea şi vânzarea telefonică.
oferirea de discounturi pentru comenzile efectuate de clienţi la o anumită dată
stabilită de întreprindere.
stabilirea standardelor privind starea comenzii care pot viza ambalarea produselor,returnarea şi înlocuirea produselor nesolicitate sau deteriorate.
stabilirea de restric ţ ii privind mărimea comenzii.
Retragerea produselor de pe piaţă impusă de cauze diverse precum: defectele de calitate
ale produselor, ambalarea şi/sau etichetarea necorespunzătoare, metodele de distribuţie
neadecvate, etc. Alături de reciclarea deşeurilor, retragerea produselor face obiectul unui
proces denumit distribu ţ ie inversă.
Pentru atenuarea impactului negativ pe care-l au produsele cu defecte de calitate, este
necesară adoptarea următoarelor măsuri:
rambursarea sumei reprezentând preţul, în schimbul produsului necorespunzător sub
aspect calitativ;
înlocuirea produsului cu un altul care să fie corespunzător din punct de vedere
calitativ;
repararea defectului produsului;
retragerea totală a produsului din canalul de distribuţie.
Retragerea produselor de pe piaţă nu constituie o componentă a servirii care contribuie
la crearea avantajului competitiv al întreprinderii, ci reprezintă un important factor de “igienă”,
clienţii aşteptându-se la astfel de acţiuni în cazul mărfurilor care prezintă riscuri iminente sau
potenţiale. Absenţa acestei componente a servirii poate afecta drastic imaginea întreprinderii şi
vânzările sale, pe termen lung.
Pe de altă parte, în procesul de retragere a produselor, gradul de control asupra acestuia
scade progresiv pe măsura apropierii produselor de veriga finală a canalului de distribuţie,
produsele fiind din ce în ce mai greu de localizat şi recuperat. De asemenea, cu cât canalul de
distribuţie este mai lung şi cu cât nivelul de retragere se apropie mai mult de
consumator/utilizator, cu atât costul operaţiunii este mai mare, iar rata de r ăspuns mai mică. În
acest context, trebuie asigurată trasabilitatea produsului (posibilitatea de identificare şilocalizare) făcând apel la următoarele mijloace: codurile cu bare aplicate pe produs şi ambalaj,
etichetele detaşabile, care indică fiecare mişcare în canalul de distribuţie, cardurile de garanţie,
EDI (schimbul electronic de date) etc.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 122/154
117
03:00
Retragerea produselor de pe piaţă presupune deopotrivă eforturi logistice şi de
marketing iar eficacitatea unui plan de retragere depinde de gradul de colaborare dintre
diferitele niveluri ale canalelor de marketing50.
Întreprinderea trebuie să supravegheze în permanenţă ca sistemul său logistic să
satisfacă, în mod consecvent, cerinţele referitoare la elementele generatoare de avantaj
competitiv şi să evite coborârea componentelor de „igienă” sub nivelul aşteptat de clienţi. Nivelul de servire a clienţilor influenţează nivelul vânzărilor, costurilor şi profitului
întreprinderii. Datorită impactului pe care îl are asupra rezultatelor întreprinderii şi poziţiei sale
competitive, servirea clienţilor constituie o componentă major ă a politicii logistice.
În procesul de operaţionalizare a conceptului de servire a clienţilor, prima componentă
pe care întreprinderea trebuie să o aibă în vedere este măsurarea nivelului serviciilor oferite
clienţilor, fapt ce facilitează planificarea, realizarea şi controlul procesului de servire a
clienţilor. Principalii indicatori utilizaţi în acest sens pot fi: numărul (volumul, valoarea)
comenzilor primite, numărul (volumul, valoarea) returnărilor de produse, numărul (volumul,
valoarea) comenzilor anulate, timpul de la primirea comenzii de către furnizor, la primirea
mărfii de către client, numărul (valoarea) reclamaţiilor primite, timpul necesar pentru
corectarea erorilor sistemului logistic.
8.5. Rezumat
Servirea clienţilor reprezintă un concept complex, influenţat de mai mulţi factori, printre
care putem include: durata de îndeplinire a comenzii, regularitatea şi siguranţa livr ării,
disponibilitatea produsului, mărimea comenzii, uşurinţa cu care se realizează comanda,
flexibilitatea livrării, procedurile de reclamare, calitatea mărfurilor livrate, etc.
Servirea clienţilor constituie un instrument concurenţial important în procesul de creare
a avantajului competitiv. Modul în care clientul este servit influenţează comportamentul
clientului faţă de întreprinderea respectivă, determinând nivelul vânzărilor viitoare ale acesteia
din urmă.
Elementele servirii clienţilor pot fi împăr ţite în trei categorii distincte:
a. elemente pretranzac ţ ionale categorie în care sunt incluse componentele care creează un
climat favorabil servirii clienţilor;
b. elemente tranzac ţ ionale sunt determinate de îndeplinirea efectivă a funcţiei logistice;
c. elemente post-tranzac ţ ionale sunt componente care susţin produsul în utilizare după ce
acesta a intrat în posesia clientului.
Elementele de natură calitativă determină în mod hotărâtor nivelul de servire al
clienţilor, dintre acestea cele mai importante fiind reprezentate de: viteza de servire,
50 Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, pag. 199
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 123/154
118
consecvenţa, flexibilitatea, capacitatea de redresare și seriozitatea.
În procesul de stabilire a nivelului de servire a clienţilor este necesar ă considerarea în
mod diferenţiat a elementelor componente, ţinând cont de rolul pe care îl îndeplinesc. Din
acest punct de vedere, elementele componente ale servirii clienţilor se pot clasifica în două
categorii – elemente care asigur ă un avantaj competitiv, sunt acele componente care au
capacitatea să atragă clienţii şi să diferenţieze întreprinderea faţă de concurenţă, şi elemente de“igienă” , reprezentate de acele componente pe care clienţii se aşteaptă să le regăsească în
oferta oricărei întreprinderi.
Pe de altă parte, dintre elementele menţionate, trei sunt componentele cheie ale servirii
clienţilor:
Disponibilitatea produselor se referă la probabilitatea existenţei produselor în stoc, în
momentul în care sunt solicitate de clienţi. Pentru măsurarea disponibilităţii sunt utilizaţi în
principal următorii indicatori: frecvenţa rupturilor de stoc, indicele de execuţie și numărul
livr ărilor de comenzi complete.
Durata ciclulului comenzii reprezintă, din perspectiva clientului, intervalul de timp de la
transmiterea comenzii către furnizor, la primirea mărfurilor solicitate. Reducerea duratei
ciclului comenzii şi consecvenţa în respectarea intervalului de timp stabilit generează avantaje
importante pentru clienţi, deoarece diminuează stocul mediu necesar.
Retragerea produselor de pe piaţă impusă de cauze diverse precum: defectele de calitate
ale produselor, ambalarea şi/sau etichetarea necorespunzătoare, metodele de distribuţie
neadecvate, etc. Alături de reciclarea deşeurilor, retragerea produselor face obiectul unui
proces denumit distribu ţ ie inversă.
Nivelul de servire a clienţilor influenţează nivelul vânzărilor, costurilor şi profitului
întreprinderii. Datorită impactului pe care îl are asupra rezultatelor întreprinderii şi poziţiei sale
competitive, servirea clienţilor constituie o componentă major ă a politicii logistice.
În procesul de operaţionalizare a conceptului de servire a clienţilor, prima componentă
pe care întreprinderea trebuie să o aibă în vedere este măsurarea nivelului serviciilor oferite
clienţilor, fapt ce facilitează planificarea, realizarea şi controlul procesului de servire a
clienţilor. Principalii indicatori utilizaţi în acest sens pot fi: numărul (volumul, valoarea)
comenzilor primite, numărul (volumul, valoarea) returnărilor de produse, numărul (volumul,
valoarea) comenzilor anulate, timpul de la primirea comenzii de către furnizor, la primirea
mărfii de către client, numărul (valoarea) reclamaţiilor primite, timpul necesar pentrucorectarea erorilor sistemului logistic.
8.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Servirea clienţilor reprezintă un concept complex, influenţat de mai mulţi factori, printre
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 124/154
119
care putem include:
a) mărimea stocului de siguranță; c) ușurința realizării transportului;
b) viteza de rotație a stocurilor ; d) disponibilitatea produsului.
2. În procesul de operaţionalizare a conceptului de servire a clienţilor, prima componentă pe
care întreprinderea trebuie să o aibă în vedere este măsurarea nivelului serviciilor oferiteclienţilor, fapt ce facilitează planificarea, realizarea şi controlul procesului de servire a
clienţilor. Unul dintre indicatorii utilizaţi în acest sens poate fi:
a) viteza de rotație a stocurilor ; c) numărul reclamațiilor primite;
b) numărul mijloacelor de transport utilizate; d) niciuna dintre variante.
3. Servirea clienţilor reprezintă un concept complex, influenţat de mai mulţi factori. Printre
acești factori nu se regăsește și:
a) ușurința realizări transportului mărfurilor ; c) flexibilitatea livrării;
b) mărimea comenzii; d) disponibilitatea produsului.
4. În procesul de retragere a produselor:
a) gradul de control asupra procesului crește progresiv pe măsura apropierii produselor de
veriga finală a canalului de distribuţie;
b) cu cât canalul de distribuţie este mai lung şi cu cât nivelul de retragere se apropie mai mult
de consumator/utilizator, cu atât costul operaţiunii este mai mic;
c) cu cât canalul de distribuţie este mai lung şi cu cât nivelul de retragere se apropie mai mult
de consumator/utilizator, cu atât rata de r ăspuns mai mare;
d) pe măsura apropierii produselor de veriga finală a canalului de distribuţie, produsele sunt
din ce în ce mai greu de localizat şi recuperat.
