1. Colinoreceptori- tipuri de receptori care determina sensibilitatea fata de preparatele farmacologice.Clasificarea: M-colinoreceptori(muscarinici ---M1:in SNC, unii gl simpatico(intramural din stomac) -M2:pe membrana postsinaptica la terminatiunile fibrelor colinergice postgl(miocard,nervi,musc. neteda) -M3:musc. neteda, glande, endoteliu vascular M4:SNC(scoarta cerebrala) -M5:SNC(formatiunea reticulara) N-colinoreceptori(nicotinici) -Nm(de tip muscular)-la nivelul placii terminale motorii(musculature scheletica) -Nn(de tip neuronal)-corp celulelor gangl si dendrite(cel. medulosuprarenale) -Nc-la niv. Cerebral Efecte la excitarea: 1. M-colinor.:mioza, micsor tensiunii intraoculare, spasmul acomodatiei, bronhospasm, bronhoree,bradicardie,dilatatie slaba a vaselor inmii, creerului,contractia m. netezi si cresterea motilitatii,relaxarea sfincterelor,hipersecretia gland. digestive, contractia detrusorului. 2. N-colinor.:-in doze mici:excitarea SNC(centrul respirator, vasomotor),cresterea eliberarii hormonului ADH,cresterea eliber de adrenalina, miscsorarea frecventei contractiior cardiac, marirea TA, cresterea:secretiei glandelor, motilitatii intestinale, mioza.

-in doze mari:inhibitia SNC(centrul respirator, vasomotor si al vomei),scaderea elberarii ADH, scaderea eliber de adrenalina, inhibitia transmisiei neuromuscul, cresterea frecv contractiilor cardiac,scaderea TA,scadera secretiei glandelor si a motilitatii intestinale, midriaza. Subst cu influenta asuprasinapselor colinergice:Dupa mec deactiune: -colinergice 1. M-colinomometice:pilocarpina, aceclidina, betanecol. 2.N-colinomimetice:lobesil, citizina, sparteina carbaclina. 3.m si n -colinomimetice:acetilcolina 1. M-colinoblocante: -- naturale:atropina, scopolamina, platifilina.

--sintetice:homatropina, pirenzepina,tropicamida. 2. N-colinoblocante: --ganglioblocante(cu actiune la niv gl vegetativi): pempidina, azametoniu, trepirium.

--curarizante(cu actiune la niv terminat nervilor motori):tubocurarina, suxametoniu, alcuroniu. 3. MsiN-colinoblocante: --cu actiune periferica:adifenina, fubrogoniu.

--cu actiune central:ridinol, dietazina, benactizin

-- cu actiune mixta:aprofen.2.Actiunea farmacologica a M-colinomimeticelor:La administrarea lor in org. predomina efectele induse de stimularea parasimpaticului.

La niv occhilor:reduc tensiunea intraoculara(deschiderea retelei trabeculare Fontano si scurgerea umorii apoase din camera anterioara), provoaca mioza(contractia m.sfincter al pupilei), spasmul acomodatiei(contractia m. ciliar).

La niv musculaturii netede:creste tonusul gastrointestinal, al uterului, vezicii urinare biliare si relaxarea sfincterelor intestinului, bronhospasm.

La niv glandelor: hipersecretia glandelor digestive,lacrimale, salivare, sudoripare.Pilocarpina –alcaloid cu structura de tip amina tertiara. Se utilizeaza pe larg in practica oftalmologica sub forma de picaturi oftalmice in scopul diminuarii tensiunii intraoculare in glaucoma.

Aceclidina –stimuleaza preponderant M-colinoreceptorii org. Amplifica si intensifica contractile intestinului, vezicii biliare,uterului. In practica chirurgicala se utilizeaza in scopul preventiei si inlaturarii atoniei postoperatorii a

musculaturii tractului digestive si vezicii urinare, hemostaza.

Pilocarpina are o actiune mai puternica comparativ cu aceclidina.

Contraindicatii:astm bronshic,dereglari ale conductibilitatii miocardului, sarcina, epilepsie, hiperchinezii.

3.N-coinomimeticele:

Nicotina este un alkaloid ce actioneaza bifazic:

1faza:se fixeaza pe receptorii nicotinici, are loc depolarizarea membrane si transmiterea impulsului nervos.

2faza:la doze mari datorita mentinerii legaturii subst- receptor, este prelungita depolarizarea, fapt ce face imposibila transmiterea unor impulsuri noide la celula pre- la cea postganglionara. In rezultar –inhibitia organuui efector.

Influenta asupra -kemoreceptorilor sinocarotidieni: stimuleaza acesti receptori, declanshind efecte reflexe.

-ganglionilor vegetative:bradicardie, hipotensiune,bronhoconstrictie, cresterea secretiilor.

-medulosuprarenalei:mobilizeza adrenalina din celulele cromafine din medulosuprarenale.

Lobelina si citizina in doze mici provoaca:bradicardie, bronhoconstrictie,cresterea secretiilor; in doze mijlocii:tahicardie, hipertensiune,contractie apoi paralizie intestinala, midriaza; in doze mari: hipotensiune,paralizia musculaturii tubului digestive.

Indicatii: combaterea fumatului,aritmii cardiac.

In cazul fumatului pe fondalul utilizarii preparatelor din aceasta grupa efectul nicotinei se sumeaza cu efectul preparatului respective(citizina),ceea ce duce la aparitia simptomelor supradozarii nicotinei. Aceasta impune persoanasa se dezica trepatat de fumat, fara a suporta simptomele absinentei, intrucit actiunea nicotinei se suprapune cu actiunea citizinei.

4.Anticolinesterazicele

Clasificare: --anticoinesterazice reversibile: fizostigmina, galantamina, piridostigmina.

1

--anticoinesterazice ireversibile: a)medicamente:paraoxon, armina.

b)subst organofosforice:insecticide, pesticide. c)subst organofosforice folosite cu scop militar: zorim, zomam.Mecanismul de actiune: consta in blocarea colinesterazei—enzima ce distruge acetilcoina. Ca rezultat al acestui process, mediatorul aceticolina se acumuleaza in sinapsele colinergice. Unele subst provoaca inhibitia tranzitorie, reversibila a activitatii enzimei. Efectul lor esterelativ si de scurta durata, iar dupa sistarea interactiunii lor cu enzima activitatea se restabileste. Alte subst formeaza cu enzima un complex stabil si doar la utilizarea reactivatorilor specifici activitatea enzimei se readuce a norma. Procesul obisnuit de hidroliza a acetilcolinei va reincepe numai la sinteza unei colinesteraze noi. Pentru majoritatea prep anticolinesterazice este caracteristica predominarea proprietatilor M-colinomimetice(bradicardie,creserea tonusului musculaturii bronshice, mioza, amplificarea secretiei glandelor bronshice,salivare, gastrice, marirea tonusului si peristaltismului intestinal).Indicatii:-sechelele poliomielitei, consecintele tulburarii circulatiei cerebrale, nevrite. -miastenia, -glaucom cu unghi inchis, -ileus paralitic si atonia cailor urinare.Fizostigmina –prep anticolinesterazic reversibil, indicinduse in glaucom.Neostigmina –este in anticolinesterazic sinetic cu activitate pronuntata. Faciliteaza transmisia excitatiei si conductibilitatea neuromusculara. Se utilizeaza in tratam miasteniei, distrofiei muscular progressive, nevrite, polinevrite, radiculite, atonia cailor urinare.5.M-collinoblocantele:- blocheaza interactiunea aceilcolinei cu receptorii muscarinici si anuleaza aparitia efectelor specific la niv tuturor structurilor colinergice care prezinta acest tip de receptori.Infuenta asupra: -- ochiului:midriaza, cresterea tensiunii intraoculare,paralizia acomodatiei (relaxarea m. ciliar, cristalinul fiind fixat, pentru a vedea la distant devin neclare si micsorate).

--sistemului cardiovascular:reduce influenta vagala,parasimpatica asupra miocardului, marirea frecventei contractiilor cardiac si cresterea necesitatii miocardului in oxygen, inlatura hipoTA indusa de colinomimetice, in doze toxice deprima central vasomotor si provoaca dilatarea vaselor cutanate. --musculaturii netede:relax muscul neteda a bronhiilor si bronhiolilor, reduc tonusul si activitatea motorie la toate niv tract gastrointestinal, actiune spasmolitica la nivmusculat cailor si vezicii biliare. --secretiei glandular:reduce secretia gland salivare, cantitatea generala a sucului gastric si activitatea lui selective; micsoreaza functia secretotie a gland bronshice, si mareste viscozitatea, in doze mici inhibaeretia glandelor sudoripare si diminueaza termoliza. Atropina-preparat M-colinoblocant ce se absoarbe rapid la niv tubului digestive. Efectele ei sunt enumerate mai sus.Platifilina –alcaloid M-colinoblocant care cedeaza atropinei. Asupra SNC are effect sedative, la niv org periferice- efect spasmolitic pronuntat. Se utilizeaza in starile spasmatice ale musculaturii netede a organelor si vaselor. Indicatii: - tratament maladiilor inflamtorii oftalmice si pt alegerea ochelarilor sau lentilelor de corectie -tratamentul complex al bolii ulceroase a stomac si duoden. -cu scop de premedicatie in anesteziologie, pt prevenirea reflexului vagovagal si stopul cardiac in caz de intubatie -trat colicelor hepatice, renale, intestinale. -ca antidot in intoxicatia cu morfina, supradozarea colinomimeticelor si anticolinesterazicelor. -profilax bradicardiei acute. -investigatii radiologice ale org tract gastrointestinal -tratam parchinsonismului si profilaxia raului de mare si de avion -tratam skizofreniei (soc atropinic). -uneori in transpiratie patologice6.Ganglioblocantele –blocante ganglionare.Clasificare : 1. Dupa structura chimica:

-compusii bis-cuaternari de amoniu:hexametoniu,trepiriu, dimecolina. -aminele tertiare:pempidina,temechina, pahicarpina. -derivati sulfonici:trimetafan. 2. Dupa durata de actiune: -cu durata lunga:pempidina, dimecolina,temechina. -cu durata medie:hexametoniu, azametoniu, cvateron. -cu durata scurta:trepirium, trimetafan.Mecanism de actiune: consta in blocarea N-colinoteceptoriir ganglionilor neuronali si intrerupereamediatiei la niv ganglionilor vegetative. Ca rezultat al blocarii ganglionilor nervilor simpatico vasoconstrictori are loc dilatarea vaselor si scaderea TA(prin blocarea N-colinorecept medulosuprarenalelor, ceea ce induce reducerea eliminarii adrenalinei si reducerea ei in singe)Aceste subst intrerup medicatia exitatiei si prin gangl parasimpatici (ex:in blocarea gangl nerv vag reduce secretia sucului gastric, atenueaza motilitatea si tonusul gastrointestinal, efect bronhodilatator si spasmolitic, normalizeaza trofic alterata a tesuturilor). Influenta asupra: -sist cardiovascular: dilatarea vaselor, scaderea TA. -tubul digestiv: reduc secretia sucului gastric, atenueaza motilitatea si tonusul organelor tractui gastrointestinal. Indicatii : trat bolii hiprtonice si pt jugularea puseului hypertonic reducerea hemoragiei in cimpul operator in trat edemului pulmonar pt micsorarea spasmuluivaselor periferice in endarterita trat complex al ulcerului gastric si colitei spastic. Contraindicatii: hipotensiun arterial, sarcina.Hexametoniu –manifesta actiune ganglioblocanta pronuntata, provoaca diatarea pronuntata a arterelor de calibru mic, capilarelor. Nu penetreaza barierele hematoencefalica si placentara. Ca rezultat se reduce debitul sistolic si cardiac din contul micsorarii reintoarcerii venoase a singelui spre cord. Astfel iduce hipotensiunea ortostatica.Azametoniu –dupa proprietati se aseamana cu hexametoniu,

2

insa are potenta mai mica si o durata mai scurta de actiune.Pempidina –dupa activitate este similar cu hexametoniu, e mai putin toxica si exercita actiune mai durabila. Penetreaza barieraa hematoencefalica. Se indica la pers senile cu ateroscleroza coronariana si cerebrala. Reactii adverse: tahicardie,paralizia acomodatiei si midriaza,xerostomie, atonie intestinala si constipatii, atonia vezicii urinare cu dezvoltarea anuriei colaps ortostatic, vertij, somnolent.7.Miorelaxantele – blocantele muscular.Clasificare : -dupa mec de actiune:

1. Blocante neuromusculare antidepolarizante: pipercuroniu, pancuroniu, tubocurarina. Acestia interactioneaza cu cu recept nicotinici de la niv jonct neuromusculare pe care ii blocheaza, anihilind astfel actiunea depolarizanta a acetilcolinei asupra membrane postsinaptice. Antagonisti ai acestor compusi sunt prep anticolinesterazice(acetilcolina).

2. Blocante neurousculare depolarizante: suxametoniu iodura(ditiina,listenon). Interactioneza cu recept nicotinici de la niv placii motorii, inducind depolarizarea membrane postsinaptice. Survine o perioada scurta de stimulare repetitive, care genereaza fasciculatii musculare tranzitorii. Antagonist – nicotina.

3. Blocante neuromusculare mixte:dioxoniu.

Tubocurarina –blocheaza preponderant N-colinorecep mushkilor striati, in doze mari –si colinor ganglion vegetative. Favorizeaza eliberarea histamine din tesuturi, ceea e induce bronhospasm, sialoree, hipersecretia gland gastrice si intensificarea hipoTA.

Suxametoniul determina tahicardie moderata prin actiune vagolitica si prin eliberare de noradrenalina din terminatiunile adrenergice, cresterea usoara a debitului cardiac.

Mellictina alcaoid, care este absorbit in tractul digestive. Nu provoaca relaxarea complete a intregii musculature striate, activitatea m respiratori fiind pastrata. Se utilizeaza in boala Parkinson si maladiile insotite de hipertonusul m scheletici si tulburarea functiilor motorii.

Indicatii : pt relaxarea musculaturii in fracturile osoase cu deplasare de fragmente.

maladiile insotite de hipertonusul m scheletici si tulburarea functiilor motorii.

boala Parkinson.

Complicatii : modificari cardiuvascuare secundare stimuarii SN vegetataiv sau ca urmare a eliberarii de histamine.

Principia de decurarizare: monitorizarea functiilor vitale,pregatirea tubului digetiv(pe stomacul gol in scopul reducerii aspiratiei pulmonare),premedicatie care consta in administrarea unei combinatii de medicamente, care completeaza sau amelioreaza calitatea anestezicului.

8.Clasificarea susbt cu actiune asupra transmiterii impulsurilor in sinapsele adrenergice:

a.Prep ce stimuleaza sinapsele adrenergice- adrenomimeticele(exita adrenoreceptorii) si simpatomimetice(intensifica functia SN simpatic)—intensifica eliminarea si inhiba inactivarea cateholaminelor.

--dupa mec de actiune:

A. cu actiune directa: epinefrina, fenilefrina, izoprenalina, salbutamol.

B. cu actiune indirect: 1. Contribuie la eliberarea mediatorilor:amfetamina, tiramizina, nafazolina.

2. inhiba recaptarea mediatorilor:cocaina, nortriptilina, desipramina.

C. cu actiune mixta: efedrina, metoraminol.

-- dupa selectivitatea actiunii:

A. alfa-adrenomimetice: 1. Alfa1- fenilefrina, metoxamina, midodrina.

2. alfa2 –periferice:nafazolina, xilometazoina, indanazolina.

--centrale: guanfacina,guanabenz, metildopa.

B. beta-adrenomimetice: 1. Beta1 –dobutamina.

2. beta2- salbutamol, terbutalina, formoterol, ritodrina.

3. alfa1 si beta2 –izoprenalina, orciprenalina.

C. alfa si beta –adrenomimetice:epinefrina, norepinefrina.

D. simpatomimetice: efedrina, dopamine.

E. dopaminomimetice: dopamine, ibopamina, apomorfina.

-- dupa durata actiunii:

A. cu durata scurta(5-15min):epinefrina, norepinefrina,dopamine.

B. cu durata medie(20-40min):fenilefrina, metoxamina, metoraminol, etilefrina.

C. cu durata lunga(peste60min):efedrina, midodrina.

b) Prep ce blochiaza transmisia exitatiei adrenergice—adrenoblocante(blocheaza adrenoreceptorii) si simpatolitice(diminueaza functia SN simpatic):

A. adrenoblocante: 1. Alfa-adrenoblocante:

--alfa1, alfa2 neselective: fentolamina,tolazolina, proroxan.

--alfa1 selective:prazosina, terazosina, alturosina.

--alfa2 selective:iohimbina, indoramina.

2. beta-adrenoblocante:

--beta1, beta2 neselective:propanolol, oxprenolol,pindolol,nadolol.

--beta1 selective:talinolol, metoprolol, acebutolol.

Cu actiune simpatomimetica intrinseca:pindolol, acebutolol, oxprenolol.

Cu actiune vasodilatatoare:dilevalol, carteolol, nebivolol.

3.alfa, beta- adrenoblocante: labetaol,carvedilol,proxodalol.

B. simpatolitice :rezerpina, guanetidina, bretiliu.

9. Adrenomimeticele ce stimuleaza predominant 2 adrenoreceptorii si 3

3

(epinefrina,norepinefrinas).Influen a lor țasupra sistemului cardiovascular,microcircula iei,organelor țcu musculatura netadă,metabolismul.Indica ii i ț școntrarescic ii.ț Epinefrina- biosintetizată din tirozină în medulosuprarende de unde se eliberează in sînge înso ită de mici țcantită i de noradrenalină.ț Infuen a asupra sistemului țcardiovascular i a microcircula iei:ș ț-amplifică i accelerează contrac iile ș țcardiace-măre te tensiunea arterialăș-efectul presor exprimat la administrarea intravenoasă a preparatului-ac iunea constructoare durează doar țcîteva minute-efectul vasoconstruc iilor utilizat în țcadrul anesteziei locale pentru a prelungi anestezia i a împedica absorb ia ș țanastezicului.-măre te excitabilitatea ,automatismul șmiocardului i facilizează condurea șextita iei prin sistemule de conduruce al țcardului. Infuen a asupra musculaturii țnetede:-scade tonusul musculaturii netede a bronhilor-reduce tumefierea acută a musculaturii lor Infuen a asupra metabolismului:ț-amplifică glicogendiza-măre te nivelui glucozei din sîngeș-antagonist al insulinei-metabolismul lipidic-amplifica liboliza-cre te tempereatura corpuluiș-spore te consumul de oxigenșNoreprinefina-are ac iune țvasoconstructoare mai exprimată-măre te tonusul vascular i tensiunea ș șarterială-are ac iune neînsemnată asupra țmiocardului-nu ac ionează la niv musculaturii țbronhilor-nu influen ează procesele metaboliceț -se administreaza numai intravenos ,deoarece este posibilă necroza esuturilor.ț Indicatii:Epinefrina:-stop cardiac-comă bri bripoglicemica-astm bron icș-pentru amplificarea anesteziei i șmic orarea ac iunii rezoptive toxice ale ș țanestezicelor locale- oc anafilacticș-edem angioneorotic-alte reac ii alergicețNorepinefrina:-hipotonie de origine diversă(colaps, oc,intoxica ii însi ite de ș ț țdeprimarea centrului vasomator)-ac iunu inflamatorii ale nucoaseo nazale ț

i a ochilorșContraindica ii:ț-boli cardiace-scleroza vaselor cerebrale i coranorieneș-boala hipertonică-oviabetEfecte adverse:-suprasolicitarea i ca exia carduluiș ș-insuficien a cardică acută cu dezvoltarea țedemului pulmonar

-la bolnavii cu alteroscleroză cre tera șacută a tensiuni arteriale poate contribui la dezvoltarea icustului cerebral.10. Adrenomimeticele au actiune vasoconstrictoare. Clonidina –subst ce exita selectiv receptorii adrenergici. Activeaza receprtorii adrenerg din structurile centrale de control a funct cardiovasc cu diminuarea fluxului simpatoadrenergic si creste tonusul parasimpatic. Fenilefrina – stimulator al alfa 1 adrenerecept . pe mucoasa inflamata a nasului provoaca vasoconstrictia vaselor, atenuind astfel fenomenul exudatiei. La actiune resorbtiva prep constricta vasele si mareste TA mai putin pronuntat insa mai indelungat. Nafazolina -genereaza consrictia indelungata a vaselor periferice la tilizarea topica. Este utilizata in trat rinitelor, sinuzitelor,conjuntivitele alergice. Nu se recomanda in rinita cronica deoarece cauzeaza necroza mucoasei. Clasificare :

A. Alfa 1 adrenomimetice:fenilefrina, efilefrina, midodrina, metoraminol.

B. Alfa2 adrenomimetice periferice : nafazolina, endanazolina, xilometazolina. Centrale : clonidina, guanfacina, guanabenz, metildopa. Mecanism de actiune: formeaza un metabolit activ care este antagonist alfa 1 adrenorecept si interactioneaza cu ei in arteriole si venule. Indicatii: profilaxia si trat hipoTA acute, hipoTA ortostatica, enurezis nocturn. rinite acute, sinusite, conjunctivite alergice, boala hiperactivitatii. Contraindicatii: rinita cronica-necroza mucoasei. Reactii adverse: vertij, cefalee, slabiciune, xerostomie.

11.Adrenomimeticele cu influenta asupra beta adrenomimeticelor(izoprenalina,salbutamo(.Clasificare.Efectele farmacologice.Indicatii si contraindicatii.Efectele adverse.

Preparatele beta adrenomimetice:

Beta 1-adrenomimetice-dobutamina

Beta 2 adrenomimetice,salbutamol,terbutalina,hexoprenalina,fenoterol,salmeterol,formoterol,ridodrina.

Beta 1 si 2 adrenomimetice-izoprenalina,orciprenalina.

Izoprenalina clorhidrat-stimuleaza beta1 si beta2 adrenoreceptorii.Are influenta stimulatoare asupra beta2 adrenoreceptorilor bronhiilor,exercita actiune bronhodilatatoare

pronuntata,favorizeaza transmisia impulsurilor prin sistemul de conducere al cordului.

Indicatii:tratamentul astmului bronsic in blocul atrioventricular.

Efecte adverse:poate provoca tahicardie,aritmie,scaderea tensiunii arteriale.

Salbutamolul excita selective beta2 adrenoreceptorii ,relaxeaza mai indelungat musculatura bronhiilor.

Indicatii- se utilizeaza pentru abolirea si preventia acceselor de astm bronsic ,scad activitatea contractila a miometrului si se folosesc pentru preintimpinarea nasterii premature si a avortului.

12.Alfa adrenoblocantele(prazosina,fentolamina(.Clasificarea.Proprietati farmacologice principale,indicatii si contraindicatii.Reactii adverse.

-Preparate alfa-adrenoblocante:

Alfa 1si 2 neselective:fentolamina,fenoxibenzamina,tolazolina,proroxan,clorpromazina,droperidol.

Alfa 1 selective-prazosina,terazosina,doxazosina,alturosina.

Alfa 2 selective-iohimbina,indoramina.

Proprietati farmacologice:Blocarea alfa adrenoreceptorilor contribuie la dilatarea vaselor sangvine si scaderea tensiunii arteriale.Alfa adrenoblocantele atenuiaza actiunea unor substante precum:norepinefrina,fenilefrina.

Epinefrina pe fundalul alfa aderenoblocantelor nu mareste dar micsoraza tensiune arterial datorita faptului ca la blocarea alfa adrenoreceptorilor se manifesta actiunea stimulatoare a adrenalinei asupra beta adrenoreceptorilor si excitare beta 2 adrenoreceptorilor vaselor sangvine duce la dilatarea lor si scaderea tensiunii.

Fentolamina derivat imidazolic cu afinitate asupra receptorilor alfa 1 cit si alfa 2 adrenergici.Efectele adverse sunt reprezentate de :hipotensiune,tahicardie,aritmii cardiac,crize ischemine.

Prazosina blocind alfa 1 adrenoreceptorii diminueaza efficient tensiunea arteriala in boala hipertonica si intr-o masura mai mica decit fentolamina provoaca tahicardie.

Utilizari terapeutice :afectiunile vaselor periferice,boala hipertona.

Efecte adverse:tahicardie,vertij,rinita,colaps ortostatic,tulburari de ritmcardiac.

4

Contraindicatii:modificari organice la nivelul cordului si vaselor.

13.Beta adrenoblocantele (propanololul,metaprololul(Clasificare.Mecanism de actiune.Efecte farmacologice.Indicatii, contraindicatii. Reactii adverse

Clasificare :

Beta 1 si 2 neselective-propranolol,oxprenolol,pindolol,alprenolol,nadolol,sotalol,timolol.

Beta 1 selective-talinolol,metoprolol,acebutolol,atenolol,nebivolol

Cu activitate simpatomimetica intrinseca:pindolol,oxprenolol,alprenolol,acebutol.

Cu actiune vasodilatatoare-dilevalol,carteolol,pindolo,celiprolol,nebivolol.

Propranololul-blocheaza atit beta 1 cit si 2 adrenoreceptorii,blocind beta 1 atenueaza si reduce frecventa contractiilor cardiac,diminueazanecesitatile miocardului in oxygen,reduce automatismul cordului.La utilizarea sistematica preparatul scade tensiuneae arterial,micsoreaza eliminarea reninei din rinichi.

Indicatii :angina pectorala,aritmii,boala hipertonica.

Metoprololul blocant al receptorilor beta1 fara activitate beta stimulatoare si effect de stabilizare a membraniepotrivit pentru tratamentu hipertensiunii arteriale,anginei pectoral,aritmiilor cardiac,infarctului miocardic,afectiuni cardiac functionale insotite de palpitatii idicat in tratamentul profilactic al migrenei.

Contraindicatii:insuficienta cardiaca,dereglarea conductibilitatii atrioventriculare,spasmele vaselor periferice,astm bronsic.

Efecte farmaceutice:beta adrenoblocantele se caracterizeaza prin 3 tipuri de actiune :antianginoasa,antiaritmica,hipotensiva.

Actiunea antianginoasa de datoreaza inlaturarii efectelor inotrope si cronotrope positive ale catecolaminelorceea ce contribuie la reducerea necesitatii miocardului in oxigen concomitant blocheza efectele metabolice ale catecolaminelor fapt care favorizeaza actiunea antianginoasa.

Actiune antiaritmica rezulta din diminuarea excitabilitatii si automatismului sistemului de conducere a cordului deoarece preparatele blocheaza beta receptorii nodului sinusal.

Efectul hipotensiv este Indus de micsorarea debitului cardiac si activitatii

sistemului renin-angiotensina,sub influenta beta adrenoblocantelor rezistenta vasculara periferica poate sa se mareasca reflector datorita reducerii debitului cardiac.

14.A lfa si Beta adrenoblocantele(labetalolul(actiunea farmacologica indicatii contraindicatii

Labetalolul compus cu efecte alfa 1 si beta blocante adrenergice neselective.Blocarea beta receptorilor este de -1o ori mai intensa decit blocarea alfa1 receptorilor.reprezinta un progress in terapia medicamentoasa a afectiunilor cardiovasculare majore:hipertensiune,cardiopatia ischemica si aritmiile cardiac.

Efecte

Blocarea receptorilor beta-adrenergici postsinaptici, ca urmare a ocuparii lor competitive, impiedica realizarea efectelor catecolaminelor asupra sistemului cardiovascular, respirator, renal, SNC, etc.La nivel miocardic determina:- bradicardie   prin inhibarea nodului sinoatrial, BAV prin inhibarea conducerii la nivelul nodului atrioventricular;- alterarea contractilitatii miocardice - efect inotrop negativ - datorita impiedicarii cuplarii excitatie-contractie ce determina contractilitate miocardica scazuta si duce la scaderea debitului cardiac.

La nivelul vascularizatiei periferice determina:- scaderea tonusului de repaus ce duce la vasodilatatie.

La nivelul sistemului nervos central:- antagonistii beta-adrenergici, in special cei care sunt lipofili, pot determina sedare si convulsii.

La nivelul aparatului respirator:- antagonistii beta-adrenergici determina bronhospasm prin cresterea tonusului musculaturii netede bronsice.

La nivelul metabolismului:- blocarea receptorilor β2 adrenergici se soldeaza cu hipoglicemie prin blocarea lipolizei, a glicogenolizei si gluconeogenezei. Consecutiv blocarii receptorilor β1 scade secretia de renina.

Indicatii:tratamentul crizei hipertensive,angina pectoral,aritmii.

Contraindicatii:insufiienta cardiac.dereglrea conductibilitatii atrioventriculare,spasmele vaselor periferice,astm bronsic.

15.simpatoliticele(rezerpina,guanitidina,metildopa(Particularitatile mecanismului de aciune. Influenta lor asupra sistemului cardiovascular,tractului gastrointestinal,SNC,indicatii efecte adverse

Aceasta clasa de preparate blocheaza inervatia simpatico la nivelul terminatiilor postganglionare nu influenteaza asupra adrenoreceptorilor si

nu diminueaza aciunea substantelor adrenomimeticedin contra o amplifica.

Rezerpina este un alcaloid,poseda capacitate de a se acumula in membrane veziculelor din terminatiile fibrelor adrenergice,deregleza procesul de depozitare a noradrenalinei in vezicule ,inhiba recaptareacatecolaminelor,deregleaza sinteza lor,ca rezultat diminueaza continutul noradrenaliei in terminatiile fibrelor adrenergice inducind tulburarea transmisiei excitatiei in sinapsele adrenergice.strabate usor bariera hematoencefalica si reduce continutul noradrenalinei in SNC.

Influenta asupra sistemului cardiovascular :tensiune arterial scade lent ,se reduce rezistenta vasculara periferica si deprima reflexele presorii,bradicardie .

Infuenta asupra tractului gastrointestinal:creste secretia si activitatea motorie.

Influenta asupra SNC:strabate usor bariera hematoencefalica si reduce continutul noradrenalinei in SNC ,favorizeaza somnul.

Metildopa penetreaza prin bariera hematoencefalica in SNC unde se transforma in alfa metilnoradrenalina,dereglezabiosinteza catecolaminelor ,reduce concentratia noradrenalinei inlaturind-o din terminatiunile nervoase.

Micsoraza frecvent contractiilor cardiac,amelioreaza circulatia renala,amplifica diureza,manifesta effect sedative,poteniaza actiunea halucinogenelor si neurolepticelor.In cazul utilizarii preparatului pot intervene stari de somnolent,depresie,leucopenia,dereglarea functiei hepatice.

Efecte adverse:somnolenta,depresie,rinita,amplificarea secretiei gastrice,crestera mobilitatii tractului gastrointestinal,spasmulgastric,intestinal,diaree.

Contraindicatii:ulcer gastrointestinal,afectiuni hepatice si renale,boli organice ale sistemului cardiovascular,sarcina,stari depressive.

16 Clasificarea preparatelor antihypertensive.

A. Antihypertensive neurotrope: 1.stimlatori ai adrenoreceptorilor centrali: clonidina, metildopa, guanfacina.

2.simpatolitice:rezerpina,guanadrel, bretiliu

3.alfa-adrenoblocante:fentolamina, prazosina, doxazosina.

5

4.beta-adrenoblocante:

--beta1 si beta2 neselective:propanolol, oxprenolol, sotalol.

--beta1 selective:metoprolol, atenolol, acebutolol.

5.alfa-beta –adrenoblocante:labetalol, carvedilol,proxodolol.

6.ganglioblocante:hexametoniu, azametoniu, trepiriu.

7. agonisti selective ai receptorilor imidazolici:moxonidina, rilmenidina.

8.antiserotoninice:ketanserina.

B. Antihypertensive periferice: 1.vasodilatatoare periferice:

--arteriodilatatoare:hidralazina, diaxoxid, minoxidil.

--venodilatatoare:bendazol,nitroglicerina, izosorbid.

2.blocantele canalelor de Ca: verapamil, galopamil, amlodipina.

3.activatorii canalelor de K:cromakalim, nicorandil,pracidil.

4.inhibitori ai enzimei de conversie:captopril, enalapril, lisinopril.

5.blocantele receptorilor angiotensinei 2:losartan, eprosartan, candesartan.

6.blocant al reninei: alischiren

7.spasmolitice miotrope: Mg sulfat, papaverina, bendazol.

C. Prep pt trat complex al hiperTA si antihypertensive combinate:

1.diuretice:furosemid, clopamida, indapamida.

2.prep ce deprima SNC: neuroleptice , tranchilizante, sedative, hipnotice.

3.antihipertensive combinate:adelfan, capozid, captopres.

17.Medicamentele antihipotensive:clasificarea si caracterizarea grupelor.

Antihipotensivele sunt medicamente folosite in hipotensiunele acute marind tensiunea arteriala.

Clasificarea in functie de mecanismul de actiune

I. VasoconstrictoareA. Cu acţiune centrală1) Stimulantele bulbare : niketamidă, camfor, sulfocamfocaină, pentetrazolEleuterococ, extractul fluid de Rodiolă, extractul fluid de Leuzeae, pantocrină, rantarină 2) Excitantele SNC (metilxantinele): cafeină, cafeină natriobenzoică3) Stimulantele generale (tonizante generale şi adaptogene): tinctura de Ginseng, pantocrina,rantarina.

B. Cu acţiune periferică: 1) a, b-adrenomimetice: epinefrină, norepinefrină, dopamină, efedrină2) -adrenomimetice: αetilefrină, fenilefrină, metoxamină, metoraminol, midodrină3) Alcoloizi din Ergot şi derivaţii lor: ergotal, ergotamină tartrat, dihidroergotamină etc.4) Polipeptide vasoactive: angiotensinamidă, vasopresina, terlipresină, felipresină5) Derivaţii izotioureici: izoturon, difetur, raviten

II. Remediile ce intensifică contracţiile cardiace şi cresc debitul cardiac:

1) Glicozidele cardice: strofantină, digitoxină, digoxină, corglicon etc.2) Cardiostimulantele: a) b1, b2-adrenomimetice: izoprenalină, orciprenalină b) b1-adrenomimetice: dobutamină, ibopamină c) dopaminomimetice: dopamină, dopexamină d) , -adrenomimeticeα β : epinefrină, efedrină 3) Stimulantoarele adenilatciclazei: glucagon4) Inhibitorii fosfodiesterazeii (bipiridinele): amrinonă, milrinonă

III. Remediile ce măresc volumul sângelui circulant

1) Coloizii: dextran 70, dextran 40, poligelină, albumină umană, hidroxietilamidon2) Cristaloizii: soluţia clorură de sodiu, soluţia glucoză, soluţii polielectrolitice (Ringer,

Ringer lactat, acesol, trisol etc.)

IV. Antihipotensivele cu mecanism complex de acţiune: dezoxicorticosteron acetat, fludrocortizon

V. Antihipotensive cu acţiune permisivă:

Glucocorticoizii: hidrocortizon, prednisolon, dexametazonă etc

Clasificarea antihipotensivelor dupa patogeneza

A. Remediile medicamentoase care măresc debitul cardiac şi tonusul vaselor periferice:

- , -adrenomimeticele; α β- stimulantele bulbare; - excitantele SNC

(metilxantinele); - glucocorticoizii;

B. Remediile medicamentoase, care preponderent cresc tonusul vaselor periferice:

- -adrenomimeticele ; α- polipeptide vasoactive; - derivaţii izotioureici ; - alcaloizii din ergot;

C. Remediile medicamentoase, care preponderent cresc debutul cardiac:

- β1,β2-adrenomimeticele; - β1-adrenomimeticele; - dopaminomimeticele; - glicozidele cardiace; - inhibitorii

fosfodiesterazeii (bipiridinele);

- stimulatoarele adenilatciclazei;

D. Remediile ce substituie sau care cresc volumul sângelui circulant:

- Coloizii- Cristaloizii- Preparatele cumecanism

complex

Clasificarea antihipotensivelor dupa caracterul actiunii

A.Vasoconstrictoare cu acţiune generală sau sistemică:

1)Care exercită acţiune asupra arterelor şi venelor:

- - şi , -α α βadrenomimeticele,

- stimulatoarele bulbare (analeptice),

- derivaţii izotioureici,- glucocorticoizii,

2)Vasoconstrictoare arteriale:

- Angiotensinamida

3)Vasoconstrictoare venoase:

6

- alcaloizii din ergot, - analogii vasopresinei

B. Vasoconstrictoare cu acţiune limitată în anumite teritorii:

a) La nivelul teritoriului carotidian:

- alcaloizii din ergot (doze mici)

b) În teritoriul splanhnic:

- analogii vasopresinei

C. Vasoconstrictoarele cu acţiune locală (topică): decongestantele mucoasei nazale şi conjunctivale:

- α2-adrenomimeticele – nafazolină, tetrahidrazolină, oximetazolină, indanazolină, xilomatazolină;

- , -adrenomimeticele - α βefedrină, epinefrină;

- - adrenomimeticele – αfenilefrină.

Clasificarea antihipotensivelor dupa durata actiunii

1. cu acţiune ultrascurtă (2-5 min):

epinefrină, norepinefrină;

2. Cu acţiune de scurtă durată (5-15 min.):

dopamină, angiotensinamidă,

3. Cu acţiune de durată medie:

fenilefrină, izoprenalină, etilefrină, metoxamină, metoraminol, glucagon.

- Durata acţiunii: i /v - 20-40 min.; s /c şi i /m - 40-90 min.

4. Cu acţiune de lungă durată:

efedrină, izoturon, difetur, midodrină, dextran 40, 70, fludrocortizon, glucocorticoizii, dezoxicorton.

18.Antianginoasele.Clasificarea.Particularitatile actiunii farmacologice

Antianginoase se numesc substanţele medicamentoase, care cresc cantitatea sângelui ce vine spre cord sau micşorează necesitatea inimii în oxigen şi se utilizează pentru profilaxia şi jugularea acceselor de angor pectoral.

Antianginoasele sunt vasodilatatoare regionale şi periferice, preparatele medicamentoase care ameliorează circulaţia sanguină şi metabolismul miocardului.

Clasificarea antianginoaselor

I. Preparate care micsoreaza necesitatea miocardului in O2 si maresc aportul lui:

1. nitraţii organici

- Nitroglicerina

- isosorbid dinitrat

- nitrosorbid

- isosorbit mononitrat

2. blocantele canalelor de Ca++

- Nifedi

pina

- Diltiazem

- amlodipina

- Nifedipina

3. activatorii canalelor de potasiu

- Pinacidil

- Minoxidil

- Nicorandi

- diazoxid

4. diverse preparate cu acţiune

7

antianginoasă

- amiodarona

II. Preparatele care micşorează necesitatea miocardului în oxigen:

1. – βadrenoblocantele

- propranolol

- atenolol

- metoprolol

- talinolol

2. preparatele bradicardice

- alinidil

- falim

apil

III. Preparatele care ameliorează transportul oxigenului spre miocard:

1. Coronarodilatatoarele miotrope

a.inhibitorii fosfodiesterazei

- xantinol nicotinat

- carbocromen (intercordin, sidnofarm)

- pentoxifi

lină

b.inhibitorii adenozindezaminazei

- dipiridamol

- lidoflazin

c.donatori de NO

- molsidomina (corvaton, sidnofarm)

2. Preparatele care înlătură reflector coronarospasmul

- valid

8

ol

19.Clasificarea preparatelor hemostatice si antitrombotice: antitromboticele, antiagregantele fibrinolitecele, coagulantele

Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică ivelul sistemului plasmatic responsabilprocesul coagulării, ac ionând la n de țgelificarea sângelui.

Clasificarea:

Anticoagulante directe

Heparina standard (nefracţionată)

- heparina de sodiu- heparina de calciu

Heparinele cu masă moleculară mică (HMMM)

- nadroparina enoxaparina

- dalteparina reviparina

- tinzaparina logiparina

Heparinoizii - danaparoidul sodic - pentosanul polisulfat de

sodiu - sulodexid

Antagoniştii direcţi ai trombinei

a) Hirudina şi analogii ei

- hirudina - lepirudina- bivaluridina

b) Preparate semisitetice şi sintetice

- argatroban - melagatran - ximelagatran- efegatran

Preparatele ce fixează ionii de Ca++ în sânge

- citratul de sodiu

Preparatele antitrombinei III

- antitrombina III

Diverse

- inhibitorii FXa – antistazina ,TAP

- ICFT-r - r-FVIIa

Anticoagulantele indirecte

1. Derivatii Cumarinici- acenocumarol (sincumar)- biscumacetatul de etil

(neodicumarina)- warfarina - fenprocumona- fepromarona2. Derivatii Indandionei- fenindiona (fenilina)

- difenadiona- omefina

Indicatiile heparinei standard

1. Cu scop de tratament- tromboze venoase

profunde- Tromboemboliei arterei

pulmonare- Infarctului acut de

miocard- Anginei pectorale

instabile - ictusului ischemic

- Trombozelor arterelor periferice

- Coagulopatiei intravasculare disseminate

2. Cu scop de profilaxie- Trombozei venoase

profunde- Tromboemboliei arterei

pulmonare- Trombozelor după

intervenţii chirurgicale, traume,

- naşteri, combustii etc.- trombozelor în stări de

şoc (septic, traumatic etc.)- Trombozelor în proceduri

diagnostice

Contraindicatiile heparinei

3. Absolute- hemoragii sau pericol de

hemoragii- endocardita septică- ulcer duodenal sau gastric

în acutizare- intervenţii chirurgicale

asupra SNC- afecţiuni ale parenchimei

renale- hipertensiune arterială

(TA >200/110-120 mm Hg)

- macrohematuria - sensibilitate la heparină

4. Relative (sau precauţii)- afecţiuni hepatice - ateroscleroza avansată- maladii grave - vârstnici- asocierea cu alte

anticoagulante, antiagregante.

Mecanismul de acţiune: anticoagulantele indirecte acţionează ca antivitamină K şi sunt active pe cale orală. Datorită analogiei structurale cu vitamina K, ele inhibă competitiv epoxireductaza şi, posibil, reductaza - o enzimă specifică, care transformă vitamina din forma oxidată, inactivă în forma sa redusă (vitamina K2), activă, necesară pentru producerea unor proteine procoagulante, care se sintetizează în ficat: protrombina, factorii VII, IX si X. În prezenţa acestor anticoagulante ficatul produce şi secretă proteine parţial carboxilate sau necarboxilate, care nu sunt funcţionale.

Indicatiile anticoagulantelor indirecte

- Tratamentul trombozei venoase profunde, tromboflenitelor

- Profilaxia tromboemboliilor în trombozele venoase profunde

- Profilaxia tromboemboliilor la pacienţii cu fibrilaţie atrială

- Profilaxia tromboemboliilor la pacienţii cu valvulopatii şi valvule protetice

- Angina pectorală instabilă- Infarct acut de miocard- Dereglări tranzitorii ale

circulaţiei cerebrale, ictus ischemic

- Ateroscleroza vaselor periferice (membrelor inferioare)

- Perioada postoperatorie (chirurgie, ginecologie, ortopedie etc.)

Reactiile adverse(anticoagulante indirecte)

1. Micro- şi macrohematurie2. Hemoragii (gingivale,

nazale etc.)3. Hematome şi alte

manifestări ale diatezei hemoragice

4. Necroze ale ţesuturilor moi (gluteusului, glandelor mamare, obrajilor etc.)

5. Sunt posibile:- dereglări dispeptice - reacţii alergice - leucopenie - alopeţie- teratogenitate (malformaţii) - retromboze- hepatotoxicitate - nefrotoxicitate

Antiagregantele

Antiagregantele plachetare sunt medicamente capabile să inhibe agregarea i alte func ii ale ș țplachetelor, responsabile de formarea trombusului alb sau care intervin în coagulare. Inhibarea func iilor plachetare se manifestă țprin:

- prelungirea timpului de sângerare,

- împiedicarea adeziunii i șagregării plachetelor,

- prelungirea vie ii țacestora (scurtată în bolile tromboembolice).