5. În categoria elementelor pretranzacționale ale servirii clienților se încadrează:
a) disponibilitatea produselor;
b) planurile elaborate pentru situaţiile de for ţă major ă, care ar putea afecta servirea clienţilor;
c) retragerea produselor defecte de pe piaţă;
d) soluționarea reclamațiilor clienților .
6. Pentru atenuarea impactului negativ pe care-l au produsele cu defecte de calitate, este
necesară adoptarea, printre altele, a următoarei măsuri:
a) realizarea unei campanii de promovare;
b) elaborarea unui comunicat de presă;
c) retragerea totală a produsului din canalul de distribuţie;
d) rambursarea sumei reprezentând taxele de transport, în schimbul produsului
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 125/154
120
necorespunzător sub aspect calitativ.
7. În categoria elementelor tranzacționale ale servirii clienților se încadrează:
a) retragerea produselor defecte de pe piață; c) instalarea produselor;
b) starea mărfurilor la recepție; d) soluționarea reclamațiilor clienților .
8. Alături de reciclarea deşeurilor, retragerea produselor face obiectul unui proces denumit:
a) distribuție fizică; c) distribuție internă;
b) distribuție externă; d) distribuție inversă.
9. În categoria elementelor post-tranzacționale ale servirii clienților se încadrează:
a) disponibilitatea produselor; c) durata ciclului comenzii;
b) instalarea produselor; d) precizia executării comenzii.
10. Retragerea produselor de pe piaţă este impusă de cauze diverse precum:
a) cantitatea necorespunzătoare; c) etichetarea necorespunzătoare;
b) lipsa garanțiilor ; d) neasigurarea transportului.
11. În vederea asigurării unei anumite durate a ciclului comenzii, întreprinderea poate recurge
la una următoarele acţiuni:
a) stabilirea priorităţilor în executarea comenzilor ;
b) realizarea unui stoc de siguranță;
c) stabilirea de restricţii privind durata comenzii;
d) impunerea consecvenței livrărilor .
12. Capacitatea întreprinderii de a respecta în timp o anumită durată a timpului de livrare
exprimă:
a) viteza de servire; c) flexibilitatea;
b) consecvența; d) capacitatea de redresare.
13. Una dintre principalele activităţi care au loc în intervalul de prelucrare a comenzilor este:
a) pregătirea documentelor de livrare; c) transmiterea comenzii; b) preluarea și asamblarea comenzii; d) procurarea stocului suplimentar.
14. Acele componente ale servirii clienților care au capacitatea să atragă clienţii şi să
diferenţieze întreprinderea faţă de concurenţă reprezintă:
a) elemente de “igienă”; c) avantaje competitive;
b) oportunități; d) imaginea produselor.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 126/154
121
15. Raportul între cantitatea livrată dintr-un produs şi cantitatea comandată de client
reprezintă:
a) frecvența rupturilor de stoc; c) indicele de execuție;
b) numărul livrărilor de comenzi complete; d) durata ciclului comenzii.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 d 9 b
2 c 10 c
3 a 11 a
4 d 12 b
5 b 13 a
6 c 14 c
7 b 15 c
8 d
8.7. Temă de control
Pe baza celor studiate prin parcurgerea unităţilor de învăţare 4-8, va fi continuată analiza
activității logistice și de distribuție pe cazul concret al societății comerciale care a făcut
obiectul temei de control 1. În acest sens, vor fi analizate următoarele aspecte:1. Activitatea de transport desfășurată de societatea comercială;
2. Opera țiunile de stocare a mărfurilor realizate la nivelul societății comerciale;
3. Depozitarea mărfurilor la nivelul societă ții comerciale în cauză;
4. Manipularea mărfurilor;
5. Servirea clien ților.
Aceste elemente vă vor fi necesare ulterior, în realizarea temei de control 3, unde vi se
va solicita, după asimilarea cunoştinţelor respective, completarea analizei activității de
logistică și distribuție desfășurată de societatea comercială selectată de dvs.
Planul de lucru va avea în vedere lucrul în echipă – se formează echipe de maximum 2
persoane, care vor colabora la realizarea temei de control, prezentând în detaliu toate
elementele solicitate descrise în metodologia de lucru şi în cadrul unităţilor de învăţare
specificate mai sus.
Tema de control va fi transmisă cadrelor didactice pe adresele de mail specificate până
la o dată stabilită de comun acord.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 127/154
122
Studiul de caz înglobează 10% din nota finală, evaluarea urmărind originalitatea,
corectitudinea și prezența elementelor menționate mai sus.
Bibliografie
1. Bălan, C., 2006, Logistica, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;2. * * * - Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George
Bacovia” din Bacău.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 128/154
123
Unitatea de învăţare 9. Strategia de distribuţie a unei întreprinderi
Cuprins
9.1. Introducere9.2. Obiectivele unităţii de învăţare
9.3. Etapele elaborării strategiei de distribuţie
9.4. Alternativele strategice privind activitatea de distribuție
9.5. Operaţionalizarea strategiei de distribuţie
9.6. Rezumat
9.7. Test de autoevaluare
9.1. Introducere
O întreprindere care dorește desfășurarea unei activități eficiente trebuie să urmeze
liniile directoare ale unei strategii ce-i va permite atingerea obiectivelor fixate, lucru valabil și
în cazul activității logistice și de distribuție. Am abordat astfel pe parcursul acestei unități de
învățare aspecte referitoare la procesul elaborării și implementării unei strategii de distribuție,
astfel că după parcurgerea acesteia veți fi familiarizați cu etapele parcurse de o întreprindere în
procesul de elaborare a unei strategii de distribuție, alternativele strategice pe care oîntreprindere le poate implementa în activitatea sa de distribuție şi modul de operaționalizare a
strategiei de distribuție ado ptate.
9.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să explicați care sunt etapele parcurse în procesul elaborarării unei strategii de
distribuție;
să definiți factorii care influențează procesul de elaborare a unei strategii de
distribuție;
să descrieţi principalele alternative strategice pe care o întreprindere le poate
implementa în activitatea sa de distribuție;
să explicaţi care sunt aspectele asupra cărora întreprinderea trebuie să decidă în
procesul de implementare a strategiei de distribuție;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 129/154
124
să descrieţi caracteristicile principalelor surse ale puterii în motivarea
intermediarilor din cadrul canalelor de distribuție ale unei întreprinderi.
Durata medie de parcurgere a celei de-a noua unităţi de învăţare este de 2 ore.
00:00
00:20
9.3. Etapele elaborării strategiei de distribuţie
Pentru formularea strategiei de distribuţie, o întreprindere producătoare este nevoită să
parcurgă următoarea succesiune de etape51:
a) Identificarea cerinţelor clienţilor privind nivelul serviciilor de distribuţie. În acest sens,
trebuie cunoscute principalele servicii pe care le furnizează un canal de marketing, şi anume:
facilitatea spaţială reprezentând măsura în care canalul permite accesul cu uşurinţă al
clienţilor în locurile unde sunt oferite produsele şi diminuarea necesităţilor de transport,
precum şi a costurilor de căutare a produselor.
mărimea lotului, adică numărul unităţilor de produs pe care clientul le poate procura cu
ocazia unei cumpărături.
timpul de aşteptare reprezentând intervalul mediu de timp dintre efectuarea unei comenzi
de către client şi primirea produselor de către acesta.
varietatea produselor semnificând dimensiunile sortimentului oferit.
De asemenea, canalul de marketing poate furniza şi alte servicii, cum ar fi: oferirea de
credit, instalarea şi menţinerea calităţii produsului, furnizarea de informaţii, stabilitatea
livrărilor, etc.Se apreciază că o strategie corect stabilită are ca punct de plecare consumatorul.
b) Stabilirea obiectivelor strategiei de distribuţie. Obiectivele strategiei de distribuţie trebuie
să fie formulate ţinând cont de nivelul serviciilor de distribuţie dorite de segmentul sau
segmentele de clienţi ţintă. Cu cât nivelul serviciilor de distribuţie solicitate de clienţii
potenţiali este mai înalt, cu atât mai mare este probabilitatea ca întreprinderea să apeleze la
canale cu intermediari, iar costurile şi implicit preţurile pentru consumatorul/utilizatorul final
să fie mai mari. De asemenea, în acest context se va ţine cont de faptul că, din obiectivele
globale ale strategiei de dezvoltare a întreprinderii se pot deduce obiective strategice de
marketing şi, din acestea, obiective pentru strategia de distribuţie52.
Obiectivele strategiei de distribuţie se pot încadra în două categorii distincte53:
obiective economice referitoare la nivelul de performanţă al procesului de
distribuţie privind volumul vânzărilor realizate la nivelul pieţei ţintă, cota de piaţă atinsă,
51 Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti52 Smedescu, I. (coordonator), 2004, Marketing, Editura Universitară, Bucureşti, pag. 17453 Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 286
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 130/154
125
00:45
nivelul rentabilităţii (profitul) realizat, mărimea contribuţiei la acoperire;
obiective extraeconomice privind activitatea de distribuţie vizând gradul de
acoperire al pieţei ţintă, nivelul de cooperare cu terţii, flexibilitatea atinsă în domeniul
distribuţiei, controlul şi capacitatea de a influenţa canalele de distribuţie de la nivelul pieţei
ţintă, imaginea creată/dorită pentru întreprindere sau produsele distribuite.
c) Determinarea alternativelor strategiei de distribuţie.d) Evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate. În procesul de
evaluare a alternativelor strategice sunt luate în considerare atât criterii cantitative cât şi
calitative. Evaluarea alernativelor strategiei de distribuţie începe, de regulă, din perspectiva
criteriilor economice, cum sunt, de pildă: valoarea vânzărilor, cantitatea de produse vândute,
cota de piaţă, costul distribuţiei, profitul total, profitul unitar.
Alegerea strategiei de distribuţie a unui produs sau serviciu presupune luarea în
considerare a numeroşi factori, după cum urmează54:
a) consumatorii (utilizatorii), respectiv numărul acestora, distribuţia lor geografică, frecvenţa
cu care cumpără produsul sau serviciul, ce satisfacţii aşteaptă de la acesta, nivelul de instruire –
particularităţi care influenţează asupra modalităţilor şi tehnicilor de vânzare, asupra
dimensiunilor canalelor de distribuţie;
b) caracteristicile principalelor categorii de intermediari.
c) caracteristicile produsului sau serviciului, influenţează dimensiunile canalelor utilizate
pentru distribuţie;
Exemplu:
Produsele perisabile presupun o distribuţie directă, datorită efectelor negative pe carele-ar putea determina întârzierile şi manipularea lor repetată. Produsele livrate în cantităţi
mari (materiale de construcţie, băuturi răcoritoare etc.) presupun o distribuţie care să reducă
la minim distanţa de transport şi numărul de manipulări ale produselor. Produsele de mare
valoare sunt distribuite, de regulă, prin intermediul forţelor de vânzare ale producătorului şi
mai puţin prin intermediari.
d) concurenţa. Este în interesul întreprinderilor producătoare sau intermediarilor să aleagă
acele canale de distribuţie care, să asigure un avantaj competitiv, greu de subminat;
e ) mediul ambiant al întreprinderii, al cărui permanent dinamism îşi pune amprenta asupra
criteriilor de alegere a canalelor de distribuţie, ca urmare a dezvoltării tehnologiilor de
comunicaţii, mediului economic, reglementărilor şi restricţiilor impuse de lege, dezvoltărilor
socio-culturale.
54 Ilie, F., 2008, Marketingul afacerilor, note de curs, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Master AntreprenoriatIndustrial, pag. 84; Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, pag. 669-670
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 131/154
126
00:55
9.4. Alternativele strategice privind activitatea de distribuție
În cadrul procesului de elaborare a strategiei de distribuție, în etapa ce vizează
identificării alternativelor pe care întreprinderea le are la dispoziție pentru implementare, pot fi
luate în considerare diverse criterii, dintre care cele mai importante sunt reprezentate de:
a ) Numărul canalelor de distribuţie reprezintă un prim criteriu de diferenţiere a strategiilor dedistribuție. În acest caz, alternativele strategice sunt:
distribu ția printr -un singur tip de canal ;
multimarketing sau marketing multicanal alternativă ce presupune distribuţia
produselor pe piaţă prin două sau mai multe canale de marketing.
b) Dimensiunile canalului delimitează următoarele alternative strategice:
distribuţia directă (producător -consumator , distribuţia fără intermediari).
distribuţia prin canale scurte, incluzând o singură verigă intermediară.
distribuţia prin canale lungi cu două sau mai multe nivele intermediare în cadrul
canalului de distribuţie.
c) Amploarea distribuţiei vizează lăţimea canalului de distribuţie, alternativele fiind în acest
caz fiind reprezentate de:
distribuţia extensivă presupune difuzarea largă a produselor întreprinderii, prin cele
mai diverse tipuri de intermediari scopul acestei alternative fiind cel de asigurare a prezenţei
unui număr cât mai mare de produse pe piaţă pentru cea mai bună acoperire teritorială.
Această alternativă strategică este recomandată pentru distribuirea produselor cu o
frecvenţă ridicată de cumpărare şi de consum (produse agroalimentare, produse igienico-
cosmetice de uz frecvent, etc.). De regulă, această alternativă poate aduce prejudicii imaginii produselor şi, implicit, întreprinderilor datorită condiţiilor diferite de comercializare, nivelului
de dotare tehnic diferit, nivelului de pregătire profesională diferit existent într-o distribuţie de
acest fel.
distribuţia selectivă presupune distribuţia produselor întreprinderii printr-un număr
redus de intermediari de regulă specializaţi în distribuţia anumitor produse. În acest caz,
intermediarii vor fi selectaţi ţinând cont de o serie de criterii, cum sunt, de pildă:
amplasamentul intermediarilor, mărimea spaţiului de vânzare, raza de atracţie a punctului de
vânzare, ambianţa punctului de vânzare, nivelul de dotare cu utilaj ori mobilier comercial,
nivelul de pregătire profesională al angajaţilor , imaginea, etc.
Această alternativă de distribuţie este recomandată produselor de marcă care nu prezintă
o frecvenţă ridicată de cumpărare, datorită faptului că oferă posibilitatea de a conserva şi
transmite mai departe imaginea de marcă.
Selectând distribuţia selectivă a produselor sale, întreprinderea acceptă voluntar să
limiteze disponibilitatea produselor, cu scopul de a reduce costul de distribuţie şi de a obţine o
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 132/154
127
01:25
01:30
colaborare mai bună din partea intermediarilor. Principalul risc al acestei alternative strategice
îl constituie posibilitatea de a nu acoperi suficient de bine piaţa.
distribuţia exclusivă presupune distribuţia produselor întreprinderii printr -un singur
intermediar care dobândeşte exclusivitate, în diverse variante (unic distribuitor, reţea unică de
magazine specializate), în privinţa vânzării acestora. Această alternativă este indicată în
situaţia în care producătorul doreşte să păstreze în mare măsură controlul asupr a nivelului prestaţiilor şi al rezultatelor obţinute de către indermediari. Implementarea acestei alternative
strategice contribuie la îmbunătăţirea imaginii produsului, permiţând practicarea unor adaosuri
comerciale ridicate.
d) Gradul de participare va firmei reprezintă un alt criteriu de delimitare a alternativelor în
distribuţia produselor unei întreprinderi. În acest caz, alternativele sunt reprezentate de:
distribuţie prin aparatul propriu;
distribuţie prin intermediari;
distribuţie prin aparat propriu şi prin intermediar.
e) Gradul de control determină alternative strategice care variază de la un control total până la
un control inexistent asupra distribuţiei produselor, cu variante intermediare, care vizează un
grad de control ridicat, mediu sau scăzut.
f) Gradul de flexibilitate a aparatului de distribuţie, flexibilitatea acestuia la schimbări,
reprezintă un alt criteriu ce poate fi luat în considerare în procesul de elaborare a strategiei de
distribuţie. În acest caz, întreprinderea se poate orienta spre o reţea de distribuţie care, prin
baza ei tehnico-materială, ca şi prin formele de comercializare practicate (vânzare clasică,
vânzare prin autoservire, corespondenţă, etc.) să dispună, după caz, de o flexibilitate ridicată,
medie sau scăzută. g) Logistica mărfurilor determină prin gradul şi forma de angajare a întreprinderii în procesul
mişcării fizice a mărfurilor aşa-numita „strategie logistică”.
De asemenea, luând în considerare segmentul vizat de activitatea de promovare a
vânzărilor realizată de producător, pot exista două alternative strategice ce pot fi implementate:
Strategia de tip „push” situaţie în care produsele sunt „împinse” spre consumatorul
final, prin acţiuni de promovare a vânzărilor care sunt direcţionate spre membrii canalului.
Obiectivul urmărit prin intermediul acestei alternative strategice este acela de a suscinta
colaborarea voluntară a intermediarilor.
Strategie de tip „pull” ce presupune concentrarea acţiunilor de promovare asupraconsumatorului final. Această alternativă implică mijloace financiare mult mai mari decât
strategia de tip „push”.
În practică, cele două strategii sunt complementare şi cea mai mare parte a
întreprinderilor practică o strategie mixtă, împărţind eforturile de comunicare şi de promovare
între cererea finală, pe de o parte, şi distribuţie, pe de altă parte.
Sediul principal al deciziei strategice privind orientarea distribuţiei se află la
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 133/154
128
01:40
01:45
întreprinderea producătoare. O strategie în domeniul distribuţiei, corect elaborată, trebuie să
permită o armonizare a strategiilor tuturor participanţilor implicaţi în distribuţia unui anumit
produs şi să ţină seama de particularităţile pieţei pe care activează întreprinderea55.
Prezenta ți pe scurt strategia de distribuție a unei întreprinderi care activează pe piața
din România.
9.5. Operaţionalizarea strategiei de distribuţie
În vederea operaţionalizării strategiei de distribuţie, întreprinderea producătoare trebuie
să adopte o serie de decizii referitoare la următoarele aspecte:
a) Selectarea intermediarilor realizată pe baza mai multor criterii, atât cantitative, cât şi
calitative, a căror importanţă variază în funcţie de obiectivele urmărite şi particularităţile pieţei
ţintă. Astfel, în categoria criteriilor cantitative se încadrează: cifra de afaceri, dimensiunile şi
structura sortimentului oferit, gradul de acoperire a pieţei ţintă, cota de piaţă, mărimea forţei de
vânzare, dotările logistice, numărul unităţilor de vânzare cu amănuntul, dotările informatice,
cota de adaos practicată, situaţia financiară şi ritmul estimat de creştere viitoare. Pe de altă
parte, criteriile calitative utilizate în selectarea intermediarilor pot fi: experienţa anterioară în
domeniul distribuţiei, reputaţia în mediul de afaceri, imaginea în rândul consumatorilor finali,
calitatea personalului întreprinderii şi a forţei de vânzare, orientarea de marketing a
întreprinderii, produsele concurente existente în sortimentul oferit de intermediari,
amplasamentul magazinelor, tipul clienţilor magazinului, capacitatea de a oferi clienţilor firmei
servicii postvânzare, aptitudinea de a coopera şi capacitatea de a promova produsul.b) Motivarea intermediarilor recurgând la următoarele surse ale puterii:
Recompensa ce poate fi reprezentată oferirea unor facilităţi, avantaje, cum ar fi de pildă:
discounturile, termenele de plată mai îndelungate, livrarea rapidă, preţuri mai mici, fonduri
pentru publicitate în cooperare. Dezavantajul utilizării recompenselor ca mijloc de motivare
este reprezentat de faptul că odată dobândite sunt considerate apoi „un drept câştigat”, iar
încetarea acordării lor afectează gradul de cooperare al intermediarilor. Recompensele sunt
utilizate, la rândul lor, de intermediari pentru a stimula cooperarea producătorilor.