Clasificarea

A. Inhibitorii metabolismului acidului arahidonic al plachetelor

1) inhibitorii fosfodiesterazei - glucocorticoizii

9

2) inhibitorii ciclooxigenazei- acidul acetilsalicilic şi AINS - sulfinpirazona - trifluzal3) inhibitorii selectivi ai

tromboxansintetazei- indobufen - ridogrel - picotamid - vapiprost

B. Preparatele ce măresc concentraţia şi durata acţiunii AMPc

1) activatorii adenilatciclazei

- prostaciclina - epoprostenol

- alprostadil - iloprost

2) inhibitorii fosfodiesterazei

a) der.xantinici – pentoxifilina, xantinol nicotinat, aminofilina

b) alcaloizii din vinca minor – vinpocetina

3) inhibotorii adenozindezaminazei şi fosfodiesterazei:

- dipiridamol - trifluzal

C. Antagoniştii receptorilor TrA2

- sulotroban - ridogrel - picotamid - dextranii 40, 70

D. Blocantele receptorilor ADP ale trombocitelor

- ticlopidina - clopidogrel

E. Antagoniştii selectivi a receptorilor membranari GP IIb/IIIa

- abciximab - eptifibatid - tirofiban

- xemilofiban - lamifiban - ortofiban

- fradafiban - lefradafiban - sibrafiban

F. Preparatele ce stimulează sinteza PGI2

- pentoxifilina - der. Cumarinici - acidul nicotinic

G. Preparatele ce inhibă eliberarea factorilor trombocitari

- piracetam

H. Preparate cu efect antiagregant nedefinitivat şi necunoscut

- nitraţii - antiserotoninicele - BCC - antihistaminicele

Indicatiile

I. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor circulaţiei cerebrale

- dereglări tranzitorii ale circulaţiei cerebrale

- ictus ischemic incipient

- ictus ischenic manifest

- ateroscleroza vaselor cerebrale

II. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor circulaţiei coronariene

- infarctul acut de miocard

- angina pectorală instabilă şi stabilă

- recidivelor infarctului miocardic

III. Profilaxia primară şi secundară a dereglărilor circulaţiei periferice

- endarterita obliterantă

- ateroscleroza, fumatul, hipertensiunea arterială

- angiopatia diabetică

IV. Profilaxia trombozelor şi emboliilor la pacienţii cu

- valvule protetice, şunt aorto-coronarian, anastomoze arterio-venoase

- tromboflebite, varice, ulcere trofice

- perioada postoperatorie, imobilizare, hemodializă, circulaţie extracorporală

Contraindicatiile

A. Generale

- ulcer gastric şi duodenal, gastrite în acutizare sau anamneză

- diateze hemoragice- Graviditatea,

lactaţia- Hemoragii

- Reacţii alergice la preparat- Afecţiuni grave ale ficatului şi

rinichilor

B. Specifice

- astm bronşic şi alte reacţii alergice grave, hemofilia (ac.acetilsalicilic)

- urolitiază şi nefropatie în gută (sulfinpirazona)

- Insuficienţa cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic

- ictus hemoragic în faza acută sau subacută

- tromocitopenii, tumori cerebrale, HTA necontrolată

Fibrinolitecele sunt medicamente capabile să lizeze cheagul de sânge. Ele favorizează formarea plasminei, fiind active îndeosebi în interiorul cheagului, care protejează plasmina de antiplasminele circulante.

A. cu acţiune directă

- fibrinolizina tripsina

B. cu acţiune indirectă

- streptokinaza streptodekaza

- anistreplaza t-AP (alteplaza)

- rt-AP (aktilize, reteplaza)- urokinaza

prourokinaza- nasaruplaza lanoteplaza- tenekteplaza

stafilokinaza

Mecanismul de actiune

Plasmina provine din plasminogen care la rândul lui necesită o activare prealabilă sub ac iunea unor factori țelibera i de endoteliu sau de țcelulele renale după cum urmează:

- activatorul tisular al plasminogenului, sintetizat de celulele endoteliale,

- urokinza sau activatorul de tip urinar al plasminogenului,

- prourokinaza sau SCU-PA – provenind dintr-un precursor monocatenar

Indicatiile

- tratamentul infarctului miocardic acut

- angina pectorală instabilă cu tromboză subtotală

- tromboembolia acută a arterei pulmonare

- tromboza venelor profunde- tromboembolia vaselor

periferice- trombi pe valvulele artificiale ,

protetice ale cordului- restabilirea permeabilităţii

cateterelor trombate

Contraindicatiile

A. absolute- anevrism disecant de aortă

pericardita acută- hemoragie activăB. relative:- hemoragii în anamneză - infecţie streptococică acută- hemoragii oftalmice - traumă recentă- anevrism intracranian - hemoragii urogenitale- hemoragii gastro-intestinale

recente - graviditatea - utilizarea contraceptivelor

intrauterine - intervenţie chirurgicală- insuficienţa renală - vîrstnici (peste 75 ani)- hipertensiune arterială (peste

200/120 mm Hg)

Reactii adverse

1. Hemoragii intracraniene2. Hemoragii sistemice3. Dereglări imunologice

10

4. Hipotensiunea arterială5. Rupturi ale miocardului6. Alte RA:- Aritmii reperfuzionale - Bradicardie- Bronhospasm - polineuropatie- Cefalee - Greaţă, vomă- erupţii cutanate - Dureri spinale

20.Caracterizarea si clasificarea preparatelor antianemice,reactiile adverse

ANTIANEMICELE - sunt medicamente care pot corecta specific anemiile, produse prin diverse mecanisme patogenice.

I. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN ANEMIILE FERIPRIVE (hipocrome)

A. Preparate de fier

1. administrare orală: - glutamat feros - lactat feros - gluconat feros - ferroplex - hemostimulina - fumarat feros - sulfat feros - ferocolinat - tardiferon - fitoferrolactol, etc.

2. administrare parenterală: - fercoven - ferrum-Lek - venofer - dextriferon - fier sorbitex (Jecofer)

B. Preparat de cobalt

- coamid

II. MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN ANEMIILE MEGALOBLASTICE (prin deficit al factorilor de maturare)

- cianocobolamina (vit B12)

- hidroxicobalamina

- acidul folic

III. MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN ANEMIILE HEMOLITICE

A. Antioxidanţi - tocoferolul acetat (vit. E)

B. Glucocorticoizii

C.Masă eritrocitară

IV. MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN ANEMIILE HIPO- ŞI APLASTICE

A. anabolizantele steroidiene

- metandrostenolon - nandrolona decanoat

(retabolil) - nandrolona

fenilpropionat

B. vitaminele: B1, B6, B12, Bc, C.

C. Beta - adrenomimetice

- orciprenalina

V. MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN ANEMIILE PRODUSE DE UNELE BOLI CRONICE

- Eritropoetina

21.Antitusivele:clasificarea,mecanismul de actiune,indicatii

Antitusive sunt medicamente ce diminuă sau suprimă tusea, inhibând refexul tusei la nivelul centrului bulbar sau la nivelul terminaţiilor sensitive a căilor respiratorii

CLASIFICARE

1. Preparatele cu acţiune centrală (inhibitoarele centrului tusei):

a) opioide: naturale (codeina, morfina); semisintetice (codetilina=dionina); sintetice (folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan)

b) neopioide: glaucina, noscapina, oxeladina, butamirat, clobutinol, pentoxiverina,benzonafatul

2. Preparatele cu acţiune periferică: prenoxdiazina, pronilina.

3. Preparatele cu acţiune mixtă-- Tipepidina citrat

Antitusivele centrale Particularitati

- Inhibă centrl tusei din zona dorsolaterală a bulbului şi linişteşte implicaţiile psihoafective ale tusei supărătoare;

- într-o măsură mai mare sau mai mică inhibă şi îngroşă secreţiile trahiobronşice, micşorează perisrtaltismul bronhiilor şi favorizează bronhospasmul, paralizează motilitatea cililor, inhibă respiraţia, provoacă dependenţa medicamentoasă;

- Sunt indicate în situaţii speciale în care este prezentă asocierea acţiunii antitusive, analgezice şi sedative la bolnavii cu cancer pulmonar, fracturi de costă, pneumotorace sub tensiune, infarct pulmonar, anevrism de aortă.

Antitusivele periferice Particularitati

- Blochează arcul reflex aferent al tusei, posedă acţiune anestezică locală asupra mucoasei traheobronşice, deprimă tonusul bronhiilor;

- Nu dezvoltă dependenţa medicamentoasă;

- Unele preparate posedă şi acţiune centrală, bronholitică şi expectorantă;

- Sunt indicate, de obicei, în maladiile pulmonare, tuse, până la şi după proceduri diagnostice.

22.Expectorantele si mucolitecele:clasificarea,mecanismult de actiune,indicatii

Expectorante sunt medicamente, care favorizează i fluidifică expectora ia, ș țsporind cantitatea secre iilor țtraheobron iceș

Clasificarea

- Secretostimulante:• cu acţiune

reflectorie - Infuzie şi extract din

Termopsis,Ipecă, Altei; Licorina, Mucaltin

• cu acţiune directă

- Iodura de K şi Na, Clorura de amoniu, Benzoat de Na, Hidrocarbonat de Na, Ulei de anason/Eucalipt , Pertusin

- secretolitice (mucolitice)- fermenţi proteolitici: - Tripsina, Chimotripsina,

Chimopsina, Dezoxiribonucleaza

- compuşi tiolici: - Acetilcisteina,

Carbocisteina, Mesna - stimulantele secreţiei de

surfactant: -Bromhexina, Amroxol

- surfactanţi--Alveofact

Secretostimulante cu acţiune reflectorie

În doze mici irită mucoasa gastrică i reflector măre te secre ia ș ș ț

bron ică, peristaltismul bron ic i ș ș șmotilitatea cililor, favorizând eliminarea secre iilor, care dvin mai țlichide i mai abundente.ș

Secretostimulante cu acţiune directă

Se absorb, apoi se elimină prin mucoasa căilor respiratorii, fluidificând i sporind eliminarea șsecre iilor. Aceste preparate sunt țefective nu numai în caz de administrare perorală, dar i local.ș

Secretolitecele(mucolitecele)

Preparatele desfac diferite tipuri de legături responsabile de agregarea macromoleculelor proteoglucidice care formează scheletul mucusului, cu fluidificarea consecutivă i șu urarea expectora iei.ș ț

Acetilcisteina, carboxicisteina(secretolitecele)

Mecanismul de ac iune:ț

11

Datorită grupului tiolic desface pun ile disulfidice inter- i ț șintracatenare ale agregatului mucos, formând noi legături S-S între medicamentul i fragmentele de șmucoproteină. În rezultat scade vâscozitatea expectora iei i ț șmic orează propor iile fragmentelorș ț structurale ale mucusului

Indica ii:ț

- Infec ii țbronhopulmonare;

- Bron ite acute i cronice;ș ș- Bronhopneumopatii

cronice obstructive;- Bron iectazii;ș- Mucoviscidoză

23.Antiasmaticele:clas.,mec de actiune,indic.Medicamentele folosite in jugularea acceselor de astm bronsic

24.Clasificarea si caracterizarea preparatelor cu actiune asupra apetitului

Preparatele ce stimulează apetitul – orexigenele:

     I. Substanţele cu acţiune reflectorie:

- amarele – tinctura amară, tinctura de pelin, tinctura fierii pământului, suc de pătlagină, plantaglucida;

- condimentele – piperul, frunza de dafin, scorţioara, muştarul, usturoiul, ciapa, ridichea, oţetul, decocturi de legume;

- apele minerale carbonate – Esentuki, Borjomi, Izvorul minunilor etc.

II. Preparatele cu acţiune indirectă :

- anabolizantele steroidiene – nandrolonă, metandienonă, metandiol

- vitaminele- insulină- carnitină

II. Preparatele cu acţiune centrală – ciproheptadină

Preparatele ce inhibă apetitul – anorexigenele

I. cu acţiune centrală:

- cu influenţă asupra sistemului catecolaminergic – amfetamină, amfepramonă;

- cu influenţă asupra sistemului catecolaminergic si serotoninergic – sibutramină

II.   cu acţiune periferică:

- pseudofag, carrugan, carragghenat de sodiu, fucapan, celucon, celevac, nistim, nestargel, pectină, decorpă.

Preparate utilizate in hiposecretie

I. Cu scop terapeutic:

- M-colinomimeticele - aceclidină;

- Anticolinesterazicele - neostigmină, galantamină, ezerină, distigmină;

- Apele minerale carbonate – Esentuki, Borjomi, Mirgorodskaia etc.

II. Cu scop diagnostic – histamină, gastrină, pentagastrină, cafeină, alcool etilic, substanţe extractive.

33. Clasificarea preparatelor medicamentoase ce diminuează motili-tatea tubului digestiv.

Acidul clorhidric –transformare pepsinogenului in pepsina si mentinerea unui pH optim activitatii enzimei.

Pepsina –principala enzima proteolitica aflata in sucul gastric ,fiind secretata de celulele parietale ,similar acidului clorhidric .

Histamina –creste secretia clorhidropeptidica gastrica prin stimularea receptorilor H2.

Pentagastrina –un heptapeptid secretat de catre cellule din zona antrala gastrica sub actiunea vagusului sau a ingestiei de alimente .

Alcoolul etilic - con.5-10% stimuleaza direct mucoasa gastrica cu cresterea secretiei.

Cafeina –actiune stimulatoare asupra secretiei gastrice este cauzata de efectul direct si indirect .

34. Spasmoliticele miotrope: clasificarea, mecanismul de acţiune, proprietăţile, indicaţiile.

Spasmoliticele –Substante medicamentoase capabile sa impiedice spasmele musculaturii netede a organelor interne .(tipuri:neurotrope ,miotrope,mixte )

Clasificare Miotrope *Derivatii izochinolinei:papaverina ,

drotaverina ,mebeverina, rociverina,alverina.

*Meltilxantinele :aminofilina ,xantinolnicotinat

*Diverse :bencilcan,fenicaberan ,otiloniu ,pipoxolan,pinaveriu.

Mecanismul de actiune :realizeaza inhibitia fosfodiesterazei cu cresterea AMPc.

Indicatii: colice biliare ,intestinale ,,colicistite ,proctita ,tenesme ,spasmele ureterilor ,dureri in dismenoree, in spasmul colului uterin in nasteri sau intirzierea deschideri lui .

35. Antidiareicele: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile. Caracterizarea preparatelor sinteticeAntidiareicele –o clasa de medicamente care combat diareea ca symptom in mod nespecific . Clasifecare 1.Medicamente etiotrope: antibiotice ,chimioterapice sintetice ,antiprotozoice .2.Medicamente de substitutie:preparate enzimatice,solutii pentru rehidratare.3.Medicamente simptomatice patogenetice:

A)Astringente si mucilaginoase:tanina ,tanaform,pojarnita ,menta.B)Anticolinergice :atropine ,platifilina ,butilscopolamina C)Preparate biologice :enteral,bactisubtil,colibacterin ,bificolD)Opioide si preparate inrudite :codeine ,loperamida ,difenoxilat.E)Antisecretoare opioide :acetorfanF)Absorbante si protectoare :carbine medical ,bismut subsalicilat, pectina ,polividon. In fuctie de patogeneza:

Preparate ce modifica tonusul si motilitatea intestinala

Preparate ce micsoreaza secretia intestinala

Preparate ce modifica flora intestinala

Preparate ce amelioreaza procesele de digestive si de absorbtie .

Mecanismul de actiune :Relaxeaza musculature neteda intestinala cu diminuarea tonusului si motilitatii.Indicatiii:Diareea si durerile abdominale din colonul iritabil ,diverticulite ,dizenteria usoara ,diareea acuta .

36. Hepatoprotectoarele. Medicamentele ce modifică secreţia şi excreţia bilei: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile.

Hepatoprotectoarele –preparate care au capacitatea de a amplifica activitatea functionala a hepatocitelor ,de a sintetiza ,detoxica ,elimina diferite produse biologice .Mecanism de actiune :-Fixarea radicalilor liberi si inhibitia peroxidarii lipidelor (hepabene ,silibinina,fosfolip)-Donatori sau contribuie la sinteza grupelor metil(colina ,acidul folic)-Predecesori sau donatori de grupe tiolitece (ademetionina,lipamida )-Inhibitia sintezei prostaglandinelor si colagenului(silibinina, catergen)

Medicamentele ce modifica secretia Colereticele si excretia bilei sunt Colecistochineticele. Colereticele clasificare A)Coleretice propriu-zise : 1.Contin acizii biliari sa bila nativa (acid dezoxicolic ,dehidrocolic ) 2.Preparate sintetice :osalmid ,cicvalon ,salicilat de sodiu 3.Preparate vegetale :extract de menta ,papadie ,pojarnita ,galbenele .

12

4.Preparate combinate :colagog ,allocol ,colenzim ,febicolB)Hidrocolereticele : -salicilatii; -preparate de odoleon; -apele minerale .Indicatii:fistule biliare ,pentru combaterea stazei biliare ,spalarea cailor biliare ,colicistite cornice ,colangite ,hepatocolecistite ,dischinezii biliare .

Colecistochineticele-cresc tonusul si peristaltismul vezicii biliare si a canalelor biliare si relaxeaza in acelasi timp sfincterul Oddi ,favorizind drenajul bilei . Clasificare 1.Sulfatul de magneziu 2.Preparate osmotic active :xilit, sorbit ,manit .3.Preparate vegetale :Extract din galbinele ,papadie 4.Colicistochinina 5.Produsele alimentare :ulei de masline ,galbenus de oua ,smintina Indicati:tratamentul initial al litiazei biliare ,dupa litotripsia extracorporala pentru dizvoltarea fragmentelor mici si celor recurenti dupa orce metoda nechirutgicala.

37.Notiune de hormon- Substan ă țsecretată de glandele endocrine sau de alte esuturi, care stimulează i ț școordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organismPreparat hormonal – subst. medicamentoase obtinute din glandele cu secretie interna ale animalelor sau analogii lor sintetici, care exercita influenta specifica asupra metabolismului si functiilor organismului.Preparat antihormonal- subst mediamentoase de origine sintetica care inhiba formarea si eliminarea hormonilor sau intra in relatii competitive cu ele.Clasificare: I.Dupa structura chimica:

1. Proteine si polipeptide: Hormonii si preparatele

hormonale ale hipotalamusuolui(statine si liberine ) si ale hipofizei;

Hormonii si preparatele hormonale ale pancreasului(insulina, glucagonul)

Hormonii si preparatele hormonale ale paratiroidei (paratiroidina) si ale tiroidei (tirocalcitonina)

2. Compusi steroidieni: Hormonii si preparat

hormonale ale corticosuprarenalelor (glucocorticoizii si mineralocorticoizii)

Horm si prepar hormonale ale glandelor sexuale (androgenii, estrogenii si progestativele)

3. Derivatii aminoacizilor: Hormonii si prepar hormonale

ale medulosuprarenalelor (adrenalina, noradrenalina)

H. si prep. hurmon. ale glandei tiroide (levotiroxina si liotironina)

II. Dupa mecanizmul de interactiune ccu celulele:

1. H. steroidieni si partial tiroidieni (levotiroxina, liotironina).

2. H. polipeptidici si catecolaminele penetreaza dificil in interiorul celule si interact. cu receptorii corescpunzatori de pe suprafata externa a membranei plasmatice.

38. Hormonii hipotalamusului si rolul lor in reglarea activitatii glandelor endocrine:

Adrenocorticotrop releasing hormon (ACTH-RH)………..adrenocorticotropina(HACT)

Hormonii de crestere reglatori:……………………………………hormonu de crestere(somatotropna)-hormonul stimulant……………………………………………………..insulina, glucagonul

-hormonul deprimant (somatostatina)………………………….secretina

Hormonul reglator al hormonilor lutenizant si foliculostimulant……h. lutenizant, foliculostimulant

Hormonii reglatori ai hormonului melanostimulant:h. stimulant……………..melanotropinah. deprimant………….. melanostatinaHormonii prolactinreglatorii:………………prolactinah. stimulanth. deprimat

Tireotrop releasing hormon (TSH-RH)….. tireotropina

Preparatele hormonale ale hipotalamusului (gonadorelina). -analogii rilizing hormonului foliculostimulant si luteinizant: gonadorelina; analogii ei sintetici: buserelina, gozerelina, deslorelina, leuprorelina, nafarelina, triptorelina;-analogii rilizing hormonului somatotrop: sermorelina;-analog. Somatostatinei: lanreotida, octreotida, somatostatina;-analog. Rilizing h. coticotrop: corticoliberina;-analog. Rilizing h. tireotrop: protirelina;-analog. Inhibitorului secretiei prolactinei: bromocriptina, cabergolina, hinagolid, lizurid.Utilizarea.: se foloseste la femeile cu amenoree si infertilitate prin hipogonadism hipogonadotropic si ovare multifoliculare, se mai folos. p\t diagnosticul hipogonadismului hipogonadotrop la adolescentii cu pulbere intirziata.

39.Preparatele hormonilor hipofizari.Clasificare: I. Analogiigonadotropinelor: A.Analogii hormonului foliculostimulant (FSH): folitropina alfa, folitropina beta, urofolitropina.

B.Gonadotropina corionica umana. C.Gonadotropina umana de menopauza: menotropina. II. Analogii corticotropinei (ACTH ): -corticotropina -tetracosactida III. Analogii somatotropinei (STH): -somatotropina -somatrem IV. Analogii tireotropinei (TTH): -tirotropina V. Preparatele hormonale ale neurohipofizei: A. Analogii vasopresinei : desmopresina, terlipresina B.Analogii oxitocinei: demoxitocina, metiloxitocina, oxitocina VI. Analogii hormonului epifizar: -melatonina Indicatii: Corticotropina(prevenirea atrofiei cortexului suprarenalelor, dezvoltarii sindromului Rebound in terapia cu corticosteroide, in reumatism, poliartrite, afectiuni alergice) Somatotropina(stimularea regenerarii in caz de cicatrizare lenta a plagilor, ulcerilor, in caz de combulsii, fracturi osoase, nanism hipofizar, osteroporoza)Gonadotropina(in tratamentul sterilitatii, dezvolt foliculului ovarian, ovulatia si nidarea, spermatogeneze si produc. de testosteron) Reactii adverse: Corticotropina (actiune diabetogena, retine sodiul si apa, mareste TA, crestere ponderala, elimina callciul din oase)Somatotropina (intoleranta la glucoza prin rezistenta la insulina, hipotiroidism, edeme, hipertensune intracraniana benigna, eritem, prurit)Gonadotropina (chisturi foliculinice sau luteale, marirea volumului ovarelor, risc de rupturi de ovare)Antagonistii hormonilor hipofizari: Indicatii: Somatostatina (tratament acromegaliei, hemoragii digestive superioare) Octreotidul(tratament. Acromegaliei, tumori ale sist. Endocrin gastroenteropancreatic…) Bromcriptina (hiperprolactinemie,infertilitate, hipogonadismul cu impotenta, oligospermie)40. preparatele hormonale ale glandei tiroide:

-levotiroxina sodica (tiroxina, eutirox, tiro-4…) -liotironina (triiodtironina, tiroton) -tirioidina -Preparate combinate: tireotom si tireotom forte, tireocomb, novotiral, iodtirox.Influenta: agraveaza cardiopatia ischemica si pot provoca sau agrava tulburarile de ritm cardiac. Supradozarea determina fenomene de hipertiroidism ca: tahicardie, palpatii, intoleranta la caldura, iritabilitate, cefalee.Clasificarea antitiroidienelor:

1. Preparate inhibitoare ale sintezei de hormoni tireoidieni (tioamidele).

2. Prepar. Inhibitoare ale proceselor de iodare si de eliberare a hormonilor tiroidieni- preparetele iodului neorganic

3. Preparte ce inhiba captarea iodului in tiroida-percloratul de potasiu

13

4. Preparate ce distrug foliculii tiroidieni- iod radioactiv

5. Preparatele ce micsoreaza eliberarea h. din glanda tiroida si transformarea T4 in T3-carbonat de litiu

6. Preparat. ce antagonizeaza efectele h. circulanti- beta-adrenolitice

Indicatii: Diverse forme de gusa toxicaEfecte adverse: cefaleea, artralgiile, febra alergica, iicterul, eruptii cutanate alergice

41. Preparatele glandelor paratiroide (paratireoidina). Influenţa asupra metabolismului fosforului şi calciului. Indicaţii

Paratiroidina= farmacocinetica: intramuscular si subcutanat, efect maxim peste 4 ore, durata 24 ore

Indicatii: hipoparatiroidism cronic, spasmofilism, hipoparatiroidism acut, boli alergice (astm bronsic, urticarie)

Mecanismul de actiune: activeaza activitatea ostioclastilor; inhiba activitatea osteoblastilor; mareste absorbtia intestinala a calciului; inhiba reabsorbtia tubulara a fosfatului; in rezultat mareste concentratia de calciu si micsoreaza concentratia fosforului.