Constrângerea se manifestă în momentul în care producătorul ameninţă cu reducerea
unor resurse sau cu întreruperea colaborării dacă intermediarii nu cooperează. Utilizarea
constrângerii poate avea o influenţă negativă în relaţia cu intermediarii, spre deosebire de
utilizarea recompenselor, determinând conflicte şi chiar încetarea colaborării cu aceştia.
Legitimitatea producătorilor decurge din poziţia şi rolul producătorului la nivelul
canalelor de marketing fiind conferită de contractele de distribuţie încheiate cu intermediarii,
55 Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti, pag. 137
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 134/154
129
02:00
aranjamentele de tip franciză, înregistrarea numelor de marcă şi drepturile de patent.
Cunoştinţele speciale de care dispune producătorul se epuizează treptat, dacă acesta nu
găseşte modalităţi de a-şi menţine superioritatea sub aspectul cunoştinţelor şi informaţiilor pe
care le poate pune la dispoziţia participanţilor din canalul de marketing.
Referinţe (reputaţia producătorului) poate fi utilizată în cazul în care producătorul are un
renume atât de bun, încât intermediarii vor fi mândrii să se identifice cu acesta.Pentru motivarea intermediarilor se recomandă ca ordinea utilizării surselor să fie
următoarea: referinţe, cunoştinţe, legitimitate şi recompense.
c) Evaluarea membrilor canalului. Producătorul trebuie să evalueze periodic rezultatele
obţinute de intermediari în activitatea lor sub aspectul volumului vânzărilor realizate, stocului
mediu existent, timpului de ser vire a cumpărătorului, tratamentul aplicat bunurilor deteriorate
şi celor nerecuperabile, cooperarea în cadrul programelor de pregătire şi de promovare, precum
şi serviciile prestate de către intermediari clienţilor.
9.6. Rezumat
Pentru formularea strategiei de distribuţie, o întreprindere producătoare este nevoită să
parcurgă următoarea succesiune de etape:
a) Identificarea cerinţelor clienţilor privind nivelul serviciilor de distribuţie.
b) Stabilirea obiectivelor strategiei de distribuţie.
c) Determinarea alternativelor strategiei de distribuţie.
d) Evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate.
Alegerea strategiei de distribuţie a unui produs sau serviciu presupune luarea înconsiderare a numeroşi factori, precum: consumatorii (utilizatorii), caracteristicile
principalelor categorii de intermediari, caracteristicile produsului sau serviciului, concurenţa și
mediul ambiant al întreprinderii.
În etapa ce vizează identificării alternativelor pe care întreprinderea le are la dispoziție
pentru implementare, pot fi luate în considerare diverse criterii, cele mai importante fiind
reprezentate de:
a) Numărul canalelor de distribuţie determină distribu ț ia printr-un singur tip de canal sau
alternativa multimarketing sau marketing multicanal .
b) Dimensiunile canalului delimitează strategia de distribuţie directă, distribuţie prin canale
scurte sau distribuţie prin canale lungi.
c) Amploarea distribuţiei determină următoarele alternative strategice: distribuţia extensivă,
distribuţia selectivă și distribuţia exclusivă.
d) Gradul de participare va firmei . În acest caz, alternativele sunt reprezentate de: distribuţia
prin aparatul propriu, distribu ţia prin intermediari și distribuţie prin aparat propriu şi prin
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 135/154
130
intermediar.
e) Gradul de control determină alternative strategice care variază de la un control total până la
un control inexistent asupra distribuţiei produselor, cu variante intermediare.
f) Gradul de flexibilitate a aparatului de distribuţie caz în care întreprinderea se poate orienta
spre o reţea de distribuţie cu o flexibilitate ridicată, medie sau scăzută.
g) Logistica mărfurilor determină prin gradul şi forma de angajare a întreprinderii în procesulmişcării fizice a mărfurilor aşa-numita „strategie logistică”.
De asemenea, luând în considerare segmentul vizat de activitatea de promovare a
vânzărilor realizată de producător, pot exista două alternative strategice ce pot fi implementate:
Strategia de tip „push”;
Strategie de tip „pull”.
În vederea operaţionalizării strategiei de distribuţie, întreprinderea producătoare trebuie
să adopte o serie de decizii referitoare la următoarele aspecte:
b) Selectarea intermediarilor .
b) Motivarea intermediarilor recurgând la următoarele surse ale puterii: recompensa,
constrângerea, legitimitatea, cunoştinţele speciale și r eferinţele (reputaţia producătorului).
c) Evaluarea membrilor canalului.
9.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. Pentru formularea strategiei de distribuţie, o întreprindere producătoare este nevoită să
parcurgă următoarea succesiune de etape:
a) evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate, determinarea
alternativelor strategiei de distribuție, stabilirea obiectivelor strategiei de distribuție și
identificarea cerințelor clienților privind nivelul serviciilor de distribuție;
b) identificarea cerințelor clienților privind nivelul serviciilor de distribuție, stabilirea
obiectivelor strategiei de distribuție, determinarea alternativelor strategiei de distribuție și
evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate;
c) evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate, stabilirea
obiectivelor strategiei de distribuție, determinarea alternativelor strategiei de distribuție și
identificarea cerințelor clienților privind nivelul serviciilor de distribuție;
d) identificarea cerințelor clienților privind nivelul serviciilor de distribuție, determinareaalternativelor strategiei de distribuție, stabilirea obiectivelor strategiei de distribuție și
evaluarea alternativelor strategice şi selectarea celei (celor) mai adecvate.
2. Producătorul trebuie să evalueze periodic rezultatele obţinute de intermediari în activitatea
lor sub aspectul:
a) volumului vânzărilor întreprinderii;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 136/154
131
b) serviciilor prestate de întreprindere clienților ;
c) tratamentul aplicat bunurilor deteriorate și celor nerecuperabile;
d) timpului de servire în cadrul programelor de pregătire și de promovare.
3. Măsura în care canalul permite accesul cu uşurinţă al clienţilor în locurile unde sunt oferite
produsele şi diminuarea necesităţilor de transport, precum şi a costurilor de căutare a produselor, exprimă:
a) facilitatea spațială oferită; c) mărimea lotului oferit;
b) timpul de așteptare; d) varietatea produselor.
4. Pentru motivarea intermediarilor se recomandă ca ordinea utilizării surselor să fie
următoarea:
a) referințe, legitimitate, cunoștințe și recompense;
b) recompense, legitimitate, cunoștințe și referințe;
c) recompense, cunoștințe, legitimitate și referințe;
d) referinţe, cunoştinţe, legitimitate şi recompense.
5. Cu cât nivelul serviciilor de distribuţie solicitate de clienţii potenţiali este mai înalt:
a) cu atât mai mică este probabilitatea ca întreprinderea să apeleze la canale cu intermediari ;
b) cu atât preţurile pentru consumatorul/utilizatorul final vor fi mai mici;
c) cu atât mai mare este probabilitatea ca întreprinderea să apeleze la canale directe ;
d) niciuna dintre variante.
6. Sursa de putere caracterizată prin faptul că se epuizează treptat, dacă producătorul nu
găseşte modalităţi de a-şi menţine superioritatea sub aspectul cunoştinţelor şi informaţiilor pe
care le poate pune la dispoziţia participanţilor din canalul de marketing, reprezintă:
a) recompensa; c) constrângerea;
b) legitimitatea; d) cunoștințele speciale.
7. În categoria obiectivelor extraeconomice pentru activitatea de distribuție a unei
întreprinderi se poate încadra:
a) cota de piață atinsă; c) crearea imaginii întreprinderii; b) nivelul rentabilității realizat; d) volumul vânzărilor realizate.
8. Sursa de putere caracterizată prin faptul că odată utilizată este considerată apoi „un drept
câştigat”, iar încetarea utilizării lor afectează gradul de cooperare al intermediarilor, este :
a) recompensa; c) cunoștințele speciale;
b) legitimitatea; d) referințele.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 137/154
132
9. Luând în considerare numărul canalelor de distribuție utilizate, alternativele strategice pe
care o întreprindere le poate implementa în activitatea de distribuție sunt:
a) distribuția directă și distribuția indirectă;
b) distribuția printr -un singur tip de canal și marketingul multicanal;
c) strategia de tip “push” și strategia de tip “pull”;
d) distribuția intensivă și distribuția extensivă.
10. Selectarea intermediarilor este realizată pe baza mai multor criterii, atât cantitative, cât și
calitative. În categoria criteriilor calitative putem încadra:
a) cifra de afaceri; c) dotările logistice;
b) reputația în mediul de afaceri; d) cota de adaos practicată.
11. Difuzarea largă a produselor întreprinderii, prin cele mai diverse tipuri de intermediari
scopul fiind cel de asigurare a prezenţei unui număr cât mai mare de produse pe piaţă pentru
cea mai bună acoperire teritorială este specifică:
a) distribuției extensive; c) distribuție exclusive;
b) strategiei de tip “push”; d) marketingului multicanal.
12. Alternativa strategică care poate aduce prejudicii imaginii produselor şi, implicit,
întreprinderilor datorită condiţiilor diferite de comercializare, nivelului de dotare tehnic diferit,
nivelului de pregătire profesională diferit este reprezentată de:
a) distribuția exclusivă; c) distribuția extensivă;
b) distribuția selectivă; d) distribuția directă.
13. Concentrarea acţiunilor de promovare asupra verigii finale a unui canal de distribuție -
consumatorii finali, este specifică:
a) strategiei de tip “push”; c) strategiei de tip „pull”;
b) distribuției selective; d) distribuției directe.