Reactii adverse: slabiciune, moleseala, voma diaree, rezistenta la preparat, adinamie.

42. Preparatele hormonale ale pancreasului. Clasificarea preparatelor insulinei. Indicaţiile. Reacţiile adverse. Asistenţa medicală de urgenţă în coma hiperglicemică şi hipoglicemică.

Pancreasul este o glanda cu secretie endocrina si exocrina, hormonii endocrini : insulina, glucagonul, somatostatina, polipeptidul pancreatic.

INSULINA

Hormon polipeptidic secretat de celulele beta ale insulelor pancreatice , principalul hormon glucoreglator.

• CLASIFICAREA - După provinienţă

1. porcine

2. bovine

3. mixte

4. umane:

• biosintetice

• semisintetice

• DUPĂ GRADUL DE PURIFICARE

1) Tradiţionale - la 1mln molecule insulină revin până la 100000 molecule impurităţi

(proinsulina, somatostamina etc.);

2) Monopic – la 1mln molecule insulină revin de la 50 la 1000 molecule impurităţi;

3) Monocomponente - până la 50 molecule impurităţi;

4) Semisintetice-purificate, căpătate prin metoda ingineriei genetice (umane).

Dupa timpul de actiune:

Actiune rapida si scurta=actrapid hm debut 30 min durata 8 ore; insulin lipso debut 10 min durata 3ore

Actiune intermediara=insuman basal debut 1ora durata 24ore; insulong spp debut 2ore durata 24ore

Actiune lenta si durabila=ultratardhmdebut 240 minute durata 36 ore

Hipoglicemia reprezintă scăderea cantităţii de glucoză din organism, din cauza unui aport alimentar diminuat sau chiar absent, a unui efort fizic intens, a abuzului de alcool sau a administrării unei doze crescute de insulină, mai ales în absenţa alimentaţiei, la pacienţii cu diabet zaharat insulino-dependent. Dacă victima este conştientă şi respiră, administraţi-i o linguriţă de zahăr, suc sau apă îndulcită. Administram glucoza

Coma diabetică se instalează atunci când organismul are glucoză în sânge, dar nu are insulină, adică atunci când un diabetic nu îşi ia medicaţia mai multe zile. Administram insulina.

43. Clasificarea antidiabeticelor perorale. Mecanismul şi acţiunea comparativă a derivaţilor sulfonilureici (carbutamida, glibenclamida, glipizida, gliclazida, glurenormul). Biguanidele (buformina, metformina). Derivaţii acidului carbamoilbenzoic (repaglinida). Tiazolidindionele (ciglitazona, pioglitazona). Glicinele (tolrestatul, epalrestatul). Tetrazaharidele (acarboza, miglitolul). Mecanismul acţiunii. Indicaţiile. Reacţiile adverse

• Sunt compuşi de sinteză, activi pe cale orală, care pot fi eficace în unele forme uşoare sau medii de diabet, atunci când boala nu poate fi controlată numai prin dietă necesitând doze mici de insulină exogenă.

Clasificare=

Sulfamidele: 1generatie: tolbutamida,clorpropamida, tolazamida

2generatie: glibornurida,glipizida,gliclazida,gliquidona

Biguanidele: 1.de scurta durata 4-6ore: buformida,metformida

2.de durata lunga14-16ore: buforminnretard

Tiazolidinionele: cigtazon, pioglitazone, englitazon, roziglitazon

Glicinele: tolrestatul, epalrestatul

Tetrazaharidele: acarboza, miglitol, emiglitat

Diverse: guargum, arfazefina, linoglirid, midaglizol

SULFAMIDELE

MECANISMUL DE ACŢIUNE

PANCREATIC

• Stimularea secreţiei insulinei de celulele b pancreatice.

• Stimularea proceselor regeneratoare în pancreas (hiperplazia aparatului insulinar şi proceselor mitotice).

• Restabilirea sensibilităţii celulelor b către glucoză.

• Creşterea asigurării cu energie a celulelor b.

EXTRAPANCREATIC

• Micşorarea cuplării insulinei cu proteine şi posibil cu anticorpi.

• Micşorarea inactivării insulinei de insulinază

14

BIGUANIDE MECANISMUL DE ACŢIUNE

• Inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei în ficat.

• Creşterea captării glucozei de ţesutul muscular (acţiune nemijlocită sau potenţarea efectului insulinei).

• Micşorarea absorbţiei glucozei din tubul digestiv.

• Inhibiţia lipogenezei şi stimularea lipolizei.

• Scăderea concentraţiei aminoacizilor în sânge şi mărirea captării lor de celule.

• Inhibiţia gliconeogenezei în rinichi.

• Creşterea scindării anaerobe a glucozei cu formare de lactat

Indicatii

• Diabet la maturi (după 40 ani) cu durată nu mai mult de 5 ani şi necesitate în insulină 30-40 UA/24 ore.

• Diabet la maturi cu obezitate (cu dietă)

• Formele uşoare şi stadiile iniţiale ale diabetului la juniori

• Diabetul rezistent la insulină• Diabetul la maturi cu rezistenţă

primară sau secundară la sulfamide

• Diabet la maturi cu obezitate fără acetoacidoză (cu rezistenţă la insulină şi sulfamide)

44. Clasificarea anabolizantelor. Anabolizantele steroidiene (nandrolonul, metandienonul). Anabolizantele nesteroidiene (inozitul, metiluracilul).

Mecanismul de acţiune. Efectele farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse

Anabolizantele steroidiene au fost obtinute in urma modificarii structurei chimice a androgenilor cu diminuarea pronuntata a proprietatilor lor hormonale si mentinerea doar proprietatilor anabolizante. Anabolizantele favorizeaza retentia azotului , sulfului si fosforului in organism, in corelatie optima pentru sinteza proteinelor si stimularea formarii corpilor imuni. Intensificind fixarea calciului in tesutul osos anabolizantele intensifica fixarea fracturelor.

Din aceasta clasa fac parte preparatele: metandrosenolon, nanadrolona, stanozol, oximetalona.

Nesteroidiene: derivati purinici=inozitul

Derivati pirinidinici-orotat de potasiu

Produse de hidroliza=nucleinat de sodium

Nandrolonul= exercita actiune anabolizanta, intensifica sinteza proteinelor, mareste masa muschilor scheletici, greutatea corporala generala, mareste pofta de mincare, amplifica procesele regeneratoare. Dupa administrare efectul incepe in 2zile si dureaza pina la 15 zile.

Efecte adverse= hepatotoxicitate,acnee pe tot corpul,ginecomastia.

Indicatii= stari distrofice si acneice, casexie, recovalescenta trenana,traume grave, interventii chirurgicale, boli infectioase, osteoporoza.

Contraindicatii= la sportivi(substante dopante), la gravide, la femei tinere, la bolnavi cu cancer de prostata, perioada pubertara, afectiuni hepatice.

45. Preparatele mineralocorticoizilor (dezoxicorticosteronul). Indicaţiile

Mineralocorticoizii se refera la hormonii steroidieni, care actioneaza preponderent asupra metabolismului electrolitilor. Ei contribuie la retentia sodiului, clorului, apei si intensifica eliminarea potasiului din organism.

Dezoxicortizolul= unul dintre hormonii mineralocorticoizi, este putin important fiziologic, deoarece are o potenta mica in comparatie cu aldosteronul. Este folosit limitat si in insuficienta renala cronica. Mai poate fi utilizat in stari de dezhidratare marcata prin voma, diaree, post operator sau in toxicoza sugarului.

Mecanismul de actiune= interactioneaza cu receptori specifici situati in citoplasama celulei tinta, la nivelul tubilor colectori.

46. Preparatele glucocorticoizilor (prednisolonul, dexametasonul) Influenţa asupra metabolismului glucidic, proteic, lipidic şi hidrosalin, asupra ţesutului

mezenchimal, sistemului cardiovascular, SNC, muşchilor şi sângelui. Mecanismul de acţiune. Acţiunile antiinflamatoare, antialergică, imunodepresivă şi antişoc ale glucocorticoizilor.

steroizi naturali şi de sinteză cu acţiuni importante asupra metabolismului glucidic şi proteic cu proprietăţi antiinflamatorii marcate

I. După durata acţiunii

1. De durată scurtă

T1/2 – 8 -12 ore

- cortizon- hidrocortizon

2. De durată intermediară

T1/2 – 12 -36 ore

- prednison- prednisolon- metilprednisolon- triamcinolonă

3. De durată lungă

T1/2 – 36 -54 ore

- betametazonă- dexametazonă

II. După potenţă

1. Cu potenţă mică

(unitatea de doză 20-25 mg)

- cortizon- hidrocortizon

2. Cu potenţă intermediară

(unitatea de doză 4-5 mg)

- prednison- prednisolon- metilprednisolon- triamcinolonă- fluocortolon

3. Cu potenţă mare

(unitatea de doză 0,6-0,75 mg)

- betametazonă- dexametazonă

III. După efectele de bază

(antiinflamator, mineralocorticoid)

1. Cu acţiune antiinflamato a rie, glucoreglato a re şi mineralocorticoidă moderată

- cortizon- hidrocortizon

2. Cu acţiune antiinflamatoare marcată şi efect de reţinere a sării şi apei slab

- prednison- prednisolon- metilprednisolon

3. Cu acţiune antiinflamatorie marcată, lipsiţi practic de efect de reţinere a sării şi apei

- betametazonă- dexametazonă

15

- triamcinolonă- fluprednisolon

mecanismul de actiune=

Molecula de corticosteroid după desfacerea de pe globulina specifică penetrează în celulă unde se cuplează cu receptorii intracelulari specifici care sunt inactivi. Aceşti receptori constau din 2 sedii: nespecific şi specific. Cel nespecific este format dintr-o secvenţă de aminoacizi comună tuturor receptorilor nucleari. Sediul specific are 3 domenii funcţionale:

de legare a moleculei de corticosteroid;

de fixare a receptorului activat de ADN;

de reglare a transcripţiei genice.

Receptorul citoplasmatic este nefuncţional, fiind cuplat cu trei proteine asociate: două proteine de şoc termic (HSP90 şi HSP70) şi o proteină ce leagă substanţele imunodepresive (IF56 – IF-imunofilină).

Se cunosc 2 tipuri de receptori pentru corticosteroizi:

tip I – pentru mineralocorticoizi;

tip II – pentru glucocorticoizi. Mineralocorticoizii interacţionează numai cu tip I, în timp ce glucocorticoizii cu ambele tipuri. După interacţiunea corticosteroizilor cu receptorul citoplasmatic prin zona C (carboxi-)- terminală are loc desfacerea şi eliberarea proteinelor HSP90, HSP70 şi IF-56. Complexul format este translocat în nucleu şi se fixează de ADN prin intermediul domeniului de mijloc ce conţine ioni de zinc, numit „element care răspunde la glucocorticoid”. Complexul triplu exercită funcţia de factor de transcripţie prin domeniul N-terminal ce acţionează specific asupra zonelor promoţionale ale unor gene, reglând astfel activitatea ARN-polimerazei şi formarea de ARNm.

Reglarea asupra transcripţiei genelor poate fi pozitivă sau negativă. Cea pozitivă induce sinteza unor proteine importante pentru metabolismul celular, precum şi a unor proteine enzimatice. Astfel, la acţiunea glucocorticoizilor se sintetizează lipocortina care inhibă fosfolipaza A2 şi se împiedică iniţierea cascadei acidului arahidonic şi respectiv sinteza prostaglandinelor, leucotrienelor, factorului agregării plachetare (PAF), mediatori responsabili de inflamaţie. Glucocorticoizii prin reglare pozitivă cresc expresia unor nucleaze implicate în scindarea ADN-ului, acesta, probabil, contribuie la apoptoza celulelor limfatice

Prin reglarea negativă a unor gene se poate explica acţiunea antiinflamatoare şi imunodepresivă a glucocorticoizilor. Astfel, ei inhibă expresia COX-2, enzimă inductibilă prin procesul inflamator, colagenazei şi stromalizinei, enzime implicate

în procese inflamatorii destructive, citokinelor, participante la procesul imun.

Influenţa asupra transcripţiei genice prin sinteza diferitor proteine (în realitate a „mesagerilor secunzi”) are loc în timp, ceea ce explică apariţia lentă (după 2-8 ore) a efectelor vizibile.

Glucocorticoizii au şi acţiuni ale căror manifestare este rapidă (diminuarea captării glucozei de către adipocite, inhibarea sistemului hipotalamus-hipofiză etc.), care la sigur se realizează prin mecanisme diferite, probabil, prin influenţarea unor receptori specifici membranari.

Metabolismul glucidic=

Acţiunea este complexă ce asigură efectul final – majorarea concentraţiei glucozei în sânge (hiperglicemia).

stimulează în ficat gluconeogeneza (creşte influxul aminoacizilor şi glicerinei în hepatocite şi sinteza enzimelor implicate în aceste procese – glucozo-6-fosfatazei, fosfoenolpiruvatcarboxikinazei, fructozo-2,6-difosfatazei) şi sinteza glicogenului (intensifică activitatea glicogensintetazei). Procesul de gluconeogeneză este reglat de glucocorticoizi, catecolamine, glucagon şi insulină.

în ţesuturile periferice micşorează utilizarea glucozei, activează proteoliza şi lipoliza. Aceste efecte îndeosebi sunt manifestate la nivelul muşchilor scheletici, ţesutului adipos, pielii, fibroblaştilor, neutrofilelor şi timocitelor, cauzate de transferul transportorilor glucozei (GLUT) din membrana celulară în celulă.

intensifică procesele catabolice ce se soldează cu atrofia pielii, ţesutului limfoid şi micşorarea masei musculare.

În acelaşi timp prin menţinerea glicemiei fiziologice se asigură aprovizionarea cu glucoză a ţesuturilor glucozo-dependente (creier, miocard etc.) şi protecţia lor faţă de foame. Efectul hiperglicemiant (antiinsulinic) este benefic în situaţii critice (stres etc.), dar nedorit la bolnavii cu diabet zaharat şi sindrom metabolic

Metabolismul proteic=

Glucocorticoizii stimulează catabolismul proteinelor la nivelul muşchilor scheletici, pielii, ţesutului limfoid, ţesutului conjunctiv şi oaselor ce se manifestă prin bilanţ azotat negativ. Aceste procese sunt responsabile de dezvoltarea unor reacţii adverse (vezi reacţiile adverse). În acest aspect ficatul

face excepţie, organ în care prin intensificarea captării aminoacizilor creşte sinteza proteinelor. Aminoacizii pot fi utilizaţi şi în procesele de gluconeogeneză.

Metabolismul lipidic=

Manifestă acţiune preponderent permisivă.

La nivelul adipocitelor amplifică acţiunea lipolitică a catecolaminelor, hormonului de creştere, hormonilor tiroidieni cu creşterea nivelului acizilor graşi liberi în plasmă.

La utilizarea dozelor mari pe o durată îndelungată hormonii respectivi determină efectul caracteristic – redistribuirea ţesutului adipos pe faţă (facies luna) şi trunchi cu pierderea lui pe membre. Această acţiune se explică prin sensibilitate diferită a adipocitelor din regiunile date la insulină şi efectul permisiv al glucocortocoizilor. Astfel, lipocitele trunchiului sunt sensibile la hiperinsulinemia indusă de hiperglicemia cortizonică, în timp ce lipocitele membrelor sunt mai sensibile la glucocorticoizi şi alţi hormoni cu intensificarea lipolizei

Metabolismul hidroelecrolitic=

Glucocorticoizii manifestă efecte de tip mineralocorticoid la nivelul tubilor distali şi colectori concretizate prin retenţia apei şi sodiului cu eliminarea urinară a ionilor de potasiu şi hidrogen.

În concentraţii fiziologice hidrocortizonul exercită acţiune permisivă asupra funcţiei renale normale cu menţinerea filtraţiei renale şi funcţiei tubilor renali, iar în hipercorticism este responsabil de hipervolemie şi creşterea tensiunii arteriale.

Este importantă şi influenţa glucocorticoizilor asupra metabolismului calciului. Se constată hipocalciemie prin reducerea absorbţiei intestinale şi accelerarea eliminării renale, care la utilizarea de durată duce la osteoporoză

ACŢIUNEA ANTIINFLAMATOARE Stabilizează membrana

celulară (ca rezultat al interacţiunii cu membranele endoteliului, lizozomilor, inhibarea hialuronidazei şi sintezei histaminei) ce duce la micşorarea destrucţiei celulelor de enzimele lizozomiale, ieşirea lichidului, leucocitelor şi macrofagilor din vase, formarea edemului şi valului granular;

Inhibă activitatea, migraţia celulelor, fagocitoza, sinteza enzimelor hidrolitice şi mediatorilor inflamatorii;

Inhibă activitatea şi diferenţierea fibroblaştilor, sinteza precolagenului şi stabilizarea lui, inhibă faza reparativă.

16

ACŢIUNEA ANTIALERGICĂ ŞI IMUNODEPRESIVĂ

Glucocorticoizii inhibă reacţiile de tip imediat şi întârziat:

Ei sunt antagonişti funcţionali ai mediatorilor alergiei;

Sunt antagonişti ai hormonilor imunostimulatori (STT, estrogeni etc.);

Inhibă diviziunea celulelor limfoide, formarea şi activitatea T-limfocitelor;

Inhibă migraţia T- şi B-limfocitelor din locul formării în sânge;

Acţiune citotoxică datorită inhibării sintezei ARN, ADN, proteinelor;

Inhibă sinteza anticorpilor; Micşorează capacitatea B-

limfocitelor de a produce imunoglobuline responsabile de reacţiile de tip imediat;

Inhibă sinteza histaminei şi măreşte cuplarea ei cu proteinele;

+ acţiunea antiinflamatoare.ACŢIUNEA “antişoc”

Acţiune pozitivă asupra sistemului cardiovascular (efect inotrop-pozitiv în doze mari, măreşte minut-volumul şi volumul sistolic fără tahicardie, reacţie adecvată la catecolamine etc.);

Înlătură vasoconstricţia şi micşorează rezistenţa periferica (miotrop şi alfa-adrenolitică);

Îmbunătăţeşte microcirculaţia şi micşorează depozitarea patologică a sângelui;

Micşorează permeabilitatea membranelor şi efectele enzimelor lizozomiale;

Inhibă hialuronidaza; Stabilizează permeabilitatea

barierei hematoencefalice etc.; Inhibă sinteza toxinelor;

Micşorează eliberarea histaminei şi a altor mediatori

Indicatii=

Boala Addison şi insuficienţa acută a corticosuprarenalelor;

Reumatism (formele active); Colagenozele (lupusul

eritematos diseminat, poliserozita lupică, nefrita lupică, polimiozita, poliarterita nodoasă etc.);

Poliartrita reumatoidă; Monoartrite de diversă geneză; Boli hepatice (necroza hepatică

subacută, hepatita cronică activă, hepatita alcoolică gravă, ciroza);

Boli renale (glomerulonefrita progresivă, sindrom nefrotic, nefropatie membranoasă, nefroză lipoidică);

Maladii alergice de tip imediat (şoc anafilactic, boala serului, dermatite grave, sindrom

Stevens-Johnson, necroliza epidermică);

Reactii adverse=

Edeme (retenţia apei şi sărurilor, majorarea VSC);

Hipokaliemia; Hiperglicemia (diabet steroid); Osteoporoză (fracturi

patologice ale coastelor, coloanei vertebrale);

Necroze aseptice a vaselor; Miopatii; Vasculite; Generalizarea sau acutizarea

infecţiilor cronice; Sindrom Cuşing iatrogen

(redistribuirea ţesutului adipos la trunchi şi faţă);

Sindrom rebound (hipocorticism acut);

Ulcer gastric şi duodenal; Atrofia pielii, striuri, echimoze,

leziuni purpurice; Excitaţie, insomnie, tulburări

neurotice sau psihotice; Glaucom cortizonic; Cataracta steroidică; Sindromul de lipsă.

47. Utilizarea glucocorticoizilor. Principiile de administrare. Glucocorticoizii sintetici pentru uz extern. Reacţiile adverse.

Indicatii=

Boala Addison şi insuficienţa acută a corticosuprarenalelor;

Reumatism (formele active); Colagenozele (lupusul

eritematos diseminat, poliserozita lupică, nefrita lupică, polimiozita, poliarterita nodoasă etc.);

Poliartrita reumatoidă; Monoartrite de diversă geneză; Boli hepatice (necroza hepatică

subacută, hepatita cronică activă, hepatita alcoolică gravă, ciroza);

Boli renale (glomerulonefrita progresivă, sindrom nefrotic, nefropatie membranoasă, nefroză lipoidică);

Maladii alergice de tip imediat (şoc anafilactic, boala serului, dermatite grave, sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermică);

Reactii adverse=

Edeme (retenţia apei şi sărurilor, majorarea VSC);

Hipokaliemia; Hiperglicemia (diabet steroid); Osteoporoză (fracturi

patologice ale coastelor, coloanei vertebrale);

Necroze aseptice a vaselor; Miopatii; Vasculite; Generalizarea sau acutizarea

infecţiilor cronice; Sindrom Cuşing iatrogen

(redistribuirea ţesutului adipos la trunchi şi faţă);

Sindrom rebound (hipocorticism acut);

Ulcer gastric şi duodenal;

Atrofia pielii, striuri, echimoze, leziuni purpurice;

Excitaţie, insomnie, tulburări neurotice sau psihotice;

Glaucom cortizonic; Cataracta steroidică; Sindromul de lipsă.

Dozarea glucocorticoizilor=

Urmareste realizarea eficacitatii terapeutice si evitarea corticodependentii. In situatia in care nu pun viata in pericol se incepe cu doze mici, care se majoreaza treptat pina la obtinerea unui beneficiu therapeutic. Doza se reduce ulterior treptat pina la reaparitia simptoamelor pentru a stabili doza minima. In cazurile grave tratamentul incepe cu doze mati. Dozele mari administrate pe durata scurta sunt lipsite de nocivitate. Intreruperea brusca a tratamentului poate induce fenomene de insuficienta suprarenala.

48. Clasificarea antiinflamatoarelor.

Inlamaţia este “o reacţie complexă, neurotropă, vasculară şi metabolică, declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni – străini sau produşi de degradare proprii – în ţesuturile sănătoase ale unui organism.

• Cauzele inflamaţiei pot fi de: - natură microbiologică (bacterii,

virusuri),

- imunologică (produşi implicaţi în reacţii antigen-anticorp),

- fizică (traume, obiecte străine, radiaţii),

- termică,

- chimică (substanţe iritante prin caracterul lor acid, alcalin).

Medicaţia antiinflamatoare include mai multe grupe de preparate cu mecanisme şi durată de acţiune diferite, care într-un fel sau altul influenţează procesul inflamator sau manifestările acestuia.

Clasificare=Antiinflamatoarele de linia 1, numite „fast acting antirheumatic drugs” (FAARD), ce au efect imediat, dar cu durata scurtă după întreruperea administrării. Se împart în două grupe, antiinflamatoare steroidiene (AIS) şi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Au acţiune simptomatic-patogenică, care diminuă sau înlătură unele simptome şi semne ale inflamaţiei în bolile reumatice cronice dar nu modifică evoluţia procesului patologic.

• Medicamentele antirheumatice (antiinflamatoare) de linia a doua sau de bază, numite şi „slow acting antirheumatic drugs” (SAARD), ce au acţiune lentă, fără efect antiinflamator. Se folosesc ca „terapie de bază” în poliartrita reumatoidă. Efectul apare după 2-3 luni şi persistă luni-ani după întreruperea administrării.

17

Influenţează unele componente patogenice şi modifică evoluţia procesului reumatic.

1.Antiinflamatoarele nesteroidiene=

• A. Neselective (ciclooxigenaza-1+ciclooxigenaza-2)

1. Salicilaţii: - acidul acetilsalicilic

- tosiben - acetilsalicilatul de

lizină - diflunisal

- salicilatul de sodiu - salicilamidă

- salicilatul de metil - benorilat

2. Derivaţii de pirazolonă şi pirazolidină:

- aminofenazonă - oxifenbutazonă - fenazonă

- kebuzonă - propifenazonă - clofezonă

- fenilbutazonă - azapropazonă

3. Acizii indolacetici şi analogii lor:

- indometacină - tolmetină- sulindac - ketorolac

- etodolac 4. Acizii arilacetici:

- diclofenac - alclofenac

- nabumetonă - lonazolac

5. Acizii arilpropionici:

- ibuprofen - carprofen - naproxen

- fenoprofen - ketoprofen - flurbiprofen

- acid tiaprofenic

6. Fenamaţii:

- acid flufenamic - acid mefenamic - acid meclofenamic

- acid niflumic7. Oxicamii:

- piroxicam - tenoxicam - meloxicam

- lornoxicam8. Derivaţii paraaminofenolului:

- fenacetină - paracetamol

- B. Selective sau specifice (ciclooxigenaza-2)

- Blocante selective: nimesulid, meloxicam, etodolac, nabumetona

- Blocante specifice (coxibe): celecoxib, rofecoxib, parecoxib, etoricoxib.

2.Antiinflamatoare steroidiene=

Glucocorticoizii

- hidrocortizon - triamcinalonă

- prednison - parametazonă

- prednisolon - dexametazonă

- metilprednisolon - betametazonă

3.Preparate cu actiune specifica in poliartrita reumatoida=

1. Compuşii de aur:- aurotiomalat de

sodiu - aurotiosulfat de sodiu

- aurotioglucoză - auranofin - aurotioprol

2. Derivaţii 4-aminochinolinici:

- clorochină- hidroxiclorochină

3. Penicilamină

4. Azocompuşii:

- sulfasalazină - salazopiridazină

5. Citotoxicele:

- metotrexat - azatioprină

- ciclofosfamidă - clorambucil etc.

57.Imunodepresivele majore (metotrexatul,ciclofosfamida).Clasificarea.Mecanismult de actiune.Indicatiile,contraindicatiile,reactii adverse. Imunodepresivele majore se impart in:a)glucocorticoizii:prednisolon,dexametazona,betametazona,triamcinalona; b)citostatice:azatioprina,ciclofosfamida,mercaptopurina,cicloserina,metotrexat,globuline antilimfocitare; Citostaticele inhiba sinteza acizilor nucleici,proteinelor , multiplicarea celulelor in toate tesuturile, dar mai evident in cele cu multiplicare intensa-hemopoezei,mucoasei tubului digestiv,glandelor sexuale,celulelor tumorale.Efectul imunodepresiv este cauzat de: inhibitia tesutului limfoid,multiplicarea T-limfocitelor,transformarea lor in helperi,supresori si celule citotoxice.Ca rezultat se micsoreaza cooperarea T- si B-limfocitelor,formarea imunoglobulinelor,factorului reumatoid,complexelor imune,citotoxinelor.De asemenea se reduce eliberarea interleikinei-1 si se micsoreaza sinteza anticorpilor. Indicatii:artrita reumatoida, maladiile de sistem a tesutului conjunctiv, sindromul nefrotic, transplant de organe, poimiozita. Contraindicatii:infectii bacteriene si virale, guta, afectiuni hepatice si renale. Reactii adverse: anorexie, greata, voma, anemie, ulceratii

gastrointestinale, cefalee, astenie, diaree, leucopenie. Metotrexatul=manifesta antagonism cu acidul folic necesar sintezei purinelor.Indicatii:limfosarcoame, tumori inoperabile a capului si a gitului,meningite leucemiceContraindicatii:femei gravide, tulburari functionale hepatice sau renale, cazuri de afectare a maduvei hematogeneEfecte adverse:enterite, prurit, gingivite, ulceratii gastrointestinale, afazie, hemipareza, aczotemie, cistita Ciclofosfamida= inhiba replicarea si citirea spiralelor AND in celulaIndicatii:limfoame,afectiuni mieloproliferative, leucemii acute si cronice, tumori solideContraindicatii:insuficienta hepato-renala, sarcina in special in I semestru, alaptarea, infectii viroticeEfecte adverse: amenoree,fibroza ovariana, greata,voma, dureri abdominale, stare de oboseala 58.Imunostimulatoarele(timalina,levamisolul,licopidul,echinacea).Indicatii.Contraindicatii.Reactii adverse. Imunostimulantele sunt medicamente care amplifica raspunsul imun al organismului.Se folosesc in imunodeficiente,cancer,infectii virale,fungice.Actioneaza atit asupra imunitatii celulare,cit si umorale.Nu sunt agenti specifici, ci produc o stimulare generala a sistemului imun.Printre ei sunt extracte din bacterii,fungi,peptide,citochine,compusi sintetici. Timalina=induce maturizarea si diferentierea predecesorilor celulelor T. Indicatii:boli oncologice,septicemie,boli actinice Contraindicatii:hipersensibilitate la preparat,tuberculoza,leucemie,scleroza multipla Reactii adverse:reactii alergice,greata,voma,diaree Levamisolul=manifesta efect antiinflamator Indicatii: artrita reumatoida,lupus eritematos sistemic,tumori Contraindicatii:colagenoze,virsta sub 1 an,leucemie,scleroza Reactii adverse:insomnie,cefalee,greturi,voma,diaree Licopidul=mareste sinteza de anticorpiIndicatii:procese inflamatorii,rani trenante,herpes oftalmic,ulcere trofice,afectiuni ale colului uterin Contraindicati

18

i:hipersesnsibilitate la preparat,colagenoze,leucemie Reactii adverse:irascibilitate,insomnie,voma,greata Echinacea=sustinerea si echilibrarea sistemului imunitar Indicatii:infectii ale cailor urinare,oreion,herpes,guturai adenoviroze Contraindicatii:sarcina si perioada de alaptare, colagenoze, scleroza multipla Reactii adverse:voma,diaree,insomnii,greata,irascibilitate59.Antisepticele si dezinfectantele.Clasificarea.Principalele mecanisme de actiune asupra microorganismelor: Clasificarea antisepticelor:1.Alcoolii:alcoolul etilic,alcoolul izopropilic2.Acizii:acid boric,acid benzoic,acid salicilic,benzil-benzoat3.Aldehidele:aldehida formica,metenamina,glutaraldehida4.Derivatii halogenati:hipoclorit de sodiu,cloramina,dicloramina,halazona,iodinol,iodocerina5.Preparatelr metalelor:diclorura de miercur,oxicianura de miercur,oxid galben de miercur,colargol6.Derivatii fenolici:fenol,timol,hexoclorofen,eugenol,triclorosan,tricrezol,crezol7.Colorantii:acridina,etacridina,albastru de etilen,cristal violet,verde de briliant8.Preparatele oxidante:peroxid de hidrogen,peroxid de uree,peroxid de benzoil,ozon9.Derivatii nitrofuranului:nitrofural,furagina10.Derivatii 8-oxichinolinelor:chinozol11.Uleiuri eterice:ulei de cedru,ulei de cuisoara,ulei de scortisoara,ulei de eucalipt12.Derivatii de chinoxalina: dioxidina13.Bazele: solutie de amoniac14.Derivatii de beguanide: clorhexidina15:Detergentii: a)agentii cationici:clorura de benzalconiu,bromura de cetrimoniu,dequaliniu b)agentii anionici:sapunuri propriu-zise c)amfoterici(neonici): dodicina16.Diverse: clorchinaldolAntisepticele si dezinfectantele ajuta la inlaturarea infectiei,retin cresterea si dezvoltarea agentilor patogeni ai bolilor infectioase.Aceste

preparate au actiune bactericida si actiune bacteriostatica.Mecanismul de actiune:Halogenii:elibereaza clorul molecular care contribuie la oxidarea substantelor prin activitate oxidanta a iodului molecular si denatureaza proteine in doze mari.Bazele:deplaseaza reactia exudatului inflamator cu dezvoltarea lui ,si reduce acidoza locala si micsoreaza edemul astfel accelereaza regresia procesului inflamatorCompusii metalelor:blocheaza SH-grupele a enzimelor microbieneAntisepticele si dezinfectantele au efect:antiinflamator,deodorant,antiseptic,anestezic local,regenerator60.Halogenii.Particularitatile actiunii si intrebuintarii compusilor de clor si iod.Efecte adverse. Mecanismele de actiune:elibereaza iodul molecular care contribuie la oxidarea substantelor prin activitate oxidanta a iodului molecular,si denaturarea proteinelor in doze mari. Preparatele de clor se scindeaza in solutiile hidrice in clor activ si acid hipocloros.Clorul activ substituie atomii de hidrogen de la atomul azotului proteinelor provocind denaturarea lor cu moartea ultrioara a celulei.Acidul hipocloros se scindeaza cu formarea oxigenului atomic,care oxideaza enzimele microorganismelor,actionind nociv asupra bacteriilor,virusurilor si protozoarelor. Efectele:antiseptic si dezinfectant universal, virucid moderat,deodorant,cuaterizant; Utilizarea:prelucrarea cimpului operator,miinilor chirurgului,miini,vezicii urinare si pentru profilaxia bolilor venerice. Efecte adverse:fenomene iritative pe mucoase la concentratii mari

61.Agentii oxidanti(peroxidul de hidrogen,permanganatul de potasiu).Mecanisme de actiune.Utilizarea practica. Mecanismul de actiune:La aplicarea pe tesuturi a apei oxigenate,in prezenta proteinelor,peroxidul de hidrogen se scindeaza sub influenta catalazei cu formarea oxigenului molecular.Acesta contribuin la curatirea mecanica a

plagilor.Permanganatul de potasiu exercita o actiune antiseptica mai pronuntata decit apa oxigenata,insa de durata scurta.In prezenta substantelor organice permanganatul de potasiu degajaza oxigen atomar,actiunea careia este mai puternica ca a acelui molecular si astfel se blocheaza SH-gruparile proteinelor. Utilizarea practica:Apa oxigenata:extern pentru prelucrarea plagilor,pentru mucoase,cana auditiv,pulpa si canale dentare(sol de 1,5% sau 1%),hemostatic Permanganatul de potasiu:prelucrarea plagilor,suprafetelor de arsura,spalatura gastrica in caz de intoxicatii,gargarizare,spalatura vaginala.

62.Acizii si bazele utilizate ca antiseptice si dezinfectante(acidul boric,acidul salicilic,hidroxidul de sodiu,potasiu).Indicatii.Mecanismul actiunii.Reactii adverse. Acizii si bazele slabe organice si neorganice patrund prin membrana in interiorul microorganismelor sub forma de molecule nedisociate.Fiind disociate,modifica conditiile functionarii proteinelor intracelulare, le denatureaza, retin cresterea si multiplicarea microorganismelor si provoaca moartea lor.Ac. Boric actiune antiseptica si fungistaticaslaba,efect deodorant.E suportat bine de piele si mucoase,se foloseste in intertrigo,piodermie,spalaturi vaginale. Ac. Salicilic antiseptic, antienzimatic, antimicotic,analgezic,antipiretic. Bazele (hidroxidul de sodiu ,potasiu) deplaseaza reactia exudatului inflamator cu dizolvarea lui ,reduce acidoza locala si micsoreaza edemul astfel accelerind regresia procesului. Indicatii:pentru reducerea procesului inflamator,pentru pansamente temporare,spalaturi si aplicatii pe mucoasa cavitatea bucala, periodontite,periostite,abcese, prelucrarea miinilor chirurgului. Reactii adverse:fenomene iritative in concentratii mari

63.Compusii metalelor(sarurile de Zn, Ag, Hg, Cu).Particularitatile actiunii preparatelor. Mecanismul actiunii compusilor metalelor:blocada SH-grupelor a enzimelor microbiene si denaturarea proteinelor cu formarea de albuminate. Compusii de Ag poseda proprietatea de a

19

denatura proteinele, manifestind actiune bactericida fata de microorganisme.In concentratii mici exercita actiune astrigenta si antiinflamatoare asupra tesuturilor organismului,iar in doze mari-cauterizanta.Se utilizeaza in tratamentul eroziilor,ulceratiilor,spalatura vezicii urinare. Preparatele de Cu si Zn in functie de concentratie exercita o actiune astrigenta,iritanta si cauterizanta iar la administrarea orala genereaza voma.Se utilizeaza in boli oftalmice, spalaturi in uretrite si vaginite,tratamentul fistulelor si ulcerelor gastrice.

64.Detergentii(cerigelul, etoniul, benzalconiul).Proprietati antimicrobiene.Utilizarea practica. Detergentii sunt tensioactivi si poseda proprietati bactericide si emulgante.Dupa structura chimica majoritatea sunt baze amoniacale cuaternare.Mecanismul de actiune al detergentilor este determinat de capacitatea lor de a se adsorbi pe suprafata microorganismelor,reducind tensiunea superficiala a membranelor celulare si provocind eliminarea substantelor biologic active in mediul ambiant.Au efecte antiseptice ,dezinfectante,deodorant,anestezic local,regenerator. Utilizarea practica: sterilizarea materialelor, instrumentelor, aparatelor; prelucrarea miinilor,cimpului operator; spalaturi ale cavitatii bucale in procese inflamatoare; tratamentul unor infectii buco-faringiene; profilaxia infectiilor dupa extractia dentara; in paste pentru plobarea canalelor dentare(etoniu).

65.Antisepticele irul șaromatic.Coloran ii (albastru de țmetilen,verde de briliant).

ANTISEPTICELE – substanţe ce exercită acţiune bactericidă (omoară) şi/sau bacteriostatică (inhibă creşterea) asupra microorganismelor aflate pe un ţesut viu (piele, mucoase, cavităţi naturale, plăgi

Coloran ii:ț

• Derivaţii acridinici – acridina, etacridina.

• Derivaţii azolici – fenazopiridina.

• Derivaţii de trifenilmetan – cristal violet, verdele de briliant (metilrosanilina)

• Derivaţii de fenotiazină – albastru de metilen (metiltionina)

• Derivaţii de pirimidină - hexatidină

Mecanism de actiune:

1. Competiţia cu enzime pentru ionii de hidrogen;

2. Dereglarea schimbului de ionii în celule microorganismului;

3. Alterarea proteinelor celulare.

4. Prin acestea mecanisme se dezvoltă acţiunea bacteriostatică sau bactericidă, fungicidă, amebicidă şi antihelmintică prin efect direct sau după transformarea în metaboliţi activi.

Indicatii:

ALBASTRU DE METILEN ( metiltionina ):

• utilizarea topică sub formă de soluţii alcoolice 1-3% pentru:

• profilaxia infectării traumelor mici ale pielii;

• tratamentul maladiilor purulente şi inflamatorii ale pielii (piodermii, furuncule etc.), combustii.

• spălături ale vezicii urinare (cistite, uretrite) – soluţii apoase 0,02%;

intern în cistite, uretrite, methemoglobinemie.

VERDELE DE BRILIANT :

• Extern sub forma de soluţii alcoolice sau apoase 1-2% pentru:

– profilaxia infectării traumelor mici ale pielii;

– tratamentul formelor uşoare ale maladiilor purulente ale pielii ( piodermii, furuncule, blefarite etc.).

• Acţiunea antiseptică este mai pronunţată în soluţiile alcoolice.

66.Fenolii (fenolul,rezorcina,vagotilul).Deriva ii țnitrofuranului (nitrofuralul, furazolidonul).Particularită ile țac iunii antimicrobiene.Indica ii.ț ț

Fenolul: acţionează prin precipitarea proteinelor, precum şi prin mecanism destructiv asupra structurilor şi macromoleculelor care se soldează cu dereglări ireversibile ale lor;

• flora gram+ este mai sensibilă ca gram-;

• distruge formele vegetative ale microorganismelor;

• sporii rezistă câteva zile la concentraţii de 1%, iar bacilul Koch este rezistent;

• efect anestezic local (2%);

• efect iritant şi cauterizant (peste 5%);

• acţiunea se păstrează în prezenţa proteinelor deoarece nu formează complexe stabile;

• favorizează penetrarea unor substanţe (inclusiv a anestezicelor locale);

• are capacitate mare de penetrare ce poate provoca leziuni profunde ce se vindecă greu;

• acţiunea locală este majorată de alcool, dar diminuată de glicerină şi ulei, în mediul alcalin şi la temperaturi joase.

CREZOLUL: de 3 ori mai activ ca fenolul fără a fi mai toxic;

• se solubilizează cu ajutorul alcaliilor sau săpunurilor, obţinându-se bisol şi Creolină;

• pentru dezinfecţia dejecţiilor se foloseşte creolina sub formă de emulsie 5-10% în apă;

• antiseptic în stomatologie:

• tratarea infecţiilor pulpare (în amestec cu camfor, mentol şi formol);

• antisepsia canalelor dentare (amestec 3 părţi crezol cu o parte aldehidă formică);

antiseptic în medicina veterinară.

• REZORCINA: Se foloseşte în dermatologie (micozele şi eczemele impebiginizate).

• cedează după activitate fenolului, dar este mai puţin toxică;

• manifestă activitate antimicotică;

• local sol. 1-2% - antiseptic şi keratoplastic,

• 3-5%- keratolitic, mai concentrat – caustic, iritant şi caunterizant;

• se utilizează în afecţiuni cutanate (micoze, eczemă, seboree etc.), conjunctivite;

• împregnarea şi plombarea canalelor corneale (soluţia concentrată şi pasta resorcină -formalină);

cauterizarea granulaţiilor din canalele dentare.

DERIVATII NITROFURANULUI

MECANISMUL DE ACŢIUNE reducerea nitrogrupei cu formarea unor substanţe toxice ce afectează peretele celular, inhibă ireversibil NADP, ciclul

20

Krebs şi alte procese biochimice cu dereglarea funcţiei membranei citoplasmatice; formarea de complexe cu acizii nucleici ce diminuie sinteza proteinelor.

Indicatii:

• prelucrarea plăgilor, combustiilor, fistulelor pielii, mucoaselor;

• irigarea cavităţilor seroase şi articulaţiilor, în osteomielite;

• prelucrarea cavităţii bucale în procese inflamatorii şi purulente (stomatite, gingivite);

• spălături ale cavităţii bucale în manipulaţii stomatologice;

• pansamente ale plăgilor, ulcerelor;

• conjunctivite;

spălături ale sinusurilor, cavităţilor;în angine, otite etc.

67.Antisepticele irul șalifatic.Aldehidele(formaldehida).Alcoolii(alcoolul etilic). Particularită ile țac iunii i întrebuin ării.ț ș ț

ALDEHIDELE : la t0C camerei este un gaz incolor cu miros caracteristic şi gust caustic;

• acţiunea iritantă a mucoaselor la inhalarea;

• la t0C de 400C efectul dezinfectant este mai mare decât la 20C de 15 ori;

• Este un antiseptic şi dezinfectant universal cu o înaltă activitate antimicrobiană. Posedă acţiune:

• antiseptică şi dezinfectantă;

• deodorantă;

• astringentă şi tanantă.

• Influenţează bactericid şi static microorganismele, fungii, viruşi, protozoare, iar acţiunea asupra sporilor este slabă.

MECANISM DE ACTIUNE: Este o substanţă reductoare foarte puternică. Uşor interacţionează cu sărurile de amoniu, amidele, aminoacizii, precipitează multe metale. Blochează NH2–grupele din proteine, iar la concentraţii mari produce precipitarea lor. Posibil, aceasta este cauzată de formarea unor compuşi ireversibili ai alcoolului metilic (format la reducerea aldehidei formice în soluţii apoase) cu proteinele şi acizii nucleici, precum şi a enzimelor.

Inactivează toxinele microbiene cu pierderea proprietăţilor toxice.

INDICAŢIILE

• pentru prelucrarea mâinilor – soluţii, unguente, aerosol 0,5-1%;

• pentru irigarea cavităţilor - soluţii la diluţii 1:2000-1:3000.

• dezinfectarea instrumentelor chirurgicale, încăperilor;

• hiperhidroză plantară - local soluţii 2-10%;

conservarea pieselor anatomice; prepararea anatoxinelor.

ALCOOLUL

PREPARATELE

• alcoolul etilic;

• izopropanol, benzilalcool, feniletanol, fenoxietanol, cloroform.