14. Alternativa de distribuţie recomandată produselor de marcă care nu prezintă o frecvenţă
ridicată de cumpărare, datorită faptului că oferă posibilitatea de a conserva şi transmite mai
departe imaginea de marcă, este:a) strategia de tip “push”; c) distribuția directă;
b) distribuția extensivă; d) distribuția selectivă.
15. Una dintre alternativele strategice pe care o întreprindere producătoare o poate
implementa luând în considerare gradul de participare al acesteia la activitatea de distribuție
este:
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 138/154
133
a) strategia de tip “pull”; c) distribuția directă;
b) distribuția prin aparatul propriu; d) distribuția exclusivă.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns1 b 9 b
2 c 10 b
3 a 11 a
4 d 12 c
5 d 13 c
6 d 14 d
7 c 15 b
8 a
Bibliografie
1. Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti;
2. Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti;
3. Ilie, F., 2008, Marketingul afacerilor, note de curs, Universitatea Politehnica din Bucureşti,
Master Antreprenoriat Industrial;
4. Kotler, Ph., 1997, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti;
5. Pop, N.Al., Dumitru, I., 2001, Marketing internaţional, Editura Uranus, Bucureşti;
6. Smedescu, I. (coordonator), 2004, Marketing, Editura Universitară, Bucureşti.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 139/154
134
Unitatea de învăţare 10. Strategia logistică a unei întreprinderi
Cuprins
10.1. Introducere10.2. Obiectivele unităţii de învăţare
10.3. Logistica – pârghie strategică fundamentală
10.4. Alternativele strategiei logistice
10.5. Strategia de servire logistică a clienţilor
10.6. Controlul activităţii logistice
10.7. Rezumat
10.8. Test de autoevaluare
10.9. Temă de control
10.1. Introducere
Procesul planificării stategice nu poate fi complet fără elaborarea strategiei logistice
astfel că, pe parcursul acestei unităţi de învăţare am abordat principalele aspecte referitoare la
această componentă strategică a unei întreprinderi: aspectele strategice importante ale
activității logistice, principalele alternative ale strategiei logistice plasând, în acest caz, un
accent deosebit asupra strategiei de servire logistică a clienților , precum și controlul activității
logistice.
10.2. Obiectivele unităţii de învăţare
În urma studierii acestei unităţi de învăţare veţi fi capabil:
să definiţi principalele aspecte și intercondiționări ce trebuie luate în considerare
la elaborarea strategiei logistice;
să descrieţi principalele principii de respectat pentru organizarea și desfășurarea
unei activități logistice de succes;
să explicaţi care sunt principalele criterii luate în considerare la elaborarea
strategiei logistice;
să descrieți principalele alternative strategice ce pot fi implementate de o
întreprindere în activitatea logistică;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 140/154
135
să stabiliţi care sunt principalele etape ce trebuie parcurse în elaborarea
strategiei de servire logistică a clienților;
să descrieți care sunt principalele alternative strategice de servire logistică a
clienților unei întreprinderi;
să explicaţi care sunt principalele componente ale controlului activității logistice a
unei întreprinderi.
Durata medie de parcurgere a celei de-a zecea unităţi de învăţare este de 3 ore.
00:00
00:05
10.3. Logistica – pârghie strategică fundamentală
Necesitatea asigurării eficienţei activităţii întreprinderii a creat, printre altele, premisele
coordonării şi controlului activităţii logistice într-un mod integrat. Logistica integrată se
bazează pe analiza costului total al activităţilor logistice, având ca punct central nivelul
serviciului oferit consumatorilor. Astfel, la un anumit nivel determinat al serviciului către
consumatori este necesar să se minimizeze costurile totale logistice, încercările de a reduce
costurile activităţilor individuale putând avea ca efect o creştere a costului total.
Conceptul de cost total al activităţilor logistice cuprinde: nivelul serviciului către
consumatori (costul vânzărilor nerealizate ca urmare a unui nivel al serviciilor furnizate
necorespunzător), costurile de transport, costurile de depozitare, costul procesului de comandă
şi de informatizare, costurile de desfacere, costurile cantitative legate de fabricaţie. Logistica
devine în acest mod o pârghie strategică fundamentală pentru asigurarea unui avantajcompetitiv pe piaţă56.
Astfel, în procesul elaborării strategiei logistice trebuie ţinut cont, printre altele, de
intercondiţionările existente între diversele activităţi logistice dar şi între operaţiunile logistice
şi activitatea întreprinderii, după cum urmează57:
gestiunea stocurilor şi transport . În condiţiile în care se doreşte accelerarea circulaţiei
mărfurilor, va fi luată în considerare reducerea stocului mediu din spaţiile de depozitare.
Impactul direct asupra activităţii de transport constă în creşterea numărului şi frecvenţei
deplasărilor la furnizori, respectiv în sporirea costurilor de transport.
depozitare şi transport . Diminuarea costurilor generate de spaţiile de depozitare proprii sau
închiriate, prin renunţarea la unul sau mai multe depozite şi menţinerea unui centru de
distribuţie, poate conduce, în condiţiile aceluiaşi volum de activitate şi aceleiaşi pieţe tintă,
la creşterea cheltuielilor de transport. Implicit, reducerea cheltuielilor de transport, prin
56 Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No 1/2006, ISSN 2069–8887,ISSN-L 1842-0206, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf 57 Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George Bacovia” din Bacău, pag. 137-138
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 141/154
136
00:25
apropierea de piaţa ţintă şi mărirea numărului punctelor de depozitare, poate conduce la
creşterea cheltuielor de depozitare.
ambalarea de protec ţ ie, transport şi depozitare. Decizia de scădere a cheltuielilor cu
ambalarea de protecţie a mărfurilor poate afecta calitatea produselor în cursul operaţiunilor
de transport şi depozitare, generând cheltuieli suplimentare mai mari decât economiile
obţinute. Această situaţie se poate datora, de pildă, imposibilităţii utilizării paletelor carefacilitează stocarea sau dificultăţii de depozitare pe verticală a produselor.
transport şi marketing . Reducerea cheltuielilor de transport, prin expedierea unor cantităţi
mari de produse şi utilizarea mai bună a capacităţii mijloacelor de transport, poate avea ca
efect secundar creşterea intervalului de timp necesar pentru onorarea comenzilor fiecărui
client, în contradicţie cu obiectivele urmărite de specialiştii de marketing, de a oferi un
serviciu rapid şi sigur fiecărui client.
gestiunea stocurilor şi marketing . Creşterea nivelului de servire, ca rezultat al preocupării
specialiştilor de marketing de a spori gradul de satisfacere a cerinţelor clienţilor, se
repercutează asupra costurilor de menţinere a produselor în stoc, într-un volum care să
permită onorarea oricărei comenzi.
gestiunea stocurilor şi produc ţ ie. Avantajele economiilor de scar ă îi determină pe
specialiştii în domeniul producţiei să prefere loturile de fabricaţie de mari dimensiuni, care
permit scăderea relativă a costurilor, opţiune care poate determina o creştere inacceptabilă a
costurilor legate de menţinerea produselor în stoc, în cazul în care vânzarea produselor este
lentă sau în situaţia în care volumul producţiei nu a fost fundamentat pe baza unei estimări
adecvate a cererii pieţei. Totodată, obiectivul de scădere a costurilor datorate stocurilor de
siguranţă, în cazul materiilor prime şi materialelor, poate influenţa negativ producţia, prin
generarea unor discontinuităţi în fluxul inputurilor necesare procesului de fabricaţie, atunci
când furnizorii nu respectă programul livr ărilor.
Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic, la nivelul sistemului
tuturor activităţilor firmei sau la nivelul relaţiilor cu firmele din amonte şi din aval, în cadrul
canalului de marketing.
De asemenea, în organizarea unei activităţi logistice de succes întreprinderea trebuie să
ţină seama de următoarele principii:
16. Asigurarea leg ăturii dintre logistică şi strategia întreprinderii . Toate aspectele activităţii
logistice vor fi legate direct de planul strategic al întreprinderii. Activitatea logistică trebuie săsprijine strategia întreprinderii în vederea obţinerii avantajului competitiv.
17. Organizarea concentrată a logist icii implică o organizare globală a logisticii, prin care să
fie controlate toate funcţiile acesteia de către un singur departament din cadrul întreprinderii.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 142/154
137
00:30
00:35
10.4. Alternativele strategiei logistice
În pr ocesul elaborării strategiei logistice a unei întreprinderi, vor fi luate în considerare 5
elemente esenţiale pe baza cărora va fi realizată configurarea acesteia58:
M odul de obţinere a produselor determină mai multe alternative de realizare a
produselor:
producţia pe stoc este o strategie recomandată pentru produsele standardizate, vândute în
cantităţi mari, determinând menţinerea unor costuri de producţie scăzute şi posibilitatea de a
r ăspunde rapid la cererile clienţilor;
produc ţ ia pe comand ă presupune fabricarea produselor doar după primirea unei comenzi şi
este recomandată produselor personalizate sau cu o cerere mai redusă, dar cu valoare mare.
Această alternativă oferă posibilitatea menţinerii unui stoc redus de mărfuri;
configurarea comenzii este o strategie hibridă în care producătorul realizează mai întâi
partea generică a produsului, pe care-l va fi finaliza după primirea comenzii. Această
strategie este recomandată produselor propuse în multiple variante, când se urmăreşte
limitarea stocului de produse finite şi livrarea mai rapidă a „producţiei la comandă”;
concep ţ ia comenzii implică conceperea şi fabricarea produselor pe măsura nevoilor
specifice ale fiecărui client.
Externalizarea trebuie să privească doar activităţile de slabă importanţă str ategică
sau pe acelea pentru care un ter ţ poate furniza un rezultat superior, mai rapid sau la un cost mai
mic. Externalizarea permite întreprinderilor, în primul rând să-şi concentreze eforturile pe
domeniile lor cheie de competenţă şi să-şi îmbunătăţească poziţia competitivă.