MECANISMUL DE ACŢIUNE

• denaturarea proteinelor cu formarea albuminatelor,

• la microorganisme cu transformarea lor în spori - deshidratarea celulei microbiene.

EFECTE :antiseptic şi dezinfectant (Gram+ şi Gram-, micobacterii, fungi, virusuri);

• astringent;

• iritant;

• ameliorare a troficii ţesuturilor;

• revulsiv;

• antihidrotic (diminuie transpiraţia);

• anestezic local.

INDICATII: prelucrarea câmpului operator şi mâinilor, dezinfectarea instrumentelor şi aparatelor;

• antisepsia cavităţii bucale (izopropanol, benzilalcool, feniletanol, fenoxietanol);

• îndepărtarea rezidurilor din cavităţi şi canale (cloroform);

• sterilizarea cavităţilor (sol.50% cloroform, sol.alcool/camfor 3/1);

• diminuarea durerii pulpei expuse (alcool);

• prelucrarea ţesuturilor dentare dure (alcool).

68.Antibioticele.Principiile de clasificare.

Antibioticele sunt chimioterapice, produse de microorganisme, derivaţii semisintetici sau derivaţii sintetici, care selectiv şi în diluţii mari exercită acţiune specifică asupra diferitor microorganisme patogene (bacterii, ricketsii, fungi etc) cu oprimarea dezvoltării sau moartea lor.

CLASIFICAREA

-DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

1.beta-lactamice 2.Aminoglicozidele 3.Macrolidele

4.Lincosamidele 5.Tetraciclinele 6.Polipeptidele

7.Sinergistinele 8.Glicopeptidele 9.Cloramfenicolul

-DUPĂ MECANISMUL DE AC IUNEȚ

1.Inhibitorii sintezei peretelui celular

2.Inhibitorii functiei membranei citoplasmatice

3.Inhibitorii sintezei proteinelor

4.Inhibitorii sintezei acizilor nucleici

-DUPĂ EFECTUL ANTIMICROBIAN

1.Bactericide 2Bacteriostatice

-DUPĂ SPECTRUL DE AC IUNEȚ

1. Cu acţiune asupra cocilor Gr+ şi Gr –, Bacilii Gr+

2. Cu acţiune asupra cocilor Gr+ şi Gr –, Bacilii Gr-

3.Cu spectru larg de ac iuneț

69.Antibioticele beta-lactamice.Clasificarea.Spectrul i șmecanismul de ac iune.Indica iile.Reac iile adverse.ț ț ț

I. ANTIBIOTICELE BETA-LACTAMICE

A. PENICILINELE

1) Biosintetice: Benzilpenicilină, Benzatinbenzilpenicilină, Procainpenicilină G

2) Izoxazolilpeniciline (antistafilococice):Meticilină, Cloxacilină, Flucloxacilină,Oxacilină

3) Aminopeniciline:Ampicilină,Epicilină,Amoxicilină

4) Carboxipenicicline:Carbenicilină,Carfecilină,Carindacilină

21

5) Urcidopeniciline:Mezlocilină,Azlocilină,Piperacilin

6) Amidinopeniciline:Mecilinam,Temocilina, Pevmicilinam

B. CEFALOSPORINELE

1) generaţia I: Cefadroxil, Cefapirină,Cefazolină

2) generaţia II:Cefaclor,

Cefotetan,Cefuroximă

3) generaţia III:Cefixima ,Cefpiramidă,

Ceftibuten

4) generaţia IV:Cefepimă,Cefpiromă

Spectrul

a) Peniciline naturale sau biosintetice (benzilpenicilina, fenoximetilpenicilina):Coci Gr+, Gr-, Bacili Gr+,Spirochete: spirocheta i leptospiraș

b) Peniciline antistafilococice – au spectrul asemănător penicilinelor naturale cu două excep ii:ț Sunt active pe stafilococi penicilinazosecretori

c) Peniciline cu spectru larg de acţiune, aminopenicilinele (ampicilina, amoxicilina) au spectrul asemănător benzilpenicilinei,

d) Peniciline active pe Pseudomonas: bacterii Gr+ (coci i bacili)ș

e) Peniciline active fa ă deț enterobacteriacee au spectrul antibacterian îngust care cuprinde numai acest tip de bacterii.

Mecanism:Acţionează bactericid, inhibând biosinteza peretelui celular al microorganismelor.Acţiunea se desfăşoară în trei etape. La etapa iniţială, are loc legarea antibioticului de anumite proteine membranare specifice care servesc drept receptori specifici (“penicillin binding protein”). Unele din aceste proteine inglobează transpeptidaze, care intervin în consolidarea peretelui celulelor bacteriene prin formarea unei reţele de legături încrucişate. Penicilinele cuplează aceste transpeptidaze, blocându-le şi împiedicând formarea legăturilor transversale care asigură soliditatea peretelui celular. În plus, penicilinele favorizează funcţia unor enzime autolitice, posibil prin înlăturarea unui mecanism inhibitor, ca urmare a

acţiunii proteinelor membranare receptoare.

Indica iiț

Infecţii provocate de streptococi (angine, plăgi purulente, septicemie, osteomielită, abcese, flegmone, pneumonii, endocardite, meningite, otite etc.), pneumococi (pneumonii, artrite), meningococi.

Antrax, difterie, gangrenă, tetanos, gonoree, sifilis, lepospiroză, tifosul recurent, actinomicoză.

infecţii cu enterococ, Pr.mirabilis, H.influenzae, E. coli, Klebsiella, Shigella, Salmonella – (ampicilina, amoxicilina).

Infecţii problematice, nespecifice sau asociaţii de germeni (de exemplu Pseudomonas) - carbenicilina (de rezervă) sau în asociaţii cu aminoglicozidele.

Infecţii cu bacterii gram-negative (îndeosebi Pseudomonas, Proteus, Bacteroidis fragilis) - penicilinele generaţia III şi IV (azlocilina, mezlocilina, ticarcilina, piperacilina etc.).

Reac ii adverseț

1. Reactii alercice: oc anafilactic, șurticarie, edem cutanat, erupţii purpurice, erupţii buloase, sindromul Stivens-Johnson (grav), dermatite de contact; ocazional, boala serului, bronhospasm.

2. La administrarea intramusculară – abcese aseptice, afectarea nervilor periferici (pareze, paralizii), la administrarea endolumbală – hiperreflexie, vomă, rigiditate şi convulsii, iar la administrarea intravenoasă – flebite şi tromboze.

3. Anemie, leucopenie (mai des la preparatele semisintetice).

4. Superinfecţia cu agenţi rezistenţi la peniciline (Pseudomonas, E.coli, Proteus, B.fragilis) sau candidoze (însă ele sunt caracteristice îndeosebi la preparatele cu spectru larg de acţiune).

5. Reacţia de bacterioliză (acutizare, Herkheimer) – în sifilisul florid datorită eliberării masive de endotoxine prin distrugerea unor cantităţi mari de treponeme, ce se manifestă prin febră, frisoane, cefalee, mialgii, atralgii, reactivarea

leziunilor sifilitice, ce durează 1-3 zile.

70.Macrolidele i șazalidele(eritromicina,azitromicina,claritromicina,rovamicina).Spectrul i șmecanismul de ac iune.Indica iile.Reac iile adverse.ț ț ț

Macrolidele sunt antibiotice care au în structura lor chimică un inel alifatic lactonic de dimensiuni mari.

Se clasifică în:

Genera ia I:ț eritromicină, spiramicină,

Genera ia II:ț roxitromicină, azitromicină,

Spectru de ac iuneț

Este eficace faţă de majoritatea cocilor gram-pozitivi (streptococii, pneumococii, stafilococii),

bacilii gram-pozitivi (bacilul difteric, Clostridium perfringens, Cl.tetani, Listeria monocytogenes).

Alte microorganisme cu sensibilitate semnificativă terapeutic sunt: Bordetella pertussis, Legionella pneumophila,

Mecansim de ac iune: ț Macrolidele se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 50S cu inhibarea sintezei proteice ribozomale. Acţiunea este bacteriostatică sau bactericidă. Acţiunea antibacteriană este sporită în mediul alcalin (pH – 8-8,5). Spectrul antibacterian cuprinde bacterii aerobe gram-pozitive, unele bacterii gram-negative aerobe şi unele bacterii anaerobe.

AZITROMICINA este primul preparat dintr-o nouă grupă de antibiotice numite azolide. Este eficace faţă de micobacterii (cu excepţia Mycobacterium tuberculosis). Este mai puţin activă decât eritromicina faţă de stafilococi şi streptococi. Infecţii ale căilor respiratorii superioare (sinusite, tonzilite, faringite)

Se indică în:

Tusă convulsivă;

Infecţii ale căilor respiratorii inferioare (bronşite, pneumonii cu Mycoplasmă);

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, în profilaxia meningitei meningococice.

Forme grave de enterocolită cu Campylobacter jejuni.

22

Pentru profilaxia recăderilor în reumatism poliarticular acut.

Reprezintă medica ie de țalternativă la bolnavii alergici la penicilină.

Reac ii adverseț : Eritromicina provoacă frecvent fenomene de iritaţie digestivă cu neplăcere epigastrică, greţuri, vomă, diaree. Alte reacţii adverse se întâlnesc rar. Ocazional pot fi reacţii alergice, la administrarea intravenoasă – flebite. Au fost semnalate cazuri de hepatită colestatică.

Claritromicina este relativ bine suportată. Poate provoca ocazional reacţii adverse digestive (dureri abdominale, greaţă, diaree) dar mai puţin frecvente ca la administrarea eritromicinei. Au fost semnalate cazuri de acţiune hepatotoxică cu hepatită colestatică şi creşterea enzimelor hepatice.

71.Lincozaminele(lincomicina,clindamicina).Spectrul i mecanismul de șac iune.Indica iile.Reac iile adverse.ț ț ț

Lincosamidele au în structură unele asemănări cu eritromicina ceea ce explică proprietăţi biologice apropiate şi un mecanism de acţiune comun.

Mecanismul de acţiune: Lincosamidele se fixează de subunităţile ribosomale bacteriene 50S, cu receptor specific ARN ribozomal 23S, împiedicând formarea legăturilor peptidice, consecutiv – sinteza proteinelor bacteriene. Acţionează bacteriostatic sau bactericid în funcţie de microorganism şi de concentraţia antibioticului

Spectrul de acţiune al lincosamidelor cuprinde bacteriile gram-pozitive şi anaerobe. i sunt active de asemenea fa ă Ș țde unele specii de bacterii gram-

Indicatii.

Medicaţie de primă alegere în infecţiile cu anaerobi:

Pulmonare (pneumonii, empiem, abces pulmonar);

Abdominale (peritonite, abcese);

Pelvine (endometrite, abcese ovariene, infecţii postchirurgicale vaginale).

Septicemii bacteriene provocate de anaerobi, streptococi, stafilococi.

Ca remedu suplimentar în tratamentul chirurgical al afecţiunilor infecţioase a oaselor, articulaţiilor şi a osteomielitei hematogene provocate de stafilococi.

Infecţii grave ale pielii şi ţesuturilor moi provocate de

anaerobi, streptococi şi stafilococi.

Reactii adverse: Lincomicina. La 10-20% din pacienţi, la administrare orală, sunt posibile dereglări dispeptice (dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree). O altă complicaţie mai puţin frecventă, dar gravă este colita pseudomembranoasă. Este posibilă sensibilizarea organismului cu apariţia erupţiilor cutanate, însoţite de eritem, prurit. Rar poate apărea neutropenie, trombocitopenie

72.Aminoglicozidele(gentamicina,tobramicina,brulamicina).Spectrul i șmecanismul de ac iune.Indica iile.Reac iile adverse.ț ț ț

Aminoglicozidele sunt o grupă de antibiotice naturale sau de semisinteză, iniţial obţinute din specia Streptomyces şi care posedă proprietăţi comune chimice, antimicrobiene, farmacologice şi toxice. Ele prezintă asemănări structurale cu unele polizaharide din capsula i peretele șcelulelor bacteriene.

Mecanismul de acţiune. Aminoglicozidele sunt chimioterapice cu acţiune bactericidă, care omoară bacteriile prin inhibarea sintezei proteice ribozomale. Acţiunea începe odată cu pătrunderea antibioticului prin membrana celulară. Penetrarea membranei se face prin transport activ şi parţial prin difuziune.

Spectru de actiune:Aminoglicozidele sunt antibiotice cu spectru larg de acţiune care cuprind majoritatea bacteriilor gram-negative (Escherichia coli, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Serattia, Enterobacter, Proteus) şi stafilococii (inclusiv stafilococii meticilinorezistenţi). Din cocii gram-pozitivi sunt moderat sensibili la aminoglicozide streptococii (inclusiv enterococii) şi pneumococii, iar din cocii gram-negativi - gonococii şi meningococii.

Indicatii:Aminoglicozidele sunt indicate în infecţii grave cu bacili gram negativi sensibili:

– un grup mare de infecţii bacteriene nespecifice ce survin ca complicaţii după intervenţii chirurgicale, perforaţia organelor interne, plăgi penetrante ale abdomenului, toracelui, craniului;

– infecţii cronice ale căilor respiratorii (bronşite, bronhoectazii etc.), biliare şi urinare;

– meningite, când nu sunt efective celelalte antibiotice.

Reactii adverse: Ototoxicitate - leziuni cohleare şi

vestibulare.Nefrotoxicitate,Bloc neuromusculaar, Reactii alergice.

73.tetracicilinele sunt o grupa de antibiotic,structura carora o constituie 4 inele condensate a cite sase catene.pt tetraciciline sunt caracteristice:spectru larg de actiune antimicrobiana,effect bacteriostatic,toicitate mica.se absorb in tractul GI.

Mec de actiune:consta in blocarea sintezei proteineleor bacteriene.tetrac.pot inhiba sinteza de protein si in cel de mamifer,dar acesta poseda un mechanism active de indepartare a antibioticului din celula,similar cu cel intilnit la bacteriile rezistente la acest antibiotic.

Spectru antibacterian al tetrac.este larg si include bacteria g+ si gram-,anaerobi,ricketsi,chlamidii,micoplasme si protozoare

Indicatii:inf.mycoplasma pneumonia,chlamidii,ricketsii,salmonele,gonocoi,si unele spirochete.se utilizeaza in asociere pt tratamentul ulcerului duodenal produc de helicobater pilori.se folosesc si in nf.cu vibrionul holeric,dac acest nu e rezistent.in asociere cu aminoglicozidele ,tetraciclinele pot fi folosite pt tratamentul tularemiei si brucelozei,in inf.cu protozoare.recent itrebuintarea t.e limitata din cauza dezv.rezistentei a multor mio fata de antibiotic si efectele lor indezirabile.

Reactii adverse:reactii alergice,dereglari despeptice,dereglarea met proteic,disbacterioza,dreglare formare tes,osos si dentar,hepatotoxixitate,fotodermatita s.a

74.cloramfeicolul-mec de act:cloramfe.inhiba sinteza proteinelor bacteriene,care este consecutive blocarii peptidiltransferazei,impiedicinduse astfel formarea leg,peptidice.

Spectru antibacterian e ft larg si include haemophilus influenza,n.meningitidis,n.gonorrheae,s.pneumoniae,salmonella tiphy,brucella,bordetella pertusis,anaerobi.

Efetce adverde:vizeaza mad hematogenica,afectarea fiin,fie dependent de doza si manifestinduse sub forma de anemie,leucopenia sau trombopenie,fie prin reactive idiosincrazica,cu anemie apalstica sau pancitopenie frecvent fatala.alte efecte sunt reactii alergice cu manifestari cutanate sau reactii digestive de tip iritativ(greata,voma,diaree).la copii –sindromul cenusii ,mai ales la imaturi,incapacitatii metabolice de a conjuga cloramfen.cu a.glucuronic(deficit de activiate al glucuroniltransferazei in primele 3-4 saptamini de viata.)(deces-40%)

Indicatii:utilizarea terapeutica a cloramfen.este ft retrinsa,ca urmare a toxicitatii sale(in primul inhibarea mad,osoase).cloramfen.poate fi utilzat doar dac,din evaluarea raportului

23

risc/eficienta terapeutica ,beneficial therapeutic este anticipabil si depaseste semnificativ riscul utilizarii.in acetse cond s poate administra in tratamentul:febra tifoide,meningita bacetiene,abcese ale creieirului,forme generalizate de salmoneloza,ricketsioze,gangrene gazoasa.

Contraindicatii:reactii alergice,sarcina,per.alaptarii

75.glicopeptide: Mecanismul de actiune al glicolipidelor: vancomicina si teicoplanin sunt compusi glicopeptidici cu greutate moleculare mare care actioneaza prin inhibarea sintezei peretelui bacterian, prin inhibarea cresterii constituientilor peptidoglicani esentiali. Ei afecteaza de asemenea, sinteza ARN. Sun sensibile la mi g- aerobe si anaerobe-stafilococi,pneumococi,enterococi s.a.mio g- sunt rezistente fata de glicopeptide.

Indicatii:colita pseudomembranoasa,endocardita inf,meningita,inf nosocomiale

Efetce advese:flebita,hipotensiune febra eruptii prurit greata diaree

Contraind:sunt toxie,nu se admite flosiea cu aminoglicozide polimixinele si a.etacrinic din cauza risuclui intesificarii actiunii oto- si nefrotoxice

76.polipetpid(polimexina m)mec de act.-p.sunt antibiotic bactericide absolute,fiind active asupra majoritatii germenlor g-

Spectru lor bacterian-enterobacter,e,coli,salmonella,shigela,bordetlea klebsiella .bacteriile g+ sunt rezistente la act.polimixinelor ca urmare a impermeabilitatii membr,ext la act antibiotica.Ploimixina m se admnistreaza numai extern si intern.topic

Indicatii: se administreaza in tratamentul combustiilor infectate,ulcere necrotiznate,decubitului,cheratitei,otitei.intern –colite,enterocolite ,gatsroeterocolite.

Reactii adverse:reactii alergice este nefrotoxica,neurotoxinca

77.rimfapicinele-aceste antibiotic au act.bactericida imiedicind sinteza proteinilor bacteriene(g+ si g-),mai ales pt bacilul tuberculozei

Spectru de actiune-r.sunt ative impotiva bacteriile g+,micobacterii,chlamidii.in conc,mari sunt active contra virusilor

78.divesre antibiotic(fuzidina sodica):mec de actiune:inhib sinteza prot micorbiene manifestind effect bacteriostatic.spectu antimicrobian include stafilococi,meningocoi,gonocoi.efecte adverse:rareori-eruptii cutaate,fenomene dispeptice.se recomanda de administrat intern cu lapte pt prevenirea efectului irritant asupra mucoasei digestive.indicatii:pt tratamentul bolilor cauzate de stafilococi .contraindicatii:nu se administreaza intramuscular din periclul necrozei.

79. Rezisten a bacterianăț la peniciline poate fi:

Naturală – imprimată de caracteristicile genetice ale microorganismelor.

Dobîndită – care apare prin mai multe mecanisme

Cause-Utilizarea excesivă şi incorectă a antibioticelor accelerează apariţia şi răspândirea bacteriilor rezistente la antibiotice ,

Cai de combatere-utilziarea corecta,antibiotielor,sa faca antibioticograma,utilziarea antibioticilor nu cu spectru larg de actiune

80.principii asocierii antibioticelor

81. Sulfamidele.Spectrul şi mecanismul de acţiune.Indicaţiile şi contraindicaţiile.Reacţiile adverse.

Sulfanilamidele sunt substante chimioterapice derivati ai acidului sulfanic si se utilizeaza pentru tratarea unui sir de boli infectioase.

Spectru de actiune: sulfanilamidele au un spectru larg ce include microorganismele Gram+(streptococi,stafilococi)

Gram-(gonococi,meningococi).

Mecanism de actiune: ele manifesta efect bacteriostatic, cu actiune antibacteriana, poseda efect antiinflamator moderat.

Indicatii: sunt utilizate in:angine,tonzilute,faringite,otite,bronsite, infectia cailor biliare(sulfalen),infectii

urinare(sulfacarbamida)

Contraindicatii:hipersensibilitate fata de sulfanilamide,furosemid,afectiune renale si hepatice

Efecte adverse:alergice-febra,eruptii cutanate,prurit,fotosensibilizarea.

Hematologice-anemie hemolitica,agranulocitoza.

Digestive-anorexie,greata,voma,diaree,stomatita.

Renale-hematurie,colici.

Diverse-hipotiroidism,polinervite,depresii,convulsii.

82.Sulfanilamidele asociate cu alte preparate (Co-trimoxazolul, salazodina, salazodimetoxina). Utilizarea în practica medicală.

Sulfanilamidele combinate sporesc activitatea antimicrobiana si efectul devine bactericid.

Salazodina-este un azocompus al sulfametoxipiridazinei si acidului

salicilic, care exercita actiune antibacteriana si antiinflamatoare

Co-trimoxazolul-prezinta un preparat din doua componente sulfametoxazol si trimetoprim. Sulfometoxazolum deregleaza sinteza acidului dihidrofolic. Fiecare component separat exercita ectiune bacteriostatica,iar in asociere bactericida.

83. Chinolonele şi fluorchinolonele (acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţii adverse.

Chinolonele si fluorchinilone mecanismdeactiune:blocheza sinteza ADN prin inhibitia ADN ginazei microbiene,manifestind efect bactericid.

Spectru:chinolonele nefluorate sunt active preponderet fata de bacterii Gram-. Chinolonele fluorate poseda spectru antibacterian mul mai larg.ele sunt active fata de de majoritatea tulpinilor gram- si unele bacterii aerobe gram+ .

Efecte adverse: chinolonele nefluorate provoaca reactii hematologice(leucopenie,anemie hemolitica) hepatite. Chinolonele fluorate rareori pot produce artralgii mai ales la copii ca urmare a lezarii cartilajului de crestere.

Indicatii: chinolonele nefluorate sunt utilizate numai pt tratarea infectiilor urinare si intestinale. Chinolonele fluorate indicate in infectii grave ale sistemului ORL, cailor respiratorii si intestinale, holera,gonoree,meningita.

Contraindicatii:hipersensibilitate individuala la preparate sarcina,insuficienta hepatica si renala, copii si tineri pina la 18 ani, perioada alaptarii,ateroscleroza cerebrala sevara.

Acidul nalidixic:se absoare bine din tractul gastrointestinal.este activ fata de bacteriile Gram-

Indicatii:in infectii cailor urinare,biliare,respiratorii.

Efecte adverse:dispepsie,vertij,dereglarea somnului.

Ofloxacina:manifesta spectru larg de actiune antibacteriana.exercita actiune bactericida.

Indicatii:infectii la sistemului brohnopulmonar, rinichii,caile urinare, ginecologice si sexual transmisibile.