Terţii pot prezenta trei avantaje principale:
• economii de scar ă. Terţii ofer ă adesea servicii mai puţin scumpe, deoarece dispun de o
clientelă foarte vastă, care le permite să menţină o rată de utilizare a capacităţilor foarte
ridicată şi un cost unitar foarte scăzut.
• acoperirea geografică, în mod special, în situaţia în care întreprinderile doresc pătrunderea
pe noi pieţe.
• mijloacele tehnologice. Partenerii de externalizare pot dispune de mijloace tehnologice care
ar solicita o investiţie prea importantă pentru întreprindere.
Înainte de fomularea deciziei privind externalizarea activităţilor sale, întreprindereatrebuie analizeze următoarele elemente59:
sursa de diferen ţ iere. În condiţiile în care tehnologia produsului sau procesului reprezintă
avantajul competitiv faţă de concurenţă, aceasta nu va fi externalizată.
58 Vasiliu, C., 2008, Elaborarea strategiilor logistice, Cercetări practice şi teoretice în Managementul Urban, Anul 3, Nr. 7, ISSN: 1842-5712, http://www.um.ase.ro/no7/5.pdf 59 Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia mărfurilor, note de curs, EdituraASE, Bucureşti, pag. 70-71
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 143/154
138
00:55
volumul de activitate al întreprinderii.
caracterul activit ăţ ii. În situaţia în care procesele sau caracteristicile produselor
întreprinderii sunt unicate sau au anumite tr ăsături particulare este posibil să nu se recurgă
la externalizare;
puterea de pia ţă. În situaţia în care volumul de activitate al întreprinderii nu este suficient
de important, preţul pentru serviciile obţinute de la terţi s-ar putea sa nu fie competitiv.Înafara situaţiei în care logistica poate fi asigurată de un departament din cadrul unei
întreprinderi, această activitate poate face o biectul unui contract cu o firmă specializată de
logistic (third-party logistics provider - 3PL). 3 PL sunt operatorii logistici numiţi „clasici”,
care asigură depozitarea, operaţiile asociate (manipulare, pregătirea comenzilor, aprovizionarea
producţiei, gestiunea tranzitului etc.), precum şi transportul mărfurilor cu propriile lor
mijloace.
La un nivel superior, există marile firme globale ca FedEx, UPS, Deutsche Post sau TPG
(fourth party logistics providers - 4PL) care subcontractează servicii logistice către 3PL şi
integrează întregul lanţ al livr ărilor, de la vânzător la cumpăr ător, în zone geografice extrem de
vaste, graţie tehnologiei informatice sofisticate de care dispun60.
Strategia de distribu ţ ie se bazează pe o reţea de distribuţie care poate fi: extensivă,
selectivă sau exclusivă. Decizia pentru una sau alta dintre alternative se realizează ţinând cont
de segmentele de piaţă sau de regiunile pe care întreprinderea le vizează.
Strategia serviciilor oferite clienţilor impune, în primul rând, o ierarhizare a
clienţilor în funcţie de importanţa lor, celor mai importanţi asigurându-se, cu prioritate,
serviciile dorite, în timp ce pentru deservirea celorlalţi clienţi se poate apela la alţi prestatori de
servicii. Strategia activelor implică adoptarea deciziilor privind uzinele, echipamentele de
producţie, serviciile de gestiune a comenzilor, centrele de prestări servicii etc., amplasarea,
mărimea şi misiunea acestora având un impact major asupra performanţei lanţului logistic. În
acest caz, alternativele strategice au la bază factori precum mărimea întreprinderii, nevoile de
servicii ale clienţilor, avantajele fiscale, capacitatea furnizorilor, reglementările autorităţilor
locale şi costul mâinii de lucru, fiind reprezentate de:
modelul mondial impune fabricarea unei linii de produse într-un anumit loc pentru
ansamblul pieţei mondiale. Acest model este ales cu precădere pentru produsele ce
încorporează o înaltă tehnologie de realizare;
modelul regional presupune fabricarea produselor în regiunea unde sunt vândute, chiar dacă
pot exista fluxuri între diferite regiuni care urmează o specializare a centrelor de producţie.
modelul na ţ ional impune fabricarea produselor în ţara unde se vând. Acest model este
60 Belu, M.G., 2008, Logistica – factor de competitivitate, Jurnalul Economic, Anul XI, Nr. 28, pag. 197-210,http://core.ac.uk/download/pdf/6466131.pdf
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 144/154
139
01:20
utilizat, în mod special, în cazul mărfurilor al caror cost de transport este prohibitiv.
Din combinarea variantelor pentru cele 5 elemente specificate anterior resultă strategiile
lanţului logistic, prezentate sintetic în tabelul de mai jos:
Tabel 10.1. Alternativele strategiei lanţului logistic
Configurarea lanţului logistic luând în considerare:
1. Strategia
operaţiunilor
2. Strategia de
externalizare
3. Strategia
de distribuţie
4. Strategia
serviciilor
oferite
5. Strategia
activelor
A l t e
r n a t i v e
s t r a t e g i c e
a. Producţia pe
stoc
b. Producţia la
comandă
c. Configurarea
comenzii
d. Conceperea
comenzii
a. Fără
externalizare
b. Externalizare
redusă
c. Externalizare
extinsă
a. Exclusivă
b. Selectivă
c. Intensivă
a. Nivel ridicat
al serviciilor
b. Nivel scăzut
al serviciilor
a. Model
mondial
b. Model
regional
c. Model
naţional
Sursa: Vasiliu, C., 2008, Elaborarea strategiilor logistice, Cercetări practice şi teoretice înManagementul Urban, Anul 3, Nr. 7, ISSN: 1842-5712, http://www.um.ase.ro/no7/5.pdf
Deciziile referitoare la aceste elemente vor determina strategia logistică globală, un
ansamblu integrat care pot face din activitatea logistică sau dintr-un lanţ logistic un atu
strategic.
Conform studiilor realizate în acest domeniu reiese faptul că organizaţiile lider în
domeniul producţiei şi care urmăresc să atingă excelenţa în domeniul logistic aplică o serie de
strategii de bază, care au succes, şi anume61:
proiectarea şi realizarea unor reţele logistice globale, rapide şi de încredere, pentru
producţie şi distribuţie;
asigurarea unor procese de producţie şi de efectuare a comenzii orientate pe client,
prin intermediul managementului lanţului de aprovizionare-livrare;
realizarea cumpărării la nivel global, în vederea reducerii costurilor şi a unui ritm
rapid de inovare;
stabilirea de parteneriate de valoare adăugată cu furnizorii, precum şi cu prestatorii
de servicii;
realizarea unei logistici de mare viteză, prin intermediul sistemelor informatice şi
de comunicaţie;
61 Bălan, C., 2006, Logistica, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti, pag. 345-347
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 145/154
140
01:25
aplicarea de strategii pentru protejarea poziţiei de lider.
10.5. Strategia de servire logistică a clienţilor
Strategia de servire logistică a clienţilor face parte integrantă din strategia logistică a
întreprinderii. Alternativele strategice selectate de întreprindere în privinţa nivelului de servire
logistică trebuie să conducă la satisfacerea cerinţelor clienţilor în condiţiile maximizării
profitului întreprinderii.
Pentru elaborarea strategiei de servire logistică trebuie parcurse o serie de etape
interdependente, după cum urmează:
Stabilirea nivelului de servire logistică dorit de clien ţ i. În acest sens,
întreprinderea va determina pe baza informaţiilor referitoare la nevoile şi aşteptările clienţilor
efectivi şi/sau potenţiali, a nivelului real de servire logistică dorit de clienţi pe baza căruia va fi
fundamentată strategia. Obiectivele principale care vor face obiectul cercetărilor de marketing
realizate de întreprindere vor viza determinarea:
importan ţ ei servirii logistice pentru clienţi în raport cu alte elemente ale ofertei
întreprinderii (produsul, preţul, promovarea).
componentelor serviciilor logistice dorite de clien ţ i.
importan ţ ei relative a componentelor servirii logistice, în raport cu restul componentelor
solicitate.
nivelul de servire necesar pentru fiecare componentă a servirii logistice, care prezintă
importanţă pentru client.
Exemplu:
Clientul poate dori o durat ă a ciclului comenzii de 24 de ore, 3 zile sau o să pt ămână
etc.
În cazul în care există diferenţe semnificative între clienţi, în ceea ce priveşte nivelul
necesar al fiecărei componente a servirii, se poate realiza segmentarea pieţei potenţiale, fiecare
segment fiind abordat prin intermediul unor strategii distincte.
Evaluarea propriei performan ţ e în domeniul servirii se poate realiza în două
moduri. Pe de o parte, întreprinderea poate determina relaţia dintre costuri şi rezultate, în
domeniul servirii logistice. Pe de altă parte, prin intermediul unor cercetări selective poate
identifica atitudinea clienţilor faţă de nivelul de servire actual. Pe baza datelor colectate, în
procesul de elaborare a strategiei, se va urmări menţinerea sau îmbunătăţirea nivelului
componentelor apreciate de clienţi şi ajustarea deficienţelor componentelor majore.
Evaluarea nivelului de servire oferit de concuren ţ i pentru transformarea nivelului
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 146/154
141
01:55
02:00
de servire logistic într-o sursă de avantaj competitiv. În acest sens, vor fi utilizate aceleaşi
tehnici utilizate pentru evaluarea performanţei întreprinderii în domeniul servirii cu scopul de a
realiza comparaţii obiective.
Proiectarea strategiei de servire logistică pe baza informaţiilor obţinute în etapele
anterioare. Principalele aspecte care stau la baza proiectării strategiei de servire logistică sunt:
nevoile clienţilor;măsura în care clienţii acceptă să plătească mai mult pentru un serviciu superior;
componentele cheie ale servirii clienţilor, care permit dobândirea statutului de furnizor
preferat;
politica de servire logistică a concurenţilor;
capacitatea proprie de a oferi nivelul de servire solicitat de clienţi.
Fiecare alternativă strategică pe care întreprinderea o poate implementa este analizată
prin prisma costurilor pe care le implică şi a rezultatelor pe care le generează, fiind selectată
alternativa cea mai eficientă.
În funcţie segmentarea pieţei ţinând cont de nivelul de servire logistică, întreprinderea
poate decide diferenţierea strategiei, abordând fie toate segmentele existente prin intermediul
unei strategii diferite sau se poate opta pentru un anumit segment.
Principalele alternative strategice ce pot fi implementate, luând în considerare valoarea
adăugată percepută de client corelată cu variabila preţ, sunt următoarele:
„Orientarea spre nord” presupune în creşterea valorii adăugate percepute de clienţi în
condiţiile menţinerii nivelului preţului. Este o alternativă care permite loializarea clienţilor şi
atragerea de noi clienţi potenţiali. Creşterea valorii adăugate va conduce la menţinerea marjei
de profit şi asigurarea eficienţei pe termen lung ce vor determina o reducere a costuriloroperaţionale ocazionate.
„Orientarea spre est” implică menţinerea valorii adăugate percepute şi creşterea
preţului, alternativă ce determină scăderea numărului de clienţi şi/sau a vânzărilor. În aceste
condiţii, clienţii se reorientează spre furnizori concurenţi, care ofer ă aceeaşi valoare adaugată,
la preţuri mai mici. Reprezintă o alternativă strategică ce poate fi implementată cu rezultate
notabile pe o piaţă de monopol.
„Orientarea spre nord-est” vizează creşterea simultană a valorii adăugate percepute şi
a nivelului preţului. Reacţia clienţilor depinde de raportul dintre indicele de creştere a valorii şi
cel de creştere a preţului, fiind preferabilă o valoare supraunitar ă a acestui raport. Această
alternativă poate fi implementată în situaţia în care se doreşte penetrarea pe segmente de piaţă
mai exigente, care acceptă să plătească pentru beneficii suplimentare.
„Orientarea spre sud” presupune scăderea valorii adăugate percepute de client şi
menţinerea preţului, alternativă ce implică pe termen lung riscuri mari.
“Orientarea spre sud-est” reprezintă alternativa caracterizată prin diminuarea valorii
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 147/154
142
2:40
adăugate percepute de client şi mărirea preţului. Pe termen lung, nu este o strategie favorabilă
întreprinderii, deoarece erodează poziţia faţă de concurenţă. Această alternativă strategică este
posibilă pe o piaţă de monopol.
„Orientarea spre vest” implică menţinerea valorii adăugate percepute şi scăderea
preţului. Această alternativă poate fi aplicată fie în condiţiile existenţei unor rezerve
nevalorificate de creştere a eficienţei activităţii, prin reducerea costurilor, fie în condiţiilereducerii marjei de profit pe produs, în speranţa creşterii cifrei de afaceri.
„Orientarea spre sud-vest” presupune scăderea valorii adăugate percepute şi a
preţului, alternativă utilizată pentru penetrarea pe un segment de piaţă cu exigenţe mai scăzute
şi care poate afecta însă imaginea întreprinderii.
„Orientarea spre nord-vest” se caracterizează prin creşterea valorii adăugate
percepute şi scăderea preţului, alternativă ce depinde de posibilităţile de care dispune
întreprinderea pentru reducerea costurilor şi/sau a marjei de profit. Acceptarea unei diminuări a
marjei de profit pe produs nu echivalează neapărat cu scăderea valorii profitului, datorită
impactului favorabil al acestei orientări asupra volumului total al vânzărilor.
Strategia de servire logistică va fi adaptată periodic, în funcţie de schimbările care se
produc la nivelul pieţei. Pieţele intens concurenţiale măresc importanţa strategiei de servire
pentru obţinerea avantajului competitiv şi creşterea loialităţii clienţilor.
10.6. Controlul activităţii logistice
Controlul activităţii logistice este necesar pentru asigurarea eficienţei acesteia şi poate fi
realizat atât din perspectivă funcţională, cât şi din perspectivă procesuală.În cazul efectuării unui control din perspectivă funcţională, vor fi măsurate
performanţele diferitelor activităţi logistice, după cum urmează62:
timpul de înregistrare a unei comenzi;
timpul necesar procesării comenzilor pe client/produs/zonă;
timpul de livrare a mărfurilor pentru fiecare comandă/produs/zonă;
mărimea comenzilor pe client/produs/zonă.
Pe de altă parte, perspectiva procesuală impune măsurarea şi controlul performanţelor
logistice de ansamblu precum şi concentrarea pe nivelul de servire a clienţilor .
Controlul activităţii logistice poate fi realizat monitorizând sistemul înregistr ărilor
interne (controlul intern), realizând studii de piaţă referitoare la felul în care sunt percepute de
clienţi activităţile logistice desfăşurate şi/sau folosind modele de control strategic precum
Benchmarking-ul sau modelul PIMS (măsurarea şi controlul extern al performanţelor
62 Constangioară, A., 2005, Controlul activităţii logistice, Analele Universităţii din Oradea, Secţiunea ŞtiinţeEconomice, pp. 733-737, http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/management-si-marketing/41.pdf
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 148/154
143
03:00
logistice).
În ceea ce priveşte controlul intern, vor fi analizate performanţele activităţilor logistice
prin raportarea rezultatelor curente la rezultatele anterioare ori la obiectivele propuse. Vor fi
urmărite următoarele categorii de rezultate:
costurile logistice (costurile logistice totale şi unitare, ponderea costurilor logistice în
vânzări, costurile cu transportul la aprovizionare, ponderea costurilor de transport în totalcosturi logistice, etc.);
nivelul de servire al clienţilor (rupturile de stoc, erorire de expediere a mărfurilor, mărfurile
returnate, timpul de expediere a mărfurilor, feedback -ul clienţilor şi al forţei de vânzare,
etc.);
productivitatea (unităţi livrate pe angajat, unităţi livrate pe unitate de cheltuială cu forţa de
muncă, comenzi pe reprezentant vânzări, etc.);
gestiunea resurselor (viteza de rotaţie a stocurilor, costurile de stocare, nivelul diferitelor
categorii de stocuri, bunuri de inventar uzate moral sau deteriorate, etc.); calitatea (frecvenţa pagubelor, pagubele valorice, numărul plângerilor primite, frecvenţa
returnărilor de produse, costurile cu mărfurile returnate).
10.7. Rezumat
În procesul elaborării strategiei logistice trebuie ţinut cont, printre altele, de
intercondiţionările existente între diversele activităţi logistice dar şi între operaţiunile logistice
şi activitatea întreprinderii. De asemenea, în organizarea unei activităţi logistice de succes
întreprinderea trebuie să ţină seama de următoarele principii :
1. Asigurarea leg ăturii dintre logistică şi strategia întreprinderii.
2. Organizarea concentrată a logisticii.
În pr ocesul elaborării strategiei logistice a unei întreprinderi, vor fi luate în considerare 5
elemente esenţiale pe baza cărora va fi realizată configurarea acesteia:
Modul de obţinere a produselor determină mai multe alternative de realizare a
produselor , după cum urmează: producţia pe stoc, producţia pe comandă, configurarea
comenzii și concepţia comenzii.
Externalizarea ce permite întreprinderilor, în primul rând să-şi concentreze eforturile
pe domeniile lor cheie de competenţă şi să-şi îmbunătăţească poziţia competitivă.
Strategia de distribuţie se bazează pe o reţea de distribuţie care poate fi: extensivă,
selectivă sau exclusivă.
Strategia serviciilor oferite clienţilor impune, în primul rând, o ierarhizare a
clienţilor în funcţie de importanţa lor, celor mai importanţi asigurându-se, cu prioritate,
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 149/154
144
serviciile dorite, în timp ce pentru deservirea celorlalţi clienţi se poate apela la alţi prestatori de
servicii.
Strategia activelor implică adoptarea deciziilor privind uzinele, echipamentele de
producţie, serviciile de gestiune a comenzilor, centrele de prestări servicii etc., amplasarea,
mărimea şi misiunea acestora având un impact major asupra performanţei lanţului logistic. În
acest caz, alternativele sunt reprezentate de: modelul mondial, modelul regional și modelulnaţional.
Strategia de servire logistică a clienţilor face parte integrantă din strategia logistică a
întreprinderii, pentru elaborarea acesteia fiind parcurse o serie de etape interdependente:
Stabilirea nivelului de servire logistică dorit de clien ţ i.
Evaluarea propriei performan ţ e în domeniul servirii.
Evaluarea nivelului de servire oferit de concuren ţ i.
Proiectarea strategiei de servire logistică.
Fiecare alternativă strategică pe care întreprinderea o poate implementa este analizată
prin prisma costurilor pe care le implică şi a rezultatelor pe care le generează, fiind selectată
alternativa cea mai eficientă.
Principalele alternative strategice ce pot fi implementate, luând în considerare valoarea
adăugată percepută de client corelată cu variabila preţ, sunt următoarele:
„Orientarea spre nord”;
„Orientarea spre est”;
„Orientarea spre nord-est”;
„Orientarea spre sud”;
“Orientarea spre sud-est”;
„Orientarea spre vest”;
„Orientarea spre sud-vest”;
„Orientarea spre nord-vest”.
Controlul activităţii logistice este necesar pentru asigurarea eficienţei acesteia şi poate fi
realizat atât din perspectivă funcţională, cât şi din perspectivă procesuală.
În cazul efectuării unui control din perspectivă funcţională, vor fi măsurate
performanţele diferitelor activităţi logistice, după cum urmează:
timpul de înregistrare a unei comenzi;
timpul necesar procesării comenzilor pe client/produs/zonă;
timpul de livrare a mărfurilor pentru fiecare comandă/produs/zonă;
mărimea comenzilor pe client/produs/zonă.