Efecte adverse:rareaori efecte alergice,edemul fetei,dereglari dispeptice.

84. Derivaţii nitrofuranului (nitrofurantoina, furazidina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.

24

Mecanismul de actiune:reducerea nitrogrupei cu formarea unor substanţe toxice ce afectează peretele celular, inhibă ireversibil NADP, ciclul Krebs şi alte procese biochimice cu dereglarea funcţiei membranei citoplasmatice; formarea de complexe cu acizii nucleici ce diminuie sinteza proteinelor.

Indicatii:prelucrarea plăgilor, combustiilor, fistulelor pielii, mucoaselor; irigarea cavităţilor seroase şi articulaţiilor, în osteomielite;prelucrarea cavităţii bucale în procese inflamatorii şi purulente (stomatite, gingivite);spălături ale cavităţii bucale în manipulaţii stomatologice;pansamente ale plăgilor, ulcerelor;conjunctivite;spălături ale sinusurilor, cavităţilor;în angine, otite etc.

85. Derivaţii nitroimidazolului (metronidazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.

Mecanismul de actiune:preparatele sunt cuplate selectiv de agentii anaerobi cu impiedicarea producerii de hidrogen. Ca urmare are loc lipsirea anaerobilor de echivalentii reductori cu blocare anumitor procese metabolice.

Indicatii:infectii anaerobe,trichomoniaz vaginal, giardoza,balantidiaza.

Reactii alergice:greata,gust metalic,cefalee,diaree,uscaciunea gurii,disconfort gastric,ameteli somnolenta,febra, congestie nazala,polinevrita,vertij,convulsii(foarte rar).

86. Derivaţii 8-oxichinolinei (enteroseptolul, nitroxolina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi reacţiile adverse.

Poseda proprietati:antibacteriene,antiparazitare si antifungice.sunt folosite in calitate de preparate chimioteapice si antiseptice.

Reactii adverse:uneori survine greata, voma,micsorarea apetitului;foarte rar se constata eruptii cutanate;ocazional parestezii polinevrite,tahiocardie,mielopatie,cefalee, ataxie,dereglari hepatice.

Indicatii:practic nu se absorb din tubul digestiv se utilizeaza in tratamentul infectiilor intestinale:dizenterie,colita,amebiaza,giardioza,colita ulceroasa

Nitroxolina: se foloseste in calitate de preparat de alternativa in infectiile cailor uroexcretoare (pielonefrita, cistita, uretrita, prostatita).

87. Definiţia şi principiile de clasificare a antituberculoaselor:

a)Antibioticele antituberculoase (streptomicina, rifampicina).

b)Hidrazidele acidului izonicotinic (izoniazida).

c)Derivaţii acidului paraaminosalicilic.

d)Antituberculoasele din diverse grupe farmacologice (ciprofloxacina).

Definitia:Medicamentele antituberculoase sunt substanţe naturale, de semisinteză sau de sinteză active în infecţiile pulmonare şi extrapulmonare produse de micobacterii.

Clasificare:

Majore sau de elecţie: Foarte active, difuzează larg în organism, inclusiv în leziunile cazeoase, sclerificate şi spaţiile intracelulare, posedă efecte adverse în general mai reduse.

A. Antibioticele1. Ansamicinele - rifampicină - rifabutină - rifamicină - rifaximină

2. Aminoglicozidele - streptomicină

B. Preparate sintetice - izoniazidă - ftivazidă - metazidă - opiniazidă- etambutol

C. Preparate combinate - rifinag - rifater - rifacomb etc.

Minore sau de rezervă: Active asupra mutanţilor rezistenţi la antituberculoasele majore, variabil penetrează întralezional, intracelular, manifestă reacţii adverse mai toxice în general ca cele de elecţie.

A. Antibiotice- kanamicină- amikacina- cicloserină- viomicină- capreomicină

B. Preparate sintetice- etionamidă- protionamid- pirazinamidă- (PAS-ul) acid aminosalicilic- tiosemicarbazonă

-lomefloxacină- ofloxacină- ciprofloxacină etc.

Streptomicina:Inhibă sinteza proteinelor, influenţând asupra subunităţii 30S a ribozomilor cu dezvoltarea unui efect bactericid îndeosebi faţă de germenii extracelulari, neinfluenţând asupra celor intracelulari.

Indicatii: tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare active;profilaxia tuberculozei; tratamentul tuberculozei (obligator în asociere cu alte antituberculoase).tratamentul leprei (în asociere cu o sulfonă).

Contraindicatii:cardiopatie ischemică;maladiile SNC;astm bronşic;mixedem;psoriazis;eczemă în acutizare; icter;

hepatită infecţioasă pe parcursul a unui an;sensibilitate la preparat;

Izoniazida mecanism de actiune: Inhibă sinteza acizilor nucleici şi acidului micolic din membrana bacilului Koch. Izoniazida în condiţii aerobe este oxidată în acid

izonicotinic, care este captat intens în locul nicotinamidei în NAD, inhibând astfel procese metabolice importante ale microbului. Preparatul poate provoca efecte: bactericid faţă de micobacteriile aflate în faza de proliferare; bacteriostatic faţă de agenţii cu metabolism mai puţin activ.

Indicatii:tratamentul tuberculozei pulmonare şi extrapulmonare active;profilaxia tuberculozei;

Contraindicatii: predispoziţie la convulsii;poliomielită în anamneză;afecţiuni hepatice şi/sau renale;flebite; cardiopatie ischemică;maladiile SNC;astm bronşic;mixedem; psoriazis;eczemă în acutizare;

Doze mai mari de 10mg/kg nu sunt recomandate:

la gravide; în forme grave de insuficienţă cardiopulmonară şi/sau hipertensiune arterială;

Rifampicina: este un antibiotic produs de Streptomyces medirerranei, cu un spectru antibacterian larg.

Bacilul tuberculos este, în mod deosebit sensibil, preparat având efect bactericid. Este utilizată, de asemenea, în infecţii cu stafilococ, enterobacteriacee (E.coli, Proteus, B. piocianic, Klebsiella etc.), gonococ, mai ales în cazuri cu germeni plurirezistenţi.

88. Antiviralele. Principiile de clasificare. Spectrul şi mecanismul de acţiune.

a) Antiviralele active faţă de virusul gripal (amantadina, rimantadina, arbidolul). Particularităţile acţiunii.

b) Antiviralele active faţă de virusul herpetic (aciclovirul, famciclovirul, ganciclovirul). Particularităţile acţiunii.

c) Antiviralele active faţă de virusul imunodeficienţei umane (zidovudina, zalcitabina). Particularităţile acţiunii.

d) Antiviralele utilizate în infecţiile citomegalovirale.

Antiviralele active faţă de virusul gripal

Clasificare:inhibitori ai proteinei M2: amantadină, rimantadină.inhibitori ai neuraminidazei: zanamivir, oseltamivir.

inhibitorii transcripţiei virale: ribavirină.

Spectru de actiune:În gripa A – amantadina, rimantadina;În gripa A şi B – oseltamivir, zanamivir, ribavirina

AMANTADINA şi RIMANTADINA-inhibă proteina M2 (ce funcţionează ca un canal ionic) → blochează influxul ionilor de hidrogen din citoplasma celulei gazdă în virus →impiedică fuziunea şi decapsidarea virusului cu eliberarea genomului sub formă de ribonucleoproteine şi transportul lor în nucleu pentru replicare.

25

Indicatii: profilaxia sezonieră a gripei ca o alternativă la vaccinarea antigripală;profilaxia gripei în cazul epidemiilor la pacienţii cu risc major (la personalul medico-sanitar, bătrâni, pacienţi cu maladii cronice, contacţi familiali, la persoanele ce nu pot fi vaccinate din cauza alergiei la ouă);tratamentul gripei la pacienţii cu risc mare;pneumonie gripală şi crupul gripal (amantadina, rimantadina).

Contraindicatii:Amantadina: graviditate, epilepsia, afecţiunile renale şi hepatice, contraindicaţii relative: asocierea cu simpatomimetice şi anorexigene;precauţii: la asocierea cu psihotropele şi băutirile alcoolice.

Zanamivir: astmul bronşic, bronhopneumopatia cronică obstructivă.Oseltamivir: insuficienţa renală.

Reactii adverse:Amantadina (se suportă bine la utilizarea ca preparat antigripal):tulburări neuropsihice: cefalee, ameţeli, anxietate, insomnie, dificultţi de concentraţie, confuzie (survin în primele ore şi sunt corelate cuconcentraţia plasmatică)uneori: anorexie, greaţă, constipaţie;Zanamivir:greaţă, bronhospasm, insuficienţă respiratorieOseltamivir: greaţă, vomă, insomnie, cefalee, ameţeli, tuse.

Antiviralele active faţă de virusul herpetic

CLASIFICAREA ANTIHERPETICELOR

A. Analogi nucleozidici antivirusuri herpetice:

1) analogii guanozinei:

- medicamente active: aciclovir, penciclovir, ganciclovir,

- promedicamente: valaciclovir ,famciclovir, valganciclovir

2) analogii timidinei: brivudină, idoxuridină, trifluridină

3) analogii adenozinei: vidarabină

B.Analogi nucleotidici fosfonaţi antivirusuri herpetice: cidofovir

C. Antivirusuri herpetice - inhibitoare ale fuziunii virale: docosanol

D. Analogi nucleozidici aciclici antivirus citomegalic:

- ganciclovir - valganciclovir

E. Compuşi pirofosfat organici: foscarnet

F. Oligonucleotide antisens : fomivirsen

G. Inhibitori ai proteinkinazei virale: maribavir

Aciclovir si valaciclovir Spectru antiviral: herpesvirusuri.

Mecanism de acţiune: Inhibă selectiv replicarea ADN-ului virusului herpetic.Aciclovirul este captat preverenţial în celula infectată.

Indicatii: infecţii herpetice oftalmice (keratită etc.);infecţii herpetice cutanate sau mucoase (orofacial);infecţii herpetice genitale recurente;infecţii herpetice sistemice (encefalite, herpes neonatal);infecţii herpetice cu VHS (encefalite) sau VVZ (varicelă şi zona zoster)la pacienţii imunocompromişi;profilaxia antiVCM la pacienţii imunodeprimaţi (transplant de organ);

infecţii cu VEB (efecte tranzitorii).

Contraindicatii:sensibilitatea la preparat;sarcină şi alaptare (relative);

Antiviralele active faţă de virusul imunodeficienţei umane

CLASIFICAREA

A. INHIBITORII REVERSTRANSCRIPTAZEI

1.Analogii nucleozidici:

zidovudină - didanozină - tenofovir

stavudină - zalcitabină - emtricitabină

lamivudină - abacavir - amdoxovir

2. Analogii non-nucleozidici:

- delavirdină - nevirapină

- efavirenz

B. INHIBITORI AI PROTEAZEI VIRALE

- amprenavir - indinavir - ritonavir

- lopinavir - nelfinavir - sacvinavir

C. INHIBITORI AI FUZIUNII VIRUS-CELULA ŢINTĂ

Enfuvirtidă

89. Interferonii. Proprietăţile farmacologice şi utilizarea terapeutică. Inductorii interferonului (interferonogenii). Interferonii recombinaţi.

Interferonii (INF) se clasifică: INF-alfa, INF-beta, INF –gama

INF sunt citochine cu acţiune:antivirală; imunomodulatoare; antiproliferativă

- sunt sintetizaţi de celule sub influenţa diferitor inductori;

- induc modificări biochimice ce creează o stare antivirală în celule infectate.

*INF-alfa şi INF-beta:se numesc interferoni de tip I si acţionează pe aceeaşi receptori pe celula ţintă;

se produc practic de toate celulele ca răspuns la infecţii virale şi la alţi stimului ca IL-1; IL-2; TNF-alfa;

* INF-gama:se numesc interferoni de tip II, sunt produsi ca raspuns la factori mutageni si citokine;acţionează pe alţi receptori pe celulele ţintă; este produs de T-limfocite, macrofage, celulele naturale kiler;are o activitate imunoreglatoare mai puternică;acţiunea antivirală este mai slabă

Proprietati farmacologice:Administrati oral nu se adsorb, se injecteaza s/c sau i/m. T0.5=3ore si o persistenta detectabila in plasma de citeva zile. Metabolizarea se face in rinichi si ficat. Intf blocheaza aderarea virala, sinteza AN, transcriptia genomului, sinteza proteinelor, reasamblarea , amplifica rsp citotoxic al LT, au efect virucid.

INF-alfa-2a şi INF-alfa-2b sunt indicaţi în:hepatite cronice cu virusul hepatitic B şi C;sarcom Kapoşi (la pacienţii înfectaţă cu HIV);leucemia cu celule păroase;leucemia granulocitară cronică;infecţii cu papilomavirusuri (vegetaţiile venerice în condilomata acuminatum)scleroza multiplă;boli virale maligne.

INF-alfa 2c – infecţii herpetice oftalmice (forme epiteliale acute şi recidivante);

INF-beta – infecţii virotice grave (i/v) : encefalite, herpes zoster generalizat şi varicela la imunodeprimaţi;

INF – gama – granulomatoza cronică (sau granulomatoza septică).

RA: sindrom pseudogripal , efecte toxice sistemice: mielosupresie: granulocitopenie, rombocitopenie;mialgii, rash;tiroidită autoimună;

Interferoni recombinati: Alpha(Reaferon, Intron, Roferon, ), Beta(Betaferon, Rebif, Feron), Gamma(Imuchin)

90. Antimicoticele. Clasificarea. In functie de provenienta:

A. ANTIBIOTICE ANTIMICOTICE: grizeofulvina, nistatina, levorina, natamicina, amfotericina B

B. B. ANTIMICOTICE DE SINTEZĂ

Derivaţii de imidazol: ketoconazol, mikonazol, bifoconazol, tioconazol, clotrimazol, econazol, izoconazol.

Derivaţii de triazol: fluconazol, itraconazol, terconazol, albaconazol, pozaconazol etc.

Acizii graşi: acidul undecilenic, undecilinatul de zinc.

Alilaminele: naftifina, terbinafina.

Morfoline: amarolfina.

26

Tiocarbanilidele halogenate: fluonilida.

Acizii fenoli: buclosamida.

Diverse structuri: tolnaftat, tolciclat, ciclopiroxolamină.

Exclusiv local:Econazol. Izoconazol,acid undecilenic,bifoconazol,tioconazol,naftifina,amarolfina

Exclusiv systemic:grizeofulvina,itraconazol, fluconazol,

Local si systemic:flucitozina, ketoconazol, terbinafina, amfotericinaB, Miconazol,natamicina, nistatina.

91. Antibioticele antimicotice (nistatina, amfotericina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.

ANTIBIOTICE ANTIMICOTICE: grizeofulvina, nistatina, levorina, natamicina, amfotericina B

AmfotrericinaB: Antibiotic cu structură macrolidă polienică.

În func ie de concentra ie i/sauț ț ș ciupearcă are ac iune fungicidă sauț fungistatică.

SPECTRU ANTIMICROBIAN (larg): Candida albicans, Cryptococus neoformans, Blastomices dermatitidis, Histoplasma capsulatum, Sporotrix schenckii, Coccioides immitis, Paracoccioides brasiliensis, Aspergiullus fumigatus, Penicillium marneffei, Mucor.

MA: Se leagă ireversibil de structurile steroidice ale membranei fungice, mai ales de ergosterol – dezorganizând permeabilitatea. Se formează pori i șcanale prin care efluează K+ ( i al i ioni) şiș ț unele molecule mici cu consecin e țantifungice. Adi ional, lezează celulele țfungice prin procese oxidative. Cre terea șpermeabilită ii membranare permite ținfluxul altor antifungice sau antibiotice (flucitozina, rifampicina, minociclina) cu care apoi ac ionează sinergic (în cazul țasocierii).

Indicatii: micozele sistemice grave, meningitele micotice, candidozele cutaneo-mucoase, candidozele tubului digestiv, candidozele vaginale

RA: Afectare toxică a rinichiului hematurie, cilindrurie, hipomagneziemie

i hipokaliemie cu acidoză, Aritmii, reactiiș alergice

Grizeofulvina: Fungistatic cu spectru îngust, pe specii de dermatofi i: țMicrosporum, Epidermophyton i șTricophyton.

MA: pătrunde în celulele fungilor sensibile printr-un proces dependent de energie, apoi le inhibă mitoza prin perturbarea fusului ca urmare a interac iunii cu microtubulii polimeriza i ț ț(mecanism asemănător cu toxicile fusului).

Indicatii: polimicoze (microsporie, tricofi ie, favus, sicosis), epidermofi ii ț ț(tinea cruris, tinea pedis, tinea manum), onicomicoze (ale mânilor - 3-5 luni, ale picioarelor - 8-12 luni).

RA:cefalee, nevrite periferice, oboseală, stări confuzive, tulburări de vedere, letargie.uscăciunea gurii, pirozis, grea ă, țvomă, diaree, flatulen ă, stomatite, țhepatotoxicitate,leucopenie, neutropenie, basofilie, monocitoză.

92. Derivaţii imidazolului (ketokonazolul, clotrimazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.

Derivaţii de imidazol: ketoconazol, mikonazol, bifoconazol, tioconazol, clotrimazol, econazol, izoconazol.

Ketonazol: MA: Inhiba formarea ergosterolului, o component esentiala a membrane celului micotice, fapt ce duce la inhibarea multiplicarii fungilor.

Indica ii: micoze sistemice i de organ:ț ș blastomicoze, histoplasmoze, coccidioidoze, paracoccidioidoze.Candidoze (cutaneo-mucoase, orale, vaginale).Micoze ale pielii, părului i mucoaselor rezistente laș tratamentul local.

RA: TGI: grea ă, vomă, dureri abdominale,ț diaree, hepatotoxicitate (rar).

Tulburări endocrine (consecin a afectăriiț sistemului enzimatic al citocromului P-450): inhibă sinteza steroizilor corticosuprarenali (testosteron în special, glucocorticoizi), la doze mari pot produce ginecomastie, scăderea libidoului, oligospermie, impoten ă, tulburăriț menstruale.

Spectru:Larg-Candia, Blastomices, Coccidioides, Paracoccidioides, Histoplasma

Clotrimazol: Antimicotic cu spectru larg, antitricomonazic. 

Indicatii: Dermatomicoze provocate de dermatofite (micoze interdigitale, paronichii, pitiriazis versicolor, eritrasma); candidoza cutanata si genitala (vulvita, balanita); dermatoze suprainfectate cu fungi; tricomonaza vaginala.

93. Derivaţii triazolului (fluconazolul, itrakonazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.

Derivaţii de triazol: fluconazol, itraconazol, terconazol, albaconazol, pozaconazol etc.

Fluconazolul

Derivat de triazol (bistriazol) fluorat, fungicid cu spectru larg, activ pe cale orală.

Spectru de ac iune:ț Candida, - Cryptococus, - Coccidioides, Histoplasma, - Blastomyces.

Mecanismul de ac iune: ț Inhibă C-14α-steroldemetilaza (o enzimă a citocromului P-450), astfel blochează transformarea lanosterolului în ergosterol (steroid esen ial al membranei fungice), țconsecutiv cre te permeabilitatea șmembranară.

Indica ii: candidoză digestivăț superioară,Candidoză vaginală acută,Candidoză severă, Meningită criptococică,Histoplasmoză, Blastomicoze, Sporotricoze

Itraconazol: antimicotic inrudit cu ketaconazol,activ in micozegrave aparute la imunodeprimati: aspergiloza sistemiza,histoplasmoza, criptococoza meningeala.

94. Derivaţii acidului undecilenic (undecina, zincudanul). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.

95. Derivaţii N-metilnaftalinei (terbinafina). Indicaţii. Reacţii adverse.

Terbinafina:

SPECTRU ANTIFUNGIC: foarte activ fa ăț de dermatofi i, mai pu in activi fa ă deț ț ț speciile Candida i fa ă de Malasseziaș ț furfur.

MECANISM DE AC IUNEȚ : inhibă în mod selectiv scualen 2,3-epoxidaza fungică cu blocarea consecutivă a biosintezei ergosterolului.

INDICA IIȚ : - dermatofi ii,onicomicoze.ț Topic: dermatofi ii superficiale, pitiriazisț versicolor i candidoze cutanate.ș

RA: Rar: suferin e gastrointestinale,ț cefalee, erup ii cutanate, artralgii,ț mialgii.Foarte rar: hepatotoxicitate, neutropenie severă, sindrom Stevens-Johnson, necroză toxică epidermică.

96. Clasificarea complicaţiilor farmacoterapiei.

Complicaţiile cauzate de supradozarea remediilor medicamentoase (absolută, relativă)

Complicaţiile provocate de acţiunile adverse specifice şi nespecifice şi proprietăţile organotrope ale medicamentelor (neurotoxică, hepatotoxică, nefrotoxică, ulcerogenă, embriotoxică, fetotoxică, teratogenă, cancerogenă, psihoze medicamentoase)

Complicaţiile condiţionate de hipersensibilitatea bolnavilor (reacţii imunoalergice: de tip imediat, citotoxice, cu participarea complexelor imune, de tip întîrziat etc)

Complicaţiile cauzate de factorii genetici (idiosincrazia, enzimopatiile, inducţia şi supresia enzimelor metabolice hepatice)

Complicaţiile cauzate de administrarea repetată a medicamentelor(cumularea,

27

toleranţa, dependenţa medicamentoasă (psihică şi fizică) tahifilaxia).

Complicaţiile determinate de suspendarea tratamentului medicamentos (sindromul rebound, sindromul de lipsă)

Complicaţiile determinate de dereglările capacităţilor imunobiologice ale macroorganismului (superinfecţia, recidivul infecţiilor, disbacterioza, candidomicoza, aspergiloza medicamentoasă etc.).

Complicaţiile manifestate prin reacţia de acutizare (bacterioliza)

Complicaţiile cauzate de interacţiunile medicamentoase (farmaceutice, farmacologice: de ordin farmacocinetic şi faramacodinamic, etc.).

Complicaţiile cauzate de autotratamentul răspândit.

Complicaţiile cauzate de medicamente falsificate (contrafăcute).

97. Complicatiile terapiei medicamentoase, provocate de supradozarea absoluta si relativa a medicamentelor. Efectele observate ca urmare a interactiunii la nivelul absorbtiei,distributiei,metabolizarii si eliminarii.

Supradozarea absoluta e rezultatul administrarii ocazionale sau constiente a remediului in doze mari sau a greselii medicului,iar in cea relativa actiunea toxica sau adversa a preparatului survine dupa utilizarea remediului in doze terapeutice. Aceasta are loc din cauza diminuarii functiei excretorii a rinichilor si a functiei antitoxice a ficatului.