Pe de altă parte, perspectiva procesuală impune măsurarea şi controlul performanţelor
logistice de ansamblu precum şi concentrarea pe nivelul de servire a clienţilor.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 150/154
145
10.8. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1. În procesul elaborării strategiei logistice trebuie ținut cont și de intercondiționările existente
între diversele activități logistice, între care se regăsește și cea existentă între gestiunea
stocurilor și transport. Astfel, reducerea stocului mediu din spațiile de depozitare are ca efect :
a) scăderea numărului și frecvenței deplasărilor la furnizori; b) sporirea costurilor de transport;
c) scăderea circulației mărfurilor ;
d) sporirea costurilor de stocare.
2. În activitatea de control intern a activității logistice, va fi urmărită, printre altele, și
următoarea categorie de rezultate:
a) rentabilitatea financiară; c) gestiunea resurselor umane;
b) nivelul de servire al furnizorilor; d) productivitatea muncii.
3. În procesul elaborării strategiei logistice trebuie ținut cont și de intercondiționările existente
între diversele activități logistice, între care se regăsește și cea existentă într e depozitare și
transport. Astfel:
a) diminuarea costurilor generate de spaţiile de depozitare proprii sau închiriate poate
conduce, în condiţiile aceluiaşi volum de activitate şi aceleiaşi pieţe țintă, la reducerea
cheltuielilor de transport;
b) reducerea cheltuielilor de transport, prin apropierea de piaţa ţintă şi mărirea numărului
punctelor de depozitare, poate conduce la reducerea cheltuielor de depozitare;c) creșterea costurilor generate de spaţiile de depozitare proprii sau închiriate poate conduce,
în condiţiile aceluiaşi volum de activitate şi aceleiaşi pieţe țintă, la creșterea cheltuielilor de
transport;
d) reducerea cheltuielilor de transport, prin apropierea de piaţa ţintă şi mărirea numărului
punctelor de depozitare, poate conduce la creșterea cheltuielor de depozitare.
4. În activitatea de control intern a activității logistice, va fi urmărită, printre altele, și
productivitatea muncii, categorie în care se încadrează și următorul indicator:
a) viteza de rotație a stocurilor ; c) unităţi livrate pe angajat;
b) rupturile de stoc; d) costurile logistice totale.
5. Alternativa caracterizată prin faptul că producătorul realizează mai întâi partea generică a
produsului, pe care-l va fi finaliza după primirea comenzii, reprezintă strategia:
a) producției pe stoc; c) producției pe comandă;
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 151/154
146
b) configurării comenzii; d) concepției comenzii.
6. În activitatea de control intern a activității logistice, va fi urmărită, printre altele, și nivelul
de servire al clienților, categorie în care se încadrează și următorul indicator :
a) timpul de expediere a mărfurilor ; c) costurile logistice unitare;
b) viteza de rotație a stocurilor ; d) unități livrate pe angajat.
7. Una dintre alternativele strategice care poate fi implementată de o întreprindere în ceea ce
privește modul de obținere a produselor este:
a) strategia exclusivă; c) modelul mondial;
b) strategia de configurare a comenzii; d) strategia de externalizare extinsă.
8. Alternativa strategică caracterizată prin menţinerea valorii adăugate percepute de client şi
scăderea preţului reprezintă:
a) „orientarea spre nord”; c) „orientarea spre est”;
b) „orientarea spre sud”; d) „orientarea spre vest”.
9. Externalizarea activităților logistice permite întreprinderilor în primul rând:
a) accesul la mijloace tehnologice;
b) obținerea economiilor ;
c) concentrarea eforturilor pe domeniile lor de competență;
d) acoperire teritorială.
10. Alternativa strategică caracterizată prin creşterea valorii adăugate percepute de clienţi în
condiţiile menţinerii nivelului preţului reprezintă:
a) „orientarea spre nord”; c) „orientarea spre est”;
b) „orientarea spre sud”; d) „orientarea spre vest”.
11. Înainte de fomularea deciziei privind externalizarea activităţilor sale, întreprinderea
trebuie analizeze, printre altele, și următorul element:
a) economiile de scară; c) sursa avantajului competitiv;
b) acoperirea sa teoritorială; d) caracterul pieței țintă.
12. Unul dintre principalele aspecte care stau la baza proiectării strategiei de servire logistică
este:
a) sursa avantajului competitiv; c) economiile de scară obținute;
b) politica de servire logistică a concurenților ; d) acoperirea geografică.
13. Marile firme globale ca FedEx, UPS, Deutsche Post sau TPG care subcontractează
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 152/154
147
servicii logistice către alți operatori şi integrează întregul lanţ al livrărilor, de la vânzător la
cumpărător, în zone geografice extrem de vaste, graţie tehnologiei informatice sofisticate de
care dispun, reprezintă:
a) third-party logistics provider - 3PL; c) operatori logistici “clasici”;
b) fourth party logistics providers - 4PL; d) second party logistics providers.
14. Una dintre etapele procesului de elaborare a strategiei de servire logistică este:
a) identificarea modului de obținere a produselor;
b) stabilirea nivelului de servire logistică dorit de concurență;
c) evaluarea propriei performanțe în domeniul servirii;
d) stabilirea nivelului de externalizare a activității de servire logistică.
15. Organizaţiile lider în domeniul producţiei şi care urmăresc să atingă excelenţa în
domeniul logistic aplică o serie de strategii de bază, care au succes, între care se numără și:
a) proiectarea şi realizarea unor reţele logistice naționale;
b) asigurarea unor procese de producţie şi de efectuare a comenzii orientate după concuren ță;
c) realizarea cumpărării la nivel individual;
d) stabilirea de parteneriate de valoare adăugată cu furnizorii, precum şi cu prestatorii de
servicii.
Răspunsuri:
Nr. întrebare Răspuns Nr. întrebare Răspuns
1 b 9 c
2 d 10 a
3 d 11 c
4 c 12 b
5 d 13 b
6 a 14 c
7 b 15 d
8 d
10.9. Temă de control
Pe baza celor studiate prin parcurgerea unităţilor de învăţare 9 -10, completaţi analiza
activității de logistică și distribuție desfășurată de societatea comercială care a făcut obiectul
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 153/154
148
temelor de control 1 și 2. Această temă va consta practic în abordarea următoarelor aspecte
referitoare la destinaţia aleasă:
1. Prezentarea strategiei de distribu ție a societății comerciale;
2. Prezentarea strategiei logistice a societă ții comerciale;
3. Concluzii și propuneri privind activitatea de logistică și distribuție a mărfurilor
desfășurată de societatea comercială respectivă.Planul de lucru va avea în vedere lucrul în echipă – se formează echipe de maximum 2
persoane, care vor colabora la realizarea temei de control, prezentând în detaliu toate
elementele solicitate descrise în metodologia de lucru şi în cadrul unităţilor de învăţare
specificate mai sus.
Tema de control va fi transmisă cadrelor didactice pe adresele de mail specificate până
la o dată stabilită de comun acord.
Studiul de caz înglobează 10% din nota finală, evaluarea urmărind originalitatea,
corectitudinea și prezența elementelor menționate mai sus.
Bibliografie
1. Bălan, C., 2006, Logistica, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;
2. Belu, M.G., 2008, Logistica – factor de competitivitate, Jurnalul Economic, Anul XI, Nr.
28, pag. 197-210, http://core.ac.uk/download/pdf/6466131.pdf;
3. Constangioară, A., 2005, Controlul activităţii logistice, Analele Universităţii din Oradea,
Secţiunea Ştiinţe Economice, pp. 733-737,
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/management-si-marketing/41.pdf;4. Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No 1/2006,
ISSN 2069–8887,
ISSN-L 1842-0206, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/8.pdf;
5. Vasiliu, C., 2008, Elaborarea strategiilor logistice, Cercetări practice şi teoretice în
Managementul Urban, Anul 3, Nr. 7, ISSN: 1842-5712, http://www.um.ase.ro/no7/5.pdf ;
6. Vasiliu, C., Felea, M., Mărunţelu, I., Caraiani, Gh., 2008, Logistica şi distribuţia
mărfurilor, note de curs, Editura ASE, Bucureşti;
7. * * * - Distribuţia şi logistica mărfurilor, 2005, note de curs, Universitatea “George
Bacovia” din Bacău.
8/16/2019 1784 Logistica Si Distributia Mf CursID 8511
http://slidepdf.com/reader/full/1784-logistica-si-distributia-mf-cursid-8511 154/154
Bibliografie
1. Anghel, L.D., 2004, Business to business marketing , Editura ASE, Bucureşti;
2. Balaure, V. (coordonator), 2005, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti;
3. Bălan, C., 2001, Logistica, Editura Uranus, Bucureşti;
4. Bălan, C., 2006, Logistica, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;
5. Belu, M.G., 2008, Logistica – factor de competitivitate, Jurnalul Economic, Anul XI, Nr.
28, pag. 197-210, http://core.ac.uk/download/pdf/6466131.pdf;
6. Constangioară, A., 2005, Controlul activităţii logistice, Analele Universităţii din Oradea,
Secţiunea Ştiinţe Economice, pp. 733-737,
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2005/management-si-marketing/41.pdf;
7. Diaconescu, M., 2002, Marketing agroalimentar, Editura Uranus, Bucureşti;
8. Florescu, C. (coordonator), 1992, Marketing, Editura Marketer, Bucureşti;
9. Gîrboveanu, S., Barbu, M. C. (coordonatori), 2012, Cuno ştinţe de specialitate pentruexamenul de licenţă, Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie şi Administrarea
afacerilor;
10. Ilie, F., 2008, Marketingul afacerilor, note de curs, Universitatea Politehnica din
Bucureşti, Master Antreprenoriat Industrial;
11. Ilieş, L., 2006, Logistica – sursă de competitivitate, Management & Marketing, No
1/2006, ISSN 2069–8887, ISSN-L 1842-0206,