Multe medicamente exercita actiune hepatotoxica,deteriorand indicii functionali ai ficatului(ex:sulfanilamidele,tetraciclinele,levomicetina etc).Epiteliul tractului gastro-intestinal unde permanent au loc procese de regenerare fiziologica e ft vulnerabil la actiunea medicam.

Deprimarea regenerarii mucoasei tr. gastrointestinal de catre aceste medicamente (ex: acidul acetilsalicilic,tetraciclinele,rezepina etc.) se poate solda cu aparitia si acutizarea ulcerului stomal. In rinichi,ca si in ficat, se concentreaza majoritatea medicamentelor si metabolitii lor.Din aceasta cauza poate avea loc afectarea aparatului glomerular sau al epit. canalicular cu consecinte fiziologice respective.

Majoritatea med. influenteaza asupra dezvoltarii fatului,avand ca pericol aparitia multor malformatii. Alte subst.chimice pot contribui la proliferarea maligna a celulelor avand efect cancerogen.(ex:uretanul,naftilamina etc)

98. Complicatiile terapiei medicamentoase legate de toxicitatea si reactiile adverse ale

medicamentelor.Actiunea neurotoxica,hapatotoxica,ulcerogena,teratogena etc.Psihozele medicamentoase.Profilaxia.

Actiunea neurotoxica: SN poseda hipersensibilitate la agenti chimici,care in afara de tulburari functionale ca somnolenta,depresie psihica,convulsii,excitatii etc pot provoca fenomene de distrofie si chiar moartea celulelor si a fibrelor nervoase.

Actiunea hepatotoxica: Ficatul primul primeste “lovitura toxica” a dozei totale a remediului medicamentos.Majoritatea preparatelor medicamentoase exercita actiune nefavorabila asupra ficatului,alterand parametrii functionali(proba bromsulfalenica,hiperglicemia provocata etc).In ficat apare,morfologic,distrofie apoasa,vacuolinizarea celulelor,iar in cazuri grave-necroze centrobulbare cu urmare ulterioara a cirozei.

Actiunea ulcerogena: Epiteliul stomacului e ft sensibil la actiunea subst.medicamentoase. Acestea pot stimula secretia acidului clorhidric si pepsinei,capabile sa lezeze mucoasa.Inhibitia producerii sucului protector contribuie la aparitia ulcerelor medicamentoase.Ulcerele gastrice mai frecvent provoaca salicilatii,fenilbutazona,tetraciclinele,atofanul etc. Actiune se manif. brusc: pe fondul starii satisf. apare emoragie gastrica sau perforatia ulcerului.

Actiunea teratogena: Medicamentele influenteaza asupra fatului,provocand diferite malformatii.Graviditatea deseori intercaleaza cu diferite maladii cronice(reumatism,diabet). Evolutia ei se poate agrava cu voma,hipertensiune arteriala,infectii intercurente etc. Toate acestea necesita efectuarea unei farmacoterapii.

Psihoza medicamentoasa: Reprezinta un complex de simptoame,care se dezvolta la intreruperea brusca a administrarii preparatului dupa utilizarea lui indelungata,in doze mari.Totalitatea tulburarilor patologice,provocate de suspendarea preparatului,modifica tabloul clinic al maladiei principale esential si poate duce la greseli diagnostice si ulterior, terapeutice. Fenomenul de suspendare cel mai frecvent survine dupa anularea brusca a preparatelor antianginoase,hormonale,anticoagulantelor,antihipertensivele etc.

Profilaxie: Se fac spalaturi gastrice sau se administreaza antidoturile sau...

99.Reactiile alergice. Profilaxia si tratamentul.

RA: La utilizarea medicamentelor sunt de caracter imunologic si se manifesta numai dupa sensibilizarea preventiva a organismului.Ele pot forma reactii de incrucisare,fiind specifice pu unele substante chimice,insa se pot manifesta si fata de alti produsi chimici cu structura similara.Salicilatii,penicilinele,anesteziile

locale,antiinflamatoarele nesteroidiene,preparatele organice etc frecvent provoaca reactii alergice.

Tratament: Printre metodele cu eficienta dovedita se inscrie desensibilizarea, un procedeu prin care se introduc in organismul pacientilor alergeni modificati genetic, capabili insa de a induce aparitia unui raspuns imun prompt din partea gazdei. Rezultatul reactiilor imune este de a forma anticorpi in concentratii suficiente pentru a impiedica aparitia unei reactii alergice cu efecte grave la un nou contact cu stimulul exogen. Se mai utilizeaza preparate antialergice ca inhibitorii eliberarii mediatorilor alergiei( din mastocite si bazofile) ex:glucocorticoizii,heparina,inhibit.degranularii mastocitelor,metilxantinele,M-colinoblocantele etc. Si antihistaminicele.

Profilaxie: Evitarea expunerii la alergeni si administrarea corecta a medicatiei antialergice.

100.Complicatiile tratamentului medicamentos,conditionat de factorii genetici.

Se numeste idiosincrazie fenomenele toxice netipice,neordinare a substantei date. Apare frecvent la doze mici si se transmite prin ereditate.Aceasta confirma faptul ca in mecanismul idiosincraziei rolul principal ii revine factorului genetic.

De ex. substantele ce poseda activitate oxidanta inalta pot provoca criza hemolitica acuta la persoanele cu insuficienta glucozo-6-fosfatdehidrogenazei.

Din aceaste preparate fac parte sulfamidele,derivatii nitrofuranului,chinolinei,analgezicile antipiretice,remediile antituberculoase,antibioticile etc.

101.Complicatiile terapiei medicamentoase,conditionate de dereglarile imunologice ale organismului( diminuarea reactiilor imune,manifestarea prin superinfectie,marirea frecventei recidivelor bolilor infectioase,disbacterioza,candidomicoza,aspergiloza).Profilaxia si tratamentului.

Sub disbacterioza medicamentoasa se subinteleg diverse dereglari ale microflorei organismului,ce se dezvolta in timpul tratamentului bolnavilor cu diferite remedii chimioterapice,preponderent antibiotice. Preparatele chimioterapice modifica echilibrul simbiozei microflorei organismului.La pacientii extenuati apare un nou proces infectios (infectia secundara) ca rezultat al inhibitiei de agentul farmacologic a microflorei concurente.

Superinfectia e dereglarea echilibrului simbiotic al microflorei obisnuite si cea concurenta drept rezultat al inhibitiei ultimei de catre prep.farmacologice. Ea e cauzata de tupinile nesensibile fata de chimioterapie sau microorg.au devenit

28

rezistente fata de prep. pana sau in procesul tratamentului.

Cauza superinfectiei de cele mai multe ori sunt unele bacterii ca (stafilococii,enterococii,bacilul piocianic,proteus,colibacilul,clebsiela pneumoniei) si fungi( aspergilele,candidele).Aparitia superinfectie necesita chimioterapia respectiva.

102.Complicatiile farmacoterapiei,aparute ca rezultat al suspendarii tratamentului.Rebound-sindrom (dupa utilizara prep.B-adrenoblocante,clonidinei,cimetidinei,anticoagulantelor indirecte,barbituricilor,tranchilizantelor), fenom.de lipsa dupa cura cu glucocorticoizi.Profilaxia si tratamentul.Sub fenomenul robound se subintelege un complex de simptoame,care se dezvolta la intreruperea brusca a administrarii preparatului dupa utilizarea lui idelungata,d obicei,in doze mari.Totalitatea tulburarilor patologice,provocate de suspendarea preparatului,modifica esential tabloul clinic al maladiei principale,care duce la greseli diagnostice si ulterior,terapeutice.

Manifestările clinice ale fenomenului rebound pot fi destul de variate si într-o mare măsură depind de apartenenţa de grupă a agentului farmacologic.

Fenomenele de abstinenţă, care apar la persoanele cu dependentă medicamentoasă după suspendarea substanţei obişnuite, reprezintă o varietate a sindromului rebound.

Fenomenul de suspendare cel mai frecvent survine după anularea bruscă a preparatelor hormonale (glucocorticoizilor, tireoidinei etc.), remediilor antihipertensive (clonidinei), antianginoase (beta-adrenoblocantelor), barbituricelor (fenobarbitalului etc.), benzodiazepinelor, anticoagulantelor (varfarinei etc.), H1-histaminoblocantelor (cimetidinei etc.).

Sindromul de suspendare după anularea terapiei glucocorticoide se manifestă prin insuficientă suprarenală acută (inhibiţia sistemului suprareno-hipofizar se distinge peste 5—7 zile după administrarea glucocorticoizilor în doze egale cu 40 mg prednisolon). Pot surveni de asemenea mialgii, artralgii, indispoziţie, febră. Pentru profilaxie se recomandă diminuarea corticosterozilor a câte 0,5—5 mg fiecare 3—7 zile.

Profilaxie si tratament:

103.Dependenta medicamentoasa psihica si fizica- rezultatul utilizarii indelungate a analgezicelor opioide,tranchilizantelor,excitantelor,alcoolului etilic.

Dependenta medicamentoasa prezinta o necesitate patologica de a repeta utilizarea medicamentului cu scopul ameliorarii dispozitie si inlaturarii senzatiilor neplacute( dureri de

cord,articulatii,frica de moarte,bronhospasm etc).

Dependeta psihica se caracterizeaza prin necesitatea administrarii repetate a produsului farmaceutic,drogului sau alcoolului,in scopul crearii senzatiei de satsfactie si stimularea psihica,inlaturarii starii de disconfort.

Dependenta fizica se manifesta prin sindromul de abstinenta.Unele din simptomele acestuia sunt de ordin subiectiv( iritabilitate,anxietate,sete pronuntata,dereglari comportamentale),altele de ordin functional( aritmii,convulsii,colaps,moarte)

104.Intoxicatiile acute cu medicamente,cauzele,structura si consecintele lor.

Sunt tulburări funcţionale sau morfologice, diferite de efectele farmacologice, întotdeauna nedorite, care apar la dozele mari, ce le depăşesc pe cele utilizate în clinică. Probabilitatea apariţiei lor este mai mare la bătrâni, copii şi femei.

105.Măsurile principale de asistenţă în intoxicaţia cu medicamente şi toxice. Metodele opririi pătrunderii de mai departe a toxicului în organism (din tubul digestiv, de pe suprafaţa pielii şi mucoaselor, prin pulmoni). Metodele înlăturării mecanice, inactivării chimice, neutralizării fizico-chimice a toxicului din tubul digestiv, piele, mucoase.Intoxicaţiile acute medicamentoase reprezintă o stare patologică determinată de administrarea accidentală sau intenţionată a unei doze mari de medicament, mult superioare celei terapeutice. Intoxicaţiile acute sunt cele care apar după o doză unică, putându-se clasifica în supraacute - când se administrează o doză superioară celei letale şi acute propriu-zise - când se administrează doze mai mari decât cele terapeutice. Intoxicaţiile cronice fac obiectul toxicomaniilor şi a dopajului sportiv. Intoxicaţiile acute medicamentoase ocupă un loc important în patologia umană. Printre medicamentele incriminate curent în aceste intoxicaţii sunt benzodiazepinele, barbituricele, antidepresivele, neurolepticele. Uneori apar intoxicaţii cu diverse asociaţii medicamentoase de deprimante ale sistemului nervos central. Tratamentul intoxicaţiilor acute constă în măsuri nespecifice, care urmăresc micşorarea cantităţii de toxic din organism, tratament simptomatic şi susţinerea funcţiilor vitale, respectiv măsuri specifice care constau în folosirea medicaţiei de tip antidotea) Măsurile nespecifice1. Micşorarea cantităţii de toxic în organism se poate realiza prin următoarele mijloace:- când toxicul a fost ingerat se recomandă provocarea vomei prin stimularea mecanică a peretelui posterior al faringelui sau prin administrarea de substanţe emetizante: pulbere de ipeca, pulbere de muştar în apă sau chiar ingestia de apă călduţă. Se contraindică

provocarea vărsăturilor în cazul intoxicaţiilor cu substanţe caustice, excitante centrale precum şi la comatoşi.-se pot efectua spalaturi gastrice, justificate pina la cel mult 7 ore de la ingestia toxicului.Se contra indica in intoxicati cu caustic si central exicitante. Se pot folosi si carbunele medicinal sau carbunele activat, care are proprietati adsorbante, fiind considerat un asa numit ,,antidote universal”. Are o suprafata foarte mare, de cca 1000 m2/g, putind impedica absorbtia digestive a unui numar de substatnte cu exceptia fierului, litiului, cianurilor, acizilor tari, bazelor puternice, solventilor organic si agentilor corozivi.-se pot administra purgative saline (sulfat de magneziu sau sulfat de sodiu).-pentru cresterea eliminarii urinare a toxicilui se administreaza manitol sau perfuzie cu furosemid.-pentru substante acide (aspirina, fenobarbital) eliminarea urinara poate creste prin alcanizarea urinii cu bicarbonate de sodium, iar pentrusubstantele bazice (amfetamina) se acidifieaza urina cu acid ascorbic (vitamina C).-in intoxicatii massive se face dializa, iar uneori exsanghinotransfuzie.-daca pielea a fost expusa la toxic se fac spalaturi cu apa si se indeparteaza imbracamintea contaminate, iar in cazul afectarii ochiului se face imediat irigatie cu apa timp de 5 minute.2. Sustinerea functiilor vitale (circulatia si reapiratia) se faceprin servicii de terapie intensive prin ventilatie mecanica, masaj cardiac extern, administrarea de vasoactive simpatomimetice, oxigenoterapie, cu monitorizarea unor parametric ai functiei circulatorii, respiratorii si a unor reflexe.b) Masurile specifice – constau in administrarea de antidoturi- substante capabile sa combata specific fenomenele toxice induse de unele medicamente. Ele pot actiona prin antagonism chimic, functional sau farmacologic. De exemplu:1. Nalorfina sau naloxona în intoxicaţii cu morfină şi alte opioide care deprimă centrul respirator.2. Atropina şi obidoxima (Toxogonin) în intoxicaţii cu inhibitori de acetilcolinesterază (compuşi organofosforici).3. Fitomenadiona (Vitamina K1) în intoxicaţii cu anticoagulante orale.4. EDTA în intoxicaţii cu plumb.5. Bemegridă (Ahypnon) sau Karion în intoxicaţii cu barbiturice sau anestezice generale. 6. Fenobarbital intramuscular sau diazepam intravenos în intoxicaţii cu substanţe convulsivante.7. Trihexifenidil (Romparkin) în intoxicaţii cu neuroleptice care determină parkinsonism medicamentos.8. Acetilcisteină în intoxicaţii cu paracetamol.9. Pilocarpină în intoxicaţii cu atropină sau parasimpatolitice.10. Propranolol în intoxicaţii cu beta-stimulatoare.11. Glucoză 10% sau glucagon în intoxicaţii cu insulină saun hipoglicemiante.12. Protamină în intoxicaţii cu heparină.

29

13. Albastru de metilen în intoxicaţii cu substanţe methemoglobinizante. 14. Vitamina B6 (Piridoxina) în intoxicaţii cu izoniazidă.15. Leucovorin în intoxicaţii cu metotrexat.16. Kelocyanor (Cobalt edetat) în intoxicaţii cu cianuri.17. Dimercaprol în intoxicaţii cu mercur şi arsenic.18. Deferoxamină (Desferal) în intoxicaţii cu fier. 106.Restabilirea şi menţinerea func-ţiilor fiziologice de importanţă vitală ale organismului în intoxicaţii. Preparatele ce restabilesc echilibrulul acido-bazic şi hidrosalin. Importanţa lor.Sustinerea functiilor vitale (circulatia si reapiratia) se faceprin servicii de terapie intensive prin ventilatie mecanica, masaj cardiac extern, administrarea de vasoactive simpatomimetice, oxigenoterapie, cu monitorizarea unor parametric ai functiei circulatorii, respiratorii si a unor reflexe.107.Metodele de intensificare a eliminării toxinelor din organism (diureza forţată, alcalinizarea şi acidifierea urinei, hemotransfuzia, hemodializa, dializa peritoneală, hemosorbţia).

Diureza forţată în stările comatoase toxice(intoxicaţii medicamentoase)

Condiţii de aplicare: capacitate funcţională renală normală /funcţie cardiocirculatorie normală / echilibru hidroelectrolitic / substanţa toxică să fie dializabilă,să se elimine preponderent prin urină,să fie puţin liposolubilă şi să aiba o legatură labilă cu proteinele.

Contraindicaţii de utilizare: insuficienţă renală cronică / insuficienţă cardiacă congestivă cronică / edem pulmonar / stări de şoc (se poate aplica numai după deşocarea subiectului ).

Complicaţii şi riscuri :1.Edem pulmonar sau edem cerebral.2.Tulburări ale echilibrului acido-bazic. 3.Tulburări electrolitice 4.Hipovolemia.Acest tip de diureză forţată are două variante:

1.Cu volume izotone mari + furosemid 2. Cu soluţii hiperosmolare (osmotică) +

furosemidDiureza forţată cu volume mari de soluţii

izotone în asociere cu furosemid(Ser fiziologic +glucoză 5 %+furosemid)

*Constă în aplicarea unor perfuzii alternative ,intii cu ser fiziologic,apoi cu glucoză 5%,după care se reia perfuzia cu ser ş.a.m.d.Ritmul de aplicare al fiecarei perfuzii este egal cu ritmul diurezei.,monitorizate cu un cateter.In momentul in care diureza se reia ,perfuziile alternative se continuă dar se adaugă şi furosemid în schema de tratament (dizolvat în perfuzia cu glucoză),în doză de 2–3mg\kg corp,în scopul măririi diurezei şi prevenirii insuficienţei renale acute.Dacă subiectul nu răspunde prin creşterea diurezei se dublează doza de furosemid.Dacă nici aşa nu se obţine efectul scontat,se renunţă la diureza forţată.Dacă subiectul a răspuns,se vor practica doze descrescînde de furosemid şi o suplimentare cu potasiu.Pe tot parcursul aplicării procedurii ,se recomandă:

Alcalinizarea urinei : în intoxicaţiile şi stările comatoase induse de substanţe cu un clearence renal mai mare în mediul alcalin (barbiturice, sulfamide, fenotiazine, salicilati,fenilbutazona, anticoagulante orale.).Alcalinizarea se face cu sol. perfuzabile de bicarbonat adm. in doze descrescînde, la 4–8 ore interval. Acidifierea urinii : în stările comatoase induse de substanţe care au un clearence renal crescut in mediul acid (antihistaminice, amfetamine, procaina,cafeina chinina, teofilina, nicotina, talazolin).Acidifierea se face cu vit. C la cîine şi pisică , sau prin clorura de amoniu (diurocard) la cîine,administrate pînă cînd pH-ul urinar ajunge la 5 şi se stabilizează la 6. Hemotransfuzie - este o metoda de substituire a singelui pacientului intoxicat cu singe izogrup de la donori. Indicaţii absolute - sint intoxicaţiile cu preparate, care au o acţiune toxica nemijlocita asupra singelui: methemoglobinizante (concentratia methemoglobinei > 50-60%); hemoliza masiva (concentraţia hemoglobinei libere > 10 g/l); scăderea activităţii colinesterazei pina la 10-15%).Contraindicaţii - tulburări hemodinamice severe (colaps, edem pulmonar); vicii cardiace complicate, tromboflebite ale venelor profunde.Complicaţii posibile - hipotonie temporara, reacţii postransfuzionale, sindromul "singelui homologic". Hemodializa - este metoda de hemodializa efectuata in faza toxicogena precoce. Eficacitatea hemodializei precoce este condiţionata in primul rind de capacitatea preparatelor toxice de a trece liber din singe prin porii membranei semipermeabile a dializatorului in lichidul dializant In practica clinica actuala hemodializa precoce se aplica in cazul intoxicaţiilor grave cu barbiturati, compuşii metalelor grele si arseniului, dicloretan, alcool metilic, , etilenglicol, insecticide organofosforice.In rezultat se obţine posibilitatea de a preintimpina dezvoltarea complicatiilor grave cu barbiturate, compusii metalelor grele si arseniului, dicloretan, alcool metilic, etilenglicol, insecticide organofosforice. In rezultat se obtine posibilitatea de a preintimpina dezvoltarea complicatiilor grave din partea organelor si sistemelor vitale, care deseori sint o cauza a decesului in faza somatogena.Eficacitatea dializei depinde de operativitatea efectuarii ei.Contraindicatii: hipotonia persistent<80-90 mmHg. Dializa peritoneala- este o metoda de purificare extrarenala a singelui accesbila si tehnic simplu executabila. Tehnic se realizează prin doua variante: continua si fractionata. Efectul de dializa se bazează pe faptul, ca peritoneul are o suprafaţa mare (circa 20000 m2) si prezintă o membrana сsemipermeabila. Contraindicaţii - proces aderential pronunţat, graviditate in termen mare. In cazul intoxicaţiilor grave cu manifestări de soc exotoxic, care exclude aplicarea altor metode active de detoxicare, dializa peritoneala este practic unica metoda de detoxicare activa accesibila.

Hemosorbtia detoxicanta - este o metoda care modelează artificial procesul de adsorbire a preparatelor toxice pe macromoleculele organismului, si prezintă un mecanism esenţial de detoxicare. Tehnic se realizează prin utilizarea unui aparat portativ special cu pompa de perfuzie si a coloanelor cu cărbune activat de diversa origine si componenta. Efectul curativ al hemosorbtiei consta din trei factori principali: 1.Etiogenospecific - Înlăturarea din singe a preparatelor toxice (fracţia libera): 2. Patogenospecific - Înlăturarea din singe a toxinelor endogene (urea, cretinina. bilirubina. etc): 3. Nespecific - ameliorarea calităţilor reologice a singelui. microcirculatiei. etc. Complicaţiile tehnice deobicei sint legate cu lacune tehnice a metodei, pregătirea insuficienta a pacientului catre manipulatîe. indicaţiile incorecte. Complicaţiile hemodinamice sint legate de hipotonia cauzata de hipovolemia relativa, centralizarea hemodinamicii. Complicaţiile neurovegetative sint legate cu excitarea receptorilor endovasculari de catre particulele de sorbent. de produsele destructiei celulelor singelui si albuminelor. Complicaţiile imunologice depind de cantitatea de imunoglobuline absorbite, de imunosupresia cauzata de intoxicaţie, cit si de posibilitatile compensatorii ale organismului. Contraindicatie absoluta catre efectuarea hemosorbtiei este scăderea persistenta a presiunii arteriale. Îndeosebi cind este micşorată presiunea vasculara periferica: tulburări severe ale homeostazei cu semne de fibrinoliza, trombocitopenie si anemie.

30

31